1.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/1

1.

salută Raportul celor cinci președinți, ca un pas important spre o uniune economică și monetară (UEM) mai rezistentă la șocurile economice, spre mai buna punere în aplicare a obiectivelor acestei uniuni, enunțate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 120 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și spre inițierea unor reforme care să mărească legitimitatea democratică a guvernanței UEM;

2.

constată totuși că raportul nu propune reforme ale mecanismului european de stabilitate și nu abordează problema incapacității de plată a datoriilor suverane în cadrul UEM. Comitetul consideră că ar trebui abordate cu precădere soluțiile pentru problemele fundamentale ale uniunii monetare, și anume dezechilibrele contului curent cauzate de creșterea inegală a productivității, care duc la dezechilibre ale fluxurilor de capital între țări și regiuni; de asemenea, ar trebui luată în considerare introducerea unor mecanisme care să ofere feedback țărilor și regiunilor în care politicienii sau operatorii economici se abat de la ceea ce se consideră a fi o politică rațională și o asumare justificată a riscurilor;

3.

consideră situația economică actuală, cu o creștere fragilă și un nivel ridicat al șomajului, justifică o abordare integrată, bazată pe aprofundarea în continuare a pieței unice (1) și pe sporirea eforturilor de revizuire a finanțelor publice la toate nivelurile de guvernanță din statele membre, cu scopul de a pune în aplicare reforme structurale și a stimula investițiile, generând astfel o creștere durabilă pentru viitor;

4.

constată că migrația și mobilitatea forței de muncă pot stimula creșterea economică în Uniune, însă trebuie abordate, între altele, anumite aspecte legate de accesul la locuințe, la servicii publice, la prestații sociale, precum și aspecte legate de flexibilitatea pieței muncii; aceasta presupune însă în special punerea la dispoziție a unei cofinanțări din partea Uniunii Europene cu scopul îmbunătățirii capacității de absorbție;

5.

subliniază necesitatea de a consolida asumarea răspunderii și legitimitatea democratică a întregii Uniuni Europene, consolidând în același timp dimensiunea regională, astfel încât cadrul legislativ să fie pus în aplicare în mod corect și coerent în întreaga Uniune, respectând totodată principiul subsidiarității;

6.

salută abordarea în două etape, menită, mai întâi, să extindă în continuare instrumentele și tratatele existente, pentru ca apoi, într-o a doua etapă, să efectueze modificări profunde, astfel încât caracterul obligatoriu al procesului de convergență pentru statele membre din zona euro să fie consolidat prin intermediul valorilor de referință convenite în materie de convergență;

7.

subliniază necesitatea unei convergențe mai semnificative, atât între statele membre, cât și în interiorul acestora și este preocupat de diferențele care, în unele cazuri, sunt mai mari în interiorul unor state membre decât între ele;

8.

în același timp, subliniază faptul că disparitățile sociale, economice și teritoriale pot fi reduse doar printr-un concept bazat pe Strategia Europa 2020, care include o dimensiune regională și o politică de coeziune mai orientată către rezultate; prin urmare, își reafirmă sprijinul pentru un proces de convergență economică și socială. De asemenea, CoR își reiterează solicitarea pentru o consultare largă, la nivel european, cu privire la viziunea teritorială viitoare a Uniunii Europene pentru 2050. Este nevoie de o astfel de viziune clară, la care să se poată alinia ulterior politicile și mecanismele de finanțare (2). CoR salută actuala examinare a unor strategii ale politicii de coeziune după 2020;

9.

subliniază necesitatea sprijinirii în continuare a dezvoltării regiunilor de frontieră, a celor periferice și ultraperiferice și a celor care se confruntă cu probleme demografice, pentru ca convergența să poată fi stimulată în mod coerent și durabil, în conformitate cu strategiile adoptate de Uniune;

10.

atrage atenția asupra faptului că nu există o „soluție universală” – situația cere o anumită flexibilitate, atât în interiorul statelor membre, cât și între acestea, ceea ce înseamnă că autoritățile responsabile pentru creșterea competitivității trebuie să respecte mecanismele de stabilire a salariilor, fără să-și asume un rol de partener social în acest domeniu;

11.

autoritățile responsabile pentru creșterea competitivității ar trebui să ia în considerare toate aspectele legate de mediul de afaceri, în sensul cel mai larg, adică să cuprindă și factori precum productivitate, competențe, inovare, mediul de afaceri și sarcina birocratică inutilă. Prin urmare, Comitetul susține ideea că noțiunea de „competitivitate” nu trebuie redusă la chestiunea nivelului de salarizare;

12.

este de acord că ar trebui să existe un accent mai puternic pe ocuparea forței de muncă și bunăstare;

13.

evaluarea indicatorilor sociali arată că șomajul, sărăcia și excluziunea socială sunt concentrate mai ales în regiunile mai puțin dezvoltate și se află în strânsă legătură cu modul în care au fost puse în aplicare recomandările din trecut, de exemplu cele din cadrul Strategiei Europa 2020;

14.

salută faptul că „Raportul celor cinci președinți” conține o recunoaștere de principiu a faptului că dimensiunea socială reprezintă un imperativ economic; în acest context, își reiterează sprijinul pentru apelul adresat statelor membre de către Parlamentul European vizând eventuala semnare a unui „Pact pentru investiții sociale”, care ar stabili valori-țintă pentru investițiile sociale la nivel național, cu scopul de a realiza obiectivele Strategiei Europa 2020 în materie de ocupare a forței de muncă, precum și în domeniul social și al educației (3);

15.

salută faptul că Comisia recunoaște rolul partenerilor sociali în acceptarea de către public a dezvoltării în continuare a uniunii economice și monetare. Aceasta include atât rolul lor în elaborarea programelor naționale de reformă, cât și, în general, punerea unui accent mai puternic pe ocuparea forței de muncă, pe obținerea unor performanțe sociale și pe „pilonul drepturilor sociale” preconizat. Dialogul cu partenerii sociali este util și poate crește gradul de acceptare în statele membre. În viitor, partenerii sociali ar putea aduce o contribuție importantă la potențialele proiecte comune pe care să le dezvolte pe baza propriilor planuri comune de acțiune;

16.

consideră că este necesar să se abordeze disparitățile regionale pentru a combate inegalitățile sociale, a stimula creșterea economică și ocuparea forței de muncă și pentru a îmbunătăți competitivitatea și coeziunea în cadrul UEM și al UE; subliniază rolul esențial jucat de autoritățile locale și regionale în calitate de angajatori, precum și pentru crearea unui mediu de afaceri favorabil;

17.

prin inițiativele lor luate la nivel local și regional, autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în creșterea competitivității;

18.

salută faptul că recomandarea privind instituirea unor consilii naționale de competitivitate în zona euro [COM(2015) 601 final)] menționează clar că aceste consilii ar trebui să ofere doar sprijin în procesul decizional, fără a prezenta propuneri finale;

19.

salută raționalizarea și consolidarea semestrului european în conformitate cu actualul cadru juridic, precum și coordonarea documentelor în vederea unei orientări mai clare, a unui plus de eficiență și a unei clarificări a răspunderii și responsabilităților, în scopul realizării obiectivelor UE privind buna guvernanță;

20.

recunoaște valoarea semestrului european ca instrument de punere în practică a reformelor la nivel național și la nivelul UE, ca garant pentru coordonarea politicilor economice de către UE și statele sale membre;

21.

își reiterează apelul către Comisie și Parlamentul European de a adopta un cod de conduită care să asigure implicarea structurată a autorităților locale și regionale în semestrul european, cu intenția de a prezenta o propunere concretă în acest sens în 2016, și se angajează să intre într-un dialog permanent cu Comisia pe această temă;

22.

subliniază faptul că rapoartele de țară și recomandările specifice fiecărei țări ar trebui să abordeze explicit problemele legate de diferențele regionale și să ia în considerare în mod sistematic contribuțiile ce provin de la nivel local și regional;

23.

consideră regretabil faptul că structura modificată a semestrului european nu conține nicio referire la CoR în legătură cu dezbaterea privind prioritățile pentru zona euro și îndeamnă Comisia să abordeze chestiunile regionale în documentele semestrului european, cu sprijinul unor analize regionale sistematice privind ocuparea forței de muncă și aspectele sociale;

24.

pe termen scurt, finalizarea uniunii bancare este instrumentul cel mai eficient în eforturile de a preveni crizele din sistemul financiar, de a întrerupe cercul vicios între băncile naționale și statele membre și de a reduce la minimum efectele negative ale șocurilor economice;

25.

îndeamnă Comisia și statele membre să reducă riscurile din sistemul financiar, să îmbunătățească flexibilitatea prețurilor și să pună în aplicare sisteme naționale de asigurare a depozitelor;

26.

consideră, deci, că o condiție esențială pentru introducerea unui sistem european de garantare a depozitelor (EDIS) constă în existența și finanțarea unor fonduri de rezoluție bancară și a unor sisteme naționale de garantare a depozitelor, cu clarificarea obligatorie a legăturilor dintre acestea, pentru a reduce la minim riscul hazardului moral;

27.

invită Banca Centrală Europeană (BCE) și Autoritatea Bancară Europeană (ABE) să efectueze evaluări privind calitatea activelor și teste de rezistență pentru instituțiile financiare din cadrul EDIS, pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru aceste instituții;

28.

solicită Comisiei Europene să explice valoarea adăugată a Consiliului bugetar european cu rol consultativ, al cărui secretariat aparține Secretariatului General al Comisiei. Este deosebit de important să se discute modalitățile prin care se poate garanta că un astfel de consiliu nu va spori în mod inutil un mediu deja complex de supraveghere macroeconomică;

29.

consideră că este regretabil faptul că nu a existat ocazia de a prezenta observații înainte de crearea Consiliului bugetar european. CoR consideră, în principiu, că este important să se monitorizeze în permanență respectarea normelor Pactului de stabilitate și de creștere. În același timp, structura actuală a organismului propus ridică îndoieli cu privire la posibilitatea ca beneficiile preconizate să fie proporționale cu sarcinile birocratice suplimentare. De asemenea, nu este clar care este temeiul juridic pentru crearea sa și care va fi relația dintre Consiliul bugetar european și consiliile consultative naționale în domeniul fiscal;

30.

așteaptă cu interes realizarea uniunii piețelor de capital, care va permite circulația transfrontalieră a fluxurilor de capital, fără a amenința stabilitatea din diferite regiuni și țări, oferind întreprinderilor și, în special, microîntreprinderilor și IMM-urilor, posibilitatea de acces la o gamă largă de surse de finanțare;

31.

consideră că o uniune coerentă și bine elaborată a piețelor de capital ar trebui să cuprindă toate cele 28 de state membre și să promoveze condiții de concurență echitabile pe întreg teritoriul UE și îndeamnă statele membre să se asigure că uniunea bancară rămâne accesibilă pentru acele state membre care nu au adoptat încă moneda euro;

32.

insistă asupra faptului că Pactul de stabilitate și creștere trebuie să fie respectat și subliniază că este esențial ca fiecare stat membru să dispună de o economie sănătoasă și de stabilitate în ce privește finanțele publice, ca o condiție prealabilă necesară pentru investițiile publice pe termen scurt și lung (4);

33.

solicită ca statele membre să fie obligate să aducă dovada unei politici economice responsabile, pentru a beneficia de acces la instrumente europene de stabilizare economică. Utilizarea acestor instrumente trebuie să meargă mână în mână cu deplina punere în aplicare a reformelor structurale, în vederea îmbunătățirii convergenței, coordonării și integrării; insistă asupra faptului că ajutorul nu trebuie în niciun caz să ducă la fluxuri unidirecționale permanente între țări. Fondul de stabilitate și alte instrumente, cum ar fi Programul de sprijin pentru reforme structurale, nu ar trebui să vizeze înlocuirea actualei politici de coeziune;

34.

este de acord cu poziția Comisiei, conform căreia revizuirea viitoare a pachetului de șase propuneri legislative și a celui de două propuneri legislative ar trebui privită ca o oportunitate de a depune eforturi pentru a îmbunătăți transparența și legitimitatea UE, fapt deosebit de important mai ales la nivel local și regional; prin urmare, solicită instituirea unui „dialog economic” între CoR și Comisie, în analogie cu dialogurile existente între Comisie și Parlamentul European;

35.

își reiterează convingerea că este necesar să existe capacitate fiscală pentru a permite UEM să dispună de un mecanism temporar de absorbție a șocurilor (5);

36.

Condițiile de finanțare pentru investiții în economia reală s-au schimbat în mod fundamental ca urmare a actualei crize economice; în acest context, CoR subliniază importanța autorităților locale și regionale în ceea ce privește maximizarea eficienței și identificarea obstacolelor din calea investițiilor productive;

37.

își reiterează solicitarea pentru instituirea unei „reguli de aur” prin care să se separe cheltuielile curente de investițiile pe termen lung și se pronunță în favoarea creării unui cadru coerent cu criteriile europene, pentru identificarea celor mai importante investiții sociale și de infrastructură, indispensabile pentru menținerea creșterii pe termen lung;

38.

accentuează necesitatea de a îmbunătăți calitatea cheltuielilor publice, inclusiv prin punerea în aplicare a principiilor OCDE privind investițiile publice eficiente la toate nivelurile de guvernare, și solicită organizarea unei dezbateri privind modul în care descentralizarea fiscală în diferite domenii din sectorul public ar putea îmbunătăți calitatea cheltuielilor publice, generând astfel o consolidare fiscală favorabilă creșterii, fără a aduce atingere principiului solidarității între entitățile teritoriale de nivel subnațional din statele membre;

39.

își reiterează solicitarea adresată Comisiei Europene de a publica o Carte albă care să definească o tipologie la nivelul UE a calității investițiilor publice în ceea ce privește calcularea investițiilor publice în funcție de efectele lor pe termen lung și de a include un capitol privind calitatea investițiilor publice - inclusiv la nivel subnațional - în fiecare raport anual privind finanțele publice în uniunea economică și monetară (UEM) (6);

40.

consideră că o uniune economică și monetară aprofundată și mai rezilientă ar beneficia de pe urma unor structuri mai puțin complexe, a unei definiri mai clare a responsabilităților proprii și unui plus de transparență, și nu de pe urma introducerii unor noi norme și dispoziții. Prin urmare, CoR salută planurile Comisiei în favoarea simplificării, transparenței și asumării mai clare a responsabilității;

41.

solicită o atitudine mai realistă în ce privește impunerea unor sancțiuni administrative împotriva țărilor care nu respectă normele stabilite de comun acord, precum și o dezbatere privind modul în care mecanismele de piață ar putea constitui o alternativă sau o completare în acest sens;

42.

cu privire la guvernanța economică, subliniază că trebuie acordată atenție deosebită unei definiri fără echivoc a responsabilităților la toate nivelurile, inclusiv cel local și regional, deoarece acestea din urmă sunt adesea responsabile pentru punerea în aplicare a politicilor în diverse domenii, cum ar fi ocuparea forței de muncă, asistența medicală și educația;

43.

solicită Comisiei să implice CoR în pregătirea Cărții albe privind tranziția de la etapa 1 la etapa 2 a reformei UEM;

44.

subliniază că este important ca, în eforturile de aprofundare a uniunii monetare, să fie luate în considerare și implicațiile asupra relațiilor cu țările din afara zonei euro; trebuie să reiasă cu claritate care sunt acele propuneri care se referă la toate statele membre și care sunt cele aplicabile doar zonei euro;

45.

subliniază că măsurile privind finalizarea UEM trebuie să fie puse în aplicare într-un mod cât mai transparent posibil, pentru a se evita alienarea acelor state membre care nu utilizează încă moneda euro și apariția unei „Europe cu două viteze”.

1.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/6

1.

salută acțiunile CE de sprijinire a băncilor de promovare, precum și crearea platformelor de investiții, acestea constituind un element important al planului de investiții pentru Europa. Totodată, regretă că, în ciuda faptului că definiția oficială a băncilor naționale de promovare include, în principiu, băncile regionale, comunicarea Comisiei se concentrează în practică numai asupra rolului nivelului național și îndeamnă exclusiv la crearea de noi bănci naționale de promovare. În planul de investiții ar trebui recunoscute și luate în considerare însă și băncile de promovare active la nivel local și regional;

2.

reamintește definiția băncilor sau instituțiilor de promovare, astfel cum figurează în Regulamentul privind Fondul european pentru investiții strategice, și anume „entități juridice care desfășoară activități financiare cu titlu profesional, cărora un stat membru sau o entitate a unui stat membru de la nivel central, regional sau local le atribuie un mandat pentru a desfășura activități publice de dezvoltare sau de promovare”;

3.

arată că băncile de promovare, concepute pe baza unei varietăți de modele, joacă un rol esențial în combaterea efectelor crizei economice și financiare, mai ales în ce privește reducerea investițiilor publice la nivel local și regional, reducere confirmată în recentul raport elaborat în comun de Comitetul European al Regiunilor și OCDE;

4.

atrage atenția, în acest context, că, în anumite țări, de sprijinirea unor investiții substanțiale ale autorităților teritoriale răspund bănci cu caracter național (de ex. Franța, Polonia), bănci ale căror participații sunt uneori deținute de autoritățile teritoriale (țările scandinave și Țările de Jos), dar că, pe lângă băncile naționale de promovare, există și bănci de promovare regionale (de ex. în modelul german), aflate (integral sau parțial) în proprietatea landului respectiv, care îndeplinesc sarcini specifice acestuia în materie de promovare. Însuși caracterul băncilor de promovare este variat, în funcție de experiențele istorice și condițiile economice din țara sau regiunea respectivă;

5.

observă că instituțiile de promovare nu au întotdeauna forma unor bănci – în unele țări funcționează sub formă de agenții, societăți sau fonduri de investiții, uneori dotate cu „capital de risc”; și aceste tipuri de instituții nebancare ar putea juca un rol important în planul de investiții pentru Europa;

6.

atrage atenția asupra faptului că, în continuare, nu toate statele membre și regiunile dispun la nivel local și regional de instrumente financiare sau pot utiliza instrumentele financiare disponibile și experiența dobândită, iar implicarea sectorului privat se limitează adesea numai la realizarea contractelor de achiziții publice – ceea ce face ca necesitatea de sprijinire a instituțiilor financiare de promovare de la nivel local să fie mai mare;

7.

subliniază că pot exista mai multe căi de înființare a băncilor de promovare, așa cum geneza celor existente a fost diferită – unele au fost create de la început ca instituții independente, altele au evoluat dinspre statutul de departamente ale băncilor publice;

8.

observă că este necesară crearea și asigurarea funcționalității băncilor de promovare ca instrument de politică economică, structurală și socială, gândit, între altele, ca răspuns la carențe structurale sau la imperfecțiunile piețelor (inclusiv ale celor regionale); în același timp există dificultăți recunoscute în găsirea unei abordări unitare a definirii și evaluării imperfecțiunilor pieței; pledează, în acest context, pentru o interpretare cuprinzătoare a termenului de „disfuncționalitate a pieței” și utilizarea constantă a acesteia;

9.

atrage atenția Comisiei Europene că este deosebit de important ca autoritățile teritoriale să aibă o mai mare influență asupra selecției soluțiilor financiare care vin în ajutorul intereselor nivelului local. Dacă poziția acestor autorități nu este luată în considerare, aceasta duce adesea la sprijinirea unor investiții necorelate cu programele operaționale regionale și cu strategiile locale;

10.

apreciază că există frecvent disproporții substanțiale între nivelurile de dezvoltare ale sistemelor de promovare din anumite state, ceea ce are ca rezultat o carență sistemică în țările și regiunile cu o cultură mai puțin dezvoltată a acestui tip de activitate bancară. În consecință, este posibil ca autoritățile locale și întreprinderile să nu beneficieze întotdeauna de un sprijin suficient din partea băncilor naționale de promovare, care ar trebui să-și descentralizeze în mai mare măsură oferta de servicii;

11.

