9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/5

P8_TA(2014)0059

UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015

Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015 (2014/2143(INI))

(2016/C 289/02)

Parlamentul European,

—	având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000,

—	având în vedere raportul adoptat în iulie 2014 de Grupul de lucru deschis al ONU privind obiectivele de dezvoltare durabilă,

—	având în vedere raportul adoptat la 8 august 2014 de Comitetul interguvernamental de experți privind finanțarea dezvoltării durabile,

—	având în vedere Declarația ministerială din iulie 2014 a Forumului politic la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă,

—	având în vedere Raportul Organizației Națiunilor Unite din 2014 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului,

—	având în vedere documentul final al reuniunii la nivel înalt a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC) de la Ciudad de Mexico din aprilie 2014,

—	având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, aprobată în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile desfășurate în septembrie 1995, precum și documentele finale ulterioare,

—	având în vedere Programul de acțiune al Conferinței Internaționale privind Populația și Dezvoltarea (CIPD), adoptat la Cairo în 1994, precum și revizuirea ulterioară + 20,

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

—

având în vedere raportul ONU intitulat „Egalitatea de șanse între femei și bărbați – progresele înregistrate în 2012”, în care sunt evaluate îmbunătățirile în ceea ce privește aspectele legate de egalitatea de șanse între femei și bărbați în cadrul a opt Obiective de dezvoltare ale mileniului (ODM),

—	având în vedere rezultatul final al Conferinței Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea din 1992 și raportul Conferinței ulterioare privind dezvoltarea durabilă organizate la Rio de Janeiro, Brazilia, în perioada 20-22 iunie 2012,

—	având în vedere Raportul din 2014 privind dezvoltarea umană întocmit de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) și intitulat „Susținerea progresului uman: reducerea vulnerabilităților și creșterea rezistenței”,

—	având în vedere raportul din mai 2013 al Grupului la nivel înalt al ONU format din personalități de prim rang referitor la Agenda de dezvoltare de după 2015,

—	având în vedere raportul Conferinței ONU privind dezvoltarea durabilă organizate la Rio de Janeiro, Brazilia, în perioada 20-22 iunie 2012,

—	având în vedere raportul din iunie 2012 al echipei de acțiune din cadrul sistemului ONU prezentat Secretarului General al ONU referitor la agenda de dezvoltare a ONU după 2015 „Realizarea viitorului pe care ni-l dorim pentru toți”,

—

având în vedere Rezoluția intitulată „Respectarea promisiunii: uniți pentru atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului”, adoptată de Adunarea Generală a ONU în cadrul reuniunii sale plenare la nivel înalt privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, cu ocazia celei de-a șaizeci și cincea sesiuni a sa din 2010,

—	având în vedere Programul de acțiune de la Istanbul pentru țările cel mai puțin dezvoltate pentru deceniul 2011-2020,

—	având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

—	având în vedere raportul FAO privind situația de insecuritate alimentară,

—	având în vedere declarația și planul de acțiune adoptate la Forumul la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, care a avut loc la Busan în decembrie 2011,

—	având în vedere raportul PNUD intitulat „Dincolo de jumătatea drumului: atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului” publicat în ianuarie 2010,

—	având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și cadrul juridic al drepturilor omului,

—

având în vedere activitatea echipei de acțiune din cadrul sistemului ONU cu privire la agenda ONU de dezvoltare după 2015, coordonată în comun de Departamentul ONU pentru afaceri economice și sociale (UN DESA) și PNUD, cu sprijinul tuturor agențiilor ONU și după consultarea părților interesate relevante,

—	având în vedere Strategia mondială și Planul de acțiune privind sănătatea publică, inovarea și proprietatea intelectuală ale OMS din 24 mai 2008,

—	având în vedere Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului și Agenda pentru acțiune de la Accra,

—	având în vedere Declarația ONU din 1986 privind dreptul la dezvoltare,

—	având în vedere Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare (1),

—	având în vedere articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care reafirmă faptul că UE „asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor” sale,

—	având în vedere articolul 208 din TFUE care prevede că „Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iunie 2014 intitulată „O viață decentă pentru toți: de la viziune la acțiune colectivă” (COM(2014)0335),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 mai 2014 intitulată „Un rol mai puternic pentru sectorul privat în realizarea creșterii durabile și favorabile incluziunii în țările în curs de dezvoltare” (COM(2014)0263),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 30 aprilie 2014, un ghid practic intitulat „A right-based approach, encompassing all human rights for EU development Cooperation” (O abordare bazată pe drepturi, cuprinzând toate drepturile omului, în politica UE de cooperare pentru dezvoltare” (SWD(2014)0152),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 februarie 2013 intitulată „O viață decentă pentru toți: eradicarea sărăciei și crearea unui viitor durabil pentru planetă” (COM(2013)0092),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 intitulată „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe” (COM(2012)0492),

—	având în vedere consultările publice organizate de Comisie în legătură cu pregătirea poziției UE, intitulate „Către un cadru de dezvoltare de după 2015”, care s-au derulat în perioada 15 iunie – 15 septembrie 2012,

—	având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, intitulată „Consensul european” (2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2005 intitulată „Coerența politicilor pentru dezvoltare” (COM(2005)0134), precum și concluziile celui de-al 3166-lea Consiliu Afaceri Externe din 14 mai 2012 intitulate „Creșterea impactului politicii de dezvoltare a UE: o agendă pentru schimbare”,

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020 (3),

—	având în vedere Recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului privind cea de a 69-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (4),

—	având în vedere poziția sa din 2 aprilie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al dezvoltării (2015) (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – definirea cadrului post-2015 (6),

—	având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 19 mai 2014 privind o abordare bazată pe drepturi a cooperării pentru dezvoltare, cuprinzând toate drepturile omului,

—	având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 12 decembrie 2013 privind finanțarea destinată dezvoltării durabile și eradicării sărăciei pentru perioada de după 2015,

—	având în vedere Declarația comună a ACP-UE privind Agenda de dezvoltare post-2015 din 20 iunie 2014,

—	având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 25 iunie 2013 referitoare la Agenda generală pentru perioada de după 2015,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0037/2014),

A.	întrucât în 2000 toate părțile interesate relevante au pus umărul la stabilirea ODM în vederea realizării unor obiective concrete în domeniul dezvoltării și al eradicării sărăciei până în 2015;

întrucât ODM au sensibilizat în ceea ce privește eradicarea sărăciei la nivel mondial ca o provocare urgentă și o prioritate pentru acțiunile la nivel internațional; întrucât există variații în ceea ce privește gradul de realizare al acestor ODM, cu efecte pozitive vizibile în privința reducerii sărăciei extreme, lupta împotriva malariei și a tuberculozei, îmbunătățirea accesului la apă potabilă și reducerea disparităților în ceea ce privește înscrierile în școala primară; întrucât anumite neajunsuri ale ODM trebuie remediate în elaborarea cadrului pentru perioada de după 2015;

întrucât evaluările progreselor înregistrate în ceea ce privește atingerea ODM-urilor actuale au arătat că, în noul cadru, o corelație strânsă între eradicarea sărăciei, combaterea inegalităților și promovarea dezvoltării durabile, precum și stabilirea unui set unic și universal de obiective cu strategii diferențiate sunt hotărâtoare;

întrucât se preconizează că populația urbană va crește de la nivelul actual de 3,6 miliarde la peste 6 miliarde de persoane și că cele mai mari orașe vor deveni megaorașe cu peste 100 de milioane de locuitori; întrucât urbanizarea excesivă subminează sustenabilitatea dezvoltării în toate dimensiunile sale;

întrucât Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare de la Cairo din 1994 a solicitat accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv la planificarea familială; reamintește, în acest sens, că în 2013 aproximativ 289 000 de femei au murit în timpul sarcinii și al nașterii; reamintește ODM 5 și necesitatea ca femeile să aibă acces la o metodă efectivă/eficace de contracepție și de planificare familială pentru a reduce mortalitatea maternă cu aproape o treime;

întrucât reducerea sărăciei este inegală, iar inegalitățile dintre țări și în interiorul acestora, care au crescut atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare, reprezintă o provocare majoră în domeniul dezvoltării, în special în țările cu venituri reduse și în țările cu venituri medii; întrucât 1,5 miliarde de persoane trăiesc în sărăcie, cunoscând privațiuni legate de sănătate, educație și nivelul de trai, în special în state fragile și afectate de conflict;

G.	întrucât conflictele violente și crizele umanitare continuă să aibă efecte perturbatoare asupra eforturilor de dezvoltare; întrucât femeile sunt afectate în mai mare măsură de conflictele militare și de crize;

întrucât sunt necesare eforturi suplimentare pentru a reduce la jumătate numărul persoanelor care suferă de foame, dat fiind faptul că 162 de milioane de copii mici suferă de malnutriție; întrucât foametea ascunsă poate fi definită drept o carență de micronutrienți, care poate genera efecte ireversibile asupra sănătății, precum și consecințe socioeconomice legate de reducerea productivității individuale;

I.	având în vedere faptul că anul 2014 este „Anul internațional al agriculturii familiale”;

întrucât Declarația privind dreptul la dezvoltare din 1986 afirmă că dezvoltarea este un drept fundamental al omului; întrucât declarația se angajează să adopte o strategie „bazată pe drepturile omului”, caracterizată de respectarea tuturor drepturilor omului (economice, sociale, culturale, civile și politice); întrucât declarația se angajează în egală măsură să consolideze cooperarea internațională;

întrucât schimbările climatice și degradarea mediului pun în pericol măsurile de reducere a sărăciei, amplificând vulnerabilitățile existente, numeroase țări în curs de dezvoltare fiind în continuare dependente de agricultură și de resurse naturale influențate de climă și nedeținând capacitățile de gestionare a riscurilor legate de climă; întrucât există o necesitate urgentă de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial și de a obține o gestionare și o guvernanță mai echitabilă și mai sustenabilă a resurselor naturale;

L.	întrucât progresele înregistrate în atingerea ODM-urilor legate de sănătate s-au bazat în mare măsură pe investițiile în C&D realizate în anii precedenți; întrucât drepturile de proprietate intelectuală nu ar trebui să împiedice accesul la medicamente la prețuri accesibile;

M.	întrucât accesul la dezvoltare în timpul copilăriei și la educație și formare de cea mai înaltă calitate posibilă pentru fiecare copil, tânăr și adult este o condiție prealabilă esențială pentru a ieși din cercul vicios al sărăciei și inegalității transmise din generație în generație;

N.	întrucât au fost realizate progrese nesemnificative în ceea ce privește egalitatea de gen și autonomizarea femeilor; întrucât femeile se confruntă deseori cu discriminări și violență;

întrucât, la nivel mondial, femeile și fetele constituie majoritatea celor care trăiesc într-o sărăcie extremă, iar egalitatea de gen și drepturile femeilor reprezintă condiții necesare pentru a asigura succesul cadrului de dezvoltare globală post-2015; întrucât se estimează că, în lume, 800 de femei mor zilnic din cauza complicațiilor în timpul sarcinii și nașterii; întrucât Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare de la Cairo din 1994 a solicitat accesul universal la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și drepturi care pot salva viața;

P.	întrucât femeile reprezintă mai mult de jumătate din numărul migranților;

Q.	întrucât Africa exportă în mod considerabil mai mult capital către lume prin intermediul fluxurilor financiare ilegale în comparație cu ceea ce primește din punctul de vedere al ajutorului internațional și al transferului de fonduri;

R.	întrucât noul cadru de dezvoltare durabilă oferă ocazia de a asigura implicarea largă a societății civile, a autorităților locale și a parlamentelor naționale;

întrucât trebuie să fie create mai multe locuri de muncă noi și decente, pentru a face față creșterii demografice la nivel mondial; întrucât sectorul privat reprezintă un generator major de locuri de muncă atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare, putând fi, astfel, un partener esențial în lupta contra sărăciei, atunci când există mecanisme clare de asigurare a responsabilității și când dispozițiile internaționale din domeniul protecției sociale sunt respectate;

T.	întrucât ajutoarele continuă să aibă un rol unic în reducerea sărăciei, reprezentând un factor de schimbare în țările în curs de dezvoltare;

U.	întrucât mobilizarea resurselor interne constituie un element important în lupta împotriva sărăciei și inegalităților;

întrucât UE și statele sale membre sunt cei mai mari donatori de ajutor pentru dezvoltare, trebuind, astfel, să rămână forța motrice în cursul următoarei faze de negocieri în cadrul ONU, promovând în special o strategie bazată pe drepturile omului, bazată pe nediscriminare, participare și incluziune în conceperea și punerea în aplicare a cadrului;

W.	întrucât Concluziile Consiliului din decembrie 2014 vor stabili un set coerent de principii, precum și direcțiile principale ale strategiei de negociere;

X.	întrucât articolul 208 din TFUE prevede că eradicarea sărăciei constituie obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE, precum și coerența politicii pentru dezvoltare,

I. Obiectivele de dezvoltare ale mileniului: evaluare și noi provocări

subliniază că peisajul global s-a modificat în ultimii ani, cu schimbări în echilibrul economic și politic, și că, deși unele economii în curs de dezvoltare și emergente au cunoscut o creștere economică semnificativă, aceste țări se confruntă în continuare cu niveluri de inegalitate ridicate și în creștere; consideră că se impune o nouă abordare, care să includă guvernanța globală, cu un accent puternic pus pe coerența politicilor în favoarea dezvoltării și pe furnizarea de bunuri publice mondiale;

reamintește faptul că, deși au avantajul de a fi simple, ODM-urile nu au abordat factorii structurali de fond care duc la sărăcie și la inegalitate; subliniază că cadrul de dezvoltare durabilă globală pentru perioada de după 2015 ar trebui să fie transformator, atacând cauzele profunde ale sărăciei și inegalității și finalizând, astfel, aspectele rămase în cadrul actualelor ODM-uri;

subliniază că ODM-urile definite în 2000 au contribuit la numeroase succese în țări cu venituri medii și în țări în curs de dezvoltare, dar că progresele realizate nu au fost uniforme, atât în interiorul țărilor, cât și între ele și că, prin urmare, aceste rezultate trebuie analizate corect pentru a trage învățăminte în elaborarea cadrului de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015;

reamintește că, deși ODM-urile au modificat semnificativ în bine viețile oamenilor, chestiuni majore precum încălcarea drepturilor omului, inegalitățile, inclusiv inegalitatea de gen, conflictele armate și terorismul, schimbările climatice, insecuritatea alimentară, lipsa drepturilor de proprietate, lipsa drepturilor de proprietate asupra terenurilor, migrația, accesul limitat la serviciile de sănătate și educație, schimbările demografice, resursele limitate, pierderea biodiversității, corupția, frauda fiscală și evaziunea fiscală, creșterea economică nesustenabilă, șomajul și crizele financiare și economice pun încă probleme extrem de complexe și legate între ele pentru deceniile următoare, subliniind necesitatea de a găsi noi căi de dezvoltare care ar putea duce la o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii pentru toți;

subliniază că durabilitatea mediului reprezintă o provocare principală, deoarece eșecurile în acest domeniu ar putea afecta toate dimensiunile dezvoltării umane; reamintește, în special, că degradarea mediului reprezintă un obstacol imens în îndeplinirea obiectivului de eradicare a sărăciei extreme și a foametei; reamintește, de exemplu, că inegalitățile și conflictele persistente în ceea ce privește resursele limitate se află în rândul factorilor-cheie ai conflictelor, foametei, insecurității și violenței, care, la rândul lor, sunt factori-cheie care stopează dezvoltarea umană și eforturile pentru realizarea unei dezvoltări durabile;

subliniază că noul cadru ar trebui să răspundă cu succes acestor probleme și să abordeze chestiuni importante precum respectarea demnității fiecărei ființe umane, dreptatea, egalitatea, buna guvernanță, democrația, statul de drept, pacea și securitatea, schimbările climatice, reducerea riscului de dezastre și consolidarea rezilienței, păstrarea biodiversității, creșterea economică favorabilă incluziunii și sustenabilă, drepturile de proprietate și drepturile de proprietate asupra terenurilor, ocrotirea sănătății și protecția socială, educația, cercetarea și inovarea și drepturile femeilor, ale copiilor, ale tinerilor și ale minorităților;

evidențiază faptul că noul cadru de dezvoltare trebuie să aibă un caracter universal și să fie aplicabil în toate țările, inclusiv în statele membre ale UE și, prin urmare, trebuie să fie relevant și echitabil atât pentru țările dezvoltate, cât și pentru țările în curs de dezvoltare și, totodată, să țină cont de diferitele situații, capacități, politici și priorități naționale; subliniază că noile sarcini și responsabilități generate trebuie să fie în egală măsură, dar în mod corect, partajate între toate țările; solicită UE să precizeze care sunt acțiunile și angajamentele concrete pe care le propune pentru a răspunde la nivel intern și internațional principiului universalității;

subliniază că răspunderea reciprocă și transparența la toate nivelurile ar trebui să constituie axa noului cadru de dezvoltare și că este important ca guvernele naționale și alți actori, inclusiv sectorul privat, să își asume responsabilitatea pentru punerea în aplicare a cadrului;

îndeamnă UE să fie în mod activ în fruntea acestui proces pentru definirea unui cadru unic de dezvoltare globală, amplu și integrat, pentru perioada de după 2015 și salută consensul în jurul ideii că noua agendă de dezvoltare globală necesită consolidarea mijloacelor de aplicare și revitalizare a parteneriatului global de dezvoltare durabilă;

II. Necesitatea unui parteneriat global reînnoit și a unei poziții solide și unitare din partea UE

10.

îndeamnă UE să aibă un rol activ în conturarea unui nou parteneriat global care va mobiliza lansarea de acțiuni de către toate țările, inclusiv economiile emergente, precum și de toate părțile interesate relevante, printre care sectorul privat, organizațiile societății civile, autoritățile locale și parlamentele naționale;

11.

solicită UE să adopte o poziție puternică, coerentă și unitară în cadrul viitoarelor negocieri interguvernamentale, ținând cont de prioritățile subliniate în prezenta rezoluție;

12.

sprijină concluziile Grupului de lucru deschis (GLD) al ONU; consideră, cu toate acestea, că cadrul identificat în concluzii ar putea fi în cele din urmă restrâns, menținând în același timp echilibrul între eradicarea sărăciei, combaterea inegalităților și cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile, și nu în detrimentul abordării bazate pe drepturi și nici în cel al unor obiective mai ambițioase și inovatoare;

13.

subliniază că noul cadru global ar trebui să includă arhitectura instituțională adecvată, abordând principalele obiective legate de eradicarea sărăciei, combaterea inegalităților și promovarea dezvoltării durabile, cu orientări clare pentru supravegherea punerii în aplicare, și că această arhitectură ar trebui să aibă în vedere și complexitatea și interconexiunile dintre diferitele părți ale viitorului cadru;

14.

consideră că coerența politicilor pentru dezvoltare durabilă (CPD) reprezintă un instrument-cheie pentru punerea în aplicare a cadrului post-2015; în acest scop, solicită UE să asigure faptul că orientările, evaluările de impact și mecanismele de monitorizare și raportare necesare transformă CPD într-o realitate în acest cadru;

15.

subliniază că universalitatea agendei de dezvoltare globală după 2015 presupune angajamente mai ambițioase din partea UE și a statelor membre ale acesteia; subliniază că noile obiective de dezvoltare durabilă (ODD) din cadrul global trebuie să se reflecte în politicile externe și interne ale UE;

III. Domenii prioritare

16.

reamintește că eradicarea sărăciei trebuie să rămână principala prioritate a agendei de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015, alături de abordarea aspectelor interdependente ale sustenabilității economice, ecologice și sociale, precum și un parteneriat global consolidat;

Eradicarea sărăciei, combaterea inegalităților și dezvoltarea durabilă

17.

subliniază faptul că eradicarea sărăciei și combaterea inegalităților, împreună cu dezvoltarea durabilă ar trebui să stea la baza noului cadru de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015; subliniază necesitatea ca acest cadru să aibă în centru oamenii și să abordeze lipsa de justiție, aplicând o abordare bazată pe drepturi, având ca scop reducerea inegalităților în interiorul țărilor și între ele, drept o prioritate-cheie a noului cadru;

18.

consideră că inegalitatea împiedică dezvoltarea și eforturile de reducere a sărăciei; reafirmă că eradicarea sărăciei, egalitatea și dezvoltarea durabilă sunt posibile numai dacă toate grupurile vulnerabile sunt luate în considerare și dacă sunt promovate accesul echitabil, utilizarea sustenabilă a resurselor și buna guvernanță; invită UE și statele sale membre să sprijine ODD 10, așa cum au fost propuse de GLD al ONU, ca un obiectiv de sine stătător în noul cadru;

19.

evidențiază necesitatea unui obiectiv privind eradicarea sărăciei extreme de la nivelul de 2 dolari pe zi, în condițiile în care cadrul se vrea a fi cu adevărat transformator;

20.

evidențiază ideea că noul cadru ar trebui să abordeze aspectele multidimensionale ale sărăciei și inegalității, care nu se limitează la lipsa veniturilor, ci implică persoana umană, sub aspectul demnității sale și în toate dimensiunile, inclusiv cea socială, ale acesteia; subliniază că pauperitatea nu ar trebui evaluată exclusiv în funcție de venit, ci și în raport cu indicatorii de bunăstare, pe lângă PIB;

21.

recomandă susținerea consolidării statului printr-un sprijin bugetar general și/sau sectorial mai mare și condiționat pe criterii de bună guvernanță;

22.

în mod similar, subliniază faptul că, într-o economie globalizată în mare parte, puterea de negociere a forței de muncă a fost redusă odată cu liberalizarea, ceea ce pune, în schimb, în pericol exercitarea drepturilor enumerate în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Agenda privind munca decentă; în consecință, îndeamnă UE să elaboreze strategia sa de politică comercială astfel încât să mențină și să protejeze standarde sociale și de mediu înalte, descurajând în același timp orice formă de dumping social sau ecologic;

23.

subliniază că există o intercorelare importantă între buna guvernanță, creșterea economică sustenabilă și reducerea inegalităților sociale; subliniază importanța promovării egalității de șanse și drepturi, precum și a dialogului social; solicită o definiție a sărăciei mai extinsă decât cea bazată exclusiv pe PIB, care să prevadă măsuri mai ample de realizare a progresului și a bunăstării;

24.

reamintește rolul economic și social determinant al unei clase mijlocii puternice și stabile; subliniază necesitatea de a implica în mai mare măsură clasa mijlocie în procesul politic, promovând, astfel, o creștere economică favorabilă incluziunii;

25.

solicită promovarea dezvoltării sustenabile din punct de vedere ecologic în toate țările, atât cele dezvoltate, cât și cele în curs de dezvoltare, prin utilizarea sustenabilă a resurselor naturale regenerabile și prin protejarea mediului;

26.

subliniază necesitatea promovării dezvoltării durabile prin echilibrarea dezvoltării regionale, promovând dezvoltarea localităților și a orașelor mai mici și împiedicând o creștere prea puternică a marilor orașe;

Abordarea bazată pe drepturile omului

27.

salută includerea promovării unei abordări bazate pe drepturile omului și centrate pe oameni printre Obiectivele în materie de dezvoltare durabilă propuse de Grupul de lucru deschis al ONU; își exprimă preocuparea, totuși, față de neadoptarea unei abordări mai ambițioase, subliniind că o asemenea abordare este esențială pentru a combate cauzele profunde ale sărăciei, excluziunii sociale și inegalității;

28.

subliniază universalitatea, indivizibilitatea și interdependența tuturor drepturilor ale tuturor oamenilor, fără nicio discriminare de orice fel, începând cu dreptul fundamental la demnitate al tuturor ființelor umane, acordându-se o atenție deosebită drepturilor femeilor și fetelor, inclusiv promovarea accesului universal la sănătatea și drepturile sexuale și reproductive, precum și protejarea și respectarea drepturilor migranților și ale minorităților, inclusiv ale persoanelor LGBTI și ale persoanelor cu HIV; subliniază importanța respectării și promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități în noul cadru;

29.

solicită UE să sublinieze importanța acordării unui loc prioritar pe agenda post-2015 adoptării și punerii în aplicare a unui cadru juridic adecvat, evidențiind, totodată, că politicile naționale și locale ar trebui să combată corupția și impunitatea, asigurând accesul la instanțe judiciare imparțiale și independente și la căi de atac eficace pentru încălcarea drepturilor omului, în special ale grupurilor marginalizate, precum și la protecția apărătorilor drepturilor omului; subliniază că cadrul de dezvoltare globală post-2015 trebuie să garanteze buna guvernanță, democrația și statul de drept;

30.

invită UE să-și dubleze eforturile menite să garanteze că, în cadrul viitoarelor negocieri interguvernamentale, abordarea bazată pe drepturile omului și dreptul la dezvoltare devin conceptele definitorii ale cadrului de dezvoltare globală post-2015 și că, prin urmare, pilonii esențiali ai abordării bazate pe drepturile omului, și anume principiile universalității, indivizibilității, egalității și nediscriminării, responsabilității și statului de drept, participării și incluziunii sunt incluși în conceperea, aplicarea și monitorizarea cadrului de dezvoltare pentru perioada de după 2015; subliniază importanța menținerii ODD 16, propuse de GLD al ONU, ca un obiectiv de sine stătător în noul cadru;

Prevenirea conflictelor, redresarea post-conflict, consolidarea păcii și promovarea unei păci durabile

31.

consideră că cadrul de dezvoltare globală de după 2015 ar trebui să reflecte în mod corespunzător Noul acord privind implicarea în statele fragile și obiectivele de consolidare a păcii și a statelor convenite la Busan; subliniază că, în noul cadru, trebuie acordată o atenție specială statelor fragile; salută faptul că promovarea unor societăți pașnice este una dintre prioritățile UE și că evoluează ca un element important al noului cadru; subliniază, de asemenea, că este imperativă angajarea în parteneriate structurale, susținute și pe termen lung, care să acorde prioritate reformei sectorului securității și instituirii statului de drept și a instituțiilor democratice;

32.

subliniază faptul că noul cadru trebuie să abordeze factorii determinanți ai conflictelor și fragilității; cere ca instituțiile europene să instituie proceduri mai reactive în situațiile post-conflictuale și să adopte o strategie care să permită ca ajutorul pentru dezvoltare să servească în mod optim obiectivelor în materie de securitate;

33.

condamnă ferm lipsa urmăririi și a pedepsirii în zonele de conflict, în special în ceea ce privește violența sexuală îndreptată împotriva femeilor și fetelor; subliniază necesitatea de a dubla eforturile pentru protecția civililor afectați de conflicte armate, de a îmbunătăți accesul la asistență psihologică, în special pentru femei și copii, și de a consolida legătura dintre ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare în noul cadru global;

34.

recunoaște contribuția importantă a femeilor la prevenirea conflictelor și la eforturile de consolidare a păcii și solicită, prin urmare, promovarea Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU, pentru a asigura participarea femeilor la soluționarea conflictelor și edificarea democrației;

Atenuarea schimbărilor climatice, protecția mediului și reducerea riscurilor de dezastre

35.

consideră că atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea trebuie să fie integrate efectiv printre prioritățile cadrului de dezvoltare globală post-2015, ca o chestiune transversală și într-o manieră vizibilă și ambițioasă; susține gama extinsă de măsuri care vizează soluționarea efectelor schimbărilor climatice și asigurarea unui viitor mai bun pentru tânăra generație, inclusiv prin eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare pentru mediu; subliniază că ar trebui să se acorde o atenție specială energiei durabile, deoarece este esențială pentru atenuarea schimbărilor climatice;

36.

subliniază că procesul de integrare nu ar trebui să conducă la devierea asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) înspre politicile climatice care nu reduc în mod direct sărăcia;

37.

consideră că numeroase comunități sărace suportă deja consecințele schimbărilor climatice, deși sunt cel mai puțin responsabile pentru ele; reamintește că este necesar să se ia măsuri urgente pentru reducerea emisiilor, punându-se un accent special pe strategiile fără emisii de dioxid de carbon; subliniază că trecerea la o economie eficientă din punct de vedere energetic și bazată pe resurse regenerabile poate duce la progrese în lupta împotriva sărăciei; consideră că UE ar trebui să sprijine accesul universal la serviciile energetice regenerabile, fiabile și abordabile;

38.

salută faptul că atenuarea schimbărilor climatice și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale se bucură de o mare importanță în documentul final al Grupului de lucru deschis și sunt integrate în acesta, printre ele numărându-se și conservarea oceanelor și mărilor, precum și conservarea biodiversității și a pădurilor;

39.

subliniază importanța includerii asistenței umanitare, a măsurilor de consolidare a capacităților, de prevenire și a măsurilor participative de jos în sus în noul cadru, pentru a reduce cu succes riscul de dezastre și a întări rezistența în fața acestora; subliniază necesitatea consolidării asistenței internaționale, a coordonării și a resurselor destinate măsurilor de răspuns la situații de urgență și a măsurilor de redresare și de reconstrucție în urma dezastrelor;

40.

recunoaște rolul special al femeilor, care contribuie la sustenabilitate, și solicită, prin urmare, integrarea perspectivei egalității de gen în politicile de mediu și în politicile privind schimbările climatice, pentru a asigura reducerea inegalității de gen în ceea ce privește accesul la resursele de adaptare la schimbările climatice și controlul acestora;

Securitatea alimentară, nutriția, agricultura sustenabilă, combaterea degradării terenurilor, apa și sistemele de canalizare

41.

salută apariția securității alimentare și nutriționale drept un domeniu prioritar pentru noul cadru de dezvoltare globală și includerea în documentul final al GLD a unui obiectiv de sine stătător privind eliminarea foametei, realizarea securității alimentare și îmbunătățirea nutriției, precum și promovarea agriculturii sustenabile; recunoaște nevoile specifice ale femeilor care lucrează în agricultură, în ceea ce privește securitatea alimentară, de care să se țină cont la elaborarea noului cadru;

42.

subliniază că este important să se ia în considerare corelațiile cu creșterea productivității agriculturii și pescuitului sustenabil, având ca efect reducerea pierderilor și risipei de alimente, gestionarea transparentă a resurselor naturale și adaptarea la schimbările climatice;

43.

subliniază că securitatea proprietății funciare pentru micii producători, care ține cont de drepturile tradiționale de folosință a terenurilor, stimulează economiile locale și crește în același timp securitatea alimentară;

44.

consideră că este necesară extinderea conceptului de securitate alimentară și consideră alimentele un drept fundamental al omului, pentru a face posibilă stabilirea unui obiectiv clar „Foamete zero” și a pune capăt scandalului legat de foamete până în 2025; subliniază că eforturile de eradicare a foametei și a malnutriției, precum și a fenomenului „foametei ascunse” ar trebui să se concentreze în special pe copii și pe femeile care alăptează;

45.

subliniază importanța implementării angajamentelor Rio+20 privind degradarea terenurilor în toate statele și a orientărilor FAO privind dreptul la hrană și proprietatea funciară; subliniază importanța bunei guvernanțe la nivel mondial în prevenirea confiscărilor de terenuri;

46.

pune accentul pe necesitatea consolidării bunei guvernanțe în sectorul funciar și a protejării terenurilor împotriva riscului tot mai mare de a fi acaparate de consorțiile de întreprinderi;

47.

subliniază că este important să se ia în considerare accesul universal la apă potabilă, la sisteme de canalizare și gestionare integrată a apei; subliniază că este nevoie să se întreprindă acțiuni pentru reducerea utilizării substanțelor chimice periculoase și prevenirea poluării;

Sănătate și educație

48.

consideră că sectorul sănătății este crucial pentru dezvoltarea economică și socială a societăților; prin urmare, invită UE să se concentreze în noul cadru global pe promovarea unor programe echitabile, universale și sustenabile de protecție a sănătății, acordând o atenție specială serviciilor de sănătate și îngrijire a copiilor și mamelor oferite la prețuri accesibile, inclusiv prin stabilirea unui obiectiv ambițios de eradicare a deceselor în rândul mamelor, nou-născuților și copiilor care pot fi prevenite, precum și de eradicare a epidemiei de SIDA, a tuberculozei, malariei și a altor boli contagioase;

49.

recunoaște sănătatea ca un drept al omului; subliniază importanța îmbunătățirii accesului universal la igienă și la servicii și asigurări de sănătate de înaltă calitate, inclusiv în ceea ce privește serviciile de sănătate sexuală și reproductivă; invită UE să acorde o importanță specială prevenirii excluziunii și discriminării grupurilor cel mai vulnerabile din perspectiva sistemelor de sănătate;

50.

subliniază importanța uriașă a continuării eforturilor pentru îmbunătățirea accesului la apă, salubritate și igienă, acesta fiind un aspect transversal care afectează atingerea altor obiective din agenda post-2015, inclusiv în ceea ce privește sănătatea, educația și egalitatea de gen;

51.

subliniază că educația este esențială pentru dezvoltarea unor societăți autonome; solicită ca accesul la educația de calitate la toate nivelurile să se reflecte în noul cadru de dezvoltare globală și ca acesta să trateze și chestiunea accesului la educație în situațiile de urgență și de criză; subliniază nevoia stimulării cetățeniei participative prin exercitarea deplină a drepturilor civice și politice, precum și prin construirea unor societăți inovatoare bazate pe cunoaștere;

52.

