ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 335
European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 59
12 septembrie 2016

Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2016/C 335/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1

 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2016/C 335/02

Cauza C-648/13: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 30 iunie 2016 – Comisia Europeană/Republica Polonă (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Mediu — Politica Uniunii Europene în domeniul apei — Directiva 2000/60/CE — Monitorizarea stării ecologice și chimice a apelor de suprafață — Planuri de gestionare a districtului hidrografic)

2

2016/C 335/03

Cauza C-200/14: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Sibiu – România) – Silvia Georgiana Câmpean/Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, devenită Serviciul Fiscal Municipal Mediaș, Administrația Fondului pentru Mediu (Trimitere preliminară — Principiul cooperării loiale — Principiile echivalenței și efectivității — Reglementare națională de stabilire a modalităților de rambursare cu dobândă a taxelor percepute fără a fi datorate — Executarea deciziilor judecătorești referitoare la astfel de drepturi la rambursare conferite de ordinea juridică a Uniunii — Rambursare eșalonată pe cinci ani — Condiționarea rambursării de existența unor fonduri percepute în temeiul unei taxe — Inexistența posibilității executării silite)

3

2016/C 335/04

Cauza C-288/14: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Timiș – România) – Silvia Ciup/Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Timiș – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) Timișoara (Trimitere preliminară — Principiul cooperării loiale — Principiile echivalenței și efectivității — Reglementare națională de stabilire a modalităților de rambursare cu dobândă a taxelor percepute fără a fi datorate — Executarea deciziilor judecătorești referitoare la astfel de drepturi la rambursare conferite de ordinea juridică a Uniunii — Rambursare eșalonată pe cinci ani — Condiționarea rambursării de existența unor fonduri percepute în temeiul unei taxe — Inexistența posibilității executării silite)

4

2016/C 335/05

Cauza C-406/16: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie – Polonia) – Wrocław – Miasto na prawach powiatu/Minister Infrastruktury i Rozwoju (Trimitere preliminară — Directiva 2004/18/CE — Contracte de achiziţii publice de lucrări — Legalitatea obligației impuse ofertanților de a executa un anumit procentaj din contract fără a recurge la subcontractare — Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 — Dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune — Obligația statelor membre de a proceda la o corecție financiară în raport cu neregularitățile identificate — Noțiunea neregularitate — Necesitatea unei corecții financiare în cazul încălcării dreptului Uniunii în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice)

5

2016/C 335/06

Cauze conexate C-458/14 și C-67/15: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia, Tribunale Amministrativo Regionale per la Sardegna – Italia) – Promoimpresa srl (C-458/14)/Consorzio dei comuni della Sponda Bresciana del Lago di Garda e del Lago di Idro, Regione Lombardia et Mario Melis și alții (C-67/15)/Comune di Loiri Porto San Paolo, Provincia di Olbia Tempio (Trimitere preliminară — Contracte de achiziții publice și libertatea de stabilire — Articolul 49 TFUE — Directiva 2006/123/CE — Articolul 12 — Concesiuni ale unor bunuri aparținând domeniului maritim, lacustru și fluvial care au interes economic — Prelungire automată — Lipsa unei proceduri de cerere de ofertă)

6

2016/C 335/07

Cauza C-476/14: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Citroën Commerce GmbH/Zentralvereinigung des Kraffahrzeuggewerbes zur Aufrechterhaltung lauteren Wettbewerbs eV (ZLW) (Trimitere preliminară — Directivele 98/6/CE și 2005/29/CE — Protecția consumatorilor — Anunț publicitar cu indicarea prețului — Noțiunile ofertă și preț cu toate taxele incluse — Obligația de a include în prețul de vânzare a unui autovehicul costurile suplimentare obligatorii legate de transportul acestui autovehicul)

6

2016/C 335/08

Cauza C-486/14: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 29 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hanseatisches Oberlandesgericht Hamburg – Germania) – Procedură penală împotriva lui Piotr Kossowski (Trimitere preliminară — Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen — Articolul 54 și articolul 55 alineatul (1) litera (a) — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 50 — Principiul ne bis in idem — Admisibilitatea urmăririi penale a unui inculpat într-un stat membru după închiderea procedurii penale începute împotriva sa de parchet într-un alt stat membru fără urmărire penală aprofundată — Absența unei aprecieri asupra fondului cauzei)

7

2016/C 335/09

Cauza C-567/14: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de sadf – Cour d'appel de Paris – Franța) – Genentech Inc./Hoechst GmbH, Sanofi-Aventis Deutschland GmbH (Trimitere preliminară — Concurență — Articolul 101 TFUE — Acord de licenţă neexclusivă — Brevet — Lipsa contrafacerii — Obligaţie de plată a unei redevenţe)

8

2016/C 335/10

Cauza C-614/14: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sofiyski gradski sad – Bulgaria) – procedură penală împotriva Atanas Ognyanov [Trimitere preliminară — Articolul 267 TFUE — Articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții — Cuprinsul unei cereri de decizie preliminară — Normă națională care prevede recuzarea instanței naționale pentru că a exprimat o opinie provizorie în cererea de decizie preliminară prin constatarea cadrului factual și juridic — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 al doilea paragraf și articolul 48 alineatul (1)]

8

2016/C 335/11

Cauza C-6/15: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Belgia) – TNS Dimarso NV/Vlaams Gewest (Trimitere preliminară — Contracte de achiziții publice de servicii — Directiva 2004/18/CE — Articolul 53 alineatul (2) — Criterii de atribuire — Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic — Metodă de evaluare — Reguli de ponderare — Obligația autorității contractante de a preciza în cererea de ofertă ponderea criteriilor de atribuire — Întinderea obligației)

9

2016/C 335/12

Cauza C-18/15: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Brisal – Auto Estradas do Litoral SA, KBC Finance Ireland/Fazenda Pública (Trimitere preliminară — Articolul 56 TFUE — Libera prestare a serviciilor — Restricții — Legislație fiscală — Impozitarea dobânzilor percepute — Diferenţă de tratament între instituţiile financiare rezidente şi instituţiile financiare nerezidente)

10

2016/C 335/13

Cauza C-19/15: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht München I – Germania) – Verband Sozialer Wettbewerb eV/Innova Vital GmbH (Trimitere preliminară — Protecția consumatorilor — Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 — Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare — Articolul 1 alineatul (2) — Domeniu de aplicare — Produse alimentare care urmează să fie livrate ca atare consumatorului final — Menţiuni formulate în cadrul unei comunicări comerciale adresate exclusiv unor profesioniști din domeniul sănătății)

10

2016/C 335/14

Cauza C-46/15: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Central Administrativo Sul – Portugalia) – Ambisig – Ambiente e Sistemas de Informação Geográfica SA/AICP – Associação de Industriais do Concelho de Pombal [Trimitere preliminară — Achiziții publice — Directiva 2004/18/CE — Articolul 48 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță — Capacitățile tehnice ale operatorilor economici — Efect direct — Mijloace de probă — Raportul ierarhic dintre certificarea achizitorului privat și declarația unilaterală a ofertantului — Principiul proporționalității — Interdicția de a aduce modificări substanțiale mijloacelor de probă prevăzute]

11

2016/C 335/15

Cauza C-70/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy – Polonia) – Emmanuel Lebek/Janusz Domino (Cooperare judiciară în materie civilă — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Articolul 34 punctul 2 — Neprezentarea pârâtului la înfățișare — Recunoașterea și executarea hotărârilor — Motive de refuz — Lipsa comunicării sau a notificării în timp util a actului de sesizare a instanței pârâtului care nu s a înfățișat — Noțiunea acțiune — Cerere de repunere în termen — Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 — Articolul 19 alineatul (4) — Notificarea sau comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare — Termen în care cererea de repunere în termen este admisibilă)

12

2016/C 335/16

Cauza C-97/15: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Sprengen/Pakweg Douane BV/Staatssecretaris van Financiën (Trimitere preliminară — Tariful vamal comun — Nomenclatura combinată — Pozițiile 8471 și 8521 — Note explicative — Acord privind comerțul cu produse ale tehnologiei informației — Screenplays)

13

2016/C 335/17

Cauza C-111/15: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Upravno sodišče Republike Slovenije – Slovenia) – Občina Gorje/Republica Slovenă [Trimitere preliminară — Politica agricolă comună — Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 — Regulamentul (UE) nr. 65/2011 — Finanțare prin FEADR — Sprijin pentru dezvoltarea rurală — Norme privind eligibilitatea operațiunilor și a cheltuielilor — Condiție temporală — Excludere totală — Reducere a ajutorului]

13

2016/C 335/18

Cauza C-115/15: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) – Regatul Unit) – Secretary of State for the Home Department/NA (Trimitere preliminară — Articolele 20 și 21 TFUE — Directiva 2004/38/CE — Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf litera (c) — Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 — Articolul 12 — Drept de ședere al membrilor familiei unui cetățean al Uniunii — Căsătorie între un cetățean al Uniunii și un resortisant al unui stat terț — Acte de violență conjugală — Divorț precedat de plecarea cetățeanului Uniunii — Menținerea dreptului de ședere al resortisantului unui stat terț căruia i s-au încredințat copiii comuni cetățeni ai Uniunii)

14

2016/C 335/19

Cauza C-123/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Max-Heinz Feilen/Finanzamt Fulda (Trimitere preliminară — Fiscalitate — Libera circulaţie a capitalurilor — Impozit pe succesiuni — Reglementare a unui stat membru care prevede o reducere a taxelor asupra succesiunii aplicabile succesiunilor care cuprind un patrimoniu care a făcut deja obiectul unei transmisiuni succesorale pentru care au fost percepute astfel de taxe în acest stat membru — Restricţie — Justificare — Coerenţa regimului fiscal)

15

2016/C 335/20

Cauza C-134/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sächsisches Oberverwaltungsgericht – Germania) – Lidl GmbH & Co. KG/Freistaat Sachsen [Trimitere preliminară — Regulamentul (CE) nr. 543/2008 — Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Norme privind comercializarea — Carne proaspătă de pasăre preambalată — Obligația de a menţiona prețul total și prețul pe unitatea de greutate pe preambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 16 — Libertatea de a desfășura o activitate comercială — Proporționalitate — Articolul 40 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE — Nediscriminare]

16

2016/C 335/21

Cauza C-176/15: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de première instance de Liège – Belgia) – Guy Riskin, Geneviève Timmermans/État belge (Trimitere preliminară — Libera circulaţie a capitalurilor — Articolele 63 TFUE și 65 TFUE — Articolul 4 TUE — Fiscalitate directă — Impozitarea dividendelor — Convenție bilaterală pentru evitarea dublei impuneri — Stat terț — Domeniu de aplicare)

16

2016/C 335/22

Cauza C-178/15: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy dla Wrocławia-Śródmieścia – Polonia) – Alicja Sobczyszyn/Szkoła Podstawowa w Rzeplinie (Trimitere preliminară — Organizarea timpului de lucru — Directiva 2003/88/CE — Dreptul la concediu anual plătit — Cadre didactice — Concediu de recuperare a sănătății — Concediu anual care coincide cu un concediu de recuperare a sănătății — Dreptul de a beneficia de concediu anual într-o altă perioadă)

17

2016/C 335/23

Cauza C-187/15: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Düsseldorf – Germania) – Joachim Pöpperl/Land Nordrhein-Westfalen (Trimitere preliminară — Articolul 45 TFUE — Libera circulație a lucrătorilor — Funcționar al unui stat membru care s a retras din serviciul public pentru a lucra în alt stat membru — Reglementare națională care prevede în acest caz pierderea drepturilor la pensie pentru limită de vârstă dobândite în funcția publică și afilierea retroactivă la regimul general de asigurări pentru limită de vârstă)

18

2016/C 335/24

Cauza C-196/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Paris – Franța) – Granarolo SpA/Ambrosi Emmi France SA (Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă și comercială — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Articolul 5 punctele 1 și 3 — Instanța competentă — Noțiunile materie contractuală și materie delictuală — Rupere intempestivă a unor relații comerciale de lungă durată — Acțiune în despăgubire — Noțiunile vânzare de mărfuri și prestare de servicii)

18

2016/C 335/25

Cauza C-205/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Judecătoria Sibiu – România) – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov (DGRFP)/Vasile Toma, Biroul Executorului Judecătoresc Horațiu-Vasile Cruduleci (Trimitere preliminară — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 — Dreptul de acces la o instanță judecătorească — Principiul egalității armelor — Principiile echivalenței și efectivității — Procedură de executare silită a unei decizii judecătorești prin care se dispune rambursarea unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii — Scutirea autorităților publice de anumite taxe judiciare — Competența Curții)

19

2016/C 335/26

Cauza C-210/15 P: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 7 iulie 2016 – Republica Polonă/Comisia Europeană (Recurs — FEOGA și FEADR — Cheltuieli excluse de la finanțarea de către Uniunea Europeană — Regulamentele (CE) nr. 1257/1999 și nr. 1698/2005 — Pensionarea anticipată a agriculturilor — Încetarea definitivă a oricărei activități agricole comerciale)

20

2016/C 335/27

Cauza C-222/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Pécsi Törvényszék – Ungaria) – Hőszig Kft./Alstom Power Thermal Services (Trimitere preliminară — Clauză atributivă de competență — Cooperare judiciară în materie civilă — Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Articolul 23 — Clauză introdusă în condițiile generale — Consimțământul părților cu privire la condițiile menționate — Validitatea și precizia unei astfel de clauze)

20

2016/C 335/28

Cauza C-230/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Den Haag – Țările de Jos) – Brite Strike Technologies Inc./Brite Strike Technologies SA (Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Articolul 22 punctul (4) — Competență judiciară pentru litigiile în materia proprietății intelectuale — Articolul 71 — Convenții încheiate de statele membre în domenii specifice — Convenția Benelux în materia proprietății intelectuale — Competență judiciară pentru litigiile referitoare la mărcile, desenele și modelele industriale Benelux — Articolul 350 TFUE)

21

2016/C 335/29

Cauza C-270/15 P: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 30 iunie 2016 – Regatul Belgiei/Comisia Europeană (Recurs — Ajutoare acordate de autoritățile belgiene pentru finanțarea testelor pentru depistarea formelor de encefalopatie spongiformă transmisibilă la bovine — Avantaj selectiv — Decizie de declarare a acestor ajutoare în parte incompatibile cu piața internă)

22

2016/C 335/30

Cauza C-271/15 P: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 14 iulie 2016 – Sea Handling SpA, în lichidare/Comisia Europeană [Recurs — Dreptul de acces public la documentele instituțiilor Uniunii Europene — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță — Excepții de la dreptul de acces la documente — Interpretare incorectă — Obligația de motivare — Documente aferente unei proceduri de control al ajutoarelor de stat — Protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit — Prezumția generală de aplicare a excepției de la dreptul de acces în privința tuturor documentelor din dosarul administrativ — Sfera prezumției de confidențialitate — Cerere de acces la plângerea care se află la originea procedurii de investigare — Refuzul accesului — Interes public superior]

22

2016/C 335/31

Cauza C-335/15: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Maria Cristina Elisabetta Ornano/Ministero della Giustizia, Direzione Generale dei Magistrati del Ministero [Trimitere preliminară — Politica socială — Articolul 119 din Tratatul CE (devenit articolul 141 CE) — Directiva 75/117/CEE — Egalitate de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin — Articolul 1 — Directiva 92/85/CEE — Măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează — Articolul 11 punctul 2 litera (b) și articolul 11 punctul 3 — Legislație națională care prevede pentru magistrații ordinari o indemnizație pentru cheltuielile pe care aceștia le suportă în exercitarea activității lor profesionale — Inexistența dreptului la această indemnizație pentru un magistrat ordinar de sex feminin în cazul unui concediu de maternitate obligatoriu luat anterior datei de 1 ianuarie 2005]

23

2016/C 335/32

Cauza C-416/15: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Roumânia) – Selena România Srl/Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) București [Trimitere preliminară — Politică comercială — Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 — Articolul 13 — Circumvenție — Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 791/2011 — Țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din Republica Populară Chineză — Taxe antidumping — Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 437/2012 — Expediere din Taiwan — Deschiderea unei anchete — Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 21/2013 — Extindere a taxei antidumping — Domeniu de aplicare temporal — Principiul neretroactivității — Codul vamal comunitar — Recuperare ulterioară a taxelor la import]