își exprimă preocuparea că modelele centralizate de sprijin pentru promovare, bazate în mod exclusiv pe o bancă națională și filialele locale, neautonome, ale acesteia, nu răspund întotdeauna pe deplin nevoilor partenerilor locali, mai ales în regiunile slab dezvoltate și în situațiile în care influența autorităților din teritoriu asupra băncii de promovare naționale este extrem de limitată;

12.

împărtășește convingerea că, la alegerea modelului de dezvoltare a activităților bancare de promovare de către autoritățile teritoriale, obiectivele de funcționare cele mai importante și unicele criterii de evaluare a eficacității, la toate nivelurile, trebuie să fie: eliminarea imperfecțiunilor pieței, sporirea pe termen lung a ofertei de locuri de muncă, protejarea intereselor comunităților locale și, astfel, îndeplinirea obiectivelor publice de dezvoltare economică;

13.

se teme că obligația prezentată de Comisia Europeană de a se efectua evaluări ex ante ale noilor bănci de promovare înființate și ale noilor produse financiare oferite de acestea ar putea să limiteze substanțial capacitatea acestora de operare, precum și să îngreuneze însuși procesul de înființare a unor astfel de bănci, atât la nivel național, cât și regional. În plus, în ce privește obligativitatea unor astfel de analize, merită observat că în regiunile mai slab dezvoltate va fi adesea dificil să se dovedească imperfecțiunile pieței, având în vedere că situația socioeconomică a întregii regiuni poate fi un fenomen datorat unor imperfecțiuni ale pieței în comparație cu teritoriile mai bine dezvoltate;

14.

își exprimă speranța că va avea loc o consolidare a cooperării între Comitetul European al Regiunilor și Banca Europeană de Investiții; pledează pentru crearea unei rețele complementare și conforme cu principiul subsidiarității de bănci publice de promovare, care să ducă la realizarea de sinergii economice și sociale; ar aprecia dacă acest sistem ar constitui un pol al schimburilor de experiență și cunoștințe interregionale și internaționale și ar ajuta în același timp trebuie să se evite riscul unei centralizări prea mari a proceselor;

15.

pentru acele regiuni care nu dispun încă de instrumente proprii de promovare, solicită o sporire substanțială a rolului autorităților locale în procesul de creare, în funcționarea și în evaluarea efectelor activității băncilor de promovare. Acesta poate fi îmbunătățit fie prin sporirea influenței autorităților locale și regionale asupra orientării strategice și a guvernanței băncilor naționale de promovare, fie prin completarea ofertei acestor bănci naționale și crearea de bănci de promovare regionale (sau locale), care să colaboreze strâns cu banca națională;

16.

este de părere că alegerea traseului concret de dezvoltare a modelului activității bancare de promovare în regiune și întrebarea dacă este suficient modelul unei bănci de promovare dominante la nivel național, sau dacă este preferabil un model descentralizat, cu un rol mai substanțial acordat instituțiilor financiare sau băncilor de promovare locale și regionale, ar trebui să rămână la alegerea autorităților regionale și locale, după consultarea cu cele naționale, sau la alegerea autorităților naționale, în funcție de sistemul juridic în vigoare în fiecare stat membru;

17.

este de părere că, pentru luarea deciziei privind crearea unei noi instituții, este nevoie de o analiză aprofundată a necesității de creare a unor noi structuri instituționale, pentru a se evita sporirea birocrației de care nu este nevoie și irosirea mijloacelor;

18.

consideră că, în eforturile lor de creare a unui cadru sistematic de sprijin pentru crearea unor astfel de noi bănci de promovare la nivel regional, Comisia și BEI ar trebui să țină seama de specificul fiecărei țări și regiuni și de cele mai bune practici în acest domeniu, păstrând structurile de promovare consacrate și valorificând în același timp și experiența băncilor create în ultima perioadă. Esențială este totodată adoptarea celor mai bune soluții instituționale în regiunile mai slab dezvoltate, cu reflectarea specificului local;

19.

arată că evaluarea ex post a eficienței cu care funcționează băncile de promovare deja existente și cele nou-înființate de la nivel regional ar trebui să fie urmărită pe termen lung, de 10-15 ani, aspect determinat de orizontul temporal de obicei multianual al proiectelor de investiții finanțate;

20.

atrage atenția asupra necesității de a se crea un cadru de cooperare între noile fonduri de investiții pe termen lung create la nivel european (European Long Term Investment Funds – FEITL) și băncile regionale de promovare, precum și alte instituții financiare de la nivel local; acestea ar trebui să se completeze reciproc, și nu să concureze în ce privește asigurarea de finanțare investițiilor pe termen lung de la nivel local și regional;

21.

este de acord cu ideea de a se încuraja crearea de platforme de investiții, ca instrument pentru aplicarea eficientă a Planului de investiții pentru Europa; subliniază totodată că un element important în realizarea acestuia este calificarea contribuțiilor la platformele de investiții provenite din mijloace publice, naționale, locale sau regionale drept contribuții neînregistrate drept cheltuieli în contextul pactului pentru stabilitate și dezvoltare;

22.

subliniază că este necesar să se precizeze de către Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții rolul băncilor regionale de promovare și al altor instituții financiare în sistemul de platforme de investiții în curs de creare, ca instrument pentru realizarea planului de investiții pentru Europa. Băncile regionale de promovare ar trebui să colaboreze cu Fondul european pentru investiții strategice (European Fund for Strategic Investments) pe baza unor platforme de investiții cu orientare sectorială, dar mai ales geografică;

23.

consideră că ar trebui precizate și aprofundate condițiile pentru colaborarea băncilor regionale sau locale de promovare și alte instituții financiare cu Platforma europeană de consiliere în materie de investiții (European Investment Advisory Hub). Platforma europeană de consiliere în materie de investiții ar trebui în special să sprijine autoritățile locale și băncile de promovare de la acest nivel la pregătirea proiectelor, să furnizeze consultanță financiară și să sprijine transferul de cunoștințe. Ar trebui, de asemenea, să existe posibilitatea ca Platforma să încheie parteneriate și cu băncile regionale, nu numai cu cele naționale.

1.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/9

1.

Agenda urbană reprezintă un proiect european de o însemnătate cu totul deosebită: se elaborează o nouă metodă de lucru, care, prin intermediul unui cadru operațional și al unor instrumente adecvate, e menită să asigure coerența tuturor politicilor care afectează sfera urbană și zonele funcționale adiacente. Având în vedere faptul că aproape două treimi din politicile sectoriale ale UE afectează zonele urbane, orașele ar trebui implicate mai îndeaproape în conceperea și în procesul de punere în aplicare a acestor politici. Scopul său este îmbunătățirea calității vieții în orașe și dezvoltarea unei noi „guvernanțe urbane”, care, prin intermediul unei abordări practice și concrete, coordonată la diferitele niveluri, stabilește obiectivele și le pune apoi în aplicare, cu respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității. Acest nou model urban oferă șanse considerabile: el poate demonstra în mod concret cetățenilor de la fața locului care este valoarea adăugată a Europei pentru a face față provocărilor sociale și demografice; în strânsă legătură cu Agenda privind o mai bună legiferare a Comisiei Europene, el poate îmbunătăți calitatea politicilor europene prin conectarea reciprocă a strategiilor naționale, regionale și locale și, prin urmare, merge mult mai departe în comparație cu nivelul cooperării actuale. CoR subliniază că agenda urbană trebuie să se înscrie într-o viziune teritorială mai cuprinzătoare, care să ia în considerare atât zonele urbane, cât și zonele rurale (1).

În același timp, el poate contribui substanțial la atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 3 din TUE, în special cu privire la obiectivele coeziunii economice, sociale și teritoriale, precum și la obiectivele Strategiei Europa 2020 (2).

În condițiile unei abordări ascendente și ale unei guvernanțe pe mai multe niveluri, esențiale pentru succesul acestui proces sunt următoarele trei criterii principale:

2.

CoR reamintește eforturile depuse încă din 1989 și solicită ca proiectele-pilot în domeniul urban, destinate orașelor, să fie luate în considerare într-o măsură mai mare și să fie incluse mai mult în procesul de elaborare a politicilor la nivel european, contribuind la elaborarea unei agende urbane la nivelul UE:

3.

Importanța orașelor: tendința mondială de concentrare a populației în orașe pot fi observată și în Europa: Europa este un continent unde, în prezent, aproximativ 70 % din populație locuiește în orașe sau aglomerații urbane. Ele sunt motoare ale dezvoltării economice – peste 75 % din PIB este produs la nivel urban –, ale incluziunii sociale și dezvoltării durabile. În același timp, orașele stau sub spectrul interacțiunii directe a unor aspecte sociale antagonice: sărăcie și bogăție, potențial de ocupare a forței de muncă și șomaj pe termen lung, cerere și deficit de forță de muncă, diferențe mari în ceea ce privește nivelul de educație și provocări de mediu specifice, pentru a nu menționa decât câteva dintre ele. În calitatea lor de „catalizator al integrării”, ele vor avea o contribuție semnificativă și în demersul de a face față actualului flux de refugiați, precum și sub aspectul migrației din interiorul UE. Nicio politică a Uniunii Europene nu ar fi fezabilă dacă nu ar ține seama de dimensiunea sa urbană.

4.

Abordări integrate și multidisciplinare: deja Carta de la Leipzig din 2007 a subliniat faptul că numai abordările integrate vor avea succes în sfera urbană și că guvernanța pe mai multe niveluri este esențială pentru rezolvarea problemelor complexe cu care se confruntă orașele. Depășirea „mentalității fragmentare” în administrația publică, prin abordarea transversală a soluționării problemelor, interacțiunea dincolo de ierarhiile tradiționale și implicarea diferiților actori, cu luarea în considerare a diferențelor dintre teritoriile locale și cele regionale, sunt abordări care s-au dovedit a fi de succes. O serie de aspecte care sunt prezentate pe scurt în acest document sunt strâns legate de ideile Comisiei Europene privind o mai bună legiferare, o mai bună finanțare și o mai bună coordonare. Abordările integrate necesită însă un nivel ridicat de coordonare și cooperare la toate nivelurile – local, regional, național și european.

5.

Zonele urbane și rurale sunt spații funcționale complementare: în cadrul discuțiilor privind Agenda urbană, au fost formulate în mod repetat temeri că punerea unui accent mai puternic pe problemele urbane va aduce cu sine o reducere a sprijinului pentru zonele rurale. CoR subliniază însă importanța legăturilor dintre zonele urbane și cele rurale și recunoaște rolul ce le revine celor din urmă, întrucât și ele contribuie la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă. Măsurile adoptate de Uniune nu trebuie să contribuie la raportul de concurență dintre aceste două dimensiuni, date fiind întrepătrunderile lor din punct de vedere geografic, administrativ și în ce privește domeniile politice funcționale și tematice. Trebuie deci subliniată complementaritatea dintre cele două dimensiuni, care permite elaborarea și verificarea unor noi forme de guvernanță, în special prin extinderea accesului la servicii și prin elaborarea de tehnologii digitale. Numai dacă ambele sunt puternice, poate fi îndeplinit obiectivul general de creare a unei Europe solide din punct de vedere ecologic, economic și social, cu o coeziune teritorială consolidată. Politica urbană în Uniunea Europeană nu se concentrează numai pe capitale și celelalte orașe mari sau pe zonele funcționale adiacente, ci și pe orașele mici și mijlocii, care sunt deosebit de importante pentru zonele din jurul lor.

6.

Agenda urbană a UE ar trebui să ofere și orientări cu privire la pozițiile de negociere ale UE în perspectiva conferinței Habitat III, care se va desfășura la Quito, între 17 și 20 octombrie 2016. În plus față de obiectivul UE de întărire a statutului său de actor global și în consonanță cu acesta și cu nevoia de sporire a coerenței între politicile externe și cele interne ale Uniunii, aceasta ar trebui să consolideze și să încurajeze cooperarea internațională și schimburile dintre autoritățile urbane.

7.

Pentru a fi pusă în aplicare cu succes, Agenda urbană trebuie să se bazeze și pe o abordare integrată între guvernanța urbană și regională care să cuprindă și cadrul instituțional și administrativ aferent;

8.

Pentru o Agendă urbană europeană care să respecte principiul subsidiarității și al participării ascendente a autorităților locale și regionale sunt așadar indispensabili anumiți factori, precum implicarea în procesul decizional a autorităților alese de la nivel local și regional – și a asociațiilor lor reprezentative de la nivel național și european – și participarea – dar și responsabilizarea lor în acest sens – la elaborarea programelor operaționale și la punerea în aplicare și evaluarea politicii de coeziune, ținând seama de rolurile instituționale specifice.

9.

Comisia Europeană, în colaborare cu Președinția neerlandeză și cu implicarea unui mare număr de părți interesate, a început să pregătească Pactul de la Amsterdam. Scopul acestuia este elaborarea și punerea în aplicare în decurs de trei ani a unor planuri de acțiune pentru politici integrate destinate problemelor urbane esențiale, în cadrul a 12 parteneriate tematice.

Ele sunt menite să reprezinte unul din principalele instrumente de realizare a obiectivelor Agendei urbane a UE. Ele vor reuni un număr tot mai mare de politici sectoriale cu impact asupra zonelor urbane din UE. Este, de asemenea, esențial pentru succesul parteneriatelor și al consiliului de coordonare al Agendei urbane, care vor monitoriza procesul, ca evoluțiile să aibă loc în condițiile unei strânse cooperări cu autoritățile urbane, locale și regionale, cu statele membre, cu instituțiile europene (inclusiv cu CoR) și cu actorii relevanți de la nivel local.

CoR pledează pentru concentrarea asupra unui număr limitat de domenii de politică importante, ceea ce ar permite obținerea unor rezultate vizibile și ar demonstra valoarea adăugată a Agendei urbane a UE. Cele 12 teme prioritare stabilite nu reprezintă însă o listă exhaustivă. Parteneriatele ar trebui, de asemenea, să cuprindă și alte aspecte-cheie care necesită politici integrate, cum ar fi luarea în considerare a dimensiunii culturale și turistice în dezvoltarea urbană și găsirea unor noi forme de participare, de inovare și de „orașe inteligente”. O evaluare cuprinzătoare a priorităților tematice va fi posibilă numai după încheierea parteneriatelor – numai atunci va fi posibil să se stabilească dacă și în ce fel se vor regăsi principalele chestiuni cu care se confruntă Uniunea Europeană, cum ar fi ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor. CoR salută faptul că patru parteneriate-pilot (referitoare la calitatea aerului în orașe, la locuințe, la sărăcia urbană și la migrație și integrarea refugiaților) și-au început activitatea. Pentru etapele ulterioare ale parteneriatului, este esențial să se negocieze un grad ridicat de răspundere, de exemplu sub forma unor rapoarte bianuale către Comisie, Parlament, Consiliu și CoR. CoR subliniază și posibilitatea ca parteneriatele tematice să contribuie la elaborarea viitoarei legislații a UE și la revizuirea celei în vigoare. În ceea ce privește finanțarea participării la parteneriate tematice, preconizate a avea aproximativ 15 parteneri, ținând seama de faptul că Țările de Jos au rezervat deja 50 000 EUR ca sprijin pentru fiecare parteneriat, CoR invită Comisia să analizeze posibilitatea de a finanța asistența tehnică pentru ajuta autoritățile locale interesate să devină partenere.

10.

Dezvoltarea și finanțarea planurilor de acțiune urbană generate de parteneriatele tematice ale Pactului de la Amsterdam sau de alte programe europene (cum ar fi URBACT) ar trebui, în viitoarea perioadă de programare, să devină obiectul unor programe operaționale.

11.

În plus, este important ca Comisia Europeană să joace un rol puternic și obligatoriu din punct de vedere juridic în ceea ce privește coordonarea. Aceasta include numirea prim-vicepreședintelui în funcția de coordonator al Agendei urbane a UE; prin funcția sa, el ar fi garantul unei legături puternice cu agenda pentru o mai bună legiferare. În plus, această coordonare ar putea contracara abordarea fragmentată a orașelor, care rezultă din perspectiva tehnică a diferitelor direcții generale. Astfel, „orașele inteligente” și, în cazul zonelor rurale, „regiunile inteligente” ar depăși statutul de „orașe inteligente din punct de vedere tehnologic”, transformându-se în orașe inteligente inclusiv din punct de vedere social. Este nevoie, de asemenea, în cadrul Agendei urbane a UE, de o politică integrată, prin coordonarea inițiativei „Orașe inteligente” cu strategiile de specializare inteligentă (RIS3). O abordare holistică este esențială, mai ales în lumina provocărilor actuale, cum ar fi fluxul de refugiați și necesitățile de integrare adiacente. În plus, includerea Agendei urbane în Programul de lucru anual al Comisiei Europene este un alt element important. Acest element are, de asemenea, rolul de a asigura transparența și caracterul obligatoriu al procesului.

12.

CoR insistă că este în continuare nevoie de progrese, astfel încât autoritățile locale și regionale, inclusiv rețelele urbane și regionale și alte părți interesate, să se implice mai îndeaproape atât în elaborarea, cât și în evaluarea politicilor UE care au impact asupra autorităților responsabile pentru zonele urbane și/sau se concentrează asupra lor.

13.

Extinderea evaluărilor de impact pentru a include dimensiunea urbană: proiectul-pilot lansat la inițiativa CoR și a Comisiei Europene privind evaluarea impactului teritorial, referitor la eficiența energetică a clădirilor a demonstrat că sunt disponibile măsuri adecvate pentru includerea dimensiunii teritoriale în evaluările de impact. Proiectul-pilot a demonstrat în același timp că există un interes major, o dorință și o capacitate a orașelor și regiunilor de a participa activ la măsurile respective și de a contribui cu cele necesare în acest sens.

14.

Trebuie ca orașele să își pună efectiv în comun cunoștințele și să coopereze pentru promovarea schimbului de expertiză și de bune practici între orașe și autoritățile locale, prin minimizarea sarcinilor administrative, în măsura posibilului. Colectarea de date privind aspectele de dezvoltare urbană ar trebui luată în considerare numai în cazuri excepționale și limitată la strictul necesar.

15.

CoR continuă să solicite o reexaminare sistematică a modalităților de îmbunătățire a promovării orașelor și a zonelor lor funcționale. Ar putea fi avut în vedere, între altele:

16.

Având în vedere importanța crescândă a semestrului european ca instrument de coordonare a politicilor economice, CoR solicită ca aspectele urbane și rurale să fie luate în considerare în mod corespunzător în cadrul semestrului european. Acest lucru s-ar putea realiza prin intermediul unei implicări timpurii a autorităților locale și regionale în elaborarea programelor naționale de reformă de către statele membre. Responsabilul Comisiei Europene pentru aspecte legate de semestrul european din fiecare stat membru ar putea juca un rol important în acest sens.

17.

CoR subliniază, de asemenea, dinamica și capacitățile rețelelor urbane de a contribui la realizarea obiectivelor politicii Uniunii Europene. În ceea ce privește Convenția primarilor, care reunește peste 6 000 de autorități locale și regionale care și-au luat angajamentul de a reduce emisiile de dioxid de carbon dincolo de obiectivele Strategiei Europa 2020 privind schimbările climatice, CoR solicită Comisiei Europene să dezvolte rolul acesteia cu scopul de a-și continua activitatea și după 2020 și de a deveni un vehicul pentru contribuțiile concrete ale orașelor și regiunilor în combaterea schimbărilor climatice într-un cadru mai larg al UE (4).

18.

