1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/1

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/2

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Royal Scandinavian Casino Århus I/S la plata cheltuielilor de judecată.

3)

Regatul Danemarcei suportă propriile cheltuieli de judecată.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/3

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Dansk Automat Brancheforening la plata cheltuielilor de judecată.

3)

Regatul Danemarcei suportă propriile cheltuieli de judecată.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/3

1)

Respinge recursul.

2)

Jean-Marie Cahier, Robert Aubineau, Laurent Bigot, Pascal Bourdeau, Jacques Brard-Blanchard, Olivier Charruaud, Daniel Chauvet, Régis Chauvet, Fabrice Compagnon, Francis Crepeau, Philippe Davril, Bernard Deborde, Chantal Goulard, Jean-Pierre Gourdet, Bernard Goursaud, Jean Gravouil, Guy Herbelot, Rodrigue Herbelot, Sophie Landrit, Michel Mallet, Michel Merlet, Alain Phelipon, Claude Potut, Philippe Pruleau, Philippe Riche, Françoise Rousseau, René Roy, Pascale Rulleaud-Beaufour suportă propriile cheltuieli de judecată şi sunt obligaţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene, precum şi de Comisia Europeană.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/4

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă ultra air GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/4

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Makro autoservicio mayorista SA și Vestel Iberia SL la plata cheltuielilor de judecată.

3)

Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/5

1)

Respinge recursul.

2)

Îl obligă pe domnul Alexandre Borde și Carbonium SAS în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/5

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/6

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/7

1)

Respinge recursul.

2)

Îl obligă pe domnul John Dalli la plata cheltuielilor de judecată.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/7

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/8

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/8

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/9

—

Anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe potrivit indicațiilor pe care urmează să le furnizeze Curtea;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și celei din cauza T-570/13.

1.

În ceea ce privește criteriile de adjudecare nr. 1 și 2: denaturarea argumentelor formulate de recurentă; încălcarea principiului reparării prejudiciului în raport cu sfera sa de aplicare.

2.

În ceea ce privește noțiunea de ofertă anormal de scăzută: denaturarea aprecierilor comitetului de evaluare și încălcarea obligației de motivare a hotărârii; denaturarea actelor procesuale și motivare contradictorie, prin faptul că Tribunalul a substituit propria motivare celei a comitetului de evaluare.

3.

Denaturare a acțiunii și a elementelor de probă în raport cu oferta de obligații suplimentare; interpretare eronată a parametrilor referitori la noțiunea de ofertă anormal de scăzută, precum și a drepturilor părților în procedura de verificare a anomaliei; încălcarea normelor referitoare la cererea de ofertă; denaturare a elementelor de probă ale recurentei.

4.

Interpretare eronată a naturii reale și certe a prejudiciului care trebuie reparat.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/10

1)

Având în vedere obiectivele Regulamentului (CE) nr. 73/2009 (1) al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, în special garantarea unui nivel de viață echitabil pentru agricultori prin intermediul unui ajutor direct de venit precum și a promovării sănătății umane și animale, a mediului și a bunăstării animalelor, rezultă că sunt valide clauzele din cadrul unui contract încheiat între o întreprindere de îngrășare a vițeilor și o întreprindere de integrare […] din care reiese că plata unică acordată, în temeiul regulamentului, întreprinderii de îngrășare a vițeilor este cedată întreprinderii de integrare, prin deducerea din prețul datorat pentru vițeii crescuți?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, având în vedere încălcarea obiectivelor Regulamentului nr. 73/2009, instanțele naționale au competența să modifice contractul în temeiul principiului rebus sic stantibus, în vederea eliminării în tot sau în parte a prejudiciului suferit de întreprinderea de integrare ca urmare a nulității clauzelor, în special prin reducerea prețului pentru vitele crescute?

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/10

1)

Noțiunea „pentru aceleași fapte” de la articolul 109 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1) trebuie interpretată în sensul că îndeplinesc această cerință administrarea și utilizarea unor pagini de internet identice la nivel mondial și, implicit, și la nivelul Uniunii Europene, în cadrul aceluiași domeniu și care au făcut obiectul unor acțiuni în contrafacere formulate între aceleași părți, în fața unor instanțe din state membre diferite, una fiind sesizată pentru contrafacerea unei mărci a Uniunii și cealaltă, pentru contrafacerea unei mărci naționale?

2)

Noțiunea „pentru aceleași fapte” de la articolul 109 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară trebuie interpretată în sensul că îndeplinesc această cerință administrarea și utilizarea unor conținuturi online identice la nivel mondial și, implicit, și la nivelul Uniunii Europene, în cadrul domeniilor „facebook.com” și/sau „youtube.com” și/sau „twitter.com” care – în ceea ce privește domeniile respective „facebook.com” și/sau „youtube.com” și/sau „twitter.com” – pot fi accesate cu același nume de utilizator și care au făcut obiectul unor acțiuni în contrafacere formulate între aceleași părți, în fața unor instanțe din state membre diferite, una fiind sesizată pentru contrafacerea unei mărci comunitare și cealaltă, pentru contrafacerea unei mărci naționale?