24

2016/C 335/33

Cauza C-447/15: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajský soud v Ostravě – Republica Cehă) – Ivo Muladi/Krajský úřad Moravskoslezského kraje (Trimitere preliminară — Transport — Directiva 2003/59/CE — Obligația calificării inițiale — Articolul 4 — Drepturi dobândite — Titularii permiselor de conducere eliberate înaintea datelor prevăzute la articolul 4 — Scutire de obligația calificării inițiale — Reglementare națională care stabilește o cerință suplimentară privind efectuarea unui stagiu de formare periodică prealabilă cu o durată de 35 de ore pentru a beneficia de scutirea menționată)

25

2016/C 335/34

Cauza C-464/15: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht Wiener Neustadt – Austria) – Admiral Casinos & Entertainment AG/Balmatic Handelsgesellschaft mbH și alții (Trimitere preliminară — Articolul 56 TFUE — Libera prestare a serviciilor — Jocuri de noroc — Reglementare a unui stat membru care interzice, sub sancțiune penală, exploatarea de aparate de tip slot machine cu câștig limitat (kleines Glücksspiel) în lipsa unei concesiuni acordate de autoritatea competentă — Restricţie — Justificare — Proporționalitate — Apreciere a proporționalității atât pe baza obiectivului reglementării la momentul adoptării sale, cât și a efectelor acesteia cu ocazia punerii sale în aplicare — Efecte constatate în mod empiric cu certitudine)

25

2016/C 335/35

Cauza C-494/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud České republiky – Republica Cehă) – Tommy Hilfiger Licensing LLC și alții/Delta Center și alții (Trimitere preliminară — Apropierea legislațiilor — Directiva 2004/48/CE — Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală — Noțiunea intermediar ale cărui servicii sunt utilizate pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală — Locatar al unor hale comerciale care subînchiriază punctele de vânzare — Posibilitatea de a solicita pronunțarea unui ordin judecătoresc împotriva acestui locatar — Articolul 11)

26

2016/C 335/36

Cauza C-85/16 P: Recurs introdus la 12 februarie 2016 de Kenzo Tsujimoto împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 2 decembrie 2015 în cauza T-414/13, Kenzo Tsujimoto/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

27

2016/C 335/37

Cauza C-86/16 P: Recurs introdus la 12 februarie 2016 de Kenzo Tsujimoto împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 2 decembrie 2015 în cauza T-522/13, Kenzo Tsujimoto/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

28

2016/C 335/38

Cauza C-88/16 P: Recurs introdus la 12 februarie 2016 de European Dynamics Luxembourg SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 2 decembrie 2015 în cauza T-553/13, European Dynamics Luxembourg și Evropaïki Dynamiki/Fusion for Energy

30

2016/C 335/39

Cauza C-218/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Gorzowie Wielkopolskim (Polonia) la 19 aprilie 2016 – Aleksandra Kubicka

30

2016/C 335/40

Cauza C-277/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 17 mai 2016 – Polkomtel sp. z o.o./Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej

30

2016/C 335/41

Cauza C-278/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Aachen (Germania) la 19 mai 2016 – Frank Sleutjes

31

2016/C 335/42

Cauza C-307/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 30 mai 2016 – Stanisław Pieńkowski/Dyrektor Izby Skarbowej w Lublinie

32

2016/C 335/43

Cauza C-308/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 30 mai 2016 – Kozuba Premium Selection sp. z o.o. z siedzibą w Warszawie/Dyrektor Izby Skarbowej w Warszawie

32

2016/C 335/44

Cauza C-309/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Austria) la 31 mai 2016 – Corbin Opportunity Fund Lp și alții

33

2016/C 335/45

Cauza C-330/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Warszawie (Polonia) la 10 iunie 2016 – Piotr Zarski/Andrzej Stadnicki

33

2016/C 335/46

Cauza C-346/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Kehl (Germania) la 21 iunie 2016 – Procedură penală împotriva lui C

34

2016/C 335/47

Cauza C-349/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg te Brussel (Belgia) la 24 iunie 2016 – T.KUP SAS/Belgische Staat

35

2016/C 335/48

Cauza C-355/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 28 iunie 2016 – Christian Picart/Ministre des finances et des comptes publics

36

2016/C 335/49

Cauza C-356/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg te Brussel (Belgia) la 27 iunie 2016 – Procedură penală împotriva Wamo BVBA, Luc Cecile Jozef Van Mol

36

2016/C 335/50

Cauza C-375/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiojo administracinio teismo (Lituania) la 28 iunie 2016 – UAB Gelvora/Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnyba

37

2016/C 335/51

Cauza C-358/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour administrative (Luxemburg) la 14 iunie 2016 – UBS (Luxembourg) SA, Alain Hondequin, Holzem şi alţii

38

2016/C 335/52

Cauza C-359/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hof van Cassatie (Belgia) la 24 iunie 2016 – Ömer Altun și alții, Absa NV și alții/Openbaar Ministerie

38

2016/C 335/53

Cauza C-365/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 4 iulie 2016 – Association française des entreprises privées (AFEP) și alții/Ministre des finances et des comptes publics

39

2016/C 335/54

Cauza C-367/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hof van beroep te Brussel (Belgia) la 5 iulie 2016 – Openbaar Ministerie/Dawid Piotrowski

40

2016/C 335/55

Cauza C-381/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 11 iulie 2016 – Salvador Benjumea Bravo de Laguna/Esteban Torras Ferrazzuolo

41

2016/C 335/56

Cauza C-385/16 P: Recurs introdus la 11 iulie 2016 de Sharif University of Technology împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 28 aprilie 2016 în cauza T-52/15, Sharif University of Technology/Consiliul Uniunii Europene

41

2016/C 335/57

Cauza C-396/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 15 iulie 2016 – T – 2, družba za ustvarjanje, razvoj in trženje elektronskih komunikacij in opreme, d.o.o. (în prezent în stare de insolvabilitate)/Republica Slovenia

42

 

Tribunalul

2016/C 335/58

Cauza T-347/14: Ordonanța Tribunalului din 12 iulie 2016 – Yanukovych/Consiliul (Acțiune în anulare — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina — Înghețarea fondurilor — Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice — Includerea numelui reclamantului — Adaptarea concluziilor — Decesul reclamantului — Inadmisibilitate — Dovada temeiniciei includerii în listă — Acțiune în mod vădit fondată)

44

2016/C 335/59

Cauza T-380/14: Ordonanța Tribunalului din 10 iunie 2016 – Pshonka/Consiliul (Acțiune în anulare — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina — Înghețare a fondurilor — Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice — Includerea numelui reclamantului — Termen de introducere a acţiunii — Admisibilitate — Proba temeiniciei includerii în listă — Acțiune vădit fondată)

45

2016/C 335/60

Cauza T-770/14: Ordonanța Tribunalului din 19 iulie 2016 – Italia/Comisia [FEDER — Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 — Programul de cooperare transfrontalieră dintre Italia și Malta 2007-2013 — Nerespectarea termenelor — Dezangajare automată — Proporționalitate — Principiul cooperării — Principiul parteneriatului — Forță majoră — Obligația de motivare — Acțiune vădit lipsită de orice temei juridic]

46

2016/C 335/61

Cauza T-368/15: Ordonanța Tribunalului din 14 iulie 2016 – Alcimos Consulting/BCE (Acțiune în anulare — Acțiune în despăgubire — Decizii adoptate de Consiliul Guvernatorilor BCE — Furnizarea de asistență de urgență sub formă de lichidități acordată băncilor grecești — Plafon — Lipsa afectării directe — Inadmisibilitate — Nerespectarea cerințelor de formă)

46

2016/C 335/62

Cauza T-677/15: pOrdonanța Tribunalului din 19 iulie 2016 – Panzeri/Parlamentul European și Comisia (Acțiune în anulare — Reglementare privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților din Parlament — Indemnizație de asistență parlamentară — Recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit — Înlocuirea actului atacat în cursul judecății — Nepronunțare asupra fondului — Act pregătitor — Inadmisibilitate)

47

2016/C 335/63

Cauza T-729/15 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 20 iulie 2016 – MSD Animal Health Innovation și Intervet international/EMA [Măsuri provizorii — Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Documente deținute de EMA privind informații transmise de o întreprindere în cadrul cererii sale de autorizare a introducerii pe piață a unui medicament — Decizie prin care se acordă unui terț accesul la documente — Cerere de suspendare a executării — Urgență — Fumus boni juris — Evaluare comparativă a intereselor]

48

2016/C 335/64

Cauza T-382/16: Acțiune introdusă la 21 iulie 2016 – Asna/EUIPO – Wings Software (ASNA WINGS)

48

2016/C 335/65

Cauza T-389/16: Acțiune introdusă la 22 iulie 2016 – AIA/EUIPO – Casa Montorsi (MONTORSI F. & F.)

49

2016/C 335/66

Cauza T-398/16: Acțiune introdusă la 26 iulie 2016 – Starbucks/EUIPO – Nersesyan (COFFEE ROCKS)

50

2016/C 335/67

Cauza T-402/16: Acțiune introdusă la 22 iulie 2016 – Berliner Stadtwerke/EUIPO (berlinGas)

51

2016/C 335/68

Cauza T-403/16: Acțiune introdusă la 28 iulie 2016 – Stada Arzneimittel/EUIPO – Vivatech (Immunostad)

51

 

Tribunalul Funcției Publice

2016/C 335/69

Cauza F-29/16: Acțiune introdusă la 14 iunie 2016 – ZZ și alții/Comisia

53

2016/C 335/70

Cauza F-36/16: Acțiune introdusă la 12 iulie 2016 – ZZ/Comisia

54

2016/C 335/71

Cauza F-37/16: Acțiune introdusă la 29 iulie 2016 – ZZ/EIB

54

RO

 

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/1

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2016/C 335/01)

Ultima publicație

JO C 326, 5.9.2016

Publicații anterioare

JO C 314, 29.8.2016

JO C 305, 22.8.2016

JO C 296, 16.8.2016

JO C 287, 8.8.2016

JO C 279, 1.8.2016

JO C 270, 25.7.2016

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/2

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 30 iunie 2016 – Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-648/13) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Mediu - Politica Uniunii Europene în domeniul apei - Directiva 2000/60/CE - Monitorizarea stării ecologice și chimice a apelor de suprafață - Planuri de gestionare a districtului hidrografic))

(2016/C 335/02)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herrmann și E. Manhaeve, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna, K. Majcher și M. Drwięcki, agenți)

Dispozitivul

1)

Întrucât nu a transpus în totalitate sau în mod corect dispozițiile articolului 2 punctele 19, 20, 26 și 27, ale articolului 8 alineatul (1), ale articolului 9 alineatul (2), ale articolului 10 alineatul (3) și ale articolului 11 alineatul (5) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008, precum și ale punctelor 1.3, 1.3.4, 1.3.5, 1.4 și 2.4.1 din anexa V la directiva menționată și ale părții A punctele 7.2-7.10 din anexa VII la aceeași directivă, Republica Polonă nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 24 din aceeași directivă.

2)

Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 45, 15.2.2014.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Sibiu – România) – Silvia Georgiana Câmpean/Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, devenită Serviciul Fiscal Municipal Mediaș, Administrația Fondului pentru Mediu

(Cauza C-200/14) (1)

((Trimitere preliminară - Principiul cooperării loiale - Principiile echivalenței și efectivității - Reglementare națională de stabilire a modalităților de rambursare cu dobândă a taxelor percepute fără a fi datorate - Executarea deciziilor judecătorești referitoare la astfel de drepturi la rambursare conferite de ordinea juridică a Uniunii - Rambursare eșalonată pe cinci ani - Condiționarea rambursării de existența unor fonduri percepute în temeiul unei taxe - Inexistența posibilității executării silite))

(2016/C 335/03)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Sibiu

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Silvia Georgiana Câmpean

Pârâtă: Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, devenită e Serviciul Fiscal Municipal Mediaș, Administrația Fondului pentru Mediu

Dispozitivul

Principiul cooperării loiale trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să adopte dispoziții care supun rambursarea unui impozit care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printr-o hotărâre a Curții sau a cărui incompatibilitate cu acest drept rezultă dintr-o astfel de hotărâre unor condiții care privesc în mod specific acest impozit și care sunt mai puțin favorabile decât cele care s ar fi aplicat, în lipsa lor, unei asemenea rambursări, respectarea acestui principiu trebuind să fie verificată în speță de instanța de trimitere.

Principiul echivalenței trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să prevadă modalități procedurale mai puțin favorabile pentru cererile de rambursare a unei taxe care sunt întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii decât cele aplicabile acțiunilor similare întemeiate pe o încălcare a dreptului intern. Instanței de trimitere îi revine sarcina să efectueze verificările necesare pentru a garanta respectarea acestui principiu în ceea ce privește reglementarea aplicabilă litigiului aflat pe rolul său.

Principiul efectivității trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare cu dobândă a taxelor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii al căror cuantum a fost constatat prin decizii judecătorești executorii precum sistemul în discuție în litigiul principal, care prevede o eșalonare pe cinci ani a rambursării acestor taxe și care condiționează executarea unor astfel de decizii de disponibilitatea fondurilor încasate în temeiul unei alte taxe, fără ca justițiabilul să dispună de posibilitatea de a constrânge autoritățile publice să își îndeplinească obligațiile dacă acestea nu și le îndeplinesc de bunăvoie. Instanței de trimitere îi revine sarcina de a verifica dacă o reglementare precum cea care ar fi aplicabilă în cauza principală în lipsa unui astfel de sistem de rambursare îndeplinește cerințele principiului efectivității.

(1)  JO C 235, 21.7.2014.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/4

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Timiș – România) – Silvia Ciup/Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Timiș – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) Timișoara

(Cauza C-288/14) (1)

((Trimitere preliminară - Principiul cooperării loiale - Principiile echivalenței și efectivității - Reglementare națională de stabilire a modalităților de rambursare cu dobândă a taxelor percepute fără a fi datorate - Executarea deciziilor judecătorești referitoare la astfel de drepturi la rambursare conferite de ordinea juridică a Uniunii - Rambursare eșalonată pe cinci ani - Condiționarea rambursării de existența unor fonduri percepute în temeiul unei taxe - Inexistența posibilității executării silite))

(2016/C 335/04)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Timiș

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Silvia Ciup

Pârâtă: Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Timiș – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) Timișoara

Dispozitivul

1)

Principiul cooperării loiale trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să adopte dispoziții care supun rambursarea unui impozit care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printr-o hotărâre a Curții sau a cărui incompatibilitate cu acest drept rezultă dintr-o astfel de hotărâre unor condiții care privesc în mod specific acest impozit și care sunt mai puțin favorabile decât cele care s-ar fi aplicat, în lipsa lor, unei asemenea rambursări, respectarea acestui principiu trebuind să fie verificată în speță de instanța de trimitere.

2)

Principiul echivalenței trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să prevadă modalități procedurale mai puțin favorabile pentru acțiunile întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii decât cele aplicabile acțiunilor similare întemeiate pe o încălcare a dreptului intern. Instanței de trimitere îi revine sarcina să efectueze verificările necesare pentru a garanta respectarea acestui principiu în ceea ce privește reglementarea aplicabilă litigiului aflat pe rolul său.

3)

Principiul efectivității trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare a sumelor datorate în temeiul dreptului Uniunii și al căror cuantum a fost constatat prin decizii judecătorești executorii precum sistemul în discuție în litigiul principal, care prevede o eșalonare pe cinci ani a rambursării acestor sume și care condiționează executarea unor astfel de decizii de disponibilitatea fondurilor încasate în temeiul unei alte taxe, fără ca justițiabilul să dispună de posibilitatea de a constrânge autoritățile publice să își îndeplinească obligațiile dacă acestea nu și le îndeplinesc de bunăvoie.