îndeamnă Comisia să promoveze ca o prioritate eliminarea inegalităților în accesul la sănătate și educație în perioada post-2015 și să includă măsuri specifice destinate persoanelor defavorizate și grupurilor expuse riscului de discriminare;

Rolul central al femeilor în cadrul de dezvoltare globală post-2015

53.

salută recunoașterea emancipării femeilor și fetelor și importanței egalității de gen drept o prioritate în documentul final al Grupului de lucru deschis (GLD), ținând seama de rolul central al femeilor în noul cadru de dezvoltare globală; invită UE și statele sale membre să sprijine solicitarea GLD pentru un obiectiv de sine stătător privind egalitatea de gen, asigurând totodată integrarea principiului egalității între femei și bărbați în toate obiectivele, și să promoveze includerea unor obiective ambițioase legate de drepturile femeilor și fetelor și punerea în aplicare consolidată a acestor obiective;

54.

reafirmă importanța eliminării tuturor formelor de discriminare și violență împotriva fetelor și femeilor în noul cadru; subliniază importanța eliminării tuturor dispozițiilor legale și a practicilor discriminatorii; îndeamnă UE să înscrie eliminarea tuturor formelor de violență, precum violența domestică, traficul de persoane, exploatarea sexuală și hărțuirea sexuală, precum și a tuturor practicilor generatoare de suferințe, inclusiv a căsătoriei între copii, la vârste fragede sau forțate și a mutilării genitale feminine, în lista priorităților din domeniul drepturilor omului incluse în noul cadru global;

55.

consideră că agenda mondială post-2015 ar trebui să transmită un mesaj clar privind participarea femeilor la procesele decizionale;

56.

subliniază importanța asigurării accesului egal la locuri de muncă pentru femei și bărbați, precum și a remunerării egale a muncii care are aceeași valoare peste tot; recunoaște necesitatea salvgardării dreptului femeilor care au copii de a-și păstra în tot acest timp locul de muncă;

57.

subliniază importanța îmbunătățirii accesului fetelor la toate nivelurile de educație și a înlăturării obstacolelor pe motive de gen din calea procesului de învățare;

58.

subliniază importanța garantării accesului universal la servicii de sănătate cum ar fi planificarea familială, inclusiv la serviciile și la drepturile în materie de sănătate sexuală și reproductivă;

59.

atrage atenția asupra necesității de a institui metode de protecție eficace specifice pentru femeile migrante și recunoaște importanța dreptului femeilor de a migra și de a se integra într-o nouă cultură;

Creșterea economică favorabilă incluziunii și sustenabilă, ocuparea forței de muncă și crearea de locuri de muncă decente

60.

subliniază că o creștere economică favorabilă incluziunii și sustenabilă, însoțită de crearea de locuri de muncă decente și de utilizarea eficientă a resurselor în vederea trecerii la un model de consum și de producție mai sustenabil, precum și atenuarea schimbărilor climatice, este crucială pentru succesul agendei post-2015; consideră că definirea unor indicatori calitativi va fi esențială pentru a se monitoriza atât gradul în care progresele în materie de dezvoltare sunt favorabile incluziunii și durabile, cât și măsura în care sunt abordate necesitățile persoanelor cel mai defavorizate și ale grupurilor cel mai vulnerabile;

61.

subliniază că este crucial să se monitorizeze măsura în care dezvoltarea economică include grupurile cele mai defavorizate și mai vulnerabile și măsura în care salariile rămân conforme cu creșterea productivității; reamintește că statului îi revine responsabilitatea de a furniza servicii sociale de bază cetățenilor săi, contribuind astfel la eradicarea sărăciei; consideră că este esențial să se stabilească praguri de protecție socială definite la nivel național și o reglementare în ceea ce privește veniturile minime în țările în curs de dezvoltare;

62.

invită UE să promoveze un mediu favorabil pentru întreprinzători, comerț, investiții și inovare, care să ducă la reducerea inegalităților și să vizeze consolidarea justiției sociale;

63.

subliniază necesitatea eliminării treptate a muncii copiilor în noul cadru de dezvoltare globală;

64.

solicită un nou cadru global, care să creeze un sistem comercial mai echitabil și sustenabil, bazat pe dialog, transparență și respect, urmărind o mai mare echitate în comerțul internațional; consideră că mișcarea Fair Trade este un exemplu de parteneriat de succes, care implică participarea a numeroase părți interesate din întreaga lume și care funcționează la diferite stadii ale lanțului de aprovizionare, asigură accesul pe piață pentru producătorii dezavantajați, în special pentru femei, garantează mijloace durabile de subzistență, respectă standardele de muncă, elimină treptat munca copiilor și încurajează agricultura și practicile de producție agricolă ecologice;

65.

subliniază că este necesar ca noul cadru global să promoveze un sistem comercial multilateral universal, transparent, bazat pe reguli, deschis, nediscriminatoriu și echitabil în cadrul OMC; invită UE să își reconsidere strategia pentru politicile de dezvoltare durabilă, inclusiv comerțul echitabil;

66.

solicită sprijin pentru dezvoltarea unor stimulente economice, cum ar fi crearea de locuri de muncă verzi;

67.

subliniază importanța abordării în noul cadru global a șomajului în rândul tinerilor;

Sectorul privat

68.

subliniază că sectorul privat poate fi un factor determinant al creșterii economice sustenabile și favorabile incluziunii, dacă se ține seama de principiile-cheie ale dezvoltării, cum ar fi drepturile omului, drepturile lucrătorilor, răspunderea companiilor și mecanismele de transparență, dialogul social și angajamentele legate de mediu; invită UE să susțină dezvoltarea unor sisteme de reglementare care ar reduce birocrația excesivă, ar promova buna guvernanță, ar combate mita și corupția și ar promova crearea de locuri de muncă; insistă asupra necesității de a îmbunătăți responsabilitatea socială a întreprinderilor multinaționale, prin intermediul unor norme cu caracter juridic obligatoriu; în aceste condiții, consideră că sectorul privat ar trebui să fie un factor determinant al creșterii economice sustenabile și favorabile incluziunii;

69.

solicită norme transparente și echitabile la accesul pe piețele locale și internaționale, care să asigure oportunități egale tuturor părților interesate implicate;

70.

subliniază că responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) ar trebui să reprezinte un element important al noului cadru;

71.

solicită UE să se asigure că toate fluxurile de ajutor destinate sectorului privat respectă principiile eficacității dezvoltării și că sectorul privat din țările în curs de dezvoltare are ca obiectiv scoaterea populației din sărăcie;

72.

salută recomandarea Consiliului de a se pune un accent sporit pe sprijinul pentru IMM-uri, prin crearea unui mediu favorabil micilor antreprenori și facilitarea accesului la finanțare și la formare;

73.

sprijină îndeosebi o extindere în continuare a inițiativei pentru antreprenoriat social în domeniul cooperării pentru dezvoltare; solicită crearea de noi instrumente care să sprijine o mai bună cooperare între întreprinderile mici și mijlocii, atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare;

74.

îndeamnă UE să acorde prioritate justiției fiscale și mobilizării resurselor interne în agenda post-2015, întrucât ar trebui să joace un rol major în transformarea societății, eradicarea sărăciei și reducerea inegalităților;

Societatea civilă

75.

recunoscând nevoia unei abordări participative în noul cadru, care ar trebui să își propună să implice actori de la toate nivelurile, subliniază rolul crucial pe care organizațiile societății civile (OSC), inclusiv organizațiile de femei, din perspectiva rolului central al femeilor în dezvoltarea mondială, îl joacă în calitate de catalizatori ai dezvoltării și promotori ai universalității, egalității, incluziunii, responsabilității și transparenței; subliniază importanța dialogului cu organizațiile locale și a facilitării participării directe a oamenilor și a comunităților;

76.

subliniază rolul special al OSC în promovarea statului de drept, a justiției, a drepturilor omului și a principiile democratice, în special în țările în care consolidarea statului este în stadiu incipient, iar capacitățile guvernamentale sunt limitate;

Autoritățile locale și parlamentele naționale

77.

subliniază importanța includerii autorităților locale și a parlamentelor naționale în planificarea, aplicarea și finanțarea programelor de dezvoltare; insistă că acest lucru ar presupune un proces cu adevărat participativ, derulat încă din faza de planificare și, din acest punct de vedere, ajutorul public descentralizat trebuie să fie recunoscut și consolidat;

IV. Mobilizarea resurselor financiare

78.

îndeamnă statele membre să își respecte angajamentul de a aloca cel puțin 0,7 % din VNB pentru AOD, inclusiv cel puțin 0,2 % din VNB pentru țările cel mai puțin dezvoltate și alte state cu un grad ridicat de vulnerabilitate; invită UE să adopte o abordare internațională coerentă și cuprinzătoare în ceea ce privește finanțarea după 2015; reiterează că este necesar ca UE să continue să colaboreze îndeaproape cu alți donatori pentru a dezvolta noi mecanisme financiare inovatoare, ca de pildă taxa pe tranzacțiile financiare;

79.

subliniază importanța respectării principiului asumării în contextul dezvoltării; insistă că este necesar să se intensifice dialogul politic dintre donatori și țările partenere;

80.

reamintește Comisiei și statelor membre că AOD trebuie să rămână coloana vertebrală a politicii europene de cooperare pentru dezvoltare care are drept obiectiv eradicarea sărăciei;

81.

solicită UE să evalueze mecanismele de combinare pentru a se asigura că sunt transparente și responsabile și că au un impact real asupra dezvoltării durabile; invită Comisia să publice linii directoare bazate pe strategiile armonizate de reducere a sărăciei;

82.

își reiterează solicitarea de a face din combaterea corupției, a spălării de bani, a fraudei și a evaziunii fiscale, a paradisurilor fiscale, a fluxurilor ilicite de capital și a structurilor fiscale dăunătoare o prioritate absolută a programelor de finanțare pentru dezvoltare; reamintește că, potrivit estimărilor, țările în curs de dezvoltare au pierdut aproape 6 000 de miliarde USD în fluxuri financiare ilicite în cursul ultimului deceniu, ceea ce depășește cu mult fluxurile AOD din aceeași perioadă, și insistă, prin urmare, asupra importanței consolidării transparenței și a bunei guvernanțe la nivel mondial;

83.

solicită UE să faciliteze parteneriatele de tip public-privat atunci când acest lucru este posibil și să facă o prioritate din utilizarea experienței, expertizei și sistemelor de management din sectorul privat, în parteneriat cu resursele publice;

84.

invită UE să sprijine în continuare țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de a spori mobilizarea resurselor interne publice și private și să le ofere asistență în procesul de instituire a unor sisteme fiscale sustenabile și echitabile, ceea ce ar duce la reducerea sărăciei și a dependenței de ajutoare;

V. Indicatori și stabilirea responsabilității

85.

subliniază că disponibilitatea unor date accesibile și defalcate fiabile este esențială pentru a se elabora politici adecvate privind noul cadru de dezvoltare și pentru a determina guvernele și comunitatea internațională să își asume răspunderea;

86.

subliniază că sunt necesare mecanisme de răspundere clare pentru a asigura că atât țările dezvoltate, cât și cele în curs de dezvoltare își respectă angajamentele și rezolvă în mod eficace problema sărăciei și provocările legate de sustenabilitate pe care le va aborda cadrul post-2015; subliniază că acest cadru trebuie să se bazeze pe dovezi și să includă obiective financiare și mecanisme de răspundere și monitorizare riguroase la toate nivelurile; reamintește că mecanismele de monitorizare ar trebui să includă un proces de revizuire bazat pe deschidere și transparență;

o o

87.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și președintelui Grupului deschis de lucru privind obiectivele de dezvoltare durabilă.

(1) Concluziile Consiliului 9558/07, 15.5.2007.

(2) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

(3) JO L 77, 15.3.2014, p. 44.

(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0259.

(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0269.

(6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0283.

9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/19

P8_TA(2014)0060

Aspectele legate de ocuparea forței de muncă și aspectele sociale ale Strategiei Europa 2020

Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2014 referitoare la aspectele legate de ocuparea forței de muncă și aspectele sociale ale Strategiei Europa 2020 (2014/2779(RSP))

(2016/C 289/03)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 2 și articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 martie 2014 intitulată „Bilanțul strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2014)0130),

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 20 și 21 martie 2014,

—	având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la Strategia Europa 2020 (1),

—	având în vedere raportul Comisiei din 13 noiembrie 2013 intitulat „O piață unică pentru creștere economică și locuri de muncă: analiza progreselor înregistrate și a obstacolelor rămase în statele membre – Contribuție la Analiza anuală a creșterii 2014” (COM(2013)0785),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 17 iulie 2014 referitoare la ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (3),

—	având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei referitoare la aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale ale Strategiei UE2020 (O-000076/2014 – B8-0035/2014 și O-000077/2014 – B8-0036/2014),

—	având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

—	având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât abordarea integrată a Strategiei Europa 2020 evidențiază principiul potrivit căruia o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii nu poate fi realizată fără atingerea tuturor celor cinci obiective principale;

întrucât, în pofida caracterului integrat al Strategiei Europa 2020, impactul social al măsurilor de consolidare fiscală și necesitatea menținerii unui nivel adecvat al investițiilor sociale ca factor de consolidare a dezvoltării și creșterii nu au fost recunoscute în mod suficient în alte domenii de politici;

C.	întrucât UE este departe de îndeplinirea obiectivelor principale ale Strategiei Europa 2020 privind ocuparea forței de muncă și reducerea sărăciei;

întrucât, de la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 în 2010, nivelurile șomajului au crescut în continuare în anumite state membre, iar rata șomajului pentru UE-28 a atins nivelul îngrijorător de 10,1 % în 2014, în Uniune existând astfel 24,6 milioane de șomeri, iar numărul persoanelor încadrate în muncă și sărace crescând și el; întrucât în regiunile ultraperiferice se înregistrează niveluri și mai ridicate, rata medie a șomajului fiind de 24 %, iar rata medie a șomajului în rândul tinerilor fiind de 51 % (4);

întrucât numărul persoanelor care se confruntă cu riscul sărăciei sau al excluziunii sociale a crescut cu 10 milioane din anul 2008, depășind 122,6 milioane, ceea ce înseamnă că sărăcia afectează una din patru persoane; întrucât diferențele dintre statele membre sunt din ce în ce mai mari; întrucât rata medie a riscului de sărăcie în UE este de 24,8 %, iar cifra echivalentă pentru copii (până la 18 ani) este de 28 % și întrucât aceste cifre au crescut de la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 în 2010;

F.	întrucât nivelul de sărăcie al persoanelor cu handicap este cu 70 % mai ridicat decât media, fapt care se datorează parțial accesului lor limitat la locuri de muncă;

G.	întrucât este necesar un număr suplimentar de 16 milioane de cetățeni angajați pentru a îndeplini obiectivul de ocupare a forței de muncă de 75 % în 2020;

H.	întrucât, conform celor mai recente previziuni ale Comisiei, rata șomajului din UE va scădea, probabil, doar foarte puțin, și anume la 10,4 % în 2015;

I.	întrucât ratele ridicate ale șomajului din UE sunt corelate cu baza productivă industrială și de fabricație din ce în ce mai mică;

J.	întrucât reformele trebuie să continue, astfel încât să se îndeplinească cerințele cetățenilor în domeniul ocupării forței de muncă și în cel social;

K.	întrucât discrepanțele în ceea ce privește ratele de ocupare a forței de muncă dintre statele membre și dintre regiuni sunt tot mai mari, ducând la o polarizare a UE între centrul și periferia acesteia și riscând astfel să creeze dezechilibre sociale mai mari pe termen lung;

L.	întrucât, potrivit articolului 174 din TFUE, UE ar trebui să dezvolte acțiunile care duc la consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale, inclusiv în regiunile afectate de provocări demografice sau naturale cu caracter grav sau permanent, și să continue aceste acțiuni;

întrucât, pentru a depăși criza, unele state membre și-au redus semnificativ cheltuielile publice în momentul în care cererea pentru protecție socială a crescut ca urmare a unei creșteri a șomajului; întrucât sumele alocate de la bugetele naționale pentru asigurarea protecției sociale au scăzut și mai mult, deoarece contribuțiile s-au micșorat după pierderea de locuri de muncă sau diminuarea salariilor la scară largă, punând astfel cu adevărat în pericol modelul social european;

N.	întrucât regiunile afectate de provocări naturale sau demografice grave sunt deseori caracterizate de un nivel redus de ocupare a forței de muncă și de dificultăți mai mari în ceea ce privește accesarea unor servicii publice precum educația și asistența medicală;

O.	întrucât ratele șomajului în rândul tinerilor reprezintă în continuare o preocupare din ce în ce mai mare, ajungând la nivelul îngrijorător de 23,3 % (media din UE în 2013), în timp ce peste 40 % dintre tineri lucrează cu contract temporar și aproape 25 % cu fracțiune de normă;

întrucât șomajul și șomajul în rândul tinerilor sunt asociate și cu absența unor măsuri eficace de stimulare a investițiilor publice în domeniul inovării, cercetării și dezvoltării, calificărilor și competențelor profesionale, măsuri care determină creșterea economică și generează economii de scară;

Q.	întrucât, în februarie 2013, Comisia a adoptat pachetul privind investițiile sociale;

R.	întrucât, în cadrul Strategiei Europa 2020, recomandările specifice fiecărei țări destinate promovării ocupării forței de muncă în rândul femeilor au fost adresate unui număr de 13 state membre;

întrucât creșterea ratei ocupării forței de muncă în rândul femeilor se datorează în anumite state membre în special creșterii numărului de locuri de muncă cu fracțiune de normă; întrucât, în echivalent normă întreagă, în UE, numai 53,5 % din forța de muncă feminină este angajată; întrucât rata de angajare cu fracțiune de normă a femeilor a fost de 32,9 % în anul 2012, comparativ cu 8,4 % pentru bărbați;

întrucât Fondul social european sprijină eforturile de atingere a obiectivelor Strategiei Europa 2020 prin acțiuni menite să combată șomajul, în special în rândul tinerilor; întrucât pachetul de investiții de 300 de miliarde de euro promis de Jean Claude Juncker ar trebui utilizat pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020; întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită reducerii sărăciei și creării unor locuri de muncă de calitate;

U.	întrucât Consiliul European a subliniat, în concluziile sale din 27 iunie 2014, faptul că nivelul actual al șomajului în UE este inacceptabil de ridicat și a căzut, prin urmare, de acord asupra unei agende strategice care se concentrează puternic pe locuri de muncă, creștere și competitivitate,

întrucât, pe de-o parte, UE este pe drumul cel bun pentru a-și îndeplini obiectivele privind abandonul școlar timpuriu, dar, pe de altă parte, există în continuare diferențe mari între ratele de abandon școlar din statele membre; întrucât scăderea ratelor de abandon școlar va duce la creșterea capacității de inserție profesională a tinerilor;

întrucât diferențele în materie de venituri au crescut, primii 20 % câștigând de 5,1 ori mai mult decât ultimii 20 % în 2012, ceea ce constituie un alt indicator al discrepanțelor sociale din ce în ce mai accentuate din statele membre și dintre acestea; întrucât o astfel de creștere a discrepanțelor riscă să destabilizeze societățile din Europa și trebuie, prin urmare, abordată prin măsuri de generare a creșterii în domeniul ocupării forței de muncă și al accesului la cunoștințele publice și prin crearea unor locuri de muncă de calitate;

întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită integrării dimensiunii de gen și politicilor destinate femeilor pentru a îndeplini obiectivele principale privind ocuparea forței de muncă și reducerea sărăciei din Strategia Europa 2020 și pentru a elimina discrepanțele persistente legate de ocuparea forței de muncă și de sărăcie;

Y.	întrucât provocările demografice și îmbătrânirea populației vor afecta în continuare capacitatea statelor membre de a atinge obiectivele Strategiei Europa 2020;

Z.	întrucât Comisia indică prezența unor dezechilibre și decalaje macroeconomice între performanțele statelor membre pe piața muncii, în special în ceea ce privește șomajul în rândul tinerilor;

AA.	întrucât o sporire a creșterii economice nu garantează, în sine, locuri de muncă mai decente, o reducere a sărăciei sau o reducere a diferențelor sociale, însă necesită opțiuni de politică adecvate pentru atingerea acestor obiective;

AB.

întrucât, în timp ce politicile sociale, de ocupare a forței de muncă, fiscale și economice prezintă un grad ridicat de interdependență, Comitetul pentru protecție socială (SPC), Comitetul pentru ocuparea forței de muncă (EMCO), Comitetul pentru politică economică (EPC) și Comitetul economic și financiar (EFC) încă abordează aceste aspecte într-o oarecare izolare, împiedicând astfel adoptarea de politici integrate,

își exprimă regretul în legătură cu faptul că politicile actuale se concentrează în continuare numai pe creșterea economică, fără a recunoaște necesitatea unei abordări favorabile incluziunii, bazate pe drepturi și sustenabile; subliniază faptul că beneficiile creșterii trebuie să se propage la nivelul întregii societăți pentru ca aceasta să devină durabilă;

își exprimă regretul cu privire la faptul că analizele anuale ale creșterii și recomandările specifice fiecărei țări adoptate până în prezent ca parte din ciclurile anuale ale semestrului european nu au fost aliniate suficient la obiectivele privind ocuparea forței de muncă, reducerea sărăciei și educația din Strategia Europa 2020; regretă faptul că nu este luată în considerare importanța sistemelor de asigurări sociale, ca instrumente-cheie pentru stabilizarea economiei și a societății și pentru reducerea sărăciei; solicită depunerea unor eforturi mai susținute în direcția orientării și coordonării politicilor UE, astfel încât să se contribuie la consolidarea pieței unice, în vederea înlăturării obstacolelor din calea realizării acesteia și a valorificării potențialului său de a încuraja o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și de a crea locuri de muncă; invită Comisia să se asigure că atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 va fi transformată într-o prioritate în viitoarele recomandări specifice fiecărei țări;

recunoaște activitățile în curs privind inițiativa „Beyond Growth” (Dincolo de creștere), exemplificate de eforturile Președinției italiene, și consideră că acestea ar trebui să contribuie la revizuirea Strategiei Europa 2020; amintește poziția exprimată în Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la „Dincolo de PIB: măsurarea progreselor într-o lume în schimbare” (5);

solicită ca Strategia Europa 2020 să includă ca principiu obligatoriu în politicile statelor membre ale UE mecanismul de învățare comparativă, în special în ceea ce privește piața europeană a muncii; consideră că astfel s-ar realiza o monitorizare și o consemnare eficientă a modelelor și metodelor de bună practică în Europa, punându-se accent pe reducerea ratelor șomajului, în special în rândul tinerilor; este de părere că o astfel de abordare ar trebui să aibă ca rezultat o evaluare comparativă și o clasificare a exemplelor naționale relevante, aceste concluzii având ulterior efecte politice concrete în toate statele membre;

invită statele membre să adopte o abordare mai ambițioasă și concretă atunci când transpun obiectivele UE în obiective proprii la nivel național; solicită, în special, defalcarea obiectivelor privind ocuparea forței de muncă, reducerea sărăciei și educația în funcție de vârstă și sex pentru a facilita analizele comparative;

consideră că atingerea obiectivelor în materie de reindustrializare este fundamentală pentru competitivitatea UE și că relansarea unei politici industriale europene autentice ar putea stimula creșterea și ar putea crea noi locuri de muncă de înaltă calitate;

solicită introducerea unui sistem de educație duală, care să funcționeze la nivel național sau regional sub o formă flexibilă, și crearea unui serviciu de ocupare a forței de muncă eficient, strâns legat de rețeaua europeană; solicită, de asemenea, aplicarea pe piața muncii a unor concepte și măsurători veritabile privind învățarea pe tot parcursul vieții în vederea creșterii nivelurilor de calificare ale lucrătorilor mai în vârstă;

amintește importanța partenerilor sociali în ceea ce privește politicile privind piața muncii și subliniază faptul că consultarea acestora ar trebui să constituie o parte integrantă a procesului; invită, prin urmare, Consiliul, Comisia și statele membre să crească gradul de implicare a partenerilor sociali pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a Strategiei Europa 2020;

solicită crearea unei platforme de parteneri sociali pentru a reuni interesele angajatorilor și ale angajaților;

10.

îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că orice creștere a ratei ocupării forței de muncă se datorează creării de locuri de muncă de calitate în economia europeană;

11.

regretă faptul că creșterea ratei de ocupare a forței de muncă s-a datorat parțial formelor precare de angajare, precum contractele în care nu se menționează numărul de ore, activitățile independente false și angajarea forțată cu fracțiune de normă; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că astfel de locuri de muncă nu asigură un trai decent și drepturi de muncă adecvate pentru lucrători;

12.

subliniază că locurile de muncă de calitate au un rol important pentru încadrarea în muncă a mai multor persoane și pentru facilitarea unor locuri de muncă de durată mai îndelungată pentru acestea și reprezintă, prin urmare, un factor esențial pentru îndeplinirea obiectivului privind ocuparea forței de muncă din Strategia Europa 2020; consideră, așadar, că indicatorii privind ocuparea forței de muncă ar trebui să se concentreze nu numai pe numărul de persoane care și-au găsit un loc de muncă, ci și pe calitatea muncii pentru a oferi o imagine detaliată a piețelor naționale ale muncii;

13.

consideră că toate statele membre ar trebui să prezinte rapoarte naționale privind progresele anuale înregistrate de acestea în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020; invită, de asemenea, Comisia să prezinte un raport anual al progreselor privind punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 și îndeplinirea tuturor obiectivelor principale;

14.

salută utilizarea pentru prima dată a tabloului de bord al indicatorilor esențiali de ocupare a forței de muncă și sociali în ciclul acestui an; solicită includerea unor indicatori suplimentari precum nivelurile sărăciei infantile, accesul la servicii medicale și lipsa unui adăpost; solicită efectuarea unei analize suplimentare a caracteristicilor acelor subpopulații ale statelor membre care trăiesc în sărăcie, astfel încât eforturile în materie de politici să devină mai concentrate; invită statele membre și UE să folosească acest tablou de bord ca mecanism de avertizare timpurie în vederea dezvoltării unor politici adecvate;

15.

solicită reechilibrarea în cadrul strategiei a priorităților financiare și economice și a priorităților sociale puternice pentru a asigura aplicarea politicilor sociale; subliniază că aspectelor legate de ocuparea forței de muncă și celor de ordin social ar trebui să li se acorde aceeași importanță ca aspectelor de ordin macroeconomic în cadrul procedurii semestrului european; solicită, în plus, organizarea unor reuniuni comune a Consiliilor EPSCO și ECOFIN pentru a ajunge la o poziție coerentă;

16.

consideră că obiectivul de a crea locuri de muncă de calitate și eficiența utilizării resurselor trebuie să fie mai eficace și mai vizibile în cadrul inițiativelor emblematice ale Strategiei Europa 2020, în special în cadrul inițiativelor „O Europă eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor”, „O uniune a inovării”, „Agenda digitală” și „Politica industrială”, între altele prin includerea unor indicatori cuantificabili privind ocuparea forței de muncă în tablourile de bord relevante;

17.

consideră, de asemenea, că este important ca în cadrul exercițiilor viitoare indicatorii esențiali de ocupare a forței de muncă și sociali să facă în mod sistematic o diferență între bărbați și femei;

18.

invită Consiliul European să finalizeze urgent reforma uniunii economice și monetare (UEM), în special prin coordonarea ex ante a planurilor de reforme economice majore, evaluări ale impactului social și mecanisme de solidaritate asociate; solicită ca această coordonare să fie susținută printr-o evaluare ex-ante și ex-post cuprinzătoare a impactului social și din perspectiva genului;

19.

amintește faptul că, potrivit Eurofound, costurile asociate tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (venituri pierdute, venituri fiscale pierdute și cheltuieli superioare pentru transferuri de ajutoare de șomaj) în UE au crescut de la 153 de miliarde în 2011 la 162 de miliarde în 2012 și că, în conformitate cu datele furnizate de Organizația Internațională a Muncii (OIM), este nevoie în total de 21 de miliarde de euro pentru a contribui la rezolvarea problemei șomajului din rândul tinerilor din zona euro; consideră, prin urmare, că este nevoie de suplimentarea fondurilor UE pentru a îndeplini obiectivul de 75 % al Strategiei Europa 2020 privind ocuparea forței de muncă; subliniază faptul că alocarea anticipată a fondurilor nu reprezintă fonduri noi și prezintă riscul ca finanțarea să se concentreze la început, atunci când rata de absorbție este redusă, și să se epuizeze în momentele cu absorbție foarte ridicată, ceea ce face ca activitatea la fața locului pentru beneficiarii proiectelor să fie mai dificilă și imprevizibilă; consideră, de asemenea, că este necesar ca Comisia să elaboreze pentru statele membre și serviciile lor publice de ocupare a forței de muncă orientări cuprinzătoare și precise privind eligibilitatea programelor lor în cadrul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

20.

consideră că statele membre trebuie să fie mai receptive la necesitățile pieței muncii, în special prin asigurarea unor legături strânse între sfera educației și sfera muncii;

21.

invită Comisia să alinieze îndeaproape Fondul social european și alte fonduri structurale și de investiții europene la prioritățile de politică ale Strategiei Europa 2020, cu scopul de a consolida rolul acestora de piloni financiari ai strategiei;

22.

subliniază faptul că punerea în aplicare a Garanției pentru tineret trebuie să fie monitorizată, astfel încât statele membre să fie responsabile pentru ceea ce s-au angajat prin recomandarea Garanției pentru tineret;

23.

încurajează statele membre, pentru a atinge obiectivele de ocupare a forței de muncă de 75 %, să îmbunătățească competențele de conducere, manageriale și antreprenoriale ale tinerilor, pentru a permite întreprinderilor nou-înființate să valorifice oportunitățile oferite de noile piețe și să își fructifice astfel pe deplin potențialul de creștere, astfel încât tinerii să poată deveni angajatori, nu doar angajați;

24.

salută adoptarea în unele state membre a programelor din cadrul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; subliniază că suma de 6 miliarde de euro nu este suficientă pentru a soluționa problema șomajului în rândul tinerilor din UE; invită, prin urmare, Comisia să rezolve problema finanțării după perioada 2014-2015;

25.

salută anunțul Președintelui Comisiei, Jean-Claude Juncker, referitor la desfășurarea unui program cuprinzător de investiții menit să combată șomajul; subliniază necesitatea de a crește investițiile (în infrastructură, cercetare și dezvoltare, locuri de muncă ecologice, inovare și finalizarea pieței digitale interne) care sunt orientate către păstrarea și crearea de locuri de muncă în conformitate cu investițiile prevăzute de Strategia Europa 2020 și care nu țin seama numai de contribuții, ci și de rezultatele reale ale politicilor; subliniază că, pentru a obține beneficii pe termen mai lung, aceste investiții ar putea fi orientate către infrastructuri educaționale formale și informale de înaltă calitate, precum și către eliminarea barierelor în vederea îmbunătățirii egalității de acces; încurajează corelarea acestor investiții cu obiective concrete în materie de ocupare a forței de muncă și sărăcie, întrucât și investițiile în domenii precum serviciile publice de înaltă calitate sunt importante pentru atingerea obiectivelor unei societăți favorabile incluziunii;

26.

invită Comisia și statele membre să țină în mod deosebit seama de regiunile ultraperiferice, ale căror handicapuri naturale, inclusiv îndepărtarea, fragmentarea geografică, economiile fragile și constrângerile naturale ale acestora, au dus la diferențe sporite în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, la plasamente și la formare pentru populațiile lor; subliniază că aceste regiuni necesită, prin urmare, mecanisme consolidate specifice de punere în aplicare a programelor de investiții pentru a îndeplini obiectivele Strategiei Europa 2020 și a debloca potențialul acestora în ceea ce privește dezvoltarea economică și socială;

27.

invită statele membre să se concentreze asupra sectoarelor cu un potențial ridicat de creștere și de creare de locuri de muncă, precum sectorul ecologic, sectorul alb și TIC;

28.

recomandă, în contextul unui nou program de investiții dedicat combaterii șomajului, concentrarea pe combaterea șomajului în rândul tinerilor, care reprezintă, în prezent, una dintre cele mai grave probleme la nivelul UE; consideră, în acest scop, că ar trebui alocate mai multe fonduri pentru Erasmus pentru tinerii antreprenori, astfel încât să fie sprijinite într-o manieră mai eficientă spiritul antreprenorial și mobilitatea în rândul tinerilor, ca modalitate eficientă de combatere a șomajului, sărăciei și excluziunii sociale în rândul tinerilor;

29.

invită Consiliul, Comisia și statele membre să integreze un pilon de gen în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru a măsura progresele în ceea ce privește reducerea diferențelor legate de ocuparea forței de muncă în funcție de gen și pentru ca măsurile de politică din analiza anuală a creșterii să poată fi reflectate în recomandările specifice fiecărei țări;

30.

solicită din nou punerea în aplicare a pachetului de investiții sociale, care include: comunicarea privind „Investițiile sociale pentru creștere și coeziune”; recomandarea privind „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”; documentele de lucru al serviciilor Comisiei referitoare la dovezi privind tendințele demografice și sociale, includerea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, serviciile sociale de interes general, asistența pe termen lung în societățile confruntate cu îmbătrânirea, confruntarea lipsei de adăpost în Uniunea Europeană, investițiile în sănătate și investițiile sociale prin Fondul social european, prin intermediul semestrului european;

31.

observă evoluția calendarului și a procedurilor semestrului european într-un mod care nu oferă Parlamentului un rol oficial în cadrul ciclului și, prin urmare, nici timp suficient pentru a delibera înainte de Consiliul European de primăvară;

32.

invită statele membre să elimine sarcinile administrative inutile și birocrația pentru persoanele care desfășoară activități independente, microîntreprinderi și IMM-uri și să ușureze condițiile impuse întreprinderilor nou-înființate;

33.

subliniază că este necesar un transfer al sarcinii fiscale de la forța de muncă la alte forme de impozitare durabilă pentru a promova creșterea și crearea de locuri de muncă;

34.

invită statele membre și Comisia să promoveze și să îmbunătățească mecanismele de mobilitate a forței de muncă, în special Portalul mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă EURES și serviciile publice de ocupare a forței de muncă, în vederea stimulării ocupării forței de muncă și a ocupării forței de muncă în rândul tinerilor;

35.

constată că obiectivele Strategiei Europa 2020 nu au fost încă îndeplinite și consideră că, în vederea îndeplinirii acestor obiective, ar trebui adoptate măsuri mai ferme pentru a reduce decalajul actual; invită, prin urmare, Comisia să lanseze o procedură de consultare publică pentru revizuirea semestrului european pentru a îmbunătăți eficiența și legitimitatea acestuia, ca parte a evaluării intermediare, întrucât procesul semestrului european ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020;

36.