Pactul de la Amsterdam ar trebui să devină un acord cu caracter obligatoriu privind procesul de punere în aplicare a Agendei urbane. Cele opt parteneriate care nu au început încă ar trebui lansate cât mai curând posibil. De asemenea, ar trebui prevăzută revizuirea în timp util a listei tematice, pentru a se estima dacă parteneriatele țin seama de principalele caracteristici ale realității urbane. CoR salută propunerea înaintată de Președinția neerlandeză referitoare la anexa la proiectul de text pentru Pactul de la Amsterdam, care prevede ca chestiunile transversale, printre care se numără guvernanța urbană, guvernanța dincolo de limitele administrative, inclusiv cooperarea între zonele urbane și cele rurale și cooperarea transfrontalieră și furnizarea de servicii publice de interes general să fie integrate în toate parteneriatele tematice. În legătură cu acest aspect, este necesar să se garanteze că Agenda urbană a UE va respecta dispozițiile articolului 14 din TFUE și ale Protocolului 26 referitoare la autonomia locală și regională și la competența discreționară în sensul legislației primare a UE și să se asigure integrarea tematică a serviciilor de interes general locale.

19.

Pe lângă organismele și obligațiile de raportare prevăzute în Pactul de la Amsterdam, ar trebui să existe de asemenea rapoarte regulate către Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliu și CoR pentru a asigura o procedură transparentă și accesibilă la scară largă, care să permită monitorizarea procesului nu numai de către părțile direct implicate, ci și de publicul larg (5).

20.

Pentru a se asigura, în măsura posibilului, caracterul obligatoriu al Agendei urbane pentru viitoarele președinții ale Consiliului, Pactul de la Amsterdam ar trebui, după adoptarea sa în cadrul reuniunii informale a Consiliului de miniștri pentru dezvoltarea urbană la 30 mai 2016, să fie inclus în concluziile Consiliului Afaceri Generale din iunie 2016. Această cooperare ar trebui să fie combinată cu un apel la viitoarele președinții ale Consiliului de a include Agenda urbană în programele lor de lucru respective.

Ar trebui elaborat un raport inițial privind stadiul implementării parteneriatelor până la sfârșitul anului 2016, în cadrul Președinției slovace a Consiliului.

21.

Pentru a garanta angajamentele asumate în elaborarea politicilor viitoare și a durabilității în contextul Agendei urbane, ar trebui elaborată o Carte albă, care să evalueze și să sistematizeze rezultatele parteneriatelor și să descrie elementele unei mai bune guvernanțe, pentru a le face transferabile. Astfel se pot asigura caracterul obligatoriu și un plus de transparență. Cartea albă nu ar trebui însă redactată abia după încheierea duratei de trei ani a parteneriatelor: dimpotrivă, în 2017, după o evaluare la jumătatea perioadei, ar trebui centralizată și sistematizată experiența acumulată, contribuind astfel la pregătirea noii perioade de programare pentru fondurile structurale și de investiții post-2021 și a proiectului care va succeda Strategiei Europa 2020.

—

procesul legat de Agenda urbană pare să fie perceput și practicabil numai în orașele mari;

—

Nu există o participare largă și transparență. Într-adevăr, sunt cunoscute anumite „căi de comunicație”. Lipsește însă accesul direct și asistența pentru anumite teme și aspecte concrete:

—

trebuie făcut pasul de la consultare către o veritabilă cooperare;

—

cele douăsprezece teme ale parteneriatelor nu sunt nici pe departe la fel de bine cunoscute și considerate a fi cuprinzătoare – se recomandă revizuirea, fundamentarea din punctul de vedere al conținuturilor, actualizarea și/sau adaptarea.

1.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/15

1.

salută solicitarea Comisiei Europene referitoare la elaborarea unui aviz prospectiv pe tema îmbunătățirii raportării în domeniul mediului și a asigurării conformității cu legislația de mediu a UE. Ambele aspecte au fost evidențiate în Agenda Comisiei Europene privind o mai bună legiferare (1);

2.

prin prezentul aviz prospectiv, dorește să contribuie la inițiativa REFIT a Comisiei Europene intitulată „Verificarea adecvării în ce privește raționalizarea obligațiilor de monitorizare și de raportare din cadrul politicii de mediu”, precum și la acțiunile întreprinse ca urmare a recomandărilor formulate anterior de CoR privind îmbunătățirea punerii în aplicare a legislației de mediu a UE (2);

3.

subliniază faptul că responsabilitatea principală pentru asigurarea punerii în aplicare efective și respectării legislației UE revine autorităților naționale și, foarte des, autorităților regionale și locale, așa cum a recunoscut Parlamentul European (3);

4.

subliniază că asigurarea unui nivel ridicat de protecție a mediului este unul dintre obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene și își reiterează îngrijorarea cu privire la nivelul de punere în aplicare a legislației din domeniul mediului;

5.

evidențiază numeroasele avantaje care rezultă în urma implementării atente a legislației UE în domeniul mediului, atât pentru mediu și economie (prin crearea de condiții de concurență echitabile, prin securitate juridică pentru întreprinderi și prin promovarea inovării), cât și, mai ales, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și a sănătății oamenilor; în acest context, subliniază că punerea în aplicare incompletă sau incorectă a legislației UE în domeniul mediului generează costuri de aproximativ 50 de miliarde EUR pe an;

6.

ia act de preocupările exprimate de Parlamentul European referitoare la faptul că o mare parte din costurile administrative inutile legate de legislația de mediu a UE sunt cauzate de practicile administrative publice și private inadecvate sau ineficiente din mai multe state membre și din cadrul autorităților regionale sau locale ale acestora (4); în acest context, este important ca legislația națională să atribuie autorităților locale și regionale competențe clare în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor care le revin, precum și sprijinul necesar pentru a le pune în practică;

7.

în conformitate cu noua Agendă privind o mai bună legiferare a Comisiei Europene, încurajează îmbunătățirea acestei situații și îndeamnă statele membre și autoritățile locale și regionale să pună în aplicare legislația de mediu a UE în modul cel mai clar, mai simplu și mai accesibil, asigurând totodată eficacitatea acestor dispoziții;

8.

observă însă că una dintre cauzele fundamentale ale acestei ineficiențe se leagă de faptul că, în unele cazuri, legislația UE este redactată fără a se fi efectuat în prealabil o evaluare corespunzătoare, solidă și bine orientată a competențelor, a impactului în ce privește costurile de asigurare a conformității și a problemelor de capacitate ale autorităților locale și regionale, precum și a condițiilor de mediu diferite din statele membre;

9.

subliniază faptul că strângerea informațiilor (monitorizarea), transferul acestora (raportarea), publicarea și difuzarea acestor informații sunt esențiale pentru întregul ciclu politic de elaborare, punere în aplicare și evaluare a legislației din domeniul mediului;

10.

își reafirmă îngrijorarea în ce privește eforturile inegale de monitorizare și raportare din Europa, informațiile astfel generate fiind adesea incomplete, incompatibile sau depășite; recunoaște că existența unor informații mai bune și mai accesibile la nivel local, național și regional ar face posibilă o identificare mai timpurie a problemelor ecologice majore, facilitând o punere în aplicare eficientă a sistemelor de alertă prevăzute de diferitele directive, ceea ce, pe termen lung, ar permite realizarea unor economii la nivel de costuri;

11.

subliniază rolul central pe care îl joacă autoritățile regionale și locale în colectarea de date și în utilizarea monitorizării și raportării pentru a furniza informații publicului larg, încurajând o mai mare conștientizare în rândul cetățenilor, în cooperare cu agențiile de protecție a mediului;

12.

subliniază că este nevoie ca responsabilitățile și resursele să fie repartizate în mod corespunzător și ca cerințele statelor membre în materie de monitorizare și raportare în domeniul mediului să prevadă circuite clare de transmitere a informațiilor între autoritățile locale, regiuni și nivelul național, pentru a se putea garanta că rapoartele și indicatorii privind starea mediului sunt coerenți, eficace și fiabili;

13.

încurajează autoritățile locale și regionale să instituie obligația ca inițiatorii de planuri și/sau de proiecte să le predea datele de mediu pe care le-au colectat în contextul evaluărilor impactului asupra mediului și al obținerii autorizațiilor/permiselor impuse de legislația de mediu a UE;

14.

subliniază că este important ca autoritățile locale și regionale să coopereze îndeaproape, dar și să implice voluntarii, ONG-urile și nespecialiștii care manifestă interes științific cetățenesc în domeniul culegerii de date de mediu, în special date din domeniul biodiversității și să sprijine eforturile depuse de aceștia;

15.

salută faptul că Comisia Europeană întreprinde o verificare a adecvării în ce privește raționalizarea cerințelor privind monitorizarea și raportarea din legislația de mediu a UE. CoR solicită Comisiei Europene să coordoneze verificarea adecvării cu revizuirea cerințelor privind monitorizarea și raportarea în alte domenii de politică ale UE, de exemplu în materie de agricultură, energie și servicii financiare;

16.

sprijină intenția Comisiei Europene de a promova, în cadrul legislației UE, mecanisme mai moderne, mai eficiente și mai eficace de monitorizare și raportare privind mediul. CoR consideră următoarele obiective ca fiind esențiale (5):

17.

aderă la următoarele principii, care ar trebui să constituie tot atâtea orientări pentru cerințele în materie de monitorizare și raportare la nivelul UE: caracter cuprinzător și suficient, coerență și consecvență, comparabilitate contrabalansată de subsidiaritate, proporționalitate, accesibilitate, respectarea termenelor și continuitate (6);

18.

solicită insistent ca, în cadrul eforturilor lor vizând raționalizarea monitorizării și a raportării și reducerea sarcinii administrative, Comisia Europeană, statele membre și autoritățile locale și regionale:

19.

subliniază că trebuie să se realizeze un inventar complet al obligațiilor de raportare din cadrul acquis-ului UE în domeniul mediului, o examinare a necesității lor, precum și o evaluare a costurilor administrative ale monitorizării și raportării pentru autoritățile locale și regionale;

20.

solicită ca verificarea de către Comisia Europeană a adecvării cerințelor de monitorizare și raportare să țină seama în mod corespunzător de diferitele aspecte ale ciclului DPSIR (Driving forces, Pressures, State, Impacts, Responses - forțe motrice, presiuni, situație, impact, reacție);

21.

îndeamnă Comisia Europeană să exploreze căile posibile de a îmbunătăți eficiența și să găsească soluții pentru sarcinile administrative inutile în materie de monitorizare și raportare, în special prin automatizarea instrumentelor de raportare și prin analizarea sinergiilor dintre obligațiile de raportare prevăzute de diferite directive;

22.

recunoaște bunele practici existente în ce privește cerințele de monitorizare și raportare din domeniul mediului. Printre exemple se numără WISE (Sistemul european de informații privind apa) și integrarea obligațiilor de raportare privind emisiile atmosferice din instalațiile mari de ardere în Registrul European al Poluanților Emiși și Transferați (EPRTR);

23.

consideră că, pentru a îmbunătăți cerințele de monitorizare și raportare în domeniul mediului și a avea o imagine clară a scopului acestora, Comisia Europeană ar trebui să elaboreze „tablouri de bord privind implementarea” noilor directive, așa cum există deja pentru unele directive mai recente (7);

24.

solicită insistent Comisiei Europene să elaboreze din nou, în viitor, o abordare orizontală la nivelul UE a monitorizării și raportării, atunci când va lua în considerare o eventuală abrogare a directivei privind standardizarea raportării;

25.

recunoaște atât rolul important al Agenției Europene de Mediu (AEM) în furnizarea unei baze solide de cunoștințe pentru politica de mediu și implementarea acesteia, cât și valoarea activității pe care o depune în domeniul monitorizării și al raportării;

26.

își reafirmă sprijinul pentru elaborarea unor cadre de implementare și informare structurate (CIIS), astfel cum a fost propusă de Comisia Europeană pentru toate principalele acte legislative ale UE în domeniul mediului (8);

27.

își reiterează apelul adresat Comisiei Europene de a se asigura că statele membre și autoritățile locale și regionale ale acestora implementează în mod corespunzător cerințele minime în vigoare ale directivei privind accesul la informație în domeniul mediului, în conformitate cu Convenția de la Aarhus (9);

28.

consideră că soluțiile digitale și e-guvernarea prezintă un potențial substanțial de sprijinire a autorităților locale și regionale în ce privește raționalizarea activităților lor de monitorizare și raportare în domeniul mediului, în special în următoarele scopuri: reducerea sarcinii administrative ce revine autorităților locale și regionale și întreprinderilor de pe teritoriul lor; înregistrarea unor date structurate și a unor rezultate sistematizate ale monitorizării și raportării; facilitarea analizelor de risc; îmbunătățirea calității monitorizării și standardizării, de exemplu prin furnizarea unor orientări și a unor formulare online; nu în ultimul rând, o mai bună informare și participare a cetățenilor;

29.

face apel la Comisie și la Agenția europeană de Mediu (AEM) să exploreze, în cadrul unor proiecte-pilot, modalitățile de a reduce cerințele în materie de monitorizare și raportare pentru autoritățile locale și regionale prin intermediul TIC și al e-guvernării, fără ca impactul legislației să fie afectat;

30.

invită Comisia Europeană să evalueze, în cadrul verificării adecvării, abordările care prevăd ca operatorii și autoritățile locale și regionale să poată utiliza același instrument de raportare electronică pentru mai multe acte legislative ale UE în domeniul mediului;

31.

își reiterează apelul ca Comisia Europeană, AEM și statele membre să exploateze în continuare posibilitățile oferite de tehnicile de observare a Pământului, precum GMES (Programul european de observare a Pământului), în vederea creșterii eficacității monitorizării (10);

32.

subliniază necesitatea de a se promova investițiile în sistemele și instrumentele de informare online, printre care portaluri web și pagini web ușor de utilizat, și îndeamnă la implicarea utilizatorilor sistemelor, cum ar fi autoritățile și operatorii de la nivel local și regional, în elaborarea acestor sisteme;

33.

solicită un impuls în vederea asigurării unei interoperabilități cuprinzătoare, transsectoriale și transfrontaliere la nivel național, regional și local a serviciilor electronice ale UE și ale statelor membre din domeniul mediului (11);

34.

subliniază rolul important al informațiilor publice de mediu (sau spațiale) pentru întreprinderile bazate pe tehnologiile digitale, inclusiv pentru IMM-uri și întreprinderi nou înființate; încurajează autoritățile locale și regionale să valorifice întregul potențial al reutilizării informațiilor din sectorul public și să sprijine dezvoltarea competențelor antreprenoriale digitale legate de utilizarea acestor date, în scopul sprijinirii cetățenilor, întreprinderilor și societății civile, în direcția dezvoltării de noi servicii, a creșterii competitivității și a creării de noi locuri de muncă;

35.

solicită Comisiei Europene ca, în viitorul său plan de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020 și în contextul viitoarelor sale cereri de proiecte din cadrul programelor LIFE, Mecanismul pentru Interconectarea Europei (MIE) și Orizont 2020, să încurajeze în continuare schimbul de bune practici și tehnologii între statele membre și autoritățile locale și regionale, să promoveze monitorizarea, raportarea și furnizarea de informații pe cale electronică în domeniul mediului și să întreprindă acțiuni de cercetare și inovare legate de aceste teme;

36.

încurajează autoritățile locale și regionale să promoveze dezvoltarea monitorizării și raportării în domeniul mediului și a CIIS pe cale electronică și să-și dezvolte capacitatea administrativă prin utilizarea asistenței tehnice din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene;

37.

este de părere că, în lumina experienței acumulate în timpul punerii în aplicare a Directivei 2007/2/CE de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE), este necesar să se identifice acele cerințe de fond și tehnice ale directivei care sunt relevante și fezabile din punctul de vedere al raportului costuri/beneficii. În acest sens este așteptată cu interes evaluarea REFIT a Directivei INSPIRE, care permite schimbul de informații spațiale privind mediul între organizațiile din sectorul public și facilitează accesul publicului din toată Europa la informațiile spațiale;

38.

sprijină dezvoltarea în continuare a Directivei INSPIRE ca unul dintre instrumentele de e-guvernare care să furnizeze formatul și procesul central comun pentru colectarea informațiilor spațiale privind mediul, în vederea raționalizării monitorizării și raportării în domeniul mediului și pentru a se atinge o mai mare eficiență în asigurarea conformității și respectării legislației UE, respectând principiile privind datele publice deschise și punând în aplicare soluții digitale din sfera conceptului de „oraș inteligent” în ce privește publicarea datelor și informarea cetățenilor;

39.

solicită Comisiei Europene să examineze care ar fi consecințele posibile în cazul în care cerințele Directivei INSPIRE în ce privește formatul ar deveni obligatorii și în alte domenii;

40.

crede că INSPIRE poate aduce beneficii substanțiale autorităților locale și regionale și îndeamnă statele membre să consolideze implicarea autorităților lor regionale și locale în procesul INSPIRE, cu sprijin din partea Comisiei Europene, precum și să consolideze capacitățile de implementare a Directivei INSPIRE la nivelul administrațiilor locale și regionale (12);

41.

solicită o mai bună coordonare a AEM și a Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene în asigurarea coerenței și a compatibilității la colectarea și compilarea diferitelor date la nivelul UE, așa cum s-a practicat în cadrul diverselor instrumente ca INSPIRE, GMES, GEOSS și EyeonEarth;

42.

observă că Agenda privind o mai bună legiferare a Comisiei Europene acordă o atenție deosebită inițiativei „Make it work” – inițiativa unora dintre statele membre (13) care oferă consultanță cu privire la dispozițiile referitoare la asigurarea conformității cu legislația UE în domeniul mediului;

43.

regretă lipsa de coerență și consecvență a cerințelor privind asigurarea conformității, așa cum sunt prevăzute de diferite acte legislative ale UE în domeniul mediului, constatându-se existența unor prevederi mai mult sau mai puțin detaliate și a unor definiții care au evoluat în mod disparat de-a lungul timpului. Ca atare, autoritățile locale și regionale pot întâmpina probleme în interpretarea și integrarea acestor dispoziții atunci când desfășoară activități de asigurare a conformității;

44.

sprijină următoarele principii în vederea asigurării conformității cu legislația de mediu a UE: desemnarea, competențele și profesionalismul autorităților competente; o asigurare a conformității bazate pe informații concrete; combinarea adecvată a diverse activități având ca scop asigurarea conformității; desfășurarea de acțiuni de planificare, evaluare și revizuire a activităților de asigurare a conformității; comunicarea cu cetățenii și asigurarea faptului că se dă curs preocupărilor reținute; asigurarea unei coordonări eficace între diferite autorități;

45.

în materie de asigurare a conformității, pe lângă principiile menționate anterior, solicită autorităților naționale, regionale și locale să aplice o abordare bazată pe riscuri și îndeamnă UE să formuleze recomandări de punere în aplicare care corespund particularităților și intereselor de la nivel local și regional;

46.

consideră că evaluarea riscului oferă autorităților locale și regionale competente o șansă importantă de reducere a sarcinii administrative inutile, menținând în același timp un nivel ridicat de protecție a mediului, printr-o mai bună stabilire a priorităților în ce privește utilizarea resurselor pentru inspecții, întrucât aceste resurse sunt limitate;

47.

consideră că legislația de mediu a UE ar trebui să aibă în vedere în special riscurile legate de neconformitate și impactul lor potențial asupra mediului și sănătății;

48.

solicită Comisiei Europene să prezinte, în viitorul apropiat, o inițiativă privind asigurarea conformității care să vizeze promovarea, monitorizarea și impunerea conformității, să se axeze pe o abordare bazată pe riscuri și să dea rezultate în ceea ce privește cel de-al 7-lea program de acțiune pentru mediu;

49.

sprijină opțiunea pentru o directivă europeană orizontală, care ar institui, pentru întregul acquis de mediu al UE, prevederi în materie de asigurare a conformității bazate pe principiile menționate anterior și care ar răspunde totodată solicitării adresate de CoR Comisiei Europene, de a prezenta un cadru general și obligatoriu privind inspecțiile și supravegherea de mediu (14);

50.

consideră că autoritățile locale și regionale competente se află într-o poziție extrem de importantă, în special în ce privește activitățile de promovare a conformității care implică cooperarea cu sectoarele care fac obiectul reglementărilor și informarea cetățenilor cu privire la neconformitate și la rezultatele principalelor inspecții efectuate;

51.

