INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/2

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 martie 2016 – Comisia Europeană/Republica Malta

(Cauza C-12/14) (1)

([Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Securitate socială - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 46b - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Articolul 54 - Pensii pentru limită de vârstă - Reguli pentru prevenirea cumulului - Persoane care beneficiază de o pensie pentru limită de vârstă potrivit regimului național și de o pensie de funcționar potrivit regimului dintr-un alt stat membru - Reducerea cuantumului pensiei pentru limită de vârstă])

(2016/C 156/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Mifsud-Bonnici și D. Martin, agenți)

Pârâtă: Republica Malta (reprezentanți: A. Buhagiar și P. Grech, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Austria (reprezentanți: C. Pesendorfer și M. G. Hesse, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: J. Beeko, S. Behzadi-Spencer și V. Kaye, agenți, asistați de T. de la Mare, QC)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Republica Austria și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 159, 26.5.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Kúria – Ungaria) – Flight Refund Ltd/Deutsche Lufthansa AG

(Cauza C-94/14) (1)

([Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Cooperare judiciară în materie civilă - Procedura europeană de somație de plată - Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 - Articolele 17 și 20 - Obligațiile unei instanțe sesizate în vederea desemnării unei instanțe competente teritorial să soluționeze procedura contencioasă generată de opoziția pârâtului la somația europeană de plată - Competența instanțelor din statul membru de origine a somației europene de plată - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Creanță întemeiată pe dreptul la compensație în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004 ca urmare a întârzierii unui zbor])

(2016/C 156/03)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Flight Refund Ltd

Pârâtă: Deutsche Lufthansa AG

Dispozitivul

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în împrejurările în care o instanță este sesizată cu o procedură, cum este procedura principală, privind desemnarea unei instanțe competente teritorial din statul membru de origine a somației europene de plată și examinează, în împrejurările menționate, competența internațională a instanțelor din acest stat membru de a soluționa o procedură contencioasă referitoare la creanța aflată la originea unei astfel de somații de plată împotriva căreia pârâtul a formulat opoziție în termenul prevăzut în acest scop:

—

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată nu furnizează indicații cu privire la puterile și la obligațiile acestei instanțe, respectivele aspecte de procedură rămân, potrivit articolului 26 din regulamentul menționat, reglementate de legislația națională a acelui stat membru;

—

Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială impune ca problema competenței internaționale a instanțelor din statul membru de origine a somației europene de plată să fie soluționată prin aplicarea normelor de procedură care permit să se garanteze efectul util al dispozițiilor acestui regulament și dreptul la apărare, indiferent dacă instanța de trimitere sau o instanță pe care aceasta din urmă o desemnează ca instanță competentă teritorial și material să se pronunțe cu privire la o creanță cum este cea în discuție în litigiul principal, în temeiul procedurii civile de drept comun, se pronunță asupra acestei probleme;

—

în ipoteza în care o instanță cum este instanța de trimitere se pronunță cu privire la competența internațională a instanțelor din statul membru de origine a somației europene de plată și decide în sensul existenței unei asemenea competențe în lumina criteriilor prevăzute de Regulamentul nr. 44/2001, acest din urmă regulament și Regulamentul nr. 1896/2006 obligă instanța respectivă să interpreteze dreptul național în sensul că acesta din urmă îi permite să identifice sau să desemneze o instanță competentă teritorial și material să soluționeze această procedură și

—	în ipoteza în care o instanță cum este instanța de trimitere decide în sensul lipsei unei asemenea competențe internaționale, instanța menționată nu are obligația de a reexamina din oficiu, prin analogie cu articolul 20 din Regulamentul nr. 1896/2006, această somație de plată.