își exprimă regretul cu privire la faptul că Consiliul European nu a deliberat cu privire la obiectivul principal de reducere a sărăciei în discuția sa preliminară privind evaluarea Strategiei Europa 2020 din 20 și 21 martie 2014;

37.

invită Comisia să elaboreze o strategie care să ajute statele membre să combată lipsa de adăpost prin politici integrate și investiții sociale adecvate;

38.

subliniază faptul că o creștere a inegalității, astfel cum a avut loc în UE și cum o demonstrează raportările naționale din cadrul semestrului, comportă un risc democratic major; face referire la avertismentele din partea FMI și a OIM, care arată că o creștere suplimentară a inegalităților la nivelul UE ne-ar putea destabiliza societățile; solicită introducerea unor obiective mai ambițioase și a unor forme mai exacte și mai obiective de măsurare în vederea reducerii diferențelor, a sărăciei și a excluziunii sociale, atât în cadrul statelor membre, cât și între acestea, în special având în vedere discrepanțele sociale din ce în ce mai mari din anumite state membre;

39.

invită statele membre să ia măsuri urgente în vederea inversării tendinței de creștere a ratei riscului de sărăcie și a excluziunii sociale, în vederea îndeplinirii obiectivului principal al Strategiei Europa 2020 de a salva cel puțin 20 de milioane de persoane de riscul de sărăcie sau de excluziune socială;

40.

invită statele membre să garanteze accesul pe piața muncii și o securitate socială adecvată pentru membrii cei mai vulnerabili ai societății;

41.

invită Comisia să ia noi măsuri concrete în domeniul politicilor de educație și inovare pentru consolidarea complementarității dintre creșterea economică și combaterea inegalității;

42.

solicită stabilirea unui obiectiv secundar de reducere a sărăciei în rândul copiilor în cadrul evaluării intermediare a Strategiei Europa 2020;

43.

solicită, prin urmare, utilizarea unor indicatori de „sărăcie” obiectivi pentru măsurarea ratelor sărăciei din statele membre pentru a ajuta la identificarea celor care sunt în pericol de a fi excluși;

44.

amintește, totuși, faptul că un indicator de sărăcie nu oferă dovezi directe privind experiența excluziunii sociale și, prin urmare, solicită îmbunătățirea măsurării excluziunii sociale percepute, în vederea unei mai bune înțelegeri a motivelor excluziunii sociale și a grupurilor afectate în mod deosebit;

45.

recunoaște că statele membre sunt responsabile pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, în conformitate cu principiul subsidiarității, UE susținându-le în demersurile lor; consideră că acest proces are potențialul, prin evaluări inter pares și schimbul de bune practici, de a susține statele membre în ceea ce privește realizarea reformelor structurale necesare, creșterea flexibilității pieței muncii și crearea condițiilor necesare pentru ca întreprinderile să creeze locuri de muncă; subliniază, totuși, importanța unor acțiuni prompte din partea statelor membre, fiindcă pasivitatea ar avea consecințe grave la nivelul întregii UE; solicită implicarea parlamentelor naționale și a autorităților locale și regionale în conceperea și implementarea programelor naționale de reformă, inclusiv prin acorduri de guvernanță la mai multe niveluri;

46.

regretă faptul că cadrul financiar multianual adoptat pentru perioada 2014-2020, cu o alocare bugetară de 960 de miliarde de euro, a reprezentat prima reducere netă din istorie a bugetului UE; consideră că CFM nu este suficient pentru a contribui la atingerea obiectivelor de ocupare a forței de muncă și a obiectivelor sociale ale Strategiei Europa 2020; consideră, prin urmare, că evaluarea intermediară a CFM are o importanță deosebită pentru regândirea orientării strategice a cheltuielilor UE, în direcția unei redresări economice generatoare de locuri de muncă;

47.

amintește rolul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale în monitorizarea cheltuielilor reale din Fondul social european (FSE), inclusiv a celor 20 % disponibili pentru incluziunea socială, și a eficienței modului în care statele membre au valorificat această resursă investițională pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

48.

subliniază că este necesar ca obiectivele privind ocuparea forței de muncă, reducerea sărăciei și educația să fie monitorizate mai exact, iar statisticile comparabile să fie realizate într-o manieră mai promptă; solicită, prin urmare, ca cifrele privind șomajul și indicatorii privind riscul de sărăcie sau de excluziune socială la nivelul NUTS 3 să se furnizeze în timp real pentru a evalua situația reală de pe piețele naționale ale muncii;

49.

invită Comisia să stabilească un obiectiv specific privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și/sau o orientare integrată specifică privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor cu ocazia evaluării intermediare a Strategiei Europa 2020;

50.

solicită ca desfășurarea de consultări semnificative cu societatea civilă, pe lângă cele cu partenerii sociali, să devină un element sistematic al Strategiei Europa 2020 în toate etapele procesului; invită Comisia să conceapă orientări pentru această procedură;

51.

subliniază că desfășurarea de consultări reale cu părțile interesate din societatea civilă nu numai că ar crește legitimitatea democratică a procesului și șansele ca reformele să fie considerate acceptabile de cetățeni și să fie implementate cu succes, ci ar putea și consolida bazele informaționale pentru evaluarea reformelor; consideră că, în acest scop, Convenția anuală împotriva sărăciei și a excluziunii sociale ar trebui să fie mai bine aliniată la semestrul european;

52.

invită Comisia să țină seama de rezultatele consultării publice în desfășurare înainte de a publica propuneri concrete pentru revizuirea intermediară a strategiei; insistă, de asemenea, asupra faptului că Parlamentul trebuie consultat cu privire la deciziile finale înainte ca acestea să fie adoptate;

53.

solicită o ambiție puternică în sensul îndeplinirii obiectivelor referitoare la schimbările climatice și sustenabilitatea energetică, întrucât acestea sunt indispensabile pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

54.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, parlamentelor naționale și Consiliului European.

(1) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 57.

(2) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 57.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2014)0010.

(4) Eurostat, EU Employment and Social Situation, Quarterly Review, septembrie 2014.

(5) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 81.

9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/27

P8_TA(2014)0063

Conferința ONU privind schimbările climatice 2014 – COP 20, Lima, Peru (1-12 decembrie 2014)

Rezoluţia Parlamentului European din 26 noiembrie 2014 referitoare la Conferința ONU din 2014 privind schimbările climatice, COP 20, de la Lima, Peru (1-12 decembrie 2014) (2014/2777(RSP))

(2016/C 289/04)

Parlamentul European,

—	având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

—	având în vedere cea de-a 13-a Conferință a părților (COP 13) la CCONUSC și cea de-a treia Conferință a părților, ce servește drept Reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP3), care a avut loc la Bali, în 2007, precum și Planul de acțiune de la Bali (Decizia 1/COP 13),

—	având în vedere cea de-a 15-a Conferință a părților (COP 15) la CCONUSC și cea de-a cincea Conferință a părților, ce servește drept Reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP5), care a avut loc la Copenhaga, Danemarca, între 7 și 18 decembrie 2009, precum și Acordul de la Copenhaga,

—	având în vedere cea de-a 16-a Conferință a părților (COP 16) la CCONUSC și cea de-a șasea Conferință a părților, ce servește drept Reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP6), care a avut loc la Cancun, Mexic, între 29 noiembrie și 10 decembrie 2010, precum și Acordurile de la Cancun,

—

având în vedere cea de-a 17-a Conferință a părților (COP 17) la CCONUSC și cea de-a șaptea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (CMP7), care a avut loc la Durban, Africa de Sud, între 28 noiembrie și 9 decembrie 2011 și în special deciziile privind Platforma de la Durban pentru o acțiune consolidată,

—

având în vedere cea de-a 18-a Conferință a părților (COP 18) la CCONUSC și cea de-a opta Conferință a părților, ce servește drept Reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP8), care a avut loc la Doha, Qatar, între 26 noiembrie și 8 decembrie 2012, precum și adoptarea Acordului de la Doha privind clima,

—

având în vedere cea de-a 19-a Conferință a părților (COP 19) la CCONUSC și cea de-a noua Conferință a părților, ce servește drept Reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP9), care a avut loc la Varșovia, Polonia, între 11 și 23 noiembrie 2013, precum și instituirea Mecanismului Internațional de la Varșovia pentru pierderi și daune,

—	având în vedere cea de-a 20-a Conferință a părților (COP 20) la CCONUSC și cea de-a zecea Conferință a părților, ce servește drept Reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP10), care va avea loc la Lima, Peru, între 1 și 12 decembrie 2014,

—	având în vedere pachetul UE privind schimbările climatice și energia din decembrie 2008,

—	având în vedere Cartea Verde a Comisiei din 27 martie 2013, intitulată „Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei” (COM(2013)0169),

—	având în vedere Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la strategia UE pentru Conferința de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15) (2), Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la rezultatele Conferinței de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15) (3), Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Cancún (COP 16) (4), Rezoluția sa din 16 noiembrie 2011 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Durban (COP 17) (5), Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Doha, Qatar (COP 18) (6) și Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 privind schimbările climatice de la Varșovia, Polonia (COP 19) (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2009 referitoare la 2050: Viitorul începe azi – recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice (8), Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050 (9) și Rezoluția sa din 5 februarie 2014 referitoare la un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei (10),

—	având în vedere Comunicarea consultativă a Comisiei din 26 martie 2013 intitulată „Acordul internațional din 2015 privind schimbările climatice: influențarea politicii internaționale în domeniul climei după 2020” (SWD(2013)0097),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 9 martie 2012 privind măsurile luate în urma COP 17/CMP7, concluziile Consiliului din 15 mai 2012 privind finanțarea în domeniul climei – finanțare inițială rapidă, concluziile Consiliului din 18 iulie 2011 și 24 iunie 2013 privind diplomația Uniunii în domeniul climei și concluziile Consiliului din 15 octombrie 2013 privind angajamentul Uniunii și al statelor sale membre de a mobiliza fonduri mai importante în domeniul climei,

—	având în vedere Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, prezentată în aprilie 2013, și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește această strategie,

—	având în vedere Raportul de sinteză al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) din noiembrie 2012, intitulat „Raportul pe 2012 privind decalajele în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră”,

—

având în vedere rapoartele Băncii Mondiale intitulate „Turn Down the Heat: Why a 4 C Warmer World Must be Avoided” („Închideți căldura: de ce trebuie să evităm o creștere cu 4 oC a temperaturii planetei”), „Turn Down the Heat: Climate Extremes, Regional Impacts, and the Case for Resilience” („Închideți căldura: fenomene climatice extreme, impactul regional și argumente în favoarea rezistenței”) și „Climate Smart Development: Adding up the Benefits of Climate Action” („Dezvoltare favorabilă climei: calcularea beneficiilor măsurilor luate în domeniul climei”),

—	având în vedere raportul Comisiei Mondiale pentru Economie și Climă, intitulat: „Better Growth, Better Climate: The New Climate Economy Report” („Creștere mai eficientă, climă mai bună: noul raport privind economia climei”),

—	având în vedere cele trei rapoarte ale grupului de lucru privind cel de-al cincilea raport de evaluare (AR5) al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) și raportul său de sinteză,

—	având în vedere invitația Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, adresată șefilor de stat, de a participa la summitul privind clima din septembrie 2014, în vederea asumării unor angajamente clare vizând adoptarea unor măsuri suplimentare cu privire la schimbările climatice,

—	având în vedere Buletinul nr. 10 privind gazele cu efect de seră emis de Organizația Meteorologică Mondială la 9 septembrie 2014 și rezultatele reuniunii preCOP sociale privind schimbările climatice, desfășurată în perioada 4-7 noiembrie 2014, în Venezuela,

—	având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât schimbările climatice reprezintă o amenințare urgentă și potențial ireversibilă la adresa societăților umane, a biodiversității și a planetei și, din acest motiv, trebuie să fie soluționate la nivel internațional de toate părțile;

întrucât schimbările climatice reprezintă o amenințare fără precedent la adresa biosferei, a disponibilității proviziilor de alimente și de apă și a aprovizionării cu acestea, în special în cazul persoanelor sărace de pe majoritatea continentelor, precum și la adresa sănătății, a mijloacelor de subzistență și a dezvoltării economice în toată lumea; întrucât evoluțiile legate de schimbările climatice pot destabiliza comunitățile și societățile, pot cauza fluxuri migratorii problematice și se pot număra printre cauzele tensiunilor și conflictelor sau pot contribui la acestea;

întrucât, în ultimele decenii, schimbările climatice au avut consecințe asupra sistemelor naturale și umane de pe toate continentele și oceanele; întrucât, în multe regiuni, modificarea precipitațiilor și topirea zăpezii și a gheții produc schimbări în sistemele hidrologice, având repercusiuni asupra cantității și calității resurselor de apă; întrucât ghețarii continuă să-și reducă volumul în aproape toată lumea din cauza schimbărilor climatice, afectând debitele apelor și resursele de apă în aval;

întrucât efectele schimbărilor climatice influențează și flora și fauna planetei; întrucât, ca urmare a schimbărilor climatice actuale, multe specii terestre, de apă dulce și marine s-au mutat în alte zone geografice și și-au modificat activitățile sezoniere, modelele de migrație, numărul de reprezentanți și modul de a interacționa cu alte specii;

întrucât, conform dovezilor științifice prezentate în rapoartele pe 2014 ale grupului de lucru privind al cincilea raport de evaluare (AR5) al IPCC, încălzirea sistemului climatic este de necontestat, schimbările climatice sunt o realitate, iar activitățile umane reprezintă cauza principală a încălzirii observate începând cu a doua parte a secolului al XX-lea; efectele larg răspândite și semnificative ale schimbărilor climatice sunt deja evidente în cadrul sistemelor naturale și umane de pe toate continentele și oceanele; emisiile continue de gaze cu efect de seră vor avea drept consecință o încălzire și mai accentuată și modificări ale solului, atmosferei și oceanelor în toate regiunile globului; toate țările, indiferent de situația economică, vor fi afectate de efectele schimbărilor climatice; emisiile de gaze cu efect de seră la nivel global între anii 2000 și 2010 au fost cele mai ridicate din istoria omenirii; în cazul în care nu se iau măsuri importante de atenuare la nivel global în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, este posibil ca temperatura medie la nivel mondial să fie chiar și cu 5 oC mai ridicată până la sfârșitul secolului; întrucât constatările IPCC arată că anumite riscuri asociate schimbărilor climatice sunt considerabile și devin disproporționat de mari odată cu creșterea temperaturii la nivel global cu 1 oC-2 oC;

întrucât, potrivit constatărilor din cel de al cincilea raport de evaluare (AR5) al IPCC, pentru a putea avea o șansă de a îndeplini obiectivul de menținere a creșterii temperaturii medii pe glob sub 2 oC, bugetul emisiilor de carbon la nivel global disponibil după 2011 este de 1 010 gigatone de CO2, în timp ce nivelul anual al emisiilor mondiale este în prezent de aproximativ 36 gigatone de CO2, ceea ce înseamnă că bugetul emisiilor de carbon la nivel global compatibil cu obiectivul de 2 oC se va epuiza în 28 de ani dacă se menține nivelul actual al emisiilor;

întrucât obiectivul adoptat la nivel internațional privind limitarea la sub 2 oC a încălzirii globale rămâne la fel de important ca întotdeauna; întrucât din cel de-al cincilea raport al IPCC reiese clar că trebuie luate măsuri „agresive” de atenuare a schimbărilor climatice până în 2050 pentru a evita creșterea cu mai mult de 2 oC a temperaturii globale; întrucât Parlamentul European a solicitat ca acordul din 2015 să vizeze eliminarea treptată a emisiilor globale de dioxid de carbon până în 2050 și întrucât acest lucru presupune, prin urmare, ca emisiile de gaze cu efect de seră (GES) să ajungă rapid la un vârf, după care să scadă într-un ritm constant; întrucât nu se întrevede atingerea acestui vârf, iar concentrația de GES din atmosferă a crescut mai rapid în 2013 decât în orice alt an din 1984 și până în prezent;

întrucât în UE nivelul emisiilor a scăzut cu 19 % în 2012 față de 1990 în cadrul domeniului de aplicare al Protocolului de la Kyoto, în timp ce PIB-ul a crescut cu peste 45 % și, prin urmare, intensitatea emisiilor a fost redusă aproape la jumătate între 1990 și 2012, iar emisiile pe cap de locuitor au scăzut cu 25 %, până la 9 tCO2e (incluzând toate tipurile de gaze și toate sursele de emisii, cu excepția absorbanților de carbon); întrucât ar trebui să se țină seama de aceste aspecte în cadrul negocierilor privind obiectivele pentru perioada de până în 2020 și la pregătirea obiectivelor ambițioase pentru 2030;

întrucât multe țări iau măsuri în sectoarele industriei și energiei pentru o economie mai verde, din diferite motive, printre care se numără protecția climei, deficitul de resurse și eficiența utilizării resurselor, securitatea energetică, inovarea și competitivitatea; întrucât, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), emisiile globale de CO2 au crescut la un nivel record în 2012 și, potrivit IPPC, temperatura medie globală la suprafață și nivelul mărilor continuă să crească;

întrucât, conform „International Energy Outlook” din 2014, se estimează că cererea de energie la nivel mondial va crește cu 56 % în perioada 2010-2040 (11), iar satisfacerea acestei cereri ar avea drept rezultat o creștere semnificativă a emisiilor de CO2; întrucât creșterea treptată a cererii și a emisiilor se va produce în cea mai mare măsură în economiile emergente; întrucât, potrivit cifrelor FMI, la nivel mondial, s-au alocat subvenții pentru combustibilii fosili în valoare de 1,9 mii de miliarde USD, cele mai importante fiind cele din SUA, China și Rusia, care au alocat aproximativ jumătate dintre aceste subvenții (12);

întrucât emisiile totale de GES cauzate de om au continuat să crească în perioada 1970-2010, constatându-se creșteri decenale absolute mai mari spre sfârșitul acestei perioade; întrucât emisiile de CO2 provenite din arderea combustibililor fosili și în urma proceselor industriale au reprezentat aproximativ 78 % din totalul creșterii emisiilor de GES în perioada 1970-2010, un procent similar semnalându-se și în perioada 2000-2010;

întrucât cele două țări cu cele mai mari emisii de GES din lume, China și SUA, și-au consolidat recent politicile în domeniul climei și au inițiat discuții referitoare la eliminarea treptată a combustibililor fosili; întrucât UE s-a angajat să respecte o foaie de parcurs care ar duce la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 80 % până în 2050;

întrucât rolul esențial al reformei subvențiilor pentru combustibilii fosili (FFSR) nu este încă recunoscut în cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), în pofida beneficiilor importante pentru climă pe care le-ar avea eliminarea acestor subvenții în ceea ce privește reducerea costului global al stabilizării concentrațiilor de GES și orientarea economiilor spre alte activități decât cele cu emisii intensive de dioxid de carbon; întrucât acest lucru ar putea, de asemenea, să aibă beneficii substanțiale pentru mediu și sănătate, cum ar fi reducerea poluării atmosferice la nivel local, a congestionării traficului, a accidentelor și a deteriorării drumurilor și ar putea să stimuleze și mai mult investițiile în eficiența energetică și în sursele regenerabile de energie, precum și gestionarea sustenabilă a resurselor;

întrucât, potrivit Băncii Mondiale (13), combaterea schimbărilor climatice ar putea genera o creștere suplimentară de 2,6 mii de miliarde USD (1,9 mii de miliarde EUR) pe an a PIB-ului mondial până în 2030; întrucât utilizarea inovațiilor legate de climă în sectoarele industriei și energiei, în special în domeniul eficienței energetice, ar fi un avantaj pentru Europa, care ar deveni un deschizător de drumuri pe piața mondială a bunurilor și a serviciilor din domeniul energetic, piață aflată în creștere, creând locuri de muncă, stimulând creșterea economică, consolidând independența energetică și asigurând prețuri la energie accesibile tuturor, contribuind totodată la combaterea penuriei energetice și la atenuarea schimbărilor climatice și facilitând progresul către o economie sustenabilă;

O.	întrucât reutilizarea și reciclarea materialelor poate contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, favorizând, de asemenea, o economie circulară competitivă;

P.	întrucât obiectivele politicilor privind schimbările climatice nu pot fi atinse decât prin schimbarea direcției generale de dezvoltare către sustenabilitate ecologică, atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare;

Q.	întrucât sprijinul acordat țărilor în curs de dezvoltare pentru ca acestea să poată lua măsuri în vederea adaptării la schimbările climatice și a atenuării acestora trebuie să facă parte din efortul global;

R.	întrucât provocările în ceea ce privește finanțarea acțiunilor în domeniul climei sunt strâns legate de provocările mai ample privind finanțarea dezvoltării globale sustenabile;

întrucât obținerea de rezultate semnificative în urma măsurilor ce vizează clima este esențială pentru urmărirea unui număr mare de obiective în cadrul politicilor Uniunii în domeniul mediului, al dezvoltării, al ajutorului umanitar și al reducerii riscurilor de catastrofe naturale, al economiei, al afacerilor externe, al securității și al drepturilor omului, dar și pentru perspectivele pe termen mai lung privind gestionarea fluxurilor migratorii spre UE;

T.	întrucât agenda de dezvoltare pentru perioada de după 2015 se axează pe sustenabilitate pentru a contribui la soluționarea unor problemele globale, cum ar fi sărăcia, inegalitatea, sănătatea, securitatea aprovizionării cu alimente și cu apă;

întrucât se preconizează că schimbările climatice de pe parcursul secolului al XXI-lea vor duce la mai multe cazuri de strămutări ale persoanelor; întrucât riscul de strămutare crește atunci când populația nu dispune de teren, de alimente de bază sau de locuințe; întrucât se așteaptă ca efectele schimbărilor climatice asupra infrastructurii critice și a integrității teritoriale a multor state să influențeze politicile naționale de securitate și integritatea teritorială a statelor insulare mici și a statelor cu linii de țărm întinse; întrucât strămutările cauzate de schimbările climatice pot crește în mod indirect riscul de conflicte violente sub formă de războaie civile și de violențe între diferite grupuri ale populației;

întrucât, pe parcursul secolului al XXI-lea, se preconizează că efectele schimbărilor climatice vor încetini creșterea economică, vor îngreuna reducerea sărăciei, vor eroda și mai mult securitatea alimentară și vor perpetua problemele legate de sărăcie, creând totodată și altele noi; întrucât se așteaptă ca efectele schimbărilor climatice să intensifice sărăcia în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare și să creeze noi enclave de sărăcie în țările unde inegalitatea este în creștere, fie că sunt țări dezvoltate, fie țări în curs de dezvoltare;

întrucât lumea întreagă trebuie să înfrunte cât mai repede cu putință provocarea imensă și complexă pe care o reprezintă schimbările climatice, luând măsuri pentru intensificarea eforturilor de atenuare și adaptare, printre acestea numărându-se:

—

încheierea, în cadrul conferinței privind clima care va avea loc la Paris în decembrie 2015 (COP 21), a unui acord internațional ambițios obligatoriu din punct de vedere juridic pentru acțiunile în domeniul climei care urmează să fie întreprinse după 2020, care să fie în concordanță cu obiectivul de 2 oC, respectând totodată dreptul la dezvoltare echitabilă și sustenabilă,

—	consolidarea și extinderea urgentă a măsurilor în vigoare de limitare a emisiilor de GES până în 2020 și după aceea, precum și

—

sporirea finanțării acordate de țările dezvoltate pentru atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la ele, dezvoltarea și transferul de tehnologii și consolidarea capacităților în țările în curs de dezvoltare, în concordanță cu crearea Fondului verde pentru climă și cu angajamentul de a pune la dispoziție fonduri noi și suplimentare pentru atingerea sumei de 100 miliarde USD pe an înainte de 2020, sporind, în același timp, ajutorul pentru dezvoltare oficial în vederea respectării angajamentului asumat de multă vreme de 0,7 % din venitul național brut,

Nevoia urgentă de a se lua măsuri

recunoaște amploarea și gravitatea extraordinară a amenințărilor reprezentate de schimbările climatice și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la răspunsul internațional, căruia continuă să îi lipsească fermitatea, la provocările asociate cu acestea; este extrem de preocupat de faptul că, la nivel mondial, sunt mari întârzieri în procesul de limitare a încălzirii globale la mai puțin de 2 oC și invită guvernele să ia, fără întârziere, măsuri concrete împotriva schimbărilor climatice și pentru încheierea unui acord global la Paris în 2015 în vederea atingerii acestui obiectiv;

remarcă faptul că, în conformitate cu constatările AR5 al IPCC, bugetul emisiilor de carbon la nivel global disponibil după 2011, care oferă o șansă posibilă de a menține creșterea temperaturii medii la nivel mondial sub 2 oC, este de 1 010 gigatone de CO2; subliniază faptul că toate țările trebuie să contribuie și că amânarea măsurilor va spori costurile și va reduce opțiunile;

ia act cu îngrijorare de cele mai recente date științifice prezentate de Centrul Tyndall pentru cercetarea schimbărilor climatice, care arată că emisiile de CO2 vor atinge un nou nivel record de 40 de miliarde de tone (anual) în 2014 și că nivelul total al emisiilor viitoare de CO2 nu poate depăși 1 200 de miliarde de tone dacă se dorește să existe o posibilitate de 66 % ca creșterea temperaturii medii la nivel mondial să se mențină sub 2 oC;

subliniază că acordul din 2015 trebuie să îndeplinească obiectivul de reducere a emisiilor globale la un nivel care să fie compatibil cu un buget al emisiilor de carbon axat pe obiectivul de 2o C și ar trebui să vizeze eliminarea treptată a emisiilor de carbon până în 2050;

reamintește faptul că acțiunile desfășurate în cadrul CCONUSC se vor orienta către consolidarea obiectivului pe termen lung vizând creșterea temperaturii cu 1,5 oC;

subliniază faptul că, în conformitate cu constatările noului raport privind economia climei, intitulat „Better Growth, Better Climate” („Creștere mai eficientă, climă mai bună”), toate țările, indiferent de nivelul veniturilor lor, au posibilitatea de a pune bazele unei creșteri economice de durată, reducând în același timp riscurile majore asociate schimbărilor climatice;

se așteaptă ca noua Comisie să joace un rol proactiv în combaterea crizei mondiale legate de climă, asigurând inclusiv finanțare suplimentară în domeniul climei; invită Comisia să evidențieze faptul că problemele în domeniul climei reprezintă una dintre prioritățile sale strategice de prim rang și să își organizeze activitatea în așa fel încât acest lucru să se reflecte la toate nivelurile și în toate sectoarele, în politicile și acțiunile interne și externe, printre altele în investiții în agricultura sustenabilă, în conformitate cu recomandările Raportorului special al ONU privind dreptul la alimentație, și în transporturi sustenabile;

subliniază faptul că politicile globale privind schimbările climatice se bazează pe Conferința Organizației Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea (UNCED) din 1992 și că acestea reprezintă o parte integrantă a eforturilor globale de promovare a dezvoltării durabile în întreaga lume; accentuează faptul că politicile privind schimbările climatice trebuie privite în acest context mai larg și corelate cu măsurile luate în urma Conferinței de la Rio și în funcție de Obiectivele de dezvoltare ale mileniului și de agenda pentru perioada de după 2015;

Dezvoltarea Platformei de la Durban

reamintește că, în sinteza realizată de Secretarul General al ONU în urma summitului ONU privind schimbările climatice, s-a pus în evidență faptul că numeroși lideri, din toate regiunile și reprezentând toate nivelurile de dezvoltare economică, au militat în favoarea adoptării de măsuri pentru ca nivelul maxim al emisiilor de gaze cu efect de seră să fie atins până în 2020, în vederea reducerii semnificative a emisiilor după această dată și a asigurării neutralității climatice în a doua jumătate a secolului;

10.

se așteaptă ca UE și statele sale membre să joace un rol important și constructiv în cadrul COP 20 de la Lima pentru a crea condițiile necesare încheierii cu succes a unui acord global obligatoriu privind clima, la Paris, în 2015; subliniază că guvernele din lume poartă responsabilitatea colectivă, inclusiv față de generațiile viitoare, de a întreprinde acțiuni adecvate în domeniul climei;

11.

reamintește faptul că, la Varșovia, toate părțile au convenit asupra deciziei 1/CP.19 a CCONUSC, care invită toate părțile să inițieze sau să intensifice pregătirile la nivel intern pentru contribuțiile stabilite la nivel național pe care intenționează să le aducă (INDC) și să comunice aceste contribuții cu suficient timp înainte de COP 21 (până în primul trimestru al anului 2015, dacă sunt pregătite să facă acest lucru), într-un mod care să faciliteze claritatea, transparența și înțelegerea INDC și care să permită cuantificarea acestora; invită părțile să se asigure că contribuțiile stabilite la nivel național pe care intenționează să le aducă (INDC) respectă limitările impuse de bugetul emisiilor de carbon axat pe obiectivul de 2 oC și să garanteze că nivelul maxim al emisiilor globale va fi atins cât mai curând posibil;

12.

invită participanții la Conferința de la Lima să convină asupra unor cerințe de informare prealabile, astfel încât INDC să fie transparente, cuantificabile și comparabile și totodată diferențiate în funcție de tipul contribuției; solicită, de asemenea, participanților la Conferința de la Lima să convină asupra unei etape de evaluare premergătoare Conferinței de la Paris, pentru a analiza dacă INDC prezentate sunt suficiente, la nivel colectiv, din perspectiva „obiectivului de 2 oC” și dacă acestea sunt echitabile la nivel individual;

13.

subliniază faptul că țările care și-au asumat deja un obiectiv de reducere a emisiilor la nivelul întregii economii ar trebui să continue să realizeze reduceri și mai mari, iar celelalte țări, în special cele care generează cele mai ridicate volume de emisii și cele care au cele mai mari responsabilități și capacități, ar trebui să-și asume și ele obiective de reducere a emisiilor la nivelul întregii economii, care să stabilească plafoane ale emisiilor și să reducă intensitatea GES;

14.

solicită o reînvigorare generală, până în 2030, a politicii UE în domeniul climei și încheierea rapidă a unui acord care să cuprindă obiective ambițioase și obligatorii în ceea ce privește reducerea emisiilor, eficiența energetică și utilizarea surselor regenerabile de energie, care să nu vizeze însă biocarburanții dăunători pentru societate și mediu, lucru care ar contribui la impulsionarea dezbaterilor internaționale legate de climă, respectând angajamentul UE de reducere a emisiilor de GES la 80 %-95 % în 2050 față de nivelurile din 1990;

15.

reiterează faptul că un cadru ambițios în domeniul climei și al energiei pentru 2030 îi va permite Uniunii să își păstreze poziția de lider și ar putea încuraja partenerii internaționali să-și crească ambițiile în aceeași măsură;

16.

subliniază că Parlamentul European a solicitat Comisiei și statelor membre să stabilească un obiectiv obligatoriu al UE pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel intern cu cel puțin 40 % comparativ cu nivelurile înregistrate în 1990, un obiectiv obligatoriu al UE pentru 2030 privind eficiența energetică de 40 %, care să țină seama de cercetările privind potențialul de reducere a consumului de energie într-un mod rentabil, și un obiectiv obligatoriu al UE pentru 2030 de asigurare a cel puțin 30 % din consumul final de energie din surse regenerabile de energie; îndeamnă statele membre să țină seama de aceste obiective în cadrul negocierilor în curs în care sunt implicate;

Elemente ale acordului din 2015

17.

subliniază că acordul care urmează a fi adoptat în 2015 la Paris trebuie să fie ambițios încă de la început, pentru a asigura faptul că evoluțiile viitoare vor permite respectarea obiectivului de 2 oC și solicită UE să colaboreze cu partenerii săi internaționali în acest scop;

18.

consideră că în cadrul Conferinței de la Lima ar trebui să se stabilească principalele elemente ale acordului din 2015, pe baza progreselor realizate pe parcursul anului 2014 în temeiul Platformei de la Durban și reafirmă faptul că atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la acestea, finanțarea în domeniul climei și mijloacele de punere în aplicare vor constitui toate componente esențiale ale acordului din 2015;

19.

invită UE să implice toate părțile interesate în demersurile pe care le întreprinde în vederea adoptării unui acord ambițios și echitabil în 2015, care să țină seama atât de cele mai recente evoluții științifice, cât și de noile descoperiri științifice și de circumstanțele aflate în schimbare, astfel încât să rămână adecvat scopului său și sustenabil mult timp după anul 2020; subliniază, prin urmare, faptul că este nevoie de un mecanism care să permită revizuirea periodică a angajamentelor asumate în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, astfel încât părțile să își poată ajusta angajamentele în sens ascendent, în lumina obiectivului de 2 oC, fără a fi necesară modificarea acordului;

20.

subliniază faptul că este necesar un regim de conformitate eficient, aplicabil tuturor părților, în temeiul acordului din 2015; accentuează faptul că acordul din 2015 trebuie să promoveze transparența și asumarea răspunderii prin intermediul unui regim comun bazat pe reguli, care să includă norme contabile și mecanisme de monitorizare, raportare și verificare; evidențiază faptul că normele ar trebui să fie diferențiate în funcție de tipul de angajament pe care părțile decid să și-l asume, ținând seama de experiența acumulată cu Convenția și cu Protocolul de la Kyoto;

21.

consideră că partajarea eforturilor ar trebui să aibă la bază principiile echității, care să se concentreze în special asupra emisiilor de GES actuale și acumulate în trecut și asupra capacităților, evaluate de exemplu în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor, de dezvoltarea umană și de indici ai sărăciei, precum și de date care să ofere o imagine a nivelului de dificultate pe care îl implică reducerea sau limitarea emisiilor; ia notă de importanța realizării de progrese în ceea ce privește finanțarea în domeniul climei pentru progresele globale în vederea unui nou acord privind clima;

Ambițiile pentru perioada de dinainte de 2020 și Protocolul de la Kyoto

22.

insistă în mod special asupra necesității urgente de a face progrese în încercarea de a reduce „decalajul de gigatone” dintre datele științifice și angajamentele actuale ale părților pentru intervalul de timp rămas până în 2020; solicită părților care încă nu și-au asumat un angajament să facă acest lucru; subliniază importanța altor măsuri de politică, inclusiv a eficienței energetice, a economiilor substanțiale de energie, a energiei regenerabile, a utilizării eficiente a resurselor și a reducerii treptate a HFC-urilor, a eliminării treptate a subvențiilor pentru combustibilii fosili și a consolidării rolului stabilirii generalizate a prețului carbonului, pentru a contribui la reducerea decalajului de gigatone;

23.

invită toate părțile, organizațiile internaționale, actorii de la nivel subnațional și organizațiile neguvernamentale să dezvolte, să intensifice și să pună în aplicare urgent politici interne și inițiative de cooperare internațională pentru a reduce decalajul de gigatone, în special pe baza inițiativelor conturate în cadrul summitului privind clima organizat de Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite (precum Coaliția pentru climă și aer nepoluat) și a dialogurilor în materie de politică pentru identificarea unor oportunități de acțiune privind clima, dezvoltarea și creșterea economică, cu un impact puternic, organizate la nivel tehnic și politic în cadrul CCONUSC;

24.

ia act de surplusul semnificativ de unități de conformitate stabilite de Protocolul de la Kyoto (AAU, CER și ERU), care urmează a fi transferate în conturile UE și ale statelor membre pentru a doua perioadă de angajament prevăzută de Protocolul de la Kyoto și invită UE și statele membre ca, în temeiul Deciziei 1/CMP.8, prin care se solicită părților să își revizuiască, până în 2014, angajamentele privind reducerea emisiilor pentru a doua perioadă de angajament, să își anuleze un anumit număr de unități pentru a se alinia la emisiile estimate reale, adoptând o traiectorie rentabilă a reducerii emisiilor interne în vederea îndeplinirii obiectivului UE pentru 2050 în domeniul schimbărilor climatice;

25.

așteaptă cu nerăbdare ca UE și mai multe dintre statele sale membre, precum și alte părți, să realizeze o evaluare multilaterală a progreselor în ceea ce privește obiectivele lor de reducere a emisiilor pentru 2020, în cadrul Conferinței de la Lima, ca parte a procesului de evaluare și revizuire internațională; consideră că acest tip de transparență este necesar pentru a contribui la înțelegerea eforturilor reciproce și pentru a consolida încrederea în rândul tuturor părților;

26.

constată că UE este pe cale să realizeze reduceri ale emisiilor care depășesc cu mult obiectivul actual de 20 % și subliniază că UE s-a oferit să își mărească obiectivul de reducere a emisiilor la 30 % până în 2020 dacă și alte țări cu emisii ridicate se angajează să realizeze obiective de reducere a emisiilor comparabile;

27.

clarifică faptul că, deși a doua perioadă de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto va avea o amploare limitată, aceasta ar trebui considerată o etapă intermediară foarte importantă și, prin urmare, invită părțile, inclusiv statele membre ale UE, să ratifice rapid a doua perioadă de angajament;

28.

subliniază contribuția pe care o pot avea reciclarea și reutilizarea la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), având în vedere că utilizarea materiilor prime reprezintă o sursă importantă de producție de GES; reiterează importanța trecerii la o economie circulară cu rate de reciclare crescute;

29.

ia act de faptul că UE trebuie să-și îndeplinească rolul esențial în ceea ce privește reducerea emisiilor, prin politici care să împiedice dezvoltarea de combustibili fosili neconvenționali cu emisii intensive de gaze cu efect de seră, precum nisipurile bituminoase;

30.

constată că multe state sunt deja un model de urmat, demonstrând că aplicarea unor strategii de dezvoltare cu emisii reduse de dioxid de carbon este însoțită de o creștere economică; subliniază că un acord internațional ferm va încuraja adoptarea de noi măsuri ambițioase pe plan intern;

Finanțarea în domeniul climei

31.

reamintește angajamentele UE și ale statelor sale membre de a mobiliza mai multe fonduri în domeniul climei pentru a-și aduce contribuția la angajamentul asumat în cadrul Acordului de la Copenhaga, de a finanța Fondul verde pentru climă (GCF) și de a mobiliza în comun 100 miliarde USD pe an până în 2020 dintr-o gamă largă de surse publice și private, bilaterale și multilaterale, inclusiv din surse alternative de finanțare; invită alte țări donatoare să-și asume responsabilitățile și să stimuleze o și mai mare mobilizare a fondurilor în domeniul climei;

32.

solicită UE să ajungă la un acord privind o foaie de parcurs vizând creșterea finanțării previzibile, noi și suplimentare, în conformitate cu angajamentele existente, pentru a contribui în mod corespunzător la suma de 100 de miliarde USD pe an până în 2020 și să instituie un mecanism în vederea facilitării asumării răspunderii și monitorizării; salută angajamentele recente privind aducerea de contribuții financiare la Fondul verde pentru climă și îndeamnă alte state să contribuie în mod echitabil, și anume, în cazul țărilor dezvoltate, cu 15 miliarde USD sub formă de granturi pentru Fondul verde pentru climă în următorii trei ani;

33.

invită statele membre să își aducă contribuțiile financiare cu mult timp înainte de conferințe și să își coordoneze mai bine anunțurile cu privire la finanțarea acțiunilor în domeniul climei cu UE pentru a facilita comunicarea cu părțile terțe cu privire la contribuția totală a UE și pentru a obține un impact pozitiv maxim asupra negocierilor; subliniază că angajamentele financiare asumate în cadrul summitului organizat de Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, au constituit un semnal bun și au avut un impact pozitiv asupra imaginii UE înainte de negocierile de la Lima;

34.

reamintește că ar putea fi nevoie de surse financiare inovatoare pentru a asigura atingerea obiectivului de 100 miliarde USD pe an până în 2020 și ulterior și invită statele să examineze opțiunile în cadrul Conferinței de la Lima;

35.

reiterează solicitarea privind alocarea veniturilor obținute prin instrumentele de piață pentru reducerea emisiilor generate de transportul aerian și maritim de la nivel mondial finanțării acțiunilor internaționale în domeniul climei care vor fi întreprinse după 2020 și Fondului verde pentru climă; consideră că UE ar trebui să prezinte propuneri privind o finanțare adecvată și previzibilă a acțiunilor internaționale în domeniul climei pentru acordul din 2015;

36.