îndeamnă statele membre, autoritățile regionale și locale să aplice în mod consecvent măsuri de impunere a conformității și să adopte sancțiuni proporționale și disuasive în cazul unor încălcări ale legislației de mediu a UE, precum și să aplice în mod adecvat Directiva 2008/99/CE privind infracțiunile împotriva mediului;

52.

îndeamnă Comisia și statele membre, ca măsură complementară, să continue să consolideze rolul Rețelei UE pentru punerea în aplicare și respectarea legislației din domeniul mediului (IMPEL), inclusiv prin asigurarea pe termen lung a unui sprijin financiar corespunzător pentru aceasta și prin creșterea utilizării sistematice în cadrul Rețelei a inspecțiilor de tip „peer-review” și a inspecțiilor comune (15) în toate domeniile-cheie ale legislației de mediu, intensificând cooperarea acesteia cu alte rețele europene care se ocupă de asigurarea conformității și dezvoltând în continuare rețele IMPEL la nivel național care să faciliteze schimbul de bune practici între experți din partea autorităților locale și regionale;

53.

sprijină solicitarea Parlamentului European (16) către Comisia Europeană de a promova consolidarea capacității rețelelor de judecători și procurori specializați inclusiv în abateri de mediu;

54.

solicită Comisiei Europene ca, într-o eventuală nouă inițiativă a sa privind asigurarea conformității, să ia în considerare solicitările anterioare ale CoR privind necesitatea deblocării Directivei privind accesul la justiție în probleme de mediu, solicitare sprijinită de Parlamentul European și, respectiv, cele privind elaborarea unor criterii generale pentru tratarea reclamațiilor la nivel național (17);

55.

reamintește că fondurile structurale ale UE au un obiectiv tematic specific care vizează îmbunătățirea capacității autorităților locale și regionale și, prin urmare, ar trebui să se aloce suficiente fonduri UE în acest scop.

56.

În vederea unei mai bune implementări a celui de-Al 7-lea program de acțiune pentru mediu al UE și a obiectivului său prioritar nr. 4 privind îmbunătățirea punerii în aplicare și în lumina recomandărilor din avizele anterioare ale CoR privind îmbunătățirea punerii în aplicare a legislației de mediu a UE, CoR îndeamnă Comisia Europeană și UE (18):

57.

solicită Comisiei Europene să creeze un grup de experți al Comisiei Europene alcătuit din reprezentanți ai statelor membre, ai autorităților locale și regionale și ai principalelor părți interesate, pentru a oferi consiliere privind îmbunătățirea calității și coerenței acquis-ului UE în domeniul mediului și al punerii sale în aplicare sau să integreze această sarcină în mandatul grupurilor de experți cu alcătuire similară deja existente în Comisia Europeană; CoR se oferă să contribuie la activitatea acestui grup;

58.

CoR solicită ca:

59.

salută atenția deosebită pe care colegiuitorii încep să o acorde îmbunătățirii punerii în aplicare a legislației UE în materie de mediu și controlului acesteia (19);

60.

solicită Parlamentului European și Consiliului să examineze împreună cu CoR modul în care acesta din urmă, în calitatea sa de organ consultativ, poate prezenta experiența autorităților locale și regionale în cadrul exercițiilor de control din cadrul acestor instituții;

61.

subliniază experiența pe care a dobândit-o prin intermediul Platformei tehnice comune a Comitetului European al Regiunilor și a Comisiei Europene pentru cooperare pe probleme de mediu, care reprezintă un forum pentru promovarea dialogului privind problemele de la nivel local și regional și soluțiile pentru punerea în aplicare a legislației UE în domeniul mediului;

62.

subliniază faptul că platforma a fost recunoscută și plasată pe o bază solidă și pe termen lung de către Consiliu și Parlamentul European în cel de-Al 7-lea program de acțiune pentru mediu, care confirmă că Platforma „va facilita dialogul și schimbul de informații pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a legislației pe teren”;

63.

prin urmare, caută să contribuie la dezvoltarea în continuare a Platformei tehnice și sugerează Comisiei Europene să analizeze, împreună cu Parlamentul European și Consiliul, în ce măsură reuniunile Platformei tehnice ar putea fi corelate cu dezbaterile din Parlamentul European și din cadrul Consiliului referitoare la îmbunătățirea implementării și controlului legislației de mediu;

64.

apreciază faptul că, în ultimii ani, în ceea ce privește politica de mediu a UE, Comisia Europeană a dat dovadă de o abordare proactivă, urmărind o contribuție mai timpurie a CoR la elaborarea politicilor, prin solicitarea de avize prospective, așa cum prevede acordul de cooperare semnat de ambele instituții (20). CoR sugerează să se reflecteze în comun asupra posibilității de a organiza cu o mai mare regularitate o ședință a Platformei tehnice în contextul elaborării fiecărui aviz prospectiv.

65.

solicită Comisiei Europene să coopereze îndeaproape cu Comitetul European al Regiunilor în toate inițiativele viitoare menite să îmbunătățească punerea în aplicare și guvernanța legislației de mediu, cum ar fi inițiativa privind revizuirea implementării legislației de mediu (EIR) (21);

1.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/24

1.

consideră că tranziția energetică trebuie să fie pe deplin avantajoasă pentru consumatorii finali: gospodăriile, întreprinderile și actorii industriali. În acest context, politicile în materie de gestionare a energiei trebuie să urmărească controlul de către consumatori a consumului propriu, astfel încât aceștia să poată profita de noile tehnologii pentru a-și reduce facturile, și să contribuie la eforturile UE de îndeplinire a unor obiective climatice ambițioase, astfel cum s-a stabilit la Paris, cu ocazia COP21. Aceste politici ar urma să le permită nu numai să participe în mod activ pe piață, ci și să beneficieze de mecanisme de protecție a consumatorului eficace și adecvate, care ar putea fi necesare pentru combaterea sărăciei energetice;

2.

remarcă progresele deja realizate în domeniile utilizării raționale a energiei, reducerii consumului și conceperii și utilizării de tehnologii și servicii care permit o mai bună gestionare a energiei la nivel local, dar și de către consumatorii finali, mulțumită, printre altele, unui cadru de reglementare european ambițios și dinamic. Viitoarea legislație va trebui să își propună să încurajeze statele membre și autoritățile locale și regionale în sensul continuării eforturilor de îmbunătățire a nivelurilor de performanță atinse de acestea în ceea ce privește eficiența energetică, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și dezvoltarea de capacități de producție de energie din surse regenerabile, inclusiv capacități de producție descentralizate;

3.

ia act de numărul foarte mare și de marea varietate de servicii și de soluții tehnice și tehnologice existente sau în curs de elaborare în ce privește gestionarea consumului și variația cererii, precum și în domeniul gestionării producției descentralizate. Uniunea Europeană trebuie să acorde prioritate încurajării și sprijinirii dezvoltării acestor instrumente, evaluării relevanței și impactului acestora, din punct de vedere energetic, economic, social și de mediu, precum și reglementării acestora, în vederea unei utilizări sigure, ușoare și accesibile;

4.

își propune ca, prin intermediul prezentului aviz, să contribuie la o reflecție mai amplă privind cadrul strategic pentru uniunea energetică și apreciază multe dintre mesajele principale ale comunicării pe tema „Noi avantaje pentru consumatorii de energie” [COM(2015) 339 final], ce deschide calea către o uniune energetică care îi pune pe cetățeni în prim-plan și îi poate proteja pe consumatorii cei mai vulnerabili; îndeamnă Uniunea Europeană să dea curs comunicării sale, în termene precise, prin adoptarea și aplicarea unor inițiative specifice și concrete în domeniile abordate în comunicare, ținând seama așa cum se cuvine de preocupările și experiențele autorităților locale și regionale;

5.

își reiterează, în acest context, solicitarea privind punerea efectivă în practică a măsurilor din cadrul celui de-al treilea pachet privind energia, a Directivei privind eficiența energetică și a Directivei privind soluționarea alternativă a litigiilor;

6.

recomandă Comisiei Europene să efectueze o analiză detaliată a provocărilor, obstacolelor și oportunităților legate de prezența efectivă a consumatorilor de energie pe piețele energetice, cu scopul de a dobândi o înțelegere aprofundată a situației lor și a eventualelor dificultăți cu care se confruntă, și care ar necesita măsuri suplimentare de sprijin din partea UE, a statelor membre, a autorităților locale și regionale sau a organizațiilor societății civile;

7.

subliniază rolul major al autorităților locale și regionale în punerea în aplicare a legislației europene din acest domeniu, în crearea și finanțarea de infrastructuri de distribuție, de calculare și de gestionare a cererii de energie, în gestionarea producției descentralizate și în diseminarea bunelor practici elaborate pe plan local și regional, precum și în informarea și consilierea consumatorilor de energie. Prin urmare, Comitetul European al Regiunilor solicită să fie implicat în toate etapele elaborării politicilor care urmează a fi adoptate de Uniunea Europeană în acest domeniu;

8.

reafirmă, în acest context, necesitatea absolută de a utiliza principiul subsidiarității drept bază a oricărei viitoare legislații privind gestionarea cererii de energie și a producției descentralizate de energie din surse regenerabile, dar și protecția consumatorilor și a drepturilor lor. Comitetul European al Regiunilor solicită Uniunii Europene să ia în considerare în mod corespunzător competențele autorităților locale și regionale, pentru a le asigura un nivel de intervenție care să respecte pe deplin acest principiu al subsidiarității;

9.

își reafirmă dorința de a continua să contribuie la pregătirea și desfășurarea Forumului cetățenesc pentru energie și de a participa activ la elaborarea politicilor UE, prin formularea de recomandări privind inițiativele recente și viitoare și impactul lor social și economic la nivel local și regional;

10.

salută faptul că Comisia Europeană face referire la Convenția primarilor (1). Reamintește că semnatarii săi, și anume autorități locale și regionale din întreaga UE, sunt adevărate modele sub aspectul consumului durabil de energie și promovează voluntar în rândul consumatorilor bunele practici în ceea ce privește producția de energie proprie; subliniază că peste 180 de membri ai CoR sunt reprezentanți ai unor instituții semnatare ale Convenției și că Comitetul și-a luat angajamentul să o promoveze atât în rândul membrilor săi, cât și în relațiile cu autoritățile locale și regionale din UE și din afara acesteia. Reamintește însă că Convenția primarilor nu reprezintă toate administrațiile locale și regionale europene. Celelalte inițiative care permit orașelor să urmărească obiective ambițioase nu ar trebui să facă obiectul niciunei discriminări (2);

11.

atrage atenția asupra faptului că este necesar ca Comisia Europeană să facă referire și la Pactul insulelor, care este o inițiativă similară și paralelă cu Convenția primarilor și la care participă, în calitate de semnatari, mai mult de o sută de insule; în cadrul acestui Pact, autoritățile insulelor desfășoară o activitate importantă în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă ale UE pentru 2020;

12.

își reiterează solicitarea sa de a fi reprezentat în cadrul principalelor autorități de reglementare în domeniul energiei la nivelul UE (Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei – ACER), precum și la nivel național (autoritățile naționale de reglementare – ANR) (3);

13.

subliniază că adoptarea de orice noi obiective în materie de gestionare a cererii de energie și a producției de energie din surse regenerabile, dar și de eventualele instrumente economice în domeniu, trebuie să se facă cu respectarea principiului proporționalității. Comitetul European al Regiunilor solicită Comisiei Europene să ia în considerare impactul pe care noile măsuri l-ar putea avea asupra autorităților locale și regionale în ansamblu, a bugetelor acestora, a capacității lor administrative și operaționale, ținând seama de specificitățile fiecărei entități în parte și de dificultățile cu care se confruntă fiecare tip de entitate; subliniază că principiul precauției, care este un element de bază al legislației de mediu a UE, ar trebui să se aplice și în cazul politicii energetice europene;

14.

în ceea ce privește infrastructura energetică, susține că, pentru a se asigura un grad mai mare de autonomie și responsabilizare a consumatorilor, pare a fi utilă instalarea unor rețele și contoare inteligente (cu condiția satisfacerii interesului economic al consumatorului final), care să fie accesibile și rentabile, performante, capabile să reducă semnificativ fraudele, ușor de utilizat, sigure și adaptate la nevoile și așteptările consumatorilor în ceea ce privește informațiile, controlul consumului propriu și scăderea valorii facturilor;

15.

subliniază importanța rolului jucat de gestionarii de rețele, în special de către operatorii de sisteme de distribuție, în dezvoltarea de rețele inteligente la nivel local, în gestionarea și instalarea de contoare inteligente, precum și în furnizarea de soluții la noile necesități în materie de flexibilitate (în privința utilizării energiei de către consumatori și a introducerii de energie în sistem), esențiale pentru buna funcționare a pieței în viitor; ia notă de intenția Comisiei de a supraveghea îndeaproape aplicarea normelor UE existente în materie de contoare inteligente, rețele inteligente și gestionare a informațiilor, și este de acord că accesul la date trebuie să fie „efectiv” și „nediscriminatoriu” în cazul clientului și al oricărui terț desemnat de acesta; așteaptă cu interes crearea cadrului juridic adecvat, în contextul Strategiei privind piața unică digitală pentru Europa și al revizuirii Regulamentului general al UE privind protecția datelor;

16.

subliniază că, în numeroase regiuni, introducerea de noi tehnologii generează costuri ridicate din cauza unei infrastructuri energetice învechite sau practic inexistente. Consideră, prin urmare, că este necesar să se elaboreze o metodologie la nivel regional sau local pentru a determina modul de distribuire a costurilor între prestatorul de servicii, consumator și autorități, și resursele disponibile pentru finanțarea investițiilor. Tranziția trebuie să fie realizată în așa fel încât, în cele din urmă, să se reducă factura consumatorului. În același timp subliniază importanța esențială a informării corespunzătoare a consumatorilor cu privire la eventualele lor motive de preocupare și la avantajele tehnologiilor, precum și la amploarea contribuției lor potențiale, în vederea reducerii rezistenței față de noile tehnologii;

17.

salută atenția acordată de Comisie chestiunii specifice a sărăciei energetice, care constituie o provocare importantă pentru multe autorități locale și regionale, deoarece trebuie abordată atât în contextul politicii sociale, cât și al celei energetice; solicită Comisiei Europene să meargă dincolo de simpla „îmbunătățire […] a colectării datelor” și să urmărească elaborarea unei ample definiții comune a sărăciei energetice și a unui plan de acțiune corespunzător, bazat pe ideea accesului la energie ca drept social fundamental;

18.

subliniază importanța finanțării prin Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) pentru punerea în aplicare a planului european de redresare economică și pentru măsurile de sporire a eficienței energetice.

19.

solicită Uniunii Europene și statelor membre să creeze un cadru de reglementare care să fie benefic atât pentru consumatorii de energie, cât și pentru „prosumatori” și alți furnizori de energie implicați activ pe piețele cu amănuntul ale energiei. De asemenea, este necesar să se asigure o finanțare suficientă și ușor accesibilă pentru acele autorități locale și regionale care contribuie la tranziția energetică către piețe de energie cu amănuntul care să se dovedească durabile și favorabile incluziunii;

20.

subliniază că o libertate de acțiune reală a consumatorilor presupune o sensibilizare a cetățenilor – prin măsuri adecvate, cum ar fi instalarea unor contoare inteligente și asigurarea accesului consumatorilor la informațiile furnizate de acestea – în ce privește utilizarea rațională a energiei, protecția mediului – mai ales o mai bună calitate a aerului – și combaterea schimbărilor climatice. Această sensibilizare trebuie să fie însoțită de o informare clară și completă cu privire la opțiunile pe care le au la dispoziție și care se presupune că le vor permite să opteze pentru o aprovizionare cu energie și o gestionare durabile, la prețuri accesibile;

21.

insistă asupra necesității de a asigura accesul consumatorilor la informații simple, clare, complete și adecvate, sigure, fiabile, gratuite și independente în materie de energie, atât în ceea ce privește ofertele de furnizare de energie, contractele, drepturile și obligațiile care le revin, cât și produsele și serviciile – inclusiv subvențiile europene și naționale – care i-ar putea ajuta să își reducă consumul și facturile sau să achiziționeze și să opereze dispozitive proprii de producție de energie; aceasta presupune furnizarea de informații specifice, în formate adecvate, consumatorilor celor mai vulnerabili (inclusiv celor care nu sunt foarte familiarizați cu mijloacele electronice de comunicare sau au un acces limitat la acestea);

22.

subliniază că, deoarece autoritățile locale și regionale sunt organismele cele mai apropiate de cetățeni, ele pot furniza asistență și consiliere de o importanță esențială pentru consumatori și institui o cultură care să favorizeze inițiativele la nivel local; subliniază însă că sunt necesare resurse suplimentare care să le permită autorităților locale și regionale să își exploateze pe deplin potențialul în acest sens și să dezvolte soluții inovatoare;

23.

propune adoptarea de noi cerințe și stimulente pentru operatorii de rețele de transport și distribuție, pentru a spori flexibilitatea rețelelor energetice grație sistemelor inteligente, stocării energiei și conversiei între tipurile de energie;

24.

observă că ar trebui instituite condiții de concurență echitabile pentru toți viitorii actori care produc și distribuie energie și/sau furnizează noi servicii, pentru a face posibile, de exemplu, flexibilitatea rețelei și integrarea energiei produse de „prosumatori” (inclusiv agregatorii);

25.

atrage atenția Comisiei Europene asupra faptului că politica energetică trebuie să contribuie la reducerea ponderii energiei în bugetele gospodăriilor și întreprinderilor și, prin urmare, a facturii lor finale. În acest context, Comitetul European al Regiunilor este preocupat de faptul că, în unele cazuri, modularea cererii riscă să expună consumatorii la mutații pe piețele cu ridicata și cu amănuntul, care ar putea conduce la tarife excesive, cărora consumatorii nu le vor putea face față. Prin urmare, este necesar să fie oferite modele tarifare cu prețuri garantate și pe termen lung, pentru a proteja consumatorii împotriva unor creșteri disproporționate ale prețurilor. De asemenea, consumatorii ar trebui informați cu privire la modul în care pot utiliza și beneficia de pe urma prețurilor variabile bazate pe tarifele practicate la energie;

26.

este de acord că aceste probleme se datorează în multe cazuri unei „lipse de performanță a pieței” în sectorul energiei și că absența concurenței poate constitui un obstacol serios în calea apariției unei piețe mai favorabile consumatorului; consideră, totuși, că evoluțiile în materie de reglementare ar trebui să aibă loc doar cu luarea în considerare așa cum se cuvine a nevoilor specifice ale diverselor părți interesate, printre care se numără autoritățile locale și regionale și consumatorii vulnerabili;

27.

regretă faptul că procedurile de schimbare a furnizorului rămân foarte complexe, lungi și extrem de birocratice și solicită diferitelor organisme de reglementare să vegheze la punerea în aplicare a legislației în vigoare privind condițiile de schimbare a furnizorului;

28.

sprijină angajamentul Comisiei Europene de a se asigura că fiecare consumator are acces la cel puțin un „instrument de comparare verificat și independent”. Aceste instrumente de comparare trebuie să fie precise, complete, fiabile și independente, ușor de utilizat și gratuite. Ele ar urma să permită compararea contractelor în curs cu ofertele de pe piață. Întrucât furnizorii au tendința de a-și diversifica oferta prin includerea unor servicii în contractele de furnizare de energie, instrumentele menționate trebuie să faciliteze comparația între diferitele „pachete” propuse, permițând, în același timp, doar compararea componentei „furnizare” a pachetelor;

29.

propune lansarea, la inițiativa autorităților de reglementare în domeniul energiei, a autorităților locale și regionale și a organizațiilor de consumatori, a unor campanii de informare cu privire la schimbarea furnizorului. Aceste campanii ar putea face referire la instrumente comparative existente;

