COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI

27.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/6

Publicarea în temeiul articolului 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare în ceea ce privește denumirea unei specialități tradiționale garantate

(2016/C 188/06)

În conformitate cu articolul 26 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1), Polonia a transmis (2) denumirile „Półtorak staropolski tradycyjny”, „Dwójniak staropolski tradycyjny”, „Trójniak staropolski tradycyjny”, „Czwórniak staropolski tradycyjny”, „Kiełbasa jałowcowa staropolska”, „Kiełbasa myśliwska staropolska”, „Olej rydzowy tradycyjny” și „Kabanosy staropolskie” ca denumiri ale unei specialități tradiționale garantate (STG) în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. Denumirile „Półtorak”, „Dwójniak”, „Trójniak”, „Czwórniak”, „Kiełbasa jałowcowa”, „Kiełbasa myśliwska”, „Olej rydzowy” și „Kabanosy” au fost înregistrate (3) anterior ca specialități tradiționale garantate fără rezervarea denumirii, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului (4), și sunt protejate în prezent în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

În urma procedurii de opoziție la nivel național prevăzute la articolul 26 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012:

—	denumirile „Półtorak”, „Dwójniak”, „Trójniak” și „Czwórniak” au fost completate cu termenul „staropolski tradycyjny”;

—	denumirile „Kiełbasa jałowcowa” și „Kiełbasa myśliwska” au fost completate cu termenul „staropolska”;

—	denumirea „Olej rydzowy” a fost completată cu termenul „tradycyjny”;

—	denumirea „Kabanosy” a fost completată cu termenul „staropolskie”;

Toți acești termeni de completare identifică, în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, caracterul tradițional și specific al denumirii.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia publică denumirile

„Półtorak staropolski tradycyjny”

„Dwójniak staropolski tradycyjny”

„Trójniak staropolski tradycyjny”

„Czwórniak staropolski tradycyjny”

„Kiełbasa jałowcowa staropolska”

„Kiełbasa myśliwska staropolska”

„Olej rydzowy tradycyjny”

„Kabanosy staropolskie”

în vederea înregistrării lor în Registrul specialităților tradiționale garantate prevăzut la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înscriere a denumirilor „Półtorak staropolski tradycyjny”, „Dwójniak staropolski tradycyjny”, „Trójniak staropolski tradycyjny”, „Czwórniak staropolski tradycyjny”, „Kiełbasa jałowcowa staropolska”, „Kiełbasa myśliwska staropolska”, „Olej rydzowy tradycyjny” și „Kabanosy staropolskie” în Registrul specialităților tradiționale garantate prevăzut la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, în temeiul articolului 51 din regulamentul menționat.

În cazul în care denumirile „Półtorak staropolski tradycyjny”, „Dwójniak staropolski tradycyjny”, „Trójniak staropolski tradycyjny”, „Czwórniak staropolski tradycyjny”, „Kiełbasa jałowcowa staropolska”, „Kiełbasa myśliwska staropolska”, „Olej rydzowy tradycyjny” și „Kabanosy staropolskie” sunt înscrise în registru, în conformitate cu articolul 26 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, caietul de sarcini actual al STG „Półtorak”, „Dwójniak”, „Trójniak”, „Czwórniak”, „Kiełbasa jałowcowa”, „Kiełbasa myśliwska”, „Olej rydzowy” și „Kabanosy” este considerat a fi caietul de sarcini menționat la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 pentru STG „Półtorak staropolski tradycyjny”, „Dwójniak staropolski tradycyjny”, „Trójniak staropolski tradycyjny”, „Czwórniak staropolski tradycyjny”, „Kiełbasa jałowcowa staropolska”, „Kiełbasa myśliwska staropolska”, „Olej rydzowy tradycyjny” și, respectiv, „Kabanosy staropolskie” protejat cu rezervarea denumirii.

Pentru a avea o imagine completă și în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, această publicare include caietul de sarcini al STG „Półtorak”, „Dwójniak”, „Trójniak”, „Czwórniak”, „Kiełbasa jałowcowa”, „Kiełbasa myśliwska” și „Olej rydzowy” astfel cum a fost deja publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (5) și al TSG „Kabanosy”, astfel cum a fost deja publicat în anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1044/2011 (6).

CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI STG

REGULAMENTUL (CE) NR. 509/2006 AL CONSILIULUI

„PÓŁTORAK”

Nr. WE: PL-TSG-007-0034 — 6.9.2005

1. Denumirea și adresa grupului solicitant

Denumire:

Krajowa Rada Winiarstwa i Miodosytnictwa przy Stowarzyszeniu Naukowo-Technicznym Inżynierów i Techników Przemysłu Spożywczego

Adresă:

ul. Czackiego 3/6

00-043 Warszawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 228282721

E-mail:

krwim@sitspoz.pl

2. Statul membru sau țara terță

Polonia

3. Caietul de sarcini al produsului

3.1. Denumirea care trebuie înregistrată

„Półtorak”

În procesul de comercializare, eticheta produsului poate conține următoarea mențiune „miód pitny wytworzony zgodnie ze staropolskÿ tradycj” (mied produs după o veche tradiție polonă). Această mențiune trebuie tradusă în celelalte limbi oficiale.

3.2. Denumirea

—	☒	este specifică în sine
—	☒	exprimă specificitatea produsului agricol sau alimentar

Denumirea „półtorak” derivă de la cifra „1,5” (PL: „półtora”) și se referă în mod direct la compoziția și metoda de obținere cu tradiție istorică folosite la prepararea „półtorak” – și anume la proporțiile determinate de apă și miere în mustul de mied, care sunt de o parte miere la o jumătate de parte apă. Prin urmare, această denumire exprimă specificitatea produsului. Dat fiind că termenul de „półtorak” este un cuvânt utilizat exclusiv pentru a desemna un tip specific de mied, și denumirea ar trebui considerată specifică în sine.

3.3. Rezervarea denumirii solicitate în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006

—	☐	Înregistrare însoțită de rezervarea denumirii
—	☒	Înregistrare fără rezervarea denumirii

3.4. Tipul produsului

Clasa 1.8. Alte produse menționate în anexa I

3.5. Descrierea produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1

„Półtorak” este un tip de mied, o băutură limpede obținută prin fermentația mustului, caracterizată prin aroma și gustul de miere ale materiei prime utilizate.

Aroma „półtorak” poate fi amplificată de gustul mirodeniilor utilizate. Culoarea „półtorak” poate varia de la auriu la chihlimbariu închis, în funcție de tipul de miere utilizată la producția acestuia.

Caracteristicile fizico-chimice ale miedului „półtorak” sunt:

—	conținut de alcool: 15-18 % vol.;

—	zaharuri reducătoare după inversiune: mai mult de 300 g/l;

—	aciditate totală exprimată în concentrație de acid malic: 3,5-8 g/l;

—	aciditate volatilă exprimată în concentrație de acid acetic: max. 1,4 g/l;

—	conținut total de zahăr, calculat pe baza concentrației reale de alcool (în % vol.) înmulțită cu 18: min. 600 g;

—

extract nereducător: nu mai puțin de:

—

30 g/l;

—	35 g/l, în cazul miedului cu fructe;

—	cantitate de sedimente: min. 1,3 g/l, în cazul miedului cu fructe.

Se interzice utilizarea conservanților, a stabilizatorilor și a coloranților și aromelor artificiale la producția de „półtorak”.

3.6. Descrierea metodei de obținere a produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1

Materii prime:

—

Miere naturală de albine, având următorii parametri:

—	conținut de apă: max. 20 % (m/m);

—	conținut de zaharuri reducătoare: min. 70 % (m/m);

—	conținut de zaharoză, inclusiv melezitoză: max. 5 % (m/m);

—	aciditate totală: 1-5 ml de soluție de 1 mol/l NaOH pentru 100 g de miere;

—	conținut de 5-hidroximetilfurfurol (HMF): max. 4,0 mg/100 g de miere.

—	Levură pentru mied de fermentație superioară – se utilizează pentru prepararea de mied cu conținut ridicat de alcool.

—	Ierburi aromatice și mirodenii: cuișoare, scorțișoară, nucșoară sau ghimbir.

—	Sucuri naturale de fructe sau fructe proaspete.

—	Alcool etilic de origine agricolă (eventual).

Metoda de obținere:

Etapa 1

Brasajul (fierberea) mustului de mied la o temperatură cuprinsă între 95-105 °C. Proporțiile necesare de miere și apă pentru producția de „półtorak” sunt: o parte miere și o jumătate de parte apă (eventual apă și suc de fructe) pentru produsul finit. Deoarece concentrația de zahăr este prea ridicată pentru ca levura să își facă efectul în procesul de fermentație, se prepară un must cu următoarele proporții: o parte miere și două părți apă, la care se pot adăuga ierburi aromatice sau mirodenii. Pentru a produce mied cu fructe, cel puțin 30 % din volumul de apă trebuie înlocuit cu suc de fructe. Pentru a menține proporțiile corespunzătoare de miere și apă caracteristice „półtorak”, restul mierii se adaugă în etapa finală a procesului de fermentație sau în timpul procesului de învechire.

Respectarea strictă a proporțiilor de apă și miere și obținerea extractului necesar într-un cazan pentru brasaj dotat cu o manta de abur. Această metodă de brasaj împiedică caramelizarea zaharurilor.

Etapa 2

Răcirea mustului până la 20-22 °C, temperatura ideală pentru multiplicarea levurii. Mustul trebuie răcit în aceeași zi în care a fost produs, iar timpul de răcire depinde de eficacitatea instalației de răcire. Răcirea garantează siguranța microbiologică a mustului.

Etapa 3

Adăugarea levurii – adăugarea unei soluții de levură peste must într-un bazin de fermentare.

Etapa 4

Fermentație puternică: 6-10 zile. Menținerea temperaturii la max. 28 °C garantează derularea corectă a procesului de fermentație.

Fermentație ușoară: 3-6 săptămâni. Perioada de fermentație ușoară permite obținerea parametrilor fizico-chimici corespunzători.

La această etapă, este posibil să se adauge cantitatea rămasă de miere pentru a obține proporția necesară pentru „półtorak”.

Etapa 5

Tragerea mustului fermentat, separat de drojdii.

După obținerea unui conținut de alcool de cel puțin 12 % vol., ar trebui efectuată o tragere înainte de învechire. Aceasta garantează obținerea caracteristicilor fizico-chimice și organoleptice corespunzătoare ale miedului. Faptul de a lăsa mustul fermentat deasupra drojdiilor după expirarea perioadei de fermentație ușoară are efecte negative asupra caracteristicilor organoleptice, din cauza autolizei drojdiei.

Etapa 6

Învechire (maturare) și transvazare (decantare) – repetarea operațiunii în funcție de necesități pentru a împiedica apariția unor procese nedorite în drojdii (autoliza drojdiei). În timpul procesului de învechire, este posibil să se efectueze anumite operațiuni, cum ar fi pasteurizarea și filtrarea. La această etapă, este posibil să se adauge cantitatea rămasă de miere pentru a obține proporția necesară pentru „półtorak”, în cazul în care acest lucru nu a fost făcut în faza finală a procesului de fermentație. Această etapă este esențială în vederea obținerii caracteristicilor organoleptice specifice ale produsului.

Perioada de învechire a „półtorak” este de cel puțin trei ani.

Etapa 7

Condimentare (compoziție) – această etapă se referă la prepararea unui produs final având caracteristicile organoleptice și fizico-chimice specifice ale „półtorak”, definite la punctul 3.5, Descrierea produsului agricol sau alimentar. Pentru a garanta respectarea parametrilor necesari, este posibil să se corecteze caracteristicile organoleptice și fizico-chimice prin adăugarea de:

—	miere, pentru a îndulci miedul;

—	ierburi aromatice și mirodenii;

—	alcool etilic de origine agricolă.

Această etapă vizează obținerea unui produs cu aroma specifică a „półtorak”.

Etapa 8

Turnarea în recipiente unitare la o temperatură cuprinsă între 18 și 25 °C. Se recomandă ca „półtorak” să fie prezentat în ambalaje tradiționale, cum ar fi: damigene, recipiente din ceramică sau butoaie de stejar.

3.7. Specificitatea produsului agricol sau alimentar

Specificitatea „półtorak” se datorează:

—	modului de preparare a mustului (compoziția și proporția materiilor prime);

—	modului de învechire și maturare;

—	caracteristicilor sale fizico-chimice și organoleptice.

Prepararea mustului (compoziția):

Specificitatea „półtorak” se datorează, în special, utilizării și respectării stricte a proporțiilor stabilite de miere și apă – o parte miere la o jumătate de parte apă – pentru mustul de mied. Păstrarea acestor proporții este fundamentală în toate etapele viitoare ale producției de „półtorak”, care îi conferă caracteristicile unice.

Învechirea și maturarea:

Conform vechii rețete tradiționale polone, specificitatea produsului depinde de învechirea și maturarea acestuia pe o perioadă determinată. În cazul „półtorak”, această perioadă este de cel puțin trei ani.

Caracteristicile fizico-chimice și organoleptice:

Respectarea tuturor etapelor de producție cuprinse în caietul de sarcini garantează obținerea unui produs cu gust și aromă unice. Unicitatea gustului și mirosului miedului „półtorak” se datorează conținutului adecvat de zahăr și alcool:

—	zaharuri reducătoare după inversiune: mai mult de 300 g/l;

—	conținut total de zahăr, calculat pe baza concentrației reale de alcool (în % vol.) înmulțită cu 18: min. 600 g;

—	conținut de alcool: 15-18 % vol.

Datorită proporțiilor stricte ale ingredientelor utilizate la producerea sa, „półtorak” are o consistență tipic vâscoasă și fluidă, care îl diferențiază de alte tipuri de mied.

3.8. Caracterul tradițional al produsului agricol sau alimentar

Metoda tradițională de obținere:

În Polonia, producția de mied reprezintă o tradiție veche de peste o mie de ani, caracterizată printr-o mare diversitate. Ca urmare a dezvoltării și îmbunătățirii de-a lungul secolelor a metodei de obținere, au apărut multe tipuri de mied. Tradiția producerii de mied datează de la începutul suveranității statale a Poloniei. În anul 966, diplomatul, comerciantul și călătorul Ibrahim ibn Yaqub a scris: „pe lângă mâncare, carne și pământ de arat, țara lui Mieszko I are din belșug mied, astfel fiind numite băuturile alcoolice și vinurile slave”. (Mieszko I a fost primul domnitor istoric al Poloniei.) Cronicile lui Gallus Anonymus, care a consemnat istoria polonă la cumpăna dintre secolele XI și XII, conțin, de asemenea, numeroase trimiteri la producția de mied.

Eposul național polon „Pan Tadeusz” de Adam Mickiewicz, care relatează povestea nobilimii între 1811 și 1812, conține numeroase informații privind producția, consumul și diferitele tipuri de mied. De asemenea, miedul este menționat în poemele scriitorului Tomasz Zan (1796-1855), precum și în trilogia lui Henryk Sienkiewicz în care sunt descrise evenimentele istorice din Polonia secolului XVII („Ogniem i mieczem”, publicată în 1884, „Potop”, publicată în 1886 și „Pan Wołodyjowski”, publicată în 1887 și 1888).

Materialele care descriu arta culinară din Polonia secolelor XVII și XVIII conțin nu numai trimiteri generale la mied, ci și la diferitele tipuri de mied. În funcție de metoda de obținere, acestea se numesc: „półtorak”, „dwójniak”, „trójniak” și „czwórniak”. Fiecare dintre acestea se referă la un tip diferit de mied, produs pe baza diferitelor proporții de miere și apă sau suc, având perioade de învechire diferite. Tehnica de producție a „półtorak” a fost utilizată, cu mici modificări, timp de secole.

Compoziția tradițională:

Împărțirea tradițională a miedului în patru categorii, și anume „półtorak”, „dwójniak”, „trójniak” și „czwórniak” a existat în Polonia de secole și se păstrează chiar și în zilele noastre în conștiința consumatorilor. După cel de-al Doilea Război Mondial, s-a încercat regularizarea împărțirii tradiționale a miedului în patru categorii. În cele din urmă, această împărțire a fost consacrată în legislația polonă în anul 1948 prin Legea privind producția vinurilor, a musturilor, a miedurilor, precum și comerțul cu aceste produse (Jurnalul național al Republicii Polonia din 18 noiembrie 1948). Acest act conține normele privind producția miedurilor, specificând proporțiile de miere și apă, precum și cerințele tehnologice. Proporțiile de apă și miere pentru „półtorak” sunt precizate astfel: „Numai miedul produs dintr-o parte miere naturală și o jumătate de parte apă se poate numi «półtorak»”.

3.9. Cerințe minime și proceduri de control al specificității

Controalele obligatorii cuprind:

—	respectarea proporțiilor determinate ale ingredientelor din mustul de mied;

—	respectarea perioadei de învechire;

—	caracteristicile organoleptice ale produsului finit (gust, miros, culoare, limpezime);

—

indicatorii fizico-chimici ai produsului finit: conținut de alcool, conținut total de zahăr, zaharuri reducătoare după inversiune, aciditate totală, aciditate volatilă, extract nereducător, cantitate de sedimente în cazul miedului cu fructe – valorile ar trebui să corespundă valorilor menționate la punctul 3.5 din caietul de sarcini.

Controalele obligatorii se efectuează cel puțin o dată pe an.

Se recomandă efectuarea unor controale și în timpul etapelor de producție enumerate mai jos. Deși controalele în timpul etapelor enumerate mai jos nu sunt obligatorii, se recomandă totuși efectuarea acestora, deoarece astfel se poate evita apariția unor erori la diferitele etape de producție:

Etapa 4:

În timpul procesului de fermentație, ar trebui efectuate teste de laborator regulate privind caracteristicile organoleptice (gust și miros) și parametrii fizico-chimici, cum ar fi: conținutul de alcool și cel de zaharuri, care pot prezenta variații în timpul procesului de fermentație alcoolică.

Etapa 6:

În timpul procesului de învechire, ar trebui efectuate controale regulate privind caracteristicile organoleptice ale produsului, precum și indicatorii fizico-chimici, cum ar fi: conținutul de alcool, conținutul total de zahăr, aciditatea totală și aciditatea volatilă.