(1) JO C 142, 12.5.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/4

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 17 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de First-tier Tribunal (Tax Chamber) – Regatul Unit) – Portmeirion Group UK Ltd/Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

(Cauza C-232/14) (1)

((Trimitere preliminară - Dumping - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 - Validitate - Importuri de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din China - Produs în cauză - Produs avut în vedere - Obligația de motivare))

(2016/C 156/04)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

First-tier Tribunal (Tax Chamber)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Portmeirion Group UK Ltd

Pârâți: Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Dispozitivul

Examinarea întrebării preliminare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză.

(1) JO C 235, 21.7.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/4

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de Barcelona – Spania) – Safe Interenvios, SA/Liberbank, SA, Banco de Sabadell, SA, Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA

(Cauza C-235/14) (1)

((Trimitere preliminară - Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului - Directiva 2005/60/CE - Măsuri de precauție privind clientela - Directiva 2007/64/CE - Servicii de plată în cadrul pieței interne))

(2016/C 156/05)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Safe Interenvios, SA

Pârâte: Liberbank, SA, Banco de Sabadell, SA, Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA

Dispozitivul

Articolul 5, articolul 7, articolul 11 alineatul (1) și articolul 13 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010, trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care, pe de o parte, permite aplicarea de măsuri standard de precauție privind clientela în măsura în care aceasta este constituită din instituții financiare în cazul cărora respectarea măsurilor de precauție este supusă supravegherii atunci când există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului în sensul articolului 7 litera (c) din această directivă și, pe de altă parte, impune instituțiilor și persoanelor reglementate de directiva menționată să aplice, în funcție de o analiză a riscului, măsuri sporite de precauție privind clientela în situațiile care, prin natura lor, pot prezenta un risc mai mare de spălare a banilor și de finanțare a terorismului în sensul articolului 13 din aceeași directivă, cum este transferul de fonduri.

În plus, chiar și în lipsa unei asemenea suspiciuni sau a unui asemenea risc, articolul 5 din Directiva 2005/60, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/78, le permite statelor membre să adopte sau să mențină în vigoare dispoziții mai stricte dacă aceste dispoziții urmăresc să consolideze combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

Directiva 2005/60, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/78, trebuie să fie interpretată în sensul că instituțiile și persoanele reglementate de această directivă nu pot aduce atingere sarcinilor de supraveghere a instituțiilor de plată pe care autoritățile competente trebuie să le îndeplinească în conformitate cu articolul 21 din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/111/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009, și nu se pot substitui acestor autorități. Directiva 2005/60, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/78, trebuie să fie interpretată în sensul că, deși o instituție financiară poate să țină seama, în cadrul obligației de supraveghere care îi revine cu privire la clientela sa, de măsurile de precauție aplicate de o instituție de plată cu privire la propria clientelă, toate măsurile de precauție pe care le adoptă trebuie să fie adaptate la riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

Articolele 5 și 13 din Directiva 2005/60, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/78, trebuie să fie interpretate în sensul că o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, adoptată fie în temeiul marjei de apreciere permise statelor membre de articolul 13 din această directivă, fie în temeiul competenței prevăzute la articolul 5 din directiva respectivă, trebuie să fie compatibilă cu dreptul Uniunii și în special cu libertățile fundamentale garantate de tratate. Deși o astfel de reglementare națională, care are ca scop combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului, urmărește un obiectiv legitim care poate justifica o restrângere a libertăților fundamentale și deși faptul de a presupune că transferurile de fonduri efectuate de o instituție reglementată de directiva menționată în alte state decât cel în care este stabilită prezintă întotdeauna un risc mai mare de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului este adecvat pentru a asigura atingerea obiectivului vizat, această reglementare depășește totuși ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului pe care îl urmărește, în măsura în care prezumția pe care o instituie se aplică oricărui transfer de fonduri, fără a prevedea posibilitatea de a o înlătura în cazul transferurilor de fonduri care în mod obiectiv nu prezintă un asemenea risc.