3)

Articolul 109 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară trebuie interpretat în sensul că, potrivit acestei dispoziții, instanța dintr-un stat membru „sesizată a doua” cu o „acțiune în contrafacere” pentru contrafacerea unei mărci a Uniunii prin administrarea unor pagini de internet identice la nivel mondial și, implicit, și la nivelul Uniunii Europene, în cadrul aceluiași domeniu, prin care, în conformitate cu articolul 97 alineatul (2) și cu articolul 98 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară se invocă pretenții în legătură cu fapte de contrafacere comise sau cu pericole de contrafacere existente pe teritoriul oricărui stat membru trebuie să se desesizeze, în temeiul articolului 109 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, numai în ceea ce privește teritoriul celuilalt stat membru în care, la „instanța cea dintâi sesizată”, s-a introdus o acțiune în contrafacerea unei mărci naționale identice cu marca Uniunii invocată în acțiunea introdusă la „instanța sesizată a doua” și valabile pentru mărfuri identice, prin administrarea și utilizarea unor pagini de internet identice la nivel mondial și, implicit, și la nivelul Uniunii Europene, în cadrul aceluiași domeniu sau, în acest caz, dată fiind dubla identitate a mărcilor și a mărfurilor, „instanța sesizată a doua” trebuie să se desesizeze cu privire la toate pretențiile invocate în fața sa, în temeiul articolului 97 alineatul (2) și a articolului 98 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, în legătură cu fapte de contrafacere comise sau cu pericole de contrafacere existente în oricare stat membru și astfel la nivelul întregii Uniuni Europene?

4)

Articolul 109 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară trebuie interpretat în sensul că instanța dintr-un stat membru „sesizată a doua” cu o acțiune în contrafacerea unei mărci comunitare prin administrarea și utilizarea unor conținuturi online identice la nivel mondial și, implicit, și la nivelul Uniunii Europene, în cadrul domeniilor „facebook.com” și/sau „youtube.com” și/sau „twitter.com” care – în ceea ce privește domeniile respective „facebook.com” și/sau „youtube.com” și/sau „twitter.com” – pot fi accesate cu același nume de utilizator, prin care, în conformitate cu articolul 97 alineatul (2) și cu articolul 98 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, se invocă pretenții în legătură cu fapte de contrafacere comise sau cu pericole de contrafacere existente pe teritoriul oricărui stat membru trebuie să se desesizeze, în temeiul articolului 109 alineatul (1) litera (a), numai în ceea ce privește teritoriul celuilalt stat membru în care, la „instanța cea dintâi sesizată”, s-a introdus o acțiune în contrafacerea unei mărci naționale identice cu marca Uniunii invocată în acțiunea introdusă la „instanța sesizată a doua” și valabile pentru mărfuri identice, prin administrarea și utilizarea unor conținuturi online identice la nivel mondial și, implicit, și la nivelul Uniunii Europene, în cadrul domeniilor „facebook.com” și/sau „youtube.com” și/sau „twitter.com” care – în ceea ce privește domeniile respective „facebook.com” și/sau „youtube.com” și/sau „twitter.com” – pot fi accesate cu același nume de utilizator sau, în acest caz, dată fiind dubla identitate a mărcilor și a mărfurilor, „instanța sesizată a doua” trebuie să se desesizeze cu privire la toate pretențiile invocate în fața sa, în temeiul articolului 97 alineatul (2) și a articolului 98 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, în legătură cu fapte de contrafacere comise sau cu pericole de contrafacere existente în oricare stat membru și astfel la nivelul întregii Uniuni Europene?

5)

Articolul 109 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară trebuie interpretat în sensul că, potrivit acestei dispoziții, retragerea unei acțiuni în contrafacerea unei mărci a Uniunii prin administrarea unor pagini de internet identice la nivel mondial și, implicit, și la nivelul Uniunii Europene, în cadrul aceluiași domeniu, introdusă la instanța dintr-un stat membru „sesizată a doua”, prin care, inițial, în conformitate cu articolul 97 alineatul (2) și cu articolul 98 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, s au invocat pretenții în legătură cu fapte de contrafacere comise sau cu pericole de contrafacere existente pe teritoriul statului membru în care, la „instanța cea dintâi sesizată”, s-a introdus o acțiune în contrafacerea unei mărci naționale identice cu marca Uniunii invocată în fața „instanței sesizate a doua” și valabile pentru mărfuri identice, prin administrarea și utilizarea unor pagini de internet identice la nivel mondial și, implicit, și la nivelul Uniunii Europene, în cadrul aceluiași domeniu, nu permite ca „instanța sesizată a doua” să se desesizeze cu privire la toate pretențiile invocate în fața sa, în temeiul articolului 109 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, dată fiind dubla identitate a mărcilor și a mărfurilor?

