ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 211
European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 59
13 iunie 2016

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2016/C 211/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1

 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2016/C 211/02

Cauza C-200/13 P: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 aprilie 2016 – Consiliul Uniunii Europene/Bank Saderat Iran, Comisia Europeană (Recurs – Politica externă și de securitate comună – Combaterea proliferării nucleare – Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran – Înghețarea fondurilor unei bănci iraniene – Obligația de motivare – Procedura adoptării actului – Eroare vădită de apreciere)

2

2016/C 211/03

Cauza C-366/13: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Profit Investment SIM SpA, în lichidare/Stefano Ossi și alții [Trimitere preliminară – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Noțiunea hotărâri ireconciliabile – Acțiuni care nu au același obiect, îndreptate împotriva mai multor pârâți domiciliați în state membre diferite – Condițiile prorogării de competență – Clauză atributivă de competență – Noțiunea materie contractuală – Verificarea lipsei unei legături contractuale valide]

3

2016/C 211/04

Cauza C-689/13: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Giustizia amministrativa per la Regione siciliana – Italia) – Puligienica Facility Esco SpA (PFE)/Airgest SpA (Trimitere preliminară – Contracte de achiziții publice de servicii – Directiva 89/665/CEE – Articolul 1 alineatele (1) și (3) – Proceduri care vizează căile de atac – Acțiune în anulare împotriva deciziei de atribuire a unui contract de achiziții publice introdusă de un ofertant a cărui ofertă nu a fost selectată – Acțiune incidentă a adjudecatarului – Regulă jurisprudențială națională care impune examinarea prealabilă a acțiunii incidente și, dacă aceasta este fondată, declararea inadmisibilității acțiunii principale fără o examinare pe fond – Compatibilitate cu dreptul Uniunii – Articolul 267 TFUE – Principiul supremației dreptului Uniunii – Principiu de drept enunțat prin decizie a plenului instanței administrative supreme a unui stat membru – Reglementare națională care prevede caracterul obligatoriu al acestei decizii pentru secțiile acestei instanțe – Obligația secției sesizate cu o întrebare care intră sub incidența dreptului Uniunii, în caz de dezacord cu decizia plenului, de a trimite acestuia respectiva întrebare – Posibilitatea sau obligația secției de a sesiza cu titlu preliminar Curtea)

4

2016/C 211/05

Cauza C-131/14: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Malvino Cervati, Società Malvi Sas di Cervati Malvino/Agenzia delle Dogane, Agenzia delle Dogane – Ufficio delle Dogane di Livorno [Trimitere preliminară – Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Regulamentul (CE) nr. 565/2002 – Articolul 3 alineatul (3) – Contingent tarifar – Usturoi de origine argentiniană – Licențe de import – Caracter netransferabil al drepturilor care decurg din anumite licențe de import – Eludare – Abuz de drept – Condiții – Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 – Articolul 4 alineatul (3)]

5

2016/C 211/06

Cauzele conexate C-186/14 P și C-193/14 P: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 aprilie 2016 – ArcelorMittal Tubular Products Ostrava a.s. și alții/Hubei Xinyegang Steel Co. Ltd, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene/Republica Italiană și alții (Recurs – Dumping – Regulamentul (CE) nr. 384/96 – Articolul 3 alineatele (5), (7) și (9) – Articolul 6 alineatul (1) – Regulamentul (CE) nr. 926/2009 – Importuri ale anumitor țevi și tuburi fără sudură, din fier sau oțel, originare din China – Taxă antidumping definitivă – Stabilirea existenței unui pericol de prejudiciu – Luarea în considerare a unor date ulterioare perioadei de anchetă)

6

2016/C 211/07

Cauza C-294/14: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Hamburg – Germania) – ADM Hamburg AG/Hauptzollamt Hamburg-Stadt [Trimitere preliminară – Uniunea vamală și Tariful vamal comun – Codul vamal comunitar – Preferințe tarifare – Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 – Articolul 74 alineatul (1) – Produse originare dintr-o țară beneficiară – Transport – Loturi compuse dintr-un amestec de ulei brut din sâmburi de palmier provenit din mai multe țări beneficiare ale aceluiași tratament preferențial]

7

2016/C 211/08

Cauza C-315/14: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Marchon Germany GmbH/Yvonne Karaszkiewicz [Trimitere preliminară – Agenți comerciali independenți – Directiva 86/653/CEE – Articolul 17 alineatul (2) – Indemnizație de clientelă – Condiții de acordare – Atragerea de clienți noi – Noțiunea noi clienți – Clienți ai comitentului care cumpără pentru prima dată mărfurile a căror desfacere a fost încredințată agentului comercial]

8

2016/C 211/09

Cauza C-324/14: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajowa Izba Odwoławcza – Polonia) – PARTNER Apelski Dariusz/Zarząd Oczyszczania Miasta [Trimitere preliminară – Achiziții publice – Directiva 2004/18/CE – Capacități tehnice și/sau profesionale ale operatorilor economici – Articolul 48 alineatul (3) – Posibilitatea de a menționa capacitățile altor entități – Condiții și modalități – Caracterul legăturilor dintre ofertant și celelalte entități – Modificarea ofertei – Anularea și repetarea unei licitații electronice – Directiva 2014/24/UE]

8

2016/C 211/10

Cauza C-377/14: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajský soud v Praze – Republica Cehă) – Ernst Georg Radlinger, Helena Radlingerová/FINWAY a.s. (Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Articolul 7 – Norme naționale care reglementează procedura insolvenței – Datorii provenind dintr-un contract de credit de consum – Cale de atac jurisdicțională efectivă – Punctul 1 litera (e) din anexă – Caracter disproporționat al sumei compensației – Directiva 2008/48/CE – Articolul 3 litera (l) – Valoarea totală a creditului – Punctul I din anexa I – Valoarea tragerii – Calculul dobânzii anuale efective – Articolul 10 alineatul (2) – Obligația de informare – Examinare din oficiu – Sancțiune)

10

2016/C 211/11

Cauzele conexate C-381/14 și C-385/14: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 9 de Barcelona – Spania) – Jorge Sales Sinués/Caixabank SA (C-381/14) și Youssouf Drame Ba/Catalunya Caixa SA (Catalunya Banc SA) (C-385/14) (Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Contracte încheiate între profesioniști și consumatori – Contracte de ipotecă – Clauză prag – Analiza clauzei în vederea invalidării acesteia – Procedură colectivă – Acțiune în încetare – Suspendare a procedurii individuale având același obiect)

11

2016/C 211/12

Cauza C-397/14: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy – Polonia) – Polkomtel sp. z.o.o./Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej (Trimitere preliminară – Rețele și servicii de comunicații electronice – Directiva 2002/22/CE – Articolul 28 – Numere negeografice – Accesul utilizatorilor finali care locuiesc în statul membru al operatorului la servicii care utilizează numere negeografice – Directiva 2002/19/CE – Articolele 5, 8 și 13 – Competențe și responsabilități ale autorităților naționale de reglementare în ceea ce privește accesul și interconectarea – Impunerea, modificarea sau retragerea obligațiilor – Impunerea unor obligații întreprinderilor care controlează accesul la utilizatorii finali – Controlul prețurilor – Întreprindere care nu dispune de o putere semnificativă pe piață – Directiva 2002/21/CE – Soluționarea litigiilor dintre întreprinderi – Decizie a autorității naționale de reglementare prin care se stabilesc condițiile de cooperare și modalitățile de tarifare pentru serviciile dintre întreprinderi)

11

2016/C 211/13

Cauza C-441/14: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Højesteret – Danemarca) – Dansk Industri (DI), acționând pentru Ajos A/S/Succesorii lui Karsten Eigil Rasmussen (Trimitere preliminară – Politica socială – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Directiva 2000/78/CE – Principiul nediscriminării pe motive de vârstă – Reglementare națională contrară unei directive – Posibilitatea unui particular de a pune în discuție răspunderea statului pentru încălcarea dreptului Uniunii – Litigiu între particulari – Evaluare comparativă a diferitor drepturi și principii – Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime – Rolul instanței naționale)

12

2016/C 211/14

Cauza C-460/14: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Johannes Evert Antonius Massar/DAS Nederlandse Rechtsbijstand Verzekeringsmaatschappij NV (Trimitere preliminară – Asigurare de protecție juridică – Directiva 87/344/CEE – Articolul 4 alineatul (1) – Libera alegere a avocatului de către asigurat – Procedură judiciară sau administrativă – Noțiune – Autorizație acordată de un organism public unui angajator în vederea rezilierii unui contract de muncă)

13

2016/C 211/15

Cauza C-483/14: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – KA Finanz AG/Sparkassen Versicherung AG Vienna Insurance Group (Trimitere preliminară – Convenția de la Roma – Legea aplicabilă – Fuziune transfrontalieră – Directiva 78/855/CEE – Directiva 2005/56/CE – Fuziune prin absorbție – Protecția creditorilor – Transferul tuturor activelor și pasivelor societății absorbite către societatea absorbantă)

14

2016/C 211/16

Cauza C-522/14: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Sparkasse Allgäu/Finanzamt Kempten (Trimitere preliminară – Libertatea de stabilire – Articolul 49 TFUE – Reglementare a unui stat membru care impune instituțiilor de credit obligația de a comunica administrației fiscale informații cu privire la activele clienților decedați, în scopul perceperii impozitului pe succesiuni – Aplicarea acestei reglementări în privința sucursalelor stabilite în alt stat membru, în care secretul bancar interzice în principiu o astfel de comunicare)

14

2016/C 211/17

Cauza C-546/14: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Udine – Italia) – procedură inițiată de Degano Trasporti Sas di Ferrucio Degano & C., în lichidare (Trimitere preliminară – Fiscalitate – TVA – Articolul 4 alineatul (3) TUE – Directiva 2006/112/CE – Insolvență – Procedură de concordat preventiv – Plata parțială a creanțelor privind TVA-ul)

15

2016/C 211/18

Cauza C-556/14 P: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 aprilie 2016 – Holcim (Romania) SA/Comisia Europeană [Recurs – Mediu – Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în Uniunea Europeană – Directiva 2003/87/CE – Articolele 19 și 20 – Regulamentul (CE) nr. 2216/2004 – Articolul 10 – Sistem de registre de tranzacții privind cotele de emisie – Răspundere subiectivă – Refuz al Comisiei de divulgare a informațiilor și de interzicere a oricărei tranzacții referitoare la cotele de emisie sustrase – Răspundere obiectivă]

16

2016/C 211/19

Cauza C-558/14: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 21 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia del País Vasco – Spania) – Mimoun Khachab/Subdelegación del Gobierno en Álava [Trimitere preliminară – Directiva 2003/86/CE – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) – Reîntregirea familiei – Condiții necesare pentru exercitarea dreptului la reîntregirea familiei – Resurse stabile, constante și suficiente – Reglementare națională care permite o evaluare prospectivă a probabilității ca susținătorul reîntregirii să își păstreze resursele – Compatibilitate]

16

2016/C 211/20

Cauza C-561/14: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – Caner Genc/Integrationsministeriet (Trimitere preliminară – Acordul de asociere CEE Turcia – Decizia nr. 1/80 – Articolul 13 – Clauză de standstill – Reîntregirea familiei – Reglementare națională care prevede condiții noi, mai restrictive, în materie de reîntregire a familiei pentru membrii familiei care nu sunt activi din punct de vedere economic ai unor resortisanți turci activi din punct de vedere economic care locuiesc și au drept de ședere în statul membru în discuție – Condiția unei legături suficiente pentru a permite o integrare cu succes)

17

2016/C 211/21

Cauza C-572/14: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Austro-Mechana Gesellschaft zur Wahrnehmung mechanisch-musikalischer Urheberrechte Gesellschaft mbH/Amazon EU Sàrl, Amazon Services Europe Sàrl, Amazon.de GmbH, Amazon Logistik GmbH, Amazon Media Sàrl (Trimitere preliminară – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Competență judiciară în materie civilă și comercială – Articolul 5 punctul 3 – Noţiunea materie delictuală și cvasidelictuală – Directiva 2001/29/CE – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Articolul 5 alineatul (2) litera (b) – Dreptul de reproducere – Excepţii și limitări – Reproducere pentru uz personal – Compensaţie echitabilă – Neplată – Includere eventuală în domeniul de aplicare al articolului 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001)

18

2016/C 211/22

Cauza C-5/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof Amsterdam – Țările de Jos) – AK (*1) /Achmea Schadeverzekeringen NV, Stichting Achmea Rechtsbijstand (Trimitere preliminară – Asigurare de protecție juridică – Directiva 87/344/CEE – Articolul 4 alineatul (1) – Libera alegere a avocatului de către asigurat – Procedură judiciară sau administrativă – Noțiune – Plângere împotriva unui refuz de autorizare a unor îngrijiri)

18

2016/C 211/23

Cauza C-100/15 P: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 14 aprilie 2016 – Netherlands Maritime Technology Association/Comisia Europeană, Regatul Spaniei (Recurs – Ajutoare de stat – Sistem de amortizare anticipată a costului anumitor active dobândite în leasing – Decizie prin care se constată inexistența ajutorului de stat – Lipsa inițierii procedurii oficiale de investigare – Caracter insuficient și incomplet al examinării – Obligație de motivare – Selectivitate)

19

2016/C 211/24

Cauza C-193/15 P: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 7 aprilie 2016 – Tarif Akhras/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană (Recurs – Politica externă și de securitate comună (PESC) – Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Arabe Siriene – Măsuri împotriva persoanelor și entităților care beneficiază de pe urma regimului sau care sprijină regimul – Proba temeiniciei includerii în liste – Serie de indicii – Denaturarea elementelor de probă)

20

2016/C 211/25

Cauza C-266/15 P: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 aprilie 2016 – Central Bank of Iran/Consiliul Uniunii Europene (Recurs – Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran – Lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Criteriu întemeiat pe sprijinul material, logistic sau financiar acordat guvernului Iranului – Servicii financiare ale unei bănci centrale)

20

2016/C 211/26

Cauza C-284/15: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour du travail de Bruxelles – Belgia) – Office national de l'emploi (ONEm), M/M, Office national de l'emploi (ONEm), Caisse auxiliaire de paiement des allocations de chômage (CAPAC) [Trimitere preliminară – Articolele 45 TFUE și 48 TFUE – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 15 alineatul (2) – Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 – Articolul 67 alineatul (3) – Securitate socială – Alocație de șomaj destinată să completeze veniturile obținute dintr-un loc de muncă cu fracțiune de normă – Acordarea acestei prestații – Realizarea perioadelor de activitate salariată – Cumularea perioadelor de asigurare sau de activitate salariată – Luarea în considerare a unor perioade de asigurare sau de activitate salariată realizate sub incidența legislației unui alt stat membru]

21

2016/C 211/27

Cauzele conexate C-404/15 și C-659/15 PPU: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen – Germania) – Pál Aranyosi (C-404/15), Robert Căldăraru (C-659/15 PPU) (Trimitere preliminară – Cooperare polițienească și judiciară în materie penală – Decizia-cadru 2002/584/JAI – Mandat european de arestare – Motive de refuz al executării – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 4 – Interzicerea tratamentelor inumane sau degradante – Condiții de detenție în statul membru emitent)

21

2016/C 211/28

Cauza C-84/16 P: Recurs introdus la 12 februarie 2016 de Continental Reifen Deutschland GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 8 decembrie 2015 în cauza T-525/14, Compagnie générale des établissements Michelin/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

22

2016/C 211/29

Cauza C-106/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 22 februarie 2016 – Polbud – Wykonawstwo sp. z o.o., în curs de lichidare

23

2016/C 211/30

Cauza C-113/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 26 februarie 2016 – Günter Horváth/Vas Megyei Kormányhivatal

24

2016/C 211/31

Cauza C-114/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 26 februarie 2016 – Damien Zöldség, Gyümölcs Kereskedelmi és Tanácsadó Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatóság

25

2016/C 211/32

Cauza C-129/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Szolnoki Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 1 martie 2016 – Túrkevei Tejtermelő Kft./Országos Környezetvédelmi és Természetvédelmi Főfelügyelőség

25

2016/C 211/33

Cauza C-131/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajową Izbę Odwoławczą (Polonia) la 1 martie 2016 – Archus sp. z o.o., Gama Jacek Lipik/Polskiemu Górnictwu Naftowemu i Gazownictwu S.A.

26

2016/C 211/34

Cauza C-135/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Frankfurt am Main (Germania) la 7 martie 2016 – Georgsmarienhütte GmbH și alții/Republica Federală Germania

27

2016/C 211/35

Cauza C-144/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Judicial da Comarca de Setúbal (Portugalia) la 14 martie 2016 – Município de Palmela/ASAE – Divisão de Gestão de Contraordenações

27

2016/C 211/36

Cauza C-147/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Vredegerecht te Antwerpen (Belgia) la 14 martie 2016 – Karel de Grote – Hogeschool Katholieke Hogeschool Antwerpen VZW/Susan Romy Jozef Kuijpers

28

2016/C 211/37

Cauza C-156/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht München (Germania) la 17 martie 2016 – Tigers GmbH/Hauptzollamt Landshut

29

2016/C 211/38

Cauza C-158/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado Contencioso-Administrativo no 1 de Oviedo (Spania) la 16 martie 2016 – Margarita Isabel Vega González/Consejería de Hacienda y Sector Público de la Administración del Principado de Asturias

30

2016/C 211/39

Cauza C-163/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag (Țările de Jos) la 21 martie 2016 – Christian Louboutin, Christian Louboutin SAS/Van Haren Schoenen BV

30

2016/C 211/40

Cauza C-172/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Düsseldorf (Germania) la 25 martie 2016 – Ljiljana Kammerer și Frank Kammerer/Swiss International Air Lines AG

31

2016/C 211/41

Cauza C-173/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Court of Appeal (Irlanda) la 29 martie 2016 – M.H./M.H.