(1) JO C 235, 21.7.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 martie 2016 – HeidelbergCement AG/Comisia Europeană

(Cauza C-247/14 P) (1)

([Recurs - Concurență - Piața „cimentului și a produselor conexe” - Procedură administrativă - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 18 alineatele (1) și (3) - Decizie de solicitare de informații - Motivare - Precizarea cererii])

(2016/C 156/06)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: HeidelbergCement AG (reprezentanți: U. Denzel, C. von Köckritz și P. Pichler, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Kellerbauer, L Malferrari și R. Sauer, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 14 martie 2014, HeidelbergCement/Comisia (T-302/11, EU:T:2014:128).

2)	Anulează Decizia C(2011) 2361 final a Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul COMP/39520 – Ciment și produse conexe).

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de HeidelbergCement AG, aferente atât procedurii în primă instanță în cauza T-302/11, cât și procedurii de recurs.

(1) JO C 223, 14.7.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 martie 2016 – Schwenk Zement KG/Comisa Europeană

(Cauza C-248/14 P) (1)

([Recurs - Concurență - Piața cimentului și piețele produselor conexe - Procedură administrativă - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 18 alineatele (1) și (3) - Decizie de solicitare de informații - Motivare - Precizie a cererii])

(2016/C 156/07)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Schwenk Zement KG (reprezentanți: M. Raible și S. Merz, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisa Europeană (reprezentanți: M. Kellerbauer, L. Malferrari și R. Sauer, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 14 martie 2014, Schwenk Zement/Comisia (T-306/11, EU:T:2014:123).

2)	Anulează Decizia C(2011) 2367 final a Comisiei din 30 martie 2011privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul COMP/39520 – ciment și produse conexe).

3)	Obligă Comisia Europeană să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Schwenk Zement KG, aferente atât procedurii în primă instanță în cauza T-306/11, cât și celei de recurs.

(1) JO C 223, 14.7.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/7

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 martie 2016 – Buzzi Unicem SpA/Comisia Europeană

(Cauza C-267/14 P) (1)

((Recurs - Concurență - Piața „cimentului și a produselor conexe” - Procedură administrativă - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 18 alineatele (1) și (3) - Decizie de solicitare de informații - Motivare - Precizarea cererii))

(2016/C 156/08)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Buzzi Unicem SpA (reprezentanți: C. Osti, A. Prastaro și A. Sodano, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Cappelletti și L. Malferrari, agenți, și M. Merola, avocat)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 14 martie 2014, Buzzi Unicem/Comisia (T-297/11, EU:T:2014:122).

2)	Anulează Decizia C(2011) 2356 final a Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul COMP/39520 – Ciment și produse conexe).

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Buzzi Unicem SpA, aferente atât procedurii în primă instanță în cauza T-297/11, cât și procedurii de recurs.

(1) JO C 282, 25.8.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/7

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 martie 2016 – Italmobiliare SpA/Comisia Europeană

(Cauza C-268/14 P) (1)

(2016/C 156/09)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Italmobiliare SpA (reprezentanți: M. Siragusa, F. Moretti și L. Nascimbene, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier și L. Malferrari, agenți, M. Malaguti, avocat)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 14 martie 2014, Italmobiliare/Comisia (T-305/11, EU:T:2014:126).

2)	Anulează Decizia C(2011) 2364 final a Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (cazul COMP/39520 – Ciment și produse conexe).

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Italmobiliare SpA, aferente atât procedurii în primă instanță în cauza T-305/11, cât și procedurii de recurs.

(1) JO C 282, 25.8.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/8

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 martie 2016 – Parlamentul European/Comisia Europeană

(Cauza C-286/14) (1)

([Acțiune în anulare - Articolul 290 TFUE - Noțiunile „a modifica” și „a completa” - Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 - Articolul 21 alineatul (3) - Întinderea competenței conferite Comisiei Europene - Necesitatea adoptării unui act normativ distinct - Regulamentul delegat (UE) nr. 275/2014])

(2016/C 156/10)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: L. G. Knudsen, A. Troupiotis și M. Menegatti, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Martenczuk, M. Konstantinidis și J. Hottiaux, agenți)

Intervenient în susținerea reclamantului: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: K. Michoel și Z. Kupčová, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Regulamentul delegat (UE) nr. 275/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 de modificare a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei.