30.

afirmă că Comisia Europeană și autoritățile de reglementare naționale și regionale ar trebui să asigure buna desfășurare a procedurilor de schimbare a furnizorului, și că consumatorii – în special cei mai vulnerabili – trebuie să aibă acces la consiliere individualizată cu privire la alegerea contractului de furnizare, precum și la asistență în materie de schimbare a furnizorului și/sau a contractului;

31.

susține adoptarea de către Uniunea Europeană a unei reglementări ambițioase de reducere a timpului necesar trecerii clienților de la un furnizor la altul și de automatizare a acestui proces;

32.

ar dori un control mai strict la nivel european al chestiunilor legate de practicile comerciale și promoționale în materie de furnizare a energiei, în vederea reducerii fluctuațiilor de prețuri și a eliminării practicilor abuzive în domeniu. În acest context, Comitetul European al Regiunilor îndeamnă stăruitor la punerea deplină în aplicare a Directivei privind practicile comerciale neloiale și a Directivei privind drepturile consumatorilor;

33.

solicită reglementarea și promovarea operațiunilor de achiziții comune de energie de către instituții publice, gospodării și întreprinderi. Aceste operațiuni ar urma să amelioreze funcționarea pieței, să garanteze accesul la energie pentru toți și să faciliteze acest acces, reducând efectiv și în mod durabil ponderea facturii la energie în bugetul consumatorilor;

34.

invită Uniunea Europeană să analizeze diversele componente ale facturilor la energie, în vederea pregătirii unei facturi „tip” care să conțină o serie de elemente standard, lizibile, clare și comparabile, la nivel european, și care să permită consumatorilor să își optimizeze consumul de energie. În acest sens, Comitetul European al Regiunilor sprijină inițiativa Consiliului autorităților europene de reglementare în domeniul energiei (CEER) de a propune definiții armonizate ale diferitelor elemente care trebuie să figureze în facturile la energie;

35.

solicită ca această standardizare să presupună includerea obligatorie în factura finală a unor informații referitoare la instrumentele și serviciile gratuite care pot fi folosite pentru compararea ofertelor de furnizare, precum și a unor informații cu privire la protecția drepturilor consumatorilor, destinate gospodăriilor și întreprinderilor;

36.

solicită statelor membre să creeze instrumente și servicii ce facilitează înțelegerea facturilor de către gospodării și întreprinderi, permit analizarea acestor facturi și, eventual, acordă consultanță și asistență consumatorilor finali în demersurile necesare pentru a remedia neregulile constatate sau îi îndrumă pe aceștia către contracte de furnizare mai adaptate nevoilor lor;

37.

recomandă ca facturile și toate informațiile primite de clienții finali de la furnizorii lor să poată fi trimise în modul solicitat de clienți, adică prin poștă sau electronic, fără nicio discriminare;

38.

subliniază că este de așteptat ca mai ales consumatorii vulnerabili să întâmpine dificultăți în a stabili, în condițiile unei oferte foarte extinse, care sunt tarifele cele mai avantajoase, și ca aceștia să solicite adesea ajutor nivelului de guvernanță cel mai apropiat. Prin urmare, Comitetul European al Regiunilor solicită Uniunii Europene să sprijine autoritățile locale și regionale în instituirea unor sisteme de asistență în domeniul energiei, atunci când această sarcină nu este îndeplinită de statele membre;

39.

susține că consumatorii ar trebui să poată accesa ușor datele înregistrate de contor, în diverse forme (prin intermediul contoarelor inteligente, online, printr-o înregistrare detaliată a facturii lunare la energie, prin consiliere individuală etc.);

40.

subliniază necesitatea de a informa consumatorii într-un mod inteligibil în legătură cu citirea contoarelor și cu utilizarea datelor privind consumul, specificându-se ce informații vor fi colectate și stocate, cât de des și pentru ce perioadă;

41.

insistă asupra necesității de a adopta, la nivel european, un cadru strict privind securitatea și protecția vieții private în ceea ce privește datele contoarelor;

42.

își reînnoiește apelul la accelerarea instituirii unor sisteme inteligente, atât la nivelul rețelelor, cât și al producătorilor/consumatorilor, la optimizarea sistemului în ansamblu și la introducerea contoarelor inteligente, ca factori-cheie de gestionare eficientă a cererii cu participarea activă a consumatorului;

43.

solicită adoptarea unui cadru strict, la nivel european, privind instalarea de contoare inteligente și gama de utilizări și funcționalități ale acestor contoare, reamintind totodată că scopul instalării lor este raționalizarea și reducerea consumului. În acest context, Comitetul insistă ca orice nouă alegere în materie de tehnologie să fie supusă mai întâi unei evaluări a posibilului său impact energetic, economic, social și de mediu, dacă ea urmează să fie introdusă ca standard;

44.

invită Uniunea Europeană și statele membre să acorde prioritate cercetării aplicate în materie de gestionare și reducere a consumului, de deplasare și gestionare a sarcinii, de introducere a sistemelor inteligente, sigure, fiabile și rentabile de contorizare, distribuție și transmitere, precum și în materie de sisteme de stocare industriale și casnice;

45.

subliniază impactul enorm al dezvoltării și funcționării orașelor asupra cererii de energie, deoarece acestora le revine între 60 % și 80 % din consumul mondial de energie și aproximativ aceeași proporție de emisii de CO2. Prin urmare, un parteneriat european privind inovarea pentru orașele și comunitățile inteligente, dar și alte modele inovatoare de afaceri și de finanțare ar putea juca un rol major în facilitarea introducerii de tehnologii inteligente în domeniul energiei;

46.

regretă faptul că în comunicare se recunoaște rolul autorităților locale și regionale doar în contexte foarte bine delimitate, precum „creșterea participării consumatorilor”, dar mai ales în cadrul Convenției primarilor, fără a include aceste autorități printre actorii menționați în concluziile documentului, unde se recunoaște necesitatea unor acțiuni suplimentare „la nivelul statelor membre”, prin inițiative „de colaborare ale industriei, ale organizațiilor de consumatori și ale autorităților naționale de reglementare”; solicită, așadar, Comisiei Europene să includă într-o mai mare măsură perspectiva autorităților locale și regionale în viitoarele acțiuni din domeniu, mai ales în calitatea lor de producători și furnizori de energie;

47.

consideră că contorizarea inteligentă poate fi și un instrument important de abordare a problemei sărăciei energetice, dar reamintește că este necesar să se garanteze că tehnologia de contorizare inteligentă nu duce la costuri prea mari pentru consumatori și/sau la limitarea excesivă a consumului lor de energie;

48.

invită UE și statele sale membre să se asigure că autoritățile locale și regionale, precum și întreprinderile locale din domeniul energiei beneficiază de o finanțare adecvată și ușor accesibilă pentru desfășurarea de politici și proiecte în domeniul eficienței energetice și în cel al producției și utilizării energiei din surse regenerabile, care urmăresc, de exemplu, acordarea de consultanță în domeniul energetic. Comitetul European al Regiunilor insistă ca UE să integreze acest aspect în toate viitoarele programe de finanțare din acest domeniu;

49.

propune instituirea unui cadru clar, care să permită ușor accesul la rețelele inteligente în cazul energiei produse de consumator, facilitând și scurtând procedurile îndelungate de acordare de licențe/autorizații și eliminând restul obstacolelor administrative și de reglementare care împiedică concurența efectivă;

50.

invită Comisia Europeană și statele membre să creeze un cadru de reglementare adecvat pentru a asigura condiții de concurență echitabile noilor actori de pe piață care sunt „prosumatorii”, dar și să introducă suficiente măsuri de încurajare și garanțiile de care este nevoie pentru stimularea consumului de energie proprie produsă în mod descentralizat și pentru o remunerare adecvată a producției de energie;

51.

constată că există numeroase exemple de bune practici privind participarea consumatorilor la buna gestionare a consumului și la producția descentralizată de energie din surse regenerabile și subliniază rolul important care revine Comitetului European al Regiunilor în ceea ce privește schimbul de bune practici;

52.

evidențiază în special potențialul enorm al producției individuale și colective proprii de energie din surse regenerabile disponibilă pe plan local, și invită Uniunea Europeană să analizeze obstacolele financiare și de reglementare, dar și pe cele generate de necesitatea adaptării rețelelor electrice existente la mecanismele de autoconsum, care împiedică dezvoltarea acestor inițiative, și să adopte măsuri în vederea depășirii acestora. În acest context, Comitetul European al Regiunilor subliniază că conceptul de asumare joacă un rol important în implicarea efectivă a cetățenilor în tranziția energetică și solicită să se acorde o atenție specială consumatorilor care nu dispun de mijloace financiare sau practice pentru a investi în tehnologii de producție de energie proprie; de asemenea, subliniază ponderea însemnată care ar putea reveni autorităților locale și regionale în organizarea sau sprijinirea inițiativelor locale privind instituirea de sisteme colective, de cooperare și de producție proprie în ceea ce privește producția, distribuția și consumul de energie;

53.

salută inițiativa privind organizarea Forumului cetățenesc pentru energie, subliniind, în același timp, că ar fi de dorit să se instituie și alte structuri și mecanisme periodice care să permită consumatorilor de energie să își exprime în timp util punctul de vedere și să exercite astfel o influență asupra alegerilor referitoare la piețele energiei.

1.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/31

1.

constată că criza actuală a refugiaților ca urmare a războiului civil din Siria, a situației de instabilitate politică din multe țări din nordul Africii și a conflictelor și a fărădelegii din unele zone ale lumii este de o amploare fără precedent și subliniază că, după toate aparențele, această criză este departe de fi încheiată;

2.

consideră că amploarea și gravitatea problemei necesită o abordare globală, care să aibă în vedere diverse aspecte: primirea în condiții sustenabile a refugiaților care sosesc în Europa, asigurându-se respectarea drepturilor lor; combaterea migrației neregulamentare, inclusiv prin consolidarea controlului la frontierele externe; introducerea unor sancțiuni penale severe împotriva traficanților de persoane și instituirea unui sistem eficace de returnare a persoanelor care nu îndeplinesc criteriile necesare pentru a putea solicita azil; îmbunătățirea condițiilor de primire în zonele din vecinătatea locului de origine, înțelegându-se prin acestea atât țările de proveniență, cât și regiunile limitrofe; abordarea cauzelor profunde ale migrației generate de climatul de violență și de anarhie. Angajamentul UE constă de mult timp într-o abordare care combină aceste aspecte. Comitetul aderă la această abordare (1) și subliniază importanța punerii în aplicare efective a acordurilor și a respectării obligațiilor asumate;

3.

regretă că, în practică, se acordă prioritate limitării numărului refugiaților care vin în Europa și repartizării lor între statele membre, și nu protejării drepturilor acestor persoane la toate nivelurile. În acest context, autorităților locale și regionale le revin responsabilități fără precedent în ceea ce privește primirea refugiaților și integrarea acestora în Europa. Comitetul consideră, de asemenea, că este important ca Comisia Europeană să urmărească în mod consecvent aceste provocări emergente și să formuleze propuneri în vederea sprijinirii activităților întreprinse în acest sens de autoritățile locale și regionale în cauză;

4.

constată că, până în prezent, s-a acordat mai puțină atenție condițiilor de primire a refugiaților în regiunile cărora le aparține țara de origine. Și asta în condițiile în care numărul lor este semnificativ mai mare acolo decât în Europa: 2,1 milioane de sirieni înregistrați de UNHCR în Egipt, Irak, Iordania și Liban, 1,9 milioane de sirieni înregistrați de guvernul Turciei și peste 26 700 de refugiați sirieni în Africa de Nord, adică un total de 4 390 439 de persoane (2);

5.

salută eforturile Consiliului European de a ajunge la un acord cu Turcia; cu toate acestea, se întreabă în ce măsură acordul încheiat cu Turcia va reduce numărul persoanelor care trec frontierele UE în mod neregulamentar. Solicită ca refugiații să primească sprijin financiar direct și să aibă posibilitatea de a solicita vize umanitare în taberele de refugiați din țările terțe. O parte a ajutorului ar trebui să ajungă și la UNHCR, pentru îmbunătățirea condițiilor de viață din taberele de refugiați;

6.

atrage atenția asupra faptului că mulți oameni aflați în pribegie sunt siliți să trăiască în tabere de refugiați, deseori situate în țările vecine. Nu toate aceste persoane dispun de resursele necesare pentru continuarea călătoriei, de pildă către Europa, indiferent dacă condițiile de găzduire în locurile în care se află sunt sau nu satisfăcătoare. Mulți dintre ei speră să se întoarcă acasă sau să ducă o viață decentă într-o tabără de refugiați. Această ultimă opțiune presupune servicii de bază adecvate (locuințe, alimente, asistență medicală etc.), educație pentru copii, locuri de muncă, venituri, precum și o coexistență pașnică în noul mediu de viață;

7.

a elaborat prezentul aviz din proprie inițiativă cu scopul de a oferi orientări pentru acțiunile UE menite să îmbunătățească protecția refugiaților în zonele din vecinătatea locului de origine, adică în primele țări care preiau refugiații, cel mai adesea vecine cu țara din care aceștia fug. Avizul scoate în evidență faptul că autoritățile locale și regionale pot avea o contribuție importantă la realizarea obiectivelor UE în acest domeniu și identifică instrumentele necesare. El subliniază în ce mod strategiile și posibilitățile existente la diferite niveluri de guvernare se pot completa reciproc pentru o mai bună coordonare și rezultate mai bune, cu respectarea drepturilor și valorilor fundamentale pe care se sprijină UE. În această privință, trebuie reamintit, pentru o imagine completă, că măsurile de îmbunătățire a condițiilor de primire în aceste zone nu trebuie să afecteze în niciun fel recunoașterea dreptului la protecție internațională pe teritoriul UE (3);

8.

atrage atenția asupra unor aspecte recurente care afectează condițiile de primire în situații de criză:

9.

observă că, indiferent dacă primirea refugiaților are loc în tabere sau în afara acestora, în toate cazurile, sosirea unui mare număr de refugiați are un impact major asupra comunităților-gazdă, care se traduce printr-o presiune sporită asupra serviciilor de bază, cum ar fi proviziile de apă potabilă, învățământul și asistența medicală, asupra protecției mediului (deșeuri și ape reziduale), precum și asupra accesului pe piața forței de muncă etc.;

10.

este conștient de faptul că această situație, pentru comunitățile-gazdă, înseamnă, deseori, creșterea prețurilor la alimente, locuințe, servicii etc. și, totodată, o concurență sporită pe piața forței de muncă și, prin urmare, scăderea salariilor;

11.

este conștient de faptul că, pentru comunitățile-gazdă, această presiune se adaugă adesea la numeroasele probleme și provocări deja existente. Ca urmare a combinării acestor probleme, apar frecvent tensiuni sociale între refugiați și comunitățile-gazdă, precum și între (grupurile de) refugiați; totodată, se pot activa tensiunile sociale latente în cadrul comunităților-gazdă;

12.

recunoaște, de asemenea, că există riscul să se creeze un efect în lanț: dacă tensiunea scapă de sub control, comunitățile-gazdă pot deveni la rândul lor generatoare de acte de violență și fluxuri de refugiați;

13.

în fine, semnalează caracterul improvizat al multor puncte de primire în regim de urgență. Locul de amplasare a taberelor de refugiați nu este întotdeauna bine gândit; de multe ori alegerea se face pe baza unui orizont de planificare mult prea redus, fără o viziune mai largă asupra dezvoltării teritoriale și, adesea, fără a asculta autoritățile locale și regionale care, în fond, vor fi cele mai afectate de efecte colaterale precum cele descrise mai sus;

14.

consideră că, având în vedere situația descrisă mai sus, este necesar să se combine măsurile de gestionare luate în regim de criză cu o abordare pe termen mai lung, pentru a se asigura o asistență de primă necesitate, coeziune socială și o dezvoltare fizică, socială și economică controlată, care respectă drepturile omului, egalitatea dintre femei și bărbați și mediul;

15.

recomandă ca, în măsura posibilului, refugiații să devină cât mai repede cu putință independenți de asistența acordată ca urmare, de exemplu, a faptului că nu beneficiază de un loc de muncă remunerat. Recomandă să se ia măsuri în favoarea autonomiei refugiaților, astfel încât aceștia să fie în măsură, pe cât posibil, să-și gestioneze propriile vieți, acordându-le, de exemplu, șansa de a desfășura o activitate remunerată. În acest context, este o evoluție pozitivă faptul că refugiații sirieni din Turcia pot primi în prezent un permis de muncă. De asemenea, trebuie să se aplice o nouă abordare, cum ar fi implicarea comunității de afaceri. Experții sugerează că acordarea unui mic ajutor în numerar are un efect mult mai benefic asupra economiei locale decât ajutorul în natură. Prin urmare, Comitetul solicită ca această opțiune să fie analizată, iar concluziile să fie aplicate acolo unde acest lucru este posibil;

16.

recomandă ca înființarea, dezvoltarea și administrarea taberelor să se bazeze, în continuare, încă din primul moment, pe o abordare din perspectiva dezvoltării urbane și teritoriale, și nu pe una a ajutorului de urgență, analizându-se de la bun început potențialele efecte atât pozitive, cât și negative, asupra comunităților-gazdă; în cadrul acestei abordări vor trebui luate decizii mai bine cântărite în ceea ce privește amplasarea taberelor și viitoarele posibilități de extindere, disponibilitatea facilităților existente și a celor care pot fi dezvoltate, efectele economice, traficul etc., acordându-se o atenție specială grupurilor vulnerabile, precum femeile și copiii;

17.

atrage atenția și asupra dublei relevanțe a accesului la educație și la desfășurarea de activități remunerate, în combinație cu alte măsuri vizând eventual grupuri specifice precum femeile, copiii sau tinerii. Pe de o parte, acestea limitează riscul de radicalizare, izolarea, segregarea și vulnerabilitatea față de activități infracționale (trafic de persoane, prostituție, trafic de organe) sau față de recrutarea de către rețelele teroriste; pe de altă parte, ele contribuie la integrarea socială, economică și culturală în structura socială a țării-gazdă;

18.

consideră că UE ar trebui să contribuie la asigurarea îngrijirilor în domeniul sănătății mintale de care au nevoie refugiații sirieni, în special în cazul copiilor care suferă de stres posttraumatic, care le afectează sănătatea și capacitatea de integrare;

19.

este de părere că abordarea ar trebui să aibă în vedere și prezența permanentă sau cel puțin pe termen foarte lung a refugiaților, inclusiv în afara taberelor și, prin urmare, integrarea acestora în comunitățile-gazdă. De exemplu, o parte din resurse ar putea fi alocate oferirii posibilității de a sprijini activități utile din punct de vedere social și de a participa la primirea de noi migranți. Aceasta presupune un dialog politic temeinic, în care să se țină seama de situația specifică a regiunilor-gazdă și a grupurilor respective de refugiați;

20.

afirmă că o astfel de abordare nu se poate concentra numai pe refugiați, ci și pe măsurile de prevenire și soluționare a problemelor cu care se confruntă chiar comunitățile-gazdă. Comunitatea internațională ar trebui să fie pregătită, mai mult decât până acum, să acorde asistență autorităților locale și regionale în misiunea acestora de asigurare a unui mediu propice „primirii în regiune” a refugiaților. Aceasta trebuie să se traducă și în termeni financiari, de exemplu, pentru a contribui la menținerea calității serviciilor de bază și pentru dezvoltarea economică pe plan local și regional;

21.

constată că problemele cu care se confruntă refugiații și comunitățile din țările de origine și din regiunile învecinate se manifestă în satele, orașele și regiunile în care locuiesc, merg la școală, au nevoie de asistență medicală, muncesc sau caută un loc de muncă, conviețuiesc cu vecinii etc. După acordarea directă a ajutorului de urgență, acțiunile și soluțiile trebuie să vină neapărat și din partea autorităților locale și regionale (7);

22.

remarcă faptul că autoritățile locale și regionale din țările de origine și din regiunile învecinate se confruntă cu probleme considerabile în eforturile lor de a răspunde așteptărilor. În majoritatea cazurilor, ele se confruntau deja, înainte de sosirea refugiaților, cu problema competențelor insuficient definite, a resurselor financiare limitate și a lipsei de personal calificat. În plus, într-un sistem politic centralizat, ele nu pot să acționeze rapid, deoarece multe decizii și cheltuieli trebuie aprobate la un nivel administrativ superior;

23.

este necesară consolidarea colaborării între autoritățile locale și regionale, pe de o parte, și UNHCR și ONG-urile din domeniul umanitar, pe de altă parte, pentru a acționa în mod coordonat; acordarea de recunoaștere și sprijin, ținând seama de ideea subsidiarității, entităților publice și private și organizațiilor fără scop lucrativ din sectorul terțiar și ale societății civile aflate în prima linie a eforturilor de primire și de rezolvare a nevoilor celor strămutați și refugiați în regiunea lor, asigurând un parcurs constructiv de integrare și ținând seama mai bine de realitățile și de problemele din teritoriu;

24.

consideră că, pentru ca autoritățile locale și regionale din țările de origine și din regiunile învecinate să-și poată asuma efectiv responsabilitățile cu privire la menținerea sau crearea serviciilor de bază și, pe termen lung, cu privire la aspectele legate de dezvoltarea economică și socială durabilă a localităților și regiunilor, este necesară realizarea de îmbunătățiri în ceea ce privește:

25.