îndeamnă statele membre să utilizeze o parte din veniturile obținute prin piețele carbonului pentru finanțarea în domeniul climei și pentru acordarea de ajutor pentru dezvoltare în țările în curs de dezvoltare; subliniază, cu toate acestea, faptul că acest mecanism se confruntă cu probleme majore, întrucât veniturile au scăzut drastic, concomitent cu prețul carbonului la nivel mondial; în acest context, consideră că trebuie să se ia măsuri pentru ca schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) să devină un instrument mult mai eficient, în vederea alinierii sale la emisiile estimate reale și la o traiectorie rentabilă a reducerii emisiilor interne pentru atingerea obiectivului pentru anul 2050 al UE în domeniul climei, situație care poate genera apoi resurse substanțiale, care ar trebui să contribuie la finanțarea măsurilor țărilor în curs de dezvoltare de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea;

37.

invită UE și statele sale membre să definească în mod clar rolul finanțării din surse private în contextul efectului suplimentar de levier al finanțării, recunoscând, în același timp, faptul că aceasta nu poate înlocui nevoia de finanțare publică, în special pentru adaptarea la schimbările climatice, să accentueze nevoia unei raportări transparente și a asumării responsabilității în ceea ce privește această finanțare și să asigure punerea în aplicare a unor garanții sociale și de mediu relevante;

Adaptarea; pierderi și daune

38.

invită principalele economii dezvoltate să își valorifice infrastructura avansată pentru a promova, consolida și dezvolta creșterea economică sustenabilă, precum și să se angajeze să sprijine țările în curs de dezvoltare în procesul de consolidare a propriei capacități, pentru a asigura pe viitor creșterea economică în toate regiunile lumii, fără costuri suplimentare pentru mediu;

39.

subliniază că, în mod inevitabil, este nevoie de măsuri de adaptare, care trebuie să aibă un rol central în cadrul noului acord; subliniază că, dacă se acționează acum pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, costurile pentru economia globală și cea națională vor fi mai reduse, iar măsurile de adaptare ar fi, de asemenea, mai puțin costisitoare; îndeamnă toate statele să adopte măsuri adecvate pentru a elabora planuri privind efectele schimbărilor climatice și pentru a se adapta și a reacționa la acestea, în vederea protejării cetățenilor, societăților, economiilor și mediului și a asigurării unei dezvoltări durabile și rezistente la schimbările climatice; ia act de faptul că reacția la riscurile legate de climă implică luarea de decizii într-o lume în schimbare, caracterizată de o incertitudine permanentă în ceea ce privește gravitatea și distribuirea în timp a efectelor schimbărilor climatice și de limite ale eficacității adaptării;

40.

reamintește că țările în curs de dezvoltare, în special țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare au contribuit cel mai puțin la concentrarea din ce în ce mai mare de gaze cu efect de seră în atmosferă, dar sunt cele mai vulnerabile la efectele negative ale schimbărilor climatice și dispun de capacitatea de adaptare cea mai redusă; invită toate țările care sunt în măsură să facă acest lucru să sprijine eforturile de adaptare și răspuns la efectele schimbărilor climatice ale țărilor cele mai vulnerabile pentru a asigura o dezvoltare durabilă și rezistentă la schimbările climatice, precum și să încheie acorduri privind consolidarea proceselor naționale de planificare a adaptării, finanțarea în domeniul climei, transferul de tehnologie și consolidarea capacităților;

41.

ia act de atenția acordată la ultimele două conferințe ale părților necesității de a aborda problema pierderilor și a daunelor asociate efectelor schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare și în țările cel mai puțin dezvoltate, care sunt deosebit de vulnerabile în fața efectelor adverse ale schimbărilor climatice; constată necesitatea aplicării pe deplin a deciziilor adoptate la Varșovia, precum și cea a dezbaterii lor în continuare la Lima;

42.

subliniază nevoia de a asigura predictibilitatea în ceea ce privește finanțarea acțiunilor în domeniul climei acordată țărilor în curs de dezvoltare pentru a le ajuta în eforturile lor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora; în acest context, subliniază faptul că țările care contribuie la Fondul verde pentru climă vor trebui să ofere clarificări cu privire la sursele de finanțare care vor fi folosite și la modul în care se vor strânge aceste sume, întrucât aceste informații ar asigura predictibilitatea veniturilor pentru țările în curs de dezvoltare;

43.

recunoaște dificultățile asociate cu separarea acțiunilor în domeniul climei de cele pentru dezvoltare și numeroasele sinergii dintre acestea la nivel național, dar insistă asupra faptului că sunt posibile în continuare evaluări credibile și transparente ale modului în care este respectată adiționalitatea;

44.

deplânge faptul că, deși cheltuielile pentru activitățile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea cresc, efectele sunt reduse din cauza faptului că cele mai multe guverne, inclusiv guvernele țărilor dezvoltate, subvenționează încă în mod activ producția și consumul de combustibili fosili;

45.

subliniază că este necesar ca acțiunile în domeniul climei să se bazeze pe abordări echitabile din punctul de vedere al genului, participative și întemeiate pe drepturi și ca efectele schimbărilor climatice să fie combătute, în special pentru a sprijini persoanele și comunitățile sărace și marginalizate;

Sectorul terenurilor

46.

subliniază faptul că, în conformitate cu constatările IPCC, destinația terenurilor (agricolă, forestieră sau de altă natură) se numără printre cele mai expuse și vulnerabile segmente ale economiilor noastre și are totodată un potențial de rentabilitate semnificativ pentru atenuarea schimbărilor climatice și sporirea rezistenței la acestea; subliniază importanța includerii de către toate părțile a unei componente referitoare la terenuri în contribuțiile lor naționale, cu parametri comuni corespunzători pentru monitorizarea, raportarea și verificarea progreselor cuantificabile în vederea îndeplinirii câtorva obiective corelate (atenuarea schimbărilor climatice, productivitatea și rezistența); subliniază faptul că acordul ar trebui să stabilească un cadru de contabilitate cuprinzător pentru emisiile și absorbțiile care rezultă din exploatarea terenurilor;

47.

subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită asigurării securității alimentare și nutriționale a populațiilor vulnerabile în fața efectelor schimbărilor climatice;

Transportul aerian și maritim internațional

48.

reafirmă importanța transportului maritim și aerian în ceea ce privește reducerea emisiilor de GES și nevoia de progrese rapide și obiective ambițioase pentru a obține rezultate satisfăcătoare în timp util, atât din partea Organizației Maritime Internaționale, cât și a Organizației Aviației Civile Internaționale, în conformitate cu dimensiunea și gradul de urgență al provocărilor climatice;

Activitatea diplomatică în domeniul climei

49.

subliniază, în acest sens, importanța ca UE, în calitate de actor principal, să aibă o poziție unitară la conferință, pentru a se realiza progrese în vederea ajungerii la un acord internațional, precum și ca UE să rămână unită în această privință; invită statele membre să își coordoneze în mod eficace pozițiile cu poziția UE; subliniază faptul că UE trebuie să pună presiune asupra părților care nu s-au angajat pe calea realizării obiectivului de 2 oC; invită delegația UE să insiste asupra angajamentelor asumate de alte guverne atunci când au semnat Protocolul de la Kyoto;

50.

invită statele membre să se angajeze în activități diplomatice intense cu țările noastre partenere, pentru consolidarea pozițiilor de negociere ale UE, în coordonare cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și cu Comisia, inclusiv prin intermediul Rețelei de diplomație ecologică;

51.

salută summitul privind clima organizat de Secretarul General al ONU la 23 septembrie 2014 la New York, pentru a discuta problema schimbărilor climatice pentru prima dată după Copenhaga, care a reunit peste 130 de șefi de stat sau de guvern și numeroși actori ai societății civile și din sectorul economic; salută îndeosebi anunțurile liderilor privind adoptarea de acțiuni concrete pentru reducerea emisiilor, realizarea de investiții în energii curate și creștere economică cu emisii reduse de dioxid de carbon, sprijinirea măsurii de stabilire a prețului carbonului și participarea la finanțarea în domeniul climei; subliniază că monitorizarea în ceea ce privește angajamentele asumate de lideri la New York va fi esențială pentru menținerea dinamicii în vederea conferințelor de la Lima și de la Paris;

52.

consideră că credibilitatea UE în contextul negocierilor cu privire la climă depinde de ambiția acțiunilor sale pe plan intern;

53.

subliniază faptul că agenda generală pentru perioada de după 2015 ar trebui să consolideze angajamentul comunității internaționale privind dezvoltarea durabilă și, de asemenea, să sprijine angajamentele și obiectivele internaționale, inclusiv cu privire la schimbările climatice;

54.

subliniază faptul că COP 21 reprezintă o ocazie unică de a aborda schimbările climatice și de a stabili legături cu lucrările ONU legate de agenda de dezvoltare pentru perioada de după 2015 și cu lucrările pregătitoare pentru conferința din martie 2015 privind cadrul de la Hyogo pentru reducerea riscurilor de dezastre naturale; solicită o implicare diplomatică mai activă a UE în domeniul climei, în vederea corelării acestor procese, urmărind atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă într-un mod coerent și ambițios;

Industria și competitivitatea

55.

este îngrijorat de creșterea emisiilor de CO2 la nivel mondial în 2013, potrivit datelor Agenției Internaționale a Energiei (AIE), în ciuda scăderii emisiilor din Europa și Statele Unite; prin urmare, sugerează să se aibă în vedere responsabilități diferențiate, astfel încât fiecare țară să contribuie la eforturile mondiale din domeniul politicii industriale și energetice; solicită o utilizare mai bună a tehnologiilor, precum sateliții spațiali, pentru colectarea de date corecte privind emisiile și temperaturile, precum și o cooperare transparentă și o partajare a informațiilor între țări;

56.

subliniază că Europa ar trebui să stimuleze în continuare introducerea pe piață a tehnologiilor ecologice, inclusiv în domeniul TIC, al energiei din surse regenerabile, al tehnologiilor inovatoare și eficiente cu emisii scăzute și, în special, în domeniul tehnologiilor legate de eficiența energetică; subliniază că un cadru juridic internațional stabil ar încuraja investițiile în reducerea emisiilor de carbon, în eficiența energetică și în energia din surse regenerabile și ar oferi oportunități pentru întreprinderile UE care ocupă poziții de lider în aceste sectoare; constată că investițiile sustenabile și inovatoare pot genera creștere economică și locuri de muncă;

57.

consideră că un acord internațional ambițios și obligatoriu din punct de vedere juridic ar contribui la abordarea preocupărilor legate de relocarea emisiilor de dioxid de carbon și de competitivitate din sectoarele relevante, în special din sectoarele mari consumatoare de energie;

Cercetare și inovare

58.

subliniază faptul că dezvoltarea și implementarea tehnologiilor revoluționare sustenabile reprezintă elementul esențial pentru combaterea schimbărilor climatice și, în același timp, pentru convingerea partenerilor UE din întreaga lume că reducerea emisiilor este posibilă concomitent cu consolidarea competitivității și creșterea numărului locurilor de muncă;

59.

solicită un angajament internațional pentru creșterea investițiilor din domeniul cercetării și dezvoltării (C&D) în tehnologii revoluționare sustenabile în sectoarele relevante; consideră că este esențial ca UE să conducă prin puterea exemplului, direcționând cheltuielile pentru cercetare către activități demonstrative în materie de tehnologii inovatoare favorabile climei și eficiente din punct de vedere energetic, și ca UE să dezvolte o strânsă cooperare științifică în acest domeniu cu parteneri internaționali, cum ar fi țările BRIC și Statele Unite ale Americii;

Politica energetică

60.

salută semnalele recente din partea guvernului american și a celui chinez în ceea ce privește acțiunile în domeniul climei și disponibilitatea lor de a juca un rol mai important în cadrul eforturilor mondiale de combatere a schimbărilor climatice; regretă faptul că unele țări dezvoltate continuă să își crească emisiile pe cap de locuitor;

61.

constată că prețurile diferitelor surse de energie joacă un rol esențial în stabilirea comportamentului actorilor de pe piață, inclusiv al industriei și al consumatorilor, și ia act de faptul că incapacitatea actualului cadru internațional de politică de a internaliza pe deplin costurile externe perpetuează modele de consum nesustenabile; reafirmă în continuare faptul că o piață mondială a carbonului cu un preț de tranzacționare suficient de mare ar constitui o bază solidă pentru realizarea atât a unor reduceri considerabile ale emisiilor, cât și a condițiilor de concurență echitabile necesare pentru industrie; invită UE și partenerii săi să găsească în viitorul imediat modalitatea cea mai eficace pentru promovarea legăturilor dintre EU ETS și alte sisteme de comercializare, în scopul creării unei piețe mondiale a carbonului, al asigurării unei mai mari diversități a opțiunilor de reducere a emisiilor, al îmbunătățirii dimensiunii pieței și a lichidităților, al transparenței și, în cele din urmă, al alocării mai eficiente a resurselor pentru sectorul energetic și pentru industrie;

62.

solicită o coordonare mai strânsă între Consiliu, Comisie și SEAE, pentru a permite UE să aibă o poziție coordonată în cadrul organizațiilor internaționale, cum ar fi AIE, Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă, Parteneriatul internațional pentru cooperare în domeniul eficienței energetice și Agenția Internațională pentru Energie Atomică, și astfel să joace un rol mai activ și mai influent, în special în promovarea unor politici de stimulare a energiei sustenabile, a eficienței energetice și a securității energetice;

63.

invită Comisia și statele membre să adopte fără întârziere măsuri concrete pentru eliminarea treptată, până în 2020, a tuturor subvențiilor dăunătoare mediului, inclusiv a subvențiilor pentru combustibili fosili, sub îndrumarea Comisiei, folosind o abordare bazată pe acțiune și monitorizând evoluțiile prin intermediul semestrului european; solicită, de asemenea, punerea în aplicare într-un mod coordonat la nivel internațional a obiectivului stabilit în cadrul summitului G20 de la Pittsburg, și anume, eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibili fosili, care, potrivit AIE, au însumat 544 miliarde USD la nivel mondial în 2012, întrucât acest lucru ar reduce în mod semnificativ emisiile de CO2 și ar contribui, totodată, la reducerea deficitului public în multe țări; salută intenția summitului G20 de la Sankt Petersburg de a institui un sistem de evaluare inter pares privind eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili; regretă lipsa unor măsuri concrete în vederea punerii în aplicare a acestui obiectiv; solicită o revizuire a mecanismului de dezvoltare nepoluantă (CDM), punându-se un accent deosebit pe prevenirea efectelor adverse ale proiectelor CDM asupra drepturilor omului, securității alimentare și mediului;

64.

consideră regretabil faptul că potențialul de economisire a energiei nu este valorificat în mod corespunzător la nivel internațional și în UE; subliniază faptul că economiile de energie fac posibile crearea de locuri de muncă, realizarea de economii financiare și asigurarea securității energetice, sporesc competitivitatea, duc la reducerea emisiilor și reprezintă un factor-cheie pentru decuplarea emisiilor de creșterea economică; invită UE să pledeze pentru mai multă atenție și acțiune în vederea economisirii de energie în cadrul negocierilor internaționale referitoare la transferul de tehnologie, la planurile de dezvoltare pentru țările în curs de dezvoltare sau la asistența financiară; subliniază faptul că, pentru a fi credibile, UE și statele sale membre trebuie să își stabilească obiective ambițioase în materie de eficiență energetică și să le îndeplinească; subliniază importanța reducerii risipei de energie în sectorul construcțiilor și al transporturilor, precum și a celei rezultate în urma utilizării sistemelor electrice și echipamentelor casnice din gospodării, pentru a maximiza economiile de energie și eficiența energetică;

65.

subliniază necesitatea introducerii unor sisteme de transport cu consum redus de energie și pe bază de hidrogen;

HFC și Protocolul de la Montreal

66.

invită părțile să examineze mecanismele de vot și de decizie ale Protocolului de la Montreal, care s-a dovedit a fi eficient, abordarea sa diferită cu privire la responsabilități, precum și mecanismele sale de aplicare și de sancționare și modul de finanțare, exemplul său putând fi utilizat și în cadrul CCONUSC; solicită UE să își intensifice eforturile de reglementare a eliminării treptate a HFC-urilor la nivel global, în temeiul Protocolului de la Montreal;

67.

reamintește că UE a adoptat o legislație ambițioasă pentru reducerea treptată a HFC-urilor cu 79 % până în 2030, dat fiind că sunt disponibile pe scară largă alternative favorabile climei, iar potențialul acestora ar trebui exploatat pe deplin; constată că reducerea treptată a utilizării de HFC reprezintă un obiectiv realizabil pentru acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice din cadrul și din afara UE și invită UE să se implice activ în promovarea acțiunilor la nivel mondial privind HFC;

68.

salută documentul de dezbatere al UE privind facilitarea eliminării treptate a hidrofluorocarburilor (HFC) prezentat părților la Protocolul de la Montreal și, în acest context, invită Comisia și statele membre să prezinte o propunere oficială de modificare în vederea examinării sale în cadrul celei de-a 27-a reuniuni a părților la Protocolul de la Montreal, care se va desfășura în 2015;

Delegația Parlamentului European

69.

consideră că delegația UE joacă un rol esențial în cadrul negocierilor privind schimbările climatice și, prin urmare, consideră inacceptabil faptul că deputații din Parlamentul European nu au putut participa la reuniunile de coordonare ale UE în cadrul Conferințelor anterioare ale părților; se așteaptă ca cel puțin președintelui delegației Parlamentului European să i se permită accesul la reuniunile de coordonare ale UE de la Lima;

o o

70.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și secretariatului CCONUSC, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților contractante care nu sunt membre ale UE.

(1) JO L 8, 13.1.2009, p. 3.

(2) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 1.

(3) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 25.

(4) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 77.

(5) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 83.

(6) Texte adoptate, P7_TA(2012)0452.

(7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0443.

(8) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 44.

(9) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 75.

(10) Texte adoptate, P7_TA(2014)0094.

(11) http://www.eia.gov/forecasts/ieo/?src=Analysis-b2.

(12) http://www.imf.org/external/pubs/ft/survey/so/2013/int032713a.htm.

(13) http://documents.worldbank.org/curated/en/2014/06/19703432/climate-smart-development-adding-up-benefits-actions-help-build-prosperity-end-poverty-combat-climate-change-vol-1-2-main-report.

9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/40

P8_TA(2014)0064

Pakistan: legile referitoare la blasfemie

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la Pakistan: legile privind blasfemia (2014/2969(RSP))

(2016/C 289/05)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Pakistan,

—	având în vedere articolul 18 din Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și articolul 18 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966,

—	având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie sau credință,

—	având în vedere rapoartele Raportorului Special al ONU pentru libertatea de religie sau convingeri,

—	având în vedere raportul din 4 aprilie 2013 al raportorului special al ONU privind independența judecătorilor și a avocaților, Gabriela Knaul, elaborat ca urmare a misiunii acesteia în Pakistan, în perioada 19-29 mai 2012,

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la Raportul anual pe 2012 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (1), care condamnă persecutarea creștinilor și a altor minorități religioase,

—	având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății de religie sau convingeri (2),

—	având în vedere Planul de angajament pe cinci ani UE-Pakistan din martie 2012, care cuprinde o serie de priorități, cum ar fi buna guvernare și dialogul privind drepturile omului, și cel de Al doilea dialog strategic UE-Pakistan din 25 martie 2014, strâns legat de acesta,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 11 martie 2013 referitoare la Pakistan (3), în care acesta reafirmă așteptările UE referitoare la promovarea și la respectarea drepturilor omului și condamnă toate actele de violență, inclusiv cele săvârșite împotriva minorităților religioase,

—	având în vedere declarația din 18 octombrie 2014 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) cu privire la decizia Înaltei Curți din Lahore prin care se confirmă condamnarea dnei Asia Bibi în Pakistan,

—	având în vedere comunicatul de presă din 29 octombrie 2014 publicat de Delegația Uniunii Europene în Pakistan cu ocazia vizitei efectuate de Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului în Pakistan, în perioada 26-29 octombrie 2014,

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la rolul regional al Pakistanului și relațiile sale politice cu UE (4),

—	având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât Asia Bibi, o femeie creștină din Punjab, a fost arestată în 2009 și condamnată la moarte pentru blasfemie în 2010 în temeiul secțiunii 295-C din Codul penal pakistanez; întrucât, la 16 octombrie 2014, Înalta Curte din Lahore Asia Bibi a respins recursul și a confirmat verdictul; întrucât, la 24 noiembrie 2014, pârâta a depus un recurs la Curtea Supremă, în cadrul unei proceduri care poate dura mai mulți ani; întrucât Președintele Pakistanului poate încă anula hotărârea Înaltei Curți din Lahore prin grațiere prezidențială, amnistiind-o pe Asia Bibi;

întrucât, la 7 noiembrie 2014, un cuplu creștin, Shama Bibi și Shahbaz Masih, au fost bătuți de o mulțime, care i-a acuzat că ar fi ars pagini din Coran în estul Pakistanului; întrucât corpurile au fost incinerate într-un cuptor din cărămidă, unele rapoarte arătând acestea erau încă vii în momentul când au fost aruncate în cuptor;

întrucât, recent, au fost pronunțate o serie de sentințe de condamnare la moarte împotriva unor cetățeni pakistanezi pe motive de încălcarea legilor privind blasfemia, inclusiv Dl Sawan Masih, creștin, pentru o presupusă insultă la adresa profetului Mohammad în cadrul unei conversații, și cuplul creștin Shafqat Emmanuel și Shagufta Kausar, pentru o presupusă insultă adusă profetului într-un mesaj text;

D.	întrucât activistul pentru drepturile omului și avocat Rashid Rehman a fost ucis la 7 mai 2014; întrucât, cu niște săptămâni înainte, Rehman fusese amenințat pentru apărarea unui lector care era urmărit penal în temeiul legislației pakistaneze privind blasfemia;

întrucât, în octombrie 2014, Mohammad Asgar, un cetățean britanic de origine pakistaneză care fusese închis pentru blasfemie în Pakistan, în pofida faptului că fusese diagnosticat ca fiind bolnav mental în Regatul Unit, a fost împușcat și rănit de către un gardian al închisorii; întrucât atacatorul a fost arestat și acuzat de tentativă de omor de către autoritățile provinciale, și întrucât alți opt gardieni ai închisorii au fost suspendați din serviciu;

F.	întrucât, la 5 noiembrie 2014, Tufail Haider, un șiit în vârstă de 45 ani, a fost ucis de un polițist care îl interoga și care, mai târziu, a pretins că dl Haider făcuse observații insultătoare împotriva „persoanelor care l-au întâlnit sau l-au văzut pe profetul Mohamed”;

întrucât s-a raportat că un număr total de 1 438 de persoane au fost acuzate de blasfemie în Pakistan între 1987 și octombrie 2014, inclusiv 633 de musulmani, 494 de membri ai mișcării Ahmadiyya, 187 de creștini și 21 de hinduși; întrucât, din 1990, cel puțin 60 de persoane au fost ucise în acte de violență legate de blasfemie, săvârșite de mulțimi;

întrucât mai multe zeci de persoane, printre care musulmani, hinduși, creștini și alții, sunt în prezent în închisoare în urma unor acuzații de blasfemie; întrucât, până în prezent, nu a fost executată nicio pedeapsă cu moartea pe baza unor acuzații de blasfemie, însă mai mulți acuzați au fost uciși în acte de violență săvârșite de mulțimi; întrucât există o presiune extraordinară asupra sistemului judiciar din Pakistan din partea anumitor lideri religioși pentru ca acesta să confirme și să efectueze sentințele de condamnare la moarte, care în mod normal sunt pronunțate de instanțe inferioare; întrucât procedurile judiciare deseori durează mulți ani și au un efect devastator asupra cetățenilor pakistanezi nevinovați și asupra familiilor și comunităților lor;

întrucât legile referitoare la blasfemie din Pakistan fac ca, pentru minoritățile religioase, exprimarea liberă sau angajarea deschisă în activități religioase să constituie un pericol; întrucât încălcarea pe scară largă a acestor legi este bine cunoscută; întrucât, în loc să protejeze comunitățile religioase, acestea au instituit un mecanism generalizat al temii în societatea pakistaneză; întrucât orice încercare de reformare a legislației sau a aplicării acestora a fost înăbușită de amenințări și asasinate; întrucât tentativele de a discuta aceste chestiuni în mass-media, online sau offline, sunt adesea întâmpinate cu amenințări și acte de hărțuire, inclusiv din partea guvernului;

J.	întrucât Pakistanul joacă un rol important în promovarea stabilității în Asia de Sud și există așteptarea ca acesta să dea un exemplu, întărind statul de drept și drepturile omului;

întrucât Pakistanul a ratificat, recent, șapte din cele mai importante nouă acorduri internaționale în domeniul drepturilor omului, inclusiv Pactul internațional privind drepturile civile și politice și Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, care cuprind o serie de dispoziții privind administrarea justiției, dreptul la un proces echitabil, egalitatea în fața legii și nediscriminarea;

întrucât, în cadrul mecanismelor ONU din domeniul drepturilor omului, Pakistanului i s-a solicitat să abroge legile privind blasfemia, sau cel puțin să instituie imediat garanții care să prevină încălcarea legilor în vederea persecutării cetățenilor, proveniți adeseori din rândul comunităților minoritare;

întrucât UE și Pakistan și-au aprofundat și extins relațiile bilaterale, fapt demonstrat de planul de angajament pe cinci ani, lansat în februarie 2012, și de al doilea dialog strategic UE-Pakistan, desfășurat în martie 2014; întrucât obiectivul Planului cincinal de angajament UE-Pakistan este de a crea o relație strategică și de a încheia un parteneriat pentru pace și dezvoltare bazat pe valori și principii comune;

N.	întrucât Pakistanul a aderat la mecanismul SGP+ pentru prima oară la 1 ianuarie 2014; întrucât acest sistem „ar trebui să ofere un stimulent puternic pentru respectarea principalelor drepturi ale omului și ale muncii, mediul și principiile unei bune guvernări”;

este profund îngrijorat și întristat de decizia Înaltei Curți din Lahore din 16 octombrie 2014 de a confirma sentința capitală aplicată în cazul Asia Bibi pentru blasfemie; solicită Curții Supreme să își înceapă deliberările pe marginea cazului rapid și fără întârziere și să acționeze în spiritul statului de drept, cu respectarea deplină a drepturilor omului, cu prilejul pronunțării hotărârii;

solicită instanțelor pakistaneze să purceadă de urgență la revizuirea sentințelor capitale pronunțate împotriva lui Sawan Masih și Mohammad Asgar, precum și a lui Shafqat Emmanuel și a soției sale Shagufta Kausar, și a tuturor celorlalți cetățeni condamnați la moarte pentru presupusa încălcare a legilor privind blasfemia;

condamnă cu tărie uciderea lui Shama Bibi și Shahbaz Masih și transmite condoleanțe familiilor acestora, precum și familiilor tuturor victimelor nevinovate ucise ca urmare a legilor referitoare la blasfemie în Pakistan; solicită aducerea în fața justiției a celor care comit aceste fapte; ia act de decizia guvernului din Punjab de a înființa o comisie pentru a accelera anchetarea uciderii lui Shama Bibi și Shahbaz Masih și de a dispune măsuri suplimentare de protecție din partea poliției a cartierelor creștine din această provincie; subliniază totuși necesitatea de a pune capăt climatului de impunitate și de a adopta reforme mai substanțiale pentru a trata problema violențelor împotriva minorităților religioase care rămâne larg răspândită în Pakistan;

își exprimă profunda îngrijorare pentru faptul că legile controversate privind blasfemia lasă loc unor abuzuri care pot afecta persoanele de toate religiile din Pakistan; se arată profund preocupat de faptul că legile privind blasfemia, cărora li s-au opus în mod public fostul ministru Shahbaz Bhatti, fostul guvernator Salman Taseer și Rashid Rehman, care au fost uciși din cauza poziției lor în favoarea toleranței religioase, sunt folosite tot mai mult în Pakistan împotriva grupurilor minoritare vulnerabile, inclusiv musulmanii Ahmadyia și creștinii;

invită Guvernul Pakistanului să realizeze o revizuire aprofundată a legilor privind blasfemia și a aplicării lor actuale, în special a secțiunilor 295 B și C din Codul penal, care prevede sentințe pe viață obligatorii (295 B și C) sau chiar pedeapsa capitală (295 C) pentru acuzații de acte de blasfemie, cu scopul de a abroga aceste legi; îndeamnă guvernul Pakistanului să abolească pedeapsa cu moartea, inclusiv pentru blasfemie sau apostazie, și să instaureze garanții legale pentru a preveni utilizarea abuzivă a prevederilor legale referitoare la blasfemie sau apostazie;

solicită autorităților pakistaneze să garanteze independența instanțelor, statul de drept și dreptul la un proces echitabil în conformitate cu standardele internaționale privind procedurile judiciare, inclusiv prin luarea în considerare a recentelor recomandări din partea Raportorului special al ONU privind independența judecătorilor și a avocaților; solicită, de asemenea, autorităților pakistaneze să asigure protecție suficientă tuturor celor implicați în procesele de blasfemie, inclusiv prin protejarea judecătorilor de presiunea publică, protejarea acuzaților și a familiilor și comunităților acestora de furia mulțimii și oferind soluții persoanelor achitate dar care nu se pot întoarce în locul de origine;

reamintește că libertatea religioasă și drepturile minorităților sunt garantate prin Constituția Pakistanului; salută măsurile în favoarea minorităților religioase adoptate de guvernul pakistanez începând din noiembrie 2008, ca de pildă fixarea unei cote de 5 % pentru minorități în sectorul posturilor federale, recunoașterea unor sărbători legale nemusulmane și stabilirea unei Zile naționale a minorităților;

îndeamnă, cu toate acestea, Guvernul pakistanez să își intensifice eforturile în vederea îmbunătățirii înțelegerii interreligioase, să combată în mod activ ostilitatea religioasă din partea actorilor societali, intoleranța religioasă, actele de violență și intimidare, precum și impunitatea, reală sau percepută ca atare;

condamnă cu fermitate toate actele de violență săvârșite împotriva comunităților religioase, precum și toate tipurile de discriminare și intoleranță pe motiv de religie și credință; subliniază că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie este un drept fundamental al omului; subliniază, în plus, că toți pakistanezii, indiferent de credința și religia lor, merită în egală măsură să fie respectați, precum și să le fie promovate și protejate drepturile omului;

10.

face un apel la SEAE și la Comisie să folosească toate instrumentele de care dispun, inclusiv cele stipulate în orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și de convingeri, pentru a ajuta comunitățile religioase și a pune presiune pe guvernul pakistanez să facă mai mult pentru protejarea minorităților religioase; apreciază, în această privință, vizita recentă a Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului în Pakistan și discuțiile purtate de acesta;

11.

subliniază faptul că acordarea statutului SGP+ este supusă unor condiții, fiind condiționată, printre altele, de ratificarea și implementarea a 27 de convenții internaționale, după cum se indică în anexa VIII la noul Regulament SGP de bază, cele mai multe dintre ele referitoare la drepturile omului, subliniind, totodată, că UE poate decide să retragă acordarea SGP+ dacă o țară nu își respectă angajamentele;

12.