2)	Menține efectele Regulamentului delegat nr. 275/2014 până la intrarea în vigoare, într-un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a unui nou act care să îl înlocuiască.

3)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

4)	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 253, 4.8.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/9

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 martie 2016 – Republica Elenă/Comisia Europeană

(Cauza C-431/14 P) (1)

([Recurs - Ajutoare de stat - Ajutoare compensatorii plătite de Agenția Elenă de Asigurări Agricole (ELGA) în cursul anilor 2008 și 2009 - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestora - Noțiunea „ajutor de stat” - Articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE - Orientări privind ajutoarele de stat în sectorul agricol - Obligația de motivare - Denaturarea elementelor de probă])

(2016/C 156/11)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: I. Chalkias și A. Vasilopoulou, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar, R. Sauer și D. Triantafyllou, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 395, 10.11.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/9

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 1 martie 2016 – National Iranian Oil Company/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

(Cauza C-440/14 P) (1)

([Recurs - Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran - Lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 945/2012 - Temei juridic - Criteriu întemeiat pe sprijinul material, logistic sau financiar acordat guvernului iranian])

(2016/C 156/12)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: National Iranian Oil Company (reprezentant: J.-M. Thouvenin, avocat)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și V. Piessevaux, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: A. Aresu, D. Gauci și L. Gussetti, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă National Iranian Oil Company să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 421, 24.11.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/10

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 1 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germania) – Kreis Warendorf/Ibrahim Alo (C-443/14), Amira Osso/Region Hannover (C-444/14)

(Cauzele conexate C-443/14 și C-444/14) (1)

((Trimitere preliminară - Convenția privind statutul refugiaților, semnată la Geneva la 28 iulie 1951 - Articolele 23 și 26 - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Directiva 2011/95/UE - Standarde referitoare la conținutul protecției internaționale - Statutul conferit prin protecția subsidiară - Articolul 29 - Protecție socială - Condiții de acces - Articolul 33 - Libertate de circulație în interiorul statului membru gazdă - Noţiune - Restricţie - Obligație privind reședința într-un loc determinat - Tratament diferit - Caracterul comparabil al situaţiilor - Repartizare echilibrată a sarcinilor bugetare între colectivitățile administrative - Motive privind politica în materie de migrație și de integrare))

(2016/C 156/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Kreis Warendorf (C-443/14), Amira Osso (C-444/14)

Pârâți: Ibrahim Alo (C-443/14), Region Hannover (C-444/14)

cu participarea: Vertreter des Bundesinteresses beim Bundesverwaltungsgericht (C-443/14 și C-444/14)

Dispozitivul

Articolul 33 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate trebuie interpretat în sensul că o obligație privind reședința impusă unui beneficiar al statutului conferit prin protecția subsidiară, precum cele în discuție în litigiile principale, constituie o restricție privind libertatea de circulație garantată la articolul respectiv, chiar și în cazul în care această măsură nu interzice beneficiarului menționat să se deplaseze liber pe teritoriul statului membru care a acordat această protecție și să aibă reședința în mod temporar pe teritoriul amintit în afara locului desemnat prin obligația privind reședința.

Articolele 29 și 33 din Directiva 2011/95 trebuie interpretate în sensul că se opun impunerii unei obligații privind reședința, precum cele în discuție în litigiile principale, unui beneficiar al statutului conferit prin protecția subsidiară care percepe anumite prestații sociale specifice, în vederea realizării unei repartizări adecvate a sarcinii care decurge din plata acestor prestații între diferitele instituții competente în materie, atunci când reglementarea națională aplicabilă nu prevede impunerea unei astfel de măsuri refugiaților, resortisanților unor țări terțe care au reședința în mod legal pe teritoriul statului membru în cauză pentru alte motive decât cele umanitare, politice sau care țin de dreptul internațional și resortisanților acestui stat membru care percep prestațiile menționate.