31

2016/C 211/42

Cauza C-183/16 P: Recurs introdus la 31 martie 2016 de Tilly-Sabco împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 14 ianuarie 2016 în cauza T-397/13, Tilly-Sabco/Comisia

32

2016/C 211/43

Cauza C-184/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Dioikitiko Protodikeio Thessalonikis (Grecia) la 1 aprilie 2016 – Ovidiu-Mihaita Petrea/Ypourgou Esoterikon kai Dioikitikis Anasygrotisis

33

2016/C 211/44

Cauza C-189/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Högsta förvaltningsdomstolen (Suedia) la 4 aprilie 2016 – Boguslawa Zaniewicz-Dybeck/Pensionsmyndigheten

34

2016/C 211/45

Cauza C-194/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Riigikohus (Estonia) la 7 aprilie 2016 – Bolagsupplysningen OÜ, Ingrid Ilsjan/Svensk Handel AB

35

2016/C 211/46

Cauza C-199/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Belgia) la 11 aprilie 2016 – État belge/Max-Manuel Nianga

36

2016/C 211/47

Cauza C-200/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal de Justiça (Portugalia) la 12 aprilie 2016 – Securitas – Serviços e Tecnologia de Segurança, SA/ICTS Portugal – Consultadoria de Aviação Comercial, SA și alții

36

2016/C 211/48

Cauza C-203/16 P: Recurs introdus la 12 aprilie 2016 de Dirk Andres (administrator judiciar al patrimoniului Heitkamp BauHolding GmbH), anterior Heitkamp BauHolding GmbH, împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 4 februarie 2016 în cauza T-287/11, Heitkamp BauHolding GmbH/Comisia Europeană

37

2016/C 211/49

Cauza C-208/16 P: Recurs introdus la 14 aprilie 2016 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 4 februarie 2016 în cauza T-287/11, Heitkamp BauHolding GmbH/Comisia Europeană

38

2016/C 211/50

Cauza C-228/16 P: Recurs introdus la 22 aprilie 2016 de Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI) împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 9 februarie 2016 în cauza T-639/14, Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI)/Comisia Europeană

39

 

Tribunalul

2016/C 211/51

Cauza T-221/08: Hotărârea Tribunalului din 26 aprilie 2016 – Strack/Comisia [Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente referitoare la un dosar de investigație al OLAF – Acțiune în anulare – Respingeri implicite și explicite ale cererilor de acces – Excepție privind protecția vieții private și a integrității persoanelor – Excepție privind protecția intereselor comerciale ale unui terț – Excepție privind protecția procesului decizional – Obligația de motivare – Răspundere extracontractuală]

41

2016/C 211/52

Cauza T-556/11: Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2016 – European Dynamics Luxembourg și alții/EUIPO (Contracte de achiziții publice de servicii – Procedură de cerere de ofertă – Dezvoltarea de software uri și servicii de întreținere – Respingerea ofertei unui ofertant – Clasificarea unui ofertant în procedura în cascadă – Cauze de excludere – Conflict de interese – Egalitate de tratament – Obligația de diligență – Criterii de atribuire – Eroare vădită de apreciere – Obligația de motivare – Răspundere extracontractuală – Pierderea unei șanse)

42

2016/C 211/53

Cauza T-316/13: Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2016 – Pappalardo și alții/Comisia (Răspundere extracontractuală – Pescuit – Conservarea resurselor piscicole – Redresarea stocurilor de ton roșu – Măsuri de urgență de interzicere a activităților de pescuit ale navelor cu plasă pungă – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept având ca obiect acordarea de drepturi particularilor)

43

2016/C 211/54

Cauza T-154/14: Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2016 – ANKO/Comisia [Clauză compromisorie – Acorduri de grant încheiate în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) – Proiectele Perform și Oasis – Costuri eligibile – Rambursarea sumelor plătite – Cerere reconvențională – Dobânzi moratorii]

44

2016/C 211/55

Cauza T-155/14: Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2016 – ANKO/Comisia [Clauză compromisorie – Acorduri de grant încheiate în cadrul celui de Al șaselea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2002-2006) – Proiectele Persona și Terregov – Costuri eligibile – Rambursarea sumelor plătite – Cerere reconvențională – Dobânzi moratorii]

44

2016/C 211/56

Cauza T-267/14: Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2016 – Zehnder Group International/EUIPO – Stiebel Eltron (comfotherm) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală comfotherm – Marca națională verbală anterioară KOMFOTHERM – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Risc de confuzie – Similitudinea produselor – Public relevant – Interdependența criteriilor]

45

2016/C 211/57

Cauza T-463/14: Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2016 – Österreichische Post/Comisia (Directiva 2004/17/CE – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale – Decizie de punere în aplicare privind scutirea anumitor servicii din sectorul poștal din Austria de la aplicarea Directivei 2004/17 – Articolul 30 din Directiva 2004/17 – Obligația de motivare – Eroare vădită de apreciere)

46

2016/C 211/58

Cauza T-777/14: Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2016 – Fon Wireless/EUIPO – Henniger (Neofon) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene Neofon – Marca națională verbală anterioară FON – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

47

2016/C 211/59

Cauza T-803/14: Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2016 – Gervais Danone/EUIPO – Mahou (B’lue) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de marcă figurativă a Uniunii Europene B’lue – Marcă verbală anterioară a Uniunii Europene BLU DE SAN MIGUEL – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

47

2016/C 211/60

Cauza T-21/15: Hotărârea Tribunalului din 26 aprilie 2016 – Franmax/EUIPO – Ehrmann (Dino) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Dino – Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară care reprezintă un dinozaur – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

48

2016/C 211/61

Cauza T-52/15: Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2016 – Sharif University of Technology/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul împiedicării proliferării nucleare – Înghețarea fondurilor – Sprijin oferit guvernului Iranului – Activități de cercetare și de dezvoltare tehnologică în domenii militare sau asociate celor militare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare de drept și eroare de apreciere – Drept de proprietate – Proporționalitate – Abuz de putere – Cerere de despăgubiri)

49

2016/C 211/62

Cauza T-54/15: Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2016 – Jääkiekon SM-liiga/EUIPO (Liiga) [Marca Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene Liiga – Motive absolute de refuz – Caracter descriptiv – Lipsa caracterului descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) literele (b)și (c) și alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

49

2016/C 211/63

Cauza T-89/15: Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2016 – Niagara Bottling/EUIPO [Marcă a Uniunii Europene – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca verbală NIAGARA – Motiv absolut de refuz – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

50

2016/C 211/64

Cauza T-144/15: Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2016 – L’Oréal/EUIPO – Theralab (VICHY LABORATOIRES V IDÉALIA) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative VICHY LABORATOIRES V IDÉALIA – Marca Uniunii Europene verbală anterioară IDEALINA – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

51

2016/C 211/65

Cauza T-539/13: Ordonanța Tribunalului din 21 aprilie 2016 – Inclusion Alliance for Europe/Comisia [Acțiune în anulare – Al șaptelea program cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) – Proiectele MARE, Senior și ECRN – Recuperarea unei părți a contribuției financiare plătite – Decizie care constituie titlu executoriu – Natura motivelor invocate – Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit lipsită de orice temei juridic]

51

2016/C 211/66

Cauza T-83/16: Acțiune introdusă la 18 februarie 2016 – Banca Monte dei Paschi di Siena și Banca Widiba/EUIPO – ING-DIBa (WIDIBA)

52

2016/C 211/67

Cauza T-84/16: Acțiune introdusă la 18 februarie 2016 – Banca Monte dei Paschi di Siena și Banca Widiba/EUIPO – ING-DIBa (widiba)

53

2016/C 211/68

Cauza T-115/16: Acțiune introdusă la 18 martie 2016 – Sandvik Intellectual Property/EUIPO – Unipapel (ADVEON)

54

2016/C 211/69

Cauza T-142/16: Acțiune introdusă la 4 aprilie 2016 – Dröge și alții/Comisia

55

2016/C 211/70

Cauza T-149/16: Acțiune introdusă la 11 aprilie 2016 – Spliethoff’s Bevrachtingskantoor/Comisia

56

2016/C 211/71

Cauza T-150/16: Acțiune introdusă la 6 aprilie 2016 – Ecolab USA/EUIPO (ECOLAB)

57

2016/C 211/72

Cauza T-152/16: Acțiune introdusă la 11 aprilie 2016 – Megasol Energie/Comisia

58

2016/C 211/73

Cauza T-155/16: Acțiune introdusă la 6 aprilie 2016 – CFA Institute/EUIPO – Bloss and Others (CERTIFIED FINANCIAL ENGINEER CFE)

59

2016/C 211/74

Cauza T-156/16: Acțiune introdusă la 7 aprilie 2016 – CFA Institute/EUIPO – Ernst și Häcker (CERTIFIED FINANCIAL MODELER CFM)

60

2016/C 211/75

Cauza T-159/16: Acțiune introdusă la 15 aprilie 2016 – Metronia/EUIPO – Zitro IP (TRIPLE O NADA)

61

2016/C 211/76

Cauza T-172/16: Acțiune introdusă la 15 aprilie 2016 – Centro Clinico e Diagnostico G.B. Morgagni/Comisia

61

2016/C 211/77

Cauza T-174/16: Acțiune introdusă la 18 aprilie 2016 – Wessel Werk/EUIPO – Wolf PVG (baze pentru țeava aspiratorului)

62

2016/C 211/78

Cauza T-175/16: Acțiune introdusă la 18 aprilie 2016 – Wessel-Werk/EUIPO – Wolf PVG (duze pentru aspirator)

63

2016/C 211/79

Cauza T-177/16: Acțiune introdusă la 22 aprilie 2016 – Mema/OCSP [Braeburn 78 (11078)]

64

2016/C 211/80

Cauza T-178/16: Acțiune introdusă la 22 aprilie 2016 – Policolor/EUIPO – CWS-Lackfabrik Conrad W. Schmidt (Policolor)

65

 

Tribunalul Funcției Publice

2016/C 211/81

Cauza F-141/15: Acțiune introdusă la 23 martie 2016 – ZZ/Comisia

66

2016/C 211/82

Cauza F-101/12: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 26 aprilie 2016 – Claus/Comisia

66

 

RO

 

Din motive de protecție a datelor cu caracter personal și/sau de confidențialitate, anumite informații conținute în prezenta ediție nu mai pot fi puse la dispoziție; ca urmare, o nouă versiune autentică este publicată.

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/1

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2016/C 211/01)

Ultima publicație

JO C 200, 6.6.2016

Publicații anterioare

JO C 191, 30.5.2016

JO C 175, 17.5.2016

JO C 165, 10.5.2016

JO C 156, 2.5.2016

JO C 145, 25.4.2016

JO C 136, 18.4.2016

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/2

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 aprilie 2016 – Consiliul Uniunii Europene/Bank Saderat Iran, Comisia Europeană

(Cauza C-200/13 P) (1)

((Recurs - Politica externă și de securitate comună - Combaterea proliferării nucleare - Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran - Înghețarea fondurilor unei bănci iraniene - Obligația de motivare - Procedura adoptării actului - Eroare vădită de apreciere))

(2016/C 211/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Boelaert și M. Bishop, agenți)

Celelalte părți din procedură: Bank Saderat Iran (reprezentanți: D. Wyatt, QC, R .Blakeley, barrister, S. Jeffrey, S. Ashley și A. Irvine, solicitors), Comisia Europeană (reprezentanți: D. Gauci și M. Konstantinidis, agenți)

Intervenient în susținerea reclamantului: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: L. Christie, S. Behzadi-Spencer, agenți, asistați de S. Lee, barrister)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Respinge recursul incident.

3)

Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Bank Saderat Iran în cadrul celor două proceduri, cu excepția cheltuielilor de judecată aferente recursului incident.

4)

Bank Saderat Iran suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene aferente recursului incident.

5)

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul celor două proceduri.

(1)  JO C 171, 15.6.2013.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/3

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Profit Investment SIM SpA, în lichidare/Stefano Ossi și alții

(Cauza C-366/13) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Noțiunea „hotărâri ireconciliabile” - Acțiuni care nu au același obiect, îndreptate împotriva mai multor pârâți domiciliați în state membre diferite - Condițiile prorogării de competență - Clauză atributivă de competență - Noțiunea „materie contractuală” - Verificarea lipsei unei legături contractuale valide])

(2016/C 211/03)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Profit Investment SIM SpA, în lichidare

Pârâți: Stefano Ossi, Commerzbank Brand Dresdner Bank AG, Andrea Mirone, Eugenio Magli, Francesco Redi, Profit Holding SpA, în lichidare, Redi & Partners Ltd, Enrico Fiore, E3 SA

Dispozitivul

1)

Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că:

—

în cazul introducerii unei clauze atributive de competență într-un prospect de emisiune a unor obligațiuni, cerința formei scrise prevăzută la articolul 23 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 44/2001 nu este îndeplinită decât dacă contractul semnat de părți cu ocazia emisiunii titlurilor pe piața primară menționează acceptarea acestei clauze sau cuprinde o trimitere expresă la acest prospect;

—

o clauză atributivă de competență conținută într-un prospect de emisiune a unor obligațiuni redactată de emițătorul titlurilor respective poate fi opusă terțului care a cumpărat aceste titluri de la un intermediar financiar în cazul în care se stabilește, verificare ce revine instanței de trimitere, mai întâi, că această clauză este validă în raportul dintre emitent și acest intermediar financiar, apoi, că, prin subscrierea pe piața secundară a titlurilor în cauză, terțul respectiv a succedat intermediarului menționat în drepturile și obligațiile aferente acestor titluri în temeiul dreptului național aplicabil și, în sfârșit, că terțul în cauză a avut posibilitatea să ia cunoștință de prospectul care conține clauza respectivă, iar

—

introducerea unei clauze atributive de competență într-un prospect de emisiune a unor obligațiuni poate fi considerată o formă admisă de o uzanță de comerț internațional, în sensul articolului 23 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001, permițând să se prezume consimțământul persoanei căreia i se opune, în măsura în care se stabilește în special, verificare ce revine instanței naționale, pe de o parte, că un astfel de comportament este urmat în general și cu regularitate de operatorii din domeniul analizat la încheierea contractelor de acest tip și, pe de altă parte, fie că părțile au avut anterior raporturi comerciale constante între ele sau cu alte părți care își desfășoară activitatea în sectorul analizat, fie că comportamentul în cauză este suficient de cunoscut pentru a putea fi considerat o practică consolidată.

2)

Articolul 5 punctul 1 litera (a) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că acțiunile având ca obiect anularea unui contract și restituirea sumelor plătite fără să fie datorate în temeiul contractului respectiv se încadrează în „materi[a] contractuală”, potrivit acestei dispoziții.

3)

Articolul 6 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza a două acțiuni introduse împotriva mai multor pârâți, care au un obiect și un temei diferite și care nu sunt legate între ele printr-o legătură de subsidiaritate sau de incompatibilitate, nu este suficient ca eventuala recunoaștere a temeiniciei uneia dintre ele să fie potențial de natură să se reflecte asupra întinderii dreptului a cărui protecție se solicită în cazul celeilalte pentru a exista un risc de pronunțare a unor hotărâri ireconciliabile în sensul acestei dispoziții.

(1)  JO C 260, 7.9.2013.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Giustizia amministrativa per la Regione siciliana – Italia) – Puligienica Facility Esco SpA (PFE)/Airgest SpA

(Cauza C-689/13) (1)

((Trimitere preliminară - Contracte de achiziții publice de servicii - Directiva 89/665/CEE - Articolul 1 alineatele (1) și (3) - Proceduri care vizează căile de atac - Acțiune în anulare împotriva deciziei de atribuire a unui contract de achiziții publice introdusă de un ofertant a cărui ofertă nu a fost selectată - Acțiune incidentă a adjudecatarului - Regulă jurisprudențială națională care impune examinarea prealabilă a acțiunii incidente și, dacă aceasta este fondată, declararea inadmisibilității acțiunii principale fără o examinare pe fond - Compatibilitate cu dreptul Uniunii - Articolul 267 TFUE - Principiul supremației dreptului Uniunii - Principiu de drept enunțat prin decizie a plenului instanței administrative supreme a unui stat membru - Reglementare națională care prevede caracterul obligatoriu al acestei decizii pentru secțiile acestei instanțe - Obligația secției sesizate cu o întrebare care intră sub incidența dreptului Uniunii, în caz de dezacord cu decizia plenului, de a trimite acestuia respectiva întrebare - Posibilitatea sau obligația secției de a sesiza cu titlu preliminar Curtea))

(2016/C 211/04)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Giustizia amministrativa per la Regione siciliana

Părțile din procedura principală

Reclamant: Puligienica Facility Esco SpA (PFE)

Pârâtă: Airgest SpA

Cu participarea: Gestione Servizi Ambientali Srl (GSA), Zenith Services Group Srl (ZS)

Dispozitivul

1)

Articolul 1 alineatul (1) al treilea paragraf și alineatul (3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cale de atac principală introdusă de un ofertant care are un interes în obținerea unui anumit contract și care a fost prejudiciat sau riscă să fie prejudiciat printr-o presupusă încălcare a dreptului Uniunii în materie de contracte de achiziții publice sau a normelor de transpunere a acestui drept și prin care se urmărește excluderea unui alt ofertant să fie declarată inadmisibilă în temeiul normelor procedurale naționale care prevăd examinarea cu prioritate a căii de atac incidente formulate de acest alt ofertant.

2)

Articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții de drept național în măsura în care aceasta este interpretată în sensul că, în ceea ce privește o chestiune privind interpretarea sau validitatea dreptului Uniunii, o secție a unei instanțe de ultim grad de jurisdicție, atunci când nu împărtășește orientarea definită printr-o decizie a plenului acestei instanțe, trebuie să trimită această problemă plenului respectiv și este astfel împiedicată să se adreseze cu titlu preliminar Curții.

3)

Articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că, după ce a primit răspunsul Curții de Justiție a Uniunii Europene la o întrebare privind interpretarea dreptului Uniunii pe care i a adresat o sau atunci când jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a dat deja un răspuns clar la această întrebare, o secție a unei instanțe de ultim grad de jurisdicție trebuie ea însăși să facă tot ceea ce este necesar pentru ca această interpretare a dreptului Uniunii să fie pusă în aplicare.

(1)  JO C 112, 14.4.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/5

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Malvino Cervati, Società Malvi Sas di Cervati Malvino/Agenzia delle Dogane, Agenzia delle Dogane – Ufficio delle Dogane di Livorno

(Cauza C-131/14) (1)

([Trimitere preliminară - Agricultură - Organizarea comună a piețelor - Regulamentul (CE) nr. 565/2002 - Articolul 3 alineatul (3) - Contingent tarifar - Usturoi de origine argentiniană - Licențe de import - Caracter netransferabil al drepturilor care decurg din anumite licențe de import - Eludare - Abuz de drept - Condiții - Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 - Articolul 4 alineatul (3)])

(2016/C 211/05)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Malvino Cervati, Società Malvi Sas di Cervati Malvino

Pârâți: Agenzia delle Dogane, Agenzia delle Dogane – Ufficio delle Dogane di Livorno

cu participarea: Roberto Cervati

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 565/2002 al Comisiei din 2 aprilie 2002 de stabilire a modului de gestionare a contingentelor tarifare și de instituire a unui regim de certificate de origine pentru usturoiul importat din țări terțe și articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în principiu, unui mecanism precum cel în discuție în litigiul principal, prin care, în urma unei comenzi efectuate de un operator, importator tradițional în sensul acestui prim regulament, care și a epuizat licențele ce îi permiteau importul la tarif preferențial, la un al doilea operator, de asemenea importator tradițional care nu dispune de astfel de licențe,

—

marfa este mai întâi vândută în afara Uniunii Europene de o societate legată de acest al doilea operator unui al treilea operator, nou importator în sensul regulamentului menționat, titular al unor asemenea licențe,

—

în continuare, această marfă este pusă în liberă circulație în Uniunea Europeană de al treilea operator, beneficiind de tariful vamal preferențial, apoi revândută de acest al treilea operator celui de al doilea și

—

această marfă este, în sfârșit, cedată de acest al doilea operator primului, care dobândește astfel marfa importată în cadrul contingentului prevăzut de acest prim regulament deși nu dispune de o licență necesară în acest scop.

(1)  JO C 194, 24.6.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 aprilie 2016 – ArcelorMittal Tubular Products Ostrava a.s. și alții/Hubei Xinyegang Steel Co. Ltd, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene/Republica Italiană și alții

(Cauzele conexate C-186/14 P și C-193/14 P) (1)

((Recurs - Dumping - Regulamentul (CE) nr. 384/96 - Articolul 3 alineatele (5), (7) și (9) - Articolul 6 alineatul (1) - Regulamentul (CE) nr. 926/2009 - Importuri ale anumitor țevi și tuburi fără sudură, din fier sau oțel, originare din China - Taxă antidumping definitivă - Stabilirea existenței unui pericol de prejudiciu - Luarea în considerare a unor date ulterioare perioadei de anchetă))

(2016/C 211/06)

Limba de procedură: engleza

Părțile

(Cauza C-186/14 P)

Recurente: ArcelorMittal Tubular Products Ostrava a.s., ArcelorMittal Tubular Products Roman SA, Benteler Deutschland GmbH, fostă Benteler Stahl//Rohr GmbH, Ovako Tube & Ring AB, Rohrwerk Maxhütte GmbH, Dalmine SpA, Silcotub SA, TMK-Artrom SA, Tubos Reunidos, SA, Vallourec Oil and Gas France, fostă Vallourec Mannesmann Oil & Gas France, Vallourec Tubes France, fostă V & M France, Vallourec Deutschland GmbH, fostă V & M Deutschland GmbH, Voestalpine Tubulars GmbH, Železiarne Podbrezová a.s. (reprezentanți: G. Berrisch, Rechtsanwalt, B. Byrne, Solicitor)

Celelalte părți din procedură: Hubei Xinyegang Steel Co. Ltd (reprezentanți: N. Niejahr, Rechtsanwältin, Q. Azau și H. Wiame, avocats, și F. Carlin, Barrister), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, asistat de B. O'Connor, Solicitor, S. Gubel, avocat), Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland și M. França, agenți)

(Cauza C-193/14 P)

Recurenți: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, asistat de B. O’Connor, solicitor, și S. Gubel, avocat), Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de A. Collabolletta, avvocato dello Stato)

Celelalte părți din procedură: Hubei Xinyegang Steel Co. Ltd, (reprezentanți: F. Carlin, barrister, M. Healy, solicitor, N. Niejahr, Rechtsanwältin, Q. Azau și H. Wiame, avocats), Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland și M. França, agenți), ArcelorMittal Tubular Products Ostrava a.s., ArcelorMittal Tubular Products Roman SA, Benteler Deutschland GmbH, fostă Benteler Stahl/Rohr GmbH, Ovako Tube & Ring AB, Rohrwerk Maxhütte GmbH, Dalmine SpA, Silcotub SA, TMK-Artrom SA, Tubos Reunidos SA, Vallourec Oil and Gas France SAS, fostă Vallourec Mannesmann Oil & Gas France SAS, Vallourec Tubes France SAS, fostă V & M France SAS, Vallourec Deutschland GmbH, fostă V & M Deutschland GmbH, Voestalpine Tubulars GmbH & Co. KG, Železiarne Podbrezová a.s. (reprezentanți: G. Berrisch, Rechtsanwalt, și B. Byrne, solicitor)

Dispozitivul

1)

Respinge recursurile formulate în cauzele C-186/14 P și C-193/14 P.