(1)  JO C 303, 8.9.2014.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie – Polonia) – Wrocław – Miasto na prawach powiatu/Minister Infrastruktury i Rozwoju

(Cauza C-406/16) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 2004/18/CE - Contracte de achiziţii publice de lucrări - Legalitatea obligației impuse ofertanților de a executa un anumit procentaj din contract fără a recurge la subcontractare - Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 - Dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune - Obligația statelor membre de a proceda la o corecție financiară în raport cu neregularitățile identificate - Noțiunea „neregularitate” - Necesitatea unei corecții financiare în cazul încălcării dreptului Uniunii în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice))

(2016/C 335/05)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamant: Wrocław – Miasto na prawach powiatu

Pârât: Minister Infrastruktury i Rozwoju

Dispozitivul

1)

Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 2083/2005 al Comisiei din 19 decembrie 2005, trebuie interpretată în sensul că o autoritate contractantă nu este autorizată să solicite, printr-o clauză din caietul de sarcini al unui contract de achiziții publice de lucrări, ca viitorul adjudecatar al acestui contract să execute prin mijloace proprii un anumit procentaj din lucrările care fac obiectul contractului menționat.

2)

Articolul 98 din Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 coroborat cu articolul 2 punctul 7 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că faptul că o autoritate contractantă a impus, în cadrul unui contract de achiziții publice de lucrări privind un proiect care beneficiază de o asistență financiară din partea Uniunii, ca viitorul adjudecatar să execute prin mijloace proprii cel puțin 25 % din aceste lucrări, cu încălcarea Directivei 2004/18, constituie o „neregularitate” în sensul articolului 2 punctul 7, care justifică necesitatea aplicării unei corecții financiare în temeiul articolului 98 menționat, în măsura în care posibilitatea ca această încălcare să fi avut o incidență asupra bugetului fondului vizat nu poate fi exclusă. Cuantumul acestei corecții trebuie determinat ținând seama de toate împrejurările concrete care sunt relevante din perspectiva criteriilor menționate la alineatul (2) primul paragraf al articolului 98 din regulamentul menționat, respectiv natura neregularității constatate, gravitatea sa și pierderea financiară care a rezultat din aceasta pentru fondul în cauză.

(1)  JO C 431, 1.12.2014.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/6

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia, Tribunale Amministrativo Regionale per la Sardegna – Italia) – Promoimpresa srl (C-458/14)/Consorzio dei comuni della Sponda Bresciana del Lago di Garda e del Lago di Idro, Regione Lombardia et Mario Melis și alții (C-67/15)/Comune di Loiri Porto San Paolo, Provincia di Olbia Tempio

(Cauze conexate C-458/14 și C-67/15) (1)

((Trimitere preliminară - Contracte de achiziții publice și libertatea de stabilire - Articolul 49 TFUE - Directiva 2006/123/CE - Articolul 12 - Concesiuni ale unor bunuri aparținând domeniului maritim, lacustru și fluvial care au interes economic - Prelungire automată - Lipsa unei proceduri de cerere de ofertă))

(2016/C 335/06)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia, Tribunale Amministrativo Regionale per la Sardegna

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Promoimpresa srl (C-458/14) și Mario Melis și alții (C-67/15)

Pârâți: Consorzio dei comuni della Sponda Bresciana del Lago di Garda e del Lago di Idro, Regione Lombardia (C-458/14), Comune di Loiri Porto San Paolo, Provincia di Olbia Tempio (C-67/15)

cu participarea: Alessandro Piredda și alții

Dispozitivul

1)

Articolul 12 alineatele (1) și (2) din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede prelungirea automată a autorizațiilor existente referitoare la domeniul maritim și lacustru destinate exercitării de activități turistico recreative, în lipsa oricărei proceduri de selecție între candidații potențiali.

2)

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiile principale, care permite o prelungire automată a concesiunilor existente cu privire la bunuri din domeniul public, destinate exercitării de activități turistico recreative, în măsura în care aceste concesiuni prezintă un interes transfrontalier cert.

(1)  JO C 448 du 15.12.2014

JO C 146 du 04.05.2015

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/6

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Citroën Commerce GmbH/Zentralvereinigung des Kraffahrzeuggewerbes zur Aufrechterhaltung lauteren Wettbewerbs eV (ZLW)

(Cauza C-476/14) (1)

((Trimitere preliminară - Directivele 98/6/CE și 2005/29/CE - Protecția consumatorilor - Anunț publicitar cu indicarea prețului - Noțiunile „ofertă” și „preț cu toate taxele incluse” - Obligația de a include în prețul de vânzare a unui autovehicul costurile suplimentare obligatorii legate de transportul acestui autovehicul))

(2016/C 335/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Citroën Commerce GmbH

Pârât: Zentralvereinigung des Kraffahrzeuggewerbes zur Aufrechterhaltung lauteren Wettbewerbs eV (ZLW)

Dispozitivul

Articolul 3 din Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor, coroborat cu articolul 1 și cu articolul 2 litera (a) din aceasta, trebuie interpretat în sensul că cheltuielile aferente transportului unui autovehicul de la producător la vânzător, care sunt suportate de consumator, trebuie să fie incluse în prețul de vânzare a acestui vehicul, indicat într-un anunț publicitar făcut de un comerciant, atunci când, având în vedere toate caracteristicile acestui anunț publicitar, el reprezintă, în percepția consumatorului, o ofertă privind vehiculul menționat. Este de competența instanței de trimitere să verifice dacă toate aceste elemente sunt reunite.

(1)  JO C 462, 22.12.2014.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/7

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 29 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hanseatisches Oberlandesgericht Hamburg – Germania) – Procedură penală împotriva lui Piotr Kossowski

(Cauza C-486/14) (1)

((Trimitere preliminară - Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen - Articolul 54 și articolul 55 alineatul (1) litera (a) - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 50 - Principiul ne bis in idem - Admisibilitatea urmăririi penale a unui inculpat într-un stat membru după închiderea procedurii penale începute împotriva sa de parchet într-un alt stat membru fără urmărire penală aprofundată - Absența unei aprecieri asupra fondului cauzei))

(2016/C 335/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Hanseatisches Oberlandesgericht Hamburg

Partea din procedura penală principală

Piotr Kossowski

Cu participarea: Generalstaatsanwaltschaft Hamburg

Dispozitivul

Principiul ne bis in idem enunțat la articolul 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen (Luxembourg) la 19 iunie 1990, citit în lumina articolului 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie interpretat în sensul că o decizie a parchetului de încetare în mod definitiv a urmăririi penale, sub rezerva redeschiderii sau a anulării sale, fără să fi fost aplicate pedepse, nu poate fi calificată drept decizie definitivă în sensul acestor articole dacă din motivarea acestei decizii rezultă că procedura penală respectivă a fost închisă fără ca o urmărire penală aprofundată să fi fost efectuată, absența audierii victimei și a unui eventual martor reprezentând un indiciu al lipsei unei astfel de urmăriri aprofundate.

(1)  JO C 16, 19.1.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de sadf – Cour d'appel de Paris – Franța) – Genentech Inc./Hoechst GmbH, Sanofi-Aventis Deutschland GmbH

(Cauza C-567/14) (1)

((Trimitere preliminară - Concurență - Articolul 101 TFUE - Acord de licenţă neexclusivă - Brevet - Lipsa contrafacerii - Obligaţie de plată a unei redevenţe))

(2016/C 335/09)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Genentech Inc.

Pârâtă: Hoechst GmbH, Sanofi-Aventis Deutschland GmbH

Dispozitivul

Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, în temeiul unui acord de licenţă precum cel în discuție în litigiul principal, licenţiatul să fie obligat la plata unei redevenţe pentru utilizarea unei tehnologii brevetate pe întreaga perioadă în care acest acord a produs efecte, în caz de anulare sau de inexistenţă a contrafacerii brevetului sub licenţă, din moment ce licenţiatul a putut să rezilieze în mod liber acordul respectiv prin intermediul unui preaviz rezonabil.

(1)  JO C 73, 2.3.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/8

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sofiyski gradski sad – Bulgaria) – procedură penală împotriva Atanas Ognyanov

(Cauza C-614/14) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 267 TFUE - Articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții - Cuprinsul unei cereri de decizie preliminară - Normă națională care prevede recuzarea instanței naționale pentru că a exprimat o opinie provizorie în cererea de decizie preliminară prin constatarea cadrului factual și juridic - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 al doilea paragraf și articolul 48 alineatul (1)])

(2016/C 335/10)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski gradski sad

Părțile din procedura principală

Atanas Ognyanov

Cu participarea: Sofiyska gradska prokuratura

Dispozitivul

1)

Articolul 267 TFUE şi articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții, în lumina articolului 47 al doilea paragraf şi a articolului 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei norme naţionale interpretate într-un mod care obligă instanța de trimitere să se abțină în cauza pendinte pentru motivul că a expus, în cererea sa de decizie preliminară, cadrul factual și juridic al acestei cauze.

2)

Dreptul Uniunii şi în special articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că nici nu impune și nici nu interzice instanţei de trimitere să procedeze, după pronunţarea hotărârii preliminare, la o nouă audiere a părților, precum și la noi măsuri de administrare a probelor susceptibile să o conducă la modificarea constatărilor de fapt şi de drept pe care le a făcut în cadrul cererii de decizie preliminară, cu condiţia ca această instanţă să asigure efectul deplin al interpretării dreptului Uniunii reţinute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

3)

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării de către o instanţă de trimitere a unei norme naţionale precum cea în discuţie în litigiul principal, care este considerată contrară acestui drept.

(1)  JO C 96, 23.3.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/9

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Belgia) – TNS Dimarso NV/Vlaams Gewest

(Cauza C-6/15) (1)

((Trimitere preliminară - Contracte de achiziții publice de servicii - Directiva 2004/18/CE - Articolul 53 alineatul (2) - Criterii de atribuire - Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic - Metodă de evaluare - Reguli de ponderare - Obligația autorității contractante de a preciza în cererea de ofertă ponderea criteriilor de atribuire - Întinderea obligației))

(2016/C 335/11)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamantă: TNS Dimarso NV

Pârâtă: Vlaams Gewest

Dispozitivul

1)

Articolul 53 alineatul (2) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, în lumina principiului egalității de tratament și a obligației de transparență care rezultă din acesta, trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui contract de achiziții publice de servicii care trebuie să fie atribuit potrivit criteriului ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic în opinia autorității contractante, aceasta din urmă nu are obligația să aducă la cunoștința ofertanților potențiali în anunțul de participare sau în caietul de sarcini privind contractul în cauză metoda de evaluare aplicată de autoritatea contractantă pentru a evalua și a clasifica în mod concret ofertele. În schimb, metoda menționată nu poate avea ca efect modificarea criteriilor de atribuire și ponderea lor relativă.

(1)  JO C 118, 13.4.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/10

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Brisal – Auto Estradas do Litoral SA, KBC Finance Ireland/Fazenda Pública

(Cauza C-18/15) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 56 TFUE - Libera prestare a serviciilor - Restricții - Legislație fiscală - Impozitarea dobânzilor percepute - Diferenţă de tratament între instituţiile financiare rezidente şi instituţiile financiare nerezidente))

(2016/C 335/12)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Reclamante: Brisal – Auto Estradas do Litoral SA, KBC Finance Ireland

Pârâtă: Fazenda Pública

Dispozitivul

Articolul 49 CE nu se opune unei legislaţii naţionale în temeiul căreia o procedură de reținere la sursă a impozitului este aplicată remuneraţiei instituțiilor financiare nerezidente în statul membru în care sunt furnizate serviciile, în timp ce remuneraţia plătită instituțiilor financiare rezidente în acest stat membru nu este supusă unei astfel de rețineri, cu condiția ca aplicarea reținerii la sursă în ceea ce priveşte instituțiile financiare nerezidente să fie justificată de un motiv imperativ de interes general şi să nu depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit.

Articolul 49 CE se opune unei legislaţii naţionale precum cea în discuție în litigiul principal prin care, ca regulă generală, se impozitează instituțiile financiare nerezidente pe veniturile din dobânzi obţinute în interiorul statului membru respectiv fără a le acorda posibilitatea deducerii cheltuielilor profesionale legate în mod direct de activitatea în cauză, în timp ce instituțiilor financiare rezidente li se recunoaște o asemenea posibilitate.

Revine instanței naționale competența să aprecieze, pe baza dreptului național, care sunt cheltuielile profesionale care pot fi considerate direct legate de activitatea în cauză.

(1)  JO C 118, 13.4.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/10

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht München I – Germania) – Verband Sozialer Wettbewerb eV/Innova Vital GmbH

(Cauza C-19/15) (1)

((Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 - Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare - Articolul 1 alineatul (2) - Domeniu de aplicare - Produse alimentare care urmează să fie livrate ca atare consumatorului final - Menţiuni formulate în cadrul unei comunicări comerciale adresate exclusiv unor profesioniști din domeniul sănătății))

(2016/C 335/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht München I

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Verband Sozialer Wettbewerb eV

Pârâtă: Innova Vital GmbH

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1047/2012 al Comisiei din 8 noiembrie 2012, trebuie interpretat în sensul că intră în domeniul de aplicare al acestui regulament mențiunile nutriționale sau de sănătate formulate într-o comunicare comercială cu privire la un produs alimentar care urmează să fie livrat ca atare consumatorului final, în cazul în care comunicarea respectivă este adresată nu consumatorului final, ci exclusiv unor profesioniști din domeniul sănătății.

(1)  JO C 127, 20.4.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/11

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Central Administrativo Sul – Portugalia) – Ambisig – Ambiente e Sistemas de Informação Geográfica SA/AICP – Associação de Industriais do Concelho de Pombal

(Cauza C-46/15) (1)

([Trimitere preliminară - Achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Articolul 48 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță - Capacitățile tehnice ale operatorilor economici - Efect direct - Mijloace de probă - Raportul ierarhic dintre certificarea achizitorului privat și declarația unilaterală a ofertantului - Principiul proporționalității - Interdicția de a aduce modificări substanțiale mijloacelor de probă prevăzute])

(2016/C 335/14)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Central Administrativo Sul

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ambisig – Ambiente e Sistemas de Informação Geográfica SA

Pârâtă: AICP – Associação de Industriais do Concelho de Pombal

cu participarea: Índice – ICT & Management Lda

Dispozitivul

1)

Articolul 48 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie să fie interpretat în sensul că, în absența unei transpuneri în dreptul intern, îndeplinește condițiile pentru a conferi particularilor drepturi pe care aceștia le pot invoca în fața instanțelor naționale împotriva unei autorități contractante, cu condiția ca aceasta să fie o entitate publică sau să fi fost însărcinată în temeiul unui act al autorității publice să îndeplinească, sub controlul acesteia din urmă, un serviciu de interes public și să dispună în acest scop de puteri exorbitante în raport cu normele aplicabile relațiilor dintre particulari.

2)

Articolul 48 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță din Directiva 2004/18 trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune aplicării unor norme stabilite de o autoritate contractantă, precum cele în discuție în litigiul principal, care nu permit unui operator economic să facă dovada capacităților sale tehnice prin intermediul unei declarații unilaterale decât dacă demonstrează că este imposibil sau foarte dificil să obțină o certificare din partea achizitorului privat.

3)

Articolul 48 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță din Directiva 2004/18 trebuie să fie interpretat în sensul că se opune aplicării unor norme stabilite de o autoritate contractantă, precum cele în discuție în litigiul principal, care impun, sub sancțiunea excluderii candidaturii ofertantului, ca certificarea din partea achizitorului privat să conțină o semnătură autentificată de către un notar, de către un avocat sau de către orice altă entitate competentă.

(1)  JO C 146, 4.5.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/12

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy – Polonia) – Emmanuel Lebek/Janusz Domino

(Cauza C-70/15) (1)

((Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 34 punctul 2 - Neprezentarea pârâtului la înfățișare - Recunoașterea și executarea hotărârilor - Motive de refuz - Lipsa comunicării sau a notificării în timp util a actului de sesizare a instanței pârâtului care nu s a înfățișat - Noțiunea „acțiune” - Cerere de repunere în termen - Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 - Articolul 19 alineatul (4) - Notificarea sau comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare - Termen în care cererea de repunere în termen este admisibilă))

(2016/C 335/15)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Reclamant: Emmanuel Lebek

Pârât: Janusz Domino

Dispozitivul

1)

Noțiunea „acțiune” care figurează la articolul 34 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretată în sensul că include și cererea de repunere în termen atunci când termenul pentru introducerea unei căi de atac ordinare a expirat.

2)

Articolul 19 alineatul (4) ultimul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că exclude aplicarea dispozițiilor dreptului național referitoare la regimul cererilor de repunere în termen din moment ce termenul de admisibilitate pentru introducerea unor asemenea cereri a expirat, astfel cum este specificat în comunicarea unui stat membru la care se referă dispoziția menționată.