își dă seama că, pentru ca primirea în zonele din vecinătatea locului de origine să devină un element important în cadrul mai larg al politicii în materie de refugiați, sunt necesare în permanență resurse economice, materiale, umane și tehnice. Consiliul European pentru Justiție și Afaceri Interne din 14 septembrie 2015 a decis, prin urmare, o majorare a contribuției UE și a statelor sale membre la UNHCR, pentru a permite primirea unui mare număr de refugiați sirieni în taberele din țările învecinate, precum și o majorare semnificativă a Fondului fiduciar regional al Uniunii Europene ca răspuns la criza siriană, denumit și „Fondul Madad” (8). Această majorare va fi necesară, probabil, încă mulți ani;

26.

speră să fie puse la dispoziție instrumente de felul Fondului Madad, pentru a aborda crizele care afectează mai multe țări din Africa de Nord și din care ar putea să vină, de asemenea, un număr mare de refugiați;

27.

prin urmare, face apel în mod insistent la statele membre ale UE să își asume responsabilitatea în ceea ce privește sprijinul financiar și să pună la dispoziție fără întârziere fondurile promise sau să depună în continuare eforturi pentru a elimina deficitul de finanțare semnificativ din interiorul fondului fiduciar între resursele alocate de UE și contribuțiile statelor membre;

28.

pledează ca, în definirea priorităților Fondului Madad, să se acorde suficientă atenție chestiunilor privind guvernanța și transpunerea lor în acțiuni cu și pentru autoritățile locale și regionale, și susține necesitatea unor măsuri rapide, fără a se renunța la precizie, bună planificare, efectivitate și eficiență;

29.

invită statele membre să pună la dispoziție resursele financiare și procedurile administrative necesare și solicită ca, în acest sens, să fie implicate autoritățile locale și regionale, în special cele care dețin competențe în domeniul sănătății, al educației sau al serviciilor sociale, în distribuirea resurselor destinate acestor persoane, pentru a se putea lua în comun măsurile adecvate pentru a se face față pe deplin situației;

30.

recomandă ca politica europeană de cooperare pentru dezvoltare să aibă în vedere acțiuni hotărâte care să vizeze cauzele profunde ale conflictelor care i-au silit pe oameni să-și părăsească țările de origine, inclusiv lipsa unor structuri de stat de drept funcționale, nerespectarea drepturilor omului, persecuțiile religioase și lipsa „bunei guvernanțe” la toate nivelurile administrației în statele instabile, și să încerce să le rezolve. UE poate contribui astfel la reducerea motivelor care constrâng grupuri mari de oameni să se refugieze, aceștia confruntându-se cu un risc important de a-și pierde viața și nemaiavând speranța de a trăi în pace;

31.

în acest sens, recunoaște importanța stabilirii unor canale formale și instituționalizate de comunicare eficientă cu autoritățile regionale și locale din regiunile de origine ale refugiaților, pentru a identifica principalele domenii care necesită mai multă atenție și măsurile cele mai adecvate, cum ar fi sprijinul financiar sau tehnologic, formarea managerilor din sectorul public sau schimbul de cunoștințe și de bune practici;

32.

consideră că principiile cuprinse în documentul intitulat „Agenda urbană durabilă în regiunea mediteraneană” și acțiunile orientative prevăzute în apelul pentru parteneriat cu delegația primarilor din Libia, inițiative promovate de ARLEM, reprezintă calea de urmat pentru realizarea unei protecții eficiente a refugiaților în regiunea de origine;

33.

recomandă ca, în cadrul dialogului cu guvernele țărilor în care intră pentru prima dată refugiații, să se insiste asupra rolului autorităților locale și regionale și să se atragă atenția asupra condițiilor-cadru necesare pentru ca autoritățile locale și regionale să-și poată îndeplini rolul și responsabilitățile. Este necesară crearea unor sinergii între actorii locali și regionali implicați în cooperarea descentralizată, în vederea înlesnirii proiectelor și programelor internaționale comune de sprijinire. Printre altele, este vorba de transpunerea acordurilor încheiate cu guvernul turc și implicațiile acestor acorduri pentru autoritățile locale și regionale din regiunile învecinate cu Siria și, respectiv, pentru orașele din Turcia în care se află grupuri mari de refugiați. În acest sens, Asociația consiliilor locale din Turcia a elaborat o primă serie de propuneri;

34.

invită autoritățile locale și regionale să se implice, într-un stadiu precoce, în identificarea nevoilor, astfel cum sunt menționate în Planul regional pentru refugiați și reziliență pentru perioada 2015-2016 ca răspuns la criza siriană (3RP). O abordare coordonată a asistenței acordate este, de asemenea, necesară la nivel local și implică participarea activă a autorităților locale și regionale în toate stadiile de elaborare a programului;

35.

autoritățile locale și regionale europene au dezvoltat o serie de bune practici și de competențe privind integrarea refugiaților. Prin urmare, solicită Consiliului, Comisiei și SEAE să utilizeze experiența, disponibilitatea și rețelele autorităților locale și regionale: Comitetul, precum și structurile create de acesta, ARLEM și CORLEAP, platformele, dar și asociațiile autorităților locale și regionale, precum VNG (Vereniging van de Nederlandse Gemeenten – Asociația orașelor și comunelor neerlandeze) (9). Acestea dispun de un tezaur de cunoștințe și experiență în ceea ce privește serviciile de bază, integrarea, dezvoltarea economică pe plan local și regional, nu numai în Europa, ci și în țările aflate în prima linie de primire a refugiaților. O abordare practică, constând în schimburi de bune practici, într-o planificare globală și orientată a intervențiilor, pe baza planificării în virtutea scenariilor posibile și cu luarea în calcul a eventualelor efecte asupra șanselor de dezvoltare ale comunităților-gazdă, printre altele, pare să fie complementară cu activitatea UNHCR în Iordania și Liban;

36.

solicită ca, în concertare cu alți actori-cheie din acest domeniu, inclusiv în cadrul summitului mondial umanitar din mai 2016, de la Istanbul, ideile prezentului raport să fie dezvoltate și să se traducă în politici și programe. Comitetul își manifestă disponibilitatea de a contribui și mai departe, în profunzime, la acest proces.

1.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/37

1.

salută în mod expres Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015, intitulată „Comerț pentru toți – Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă”, recunoscând potențialul important pe care îl pot reprezenta schimburile comerciale pentru creștere, ocuparea forței de muncă și crearea de locuri de muncă și de investiții în UE;

2.

sprijină obiectivul Comisiei de a asigura distribuția echitabilă a beneficiilor globalizării și atenuarea efectelor ei negative și subliniază că, pentru a realiza condiții de concurență echitabile, acordurile comerciale moderne necesită mai mult decât stabilirea de tarife, punând accentul pe IMM-uri; în plus, este de acord cu Comisia în privința faptului că politica comercială poate funcționa numai dacă Europa continuă să pună accentul pe eliminarea obstacolelor din calea finalizării pieței unice;

3.

salută angajamentul Comisiei potrivit căruia fiecare inițiativă semnificativă din domeniul politicii comerciale va fi supusă unei evaluări a impactului din perspectiva durabilității; reamintește importanța efectuării evaluărilor ex post și subliniază că evaluările impactului și evaluările care includ consultări corespunzătoare ale tuturor părților interesate sunt esențiale pentru formularea unor politici comerciale solide, transparente și bazate pe date concrete;

4.

invită Comisia să prezinte în timp util o evaluare a impactului asupra bugetului UE și a politicilor structurale finanțate din fonduri UE (fondurile structurale și de investiții europene, Fondul european de ajustare la globalizare etc.) generat de măsurile de liberalizare a comerțului prevăzute în acordurile de liber schimb sau care decurge din acorduri multilaterale cum ar fi posibilitatea de a acorda Chinei statut de economie de piață;

5.

subliniază că măsurile finanțate din Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) sunt adesea orientate pe termen scurt și necesită o mai bună coordonare cu celelalte politici ale UE, în special cu politica de coeziune, pentru a avea grijă ca actualele disparități regionale din interiorul UE nu numai să nu se accentueze, ci și să se reducă;

6.

recunoaște importanța economică a armonizării legislative, pentru că reduce numărul normelor juridice cărora trebuie să li se conformeze partenerii comerciali din cadrul unui acord. Subliniază, cu toate acestea, necesitatea de a garanta menținerea sau îmbunătățirea standardelor privind protecția consumatorului, a mediului și a drepturilor lucrătorilor în urma unei astfel de armonizări din cadrul acordurilor comerciale ale UE;

7.

se așteaptă ca Comisia Europeană să asigure transparența în ceea ce privește planurile sale ambițioase privind viitoarele acorduri comerciale internaționale. În acest context, atrage atenția asupra obiectivului său de a redefini relațiile UE cu partenerii din Africa, America Latină și zona Caraibilor și de a intensifica în continuare cooperarea comercială în cadrul politicii europene de vecinătate;

8.

subliniază rolul esențial al IMM-urilor, care reprezintă coloana vertebrală a dezvoltării regionale și locale și, prin urmare, a coeziunii UE în ansamblu și reamintește că costurile de conformitate cu standardele internaționale sunt de obicei mai mari pentru IMM-uri decât pentru întreprinderile multinaționale. În acest sens, salută rolul important pe care Comisia îl oferă IMM-urilor în strategia sa, prin evidențierea dificultăților cu care se pot confrunta acestea în cadrul liberalizării comerțului, și solicită ca autoritățile locale și regionale să fie asociate regulat la dialogul privind nevoile speciale ale IMM-urilor, dialog prevăzut să aibă loc între Comisie și statele membre;

9.

subliniază că cele trei principii esențiale (eficiența, transparența și valorile) pot fi uneori contradictorii și subscrie argumentului din comunicare conform căruia politica comercială ar trebui să ia în considerare și să promoveze multe alte domenii politice, dar solicită mai multă claritate cu privire la modul în care aceste principii ar putea fi puse în aplicare într-un mod practic; în același timp, subliniază că interesele economice nu trebuie să primeze în fața accesului echitabil la serviciile publice;

10.

subliniază că, la înființarea unei Curți internaționale de investiții, este necesar ca, pe perioada de tranziție până când Curtea internațională de investiții se va fi substituit integral tuturor mecanismelor de soluționare a litigiilor în materie de investiții prevăzute în acordurile comerciale ale UE, interesele economice să nu prevaleze asupra dreptului autorităților publice competente de a furniza servicii publice în proporțiile adecvate și considerate necesare;

11.

salută anunțul Comisiei Europene din 29 februarie 2016, potrivit căruia capitolul privind protecția investițiilor din acordul de liber schimb dintre UE și Canada (CETA) preia elementele abordării reformate propuse de UE în favoarea unui sistem mai transparent de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat și prevede:

12.

salută poziția adoptată de Comisie privind serviciile publice, conform căreia nici viitoarele acorduri comerciale ale UE nu trebuie nici să împiedice autoritățile de la toate nivelurile să ofere, să sprijine sau să reglementeze servicii publice, nici să impună statelor membre obligații referitoare la privatizarea unor servicii sau să împiedice extinderea gamei de servicii oferite cetățenilor de către aceste autorități;

13.

subliniază că autoritățile locale și regionale trebuie să aibă în permanență posibilitatea de a organiza furnizarea de servicii de interes general, indiferent de modul în care sunt furnizate și finanțate aceste servicii;

14.

salută concluziile Consiliului Afaceri Externe (Comerț), adoptate în ședința din 27 noiembrie 2015, deoarece reprezintă o abordare foarte echilibrată care nu modifică fondul politicii comerciale, dar pune accentele astfel încât să țină seama de politica externă a UE;

15.

consideră că dimensiunea teritorială a strategiei ar trebui să garanteze că autoritățile locale și regionale din întreaga UE vor beneficia în mod echitabil de creștere și de oportunitățile de investiții preconizate a fi generate de acordurile de liber schimb și de acordurile comerciale în general, astfel cum sunt descrise aceste acorduri în comunicare. Trebuie de asemenea să se precizeze ce ar putea însemna acordurile de liber schimb pentru asigurarea libertății de asociere și a autogestiunii locale în raport cu activitățile finanțate la nivel local din fonduri publice;

16.

solicită, în conformitate cu articolele 14 și 106 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și cu Protocolul (nr. 26) privind serviciile de interes general, excluderea din domeniul de aplicare al acordurilor comerciale în curs de negociere a actualelor și viitoarelor servicii de interes general și servicii de interes economic general (inclusiv aprovizionarea cu apă, serviciile sociale și de sănătate, sistemele de securitate socială și educația, gestionarea deșeurilor și transportul public);

17.

consideră că există o nevoie evidentă de elaborare și implementare, la nivel regional și local, a programelor de internaționalizare a IMM-urilor care îi implică pe actorii locali și regionali. Este vorba mai ales de identificarea lacunelor din sprijinul acordat pentru reducerea decalajelor și a efectelor negative pe care liberalizarea comerțului le provoacă anumitor regiuni;

18.

consideră că este important să se reamintească faptul că schimburile comerciale și investițiile vizează nu numai deschiderea piețelor, ceea ce, la rândul său, va stimula concurența și inovarea, impulsionând competitivitatea Europei, aspect care va putea duce la crearea de locuri de muncă și la creștere economică, ci și dezvoltarea tuturor regiunilor, necesară pentru consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și pentru sporirea prosperității tuturor cetățenilor;

19.

salută accentul pus pe valorile europene în noua strategie și promovarea valorilor europene esențiale în acordurile comerciale, precum dezvoltarea durabilă și drepturile omului, însă consideră că acestea trebuie să fie definite în mod concret;

20.

recunoaște că convergența în materie de reglementare în cadrul acordurilor de liber schimb încheiate la nivel sectorial permite evitarea duplicării inutile a procedurilor și a condițiilor de acordare a licențelor care duc la rezultate echivalente. În același timp, este important să se evite litigiile ulterioare, prin formularea exactă a textului acordurilor și prin stabilirea unei liste „pozitive” exhaustive privind serviciile care fac obiectul acordurilor de comerț cu servicii;

21.

salută accentul pus în comunicare pe potențialul neexploatat al IMM-urilor și pe necesitatea de a le oferi un sprijin bine direcționat, începând cu o politică comercială adecvată;

22.

constată că convergența reglementărilor este deosebit de relevantă pentru crearea unor oportunități de internaționalizare și pentru integrarea IMM-urilor în lanțurile globale de creare a valorii economice;

23.

consideră că un rezultat echilibrat în sectoare tradiționale și sensibile cum ar fi agricultura ar trebui să constituie unul din obiectivele tuturor acordurilor de liber schimb ale UE și că ar trebui recunoscute produsele de calitate, protejându-le la nivel internațional împotriva contrafacerii;

24.

este de acord că intensificarea dezbaterii cu privire la politica comercială a UE oferă ocazia unei implicări mai active a tuturor părților interesate în pregătirea, negocierea și punerea în aplicare a diferitelor noastre inițiative în acest domeniu. În acest sens, este necesar să se asigure o transparență mai mare decât cea existentă în prezent;

25.

solicită consolidarea măsurilor de susținere a dezvoltării durabile și a bunei guvernanțe prin acorduri comerciale, inițiative multilaterale și nu numai, cu un accent deosebit pe comerțul liber, echitabil și etic, protecția mediului, drepturile lucrătorilor, condiții de muncă decente, precum și pe drepturile omului, protecția sănătății și a consumatorului, bunăstarea animalelor, asigurarea protecției diversității culturale și promovarea dezvoltării prin intermediul comerțului, inclusiv Ajutorul pentru comerț și Agenda 2030;

26.

menționează că acordurile comerciale ar trebui să ofere șanse egale statelor membre și regiunilor UE, inclusiv regiunilor ultraperiferice și teritoriilor de peste mări ale UE, precum și tuturor sectoarele relevante, inclusiv industriei, agriculturii și serviciilor. Salută faptul că, în acest context, Consiliul a subliniat necesitatea de a facilita și îmbunătăți integrarea întreprinderilor europene în lanțurile globale de creare a valorii economice, în special a întreprinderilor mici și mijlocii;

27.

salută angajamentul Comisiei Europene în favoarea măsurilor de transparență și se așteaptă ca acesta să fie urmat de alte măsuri concrete în favoarea unei vizibilități sporite, cum ar fi impunerea obligației de transparență cu privire la pozițiile de negociere și pentru parteneri. Însă critică comunicarea deoarece nu abordează problemele cele mai importante în materie de transparență a elaborării politicilor comerciale la nivel de stat membru al UE, de exemplu cu privire la modul în care sunt formulate obiectivele politicii comerciale înainte de începerea negocierilor, adică în momentul în care cele 28 de state membre stabilesc un mandat;

28.

subliniază că drepturile consumatorilor europeni trebuie să fie abordate în mod mai echilibrat în dezbaterea cu privire la comerț, dincolo de chestiunile privind protecția vieții private, siguranța consumatorilor și dreptul de a fi informați cu privire la produse. Elementele de bază ale protecției consumatorilor, respectiv informațiile, transparența și libertatea de alegere trebuie respectate și protejate;

29.

aceeași atenție trebuie acordată atât IMM-urilor exportatoare, cât și celor neexportatoare, pentru a permite ca beneficiile deschiderii comerciale și ale politicii comerciale a UE să nu se limiteze doar la acele IMM-uri care contribuie la economia exporturilor unui stat membru;

30.