6)

Articolul 109 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară trebuie interpretat în sensul că, potrivit acestei dispoziții, retragerea unei acțiuni în contrafacerea unei mărci comunitare prin administrarea și utilizarea unor conținuturi online identice la nivel mondial și, implicit, și la nivelul Uniunii Europene, în cadrul domeniilor „facebook.com” și/sau „youtube.com” și/sau „twitter.com” care – în ceea ce privește domeniile respective „facebook.com” și/sau „youtube.com” și/sau „twitter.com” – pot fi accesate cu același nume de utilizator, aflată pe rolul unei instanțe dintr-un stat membru „sesizate a doua”, prin care, inițial, în conformitate cu articolul 97 alineatul (2) și cu articolul 98 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, s-au invocat pretenții în legătură cu fapte de contrafacere comise sau cu pericole de contrafacere existente pe teritoriul statului membru în care, la instanța „cea dintâi sesizată”, s-a introdus o acțiune în contrafacerea unei mărci naționale identice cu marca Uniunii invocată în fața „instanței sesizate a doua” și valabile pentru mărfuri identice, prin administrarea și utilizarea unor conținuturi online identice la nivel mondial și, implicit, și la nivelul Uniunii Europene, în cadrul domeniilor „facebook.com” și/sau „youtube.com” și/sau „twitter.com”, care – în ceea ce privește domeniile respective „facebook.com” și/sau „youtube.com” și/sau „twitter.com” – pot fi accesate cu același nume de utilizator, nu permite „instanței sesizate a doua” să se desesizeze în temeiul articolului 109 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, dată fiind dubla identitate a mărcilor și a mărfurilor?

7)

Articolul 109 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară trebuie interpretat în sensul că, în condiții de identitate a mărcilor, din formularea „atunci când mărcile în cauză sunt identice și valabile pentru produse sau servicii identice” rezultă că instanța „sesizată a doua” trebuie să se desesizeze numai în măsura în care marca Uniunii și respectiva marcă națională sunt înregistrate pentru aceleași mărfuri și/sau servicii, sau „instanța sesizată a doua” se poate desesiza integral, inclusiv atunci când marca Uniunii, invocată în fața acestei instanțe, este protejată și pentru alte mărfuri și/sau servicii care nu sunt protejate de marca națională, în privința cărora intră în discuție o identitate sau o asemănare a faptelor imputate?

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/12

1)

În temeiul Directivelor 2009/101/CE (1) și 2012/30/UE (2) și a transpunerii acestora, efectuată, inter alia, prin articolele 236, 237, 238, 241 și 367 din Legea societăților de capital [Ley de Sociedades de Capital], creditorul societății comerciale care solicită creanța salarială în fața instanțelor spaniole competente – cele pentru litigii de muncă – are dreptul de a formula simultan, în fața aceleiași instanțe, atât o acțiune directă împotriva întreprinderii în vederea recunoașterii creanţei salariale, cât și o acțiune împotriva persoanei fizice – administratorul societății – în calitate de persoană care răspunde în solidar pentru datoriile societății, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor comerciale prevăzute în aceste directive și transpuse în [Legea societăților de capital] spaniolă?

2)

Jurisprudența Sala de lo Social din cadrul Tribunal Supremo din Spania, concretizată în hotărârile pronunțate de Tribunal Supremo (Secția pentru litigii de muncă) la 28 februarie 1997 (RJ 1997\4220), la 28 octombrie 1997 (RJ 1997\7680), la 31 decembrie 1997 (RJ 1997\9644), la 13 aprilie 1998 (RJ 1998\4577), la 17 ianuarie 2000 (RJ 2000\918), la 9 iunie 2000 (RJ 2000\5109), la 8 mai 2002 și la 20 decembrie 2012 (sintetizată la al doilea paragraf din secțiunea „Jurisprudența națională aplicabilă” de mai jos), poate încălca articolele 2, 6, 7 și 8 din Directiva 2009/101/CE și articolele 19 și 36 din Directiva 2012/30/UE, prin faptul că statuează că instanțele spaniole pentru litigii de muncă nu pot aplica în mod direct, în ceea ce privește o creanță salarială, garanțiile prevăzute în aceste directive comunitare și transpuse prin articolele 236, 237, 238, 241, 367 și altele din [Legea societăților de capital] pentru creditorii societăților comerciale, în cazul în care persoanele responsabile în ultimă instanţă – persoane fizice – încalcă cerințele formale de publicitate a actelor esențiale ale societății prevăzute în Directiva 2009/101 și în Directiva 2012/30 și transpuse în [Legea societăților de capital] spaniolă?

3)

Jurisprudența Sala de lo Social din cadrul Tribunal Supremo din Spania, concretizată în hotărârile pronunțate de Tribunal Supremo (Secția pentru litigii de muncă) la 28 februarie 1997 (RJ 1997\4220), la 28 octombrie 1997 (RJ 1997\7680), la 31 decembrie 1997 (RJ 1997\9644), la 13 aprilie 1998 (RJ 1998\4577), la 17 ianuarie 2000 (RJ 2000\918), la 9 iunie 2000 (RJ 2000\5109), la 8 mai 2002 și la 20 decembrie 2012 (sintetizată la al doilea paragraf din secțiunea „Jurisprudența națională aplicabilă” de mai jos), poate încălca articolele 20 și 21 coroborate cu articolul 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin faptul că obligă creditorul salarial – lucrător salariat – să exercite două proceduri judiciare – prima, în fața instanței pentru litigii de muncă, pentru a obține recunoașterea creanței salariale împotriva întreprinderii și, ulterior, în fața instanței civile/comerciale, pentru a obține garanția solidară a administratorului societăţii sau a altor persoane fizice în condițiile în care această cerință nu este impusă pentru niciun alt tip de creditor, indiferent de natura creanței sale, nici în Directiva 2009/101/CE, nici în Directiva 2012/30/UE și nici în normele legale naționale ([Legea societăților de capital]) care transpun respectivele prevederi comunitare?