Articolul 33 din Directiva 2011/95 trebuie interpretat în sensul că nu se opune impunerii unei obligații privind reședința, precum cele în discuție în litigiile principale, unui beneficiar al statutului conferit prin protecția subsidiară care percepe anumite prestații sociale specifice, cu obiectivul facilitării integrării resortisanților unor țări terțe în statul membru care a acordat această protecție, atunci când reglementarea națională aplicabilă nu prevede impunerea unei astfel de măsuri resortisanților unor țări terțe care au reședința în mod legal în acest stat membru pentru alte motive decât cele umanitare, politice sau care țin de dreptul internațional ce percep prestațiile menționate, în cazul în care beneficiarii statutului conferit prin protecția subsidiară nu se află într-o situație obiectiv comparabilă, în raport cu obiectivul amintit, cu cea a resortisanților unor țări terțe care au reședința în mod legal pe teritoriul statului membru în cauză pentru alte motive decât cele umanitare, politice sau care țin de dreptul internațional, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1) JO C 439, 8.12.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Högsta domstolen – Suedia) – Canadian Oil Company Sweden AB, Anders Rantén/Riksåklagaren

(Cauza C-472/14) (1)

([Trimitere preliminară - Înregistrarea, evaluarea și autorizarea substanțelor chimice - Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH) - Întinderea domeniului armonizat - Înregistrarea substanțelor la Agenția Europeană pentru Produse Chimice înainte de introducerea pe piață - Articolul 5 - Registrul național al produselor chimice - Obligație de notificare în vederea înregistrării - Compatibilitate cu Regulamentul REACH - Articolele 34 TFUE și 36 TFUE - Restricție cantitativă la import])

(2016/C 156/14)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta domstolen

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Canadian Oil Company Sweden AB, Anders Rantén

Pârât: Riksåklagaren

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei, în versiunea rezultată din Regulamentul (CE) nr. 552/2009 al Comisiei din 22 iunie 2009, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o reglementare națională să oblige un importator de produse chimice să înregistreze aceste produse la autoritatea națională competentă, în condițiile în care acestui importator îi revine deja, în temeiul acestui regulament, o obligație de înregistrare a acelorași produse la Agenția Europeană pentru Produse Chimice, cu condiția ca această înregistrare la autoritatea națională competentă să nu constituie o condiție prealabilă pentru introducerea pe piață a produselor menționate, să aibă ca obiect informații diferite de cele cerute de acest regulament și să contribuie la realizarea obiectivelor urmărite de acesta, în special cele de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, precum și libera circulație a unor asemenea substanțe pe piața internă, în special prin punerea în aplicare a unui sistem de controale ale gestiunii sigure a unor asemenea produse în statul membru în cauză și prin evaluarea acestei gestiuni, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

2)	Dispozițiile coroborate ale articolelor 34 TFUE și 36 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun obligației de notificare și de înregistrare a produselor chimice, astfel cum este prevăzută de reglementarea națională în discuție în cauza principală.

(1) JO C 448, 15.12.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/12

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van Cassatie – Belgia) – VAD BVBA, Johannes Josephus Maria van Aert/Belgische Staat

(Cauza C-499/14) (1)

([Trimitere preliminară - Uniunea vamală și Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Interpretare - Reguli generale - Regula 3 litera (b) - Noțiunea „mărfuri prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul” - Ambalaje separate])

(2016/C 156/15)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie

Părțile din procedura principală

Reclamanți: VAD BVBA, Johannes Josephus Maria van Aert

Pârât: Belgische Staat

Dispozitivul

Regula 3 litera (b) din Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunea care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007, trebuie interpretată în sensul că mărfuri precum cele în discuție în litigiul principal, care sunt prezentate în vederea vămuirii în ambalaje separate și sunt ambalate împreună numai după această operațiune, pot fi totuși considerate „mărfuri prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul”, în sensul acestei reguli, și, prin urmare, pot să se încadreze la una și aceeași poziție tarifară atunci când se dovedește, având în vedere alți factori obiectivi, aspect a cărui apreciere revine instanței naționale, că aceste mărfuri formează un întreg și sunt destinate să fie prezentate ca atare în comerțul cu amănuntul.