2)

Obligă ArcelorMittal Tubular Products Ostrava a.s. ArcelorMittal Tubular Products Roman SA, Benteler Deutschland GmbH, Ovako Tube & Ring AB, Rohrwerk Maxhütte GmbH, Dalmine SpA, Silcotub SA, TMK Artrom SA, Tubos Reunidos SA, Vallourec Oil and Gas France SAS, Vallourec Tubes France SAS, Vallourec Deutschland GmbH, Voestalpine Tubulars GmbH & Co. KG, Železiarne Podbrezová a.s. și Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

3)

Comisia Europeană și Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 212, 7.7.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Hamburg – Germania) – ADM Hamburg AG/Hauptzollamt Hamburg-Stadt

(Cauza C-294/14) (1)

([Trimitere preliminară - Uniunea vamală și Tariful vamal comun - Codul vamal comunitar - Preferințe tarifare - Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 - Articolul 74 alineatul (1) - Produse originare dintr-o țară beneficiară - Transport - Loturi compuse dintr-un amestec de ulei brut din sâmburi de palmier provenit din mai multe țări beneficiare ale aceluiași tratament preferențial])

(2016/C 211/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ADM Hamburg AG

Pârât: Hauptzollamt Hamburg-Stadt

Dispozitivul

Articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1063/2010 al Comisiei din 18 noiembrie 2010, trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care au fost prezentate certificate de origine valabile, originea preferențială, în sensul sistemului de preferințe tarifare generalizate instituit prin Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului din 22 iulie 2008 de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2011 și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 552/97 și (CE) nr. 1933/2006 și a Regulamentelor (CE) nr. 1100/2006 și (CE) nr. 964/2007 ale Comisiei, a unor loturi de ulei brut din sâmburi de palmier poate fi recunoscută chiar și atunci când aceste mărfuri au fost amestecate în cisterna unei nave pe parcursul transportului către Uniunea Europeană, în condiții care exclud posibilitatea de a adăuga în această cisternă alte produse, în special produse care nu beneficiază de niciun regim preferențial.

(1)  JO C 315, 15.9.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/8

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Marchon Germany GmbH/Yvonne Karaszkiewicz

(Cauza C-315/14) (1)

([Trimitere preliminară - Agenți comerciali independenți - Directiva 86/653/CEE - Articolul 17 alineatul (2) - Indemnizație de clientelă - Condiții de acordare - Atragerea de clienți noi - Noțiunea „noi clienți” - Clienți ai comitentului care cumpără pentru prima dată mărfurile a căror desfacere a fost încredințată agentului comercial])

(2016/C 211/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Marchon Germany GmbH

Pârâtă: Yvonne Karaszkiewicz

Dispozitivul

Articolul 17 alineatul (2) litera (a) prima liniuță din Directiva 86/653/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți trebuie interpretat în sensul că clienții atrași de agentul comercial pentru mărfurile pe care este mandatat de comitent să le vândă trebuie să fie considerați clienți noi, în sensul acestei dispoziții, chiar și în cazul în care acești clienți întrețineau deja relații comerciale cu acest comitent cu privire la alte mărfuri, atunci când vânzarea, de către acest agent, a primelor mărfuri a necesitat stabilirea unei relații comerciale specifice, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1)  JO C 329, 22.9.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajowa Izba Odwoławcza – Polonia) – PARTNER Apelski Dariusz/Zarząd Oczyszczania Miasta

(Cauza C-324/14) (1)

([Trimitere preliminară - Achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Capacități tehnice și/sau profesionale ale operatorilor economici - Articolul 48 alineatul (3) - Posibilitatea de a menționa capacitățile altor entități - Condiții și modalități - Caracterul legăturilor dintre ofertant și celelalte entități - Modificarea ofertei - Anularea și repetarea unei licitații electronice - Directiva 2014/24/UE])

(2016/C 211/09)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Krajowa Izba Odwoławcza

Părțile din procedura principală

Reclamant: PARTNER Apelski Dariusz

Pârâtă: Zarząd Oczyszczania Miasta

cu participarea:Remondis sp. z o.o., MR Road Service sp. z o.o.

Dispozitivul

1)

Articolul 47 alineatul (2) și articolul 48 alineatul (3) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii coroborate cu articolul 44 alineatul (2) din această directivă trebuie interpretate în sensul că:

—

recunosc dreptul oricărui operator economic de a menționa, pentru un contract determinat, capacitățile altor entități, indiferent de natura relațiilor dintre acesta și respectivele entități, cu condiția să se dovedească autorității contractante că candidatul sau ofertantul va dispune efectiv de mijloacele respectivelor entități care sunt necesare pentru executarea acestui contract și

—

nu este exclus ca exercitarea dreptului menționat să poată fi limitată, în împrejurări speciale, având în vedere obiectul contractului în cauză, precum și finalitățile acestuia. Această situație se regăsește în special atunci când capacitățile de care dispune o entitate terță și care sunt necesare pentru executarea acestui contract nu pot fi transmise candidatului sau ofertantului, astfel încât acesta din urmă se poate prevala de respectivele capacități numai dacă această entitate terță participă direct și personal la executarea acelui contract.

2)

Articolul 48 alineatele (2) și (3) din Directiva 2004/18 trebuie interpretat în sensul că, având în vedere obiectul unui contract determinat, precum și finalitățile acestuia, autoritatea contractantă poate, în împrejurări speciale, în vederea executării corecte a contractului respectiv, să indice în mod expres, în anunțul de participare sau în caietul de sarcini, reguli precise în conformitate cu care un operator economic poate menționa capacitățile altor entități, cu condiția ca aceste reguli să fie legate de obiectul și de finalitățile acelui contract și proporționale cu acestea.

3)

Principiile egalității de tratament și nediscriminării operatorilor economici, prevăzute la articolul 2 din Directiva 2004/18, trebuie interpretate în sensul că, în împrejurări precum cele din litigiul principal, se opun ca autoritatea contractantă, după deschiderea ofertelor prezentate în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, să accepte cererea unui operator economic care a prezentat o ofertă pentru întreg contractul în discuție de a i se lua în considerare oferta în vederea atribuirii numai a anumitor părți din acest contract.

4)

Principiile egalității de tratament și nediscriminării operatorilor economici, prevăzute la articolul 2 din Directiva 2004/18, trebuie interpretate în sensul că impun anularea și repetarea unei licitații electronice la care un operator economic ce a prezentat o ofertă acceptabilă nu a fost invitat să participe, chiar dacă nu s-a constatat că participarea operatorului exclus ar fi modificat rezultatul licitației.

5)

În împrejurări precum cele din cauza principală, dispozițiile articolului 48 alineatul (3) din Directiva 2004/18 nu pot fi interpretate în lumina dispozițiilor articolului 63 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18.

(1)  JO C 339, 29.9.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/10

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajský soud v Praze – Republica Cehă) – Ernst Georg Radlinger, Helena Radlingerová/FINWAY a.s.

(Cauza C-377/14) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 93/13/CEE - Articolul 7 - Norme naționale care reglementează procedura insolvenței - Datorii provenind dintr-un contract de credit de consum - Cale de atac jurisdicțională efectivă - Punctul 1 litera (e) din anexă - Caracter disproporționat al sumei compensației - Directiva 2008/48/CE - Articolul 3 litera (l) - Valoarea totală a creditului - Punctul I din anexa I - Valoarea tragerii - Calculul dobânzii anuale efective - Articolul 10 alineatul (2) - Obligația de informare - Examinare din oficiu - Sancțiune))

(2016/C 211/10)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Krajský soud v Praze

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Ernst Georg Radlinger, Helena Radlingerová

Pârâtă: FINWAY a.s.

Dispozitivul

1)

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări procedurale naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care, într-o procedură de insolvență, pe de o parte, nu permite instanței sesizate cu această procedură să examineze din oficiu caracterul eventual abuziv al clauzelor contractuale din care provin creanțele declarate în cadrul procedurii menționate, cu toate că această instanță dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest scop, și care, pe de altă parte, permite instanței amintite să examineze doar creanțele negarantate și numai pentru un număr limitat de motive, legate de prescrierea sau de stingerea lor.

2)

Articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că o instanță națională sesizată cu un litigiu referitor la creanțe care provin dintr-un contract de credit în sensul acestei directive trebuie să examineze din oficiu respectarea obligației de informare prevăzute la această dispoziție și să stabilească consecințele care decurg în conformitate cu legislația națională din încălcarea acestei obligații, cu condiția ca sancțiunile să respecte cerințele prevăzute la articolul 23 din directiva menționată.

3)

Articolul 3 litera (l) și articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48, precum și punctul I din anexa I la această directivă trebuie interpretate în sensul că valoarea totală a creditului și valoarea tragerilor desemnează toate sumele puse la dispoziția consumatorului, ceea ce exclude sumele afectate de creditor pentru plata costurilor legate de creditul în discuție și care nu sunt efectiv plătite acestui consumator.

4)

Dispozițiile Directivei 93/13 trebuie interpretate în sensul că, pentru a aprecia caracterul disproporționat de mare, în sensul punctului 1 litera (e) din anexa la această directivă, al sumei solicitate drept compensație de la consumatorul care nu și a îndeplinit obligația, trebuie analizat efectul cumulativ al tuturor clauzelor aferente acesteia care figurează în contractul respectiv, indiferent dacă creditorul urmărește efectiv respectarea în întregime a fiecăreia dintre ele, și că, dacă este cazul, instanțele naționale au sarcina de a stabili, potrivit articolului 6 alineatul (1) din directiva menționată, toate consecințele care decurg din constatarea caracterului abuziv al anumitor clauze, înlăturând fiecare clauză dintre cele al căror caracter abuziv a fost recunoscut, pentru a se asigura că ele nu creează obligații pentru consumator.

(1)  JO C 395, 10.11.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 9 de Barcelona – Spania) – Jorge Sales Sinués/Caixabank SA (C-381/14) și Youssouf Drame Ba/Catalunya Caixa SA (Catalunya Banc SA) (C-385/14)

(Cauzele conexate C-381/14 și C-385/14) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 93/13/CEE - Contracte încheiate între profesioniști și consumatori - Contracte de ipotecă - Clauză „prag” - Analiza clauzei în vederea invalidării acesteia - Procedură colectivă - Acțiune în încetare - Suspendare a procedurii individuale având același obiect))

(2016/C 211/11)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 9 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Jorge Sales Sinués (C-381/14), Youssouf Drame Ba (C-385/14)

Pârâte: Caixabank SA (C-381/14), Catalunya Caixa SA (Catalunya Banc SA) (C-385/14)

Dispozitivul

Articolul 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care impune instanței naționale sesizate cu o acțiune individuală a unui consumator prin care se urmărește constatarea caracterului abuziv al unei clauze dintr-un contract încheiat de acesta cu un profesionist să suspende automat o astfel de acțiune până la pronunțarea unei hotărâri definitive într-o acțiune colectivă în curs, introdusă de o asociație de consumatori în temeiul celui de al doilea alineat al acestui articol pentru a preveni utilizarea în continuare, în contracte de același tip, a unor clauze similare cu cea vizată prin acțiunea individuală menționată, fără ca pertinența unei asemenea suspendări din punctul de vedere al protecției consumatorului care a sesizat instanța cu titlu individual să poată fi luată în considerare și fără ca acest consumator să poată decide să se disocieze de acțiunea colectivă.

(1)  JO C 388, 3.11.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy – Polonia) – Polkomtel sp. z.o.o./Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej

(Cauza C-397/14) (1)

((Trimitere preliminară - Rețele și servicii de comunicații electronice - Directiva 2002/22/CE - Articolul 28 - Numere negeografice - Accesul utilizatorilor finali care locuiesc în statul membru al operatorului la servicii care utilizează numere negeografice - Directiva 2002/19/CE - Articolele 5, 8 și 13 - Competențe și responsabilități ale autorităților naționale de reglementare în ceea ce privește accesul și interconectarea - Impunerea, modificarea sau retragerea obligațiilor - Impunerea unor obligații întreprinderilor care controlează accesul la utilizatorii finali - Controlul prețurilor - Întreprindere care nu dispune de o putere semnificativă pe piață - Directiva 2002/21/CE - Soluționarea litigiilor dintre întreprinderi - Decizie a autorității naționale de reglementare prin care se stabilesc condițiile de cooperare și modalitățile de tarifare pentru serviciile dintre întreprinderi))

(2016/C 211/12)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Polkomtel sp. z.o.o.

Pârât: Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej

Cu participarea: Orange Polska S.A., fostă Telekomunikacja Polska S.A.

Dispozitivul

1)

Articolul 28 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) trebuie interpretat în sensul că un stat membru poate să prevadă că un operator al unei rețele publice de comunicații electronice trebuie să se asigure că accesul la numerele negeografice este asigurat tuturor utilizatorilor finali ai rețelei sale în acest stat, iar nu doar celor din alte state membre.

2)

Articolul 5 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) coroborate cu articolul 28 din Directiva 2002/22 trebuie interpretate în sensul că permit unei autorități naționale de reglementare, în cadrul soluționării unui litigiu între doi operatori, să impună unuia obligația de a asigura utilizatorilor finali accesul la servicii care utilizează numere negeografice furnizate prin rețeaua celuilalt și să stabilească, în temeiul articolului 13 din Directiva 2002/19, modalități de tarifare a accesului respectiv între operatorii menționați precum cele în discuție în litigiul principal, în măsura în care aceste obligații sunt obiective, transparente, proporționale, nediscriminatorii, bazate pe natura problemei constatate și justificate în lumina obiectivelor prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (directiva cadru), iar procedurile prevăzute la articolele 6 și 7 din această din urmă directivă au fost eventual respectate, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

(1)  JO C 431, 1.12.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/12

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Højesteret – Danemarca) – Dansk Industri (DI), acționând pentru Ajos A/S/Succesorii lui Karsten Eigil Rasmussen

(Cauza C-441/14) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Directiva 2000/78/CE - Principiul nediscriminării pe motive de vârstă - Reglementare națională contrară unei directive - Posibilitatea unui particular de a pune în discuție răspunderea statului pentru încălcarea dreptului Uniunii - Litigiu între particulari - Evaluare comparativă a diferitor drepturi și principii - Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime - Rolul instanței naționale))

(2016/C 211/13)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Højesteret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Dansk Industri (DI), acționând pentru Ajos A/S

Pârâți: Succesorii lui Karsten Eigil Rasmussen

Dispozitivul

1)

Principiul general al nediscriminării pe motive de vârstă, astfel cum este concretizat în Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, trebuie interpretat în sensul că se opune, și într un litigiu între particulari, unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care privează un angajat de dreptul de a beneficia de o indemnizație de concediere, întrucât acesta din urmă poate solicita o pensie pentru limită de vârstă datorată de angajator în temeiul unui sistem de pensii la care angajatul respectiv a aderat înainte de împlinirea vârstei de 50 de ani, independent de faptul că acesta alege să rămână pe piața muncii sau să se pensioneze.

2)

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că revine instanței naționale, sesizată cu un litigiu între particulari care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78, atunci când aplică dispozițiile din dreptul său național, sarcina de a le interpreta astfel încât acestea să poată avea o aplicare conformă cu această directivă sau, în cazul în care o asemenea interpretare conformă este imposibilă, să lase neaplicată, dacă este necesar, orice dispoziție a respectivului drept național contrară principiului general al nediscriminării pe motive de vârstă. Nici principiile securității juridice și protecției încrederii legitime, nici posibilitatea particularului care se consideră lezat prin aplicarea unei dispoziții naționale contrare dreptului Uniunii de a angaja răspunderea statului membru în cauză pentru încălcarea dreptului Uniunii nu pot repune în discuție această obligație.

(1)  JO C 421, 24.11.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/13

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Johannes Evert Antonius Massar/DAS Nederlandse Rechtsbijstand Verzekeringsmaatschappij NV

(Cauza C-460/14) (1)

((Trimitere preliminară - Asigurare de protecție juridică - Directiva 87/344/CEE - Articolul 4 alineatul (1) - Libera alegere a avocatului de către asigurat - Procedură judiciară sau administrativă - Noțiune - Autorizație acordată de un organism public unui angajator în vederea rezilierii unui contract de muncă))

(2016/C 211/14)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamant: Johannes Evert Antonius Massar

Pârât: DAS Nederlandse Rechtsbijstand Verzekeringsmaatschappij NV

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 87/344/CEE a Consiliului din 22 iunie 1987 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea de protecție juridică trebuie interpretat în sensul că noțiunea „procedură administrativă” vizată de această dispoziție cuprinde o procedură la finalul căreia un organism public autorizează angajatorul să efectueze concedierea salariatului, asigurat pentru protecție juridică.

(1)  JO C 448, 15.12.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/14

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – KA Finanz AG/Sparkassen Versicherung AG Vienna Insurance Group

(Cauza C-483/14) (1)

((Trimitere preliminară - Convenția de la Roma - Legea aplicabilă - Fuziune transfrontalieră - Directiva 78/855/CEE - Directiva 2005/56/CE - Fuziune prin absorbție - Protecția creditorilor - Transferul tuturor activelor și pasivelor societății absorbite către societatea absorbantă))

(2016/C 211/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: KA Finanz AG

Pârâtă: Sparkassen Versicherung AG Vienna Insurance Group

Dispozitivul

1)

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că:

—

legea aplicabilă, ca urmare a unei fuziuni prin absorbție transfrontaliere, interpretării, executării obligațiilor, precum și modurilor de stingere a unui contract de împrumut încheiat de societatea absorbită, cum sunt contractele de împrumut în discuție în litigiul principal, este cea care era aplicabilă respectivului contract anterior acestei fuziuni;

—

dispozițiile care reglementează protecția creditorilor societății absorbite sunt, într-un caz precum cel în discuție în litigiul principal, cele prevăzute de legislația națională care era aplicabilă acestei societăți.

2)

Articolul 15 din A treia directivă 78/855/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009, trebuie interpretat în sensul că această dispoziție conferă drepturi deținătorilor de titluri, altele decât acțiuni, care conferă drepturi speciale, dar nu emitentei unor astfel de titluri.

(1)  JO C 46, 9.2.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/14

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Sparkasse Allgäu/Finanzamt Kempten

(Cauza C-522/14) (1)

((Trimitere preliminară - Libertatea de stabilire - Articolul 49 TFUE - Reglementare a unui stat membru care impune instituțiilor de credit obligația de a comunica administrației fiscale informații cu privire la activele clienților decedați, în scopul perceperii impozitului pe succesiuni - Aplicarea acestei reglementări în privința sucursalelor stabilite în alt stat membru, în care secretul bancar interzice în principiu o astfel de comunicare))

(2016/C 211/16)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sparkasse Allgäu

Pârât: Finanzamt Kempten

Dispozitivul

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru care impune instituțiilor de credit care au sediul social în acest stat membru să declare autorităților naționale activele păstrate sau gestionate la sucursalele lor dependente stabilite în alt stat membru, în cazul decesului proprietarului acestor active care are reședința în primul stat membru, atunci când al doilea stat membru nu prevede nicio obligație de declarare comparabilă, iar instituțiile de credit sunt supuse în acest stat secretului bancar protejat prin sancțiuni penale.