Etapa 8:

Înainte de îmbuteliere, se efectuează controale privind diferiții parametri fizico-chimici și organoleptici specificați la punctul 3.5, Descrierea produsului agricol sau alimentar.

4. Autorități sau organisme însărcinate cu verificarea respectării caietului de sarcini

4.1. Denumirea și adresa

Denumire:

Inspekcja Jakości Handlowej Artykułów Rolno -Spożywczych

Adresă:

ul. Wspólna 30

00-930 Warszawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 226232900

Fax

+48 226232998

E-mail:

—

☒ Public(ă)

☐ Privat(ă)

4.2. Responsabilități specifice ale autorității sau organismului

Autoritatea de control menționată anterior este responsabilă de verificarea întregului caiet de sarcini.

CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI STG

REGULAMENTUL (CE) NR. 509/2006 AL CONSILIULUI

„DWÓJNIAK”

Nr. CE: PL-TSG-007-0036 — 6.9.2005

1. Denumirea și adresa grupului solicitant

Denumire:

Krajowa Rada Winiarstwa i Miodosytnictwa przy Stowarzyszeniu Naukowo-Technicznym Inżynierów i Techników Przemysłu Spożywczego

Adresă:

ul. Czackiego 3/6

00-043 Warszawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 228282721

E-mail:

krwim@sitspoz.pl

2. Statul membru sau țara terță

Polonia

3. Caietul de sarcini al produsului

3.1. Denumirea care trebuie înregistrată

„Dwójniak”

3.2. Denumirea

—	☒	este specifică în sine
—	☒	exprimă specificitatea produsului agricol sau alimentar

Denumirea „dwójniak” derivă de la cifra „2” (PL: „dwa”) și se referă în mod direct la compoziția și metoda de obținere a „dwójniak” – și anume la proporțiile determinate de apă și miere în mustul de mied, care sunt de o parte miere și o parte apă. Prin urmare, această denumire exprimă specificitatea produsului. Dat fiind că termenul de „dwójniak” este un cuvânt utilizat exclusiv pentru a desemna un tip specific de mied, denumirea este specifică în sine.

3.3. Rezervarea denumirii solicitate în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006

—	☐	Înregistrare însoțită de rezervarea denumirii
—	☒	Înregistrare fără rezervarea denumirii

3.4. Tipul produsului

Clasa 1.8. Alte produse menționate în anexa I

3.5. Descrierea produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1

„Dwójniak” este un tip de mied, o băutură limpede obținută prin fermentația mustului, caracterizată prin aroma și gustul de miere ale materiei prime utilizate.

Aroma „dwójniak” poate fi amplificată de gustul mirodeniilor utilizate. Culoarea „dwójniak” poate varia de la auriu la chihlimbariu închis, în funcție de tipul de miere utilizată la producția acestuia.

Caracteristicile fizico-chimice ale miedului „dwójniak” sunt:

—	conținut de alcool: 15-18 % vol.;

—	zaharuri reducătoare după inversiune: 175-230 g/l;

—	aciditate totală exprimată în concentrație de acid malic: 3,5-8 g/l;

—	aciditate volatilă exprimată în concentrație de acid acetic: max. 1,4 g/l;

—	conținut total de zahăr, calculat pe baza concentrației reale de alcool (în % vol.) înmulțită cu 18: min. 490 g;

—

extract nereducător: nu mai puțin de:

—

25 g/l;

—	30 g/l, în cazul miedului cu fructe;

—	cantitate de sedimente: min. 1,3 g/l, în cazul miedului cu fructe.

Se interzice utilizarea conservanților, a stabilizatorilor și a coloranților și aromelor artificiale la producția de „dwójniak”.

3.6. Descrierea metodei de obținere a produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1

Materii prime:

—

Miere naturală de albine, având următorii parametri:

—	conținut de apă: max. 20 % (m/m);

—	conținut de zaharuri reducătoare: min. 70 % (m/m);

—	conținut de zaharoză, inclusiv melezitoză: max. 5 % (m/m);

—	aciditate totală: 1-5 ml de soluție de 1 mol/l NaOH pentru 100 g de mied;

—	conținut de 5-hidroximetilfurfurol (HMF): max. 4,0 mg/100 g de miere.

—	Drojdie pentru mied de fermentație superioară – se utilizează pentru fermentația unei cantități importante de zahăr în alcool.

—	Ierburi aromatice și mirodenii: cuișoare, scorțișoară, nucșoară sau ghimbir.

—	Sucuri naturale de fructe sau fructe proaspete.

—	Alcool etilic de origine agricolă (eventual).

Metoda de obținere:

Etapa 1

Brasajul (fierberea) mustului de mied la o temperatură cuprinsă între 95-105 °C. Proporțiile necesare de miere și apă pentru producția de „dwójniak” sunt: o parte miere și o parte apă (eventual apă și suc de fructe) pentru produsul finit. Deoarece concentrația de zahăr este prea ridicată pentru ca drojdia să își facă efectul în procesul de fermentație, se prepară un must cu următoarele proporții: o parte miere și două părți apă, la care se pot adăuga ierburi aromatice sau mirodenii. Pentru a produce mied cu fructe, cel puțin 30 % din volumul de apă trebuie înlocuit cu suc de fructe. Pentru a menține proporțiile corespunzătoare de miere și apă caracteristice „dwójniak”, restul mierii se adaugă în etapa finală a procesului de fermentație sau în timpul procesului de învechire.

Etapa 2

Răcirea mustului până la 20-22 °C, temperatura ideală pentru multiplicarea drojdiei. Mustul trebuie răcit în aceeași zi în care a fost produs, iar timpul de răcire depinde de eficacitatea instalației de răcire. Răcirea garantează siguranța microbiologică a mustului.

Etapa 3

Adăugarea drojdiei – adăugarea unei soluții de drojdie peste must într-un bazin de fermentare.

Etapa 4

Fermentație puternică: 6-10 zile. Menținerea temperaturii la max. 28 °C garantează desfășurarea corectă a procesului de fermentație.

Fermentație ușoară: 3-6 săptămâni. Perioada de fermentație ușoară permite obținerea parametrilor fizico-chimici corespunzători.

La această etapă, este posibil să se adauge cantitatea rămasă de miere pentru a obține proporția necesară pentru „dwójniak”.

Etapa 5

Tragerea mustului fermentat, separat de drojdii.

După obținerea unui conținut de alcool de cel puțin 12 % vol., ar trebui efectuată o tragere înainte de învechire. Aceasta garantează obținerea caracteristicilor fizico-chimice și organoleptice corespunzătoare ale miedului „dwójniak”. Faptul de a lăsa mustul fermentat deasupra drojdiilor după expirarea perioadei de fermentație ușoară are efecte negative asupra caracteristicilor organoleptice, din cauza autolizei drojdiei.

Etapa 6

Învechire (maturare) și transvazare (decantare) – repetarea operațiunii în funcție de necesități, pentru a împiedica apariția unor procese nedorite în drojdii (autoliza drojdiei). În timpul procesului de învechire, este posibil să se efectueze anumite operațiuni, cum ar fi pasteurizarea și filtrarea.

La această etapă, este posibil să se adauge cantitatea rămasă de miere pentru a obține proporția necesară pentru „dwójniak”, în cazul în care acest lucru nu a fost făcut în faza finală a procesului de fermentație. Această etapă este esențială în vederea obținerii caracteristicilor organoleptice specifice ale produsului.

Perioada de învechire a „dwójniak” este de cel puțin doi ani.

Etapa 7

Condimentare (compoziție) – această etapă se referă la prepararea unui produs final având caracteristicile organoleptice și fizico-chimice specifice ale „dwójniak”, definite la punctul 3.5, Descrierea produsului agricol sau alimentar. Pentru a garanta respectarea parametrilor necesari, este posibil să se corecteze caracteristicile organoleptice și fizico-chimice prin adăugarea de:

—	miere, pentru a îndulci miedul;

—	ierburi aromatice și mirodenii;

—	alcool etilic de origine agricolă.

Această etapă vizează obținerea unui produs cu aroma specifică a „dwójniak”.

Etapa 8

Turnarea în recipiente unitare la o temperatură cuprinsă între 18 și 25 °C. Se recomandă ca „dwójniak” să fie prezentat în ambalaje tradiționale, cum ar fi: damigene, recipiente din ceramică sau butoaie de stejar.

3.7. Specificitatea produsului agricol sau alimentar

Specificitatea „dwójniak” se datorează:

—	preparării mustului (compoziția și proporția de materii prime);

—	modului de învechire și maturare;

—	caracteristicilor sale fizico-chimice și organoleptice.

Prepararea mustului (compoziția și proporția de materii prime):

Specificitatea „dwójniak” se datorează, în special, utilizării și respectării stricte a proporțiilor stabilite de miere și apă – o parte miere pentru două părți apă – pentru mustul de mied. Păstrarea acestor proporții este fundamentală în toate etapele viitoare ale producției de „dwójniak”, care îi conferă caracteristicile unice.

Învechirea și maturarea:

Conform vechii rețete tradiționale polone, specificitatea produsului depinde de învechirea și maturarea acestuia pe o perioadă determinată. În cazul „dwójniak”, această perioadă este de cel puțin doi ani.

Caracteristicile fizico-chimice și organoleptice:

Respectarea tuturor etapelor de producție cuprinse în caietul de sarcini garantează obținerea unui produs cu gust și aromă unice. Unicitatea gustului și mirosului „dwójniak” se datorează conținutului adecvat de zahăr și alcool:

—	zaharuri reducătoare după inversiune: > 175-230 g/l;

—	conținut total de zahăr, calculat pe baza concentrației reale de alcool (în % vol.) înmulțită cu 18: min. 490 g;

—	conținut de alcool: 15-18 % vol.

Datorită proporțiilor stricte ale ingredientelor utilizate la producerea sa, „dwójniak” are o consistență tipic vâscoasă și fluidă, ceea ce îl diferențiază de alte tipuri de mied.

3.8. Caracterul tradițional al produsului agricol sau alimentar

Metoda tradițională de obținere:

În Polonia, producția de mied reprezintă o tradiție veche de peste o mie de ani, caracterizată printr-o mare diversitate. Ca urmare a dezvoltării și îmbunătățirii de-a lungul secolelor a metodei de obținere au apărut multe tipuri de mied. Tradiția producerii de mied datează de la începutul suveranității statale a Poloniei. În anul 966, diplomatul, comerciantul și călătorul Ibrahim ibn Yaqub a scris: „pe lângă mâncare, carne și pământ de arat, țara lui Mieszko I are din belșug mied, astfel fiind numite băuturile alcoolice și vinurile slave”. (Mieszko I a fost primul domnitor istoric al Poloniei.) Cronicile lui Gallus Anonymus, care a consemnat istoria polonă la cumpăna dintre secolele XI și XII, conțin, de asemenea, numeroase trimiteri la producția de mied.

Eposul național polon „Pan Tadeusz” de Adam Mickiewicz, care relatează povestea nobilimii între 1811 și 1812, conține numeroase informații privind producția, consumul și diferitele tipuri de mied. De asemenea, miedul este menționat în poemele scriitorului Tomasz Zan (1796-1855), precum și în trilogia lui Henryk Sienkiewicz în care sunt descrise evenimentele istorice care au avut loc în Polonia secolului XVII („Ogniem i mieczem”, publicată în 1884, „Potop”, publicată în 1886 și „Pan Wołodyjowski”, publicată în 1887 și 1888).

Materialele care descriu arta culinară din Polonia secolelor XVII și XVIII conțin nu numai trimiteri generale la mied, ci și la diferitele tipuri de mied. În funcție de metoda de obținere, acestea se numesc: „półtorak”, „dwójniak”, „trójniak” și „czwórniak”. Fiecare dintre acestea se referă la un tip diferit de mied, produs pe baza diferitelor proporții de miere și apă sau suc, având perioade de învechire diferite. Tehnica de producție a „dwójniak” a fost utilizată, cu mici modificări, timp de secole.

Compoziția tradițională:

Împărțirea tradițională a miedului în patru categorii, și anume „półtorak”, „dwójniak”, „trójniak” și „czwórniak” a existat în Polonia de secole și se păstrează chiar și în zilele noastre în conștiința consumatorilor. După cel de-al Doilea Război Mondial, s-a încercat regularizarea împărțirii tradiționale a miedului în patru categorii. În cele din urmă, această împărțire a fost consacrată în legislația polonă în anul 1948 prin Legea privind producția vinurilor, a musturilor, a miedurilor, precum și comerțul cu aceste produse (Jurnalul național al Republicii Polonia din 18 noiembrie 1948). Acest act conține normele privind producția miedurilor, specificând proporțiile de miere și apă, precum și cerințele tehnologice. Proporțiile de apă și miere pentru „dwójniak” sunt următoarele: „Numai miedul produs dintr-o parte miere naturală și două părți apă se poate numi «dwójniak»”.

3.9. Cerințe minime și proceduri de control al specificității

Controalele obligatorii cuprind:

—	respectarea proporțiilor determinate ale ingredientelor din mustul de mied;

—	respectarea perioadei de învechire;

—	caracteristicile organoleptice ale produsului finit (gust, miros, culoare, limpezime);

—

Controalele obligatorii se efectuează cel puțin o dată pe an.

Etapa 4:

Etapa 6:

Etapa 8:

Înainte de îmbuteliere, se efectuează controale privind diferiții parametri fizico-chimici și organoleptici specificați la punctul 3.5, Descrierea produsului agricol sau alimentar.

4. Autorități sau organisme responsabile cu verificarea respectării caietului de sarcini

4.1. Denumire și adresă

Denumire:

Główny Inspektorat Jakości Handlowej Artykułów Rolno - Spożywczych

Adresă:

ul. Wspólna 30

00-930 Warszawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 226232900

Fax

+48 226232998

E-mail:

—

☒ Public(ă)

☐ Privat(ă)

4.2. Responsabilități specifice ale autorității sau organismului

Autoritatea de control menționată anterior este responsabilă de verificarea întregului caiet de sarcini.

CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI STG

REGULAMENTUL (CE) NR. 509/2006 AL CONSILIULUI

„TRÓJNIAK”

Nr. CE: PL-TSG-007-0033 — 6.9.2005

1. Denumirea și adresa grupului solicitant

Denumire:

Krajowa Rada Winiarstwa i Miodosytnictwa przy Stowarzyszeniu Naukowo-Technicznym Inżynierów i Techników Przemysłu Spożywczego

Adresă:

ul. Czackiego 3/6

00-043 Warszawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 228282721

E-mail:

krwim@sitspoz.pl

2. Statul membru sau țara terță

Polonia

3. Caietul de sarcini al produsului

3.1. Denumirea care trebuie înregistrată

„Trójniak”

În momentul lansării pe piață a unui produs, este posibil ca eticheta să conțină următoarea mențiune „miód pitny wytworzony zgodnie ze staropolsk’ tradycj” (mied produs conform unei vechi tradiții polone). Această mențiune trebuie tradusă în celelalte limbi oficiale.

3.2. Denumirea

—	☒	este specifică în sine
—	☒	exprimă specificitatea produsului agricol sau alimentar

Denumirea „trójniak” derivă de la cifra „3” (PL: „trzy”) și se referă în mod direct la compoziția și modul de obținere a „trójniak” – și anume la proporțiile determinate de apă și miere în mustul de mied, care sunt de o parte de miere pentru două părți de apă. Prin urmare, această denumire exprimă specificitatea produsului. Dat fiind că termenul de „trójniak” este un cuvânt utilizat exclusiv pentru a desemna un tip specific de mied, denumirea este specifică în sine.

3.3. Rezervarea denumirii solicitate în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006

—	☐	Înregistrare însoțită de rezervarea denumirii
—	☒	Înregistrare fără rezervarea denumirii

3.4. Tipul produsului

Clasa 1.8. Alte produse menționate în anexa I

3.5. Descrierea produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1

„Trójniak” este un tip de mied, o băutură limpede obținută prin fermentația mustului, caracterizată prin aroma și gustul de miere ale materiei prime utilizate.

Aroma „trójniak” poate fi amplificată de gustul mirodeniilor specifice utilizate. Culoarea „trójniak” poate varia de la auriu la chihlimbariu închis, în funcție de varietatea de miere utilizată la producția acestuia.

Caracteristicile fizico-chimice ale miedului „trójniak” sunt:

—	conținut de alcool: 12-15 % vol.;

—	zaharuri reducătoare după inversiune: 65-120 g/l;

—	aciditate totală exprimată în concentrație de acid malic: 3.5-8 g/l;

—	aciditate volatilă exprimată în concentrație de acid acetic: max. 1.4 g/l;

—	conținut total de zahăr, calculat pe baza concentrației reale de alcool (în % vol.) înmulțită cu 18: min. 323 g;

—

extract nereducător: nu mai puțin de:

—

20 g/l;

—	25 g/l, în cazul miedului cu fructe;

—	cantitate de sedimente: min. 1,3 g/l, în cazul miedului cu fructe.

Se interzice utilizarea conservanților, a stabilizatorilor și a coloranților și aromelor artificiale la producția de „trójniak”.

3.6. Descrierea modului de obținere a produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1

Materii prime:

—

Miere de albine naturală având următorii parametri:

—	conținut de apă: max. 20 % (m/m);

—	conținut de zaharuri reducătoare: min. 70 % (m/m);

—	conținut de zaharoză, inclusiv melezitoză: max. 5 % (m/m);

—	aciditate totală în ml de soluție de 1 mol/l NaOH pentru 100 g de miere: în proporție de 1-5 ml;

—	conținut de 5-hidroximetilfurfurol (HMF): max. 4,0 mg/100 g de miere.

—	Drojdie pentru mied de fermentație superioară – se utilizează pentru fermentația unei cantități importante de extract din mustul preparat.

—	Ierburi aromatice și condimente: cuișoare, scorțișoară, nucșoară sau ghimbir.

—	Sucuri naturale de fructe sau fructe proaspete.

Modul de obținere:

Etapa 1

Brasajul (fierberea) mustului de mied la o temperatură cuprinsă între 95 și 105 °C, mustul fiind compus dintr-o parte de miere și două părți de apă (eventual apă și suc de fructe), la care se pot adăuga ierburi aromatice sau condimente. Pentru a produce mied cu fructe, cel puțin 30 % din volumul de apă trebuie înlocuit cu suc de fructe.