(1) JO C 26, 26.1.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/12

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 3 martie 2016 – Regatul Spaniei/Comisia Europeană

(Cauza C-26/15 P) (1)

([Recurs - Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 - Organizarea comună a piețelor în sectorul agricol - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 - Anexa I partea B 2 punctul VI secțiunea D a cincea liniuță - Sectoarele fructelor și legumelor și al legumelor și fructelor prelucrate - Citrice - Norme de comercializare - Dispoziții privind marcarea - Indicarea agentului de conservare sau a altor substanțe chimice utilizate în etapa de după recoltare])

(2016/C 156/16)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurent: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Rubio González, agent)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Schima, I. Galindo Martín și K. Skelly, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 89, 16.03.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/13

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 10 martie 2016 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-38/15) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 91/271/CEE - Tratarea apelor urbane reziduale - Sisteme de colectare și de tratare - Evacuări în zone sensibile - Metodă de monitorizare - Prelevări de eșantioane))

(2016/C 156/17)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Sanfrutos Cano, E. Manhaeve și D. Loma-Osorio Lerena, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Gavela Llopis, agent)

Dispozitivul

Prin faptul că nu a asigurat tratarea corespunzătoare a tuturor apelor urbane reziduale evacuate în zonele sensibile și care provin din anumite aglomerări, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin, pe de o parte, în temeiul articolului 4 din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, astfel cum a fost modificată de Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008, în ceea ce privește aglomerarea Pontevedra- Marín – Poio – Bueu, și pe de ală parte, în temeiul articolului 5 alineatele (2) și (3) din directiva menționată, în ceea ce privește aglomerările Berga, Figueres, El Terri (Banyoles) și Pontevedra-Marín –Poio-Bueu.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Comisia Europeană și Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 127, 20.4.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/13

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Minister Finansów/Aspiro SA, fostă BRE Ubezpieczenia sp. z o.o.

(Cauza C-40/15) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxă pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolul 135 alineatul (1) litera (a) - Scutire în materie de asigurări - Noțiunile de operațiuni de „asigurare” și „servicii conexe prestate de brokerii și agenții de asigurări” - Servicii de soluționare a daunelor furnizate în numele și pe seama unui asigurător])

(2016/C 156/18)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamant: Minister Finansów

Pârâtă: Aspiro SA, fostă BRE Ubezpieczenia sp. z o.o.

Dispozitivul

Articolul 135 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că serviciile de soluționare a daunelor precum cele în discuție în litigiul principal, furnizate de un terț în numele și pe seama unei societăți de asigurare, nu intră în domeniul de aplicare al scutirii prevăzute de această dispoziție.

(1) JO C 155, 11.5.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/14

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 17 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Sonos Europe BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-84/15) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 - Uniunea vamală și Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura Combinată - Pozițiile 8517, 8518, 8519, 8527 și 8543 - Aparat autonom conceput pentru culegerea, recepționarea și reproducerea fișierelor audio digitale sub formă de sunet amplificat])

(2016/C 156/19)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sonos Europe BV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Dispozitivul

Nomenclatura combinată, care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunile succesive care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008 și din Regulamentul (CE) nr. 948/2009 al Comisiei din 30 septembrie 2009, trebuie să fie interpretată în sensul că un aparat autonom conceput pentru culegerea, recepționarea și reproducerea în streaming a fișierelor audio digitale sub formă de sunet amplificat, precum cel din litigiul principal, trebuie, sub rezerva aprecierii de către instanța de trimitere a elementelor factuale de care aceasta dispune, să fie clasificat la poziția 8519 din această nomenclatură.