(1)  JO C 171, 26.5.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/13

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Sprengen/Pakweg Douane BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-97/15) (1)

((Trimitere preliminară - Tariful vamal comun - Nomenclatura combinată - Pozițiile 8471 și 8521 - Note explicative - Acord privind comerțul cu produse ale tehnologiei informației - „Screenplays”))

(2016/C 335/16)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sprengen/Pakweg Douane BV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Dispozitivul

Nomenclatura combinată, care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunile sale care rezultă succesiv din Regulamentul (CE) nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006 și din Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007, trebuie interpretată în sensul că aparate precum screenplay-urile în discuție în litigiul principal, care au drept funcție stocarea de fișiere multimedia, pe de o parte, și reproducerea lor pe un televizor sau pe un monitor video, pe de altă parte, se clasifică la poziția 8521 din această nomenclatură.

(1)  JO C 171, 26.5.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/13

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Upravno sodišče Republike Slovenije – Slovenia) – Občina Gorje/Republica Slovenă

(Cauza C-111/15) (1)

([Trimitere preliminară - Politica agricolă comună - Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 - Regulamentul (UE) nr. 65/2011 - Finanțare prin FEADR - Sprijin pentru dezvoltarea rurală - Norme privind eligibilitatea operațiunilor și a cheltuielilor - Condiție temporală - Excludere totală - Reducere a ajutorului])

(2016/C 335/17)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Upravno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Občina Gorje

Pârâtă: Republica Slovenă

Dispozitivul

1)

Articolul 71 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia sunt eligibile pentru participarea Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală la cofinanțarea unei operațiuni de dezvoltare rurală selectate de autoritatea de gestionare a programului de dezvoltare rurală în cauză sau sub responsabilitatea acesteia cheltuielile efectuate ulterior adoptării deciziei de acordare a unui astfel de ajutor.

2)

Articolul 71 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1698/2005 coroborat cu articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede respingerea în totalitate a cererii de plată referitoare la o operațiune aprobată în cadrul cofinanțării din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală atunci când anumite cheltuieli efectuate în beneficiul acestei operațiuni au fost realizate anterior adoptării deciziei de acordare a unui astfel de ajutor, din moment ce beneficiarul ajutorului nu a făcut în mod deliberat o declarație falsă în cererea sa de plată.

(1)  JO C 245, 27.7.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/14

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) – Regatul Unit) – Secretary of State for the Home Department/NA

(Cauza C-115/15) (1)

((Trimitere preliminară - Articolele 20 și 21 TFUE - Directiva 2004/38/CE - Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf litera (c) - Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 - Articolul 12 - Drept de ședere al membrilor familiei unui cetățean al Uniunii - Căsătorie între un cetățean al Uniunii și un resortisant al unui stat terț - Acte de violență conjugală - Divorț precedat de plecarea cetățeanului Uniunii - Menținerea dreptului de ședere al resortisantului unui stat terț căruia i s-au încredințat copiii comuni cetățeni ai Uniunii))

(2016/C 335/18)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din procedura principală

Reclamant: Secretary of State for the Home Department

Pârât: NA

Cu participarea: Aire Centre

Dispozitivul

1)

Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretat în sensul că un resortisant al unui stat terț divorțat de un cetățean al Uniunii din partea căruia a suferit acte de violență domestică în timpul căsătoriei nu poate beneficia de menținerea dreptului său de ședere în statul membru gazdă, în temeiul acestei dispoziții, atunci când inițierea procedurii judiciare de divorț este ulterioară plecării soțului cetățean al Uniunii din statul membru respectiv.

2)

Articolul 12 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității trebuie interpretat în sensul că un copil și părintele resortisant al unui stat terț căruia acest copil i a fost încredințat în mod exclusiv beneficiază de un drept de ședere în statul membru gazdă, în temeiul acestei dispoziții, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care celălalt părinte este cetățean al Uniunii și a lucrat în acest stat membru, însă a încetat să aibă reședința acolo înainte de începerea de către copil a școlarizării în statul respectiv.

3)

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu conferă un drept de ședere în statul membru gazdă nici unui cetățean minor al Uniunii care are de la naștere reședința în acest stat membru a cărui cetățenie nu o deține și nici părintelui resortisant al unui stat terț căruia i a fost încredințat în exclusivitate minorul respectiv în cazul în care aceștia beneficiază de un drept de ședere în acest stat membru în temeiul unei dispoziții a dreptului derivat al Uniunii.

4)

Articolul 21 TFUE trebuie interpretat în sensul că conferă cetățeanului minor al Uniunii menționat anterior un drept de ședere în statul membru gazdă în măsura în care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2004/38, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. Dacă situația se prezintă astfel, aceeași dispoziție îi permite părintelui căruia i-a fost încredințat efectiv acest cetățean al Uniunii să locuiască împreună cu el în statul membru gazdă.

(1)  JO C 171, 26.5.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/15

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Max-Heinz Feilen/Finanzamt Fulda

(Cauza C-123/15) (1)

((Trimitere preliminară - Fiscalitate - Libera circulaţie a capitalurilor - Impozit pe succesiuni - Reglementare a unui stat membru care prevede o reducere a taxelor asupra succesiunii aplicabile succesiunilor care cuprind un patrimoniu care a făcut deja obiectul unei transmisiuni succesorale pentru care au fost percepute astfel de taxe în acest stat membru - Restricţie - Justificare - Coerenţa regimului fiscal))

(2016/C 335/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Max-Heinz Feilen

Pârâtă: Finanzamt Fulda

Dispozitivul

Articolul 63 alineatul (1) TFUE și articolul 65 TFUE nu se opun unei reglementări a unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede, în cazul unei succesiuni în beneficiul unor persoane care fac parte dintr-o anumită clasă de impunere, o reducere a taxelor asupra succesiunii atunci când succesiunea cuprinde un patrimoniu care, în ultimii zece ani înaintea acesteia, a făcut deja obiectul unei transmisiuni succesorale, cu condiția ca pentru aceasta din urmă să se fi perceput taxele asupra succesiunii în statul membru respectiv.

(1)  JO C 213, 29.6.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/16

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sächsisches Oberverwaltungsgericht – Germania) – Lidl GmbH & Co. KG/Freistaat Sachsen

(Cauza C-134/15) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 543/2008 - Agricultură - Organizarea comună a piețelor - Norme privind comercializarea - Carne proaspătă de pasăre preambalată - Obligația de a menţiona prețul total și prețul pe unitatea de greutate pe preambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 16 - Libertatea de a desfășura o activitate comercială - Proporționalitate - Articolul 40 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE - Nediscriminare])

(2016/C 335/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Sächsisches Oberverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Lidl GmbH & Co. KG

Pârât: Freistaat Sachsen

Dispozitivul

1)

Examinarea primei întrebări preliminare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 5 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 543/2008 al Comisiei din 16 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește standardele de comercializare a cărnii de pasăre în raport cu libertatea de a desfășura o activitate comercială, astfel cum aceasta este prevăzută de articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2)

Examinarea celei de a doua întrebări preliminare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 5 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul nr. 543/2008 în raport cu principiul nediscriminării prevăzut la articolul 40 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE.

(1)  JO C 205, 22.6.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/16

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de première instance de Liège – Belgia) – Guy Riskin, Geneviève Timmermans/État belge

(Cauza C-176/15) (1)

((Trimitere preliminară - Libera circulaţie a capitalurilor - Articolele 63 TFUE și 65 TFUE - Articolul 4 TUE - Fiscalitate directă - Impozitarea dividendelor - Convenție bilaterală pentru evitarea dublei impuneri - Stat terț - Domeniu de aplicare))

(2016/C 335/21)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Liège

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Guy Riskin, Geneviève Timmermans

Pârât: État belge

Dispozitivul

Articolele 63 TFUE și 65 TFUE coroborate cu articolul 4 TUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca un stat membru să nu extindă, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, beneficiul unui tratament avantajos acordat unui acționar rezident, rezultat dintr-o convenție fiscală bilaterală pentru evitarea dublei impuneri încheiată între acest stat membru și un stat terț, prin care impozitul reținut la sursă de statul terț se deduce în mod necondiționat din impozitul datorat în respectivul stat membru de reședință al acționarului, la un acționar rezident care primește dividende provenind dintr-un stat membru cu care același stat membru de reședință a încheiat o convenție fiscală bilaterală pentru evitarea dublei impuneri care subordonează acordarea unei asemenea deduceri respectării unor condiții suplimentare prevăzute de dreptul național.

(1)  JO C 221, 6.7.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/17

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy dla Wrocławia-Śródmieścia – Polonia) – Alicja Sobczyszyn/Szkoła Podstawowa w Rzeplinie

(Cauza C-178/15) (1)

((Trimitere preliminară - Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Dreptul la concediu anual plătit - Cadre didactice - Concediu de recuperare a sănătății - Concediu anual care coincide cu un concediu de recuperare a sănătății - Dreptul de a beneficia de concediu anual într-o altă perioadă))

(2016/C 335/22)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy dla Wrocławia-Śródmieścia

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Alicja Sobczyszyn

Pârâtă: Szkoła Podstawowa w Rzeplinie

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite ca unui lucrător care este în concediu de recuperare a sănătății, acordat potrivit dreptului național, în perioada de concediu anual stabilită în calendarul de concedii al instituției în care acesta este angajat să i se poată refuza, la finalul concediului medical, dreptul de a beneficia de concediul său anual la o dată ulterioară, cu condiția ca finalitatea dreptului la concediu de recuperare a sănătății să difere de cea a dreptului la concediu anual, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.

(1)  JO C 245, 27.7.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/18

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Düsseldorf – Germania) – Joachim Pöpperl/Land Nordrhein-Westfalen

(Cauza C-187/15) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 45 TFUE - Libera circulație a lucrătorilor - Funcționar al unui stat membru care s a retras din serviciul public pentru a lucra în alt stat membru - Reglementare națională care prevede în acest caz pierderea drepturilor la pensie pentru limită de vârstă dobândite în funcția publică și afilierea retroactivă la regimul general de asigurări pentru limită de vârstă))

(2016/C 335/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamant: Joachim Pöpperl

Pârât: Land Nordrhein-Westfalen

Dispozitivul

1)

Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale cum este cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia o persoană care are statutul de funcționar într-un stat membru și care se retrage din proprie inițiativă din această activitate pentru a lucra în alt stat membru își pierde drepturile la pensie pentru limită de vârstă aferente regimului pensiei pentru limită de vârstă al funcționarilor și este afiliată retroactiv la regimul general de asigurări pentru limită de vârstă, care dă dreptul la o pensie pentru limită de vârstă mai mică decât cea care ar rezulta din acele drepturi.

2)

Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că revine instanței naționale obligația să asigure efectul deplin al acestui articol și să acorde lucrătorilor, într-o situație cum este cea în discuție în litigiul principal, drepturi la pensie pentru limită de vârstă comparabile cu cele ale funcționarilor care își mențin drepturile la o pensie pentru limită de vârstă, care să corespundă, în pofida schimbării angajatorului public, anilor efectuați în serviciul angajatorului, interpretând dreptul intern în conformitate cu articolul menționat sau, dacă o astfel de interpretare nu este posibilă, înlăturând orice dispoziție contrară din dreptul intern în scopul de a aplica același regim precum cel aplicabil respectivilor funcționari.

(1)  JO C 245, 27.7.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/18

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Paris – Franța) – Granarolo SpA/Ambrosi Emmi France SA

(Cauza C-196/15) (1)

((Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă și comercială - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 5 punctele 1 și 3 - Instanța competentă - Noțiunile „materie contractuală” și „materie delictuală” - Rupere intempestivă a unor relații comerciale de lungă durată - Acțiune în despăgubire - Noțiunile „vânzare de mărfuri” și „prestare de servicii”))

(2016/C 335/24)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Granarolo SpA

Pârâtă: Ambrosi Emmi France SA

Dispozitivul

1)

Articolul 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie să fie interpretat în sensul că o acțiune în despăgubire întemeiată pe o rupere intempestivă a unor relații comerciale de lungă durată, precum acțiunea principală, nu ține de materia delictuală și cvasidelictuală, în sensul acestui regulament, dacă exista între părți o relație contractuală tacită, aspect a cărui verificare intră în competența instanței de trimitere. Probarea existenței unei astfel de relații contractuale tacite trebuie să se întemeieze pe o serie de elemente concordante, printre care sunt susceptibile să figureze în special existența unor relații comerciale de lungă durată, buna credință între părți, regularitatea tranzacțiilor și evoluția lor în timp exprimată prin cantitate și prin valoare, eventualele acorduri asupra prețurilor facturate și/sau asupra reducerilor acordate, precum și corespondența schimbată.

2)

Articolul 5 punctul 1 litera (b) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie să fie interpretat în sensul că relațiile comerciale de lungă durată precum cele din cauza principală trebuie să fie calificate drept „contract de vânzare de mărfuri” dacă obligația caracteristică a contractului în discuție este livrarea unui bun sau drept „contract de prestare de servicii” dacă această obligație este o prestare de servicii, aspect a cărui stabilire revine instanței de trimitere.

(1)  JO C 213, 29.6.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/19

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Judecătoria Sibiu – România) – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov (DGRFP)/Vasile Toma, Biroul Executorului Judecătoresc Horațiu-Vasile Cruduleci

(Cauza C-205/15) (1)

((Trimitere preliminară - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul de acces la o instanță judecătorească - Principiul egalității armelor - Principiile echivalenței și efectivității - Procedură de executare silită a unei decizii judecătorești prin care se dispune rambursarea unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii - Scutirea autorităților publice de anumite taxe judiciare - Competența Curții))

(2016/C 335/25)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Judecătoria Sibiu

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov (DGRFP)

Pârâți: Vasile Toma, Biroul Executorului Judecătoresc Horațiu-Vasile Cruduleci

Dispozitivul

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și principiile echivalenței și efectivității trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări precum cea în discuție în litigiul principal, care scutește persoanele juridice de drept public de plata taxelor judiciare de timbru atunci când acestea introduc o contestație la executarea silită a unei decizii judecătorești privind rambursarea unor taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii și le scutește pe acestea de obligația de a depune o cauțiune cu ocazia introducerii cererii de suspendare a unei astfel de proceduri de executare silită, în timp ce cererile prezentate de persoanele fizice și juridice de drept privat în cadrul acestor proceduri rămân, în principiu, supuse taxelor judiciare.

(1)  JO C 245, 27.7.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/20

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 7 iulie 2016 – Republica Polonă/Comisia Europeană

(Cauza C-210/15 P) (1)

((Recurs - FEOGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțarea de către Uniunea Europeană - Regulamentele (CE) nr. 1257/1999 și nr. 1698/2005 - Pensionarea anticipată a agriculturilor - Încetarea definitivă a oricărei activități agricole comerciale))

(2016/C 335/26)

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurentă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Szmytkowska și D. Triantafyllou, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 236, 20.7.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/20

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Pécsi Törvényszék – Ungaria) – Hőszig Kft./Alstom Power Thermal Services

(Cauza C-222/15) (1)

((Trimitere preliminară - Clauză atributivă de competență - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 23 - Clauză introdusă în condițiile generale - Consimțământul părților cu privire la condițiile menționate - Validitatea și precizia unei astfel de clauze))

(2016/C 335/27)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Pécsi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Hőszig Kft.

Pârâtă: Alstom Power Thermal Services

Dispozitivul

Articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie să fie interpretat în sensul că o clauză atributivă de competență precum cea în discuție în litigiul principal, care, pe de o parte, este stipulată în condițiile generale de furnizare ale contractantului, menționate în înscrisurile doveditoare ale contractelor dintre părți și transmise cu ocazia încheierii lor, și care, pe de altă parte, desemnează ca instanțe competente instanțele unui oraș al unui stat membru, îndeplinește cerințele acestei dispoziții referitoare la consimțământul părților și la precizia conținutului clauzei menționate.

(1)  JO C 245, 27.7.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/21

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Den Haag – Țările de Jos) – Brite Strike Technologies Inc./Brite Strike Technologies SA

(Cauza C-230/15) (1)

((Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 22 punctul (4) - Competență judiciară pentru litigiile în materia proprietății intelectuale - Articolul 71 - Convenții încheiate de statele membre în domenii specifice - Convenția Benelux în materia proprietății intelectuale - Competență judiciară pentru litigiile referitoare la mărcile, desenele și modelele industriale Benelux - Articolul 350 TFUE))

(2016/C 335/28)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Brite Strike Technologies Inc.