îndeamnă SEAE și Comisia să monitorizeze strict conformitatea Pakistanului cu angajamentele pe care le-a făcut în contextul SGP+ și să promoveze și să apere drepturile omului în Pakistan;

13.

îndeamnă SEAE și Comisia să coopereze cu autoritățile pakistaneze pentru a reforma modul în care sunt folosite legile privind blasfemia, inclusiv prin implementarea măsurilor sugerate la punctul 6 de mai sus;

14.

încurajează guvernul pakistanez să coopereze cu organismele ONU, inclusiv cu Raportorul Special al ONU pentru libertatea de religie și convingeri, pentru a aborda preocupările legitime legate de problemele privind drepturile omului;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, precum și Guvernului și Parlamentului Pakistanului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0575.

(2) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/137585.pdf

(3) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/135946.pdf

(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0208.

9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/46

P8_TA(2014)0066

Irak: răpirea femeilor și relele tratamente aplicate acestora

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la Irak: răpirea și maltratarea femeilor (2014/2971(RSP))

(2016/C 289/07)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Irak,

—	având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe cu privire la criza ISIL/Da'esh din Siria și Irak din 20 octombrie 2014,

—	având în vedere Rezoluția S-22/1 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 1 septembrie 2014 privind situația drepturilor omului în Irak având în vedere abuzurile comise de așa-numitul „Stat islamic al Irakului și Levantului” și de grupări afiliate acestuia,

—	având în vedere Raportul ONU al Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, intitulat „Domnia terorii: Viața sub ISIS în Siria”, din 14 noiembrie 2014,

—	având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte, precum și Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Irak (1),

—	având în vedere Rezoluția 2106 (2013) a Consiliului de Securitate al ONU din 24 iunie 2013 privind actele de violență sexuală în situații de conflict armat și post-conflict,

—	având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

—	având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Irakul este parte,

—	având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), la care Irakul este parte semnatară, și Rezoluția 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU,

—	având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât așa-numitul „Stat islamic” (IS) a comis numeroase atrocități, care constituie crime împotriva umanității, implicând ucideri în masă, execuții ordonate de instanțe autoproclamate ale IS, impunerea unei interpretări brutale a legii Șaria, acte de violență sexuală împotriva femeilor și copiilor, sclavia, violuri, căsătorii forțate, traficul de ființe umane, strămutări și răpiri, care au provocat o criză umanitară catastrofală și strămutarea unui număr mare de persoane din zonele aflate sub controlul lor;

întrucât în august 2014 combatanții SI au avansat în nordul Irakului, copleșind forțele Peshmerga kurde care se mutaseră în zonele abandonate de armata irakiană; întrucât orașul Sinjar a fost asediat, iar barajul Mosul, de importanță strategică, care aprovizionează cu apă și energie electrică părți mari din Irak, a fost și el cucerit, iar combatanții SI s-au apropiat până la 40 km de Irbil, capitala Kurdistanului irakian; întrucât numeroase femei kurde se luptă în Kobani, inclusiv femei care sunt membre sau lidere ale forțelor PKK;

C.	întrucât membrii minorităților etnice și religioase, în special membrii comunității creștine, yezide, turkmene, shabak, sabeane, kaka’e și șiite, precum și numeroși arabi și musulmani sunniți au fost atacați de IS în Mosul și zonele înconjurătoare, inclusiv Sinjar și Tal Afar;

întrucât Human Rights Watch estimează că 3 133 de membri ai comunității yezide au fost răpiți și uciși de IS sau au dispărut după atacurile IS de la începutul lunii august; întrucât această listă include 2 305 de persoane despre care se presupune că au fost răpite, dintre care 412 sunt copii; întrucât IS îndoctrinează copiii yezidi capturați;

întrucât, în octombrie 2014, cercetătorii ONU au declarat că se estimează că între 5 000 și 7 000 de femei erau, de asemenea, ținute în centre de detenție improvizate, din care erau luate fie pentru a fi vândute ca servitoare, fie date jihadiștilor pentru a le fi concubine; întrucât se presupune că numai în orașul Tal Afar se găsesc aproximativ 3 500 de femei și copii în cinci centre de detenție;

întrucât IS și alți extremiști jihadiști din Irak și Siria au cauzat fluxuri de refugiați care au umplut taberele de refugiați din Turcia, Liban și Iordania, unde femeile și fetele în special se confruntă cu condiții umanitare dificile și sunt extrem de vulnerabile la hărțuire, acte de violență sexuală, căsătorii forțate și alte abuzuri;

G.	întrucât caracterul transnațional al IS și al grupărilor teroriste asociate reprezintă un subiect de îngrijorare la nivel mondial;

H.	întrucât Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) este profund preocupat de capacitatea comunității internaționale de a răspunde nevoilor urgente provocate de iarnă în Irak, în special ale persoanelor recent strămutate;

I.	întrucât unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Irakului sunt esențiale pentru stabilitate și dezvoltare economică în țară și în regiune,

condamnă în termenii cei mai fermi abuzurile și încălcările sistematice ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar care rezultă în urma actelor comise de IS și de grupările teroriste asociate, care constituie crime de război și crime împotriva umanității; condamnă cu fermitate în special toate actele de violență îndreptate împotriva persoanelor pe baza apartenenței lor religioase și etnice, precum și actele de violență îndreptate împotriva femeilor și a copiilor;

condamnă cu fermitate numeroasele atrocitățile comise de către IS, care vizează în mod special femeile, constituind crime împotriva umanității, cum ar fi răpirile, violurile și alte forme de violență sexuală, sclavia, căsătoriile forțate și convertirile; subliniază nevoia ca persoanele vinovate de astfel de încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar să fie trase la răspundere;

subliniază faptul că copiii ar trebui să fie reuniți imediat cu familiile lor, căsătoriilor forțate și abuzurilor sexuale ar trebui să li se pună capăt, iar toți deținuții civili, în special femeile, reținuți de IS ar trebui să fie eliberați imediat;

solicită guvernului irakian să ratifice Statutul de la Roma privind crearea Curții Penale Internaționale (CPI) pentru a permite CPI să urmărească în justiție crimele de război și crimele împotriva umanității comise de IS;

invită guvernul irakian să promoveze și să protejeze drepturile omului implicând toate componentele societății irakiene în spiritul unității și reconcilierii naționale și respectând drepturile omului și legislația umanitară internațională în eforturile sale de a combate IS; își oferă sprijinul pentru ca guvernul să construiască o societate mai echitabilă, cu o capacitate mai mare de integrare și care protejează și promovează drepturile femeilor;

salută eforturile depuse de comunitatea internațională, și în special de SUA, pentru a sprijini autoritățile naționale și locale irakiene în lupta împotriva IS și pentru a pune capăt înaintării IS și a înlesni accesul sprijinului umanitar; sprijină coaliția globală împotriva IS și eforturile acesteia de a-l combate, inclusiv cu mijloace militare; îndeamnă comunitatea internațională să ofere asistența necesară salvării de vieți în timpul iernii populației din Irak, inclusiv familiilor yezide, care se află în continuare pe Muntele Sinjar și care își apără templele pentru a nu fi distruse de IS;

cheamă toți actorii regionali să facă tot ce le stă în putere pentru a stopa toate activitățile desfășurate de organisme oficiale sau private în sensul propagării și răspândirii ideologiilor islamiste extremiste, prin vorbe și prin fapte; solicită comunității internaționale, în special UE, să faciliteze un dialog regional despre problemele cu care se confruntă Orientul Mijlociu și să includă toate părțile importante, în special Iranul și Arabia Saudită;

îndeamnă ONU, în special pe raportorul special privind violența împotriva femeilor, Rashida Manjoo, să facă tot posibilul pentru a identifica victimele și pentru a investiga și stabili faptele și circumstanțele acestor abuzuri și încălcări împotriva fetelor și femeilor comise de IS și de grupările teroriste asociate din Irak și Siria, cu scopul de a evita impunitatea și de a asigura asumarea totală a răspunderii; sprijină activitatea reprezentantului special al ONU pentru violența sexuală în perioadele de conflict, Zainab Hawa Bangura;

invită agențiile umanitare internaționale active în Irak, inclusiv agențiile ONU, să extindă serviciile medicale și de consiliere pentru persoanele strămutate care s-a refugiat din calea înaintării IS, acordând o atenție specială nevoilor supraviețuitorilor violențelor sexuale și copiilor;

10.

reiterează apelul adresat Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă și statelor membre să adopte acțiuni specifice pentru a rezolva problema femeilor din Irak și pentru a le garanta libertatea și respectarea drepturilor fundamentale, precum și pentru a adopta măsuri de prevenire a exploatării femeilor și copiilor și a abuzurilor și violenței împotriva lor; este deosebit de preocupat de creșterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor yezide, care sunt încarcerate, violate, abuzate sexual și vândute de membrii IS; invită în special statele membre să intensifice eforturile politice astfel încât să răspundă nevoilor supraviețuitorilor și să stabilească un mecanism care să permită femeilor traumatizate din Siria și Irak, și îndeosebi femeilor yezide, să primească consiliere specială post-traumatică adaptată nevoilor lor;

11.

este convins că asistența umanitară imediată și nevoile de protecție trebuie să fie completate de strategii pe termen lung în favoarea drepturilor socio-economice și a posibilităților pentru asigurarea subzistenței a persoanelor returnate, strămutate intern și a femeilor refugiate, a unui leadership consolidate și a participării, pentru a le oferi capacitatea de a alege soluții durabile potrivite nevoilor lor; consideră că este necesar să se abordeze riscurile specifice și nevoile speciale ale diferitelor grupuri de femei care sunt supuse unor forme multiple și convergente de discriminare;

12.

condamnă faptul că, odată cu înaintarea trupelor IS, persoane LGBT irakiene au fost victime ale unor acte de violență și asasinate care au avut loc într-o totală impunitate; ia act de faptul că, deși persoanele irakiene LGBT nu sunt singurul grup vulnerabil în criza și conflictul din acest moment, acestea se află într-o situație extrem de vulnerabilă, dat fiind sprijinul limitat din partea familiei și comunității și protecția guvernamentală de care dispun; constată că persoanele irakiene LGBT rămân marginalizate și vulnerabile în cadrul comunităților de refugiați sau în anumite societăți gazdă; invită guvernul irakian să ofere protecție persoanelor LGBT din Irak;

13.

regretă faptul că, din cauza anilor de dictatură și conflict, viețile femeilor irakiene au cunoscut o deteriorare semnificativă; solicită promovarea și aplicarea Rezoluției 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la femei, pace și securitate pentru a garanta participarea femeilor la soluționarea conflictelor și la construirea democrației; insistă asupra faptului că, fără participarea femeilor în procesul decizional, nu va exista o protecție reală sau o securitate reală pentru femeile irakiene;

14.

solicită eforturi internaționale concertate, în cooperare strânsă cu țările, organizațiile și comunitățile musulmane, pentru combaterea ideologiei salafiste/wahhabiste, care stă la baza acțiunilor IS și a organizațiilor teroriste asociate și le inspiră, și care devine o amenințare crescândă la adresa securității statelor membre; invită SEAE și statele membre, în dialogul lor cu țările din Golf, să exprime preocupările profunde cu privire la eforturile actuale de îndoctrinare salafistă/wahhabistă în numeroase țări cu majoritate musulmană și în comunități musulmane din lume de către actori provenind din aceste țări;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și Consiliului reprezentanților din Irak, guvernului regional al Kurdistanului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului ONU pentru drepturile omului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0022.

9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/53

P8_TA(2014)0069

Orientările Comisiei privind evaluările de impact

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile (2014/2967(RSP))

(2016/C 289/09)

Parlamentul European,

—	având în vedere consultarea publică recentă referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și proiectul corespunzător de orientări revizuite privind evaluările de impact,

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la garantarea unor evaluări de impact independente (1),

—	având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât evaluările de impact, ca instrument al fazei inițiale de elaborare a legislației, joacă un rol esențial în agenda Comisiei pentru o reglementare inteligentă, având ca scop oferirea unor dovezi transparente, cuprinzătoare și echilibrate privind efectele economice, sociale și asupra mediului, valoarea adăugată a acțiunii UE, povara administrativă și de reglementare preconizată și costurile și beneficiile unor acțiuni alternative pentru toate părțile interesate;

B.	întrucât orientările existente privind evaluările de impact prevăd atribuirea unui rol central Secretariatului General al Comisiei Europene și Comitetului de evaluare a impactului (IAB) în ceea ce privește stabilirea nevoii de a realiza o evaluare de impact pentru o anumită inițiativă;

C.	întrucât IAB joacă un rol important în calitate de punct central de control al calității evaluărilor de impact;

întrucât tratatele cuprind clauze orizontale referitoare la aspecte sociale și de mediu, împreună cu obligația de a respecta principiile subsidiarității și proporționalității, de care trebuie să se țină seama la definirea și aplicarea politicilor și activităților Uniunii și care necesită o analiză aprofundată a impactului relevant al oricărui act legislativ propus;

întrucât potrivit grupului de experți al Comisiei, costul respectării unui regulament pentru un IMM poate fi de 10 ori mai mare decât pentru întreprinderile mai mari; întrucât o evaluare de impact corectă și independentă este deosebit de relevantă pentru IMM-uri, care se confruntă deseori cu dificultăți mai mari decât marile întreprinderi în adaptarea la noi cerințe juridice și administrative și care, din motive legate de dimensiunea lor, au o capacitate mai redusă de a anticipa într-un stadiu incipient modificările în materie de reglementare;

întrucât principiul „a gândi mai întâi la scară mică” este baza inițiativei în favoarea întreprinderilor mici pentru Europa (Small Business Act for Europe) din 2008; întrucât acesta a făcut parte din orientările privind evaluările de impact din 2009 și din alte texte ale Comisiei începând cu 2005; întrucât acest principiu vizează luarea în considerare a intereselor IMM-urilor în stadiile incipiente ale procesului de elaborare a politicilor pentru a crea o legislație mai favorabilă IMM-urilor; întrucât există o serie de instrumente pentru a asigura punerea efectivă în aplicare a acestui principiu, inclusiv prin realizarea unui test privind IMM-urile în cazul viitoarelor proiecte legislative;

G.	întrucât orientările existente privind evaluările de impact cuprind orientări specifice sub forma unui test privind IMM-urile, inclusiv pentru posibile măsuri de atenuare; întrucât proiectul de orientări revizuite nu include prevederi referitoare la testul privind IMM-urile;

H.	întrucât o evaluare adecvată a amendamentelor de fond ale Parlamentului la propunerea inițială a Comisei arată o valoare adăugată considerabilă pentru a susține poziția Parlamentului în negocierile din trilog;

Domeniul de aplicare

salută angajamentul Comisiei de a revizui cu regularitate orientările privind evaluările de impact, în vederea îmbunătățirii procedurilor de evaluare a impactului;

subliniază faptul că Comisia ar trebui să se asigure că aspectele economice, sociale, administrative și de mediu sunt evaluate cu aceeași profunzime;

își exprimă totuși îngrijorarea că orientările revizuite propuse sunt cu mult mai puțin specifice decât cele existente în ceea ce privește domeniul de aplicare și lasă cu mult mai mult loc de interpretare direcțiilor generale responsabile în ceea ce privește stabilirea necesității de a realiza o evaluare de impact; consideră că practicile existente care prevăd implicarea IAB în procesul decizional ar trebui menținute;

consideră că Comisia ar trebui să își păstreze actuala abordare de a prezenta o evaluare de impact pentru toate inițiativele care îndeplinesc cel puțin unul dintre următoarele criterii:

(a)	propuneri legislative incluse în programul legislativ și de lucru al Comisiei (PLLC);

(b)	propuneri legislative care nu sunt incluse în PLLC, dar care au un impact economic, administrativ, social și ecologic ce poate fi identificat în mod clar;

(c)	inițiative nelegislative care definesc viitoare politici (cum ar fi cărți albe, planuri de acțiune, programe de cheltuieli, orientări privind negocierea unor acorduri internaționale);

(d)	acte delegate sau de implementare adoptate de Comisie și de agențiile sale, după caz, care pot avea un impact asupra economiei, societății, mediului și poverii administrative, ce poate fi semnificativ și identificat;

remarcă faptul că evaluarea impactului trebuie să fie riguroasă, cuprinzătoare și bazată pe cele mai exacte, obiective și complete informații disponibile, cu o analiză echilibrată și concentrată pe scopul și obiectivul propunerii pentru a face posibilă o decizie politică bine informată;

este convins că evaluările de impact constituie un mijloc important de sprijinire a procesului decizional din cadrul tuturor instituțiilor UE, precum și o parte esențială a procesului de îmbunătățire a legiferării; recunoaște, cu toate acestea, că evaluările de impact nu se pot substitui evaluărilor și deciziilor politice;

subliniază importanța consultării tuturor părților interesate relevante în faza inițială a procesului de evaluare a impactului pentru a se putea ține seama de contribuția acestora la pregătirea evaluărilor de impact, înainte ca acestea să fie publicate;

remarcă faptul că e posibil ca domeniul de aplicare al evaluărilor de impact să nu corespundă propunerilor adoptate, acestea fiind modificate după ce sunt prezentate spre aprobare colegiului comisarilor; solicită ca orientările revizuite propuse să includă obligația de a actualiza evaluarea de impact astfel încât să se asigure consecvența dintre chestiunile abordate în evaluare și versiunea finală a propunerii adoptate de Comisie;

Comitetul de evaluare a impactului (IAB)

își exprimă profunda preocupare cu privire la faptul că rolul IAB în procesul de evaluare a impactului nu este definit mai clar în orientările revizuite propuse; insistă cu fermitate asupra faptului că Comisia trebuie să rectifice această omisiune și să stabilească proceduri mai clare privind IAB în cadrul noilor orientări revizuite propuse, în răspunsul său la prezenta rezoluție adoptată de Parlament;

10.

consideră că aceste noi proceduri ar trebui să prevadă, într-un mod clar, ușor de înțeles și transparent, procedurile pentru depunerea, revizuirea și aprobarea finală a evaluărilor de impact prezentate IAB;

11.

reiterează opinia că propunerile nu ar trebui să fie adoptate de Comisie dacă nu sunt însoțite de un aviz din partea IAB;

12.

reamintește Comisiei, de asemenea, solicitarea Parlamentului de a consolida independența IAB și, în special, de a lua măsuri pentru ca membrii IAB să nu fie controlați politic; consideră că în componența IAB ar trebui să intre exclusiv persoane cu calificări înalte, care dispun de competențele necesare pentru a evalua analizele prezentate cu privire la impactul economic, social și asupra mediului;

13.

așteaptă din partea noii Comisii o clarificare privind modul în care intenționează să procedeze cu privire la chestiunile ridicate în prezenta rezoluție, astfel încât să țină seama într-o mai mare măsură de această abordare atunci când își elaborează poziția privind recenta Comunicare a Comisiei privind REFIT, fără a aduce atingere poziției Parlamentului în acest context;

Testul IMM

14.

reamintește faptul că, în cadrul revizuirii sale din 2011 a inițiativei în favoarea întreprinderilor mici (Small Business Act), Comisia a considerat regretabil faptul că numai opt state membre integraseră testul IMM în procesul lor decizional național; solicită Comisiei să colaboreze cu statele membre pentru a difuza mai bine principiile testului IMM în cadrul procedurilor naționale, în sprijinul politicii pentru IMM-uri;

15.

salută angajamentul clar al Comisiei, exprimat în cadrul revizuirii, de a consolida în continuare testul IMM; cu toate acestea, deploră faptul că, contrar acestor anunțuri, testul IMM nu este nici măcar menționat în proiectul de orientări revizuite pentru evaluările de impact;

16.

reamintește faptul că, în inițiativa în favoarea întreprinderilor mici („Small Business Act”), Comisia s-a angajat să implementeze principiul de „a gândi mai întâi la scară mică” în procesul de elaborare a politicilor și faptul că acest angajament include și testul IMM, pentru a evalua impactul viitoarelor acte legislative și inițiative administrative asupra IMM-urilor; subliniază faptul că este esențial să se garanteze că acest test este realizat în mod adecvat, și consideră că mai sunt încă de realizat progrese semnificative;

17.

insistă ca testul IMM, așa cum este prevăzut în anexa 8 la orientări, să fie menținut, pentru a evita ca IMM-urile să fie afectate în mod disproporționat de inițiativele Comisiei sau să fie dezavantajate în comparație cu întreprinderile mari;

18.

subliniază că, în astfel de cazuri, evaluările de impact ar trebui să includă opțiuni care să acopere mecanisme alternative și/sau flexibilități, pentru a ajuta IMM-urile să se conformeze inițiativei (după cum se prevede la anexa 8.4); salută, în acest sens, excluderea a priori a microîntreprinderilor din sfera de aplicare a unei propuneri legislative, ca opțiune de politică declarată în orientările revizuite propuse; consideră, cu toate acestea, că exceptarea automată a micro-întreprinderilor nu este întotdeauna cea mai bună abordare, și că aceasta trebuie, prin urmare, evaluată de la caz la caz pentru fiecare propunere, pentru a reflecta politica inversării sarcinii probei: micro-întreprinderile ar trebui să rămână în afara sferei de aplicare a propunerilor cu excepția cazurilor în care se demonstrează că ar trebui incluse; susține luarea în considerare a unor soluții adaptate și a unor regimuri de facilitare pentru IMM-uri în evaluările de impact, atunci când aceasta nu limitează în mod inadvertent eficacitatea legislației;

Aplicare și monitorizare

19.

constată că forma finală a unui act legislativ poate fi mult diferită de propunerea adoptată de Comisie; consideră că ar fi util să se elaboreze o sinteză a beneficiilor și costurilor pentru actele legislative adoptate, sinteză care să fie actualizată pentru a reflecta modificările analizei conținute în evaluarea de impact, determinate de amendamentele aduse în cursul procesului legislativ; consideră că monitorizarea și evaluarea impactului unei propuneri ar fi simplificate de acest demers;

Înființarea unui organism consultativ pentru o mai bună legiferare

20.

salută activitatea și raportul final înaintat de Grupul la nivel înalt pentru sarcinile administrative, conform mandatului primit din partea Comisiei; reamintește intenția Comisiei, menționată în ultima sa comunicare privind REFIT (iunie 2014), de a institui un nou grup la nivel înalt privind o mai bună legiferare, compus din reprezentanți ai părților interesate și din experți naționali;

21.

solicită insistent Comisiei să creeze cât mai curând această entitate, ca Grup consultativ la nivel înalt pentru o mai bună legiferare, la care să participe atât experți din rândul părților interesate, cât și experți naționali; propune un mandat puternic și independent pentru acest grup, care ar trebui să completeze activitatea Comisiei în privința EI; consideră că expertiza unui astfel de organism, inclusiv în ceea ce privește subsidiaritatea și proporționalitatea, ar putea oferi o valoare adăugată procedurii EI și altor inițiative legate de o mai bună reglementare; solicită Parlamentului și Consiliului să se implice în procedura de numire a experților; sugerează că ar trebui să fie luate în considerare cele mai bune practici și experiențele optime ale organismelor existente care se ocupă de îmbunătățirea legiferării (cum ar fi cele din Suedia, Republica Cehă, Țările de Jos, Regatul Unit sau Germania);

22.

invită Comisia să prezinte un nou proiect pentru orientări revizuite privind evaluările de impact, care să țină seama de aspectele menționate în această rezoluție și de noua structură a Comisiei, îndeosebi de rolul noului vicepreședinte responsabil de o mai bună legiferare;

Evaluările de impact în Parlament

23.

solicită ca evaluările de impact ale Comisiei să fie analizate sistematic și cât mai repede de către Parlament, în special la nivelul comisiilor;

24.

reamintește Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la garantarea unor evaluări de impact independente, în care solicita o utilizare mai coerentă a evaluărilor de impact parlamentare, un instrument deja disponibil; reamintește că există o linie bugetară specifică și servicii responsabile pentru realizarea evaluărilor de impact; consideră că recurgerea la o evaluare de impact parlamentară este deosebit de necesară atunci când în propunerea inițială a Comisiei au fost introduse modificări substanțiale;

Evaluările de impact în cadrul Consiliului European

25.

se așteaptă de la Consiliu să-și onoreze angajamentul de a evalua sistematic impactul propriilor amendamente de fond;

o o

26.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

(1) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 31.

9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/57

P8_TA(2014)0070

A 25-a aniversare a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului (2014/2919(RSP))

(2016/C 289/10)

Parlamentul European,

—	având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, adoptată la New York la 20 noiembrie 1989,

—	având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată la New York la 13 decembrie 2006,

—	având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—	având în vedere articolul 24 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere Programul de la Stockholm adoptat în 2009 și planul de acțiune pentru 2010-2014 aferent,

—	având în vedere Comentariul general nr. 14 (2013) al Comitetului ONU pentru drepturile copilului cu privire la dreptul copilului ca interesul superior al acestuia să fie considerat primordial,

—	având în vedere Agenda UE pentru drepturile copilului, adoptată în februarie 2011,

—	având în vedere Consensul european privind dezvoltarea,

—	având în vedere declarația și planul de acțiune adoptate la Forumul la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, care a avut loc la Busan, în perioada 29 noiembrie – 1 decembrie 2011,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 februarie 2008 intitulată „Copiii ocupă un loc special în acțiunile externe ale Uniunii Europene” (COM(2008)0055),

—	având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului,

—	având în vedere Orientările UE privind copiii și conflictele armate,

—	având în vedere planul de acțiune al ONU intitulat „O lume potrivită pentru copii”,

—	având în vedere Cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația,

—	având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (1),

—	având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (2),

—	având în vedere Strategia UE pentru eradicarea traficului de ființe umane pentru perioada 2012-2016, în special dispozițiile privind finanțarea acordată pentru dezvoltarea unor orientări privind sistemele de protecție a copilului, precum și schimbul de bune practici,

—	având în vedere Recomandarea Comisiei 2013/112/UE din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE (4),

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și Platforma de acțiune de la Beijing,

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor (5) și Rezoluția sa din 6 februarie 2014 referitoare la comunicarea Comisiei intitulată „Eliminarea mutilării genitale a femeilor” (6),

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 5 iunie 2014 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv mutilarea genitală feminină,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 19 mai 2014 privind o abordare bazată pe drepturi față de cooperarea pentru dezvoltare, cuprinzând toate drepturile omului,

—	având în vedere articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care reafirmă faptul că UE „asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor” sale,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iunie 2014 intitulată „O viață decentă pentru toți: de la viziune la acțiune colectivă” (COM(2014)0335),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2005 intitulată „Coerența politicilor pentru dezvoltare” (COM(2005)0134), precum și concluziile reuniunii celui de-al 3166-lea Consiliu Afaceri Externe din 14 mai 2012 intitulate „Creșterea impactului politicii de dezvoltare a UE: o agendă pentru schimbare”,

—	având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât Convenția ONU privind drepturile copilului și protocoalele opționale aferente reprezintă standardul aplicabil în ceea ce privește promovarea și protejarea drepturilor copilului, conținând un set cuprinzător de standarde juridice internaționale pentru protejarea și bunăstarea copiilor;

B.	întrucât toate statele membre au ratificat Convenția ONU privind drepturile copilului și au obligații clare de a promova, proteja și respecta drepturile fiecărui copil din jurisdicția lor;

C.	întrucât promovarea drepturilor copilului reprezintă un obiectiv explicit al politicilor UE și întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede ca interesul superior al copilului să fie considerat primordial în toate acțiunile UE;

D.	întrucât Convenția ONU privind drepturile copilului și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene respectă drepturile copilului de a fi ascultat și de a se ține seama de opinia sa privind chestiuni care îl privesc în funcție de vârsta și de gradul său de maturitate;

E.	întrucât drepturile copilului – și anume principiul interesului superior al copilului, dreptul copilului la viață, supraviețuire și dezvoltare, nediscriminare și respectarea dreptului copilului de a exprima o opinie – privesc toate politicile UE;

întrucât s-au realizat progrese de la adoptarea Convenției ONU privind drepturile copilului în urmă cu 25 de ani, dar drepturile copilului sunt în continuare încălcate în multe părți din lume, inclusiv în state membre ale UE, ca urmare a actelor de violență, a abuzurilor, exploatării, sărăciei, excluziunii sociale și discriminării pe motive de religie, handicap, sex, identitate sexuală, vârstă, etnie, migrație sau statut sub aspectul reședinței;

G.	întrucât, pentru ca drepturile să aibă o însemnătate, toți copiii și familiile lor trebuie să aibă un acces integrator la justiție și la căi de atac echitabile, oportune și eficiente;

întrucât, în 2012, au decedat aproximativ 6,6 milioane de copii cu vârsta sub 5 ani, de cele mai multe ori din cauze care puteau fi prevenite, și întrucât aceștia au fost astfel privați de dreptul lor fundamental la supraviețuire și dezvoltare; întrucât 168 de milioane de copii cu vârsta între 5 și 17 ani muncesc, ceea ce le afectează dreptul la protecție împotriva exploatării economice și le încalcă dreptul de a învăța și a se juca; întrucât 11 % din fete se căsătoresc înainte de a împlini vârsta de 15 ani, ceea ce le periclitează drepturile la sănătate, educație și protecție; întrucât, în continuare, în Africa Subsahariană, 1 din 10 copii născuți moare înainte de cea de-a 5-a sa aniversare;

întrucât educația – și anume ciclul școlar primar gratuit pentru toți copiii – reprezintă un drept fundamental pe care guvernele s-au angajat să îl respecte în temeiul Convenției ONU privind drepturile copilului adoptată în 1989; întrucât obiectivul pentru 2015 este de a asigura faptul că toți băieții și toate fetele finalizează cursurile ciclului școlar primar; întrucât, în ciuda realizării anumitor progrese în țările în curs de dezvoltare, acest obiectiv nu este nici pe departe îndeplinit;

J.	întrucât educația sexuală cuprinzătoare reprezintă o parte integrantă și importantă a consolidării drepturilor băieților și fetelor la bunăstare și sănătate, a promovării egalității și a combaterii stereotipurilor;

întrucât crizele umanitare au în continuare un impact devastator asupra copiilor și întrucât, în 2014, viețile a peste 59 de milioane de copii au fost afectate în mod direct de crize, în majoritatea cazurilor de crize legate de conflicte; întrucât, conform estimărilor, există, în prezent, în lume 250 000 de copii-soldați, 40 % dintre aceștia fiind fete;

întrucât numai în 2012 aproximativ 95 000 de copii și adolescenți cu vârsta sub 20 de ani au căzut victime omuciderilor, aproape 1 miliard de copii cu vârsta între 2 și 14 ani au fost expuși unei pedepse fizice, unul din trei adolescenți cu vârsta între 13 și 15 ani s-a confruntat cu hărțuiri și circa 70 de milioane de fete cu vârsta între 15 și 19 ani au fost victime ale unei forme de violență fizică și întrucât 120 de milioane de fete din toată lumea au fost forțate să întrețină relații sexuale sau alte acte sexuale într-un anumit moment în viața lor;

M.	întrucât copiii reprezintă jumătate din populația din țările în curs de dezvoltare și întrucât în UE trăiesc aproximativ 100 de milioane de copii;

întrucât, conform celui mai recent raport al Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) privind sărăcia infantilă în țările bogate, din 2008, 2,6 milioane de copii au ajuns sub limita sărăciei în țările cele mai prospere din lume, astfel încât se estimează că, în lumea dezvoltată, trăiesc, în total, în sărăcie 76,5 milioane de copii; întrucât, conform aceluiași studiu, în 2013, 7,5 milioane de tineri din UE au fost clasificați drept NEET (tineri care nu urmează studii, stagii sau nu sunt angajați);

întrucât violența împotriva copiilor are loc sub multe forme, inclusiv psihologică, fizică, sexuală, emoțională și sub formă de abuz verbal, neglijență și lipsuri, și apare în multe locuri, inclusiv acasă, la școală, în sistemele de sănătate și de justiție, la locul de muncă, în cadrul comunităților și în mediul online;

întrucât Agenda UE pentru drepturile copilului subliniază un cadru clar pentru acțiunile UE și întrucât punerea în aplicare a acesteia a dus la progrese importante într-o serie de domenii-cheie de acțiune și legislație, inclusiv înființarea unor linii telefonice de urgență pentru copii dispăruți, promovarea justiției în interesul copilului, îmbunătățirea colectării de date și integrarea drepturilor copilului în acțiunile externe;

Q.	întrucât fiecare copil este, mai întâi de toate, un copil ale cărui drepturi ar trebui respectate fără discriminare, indiferent de originea etnică, naționalitatea, statutul social, statutul sub aspectul migrației sau al reședinței al copilului respectiv sau al părinților săi;

R.	întrucât fetele și băieții se confruntă cu așteptări și forme de socializare atât similare, cât și diferite și întrucât discriminarea față de fete și băieți este diferită la diverse vârste;

întrucât, în ciuda unor progrese majore, în special în domeniul traficului, al exploatării sexuale și al drepturilor victimelor, și cu privire la copiii care solicită azil și neînsoțiți, este nevoie de mai multe demersuri pentru a asigura respectarea deplină a drepturilor copiilor migranți în întreaga UE; întrucât mulți copii neînsoțiți dispar și se sustrag după ce ajung în UE și sunt deosebit de vulnerabili în fața abuzurilor;