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/13

1)

În prealabil, articolul 1 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul nr. 800/2008 (1) se referă numai la procedurile care pot fi deschise din oficiu de către autoritățile administrative și jurisdicționale din statele membre (în Italia, de exemplu, falimentul) sau și la cele care pot fi inițiate numai la cererea întreprinzătorului interesat (astfel cum, în dreptul național, este concordatul preventiv)? Motivul este că norma vorbește despre „pentru a face obiectul” procedurilor colective de insolvență.

2)

În cazul în care s-ar considera că Regulamentul nr. 800/2008 se referă la toate procedurile colective, în ceea ce privește în mod specific instituția concordatului preventiv cu continuarea activității prevăzută la articolul 186-bis din Decretul regal nr. 267/1942, articolul 1 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul nr. 800/2008 trebuie interpretat în sensul că simpla îndeplinire a condițiilor pentru deschiderea unei proceduri colective împotriva întreprinzătorului care urmărește să obțină asistență din fondurile structurale exclude acordarea finanțării sau obligă autoritatea națională de gestionare să retragă finanțările deja acordate ori, dimpotrivă, situația de dificultate trebuie verificată în concret, ținând seama, de exemplu, de termenele pentru deschiderea procedurii, de respectarea angajamentelor asumate de întreprinzător și de orice altă împrejurare relevantă?

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/14

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/15

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/15

1)

Defecțiunea tehnică survenită la o aeronavă din cauza lovirii unor păsări, mai precis din cauza coliziunii aeronavei cu păsări în zbor este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din regulament (1)?

2)

Articolul 5 alineatul (3) din regulament trebuie interpretat în sensul că operatorul efectiv de transport aerian poate să invoce și împrejurări excepționale care nu au survenit pe zborul rezervat de pasager, ci pe zborul efectuat în mod direct înainte de cel rezervat în cadrul unei proceduri de zbor circular?

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/16

—

anularea Ordonanței din 11 martie 2016 date de Tribunal în cauza T-94/15;

—

anularea Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1358/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește originea animalelor de acvacultură ecologice, practicile de creștere a animalelor de acvacultură, hrana pentru animalele de acvacultură ecologice și produsele și substanțele autorizate pentru utilizarea în acvacultura ecologică (1).

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/17

1)

Articolul 6 alineatul (l) litera (d) și articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/29/CE (1) sunt aplicabile în cazurile în care tarifele unui profesionist sunt reglementate printr-o normă juridică? În cazul unui răspuns afirmativ, Directiva 2005/29/CE trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări precum cea de la articolul 36 din Legea nr. 1/1996, care prevede obligația de a aplica regimul tarifar prevăzut prin lege chiar dacă întreprinzătorul săvârșește omisiuni sau practici înșelătoare la stabilirea prețului serviciilor sale?

2)

Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări precum cea prevăzută la articolul 36 din Legea nr. 1/1996, care supune remunerarea avocaților care prestează servicii în sistemul de asistență juridică gratuită, în cazul admiterii cererii, la o grilă de onorarii aprobată anterior de aceștia, fără ca autoritățile statului membru să se poată abate de la grila respectivă?

Această reglementare îndeplinește condițiile de necesitate și de proporționalitate la care se referă articolul 15 alineatul (3) din Directiva 2006/123/CE (2)?

3)

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări precum cea prevăzută la articolul 36 din Legea nr. 1/1996, care configurează obligația [beneficiarului] dreptului la asistență juridică gratuită, în cazul în care obține câștig de cauză fără ca partea adversă să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, de a-i plăti avocatului onorariile în conformitate cu anumite grile aprobate de o asociație profesională care depășesc cu mai mult de 50 % cuantumul anual al unei prestații de securitate socială?

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/18

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/18

—

Admiterea prezentului recurs și anularea hotărârii Tribunalului;

—

declararea, în noua hotărâre ce urmează a fi pronunțată, a nulității Deciziei de punere în aplicare 2014/458/UE a Comisiei din 9 iulie 2014 (1) de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în măsura în care se referă la cheltuielile efectuate de Regatul Spaniei în cuantum de 2 713 208,07 euro.

1.

O eroare de drept bazată pe un viciu de motivare a hotărârii atacate în măsura în care Tribunalul avea obligația de a se pronunța cu privire la nemotivarea deciziei Comisiei întrucât respectivul motiv era formulat în mod suficient de clar și precis pentru a permite Tribunalului să adopte o poziție în acest sens.

2.

O eroare de drept cu privire la conținutul obligației de motivare întrucât raționamentele pe care se întemeiază Tribunalul nu sunt compatibile cu imperativul clarității și lipsei de echivoc pe care trebuie să le prezinte motivarea deciziei Comisiei pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 296 TFUE. Motivarea actului nu era nici echivocă, nici clară, ceea ce aduce atingere dreptului la apărare al acestui stat membru.

3.