Etapa 2

Răcirea mustului până la 20-22 °C, temperatura ideală pentru înmulțirea drojdiei. Mustul trebuie răcit în aceeași zi în care a fost produs, iar timpul de răcire depinde de eficacitatea instalației de răcire. Răcirea garantează siguranța microbiologică a mustului.

Etapa 3

Preparare – adăugarea unei soluții de drojdie peste must într-un bazin de fermentare.

Etapa 4

Fermentație puternică: 6-10 zile. Menținerea temperaturii la max. 28 °C garantează derularea corectă a procesului de fermentație.

Fermentație ușoară: 3-6 săptămâni. Perioada de fermentație ușoară permite obținerea parametrilor fizico-chimici corespunzători.

Etapa 5

Tirajul mustului care plutește deasupra sedimentelor.

După obținerea unui conținut de alcool de cel puțin 12 % vol., ar trebui efectuat un tiraj înainte de învechire. Aceasta garantează obținerea caracteristicilor fizico-chimice și organoleptice corespunzătoare ale miedului. Faptul de a lăsa mustul fermentat deasupra drojdiei după expirarea perioadei de fermentație ușoară are efecte negative asupra caracteristicilor organoleptice, datorită autolizei drojdiilor.

Etapa 6

Perioada de învechire a „trójniak” este de cel puțin un an.

Etapa 7

Condimentare (compoziție) – această etapă se referă la prepararea unui produs final având caracteristicile organoleptice și fizico-chimice specifice ale „trójniak”, definite la punctul 3.5, Descrierea produsului agricol sau alimentar. Pentru a garanta respectarea indicatorilor necesari, este posibil să se corecteze caracteristicile organoleptice și fizico-chimice prin adăugarea:

—	de miere pentru a îndulci miedul;

—	de ierburi aromatice și condimente.

Această etapă vizează obținerea unui produs cu aroma specifică a „trójniak”.

Etapa 8

Turnarea în recipiente unitare la o temperatură situată între 55 și 60 °C. Se recomandă ca „trójniak” să fie prezentat în ambalaje tradiționale, cum ar fi: damigene, recipiente din ceramică sau butoaie de stejar.

3.7. Specificitatea produsului agricol sau alimentar

Specificitatea „trójniak” se datorează:

—	preparării mustului (compoziția și proporția de materii prime);

—	învechirii și maturării;

—	caracteristicilor sale fizico-chimice și organoleptice.

Prepararea mustului (compoziția și proporția de materii prime):

Specificitatea „trójniak” se datorează, în special, utilizării și respectării stricte a proporțiilor stabilite de miere și apă – o parte de miere pentru două părți de apă – pentru mustul de mied. Păstrarea acestor proporții este fundamentală în toate etapele viitoare ale producției de „trójniak”, care îi conferă caracteristicile unice.

Învechirea și maturarea

Conform rețetei tradiționale vechi polone, specificitatea produsului depinde de învechirea și maturarea acestuia pentru o perioadă determinată. În cazul „trójniak”, această perioadă este de cel puțin un an.

Caracteristicile fizico-chimice și organoleptice:

Respectarea tuturor etapelor de producție cuprinse în caietul de sarcini garantează obținerea unui produs cu gust și aromă unice. Gustul și mirosul unice ale „trójniak” se datorează conținutului adecvat de zahăr și alcool:

—	zaharuri reducătoare după inversiune: > 65-120 g/l;

—	conținut total de zahăr, calculat pe baza concentrației reale de alcool (în % vol.) înmulțită cu 18: min. 323 g;

—	conținut de alcool: 12-15 % vol.

Datorită proporțiilor stricte ale ingredientelor utilizate la producerea sa, „trójniak” are o consistență tipic vâscoasă și fluidă, ceea ce îl diferențiază de alte tipuri de mied.

3.8. Caracterul tradițional al produsului agricol sau alimentar

Modul de obținere tradițional:

În Polonia, producția de mied reprezintă o tradiție veche de peste o mie de ani, caracterizată printr-o mare diversitate. Ca urmare a dezvoltării și îmbunătățirii de-a lungul secolelor a modului de obținere au apărut multe tipuri de mied. Istoria producerii de mied datează de la începutul suveranității statale a Poloniei. În anul 966, diplomatul, comerciantul și călătorul Ibrahim ibn Yaqub a scris: „pe lângă mâncare, carne și pământ de arat, țara lui Mieszko I are din belșug mied, cu alte cuvinte vinuri slave și băuturi alcoolice”. (Mieszko I a fost primul domnitor istoric al Poloniei.) Cronicile lui Gallus Anonymus, care a consemnat istoria polonă la cumpăna dintre secolele XI și XII, conțin, de asemenea, numeroase trimiteri la producția de mied.

Materialele care descriu arta culinară din Polonia secolelor XVII și XVIII conțin nu numai trimiteri generale la mied, ci și la diferitele tipuri de mied. În funcție de modul de obținere, acestea se numesc: „półtorak”, „dwójniak”, „trójniak” și „czwórniak”. Fiecare dintre acestea se referă la un tip diferit de mied, produs pe baza diferitelor proporții de miere și apă sau suc, având perioade de învechire diferite. Tehnica de producție a „trójniak” a fost utilizată, cu mici modificări, timp de secole.

Compoziția tradițională:

Împărțirea tradițională a miedului în patru categorii, și anume „półtorak”, „dwójniak”, „trójniak” și „czwórniak” a existat în Polonia de secole și se păstrează chiar și în zilele noastre în conștiința consumatorilor. După cel de-al doilea război mondial, s-a încercat regularizarea împărțirii tradiționale a miedului în patru categorii. În cele din urmă, această împărțire a fost consacrată în legislația polonă în anul 1948 prin Legea privind producția vinurilor, a musturilor, a miedurilor, precum și comerțul cu aceste produse (Jurnalul național al Republicii Polonia din 18 noiembrie 1948). Acest act conține normele privind producția miedurilor, specificând proporțiile de miere și apă, precum și cerințele tehnologice. Proporțiile de apă și miere pentru „trójniak” sunt următoarele: „Numai miedul produs dintr-o parte de miere naturală și două părți de apă se poate numi «trójniak»”.

3.9. Cerințe minime și proceduri de control al specificității

Controalele obligatorii cuprind:

—	respectarea proporțiilor determinate ale ingredientelor din mustul de mied;

—	respectarea perioadei de învechire;

—	caracteristicile organoleptice ale produsului finit (gust, miros, culoare, limpezime);

—

Controalele obligatorii se efectuează cel puțin o dată pe an.

Etapa 4:

În timpul procesului de fermentație, ar trebui efectuate teste de laborator regulate privind caracteristicile organoleptice (gust și miros) și parametrii fizico-chimici, cum ar fi conținutul de alcool și cel de zaharuri, care pot prezenta variații în timpul procesului de fermentație alcoolică.

Etapa 6:

În timpul procesului de învechire, ar trebui efectuate controale regulate privind caracteristicile organoleptice ale produsului, precum și indicatorii fizico-chimici, cum ar fi conținutul de alcool, conținutul total de zahăr, aciditatea totală și aciditatea volatilă.

Etapa 8:

Înainte de îmbuteliere, se efectuează controale privind diferiții parametri fizico-chimici și organoleptici specificați la punctul 3.5, Descrierea produsului agricol sau alimentar.

4. Autorități sau organisme însărcinate cu verificarea respectării caietului de sarcini

4.1. Denumirea și adresa

Denumire:

Główny Inspektorat Jakości Handlowej Artykułów Rolno - Spożywczych

Adresă:

ul. Wspólna 30

00-930 Warszawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 226232900

Fax:

+48 226232998

E-mail:

—

☒ Public(ă)

☐ Privat(ă)

4.2. Responsabilități specifice ale autorității sau organismului

Autoritatea de control menționată anterior este responsabilă de verificarea întregului caiet de sarcini.

CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI STG

REGULAMENTUL (CE) NR. 509/2006 AL CONSILIULUI

„CZWÓRNIAK”

Nr. CE: PL-TSG-007-0035 — 6.9.2006

1. Denumirea și adresa grupului solicitant

Denumire:

Krajowa Rada Winiarstwa i Miodosytnictwa przy Stowarzyszeniu Naukowo-Technicznym Inżynierów i Techników Przemysłu Spożywczego

Adresă:

ul. Czackiego 3/6

00-043 Warszawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 228282721

E-mail:

krwim@sitspoz.pl

2. Statul membru sau țara terță

Polonia

3. Caietul de sarcini al produsului

3.1. Denumirea care trebuie înregistrată

„Czwórniak”

În procesul de comercializare, eticheta produsului poate conține următoarea mențiune: „miód pitny wytworzony zgodnie ze staropolską tradycją” (mied produs după o veche tradiție polonă). Această mențiune trebuie tradusă în celelalte limbi oficiale.

3.2. Denumirea

—	☒	este specifică în sine
—	☒	exprimă specificitatea produsului agricol sau alimentar

Denumirea „czwórniak” derivă de la cifra „4” (PL: „cztery”) și se referă în mod direct la compoziția și modul de obținere cu tradiție istorică folosite la prepararea „czwórniak” – și anume la proporțiile determinate de apă și miere în mustul de mied, care sunt de o parte miere la trei părți apă. Prin urmare, această denumire exprimă specificitatea produsului. Dat fiind că termenul de „czwórniak” este un cuvânt utilizat exclusiv pentru a desemna un tip specific de mied, și denumirea ar trebui considerată specifică în sine.

3.3. Rezervarea denumirii solicitate în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006

—	☐	Înregistrare însoțită de rezervarea denumirii
—	☒	Înregistrare fără rezervarea denumirii

3.4. Tipul produsului

Clasa 1.8. Alte produse menționate în anexa I

3.5. Descrierea produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1

„Czwórniak” este un tip de mied, o băutură limpede obținută prin fermentația mustului, caracterizată prin aroma și gustul de miere ale materiei prime utilizate.

Aroma „Czwórniak” poate fi amplificată de gustul mirodeniilor utilizate. Culoarea produsului poate varia de la auriu la chihlimbariu închis, în funcție de varietatea de miere utilizată la producția acestuia.

Caracteristicile fizico-chimice ale miedului „czwórniak” sunt:

—	conținut de alcool: 9-12 % vol.;

—	zaharuri reducătoare după inversiune: 35-90 g/l;

—	aciditate totală exprimată în concentrație de acid malic: 3,5-8 g/l;

—	aciditate volatilă exprimată în concentrație de acid acetic: max. 1,4 g/l;

—	conținut total de zahăr, calculat pe baza concentrației reale de alcool (în % vol.) înmulțită cu 18: min. 240 g;

—

extract nereducător: nu mai puțin de:

—

15 g/l;

—	20 g/l, în cazul miedului cu fructe;

—	cantitate de sedimente: min. 1,3 g/l, în cazul miedului cu fructe.

Se interzice utilizarea conservanților, a stabilizatorilor și a coloranților și aromelor artificiale la producția de „czwórniak”.

3.6. Descrierea modului de obținere a produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1

Materii prime:

—

Miere naturală de albine, având următorii parametri:

—	conținut de apă: max. 20 % (m/m);

—	conținut de zaharuri reducătoare: min. 70 % (m/m);

—	conținut de zaharoză, inclusiv melezitoză: max. 5 % (m/m);

—	aciditate totală: 1-5 ml de soluție de 1 mol/l NaOH pentru 100 g de miere,

—	conținut de 5-hidroximetilfurfurol (HMF): max. 4,0 mg/100 g de miere.

—	Levură pentru mied de fermentație superioară – se utilizează pentru prepararea de mied cu conținut ridicat de alcool.

—	Ierburi aromatice și mirodenii: cuișoare, scorțișoară, nucșoară sau ghimbir.

—	Sucuri naturale de fructe sau fructe proaspete.

Modul de obținere:

Etapa 1

Brasajul (fierberea) mustului de mied la o temperatură cuprinsă între 95 °C și 105 °C. Proporțiile necesare pentru prepararea „czwórniak” sunt: o parte miere la trei părți apă (eventual apă și suc de fructe), la care se pot adăuga ierburi aromatice sau mirodenii. Pentru a produce mied cu fructe, cel puțin 30 % din volumul de apă trebuie înlocuit cu suc de fructe.

Etapa 2

Răcirea mustului până la 20 °C-22 °C, temperatura ideală pentru multiplicarea levurii. Mustul trebuie răcit în aceeași zi în care a fost produs, iar timpul de răcire depinde de eficacitatea instalației de răcire. Răcirea garantează siguranța microbiologică a mustului.

Etapa 3

Adăugarea levurii – adăugarea unei soluții de levură peste must într-un bazin de fermentare.

Etapa 4

Fermentație puternică: 6-10 zile. Menținerea temperaturii la max. 28 °C garantează derularea corectă a procesului de fermentație.

Fermentație ușoară: 3-6 săptămâni. Perioada de fermentație ușoară permite obținerea parametrilor fizico-chimici corespunzători.

Etapa 5

Tragerea mustului fermentat, separat de sedimente.

După obținerea unui conținut de alcool de cel puțin 9 % vol., ar trebui efectuată o tragere înainte de învechire. Aceasta garantează obținerea caracteristicilor fizico-chimice și organoleptice corespunzătoare ale miedului. Faptul de a lăsa mustul fermentat deasupra drojdiilor după expirarea perioadei de fermentație ușoară are efecte negative asupra caracteristicilor organoleptice, din cauza autolizei drojdiilor.

Etapa 6

Această etapă este esențială în vederea obținerii caracteristicilor organoleptice specifice ale produsului.

Perioada de învechire a „czwórniak” este de cel puțin nouă luni.

Etapa 7

Aromare (compoziție) – această etapă se referă la prepararea unui produs final având caracteristicile organoleptice și fizico-chimice specifice ale „czwórniak”, definite la punctul 3.5, Descrierea produsului agricol sau alimentar. Pentru a garanta respectarea parametrilor necesari, este posibil să se corecteze caracteristicile organoleptice și fizico-chimice prin adăugarea de:

—	miere pentru a îndulci miedul;

—	ierburi aromatice și mirodenii.

Această etapă vizează obținerea unui produs cu aroma specifică a „czwórniak”.

Etapa 8

Turnarea în recipiente unitare la o temperatură aflată între 55 °C și 60 °C. Se recomandă ca „czwórniak” să fie prezentat în ambalaje tradiționale, cum ar fi: damigene, recipiente din ceramică sau butoaie de stejar.

3.7. Specificitatea produsului agricol sau alimentar

Specificitatea „czwórniak” se datorează:

—	modului de preparare a mustului (compoziția și proporția materiilor prime);

—	modului de învechire și maturare;

—	caracteristicilor sale fizico-chimice și organoleptice.

Prepararea mustului (compoziția și proporția materiilor prime):

Specificitatea „czwórniak” se datorează, în special, utilizării și respectării stricte a proporțiilor stabilite de miere și apă – o parte miere la trei părți apă – pentru mustul de mied. Păstrarea acestor proporții este fundamentală în toate etapele viitoare ale producției de „czwórniak”, care îi conferă caracteristicile unice.

Învechirea și maturarea:

Conform vechii rețete tradiționale polone, specificitatea produsului depinde de învechirea și maturarea acestuia pe o perioadă determinată. În cazul „czwórniak”, această perioadă este de cel puțin nouă luni.

Caracteristicile fizico-chimice și organoleptice:

Respectarea tuturor etapelor de producție cuprinse în caietul de sarcini garantează obținerea unui produs cu gust și aromă unice. Unicitatea gustului și mirosului miedului „czwórniak” se datorează conținutului adecvat de zahăr și alcool:

—	zaharuri reducătoare după inversiune: > 35-90 g/l;

—	conținut total de zahăr, calculat pe baza concentrației reale de alcool (în % vol.) înmulțită cu 18: min. 240 g;

—	conținut de alcool: 9-12 % vol.

Datorită proporțiilor stricte ale ingredientelor utilizate la producerea sa, „czwórniak” are o consistență tipic vâscoasă și fluidă, care îl diferențiază de alte tipuri de mied.

3.8. Caracterul tradițional al produsului agricol sau alimentar

Modul tradițional de obținere:

În Polonia, producția de mied reprezintă o tradiție veche de peste o mie de ani, caracterizată printr-o mare diversitate. Ca urmare a dezvoltării și îmbunătățirii de-a lungul secolelor a modului de obținere au apărut multe tipuri de mied. Tradiția producerii de mied datează de la începutul suveranității statale a Poloniei. În anul 966, diplomatul, comerciantul și călătorul Ibrahim ibn Yaqub a scris: „pe lângă mâncare, carne și pământ de arat, țara lui Mieszko I are din belșug mied, astfel fiind numite băuturile alcoolice și vinurile slave”. (Mieszko I a fost primul domnitor istoric al Poloniei.) Cronicile lui Gallus Anonymus, care a consemnat istoria polonă la cumpăna dintre secolele XI și XII, conțin, de asemenea, numeroase trimiteri la producția de mied.

Materialele care descriu arta culinară din Polonia secolelor XVII și XVIII conțin nu numai trimiteri generale la mied, ci și la diferitele tipuri de mied. În funcție de modul de obținere, acestea se numesc: „półtorak”, „dwójniak”, „trójniak” și „czwórniak”. Fiecare dintre acestea se referă la un tip diferit de mied, produs pe baza diferitelor proporții de miere și apă sau suc, având perioade de învechire diferite. Tehnica de producție a „czwórniak” a fost utilizată, cu mici modificări, timp de secole.

Compoziția tradițională:

Împărțirea tradițională a miedului în patru categorii, și anume „półtorak”, „dwójniak”, „trójniak” și „czwórniak” a existat în Polonia de secole și se păstrează chiar și în zilele noastre în conștiința consumatorilor. După cel de-al Doilea Război Mondial, s-a încercat regularizarea împărțirii tradiționale a miedului în patru categorii. În cele din urmă, această împărțire a fost consacrată în legislația polonă în anul 1948 prin Legea privind producția vinurilor, a musturilor, a miedurilor, precum și comerțul cu aceste produse (Jurnalul național al Republicii Polonia din 18 noiembrie 1948). Acest act conține normele privind producția miedurilor, specificând proporțiile de miere și apă, precum și cerințele tehnologice. Proporțiile de apă și miere pentru „czwórniak” sunt precizate astfel: „Numai miedul produs dintr-o parte miere naturală și trei părți apă se poate numi «czwórniak»”.