(1)  JO C 65, 23.2.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/15

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Udine – Italia) – procedură inițiată de Degano Trasporti Sas di Ferrucio Degano & C., în lichidare

(Cauza C-546/14) (1)

((Trimitere preliminară - Fiscalitate - TVA - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Directiva 2006/112/CE - Insolvență - Procedură de concordat preventiv - Plata parțială a creanțelor privind TVA-ul))

(2016/C 211/17)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunale di Udine

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Degano Trasporti Sas di Ferrucio Degano & C., în lichidare

Pârâtă: Pubblico Ministero presso il Tribunale di Udine

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (3) TUE, precum și articolul 2, articolul 250 alineatul (1) și articolul 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, interpretată în sensul că un comerciant aflat în stare de insolvență poate sesiza instanța cu o cerere de concordat preventiv în scopul plății datoriilor prin lichidarea patrimoniului, în cadrul căreia nu propune decât o plată parțială a unei creanțe privind taxa pe valoarea adăugată, atestând printr-o expertiză efectuată de un expert independent că această datorie nu ar putea fi plătită într-un cuantum superior în cazul falimentului respectivului comerciant.

(1)  JO C 81, 9.3.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/16

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 aprilie 2016 – Holcim (Romania) SA/Comisia Europeană

(Cauza C-556/14 P) (1)

([Recurs - Mediu - Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în Uniunea Europeană - Directiva 2003/87/CE - Articolele 19 și 20 - Regulamentul (CE) nr. 2216/2004 - Articolul 10 - Sistem de registre de tranzacții privind cotele de emisie - Răspundere subiectivă - Refuz al Comisiei de divulgare a informațiilor și de interzicere a oricărei tranzacții referitoare la cotele de emisie sustrase - Răspundere obiectivă])

(2016/C 211/18)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Holcim (Romania) SA (reprezentant: L. Arnauts, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: E. White și K. Mifsud-Bonnici, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Holcim (Romania) SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 65, 23.02.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/16

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 21 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia del País Vasco – Spania) – Mimoun Khachab/Subdelegación del Gobierno en Álava

(Cauza C-558/14) (1)

([Trimitere preliminară - Directiva 2003/86/CE - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) - Reîntregirea familiei - Condiții necesare pentru exercitarea dreptului la reîntregirea familiei - Resurse stabile, constante și suficiente - Reglementare națională care permite o evaluare prospectivă a probabilității ca susținătorul reîntregirii să își păstreze resursele - Compatibilitate])

(2016/C 211/19)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia del País Vasco

Părțile din procedura principală

Reclamant: Mimoun Khachab

Pârâtă: Subdelegación del Gobierno en Álava

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei trebuie interpretat în sensul că permite autorităților competente ale unui stat membru să întemeieze refuzul unei cereri de reîntregire a familiei pe o evaluare prospectivă a probabilității sau a improbabilității menținerii resurselor stabile, constante și suficiente de care trebuie să dispună susținătorul reîntregirii pentru a se întreține pe sine și pe ceilalți membri ai familiei fără a recurge la sistemul de asistență socială al respectivului stat membru pe durata anului următor datei de depunere a cererii menționate, această evaluare fiind bazată pe evoluția veniturilor susținătorului reîntregirii în cele șase luni anterioare acestei date.

(1)  JO C 46, 9.2.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/17

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – Caner Genc/Integrationsministeriet

(Cauza C-561/14) (1)

((Trimitere preliminară - Acordul de asociere CEE Turcia - Decizia nr. 1/80 - Articolul 13 - Clauză de standstill - Reîntregirea familiei - Reglementare națională care prevede condiții noi, mai restrictive, în materie de reîntregire a familiei pentru membrii familiei care nu sunt activi din punct de vedere economic ai unor resortisanți turci activi din punct de vedere economic care locuiesc și au drept de ședere în statul membru în discuție - Condiția unei legături suficiente pentru a permite o integrare cu succes))

(2016/C 211/20)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamant: Caner Genc

Pârât: Integrationsministeriet

Dispozitivul

O măsură națională cum este cea în discuție în litigiul principal, care condiționează reîntregirea familiei dintre un lucrător turc cu reședința legală în statul membru în cauză și copilul său minor de cerința ca acesta din urmă să prezinte sau să poată prezenta o legătură suficientă cu acest stat membru pentru a i permite o integrare cu succes în cazul în care copilul respectiv și celălalt părinte al său au reședința în statul de origine sau în alt stat, iar cererea privind reîntregirea familiei este depusă după termenul de doi ani de la data la care părintele cu reședința în statul membru în cauză a obținut un permis de ședere pe perioadă nedeterminată sau un permis de ședere cu posibilitatea de ședere permanentă, constituie o „nouă restricție”, în sensul articolului 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, anexată la Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, care a fost semnat la 12 septembrie 1963 la Ankara de Republica Turcia, pe de o parte, precum și de statele membre ale CEE și de Comunitate, pe de altă parte, și care a fost încheiat, aprobat și confirmat în numele acesteia din urmă prin Decizia 64/732/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1963.

O astfel de restricție nu este justificată.

(1)  JO C 65, 23.2.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/18

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Austro-Mechana Gesellschaft zur Wahrnehmung mechanisch-musikalischer Urheberrechte Gesellschaft mbH/Amazon EU Sàrl, Amazon Services Europe Sàrl, Amazon.de GmbH, Amazon Logistik GmbH, Amazon Media Sàrl

(Cauza C-572/14) (1)

((Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Competență judiciară în materie civilă și comercială - Articolul 5 punctul 3 - Noţiunea „materie delictuală și cvasidelictuală” - Directiva 2001/29/CE - Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională - Articolul 5 alineatul (2) litera (b) - Dreptul de reproducere - Excepţii și limitări - Reproducere pentru uz personal - Compensaţie echitabilă - Neplată - Includere eventuală în domeniul de aplicare al articolului 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001))

(2016/C 211/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Austro-Mechana Gesellschaft zur Wahrnehmung mechanisch-musikalischer Urheberrechte Gesellschaft mbH

Pârâte: Amazon EU Sàrl, Amazon Services Europe Sàrl, Amazon.de GmbH, Amazon Logistik GmbH, Amazon Media Sàrl

Dispozitivul

Articolul 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o cerere prin care se solicită plata unei remuneraţii datorate în temeiul unei reglementări naţionale, precum cea în discuţie în litigiul principal, de punere în aplicare a sistemului de „compensaţie echitabilă” prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională se încadrează în „materia delictuală și cvasidelictuală” în sensul articolului 5 punctul 3 din acest regulament.

(1)  JO C 81, 9.3.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/18

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof Amsterdam – Țările de Jos) –  AK (*1)/Achmea Schadeverzekeringen NV, Stichting Achmea Rechtsbijstand

(Cauza C-5/15) (1)

((Trimitere preliminară - Asigurare de protecție juridică - Directiva 87/344/CEE - Articolul 4 alineatul (1) - Libera alegere a avocatului de către asigurat - Procedură judiciară sau administrativă - Noțiune - Plângere împotriva unui refuz de autorizare a unor îngrijiri))

(2016/C 211/22)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamant: AK (*1)

Pârâte: Achmea Schadeverzekeringen NV, Stichting Achmea Rechtsbijstand

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 87/344/CEE a Consiliului din 22 iunie 1987 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea de protecție juridică trebuie interpretat în sensul că noțiunea „procedură administrativă” vizată de această dispoziție cuprinde etapa plângerii la un organism public în cursul căreia acest organism emite o decizie care poate fi supusă unor căi de atac jurisdicționale.

(*1)  Informații șterse sau înlocuite în contextul cadrului legal de protecție a datelor cu caracter personal și/sau a confidențialității.

(1)  JO C 107 du 30.3.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/19

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 14 aprilie 2016 – Netherlands Maritime Technology Association/Comisia Europeană, Regatul Spaniei

(Cauza C-100/15 P) (1)

((Recurs - Ajutoare de stat - Sistem de amortizare anticipată a costului anumitor active dobândite în leasing - Decizie prin care se constată inexistența ajutorului de stat - Lipsa inițierii procedurii oficiale de investigare - Caracter insuficient și incomplet al examinării - Obligație de motivare - Selectivitate))

(2016/C 211/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Netherlands Maritime Technology Association (reprezentanți: K. Struckmann, avocat, G. Forwood, barrister)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și P. Němečková, agenți), Regatul Spaniei (reprezentant: M. A. Sampol Pucurull, agent)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Netherlands Maritime Technology Association să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)

Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 127, 20.4.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/20

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 7 aprilie 2016 – Tarif Akhras/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

(Cauza C-193/15 P) (1)

((Recurs - Politica externă și de securitate comună (PESC) - Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Arabe Siriene - Măsuri împotriva persoanelor și entităților care beneficiază de pe urma regimului sau care sprijină regimul - Proba temeiniciei includerii în liste - Serie de indicii - Denaturarea elementelor de probă))

(2016/C 211/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Tarif Akhras (reprezentanți: S. Millar și S. Ashley, solicitors, D. Wyatt QC, R. Blakeley, Barrister)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M.-M. Joséphidès și M. Bishop, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: D. Gauci și L. Havas, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Îl obligă pe domnul Tarif Akhras să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 205, 22.6.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/20

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 aprilie 2016 – Central Bank of Iran/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-266/15 P) (1)

((Recurs - Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran - Lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Criteriu întemeiat pe sprijinul material, logistic sau financiar acordat guvernului Iranului - Servicii financiare ale unei bănci centrale))

(2016/C 211/25)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Central Bank of Iran (reprezentanți: M. Lester și Z. Al-Rikabi, Barristers)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și M. Bishop, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Central Bank of Iran să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1)  JO C 294, 7.9.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/21

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 7 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour du travail de Bruxelles – Belgia) – Office national de l'emploi (ONEm), M/M, Office national de l'emploi (ONEm), Caisse auxiliaire de paiement des allocations de chômage (CAPAC)

(Cauza C-284/15) (1)

([Trimitere preliminară - Articolele 45 TFUE și 48 TFUE - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 15 alineatul (2) - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 67 alineatul (3) - Securitate socială - Alocație de șomaj destinată să completeze veniturile obținute dintr-un loc de muncă cu fracțiune de normă - Acordarea acestei prestații - Realizarea perioadelor de activitate salariată - Cumularea perioadelor de asigurare sau de activitate salariată - Luarea în considerare a unor perioade de asigurare sau de activitate salariată realizate sub incidența legislației unui alt stat membru])

(2016/C 211/26)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour du travail de Bruxelles

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Office national de l'emploi (ONEm), M

Pârâți: M, Office national de l'emploi (ONEm), Caisse auxiliaire de paiement des allocations de chômage (CAPAC)

Dispozitivul

1)

Articolul 67 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea sa modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 592/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să refuze cumularea perioadelor de activitate salariată necesare pentru a beneficia de dreptul la acordarea unei alocații de șomaj destinate să completeze veniturile corespunzătoare obținute de la un loc de muncă pe fracțiune de normă, atunci când încadrarea în acest loc de muncă nu a fost precedată de nicio perioadă de asigurare sau de activitate salariată în acest stat membru.

2)

Analiza celei de a doua întrebări preliminare nu a revelat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 67 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea sa modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 592/2008.

(1)  JO C 279, 24.8.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/21

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen – Germania) – Pál Aranyosi (C-404/15), Robert Căldăraru (C-659/15 PPU)

(Cauzele conexate C-404/15 și C-659/15 PPU) (1)

((Trimitere preliminară - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Mandat european de arestare - Motive de refuz al executării - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 4 - Interzicerea tratamentelor inumane sau degradante - Condiții de detenție în statul membru emitent))

(2016/C 211/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen

Părțile din procedura principală

Pál Aranyosi (C-404/15), Robert Căldăraru (C-659/15 PPU)

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (3), articolul 5 și articolul 6 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că, în prezența unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător care dovedesc existența unor deficiențe fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenție în ceea ce privește condițiile de detenție în statul membru emitent, autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice, în mod concret și precis, dacă există motive serioase și temeinice de a crede că persoana vizată de un mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale sau al executării unei pedepse privative de libertate se va confrunta, ca urmare a condițiilor detenției sale în statul membru respectiv, cu un risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în cazul predării statului membru menționat. În acest scop, ea trebuie să solicite furnizarea unor informații suplimentare autorității judiciare emitente, care, după ce a solicitat, la nevoie, asistența autorității centrale sau a uneia dintre autoritățile centrale ale statului membru emitent, în sensul articolului 7 din decizia-cadru, trebuie să comunice aceste informații în termenul stabilit într-o astfel de cerere. Autoritatea judiciară de executare trebuie să își amâne decizia privind predarea persoanei în cauză până la obținerea informațiilor suplimentare care îi permit să înlăture existența unui asemenea risc. În cazul în care acest risc nu poate fi înlăturat într-un termen rezonabil, autoritatea respectivă trebuie să decidă dacă este necesar să pună capăt procedurii de predare.

(1)  JO C 320, 28.9.2015.

JO C 59, 15.2.2016.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/22

Recurs introdus la 12 februarie 2016 de Continental Reifen Deutschland GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 8 decembrie 2015 în cauza T-525/14, Compagnie générale des établissements Michelin/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-84/16 P)

(2016/C 211/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Continental Reifen Deutschland GmbH (reprezentant: S. O. Gillert, K. Vanden Bossche, B. Köhn-Gerdes, J. Schumacher, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Compagnie générale des établissements Michelin

Concluziile recurentei

—

Anularea Hotărârii Tribunalului din 8 decembrie 2015 în cauza T-525/14 în ansamblu;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului în vederea reexaminării caracterului distinctiv inerent semnelor în litigiu, inclusiv al elementelor din care sunt compuse aceste semne, precum și al gradului de similitudine dintre aceste semne și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată suportate de recurentă.

Motivele și principalele argumente

Recursul se întemeiază pe o încălcare a dreptului Uniunii de către Tribunal în măsura în care acesta, în Hotărârea din 8 decembrie 2015, a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 (1) al Consiliului privind marca comunitară.

Pe scurt, Tribunalul a săvârșit o eroare în evaluarea caracterului distinctiv al cererii de înregistrare a mărcii în litigiu „Image 1”, inclusiv al elementelor „Image 2” și „Image 3” din care este compus acest semn, și al mărcii anterioare „Image 4”. În plus, această evaluare greșită a Tribunalului s-a bazat și pe o denaturare a faptelor referitoare la cunoștințele lingvistice ale publicului relevant și înțelegerea de către acesta a sensului elementelor semnelor în litigiu, precum și a dovezilor prezentate de pârâtă drept anexa C.1 și anexa C.4, în prezent anexa 6.

De asemenea, Tribunalul nu a motivat de ce anumite aspecte ale semnelor în litgiu, de exemplu elementele lor figurative, nu au fost luate in considerare în evaluarea similitudinii lor.

Pe baza acestor evaluări greșite, Tribunalul a statuat în mod eronat că, având în vedere puternica similitudine sau identitatea produselor în cauză, gradul mediu de similitudine dintre marca solicitată și marca franceză anterioră, precum și caracterul distinctiv inerent acelei mărci anterioare, există riscul unei confuzii în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 22 februarie 2016 – Polbud – Wykonawstwo sp. z o.o., în curs de lichidare

(Cauza C-106/16)

(2016/C 211/29)

Limba de procedură: palona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Polbud – Wykonawstwo sp. z o.o., în curs de lichidare

Întrebările preliminare

1)

Articolul 49 și articolul 54 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se opun aplicării dispozițiilor naționale ale unui stat membru în care a fost constituită o societate comercială (societate cu răspundere limitată), potrivit cărora radierea din Registrul Comerțului este supusă condiției dizolvării societății după lichidare, atunci când societatea a fost reconstituită în alt stat membru, pe baza unei hotărâri a asociaților care prevede continuarea personalității juridice dobândite în statul membru de constituire?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

2)

Articolul 49 și articolul 54 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pot fi interpretate în sensul că obligația prevăzută de dreptul național în sarcina unei societăți de a pune în aplicare o procedură de lichidare care precedă dizolvarea societății, care are loc la data radierii din registrul comerțului și care include finalizarea operațiunilor curente, recuperarea creanțelor, îndeplinirea obligațiilor, lichidarea activelor societății, onorarea obligațiilor de plată către creditori sau garantarea creanțelor față de aceștia, depunerea unui raport financiar privind luarea acestor măsuri, precum și numirea unei persoane însărcinate să păstreze registrele și documentele reprezintă un mijloc adecvat, necesar și proporțional de protecție corespunzătoare a interesului public, mai precis a creditorilor, a asociaților minoritari și a lucrătorilor?

3)

Articolul 49 și articolul 54 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că transferarea de către o societate a sediului statutar, fără să modifice sediul activității principale, care rămâne în statul membru de înființare, în scopul transformării într-o societate aparținând unui alt stat membru, reprezintă o restricție privind libertatea de stabilire?

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 26 februarie 2016 – Günter Horváth/Vas Megyei Kormányhivatal

(Cauza C-113/16)

(2016/C 211/30)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: Günter Horváth

Pârâtă: Vas Megyei Kormányhivatal

Întrebările preliminare

1)

O reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, care condiționează menținerea drepturilor de uzufruct și de uz constituite asupra unor terenuri agricole de dovedirea existenței unei legături de rudenie apropiate cu persoana care a constituit respectivele drepturi, astfel încât, dacă titularul dreptului de uzufruct și de uz nu poate dovedi existența legăturii de rudenie apropiate, dreptul său se stinge ex lege, fără nicio compensație patrimonială, trebuie considerată drept o restricție contrară articolelor 49 și 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

2)

Având în vedere articolele 49 și 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, care condiționează menținerea drepturilor de uzufruct și de uz constituite asupra unor terenuri agricole de dovedirea existenței unei legături de rudenie apropiate cu persoana care a constituit respectivele drepturi, astfel încât, dacă titularul dreptului de uzufruct și de uz nu poate dovedi existența legăturii de rudenie apropiate, dreptul său se stinge ex lege, fără nicio compensație patrimonială, afectează într-adevăr, în aceeași măsură, resortisanții statului membru în cauză și resortisanții celorlalte state membre?

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 26 februarie 2016 – Damien Zöldség, Gyümölcs Kereskedelmi és Tanácsadó Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatóság

(Cauza C-114/16)

(2016/C 211/31)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Damien Zöldség, Gyümölcs Kereskedelmi és Tanácsadó Kft.

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatóság

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolelor 167, 168, 178 și 179 din Directiva privind TVA-ul (1) trebuie interpretate în sensul că administrația fiscală are obligația să recunoască, cu ocazia unei inspecții fiscale, dreptul de deducere al persoanei impozabile în situația în care, cu toate că în declarația persoanei impozabile nu figurează taxa aferentă intrărilor, aceasta deține facturi conforme cu directiva respectivă și solicită, în cursul inspecției, să i se recunoască dreptul de deducere?

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediţie specială, 09/vol. 3, p. 7).

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Szolnoki Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 1 martie 2016 – Túrkevei Tejtermelő Kft./Országos Környezetvédelmi és Természetvédelmi Főfelügyelőség

(Cauza C-129/16)

(2016/C 211/32)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szolnoki Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Túrkevei Tejtermelő Kft.

Pârât: Országos Környezetvédelmi és Természetvédelmi Főfelügyelőség

Întrebările preliminare

1)

Articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și dispozițiile Directivei 2004/35/CE (1) privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului se opun unei reglementări naționale care – mergând dincolo de principiul „poluatorul plătește” – permite autorității administrative pentru protecția mediului să atribuie răspunderea pentru repararea daunelor aduse mediului într-o formă specifică proprietarului, fără a fi necesar să se stabilească în prealabil, în ceea ce privește fondul, existența unei legături de cauzalitate între conduita acestei persoane (societate comercială) și evenimentul care se află la originea poluării?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare și dacă se consideră, în ceea ce privește contaminarea aerului, că nu se impune repararea daunelor aduse mediului, se poate justifica aplicarea unei amenzi în domeniul protecției calității aerului, invocând reglementările mai stricte ale statelor membre, prevăzute la articolul 16 din Directiva 2004/35/CE și la articolul 193 TFUE, sau nici aceste reglementări mai stricte nu pot da naștere aplicării unei amenzi care are un scop exclusiv sancționator proprietarului care nu este responsabil pentru contaminare?