Pârâtă: Brite Strike Technologies SA

Dispozitivul

Articolul 71 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, interpretat în lumina articolului 350 TFUE, nu se opune ca norma de competență judiciară pentru litigiile referitoare la mărcile, desenele și modelele industriale Benelux, prevăzută la articolul 4.6 din Convenția Benelux în materia proprietății intelectuale (mărci și desene sau modele industriale) din 25 februarie 2005, semnată la Haga de Regatul Belgiei, de Marele Ducat al Luxemburgului și de Regatul Țărilor de Jos, să fie aplicată acestor litigii.

(1)  JO C 254, 3.8.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/22

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 30 iunie 2016 – Regatul Belgiei/Comisia Europeană

(Cauza C-270/15 P) (1)

((Recurs - Ajutoare acordate de autoritățile belgiene pentru finanțarea testelor pentru depistarea formelor de encefalopatie spongiformă transmisibilă la bovine - Avantaj selectiv - Decizie de declarare a acestor ajutoare în parte incompatibile cu piața internă))

(2016/C 335/29)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Recurent: Regatul Belgiei (reprezentanți: C. Pochet și J.-C. Halleux, agenți, asistați de L. Van den Hende, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Noë și H. van Vliet, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Regatul Belgiei suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1)  JO C 254, 3.8.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/22

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 14 iulie 2016 – Sea Handling SpA, în lichidare/Comisia Europeană

(Cauza C-271/15 P) (1)

([Recurs - Dreptul de acces public la documentele instituțiilor Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță - Excepții de la dreptul de acces la documente - Interpretare incorectă - Obligația de motivare - Documente aferente unei proceduri de control al ajutoarelor de stat - Protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit - Prezumția generală de aplicare a excepției de la dreptul de acces în privința tuturor documentelor din dosarul administrativ - Sfera prezumției de confidențialitate - Cerere de acces la plângerea care se află la originea procedurii de investigare - Refuzul accesului - Interes public superior])

(2016/C 335/30)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Sea Handling SpA, în lichidare (reprezentanți: B. Nascimbene și M. Merola, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Clotuche-Duvieusart, D. Grespan și D. Nardi, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Sea Handling SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 311, 21.9.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/23

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 14 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Maria Cristina Elisabetta Ornano/Ministero della Giustizia, Direzione Generale dei Magistrati del Ministero

(Cauza C-335/15) (1)

([Trimitere preliminară - Politica socială - Articolul 119 din Tratatul CE (devenit articolul 141 CE) - Directiva 75/117/CEE - Egalitate de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin - Articolul 1 - Directiva 92/85/CEE - Măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează - Articolul 11 punctul 2 litera (b) și articolul 11 punctul 3 - Legislație națională care prevede pentru magistrații ordinari o indemnizație pentru cheltuielile pe care aceștia le suportă în exercitarea activității lor profesionale - Inexistența dreptului la această indemnizație pentru un magistrat ordinar de sex feminin în cazul unui concediu de maternitate obligatoriu luat anterior datei de 1 ianuarie 2005])

(2016/C 335/31)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Maria Cristina Elisabetta Ornano

Pârâți: Ministero della Giustizia, Direzione Generale dei Magistrati del Ministero

Dispozitivul

Articolul 119 din Tratatul CE (devenit articolul 141 CE), articolul 1 din Directiva 75/117/CEE a Consiliului din 10 februarie 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, articolul 11 punctul 2 litera (b) din Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [A zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], precum și articolul 11 punctul 3 din Directiva 92/85 trebuie interpretate în sensul că, în ipoteza în care statul membru în cauză nu a prevăzut menținerea tuturor elementelor remunerației la care un magistrat ordinar de sex feminin avea dreptul anterior concediului său de maternitate, acestea nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia, în cazul unei perioade de concediu de maternitate obligatoriu anterioare datei de 1 ianuarie 2005, un magistrat ordinar de sex feminin este exclus de la beneficiul unei indemnizații pentru cheltuielile pe care magistrații ordinari le suportă în exercitarea activității lor profesionale, cu condiția ca lucrătoarea respectivă să fi beneficiat în acea perioadă de un venit în cuantum cel puțin echivalent cu cel al prestației prevăzute de legislația națională în materie de securitate socială pe care ar fi primit o în cazul unei întreruperi a activității sale din motive de sănătate, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1)  JO C 294, 7.9.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/24

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Roumânia) – Selena România Srl/Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) București

(Cauza C-416/15) (1)

([Trimitere preliminară - Politică comercială - Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Articolul 13 - Circumvenție - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 791/2011 - Țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din Republica Populară Chineză - Taxe antidumping - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 437/2012 - Expediere din Taiwan - Deschiderea unei anchete - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 21/2013 - Extindere a taxei antidumping - Domeniu de aplicare temporal - Principiul neretroactivității - Codul vamal comunitar - Recuperare ulterioară a taxelor la import])

(2016/C 335/32)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Bucureşti

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Selena România Srl

Pârâtă: Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) București

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 21/2013 al Consiliului din 10 ianuarie 2013 de extindere a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 791/2011 asupra importurilor de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din Republica Populară Chineză la importurile anumitor țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă expediate din Taiwan sau Thailanda, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Taiwan sau Thailanda, trebuie interpretat în sensul că taxa antidumping definitivă extinsă prin această dispoziție nu este aplicabilă retroactiv unor produse expediate din Taiwan, puse în liberă circulație în Uniune ulterior datei de intrare în vigoare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 791/2011 al Consiliului din 3 august 2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din Republica Populară Chineză, însă anterior datei de intrare în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 437/2012 al Comisiei din 23 mai 2012 de deschidere a unei anchete privind eventuala eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 791/2011 și de supunere a acestor importuri la înregistrare. Cu toate acestea, taxa antidumping instituită prin articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 791/2011 este aplicabilă importului unor astfel de produse dacă se stabilește că, deși expediate din Taiwan și declarate ca fiind originare din această țară, produsele respective sunt originare în realitate din Republica Populară Chineză.

(1)  JO C 346 du 19.10.2015

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/25

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajský soud v Ostravě – Republica Cehă) – Ivo Muladi/Krajský úřad Moravskoslezského kraje

(Cauza C-447/15) (1)

((Trimitere preliminară - Transport - Directiva 2003/59/CE - Obligația calificării inițiale - Articolul 4 - Drepturi dobândite - Titularii permiselor de conducere eliberate înaintea datelor prevăzute la articolul 4 - Scutire de obligația calificării inițiale - Reglementare națională care stabilește o cerință suplimentară privind efectuarea unui stagiu de formare periodică prealabilă cu o durată de 35 de ore pentru a beneficia de scutirea menționată))

(2016/C 335/33)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Krajský soud v Ostravě

Părțile din procedura principală

Reclamant: Ivo Muladi

Pârâtă: Krajský úřad Moravskoslezského kraje

Dispozitivul

1)

Articolul 4 din Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia persoanelor care beneficiază de scutirea de obligația calificării inițiale a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, prevăzută la acest articol, le este impusă, pentru practicarea activității de conducere în cauză, cerința unei formări periodice prealabile cu o durată de 35 de ore.

(1)  JO C 389, 23.11.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/25

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 30 iunie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht Wiener Neustadt – Austria) – Admiral Casinos & Entertainment AG/Balmatic Handelsgesellschaft mbH și alții

(Cauza C-464/15) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 56 TFUE - Libera prestare a serviciilor - Jocuri de noroc - Reglementare a unui stat membru care interzice, sub sancțiune penală, exploatarea de aparate de tip slot machine cu câștig limitat (kleines Glücksspiel) în lipsa unei concesiuni acordate de autoritatea competentă - Restricţie - Justificare - Proporționalitate - Apreciere a proporționalității atât pe baza obiectivului reglementării la momentul adoptării sale, cât și a efectelor acesteia cu ocazia punerii sale în aplicare - Efecte constatate în mod empiric cu certitudine))

(2016/C 335/34)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Wiener Neustadt

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Admiral Casinos & Entertainment AG

Pârâți: Balmatic Handelsgesellschaft mbH, Robert Schnitzer, Suayip Polat KG, Ülkü Polat, Attila Juhas, Milazim Rexha

Dispozitivul

Articolul 56 TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că, cu ocazia controlului proporționalității unei reglementări naționale restrictive în domeniul jocurilor de noroc, trebuie să se țină seama nu numai de obiectivul acestei reglementări, astfel cum se prezenta la momentul adoptării acesteia, ci și de efectele reglementării menționate, apreciate posterior adoptării sale.

(1)  JO C 398, 30.11.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/26

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 iulie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud České republiky – Republica Cehă) – Tommy Hilfiger Licensing LLC și alții/Delta Center și alții

(Cauza C-494/15) (1)

((Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Directiva 2004/48/CE - Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală - Noțiunea „intermediar ale cărui servicii sunt utilizate pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală” - Locatar al unor hale comerciale care subînchiriază punctele de vânzare - Posibilitatea de a solicita pronunțarea unui ordin judecătoresc împotriva acestui locatar - Articolul 11))

(2016/C 335/35)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší soud České republiky

Părțile din procedura principală

Reclamante: Tommy Hilfiger Licensing LLC, Urban Trends Trading BV, Rado Uhren AG, Facton kft, Lacoste SA, Burberry Limited

Pârâți: Delta Center și alții

Dispozitivul

1)

Articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii „intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală”, în sensul acestei dispoziții, locatarul unor hale comerciale care subînchiriază diferite puncte de vânzare situate în aceste hale unor comercianți, dintre care unii utilizează amplasamentul respectiv pentru a vinde mărfuri care constituie contrafaceri ale unor produse de marcă.

2)

Articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48 trebuie interpretat în sensul că condițiile impuse pentru pronunțarea unui ordin judecătoresc, în sensul acestei dispoziții, împotriva unui intermediar care furnizează un serviciu de locațiune de puncte de vânzare în cadrul unor hale comerciale sunt identice cu cele referitoare la ordinele judecătorești care pot fi pronunțate împotriva intermediarilor pe o piață online, enunțate de Curte în Hotărârea din 12 iulie 2011, L’Oréal și alții (C 324/09, EU:C:2011:474).

(1)  JO C 414, 14.12.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/27

Recurs introdus la 12 februarie 2016 de Kenzo Tsujimoto împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 2 decembrie 2015 în cauza T-414/13, Kenzo Tsujimoto/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-85/16 P)

(2016/C 335/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Kenzo Tsujimoto (reprezentanți: A. Wenninger-Lenz, M. Ring, , W. von der Osten-Sacken, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Kenzo

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 2 decembrie 2015 în cauza T-414/13;

—

pronunțarea definitivă asupra litigiului;

—

obligarea Oficiului și a Kenzo S.A. la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

1.

Încălcarea articolului 76 alineatul (2) din RMC

Cele două opoziții formulate de Kenzo S.A. se întemeiază pe articolul 8 alineatul (5) din RMC (1). În cele două cauze, camera de recurs a luat în considerare, în susținerea afirmațiilor referitoare la renumele mărcii, elemente de probă pe care autorul opoziției le-a depus în fața diviziei de opoziție pentru a dovedi utilizarea serioasă a mărcii. Este cert că documentele în discuție au fost depuse după expirarea termenului acordat, pentru a demonstra existența, validitatea și întinderea protecției dreptului anterior, în temeiul normei 19 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare (2). În temeiul normei 19 alineatele (1) și (2) și al normei 20 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare, opoziția întemeiată pe articolul 8 alineatul (5) din RMC se respinge dacă persoana care a formulat-o nu face dovada renumelui mărcii anterioare înainte de expirarea termenului acordat de Oficiu. Tribunalul concluzionează totuși că camera de recurs dispunea de o putere de apreciere pentru a decide dacă trebuia să ia în considerare elementele de probă în discuție în susținerea renumelui mărcii, pe care camera de recurs le-a constatat, și-a exercitat puterea sa de apreciere și și-a justificat în mod întemeiat decizia de a lua în considerare aceste elemente. Recurentul apreciază că, dimpotrivă, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept recunoscând puterea de apreciere a camerei de recurs și a aplicat în mod eronat norma 19 alineatele (1) și (2) și norma 20 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare.

Recurentul știe că, potrivit celorlalte părți din procedură, problema luării în considerare, pentru dovedirea renumelui, a unor documente depuse în susținerea utilizării serioase nu este reglementată de norma 20 alineatul (1), ci de norma 50 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul de punere în aplicare, care constituie o normă particulară de procedură în fața camerei de recurs.

Chiar admițând că puterea de apreciere a camerei de recurs trebuie interpretată în funcție de norma 50 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul de punere în aplicare, camera de recurs a exercitat-o în mod neadecvat și Tribunalul a aplicat în mod eronat articolul 76 alineatul (2), statuând că considerațiile camerei de recurs referitoare la raportul indisociabil dintre probele utilizării și probele renumelui constituiau o exercitare adecvată a puterii sale de apreciere. Astfel, camera de recurs nici măcar nu a determinat întinderea puterii sale de apreciere, mai exact dacă această putere trebuia să fie exercitată în speță în mod restrictiv. Dacă camera de recurs și-ar fi utilizat în mod adecvat puterea sa de apreciere, ar fi recunoscut că, în conformitate cu Hotărârea din 3 octombrie 2013, Rintisch/OAPI (C-120/12 P, EU:C:2013:638), puterea sa de apreciere trebuia exercitată în mod restrictiv. În aceste împrejurări, singura exercitare adecvată a acestei puteri de apreciere ar fi fost neluarea în considerare a documentelor depuse în susținerea renumelui mărcii. Tribunalul nu a luat în considerare faptul că camera de recurs nici nu a determinat întinderea puterii sale de apreciere, nici nu a încadrat exercitarea puterii menționate în această limită și astfel a încălcat articolul 76 alineatul (2) din RMC.

2.

Încălcarea articolului 8 alineatul (5) din RMC

Recurentul arată că Tribunalul nu a comparat mărcile KENZO și KENZO ESTATE în ansamblul lor și astfel a încălcat articolul 8 alineatul (5) din RMC. În plus, recurentul susține că Tribunalul a admis afirmațiile referitoare la renumele mărcii pe baza unor documente pe care, în cadrul unei aplicări adecvate a legislației și al unei exercitări adecvate a puterii sale de apreciere, camera de recurs nu ar fi trebuit să le ia în considerare. De asemenea, recurentul susține că Tribunalul nu a efectuat aprecierea globală care era necesară pentru a concluziona că marca în litigiu era susceptibilă de a fi asociată cu marca anterioară și ar beneficia de un profit necuvenit de pe urma renumelui acesteia. În sfârșit, recurentul susține că în mod eronat camera de recurs și Tribunalul au concluzionat că nu dovedise existența unui „motiv întemeiat”, în sensul articolului 8 alineatul (5) din RMC.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/28

Recurs introdus la 12 februarie 2016 de Kenzo Tsujimoto împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 2 decembrie 2015 în cauza T-522/13, Kenzo Tsujimoto/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-86/16 P)

(2016/C 335/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Kenzo Tsujimoto (reprezentanți: A. Wenninger-Lenz, M. Ring, W. von der Osten-Sacken, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Concluziile recurentului

Recurentul solicit Curții:

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 2 decembrie 2015 în cauza T-522/13;

—

pronunțarea unei hotărâri definitive în litigiu;

—

obligarea EUIPO și a Kenzo S.A. la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

1.