3.9. Cerințe minime și proceduri de control al specificității

Controalele obligatorii cuprind:

—	respectarea proporțiilor determinate ale ingredientelor din mustul de mied,

—	respectarea perioadei de învechire;

—	caracteristicile organoleptice ale produsului finit (gust, miros, culoare, limpezime);

—

Controalele obligatorii se efectuează cel puțin o dată pe an.

Etapa 4:

În timpul procesului de fermentație, ar trebui efectuate teste de laborator regulate privind caracteristicile organoleptice (gust și miros) și parametrii fizico-chimici, cum ar fi conținutul de alcool și cel de zaharuri, care pot prezenta variații în timpul procesului de fermentație alcoolică.

Etapa 6:

Etapa 8:

Înainte de îmbuteliere, se efectuează controale privind diferiții parametri fizico-chimici și organoleptici specificați la punctul 3.5, Descrierea produsului agricol sau alimentar.

4. Autorități sau organisme însărcinate cu verificarea respectării caietului de sarcini

4.1. Denumirea și adresa

Denumire:

Główny Inspektorat Jakości Handlowej Artykułów Rolno - Spożywczych

Adresă:

ul. Wspólna 30

00-930 Warszawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 226232900

Fax

+48 226232998

E-mail:

—

☒ Public(ă)

☐ Privat(ă)

4.2. Responsabilități specifice ale autorității sau organismului

Autoritatea de control menționată anterior este responsabilă de verificarea întregului caiet de sarcini.

CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI STG

REGULAMENTUL (CE) NR. 509/2006 AL CONSILIULUI

„KIEŁBASA JAŁOWCOWA”

Nr. CE: PL-TSG-007-0047 — 5.12.2006

1. Denumirea și adresa grupului solicitant

Denumire:

Związek „Polskie Mięso”

Adresa:

ul. Chałubińskiego 8

00-613 Warszawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 228302657

Fax:

+48 228301648

E-mail:

info@polskie-mieso.pl

2. Statul membru sau țara terță

Polonia

3. Caracterul specific al produsului

3.1. Denumire (denumiri) care trebuie înregistrată (înregistrate) [articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

„Kiełbasa jałowcowa”

3.2. A se indica dacă denumirea

—	☐	este specifică
—	☒	exprimă caracterul specific al produsului agricol sau alimentar

Denumirea „kiełbasa jałowcowa” exprimă caracterul specific al produsului, care este legat în primul rând de gustul și aroma lui deosebite. Aceste însușiri reflectă utilizarea în procesul de producție a bacelor de ienupăr, care sunt fin mărunțite chiar înainte de a fi adăugate la carne, precum și utilizarea ramurilor de ienupăr în procesul de afumare.

3.3. A se indica dacă rezervarea denumirii solicitate este în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006

—	☐	Înregistrare însoțită de rezervarea denumirii
—	☒	Înregistrare fără rezervarea denumirii

3.4. Tipul produsului

Clasa 1.2. Preparate din carne (tratate termic, sărate, afumate etc.)

3.5. Descrierea produsului agricol sau alimentar care poartă denumirea de la punctul 3.1 [articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

„Kiełbasa jałowcowa” are aspect de baton cu suprafața încrețită uniform și este sub formă de șirag. Produsul are o formă circulară caracteristică și nu prezintă pliuri longitudinale exterioare. Șiragul de cârnați există în două dimensiuni:

—	dimensiune mică, în membrane naturale cu un diametru de peste 32 mm și cu o greutate de aproximativ 0,5 kg;

—	dimensiune mare, în membrane artificiale din substanțe proteice cu un diametru de 36 mm și cu o greutate de aproximativ 0,8 kg;

„Kiełbasa jałowcowa” prezintă o culoare maro închis, uniform repartizată pe întreaga suprafață, ceea ce constituie o însușire caracteristică cârnaților puternic afumați.

Din punct de vedere al consistenței și al senzației tactile, suprafața șiragului de cârnați este netedă, uscată și încrețită uniform, cu o membrană care aderă perfect la umplutură.

Gustul și frăgezimea caracteristice produsului sunt obținute prin selectarea materiilor prime, a condimentelor (în special ienupărul), precum și prin afumarea naturală care face parte din procesul de producție.

Compoziție chimică:

—	conținut de proteine – nu mai puțin de 15,0 %;

—	conținut de apă – nu mai mult de 60,0 %;

—	conținut de grăsime – nu mai mult de 35,0 %;

—	conținut de sare – nu mai mult de 3,5 %;

—	conținut de nitrat (III) și de nitrat (V) exprimat ca NaNO2 – nu mai mult de 0,0125 %.

Valorile corespunzătoare compoziției chimice de mai sus garantează calitatea tradițională a produsului. Cantitatea produsului finit obținută trebuie să fie de 75 % (+/– 3 %) din cantitatea de carne utilizată ca materie primă.

3.6. Descrierea metodei de producție a produsului agricol sau alimentar care poartă denumirea de la punctul 3.1 [articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007 al Comisiei]

Ingrediente:

Carne (100 kg de materie primă):

—	Carne de porc clasa I cu un conținut de grăsime de până la 15 % – 20 kg;

—	Carne de porc clasa IIA cu un conținut de grăsime de până la 20 % – 50 kg;

—	Carne de porc clasa III cu un conținut de grăsime de până la 25 % – 20 kg;

—	slănină tranșată porționată – 10 kg.

Până la 50 % din carnea de porc din clasa IIA sau din clasa III poate fi înlocuită cu carne de vită.

Condimente (per 100 kg de carne):

—	piper natural – 0,17 kg;

—	ienupăr – 0,12 kg;

—	zahăr – 0,20 kg.

Alți aditivi:

—	amestec de sărare [pe baza unui amestec de sare de masă (NaCl) și nitrit de sodiu (NaNO2)] – aproximativ 2 kg.

Alimentația porcilor în contextul producerii de carne de porc destinată utilizării pentru producerea cârnatului „kiełbasa jałowcowa”:

Prin alimentație se urmărește îngrășarea porcilor în vederea obținerii de carne grasă cu un conținut ridicat de grăsime. Scopul este producerea de porci cu o greutate de până la 120 kg, care prezintă un conținut mai ridicat de grăsime intramusculară (peste 3 %).

—	Îngrășarea vizează rasele de porci cu dezvoltare lentă, iar un regim adecvat de îngrășare face posibilă obținerea conținutului dorit de grăsime intramusculară. Rasele folosite pentru îngrășare nu poartă gena RN, iar gena RYR 1T este prezentă la 20 % din populație.

—	Îngrășarea ar trebui să se desfășoare în trei etape – etapa I până la aproximativ 60 kg, etapa II până la aproximativ 90 kg și etapa III până la 120 kg.

—

Îngrășarea animalelor până la greutatea de aproximativ 90 kg se realizează prin utilizarea a două tipuri de furaje combinate. Furajele combinate (rații) conțin:

—	ca elemente energetice: gozuri de cereale – grâu, orz, secară, ovăz, triticală sau porumb; gozurile de porumb și gozurile de soiuri de ovăz decorticat pot reprezenta până la 30 % din amestecuri;

—	ca elemente proteice: gozuri de lupin, bob și de mazăre, șroturi de soia, șroturi de rapiță, turte de rapiță, drojdie furajeră sau furaj verde uscat.

—

Furajele combinate (rații) pentru animale cu greutatea cuprinsă între 90-120 kg conțin:

—	ca elemente energetice: gozuri de grâu, orz, secară și de triticală. Gozurile de porumb și gozurile de soiuri de ovăz decorticat nu pot fi utilizate în amestecuri (rații);

—	ca elemente proteice: gozuri de leguminoase (lupin, bob și mazăre), șroturi de soia, turte de rapiță sau șroturi de rapiță și furaj verde uscat.

—	Pe toată durata îngrășării este interzisă folosirea următoarele elemente: uleiuri vegetale, furaje de origine animală, cum ar fi laptele praf, zerul uscat, făina de pește.

—

Cantitatea de energie metabolică din amestecuri în toate etapele de îngrășare este cuprinsă între 12-13 MJ la ME/kg de amestec. Conținutul proteic din amestecuri ar trebui să se încadreze aproximativ între 16-18 % în prima etapă de îngrășare, 15-16 % în a doua etapă și aproximativ 14 % în ultima etapă.

—	Rațiile destinate porcilor pentru îngrășare pot consta fie doar în furaje nutritive, fie în furaje nutritive și furaje grosiere, cum ar fi cartofii și furajul verde.

Etape ale producerii cârnatului „kiełbasa jałowcowa”:

Etapa 1

–

Porționarea în prealabil a tuturor ingredientelor din carne. Asigurarea unei dimensiuni uniforme a bucăților de carne (diametru de aproximativ 5 cm).

Etapa 2

–

Sărarea tradițională (metoda la sec) timp de aproximativ 48 de ore, cu un amestec de sărare.

Etapa 3

–

Procesare mecanică: Carnea din clasa I este mărunțită în bucăți de aproximativ 20 mm, carnea din clasa IIA în bucăți de aproximativ 8 mm, iar carnea din clasa III în bucăți de aproximativ 3 mm, apoi este amestecată la cuter împreună cu 5 kg de gheață.

Etapa 4

–

Amestecarea tuturor ingredientelor din carne și a condimentelor: piper natural, zahăr și ienupăr, care este măcinat chiar înainte de a fi adăugat în malaxor.

Etapa 5

–

Umplerea intestinelor de porc cu un diametru de peste 32 mm sau a membranelor artificiale din substanțe proteice cu un diametru de 36 mm, răsucirea membranelor și formarea șiragurilor de cârnați. La prepararea cârnaților, se pot folosi două tipuri de membrană:

—	șiraguri de dimensiuni mai mici din intestine de porc subțiri, cu o greutate de 0,5 kg;

—	șiraguri de dimensiuni mai mari din membrane artificiale din substanțe proteice, cu o greutate de 0,8 kg.

Etapa 6

–

Păstrarea timp de două ore la o temperatură care să nu depășească 30 °C. În prealabil se usucă suprafața, se lasă să acționeze ingredientele din batoane.

Etapa 7

–

Uscarea suprafeței, apoi afumarea fierbinte tradițională (timp de aproximativ 120 de minute) și aplicarea tratamentului termic până când se obține o temperatură de cel puțin 70 °C în interiorul batoanelor.

Etapa 8

–

Răcirea timp de 24 de ore.

Etapa 9

–

Afumarea la rece, folosindu-se așchii de fag și ramuri de ienupăr (timp de aproximativ 120 de minute), urmată de uscare la o temperatură cuprinsă 14 și 18 °C, timp de 3-5 zile, până la obținerea unui randament de 75 % (+/– 3 %).

3.7. Caracterul specific al produsului agricol sau alimentar [articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007 al Comisiei]

Caracterul specific al cârnaților „kiełbasa jałowcowa” este asigurat de mai multe însușiri caracteristice produsului:

—	frăgezime, suculență și proprietățile specifice ale cărnii;

—	gust și aromă deosebite;

—	formă uniformă.

Frăgezimea, suculența și proprietățile specifice ale cărnii:

Carnea de porc provenind de la rase cu dezvoltare lentă, îngrășate până la atingerea unei greutăți de aproximativ 120 kg și care prezintă trăsăturile genetice descrise la punctul 3.6, constituie un ingredient de bază al „kiełbasa jałowcowa”, care influențează caracterul specific al cârnatului. Respectarea acestor cerințe asigură un conținut de grăsime intramusculară de peste 3 % și garantează proprietățile gustative și tehnologice adecvate ale cărnii. Acestea reprezintă elemente esențiale pentru producerea de „kiełbasa jałowcowa”. Utilizarea materiilor prime de acest tip și respectarea metodei tradiționale de producere, acordându-se o atenție specială etapelor de amestecare la cuter, sărare și afumare, asigură frăgezimea și suculența deosebite ale „kiełbasa jałowcowa”.

Gustul și aroma deosebite:

Caracterul specific al „kiełbasa jałowcowa” este în primul rând legat de gustul și aroma sa unice, obținute prin utilizarea bacelor de ienupăr în procesul de producție. Măcinarea bacelor de ienupăr chiar înainte de începerea procesului de producție potențează gustul caracteristic al cârnatului și contribuie la caracterul său specific, în timp ce utilizarea ienupărului în procesul de afumare îi accentuează gustul și îi intensifică aroma excepțională.

Formă uniformă:

Cârnatul „kiełbasa jałowcowa” se distinge de celelalte tipuri de cârnați prin forma sa specifică. Cârnatul se comercializează numai în două forme foarte similare, aspect care îl face ușor de recunoscut de consumatori. „Kiełbasa jałowcowa” are aspectul de baton cu suprafața încrețită uniform și se prezintă sub formă de șirag. Produsul are o formă circulară caracteristică și nu prezintă pliuri longitudinale exterioare.

3.8. Caracterul tradițional al produsului agricol sau alimentar [articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Materia primă tradițională:

Ienupăr

„Wielka Encyklopedia Powszechna Ilustrowana” din 1903 (Marea Enciclopedie Universală Ilustrată) se referă la una dintre proprietățile folositoare ale acestui arbust, care de secole este destul de răspândit în Polonia, și anume proprietatea ienupărului de a emana o aromă plăcută atunci când este ars. De asemenea, enciclopedia precizează că ramurile, așchiile și bacele de ienupăr pot fi utilizate în procesul de afumare pentru a conferi cărnii un gust și o aromă deosebite. Documente datând din a doua jumătate a secolului al-XIX-lea arată că deja din acea perioadă ienupărul era folosit ca ingredient sau condiment pentru mâncărurile și preparatele pe bază de carne. „Encyklopedyja Powszechna”, publicată la Varșovia în 1863, menționează că bacele de ienupăr au un gust picant, dulce-amar și prezintă o aromă plăcută, fiind frecvent folosite drept condiment. Încă de la sfârșitul anilor 1940 a fost stabilită în Polonia o metodă standard de producere a „kiełbasa jałowcowa”, care folosea boabele de ienupăr și fumul aromatizat pe bază de ienupăr [a se vedea articolul din publicația industriei cărnii, „Gospodarka Mięsna” (1954, numărul 3), intitulat „Regulacja asortymentów wędlin na zaopatrzenie rynku”].

Carne de porc

Carnea provenind de la porcii destinați producerii de „kiełbasa jałowcowa” trebuie să aibă un conținut de grăsime intramusculară mai mare de 3 %. Aceasta este textura care conferă produsului gradul dorit de frăgezime, suculență și gustul excelent. Utilizarea acestui tip de carne are o influență hotărâtoare asupra calității și caracterului specific al produsului final și este conformă cu metoda tradițională de producere.

Metoda tradițională de producere și de compoziție:

Afumatul este o metodă de conservare a cărnii, iar metoda cea mai răspândită de afumare era prin arderea ienupărului. Metoda este consemnată în vechi manuscrise poloneze, precum însemnările unui administrator anonim de moșie din anii 1780, care reunesc rețete de preparare a cărnii [Archiwum Główne Akt Dawnych (AGAD) din Varșovia, „Zbiór z Muzeum Narodowego”, ref. 1249]. Adam Mickiewicz, bardul național al Poloniei, se referă la aprecierea de care se bucură metoda de afumare a cărnii cu ienupăr într-o descriere a unui mic dejun la un conac, în poemul său „Pan Tadeusz” din 1834: „felii de limbă și de șuncă – toate foarte gustoase și pregătite în casă, afumate cu ienupăr în horn.”

Tradiția condimentării și afumării cu ienupăr a cărnii a fost cultivată în variante locale și regionale care se diferențiau nu numai prin folosirea de tehnologii diferite, ci și, uneori, de tipuri de carne diferite. După cum W. Łęg menționează în eseul „Z doświadczeń przy produkcji wędlin”, din publicația „Gospodarka Mięsna” (1953, numărul 6), se făceau experimente cu „kiełbasa jałowcowa” preparat din carne de vânat (carne de iepure sau de mistreț la care se adăuga carne de porc). Cârnații prezentau un gust diferit, dar aceeași rețetă (umplutură și afumare cu ienupăr) era folosită în toate cazurile. Un specialist din industria cărnii care călătorea prin regiunea Kurpie a consemnat următoarele într-un articol referitor la specialitățile din carne, apărut în publicația „Gospodarka Mięsna” (1950, numărul 7-8), cu privire la varietatea locală de „kiełbasa jałowcowa”: „Cârnat din Myszyniec, regiunea Kurpie, afumat cu ienupăr și condimentat cu boabe de ienupăr. Cârnat uscat, cu aromă și gust caracteristice și deosebite.”

După 1945, potrivit doctrinei de planificare centrală, s-a hotărât crearea unei industrii a cărnii bazată pe mari unități de prelucrare. În vederea îmbunătățirii calității și gustului, s-a introdus standardizarea produselor și a tehnologiei bazate pe rețete tradiționale. În anii 1947 și 1948, „kiełbasa jałowcowa” figurează ca denumire de produs în standardele de comercializare a produselor alimentare. În 1954, se introduce un standard armonizat pentru „kiełbasa jałowcowa”, care, ulterior, se dezvoltă în standardul din 1964 al Oficiului central pentru industria de prelucrare a cărnii (Wydawnictwo Przemysłu Lekkiego i Spożywczego, Varșovia, 1964). Prezenta cerere se întemeiază pe acest standard.

Standardele erau concepute în scopul de a asigura gradul cel mai înalt posibil de calitate pentru „kiełbasa jałowcowa”. Cu toate că standardul pe care se întemeiază prezenta cerere nu mai are caracter obligatoriu, el reprezintă în continuare standardul de producție cel mai înalt pentru „kiełbasa jałowcowa”.

3.9. Cerințe minime și proceduri de verificare a caracterului specific [articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Următoarele elemente trebuie supuse controlului în vederea stabilirii caracterului specific al „kiełbasa jałowcowa”:

Calitatea materiei prime utilizate în producție (carne de porc, condimente), inclusiv:

—	calitatea tehnologică a cărnii;

—	modalitatea de îngrășare;

—	timpul de sărare;

—	condimentele folosite în producerea cârnatului „kiełbasa jałowcowa” și proporțiile în care ele sunt folosite.