O denaturare vădită a faptelor, în măsura în care Tribunalul a denaturat vădit faptele considerând la punctul 55 din hotărârea atacată că „Regatul Spaniei nu a demonstrat că anumite exploatări nu erau supuse niciuneia dintre obligațiile în raport cu care s-au identificat deficiențe”. Aceasta, în primul rând, deoarece afirmația respectivă este contrară naturii sistemului de condiționalitate, având în vedere că în acest domeniu numai anumite exploatări pot presupune un risc, și anume cele cărora li se aplică cerințele specifice în raport cu care s-au identificat deficiențe. Și, în al doilea rând, deoarece Regatul Spaniei a furnizat Comisiei date concrete care demonstrează că anumite exploatări nu erau supuse obligațiilor specifice.

4.

O eroare de drept în interpretarea articolului 31 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1290/2005 și în raport cu respectarea principiului proporționalității în cea ce privește aplicarea unei corecții forfetare și respingerea corecției propuse de Regatul Spaniei.

5.

O eroare de drept în interpretarea articolului 31 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1290/2005 și în raport cu respectarea principiului proporționalității în măsura în care Tribunalul a considerat posibilă cumularea unei corecții financiare forfetare și a unei corecții financiare punctuale în cadrul aceleiași linii bugetare pentru anul 2008. Aceasta întrucât, potrivit documentului AGRI-2005-64043-ES, corecțiile nu trebuie aplicate unor cuantumuri care au făcut deja obiectul unor corecții pentru aceleași motive, întrucât jurisprudența Curții de Justiție admite cumulul numai atunci când riscul pentru Fond nu poate fi acoperit exclusiv prin corecții analitice și întrucât se ajunge la un rezultat disproporționat și nejustificat având în vedere că, dacă s-ar fi aplicat doar corecția financiară forfetară, cuantumul de dedus ar fi fost mai mic decât cel rezultat din însumarea celor două corecții financiare.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/19

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/20

i.

În cazul în care creditorul unei obligații de întreținere dorește executarea într-un stat membru a unei hotărâri judecătorești obținute în alt stat membru, capitolul IV din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 (1) („Regulamentul privind obligațiile de întreținere”) îi conferă acestuia dreptul de a formula o cerere de executare direct la autoritatea competentă din statul solicitat?

ii.

În cazul în care răspunsul la întrebarea (i) este afirmativ, capitolul IV din Regulamentul privind obligațiile de întreținere trebuie interpretat în sensul că fiecare stat membru este obligat să instituie o procedură sau un mecanism care să permită recunoașterea acestui drept?

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/20

1.

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/49/CE (1) coroborat cu articolul 1 alineatul (4) din aceasta trebuie să fie interpretat în sensul că o societate rezidentă într-un stat membru care este vizată de articolul 3 din directivă şi, în împrejurări cum sunt cele din prezenta cauză, primeşte dobânzi din partea unei filiale din alt stat membru este „beneficiarul” acestei dobânzi în sensul directivei?

2.

Pentru invocarea de către un stat membru a articolului 5 alineatul (1) din directivă privind aplicarea dispoziţiilor naţionale pentru prevenirea fraudelor sau a abuzurilor ori a articolului 5 alineatul (2) din directivă, este necesar ca statul membru în cauză să fi adoptat o dispoziţie internă specială de punere în aplicare a articolului 5 din directivă sau ca dreptul naţional să conţină dispoziţii generale ori principii referitoare la fraude, abuzuri sau evaziunea fiscală care pot fi interpretate în conformitate cu articolul 5?

3.

O dispoziţie dintr-o convenţie privind dubla impunere încheiată între două state membre şi întocmită în conformitate cu Modelul de convenție fiscală al OCDE, potrivit căreia impozitarea dobânzilor este condiționată de aspectul dacă persoana care primeşte dobânzile este considerată ca fiind beneficiarul dobânzilor, constituie o dispoziţie împotriva abuzurilor întemeiată pe convenții care este vizată de articolul 5 din directivă?

4.

Un stat membru care nu doreşte să recunoască faptul că o societate dintr-un alt stat membru este beneficiarul dobânzii şi susţine că societatea din celălalt stat membru este o aşa-zisă societate-conductă artificială este obligat în conformitate cu Directiva 2003/49/CE sau cu articolul 10 CE să precizeze în acest caz cine este considerat de statul membru ca fiind beneficiarul?

5.

În situaţia în care plătitorul dobânzilor este rezident într-un stat membru, iar beneficiarul dobânzilor este rezident în alt stat membru, iar primul stat membru consideră că persoana care primeşte dobânzile nu este „beneficiarul” lor în sensul Directivei 2003/49/CE şi, prin urmare, are obligaţii fiscale limitate pentru dobânzile în cauză în statul membru respectiv, articolul 43 CE coroborat cu articolul 48 CE se opune unei reglementări potrivit căreia primul stat membru, atunci când impozitează beneficiarul dobânzilor care nu este rezident, nu ţine cont de cheltuielile de tipul cheltuielilor cu dobânzile efectuate de beneficiarul dobânzilor în împrejurări cum sunt cele din prezenta cauză, deşi cheltuielile cu dobânzile sunt în general deductibile potrivit legislaţiei statului membru menţionat şi, în consecinţă, pot fi deduse din venitul impozabil de către un beneficiar al dobânzilor care este rezident?