Încălcarea articolului 76 alineatul (2) RMC

Ambele opoziții formulate de KENZO S.A. se întemeiază pe articolul 8 alineatul (5) din RMC (1). În ambele cazuri, camera de recurs a luat în considerare probe privind notorietatea, pe care persoana care a formulat opoziția le-a prezentat în fața diviziei de opoziție în scopul de a stabili utilizarea serioasă a mărcii. Este necontestat faptul că documentele respective au fost prezentate după expirarea termenelor pentru furnizarea dovezilor privind existența, validitatea și întinderea protecției mărcii anterioare conform normei 19 alineatul (1) din RPARMC (2). Din norma 19 alineatul alineatele (1) și (2) și din norma 20 alineatul (1) din RPARMC rezultă că o opoziție întemeiată pe articolul 8 alineatul (5) trebuie respinsă dacă persoana care a formulat opoziția nu dovedește notorietatea mărcii anterioare în termenul stabilit de Oficiu. Totuși, Tribunalul concluzionează că camera de recurs dispunea de o putere de apreciere pentru a stabili dacă probele menționate trebuiau luate în considerare în susținerea notorietății invocate, că camera de recurs a constatat și și-a exercitat puterea de apreciere și a prezentat motive întemeiate în ceea ce privește luarea în considerare a acestor probe. Recurentul, pe de altă parte, consideră că aprecierea Tribunalului prin care acesta acordă camerei de recurs o putere de apreciere este afectată de o eroare de drept și conduce la aplicarea greșită a normei 19 alineatele (1) și (2) și a normei 20 alineatul (1) din RPARMC.

Recurentul cunoaște faptul că celelalte părți din procedură pretind că admisibilitatea luării în considerare a documentelor prezentate în susținerea utilizării serioase pentru a demonstra notorietatea nu este reglementată de norma 20 alineatul (1), ci de norma 50 alineatul (1) al treilea paragraf din RPARMC ca normă procedurală specială în fața camerei de recurs.

Chiar dacă puterea de apreciere a camerei de recurs ar trebui să fie interpretată în lumina normei 50 alineatul (1) litera (iii) din RPARMC, aceasta a fost exercitată în mod greșit de camera de recurs, iar Tribunalul a aplicat greșit articolul 76 alineatul (2) prin faptul că a aprobat considerațiile camerei de recurs referitoare la legătura indisociabilă dintre dovada utilizării și dovada notorietății ca o exercitare adecvată a puterii sale de apreciere. În realitate, camera de recurs nici măcar nu a stabilit întinderea puterii sale de apreciere, și anume dacă în speță puterea de apreciere trebuie sau nu trebuie exercitată în mod restrictiv. În cazul în care camera de recurs și-ar fi exercitat această putere de apreciere în mod corect, ar fi trebuit să admită că puterea de apreciere trebuie, conform Hotărârii Rintisch (cauza C-120/12 P, Bernhard Rintisch/OAPI) să fie exercitată în mod restrictiv. În circumstanțele speței, singura modalitate de exercitare corectă a puterii de apreciere ar fi fost aceea de a nu lua în considerare documentele în susținerea notorietății. Tribunalul nu a ținut seama de faptul că camera de recurs nu a determinat corect întinderea puterii sale de apreciere și nu și-a exercitat-o în limitele respective și a încălcat, astfel, articolul 76 alineatul (2) din RMC.

2.

Încălcarea articolului 8 alineatul (5) din RMC

Recurentul pretinde că Tribunalul nu a comparat mărcile „KENZO” și „KENZO ESTATE” ca un întreg și a încălcat astfel articolul 8 alineatul (5) din RMC. În plus, recurentul afirmă că notorietatea a fost confirmată de Tribunal pe baza unor documente care, în cadrul unei aplicări corecte a legii și al unei exercitări adecvate a puterii de apreciere de către camera de recurs, nu ar fi trebuit să fie luate în considerare. Recurentul susține de asemenea că Tribunalul nu a efectuat aprecierea globală necesară atunci când a concluzionat că marca în litigiu este susceptibilă să fie asociată cu marca anterioară și ar obține foloase necuvenite în urma notorietății mărcii anterioare. În sfârșit, recurentul pretinde că camera de recurs și Tribunalul au concluzionat în mod greșit că el nu a demonstrat „motivul întemeiat” în sensul articolului 8 alineatul (5) din RMC.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/30

Recurs introdus la 12 februarie 2016 de European Dynamics Luxembourg SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 2 decembrie 2015 în cauza T-553/13, European Dynamics Luxembourg și Evropaïki Dynamiki/Fusion for Energy

(Cauza C-88/16 P)

(2016/C 335/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: European Dynamics Luxembourg SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (reprezentanți: M. Sfyri, C.-N. Dede, D. Papadopoulou, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Întreprinderea comună europeană pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune (Fusion for Energy)

Prin Ordonanța din 7 iulie 2016, Curtea de Justiție (Camera a noua) a declarat recursul inadmisibil.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Gorzowie Wielkopolskim (Polonia) la 19 aprilie 2016 – Aleksandra Kubicka

(Cauza C-218/16)

(2016/C 335/39)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Gorzowie Wielkopolskim

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Aleksandra Kubicka

Întrebarea preliminară

Articolul 1 alineatul (2) litera (k), articolul 1 alineatul (2) litera (l) sau articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor (1) trebuie interpretate în sensul că permit refuzul recunoașterii drepturilor reale deduse dintr-un legat prin revendicare (per vindicationem), prevăzute de legea aplicabilă succesiunilor, atunci când acest legat se referă la dreptul de proprietate asupra unui imobil situat într-un stat membru, în a cărui legislație nu este prevăzută instituția legatului care să permită invocarea unor drepturi reale directe?

(1)  JO L 201, p. 107.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 17 mai 2016 – Polkomtel sp. z o.o./Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej

(Cauza C-277/16)

(2016/C 335/40)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Polkomtel sp. z o.o.

Pârât: Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej

Întrebările preliminare

1)

Articolul 13 coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) (1), în versiunea originară, trebuie interpretat în sensul că atunci când impune unui operator care se bucură de o putere semnificativă pe piață obligația de a stabili prețurile în funcție de costuri, autoritatea națională de reglementare este autorizată, în scopul promovării eficienței și a concurenței durabile, să stabilească prețul pentru serviciul care face obiectul acestei obligații la un nivel situat sub costurile acceptate pentru acest serviciu furnizat de către operator și verificate de autoritatea națională de reglementare?

2)

Articolul 13 alineatul (3) coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul), în versiunea originară, coroborat cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că autoritatea națională de reglementare este autorizată să impună operatorului obligat la stabilirea prețurilor în funcție de costuri obligația de a stabili anual prețurile în funcție de cele mai recente informații privind costurile și de a prezenta autorității în scopul verificării, înainte de a fi introdus pe piață, prețul astfel stabilit împreună cu justificarea costurilor?

3)

Articolul 13 alineatul (3) din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul), în versiunea originară, coroborat cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că autoritatea națională de reglementare poate impune unui operator obligat la stabilirea prețurilor în funcție de costuri ajustarea prețului numai în cazul în care operatorul a stabilit inițial prețul în mod autonom și apoi a început să-l practice pe piață, sau în sensul că autoritatea de reglementare are această facultate și în cazul în care operatorul aplică prețul stabilit anterior de către această autoritate, însă din explicațiile motivate privind stabilirea prețului pentru următoarea perioadă de raportare rezultă că prețul stabilit anterior de autoritatea de reglementare depășește costurile suportate de operator?

(1)  JO L 108, p. 7, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 169

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Aachen (Germania) la 19 mai 2016 – Frank Sleutjes

(Cauza C-278/16)

(2016/C 335/41)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Aachen

Părțile din procedura principală

Frank Sleutjes

Cealaltă parte: Staatsanwaltschaft Aachen

Întrebarea preliminară

Articolul 3 din Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (1) (număr CELEX 32010L0064) trebuie interpretat în sensul că noțiunea „hotărâre” din articolul 37 alineatul 3 din Codul german de procedură penală (Strafprozessordnung, denumit în continuare „StPO”) include și ordonanțe penale în sensul articolului 407 și următoarele din StPO?

(1)  JO 2010, L 280, p. 1.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 30 mai 2016 – Stanisław Pieńkowski/Dyrektor Izby Skarbowej w Lublinie

(Cauza C-307/16)

(2016/C 335/42)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamant: Stanisław Pieńkowski

Pârât: Dyrektor Izby Skarbowej w Lublinie

Întrebarea preliminară

Articolul 146 alineatul (1) litera (b), articolul 147, precum și articolul 131 și articolul 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) trebuie interpretate în sensul că se opun unor reglementări naționale potrivit cărora scutirea nu se aplică în cazul unei persoane impozabile care, în anul precedent, nu a atins plafonul de venituri care reprezintă o condiție pentru scutire și care nici nu a încheiat un contract cu un operator economic autorizat să ramburseze călătorilor TVA-ul?

(1)  JO 2006 L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 30 mai 2016 – Kozuba Premium Selection sp. z o.o. z siedzibą w Warszawie/Dyrektor Izby Skarbowej w Warszawie

(Cauza C-308/16)

(2016/C 335/43)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Kozuba Premium Selection sp. z o.o. z siedzibą w Warszawie

Pârât: Dyrektor Izby Skarbowej w Warszawie

Întrebările preliminare

Articolul 135 alineatul (1) litera (j) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale (articolul 43 alineatul 1 punctul 10 din Legea din 11 martie 2004 privind taxa pe bunuri și servicii [Ustawa o podatku od towarów i usług, Dz. U. nr. 54, poz. 535, astfel cum a fost modificată, denumită în continuare „Legea privind TVA-ul”]), potrivit căreia livrarea unei clădiri, a unei construcții sau a unor părți ale unei clădiri sau ale unei construcții este scutită de TVA, cu excepția situației în care:

a)

livrarea se efectuează în cadrul primei ocupări sau înaintea primei ocupări,

b)

între prima ocupare și livrarea clădirii, construcției sau a unei părți a clădirii sau a construcției a trecut o perioadă mai scurtă de 2 ani, în măsura în care, potrivit articolului 2 punctul 14 din Legea privind TVA-ul, în cadrul efectuării unor operațiuni taxabile, prima ocupare înseamnă darea în folosință a unei clădiri, construcții sau a unei părți a unei clădiri sau a unei construcții către primul dobânditor sau primul utilizator, după ce aceste clădiri, construcții sau părți ale unei clădiri sau ale unei construcții au fost:

a)

construite sau

b)

îmbunătățite, atunci când, în sensul dispozițiilor privind impozitul pe venit, cheltuielile cu îmbunătățirea au fost de minimum 30 % din valoarea inițială?

(1)  JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/33

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Austria) la 31 mai 2016 – Corbin Opportunity Fund Lp și alții

(Cauza C-309/16)

(2016/C 335/44)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamante: Corbin Opportunity Fund Lp, Corbin Capital Partners, Redwood Drawdown Master Fund Lp, Redwood Opportunity Master Fund Ltd, Redwood Capital Management LLC, Pontus Holdings Ltd, RMF Financial Holdings Sàrl

Pârâtă: FMA Österreichische Finanzmarktaufsichtsbehörde

Întrebările preliminare

1)

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (1), în special articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 alineatul (1) punctul 2, se aplică ratione temporis și ratione materiae unei societăți de lichidare precum cea din procedura principală, a cărei rezoluție a fost declanșată deja prin mecanisme prevăzute la nivel național înainte de expirarea termenului de transpunere a directivei și care continuă după expirarea termenului de transpunere pe baza normelor naționale de transpunere a directivei citate?

2)

Directiva 2014/59/UE conferă creditorilor unei asemenea societăți de lichidare care au solicitat autorității de rezoluție să „verifice și să interzică” anumite tranzacții (de exemplu, în fața unei instanțe judecătorești), pe care societatea de lichidare le-a încheiat sau intenționează să le încheie cu alți creditori, drepturi pentru a căror protecție au acces la o procedură administrativă sau judiciară?

(1)  JO L 173, p. 190.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/33

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Warszawie (Polonia) la 10 iunie 2016 – Piotr Zarski/Andrzej Stadnicki

(Cauza C-330/16)

(2016/C 335/45)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamant: Piotr Zarski

Pârât: Andrzej Stadnicki

Întrebările preliminare

1)

Închirierea de spații este o prestare de servicii în sensul articolului 2 punctul 1 și al articolului 3 din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (1) [precum și în sensul considerentelor (2), (3), (7), (11), (18) și (23) ale directivei]?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, la încheierea unui contract de închiriere pe durată nedeterminată, se consideră că tranzacția comercială în sensul articolului 1 alineatul (1), al articolului 2 punctul 1 și al articolelor 3, 6 și 8 din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului [precum și al considerentelor (1), (3), (4), (8), (9), (26) și (35) ale directivei] este contractul de închiriere în general sau fiecare operațiune separată sub forma plății chiriei în contrapartida punerii la dispoziții a spațiilor și a utilităților aferente?

3)

În cazul în care, ca urmare a răspunsului la a doua întrebare, se constată că tranzacția comercială o constituie plata chiriei în contrapartida punerii la dispoziție a spațiilor și utilităților aferente, articolul 1 alineatul (1), articolul 2 punctul 1 și articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului [precum și considerentul (3) al directivei] trebuie interpretate în sensul că statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al directivei contractele de închiriere încheiate înainte de 16 martie 2013, atunci când întârzierea în efectuarea plăților chiriei a survenit după această dată?

(1)  JO L 48, p. 1.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/34

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Kehl (Germania) la 21 iunie 2016 – Procedură penală împotriva lui C

(Cauza C-346/16)

(2016/C 335/46)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Kehl

Partea din procedura principală

C

Cealaltă parte: Staatsanwaltschaft Offenburg

Întrebările preliminare

1)

Articolul 67 alineatul (2) TFUE, precum și articolele 20 și 21 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (1) (denumit în continuare „Codul Frontierelor Schengen”) sau alte reglementări ale Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care conferă organelor de poliție ale statului membru respectiv competența să controleze conținutul unui bun, independent de comportamentul persoanei care poartă bunul asupra sa sau de existența unor împrejurări particulare, într-o zonă de până la 30 de kilometri de la frontiera internă a acestui stat membru cu statele semnatare ale Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (Convenția de aplicare a Acordului Schengen), în scopul prevenirii sau împiedicării intrării ilegale a persoanelor pe teritoriul acestui stat membru, precum și al prevenirii săvârșirii anumitor infracțiuni privind securitatea frontierei de stat sau controalele la frontieră, sau care sunt săvârșite în legătură cu trecerea frontierei, fără să fi fost reintroduse temporar controalele la respectiva frontieră internă, în conformitate cu articolul 23 și următoarele din Codul Frontierelor Schengen?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 67 alineatul (2) TFUE, precum și articolele 20 și 21 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 (Codul Frontierelor Schengen) sau alte reglementări ale Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări sau practici naționale care permite unei instanțe penale din acest stat membru să utilizeze o probă împotriva inculpatului, în pofida faptului că aceasta a fost obținută printr-o măsură de stat care încalcă dispozițiile dreptului Uniunii?

(1)  JO L 105, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 8, p. 5.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/35

Cerere de decizie preliminară introdusă de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg te Brussel (Belgia) la 24 iunie 2016 – T.KUP SAS/Belgische Staat

(Cauza C-349/16)

(2016/C 335/47)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg te Brussel

Părțile din procedura principală

Reclamantă: T.KUP SAS

Pârât: Belgische Staat

Întrebările preliminare

1)

Regulamentul nr. 1294/2009 (1) este lipsit de validitate în privința unui importator precum cel din litigiul principal, întrucât încalcă articolul 17 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază (2), având în vedere că Comisia a utilizat pentru reexaminare un eșantion alcătuit numai din opt importatori, deși ar fi trebuit examinat un număr rezonabil de 21 de importatori?

2)

Regulamentul nr. 1294/2009 este lipsit de validitate în privința unui importator precum cel din litigiul principal, întrucât încalcă articolul 11 alineatul (2) al treilea paragraf din regulamentul antidumping de bază, având în vedere că, în cadrul examinării sale, Comisia, incluzând în eșantion cinci importatori mari și numai trei importatori mici și în plus, luând în considerare în principal datele furnizate de importatorii mari, nu a ținut seama în mod suficient în reexaminarea sa de probele prezentate?

3)

Regulamentul nr. 1294/2009 este lipsit de validitate în privința unui importator precum cel din litigiul principal, întrucât încalcă articolele 2 și 3 din regulamentul antidumping de bază și/sau articolul 11 alineatul (2) și articolele 5 și 9 din regulamentul antidumping de bază, având în vedere că, în cadrul reexaminării sale, Comisia nu a dispus de suficiente date pentru a putea constata că se realizează în continuare importuri care fac obiectul unui dumping și că astfel se produce un prejudiciu?

4)

Regulamentul nr. 1294/2009 este lipsit de validitate în privința unui importator precum cel din litigiul principal, întrucât încalcă articolul 21 din regulamentul antidumping de bază, având în vedere că, în cadrul reexaminării sale, Comisia impune condiția existenței anumitor indicii potrivit cărora un importator este afectat în mod neproporțional de o prelungire?