Afumarea cârnatului „kiełbasa jałowcowa”

În cadrul unui control, trebuie verificate următoarele elemente:

—	menținerea temperaturii necesare pentru afumarea fierbinte tradițională, precum și a temperaturii de încălzire;

—	menținerea duratei și a temperaturii de afumare repetată la rece;

—	utilizarea de așchii de fag și de ramuri de ienupăr pentru afumarea la rece.

Calitatea produsului finit:

—	conținut de proteine;

—	conținut de apă;

—	conținut de grăsime;

—	conținut de clorură de sodiu;

—	conținut de nitrat (III) și de nitrat (V);

—	gust și aromă.

4.	Forma produsului.

Frecvența controalelor

O dată la două luni trebuie efectuate controale ale etapelor menționate anterior. În cazul în care funcționarea este corectă la nivelul tuturor etapelor, frecvența se poate reduce la două controale pe an.

În cazul în care apar nereguli în oricare dintre etape, trebuie crescută frecvența controalelor la nivelul etapei respective (o dată la două luni). Controalele la nivelul celorlalte etape pot fi efectuate în continuare o dată la șase luni.

4. Autorități sau organisme responsabile de verificarea respectării caietului de sarcini

4.1. Denumirea și adresa

Denumire:

Główny Inspektorat Jakości Handlowej Artykułów Rolno-Spożywczych

Adresa:

ul. Wspólna 30

00-930 Warsawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 226232901

Fax

+48 226232099

E-mail:

—

☒ Public

☐ Privat

4.2. Responsabilități specifice ale autorității sau ale organismului

Autoritatea de control menționată anterior este responsabilă de verificarea întregului caiet de sarcini.

CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI STG

REGULAMENTUL (CE) NR. 509/2006 AL CONSILIULUI

„KIEŁBASA MYŚLIWSKA”

Nr. CE: PL-TSG-0007-0053 — 19.3.2007

1. Denumirea și adresa grupului solicitant

Denumire:

Związek „Polskie Mięso”

Adresa:

ul. Chałubińskiego 8

00-613 Warszawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 228302657

Fax:

+48 228301648

E-mail:

info@polskie-mieso.pl

2. Statul membru sau țara terță

Polonia

3. Caietul de sarcini al produsului

3.1. Denumire (denumiri) care trebuie înregistrată (înregistrate) [articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

„Kiełbasa myśliwska”

3.2. A se indica dacă denumirea

—	☐	este specifică
—	☒	exprimă caracterul specific al produsului agricol sau alimentar

Denumirea „kiełbasa myśliwska” exprimă caracterul specific al produsului. Caracterul specific al produsului, astfel cum reiese din denumirea acestuia, se regăsește în derivatul etimologic de la cuvintele „myśliwy” (vânător) și „myślistwo” (vânătoare) și indică utilizarea sa inițială: preparatele din carne afumată de acest fel au fost inițial folosite de vânători ca provizii uscate. Perioada îndelungată de conservare și caracterul practic l-au transformat într-un element ideal al proviziilor pe care oamenii le iau cu ei cu ocazia excursiilor, călătoriilor și a sejururilor mai lungi în locuri unde este dificilă procurarea de mese calde. În timp, acest preparat a fost comercializat pe scară mai largă, însă denumirea sa nu s-a schimbat.

3.3. A se indica dacă rezervarea denumirii solicitate este în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006

—	☐	Înregistrare însoțită de rezervarea denumirii
—	☒	Înregistrare fără rezervarea denumirii

3.4. Tipul produsului

Clasa 1.2. Preparate din carne (tratate termic, sărate, afumate etc.)

3.5. Descrierea produsului agricol sau alimentar care poartă denumirea de la punctul 3.1 [articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Cârnatul „kiełbasa myśliwska” este scurt, de culoare maro închis și prezintă o suprafață încrețită uniform (fără cute longitudinale). Aspectul preparatului este de batoane curbate sub formă de semicerc, divizate de obicei în „perechi” (nedespărțite la punctul de răsucire a intestinului), cu o lungime de aproximativ 15 cm și cu un diametru de peste 32 mm.

Suprafața cârnatului „kielbasa myśliwska” este de culoare maro închis. În secțiunea transversală, se pot observa bucăți de culoare roșu închis de carne de porc din clasa I și bucăți de culoare roșu pal de carne de porc din clasa II.

La atingere, suprafața cârnatului este netedă, uscată și încrețită în mod uniform.

Gustul preparatului „kielbasa myśliwska” este specific cărnii de porc frăgezite, sărate, tratate termic, afumate, precum și condimentelor folosite.

Pe lângă gustul său specific, cârnatul se distinge prin frăgezimea sa.

Compoziție chimică:

—	conținut de proteine – nu mai puțin de 17,0 %;

—	conținut de apă – nu mai puțin de 55,0 %;

—	conținut de grăsime – nu mai puțin de 45,0 %;

—	conținut de sare – nu mai puțin de 4,5 %;

—	conținut de nitrat (III) și de nitrat (V) exprimat ca NaNO2 – nu mai mult de 0,0125 %.

Valorile corespunzătoare compoziției chimice de mai sus asigură calitatea tradițională a preparatului. Cantitatea preparatului finit obținută trebuie să fie mai mică de 68 % din cantitatea de carne utilizată ca materie primă.

3.6. Descrierea metodei de producție a produsului agricol sau alimentar care poartă denumirea de la punctul 3.1 [articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Ingrediente:

Carne (100 kg de materie primă)

—	Carne de porc clasa I cu un conținut de grăsime de până la 15 % – 30 kg;

—	Carne de porc clasa IIA cu un conținut de grăsime de până la 20 % – 50 kg;

—	Carne de porc clasa III cu un conținut de grăsime de până la 25 % – 20 kg;

Până la 50 % din carnea de porc din clasa IIA sau din clasa III poate fi înlocuită cu carne de vită.

Condimente (per 100 kg de carne)

—	piper natural – 0,15 kg;

—	ienupăr – 0,10 kg;

—	usturoi proaspăt – 0,10 kg;

—	zahăr – 0,20 kg.

Alți aditivi:

—	amestec de sărare [pe baza unui amestec de sare de masă (NaCl) și nitrit de sodiu (NaNO2)] – aproximativ 2 kg

—	amestec de frăgezire (cu următoarea compoziție: 1 litru de 10 % oțet alimentar, 1 litru de apă, 1 litru de ulei de rapiță sau de floarea-soarelui) – 3 litri

Alimentația porcilor în contextul producerii de carne de porc destinată utilizării pentru producerea cârnatului „kiełbasa myśliwska”:

—	Îngrășarea vizează rasele de porci cu dezvoltare lentă, iar un regim adecvat de îngrășare face posibilă obținerea conținutului dorit de grăsime intramusculară. Rasele folosite pentru îngrășare nu poartă gena RN, iar gena RYR 1T este prezentă la 20 % din populație.

—	Îngrășarea ar trebui să se desfășoare pe parcursul a trei etape – etapa I până la aproximativ 60 kg, etapa II până la aproximativ 90 kg și etapa III până la aproximativ 120 kg.

—

Îngrășarea animalelor până la greutatea de 90 kg se realizează prin utilizarea a două tipuri de furaje combinate. Furajele combinate (rații) conțin:

—	ca elemente energetice: gozuri de cereale – grâu, orz, secară, ovăz, triticală sau porumb; gozurile de porumb și gozurile de soiuri de ovăz decorticat pot reprezenta până la 30 % din amestec;

—	ca elemente proteice: gozuri de lupin, bob și de mazăre, șroturi de soia, șroturi de rapiță, turte de rapiță, drojdie furajeră sau furaj verde uscat.

—

Furajele combinate (rații) pentru animale cu greutatea cuprinsă între 90-120 kg conțin:

—	ca elemente energetice: gozuri de grâu, orz, secară și de triticală. Gozurile de porumb și gozurile de soiuri de ovăz decorticat nu pot fi utilizate în amestecuri (rații);

—	ca elemente proteice: gozuri de leguminoase (lupin, bob și mazăre), șroturi de soia, turte de rapiță sau șroturi de rapiță și furaj verde uscat.

—	Pe toată durata îngrășării este interzisă folosirea următoarele elemente: uleiuri vegetale, furaje de origine animală, cum ar fi laptele praf, zerul uscat, făina de pește.

—

—	Rațiile destinate porcilor pentru îngrășare pot consta fie doar în furaje nutritive, fie în furaje nutritive și furaje grosiere, cum ar fi cartofii și furajul verde.

Etape ale producerii cârnatului „kiełbasa myśliwska”:

Etapa 1	–	Porționarea în prealabil a tuturor ingredientelor din carne. Asigurarea unei dimensiuni uniforme pentru toate bucățile de carne (până la aproximativ 5 cm diametru).
Etapa 2	–	Sărarea tradițională (metoda la sec) timp de aproximativ 48 de ore, cu un amestec de sărare.
Etapa 3	–	Procesare mecanică: carnea din clasa I este mărunțită în bucăți de aproximativ 20 mm, carnea din clasa IIA în bucăți de aproximativ 8 mm, iar carnea din clasa III în bucăți de aproximativ 3 mm, apoi este amestecată la cuter împreună cu 2 kg de gheață.
Etapa 4	–	Adăugarea amestecului de frăgezire la carnea din clasa I și la carnea din clasa IIA – amestecare integrală.
Etapa 5	–	Adăugarea cărnii de porc tocate din clasa III și a condimentelor – amestecare integrală.
Etapa 6	–	Umplerea intestinelor de porc cu un diametru de peste 32 mm și răsucirea intestinului batoanelor pentru a avea o lungime de aproximativ 15 cm.
Etapa 7	–	Păstrarea timp de două ore la o temperatură care să nu depășească 30 °C. În prealabil se usucă suprafața, se lasă să acționeze ingredientele din batoane.
Etapa 8	–	Uscarea suprafeței, afumarea fierbinte tradițională (timp de aproximativ 135 minute) și aplicarea tratamentului termic până când se obține o temperatură de cel puțin 70 °C în interiorul batoanelor.
Etapa 9	–	Răcire și refrigerare la mai puțin de 10 °C.
Etapa 10	–	Uscare la 14-18 °C și umiditate de 70-80 % timp de 5-7 zile, până la obținerea preparatului dorit (nu depășește 68 %).

3.7. Caracterul specific al produsului agricol sau alimentar [articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Caracterul specific al „kiełbasa myśliwska” este asigurat de mai multe însușiri caracteristice preparatului:

—	frăgezime, suculență și proprietățile specifice ale cărnii;

—	gust și aromă deosebite;

—	formă scurtă, caracteristică;

—	durată de conservare deosebit de lungă.

Frăgezimea, suculența și proprietățile specifice ale cărnii:

Carnea de porc provenind de la rase cu dezvoltare lentă, îngrășate până la atingerea unei greutăți de aproximativ 120 kg și care prezintă trăsăturile genetice descrise la punctul 3.6, constituie un ingredient de bază al „kiełbasa myśliwska”, care influențează caracterul specific al cârnatului. Respectarea acestor cerințe asigură un conținut de grăsime intramusculară de peste 3 % și garantează proprietățile gustative și tehnologice adecvate ale cărnii. Acestea reprezintă elemente esențiale pentru producerea de „kiełbasa myśliwska”. Utilizarea materiilor prime de acest tip și respectarea metodei tradiționale de producere, acordându-se o atenție specială etapelor de amestecare la cuter, sărare și afumare, asigură frăgezimea și suculența deosebite ale „kiełbasa myśliwska”.

Elementul care asigură frăgezime deosebită a cărnii folosite în producerea de „kiełbasa myśliwska” este adăugarea la carnea de porc a unui amestec de frăgezire special selectat, compus din oțet, apă și ulei de rapiță sau de floarea-soarelui.

Gustul și aroma deosebite:

Cârnatul „kiełbasa myśliwska” se distinge de celelalte tipuri de cârnați prin gustul și aroma specifice. Aceste caracteristici rezultă din utilizarea în procesul de producție a condimentelor atent selecționate și dozate, precum ienupăr, piper natural, zahăr și amestec de sărare, precum și a usturoiului proaspăt, specific acestui preparat, și a amestecului de frăgezire.

Gustul și aroma deosebite se obțin, de asemenea, prin afumare și uscare, cu o perioadă prelungită de uscare care este specifică cârnatului „kiełbasa myśliwska”.

Formă scurtă, caracteristică:

Caracterul specific al „kiełbasa myśliwska” este în primul rând legat de forma sa unică. „Kiełbasa myśliwska” este scurt și are aspectul de batoane curbate cu o suprafață încrețită uniform și în formă de semicerc, divizate de obicei în „perechi” (nedespărțite la punctul de răsucire a intestinului).

Principala caracteristică a „kiełbasa myśliwska” este caracterul său practic deosebit. Forma sa se recunoaște ușor și preparatul este deosebit de practic și se consumă în special cu ocazia excursiilor și călătoriilor.

Durată de conservare deosebit de lungă:

Durata de conservare deosebit de lungă a „kiełbasa myśliwska”, folosit în principal pentru a completa proviziile vânătorilor sau turiștilor, reprezintă, în egală măsură, una dintre caracteristicile sale esențiale și se obține prin utilizarea tradițională a usturoiului proaspăt și a unei perioade prelungite de uscare, pe parcursul etapei finale de producție.

3.8. Caracterul tradițional al produsului agricol sau alimentar [articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Materii prime și ingrediente tradiționale:

Carne de porc provenind de la porci îngrășați în mod tradițional:

Carnea provenind de la porcii destinați producerii de „kiełbasa myśliwska” trebuie să aibă un conținut de grăsime intramusculară de 3 %. Aceasta este textura care conferă produsului gradul dorit de frăgezime, suculență și gustul excelent. Utilizarea acestui tip de carne are o influență hotărâtoare asupra calității și caracterului specific al preparatului final și este conformă cu metoda tradițională de producție.

Condimente atent selecționate:

Utilizarea în procesul de producție a condimentelor atent selecționate și dozate, precum ienupăr, piper natural, zahăr și amestec de sărare, și îndeosebi a usturoiului proaspăt și a amestecului de frăgezire este rezultatul direct al experienței și al tradiției îndelungate de producere a preparatelor din carne în Polonia.

Metoda de tradițională producere:

Vânătoarea s-a desfășurat timp de secole după o serie de reguli și obiceiuri proprii. Descrieri ale unor scene de vânătoare se regăsesc în literatura poloneză, inclusiv în poemul epic național „Pan Tadeusz” de Adam Mickiewicz, care datează din 1834. Vânătoarea a reprezentat aproape o sărbătoare socială, cu o bogăție de ritualuri și de simbolism – cum ar fi vestirea din corn a semnalelor de vânătoare, inițierea vânătorului sau „botezul” și ospețele de la sfârșitul vânătorii. Asociațiile de vânătoare înființate ulterior au adoptat și cultivat aceste tradiții până în prezent.

Tolba vânătorului a reprezentat un element tradițional nelipsit din echipamentul de vânătoare. În tolbă se aflau, printre altele, provizii uscate potrivite pentru plimbările pe parcursul unei zile întregi prin pădure. Descrieri ale meselor luate în timpul unei partide de vânătoare se regăsesc în literatura poloneză, inclusiv în poemul „Pan Tadeusz” menționat anterior. Cârnații uscați și afumați, cu o perioadă relativ lungă de conservare, au făcut parte dintotdeauna din bucatele consumate în momentele de odihnă.

Denumirea de „kiełbasa myśliwska” a apărut cel mai probabil în perioada interbelică a secolului XX, când, după cum se afirmă în periodicul „Gospodarka Mięsna” nr. 1-2 din 1949, producerea de preparate din carne afumate s-a dezvoltat în cadrul a numeroase fabrici mici de prelucrare a cărnii din Polonia.

„Kiełbasa myśliwska” s-a bucurat de un mare succes pe piața din Polonia, după Al Doilea Război Mondial. În temeiul Ordinului nr. 485 al ministrului industriei de prelucrare a cărnii și a laptelui din 3 noiembrie 1953, „kiełbasa myśliwska” a fost inclus pe lista oficială a preparatelor din carne afumate destinate comercializării și ulterior, din motive legate de calitate, s-au standardizat rețetele și documentația tehnologică, în conformitate cu standardul RN-54/MPMiMl-Mięs-58 din 30 decembrie 1954 și cu Regulamentul intern nr. 21 al Oficiului central pentru industria de prelucrare a cărnii, emis la Varșovia în 1964. Chiar și în prezent, „kiełbasa myśliwska” continuă să fie unul dintre preparatele din carne afumate cele mai apreciate și mai mult consumate.

3.9. Cerințe minime și proceduri de verificare a caracterului specific [articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Următoarele elemente trebuie supuse controlului în vederea stabilirii caracterului specific al „kiełbasa myśliwska”:

Calitatea materiei prime utilizate în producție (carne de porc, condimente), inclusiv:

—	calitatea tehnologică a cărnii;

—	modalitatea de îngrășare;

—	timpul de sărare;

—	condimentele folosite în producerea cârnatului „kiełbasa myśliwska” și proporțiile în care ele sunt folosite.

Afumarea cârnatului „Kiełbasa myśliwska”

În cadrul unui control, trebuie verificate următoarele elemente:

—	menținerea temperaturii necesare pentru afumarea fierbinte tradițională, precum și a temperaturii de încălzire;

—	menținerea duratei și a temperaturii de afumare la rece;

—	utilizarea de așchii de fag pentru afumarea la rece.

Calitatea preparatului finit:

—	conținut de proteine;

—	conținut de apă;

—	conținut de grăsime;

—	conținut de clorură de sodiu;

—	conținut de nitrat (III) și de nitrat (V);

—	gust și aromă.

4.	Forma preparatului.

Frecvența controalelor:

O dată la două luni trebuie efectuate controale ale etapelor menționate anterior. În cazul în care funcționarea este corectă la nivelul tuturor acestor etape, frecvența se poate reduce la două controale pe an.

4. Autorități sau organisme responsabile de verificarea respectării caietului de sarcini

4.1. Denumirea și adresa

Denumire:

Główny Inspektorat Jakości Handlowej Artykułów Rolno-Spożywczych

Adresa:

ul. Wspólna 30

00-930 Warszawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 226232901

Fax

+48 226232099

E-mail:

—

☒ Public

☐ Privat

4.2. Responsabilități specifice ale autorității sau ale organismului

Autoritatea de control menționată anterior este responsabilă de verificarea întregului caiet de sarcini.

CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI STG

REGULAMENTUL (CE) NR. 509/2006 AL CONSILIULUI

„OLEJ RYDZOWY”

Nr. CE: PL-STG-007-0049 — 28.12.2006

1. Denumirea și adresa grupului solicitant

Denumirea grupului sau a organizației:

„SemCo” S.G.N.i P. Krystyna Just,

Instytut Włókien Naturalnych - Tłocznia Oleju,

Krzysztof Gałkowski - Zakład Wytłaczania Oleju i Wyrób Kitu,

Zakład Doświadczalno- Dydaktyczny Uprawy Roli i Roślin, Gorzyń

Adresa:

Śmiłowo 16

64-500 Szamotuły

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 612920402; +48 603137517

E-mail:

info@semco.pl

2. Statul membru sau țara terță

Polonia

3. Caietul de sarcini al produsului

3.1. Denumirea care trebuie înregistrată

„Olej rydzowy”

3.2. Denumirea

—	☐	este specifică
—	☒	exprimă specificitatea produsului agricol sau alimentar

„Olej rydzowy” se produce din planta denumită Camelina sativa, cunoscută sub denumirea de camelină; în polonă „lnianka siewna”, denumită popular și „rydz”, „rydzyk”, „ryżyk” sau, mai rar, „lennica”.

În unele regiuni din Polonia se utilizează doar denumirea populară, „rydz”, datorită culorii intens ruginii a semințelor acesteia. Culoarea este asemănătoare cu cea a ciupercii Lactarius deliciosus, denumită „rydz” în polonă, care este foarte răspândită în această țară. Datorită culorii ruginii a semințelor, uleiul de camelină poartă denumirea de „olej rydzowy”.

3.3. Rezervarea denumirii solicitate în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006

—	☐	Înregistrare însoțită de rezervarea denumirii
—	☒	Înregistrare fără rezervarea denumirii

3.4. Tipul produsului

Clasa 1.5. Uleiuri și grăsimi (unt, margarină, uleiuri etc.).

3.5. Descrierea produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1

„Olej rydzowy” (uleiul de camelină) are consistența unui lichid clar, transparent și uleios, cu o cantitate mică de sedimente pe fundul recipientului în care este păstrat. Culoarea este ruginie. În funcție de varietatea de plantă utilizată, camelina de vară sau camelina de iarnă (Camelina sativa sau Camelina silvestris), culoarea uleiului variază de la auriu la roșu-maroniu. Culoarea este influențată de asemenea de temperatura la care sunt încălzite semințele. „Olej rydzowy” are un gust caracteristic de ceapă și muștar, precum și o aromă bogată și foarte puternică.

„Olej rydzowy” prezintă următoarele caracteristici fizico-chimice:

—	indice de aciditate – max. 6 mg KOH/g;

—	indice de peroxid, mval oxigen activ pe kg – max. 6;

—	indice de iod: 140-160;

—	temperatura de îngheț: între – 15 °C și – 18 °C.

„Olej rydzowy” poate fi păstrat o perioadă lungă de timp, spre deosebire de alte uleiuri cu componență și proporție de acizi grași saturați și nesaturați similare. Acest lucru se datorează conținutului ridicat de antioxidanți naturali din grupa tocoferolilor (vitamina E), de aproximativ 550-1 100 mg/kg de ulei.

Conținutul de acizi saturați este scăzut, în jur de 10-11 %, în vreme ce proporția de acizi nesaturați este de aproximativ 90 %, din care acizi mononesaturați 36 % și acizi polinesaturați între 50 % și 60 %.

3.6. Descrierea metodei de obținere a produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1

Etapa 1

–

Cultivare și recoltarea semințelor:

Semințele se obțin în urma cultivării a două varietăți de camelină, camelina de primăvară și camelina de iarnă. În funcție de varietatea utilizată, plantele se seamănă toamna sau primăvara.

Plantele se recoltează într-o singură etapă, la maturizarea semințelor.

Etapa 2

–

Uscarea și curățirea semințelor:

Semințele se usucă în interval de șase ore după recoltare. Uscarea are loc până la atingerea unui nivel de umiditate de 7-12 %.

Acest pas este urmat de curățirea semințelor până la un procent de impurități mai mic de 98 %.

Etapa 3

–

Pregătirea pentru presare:

Primul pas pregătitor este măcinarea semințelor cu ajutorul unui tambur cu suprafața plană până la obținerea de fulgi.

Etapa 4

–

Încălzirea semințelor:

Semințele aplatizate sub formă de fulgi se încălzesc la 38 °C într-un vas prevăzut cu cămașă de apă sau cu folii de staniu încălzite.

Etapa 5

–

Presarea:

Pentru obținerea unui ulei cu parametrii fizico-chimici doriți, presarea trebuie sa aibă loc numai în prese care nu cresc temperatura semințelor măcinate peste limita de 38 °C.

Etapa 6

–

Purificarea uleiului:

Uleiul se purifică prin sedimentare, un proces care constă în depunerea, cu ajutorul gravitației, a impurităților pe fundul recipientului. Pentru sedimentarea uleiului de camelină sunt necesare 7-10 zile la temperatura ambiantă. După această perioadă, stratul de la suprafață este gata de consum.

Uleiul nu se rafinează.

Etapa 7

–

Conservarea și depozitarea uleiului de camelină:

Uleiul se depozitează în spații uscate, ferit de lumina soarelui, la o temperatură de maxim 20 °C și minim 4 °C. Depozitarea în bune condiții influențează calitatea uleiului.

Recomandări cu privire la extracția uleiului de camelină:

Pentru a menține caracterul specific al uleiului de camelină, sunt interzise, în timpul procesului de fabricație, următoarele:

—	încălzirea semințelor la temperaturi de peste 38 °C;

—	utilizarea de prese de ulei care cresc temperatura pastei de semințe la peste 38 °C;

—	creșterea presiunii peste 300 A în timpul procesului de presare.

3.7. Specificitatea produsului agricol sau alimentar

Specificitatea uleiului de camelină se datorează caracteristicilor sale de bază, și anume:

—	gust și aromă excepționale;

—

culoare;

—	compoziție fizico-chimică;

—	perioada îndelungată de conservare.

Gust și aromă:

Uleiul de camelină se distinge de alte produse de acest tip prin gustul său specific, cu o notă tangibilă de ceapă și muștar, precum și printr-o aromă plăcută, moderată și pură, fără alte influențe.

Culoare:

Uleiul de camelină are o culoare ruginie.

Compoziție fizico-chimică:

Specificitatea uleiului de camelină se datorează în special proprietăților sale nutriționale și bogatei compoziții chimice. Uleiul conține un număr de componente nutriționale foarte căutate în dietetică, în special acizi grași polinesaturați (PUFA).

Conținutul în acizi grași polinesaturați al uleiului de camelină se situează între 50 % și 60 %, conținutul în Omega 3 între 35 % și 40 % iar cel în Omega 6 între 15 % și 20 %. Grație acestor caracteristici, uleiul de camelină este una dintre cele mai bogate surse vegetale de Omega 3.

Perioada îndelungată de conservare:

În ciuda conținutului ridicat de acizi, uleiul de camelină se conservă extrem de bine și poate fi consumat într-o perioadă de până la șase luni de la fabricare cu condiția respectării recomandărilor privind conservarea. Conservarea îndelungată se datorează conținutului ridicat de antioxidanți naturali din grupa tocoferolilor (vitamina E), de aproximativ 550-1 100 mg/kg de ulei. Aceasta este o altă caracteristică care confirmă particularitatea acestui produs.

3.8. Caracterul tradițional al produsului agricol sau alimentar

Materia primă tradițională:

Materia primă pentru producerea de ulei de camelină este planta denumită camelină, din familia Crucifere (Cruciferae), genul Camelina, care include mai multe specii. La producerea uleiului se utilizează doar două specii de camelină, camelina de primăvară (Camelina sativa) și camelina de iarnă (Camelina silvestris). Camelina este o plantă cu inflorescențe alb-gălbui, în formă de ciorchine, cu înălțimea de 30-100 cm. Fructul de camelină este un silicul în formă de pară (3-7 mm), are o consistență dură și lemnoasă și conține în jur de 10 semințe de culoare ruginie sau gălbui-maronie de aproximativ 0,6-2,6 mm. Planta poate fi cultivată în soluri ușoare sau nisipoase.

Camelina este originară din Orientul Mijlociu. Studiile cu privire la tradiția cultivării acestei plante și la extracția uleiului de camelină indică faptul că primele semințe găsite pe teritoriul Poloniei de astăzi datează din Epoca Bronzului, de acum 3 000 de ani. (Această informație este confirmată într-un articol din 1966 al profesorului F. Dembiński intitulat Rośliny oleiste – „Plante oleaginoase”). În lucrarea dedicată camelinei, profesorul și botanistul Marian Nowiński indică faptul că semințe ale acestei plante au fost descoperite de asemenea în urma săpăturilor arheologice efectuate în scopul descoperirii urmele culturii lusaciene a popoarelor protoslave, precum și la Biskupin, faimoasa cetate fortificată din secolul al VIII-lea î.H. și cea mai cunoscută rezervă arheologică din Europa Centrală.

Multitudinea de denumiri populare ale acestei plante, în diferite dialecte poloneze, precum „rydz”, „rydzyk”, „ryżyk”, „lennica” reprezintă de asemenea o mărturie a tradiției de secole a utilizării semințelor sale (așa cum sugerează lucrarea colectivă apărută în 1956 și editată de profesorul Anatol Listkowski, „Cultura plantelor”).

Există o zicală populară polonă, lepszy rydz niż nic,„camelina e mai bună decât nimic”, care se folosește și în ziua de astăzi. Această zicală demonstrează popularitatea acestei plante în societatea poloneză.

Această plantă este populară și datorită cerințelor sale scăzute în privința solului, precum și a perioadei vegetative destul de scurte (70 până la 100 de zile).

După profesorul Tadeusza Zając, până în secolul al XIX-lea, camelina a fost predominant cultivată în solurile cel mai puțin fertile. În acea perioadă, camelina era o plantă foarte cunoscută și răspândită, din care se fabrica „olej rydzowy” (articol publicat în Magazyn farmerski, iulie 2006).

Popularitatea camelinei conduce la concluzia că triburile slave care ocupau teritoriul Poloniei actuale stăpâneau deja arta extracției uleiului. „Olej rydzowy” se consumă de secole de către comunitate, cu toate că cei care îl utilizau nu știau nimic despre compoziția sa chimică.

Metoda tradițională:

Tradiția extracției uleiului din semințele de camelină este una foarte veche. Pe baza descoperirilor arheologice, s-a ajuns la concluzia că locuitorii cetății protoslave Buskupin cunoșteau procesul de fabricație. În urma săpăturilor arheologice au fost descoperite, pe lângă semințele de camelină, și rămășite de unelte care serveau la presarea acestora în vederea extracției uleiului. Alte descoperiri arheologice confirmă faptul că semințele de camelină au continuat să fie utilizate pentru a se obține ulei și după căderea culturii lusaciene, în perioada stabilirii triburilor slave pe teritoriul Poloniei actuale.

În lucrarea consacrată preselor de ulei din secolul al XVII-lea, Olejarnia dworska z XVII wieku, H. Samsonowicza descrie presele de ulei ale acelor vremuri utilizate de nobilime, precum și cele utilizate de țăranii din acea perioadă și prezintă în detaliu unelte precum presele cu valțuri, precum și metodele de funcționare a acestora. Lucrarea descrie de asemenea popularitatea de care se bucura uleiul de camelină în rândul nobilimii poloneze. O altă confirmare a acestei informații este expoziția de mașini și unelte pentru extracția uleiului utilizate în gospodăriile poloneze de la Muzeul Agriculturii din Szreniawa.

H. Olszański scrie, în cartea sa Tradycyjne olejarstwo w Polsce („Morile de ulei tradiționale din Polonia”), că, odată cu evoluția tehnologică din secolul al XIX-lea, uneltele tradiționale pentru extracția uleiului, cum ar fi moara de piatră, piua sau moara cu valțuri au fost înlocuite cu unelte care funcționează prin încălzire și amestecare, unelte prevăzute cu rulouri pentru obținerea de fulgi din semințe și cu prese cu valțuri de alimentare iar mai târziu cu prese hidraulice cu ax filetat, prese cu aburi, prese cu motor și în prezent cu prese electrice. Utilajele de acest tip sunt folosite și în zilele noastre, iar principiul de bază pentru obținerea uleiului de camelină, care constă în menținerea unei temperaturi mai mici de 38 °C, a rămas neschimbat încă de atunci.

Acest lucru confirmă caracterul tradițional al uleiului de camelină, pentru care depun mărturie nu doar procesul de producție neschimbat, ci și perfecțiunea acestui proces.

3.9. Cerințe minime și proceduri de control al specificității

Următoarele elemente trebuie supuse controlului în vederea stabilirii specificității uleiului de camelină:

Calitatea materiei prime utilizate, adică:

—	gradul de puritate a semințelor și

—	procesul de măcinare, încălzire și presare a semințelor.

Calitatea produsului finit, adică:

—	gustul caracteristic de ceapă și muștar,

—	aroma plăcută și pură, fără influențe străine,

—	limpiditatea, culoarea aurie până la maroniu, cu o cantitate mică de sedimente.

Controalele se desfășoară cel puțin o dată pe an.

4. Autorități sau organisme însărcinate cu verificarea respectării caietului de sarcini

4.1. Denumirea și adresa

Denumire:

Główny Inspektorat Jakości Handlowej Artykułów Rolno – Spożywczych

Adresa:

ul. Wspólna 30

00-930 Warszawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 226232901

Fax

+48 226232099

E-mail:

—

☒ Public

☐ Privat

4.2. Responsabilități specifice ale autorității sau organismului

Autoritatea de control menționată anterior este responsabilă de verificarea întregului caiet de sarcini.

CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI STG

REGULAMENTUL (CE) NR. 509/2006 AL CONSILIULUI

„KABANOSY”

Nr. CE: PL-TSG-0007-0050 — 22.1.2007

1. Denumirea și adresa grupului solicitant

Denumire:

Związek „Polskie Mięso”

Adresă:

ul. Chałubińskiego 8

00-613 Warsawa

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 228302657

Fax

+48 228301648

E-mail:

info@polskie-mieso.pl

2. Statul membru sau țara terță

Polonia

3. Caietul de sarcini al produsului

3.1. Denumirea (denumirile) care urmează a fi înregistrată (înregistrate) [articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

„Kabanosy”

Mențiunea „produs conform tradiției poloneze” tradusă în limba țării în care este comercializat produsul trebuie să apară pe etichetă.

3.2. A se indica dacă denumirea

—	☐	este specifică în sine
—	☒	exprimă caracterul specific al produsului agricol sau alimentar.

Denumirea exprimă caracterul specific al produsului. În secolul al XIX-lea, în Polonia și Lituania, termenul „kaban”, sau forma sa de diminutiv, „kabanek”, desemna porcii tineri crescuți în număr mare, care erau îngrășați în principal cu cartofi, iar carnea care se obținea de la ei era în mod obișnuit denumită „kabanina”. Cuvântul „kabanos” provine de la termenul folosit pentru a desemna acești porci.

3.3. A se indica dacă s-a solicitat rezervarea denumirii în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006

—	☐	Înregistrare cu rezervarea denumirii
—	☒	Înregistrare fără rezervarea denumirii

3.4. Tipul de produs

Clasa 1.2. Produse din carne (fierte, sărate, afumate etc.)

3.5. Descrierea produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1 [articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

„Kabanosy” sunt cârnați lungi, subțiri și uscați, răsuciți la un capăt, care prezintă o suprafață încrețită uniform. Batoanele se pliază în două, iar în interiorul curbei pe care o formează poartă semnul lăsat de cârligul de care se agață.

Suprafața cârnaților „kabanosy” este de culoare roșu închis, cu o nuanță roșu-cireașă. În secțiunea transversală se pot observa bucăți de carne de culoare roșu închis și bucăți de grăsime de culoare crem.

La atingere, suprafața cârnaților este netedă, uscată și încrețită uniform.

„Kabanosy” prezintă un gust puternic de carne de porc preparată și sărată, precum și o aromă subtilă și persistentă de afumat, de chimen și de piper.

Compoziția chimică:

—	conținut de proteine – minimum 15,0 %;

—	conținut de apă – maximum 60,0 %;

—	conținut de grăsime – maximum 35,0 %;

—	conținut de sare – maximum 3,5 %;

—	conținut de nitrat (III) și de nitrat (V) exprimat ca NaNO2 – maximum 0,0125 %.

3.6. Descrierea metodei de producție a produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1 [articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007 al Comisiei]

Ingrediente:

Carne (100 kg de materie primă):

—	carne de porc clasa I cu un conținut de grăsime de până la 15 % – 30 kg;

—	carne de porc clasa IIA cu un conținut de grăsime de până la 20 % – 40 kg;

—	carne de porc clasa IIB cu un conținut de grăsime de până la 40 % – 30 kg.

Condimente (pentru 100 kg de carne)

—	piper natural – 0,15 kg;

—	nucșoară – 0,05 kg;

—	chimen – 0,07 kg;

—	zahăr – 0,20 kg.

Alți aditivi:

—	amestec de sărare [pe baza unui amestec de sare de masă (NaCl) și nitrit de sodiu (NaNO2)] – aproximativ 2 kg.

Alimentația porcilor în contextul producerii de carne de porc destinată utilizării pentru producerea cârnaților „kabanosy”:

—	Îngrășarea vizează rasele de porci cu dezvoltare lentă, iar un regim adecvat de îngrășare face posibilă obținerea conținutului dorit de grăsime intramusculară. Rasele folosite pentru îngrășare nu poartă gena RN, iar gena RYR 1T este prezentă la 20 % din șeptel.

—	Îngrășarea trebuie să se desfășoare în trei etape – etapa I până la aproximativ 60 kg, etapa II până la aproximativ 90 kg și etapa III până la 120 kg.

—

Îngrășarea animalelor până la greutatea de 90 kg se realizează prin utilizarea a două tipuri de furaje combinate. Furajele combinate (rații) conțin:

—	ca elemente energetice: uruială de cereale – grâu, orz, secară, ovăz, triticală sau porumb; uruiala de porumb și uruiala din soiuri de ovăz decorticat pot reprezenta până la 30 % din amestecuri;

—	ca elemente proteice: – uruială de lupin, bob și mazăre, șroturi de soia, șroturi de rapiță, turte de rapiță, drojdie furajeră sau furaj verde uscat.