(1)  Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediu înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, p. 56, Ediție specială, 15/vol. 11, p. 168).

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajową Izbę Odwoławczą (Polonia) la 1 martie 2016 – Archus sp. z o.o., Gama Jacek Lipik/Polskiemu Górnictwu Naftowemu i Gazownictwu S.A.

(Cauza C-131/16)

(2016/C 211/33)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Krajowa Izba Odwoławcza

Părțile din procedura principală

Reclamanţi: Archus sp. z o.o., Gama Jacek Lipik

Pârâtă: Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A.

Întrebările preliminare

1)

Articolul 10 din Directiva 2004/17/CΕ a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (1) trebuie interpretat în sensul că autoritatea contractantă poate fi obligată să invite ofertanții care nu au depus „declarațiile sau documentele” solicitate de aceasta, menite să ateste că bunurile, serviciile sau lucrările îndeplinesc cerințele definite de autoritatea contractantă (în care noțiunea „declarații sau documente” include și mostre ale obiectului contractului), sau ofertanții care au depus „declarații sau documente” afectate de erori să prezinte „declarațiile sau documentele” (mostrele) care lipsesc sau care corectează erorile într-un anumit termen suplimentar, fără să impună interdicția ca „declarațiile sau documentele” (mostrele) completate să nu poată modifica oferta?

2)

Articolul 10 din Directiva 2004/17/CΕ a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale trebuie interpretat în sensul că autoritatea contractantă poate reține garanția depusă de operatorul economic, atunci când acesta nu s-a supus solicitării de completare a „declarațiilor sau documentelor” (mostrelor) formulate de autoritatea contractantă și nu a prezentat „declarațiile sau documentele” (mostrele) solicitate de aceasta, menite să ateste că bunurile, serviciile sau lucrările îndeplinesc cerințele definite de autoritatea contractantă, atunci când o asemenea completare ar modifica conținutul ofertei sau atunci când operatorul economic nu a fost de acord ca autoritatea contractantă să modifice oferta, fapt care a condus la imposibilitatea de a selecta oferta sa drept oferta cea mai avantajoasă?

3)

Articolul 1 alineatul (3) din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice trebuie interpretat în sensul că noțiunea „un anumit contract” din sintagma „vreun interes în obținerea unui anumit contract” se referă la „o anumită procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice” (în speță, comunicată prin anunțul din 3 iunie 2015) sau la „un anumit obiect al contractului de achiziții publice” (în speță, serviciul de digitalizare a documentelor din arhiva autorității contractante), indiferent dacă, în urma admiterii contestației, autoritatea contractantă va fi obligată să anuleze procedura curentă de achiziții publice și să inițieze o altă procedură de achiziții publice?

(1)  JO L 134, p. 1, Ediţie specială, 06/vol. 8, p. 3.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Frankfurt am Main (Germania) la 7 martie 2016 – Georgsmarienhütte GmbH și alții/Republica Federală Germania

(Cauza C-135/16)

(2016/C 211/34)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Frankfurt am Main

Părțile din procedura principală

Reclamante: Georgsmarienhütte GmbH, Stahlwerk Bous GmbH, Schmiedag GmbH, Harz Guss Zorge GmbH

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebarea preliminară

Decizia Comisiei Europene din 25 noiembrie 2014, (Decizia (UE) 2015/1585 a Comisiei din 25 noiembrie 2014 privind schema de ajutoare de stat SA.33995 (2013/C) (ex 2013/NN) [pusă în aplicare de Germania în sprijinul energiei electrice din surse regenerabile și al utilizatorilor mari consumatori de energie] [notificată cu numărul C(2014) 8786] (1)), încalcă Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene întrucât Comisia a calificat plafonarea suprataxei pentru finanțarea sprijinului acordat energiei produse din surse regenerabile drept ajutor în sensul articolului 107 TFUE?

(1)  JO 2015, L 250, p. 122.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Judicial da Comarca de Setúbal (Portugalia) la 14 martie 2016 – Município de Palmela/ASAE – Divisão de Gestão de Contraordenações

(Cauza C-144/16)

(2016/C 211/35)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Judicial da Comarca de Setúbal

Părțile din procedura principală

Reclamant: Município de Palmela

Pârâtă: ASAE – Divisão de Gestão de Contraordenações

Întrebările preliminare

a)

Având în vedere că prin Decretul-lege nr. 379/97 din 27 decembrie 1997 s-a aprobat Regulamentul de stabilire a cerințelor de siguranță care trebuie respectate în ceea ce privește localizarea, implementarea, conceperea și organizarea funcțională a spațiilor de joacă și de recreere, a echipamentului corespunzător și a suprafețelor de impact;

b)

Având în vedere că Decretul-lege nr. 119/2009 din 19 mai 2009 a modificat Decretul-lege nr. 379/97 din 27 decembrie 1997, schimbând formularea anumitor standarde tehnice și adăugând altele, și a dispus republicarea regulamentului menționat mai sus, care face parte integrantă din acest din urmă decret;

c)

Având în vedere că niciunul dintre cele două acte normative naționale menționate nu a fost comunicat Comisiei Europene în cadrul unei proceduri de informare în domeniul standardelor și al reglementărilor tehnice prevăzute de Directiva 98/34/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998 și transpusă în ordinea juridică națională prin Decretul-lege nr. 58/2000 din 18 aprilie 2000:

1)

Instanța națională trebuie să declare inaplicabil în întregime un act normativ național care introduce standarde tehnice și care, cu încălcarea dispozițiilor Directivei 98/34/CE, nu a fost notificat Comisiei Europene, sau trebuie să limiteze decizia de constatare a inaplicabilității la noile norme tehnice introduse prin actul normativ național? sau

2)

Trebuie să se constate inaplicabilitatea integrală a unui act normativ național care introduce standarde tehnice și care, cu încălcarea dispozițiilor Directivei 98/34/CE, nu a fost notificat Comisiei Europene, sau este necesar ca decizia de constatare a inaplicabilității să se limiteze la noile norme tehnice introduse prin actul normativ național?

3)

Sunt inaplicabile toate standardele tehnice prevăzute de regulamentul menționat sau numai acelea care au fost modificate sau introduse prin Decretul-lege nr. 119/2009 din 19 mai 2009?

(1)  Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (JO 1998, L 204, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 207)

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vredegerecht te Antwerpen (Belgia) la 14 martie 2016 – Karel de Grote – Hogeschool Katholieke Hogeschool Antwerpen VZW/Susan Romy Jozef Kuijpers

(Cauza C-147/16)

(2016/C 211/36)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Vredegerecht te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Karel de Grote – Hogeschool Katholieke Hogeschool Antwerpen VZW

Pârâtă: Susan Romy Jozef Kuijpers

Întrebările preliminare

1)

Atunci când este sesizată cu o cerere îndreptată împotriva unui consumator, care are ca obiect executarea unui contract, instanța națională care, potrivit normelor de procedură interne, are (doar) competența să examineze din oficiu contrarietatea dintre cerere și normele naționale de ordine publică are și competența să examineze și să stabilească din oficiu – chiar și în cazul lipsei părții legal citate – dacă respectivul contract intră în domeniul de aplicare al Directivei [93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993] privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1), astfel cum a fost transpusă în dreptul belgian?

2)

O unitate de învățământ liberă, care asigură, în formă subvenționată, o formă de studii în beneficiul unui consumator trebuie considerată o întreprindere în sensul dreptului Uniunii, atunci când este parte într-un contract având ca obiect prestarea unei forme de studii în schimbul plății unor taxe de înscriere și eventual a unei contribuții pentru acoperirea costurilor suportate de unitatea de învățământ?

3)

Un contract încheiat între un consumator și o unitate de învățământ liberă subvenționată, care are ca obiect prestarea unei forme de studii subvenționate, asigurate de această unitate intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13/CEE [a Consiliului] din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și o unitate de învățământ liberă, care asigură unui consumator o formă de studii subvenționată trebuie considerată profesionist în sensul directivei, atunci când este parte într-un contract având ca obiect prestarea unei forme de studii?

(1)  JO 1993 L 95, p. 29, Ediție specială 15/vol. 2, p. 273.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht München (Germania) la 17 martie 2016 – Tigers GmbH/Hauptzollamt Landshut

(Cauza C-156/16)

(2016/C 211/37)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht München

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Tigers GmbH

Pârâtă: Hauptzollamt Landshut

Întrebările preliminare

1)

Potrivit articolului 1 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 (1) al Consiliului din 13 mai 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză, este permis ca, pentru instituirea unei taxe antidumping definitive pentru prima dată, factura comercială valabilă să fie prezentată ulterior, atunci când sunt îndeplinite toate celelalte condiții necesare pentru aplicarea unui nivel individual al taxei antidumping?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Articolul 78 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (2) al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 (3) al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000 se opune ipotezei în care, în cadrul procedurii de verificare, autoritatea vamală respinge cererea de restituire a unei taxe antidumping, motivând că declarantul a prezentat o factură comercială corespunzătoare abia după depunerea declarației vamale?

(1)  JO L 131, p. 1.

(2)  JO L 302, p. 1, Ediție specială 2/vol. 5, p. 58.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 311, p/17, Ediție specială 2/vol. 13, p. 12)

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado Contencioso-Administrativo no 1 de Oviedo (Spania) la 16 martie 2016 – Margarita Isabel Vega González/Consejería de Hacienda y Sector Público de la Administración del Principado de Asturias

(Cauza C-158/16)

(2016/C 211/38)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Contencioso-Administrativo no 1 de Oviedo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Margarita Isabel Vega González

Pârât: Consejería de Hacienda y Sector Público de la Administración del Principado de Asturias

Întrebările preliminare

1)

Noțiunea „condiții de muncă” la care se referă clauza 4 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, inclus în anexa la Directiva 1999/70/CE (1) a Consiliului din 28 iunie 1999 privind munca pe durată determinată, trebuie interpretată în sensul că include situația juridică în care, la fel ca personalul permanent, un lucrător aflat într-un raport de muncă pe durată determinată și care a fost ales pentru îndeplinirea unei sarcini politice reprezentative are posibilitatea să solicite și să obțină o suspendare a raportului de serviciu cu angajatorul pentru a reveni astfel pe post după expirarea mandatului parlamentar corespunzător?

2)

Principiul nediscriminării la care se referă clauza 4 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, inclus în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind munca pe durată determinată, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări regionale precum Legea nr. 3/1985 a Principatului Asturia din 26 decembrie 1985 privind organizarea funcției publice a administrației Principatului Asturia, care, la articolul 59 alineatul 2, exclude în mod total și absolut posibilitatea ca funcționarii temporari să obțină recunoașterea situației administrative de detașare atunci când sunt aleși deputați în parlament, în condițiile în care acest drept este recunoscut funcționarilor de carieră?

(1)  JO L 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag (Țările de Jos) la 21 martie 2016 – Christian Louboutin, Christian Louboutin SAS/Van Haren Schoenen BV

(Cauza C-163/16)

(2016/C 211/39)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Christian Louboutin, Christian Louboutin SAS

Pârâtă: Van Haren Schoenen BV

Întrebarea preliminară

Noțiunea de formă în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Directiva 2008/95/CE (1) („Form”, „shape” și „forme” în versiunile din limbile germană, engleză și, respectiv, franceză ale acestei directive) este limitată la caracteristicile tridimensionale ale produsului, cum ar fi contururile, dimensiunile și volumul (care trebuie exprimate în trei dimensiuni) sau această dispoziție include și alte caracteristici (care nu sunt tridimensionale), precum culoarea?

(1)  Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată) (JO L 299, p. 25).

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Düsseldorf (Germania) la 25 martie 2016 – Ljiljana Kammerer și Frank Kammerer/Swiss International Air Lines AG

(Cauza C-172/16)

(2016/C 211/40)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Ljiljana Kammerer și Frank Kammerer

Pârâtă: Swiss International Air Lines AG

Întrebarea preliminară

Acordul dintre Confederația Elvețiană și Comunitatea Europeană privind transportul aerian din 21 iunie 1999, în versiunea rezultată din Decizia nr. 2/2010 a Comitetului pentru transport aerian Comunitate/Elveția din 26 noiembrie 2010, trebuie interpretat în sensul că Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) se aplică, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) din acesta, și pasagerilor care intenționează să ajungă în Elveția prin intermediul unui zbor dintr-o țară terță?

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Court of Appeal (Irlanda) la 29 martie 2016 – M.H./M.H.

(Cauza C-173/16)

(2016/C 211/41)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din procedura principală

Reclamant: M.H.

Pârât: M.H.

Întrebarea preliminară

„Data depunerii la instanță a actului de sesizare a instanței”, prevăzută la articolul 16 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2201/2003 (1), trebuie interpretată ca referindu-se la:

i)

data la care actul de sesizare a instanței este primit de instanță, chiar dacă această primire nu determină prin ea însăși declanșarea procedurii în conformitate cu dreptul național, sau

ii)

data la care, după primirea de către instanță a actului de sesizare, se declanșează procedura în conformitate cu dreptul național.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 183).

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/32

Recurs introdus la 31 martie 2016 de Tilly-Sabco împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 14 ianuarie 2016 în cauza T-397/13, Tilly-Sabco/Comisia

(Cauza C-183/16 P)

(2016/C 211/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Tilly-Sabco (reprezentanți: R. Milchior, F. Le Roquais, S. Charbonnel, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

Anularea Hotărârii Tribunalului din 14 ianuarie 2016 în cauza T-397/13, cu excepția aspectului privind admisibilitatea acțiunii;

—

deciderea, în conformitate cu articolul 61 din Statut, de a judeca în mod direct și anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 689/2013 al Comisiei din 18 iulie 2013 de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre (1) la zero;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată din primă instanță și din prezentul recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.

Primul motiv este întemeiat pe interpretarea eronată de către Tribunal a articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (2). Comisia nu ar fi permis comitetului să examineze, în termenele stabilite, toate elementele necesare, inclusiv rata restituirilor, pentru a-și da avizul cu privire la proiectul de regulament.

Al doilea motiv este întemeiat pe interpretarea eronată a articolului 164 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (3). Recurenta invocă în special că Tribunalul a calificat în mod eronat drept „instrument agricol periodic” Regulamentul de punere în aplicare nr. 689/2013.

Al treilea motiv este întemeiat pe lipsa justificării sau pe insuficiența motivării Regulamentului de punere în aplicare nr. 689/2013 și privește în special calificarea drept „regulament standard” și motivarea stabilirii la „zero” a ratei restituirilor. În plus, modul de determinare a ratelor restituirilor nu ar face obiectul controlului jurisdicțional. Motivarea hotărârii atacate care privește scăderea progresivă a ratelor restituirilor ar fi contradictorie.

Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea legii sau pe eroarea vădită de apreciere, întrucât Tribunalul nu a interpretat în mod corect criteriile articolului 164 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007. Astfel, Tribunalul ar fi validat, pentru anumite criterii, luarea în considerare discreționară și fără motivare de către Comisie a perioadei de referință 2009-2013, și anume o perioadă extrem de lungă și de veche, în locul anului 2013, astfel cum ar impune dispozițiile pertinente și în special articolul 164 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 1234/2007. Tribunalul ar fi săvârșit de asemenea o eroare vădită de apreciere considerând în special că diferențele de preț ale cărnii de pasăre din Brazilia nu ar determina necesitatea restituirilor la export pentru a asigura echilibrul pieței Uniunii a cărnii de pasăre, precum și o dezvoltare naturală în ceea ce privește prețul și schimburile comerciale. În sfârșit, Tribunalul a recunoscut că Comisia săvârșise o eroare invocând în fața acestuia argumente diferite de cele prezentate în fața Comitetului de gestionare.

(1)  JO L 196, p. 13.

(2)  JO L 55, p. 13.

(3)  JO L 299, p. 1.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/33

Cerere de decizie preliminară introdusă de Dioikitiko Protodikeio Thessalonikis (Grecia) la 1 aprilie 2016 – Ovidiu-Mihaita Petrea/Ypourgou Esoterikon kai Dioikitikis Anasygrotisis

(Cauza C-184/16)

(2016/C 211/43)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Dioikitiko Protodikeio Thessalonikis (Grecia)

Părțile din procedura principală

Reclamant: Ovidiu-Mihaita Petrea

Pârât: Ypourgou Esoterikon kai Dioikitikis Anasygrotisis

Întrebările preliminare

1)

Articolele 27 și 32 din Directiva 2004/38/CE coroborate cu articolele 45 TFUE și 49 TFUE și având în vedere autonomia procedurală a statelor membre, precum și principiile încrederii legitime și bunei administrări, trebuie interpretate în sensul că impun – sau în sensul că permit – revocarea certificatului de înregistrare în calitate de cetățean al Uniunii Europene eliberat anterior, în temeiul articolului 8 alineatul 1 din Decretul prezidențial nr. 106/2007, unui resortisant al unui alt stat membru și adoptarea împotriva acestuia a unei măsuri de returnare de pe teritoriul statului gazdă, în cazul în care resortisantul respectiv, deși este înscris pe lista națională a străinilor indezirabili cu măsura interdicției de intrare pentru motive de ordine publică și de siguranță publică, a intrat din nou pe teritoriul statului membru în discuție, unde a inițiat o activitate economică fără a solicita ridicarea interdicției de intrare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32 din Directiva 2004/38, considerând că aceasta din urmă (interdicția de intrare) este un motiv de ordine publică autonom care justifică revocarea certificatului de înregistrare al unui resortisant al unui stat membru?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, situația de fapt menționată poate fi asimilată unei șederi ilegale a cetățeanului Uniunii Europene pe teritoriul statului gazdă, astfel încât să permită adoptarea, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE, a unei decizii de returnare de către organul competent să revoce certificatul de înregistrare în calitate de cetățean al Uniunii, și aceasta deși, pe de o parte, certificatul de înregistrare nu constituie, după cum se admite în mod obișnuit, un permis de ședere legală în țară și, pe de altă parte, Directiva 2008/115 se aplică ratione personae numai resortisanților țărilor terțe?

3)

În cazul unui răspuns negativ la aceeași întrebare, revocarea pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică a certificatului de înregistrare al unui resortisant al altui stat membru, certificat care nu constituie un permis de ședere legală în țară, și adoptarea împotriva resortisantului respectiv a unei măsuri de returnare – dispuse în același timp de către autoritățile naționale competente în exercitarea autonomiei procedurale a statului membru gazdă – pot fi considerate, potrivit unei interpretări corecte a dreptului, un act administrativ unic de expulzare administrativă în sensul articolelor 27 și 28 din Directiva 2004/38, supus controlului jurisdicțional în condițiile prevăzute de aceste din urmă dispoziții, care stabilesc o singură modalitate, dacă este cazul, de îndepărtare administrativă a cetățenilor Uniunii Europene de pe teritoriul statului membru gazdă?

4)

Atât în cazul unui răspuns afirmativ, cât și în cazul unui răspuns negativ la prima și la a doua întrebare, contravine principiului efectivității o practică jurisprudențială națională care constă în a interzice autorităților administrative și, în consecință, instanțelor competente implicate să verifice, în contextul revocării certificatului de înregistrare în calitate de cetățean al Uniunii Europene sau al adoptării măsurii de îndepărtare de pe teritoriul statului membru gazdă ca urmare a faptului că împotriva resortisantului unui alt stat membru se aplică o măsură privind interdicția de intrare pe teritoriul statului membru (mai întâi) menționat, dacă, la momentul adoptării deciziei privind interdicția de intrare, au fost respectate garanțiile procedurale prevăzute la articolele 30 și 31 din Directiva 2004/38?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, din articolul 32 din Directiva 2004/38 decurge obligația autorităților administrative competente din statul membru de a notifica în orice caz resortisantului în cauză al unui alt stat membru decizia de îndepărtare, într-o limbă pe care o înțelege, pentru ca respectivul resortisant să își poată exercita în mod eficient drepturile procedurale pe care le are în temeiul dispozițiilor directivei menționate mai sus, chiar dacă nu a formulat o solicitare în acest sens?