întrucât, având în vedere caracterul său internațional, exploatarea copiilor și exploatarea sexuală a copiilor în mediul online – inclusiv proliferarea materialelor de exploatare sexuală a copiilor pe internet și atacurile cibernetice – reprezintă în continuare o problemă majoră pentru autoritățile de punere în aplicare a legii, infracțiunile variind de la extorcare și ademenire sexuală la materiale produse pe cont propriu ce conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și difuzări în direct pe internet, care reprezintă provocări deosebite pentru efectuarea anchetelor din cauza inovațiilor tehnologice care oferă infractorilor, inclusiv celor care practică atacuri cibernetice, un acces mai facil și mai rapid la materiale;

întrucât copiii sunt afectați în mod deosebit de sărăcie și de reducerile din sistemele de asigurări sociale și de reducerile prestațiilor sociale de bază precum alocațiile familiale și întrucât aceste reduceri s-au intensificat în UE începând cu 2007; întrucât, în UE, rata riscului de sărăcie infantilă este în continuare foarte ridicată (20,3 % în 2013) chiar și după transferurile sociale;

V.	întrucât cadrul pentru dezvoltare globală pentru perioada de după 2015 va constitui o ocazie de a investi în drepturile tuturor copiilor, peste tot în lume – indiferent de sexul, etnia, rasa sau statutul economic, cel legat de dizabilități sau de alt fel de statut al acestora,

consideră că drepturile copiilor se află în centrul politicilor UE și că cea de-a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului reprezintă o ocazie de a asigura punerea în aplicare deplină a acesteia la nivel de politici și de practică și de a lua măsuri suplimentare pentru a asigura respectarea drepturilor tuturor copiilor de pretutindeni, în special ale celor mai vulnerabili dintre aceștia;

salută angajamentul asumat de UE prin Programul de la Stockholm privind dezvoltarea unei strategii integrate a UE de promovare și protecție eficientă a drepturilor copilului în politicile interne și externe ale UE și de susținere a eforturilor statelor membre în acest domeniu; invită Comisia să propună o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind drepturile copilului și un plan de acțiune pentru următorii cinci ani pe baza Agendei UE privind drepturile copilului și prin actualizarea acestei agende;

salută angajamentul asumat de UE de a continua dezvoltarea unor orientări integrate ale UE privind protecția copilului pentru a reduce fragmentarea datorată răspunsurilor de la caz la caz în legătură cu chestiuni specifice legate de protecția copilului, pentru a asigura protecția efectivă a tuturor copiilor din întreaga UE împotriva tuturor formelor de violență;

invită Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a recomandării intitulate „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” în statele membre și să prezinte rapoarte în acest sens, precum și să asigure accesul la servicii de calitate și participarea copiilor; invită statele membre cu rate de sărăcie infantilă peste medie să stabilească obiective naționale și să prioritizeze investițiile menite să reducă sărăcia și excluziunea socială în rândul copiilor și al tinerilor;

solicită UE și statelor sale membre să acorde prioritate absolută Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului în cadrul politicilor lor interne și al relațiilor cu țările terțe; subliniază faptul că aceste obiective, în special eradicarea sărăciei, accesul tuturor la educație și egalitatea de gen, nu vor fi îndeplinite decât prin dezvoltarea unor servicii publice accesibile pentru toți;

solicită Comisiei și statelor membre să plaseze în mod explicit copiii și tineretul în centrul semestrului european, al analizei anuale a creșterii și al unei Strategii Europa 2020 revizuite, pentru a pune mai bine în aplicare recomandarea Comisiei intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”;

solicită Comisiei să garanteze o coordonare sporită cu diferitele sale servicii, în vederea integrării efective a drepturilor copilului în toate propunerile legislative, politicile și deciziile financiare ale UE și a monitorizării respectării depline de către acestea a acquis-ului UE în ceea ce privește copiii și a obligațiilor asumate în cadrul Convenției ONU privind drepturile copilului; solicită Comisiei să garanteze că mandatul coordonatorului pentru drepturile copilului și resursele de care dispune acesta reflectă în mod adecvat angajamentul UE privind integrarea sistematică și efectivă a drepturilor copilului;

solicită Comisiei să profite de oportunitatea oferită de revizuirea intermediară a cadrului financiar multianual pentru a garanta că cei mai dezavantajați și vulnerabili copii beneficiază de pe urma fondurilor UE;

solicită statelor membre și Comisiei să considere în mod explicit copiii drept o prioritate atunci când programează și implementează politici regionale și de coeziune, cum ar fi Strategia europeană pentru persoanele cu handicap, cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor și politica UE de egalitate și nediscriminare; reiterează importanța protejării și promovării accesului egal la toate drepturile pentru copiii romi;

10.

insistă asupra faptului că toate politicile din domeniul drepturilor copilului trebuie să integreze o perspectivă a egalității de gen și solicită adoptarea unor măsuri specifice în vederea consolidării drepturilor fetelor, inclusiv dreptul la educație și la sănătate;

11.

solicită statelor membre să garanteze că principiul interesului superior al copilului este respectat de întreaga legislație și în deciziile adoptate de reprezentanții guvernamentali la toate nivelurile și în toate hotărârile instanțelor și încurajează statele membre să facă schimb de bune practici, pentru a îmbunătăți aplicarea corectă a principiului interesului superior al copilului în cadrul UE;

12.

solicită Comisiei și statelor membre să adopte măsurile necesare pentru a garanta că toți copiii beneficiază de un acces efectiv la sisteme de justiție adaptate nevoilor și drepturilor lor specifice, indiferent dacă aceștia au calitatea de persoane suspectate, infractori, victime sau părți la procedură;

13.

solicită Comisiei să evalueze impactul politicilor de detenție și al sistemelor de justiție penală asupra copiilor; subliniază că, în cadrul UE, drepturile copilului sunt afectate în mod direct în cazul copiilor care trăiesc în centre de detenție împreună cu părinții lor; subliniază faptul că, potrivit estimărilor, 800 000 de copii din UE sunt separați în fiecare an de un părinte încarcerat, fapt ce are impacturi multiple asupra dreptului copilului;

14.

consideră că copiii sunt vulnerabili în ceea ce privește accesul lor la bunuri și servicii; solicită comunității de afaceri și părților interesate să se abțină de la o publicitate pentru copii agresivă și care induce în eroare, atât online, cât și offline, inclusiv prin implementarea actualelor coduri de conduită și a unor inițiative asemănătoare; consideră că publicitatea destinată copiilor în care apar alimente cu un conținut ridicat de grăsime, sare sau zahăr ar trebui să fie realizată în mod responsabil, ținând cont de înmulțirea cazurilor de obezitate și diabet în rândul copiilor;

15.

consideră că datele cu caracter personal online ale copiilor trebuie protejate în mod corespunzător, iar copiii trebuie informați într-un mod accesibil și adaptat copiilor cu privire la riscurile și consecințele aferente utilizării datelor lor cu caracter personal în mediul online; subliniază că stabilirea profilului online al copiilor ar trebui interzisă; consideră că toți copiii ar trebui să beneficieze de dreptul de a se bucura de un mediu sănătos și sigur și de acces la structuri de joacă;

16.

solicită statelor membre să pună în aplicare Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, deoarece majoritatea victimelor traficului o constituie fetele și băieții tineri, care sunt victime-copii ale exploatării prin muncă și ale exploatării sexuale, precum și ale altor abuzuri; solicită, de asemenea, statelor membre și UE să consolideze cooperarea polițienească și judiciară, pentru a preveni și urmări penal astfel de infracțiuni; solicită statelor membre să adopte măsuri pentru a combate transferul ilegal de copii, să coopereze cu țările terțe pentru a rezolva problema tot mai mare a contrabandei și traficului cu copii și să îi urmărească penal pe traficanți, aplicând sancțiuni adecvate;

17.

consideră că trebuie adoptate măsuri pentru a combate comportamentul agresiv pe internet și că copiii, profesorii și organizațiile de tineret și de copii trebuie să aibă un rol activ în sensibilizarea publicului cu privire la această chestiune;

18.

solicită UE și statelor sale membre să investească în servicii publice destinate copiilor, inclusiv în îngrijirea copiilor, educație și sănătate și, în special, în extinderea rețelei publice de grădinițe, creșe și servicii de utilități publice care oferă activități de recreere pentru copii;

19.

dat fiind faptul că primele niveluri de educație nu garantează întotdeauna standardul de învățare necesar de bază, solicită statelor membre să ofere învățământ secundar obligatoriu gratuit pentru toți, aceasta fiind o condiție sine qua non pentru exercitarea dreptului la șanse egale;

20.

solicită statelor membre să adopte legi care să salvgardeze și să consolideze drepturile maternale și paternale, pentru a oferi copiilor un mediu sănătos și stabil în primele lor luni de viață;

21.

solicită statelor membre să pună în aplicare Directiva 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și să consolideze capacitatea juridică, capacitățile tehnice și resursele financiare ale autorităților de aplicare a legii, pentru a intensifica cooperarea, inclusiv cu Europol, în vederea anchetării și a eliminării mai eficace a rețelelor de persoane vinovate de infracțiuni sexuale împotriva copiilor, acordând, în același timp, prioritate drepturilor și siguranței copiilor implicați;

22.

solicită o abordare bazată pe un parteneriat efectiv și pe schimb de informații între agențiile de aplicare a legii, autoritățile judiciare, industria TIC, furnizorii de servicii de internet (ISP), sectorul bancar și organizațiile neguvernamentale, inclusiv organizațiile de tineret și de copii, în vederea garantării drepturilor și protecției copiilor în mediul online și pentru a-i considera pe aceștia drept persoane vulnerabile potrivit legii; solicită Comisiei să adopte inițiativa de a îndemna toate statele membre să ia măsuri de combatere a tuturor formelor de comportament hărțuitor și agresiv pe internet;

23.

consideră că copiii neînsoțiți sunt în mod deosebit vulnerabili; solicită Comisiei și statelor membre să pună în aplicare Rezoluția Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE; solicită statelor membre să implementeze pe deplin pachetul privind sistemul european comun de azil, pentru a îmbunătăți situația minorilor neînsoțiți în UE; solicită statelor membre să adopte măsuri pentru a opri detenția copiilor imigranți în UE; salută hotărârea Curții de Justiție în cauza C-648/11 MA, BT, DA/Secretary of State for the Home Department, în care se afirmă că statul membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate în mai mult de un stat membru de către un minor neînsoțit este statul membru în care acesta este prezent după depunerea unei cereri acolo; reamintește faptul că un minor neînsoțit este, în primul rând, un copil care se poate afla în pericol și că protecția copiilor, și nu politicile vizând imigrația, trebuie să fie principiul de bază al acțiunilor statelor membre și UE în ce privește copiii neînsoțiți, respectându-se, astfel, principiul fundamental al interesului superior al copilului;

24.

solicită tuturor statelor membre să implementeze standardele stabilite în Convenția ONU privind drepturile copilului pentru copiii lipsiți de îngrijire părintească și în Orientările ONU pentru îngrijirea alternativă a copiilor; solicită Comisiei să utilizeze fondurile structurale ale UE pentru a sprijini trecerea de la serviciile instituționale la serviciile prestate de comunități; solicită Comisiei ca, dat fiind numărul considerabil de cazuri în care se afirmă că autoritățile publice din unele state membre au procedat la adopție forțată fără consimțământul părinților, să prezinte măsuri specifice pentru a garanta că practicile de adopție din statele membre respectă interesul superior al copilului;

25.

solicită tuturor statelor membre să faciliteze reîntregirea familiei într-un mod pozitiv, uman și rapid, în conformitate cu articolul 10 din Convenția ONU privind drepturile copilului;

26.

subliniază necesitatea unei abordări mai coordonate în ce privește găsirea copiilor dispăruți în UE; solicită statelor membre să intensifice cooperarea polițienească și judiciară în cazurile transfrontaliere care implică copii dispăruți și să creeze linii telefonice de urgență pentru a-i căuta pe copiii dispăruți și a sprijini victimele abuzurilor împotriva copiilor; solicită statelor membre să faciliteze aderarea lipsită de probleme a Marocului, Singapore, Federației Ruse, Albaniei, Andorei, Seychelles, Gabonului și Armeniei la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii;

27.

solicită Comisiei ca, la revizuirea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, să ia serios în considerare interesul superior al copilului, date fiind lacunele din implementarea și aplicarea acestui regulament în statele membre în ce privește drepturile părintești și de încredințare;

28.

condamnă orice formă de violență împotriva copiilor, de abuz fizic, sexual și verbal, căsătoriile forțate, munca, prostituția și torturarea copiilor, crimele de onoare, mutilarea genitală a femeilor, folosirea copiilor-soldați și a copiilor drept scuturi umane, privațiunile, neglijarea și malnutriția; consideră că tradiția, cultura și religia nu ar trebui utilizate niciodată pentru a justifica violența împotriva copiilor; solicită statelor membre să își respecte obligațiile și să combată orice formă de violență împotriva copiilor, inclusiv prin interzicerea și sancționarea oficială a pedepsei corporale împotriva copiilor; solicită statelor membre să-și intensifice cooperarea și dialogul cu țările terțe pentru a sensibiliza publicul și a promova respectarea drepturilor copilului peste tot în lume;

29.

condamnă folosirea copiilor în activități sau scopuri militare și teroriste; reamintește importanța furnizării de sprijin și asistență psihologică tuturor copiilor care au fost expuși unor evenimente violente sau care sunt victime ale războiului; salută inițiativa UE „Copiii păcii” și subliniază importanța garantării accesului la educație pentru copiii afectați de conflicte; solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să sprijine campania ONU „Copii, nu soldați”, care are drept scop încetarea, până în 2016, a recrutării și a folosirii copiilor-soldați de către forțele naționale de securitate;

30.

solicită VP/ÎR să acorde prioritate drepturilor copilului în toate acțiunile externe ale UE, pentru a garanta integrarea efectivă a drepturilor copilului, inclusiv în contextul dialogurilor privind drepturile omului, al acordurilor comerciale, al procesului de aderare și al politicii europene de vecinătate, precum și în relațiile cu grupul statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP), în special cu țările aflate în conflict; solicită VP/ÎR să prezinte anual un raport Parlamentului privind rezultatele obținute în ce privește acțiunea externă a UE având în centrul său copilul;

31.

solicită Comisiei să integreze drepturile copilului în cooperarea pentru dezvoltare și în ajutorul umanitar, pentru a garanta o finanțare adecvată și a crește nivelul protecției copiilor afectați de stări de urgență sau de catastrofe naturale sau provocate de om, a copiilor strămutați în interiorul țării și a refugiaților-copii; subliniază importanța creării unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare, în special în cazul crizelor prelungite, precum și a integrării inovării și a noilor tehnologii în politicile și programele UE, pentru a promova mai eficient drepturile copilului în contexte legate de dezvoltare și de stări de urgență;

32.

salută faptul că Premiul Nobel pentru Pace din 2014 a fost decernat în comun lui Kailash Satyarthi și lui Malala Yousafzai pentru angajamentul acestora în apărarea drepturilor copilului, în special a dreptului tuturor copiilor la educație; salută sprijinul public acordat de către Rețeaua Premiului Saharov inițiativelor de sensibilizare a publicului cu privire la violența îndreptată împotriva copiilor; consideră că acestea constituie dovezi clare ale rolului important pe care îl au societatea civilă și organizațiile internaționale în susținerea, promovarea și protejarea drepturilor consacrate în Convenția ONU privind drepturile copilului;

33.

subliniază rolul important pe care îl au partenerii sociali și autoritățile locale în promovarea drepturilor copilului și solicită Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European să adopte măsuri și proiecte de aviz, astfel încât să se angajeze pe deplin în promovarea drepturilor copilului în cadrul politicilor UE;

34.

solicită instituțiilor UE, statelor membre, autorităților locale, partenerilor sociali și societății civile să-și unească forțele și să coopereze la toate nivelurile pentru a îmbunătăți situația copiilor din UE și din restul lumii; salută și sprijină Manifestul privind drepturile copilului, ai cărui autori sunt UNICEF și 14 organizații de promovare a drepturilor copilului, și încurajează deputații în Parlamentul European și membrii parlamentelor naționale să semneze în număr mai mare Manifestul, devenind, astfel, „campioni ai drepturilor copilului”;

35.

își exprimă dorința de a institui un intergrup în cadrul Parlamentului European privind drepturile și bunăstarea copilului, având la bază Manifestul privind drepturile copilului, ca un organ permanent responsabil cu promovarea drepturilor copilului în cadrul tuturor politicilor și activităților Parlamentului European, atât în contextul afacerilor interne, cât și al afacerilor externe; sprijină, prin urmare, inițiativa vizând instituirea unor „puncte focale” pentru drepturile copilului în cadrul fiecărei comisii parlamentare, pentru a garanta integrarea drepturilor copilului în fiecare politică și text legislativ adoptat;

36.

consideră că este important să crească participarea copiilor la activitățile sale parlamentare, în conformitate cu practicile instituite de Uniunea Interparlamentară și de UNICEF; solicită Comisiei, statelor membre și autorităților locale să analizeze modalitățile și mijloacele de creștere a implicării copiilor și a adolescenților în procesul decizional; încurajează utilizarea noilor tehnologii și a inovării pentru a-i consulta pe copii și pe tineri și pentru a crește participarea copiilor;

37.

invită statele membre să ratifice fără întârziere toate protocoalele opționale la Convenția ONU privind drepturile copilului;

38.

solicită Comisiei și VP/ÎR să analizeze modalitățile și mijloacele prin care UE poate adera în mod unilateral la Convenția ONU privind drepturile copilului;

39.

încurajează SUA, Somalia și Sudanul de Sud să ratifice Convenția privind drepturile copilului pentru a obține o ratificare universală;

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, Secretarului General al ONU, președintelui Comitetului ONU pentru drepturile copilului și Directorului executiv al UNICEF.

(1) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.

(2) JO L 335, 17.12.2011, p. 1.

(3) JO L 59, 2.3.2013, p. 5.

(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0387.

(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0126.

(6) Texte adoptate, P7_TA(2014)0105.

9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/65

P8_TA(2014)0071

Piața unică digitală

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la susținerea drepturilor consumatorilor pe piața unică digitală (2014/2973(RSP))

(2016/C 289/11)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 3 alineatul (3) și articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—	având în vedere articolele 9, 10, 12, 14, 16, 26 și 36, articolul 114 alineatul (3) și articolul 169 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 7, 8, 11, 21, 38 și 52,

—	având în vedere procedura de codecizie 2013/0309 privind propunerea de regulament de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de realizare a unui continent conectat (COM(2013)0627),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 23 aprilie 2013 intitulat „Comerțul electronic – Plan de acțiune 2012-2015 – Situația în 2013” (SWD(2013)0153),

—	având în vedere Tabloul de bord al pieței interne 26 emis de Comisie la 18 februarie 2013,

—	având în vedere rapoartele Comisiei privind Tabloul de bord al Agendei digitale 2014,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2012 intitulată „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online” (COM(2011)0942),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la o nouă agendă privind politica de protecție a consumatorilor europeni (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la valorificarea potențialului cloud computingului în Europa (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la finalizarea pieței unice digitale (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la finalizarea pieței unice digitale (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la o strategie de consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 referitoare la „O piață unică digitală competitivă – guvernarea electronică, un vârf de lance” (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la o nouă strategie pentru politica de protecție a consumatorilor (8),

—	având în vedere studiul din 2013 elaborat de Departamentul său tematic A cu privire la construirea unei societăți digitale omniprezente în UE,

—	având în vedere studiul din 2013 elaborat de Departamentul său tematic A intitulat „Entertainment x.0 pentru promovarea dezvoltării rețelelor în bandă largă”,

—	având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 26 martie 2009 privind consolidarea securității și a libertăților fundamentale pe internet (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne (10),

—	având în vedere studiul din 2013, realizat de Departamentul său tematic A, cu privire la discriminarea consumatorilor pe piața unică digitală,

—	având în vedere Hotărârea Curții de Justiție din 8 aprilie 2014 pronunțată în cauzele conexate C-293/12 și C-594/12, prin care Directiva privind păstrarea datelor era declarată nevalidă,

—	având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât piața unică digitală este unul din domeniile în care s-au înregistrat progrese, în ciuda dificultăților întâmpinate, care oferă un potențial pentru importante beneficii de eficiență de până la 260 de miliarde EUR anual, contribuind astfel la redresarea Europei după criză;

B.	întrucât finalizarea pieței unice digitale europene ar crea milioane de locuri de muncă și ar permite eventual Europei să-și majoreze PIB-ul cu 4 % până în 2020;

C.	întrucât se preconizează că numai în cazul economiei aplicațiilor veniturile se vor tripla în perioada 2013-2018, creându-se 3 milioane de locuri de muncă în această perioadă;

D.	întrucât Parlamentul a comandat un studiu pentru analizarea costului non-Europei pe piața unică digitală, care întărește importanța considerării soluțiilor digitale ca o oportunitate pentru consumatori, cetățeni și întreprinderi, și nu o amenințare;

întrucât Uniunea trebuie să încurajeze adoptarea în masă a cloud computingului în Europa, având în vedere că acesta constituie un vector important pentru creșterea economică europeană; întrucât studiul aduce dovezi în favoarea unor câștiguri preconizate semnificative legate de dezvoltarea sa rapidă;

întrucât obstacolele care împiedică participarea consumatorilor la piața unică digitală sunt legate de practici discriminatorii precum restricționarea prestatorilor de servicii în anumite țări și teritorii, refuzul simplu de comercializare, redirijarea automată și diversificarea nejustificată a condițiilor de comercializare;

G.	întrucât existența unor plăți pe dispozitive mobile și plăți electronice sigure, eficiente, competitive și inovatoare sunt esențiale în cazul în care se dorește ca consumatorii să se bucure de toate avantajele pieței unice;

întrucât protecția datelor cu caracter personal și a vieții private, precum și securitatea cibernetică, a comunicațiilor și a rețelelor electronice sunt o prioritate pe piața unică digitală pentru că reprezintă condiții fundamentale pentru funcționarea sa și pentru consolidarea încrederii consumatorilor și a cetățenilor în aceasta;

I.	întrucât disponibilitatea la nivel transeuropean a accesului generalizat, de mare viteză, sigur și rapid la internet și la servicii digitale de interes public este esențială pentru creșterea economică și socială, pentru competitivitate, pentru incluziunea socială, precum și pentru piața unică;

J.	întrucât cercetarea, dezvoltarea și inovarea în domeniul economiei digitale vor contribui la garantarea faptului că Europa rămâne competitivă pe termen mediu și lung;

K.	întrucât implementarea rapidă a rețelelor în bandă largă de mare viteză este esențială pentru dezvoltarea productivității europene și pentru apariția de mici întreprinderi, care pot deveni lideri în diferite sectoare, de exemplu în sectorul sănătății, al producției și al serviciilor;

L.	întrucât sectorul privat ar trebui să dețină rolul principal în extinderea și modernizarea rețelelor în bandă largă, fiind susținut de un cadru de reglementare favorabil investițiilor și competitiv;

întrucât piața unică digitală este unul dintre sectoarele cele mai inovatoare ale economiei și, astfel, joacă un rol important pentru competitivitatea economiei europene și contribuie la creșterea economică prin dezvoltarea comerțului electronic, ușurând, totodată, respectarea de către întreprinderi a obligațiilor lor administrative și financiare și oferind consumatorilor o gamă mai largă de bunuri și servicii;

N.	întrucât piața unică digitală nu numai că oferă beneficii economice, dar are și un impact profund asupra vieții politice, sociale și culturale de zi cu zi a cetățenilor și consumatorilor din UE;

O.	întrucât o piață unică digitală competitivă nu poate exista fără internet rapid în bandă largă și de mare capacitate și rețele de telecomunicații în toate regiunile UE, chiar și în zonele izolate;

P.	întrucât decalajul digital existent și în continuă creștere are un impact negativ direct asupra dezvoltării pieței unice digitale, atât în ceea ce privește accesul la internet, cât și competențele în domeniul electronic;

întrucât protecția datelor cu caracter personal și a vieții private, precum și securitatea comunicațiilor și a rețelelor electronice sunt o prioritate în piața unică digitală, întrucât acestea reprezintă condiții fundamentale pentru funcționarea sa și pentru consolidarea încrederii consumatorilor și a cetățenilor în ea;

R.	întrucât, pentru a putea crește și pentru a se extinde, piețele online trebuie să demonstreze flexibilitate și accesibilitate pentru consumatori;

S.	întrucât comerțul electronic completează în mod substanțial comerțul tradițional și este un factor important în gama de opțiuni a consumatorilor, un factor de competitivitate și de inovare tehnologică, contribuind astfel la tranziția Uniunii Europene către o economie a cunoașterii;

întrucât o concurență liberă și echitabilă în rândul întreprinderilor, care să sprijine investițiile, este esențială pentru acest sector al economiei, deoarece va asigura dezvoltarea sa durabilă pe termen lung, în folosul utilizatorilor finali; întrucât concurența adevărată este un vector potrivit pentru investiții eficiente și poate asigura beneficii pentru consumatori în ceea ce privește gama de opțiuni, prețurile și calitatea;

U.	întrucât în anumite domenii ale pieței unice digitale există vulnerabilități cauzate de concentrarea excesivă a pieței și operatorii dominanți;

V.	întrucât problema fragmentării pieței și lipsa interoperabilității în Uniunea Europeană este un obstacol pentru dezvoltarea oportună a pieței unice digitale;

W.	întrucât locurile de muncă create de piața unică digitală sunt, în general, bine remunerate și exigente din punct de vedere al competențelor și, prin urmare, reprezintă o contribuție importantă la crearea unei piețe a muncii calitative și durabile;

X.	întrucât Comisia ar trebui ia măsuri de protecție contra comportamentului antitrust care afectează pluralitatea media, atât în ceea ce privește furnizarea de conținuturi și proprietatea, deoarece accesul la informații constituie cheia către o democrație viguroasă;

invită statele membre și Comisia ca, prin eforturi susținute legate de aplicarea și asigurarea respectării normelor în vigoare, ca parte a unei strategii mai largi, să elimine toate actualele obstacole în calea dezvoltării pieței unice digitale, asigurând totodată evaluarea măsurilor și adaptabilitatea acestora în viitor la cerințele epocii digitale; subliniază că aceste eforturi trebuie să se regăsească printre cele mai de seamă eforturi ale UE de a genera creștere economică și locuri de muncă și pentru a consolida competitivitatea și rezistența economiei globale;

subliniază că orice propunere legislativă referitoare la piața unică digitală trebuie să respecte Carta drepturilor fundamentale a UE, pentru a se asigura astfel respectarea deplină a drepturilor astfel consacrate în domeniul digital;

subliniază, mai ales, potențialul comerțului electronic despre care se crede că ar putea aduce consumatorilor economii anuale de 11,7 miliarde EUR dacă aceștia ar avea recurs la întreaga gamă de bunuri și servicii din UE când fac achiziții online;

deși salută creșterea comerțului electronic, atrage atenția asupra poziției dominante pe care o dețin în anumite state membre un număr restrâns de actori în domeniul vânzărilor directe de bunuri materiale sau care oferă o platformă bazată pe piață destinată persoanelor care doresc să vândă bunuri materiale; subliniază necesitatea monitorizării și prevenirii la nivel european a abuzurilor legate de astfel de poziții dominante în ceea ce privește disponibilitatea bunurilor pentru consumatori și taxele impuse IMM-urilor pentru utilizarea acestui tip de platforme bazate pe piață;

subliniază necesitatea de abordare și diminuare a decalajului digital pentru fructificarea deplină a potențialului pieței unice digitale și pentru a permite includerea tuturor cetățenilor, indiferent de veniturile acestora, de situația socială, de localizarea geografică, sănătate sau vârstă, în societatea erei digitale;

constată, îndeosebi, necesitatea de a elimina obstacolele cu care se confruntă încă consumatorii și întreprinderile în materie de comerț electronic, printre care serviciile online, accesul la conținut digital, prevenirea fraudelor, înregistrări ale site-urilor, promoții de vânzări și etichetare;

invită Comisia să asigure o rapidă punere în aplicare a pieței unice pentru servicii și să asigure punerea în aplicare și respectarea legislației precum directiva privind drepturile consumatorilor, soluționarea alternativă a litigiilor și soluționarea online a litigiilor, asigurând totodată reducerea poverii administrative;

solicită adoptarea rapidă a noului pachet modernizat privind protecția datelor pentru a oferi un echilibru corespunzător între un nivel înalt de protecție a datelor cu caracter personal, siguranța utilizatorilor și controlul asupra propriilor date cu caracter personal și un cadru legislativ stabil și previzibil, în care întreprinderile să poată înflori într-o piață unică consolidată în beneficiul utilizatorilor finali, în condiții de concurență echitabile, care favorizează investițiile și un mediu care contribuie la atractivitatea Uniunii ca destinație pentru întreprinderi; invită Comisia și statele membre să aloce resursele necesare pentru a combate criminalitatea informatică prin intermediul măsurilor legislative și al cooperării în materie de aplicare a legii, atât la nivel național, cât și european;

subliniază necesitatea de a garanta condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața unică digitală, pentru a le permite să facă față concurenței; invită, prin urmare, Comisia să pună în aplicare în mod corespunzător normele europene privind concurența pentru a preveni concentrarea excesivă a pieței și abuzul de poziție dominantă și să monitorizeze concurența în ceea ce privește conținutul și serviciile grupate;

10.

ia act de faptul că este necesară asigurarea unor condiții de concurență echitabile pe piața unică digitală pentru a garanta vitalitatea economiei digitale în cadrul Uniunii; subliniază că o punere în aplicare strictă a normelor europene în materie de concurență pe piața unică digitală vor fi determinante pentru creșterea pieței, accesul consumatorilor și opțiunile pe care le au aceștia la dispoziție, precum și pentru competitivitatea pe termen lung; subliniază că este important să li se ofere consumatorilor aceeași protecție online ca cea de care beneficiază pe piețele lor tradiționale;

11.

îndeamnă Consiliul să realizeze progrese rapide și să deschidă negocierile cu Parlamentul cu privire la propunerea de regulament de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și să realizeze un continent conectat, deoarece acest lucru ar elimina în mod concret taxele de roaming în cadrul UE, ar asigura o mai mare securitate juridică în ceea ce privește neutralitatea rețelei și ar îmbunătăți protecția consumatorilor în cadrul pieței unice digitale; consideră că acest regulament ar putea constitui un pas esențial către înfăptuirea unei piețe unice europene a comunicațiilor mobile;

12.

consideră că Comisia ar trebui să acționeze pentru a crea și a garanta un mediu legislativ și juridic sigur, de natură să încurajeze creativitatea și inovarea în cazul întreprinderilor nou înființate, al microîntreprinderilor și al IMM-urilor;

13.

solicită Comisiei să prezinte o inițiativă privind spiritului antreprenorial în domeniul digital, având în vedere că este esențial pentru crearea de noi locuri de muncă și promovarea unor idei inovatoare, inclusiv a unor măsuri de îmbunătățire a accesului la finanțare pentru noii antreprenori digitali (de exemplu, cu ajutorul externalizării spre public) și de încurajare a celei de-a doua șanse pentru antreprenorii care nu au avut succes;

14.

subliniază că toate tipurile de trafic pe internet ar trebui să fie tratate pe picior de egalitate, fără discriminări, restricții sau interferențe, indiferent de expeditor, destinatar, tip, conținut, dispozitiv, serviciu sau aplicație;

15.

observă că piața căutărilor online este deosebit de importantă pentru asigurarea unor condiții competitive pe piața unică digitală, având în vedere posibilitatea ca motoarele de căutare să devină adevărate „filtre” și să comercializeze servicii secundare bazate pe informațiile pe care le obțin; invită, prin urmare, Comisia să pună în aplicare cu fermitate normele europene în materie de concurență, pe baza contribuțiilor tuturor actorilor relevanți și ținând seama de întreaga structură a pieței unice digitale pentru a prevedea soluții care să fie cu adevărat benefice pentru consumatori, utilizatorii de internet și întreprinderile online; invită, de asemenea, Comisia să aibă în vedere prezentarea de propuneri pentru separarea motoarelor de căutare de alte servicii comerciale, ca o eventuală măsură pe termen lung pentru atingerea obiectivelor menționate anterior;

16.

solicită, de asemenea, Comisiei să analizeze rapid posibile soluții care să asigure o structură echilibrată, echitabilă și deschisă pentru căutările pe internet;

17.

subliniază că, atunci când sunt utilizate motoare de căutare pentru consumatori, procesul de căutare și rezultatele ar trebui să fie nepărtinitoare, pentru a evita discriminarea în procesul de căutare pe internet, pentru a intensifica concurența, a extinde posibilitatea utilizatorilor și consumatorilor de a alege și pentru a se menține diversitatea surselor de informare; observă, așadar, că indexarea, evaluarea, prezentarea și clasamentul realizat de motoarele de căutare trebuie să fie nepărtinitoare și transparente; invită Comisia să prevină orice abuz în comercializarea serviciilor interconectate de către operatorii motoarelor de căutare;

18.

salută anunțul privind desfășurarea de către Comisie a unor anchete suplimentare care vizează practicile motoarelor de căutare și piața digitală, în general;

19.

subliniază importanța garantării unui cadru eficient și echilibrat pentru protecția drepturilor de autor și a proprietății intelectuale, care să fie adaptat la realitatea economiei digitale;

20.