—

Furajele combinate (rații) pentru animalele cu greutate de 90-120 kg conțin:

—	ca elemente energetice: uruială de grâu, orz, secară și triticală. Uruiala de porumb și uruiala de soiuri de ovăz decorticat nu pot fi utilizate în amestecuri (rații);

—	ca elemente proteice: uruială de leguminoase (lupin, bob și mazăre), șroturi de soia, turte de rapiță sau șroturi de rapiță și furaj verde uscat.

—	Pe toată durata îngrășării este interzisă folosirea următoarele elemente: uleiuri vegetale, furaje de origine animală, cum ar fi laptele praf, zerul uscat, făina de pește.

—

Cantitatea de energie metabolică din amestecuri în toate etapele de îngrășare este cuprinsă între 12-13 MJ la ME/kg de amestec. Conținutul proteic din amestecuri trebuie să se încadreze aproximativ între 16-18 % în prima etapă de îngrășare, 15-16 % în a doua etapă și aproximativ 14 % în ultima etapă.

—	Rațiile destinate porcilor pentru îngrășare pot consta fie doar în furaje nutritive, fie în furaje nutritive și furaje grosiere, cum ar fi cartofii și furajul verde.

Etape ale producerii cârnaților „kabanosy”:

Etapa 1	–	Porționarea în prealabil a tuturor ingredientelor din carne. Asigurarea unei dimensiuni uniforme a bucăților de carne (aproximativ 5 cm diametru).
Etapa 2	–	Sărarea tradițională (metoda la sec) timp de aproximativ 48 de ore, cu un amestec de sărare.
Etapa 3	–	Carnea din clasa I este mărunțită în bucăți de aproximativ 10 mm, carnea din clasa IIA și din clasa IIB în bucăți de aproximativ 8 mm.
Etapa 4	–	Amestecarea tuturor ingredientelor din carne și a condimentelor: piper natural, nucșoară, chimen și zahăr.
Etapa 5	–	Umplerea membranelor subțiri de oaie cu un diametru cuprins între 20 și 22 mm și răsucirea membranei la un capăt al batoanelor pentru a avea o lungime de aproximativ 25 cm.
Etapa 6	–	Păstrarea timp de două ore la o temperatură care să nu depășească 30 °C. În prealabil se usucă suprafața, se lasă să acționeze ingredientele din batoane.
Etapa 7	–	Uscarea suprafeței, afumarea fierbinte tradițională (timp de aproximativ 150 de minute) și aplicarea tratamentului termic până când se obține o temperatură de cel puțin 70 °C în interiorul batoanelor.
Etapa 8	–	Când s-a terminat afumarea, cârnații „kabanosy” se lasă în camera de afumare timp de aproximativ o oră, după care sunt răciți și refrigerați la mai puțin de 10 °C.
Etapa 9	–	Uscare la 14-18 °C și umiditate de 80 % timp de 3-5 zile, până la obținerea preparatului dorit (nu depășește 68 %).

3.7. Caracterul specific al produsului agricol sau alimentar [articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Caracterul specific al cârnaților „kabanosy” este asigurat de mai multe însușiri caracteristice preparatului:

—	frăgezime, suculență și proprietățile specifice ale cărnii;

—	gust și aromă deosebite;

—	formă caracteristică, uniformă.

Frăgezimea, suculența și proprietăți specifice ale cărnii:

Carnea de porc provenind de la rase cu dezvoltare lentă, îngrășate până la atingerea unei greutăți de aproximativ 120 kg și care prezintă trăsăturile genetice descrise la punctul 3.6, constituie un ingredient de bază al „kabanosy”, care influențează caracterul specific al cârnatului. Respectarea acestor cerințe asigură un conținut de grăsime intramusculară de peste 3 % și garantează proprietățile gustative și tehnologice adecvate ale cărnii. Acestea reprezintă elemente esențiale pentru producerea de „kabanosy”. Utilizarea materiilor prime de acest tip și respectarea metodei tradiționale de producere, acordându-se o atenție specială etapelor de amestecare la cuter, sărare și afumare, asigură frăgezimea și suculența deosebite ale cârnaților „kabanosy”. O altă caracteristică a cârnaților „kabanosy” este sunetul clar perceptibil pe care îl produc atunci când sunt rupți în două. Acesta este determinat de frăgezimea cărnii și de modalitatea de preparare a cârnaților „kabanosy”, în special uscarea și afumarea.

Gustul și aroma deosebite:

Cârnații „kabanosy” se disting de celelalte tipuri de cârnați prin gustul și aroma specifice. Aceste caracteristici rezultă din utilizarea în procesul de producție a condimentelor atent selecționate și dozate, cum ar fi: piper natural, nucșoară, chimen, zahăr, precum și din procesul specific de afumare care potențează savoarea preparatului.

Formă uniformă, caracteristică:

Caracterul specific al cârnaților „kabanosy” este în primul rând legat de forma lor unică. „Kabanosy” sunt cârnați lungi, subțiri și uscați, răsuciți la un capăt, care prezintă o suprafață încrețită uniform.

3.8. Caracterul tradițional al produsului agricol sau alimentar [articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Metoda tradițională de producere și de conservare:

„Kabanosy”, cârnați din carne de porc în membrană de oaie, subțiri, uscați și afumați, erau consumați pe tot cuprinsul Poloniei încă din anii 1920 și 1930. Cârnații erau produși în măcelării locale mici, sub aceeași denumire, dar sub forma a diferite varietăți regionale. Principalele diferențe erau legate de condimentele folosite, dar și de calitatea cârnaților înșiși. Cărțile de bucate și publicațiile pe teme culinare ale acelei perioade, cum ar fi publicația „Wyrób wędlin i innych przetworów mięsnych sposobem domowym” a autoarei M. Karczewska, apărută la Varșovia în 1937, includeau rețete și au contribuit astfel la standardizarea tehnicilor de producere a cârnaților „kabanosy”. Acest lucru a permis consolidarea mărcii și îmbunătățirea calității produsului. Cârnații aveau un gust plăcut, iar tehnicile de conservare, precum afumarea și uscarea, asigurau conservarea lor timp îndelungat.

După 1945, s-a introdus standardizarea modului de producție, încercându-se astfel îmbunătățirea calității produsului. Comercializarea cârnaților „kabanosy” a fost autorizată în mod oficial prin Decretul ministrului aprovizionării, industriei și comerțului din 15 septembrie 1948 (Monitorul oficial nr. 44 din 1948, actul 334). Ulterior, au fost standardizate aspectele tehnologice și cele legate de producție (Standardul nr. RN 54/MPMIM1 Mięs-56 din 30 decembrie 1954), iar în 1964, Oficiul central polonez pentru industria cărnii din Varșovia a elaborat o rețetă standard pentru „kabanosy”, bazată pe metodele tradiționale de producere (Regulamentele interne nr. 21).

„Kabanosy” erau deosebit de apreciați în timpul perioadei comuniste (1945-89), când toată lumea îi cumpăra. Ei împodobeau mesele elegante pentru ocazii speciale și erau, în egală măsură, potriviți ca aliment pentru călătorii, drept cadouri sau aperitiv alături de votcă. Alături de șuncă și bacon, aceștia au devenit, de asemenea, o specialitate poloneză pentru export.

Ingredientul tradițional – carnea de porc:

„Kabanosy” sunt preparați din carne provenind de la porci special destinați îngrășării, cunoscuți sub denumirea de „kabany”. Termenul „kaban” apare în poemul epic „Pan Tadeusz” din 1834, al bardului național al Poloniei, Adam Mickiewicz. Inițial folosit pentru a desemna porci mistreți, porci și chiar cai, în secolul al XIX-lea, așa cum se atestă în lucrarea Encyklopedyja Powszechna din 1863, volumul 13, termenul a dobândit o utilizare generală care desemna un porc tânăr bine hrănit și gras. Porcii erau special îngrășați pentru a obține o carne cu o textură delicată și cu un gust deosebit, care prezintă un conținut ridicat de grăsime intramusculară, ceea ce asigură preparatelor din această carne un gust specific pregnant, precum și frăgezime și suculență. Termenul „kabanina”, derivat al cuvântului „kaban”, a fost de asemenea, utilizat pe scară largă. Potrivit definiției din dicționarul limbii polone publicat la Vilnius în 1861, „kabanina” desemna în mod obișnuit carnea de porc.

Carnea provenind de la porcii destinați producerii de „kabanosy” trebuie să aibă un conținut de grăsime intramusculară mai mare de 3 %; aceasta este textura care conferă produsului gradul dorit de frăgezime, suculență și gustul excelent. Utilizarea acestui tip de carne are o influență hotărâtoare asupra calității și caracterului specific al preparatului final și este conformă cu metoda tradițională de producție.

3.9. Cerințe minime și proceduri pentru verificarea caracterului specific [articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Următoarele elemente trebuie supuse controlului în vederea stabilirii caracterului specific al „kabanosy”:

Calitatea materiei prime utilizate în producție (carne de porc, condimente), inclusiv:

—	calitatea tehnologică a cărnii;

—	modalitatea de îngrășare;

—	timpul de sărare;

—	condimentele folosite în producerea cârnaților „kabanosy” și proporțiile în care ele sunt folosite.

Afumarea cârnaților „kabanosy”

În cadrul unui control, trebuie verificate următoarele elemente:

—	menținerea temperaturii necesare pentru afumarea fierbinte tradițională, precum și a temperaturii de încălzire;

—	menținerea duratei și a temperaturii de afumare repetată la rece;

—	utilizarea de așchii de fag pentru afumarea la rece.

Calitatea preparatului finit:

—	conținut de proteine;

—	conținut de apă;

—	conținut de grăsime;

—	conținut de clorură de sodiu;

—	conținut de nitrat (III) și de nitrat (V);

—	gust și aromă.

4.	Forma produsului.

Frecvența controalelor

4. Autoritățile sau organismele care verifică respectarea caietului de sarcini

4.1. Denumirea și adresa

Denumire:

Główny Inspektorat Jakości Handlowej Artykułów Rolno-Spożywczych

Adresă:

ul. Wspólna 30

00-930 Warsaw

POLSKA/POLAND

Tel.

+48 226232901

Fax

+48 226232099

E-mail:

—

☒ Public

☐ Privat

4.2. Sarcini specifice ale autorității sau organismului respectiv

Autoritatea de control menționată anterior este responsabilă de controlul respectării întregului caiet de sarcini.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

(2) Nr. UE PL-TSG-0107-01407 – 22.12.2015.

(3) Regulamentul (CE) nr. 729/2008 al Comisiei din 28 iulie 2008 privind înregistrarea anumitor denumiri în registrul de specialități tradiționale garantate [Czwórniak (STG), Dwójniak (STG), Półtorak (STG), Trójniak (STG)] (JO L 200, 29.7.2008, p. 6).

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 379/2011 al Comisiei din 18 aprilie 2011 de înregistrare a unei denumiri în Registrul specialităților tradiționale garantate [Kiełbasa jałowcowa (STG)] (JO L 103, 19.4.2011, p. 2).

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 382/2011 al Comisiei din 18 aprilie 2011 de înregistrare a unei denumiri în Registrul specialităților tradiționale garantate [Kiełbasa myśliwska (STG)] (JO L 103, 19.4.2011, p. 6).

Regulamentul (CE) nr. 506/2009 al Comisiei din 15 iunie 2009 privind înregistrarea unei denumiri în registrul de specialități tradiționale garantate [Olej rydzowy (STG)] (JO L 151, 16.6.2009, p. 26).

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1044/2011 al Comisiei din 19 octombrie 2011 de înregistrare a unei denumiri în Registrul specialităților tradiționale garantate [Kabanosy (STG)] (JO L 275, 20.10.2011, p. 16).

(4) Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare (JO L 93, 31.3.2006, p. 1). Regulament abrogat și înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(5) Półtorak, nr. CE PL/TSG/007/0034/06.09.2005 (JO C 267, 9.11.2007, p. 40).

Dwójniak, nr. CE: PL/TSG/007/036/06.09.2005 (JO C 268, 10.11.2007, p. 22).

Trójniak, nr. CE PL/TSG/007/0033/06.09.2005 (JO C 265, 7.11.2007, p. 29).

Czwórniak, nr. CE PL/TSG/007/0035/06.09.2006 (JO C 266, 8.11.2007, p. 27).

Kiełbasa jałowcowa, nr. CE: PL-TSG-007-0047-05.12.2006 (JO C 158, 11.7.2009, p. 24).

Kiełbasa myśliwska, nr. CE: PL-TSG-0007-0053-19.03.2007 (JO C 160, 14.7.2009, p. 12).

Olej rydzowy, nr. CE: PL-STG-007-0049-28.12.2006 (JO C 244, 25.9.2008, p. 27).

(6) A se vedea nota de subsol 3.

27.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/54

Cerere de aprobare a unei modificări minore în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului

(2016/C 188/09)

Comisia Europeană a aprobat prezenta modificare minoră în temeiul articolului 6 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei (1).

CERERE DE APROBARE A UNEI MODIFICĂRI MINORE

Cerere de aprobare a unei modificări minore în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

„CRUDO DI CUNEO”

Nr. UE: PDO-IT-02118 – 4.2.2016

DOP ( X ) IGP ( ) STG ( )

1. Grupul solicitant și interesul legitim

Consorzio di Tutela della denominazione di origine protetta „Crudo di Cuneo” (Consorțiul pentru protejarea denumirii de origine protejate „Crudo di Cuneo”)

Corso Dante Alighieri n. 51

C/o Unione Industriali della Provincia di Cuneo

12100 Cuneo

ITALIA

Consorzio di Tutela della denominazione di origine protetta „Crudo di Cuneo” are dreptul să depună o cerere de modificare în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) al Decretului nr. 12511 din 14 octombrie 2013 al Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere.

2. Statul membru sau țara terță

Italia

3. Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării (modificărilor)

—	☒	Descrierea produsului
—	☒	Dovada originii
—	☒	Metoda de obținere
—	☐	Legătura
—	☐	Etichetarea
—	☒	Altele [Actualizări legislative]

4. Tipul modificării (modificărilor)

—	☐	Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate, care trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și care nu impune modificarea documentului unic publicat
—	☒	Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate, care trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și care impune o modificare a documentului unic publicat
—	☐	Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate pentru care nu a fost publicat un document unic (sau un echivalent al acestuia), modificare ce trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012
—	☐	Modificare a caietului de sarcini al unei STG înregistrate care trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

5. Modificare (modificări)

Descrierea produsului

Modificările referitoare la următoarele două aspecte se află în strânsă legătură:

—

propoziția următoare de la articolul 2 punctul 2.2 ultimul alineat din caietul de sarcini:

„Porcii trebuie să poată ajunge la greutăți medii de 156 kg per animal (greutate în viu), plus sau minus 10 %.”

se modifică după cum urmează:

„Porcii trebuie să poată ajunge la greutăți medii de 165 kg per animal (greutate în viu), plus sau minus 10 %.”

—

cerința următoare de la articolul 2 punctul 2.6 din caietul de sarcini:

„greutatea (după maturare): 7-10 kg”

a fost modificată după cum urmează:

„greutatea (după maturare): 8,5-12,0 kg”

Modificarea prevede o creștere a greutății medii per porc și, prin urmare, creșterea greutății jambonului maturat. În cursul ultimilor ani, fermierii au constatat că, la momentul sacrificării, porcii au o greutate mai mare decât cea înregistrată în urmă cu 10 sau 15 ani. Selecția genetică, în contextul menținerii calităților intrinseci ale cărnii utilizate pentru prepararea jambonului, face ca porcii să atingă, la sacrificare, o greutate mai mare decât cea înregistrată în urmă cu câțiva ani. Noile tipuri genetice și-au îmbunătățit sporul zilnic în greutate vie și rata de conversie a furajelor; animalele primesc rații mai echilibrate și mai eficiente, fapt care, per ansamblu, în paralel cu îmbunătățirea condițiilor de bunăstare animală, permite obținerea, în aceeași perioadă de timp, a unei greutăți mai mari și a unor pulpe posterioare de calitate optimă.

Prin urmare, creșterea greutății medii a porcilor la momentul sacrificării și, în consecință, creșterea greutății jamboanelor maturate care fac obiectul modificării caietului de sarcini, au două obiective: actualizarea caietului de sarcini pentru ca acesta să corespundă condițiilor reale de producție în cadrul exploatațiilor agricole și garantarea calității produsului „Crudo di Cuneo” DOP, prin utilizarea pulpelor posterioare de la porci care au ajuns la maturitatea optimă.

Această modificare trebuie considerată ca fiind „minoră” în temeiul articolului 53 alineatul (2) al treilea paragraf literele (a)-(e) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

Metoda de obținere

—

propoziția următoare de la articolul 5 punctul 5.5, „etapa sărării”:

„După sărare, care durează minimum două săptămâni,”

se modifică după cum urmează:

„După sărare, care durează minimum 12 zile”.

Nevoia de a reduce perioada minimă de sărare, de la 14 zile la 12 zile, poate fi atribuită activității de cercetare și îmbunătățirii tehnicilor de prelucrare și de conservare a cărnii, datorită cărora poate fi folosită o cantitate de sare mai redusă decât cea utilizată în urmă cu câțiva ani. Acest lucru determină scurtarea timpului necesar pentru faza de sărare. În special pentru pulpele posterioare fasonate și care nu au o greutate mare (12-13 kg), durata etapei de sărare trebuie redusă pentru a se evita situația în care carnea absoarbe prea multă sare, obținându-se un jambon care nu satisface cerințele alimentare actuale ale consumatorilor.

Această modificare trebuie considerată ca fiind „minoră” în temeiul articolului 53 alineatul (2) al treilea paragraf literele (a) – (e) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

Altele – actualizarea legislației

—

textul articolului 8

„Pentru punerea în aplicare a prezentului caiet de sarcini, denumirea de origine protejată «Crudo di Cuneo» trebuie să facă obiectul unor inspecții efectuate de un organism autorizat, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Comisiei.”

se modifică după cum urmează:

„Verificarea respectării caietului de sarcini este efectuată în conformitate cu dispozițiile articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. Organismul responsabil cu verificarea caietului de sarcini este Istituto Nord Ovest qualità Soc. Coop., Piazza Carlo Alberto Grosso, 82-12033 Moretta (CN), ITALIA.”

După intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012, s-a considerat necesar să se actualizeze referințele juridice de la acest articol și să se includă datele de contact ale organismului de control.

DOCUMENT UNIC

„CRUDO DI CUNEO”

Nr. UE: PDO-IT-02118 – 4.2.2016

DOP ( X ) IGP ( )

1. Denumirea (denumirile)

„Crudo di Cuneo”

2. Statul membru sau țara terță:

Italia

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Tipul de produs

Clasa 1.2. Produse din carne (fierte, sărate, afumate etc.)

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

La prepararea „Crudo di Cuneo” este permisă numai folosirea pulpelor de porc proaspete, provenite de la animalele născute, crescute și sacrificate în aria de producție desemnată.

La momentul punerii în consum, jambonul trebuie să fi fost maturat timp de cel puțin 10 luni de la începerea procesului de producție; greutatea (după maturare) trebuie să fie cuprinsă între 8,5 și 12,0 kg; în secțiune, culoarea jambonului este roșie uniformă; consistența cărnii macre de la exterior și a celei moi din interior este compactă și nu flască; grăsimea vizibilă (de la exterior) este albă spre galben, compactă și nu unsuroasă; când este tăiat, jambonul are mirosul și gustul plăcute, condimentate și fine; grăsimea din interior este albă și prezentă în cantități mici între și în principalele fascicule musculare; nu există mirosuri neobișnuite. Când este perforată, grăsimea nu trebuie să aibă miros rânced excesiv, nici miros de lapte, de pește sau orice alt miros neobișnuit. Compoziția chimică a cărnii macre din bicepșii femurali, în procente, trebuie să respecte următoarele limite minime și maxime: sare între 4,5 % și 6,9 %, umiditate între 57 % și 63 % și compuși proteolitici între 22 % și 31 %. Jambonul nu prezintă anomalii la exterior: șoriciul și osul trebuie să fie întregi, fără nicio încrustare vizibilă și fără să fie excesiv de moi. Când este tăiat, jambonul trebuie să aibă o culoare uniformă, fără pete sau striații.

3.3. Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

Hrana pentru animale

Rația alimentară vizează obținerea unei compoziții analitice adaptate în funcție de cerințele animalelor în următoarele trei faze: de început a creșterii, de creștere și de îngrășare.

1. FAZA DE ÎNCEPUT A CREȘTERII (porci sub 30 de kg în viu)

Caracteristicile rației alimentare:

—	proteină brută între 16 % și 22 %

—	energie digerabilă/zi între 3 230 și 3 900

—	lizină (g/kg) între 10 % și 16 %

—	fibre brute între 3 % și 5 %

Rația zilnică, reprezentând 4 % din greutatea animalului viu (compoziția este exprimată în procente corespunzătoare diferitelor componente)

—	porumb între 35 și 40

—	soia (făină) între 16 și 20

—	grâu între 12 și 15

—	orz între 13 și 17

—	ulei de soia între 1 și 3

—	tărâțe de grâu comun între 8 și 12

—	suplimente minerale și vitaminice între 3 și 5

În această fază este interzisă folosirea plasmei de porc pulverizate, a produselor și subproduselor din lapte proaspăt și a concentratelor.

2. FAZA DE CREȘTERE (porci între 30 și 80 de kg în viu)

Caracteristicile rației alimentare:

—	proteină brută între 15,50 % și 18 %

—	energie digerabilă/zi între 3 200 și 3 600

—	lizină (g/kg) între 7 % și 16 %

—	fibre brute între 3,5 % și 5 %

Rația zilnică, reprezentând 3 % din greutatea animalului viu (compoziția este exprimată în procente corespunzătoare diferitelor componente)

—	porumb între 45 și 49

—	soia (făină) între 14 și 18

—	grâu între 10 și 13

—	orz între 9 și 12

—	grăsimi între 1,5 și 2

—	tărâțe de grâu comun între 10 și 14

—	suplimente minerale și vitaminice între 3 și 5

3. FAZA DE ÎNGRĂȘARE (porci între 80 și 165 de kg în viu greutate finală)

Caracteristicile rației alimentare:

—	proteină brută între 13,5 % și 17,5 %

—	energie digerabilă/zi între 3 100 și 3 400

—	lizină (g/kg) între 6 % și 9 %

—	fibre brute între 3,5 % și 5,5 %

Rația zilnică, reprezentând 2,3 % din greutatea animalului viu (compoziția este exprimată în procente corespunzătoare diferitelor componente)

—	porumb între 49 și 53

—	soia (făină) între 12 și 16

—	grâu între 9 și 12

—	orz între 8 și 11

—	grăsimi între 1 și 1,5

—	tărâțe de grâu comun între 10 și 14

—	suplimente minerale și vitaminice între 3 și 5

În această fază este interzisă folosirea resturilor alimentare, a uleiului de pește (după atingerea greutății de 40 de kg în viu), a turtelor cu conținut de grăsime mai mare de 4 % (după atingerea greutății de 120 de kg în viu), a biscuiților, grisinelor, produselor tip „gustare” (de la atingerea greutății de 60 de kg în viu și până la sacrificare), a deșeurilor de abator, a făinei animale în general și a subproduselor din orez.

Cerințele pentru fiecare fază pot varia în funcție de ritmul de creștere a animalelor sau în urma condițiilor climatice neobișnuite datorate verilor foarte călduroase.

Materiile prime folosite la rația alimentară provin, în principal, din aria de producție a jambonului „Crudo di Cuneo”, iar cerealele sunt, în mare parte, produse de fermele în care sunt crescuți porcii.

Materii prime

Rasele sau tipurile genetice de porcine admise pentru obținerea animalelor destinate producerii jambonului „Crudo di Cuneo” sunt rasele tradiționale Marele Alb italian și Landrace italian, îmbunătățite conform Registrului genealogic italian, sau descendenți ai vierilor din aceste rase sau descendenți ai vierilor din rasa Duroc italian, îmbunătățită conform Registrului genealogic italian, sau descendenți ai vierilor de alte rase sau ai vierilor de rase hibride cu condiția ca aceștia să fie obținuți prin programe de selecție sau de încrucișare ale căror obiective să fie compatibile cu cele stabilite prin Registrul genealogic italian pentru producția de porci grei.

Este interzisă folosirea pulpelor de porc congelate pentru producerea jambonului „Crudo di Cuneo”. De asemenea, este interzisă și folosirea cărnii provenite de la vieri și scroafe. Pulpele de porc utilizate în procesul de producție trebuie să provină de la animale sacrificate cu minimum 24 de ore și maximum 120 de ore înainte.

3.4. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Pentru producția jambonului „Crudo di Cuneo” DOP se folosesc numai pulpe de porc proaspete provenite de la animalele născute și crescute în condițiile respectării unor niveluri înalte de bunăstare. Aceste nivele sunt garantate dacă animalele nu sunt supuse stresului transportării și reinstalării în fazele de înțărcare, de creștere și de îngrășare. În plus, ferma trebuie să se asigure că după faza de îngrășare se obțin rezultate conforme cu caracteristicile produsului final. Caracteristică produsului „Crudo di Cuneo” este cantitatea optimă de grăsime externă. Din aceste motive, este necesar ca animalele să fie născute și crescute în aria de producție.

Sacrificarea trebuie să aibă loc, de asemenea, în aria de producție, pe de o parte pentru că trebuie respectat intervalul de timp dintre sacrificare și prelucrarea cărnii și, pe de altă parte, pentru că la transportul pe distanțe lungi se pot produce lovituri și se pot forma hematoame și diverse semne, care ar compromite satisfacerea cerințelor de prelucrare a pulpelor.

Prelucrarea și maturarea jamboanelor sunt strâns legate de factorii umani și naturali din aria de producție, astfel încât devine obligatorie limitarea acestor operații la aria respectivă.

3.5. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. a produsului la care se referă denumirea înregistrată

„Crudo di Cuneo” poate fi comercializat întreg, cu os sau dezosat, ambalat în vid, în bucăți mari sau feliat.

„Crudo di Cuneo” trebuie tăiat în bucăți în așa fel încât însemnul producătorului, cu care a fost marcat jambonul în cursul procesului de producție, să fie vizibil pe șoriciul fiecărei bucăți.

3.6. Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

În momentul punerii în consum, „Crudo di Cuneo” DOP trebuie să poarte însemnul distinctiv, care garantează originea și identificarea produsului, constituit din logoul aplicat în fabrică prin foc pe ambele fețe mari ale bucății de jambon.

Pe ambalajul „Crudo di Cuneo” DOP sau pe etichetele aplicate pe produs sau pe cartonașele, inelele și plăcuțele legate de acesta, trebuie înscrise cu caractere de tipar clare, care nu se șterg și care se disting net de orice altă mențiune scrisă, următoarele: logoul specific și univoc, simbolul Comunității prevăzut la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și numărul de identificare atribuit fiecărui producător care participă la sistemul de control. Cele două elemente ale logoului DOP „Crudo di Cuneo” importante pentru recunoașterea produsului sunt o reprezentare stilizată a unei bucăți de jambon și un triunghi sau o pană (cuneo), care amintește legătura cu capitala provinciei Cuneo, al cărei plan original avea chiar forma unui triunghi.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică în care se produce „Crudo di Cuneo” DOP se situează între Alpii Ligurici, de la Colle di Cadibona până la Colle di Nava, Alpii Maritimi, până la masivul Colle di Tenda, și Alpii Cotici. Aceste zone muntoase formează o margine în formă de U care înconjoară o câmpie înaltă, traversată de la sud la nord de râurile Tanaro și Po și de afluenții acestora. Această zonă cuprinde provinciile Cuneo și Asti și următoarele comune ale provinciei Torino: Airasca, Andezeno, Arignano, Baldissero Torinese, Bibiana, Bricherasio, Buriasco, Cambiano, Campiglione Fenile, Candiolo, Cantalupa, Carignano, Carmagnola, Castagnole Piemonte, Cavour, Cercenasco, Chieri, Cumiana, Frossasco, Garzigliana, Isolabella, Lombriasco, Luserna S. Giovanni, Lusernetta, Macello, Marentino, Mombello di Torino, Montaldo Torinese, Moriondo Torinese, None, Osasco, Osasio, Pancalieri, Pavarolo, Pecetto Torinese, Pinerolo, Pino Torinese, Piobesi Torinese, Piossasco, Piscina, Poirino, Pralormo, Prarostino, Riva, Roletto, Rora’, S. Secondo di Pinerolo, Santena, Scalenghe, Trofarello, Vigone, Villafranca Piemonte, Villastellone și Vinovo. Datorită brizelor din această arie geografică, nivelurile de umiditate sunt stabile (între 50 % și 70 %), și, împreună cu temperaturile medii, care nu sunt nici prea scăzute în timpul iernii, nici prea ridicate în timpul verii, permit un proces de maturare uniform ce îi conferă produsului „Crudo di Cuneo” gradul de proteoliză și conținutul scăzut de umiditate caracteristice.

5. Legătura cu aria geografică

Aria de producție a DOP este legată din timpuri străvechi de tradiția creșterii porcilor, a preparării și a maturării jambonului „Crudo di Cuneo”, datorită condițiilor specifice ale solului și climei care o diferențiază de alte zone și conferă produsului caracteristicile calitative specifice, ușor de recunoscut de către consumatorul final.

Conținutul de umiditate al „Crudo di Cuneo”, strâns legat de conținutul de sare, este influențat de brizele montane care bat din direcții opuse dimineața și seara și care reduc umiditatea din aer, oferind astfel condiții ideale pentru maturarea produsului și determinând nivelul scăzut de umiditate, perioada de maturare și gradul de proteoliză specifice pentru „Crudo di Cuneo”. Materiile prime constituie, de asemenea, o strânsă legătură între produs și mediu; proteoliza jambonului este dată, într-adevăr, și de caracteristicile materiilor prime. Porcul din Cuneo este crescut la o altitudine medie de 350 de metri deasupra nivelului mării, unde lipsa ceții în timpul iernii și a zăpușelii în timpul verii creează condiții excelente pentru sănătatea animalelor. Pe lângă aerul curat și puritatea apei, la accelerarea maturării cărnii contribuie și alimentația tradițională sănătoasă și naturală care se bazează pe cereale produse pe plan local. Proteoliza este legată de dezvoltarea microorganismelor de la suprafața cărnii: sărarea fină efectuată de către mezelarii artizani permite umidității încă prezente în carnea de pe pulpă să se ridice la suprafață la nivelul capilarelor. Astfel, în carnea macră din jambon apar condiții microclimatice care permit o creștere moderată a umidității; acest fapt încurajează, la rândul său, formarea mucegaiului și a drojdiei care, prin distrugerea proteinelor din carnea macră, eliberează peptide cu o influență majoră atât asupra gustului, cât și asupra mirosului produsului „Crudo di Cuneo”.

De-a lungul secolelor, omul este cel care a contribuit semnificativ la calitatea jambonului cu denumirea de origine protejată, prin dezvoltarea unor tehnici specifice de producție, transmise din generație în generație până în ziua de azi. Mărturia acestei arte subtile se regăsește deja în 1618 în lucrarea „Clypeo del gentilhuomo” a lui Guglielmino Prato, care descrie în detaliu munca mezelarilor artizani din Piemont.

Consumul produsului „Crudo di Cuneo” este bine documentat istoric, prin numeroasele înregistrări ale comenzilor nobililor, mânăstirilor și abațiilor din zonă. Numărul din ce în ce mai mare de cereri a contribuit în mod semnificativ la apariția în număr mare a prelucrătorilor.

Prin urmare, DOP „Crudo di Cuneo” este rezultatul acțiunii combinate și concomitente a câtorva factori umani și de mediu, care au influențat de-a lungul timpului produsul final și au contribuit la crearea caracteristicilor calitative ale acestuia.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

Administrația actuală a lansat procedura națională de opoziție prin publicarea cererii de modificare privind DOP „Crudo di Cuneo” în Gazzetta Ufficiale della Repubblica Italiana nr. 265 din 13 noiembrie 2015.

Textul consolidat al caietului de sarcini este disponibil la adresa: http://www.politicheagricole.it/flex/cm/pages/ServeBLOB.php/L/IT/IDPagina/3335

accesând direct pagina principală a site-ului internet al Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere (www.politicheagricole.it), făcând clic pe „Prodotti DOP IGP” (în partea superioară dreaptă a ecranului), apoi pe „Prodotti DOP IGP STG” (în partea stângă a ecranului) și apoi pe „Disciplinari di Produzione all’esame dell’UE”.

(1) JO L 179, 19.6.2014, p. 17.

(2) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 188

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 59 27 mai 2016

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2016/C 188/01	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.7950 – EGB/GP) ( 1 )	1

	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2016/C 188/02	Rata de schimb a monedei euro	2

	V Anunţuri
	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI
	Comisia Europeană
2016/C 188/03	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.8037 – INCJ/Sumitomo/Sekisui/JV) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	3
2016/C 188/04	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.7970 – Air Liquide/OMZ/JV) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	4
2016/C 188/05	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.8052 – SEGRO/PSPIB/SELP/Torino DC1) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	5
	ALTE ACTE
	Comisia Europeană
2016/C 188/06	Publicarea în temeiul articolului 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare în ceea ce privește denumirea unei specialități tradiționale garantate	6
2016/C 188/07	Publicarea unei cereri de modificare în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	44
2016/C 188/08	Publicarea unei cereri de înregistrare în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	50
2016/C 188/09	Cerere de aprobare a unei modificări minore în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului	54

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,1168
JPY	yen japonez	122,93
DKK	coroana daneză	7,4367
GBP	lira sterlină	0,75970
SEK	coroana suedeză	9,2870
CHF	franc elvețian	1,1075
ISK	coroana islandeză
NOK	coroana norvegiană	9,2470
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	27,023
HUF	forint maghiar	314,39
PLN	zlot polonez	4,4108
RON	leu românesc nou	4,5070
TRY	lira turcească	3,2744
AUD	dolar australian	1,5481
CAD	dolar canadian	1,4443
HKD	dolar Hong Kong	8,6730
NZD	dolar neozeelandez	1,6591
SGD	dolar Singapore	1,5381
KRW	won sud-coreean	1 317,87
ZAR	rand sud-african	17,4165
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,3237
HRK	kuna croată	7,4951
IDR	rupia indoneziană	15 192,39
MYR	ringgit Malaiezia	4,5435
PHP	peso Filipine	52,131
RUB	rubla rusească	72,7420
THB	baht thailandez	39,758
BRL	real brazilian	4,0004
MXN	peso mexican	20,5139
INR	rupie indiană	74,9155

—	☐	Denumirea produsului
—	☒	Descrierea produsului
—	☐	Aria geografică
—	☒	Dovada originii
—	☒	Metoda de producție
—	☐	Legătura
—	☒	Etichetarea
—	☐	Cerințele naționale
—	☒	Altele [modificarea normelor referitoare la ambalare]

—	☒	Modificare a documentului unic sau a fișei rezumat
—	☐	Modificare a caietului de sarcini al DOP sau al IGP înregistrate pentru care nu s-a publicat niciun document unic și nicio fișă rezumat
—	☐	Modificare a caietului de sarcini care nu generează nicio modificare a documentului unic publicat [articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]
—	☐	Modificare temporară a caietului de sarcini ca urmare a adoptării unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii de către autoritățile publice [articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

Caracteristici fizice	Orez nedecorticat	Orez brun	Orez semialbit
Lungime (mm)	(9,33 ) 9,1 -9,4	6,50 -6,90	6,40 -6,80
Lățime (mm)	(2,11 ) 1,9 -2,25	1,61 -1,81	1,57 -1,87
Grosime (mm)	(1,77 ) 1,7 -1,8	1,51 -1,71	1,44 -1,64
Culoare	Galben pai	Roșu sau roșu închis	Roșu deschis

Caracteristici chimice	Orez nedecorticat	Orez brun	Orez semialbit
Proteine (%)	N/A	7-10	6-9
Amiloză (% db)	N/A	13-17
Raportul de alungire a bobului	N/A	1,5 -1,8


	(1) Text cu relevanță pentru SEE