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 al Consiliului din 22 decembrie 2009 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și din Republica Populară Chineză, astfel cum a fost extinsă la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele expediate din RAS Macao, indiferent dacă acestea sunt declarate ca originare din RAS Macao sau nu, în urma unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 (JO 2009, L 352, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223).

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/36

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 28 iunie 2016 – Christian Picart/Ministre des finances et des comptes publics

(Cauza C-355/16)

(2016/C 335/48)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamant: Christian Picart

Pârât: Ministre des finances et des comptes publics

Întrebările preliminare

1)

Dreptul de stabilire ca lucrător care desfășoară o activitate independentă, astfel cum este definit la articolele 1 și 4 din Acordul din 21 iunie 1999 și la articolul 12 din anexa I la acesta, poate fi considerat ca fiind echivalent cu libertatea de stabilire, garantată persoanelor care desfășoară o activitate independentă de articolul 43 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, devenit articolul 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

2)

În această ipoteză, având în vedere dispoziţiile articolului 16 din acord, ar fi necesar să se aplice jurisprudenţa rezultată din Hotărârea din 7 septembrie 2006, C 470/04, ulterioară acestui acord, în situaţia unui resortisant al unui stat membru care şi-a transferat domiciliul în Elveţia și care se limitează să păstreze participaţiile pe care le deţinea în societăţi care intră sub incidența dreptului acestui stat membru, conferindu-i o influenţă certă asupra deciziilor acestor societăţi şi permițându-i să le stabilească activităţile, fără să susțină că are în vedere să exercite în Elveția o activitate independentă diferită de cea pe care o exercita în statul membru al cărui resortisant este și care consta în administrarea acestor participații?

3)

În ipoteza în care acest drept nu este echivalent cu libertatea de stabilire, el ar trebui interpretat în același mod în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a interpretat libertatea de stabilire în Hotărârea sa din 7 septembrie 2006, C-470/04?

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/36

Cerere de decizie preliminară introdusă de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg te Brussel (Belgia) la 27 iunie 2016 – Procedură penală împotriva Wamo BVBA, Luc Cecile Jozef Van Mol

(Cauza C-356/16)

(2016/C 335/49)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg te Brussel

Părțile din procedura principală

Openbaar Ministerie

Wamo BVBA,

Luc Cecile Jozef Van Mol

Întrebările preliminare

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori (1) trebuie interpretată în sensul că se opune unei legi naționale care interzice persoanelor fizice sau juridice să facă publicitate unor intervenții de chirurgie estetică sau unor intervenții de medicină estetică nechirurgicală precum articolul 20/1 din Legea din 23 mai 2013 privind reglementarea calificărilor necesare pentru a putea efectua intervenții de medicină estetică nechirurgicale și intervenții de chirurgie estetică, precum și reglementarea publicității și informării cu privire la aceste intervenții (Monitorul Oficial al Belgiei din 2 iulie 2013), introdusă prin Legea din 10 [aprilie] 2014 privind unele dispoziţii din domeniul sănătății (Monitorul Oficial al Belgiei din 30 aprilie 2014)?

(1)  Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO 2005, L 149, p. 22, Ediţie specială, 06/vol. 8, p. 247).

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/37

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiojo administracinio teismo (Lituania) la 28 iunie 2016 – UAB „Gelvora”/Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnyba

(Cauza C-375/16)

(2016/C 335/50)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UAB „Gelvora”

Pârât: Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnyba

Întrebările preliminare

1)

Raportul juridic dintre o societate care a dobândit un drept de creanță ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță și o persoană fizică a cărei datorie își are temeiul într-un contract de credit pentru consum, în cazul în care societatea desfășoară activități de recuperare a creanței, intră în domeniul de aplicare al Directivei 2005/29/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, termenul „produs” utilizat la articolul 2 alineatul (c) din directivă include activitățile desfășurate în cadrul exercitării dreptului de recuperare a creanței dobândit ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță în contextul recuperării creanței de la o persoană fizică a cărei datorie își are temeiul într-un contract de credit pentru consum încheiat de aceasta din urmă cu creditorul inițial?

3)

Raportul juridic dintre o societate care a dobândit un drept de creanță ca urmare a încheierii unui contract de cesiune creanță și o persoană fizică a cărei datorie își are în temeiul într-un contract de credit pentru consum, a intrat deja în puterea lucrului judecat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și a fost încredințată executorului judecătoresc în vederea executării, în cazul în care societatea desfășoară în paralel activități de recuperare a creanței, intră în domeniul de aplicare al [D]irectivei [2005/29]?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a treia întrebare, termenul „produs” utilizat la articolul 2 alineatul (c) din [D]irectiv[a] [2005/29] include activitățile desfășurate în cadrul exercitării dreptului de creanță dobândit ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță în contextul recuperării debitului de la o persoană fizică a cărei datorie își are temeiul într-un contract de credit pentru consum încheiat de aceasta din urmă cu creditorul inițial, a intrat în puterea lucrului judecat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și a fost încredințată executorului judecătoresc în vederea executării?

(1)  JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/38

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour administrative (Luxemburg) la 14 iunie 2016 – UBS (Luxembourg) SA, Alain Hondequin, Holzem şi alţii

(Cauza C-358/16)

(2016/C 335/51)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative

Părțile din procedura principală

Reclamanți: UBS (Luxembourg) SA, Alain Hondequin, Holzem şi alţii

Întrebările preliminare

1)

În mod special, din perspectiva articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (carta) care consacră principiul bunei administrări, excepţia privind „cazurile reglementate de dreptul penal”, prevăzută atât la articolul 54 alineatul (1) final din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (1), cât şi în prima parte a articolului 54 alineatul (3), se referă la o situaţie care intră sub incidenţa unei sancţiuni administrative în temeiul legislaţiei naţionale, fiind însă considerată ca făcând parte din dreptul penal în lumina Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO), cum este sancţiunea analizată în cauza principală aplicată de autoritatea naţională de reglementare, care este o autoritate naţională de supraveghere, şi care constă în a impune unui membru al unui barou naţional să înceteze exercitarea funcţiei de administrator sau a altei funcţii supuse autorizării, în cadrul unei entităţi supravegheate de respectiva autoritate de reglementare, solicitându-i-se să demisioneze, în cel mai scurt timp, din toate funcţiile aferente?

2)

În condiţiile în care sancţiunea administrativă sus-menţionată, considerată ca atare în dreptul naţional, intră sub incidenţa unei proceduri administrative, în ce măsură obligaţia de păstrare a secretului profesional pe care o autoritate naţională de supraveghere o poate invoca în temeiul articolului 54 din Directiva 2004/39/CE, este condiţionată de cerinţa unui proces echitabil care include o cale de atac eficientă, astfel cum se desprinde din articolul 47 din cartă, care trebuie apreciată în raport cu cerinţele care decurg în paralel din articolele 6 şi 13 din CEDO în ceea ce priveşte un proces echitabil şi o cale de atac eficientă, precum şi cu ansamblul garanţiilor prevăzute la articolul 48 din cartă, în special cele din sfera accesului integral al persoanei în cauză la dosarul administrativ al autorului unei sancţiuni administrative care este în acelaşi timp şi autoritatea naţională de supraveghere, în scopul apărării intereselor şi drepturilor civile ale persoanei sancţionate în cauză?

(1)  JO L 145, p. 1, Ediţie specială, 06/vol. 8, p. 247.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/38

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hof van Cassatie (Belgia) la 24 iunie 2016 – Ömer Altun și alții, Absa NV și alții/Openbaar Ministerie

(Cauza C-359/16)

(2016/C 335/52)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie

Părțile din procedura principală

Recurenți: Ömer Altun, Abubekir Altun, Sedrettin Maksutogullari, Yunus Altun, Absa NV, M. Sedat BVBA, Alnur BVBA

Intimat: Openbaar Ministerie

Întrebarea preliminară

Altă instanță decât cea din statul membru de origine a detașării poate să anuleze sau să nu ia în considerare un certificat E101 emis în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 (1) al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea aplicabilă înainte de abrogarea sa prin articolul 96 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (2) al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, atunci când situația de fapt supusă aprecierii acesteia permite să se constate că certificatul respectiv a fost dobândit sau invocat în mod fraudulos?

(1)  (JO 1972, L 74, p. 1).

(2)  Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2009, L284, p. 1).

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/39

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 4 iulie 2016 – Association française des entreprises privées (AFEP) și alții/Ministre des finances et des comptes publics

(Cauza C-365/16)

(2016/C 335/53)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamante: Association française des entreprises privées (AFEP), Axa, Compagnie générale des établissements Michelin, Danone, ENGIE, fostă GDF Suez, Eutelsat Communications, LVMH Moët Hennessy-Louis Vuitton SA, Orange SA, Sanofi SA, Suez Environnement Company, Technip, Total SA, Vivendi, Eurazeo, Safran, Scor SE, Unibail-Rodamco SE, Zodiac Aerospace

Pârât: Ministre des finances et des comptes publics

Întrebările preliminare

1)

Articolul 4 din Directiva 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 (1), şi, în special, alineatul (1) litera (a), se opune unui impozit precum cel prevăzut la articolul 235 ter ZCA din Codul fiscal general, care este perceput cu ocazia repartizării profitului de către o societate susceptibilă de impozit pe profit în Franţa şi a cărui bază de calcul este reprezentată de veniturile distribuite?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, un impozit precum cel prevăzut la articolul 235ter ZCA din Codul fiscal general trebuie să fie considerat o „reţinere la sursă”, de la care sunt scutite profiturile distribuite de o filială în temeiul articolului 5 din directivă?

(1)  Directiva 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO L 345, p. 8).

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/40

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hof van beroep te Brussel (Belgia) la 5 iulie 2016 – Openbaar Ministerie/Dawid Piotrowski

(Cauza C-367/16)

(2016/C 335/54)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Brussel

Părțile din procedura principală

Recurent: Openbaar Ministerie

Intimat: Dawid Piotrowski

Întrebările preliminare

1)

Articolul 3 punctul 3 din Decizia-cadru privind mandatul european de arestare (1) trebuie interpretat în sensul că predarea unei persoane este admisibilă numai atunci când, în temeiul legislației statului membru de executare, se consideră că respectiva persoană este majoră sau, în temeiul acestei dispoziții, se permite ca statele membre să predea și minori care, pe baza dispozițiilor naționale, pot răspunde penal după ce împlinesc o anumită vârstă (și eventual dacă sunt îndeplinite anumite condiții)?

2)

În cazul în care articolul 3 punctul 3 din decizia-cadru nu interzice predarea minorilor, această dispoziție trebuie interpretată:

a.

în sensul că, pentru a se autoriza predarea, este suficient să se îndeplinească criteriul existenței unei posibilități (teoretice) de a pedepsi minorii care au îndeplinit o anumită vârstă (cu alte cuvinte, prin examinarea in abstracto pe baza criteriului vârstei de la care se consideră că o persoană poate răspunde penal, fără a lua în considerare eventuale condiții suplimentare) sau

b.

în sensul că nici principiul recunoașterii reciproce, prevăzut la articolul 1 alineatul (2) din decizia-cadru și nici modul de redactare al articolului 3 punctul 3 din decizia-cadru nu se opun unei examinări in concreto a cazului individual de către statul membru de executare, în cadrul căreia se poate impune ca în cazul persoanei căutate în vederea predării să fie îndeplinite aceleași condiții privind răspunderea penală precum cele care se aplică în cazul cetățenilor statului membru de executare având în vedere vârsta acestora de la data săvârșirii faptelor, infracțiunea de care sunt acuzați și probabil chiar și antecedente din statul membru emitent, care au condus la o măsură de corecție, chiar dacă aceste condiții nu se aplică în statul membru emitent?

3)

În cazul în care statul membru de executare poate realiza o examinare in concreto, pentru a evita impunitatea, nu trebuie să se diferențieze între predarea în scopul urmăririi penale și predarea în scopul executării unei pedepse?

(1)  Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/41

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 11 iulie 2016 – Salvador Benjumea Bravo de Laguna/Esteban Torras Ferrazzuolo

(Cauza C-381/16)

(2016/C 335/55)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo, Sala Primera de lo Civil

Părțile din procedura principală

Recurent: Salvador Benjumea Bravo de Laguna

Intimat: Esteban Torras Ferrazzuolo

Întrebarea preliminară

Acțiunea în revendicarea unei mărci comunitare în temeiul unor alte motive decât cele prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1) și, în special, în conformitate cu situațiile prevăzute la articolul 2 alineatul 2 din Ley 17/2001 de Marcas (Legea 17/2001 privind mărcile) din 7 decembrie 2001 (BOE nr. 294 din 8 decembrie 2001), este compatibilă cu dreptul Uniunii și, concret, cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009?

(1)  JO 2009, L 78, p. 1

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/41

Recurs introdus la 11 iulie 2016 de Sharif University of Technology împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 28 aprilie 2016 în cauza T-52/15, Sharif University of Technology/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-385/16 P)

(2016/C 335/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Sharif University of Technology (reprezentant: M. Happold, Barrister)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a şaptea) din 28 aprilie 2016 pronunţate în cauza T-52/15, Sharif University of Technology/Consiliul Uniunii Europene;

—

admiterea concluziilor formulate de recurentă în procedura care s-a aflat pe rolul Tribunalului şi

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

Recurenta solicită Curţii de Justiţie anularea Hotărârii Tribunalului, anularea actelor în cauză [anexele la Decizia 2014/776/PESC a Consiliului (1) şi la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1202/2014 al Consiliului (2), şi anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului (3) şi anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului (4) (astfel cum au fost modificate prin articolul 1 din Decizia 2014/776/PESC şi prin articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1202/2014)] în măsura în care acestea desemnează recurenta drept entitate care face obiectul măsurilor restrictive în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul adus reputaţiei sale prin intermediul actelor Consiliului şi obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în primă instanţă şi în recurs.

Recurenta invocă următoarele două motive de drept în susţinerea cererii sale, şi anume că Hotărârea Tribunalului este viciată de o eroare în drept şi că hotărârea ar trebui să fie anulată de Curtea de Justiţie şi să reţină cauza spre soluţionare:

În primul rând, Tribunalul în mod eronat nu s-a pronunţat asupra nerespectării de către Consiliul Uniunii a unei cerinţe fundamentale de procedură şi/sau a săvârşit o eroare vădită de apreciere atunci când a adoptat decizia de a include SUT în listă deoarece nu a parcurs procesul decizional pe care era obligat să îl parcurgă.

În al doilea rând, Tribunalul a interpretat în mod greşit criteriul legal privind „susţinerea” guvernului iranian la articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului (cu modificările ulterioare) şi la articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 267/2012 din 23 martie 2012 (cu modificările ulterioare), invocată de Consiliu pentru a justifica desemnarea recurentei ca făcând obiectul măsurilor restrictive astfel încât a concluzionat în mod eronat că dovada prezentată de Consiliu susţinea includerea recurentei.

(1)  Decizia 2014/776/PESC a Consiliului din 7 noiembrie 2014 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 325, p. 19).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1202/2014 al Consiliului din 7 noiembrie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 325, p. 3).

(3)  Decizia Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1).

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/42

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 15 iulie 2016 – T – 2, družba za ustvarjanje, razvoj in trženje elektronskih komunikacij in opreme, d.o.o. (în prezent în stare de insolvabilitate)/Republica Slovenia

(Cauza C-396/16)

(2016/C 335/57)

Limba de procedură: slovenă

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Recurentă: T – 2, družba za ustvarjanje, razvoj in trženje elektronskih komunikacij in opreme, d.o.o. (în prezent în stare de insolvabilitate)

Intimată: Republica Slovenia

Întrebările preliminare

1)

Reducerea obligațiilor în temeiul unui concordat preventiv omologat prin ordonanță rămasă definitivă precum cea în discuție în procedura principală trebuie considerată o modificare a factorilor utilizați la stabilirea sumei TVA ului de dedus în amonte în sensul articolului 185 alineatul (1) din Directiva TVA (1) sau o situație diferită, în care deducerea este mai mică sau mai mare decât cea la care are dreptul persoana impozabilă în sensul articolului 184 din Directiva TVA?