6.

Dacă o societate rezidentă într-un stat membru (societate-mamă) este considerată de fapt ca nefiind scutită de impozitul cu reţinere la sursă potrivit Directivei 2003/49/CE în ceea ce priveşte dobânzile primite de la o societate rezidentă în alt stat membru (filială) şi se consideră că societatea-mamă din acest din urmă stat membru are obligaţii fiscale limitate pentru dobânzile respective în statul membru menţionat, articolul 43 CE coroborat cu articolul 48 CE se opune unei reglementări potrivit căreia cel din urmă stat membru impune societăţii obligate să reţină impozitul la sursă (filiala) să plătească dobânzi de întârziere în cazul plăţii cu întârziere a creanţelor generate de impozitul cu reţinere la sursă la o rată mai mare a dobânzii decât rata dobânzii de întârziere percepute de statul membru în cauză pentru creanţele generate de impozitul pe profit (inclusiv pe veniturile din dobânzi) revendicate împotriva unei societăţi rezidente în acelaşi stat membru?

7.

Dacă o societate rezidentă într-un stat membru (societate-mamă) este considerată de fapt ca nefiind scutită de reţinerea la sursă a impozitului potrivit Directivei 2003/49/CE în ceea ce priveşte dobânzile primite de la o societate rezidentă în alt stat membru (filială), iar societatea-mamă din acest din urmă stat membru este considerată ca fiind persoană impozabilă cu obligaţii fiscale limitate în cazul dobânzii respective în statul membru menţionat, articolul 43 CE coroborat cu articolul 48 CE (în subsidiar articolul 56 CE), analizate separat sau împreună, se opune unei reglementări potrivit căreia:

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/22

1)

Având în vedere cele prezentate în decizia de trimitere, Director of Public Prosecutions (procurorul general, Irlanda, denumit în continuare, „DPP”) a încălcat drepturile fundamentale ale domnului Pardue, în special drepturile consacrate la articolele 6, 20, 41, 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și dezvoltate în preambulul acesteia?

2)

Având în vedere cele prezentate în decizia de trimitere, DPP are dreptul să nu se conformeze deciziilor legitime ale unei instanțe, iar refuzul de a se conforma și/sau de a nu justifica sau de a motiva acest refuz de conformare este compatibil cu carta?

3)

Având în vedere cele prezentate în decizia de trimitere, precum și faptul că în stadiul actual al dreptului irlandez, o decizie a DPP poate fi atacată în justiție numai dacă se demonstrează că acesta a acționat cu rea-credință sau că a fost influențat de motive sau de o politică incorectă, această situație este conformă și compatibilă cu carta, dată fiind situația de fapt în speță?

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/23

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/23

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/24

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/24

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/24

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/24

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/25

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/25

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/26

1)

Respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă.

2)

Whirlpool Europe BV suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)

Republica Franceză, Electrolux AB și Fagor France SA suportă propriile cheltuieli de judecată.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/26

1)

Anulează Decizia 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și Regulamentul (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care acestea îl privesc pe domnul Viktor Pavlovych Pshonka.

2)

Obligă Consiliul Uniunii Europene să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de domnul Pshonka.

3)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/27

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Beele Engineering BV la plata cheltuielilor de judecată.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/28

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Beele Engineering BV la plata cheltuielilor de judecată.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/28

1)

Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)

Obligă Europäischer Tier- und Naturschutz eV și pe domnul Horst Giesen să suporte cheltuielile de judecată.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/29

—

anularea deciziei Comisiei Europene din 28 ianuarie 2016 de excludere a reclamantei de la participarea la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice și a granturilor finanțate de la bugetul general al Uniunii Europene și de includere a reclamantei în sistemul de detectare timpurie și de excludere prevăzut la articolul 108 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2012, L 298, p. 1);

—

adoptarea măsurilor de organizare a procedurii solicitate și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), prin neaplicarea Regulamentului nr. 966/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1929 (1), în cazul deciziei atacate.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea unei norme fundamentale de procedură prin neconsultarea grupului și prin nerevizuirea deciziei adoptate, potrivit cerințelor Regulamentului nr. 966/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1929.

3.

Al treilea motiv, cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a articolului 133a alineatul (1) din Regulamentul nr. 2342/2002 (2), prin aplicarea unei excluderi care este disproporționată în raport cu circumstanțele speței.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a principiului ne bis in idem, întrucât reclamanta a fost deja exclusă pentru același comportament.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/30

—

modificarea deciziei atacate și respingerea cererii de înregistrare a mărcii nr. 12 593 869;

—

în subsidiar, anularea deciziei atacate.