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/34

Cerere de decizie preliminară introdusă de Högsta förvaltningsdomstolen (Suedia) la 4 aprilie 2016 – Boguslawa Zaniewicz-Dybeck/Pensionsmyndigheten

(Cauza C-189/16)

(2016/C 211/44)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta förvaltningsdomstolen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Boguslawa Zaniewicz-Dybeck

Pârâtă: Pensionsmyndigheten

Întrebările preliminare

1)

Dispoziţiile articolului 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1408/71 trebuie să fie interpretate în sensul că perioadele de asigurare realizate în alt stat membru pot să primească, la calcularea pensiei garantate suedeze, o valoare pentru pensie care corespunde valorii medii a perioadelor realizate în Suedia atunci când autoritatea competentă efectuează un calcul proporţional potrivit articolului 46 alineatul (2) din regulamentul respectiv?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, instituţia competentă poate, atunci când calculează cuantumul pensiei garantate, să ţină cont de venitul din pensie pe care o persoană asigurată îl primeşte în alt stat membru, fără ca astfel să fie încălcate dispoziţiile Regulamentului nr. 1408/71?

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/35

Cerere de decizie preliminară introdusă de Riigikohus (Estonia) la 7 aprilie 2016 – Bolagsupplysningen OÜ, Ingrid Ilsjan/Svensk Handel AB

(Cauza C-194/16)

(2016/C 211/45)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Riigikohus

Părțile din procedura principală

Reclamante: Bolagsupplysningen OÜ, Ingrid Ilsjan

Pârâtă: Svensk Handel AB

Întrebările preliminare

1)

Articolul 7 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o persoană ale cărei drepturi ar fi fost încălcate prin publicarea pe internet a unor informații incorecte referitoare la aceasta și prin omisiunea de a șterge comentariile care o privesc poate formula o acțiune având ca obiect rectificarea informațiilor incorecte și ștergerea comentariilor care îi lezează drepturile în fața instanțelor fiecărui stat membru pe al cărui teritoriu sunt sau au fost accesibile informațiile publicate pe internet, în ceea ce privește prejudiciul rezultat în acest stat membru?

2)

Articolul 7 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o persoană juridică ale cărei drepturi ar fi fost încălcate prin publicarea pe internet a unor informații incorecte referitoare la aceasta și prin omisiunea de a șterge comentariile care o privesc poate invoca dreptul privind rectificarea informațiilor, obligarea la ștergerea comentariilor și plata de despăgubiri pentru prejudiciile materiale rezultate în urma publicării informațiilor incorecte, în ceea ce privește întregul prejudiciu care i-a fost cauzat, în fața instanțelor din statul în care se află centrul obișnuit al intereselor sale?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, articolul 7 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că:

—

trebuie să se considere că centrul obișnuit al intereselor unei persoane juridice și, prin urmare, locul producerii prejudiciului suferit de aceasta se află în statul membru în care persoana juridică își are sediul sau

—

la stabilirea centrului obișnuit al intereselor persoanei juridice și, prin urmare, a locului producerii prejudiciului suferit de aceasta trebuie să se țină seama de totalitatea împrejurărilor, de exemplu de sediul și de unitățile persoanei juridice, de sediul clienților săi și de modul de încheiere a tranzacțiilor?

(1)  JO L 351, p. 1.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/36

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Belgia) la 11 aprilie 2016 – État belge/Max-Manuel Nianga

(Cauza C-199/16)

(2016/C 211/46)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamant: État belge

Pârât: Max-Manuel Nianga

Întrebarea preliminară

Articolul 5 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (1) coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ținând seama de dreptul de a fi ascultat în cadrul oricărei proceduri, care face parte integrantă din respectarea dreptului la apărare, principiu general al dreptului Uniunii, astfel cum se aplică în cadrul directivei menționate, trebuie interpretat în sensul că impune autorității naționale să țină seama de interesul superior al copilului, de viața de familie și de starea de sănătate a resortisantului în cauză al unei țări terțe cu ocazia adoptării deciziei de returnare, vizată la articolul 3 punctul 4 și la articolul 6 alineatul (1) din directivă, sau cu ocazia îndepărtării, în sensul articolului 3 punctul 5 și al articolului 8 din aceeași directivă?

(1)  JO L 348, p. 98.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/36

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal de Justiça (Portugalia) la 12 aprilie 2016 – Securitas – Serviços e Tecnologia de Segurança, SA/ICTS Portugal – Consultadoria de Aviação Comercial, SA și alții

(Cauza C-200/16)

(2016/C 211/47)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal de Justiça

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Securitas – Serviços e Tecnologia de Segurança, SA

Pârâți: ICTS Portugal – Consultadoria de Aviação Comercial, SA, Arthur George Resendes, Jorge Alberto Rodrigues Pereira, José Manuel Duque Medeiros, José Octávio Pimentel do Couto Macedo, Márcio Aurélio Mendes, Marco Paulo Viveiros Câmara, Milton César Pimentel Freitas, Milton Miguel Miranda Santos, Nelson Manuel Rego Sousa, Osvaldo Manuel Rego Arruda, Pedro Miguel Amaral Pacheco, Pedro Miguel Costa Tavares, Rui Miguel Costa Tavares, Rui Sérgio Gouveia Terra, Jaime Amorim Amaral Melo, Marcos Daniel Varandas Carvalho, Valter Eurico Rocha da Silva e Sousa

Întrebările preliminare

1)

Situația prezentată în dosarul cauzei constituie un transfer de întreprindere sau de unitate, în contextul în care transferul întreprinderii ICTS către întreprinderea Securitas a avut loc, ca urmare a încheierii unei proceduri de achiziții publice, în care s-a atribuit în favoarea Securitas, care a fost declarată câștigătoare în cadrul acestei proceduri, prestarea de servicii de supraveghere și securitate în portul Ponta Delgada din insula San Miguel (Insulele Azore) și, respectiv, un transfer de unitate economică, în conformitate cu dispozițiile articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001?

2)

Situația prezentată în dosarul cauzei constituie o simplă succesiune de întreprinderi concurente, în contextul atribuirii prestării de servicii în favoarea întreprinderii care a câștigat procedura de achiziții publice menționată, astfel încât este exclusă din noțiunea de transfer de întreprindere sau de unitate în sensul directivei?

3)

Alineatul 2 al clauzei 13 din convenția colectivă menționată, încheiată între AES [Associação de Empresas de Segurança Privada (Asociația Întreprinderilor de Securitate Privată)], AESIRF [Associação Nacional das Empresas de Segurança (Asociația Națională a Întreprinderilor de Securitate)] și STAD [Sindicato dos Trabalhadores dos Serviços de Portaria, Vigilância, Limpeza Domésticas e Atividades Diversas (Sindicatul Lucrătorilor din cadrul Serviciilor Portuare, de Supraveghere, de Curățenie Domestică și alte Activități)] și alte asociații sindicale este contrar dreptului comunitar în ceea ce privește definiția transferului de întreprindere sau de unitate, rezultată din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2011, în măsura în care prevede că: „Nu intră în noțiunea de transfer de întreprindere sau de unitate pierderea unui client de către un operator, ca urmare a atribuirii serviciului unui alt operator”?

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/37

Recurs introdus la 12 aprilie 2016 de Dirk Andres (administrator judiciar al patrimoniului Heitkamp BauHolding GmbH), anterior Heitkamp BauHolding GmbH, împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 4 februarie 2016 în cauza T-287/11, Heitkamp BauHolding GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-203/16 P)

(2016/C 211/48)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Dirk Andres (administrator judiciar al patrimoniului Heitkamp BauHolding GmbH) (reprezentanţi: W. Niemann, S. Geringhoff, P. Dodos, avocaţi)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania

Concluziile recurentului

—

Anularea în parte a Hotărârii Tribunalului din 4 februarie 2016 în cauza T-287/11, astfel cum este formulată în dispozitiv, în ceea ce privește partea în care este respinsă acțiunea (punctele 2 și 3 din dispozitiv) și, având în vedere concluziile prezentate în primă instanță, anularea Deciziei 2011/527/UE a Comisiei din 26 ianuarie 2011 privind ajutorul de stat acordat de Germania C 7/10 (ex CP 250/09 și NN 5/10) – Legea privind impozitul pe profit, „KStG, Sanierungsklausel” (1);

—

cu titlu subsidiar, anularea în parte a hotărârii sus-menționate a Tribunalului, astfel cum este formulată în dispozitiv, în ceea ce privește partea în care este respinsă acțiunea (punctele 2 și 3 din dispozitiv) și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă următoarele motive.

Mai întâi, recurentul invocă vicii de procedură. Tribunalul nu a motivat sau a justificat în mod contradictoriu concluziile sale privind definiția cadrului de referință, caracterul selectiv al măsurii și, în același timp, prin faptul că nu a luat în considerare argumentele recurentului, a încălcat dreptul la apărare al acestuia.

În continuare, recurentul invocă încălcarea articolului 107 TFUE și, în acest sens, prezintă trei motive.

În primul rând, Tribunalul a definit necorespunzător cadrul de referință, întrucât, confundând prima și a doua fază ale examinării selectivității, a apreciat în mod neîntemeiat că norma privind excluderea utilizării pierderilor, în sensul articolului 8c alineatul 1 din Legea impozitului pe profit, reprezintă regula de bază pertinentă și că menținerea pierderilor, potrivit „clauzei de restructurare” prevăzute la articolul 8c alineatul 1a, reprezintă excepția. În acest context, Tribunalul nu a luat în considerare că clauza de restructurare reprezintă o componentă a normei fiscale mai generale, al cărei temei este cuprins în dreptul constituțional german, care este aplicabilă în condiții normale și care privește reportarea pierderilor, potrivit articolului 10d din Legea privind impozitul pe venit.

În al doilea rând, Tribunalul a apreciat în mod neîntemeiat că clauza de restructurare este selectivă. Tribunalul nu a luat în considerare că clauza de restructurare nu definește un domeniu de aplicare personal, ci, dimpotrivă, de aceasta pot beneficia toate întreprinderile, indiferent de forma și de obiectul acestora. Clauza de restructurare este aplicabilă fără deosebire tuturor întreprinderilor care au dificultăți economice. În acest context, Tribunalul nu a luat în considerare nici faptul că, în ceea ce privește obiectivul pertinent al normei privind nevalorificarea pierderilor, care constă, concret, în excluderea riscului unei utilizări abuzive a pierderilor, întreprinderile aflate în dificultate și întreprinderile stabile nu se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă. În cazurile de aplicare a clauzei de restructurare, potrivit competenței legiuitorului de stabilire a cadrului legal, utilizarea abuzivă a pierderilor este exclusă.

În al treilea rând, Tribunalul a considerat, în orice caz, în mod neîntemeiat că clauza de restructurare nu este justificată. Recurentul prezintă argumente potrivit cărora clauza de restructurare nu vizează susținerea întreprinderilor aflate în dificultate, ci urmărește să asigure o impozitare a acestora potrivit principiului impozitării în funcție de capacitatea de plată, care constituie un obiectiv inerent dreptului fiscal german. În special, prin menținerea pierderilor se urmărește ca așa-numitele „profituri fictive”, care provin din renunțarea la executarea prestațiilor, să fie în final scutite de impozitare prin compensarea acestora cu pierderile.

(1)  JO L 235, p. 26.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/38

Recurs introdus la 14 aprilie 2016 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 4 februarie 2016 în cauza T-287/11, Heitkamp BauHolding GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-208/16 P)

(2016/C 211/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanţi: T. Henze şi R. Kanitz, agenţi)

Celelalte părți din procedură: Heitkamp BauHolding GmbH, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 4 februarie 2016 în cauza T-287/11, în măsura în care prin aceasta acțiunea a fost respinsă ca nefondată;

—

în temeiul articolului 61 primul paragraf al Statutului Curții de Justiție, anularea Deciziei C(2011) 275 final a Comisiei din 26 ianuarie 2011 în procedura „Ajutorul de stat C 7/10 (Legea privind impozitul pe profit, „KStG, Sanierungsklausel”);

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile desfășurate la Tribunal și la Curte.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă un motiv.

A fost încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE. Tribunalul nu a luat în considerare că așa-numita clauză de restructurare prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din Legea privind impozitul pe profit nu este selectivă:

—

așa-numita clauză de restructurare nu este prima facie selectivă, deoarece nu există o derogare de la sistemul de referință pertinent și deoarece aceasta reprezintă o măsură generală de care poate beneficia orice întreprindere stabilită pe teritoriul statului membru;

—

de asemenea, așa-numita clauză de restructurare este justificată, având în vedere natura și economia sistemului fiscal. Clauza de restructurare este justificată, în primul rând, de principiul impozitării în funcție de capacitatea de plată, în al doilea rând, de combaterea abuzurilor, mai exact, prin împiedicarea unor aranjamente financiare abuzive și, în al treilea rând, de diferența obiectivă dintre achiziția prejudiciabilă de titluri de participare și achiziția de titluri de participare în vederea restructurării.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/39

Recurs introdus la 22 aprilie 2016 de Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI) împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 9 februarie 2016 în cauza T-639/14, Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI)/Comisia Europeană

(Cauza C-228/16 P)

(2016/C 211/50)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI) (reprezentanți: Efthymios Bourtzalas, Anargiros Oikonomou, Efstathia Salaka, Charalampos Synodinos, Charisios Tagaras, Denis Waelbroeck)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

anularea ordonanței atacate;

—

trimiterea cauzei de către Curte Tribunalului pentru a se pronunța asupra concluziilor recurentei prin care se urmărește anularea actului atacat din 12 iunie 2014;

—

obligarea intimatei la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță, precum și prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că ordonanța atacată este viciată de erori de drept importante și trebuie anulată pentru următoarele motive:

1)

eroare vădită de drept și nemotivare în ceea ce privește aprecierea potrivit căreia cauza T-639/14 a rămas lipsită de obiect, în măsura în care această apreciere se bazează pe pretinsa „înlocuire” a actului atacat cu actul Comisiei din 25 martie 2015;

2)

încălcarea principiilor bunei administrări, securității juridice și protecției jurisdicționale efective prin aprecierea că actul din 25 martie 2015 a înlocuit actul atacat;

3)

eroare vădită de drept în ceea ce privește interpretarea și aplicarea principiului legalității actelor instituțiilor Uniunii Europene;

4)

denaturarea situației de fapt și încălcarea dreptului de a fi ascultat în ceea ce privește constatarea că motivarea actului atacat „nu se referă în niciun mod la caracterul statal al eventualului ajutor sub formă de hotărâre arbitrală” și aprecierea vădit greșită prin faptul că s-a reținut că erorile de drept din actul atacat invocate de DEI „vor fi în mod necesar examinate în […] cauza T-352/15”;

5)

denaturarea motivării DEI referitoare la criteriile pe baza cărora ar fi trebuit să se statueze cu privire la anulare în prezenta cauză în ceea ce privește plângerea din 2012 și eroare vădită de drept în ceea ce privește aprecierea că plângerea din 2012 a fost respinsă „implicit” prin actul Comisiei din 25 martie 2015 și

6)

eroare de drept și apreciere vădit greșită în măsura în care s-a statuat că fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Tribunalul

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/41

Hotărârea Tribunalului din 26 aprilie 2016 – Strack/Comisia

(Cauza T-221/08) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente referitoare la un dosar de investigație al OLAF - Acțiune în anulare - Respingeri implicite și explicite ale cererilor de acces - Excepție privind protecția vieții private și a integrității persoanelor - Excepție privind protecția intereselor comerciale ale unui terț - Excepție privind protecția procesului decizional - Obligația de motivare - Răspundere extracontractuală”])

(2016/C 211/51)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Guido Strack (Köln, Germania) (reprezentanți: H. Tettenborn și N. Lödler, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial P. Costa de Oliveira și B. Eggers, ulterior B. Eggers și J. Baquero Cruz, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare a tuturor deciziilor implicite și explicite ale Comisiei adoptate în urma cererilor inițiale de acces la documente prezentate de domnul Strack la 18 și la 19 ianuarie 2008 și, pe de altă parte, o cerere de despăgubiri.

Dispozitivul

1)

Nu mai este necesară pronunțarea asupra legalității deciziilor implicite de respingere a cererilor de acces la documente, adoptate în cadrul cererilor de acces formulate de domnul Guido Strack.

2)

Nu mai este necesară pronunțarea asupra legalității deciziilor explicite de respingere parțială sau totală a cererilor de acces la documente, adoptate de Comisia Comunităților Europene și de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în cadrul cererilor de confirmare a accesului la documente formulate de domnul Strack din 22 februarie și din 21 aprilie 2008, în măsura în care aceste documente nu existau sau nu mai erau disponibile, în care aceste documente sau părți din acestea au devenit accesibile publicului ori în care domnul Strack admite legalitatea respingerilor cererilor de acces care au intervenit.

3)

Anulează Decizia OLAF din 30 aprilie 2010 în măsura în care:

—

s-a refuzat accesul la documentele care poartă mențiunea „PD”;

—

numele domnului Strack a fost ocultat în documentele care poartă mențiunea „PA”;

—

au fost omise documente în lista OLAF din 30 aprilie 2010 sau nu au fost comunicate domnului Strack exclusiv pentru motivele că acesta era autorul lor, că le deținea în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date ori în alt temei, fără ca aceste documente să fi fost divulgate publicului, sau că erau excluse din cererea de acces, în măsura în care vizau schimburile dintre OLAF și Ombudsmanul European ori dintre OLAF și domnul Strack și în care îl priveau pe acesta din urmă, fără a face parte din dosarul referitor la investigația în discuție.

4)

Anulează Decizia OLAF din 7 iulie 2010 în măsura în care:

—

accesul la documentul nr. 266 a fost refuzat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului, ale Consiliului și ale Comisiei;

—

accesul la documentul nr. 268 a fost refuzat, cu excepția informațiilor la care domnul Strack a putut avea acces în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 în cadrul transmiterii altor documente;

—

numele domnului Strack a fost ocultat în fișele de parcurs anexate la decizia menționată.

5)

Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

6)

Obligă Comisia să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Strack.

7)

Domnul Strack suportă un sfert din propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 223, 30.8.2008.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/42

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2016 – European Dynamics Luxembourg și alții/EUIPO

(Cauza T-556/11) (1)

((„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Dezvoltarea de software uri și servicii de întreținere - Respingerea ofertei unui ofertant - Clasificarea unui ofertant în procedura în cascadă - Cauze de excludere - Conflict de interese - Egalitate de tratament - Obligația de diligență - Criterii de atribuire - Eroare vădită de apreciere - Obligația de motivare - Răspundere extracontractuală - Pierderea unei șanse”))

(2016/C 211/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: European Dynamics Luxembourg SA (Ettelbrück, Luxemburg), European Dynamics Belgium SA (Bruxelles, Belgia), Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: inițial N. Korogiannakis, M. Dermitzakis și N. Theologou, ulterior I. Ampazis și, în cele din urmă, M. Sfyri, avocați)

Pârâtă: Oficiul European pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: inițial N. Bambara și M. Paolacci, ulterior N. Bambara, agenți, asistați de P. Wytinck și B. Hoorelbeke, avocați)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare a Deciziei EUIPO, comunicată prin scrisoarea din 11 august 2011 și adoptată în cadrul procedurii de cerere de ofertă AO/029/10, intitulată „Dezvoltarea de software-uri și servicii de întreținere”, de respingere a ofertei prezentate de European Dynamics Luxembourg și a celorlalte decizii conexe ale EUIPO adoptate în cadrul aceleiași proceduri, printre care cele de atribuire a contractului altor ofertanți, și, pe de altă parte, o cerere de despăgubire.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), comunicată prin scrisoarea din 11 august 2011, adoptată în cadrul procedurii de cerere de ofertă AO/029/10, intitulată „Dezvoltarea de software-uri și servicii de întreținere”, de respingere a ofertei prezentate de European Dynamics Luxembourg SA și celelalte decizii conexe ale EUIPO adoptate în cadrul aceleiași proceduri, printre care cele de atribuire a contractului altor trei ofertanți, în calitate de ofertanți câștigători clasați pe locurile 1-3 potrivit procedurii în cascadă.