încurajează adoptarea și punerea în aplicare rapidă a dispozițiilor internaționale care vizează facilitarea accesului utilizatorilor cu handicap la conținutul digital și la lucrările imprimate prin digitalizarea lor;

21.

salută încheierea Tratatului de la Marrakesh, care vizează facilitarea accesului persoanelor cu deficiențe de vedere la cărți, și încurajează toate părțile semnatare să ratifice tratatul; consideră că Tratatul de la Marrakesh reprezintă un pas înainte, dar că mai rămân încă multe de făcut pentru a le permite persoanelor cu handicap, precum și celor cu deficiențe de vedere, să aibă acces la conținuturi; subliniază importanța consolidării în continuare a accesibilității într-o gamă largă de domenii, de la drepturile de autor și motoarele de căutare la operatorii de telecomunicații;

22.

invită Comisia și statele membre să continue dezvoltarea și punerea în aplicare a cadrelor de reglementare la nivelul UE și la nivel național pentru a permite funcționarea unei piețe integrate și sigure a plăților mobile și electronice, asigurând totodată protecția consumatorilor și a datelor clienților; subliniază, în acest sens, necesitatea unor norme clare și previzibile, definite în legislație;

23.

reamintește că tehnologia de tip cloud computing poate deveni un instrument puternic pentru dezvoltarea pieței unice digitale și poate oferi avantaje economice, în special IMM-urilor, prin reducerea costului infrastructurilor informatice și a altor costuri; subliniază, în acest context, că în cazul în care serviciile de tip cloud computing sunt furnizate doar de un număr restrâns de mari furnizori, tot mai multe informații vor fi concentrate în mâinile furnizorilor respectivi; reamintește, de asemenea, că serviciile de tip cloud computing prezintă riscuri și pentru utilizatori, mai ales în ceea ce privește datele cu caracter sensibil; solicită punerea în aplicare corespunzătoare a strategiei europene pentru a garanta servicii de cloud computing competitive și sigure;

24.

invită Comisia să preia inițiativa promovării unor standarde și specificații internaționale pentru serviciile de tip cloud computing, astfel încât să fie posibilă furnizarea de servicii de tip cloud computing care să respecte viața privată, să fie fiabile, accesibile, să aibă un grad ridicat de interoperabilitate, să fie sigure și eficiente din punct de vedere energetic, ca parte integrală a unei viitoare politici industriale a Uniunii; subliniază că fiabilitatea, securitatea și protecția datelor sunt necesare pentru încrederea consumatorilor și pentru competitivitate;

25.

subliniază necesitatea de a garanta securitatea online, în special a copiilor, și de a preveni exploatarea copiilor asigurând existența mijloacelor necesare pentru a detecta și eradica publicarea de imagini cu caracter pedopornografic pe internet și pentru a preveni accesul copiilor și al adolescenților la conținuturi rezervate adulților;

26.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0239.

(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0063.

(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0535.

(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0327.

(5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0468.

(6) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 11.

(7) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 64.

(8) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 25.

(9) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 206.

(10) Texte adoptate, P7_TA(2014)0230.

9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/71

P8_TA(2014)0072

Malnutriția infantilă în țările în curs de dezvoltare

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la malnutriția și subnutriția infantilă în țările în curs de dezvoltare (2014/2853(RSP))

(2016/C 289/12)

Parlamentul European,

—	având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, în special articolul 25, care recunoaște dreptul la hrană ca parte a dreptului la un nivel de trai decent,

—	având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în special articolul 11, care recunoaște dreptul la un nivel de trai decent, inclusiv la hrană adecvată, precum și dreptul fundamental de a nu suferi de foame,

—	având în vedere Protocolul opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale adoptat în 2008, care face din dreptul la hrană un drept ce poate fi invocat în fața instanțelor la nivel internațional,

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, în special articolul 24 alineatul (2) litera (c) și articolul 27 alineatul (3),

—	având în vedere Declarația privind securitatea alimentară mondială adoptată în cadrul Summitului mondial al FAO privind alimentația, organizat la Roma în 1996,

—	având în vedere Orientările privind dreptul la hrană, adoptate de FAO în 2004, care oferă statelor îndrumări cu privire la modalitățile de implementare a obligațiilor acestora legate de dreptul la hrană,

—	având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, în special ODM 1 (reducerea sărăciei severe și a foametei până în 2015) și ODM 4 (reducerea mortalității infantile),

—	având în vedere Convenția privind asistența alimentară, adoptată în 2012,

—	având în vedere rapoartele globale și de sinteză ale ONU din cadrul procesului de Evaluare Internațională a Științelor Agricole și Tehnologiei de Dezvoltare, publicate în 2009 (1),

—	având în vedere raportul UNICEF din 2009 privind penuria de alimente la nivel mondial care afectează copiii,

—	având în vedere raportul intitulat „Agroecology and Right to Food” (Agroecologia și dreptul la hrană), elaborat de Raportorul special al ONU pentru dreptul la alimentație, care a fost prezentat la cea de a 16-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, la 8 martie 2011,

—	având în vedere tema expoziției universale Expo 2015 de la Milano, a cărei temă va fi „Hrănirea planetei, energie pentru viață”,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Asistența alimentară umanitară” (COM(2010)0126),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată „Un cadru de politică al UE pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară” (COM(2010)0127),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Abordarea UE în materie de reziliență: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare” (COM(2012)0586),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 martie 2013 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consolidarea nutriției mamei și a copilului în cadrul asistenței externe: un cadru de politică al UE (COM(2013)0141),

—	având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la abordarea UE în materie de reziliență și reducerea riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare” (3)

—	având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind malnutriția infantilă în țările în curs de dezvoltare (O-000083/2014 – B8-0041/2014),

—	având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru dezvoltare,

—	având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât aproape un miliard de persoane suferă în continuare de foame și cel puțin 225 de milioane de copii cu vârste de până la cinci ani, din întreaga lume, suferă de subnutriție acută și cronică, de retard de creștere ca urmare a subnutriției cronice infantile și materne, estimându-se că de 2,6 milioane dintre aceștia mor anual în țările în curs de dezvoltare;

întrucât, potrivit indicilor și hărților globale vizând foametea ascunsă (4), se estimează că la nivel mondial două miliarde de oameni, sau o persoană din trei în țările în curs de dezvoltare, suferă de o carență cronică de vitamine și minerale esențiale (micronutrienți), o situație cunoscută sub numele de „foamete ascunsă” care le mărește dramatic probabilitatea de a avea defecte la naștere, infecții și o dezvoltare compromisă;

C.	întrucât, conform OMS, subnutriția este de departe principala cauză de mortalitate infantilă și provoacă 35 % din bolile de care suferă copiii cu vârste de până la cinci ani;

D.	întrucât circa 20 de milioane de copii încă suferă de malnutriție severă acută atât în situații de urgență, cât și în afara unor asemenea situații, și întrucât doar 10 % dintre ei au acces la tratament;

E.	întrucât alimentația copiilor cu vârste până la cinci ani depinde în mare măsură de alimentația mamelor în perioada sarcinii și a alăptării;

F.	întrucât subnutriția este și o cauză a morbidității și a scăderii productivității și împiedică dezvoltarea economică și socială a țărilor în curs de dezvoltare;

G.	întrucât cei care supraviețuiesc subnutriției prezintă deseori în cursul vieții deficiențe fizice și cognitive, care le limitează capacitățile de învățare și de integrare în viața profesională și rămân blocați într-un ciclu intergenerațional de boală și sărăcie;

H.	întrucât, din cauza efectelor produse de schimbările climatice asupra producției agricole și, prin urmare, asupra alimentației, se preconizează că numărul copiilor subnutriți va crește;

I.	întrucât una dintre cauzele importante ale foametei în țările în curs de dezvoltare este sărăcia rurală și urbană masivă, exacerbată de migrația rurală, care e declanșată de faptul că pentru mulți agricultura la scară mică nu este o opțiune viabilă;

J.	întrucât, la 25 de ani de la adoptarea Convenției cu privire la drepturile copilului, unele state semnatare nu au fost încă în măsură să creeze un mediu propice care să garanteze accesul copiilor la o alimentație adecvată;

întrucât la Summitul mondial privind alimentația din 1996 guvernele au reafirmat dreptul la hrană și s-au angajat să reducă la jumătate, până în 2015, numărul persoanelor care suferă de foame și de malnutriție, de la 840 la 420 de milioane; întrucât, cu toate acestea, numărul persoanelor care suferă de foame și de malnutriție, în special al copiilor aflați în această situație, a crescut în ultimii ani, mai ales datorită crizelor alimentare din 2008 și 2011;

L.	întrucât diferite instrumente juridice internaționale fac legătura între dreptul la hrană și alte drepturi fundamentale, inclusiv dreptul la viață, la condiții de viață, dreptul la proprietate, dreptul la educație și dreptul la apă;

M.	întrucât dreptul tuturor la hrană și alimentație adecvată este esențial pentru îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM); întrucât alimentația are legătură cu majoritatea, dacă nu chiar cu toate ODM-urile, care sunt, la rândul lor, strâns legate între ele;

întrucât organizațiile internaționale confirmă că producția de hrană este suficientă pentru a hrăni întreaga populație de pe glob și că subnutriția infantilă este legată de insecuritatea alimentară și de sărăcia gospodăriilor, excluziune, de practicile de îngrijire și de hrănire necorespunzătoare, de un mediu de locuit insalubru și de servicii de sănătate inadecvate;

O.	întrucât dreptul la hrană și la o alimentație sănătoasă este esențial pentru dezvoltarea unor familii și comunități rezistente și a capacității acestora de a reduce perioadele lungi de însănătoșire în urma unei situații de criză, pe fondul creșterii numărului și amplorii dezastrelor;

întrucât alimentația optimă a copiilor se face atunci când aceștia au acces la alimente diverse și bogate în nutrienți, la un preț accesibil, precum și atunci când beneficiază de practici adecvate de îngrijire a mamei și a copilului, de servicii de sănătate decente și de un mediu sănătos, inclusiv apă potabilă, rețele de salubrizare și practici de igienă corecte,

subliniază că subnutriția infantilă are numeroase cauze și că majoritatea sunt de origine umană, putând fi așadar, evitate, iar printre acestea se numără: structuri economice ineficiente, distribuirea inechitabilă a resurselor și/sau utilizarea nesustenabilă a acestora, recurgerea excesivă la culturi individuale și monoculturi, discriminarea femeilor și copiilor, starea de sănătate deficitară ca urmare a sistemelor de sănătate necorespunzătoare, alături de lipsa educației, mai ales în cazul mamelor;

insistă asupra faptului că autoritățile publice trebuie să garanteze cele trei dimensiuni ale dreptului la hrană și la o alimentație adecvată: disponibilitatea, adică posibilitatea fie de a-și procura hrana direct din terenuri agricole sau din alte resurse naturale, fie de a avea acces la sisteme de distribuție, de prelucrare și de comercializare care funcționează în mod corespunzător; accesibilitatea, adică garantarea atât a accesului economic, cât și a accesului fizic la hrană; și adecvarea, adică hrana trebuie să fie sigură și să satisfacă nevoile nutritive ale fiecărei persoane, ținând cont de vârstă, condiții de viață, stare de sănătate, ocupație, sex, cultură și religie;

subliniază că, din perspectiva ciclului de viață, perioada cea mai importantă în care trebuie satisfăcute nevoile nutriționale ale copilului este în primele 1 000 de zile de viață, incluzând sarcina, deoarece în acest interval copilul are nevoi nutriționale mai mari pentru a putea crește și se dezvolta rapid, este mai predispus la infecții și este total dependent de alții în ceea ce privește hrana, îngrijirea și interacțiunile sociale;

își reafirmă convingerea că pentru soluționarea subnutriției mamelor și copiilor este nevoie o abordare integrată și o acțiune coordonată în mai multe sectoare care o influențează, și anume sănătatea, educația, agricultura, apa și rețelele de salubrizare, precum și implicarea responsabilă a tuturor părților interesate; invită Comisia și statele membre să adopte strategii coerente de dezvoltare pe termen lung și să facă eforturi pentru a reduce subnutriția și în cazul situațiilor de urgență și al intervențiilor umanitare;

solicită UE să sprijine mai mult, prin intermediul programelor sale de ajutor pentru dezvoltare, producția agricolă sustenabilă pentru micii producători, țărani și la scară mijlocie, în primul rând pentru consumul local și să investească în planuri participative, coordonate la nivel național, care să fie implementate la nivel local în colaborare cu agricultorii și reprezentanții acestora, cu autoritățile locale și regionale și cu organizațiile societății civile;

salută progresele înregistrate în ultimii ani în combaterea subnutriției infantile, fapt demonstrat de indicatorii privind evoluțiile înregistrate în îndeplinirea ODM 1; consideră, însă, că numărul copiilor care mor din cauza subnutriției sau care suferă de subnutriție rămâne inacceptabil de ridicat și contribuie la menținerea cercului vicios al sărăciei și foametei;

subliniază, prin urmare, că combaterea subnutriției infantile și asigurarea accesului universal la o hrană adecvată din punct de vedere nutritiv trebuie să rămână unul dintre cele mai importante țeluri subsumate obiectivului de eradicare a foametei din cadrul agendei pentru perioada de după 2015, făcând apel explicit la eradicarea, până în 2030, a tuturor formelor de malnutriție și la îndeplinirea, până în 2025, a obiectivelor convenite la nivel internațional referitoare la retardul de creștere și emacierea copiilor cu vârste până la cinci ani;

consideră că reducerea fondurilor destinate agriculturii în cadrul celui de al zecelea Fond European de Dezvoltare, comparativ cu cel de al nouălea FED, a fost o greșeală; îndeamnă, prin urmare, Consiliul să reflecteze la această chestiune și să adopte măsuri corective în perspectiva celui de al unsprezecelea FED;

subliniază importanța voinței politice în abordarea problemei malnutriției; salută Foaia de parcurs pentru Inițiativa vizând îmbunătățirea alimentației – Scaling-Up Nutrition (SUN) – elaborată de Comitetul permanent pentru alimentație al ONU (UNSCN) pentru a accelera îmbunătățirea alimentației, în special în țările cel mai afectate, inițiativă la care participă diverse părți interesate, inclusiv agențiile ONU care se ocupă de această problematică; invită Comisia și statele membre să implementeze principiile enunțate în inițiativa SUN; invită Comisia să încurajeze și să organizeze participarea la platforma SUN a societății civile și a organizațiilor de la nivel local care au contact direct cu micii producători și familiile acestora;

10.

salută angajamentul Comisiei Europene de a investi 3,5 miliarde EUR în perioada 2014-2020 pentru îmbunătățirea alimentației în unele dintre cele mai sărace țări ale lumii și invită Comisia să își mărească angajamentele pentru intervențiile vizând alimentația, pentru a-și îndeplini obiectivul vizând reducerea cu șapte milioane, până în 2025, a numărului copiilor cu vârste de până la cinci ani care suferă de retard în creștere;

11.

subliniază că femeile au un rol esențial în alimentația copiilor și în securitatea alimentară, deoarece alăptează, produc, cumpără, pregătesc și distribuie hrana familiei, îngrijesc copiii și bolnavii și asigură o igienă adecvată; subliniază că deși femeile și fetele reprezintă 60 % din totalul celor care suferă de foamete cronică, ele produc 60-80 % din alimente în țările în curs de dezvoltare;

12.

subliniază faptul că femeile, deși se ocupă de 80 % din activitățile agricole din Africa, dețin oficial nu mai mult de 2 % din terenuri; mai subliniază că programele recente desfășurate în India, Kenya, Honduras, Ghana, Nicaragua și Nepal au constatat că gospodăriile conduse de femei dispun de mai multă securitate alimentară, de o mai bună asistență medicală și acordă o mai mare atenție educației comparativ cu gospodăriile conduse de bărbați;

13.

subliniază faptul că există o corelație strânsă între nivelul de educație al unei femei și situația nutrițională a familiei sale; îndeamnă așadar, la eliminarea barierelor de gen în educație și alfabetizare pentru a oferi femeilor un acces mai larg la educație;

14.

solicită, prin urmare, includerea dimensiunii de gen și promovarea autonomizării femeilor în toate politicile care vizează combaterea subnutriției infantile;

15.

subliniază că subnutriția în rândul femeilor însărcinate are efecte devastatoare asupra nou-născuților, riscând să afecteze în mod ireversibil dezvoltarea ulterioară a copilului; solicită, prin urmare, să se acorde o atenție specială protejării drepturilor și sănătății femeilor și să se introducă cursuri de pregătire în domeniul alimentației ca parte integrantă a programelor educative și programei școlare destinate fetelor;

16.

reafirmă importanța alfabetizării ca instrument puternic de combatere a sărăciei și creștere a dezvoltării economice; subliniază, așadar, că trebuie sprijinită educația în rândul fetelor, întrucât banii investiți în fete sporesc șansele acestora și ale copiilor lor de a avea o viață mai sănătoasă și mai fructuoasă;

17.

subliniază faptul că subnutriția infantilă este un fenomen preponderent în țările în curs de dezvoltare, dar nu doar în rândul populației rurale, ci și în mediul urban; consideră, prin urmare, că unul dintre vectorii principali în vederea eliminării foametei în rândul copiilor îl reprezintă politicile și reformele agricole menite să le permită micilor producătorilor agricoli să producă într-un mod mai eficient și mai sustenabil, astfel încât să își asigure hrană suficientă pentru ei și familiile lor;

18.

subliniază că nerezolvarea la timp a problemei subnutriției infantile, atât în cadrul cooperării pentru dezvoltare, cât și în cel al intervențiilor umanitare, poate compromite toate dimensiunile dezvoltării umane, poate submina programele naționale de educație, împovăra cheltuielile de sănătate naționale și poate împiedica dezvoltarea socioeconomică a țărilor în curs de dezvoltare, cauzându-le acestora pierderi economice estimate a fi între 2 și 8 % din PIB;

19.

reamintește că deficitul de micronutrienți, cauza a circa 7 % din boli la nivel mondial, are consecințe grave asupra dezvoltării fizice și cognitive a sugarilor și copiilor mici; subliniază faptul că în 20 dintre țările cu cel mai mare scor în Indicele foametei ascunse (18 dintre acestea aflându-se în Africa Subsahariană iar două, India și Afganistan, în Asia), retardul de creștere, anemia cauzată de lipsa de fier și carențele de vitamina A sunt frecvent întâlnite în rândul copiilor de vârstă preșcolară;

20.

atrage atenția asupra faptului că subnutriția infantilă nu este cauzată exclusiv de lipsa hranei și a infrastructurilor, ci și de probleme legate de distribuția alimentelor și de accesul inadecvat la hrană, precum și de puterea de cumpărare insuficientă, în special comparativ cu prețurile ridicate ale alimentelor, exacerbate de specula cu materiile de bază; observă că puterea de cumpărare slabă afectează mai ales persoanele sărace din mediul urban, care nu sunt capabile să își producă singure hrana; consideră importantă, în acest scop, ocrotirea micilor fermieri și a metodelor de cultivare tradiționale;

21.

solicită Comisiei să implice statele care au aderat la Expo 2015 în lansarea unei inițiative comune care, plecând de la tema „Hrănirea planetei, energie pentru viață” să prezinte angajamente și obiective obligatorii pentru combaterea foametei și a subnutriției, cu strategii diversificate, mergând de la agricultură până la cooperare;

22.

recunoaște faptul că îmbunătățirea alimentației mamei și a copilului, precum și securitatea alimentară în general, vor depinde de acțiuni coordonate și eficiente vizând o serie de politici și sectoare, printre care: dezvoltarea rurală eficientă și sustenabilă, politici de folosire a solurilor și a apelor, sănătate adecvată, apă potabilă sigură și servicii de salubrizare, practici de îngrijire maternă corespunzătoare, protecția vieții marine și a altor ecosisteme, precum și a biodiversității, defrișările și atenuarea efectelor schimbărilor climatice, adaptarea și reducerea riscului de dezastre, producția și consumul sustenabil, accesul sustenabil și sigur la energie, comerțul, pescuitul, incluziunea socială și crearea de locuri de muncă decente;

23.

invită Comisia și statele membre să integreze alimentația, siguranța alimentară și agricultura sustenabilă în toate politicile lor de dezvoltare, pentru a proteja și promova alimentația, asigurând o abordare cuprinzătoare, plecând de la nivelul local până la cel global; invită Consiliul și Comisia, dacă este cazul, să transforme alimentația într-un obiectiv prioritar de dezvoltare în cadrul instrumentelor de cooperare pentru dezvoltare, în principal cel de al unsprezecelea FED și noul Instrument de cooperare pentru dezvoltare (ICD);

24.

subliniază că, pentru a fi mai eficiente, programele de dezvoltare și programele de urgență trebuie să fie strâns legate, astfel încât să anticipeze și să prevină crizele alimentare, să contribuie la reducerea pagubelor cauzate de acestea și să înlesnească procesul de redresare;

25.

invită guvernele țărilor în curs de dezvoltare să creeze un mediu favorabil unei alimentații mai sănătoase a copiilor prin intermediul unor politici îmbunătățite, a coordonării dintre planurile naționale și strategiile privind alimentația și programele donatorilor, guvernare și răspundere în fața propriilor cetățeni; încurajează o mai mare transparență a bugetelor din țările în curs de dezvoltare, de exemplu prin intermediul monitorizării bugetare, pentru a putea estima mai bine numărul și calitatea proiectelor care vizează malnutriția;

26.

subliniază necesitatea unor date mai fiabile și coordonate privind malnutriția și deficitul de micronutrienți, pentru a susține mai bine programele de intervenție și a oferi țărilor în cauză sprijin specific și fundamentat;

27.

invită Comisia și statele membre să mobilizeze investiții și resurse financiare pe termen lung destinate alimentației, în cooperare cu agenții ale Organizației Națiunilor Unite, țările membre G8/G20, țările emergente, organizațiile internaționale și neguvernamentale, instituțiile academice, organizațiile societății civile și sectorul privat, precum și să înscrie alimentația în rândul priorităților pentru mecanismele inovatoare de finanțare;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Comitetului permanent pentru nutriție al Organizației Națiunilor Unite.

(1) http://www.unep.org/dewa/Assessments/Ecosystems/IAASTD/tabid/105853/Default.aspx

(2) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 75.

(3) Texte adoptate P7_TA(2013)0578.

(4) Global Hidden Hunger Indices and Maps: An Advocacy Tool for Action

9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/79

P8_TA(2014)0056

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2014/008 FI/STX Rauma – Finlanda

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2014/008 FI/STX Rauma, prezentată de Finlanda) (COM(2014)0630 – C8-0214/2014 – 2014/2137(BUD))

(2016/C 289/15)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0630 – C8-0214/2014),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 (1) (Regulamentul privind FEG),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (2), în special articolul 12,

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

—	având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

—	având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

—	având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0043/2014),

A.	întrucât Uniunea Europeană a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în structura comerțului mondial și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

întrucât adoptarea noului Regulament privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficiența prelucrării cererilor privind FEG în Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin scurtarea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru înființarea unor afaceri proprii;

întrucât la 27 mai 2014 autoritățile finlandeze au înaintat cererea EGF/2014/008 FI/STX Rauma în urma disponibilizării a 577 de lucrători de la STX Finland Oy, o întreprindere care își desfășoară activitatea în sectorul economic clasificat în cadrul diviziunii 30 a NACE a doua revizuire („Fabricarea altor echipamente de transport”);

E.	întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate prevăzute în Regulamentul privind FEG,

ia act de faptul că autoritățile finlandeze au depus cererea în temeiul criteriului de intervenție de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG, conform căruia este necesară disponibilizarea într-o perioadă de referință de patru luni a cel puțin 500 de lucrători sau persoane care desfășoară o activitate independentă într-o întreprindere dintr-un stat membru, inclusiv lucrători concediați și persoane care desfășoară o activitate independentă care își încetează activitatea în cadrul furnizorilor sau producătorilor din aval ai întreprinderii menționate anterior;

ia act de faptul că autoritățile finlandeze au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 27 mai 2014, iar Comisia a pus la dispoziție evaluarea cererii la 14 octombrie 2014; salută faptul că procesul de evaluare s-a desfășurat rapid, în mai puțin de cinci luni;

constată că autoritățile finlandeze susțin că industria maritimă mondială a trecut prin schimbări dramatice în ultimii ani și că, pe plan mondial, cota de piață a UE din sectorul construcțiilor navale (4) a scăzut vertiginos, de la 13 % în 2007 la 5 % în primele trei trimestre din 2013, în timp ce cota de piață echivalentă combinată a Chinei, Coreei de Sud și Japoniei a crescut, de la 77 % în 2007 la 86 % în primele trei trimestre din 2013; constată că, în plus față de această extindere semnificativă a Asiei pe piața construcțiilor navale, reducerea comenzilor ca urmare a crizei economice a dus la o supracapacitate globală a sectorului european, creând o concurență acerbă;

este de acord că acești factori au legătură cu schimbări structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale, că sunt îndeplinite criteriile de intervenție prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Finlanda are dreptul la o contribuție financiară în temeiul regulamentului respectiv;

constată că, până în prezent, sectorul construcțiilor navale în general a făcut obiectul a șase cereri de asistență din partea FEG, una dintre acestea bazându-se pe aspecte comerciale legate de globalizare și celelalte cinci pe criza economică și financiară mondială; consideră că o restructurare a acestui sector ar putea contribui la atenuarea dificultăților existente și că industria construcțiilor navale din diferite state membre ar putea fi sprijinită prin intermediul unor orientări elaborate la nivel european;

constată că aceste disponibilizări vor agrava și mai mult situația șomajului din sud-vestul Finlandei, deoarece majoritatea lucrătorilor disponibilizați au un nivel scăzut de educație și o vârstă relativ înaintată, ceea ce ar putea mări riscul unui șomaj prelungit; este cu atât mai preocupat de efectele închiderii acestei întreprinderi asupra regiunii, deoarece construcțiile navale și industria metalurgică sunt activități economice esențiale, cu tradiție, ceea ce face cu atât mai dificilă trecerea la noi activități economice;

constată că, în plus față de cele 577 de disponibilizări survenite în timpul perioadei de referință, 57 de lucrători disponibilizați după încheierea perioadei de referință de patru luni fac parte dintre beneficiarii eligibili, al căror număr total se ridică la 634 de persoane, din care numărul beneficiarilor vizați de măsurile FEG este de 565;

constată că costurile totale estimate se ridică la 2 378 000 EUR, din care 113 000 EUR sunt destinați implementării, și că contribuția financiară din partea FEG este de 1 426 800 EUR, ceea ce reprezintă 60 % din totalul costurilor;

salută faptul că, pentru a le oferi rapid asistență lucrătorilor, autoritățile finlandeze au decis să demareze furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 15 ianuarie 2014, înainte de decizia finală de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus și chiar înainte de depunerea cererii pentru o contribuție financiară din partea FEG;

10.

constată că autoritățile finlandeze au indicat că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu partenerii sociali implicați, precum și cu alte părți interesate, și salută continuarea consultărilor sub forma unui grup de lucru convocat de Ministerul Economiei și Ocupării Forței de Muncă în mod special pentru a se ocupa de disponibilizările de la STX Finland;

11.

constată că serviciile personalizate care urmează să fie oferite constau în următoarele trei tipuri de măsuri destinate lucrătorilor disponibilizați vizați de prezenta cerere: (i) să îi ajute să găsească un nou loc de muncă, (ii) să îi ajute să își înceapă propria afacere și (iii) să le furnizeze servicii de formare sau de educație;

12.

salută faptul că printre acțiunile propuse se numără instituirea unor puncte de servicii; apreciază faptul că obiectivul acestor puncte de servicii este de a oferi un serviciu mai personalizat și mai aprofundat decât cel oferit de biroul public de ocupare a forței de muncă;

13.

ia act de faptul că un procent ridicat (41,42 %) din lucrătorii disponibilizați sunt persoane cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani; constată, de asemenea, că, pentru acest grup de vârstă, riscul de șomaj prelungit și de excludere de pe piața muncii este mai mare; prin urmare, consideră că lucrătorii în cauză ar putea avea nevoi specifice în ceea ce privește oferta de servicii personalizate;

14.

salută în special măsura intitulată „Chestionar pentru întreprinderi”, prin intermediul căreia urmează să se realizeze un sondaj privind locurile de muncă din regiunea Rauma împreună cu întreprinderile și sectoarele industriale locale, în scopul furnizării unor informații la zi privind nevoile în materie de personal ale întreprinderilor și al îndrumării lucrătorilor vizați în direcția potrivită, asigurându-le totodată formarea necesară;

15.

salută faptul că persoanele care intenționează să înființeze o întreprindere au posibilitatea de a se familiariza cu rolul de antreprenor prin intermediul unui stagiu într-o întreprindere existentă; remarcă valoarea adăugată potențială pe care o poate avea înființarea unei întreprinderi pentru persoanele disponibilizate, precum și pentru societate în ansamblul său;

16.

ia act de faptul că scopul subvențiilor pentru salarii este de a garanta că lucrătorii vizați cărora le-au fost oferite noi locuri de muncă nu vor fi dezavantajați la începutul noii lor activități profesionale; consideră că această măsură ar putea stimula lucrătorii să își manifeste interesul pentru o gamă mai largă de activități profesionale noi și mai puțin familiare și să se implice în acestea;

17.

reamintește că, potrivit articolului 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor, iar pachetul în cauză ar trebui să fie compatibil cu trecerea la o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

18.

solicită ca măsurile Fondului social european (FSE) planificate pentru noua perioadă de programare FSE să completeze măsurile propuse și să faciliteze reintegrarea lucrătorilor în sectoare economice sustenabile și orientate spre viitor;

19.

reamintește că capacitatea de inserție profesională depinde și de nivelul de integrare în societate și solicită, prin urmare, să se acorde o atenție specială acompanierii sociale a lucrătorilor mai în vârstă și mai puțin calificați;

20.

salută faptul că principiile egalității de tratament și nediscriminării vor fi respectate în ceea ce privește accesul la acțiunile propuse și punerea lor în aplicare;

21.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

22.

încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

23.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.

(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(4) Măsurată în funcție de volumul de producție.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2014/008 FI/STX Rauma, prezentată de Finlanda)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia 2014/878/UE.)

9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/83

P8_TA(2014)0057

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2014/005 FR/GAD – Franța

Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2014/005 FR/GAD, din partea Franței) (COM(2014)0662 – C8-0226/2014 – 2014/2166(BUD))

(2016/C 289/16)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0662 – C8-0226/2014),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 (1) (Regulamentul privind FEG),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (2), în special articolul 12,

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

—	având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

—	având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

—	având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0044/2014),

întrucât Uniunea a elaborat instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în structura comerțului mondial sau care au fost disponibilizați din cauza crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

întrucât adoptarea noului Regulament privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în situații de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea prelucrării cererilor privind FEG în Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin scurtarea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni eligibile și de beneficiari prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri pentru stimularea înființării unor afaceri proprii;

întrucât la 6 iunie 2014 autoritățile franceze au înaintat cererea EGF/2014/005 FR/GAD în urma disponibilizării a 744 de lucrători de la GAD société anonyme simplifiée, o întreprindere care își desfășoară activitatea în sectorul economic definit la nivelul de diviziune 10 din NACE Revizia 2 („Fabricarea produselor alimentare”);

E.	întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul privind FEG,

întrucât autoritățile locale din regiunea Bretania nu au participat la elaborarea serviciilor personalizate (Cellule de reclassement) pentru lucrătorii afectați, deși sunt responsabile de formarea profesională; întrucât reprezentanții sindicatelor locale ale principalelor unități de producție vizate nu au luat parte la procesul de negociere a măsurilor,

ia act de faptul că autoritățile franceze au depus cererea în temeiul criteriului de intervenție de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG, conform căruia este necesară disponibilizarea sau încetarea activității a cel puțin 500 de lucrători sau persoane care desfășoară o activitate independentă pe o perioadă de referință de patru luni într-o întreprindere dintr-un stat membru, inclusiv lucrătorii disponibilizați sau persoanele care desfășurau o activitate independentă și care își încetează activitatea în cadrul furnizorilor și al producătorilor din aval ai întreprinderii respective;

este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite criteriile de intervenție prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Franța are dreptul la o contribuție financiară în temeiul regulamentului respectiv;

constată că autoritățile franceze au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 6 iunie 2014, iar evaluarea cererii a fost prezentată de Comisie la 24 octombrie 2014; salută respectarea de către Comisie a termenului scurt, de 12 săptămâni, prevăzut de Regulamentul privind FEG;

constată că autoritățile franceze susțin că întreprinderea GAD, abator și întreprindere de prelucrare a cărnii, a fost prinsă între două tipuri de presiune exercitată asupra prețurilor: cea a agricultorilor, care sunt nevoiți să facă față creșterii prețurilor la furaje, și cea a consumatorilor, care sunt nevoiți să facă față unei reduceri a veniturilor;

este de acord cu aprecierea potrivit căreia reducerea consumului de carne de porc în urma creșterii prețurilor și a scăderii puterii de cumpărare a consumatorilor are legătură cu criza economică și financiară mondială care face obiectul Regulamentului (CE) nr. 546/2009 (4);

consideră că majorarea prețurilor la furaje pentru porcine, importate în Uniune în mare parte de pe alte continente care au fost recent afectate de secetă, poate fi atribuită globalizării;

consideră că și alți factori au avut un rol important în dificultățile pe care le întâmpină întreprinderea, cum ar fi concurența neloială de pe piața internă din partea întreprinderilor care folosesc în mod abuziv Directiva privind detașarea lucrătorilor (5) și absența unui venit minim decent în toate statele membre;

invită Comisia să asigure condiții echitabile de concurență pe piața internă, precum și consecvența legislației și a instrumentelor pe care le elaborează;

concluzionează că la baza dificultăților financiare cu care se confruntă întreprinderea GAD se află o diversitate de factori, dar consideră totuși că Franța are dreptul la o contribuție financiară din partea FEG;

10.

constată că, până în prezent, sectorul „Fabricarea produselor alimentare” a făcut obiectul unei alte cereri de asistență din partea FEG (6), depusă tot în contextul crizei economice și financiare mondiale;

11.

observă că aceste disponibilizări vor agrava situația șomajului din Bretania, deoarece ocuparea forței de muncă din această regiune depinde într-o mai mare măsură de sectorul agroalimentar decât media din Franța (11 % în Bretania, față de media de 5 % pentru toată Franța);

12.

constată că, pe lângă cele 744 de disponibilizări care au avut loc în perioada de referință, în rândul beneficiarilor eligibili au fost incluși 16 lucrători disponibilizați după termenul de referință de patru luni, ceea ce rezultă într-un număr total de 760 de persoane, beneficiarii vizați de măsurile finanțate de FEG fiind de asemenea în număr de 760;

13.

constată că costurile totale estimate se ridică la 1 530 000 EUR, din care 30 000 EUR sunt rezervate pentru punerea în aplicare, iar contribuția financiară din partea FEG se ridică la 918 000 EUR, ceea ce reprezintă 60 % din costurile totale;

14.

salută faptul că, pentru a le oferi rapid asistență lucrătorilor, autoritățile franceze au decis să demareze furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 3 ianuarie 2014, cu mult înainte de decizia finală de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus, și chiar înainte de depunerea cererii pentru o contribuție financiară din partea FEG;

15.

constată că autoritățile franceze au menționat faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în urma informării Comitetului central de întreprindere al GAD, la 28 iunie 2013, cu privire la planurile de desființare a 889 de locuri de muncă din întreprindere;

16.

regretă, însă, implicarea în măsură insuficientă a autorităților politice și a sindicatelor locale; propune, în cadrul unei viitoare revizuiri a Regulamentului privind FEG, includerea, în dosarul ce conține cererea de mobilizare prezentată Comisiei de autoritățile naționale, unei consultări obligatorii a autorităților politice și a sindicatelor locale; consideră necesar ca FEG să fie integrat mai bine în programele și procesele de conversie a economiilor locale;

17.

salută faptul că lucrătorii primesc deja sprijin prin intermediul diverselor măsuri care îi ajută să își găsească noi locuri de muncă, iar, până la 20 mai 2014, 108 dintre aceștia și-au găsit deja un loc de muncă cu contracte cu o durată mai mare de șase luni și alți 66 au fost angajați cu contracte cu o durată de mai puțin de șase luni, în timp ce trei dintre ei și-au creat propria afacere, aproape toți lucrătorii optând să rămână în regiune;

18.

regretă că serviciile personalizate care urmează să fie oferite constau într-o singură măsură ce urmează să fie implementată prin intermediul unui ghișeu unic (Cellule de reclassement) administrată de două agenții contractante; constată că Franța solicită finanțare de la FEG numai pentru ghișeul unic; își exprimă preocupările legate de cuantumul mic de fonduri alocat fiecărui lucrător în parte (1 200 EUR); invită autoritățile franceze ca, în cererea pentru FEG planificată pentru unitățile de producție ale GAD care urmează să fie închise, să propună un program mai ambițios, care să includă o gamă mai largă de măsuri, printre care să se numere crearea unui centru de primire, administrarea dosarelor, orientare din partea experților externi, ateliere tematice, formare, alocații de formare, granturi pentru crearea de întreprinderi;

19.

se așteaptă ca autoritățile franceze și Comisia să respecte pe deplin principiul potrivit căruia plățile către agenții se vor face în tranșe și pe baza rezultatelor obținute;

20.

consideră că monitorizarea activității agențiilor prin intermediul rapoartelor scrise periodice asigură utilizarea corespunzătoare a fondurilor pentru a asigura participanților o traiectorie profesională personalizată, un număr suficient de oferte de locuri de muncă și consiliere pentru crearea de întreprinderi în cadrul sistemului ghișeului unic;

21.

reamintește că fondurile trebuie să ajute lucrătorii și în niciun caz să nu ofere sprijin agențiilor;

22.

salută faptul că agențiile contractante sunt plătite pe baza unei grile, stabilite în funcție de rezultatele obținute;

23.

ia act de faptul 17,50 % dintre lucrătorii disponibilizați sunt persoane cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani; constată, de asemenea, că, pentru acest grup de vârstă, riscul de șomaj prelungit și de excludere de pe piața muncii este mai mare; prin urmare, consideră că lucrătorii în cauză ar putea avea nevoi specifice în ceea ce privește oferta de servicii personalizate;

24.

salută faptul că principiile egalității de tratament și nediscriminării vor fi respectate în ceea ce privește accesul la acțiunile propuse și punerea lor în aplicare;

25.

reamintește că, potrivit articolului 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele viitoare de pe piața muncii și competențele necesare, iar pachetul în cauză ar trebui să fie compatibil cu trecerea la o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

26.

constată că autoritățile franceze nu au solicitat finanțare pentru activități de pregătire, gestionare, informare și publicitate;

27.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

29.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.