—

încălcarea Regulamentul nr. 207/2009, întrucât s-a considerat că nu sunt aplicabile condițiile privind informarea prevăzute la norma 17 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2868/95 care este consacrată protecției persoanei care a formulat opoziția;

—

încălcarea unor norme fundamentale de procedură, deoarece, în privința persoanei care a formulat opoziția, procedura nu a fost echitabilă, așa cum prevede articolul 6 din CEDO și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale;

—

încălcarea de către Oficiu a obligației sale de informa persoana care a formulat opoziția cu privire la faptul că nu erau îndeplinite condițiile impuse la norma 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95;

—

greșita aplicare a normei 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, deoarece procedura nu a fost echitabilă în privința persoanei care a formulat opoziția, date fiind deficiențele privind completarea electronică a formularului de opoziție și informațiile comunicate de divizia de opoziție;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/31

—

anularea deciziei atacate;

—

în subsidiar, anularea deciziei atacate cu privire la „Calculatoare, telefoane celulare, telefoane inteligente și alte dispozitive electronice portabile și portative pentru înregistrarea, organizarea, transmiterea, manipularea și revizuirea de texte, date, imagini și fișiere audio; brelocuri pentru telefoane; suporturi pentru calculatoare, telefoane celulare, telefoane inteligente și alte dispozitive electronice portabile și portative pentru înregistrarea, organizarea, transmiterea, manipularea și revizuirea de texte, date, imagini și fișiere audio; piese și accesorii pentru calculatoare, telefoane celulare, telefoane inteligente și alte dispozitive electronice portabile și portative pentru înregistrarea, organizarea, transmiterea, manipularea și revizuirea de texte, date, imagini și fișiere audio”;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d) din Regulamentul nr. 207/2009.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/32

—

anularea Deciziei Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar –SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Regatul Belgiei;

—

în subsidiar, anularea articolelor 2-4 din decizie;

—

în orice caz, anularea articolelor 2-4 din această decizie, în măsura în care aceste articole (a) impun recuperarea de la alte entități decât entitățile care au beneficiat de o „decizie fiscală anticipată privind profitul excedentar”, astfel cum este definită în decizie și (b) impun recuperarea unei sume egale cu scutirea fiscală a beneficiarului, fără a permite Belgiei să ia în considerare o ajustare progresivă reală efectuată de o altă administrație fiscală;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, pe un abuz de putere și pe lipsa motivării, în măsura în care Decizia Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Regatul Belgiei pretinde existența unei scheme de ajutor.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe o încălcare a articolului 107 TFUE și a obligației de motivare și pe o eroare vădită de apreciere, în măsura în care decizia atacată califică schema prezumată drept o măsură selectivă.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe o încălcare a articolului 107 TFUE și a obligației de motivare și pe o eroare vădită de apreciere, în măsura în care decizia atacată afirmă că schema prezumată conferă un avantaj.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe o încălcare a articolului 107 TFUE, pe o atingere adusă încrederii legitime, pe o eroare vădită de apreciere, pe un abuz de putere și pe lipsa motivării, în măsura în care decizia atacată obligă Belgia să recupereze ajutorul.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/33

—

anularea Deciziei Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Regatul Belgiei;

—

în subsidiar, anularea articolelor 2-4 din decizie;

—

în orice caz, anularea articolelor 2-4 din această decizie, în măsura în care aceste articole (a) impun recuperarea de la alte entități decât entitățile care au beneficiat de o „decizie fiscală anticipată privind profitul excedentar”, astfel cum este definită în decizie și (b) impun recuperarea unei sume egale cu scutirea fiscală a beneficiarului, fără a permite Belgiei să ia în considerare o ajustare progresivă reală efectuată de o altă administrație fiscală;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, pe un abuz de putere și pe lipsa motivării, în măsura în care Decizia Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Regatul Belgiei pretinde existența unei scheme de ajutor.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe o încălcare a articolului 107 TFUE și a obligației de motivare și pe o eroare vădită de apreciere, în măsura în care decizia atacată califică schema prezumată drept o măsură selectivă.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe o încălcare a articolului 107 TFUE și a obligației de motivare și pe o eroare vădită de apreciere, în măsura în care decizia atacată afirmă că schema prezumată conferă un avantaj.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe o încălcare a articolului 107 TFUE, pe o atingere adusă încrederii legitime, pe o eroare vădită de apreciere, pe un abuz de putere și pe lipsa motivării, în măsura în care decizia atacată obligă Belgia să recupereze ajutorul.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/34

—

anularea Deciziei Comisiei C(2015)9837 final din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar pusă în aplicare de Belgia [SA.37667 (2015/C)];

—

în subsidiar, anularea articolelor 2-4 din decizia atacată;

—

în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe susținerea că Comisia a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere în identificarea pretinsei măsuri de ajutor de stat și în calificarea sa drept schemă de ajutor în sensul articolului 1 litera (d) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 107 TFUE.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe susținerea că Comisia a încălcat articolul 107 TFUE, nu a furnizat o motivare și a săvârșit o eroare vădită de apreciere considerând că sistemul belgian de decizii fiscale anticipate privind profitul excedentar constituie o măsură de ajutor de stat.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe susținerea că Comisia a încălcat articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și principiile generale ale securității juridice și încrederii legitime, prin dispunerea recuperării pretinsului ajutor de stat.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe susținerea că Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (6) TFUE și principiul egalității de tratament și a comis un exces de putere, utilizând normele privind ajutorul de stat pentru a interzice sistemul belgian de decizii fiscale anticipate privind profitul excedentar.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/34