2)

Reducerea obligațiilor în temeiul unui concordat preventiv omologat prin ordonanță rămasă definitivă precum cea în discuție în procedura principală trebuie considerată o neachitare (parțială) în sensul articolului 185 alineatul (2) primul paragraf din Directiva TVA?

3)

Statul membru, ținând seama de cerințele de claritate și de certitudine a situațiilor juridice impuse de legiuitorul Uniunii și de dispozițiile articolului 186 din Directiva TVA, în scopul de a prevedea o regularizare a deducerii în caz de neachitare totală sau parțială, astfel cum permite articolul 185 alineatul (2) al doilea paragraf din această directivă, trebuie să reglementeze în mod specific, în legislația națională, ipotezele de neachitare, respectiv să includă în acestea concordatul omologat și rămas definitiv (în cazul în care acesta este cuprins în noțiunea de neachitare)?

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Tribunalul

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/44

Ordonanța Tribunalului din 12 iulie 2016 – Yanukovych/Consiliul

(Cauza T-347/14) (1)

((„Acțiune în anulare - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Includerea numelui reclamantului - Adaptarea concluziilor - Decesul reclamantului - Inadmisibilitate - Dovada temeiniciei includerii în listă - Acțiune în mod vădit fondată”))

(2016/C 335/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Olga Stanislavivna Yanukovych, în calitate de moștenitoare a lui Viktor Viktorovych Yanukovych (Kiev, Ucraina) (reprezentant: T. Beazley, QC)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial E. Finnegan și J. P. Hix, ulterior J. P. Hix și P. Mahnič Bruni, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Bartelt și D. Gauci, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE de anulare, pe de o parte, a Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 26), astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare 2014/216/PESC a Consiliului din 14 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Deciziei 2014/119 (JO 2014, L 111, p. 91), și a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 381/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2014, L 111, p. 33), și, pe de altă parte, a Deciziei (PESC) 2015/143 a Consiliului din 29 ianuarie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2015, L 24, p. 16) și a Regulamentului (UE) 2015/138 al Consiliului din 29 ianuarie 2015 de modificare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2015, L 24, p. 1), precum și a Deciziei (PESC) 2015/364 a Consiliului din 5 martie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2015, L 62, p. 25) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/357 al Consiliului din 5 martie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2015, L 62, p. 1), în măsura în care acestea îl privesc pe domnul Viktorovych Yanukovych

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și Regulamentul (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în versiunile lor inițiale, în măsura în care acestea îl privesc pe domnul Viktor Viktorovych Yanukovych.

2)

Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)

Obligă Consiliul Uniunii Europene să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de doamna Olga Stanislavivna Yanukovych, în calitate de moștenitoare a domnului Viktorovych Yanukovych, în ceea ce privește cererea de anulare formulată în cererea introductivă.

4)

O obligă pe doamna Stanislavivna Yanukovych, în calitate de moștenitoare a domnului Viktorovych Yanukovych, să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Consiliu în ceea ce privește cererea de anulare formulată în memoriul în adaptare.

5)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 253, 4.8.2014.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/45

Ordonanța Tribunalului din 10 iunie 2016 – Pshonka/Consiliul

(Cauza T-380/14) (1)

((„Acțiune în anulare - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina - Înghețare a fondurilor - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Includerea numelui reclamantului - Termen de introducere a acţiunii - Admisibilitate - Proba temeiniciei includerii în listă - Acțiune vădit fondată”))

(2016/C 335/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Artem Viktorovych Pshonka (Moscova, Rusia) (reprezentanți: C. Constantina și J. M. Reymond, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și A. Vitro, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Bartelt și D. Gauci, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 26) și a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 1), în măsura în care acestea îl vizează pe reclamant.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și Regulamentul (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care acestea îl vizează pe domnul Artem Viktorovych Pshonka.

2)

Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Pshonka.

3)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 261, 11.8.2014.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/46

Ordonanța Tribunalului din 19 iulie 2016 – Italia/Comisia

(Cauza T-770/14) (1)

([„FEDER - Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 - Programul de cooperare transfrontalieră dintre Italia și Malta 2007-2013 - Nerespectarea termenelor - Dezangajare automată - Proporționalitate - Principiul cooperării - Principiul parteneriatului - Forță majoră - Obligația de motivare - Acțiune vădit lipsită de orice temei juridic”])

(2016/C 335/60)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri și P. Gentili, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B.-R. Killmann și D. Recchia, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea notei Ares (2014) 2975571 a Comisiei din 11 septembrie 2014, prin care Comisia a comunicat Republicii Italiene dezangajarea automată la 31 decembrie 2013 a unei părți a resurselor aferente obligațiilor din Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) prevăzute de Programul de cooperare transfrontalieră dintre Italia și Malta 2007-2013 și, pe de altă parte, declararea de către Tribunal a eligibilității cheltuielilor aferente proiectelor ImaGenX, Simit și PIM Energethica

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 26, 26.1.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/46

Ordonanța Tribunalului din 14 iulie 2016 – Alcimos Consulting/BCE

(Cauza T-368/15) (1)

((„Acțiune în anulare - Acțiune în despăgubire - Decizii adoptate de Consiliul Guvernatorilor BCE - Furnizarea de asistență de urgență sub formă de lichidități acordată băncilor grecești - Plafon - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate - Nerespectarea cerințelor de formă”))

(2016/C 335/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Alcimos Consulting SMPC (Atena, Grecia) (reprezentant: F. Rodolaki, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: K. Laurinavičius și M. Szablewska, agenți, asistați de H.-G. Kamann, avocat)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea deciziilor Consiliului Guvernatorilor BCE din 28 iunie 2015, prin care s-a decis menținerea plafonului pentru furnizarea de asistență de urgență sub formă de lichidități acordată băncilor grecești la nivelul stabilit la 26 iunie 2015, și din 6 iulie 2015, prin care s-a decis menținerea aceluiași plafon, precum și ajustarea marjelor aplicate garanțiilor acceptate de Banca Greciei în acest sens, și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE având ca obiect obținerea reparării prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit ca urmare a deciziilor menţionate

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Obligă Alcimos Consulting SMPC la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 302, 14.9.2015.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/47

pOrdonanța Tribunalului din 19 iulie 2016 – Panzeri/Parlamentul European și Comisia

(Cauza T-677/15) (1)

((„Acțiune în anulare - Reglementare privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților din Parlament - Indemnizație de asistență parlamentară - Recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit - Înlocuirea actului atacat în cursul judecății - Nepronunțare asupra fondului - Act pregătitor - Inadmisibilitate”))

(2016/C 335/62)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Pier Antonio Panzeri (Calusco d’Adda, Italia) (reprezentant: C. Cerami, avocat)

Pârâte: Parlamentul European (reprezentanți: S. Seyr și G. Corstens, agenți) și Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz și D. Nardi, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se urmărește anularea, pe de o parte, a scrisorii directorului Direcției B „Drepturi financiare și sociale ale deputaților” din cadrul Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European din 21 septembrie 2015 privind recuperarea de la reclamant a unei sume de 83 764,34 euro și de comunicare a notei de debit din 18 septembrie 2015 aferente, și pe de altă parte, a scrisorii secretarului general al Parlamentului din 27 iulie 2012, prin care reclamantul este informat cu privire la concluziile unei anchete referitoare la utilizarea indemnizaților sale parlamentare.

Dispozitivul

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei în măsura în care privește scrisoarea directorului Direcției B „Drepturi financiare și sociale ale deputaților” din cadrul Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European din 21 septembrie 2015 și nota de debit nr. 2015-1320 din 18 septembrie 2015.

2)

Respinge în rest acțiunea ca inadmisibilă.

3)

Domnul Pier Antonio Panzeri suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

4)

Parlamentul suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 27, 25.1.2016.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/48

Ordonanța președintelui Tribunalului din 20 iulie 2016 – MSD Animal Health Innovation și Intervet international/EMA

(Cauza T-729/15 R)

([„Măsuri provizorii - Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente deținute de EMA privind informații transmise de o întreprindere în cadrul cererii sale de autorizare a introducerii pe piață a unui medicament - Decizie prin care se acordă unui terț accesul la documente - Cerere de suspendare a executării - Urgență - Fumus boni juris - Evaluare comparativă a intereselor”])

(2016/C 335/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: MSD Animal Health Innovation GmbH (Schwabenheim, Germania) și Intervet international BV (Boxmeer, Țările de Jos) (reprezentanți: P. Bogaert, avocat, B. Kelly și H. Billson, solicitors, J. Stratford, QC și C. Thomas, barrister)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (reprezentanți: T. Jabłoński, N. Rampal Olmedo, A. Spina, A. Rusanov și S. Marino, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se urmărește, în esență, suspendarea executării deciziei EMA/785809/2015 a EMA din 25 noiembrie 2015 prin care s-a acordat unui terț, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), accesul la anumite documente care conțin informații transmise în cadrul unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului pentru uz veterinar Bravecto.

Dispozitivul

1)

Suspendă executarea Deciziei EMA/785809/2015 a Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) din 25 noiembrie 2015 prin care se acordă unui terț, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, accesul la rapoartele privind testele toxicologice C 45151/test de toxicitate cutanată de 28 de zile (aplicare sub formă semi-ocluzivă pe durata a 6 ore) pe șobolani Wistar și C 88913/test de toxicitate cutanată de 28 de zile (aplicare sub formă semi-ocluzivă pe durata a 6 ore) pe șobolani Wistar.

2)

Obligă EMA să nu divulge rapoartele menționate la punctul 1.

3)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluţionează odată cu fondul.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/48

Acțiune introdusă la 21 iulie 2016 – Asna/EUIPO – Wings Software (ASNA WINGS)

(Cauza T-382/16)

(2016/C 335/64)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Asna, Inc. (San Antonio, Texas, Statele Unite) (reprezentanți: J. Devaureix și J. C. Erdozain López, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Wings Software BVBA (Heist-Op-den-Berg, Belgia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii Europene „ASNA WINGS” – cererea de înregistrare nr. 11 388 352

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 26 aprilie 2016 în cauza R 436/2015-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea cererii ca fiind admisibilă, împreună cu toate documentele și copiile relevante;

—

declararea probelor propuse ca fiind admisibile;

—

anularea deciziei atacate și declararea acesteia ca fiind inaplicabilă;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—

Eroare privind dovada utilizării prezentată de cealaltă parte;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/49

Acțiune introdusă la 22 iulie 2016 – AIA/EUIPO – Casa Montorsi (MONTORSI F. & F.)

(Cauza T-389/16)

(2016/C 335/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Agricola italiana alimentare SpA (AIA) (San Martino Buon Albergo, Italia) (reprezentant: S. Rizzo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Casa Montorsi Srl (Vignola, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii Europene „MONTORSI F. & F.” – marca Uniunii Europene nr. 5 681 663

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 28 aprilie 2016 în cauza R 1239/2014-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—

Încălcarea articolului 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 53 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/50

Acțiune introdusă la 26 iulie 2016 – Starbucks/EUIPO – Nersesyan (COFFEE ROCKS)

(Cauza T-398/16)

(2016/C 335/66)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Starbucks Corp. (Seattle, Washington, Statele Unite) (reprezentanți: I. Fowler, solicitor și J. Schmitt, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Hasmik Nersesyan (Borgloon, Belgia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii Europene care cuprinde elementele verbale „COFFEE ROCKS” – cererea de înregistrare nr. 11 881 943

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 24 mai 2016 în cauza R 559/2015-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 24 mai 2016 în cauza R 559/2015-4; şi

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată sau, în cazul în care cealaltă parte intervine în procedură, obligarea pârâtului şi a intervenientei în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/51

Acțiune introdusă la 22 iulie 2016 – Berliner Stadtwerke/EUIPO (berlinGas)

(Cauza T-402/16)

(2016/C 335/67)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Berliner Stadtwerke GmbH (Berlin, Germania) (reprezentant: O. Spieker, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii Europene „berlinGas” – cererea de înregistrare nr. 14 067 714

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 12 mai 2016 în cauza R 291/2016-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) şi (c) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din acelaşi regulament.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/51

Acțiune introdusă la 28 iulie 2016 – Stada Arzneimittel/EUIPO – Vivatech (Immunostad)

(Cauza T-403/16)

(2016/C 335/68)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Stada Arzneimittel AG (Bad Vilbel, Germania) (reprezentanți: R. Kaase și J. Plate, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Vivatech (Paris, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii Europene „Immunostad” — marca Uniunii Europene nr. 9552225

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 19 aprilie 2016 în cauza R 863/2015-16

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii căii de atac.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009.

Tribunalul Funcției Publice

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/53

Acțiune introdusă la 14 iunie 2016 – ZZ și alții/Comisia

(Cauza F-29/16)

(2016/C 335/69)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: ZZ și alții (reprezentant: C. Cortese, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei adoptate de Comisie în temeiul articolului 85 din statut privind reținerea din pensie în valoare de 22 368,13 euro, de perceput din pensia de urmaș acordată reclamantului, precum și din pensia de orfan acordată în favoarea celor trei copii ai acestuia

Concluziile reclamanților

—

Anularea deciziei Oficiului pentru gestionarea și plata drepturilor bănești individuale (PMO.4) din 17 august 2015, având ca obiect restituirea sumelor nedatorate ca pensii de urmaș și de orfan, în ceea ce privește drepturile lui ZZ și ale celor două fiice minore ale acestuia și, în măsura necesară, anularea deciziei explicite de respingere a reclamației;

—

anularea deciziei Oficiului pentru gestionarea și plata drepturilor bănești individuale (PMO.4) din 17 august 2015, având ca obiect restituirea sumelor nedatorate ca pensii de urmaș și de orfan, în ceea ce privește drepturile lui X și, în măsura necesară, anularea deciziei implicite de respingere a reclamației;

—

obligarea Comisiei la repararea prejudiciului moral și material suferit de reclamanți ca urmare a încălcării dreptului lor la bună administrare, precum și a obligației de solicitudine din partea administrației în privința acestora, până la concurența:

—

diferenței dintre remunerația percepută de ZZ ca agent temporar al EFSA cu gradul AD 9 și remunerația pe care ar primi-o ca funcționar al Comisiei cu gradul AD 12, pentru o perioadă de un an;

—

respectiv, a valorii restituirii solicitate reclamanților în decizia atacată, majorată cu diferența ditre cuantumul pensiilor stabilit în avizul de modificare nr. 2, pe de o parte, și cuantumul stabilit în avizul de modificare nr. 3, pe de altă parte, până la momentul la care familia va fi în măsură să se reinstaleze la locul său de reședință anterior, termen care poate fi estimat în mod echitabil la un an de la data soluționării prezentei cauze;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/54

Acțiune introdusă la 12 iulie 2016 – ZZ/Comisia

(Cauza F-36/16)

(2016/C 335/70)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: N. de Montigny și J.-N. Louis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a nu îl promova pe reclamant în gradul AST7 în cadrul exercițiului anual de promovare 2015

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei din 13 noiembrie 2015 având ca obiect publicarea listei cu funcționarii promovați în cadrul exercițiului de promovare 2015 în privința faptului că nu conține numele reclamantului;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/54

Acțiune introdusă la 29 iulie 2016 – ZZ/EIB

(Cauza F-37/16)

(2016/C 335/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentanți: B. Maréchal, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (BEI)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei adoptate în cadrul unei proceduri de investigare în materia demnității la locul de muncă privind afirmații de hărțuire sexuală prin care s-a respins plângerea formulată de reclamantă, precum și despăgubiri pentru prejudiciul moral și pentru cheltuielile medicale suportate de reclamantă

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei din 16 octombrie pronunțată în cadrul procedurii de investigare în materia demnității la locul de muncă inițiate de reclamant la 20 mai 2015 împotriva superiorului său, astfel cum a fost investigată de către comitetul de investigare, și anularea raportului comitetului de investigare din 14 septembrie 2015 în legătură cu cererea privind demnitatea la locul de muncă formulată de reclamantă, în care plângerea i-a fost respinsă și au fost incluse recomandări inadecvate, inclusiv cenzurarea raportului;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor medicale efectuate ca rezultat al prejudiciului suferit de reclamantă în cuantum de (i) 977 de euro până la această dată (inclusiv TVA) și (ii) un cuantum previzional de 5 850 de euro pentru cheltuieli medicale viitoare;

—

acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă până la concurența sumei de 20 000 de euro;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.