îndeamnă negociatorii UE să pledeze pentru includerea unui capitol referitor la micile întreprinderi în toate viitoarele acorduri comerciale ale UE;

31.

consideră că reducerea costurilor de reglementare ar duce la o ameliorare clară, care ar ajuta IMM-urile să pătrundă pe piețele noi, unde duplicarea sistemelor între partenerii comerciali din afara acordurilor de liber schimb acționează ca o barieră la intrarea pe piață, iar marile întreprinderi, mai solide, sunt astfel privilegiate să monopolizeze piețele;

32.

sprijină o mai mare deschidere a comerțului, ca antidot la nivelurile scăzute ale investițiilor, dat fiind că acționează ca stimulent pentru economia mondială, într-un moment în care nivelul datoriei rămâne ridicat;

33.

ia notă de faptul că în comunicare se pune un accent puternic pe acordurile bilaterale de liber schimb (ALS), dar se pronunță în favoarea ideii ca UE să își plaseze din nou politica comercială mai ferm în cadrul de referință al agendei multilaterale a OMC;

34.

este îngrijorat de faptul că accentul pus pe agenda comercială bilaterală favorizează formarea unui bloc economic și o competiție a măsurilor discriminatorii și de dereglementare, în detrimentul statelor mai slabe din punct de vedere economic, cu o putere de negociere limitată;

35.

atrage atenția asupra faptului că o rețea din ce în ce mai complexă de standarde și reguli comerciale reprezintă un dezavantaj pentru toți și invită Comisia să asigure sinergii și coerență între acordurile bilaterale, plurilaterale și multilaterale în curs de negociere. Și noile acorduri trebuie să se inspire din principiile clarității, transparenței și simplificării;

36.

cere ca politica comercială a UE să se concentreze mai ales pe promovarea comerțului în sectoarele în care UE este lider mondial, ca, de exemplu, în tehnologiile ecologice;

37.

solicită ca regiunile și camerele de comerț locale și regionale sau organizațiile de reprezentare echivalente cu efect multiplicator relevant să fie informate corespunzător cu privire la provocările și oportunitățile create de creșterea comerțului internațional. Acest lucru este deosebit de important pentru IMM-uri, întrucât este mai puțin probabil ca acestea să dispună singure de suficiente resurse pentru a monitoriza evoluțiile din comerțul mondial;

38.

consideră că ar trebui să existe o mai mare coerență între politica comercială și politicile menite să ajute țările în curs de dezvoltare, fără a pierde însă din vedere obiectivul de dezvoltare strategică și de creștere continuă al UE;

39.

subliniază faptul că standardele de muncă, inclusiv cele opt convenții fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii, ar trebui să fie puse în aplicare în toate capitolele acordurilor comerciale și că aceste acorduri trebuie să includă o clauză de revizuire care să permită unei părți să părăsească acordul sau să-și suspende obligațiile în cazul încălcării standardelor de muncă și sociale;

40.

subliniază că, în ceea ce privește acordurile de investiții, sunt esențiale angajamentele de a proteja măsurile legitime de politică publică în raport cu problemele pe care le pun acordurile de liber schimb, dat fiind că pentru statele membre nu ar trebui să existe niciun impediment în continuarea măsurilor legitime de politică publică, cum ar fi combaterea fumatului;

41.

subliniază faptul că discuția privind soluționarea litigiilor dintre investitori și stat (ISDS) și sistemul jurisdicțional în materie de investiții (ICS) este complicată și solicită ca litigiile care afectează respectarea prezentului acord să fie soluționate de instanțele publice de la locul sediului social al pârâtului, iar procedura să se desfășoare în limba pârâtului, aplicându-se legislația în vigoare din statul pârâtului; trebuie să fie prevăzut dreptul la calea de atac; procedura de reglementare a litigiilor dintre state ar trebui să se bazeze pe procedurile în vigoare la nivelul OMC;

42.

invită, de asemenea, Comisia să se asigure ca, până la înființarea ICS, să nu fie utilizate nelimitat mecanisme de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat bazate pe clauza națiunii celei mai favorizate, în afara domeniului de aplicare al acordului comercial în cauză;

43.

consideră că este necesar ca acordurile comerciale, chiar și după ce au fost aprobate și ratificate, să prevadă un mecanism (un fel de organism de reglementare sau de supraveghere) care să permită ajustări tehnice, precum și o clauză de revizuire pentru o eventuală reexaminare a fiecărui acord și o clauză care să permită revocarea în orice moment a deciziilor privind măsurile de liberalizare – inclusiv în cazul deciziilor luate de autoritățile locale și regionale în domeniile lor de competență;

44.

în plus, este important ca reprezentanții UE și partenerii comerciali din cadrul acestui organism să fie bine informați și să reprezinte interesele tuturor părților implicate;

45.

subliniază că este important să se încerce simplificarea comerțului cu toate celelalte țări cu care UE nu are un acord de liber schimb;

46.

este de acord că reechilibrarea raportului între contribuțiile la sistem ale economiilor dezvoltate și emergente este o cerință esențială pentru a progresa în viitor;

47.

subliniază că niciun acord comercial al UE nu trebuie să ducă la reducerea nivelului de protecție a consumatorilor, ecologică sau socială și de protecția muncii existent în UE și în statele membre. În plus, trebuie să existe în continuare posibilitatea de a dezvolta acest nivel. Comitetul recomandă ca aceste principii să fie consolidate în continuare și să se clarifice că aceasta se aplică și chestiunilor legate de siguranța produselor, protecția sănătății, a animalelor și a datelor; se preconizează că sfera de acțiune a Uniunii Europene, precum și a parlamentelor și guvernelor statelor membre să rămâne garantată, protejând în acest mod și posibilitatea ca cetățenii să-și exercite influența democratică în acest domeniu;

48.

solicită luarea de măsuri pentru a sprijini consumatorii în cadrul comerțului transfrontalier cu bunuri și servicii cu țările terțe, de exemplu sub formă de asistență tehnică online, care să ofere informații sau consiliere în legătură cu litigiile;

49.

susține includerea prevederilor anticorupție în acordurile comerciale, dat fiind că reprezintă altă măsură ce garantează că toate întreprinderile și toți consumatorii pot beneficia de avantajele unui acord, reducând astfel disparitățile regionale;

50.

consideră că Comitetul Regiunilor are un rol esențial în a garanta că beneficiile acordurilor comerciale se resimt la nivel local și regional și în a identifica acele acorduri ale căror beneficii nu se repercutează la nivel local;

51.

subliniază că este necesar ca UE să includă achizițiile publice în acordurile comerciale internaționale, asigurând în același timp un efect de pârghie în negocieri, pentru a compensa discrepanța dintre deschiderea piețelor de achiziții publice din UE și practicile restrictive ale unor parteneri comerciali importanți;

52.

salută propunerea revizuită a Comisiei Europene privind Instrumentul pentru achiziții publice internaționale (1) și subliniază că acest instrument poate contribui la combaterea corupției în țările terțe. În plus, solicită o utilizare echilibrată a acestui instrument, pentru a împiedica utilizarea sa ca mod de a proteja sau de a închide piețele de achiziții publice din UE;

53.

subliniază nevoile specifice ale IMM-urilor din UE și dificultățile cu care se pot confrunta atunci când intră pe piețele de achiziții publice din țările terțe. În acest sens, salută faptul că instrumentul nu se va aplica ofertelor depuse de IMM-urile din UE și că aplicarea sa va fi limitată la contractele care depășesc un anumit prag.

1.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/43

1.

subliniază faptul că piața unică, ca fundament al liberei circulații a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor în Uniunea Europeană, reprezintă un succes economic major al UE și a contribuit la creșterea prosperității și a numărului de locuri de muncă. Pentru a putea funcționa însă și mai bine, sunt necesare mai multe reforme economice și structurale pentru a îndeplini obiectivele stabilite în materie de creștere economică și de ocupare a forței de muncă în cadrul Strategiei Europa 2020, precum și obiectivele stabilite la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la dezvoltarea durabilă, o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate și coeziune economică, socială și teritorială; insistă, de asemenea, asupra faptului că piața unică, acordul Schengen privind libera circulație a persoanelor și finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei (1) sunt indisociabile; consideră, prin urmare, că finalizarea și punerea în aplicare a pieței unice sunt de o importanță capitală pentru a se exploata întregul potențial al acesteia;

2.

este de acord cu faptul că, pentru a fi mai eficace, strategia actualizată privind piața unică trebuie să se dezvolte în jurul a trei axe: 1) crearea de oportunități pentru consumatori, profesioniști și întreprinderi; 2) încurajarea și facilitarea modernizării și inovării Europei; 3) asigurarea aplicării practice, astfel încât să fie îmbunătățită viața de zi cu zi a consumatorilor și a întreprinderilor. O astfel de strategie integrată și orientată pe trei direcții ar trebui să urmărească abordarea provocărilor cauzate de efectele combinate ale globalizării și schimbărilor tehnologice rapide și adaptarea educației și a sistemelor de formare, care nu poate avea loc decât treptat;

3.

sprijină solicitarea Parlamentului European privind integrarea pilonului pieței unice în cadrul semestrului european (2), prin intermediul unui sistem de monitorizare periodică și evaluare a integrării pieței unice care să cuprindă un set de indicatori cantitativi și calitativi, o analiză comparativă, evaluări inter pares și schimburi de bune practici;

4.

consideră că strategia privind piața unică urmărește să completeze și să fie completată de inițiative ale UE privind investițiile, competitivitatea și accesul la finanțare, piața internă a energiei, piața unică digitală și mobilitatea forței de muncă; regretă, prin urmare, că comunicarea Comisiei nu a fost însoțită de propunerea de revizuire a Directivei privind detașarea lucrătorilor, gândită ca una dintre inițiativele principale ale acestei Comisii pentru combaterea dumpingului social, consolidarea drepturilor lucrătorilor și garantarea negocierii colective ca un cadru al relațiilor de muncă. Această situație nu ar trebui să ducă la un decalaj între foaia de parcurs pentru aprofundarea pieței unice și inițiativele necesare spre a îmbunătăți condițiile pentru mobilitatea forței de muncă; ea ar trebui abordată în cadrul procedurii legislative privind propunerea Comisiei Europene de modificare a Directivei privind detașarea lucrătorilor (Directiva 96/71/CE), prezentată la 8 martie 2016;

5.

subliniază faptul că piața unică implică o politică transversală care interacționează cu numeroase politici sectoriale ale UE. Prin urmare, CoR s-ar fi așteptat ca comunicarea Comisiei dedicată strategiei privind piața unică să definească într-un mod mai clar interacțiunile existente, în special cele cu politica comercială și politica în domeniul concurenței. În ceea ce privește politica comercială, ar fi fost legitim ca, înainte de a acorda Chinei statutul de economie de piață (SEP) funcțională începând cu sfârșitul anului 2016, comunicarea să anunțe efectuarea unei analize privind consecințele economice, sociale și teritoriale, precum și impactul unei astfel de decizii asupra pieței unice;

6.

solicită finalizarea pieței digitale unice, care are potențialul de a reduce decalajul digital dintre regiuni, de a îmbunătăți în continuare accesul la informații, sporind eficiența, și de a introduce modele administrative și de afaceri mai bune; subliniază că comerțul electronic și achizițiile publice electronice generează beneficii concrete pentru consumatori, iar guvernarea electronică facilitează conformitatea online și accesul la locuri de muncă și oportunități de afaceri, atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi, contribuind astfel la creșterea economică;

7.

atrage atenția asupra rolului specific al grupărilor europene de cooperare teritorială (GECT) ca actori transfrontalieri pe piața unică, precum și al altor structuri transfrontaliere, cum ar fi grupurile europene de interes economic sau societatea cooperativă europeană. Acestea pot fi considerate veritabile laboratoare pentru piața unică și pot contribui la identificarea barierelor existente pe piața unică, dat fiind că ele pot identifica și aborda chestiuni cu impact la nivelul local, cum ar fi achizițiile publice, contractele transfrontaliere, dubla impozitare a angajaților, legislația aplicabilă, protecția consumatorilor și serviciile transfrontaliere;

8.

regretă faptul că nu se face referire directă la acțiuni specifice în favoarea sectorului meșteșugăresc, deși în acest sector există peste 16 milioane de întreprinderi care joacă un rol important în crearea de locuri de muncă și dezvoltarea economică;

9.

reiterează faptul că, pentru a măsura efectele politicilor UE, este necesar ca statele membre și Uniunea Europeană să pună în aplicare evaluarea impactului teritorial ca practică standard în procesul de elaborare a politicilor și de planificare și punere în aplicare a politicilor sectoriale (3);

10.

salută inițiativa anunțată a Comisiei privind agenda europeană dedicată economiei colaborative/bazate pe partajare, inclusiv orientările cu privire la modul în care legislația UE se aplică în acest sector nou, ambiția sa de a sprijini potențialul acesteia în ceea ce privește creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă, precum și intenția de a examina în ce măsură dispozițiile Directivei privind serviciile, Directivei privind comerțul electronic și acquis-ului UE în materie de protecție a consumatorilor sunt aplicabile acestui nou tip de economie și de a analiza dacă este nevoie de reglementări suplimentare, în special în ceea ce privește securitatea socială și drepturile lucrătorilor în virtutea legislației muncii, normele de sănătate și de siguranță, fiscalitatea și acordarea de licențe; își reiterează convingerea că orice inițiativă de reglementare de tip constrângător ar trebui să aibă o abordare sectorială și ar trebui să țină seama de amploarea inițiativei privind economia colaborativă, ca un criteriu pentru stabilirea orientărilor de reglementare;

11.

atrage atenția asupra faptului că evaluările ex ante ale impactului urban și teritorial ar putea fi gestionate și elaborate în strânsă colaborare cu toate nivelurile de guvernare, pentru identificarea unor protocoale metodologice. Ia act de faptul că evaluările ar trebui să fie astfel concepute încât să nu genereze o sarcină inutilă pentru promovarea și dezvoltarea de noi activități, și nici să nu creeze sarcini suplimentare în activitatea cotidiană a întreprinderilor existente, indiferent de dimensiunea acestora;

12.

sprijină intenția Comisiei de a prezenta inițiative menite să reducă povara cu care se confruntă întreprinderile nou-înființate și IMM-urile ca urmare a obligațiilor de raportare și înregistrare în scopuri de TVA, în special atunci când desfășoară activități transfrontaliere; subliniază că, în cadrul consultării regiunilor europene întreprinzătoare (REI), desfășurată de CoR în aprilie 2014, simplificarea obligațiilor de raportare a TVA pentru IMM-uri și microîntreprinderi a fost identificată ca o oportunitate pentru luarea de noi măsuri; Acest lucru are o relevanță deosebită pentru comerțul cu amănuntul, hoteluri și restaurante, unde interesul operatorilor mici de a opera transfrontalier poate fi blocat printr-un exces de birocrație, fără a aduce atingere diferitelor categorii de consumatori;

13.

recunoaște că factorul de sprijinire a IMM-urilor a jucat un rol crucial în facilitarea accesului acestora la finanțare și speră că acest mecanism va fi prelungit în anii următori;

14.

salută intenția Comisiei de a prezenta o propunere legislativă privind insolvența întreprinderilor, pentru a garanta că antreprenorii beneficiază de o a doua șansă. Această abordare este de natură să promoveze spiritul antreprenorial și inovarea în Europa, dat fiind că întreprinzătorii care operează într-un context lipsit de stigmatizări vor fi mai dispuși să își asume mai multe proiecte inovatoare; ia act de faptul că, totuși, cadrul juridic pentru insolvență trebuie să încurajeze doar asumarea unui nivel responsabil de riscuri și să ofere condiții sigure și echitabile pentru creditori;

15.

solicită Comisiei să monitorizeze atent transpunerea efectivă de către statele membre și de către autoritățile subnaționale relevante a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2011/7/UE privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale și să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul în care directiva nu este aplicată în mod corect, deoarece adesea, IMM-urile nu sunt în măsură să își exercite drepturile în temeiul prezentei directive în raport cu o întreprindere care deține o poziție dominantă sau cu o autoritate publică;

16.

îndeamnă Comisia să aplice principiul „a gândi mai întâi la scară mică” („Think Small First”), în sensul elaborării de noi acte legislative doar atunci când este necesar și ținând seama de întreprinderile cele mai mici. Invită Comisia să monitorizeze aplicarea efectivă și introducerea principiului „o singură dată” de către statele membre, în vederea reducerii sarcinilor administrative inutile pentru IMM-uri și cetățeni;

17.

invită Comisia să faciliteze participarea directă la riscul de afaceri și accesul la instrumente inovatoare pentru colectarea de capital de risc, ca de exemplu finanțarea participativă (crowdfunding);

18.

solicită Comisiei să asigure o mai bună informare a IMM-urilor, într-un mod mai accesibil, prin intermediul organizațiilor reprezentative ale IMM-urilor;

19.

subliniază importanța deschiderii în continuare a piețelor pentru servicii în Europa, având în vedere nivelul relativ scăzut al comerțului transfrontalier în materie de servicii, importanța crescândă a serviciilor ca procent din PIB și nivelul de ocupare a forței de muncă în regiunile și orașele Europei, precum și tendința către o mai mare integrare a serviciilor în oferta valorică a industriei; recunoaște eforturile Comisiei de a deschide piața serviciilor în cadrul parametrilor prevăzuți de Directiva privind serviciile. Subliniază că deschiderea mai mare a piețelor serviciilor ar trebui să aibă loc menținând standardele juridice și de calitate stabilite deja;

20.

este de acord cu necesitatea de a evalua și de a aborda, pe de o parte, lacunele în materie de reglementare și, pe de altă parte, chestiunea suprapunerilor sau contradicțiilor de reglementare în anumite domenii ale pieței unice și de a înlătura obstacolele care persistă în calea liberei circulații, care împiedică întreprinderile și consumatorii europeni să exploateze întregul potențial al pieței unice;

21.

recomandă ca menționatul „cadru de analiză care să fie folosit de statele membre pentru a revizui reglementările existente privind profesiile sau pentru a propune altele noi” să includă criterii care să clasifice un sector drept „sector prioritar”. Într-adevăr, comunicarea nu oferă nicio explicație cu privire la motivul pentru care anumite servicii ar trebui să fie considerate prioritare (4);

22.

după cum s-a subliniat într-un studiu recent al Parlamentului European, prezentat în Comisia pentru piața internă și protecția consumatorului, recunoaște că o suspendare prelungită a Acordului Schengen ar avea consecințe negative însemnate asupra a șapte domenii economice: PIB, comerț, investiții străine directe, muncă, mobilitate, consum și IMM-uri. Prin urmare, pentru a proteja piața unică și realizările importante obținute în decursul anilor, este esențială menținerea prevederilor acestui acord (5);

23.

sprijină angajamentul Comisiei de a moderniza sistemul de standardizare în colaborare cu comunitatea de standardizare, în condițiile în care standardele s-au dovedit a fi foarte eficiente în ceea ce privește integrarea pieței, prin impactul lor asupra costurilor, interoperabilității, accesului la piețe și exporturi pentru întreprinderi; orice reformă a normelor trebuie să țină seama de nevoile întreprinderilor mici și mijlocii;

24.

salută faptul că Comisia a prezentat, la 16 martie 2016, o comunicare pe tema „Provocările cu care se confruntă industria siderurgică”, chiar dacă CoR s-ar fi așteptat ca monitorizarea „planului de acțiune pentru o industrie siderurgică competitivă și durabilă în Europa” din iunie 2013 să fie tratată deja în comunicarea Comisiei privind piața unică, în condițiile în care provocările cu care se confruntă industria siderurgică se află în strânsă legătură cu multe aspecte ale strategiei pentru piața unică; atrage atenția asupra faptului că CoR va elabora un aviz specific pe tema provocărilor cu care se confruntă sectorul siderurgic, care se va baza în special pe Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2015 referitoare la dezvoltarea unei industrii europene durabile a metalelor de bază (6);

25.