(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(4) Regulamentul (CE) nr. 546/2009 al Parlamentul European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (JO L 167, 29.6.2009, p. 26).

(5) Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1).

(6) EGF/2014/001 EL/Nutriart, care se referă la produse de panificație.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2014/005 FR/GAD) din partea Franței

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia 2014/876/UE.)

9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/87

P8_TA(2014)0061

Colectarea informaţiilor statistice de către Banca Centrală Europeană *

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 noiembrie 2014 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2533/98 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (11200/2014 – C8-0109/2014 – 2014/0808(CNS))

(Procedura de consultare)

(2016/C 289/17)

Parlamentul European,

—	având în vedere Recomandarea Băncii Centrale Europene (11200/2014 –ECB/2014/13),

—

având în vedere articolul 129 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și articolul 5 alineatul (4) și articolul 41 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în temeiul cărora Consiliul a consultat Parlamentul (C8-0109/2014),

—	având în vedere Memorandumul de înțelegere privind cooperarea dintre membrii Sistemului Statistic European și membrii Sistemului European al Băncilor Centrale din 24 aprilie 2013,

—	având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0027/2014),

aprobă proiectul propus în cadrul recomandării Băncii Centrale Europene, astfel cum a fost modificat;

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial proiectul propus în cadrul recomandării Băncii Centrale Europene;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Băncii Centrale Europene și Comisiei poziția Parlamentului.

Amendamentul 1

Proiect de regulament

Articolul 1 – paragraful - 1 – punctul 1 (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2533/98

Articolul 3 – alineatul 1 – litera c

Textul în vigoare

Amendamentul

1. La articolul 3 primul paragraf, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

(c)	poate scuti, total sau parțial, de la obligația de raportare statistică anumite categorii specifice de agenți care raportează.

„(c)	poate scuti, total sau parțial, de la obligația de raportare statistică anumite categorii specifice de agenți care raportează. Toate scutirile aplicate anumitor clase de agenți de raportare iau forma unei decizii scrise motivate. Decizia respectivă este făcută publică;”

Amendamentul 2

Proiect de regulament

Articolul 1 – paragraful - 1 – punctul 2 (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2533/98

Articolul 3 – paragraful 1 – litera d (nouă)

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

2. La articolul 3 primul paragraf, se adaugă următoarea literă:

„(d)	ține seama de dispozițiile aplicabile din legislația Uniunii privind acoperirea de piață și domeniul de aplicare al colectării de date.”

Amendamentul 3

Proiect de regulament

Articolul 1 – paragraful - 1 – punctul 3 (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2533/98

Articolul 3 – paragraful 1 a (nou)

Proiectul Băncii Centrale Europene	Amendamentul
	3. La articolul 3, după primul paragraf, se introduce următorul paragraf:
	„Agenții economici pot transmite informațiile prin canalul lor obișnuit de raportare.”

Amendamentul 4

Proiect de regulament

Articolul 1 – paragraful - 1 a – punctul 1 (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2533/98

Articolul 5 – alineatul 1

Textul în vigoare	Amendamentul
	1. La articolul 5, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
(1) BCE poate adopta regulamente pentru a defini și impune obligațiile de raportare statistică ce revin unităților de observare statistică cu obligații de raportare din statelor membre participante.	„(1) BCE poate adopta regulamente pentru a defini și impune obligațiile de raportare statistică ce revin unităților de observare statistică cu obligații de raportare din statelor membre participante. BCE respectă principiul proporționalității atunci când stabilește și impune obligațiile de raportare statistică.”

Amendamentul 5

Proiect de regulament

Articolul 1 – paragraful - 1 b – punctul 1 (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2533/98

Articolul 6 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul în vigoare	Amendamentul
	1. La articolul 6 alineatul (1), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:
(1) În cazul în care un agent care raportează, cu reședința într-un stat membru participant, este suspectat în sensul articolului 7 alineatul (2) de nerespectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE, BCE și, în conformitate cu articolul 5.2 din statut, banca centrală națională a statului membru participant în cauză au dreptul să verifice exactitatea și calitatea informațiilor statistice și să procedeze la colectarea lor obligatorie. Cu toate acestea, în cazul în care informațiile statistice în cauză sunt necesare pentru a demonstra respectarea obligației de constituire a rezervei minime, verificarea trebuie să fie efectuată în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 2531/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind aplicarea rezervelor obligatorii de către Banca Centrală Europeană [10]. Dreptul de verificare a informațiilor statistice sau de efectuare obligatorie a colectării conține dreptul:	„(1) În cazul în care un agent care raportează, cu reședința într-un stat membru participant, este suspectat în sensul articolului 7 alineatul (2) de nerespectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE, BCE și, în conformitate cu articolul 5.2 din statut, banca centrală națională a statului membru participant în cauză au dreptul să verifice exactitatea și calitatea informațiilor statistice și să procedeze la colectarea lor obligatorie. Cu toate acestea, în cazul în care informațiile statistice în cauză sunt necesare pentru a demonstra respectarea obligației de constituire a rezervei minime, verificarea trebuie să fie efectuată în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 2531/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind aplicarea rezervelor obligatorii de către Banca Centrală Europeană [10]. Dreptul de verificare a informațiilor statistice sau de efectuare obligatorie a colectării conține în special dreptul:”

Amendamentul 6

Proiect de regulament

Articolul 1 – paragraful - 1 b – punctul 2 (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2533/98

Articolul 6 – alineatul 1 – litera b

Textul în vigoare

Amendamentul

2. La articolul 6 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

(b)	de examinare a registrelor și arhivelor agenților care raportează;

„(b)	de examinare a registrelor și arhivelor agenților care raportează , inclusiv a datelor brute ;”

Amendamentul 7

Proiect de regulament

Articolul 1 – paragraful - 1 c – punctul 1 (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2533/98

Articolul 7 – alineatul 2 – litera b

Textul în vigoare

Amendamentul

1. La articolul 7 alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

(b)	informațiile statistice sunt incorecte, incomplete sau prezentate sub o formă ce nu răspunde cerințelor stabilite.

„(b)	informațiile statistice sunt falsificate, manipulate, incorecte, incomplete sau prezentate sub o formă ce nu răspunde cerințelor stabilite.”

Amendamentul 8

Proiect de regulament

Articolul 1 – paragraful - 1 c – punctul 2 (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2533/98

Articolul 7 – alineatul 3

Textul în vigoare	Amendamentul
	2. La articolul 7, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
(3) Obligația de a permite BCE și băncilor centrale naționale să verifice exactitatea și calitatea informațiilor statistice furnizate BCE și băncii centrale naționale de agenții care raportează este considerată a fi încălcată de fiecare dată când un agent care raportează împiedică această activitate. Asemenea impedimente pot consta în, dar fără a se limita la acestea, a face să dispară documente și a împiedica BCE sau banca centrale naționale să dispună de accesul direct în sediu necesar îndeplinirii sarcinilor de verificare și de colectare obligatorie.	„(3) Obligația de a permite BCE și băncilor centrale naționale să verifice exactitatea și calitatea informațiilor statistice furnizate BCE și băncii centrale naționale de agenții care raportează este considerată a fi încălcată de fiecare dată când un agent care raportează împiedică această activitate. Asemenea impedimente pot consta în, dar fără a se limita la acestea, a falsifica și/sau a face să dispară documente și a împiedica BCE sau banca centrală națională să dispună de accesul direct în sediu necesar îndeplinirii sarcinilor de verificare sau de colectare obligatorie.”

Amendamentul 9

Proiect de regulament

Articolul 1 – paragraful - 1 c – punctul 3 (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2533/98

Articolul 7 – alineatul 6

Textul în vigoare	Amendamentul
	3. La articolul 7, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:
(6) În exercitarea atribuțiunilor sale definite prin prezentul articol, BCE acționează în conformitate cu principiile și procedurile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2532/98.	„(6) În exercitarea atribuțiunilor sale definite prin prezentul articol, BCE acționează în conformitate cu principiile și procedurile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2532/98 și în Regulamentul (UE) nr. 1024/2013” .

Amendamentul 10

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 2

Regulamentul (CE) nr. 2533/98

Articolul 8 – alineatul 4 – litera a

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

„(a)	în măsura și la nivelul de detaliu necesar pentru îndeplinirea misiunilor SEBC prevăzute în tratat sau a atribuțiilor din domeniul supravegherii prudențiale conferite membrilor SEBC ; sau”;

„(a)	în măsura și la nivelul de detaliu necesar pentru îndeplinirea misiunilor SEBC prevăzute în tratat sau a atribuțiilor din domeniul supravegherii prudențiale conferite BCE ; sau”;

Amendamentul 11

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 3 a (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2533/98

Articolul 8 – alineatul 4 b (nou)

Proiectul Băncii Centrale Europene	Amendamentul
	3a. Se introduce următorul alineat:
	„(4b) În cadrul sferelor lor de competență, autoritățile sau organismele statelor membre și ale Uniunii responsabile de supravegherea instituțiilor financiare, a piețelor și a infrastructurilor sau de stabilitatea sistemului financiar, conform dreptului Uniunii sau dreptului național, către care se transmit informații statistice confidențiale în conformitate cu alineatul (4a), iau toate măsurile de reglementare, administrative, tehnice și organizatorice necesare pentru a asigura protecția fizică și logică a informațiilor statistice confidențiale. Statele membre se asigură că toate informațiile statistice confidențiale transmise către MES în conformitate cu alineatul (4a) fac obiectul tuturor măsurilor de reglementare, administrative, tehnice și organizatorice necesare pentru a asigura protecția fizică și logică a informațiilor statistice confidențiale.”

9.8.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/93

P8_TA(2014)0062

Atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni *

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 noiembrie 2014 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2532/98 cu privire la atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni (10896/2014 – C8-0090/2014 – 2014/0807(CNS))

(Procedura de consultare)

(2016/C 289/18)

Parlamentul European,

—	având în vedere Recomandarea Băncii Centrale Europene (10896/2014 –ECB/2014/19),

—

având în vedere articolul 129 alineatul (4) și articolul 132 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și articolul 34.3 și articolul 41 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în temeiul cărora Consiliul a consultat Parlamentul (C8-0090/2014),

—	având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0028/2014),

aprobă proiectul propus în cadrul recomandării Băncii Centrale Europene, astfel cum a fost modificat;

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial proiectul propus în cadrul recomandării Băncii Centrale Europene;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Băncii Centrale Europene și Comisiei poziția Parlamentului.

Amendamentul 1

Proiect de regulament

Considerentul 6

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

(6)

BCE ar trebui să publice deciziile de impunere a sancțiunilor administrative pecuniare pentru încălcări ale legislației Uniunii direct aplicabile și a sancțiunilor pentru încălcări ale regulamentelor sau deciziilor BCE, atât în domeniul supravegherii, cât și în domenii care nu țin de materia supravegherii , cu excepția cazului în care această publicare ar fi disproporționată, din perspectiva severității sancțiunii administrative pecuniare sau de alt tip impuse unei întreprinderi, sau ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare .

(6)

BCE ar trebui , ca regulă generală, să publice fără întârzieri nejustificate deciziile de impunere a sancțiunilor administrative pecuniare pentru încălcări ale legislației Uniunii direct aplicabile și a sancțiunilor pentru încălcări ale regulamentelor sau deciziilor BCE, atât în domeniul supravegherii, cât și în domenii care nu țin de materia supravegherii. În cazul în care BCE consideră că publicarea imediată a unei decizii ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau că ar fi disproporționată, din perspectiva severității sancțiunii administrative pecuniare sau de alt tip impuse unei întreprinderi, ar trebui să aibă prerogativele de a întârzia publicarea deciziei timp de trei ani de la data adoptării deciziei sau până la epuizarea tuturor căilor legale de atac. La cerere, BCE ar trebui să poarte discuții confidențiale pe cale verbală cu ușile închise cu președintele și vicepreședinții comisiei competente a Parlamentului European în legătură cu asemenea cazuri . BCE ar trebui să furnizeze o justificare a întârzierii într-o anexă la decizia publicată.

Amendamentul 2

Proiect de regulament

Considerentul 6 a (nou)

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

(6a)

Articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 stipulează că BCE ține seama pe deplin și în mod corespunzător de unitatea și integritatea pieței interne, pe baza tratamentului egal al instituțiilor de credit în vederea prevenirii arbitrajului de reglementare, și că nicio acțiune, propunere sau politică a BCE nu discriminează, direct sau indirect, vreun stat membru sau grup de state membre ca loc de prestare a serviciilor bancare sau financiare în orice monedă. În această privință, BCE ar trebui să acționeze în direcția prevenirii unui avantaj comparativ care promovează concurența neloială.

Amendamentul 3

Proiect de regulament

Considerentul 9

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

(9)

Articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 stabilește principiul separării, prin care BCE îndeplinește atribuțiile care îi sunt conferite prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 separat de atribuțiile sale legate de politica monetară și de orice alte atribuții și fără să aducă atingere acestora. Pentru a sprijini acest principiu al separării, a fost instituit un Consiliu de supraveghere în conformitate cu articolul 26 care, printre altele, este responsabil de pregătirea proiectelor de decizii ale Consiliului guvernatorilor BCE în domeniul supravegherii. În plus, deciziile luate de Consiliul guvernatorilor BCE, în condițiile prevăzute la articolul 24 din acest regulament, fac obiectul controlului efectuat de către comitetul administrativ de control. Ținând seama de principiul separării și de instituirea Consiliului de supraveghere și a comitetului administrativ de control, ar trebui aplicate două proceduri distincte: (a) atunci când BCE are în vedere impunerea de sancțiuni în exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale acesteia, deciziile în acest sens sunt luate de Consiliul guvernatorilor BCE pe baza unui proiect complet de decizie al Consiliului de supraveghere și sub rezerva controlului efectuat de către comitetul administrativ de control; și (b) atunci când BCE are în vedere impunerea de sancțiuni în exercitarea atribuțiilor sale care nu țin de materia supravegherii, deciziile în acest sens sunt luate de Comitetul executiv al BCE și fac obiectul controlului efectuat de către Consiliul guvernatorilor BCE.

(9)

Articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 stabilește principiul separării, prin care BCE îndeplinește atribuțiile care îi sunt conferite prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 separat de atribuțiile sale legate de politica monetară și de orice alte atribuții și fără să aducă atingere acestora. Pentru a se evita conflictele de interese, BCE urmează să respecte pe deplin acest principiu cu prilejul tuturor sarcinilor sale. Pentru a sprijini acest principiu al separării, a fost instituit un Consiliu de supraveghere în conformitate cu articolul 26 care, printre altele, este responsabil de pregătirea proiectelor de decizii ale Consiliului guvernatorilor BCE în domeniul supravegherii. În plus, deciziile luate de Consiliul guvernatorilor BCE, în condițiile prevăzute la articolul 24 din acest regulament, fac obiectul controlului efectuat de către comitetul administrativ de control. Ținând seama de principiul separării și de instituirea Consiliului de supraveghere și a comitetului administrativ de control, ar trebui aplicate două proceduri distincte: (a) atunci când BCE are în vedere impunerea de sancțiuni în exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale acesteia, deciziile în acest sens sunt luate de Consiliul guvernatorilor BCE pe baza unui proiect complet de decizie al Consiliului de supraveghere și sub rezerva controlului efectuat de către comitetul administrativ de control; și (b) atunci când BCE are în vedere impunerea de sancțiuni în exercitarea atribuțiilor sale care nu țin de materia supravegherii, deciziile în acest sens sunt luate de Comitetul executiv al BCE și fac obiectul controlului efectuat de către Consiliul guvernatorilor BCE.

Amendamentul 4

Proiect de regulament

Considerentul 10 a (nou)

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

(10a)

Dată fiind globalizarea serviciilor bancare și importanța sporită a standardelor internaționale, BCE ar trebui ca, în asociere cu autoritățile competente ale statelor membre participante, să se angajeze într-un dialog sistematic cu organismele de supraveghere din afara Uniunii pentru a încuraja coordonarea internațională și pentru a conveni asupra unor principii comune privind impunerea și aplicarea de sancțiuni. Dialogul ar trebui să includă o înțelegere comună a implicațiilor pe care le au politicile divergente în materie de sancțiuni asupra accesului pe piață și asupra concurenței și ar trebui să vizeze îmbunătățirea pe plan internațional a condițiilor de concurență.

Amendamentul 5

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 1 – litera a

Regulamentul (CE) nr. 2532/98

Articolul 1 – punctul 6

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

„«penalități cu titlu cominatoriu”: sumele pe care o întreprindere este obligată să le plătească cu titlu de sancțiune, în cazul unei încălcări continuate, sau în vederea obligării persoanelor în cauză să respecte regulamentele și deciziile BCE în materie de supraveghere. Penalitățile cu titlu cominatoriu se calculează pentru fiecare zi întreagă de încălcare continuată (a) după notificarea către întreprindere a unei decizii prin care se solicită încetarea respectivei încălcări, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf; sau (b) atunci când încălcarea continuată face obiectul articolului 18 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (*), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4b din prezentul regulament;

„penalități cu titlu cominatoriu”: sumele pe care o întreprindere este obligată să le plătească cu titlu de sancțiune, în cazul unei încălcări continuate, sau în vederea obligării persoanelor în cauză să respecte regulamentele și deciziile BCE în materie de supraveghere. Penalitățile cu titlu cominatoriu se calculează pentru fiecare zi întreagă de încălcare continuată (a) după notificarea către întreprindere a unei decizii prin care se solicită încetarea respectivei încălcări, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf; sau (b) atunci când încălcarea continuată face obiectul articolului 18 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (**), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4b din prezentul regulament;

Amendamentul 6

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 2

Regulamentul (CE) nr. 2532/98

Articolul 1 a – alineatul 3

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

(3) BCE poate publica orice decizie de impunere asupra unei întreprinderi a unor sancțiuni administrative pecuniare pentru încălcări ale legislației Uniunii direct aplicabile și a unor sancțiuni pentru încălcări ale regulamentelor sau deciziilor BCE, atât în domeniul supravegherii, cât și în domenii care nu țin de materia supravegherii, indiferent dacă împotriva respectivei decizii a fost formulată o cale de atac. BCE efectuează această publicare în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, indiferent de orice act cu putere de lege sau normă administrativă din dreptul național și, atunci când legislația relevantă a Uniunii este compusă din directive, de orice legislație națională care transpune aceste directive.

(3) După notificarea întreprinderii vizate, BCE publică, în conformitate cu o procedură și cu norme transparente pe care le face publice și în general fără întârzieri nejustificate, orice decizie de impunere asupra unei întreprinderi a unor sancțiuni administrative pecuniare pentru încălcări ale legislației Uniunii direct aplicabile și a unor sancțiuni pentru încălcări ale regulamentelor sau deciziilor BCE, atât în domeniul supravegherii, cât și în domenii care nu țin de materia supravegherii, cu condiția epuizării tuturor căilor legale de atac împotriva unei asemenea decizii . În cazul în care consideră că publicarea imediată a unei decizii ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau că ar fi disproporționată, din perspectiva severității sancțiunii administrative pecuniare sau de alt tip impuse unei întreprinderi, BCE are prerogativele de a întârzia publicarea deciziei timp de trei ani de la data adoptării deciziei. La cerere, BCE poartă discuții confidențiale pe cale verbală cu ușile închise cu președintele și vicepreședinții comisiei competente a Parlamentului European în legătură cu asemenea cazuri. BCE furnizează o justificare a întârzierii într-o anexă la decizia publicată. BCE efectuează această publicare în cazurile prevăzute de legislația relevantă a Uniunii și în conformitate cu condițiile prevăzute de aceasta , fără a ține cont de niciun act cu putere de lege sau normă administrativă din dreptul național și, atunci când legislația relevantă a Uniunii este compusă din directive, de nicio legislație națională care transpune aceste directive.

Amendamentul 7

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 2

Regulamentul (CE) nr. 2532/98

Articolul 1 a – alineatul 3 a (nou)

Proiectul Băncii Centrale Europene	Amendamentul
	(3a) Fără a aduce atingere celorlalte competențe specifice ce derivă din legislația națională, autoritățile naționale competente rămân competente să impună sancțiuni administrative, însă pot impune aceste sancțiuni instituțiilor de credit supravegheate direct de BCE numai în cazul în care BCE le solicită inițierea de proceduri în acest scop.

Amendamentul 15

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 4 – litera aa (nouă)

Regulamentul (CE) nr. 2532/98

Articolul 3 – alineatul 9

Textul în vigoare

Amendamentul

(aa)	La articolul 3, alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:

(9) Veniturile provenind din sancțiunile aplicate de BCE aparțin acesteia.

„(9) Veniturile provenind din sancțiunile aplicate de BCE aparțin acesteia. Veniturile provenind din sancțiunile impuse de BCE în cadrul exercitării sarcinilor sale de supraveghere, inclusiv colectarea de informații statistice, sunt transferate Fondului unic de rezoluție bancară.”

Amendamentul 8

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 4 – litera b

Regulamentul (CE) nr. 2532/98

Articolul 3 – alineatul 10

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

În cazul în care încălcarea are ca obiect exclusiv o misiune încredințată SEBC sau BCE în temeiul Tratatului și Statutului SEBC, o procedură de constatare a încălcării poate fi inițiată numai pe baza prezentului regulament, indiferent de existența unui act cu putere de lege sau a unei norme administrative din dreptul național care să prevadă o procedură distinctă. Atunci când o încălcare are legătură și cu unul sau mai multe domenii care nu intră în competența SEBC sau BCE, dreptul de a începe o procedură de constatare a încălcării în temeiul prezentului regulament este independent de orice drept pe care l-ar avea o autoritate națională competentă de a iniția proceduri distincte în legătură cu aceste domenii care nu intră în competențele SEBC sau BCE. Prezenta dispoziție nu aduce atingere aplicării dreptului penal și legislației naționale privind competențele în materie de supraveghere prudențială în statele membre participante, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

(10) În cazul în care încălcarea are ca obiect exclusiv o misiune încredințată SEBC sau BCE în temeiul Tratatului și Statutului SEBC, o procedură de constatare a încălcării poate fi inițiată numai pe baza prezentului regulament, indiferent de existența unui act cu putere de lege sau a unei norme administrative din dreptul național care să prevadă o procedură distinctă. Atunci când o încălcare are legătură și cu unul sau mai multe domenii care nu intră în competența SEBC sau BCE, dreptul de a începe o procedură de constatare a încălcării în temeiul prezentului regulament este independent de orice drept pe care l-ar avea o autoritate națională competentă de a iniția proceduri distincte în legătură cu aceste domenii care nu intră în competențele SEBC sau BCE. Prezenta dispoziție nu aduce atingere aplicării dreptului penal și legislației naționale privind competențele în materie de supraveghere prudențială în statele membre participante, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013. În plus, veniturile provenite din sancțiunile menționate la articolul 2 din prezentul regulament rămân la dispoziția BCE cu condiția ca ea să specifice o destinație a respectivelor venituri, alta decât finanțarea cheltuielilor curente și cu condiția să raporteze Parlamentului European și Curții de Conturi. cu privire la utilizarea respectivelor venituri

Amendamentul 9

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 4 a (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2532/98

Articolul 4 – alineatul 1

Textul în vigoare

Amendamentul

4a.	La articolul 4, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

(1) Dreptul de a lua decizia de inițiere a procedurii de constatare a unei încălcări, astfel cum este prevăzut de prezentul regulament, se stinge în termen de un an de la data la care BCE sau banca centrală națională a statului membru în cadrul jurisdicției căreia a fost săvârșită pretinsa încălcare a luat la cunoștință pentru prima dată de existența acestei pretinse încălcări și, în toate cazurile, în termen de cinci ani de la data săvârșirii încălcării sau, în cazul unei încălcări continui , în termen de cinci ani de la data încetării acesteia.

„(1) Dreptul de a lua decizia de inițiere a procedurii de constatare a unei încălcări, astfel cum este prevăzut de prezentul regulament, se stinge în termen de un an de la data la care BCE sau banca centrală națională a statului membru în cadrul jurisdicției căreia a fost săvârșită pretinsa încălcare a luat la cunoștință de existența acestei pretinse încălcări și, în toate cazurile, în termen de trei ani de la data luării deciziei de inițiere a procedurii de constatare a unei încălcări sau, în cazul unei încălcări continuate , în termen de trei ani de la data încetării acesteia.”

Amendamentul 10

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 5

Regulamentul (CE) nr. 2532/98

Articolul 4 c – alineatul 1

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

(1) Prin derogare de la articolul 4, dreptul de a lua o decizie de impunere a unei sancțiuni administrative în legătură cu încălcările legate de actele de drept al Uniunii relevante și direct aplicabile, precum și deciziile și regulamentele adoptate de BCE în exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale acesteia, expiră la cinci ani de la comiterea încălcării sau, în cazul unei încălcări continuate, la cinci ani de la încetarea acesteia.

(1) Prin derogare de la articolul 4, dreptul de a lua o decizie de impunere a unei sancțiuni administrative în legătură cu încălcările legate de actele de drept al Uniunii relevante și direct aplicabile, precum și deciziile și regulamentele adoptate de BCE în exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale acesteia, expiră la cinci ani de la data luării deciziei de inițiere a procedurii de constatare a unei încălcări sau, în cazul unei încălcări continuate, la cinci ani de la încetarea acesteia.

Amendamentul 11

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 5

Regulamentul (CE) nr. 2532/98

Articolul 4 c – alineatul 2

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

(2) Orice măsură luată de BCE în scopul investigației sau al procedurilor referitoare la o încălcare determină întreruperea termenului prevăzut la alineatul (1). Curgerea termenului de prescripție se întrerupe cu efect de la data la care acțiunea este notificată entității supravegheate în cauză. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Cu toate acestea, termenul de prescripție nu depășește o perioadă de zece ani de la comiterea încălcării sau, în cazul unei încălcări continuate, zece ani de la încetarea acesteia.

(2) Orice măsură luată de BCE în scopul investigației sau al procedurilor referitoare la o încălcare determină întreruperea termenului prevăzut la alineatul (1). Curgerea termenului de prescripție se întrerupe cu efect de la data la care acțiunea este notificată entității supravegheate în cauză. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Cu toate acestea, termenul de prescripție nu depășește o perioadă de șapte ani de la data luării deciziei de inițiere a procedurii de constatare a unei încălcări sau, în cazul unei încălcări continuate, șapte ani de la încetarea acesteia.

Amendamentul 12

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 5

Regulamentul (CE) nr. 2532/98

Articolul 4 c – alineatul 4 a (nou)

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

(4a) Printre acțiunile care întrerup curgerea termenului de prescripție se numără, în special, următoarele:

(a)	o solicitare de informații în scris din partea BCE sau a autorității naționale competente a unui stat membru;

(b)	autorizări scrise de a derula inspecții eliberate funcționarilor de către BCE sau o autoritate națională competentă a unui stat membru;

(c)	inițierea procedurilor de constatare a unei încălcări de către autoritatea națională competentă a unui stat membru.

Amendamentul 13

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 5 a (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2532/98

Articolul 5

Textul în vigoare

Amendamentul

(5a)	Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 5

„Articolul 5

Controlul jurisdicțional

Curtea de Justiție a Comunităților Europene are plenitudine de competență în sensul articolului 172 din tratat în ceea ce privește controlul judiciar al deciziilor definitive prin care este impusă o sancțiune.

Astfel cum se prevede la articolul 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene are plenitudine de competență în ceea ce privește controlul judiciar al deciziilor definitive prin care este impusă o sancțiune.”

Amendamentul 14

Proiect de regulament

Articolul 1 – punctul 5 b (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2532/98

Articolul 6 a (nou)

Proiectul Băncii Centrale Europene

Amendamentul

(5b)	Se introduce următorul articol:

„Articolul 6a

Dialogul internațional

În temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, BCE stabilește un dialog periodic cu autoritățile de supraveghere din afara Uniunii în vederea aplicării coerente a sancțiunilor și a mecanismelor de sancționare la nivel internațional.”

(*) JO L 287, 29.10.2013, p. 63.

(**) JO L 287, 29.10.2013, p. 63.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 289

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 59 9 august 2016

Informarea nr.	Cuprins	Pagina

	PARLAMENTUL EUROPEAN SESIUNEA 2014-2015 Ședințele dintre 24 și 27 noiembrie 2014 Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 42, 4.2.2016 . TEXTE ADOPTATE	1

	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUŢII
	Parlamentul European
	Marți, 25 noiembrie 2014
2016/C 289/01	Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2014 referitoare la decizia de a solicita avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea cu tratatele a Acordului dintre Canada și Uniunea Europeană referitor la transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) (2014/2966(RSP))	2
2016/C 289/02	Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015 (2014/2143(INI))	5
2016/C 289/03	Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2014 referitoare la aspectele legate de ocuparea forței de muncă și aspectele sociale ale Strategiei Europa 2020 (2014/2779(RSP))	19
	Miercuri, 26 noiembrie 2014
2016/C 289/04	Rezoluţia Parlamentului European din 26 noiembrie 2014 referitoare la Conferința ONU din 2014 privind schimbările climatice, COP 20, de la Lima, Peru (1-12 decembrie 2014) (2014/2777(RSP))	27
	Joi, 27 noiembrie 2014
2016/C 289/05	Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la Pakistan: legile privind blasfemia (2014/2969(RSP))	40
2016/C 289/06	Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la Serbia: cazul lui Vojislav Šešelj, acuzat de crime de război (2014/2970(RSP))	44
2016/C 289/07	Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la Irak: răpirea și maltratarea femeilor (2014/2971(RSP))	46
2016/C 289/08	Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la demararea cu întârziere a politicii de coeziune în perioada 2014-2020 (2014/2946(RSP))	50
2016/C 289/09	Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile (2014/2967(RSP))	53
2016/C 289/10	Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului (2014/2919(RSP))	57
2016/C 289/11	Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la susținerea drepturilor consumatorilor pe piața unică digitală (2014/2973(RSP))	65
2016/C 289/12	Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la malnutriția și subnutriția infantilă în țările în curs de dezvoltare (2014/2853(RSP))	71

	III Acte pregătitoare
	PARLAMENTUL EUROPEAN
	Marți, 25 noiembrie 2014
2016/C 289/13	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2014 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aprobarea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului la Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile referitor la aspecte specifice materialului feroviar rulant, adoptat la Luxemburg la 23 februarie 2007 (15113/2013 – C8-0004/2014 – 2013/0184(NLE))	77
2016/C 289/14	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2014 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului cu privire la aprobarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Haga din 30 iunie 2005 privind acordurile de alegere a forului (12052/2014 – C8-0222/2014 – 2014/0021(NLE))	78
2016/C 289/15	Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2014/008 FI/STX Rauma, prezentată de Finlanda) (COM(2014)0630 – C8-0214/2014 – 2014/2137(BUD))	79
2016/C 289/16	Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2014/005 FR/GAD, din partea Franței) (COM(2014)0662 – C8-0226/2014 – 2014/2166(BUD))	83
	Miercuri, 26 noiembrie 2014
2016/C 289/17	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 noiembrie 2014 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2533/98 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (11200/2014 – C8-0109/2014 – 2014/0808(CNS))	87
2016/C 289/18	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 noiembrie 2014 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2532/98 cu privire la atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni (10896/2014 – C8-0090/2014 – 2014/0807(CNS))	93
	Joi, 27 noiembrie 2014
2016/C 289/19	Decizia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 de a nu formula obiecțiuni la regulamentul delegat al Comisiei din 8 octombrie 2014 privind sistemul provizoriu de tranșe ale contribuțiilor pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale comitetului unic de rezoluție în cursul perioadei provizorii (C(2014)7164 – 2014/2882(DEA))	101