2)

Obligă EUIPO să repare prejudiciul suferit de European Dynamics Luxembourg din cauza pierderii unei șanse de a-i fi atribuit contractul-cadru cel puțin în calitate de al treilea contractant potrivit procedurii în cascadă.

3)

Părțile vor transmite Tribunalului, în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii, cuantumul despăgubirilor, stabilit de comun acord.

4)

În lipsa unui acord, părțile vor transmite Tribunalului, în același termen, concluziile lor privind cuantumul despăgubirilor.

5)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1)  JO C 6, 7.1.2012.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/43

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2016 – Pappalardo și alții/Comisia

(Cauza T-316/13) (1)

((„Răspundere extracontractuală - Pescuit - Conservarea resurselor piscicole - Redresarea stocurilor de ton roșu - Măsuri de urgență de interzicere a activităților de pescuit ale navelor cu plasă pungă - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept având ca obiect acordarea de drepturi particularilor”))

(2016/C 211/53)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: Salvatore Aniello Pappalardo (Cetara, Italia), Pescatori La Tonnara Soc. coop. (Cetara), Fedemar Srl (Cetara), Testa Giuseppe E C. Snc (Catania, Italia), Pescatori San Pietro Apostolo Srl (Cetara), Camplone Arnaldo & C. Snc di Camplone Arnaldo EC (Pescara, Italia) și Valentino Pesca Sas di Camplone Arnaldo & C. (Pescara) (reprezentanți: V. Cannizzaro și L. Caroli, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet și D. Nardi, agenți)

Obiectul

Acțiune în despăgubire având ca obiect repararea prejudiciului pretins suferit de reclamanți în urma adoptării Regulamentului (CE) nr. 530/2008 al Comisiei din 12 iunie 2008 de stabilire a unor măsuri de urgență în ceea ce privește navele de pescuit cu plase-pungă care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45 o longitudine vestică, și în Marea Mediterană (JO L 155, p. 9).

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă la plata cheltuielilor de judecată pe domnul Salvatore Aniello Pappalardo, Pescatori La Tonnara Soc. coop., Fedemar Srl, Testa Giuseppe E C. Snc, Pescatori San Pietro Apostolo Srl, Camplone Arnaldo & C. Snc di Camplone Arnaldo EC și Valentino Pesca Sas di Camplone Arnaldo & C.

(1)  JO C 226, 3.8.2013.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/44

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2016 – ANKO/Comisia

(Cauza T-154/14) (1)

([„Clauză compromisorie - Acorduri de grant încheiate în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) - Proiectele Perform și Oasis - Costuri eligibile - Rambursarea sumelor plătite - Cerere reconvențională - Dobânzi moratorii”])

(2016/C 211/54)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias (Atena, Grecia) (reprezentanți: V. Christianos, S. Paliou și A. Skoulikis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și P. Arenas, agenți, asistați de O. Lytra, avocat)

Obiectul

Cereri formulate în temeiul articolului 272 TFUE având ca obiect, pe de o parte, în primul rând, declararea ca neîntemeiată a cererii Comisiei privind rambursarea subvențiilor plătite reclamantei în executarea convențiilor nr. 215754, „O arhitectură deschisă pentru servicii accesibile, integrare și normalizare” și nr. 215952, „Un sistem multiparametric complex pentru evaluarea și urmărirea efectivă și continuă a capacității motrice în cazul maladiei Parkinson și al altor maladii neurodegenerative”, încheiate în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) și, în al doilea rând, obligarea Comisiei la plata soldului din subvențiile neplătite în temeiul acordurilor menționate, precum și, pe de altă parte, obligarea reclamantei, cu titlu reconvențional, la rambursarea subvențiilor plătite în mod necuvenit în cadrul acestor acorduri

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea formulată de ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias.

2)

Obligă ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias la plata către Comisia Europeană a sumei de 650 625,37 euro, care corespunde rambursării contribuțiilor financiare de care aceasta a beneficiat în temeiul acordurilor nr. 215754, „O arhitectură deschisă pentru servicii accesibile, integrare și normalizare” și nr. 215952, „Un sistem multiparametric complex pentru evaluarea și urmărirea efectivă și continuă a capacității motrice în cazul maladiei Parkinson și al altor maladii neurodegenerative”, încheiate în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013), majorată cu dobânzi moratorii începând cu 3 mai 2014, la rata de 3,75 %.

3)

Obligă ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 175, 10.6.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/44

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2016 – ANKO/Comisia

(Cauza T-155/14) (1)

([„Clauză compromisorie - Acorduri de grant încheiate în cadrul celui de Al șaselea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2002-2006) - Proiectele Persona și Terregov - Costuri eligibile - Rambursarea sumelor plătite - Cerere reconvențională - Dobânzi moratorii”])

(2016/C 211/55)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias (Atena, Grecia) (reprezentanți: V. Christianos, S. Paliou și A. Skoulikis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și P. Arenas, agenți, asistați de O. Lytra, avocat)

Obiectul

Cereri formulate în temeiul articolului 272 TFUE având ca obiect, pe de o parte, în primul rând, declararea ca neîntemeiată a cererii Comisiei privind rambursarea subvențiilor plătite reclamantei în executarea acordurilor nr. 045459, „Spații perceptive care promovează îmbătrânirea independentă” și nr. 507749, „Impactul e-guvernării asupra serviciilor administrațiilor teritoriale”, încheiate în cadrul celui de Al șaselea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2002-2006) și, în al doilea rând, obligarea Comisiei la plata soldului din subvențiile neplătite în temeiul celui dintâi dintre aceste acorduri, precum și, pe de altă parte, obligarea reclamantei, cu titlu reconvențional, la rambursarea subvențiilor plătite în mod necuvenit în cadrul acordurilor menționate

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea formulată de ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias.

2)

Obligă ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias la plata către Comisia Europeană a sumei de 606 570,61 euro, care corespunde rambursării contribuțiilor financiare de care aceasta a beneficiat în temeiul acordurilor nr. 045459, „Spații perceptive care promovează îmbătrânirea independentă” și nr. 507749, „Impactul e-guvernării asupra serviciilor administrațiilor teritoriale”, încheiate în cadrul celui de Al șaselea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2002-2006), majorată cu dobânzi moratorii începând cu 3 mai 2014, la rata de 3,75 %.

3)

Obligă ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 175, 10.6.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/45

Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2016 – Zehnder Group International/EUIPO – Stiebel Eltron (comfotherm)

(Cauza T-267/14) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală comfotherm - Marca națională verbală anterioară KOMFOTHERM - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Risc de confuzie - Similitudinea produselor - Public relevant - Interdependența criteriilor”])

(2016/C 211/56)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Zehnder Group International AG (Gränichen, Elveţia) (reprezentant: J. Krenzel, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanţi: iniţial A. Pohlmann, ulterior S. Hanne, agenţi)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Stiebel Eltron GmbH & Co. KG (Holzminden, Germania) (reprezentanţi: J. Eberhardt, H. Förster şi Y. Holderied, avocaţi)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 21 februarie 2014 (cauza R 1318/2013-4), privind o procedură de declarare a nulității între Stiebel Eltron GmbH & Co. KG și Zehnder Group International AG

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Zehnder Group International AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 194, 24.6.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/46

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2016 – Österreichische Post/Comisia

(Cauza T-463/14) (1)

((„Directiva 2004/17/CE - Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale - Decizie de punere în aplicare privind scutirea anumitor servicii din sectorul poștal din Austria de la aplicarea Directivei 2004/17 - Articolul 30 din Directiva 2004/17 - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere”))

(2016/C 211/57)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Österreichische Post AG (Viena, Austria) (reprezentanți: H. Schatzmann, J. Bleckmann și M. Oder, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Tokár și C. Vollrath, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2014/184/UE a Comisiei din 2 aprilie 2014 privind scutirea anumitor servicii din sectorul poștal din Austria de la aplicarea Directivei 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 101, p. 4), în măsura în care această directivă continuă să aibă vocația să se aplice la atribuirea unor contracte de achiziții publice privind anumite servicii poștale în Austria.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia 2014/184/UE a Comisiei din 2 aprilie 2014 privind scutirea anumitor servicii din sectorul poștal din Austria de la aplicarea Directivei 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale în măsura în care această directivă continuă să aibă vocație să se aplice pieței serviciilor poștale de scrisori adresate între întreprinderi și între întreprinderi și particulari la nivel internațional în Austria.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Österreichische Post AG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și opt zecimi din cele efectuate de Comisia Europeană.

4)

Comisia suportă două zecimi din propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 303, 8.9.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/47

Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2016 – Fon Wireless/EUIPO – Henniger (Neofon)

(Cauza T-777/14) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene Neofon - Marca națională verbală anterioară FON - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 211/58)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Fon Wireless Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanţi: J. B. Devaureix şi L. Montoya Terán, avocaţi)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Andreas Henniger (Starnberg, Germania) (reprezentant: T. von Groll Schacht, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 septembrie 2014 (cauza R 2519/2013-4) privind o procedură de opoziție între Fon Wireless Ltd și Andreas Henniger

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO) din 15 septembrie 2014 (cauza R 2519/2013-4).

2)

EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Fon Wireless Ltd.

3)

Domnul Andreas Henniger suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 26, 26.1.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/47

Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2016 – Gervais Danone/EUIPO – Mahou (B’lue)

(Cauza T-803/14) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de marcă figurativă a Uniunii Europene B’lue - Marcă verbală anterioară a Uniunii Europene BLU DE SAN MIGUEL - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 211/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Compagnie Gervais Danone (Paris, Franța) (reprezentant: A. Lakits-Josse, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: M. Rajh, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal, succesoare în drepturi a San Miguel, Fabricas de Cerveza y Malta, SA: Mahou, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: A. Gómez-López, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 5 septembrie 2014 (cazul R 1382/2013-5), privind o procedură de opoziție între San Miguel, Fabricas de Cerveza y Malta, SA, și Compagnie Gervais Danone

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Compagnie Gervais Danone la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 34, 2.2.2015

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/48

Hotărârea Tribunalului din 26 aprilie 2016 – Franmax/EUIPO – Ehrmann (Dino)

(Cauza T-21/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Dino - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară care reprezintă un dinozaur - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 211/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Franmax UAB (Vilnius, Lituania) (reprezentant: E. Saukalas, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: J. Crespo Carrillo, agent, asistat de B. Uriarte Valiente, avocat)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Ehrmann AG Oberschönegg im Allgäu (Oberschönegg, Germania) (reprezentant: A. Gaul, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 23 octombrie 2014 (cauza R 2012/2013-5) referitoare la o procedură de opoziție între Ehrmann AG Oberschönegg im Allgäu și Franmax UAB.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Franmax UAB la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 107, 30.3.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/49

Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2016 – Sharif University of Technology/Consiliul

(Cauza T-52/15) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul împiedicării proliferării nucleare - Înghețarea fondurilor - Sprijin oferit guvernului Iranului - Activități de cercetare și de dezvoltare tehnologică în domenii militare sau asociate celor militare - Dreptul la apărare - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Eroare de drept și eroare de apreciere - Drept de proprietate - Proporționalitate - Abuz de putere - Cerere de despăgubiri”))

(2016/C 211/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sharif University of Technology (Teheran, Iran) (reprezentant: M. Happold, barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și M. Bishop, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare a Deciziei 2014/776/PESC a Consiliului din 7 noiembrie 2014 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 325, p. 19), în măsura în care prin aceasta a fost înscrisă denumirea reclamantei pe lista care figurează în anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1202/2014 al Consiliului din 7 noiembrie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 325, p. 3), în măsura în care prin acesta a fost înscrisă denumirea reclamantei pe lista care figurează în anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1), și, pe de altă parte, o cerere de daune interese.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Sharif University of Technology să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1)  JO C 138, 27.4.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/49

Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2016 – Jääkiekon SM-liiga/EUIPO (Liiga)

(Cauza T-54/15) (1)

([„Marca Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene Liiga - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b)și (c) și alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 211/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Jääkiekon SM-liiga Oy (Helsinki, Finlanda) (reprezentant: L. Laaksonen, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: A. Schifko și E. Śliwińska, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 1 decembrie 2014 (cauza R 576/2014-2) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ Liiga ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Jääkiekon SM-liiga Oy la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 107, 30.3.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/50

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2016 – Niagara Bottling/EUIPO

(Cauza T-89/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală NIAGARA - Motiv absolut de refuz - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 211/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Niagara Bottling LLC (Ontario, Statele Unite) (reprezentant: M. Edenborough, QC)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: A. Jakab, A. Schifko și D. Walicka, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 12 decembrie 2014 (cauza R 784/2014-5), privind înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii verbale NIAGARA

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Niagara Bottling LLC la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 118, 13.4.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/51

Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2016 – L’Oréal/EUIPO – Theralab (VICHY LABORATOIRES V IDÉALIA)

(Cauza T-144/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative VICHY LABORATOIRES V IDÉALIA - Marca Uniunii Europene verbală anterioară IDEALINA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 211/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: L’Oréal (Paris, Franța) (reprezentant: J. Sena Mioludo, avocat)

Pârâtă: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: A. Lukošiūtė, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Theralab – Produtos Farmacêuticos e Nutracêuticos, Lda (Viseu, Portugalia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 22 ianuarie 2015 (cauza R 1097/2014-4) privind o procedură de opoziție între Theralab – Produtos Farmacêuticos e Nutracêuticos și L’Oréal.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă L’Oréal, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 171, 26.5.2015.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/51

Ordonanța Tribunalului din 21 aprilie 2016 – Inclusion Alliance for Europe/Comisia

(Cauza T-539/13) (1)

([„Acțiune în anulare - Al șaptelea program cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) - Proiectele MARE, Senior și ECRN - Recuperarea unei părți a contribuției financiare plătite - Decizie care constituie titlu executoriu - Natura motivelor invocate - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit lipsită de orice temei juridic”])

(2016/C 211/65)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Inclusion Alliance for Europe GEIE (București, România) (reprezentant: S. Famiani, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Di Paolo și F. Moro, agenți, asistați de D. Gullo, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2013) 4693 final a Comisiei din 17 iulie 2013 privind recuperarea sumei de 212 411,89 euro, majorată cu dobânzi, datorată de reclamantă în cadrul proiectelor MARE, SENIOR și ECRN

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Inclusion Alliance for Europe GEIE la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 15, 18.1.2014.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/52

Acțiune introdusă la 18 februarie 2016 – Banca Monte dei Paschi di Siena și Banca Widiba/EUIPO – ING-DIBa (WIDIBA)

(Cauza T-83/16)

(2016/C 211/66)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamante: Banca Monte dei Paschi di Siena (Siena, Italia), Wise Dialog Bank SpA (Banca Widiba SpA) (Milano, Italia) (reprezentanți: L. Trevisan și D. Contini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: ING-DIBa AG (Frankfurt am Main, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamantele

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „WIDIBA” – cerere de înregistrare nr. 12 192 308

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 noiembrie 2015 în cauzele conexate R 112/2005-2 și R 190/2015-2

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate, în măsura în care nu s-a admis cererea de restitutio in integrum și trimiterea cauzei camerei de recurs spre rejudecare;

În cazul respingerii cererii de mai sus,

—

anularea deciziei contestate, în măsura în care a menținut decizia diviziei de opoziție de respingere a cererii de înregistrare a mărcii nr. 12 192 308 pentru anumite bunuri și servicii, și constatarea faptului că cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 12 192 308 este admisibilă pentru astfel de bunuri și servicii sau, alternativ, trimiterea cauzei EUIPO spre rejudecare pentru ca aceasta din urmă să adopte măsurile corespunzătoare;

În orice caz,

—

anularea deciziei contestate în măsura în care s-a admis recursul ING-DIBa cu privire la cardurile de credit și constatarea faptului că cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 12 192 308 este admisibilă pentru astfel de bunuri și servicii sau, alternativ, trimiterea cauzei EUIPO spre rejudecare pentru ca aceasta din urmă să adopte măsurile corespunzătoare;

În orice caz,

—

obligarea EUIPO de a suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Banca Monte dei Paschi di Siena SpA și de Wise Dialog Bank SpA în ceea ce privește procedura de față și procedura din fața EUIPO.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 81 alineatul (1) și a articolului 60 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 81 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/53

Acțiune introdusă la 18 februarie 2016 – Banca Monte dei Paschi di Siena și Banca Widiba/EUIPO – ING-DIBa (widiba)

(Cauza T-84/16)

(2016/C 211/67)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamante: Banca Monte dei Paschi di Siena SpA (Siena, Italia) și Wise Dialog Bank SpA (Banca Widiba SpA) (Milano, Italia) (reprezentanţi: L. Trevisan și D. Contini, avocaţi)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: ING-DIBa AG (Frankfurt am Main, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitanți: reclamantele

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii Europene care cuprinde elementul verbal „wibida” – cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 12 192 415

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 noiembrie 2015 în cauzele conexate R 113/2015-2 și R 174/2015-2

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate, în măsura în care prin aceasta s-a respins cererea privind restitutio in integrum și trimiterea cauzei în fața Camerei de recurs;

În cazul în care Tribunalul respinge capătul de cerere de mai sus,

—

anularea deciziei atacate în măsura în care Camera de recurs a menținut decizia Diviziei de opoziție prin care s-a respins cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 12 192 415 pentru anumite produse și servicii și declararea faptului că cererea de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene nr. 12 192 415 poate fi admisă pentru astfel de produse și servicii sau, în subsidiar, trimiterea cauzei în fața EUIPO pentru ca acesta să adopte măsurile necesare;

În orice caz,

—

anularea deciziei atacate în măsura în care Camera de recurs a admis calea de atac formulată de ING-DIBa privind cărțile de credit și declararea faptului că cererea de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene nr. 12 192 415 poate fi admisă pentru astfel de produse sau, în subsidiar, trimiterea cauzei în fața EUIPO pentru ca acesta să adopte măsurile necesare;

În orice caz,

—

obligarea EUIPO la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Banca Monte dei Paschi di Siena SpA și de Wise Dialog Bank SpA în cadrul prezentei proceduri și al procedurii în fața EUIPO.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 81 alineatul (1) și a articolului 60 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/54

Acțiune introdusă la 18 martie 2016 – Sandvik Intellectual Property/EUIPO – Unipapel (ADVEON)

(Cauza T-115/16)

(2016/C 211/68)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sandvik Intellectual Property AB (Sandviken, Suedia) (reprezentanţi: S. Maaßen, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Unipapel Industria, Comercio y Servicios, SL (Madrid, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a cuvântului, cu caractere standard, „ADVEON” – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1164374

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 ianuarie 2016 în cauza R 738/2015-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

modificarea deciziei atacate în sensul respingerii opoziției și a admiterii înregistrării internaționale IR 1164374 în Uniunea Europeană;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, sau

—

obligarea celeilalte părți din procedură la plata cheltuielilor de judecată;

—

suspendarea procedurii până la pronunțarea de către Curtea de Justiție a hotărârii în procedura privind cererea de decizie preliminară introdusă la 7 decembrie 2015 de Högsta domstolen (Suedia) în cauza Länsförsäkringar AB v A/S Matek (cauza C-654/15).