—

anularea Deciziei Comisiei Europene din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o eroare vădită de apreciere în identificarea pretinsei măsuri de ajutor de stat și în calificarea sa drept schemă de ajutor în sensul articolului 1 litera (d) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 107 TFUE.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o aplicare eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât Comisia a considerat că sistemul de ajustări ale profitului excedentar constituie un ajutor de stat.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în identificarea beneficiarilor pretinsului ajutor, pe incoerență în considerarea grupurilor multinaționale ca beneficiari și pe încălcarea principiului legalității și a articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe o încălcare a principiilor securității juridice, protecției încrederii legitime și bunei administrări.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/35

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/36

—

admiterea prezentei acțiuni;

—

anularea deciziei atacate;

—

declararea suspendării căii de atac R 2492/2014-4 până când decizia pronunțată în cauza paralelă R 1857/2015-4 (atacată în prezent la Tribunal) rămâne definitivă;

—

obligarea EUIPO (camera de recurs) sau în subsidiar a celeilalte părți din procedură să suporte cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri.

—

încălcarea principiilor egalității în fața legii și imparțialității.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/37

—

admiterea prezentei acțiuni;

—

anularea deciziei atacate;

—

declararea suspendării căii de atac R 2699/2014-4 până când decizia pronunțată în cauza paralelă R 1857/2015-4 (atacată în prezent la Tribunal) rămâne definitivă;

—

obligarea EUIPO (camera de recurs) sau în subsidiar a celeilalte părți din procedură să suporte cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri.

—

încălcarea principiilor egalității în fața legii și imparțialității.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/38

—

admiterea prezentei acțiuni;

—

anularea deciziei atacate;

—

declararea înregistrării mărcii Uniunii Europene nr. 7 157 233„GOLD MOUNT” (figurativă) valabilă pentru toate produsele acoperite;

—

obligarea EUIPO (camera de recurs) sau în subsidiar a celeilalte părți din procedură să suporte cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri.

—

încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/38

—

anularea Deciziei EMA din 1 aprilie 2016, notificată la 7 aprilie 2016, de iniţiere a unei proceduri de sesizare în temeiul articolului 31 din Directiva 2001/83/CE privind medicamentul Symbioflor 2 şi medicamentele cu denumire similară aparţinând societăţii SymbioPharm GmbH;

—

obligarea EMA la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 31 din Directiva 2001/83/CE (1)

Reclamanta invocă faptul că s-a iniţiat o procedură de sesizare deşi în cererea formulată de autoritatea germană competentă pentru acordarea autorizaţiei (notificare) nu s-a identificat o „situație specială în care sunt implicate interesele Uniunii” şi că o astfel de situaţie nu există.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 29 din Directiva 2001/83/CE

Autoritatea germană competentă pentru autorizare nu a identificat condiţia procedurală privind un „risc pentru sănătatea publică” în raport cu medicamentul de uz uman Symbioflor 2, această condiţie nefiind în mod evident îndeplinită.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 116 şi 117 din Directiva 2001/83/CE

Autoritatea germană competentă pentru autorizare nu a identificat un raport negativ între beneficiile şi riscurile medicamentului de uz uman Symbioflor 2, această împrejurare neregăsindu-se în mod evident în speţă.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 22a din Directiva 2001/83/CE, a principiului proporţionalităţii şi a dreptului de a fi ascultat

Reclamanta invocă faptul că s-a încălcat articolul 22a din Directiva 2001/83/CE şi principiul proporţionalităţii deoarece autoritatea germană competentă pentru autorizare nu a uzat de posibilitatea de a dispune efectuarea unui test de eficienţă (neutilizarea unei puteri discreţionare). Reclamanta apreciază că acest lucru rezultă şi din faptul că autoritatea germană competentă pentru autorizare a respins în mod explicit cererea pe care reclamanta a formulat-o în această privinţă sub forma unei medieri referitoare la această problemă.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor aplicabile într-un stat de drept

Reclamanta invocă în acest sens că iniţierea unei proceduri de sesizare în timp ce este în curs o procedură judiciară naţională cu privire la aceeaşi situaţie de fapt contravine principiilor aplicabile într-un stat de drept.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/40

—

anularea deciziei președintelui Parlamentului European din 9 martie 2016;

—

anularea deciziei Biroului Parlamentului European din 11 aprilie 2016;

pe fond

—

retragerea sancțiunii deciziei din 11 aprilie 2016.

1.

Primul motiv întemeiat pe neregularități de procedură internă și pe nulitatea deciziei președintelui Parlamentului European din 9 martie 2016, precum și a deciziei Biroului Parlamentului European din 11 aprilie 2016, care a pronunțat împotriva reclamantului sancțiunea pierderii dreptului la indemnizația de ședere pentru o durată de cinci zile. Prima decizie atacată ar aduce atingere dreptului la bună administrare și principiului egalității armelor. Cea de a doua decizie atacată ar aduce atingere dreptului la tratarea imparțială și echitabilă a cauzelor de către instituțiile, organele și organismele Uniunii și dreptului la un proces echitabil.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe lipsa probelor materiale care ar putea demonstra faptele reproșate reclamantului și, în special, utilizarea de către acesta din urmă a cardului de vot al altui deputat european.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe inconsecvența și inadmisibilitatea mărturiilor care ar sta la baza sancțiunii aplicate reclamantului.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe imposibilitatea materială a reclamantului de a vota în locul altui deputat european.

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/40

1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/41