Așa cum a subliniat deja într-un aviz recent (1), își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o propunere legislativă privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele neagricole la nivelul UE; aceasta ar contribui la consolidarea pieței interne, făcând ca produsele să devină mai ușor recognoscibile și garantând calitatea acestora;

26.

ia act de faptul că principiul recunoașterii reciproce este esențial pentru produsele care nu sunt acoperite de standardele UE, dar că punerea sa în aplicare este inegală și ar trebui îmbunătățită, pentru a oferi un cadru de reglementare mai previzibil pentru libera circulație a produselor; în același timp, ar fi totuși de dorit să se asigure o informare corectă a consumatorilor cu privire la aceste produse, să fie acordată recunoașterea cuvenită produselor de calitate și să se indice originea produselor;

27.

subliniază sprijinul său pentru măsurile care împiedică intrarea pe piețele UE a produselor ilegale și neconforme, având în vedere creșterea incidenței acestora, ceea ce denaturează concurența și îi expune pe consumatori anumitor riscuri. O monitorizare mai strictă a activităților de falsificare ar conferi un conținut concret obiectivului de „creare de oportunități pentru consumatori, profesioniști și întreprinderi”, în special pentru IMM-uri;

28.

salută abordarea generală a comunicării în legătură cu achizițiile publice; sprijină în special crearea de rețele între organismele de control de primă instanță, asistența tehnică pentru statele membre și îmbunătățirea instrumentelor de monitorizare, care ar trebui, de asemenea, să ajute autoritățile locale și regionale în punerea în aplicare a normelor privind achizițiile publice; în acest sens, subliniază rolul pe care l-ar putea juca centrele de cunoaștere în domeniul achizițiilor publice ca surse de asistență, consiliere și informare;

29.

este, de asemenea, de acord cu principiul de a lansa un mecanism voluntar de control ex ante în domeniul achizițiilor publice pentru proiecte de infrastructură de mare amploare, dar se întreabă de ce Comisia a stabilit în acest sens un plafon de 700 milioane EUR; prin urmare, sugerează ca plafonul să fie redus în mod semnificativ, în special în contextul raportului special al Curții de Conturi Europene nr. 10/2015 privind intensificarea eforturilor de soluționare a problemelor legate de achizițiile publice din cadrul cheltuielilor UE privind politica de coeziune;

30.

cu toate acestea, solicită ca registrul central al contractelor și instrumentele de analiză a datelor, prevăzute de Comisie din motive de transparență, să fie proiectate astfel încât să nu genereze costuri suplimentare pentru autoritățile contractante. Având în vedere faptul că achizițiile publice care depășesc un anumit prag trebuie să facă obiectul unei proceduri de ofertare, Comisia Europeană dispune deja de o cantitate considerabilă de date; de aceea, este inutil să se introducă noi cerințe europene referitoare la informații și statistici;

31.

salută eforturile Comisiei de a evalua în mod continuu punerea în aplicare la nivelul statelor membre a Directivei privind serviciile, efectuând o serie de evaluări inter pares („peer reviews”), cu scopul de a elimina obstacolele rămase în calea comerțului transfrontalier cu servicii în cadrul UE, acordând o atenție specială problemei constând în așa-zisa „geoblocare a serviciilor digitale”; consideră, cu toate acestea, că rezultatul acestor activități nu ar trebui să fie împiedicat de faptul că Comisia a declarat că nu există planuri de revizuire sau modificare a Directivei privind serviciile.

32.

reamintește că ghișeele unice (GU) reprezintă un element esențial al Directivei privind serviciile. Cu toate acestea, mai multe aspecte care sunt strâns legate de prestarea de servicii nu intră sub incidența directivei (de exemplu, detașarea lucrătorilor, fiscalitatea, dispozițiile privind securitatea socială, calificările profesionale). Aceste aspecte ar trebui însă să fie incluse în oferta de informații ale ghișeelor unice, astfel încât acestea să aducă o valoare adăugată veritabilă. În plus, ar fi important ca informațiile oferite să fie puse la dispoziție cel puțin în limba engleză, pe lângă limba națională;

33.

consideră că inițiativa pașaportului pentru servicii ar trebui să se limiteze la serviciile reglementate de Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței interne, adică să nu se aplice operatorilor de servicii publice, atât timp cât aceștia nu desfășoară activități comerciale, sau serviciilor fără impact transfrontalier și care fac obiectul unor reglementări la nivel național, regional sau local;

34.

salută inițiativa Comisiei de prevenire a discriminărilor față de utilizatori și întreprinderi în comerțul transfrontalier, în special în domeniul comerțului online; insistă, însă, că anumite avantaje, în special reducerile de prețuri, care nu sunt relevante pentru piața unică, pot fi rezervate pentru anumiți beneficiari de servicii, cu condiția ca acordarea lor să se bazeze pe criterii obiective și legitime;

35.

regretă faptul că, în comunicarea sa, Comisia nu a anunțat nicio propunere cu privire la economia socială, deși aceasta joacă un rol esențial în dezvoltarea socială și economică a Uniunii Europene, reprezentând două milioane de întreprinderi și asociații, cooperative și societăți mutuale și oferind 11 milioane de locuri de muncă, echivalând cu 10 % din totalul întreprinderilor din Europa și 6 % din populația încadrată în muncă; reamintește în acest context că CoR „a îndemnat Comisia Europeană să prezinte un cadru juridic, care va cuprinde un set de definiții comune aplicabile diferitelor forme de economie socială în Europa, de exemplu cooperative, fundații, societăți mutuale și asociații, pentru a permite întreprinderilor din sectorul economiei sociale să opereze pe un temei juridic sigur și, prin urmare, să beneficieze de avantajele pieței interne și liberei circulații […]” (2);

36.

consideră că economia socială ar trebui sprijinită nu doar prin stabilirea unui cadru juridic general la nivel european, ci și prin elaborarea de programe specifice de finanțare;

37.

regretă că, în comunicarea sa, Comisia nu a prezentat nicio propunere cu privire la SIEG, de exemplu în ceea ce privește cerințele de calitate, în special în ceea ce privește coeziunea socială și teritorială, deși articolul 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar constitui temeiul juridic în acest sens; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în ceea ce privește SIEG, Comisia pune accentul doar pe ajutoarele de stat, în ciuda faptului că aceste servicii joacă un rol esențial în cadrul pieței interne. Insistă asupra faptului că, în ceea ce privește furnizarea de SIEG, este extrem de important ca obligațiile aferente unui serviciu public să se bazeze pe orientări transparente și controale eficiente, urmărind scopul de a oferi servicii de înaltă calitate și eficiente din punctul de vedere al costurilor; solicită așadar ca, ținând seama de repartizarea competențelor în domeniu între UE, statele membre, regiuni și autorități locale și regionale, Comisia Europeană să își intensifice eforturile de promovare, în cadrul UE, a serviciilor de interes economic general, pentru a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor europeni la toate nivelurile;

38.

atrage atenția asupra faptului că punerea în aplicare, începând cu aprilie 2016, a cadrului comun pentru acordarea concesiunilor de servicii este deosebit de sensibilă în domeniul serviciilor de infrastructură (porturi, căi ferate, autostrăzi) și fundamentală pentru finalizarea pieței unice, dat fiind că existența unor condiții de concurență echitabile reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru a garanta mai bine drepturile consumatorilor și a maximiza avantajele pentru consumatori, întreprinderile mandatate și pentru autoritatea concedentă;

39.

solicită să se aibă în vedere caracterul insular sau depărtarea în ceea ce privește dezavantajele comerciale, în special cele legate de costurile suplimentare de transport.

1.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/49

1.

este de acord cu principiul acestui program de sprijin menit să furnizeze, pe bază voluntară și la cerere, asistență tehnică pentru reforme structurale în statele membre, în domenii de acțiune care intră în sfera competențelor partajate între Uniune și statele membre; consideră că o premisă a succesului acestui program o constituie coordonarea eficace cu programele de asistență tehnică existente la nivelul UE și al statelor membre beneficiare, precum și participarea activă a autorităților regionale și locale în cadrul acestei coordonări, scopul urmărit fiind o viziune mai teritorială a programului;

2.

consideră că îmbunătățirea capacității administrative a administrațiilor naționale, regionale și locale din statele membre solicitante ar trebui să constituie obiectivul central al programului de sprijin și că aceasta trebuie să devină și un parametru al revizuirii Strategiei Europa 2020, actualmente în curs;

3.

solicită ca programul să aibă la bază un document strategic unic al Uniunii privind îmbunătățirea capacităților instituționale și administrative ale autorităților publice de la toate nivelurile de guvernare; invită Comisia să prezinte acest document unic, care va trebui, printre altele, să stabilească în mod transparent și echitabil criteriile ce urmează a fi adoptate pentru determinarea ordinii priorităților în ceea ce privește intervențiile din cadrul programului și alocarea resurselor disponibile, precum și criteriile și mecanismele de coordonare a intervențiilor, atât la nivel european – inclusiv a celor din cadrul programului –, cât și la nivel național, regional și local, respectând pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității și garantând autonomia și specificul diverselor niveluri teritoriale. Plecând de la acest document, vor fi elaborate și alte documentele unice de același tip pentru statele membre beneficiare, în cooperare cu fiecare dintre ele și cu respectarea principiului parteneriatului;

4.

subliniază că, în conformitate cu repartizarea atribuțiilor și competențelor în vigoare în fiecare stat membru, precum și cu recomandările specifice fiecărei țări, destinate adesea autorităților locale și regionale, programul trebuie să fie accesibil acestora; invită Comisia să se asigure de acest lucru, de pildă verificând dacă, atunci când solicitările de asistență tehnică formulate de autoritățile naționale vizează domenii care țin de competența autorităților regionale sau locale, acestea din urmă au fost implicate în proiectul respectiv de reformă structurală, în condițiile respectării contextului instituțional al fiecărei țări;

5.

consideră că propunerea de regulament pare să respecte principiul subsidiarității, dacă se acordă asistență tehnică în domeniile de competență partajată între Uniune și statele membre [a se vedea amendamentele la considerentul (6), la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 4]. Având în vedere că propunerea se bazează pe un mecanism voluntar, ea nu pune probleme în materie de proporționalitate;

6.

consideră că este esențial ca programul să fie bine coordonat cu instrumentele și programele UE care cofinanțează asistența tehnică în cadrul fondurilor structurale (articolul 59 din Regulamentul nr. 1303/2013 și obiectivul tematic 11), al Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD), al Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI), al Fondului pentru securitate internă (ISF), precum și al programelor sectoriale ale UE (Mecanismul pentru interconectarea Europei, Orizont 2020, programele „Europa pentru cetățeni”, „Justiție” și „Drepturi, egalitate și cetățenie”);

7.

insistă asupra faptului că finanțarea programului prin transferul unor fonduri alocate asistenței tehnice în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene nu poate fi decât o soluție temporară. În plus, nu dorește ca aceste modalități de finanțare să deschidă calea unei subordonări a politicii de coeziune față de exercițiul semestrului european, deoarece politica de coeziune dispune de o legitimitate proprie, consacrată de tratatele europene;

8.

subliniază faptul că nu există o formulă universală pentru reformele structurale și că cele mai bune practici nu pot decât să încurajeze căutarea de soluții adecvate la diversele contexte și problematici regionale și locale din statele membre solicitante;

9.

încurajează schimbul de bune practici între statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a reformelor structurale și recomandă ca, în contextul programului, parteneriatele dintre statele membre să fie consolidate prin implicarea autorităților locale și regionale cu caracteristici socioeconomice sau geografice similare sau care fac obiectul unor reforme structurale cu implicații transfrontaliere;

10.

reamintește că un nivel ridicat de asumare a reformelor structurale la fața locului de către autoritățile locale și regionale, partenerii sociali și actorii societății civile interesați reprezintă o condiție esențială pentru succesul programului și pentru creșterea, prin intermediul acestuia, a încrederii și a gradului de cooperare între statul membru solicitant, Comisia Europeană și celelalte state membre;

11.

solicită ca, în contextul sprijinului acordat reformelor structurale, să fie avute permanent în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă, de incluziune socială, de accesibilitate a îngrijirilor de sănătate, de ocupare a forței de muncă și de formare profesională, în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020. Din acest motiv, CoR consideră că evaluările programului de sprijin realizate de Comisie trebuie să ia în considerare și alți indicatori decât PIB-ul (6);

12.

consideră că cofinanțarea acordată de statele membre în cadrul programului de sprijin ține de clauza privind reforma structurală din Pactul de stabilitate și de creștere (7);

13.

subliniază că programul de sprijin trebuie văzut ca un program-pilot și recomandă efectuarea unei evaluări în timp util a acestui mecanism, adică înainte de începerea următoarei perioade de programare financiară, în 2021, pentru a se stabili dacă acesta ar trebui sau nu permanentizat și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă instituirea unui fond de resurse proprii pentru sprijinirea reformelor structurale este necesară, fezabilă și oportună.

1.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/62

1.

reamintește că este important ca autoritățile locale și regionale să fie implicate în aceste chestiuni care le privesc în cel mai înalt grad, dat fiind rolul lor de frunte în combaterea schimbărilor climatice, pentru că sunt inerent mai aproape de cetățeni și primele care trebuie să gestioneze urgențele ecologice;

2.

solicită ca toți actorii mondiali majori (întreprinderi, comunitatea financiară, guverne, Organizația Națiunilor Unite, ONG-urile și societatea civilă) să colaboreze cu toate nivelurile de guvernare, astfel încât reacția la urgențele din domeniul mediului și al climei să fie coordonată și eficientă, în conformitate cu acordul încheiat la COP21 de la Paris. În acest context, ia notă de comunicarea COM(2016) 110 final, intitulată „Calea de urmat după Acordul de la Paris”, care va fi analizată mai amănunțit într-un viitor aviz al CoR. Cu toate acestea, regretă referințele relativ puține la rolul unei scheme ETS reformate în implementarea Acordului de la Paris și nerecunoașterea dimensiunii regionale a acestui proces;

3.

consideră că rezultatul COP21 este pozitiv (prin prisma voinței comune de a coopera pentru un obiectiv ambițios) și este de acord cu decizia ca obiectivele să fie reexaminate la fiecare 5 ani, astfel încât să fie mereu adaptate. Cu toate acestea, subliniază că s-a ratat ocazia de a aborda la nivel mondial riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon și de a prevedea soluții;

4.

subliniază importanța creșterii gradului de integrare între schema ETS și politicile de promovare a surselor de energie regenerabilă și a eficienței energetice; subliniază în acest context necesitatea de a simplifica și armoniza legislația în domeniu;

5.

Directiva privind EU ETS este un instrument politic existent al UE, prevăzut de legislația europeană în materie de mediu. Propunerea de modificare a directivei nu ridică nicio problemă în ceea ce privește respectarea principiului subsidiarității, deoarece abordarea schimbărilor climatice și a efectelor acestora reprezintă în mod clar o problemă transfrontalieră și, prin urmare, obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci mai bine la nivelul UE. Propunerea de modificare a directivei nu depășește ceea ce este necesar cu privire la formă sau conținut pentru a realiza obiectivul UE de atingere a țintei de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 într-un mod rentabil, fiind așadar conformă principiului proporționalității;

6.

recunoaște că obiectivele stabilite în Strategia Europa 2020 sunt prioritare și afirmă că ele sunt în întregime compatibile cu obiectivul de menținere a unei industrii europene puternice, competitive și foarte moderne, pentru care normele nu reprezintă un mecanism de sancționare, ci un stimulent pentru eficiență sporită și modernizare. Prin urmare, solicită Comisiei Europene să reflecteze și la conceptul de amprentă de carbon a produselor și să examineze modalitățile de promovare a unui consum mai durabil;

7.

evidențiază importanța abordării dezechilibrului dintre ofertă și cerere de pe piața certificatelor de emisii, fapt ce ar contribui la asigurarea unui preț al emisiilor de CO2 care să depindă în mai mare măsură de reducerea emisiilor pe termen mediu și lung și ar încuraja investițiile în tehnologii cu emisii scăzute de CO2. Semnalează totodată că, din moment ce rezerva pentru stabilitatea pieței are scopul de a spori flexibilitatea ofertei de certificate de emisii scoase la licitație în intervalul dintre două perioade de comercializare, ar trebui ca modificările prevăzute în propunerea de directivă să contribuie la evitarea unor variații semnificative ale numărului de certificate scoase la licitație și să asigure o distribuție echitabilă în fiecare an a numărului acestora;

8.

salută atât propunerea Comisiei Europene de a actualiza legislația actuală privind schema de comercializare a certificatelor de emisii a Uniunii (EU ETS), cât și alegerea unei directive ca instrument legislativ;

9.

evidențiază observațiile Curții de Conturi Europene, conform cărora există „deficiențe semnificative în ceea ce privește punerea în aplicare a EU ETS”, și face recomandări pentru îmbunătățirea integrității și punerii în aplicare a acestei scheme, incluzând conceptul de eficiență industrială, care trebuie să asigure deplina competitivitate a economiei UE;

10.

reamintește, așa cum a menționat deja în avize anterioare (1), că, printre problemele întâlnite până în prezent în punerea în aplicare a EU ETS, se află nivelul prețurilor carbonului, considerat adesea ineficient. În acest sens, consideră că UE ar trebui să aibă în vedere stabilirea unei tarifări corecte la nivel internațional și prevenirea fluctuațiilor rezultate doar în urma speculațiilor;

11.

reamintește că Directiva privind instituirea EU ETS face parte dintr-un sistem mai cuprinzător de măsuri și nu trebuie să excludă posibilitatea ca statele membre să introducă și o taxă pe emisiile de dioxid de carbon, pentru a încuraja inovarea prin crearea unor avantaje concurențiale, așa cum, de exemplu, s-a întâmplat deja în Norvegia și Suedia;

12.

împărtășește punctul de vedere că toate sectoarele economice, inclusiv cele care nu sunt acoperite de schema EU ETS, trebuie să contribuie la reducerea emisiilor, sporind astfel caracterul durabil al mediului și garantând în același timp sustenabilitatea socială. Prin urmare, încurajează statele membre să-și intensifice eforturile în sectoarele care nu sunt acoperite de EU ETS, având în vedere că acestea produc peste 50 % din emisii. În acest sens, se propune reevaluarea subvențiilor prevăzute în diferite domenii, în vederea stimulării pieței către soluții inovatoare și eficiente, sau extinderea numărului sectoarelor aflate sub incidența ETS, de exemplu prin includerea emisiilor din sectorul transporturilor (marine și terestre) și din sectorul construcțiilor;

13.

recomandă cu fermitate ca reforma să determine armonizarea în întreaga UE a mecanismelor de compensare a costurilor indirecte ale industriei (pentru a se evita distorsiunile pe piața internă cauzate de concurența la nivel regional) și ca sistemul să-i recompenseze pe cei care obțin cele mai bune rezultate;

14.

speră că adoptarea de către China a unui sistem ETS începând cu anul 2017 (2) va încuraja și alți actori pe plan mondial, accelerând convergența către o economie fără emisii de gaze cu efect de seră și determinând eliminarea treptată a sistemului de alocare a cotelor cu titlu gratuit. Cu toate acestea, ca alternativă la alocarea cu titlu gratuit, ar trebui avute în vedere, în primul rând, diferite forme de sprijin și stimulente pentru tranziția de la producția de energie pe bază de combustibili fosili la surse regenerabile de energie;

15.

salută dorința de îmbunătățire a legislației existente, crescând gradul de transparență, prin date actualizate mai frecvent, fiabile și verificate. Ca atare, Comitetul solicită ca parametrii de referință, realiști din punct de vedere tehnic și economic, să fie actualizați înainte de introducerea pe piață și să fie stabiliți pe baza unor date industriale solide;

16.

consideră că este esențial ca alocarea fondurilor publice pentru combaterea schimbărilor climatice să continue și după 2020, sperând că acestea vor deveni tot mai mult un element central în cadrul financiar al UE, încă de la revizuirea la jumătatea perioadei prevăzută pentru principalele programe europene de finanțare și, în special, pentru programul Orizont 2020;

17.

îndeamnă la utilizarea pârghiilor politicii externe europene și ale politicii comerciale (cu referire, în special, la acordurile de liber schimb) pentru accelerarea procesului de convergență a statelor terțe cu sistemul EU ETS, prin promovarea unui cadru internațional care să permită realizarea unor obiective mai ample;

18.

speră că extinderea EU ETS la emisiile generate de transportul aerian va putea fi abordată cât mai repede, favorizând reducerea continuă a emisiilor, mai ales datorită progreselor tehnologice prin care companiile europene de transport devin mai competitive la nivel global și lideri din punctul de vedere al durabilității.

1.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/72