Motivul invocat

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/55

Acțiune introdusă la 4 aprilie 2016 – Dröge și alții/Comisia

(Cauza T-142/16)

(2016/C 211/69)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Katharina Dröge (Berlin, Germania), Britta Haßelmann (Berlin) și Anton Hofreiter (Berlin) (reprezentant: W. Cremer, profesor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

anularea, iar cu titlu subsidiar declararea ca fiind contrară dreptului Uniunii, a declarației de voință a pârâtei, exprimată oral și nepublicată, referitoare la încheierea unui tratat cu caracter obligatoriu între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind modalitățile de acces la documentele de negociere referitoare la un parteneriat transatlantic pentru comerț și investiții (așa-numitele documente TTIP), în măsura în care membrilor parlamentelor statelor membre le este interzis, fără nicio derogare, să fie însoțiți de colaboratori (care au fost supuși controalelor de securitate), inclusiv colaboratori ai grupului politic la care sunt afiliați, cu ocazia consultării documentelor în spațiile de lectură TTIP create special în acest scop (a se vedea regimul de acces prevăzut în anexa III la Documentul nr. 14029/15 al Consiliului);

—

anularea deciziei prealabile a pârâtei, nepublicată (exprimată oral) privind adoptarea declarației de voință sus-menționate referitoare la autorizarea încheierii acordului (denumită în continuare „decizia de autorizare”), în măsura în care membrilor parlamentelor statelor membre le este interzis, fără nicio derogare, să fie însoțiți de colaboratori (care au fost supuși controalelor de securitate), inclusiv colaboratori ai grupului politic la care sunt afiliați, cu ocazia consultării documentelor în spațiile de lectură TTIP create special în acest scop;

—

anularea deciziei (orale) a pârâtei prin care se dispune încheierea cu Statele Unite ale Americii a unui tratat sau a unui acord politic cu caracter neobligatoriu privind regimul de acces TTIP și declararea acestui regim ca fiind obligatoriu în dreptul Uniunii („decizia de dispoziție”), în măsura în care membrilor parlamentelor statelor membre le este interzis, fără nicio derogare, să fie însoțiți de colaboratori (care au fost supuși controalelor de securitate), inclusiv colaboratori ai grupului politic la care sunt afiliați, cu ocazia consultării documentelor în spațiile de lectură TTIP create special în acest scop;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 10 alineatul (3) a doua teză TUE coroborat cu articolul 1 al doilea paragraf TUE

Reclamanții susțin că articolul 10 alineatul (3) a doua teză TUE constituie temeiul unui principiu juridic obiectiv, care este obligatoriu pentru Uniune și pentru instituțiile acesteia, potrivit căruia deciziile acestora trebuie să fie adoptate într-un mod cât mai deschis posibil. Acest principiu de optimizare, prevăzut la articolul 1 al doilea paragraf TUE și care vizează transparența acțiunii Uniunii în cea mai mare măsură posibilă, ar putea, astfel, să fie înlăturat dacă, într-un caz individual, i s-ar putea opune un motiv justificat sub forma unui obiectiv specific al dreptului Uniunii și dacă restricția ar fi adecvată, necesară și proporțională pentru atingerea acestui obiectiv. În ceea ce privește refuzarea posibilității ca membrii parlamentelor naționale să fie însoțiți de colaboratori ai grupului politic la care sunt afiliați și care au fost supuși controalelor de securitate cu ocazia accesului la documentele TTIP, asemenea motive sunt inexistente.

În plus, nu poate exista o justificare a lipsei accesului cetățenilor Uniunii la documentele TTIP, astfel cum acestea sunt expuse în spațiile de lectură.

De asemenea, ar fi încălcat și articolul 10 alineatul (3) a doua teză TUE, întrucât mandatul pârâtei de negociere a TTIP ar cuprinde materii care sunt de competența statelor membre.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 15 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 1 al doilea paragraf TFUE, pentru argumentele menționate în cadrul primului motiv

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/56

Acțiune introdusă la 11 aprilie 2016 – Spliethoff’s Bevrachtingskantoor/Comisia

(Cauza T-149/16)

(2016/C 211/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Spliethoff’s Bevrachtingskantoor BV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: P. Glazener, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare C(2015) 5274 a Comisiei din 31 iulie 2015 de stabilire a listei propunerilor selectate pentru acordarea de asistență financiară din partea UE în domeniul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) – Transporturi, ca urmare a cererilor de propuneri lansate la 11 septembrie 2014 în temeiul programului multianual de lucru;

—

obligarea Comisiei să ia o nouă decizie cu privire la propunerea reclamantei, luând în considerare hotărârea Tribunalului, în trei luni de la data hotărârii;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

—

Aprecierea propunerii reclamantei este incorectă în ceea ce privește criteriile de atribuire al relevanței, al impactului și al calității. În cazul în care Comisia ar fi efectuat o apreciere corectă din punctul de vedere al acestor criterii de atribuire, propunerea ar fi trebuit să fie selectată pentru cofinanțare de către UE.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului egalității de tratament

—

Comisia a încălcat principiul egalității de tratament în decizia atacată, întrucât nu a selectat propunerea reclamantei, selectând în schimb alte propuneri similare privind tehnologiile de reducere a emisiilor.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/57

Acțiune introdusă la 6 aprilie 2016 – Ecolab USA/EUIPO (ECOLAB)

(Cauza T-150/16)

(2016/C 211/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ecolab USA, Inc. (Wilmington, Delaware, Statele Unite) (reprezentanți: V. Töbelmann și C. Menebröcker, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii „ECOLAB” – cererea de înregistrare nr. 1 180 255

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 26 ianuarie 2016 în cauza R 644/2015-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul privind marca comunitară;

—

încălcarea principiilor egalității de tratament și certitudinii juridice;

—

încălcarea articolului 75 prima teză din Regulamentul privind marca comunitară.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/58

Acțiune introdusă la 11 aprilie 2016 – Megasol Energie/Comisia

(Cauza T-152/16)

(2016/C 211/72)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Megasol Energie AG (Deitingen, Elveția) (reprezentant: T. Wegner, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2016/185 și 2016/184 ale Comisiei din 11 februarie 2016;

—

cu titlu subsidiar, anularea Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2016/185 și 2016/184 ale Comisiei din 11 februarie 2016 în măsura în care, în temeiul acestora, se percepe o taxă antidumping și compensatorie pentru modulele fotovoltaice exportate de reclamantă către Uniune atunci când modulele fotovoltaice expediate inițial din Taiwan conțin celule fotovoltaice care provin de la întreprinderi scutite de aceste măsuri;

—

cu titlu subsidiar, anularea Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2016/185 și 2016/184 ale Comisiei din 11 februarie 2016 în măsura în care, în temeiul acestora, se percepe o taxă antidumping și compensatorie pentru modulele fotovoltaice exportate de reclamantă către Uniune atunci când modulele fotovoltaice expediate inițial din Taiwan conțin celule fotovoltaice care provin de la diverse întreprinderi;

—

cu titlu și mai subsidiar, anularea Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2016/185 și 2016/184 ale Comisiei din 11 februarie 2016 în măsura în care o privesc pe reclamantă;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa anchetei în ceea ce privește exporturile din Elveția

Reclamanta susține că taxele antidumping nu pot fi extinse decât în cazul în care sunt întrunite condițiile de la articolul 13 din regulamentul antidumping de bază. Acest lucru înseamnă îndeosebi că trebuia să se inițieze o anchetă împotriva eludării, iar aceasta să se desfășoare în mod eficient în ceea ce privește exporturile în cauză.

Dat fiind că reclamanta exportă module fotovoltaice către Uniune din Elveția, dar că, cu încălcarea articolului 13 alineatul (3) din regulamentul antidumping de bază, nu s-a inițiat nicio anchetă în ceea ce privește Elveția, nu se puteau aplica măsuri în privința modulelor fotovoltaice ale reclamantei.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe stabilirea incorectă a situației de fapt în ceea ce privește Taiwanul

Cu încălcarea articolului 13 alineatul (1) a treia teză din regulamentul antidumping de bază, Comisia nu a stabilit în mod corect situația de fapt privind o modificare a configurației schimburilor comerciale dintre China și Taiwan. Îndeosebi, valorile constatate în statisticile comerciale nu sunt concludente. Aceste valori nu permit să se ajungă la concluzia unei reexpedieri via Taiwan. Nu există nici vreo modificare semnificativă a configurației schimburilor comerciale în ceea ce privește Taiwanul, având în vedere că s-a înregistrat doar o creștere minimă a exporturilor efectuate din Taiwan.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe nestabilirea situației de fapt în ceea ce privește Elveția

Nu se puteau aplica taxe extinse pentru modulele fotovoltaice exportate de reclamantă pentru simplul motiv că nu au fost constatate absolut deloc modificări în configurația schimburilor comerciale, în sensul articolului 13 alineatul (3) a treia teză din regulamentul antidumping de bază, în privința schimburilor comerciale dintre China și Elveția.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa modificărilor nejustificate în configurația schimburilor comerciale

Chiar dacă ar fi existat, în pofida celor susținute de reclamantă, o modificare a configurației schimburilor comerciale în ceea ce privește Taiwanul și Elveția, Comisia nu a constatat că nu ar fi justificată.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe erori de apreciere săvârșite de Comisie la adoptarea regulamentelor atacate ca urmare a lipsei posibilității de a o scuti pe reclamantă prin întocmirea unei facturi conforme

În timp ce întreprinderile din Uniune pot importa mărfuri scutite de măsuri prin stabilirea de facturi conforme, acest lucru nu este posibil pentru reclamantă. Astfel, modul de redactare a angajamentului nu este adaptat întreprinderilor din țări terțe care utilizează celule ce provin din Malaysia sau din Taiwan.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe erori de apreciere săvârșite de Comisie la adoptarea regulamentelor atacate ca urmare a încălcării unor drepturi fundamentale ale Uniunii și a Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană

În sfârșit, reclamanta invocă încălcarea libertății de alegere a ocupației și a libertății de a desfășura o activitate comercială (articolele 15 și 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, denumită în continuare „carta”), a dreptului fundamental de proprietate (articolul 17 din cartă) și a principiului egalității (articolul 20 din cartă) pentru că este defavorizată în raport, în special, cu întreprinderile din Uniune. Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană interzice orice discriminare între întreprinderile din statele contractante.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/59

Acțiune introdusă la 6 aprilie 2016 – CFA Institute/EUIPO – Bloss and Others (CERTIFIED FINANCIAL ENGINEER CFE)

(Cauza T-155/16)

(2016/C 211/73)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: CFA Institute (Charlottesville, Virginia, Statele Unite) (reprezentanţi: S. Rohlfing şi G. Engels, avocaţi)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Michael Bloss (Nürtingen, Germania), Dietmar Ernst (Nürtingen), Joachim Häcker (Nürtingen)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitanții mărcii în litigiu: celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii Europene care cuprinde elementele verbale „CERTIFIED FINANCIAL ENGINEER CFE” – cererea de înregistrare nr. 9 569 765

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 21 ianuarie 2016 în cauza R 454/2015-2

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

admiterea opoziției formulate de reclamant împotriva cererii de înregistrare nr. 9 569 765 formulate de celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată;

—

în cazul în care celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs intervin în cauză, obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant atât în fața EUIPO, cât și a Tribunalului.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/60

Acțiune introdusă la 7 aprilie 2016 – CFA Institute/EUIPO – Ernst și Häcker (CERTIFIED FINANCIAL MODELER CFM)

(Cauza T-156/16)

(2016/C 211/74)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: CFA Institute (Charlottesville, Virginia, Statele Unite) (reprezentanţi: S. Rohlfing şi G. Engels, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Dietmar Ernst (Nürtingen, Germania) și Joachim Häcker (Nürtingen)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitanții mărcii în litigiu: celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii Europene care cuprinde elementul verbal „CERTIFIED FINANCIAL MODELER CFM” – cererea de înregistrare nr. 9 569 658

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 ianuarie 2016 în cauza R 9/2015-2

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

admiterea opoziției formulate de reclamant împotriva cererii de înregistrare nr. 9 569 658 formulate de celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată;

—

în cazul în care celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs intervin în cauză, obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant atât în fața EUIPO, cât și a Tribunalului.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/61

Acțiune introdusă la 15 aprilie 2016 – Metronia/EUIPO – Zitro IP (TRIPLE O NADA)

(Cauza T-159/16)

(2016/C 211/75)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Metronia, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: A. Vela Ballesteros, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Zitro IP Sàrl (Luxemburg, Luxemburg)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementele verbale „TRIPLE O NADA” – cererea de înregistrare a mărcii nr. 11 603 529

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 februarie 2016 în cauza R 2605/2014-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

admiterea acțiunii formulate împotriva Deciziei Camerei de recurs din 15 februarie 2016, acordându-i-se marca comunitară solicitată;

—

obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/61

Acțiune introdusă la 15 aprilie 2016 – Centro Clinico e Diagnostico G.B. Morgagni/Comisia

(Cauza T-172/16)

(2016/C 211/76)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Centro Clinico e Diagnostico G.B. Morgagni SRL (Catania, Italia) (reprezentant: E. Castorina, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei (UE) 2016/195 a Comisiei, C(2015) 5549 final, din 14 august 2015, publicată în Jurnalul Oficial a Uniunii Europene din 18 februarie 2016 în măsura în care prevede [articolul 4 alineatul (5)] că „Italia anulează toate plățile restante aferente ajutorului în cadrul tuturor schemelor menționate la articolul 1, cu efect de la data adoptării prezentei decizii”, precum și în măsura în care o împiedică pe reclamantă să obțină restituirea sumelor plătite către Agenzia delle Entrate care depășesc nivelul de 10 % din situația sa fiscală (anii 1990-1992) în sensul articolului 9 alineatul 17 din Legea nr. 289/2002, drept pe care se întemeiază instanța în sistemul juridic italian.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic.

—

Reclamanta susține în această privință că, atunci când Comisia Europeană constată, precum în decizia atacată, imposibilitatea obiectivă de a recupera (de la celelalte întreprinderi care s-au limitat la plata a 10 % din sumele datorate) ajutoarele de stat considerate ilegale, este un fapt că, în drept, este clar că nu se poate refuza — potrivit principiilor menționate – dreptul reclamantei la rambursarea sumelor excedentare în raport cu dispozițiile Legii nr. 289/2002: în caz contrar ar rezulta o diferență de tratament inadmisibilă și gravă între reclamantă și întreprinderile din Provincia Catania pe care decizia atacată le-a scutit de orice plată a 90 % din impozitul neachitat.

—

Mai mult, decizia atacată a Comisiei Europene are ca efect conferirea unui avantaj concurențial tuturor celorlalte întreprinderi, în defavoarea reclamantei, în legătură cu prejudiciile suferite ca urmare a calamității naturale care s-a produs cu peste 10 ani anterior adoptării deciziei din 14 august 2015. Potrivit dreptului italian, întreprinderile nu sunt obligate să păstreze documentele administrative și contabile mai mult de 10 ani. Rezultă că reclamanta nu ar mai fi în măsură să dovedească faptul că a suferit un prejudiciu, cum o cere articolul 107 TFUE, cu încălcarea flagrantă a principiilor egalității, dreptului a apărare și încrederii legitime (articolul 20 din carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolele 2, 6, 9 și 21 TUE) și o denaturare a concurenței în condiții de egalitate între operatori.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/62

Acțiune introdusă la 18 aprilie 2016 – Wessel Werk/EUIPO – Wolf PVG (baze pentru țeava aspiratorului)

(Cauza T-174/16)

(2016/C 211/77)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Wessel-Werk GmbH (Reichshof, Germania) (reprezentant: C. Becker, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Wolf PVG GmbH & Co. KG (Vlotho, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 725932-0004 (baze pentru țeava aspiratorului)

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 18 februarie 2016 în cauza R 1652/2014-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea părților care vor cădea în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002;

—

încălcarea articolului 63 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002;

—

încălcarea articolului 62 din Regulamentul nr. 6/2002.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/63

Acțiune introdusă la 18 aprilie 2016 – Wessel-Werk/EUIPO – Wolf PVG (duze pentru aspirator)

(Cauza T-175/16)

(2016/C 211/78)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Wessel-Werk GmbH (Reichshof, Germania) (reprezentant: C. Becker, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Wolf PVG GmbH & Co. KG (Vlotho, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau al modelului industrial în litigiu: reclamanta

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 725932-0008 (duze pentru aspirator)

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 18 februarie 2016 în cauza R 1725/2014-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea părților care cad în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002;

—

încălcarea articolului 63 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002;

—

încălcarea articolului 62 din Regulamentul nr. 6/2002.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/64

Acțiune introdusă la 22 aprilie 2016 – Mema/OCSP [Braeburn 78 (11078)]

(Cauza T-177/16)

(2016/C 211/79)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Mema GmbH l.G. (Terlan, Italia) (reprezentanţi: B. Breitinger şi S. Kirschstein-Freund, avocaţi)

Pârât: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP)

Datele privind procedura în fața OCSP

Protecția comunitară a soiului de plante vizat: Braeburn 78(11078) – cererea de protecție nr. 2009/0954

Decizia atacată: Decizia Camerei de recurs a OCSP din 12 februarie 2016 în cauza A001/2015

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la camera de recurs pentru ca aceasta să anuleze decizia atacată și să oblige oficiul de examinare să efectueze o examinare complementară în conformitate cu articolul 57 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2100/94;

—

cu titlu subsidiar, anularea Deciziei Camerei de recurs a OCSP din 12 februarie 2016 în cauza A001/2015;

—

cu titlu subsidiar, pentru cazul în care Tribunalul nu admite cererile 1 și 2, suspendarea cauzei în conformitate cu articolul 69 litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului în vigoarea de la 1 iulie 2015 (denumit în continuare, „Regulamentul de procedură”) până la adoptarea unei decizii definitive în acțiunea formulată în temeiul articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94, privind decăderea din dreptul de protecție comunitară pentru soiul de referință „Royal Braeburn” (cererea nr. 1998/1082, soiul nr. 11960). Prezenta procedură depinde de respectiva cauză deoarece, în funcție de soluție, soiul de referință nu subzistă sau rezultă că zona Angers-Beaucouzé nu este adecvată sau nu a fost adecvată pentru examinare (a se vedea punctul 12) și, prin urmare, a fost sau nu a fost necesară o examinare complementară;

—

obligarea OCSP la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—

abuz de putere – încălcarea articolului 57 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2100/94;

—

încălcarea unei norme de aplicare a Regulamentului nr. 2100/94;

—

încălcarea punctului 57 din protocolul tehnic al OCSP privind soiurile de mere;

—

încălcarea titlului IV din protocolul tehnic al OCSP privind soiurile de mere;

—

încălcarea articolului 75 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94 – dreptul de a fi audiat;

—

încălcarea articolului 75 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94 – insuficiența motivării.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/65

Acțiune introdusă la 22 aprilie 2016 – Policolor/EUIPO – CWS-Lackfabrik Conrad W. Schmidt (Policolor)

(Cauza T-178/16)

(2016/C 211/80)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Policolor SA (Bucureşti, România) (reprezentant: M. Comanescu, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: CWS-Lackfabrik Conrad W. Schmidt GmbH & Co. KG (Düren-Merken, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă care cuprinde elementul verbal „Policolor” – cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 10 277 176

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 29/01/2016 în cauza R 346/2015-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

modificarea în întregime a deciziei atacate;

—

în consecință, anularea deciziei atacate;

—

anularea deciziei diviziei de opoziție a EUIPO din 16 decembrie 2014 în opoziția nr. B 1 991 457;

—

respingerea opoziției formulate de intervenient în ceea ce privește înregistrarea mărcii comunitare nr. 10 277 176;

—

obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura în fața camerei de recurs.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 75 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2015/2424.

Tribunalul Funcției Publice

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/66

Acțiune introdusă la 23 martie 2016 – ZZ/Comisia

(Cauza F-141/15)

(2016/C 211/81)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: J.-N. Louis și N. de Montigny, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea Deciziei Comisiei prin care a respins cererea reclamantului de a-i restitui reţinerile din remuneraţia sa operate în temeiul articolului 24 alineatul (4) din anexa IX la statut

Concluziile reclamantului

—

anularea Deciziei Comisiei din 13 martie 2015 de respingere a cererii reclamantului de restituire a sumelor reţinute din remuneraţia sa în temeiul deciziei din 14 decembrie 2006

—

obligarea Comisiei să restituie reclamantului respectivele reţineri, majorate cu dobânzi la nivelul definit la articolul 12 din anexa XII la statut

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/66

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 26 aprilie 2016 – Claus/Comisia

(Cauza F-101/12) (1)

(2016/C 211/82)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 147, 25.5.2013, p. 36.