(1) JO C 146, 4.5.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/15

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo – Spania) – Christian Liffers/Producciones Mandarina SL, Mediaset España Comunicación SA, fostă Gestevisión Telecinco SA

(Cauza C-99/15) (1)

([Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală - Directiva 2004/48/CE - Articolul 13 alineatul (1) - Operă audiovizuală - Încălcare - Daune interese - Modalități de calcul - Valoare forfetară - Prejudiciu moral - Includere])

(2016/C 156/20)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Reclamant: Christian Liffers

Pârâte: Producciones Mandarina SL, Mediaset España Comunicación SA, fostă Gestevisión Telecinco SA

Dispozitivul

Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie să fie interpretat în sensul că permite persoanei prejudiciate printr-o încălcare a dreptului său de proprietate intelectuală care solicită o despăgubire pentru prejudiciul material calculată, în conformitate cu al doilea paragraf litera (b) al alineatului (1) al acestui articol, pe baza valorii redevențelor sau a drepturilor care i-ar fi fost datorate în cazul în care contravenientul ar fi cerut autorizația de a face uz de dreptul de proprietate intelectuală respectiv să solicite, în plus, despăgubiri pentru prejudiciul moral care i-a fost cauzat, astfel cum sunt prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) al articolului menționat.

(1) JO C 171, 26.5.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/15

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 17 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – Kødbranchens Fællesråd, acționând în numele Århus Slagtehus A/S, Danish Crown A.m.b.A. Oksekødsdivisionen, Hadsund Kreaturslagteri A/S, Hjalmar Nielsens Eksportslagteri A/S, Kjellerup Eksportslagteri A/S, Mogens Nielsen Kreaturslagteri A/S, Vejle Eksportslagteri A/S/Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri, Fødevarestyrelsen

(Cauza C-112/15) (1)

((Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Regulamentul (CE) nr. 882/2004 - Regulamentul (CE) nr. 854/2004 - Controale oficiale privind hrana pentru animale și produsele alimentare - Taxe care pot fi percepute de statele membre pentru a acoperi costurile pe care le presupun controalele oficiale - Costuri legate de formarea profesională a personalului oficial auxiliar))

(2016/C 156/21)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Kødbranchens Fællesråd, acționând în numele Århus Slagtehus A/S, Danish Crown A.m.b.A. Oksekødsdivisionen, Hadsund Kreaturslagteri A/S, Hjalmar Nielsens Eksportslagteri A/S, Kjellerup Eksportslagteri A/S, Mogens Nielsen Kreaturslagteri A/S, Vejle Eksportslagteri A/S

Pârâți: Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri, Fødevarestyrelsen

Dispozitivul

Articolul 27 alineatul (4) litera (a), precum și punctele 1 și 2 din anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor trebuie interpretate în sensul că se opun ca statele membre, atunci când stabilesc cuantumul taxelor percepute de la întreprinderile din sectorul alimentar, să includă în acestea cheltuielile legate de formarea obligatorie de bază a personalului auxiliar oficial.

(1) JO C 146, 4.5.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/16

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 3 martie 2016 – Teva Pharma BV, Teva Pharmaceuticals Europe BV/Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)

(Cauza C-138/15 P) (1)

([Recurs - Produse medicamentoase orfane - Regulamentul (CE) nr. 141/2000 - Regulamentul (CE) nr. 847/2000 - Refuz de a autoriza introducerea pe piață a versiunii generice a produsului medicamentos orfan imatinib mesilat])

(2016/C 156/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Teva Pharma BV, Teva Pharmaceuticals Europe BV (reprezentanți: K. Bacon, QC, E. Mackenzie, barristers, și G. Morgan, solicitor)

Celelalte părți din procedură: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) (reprezentanți: N. Rampal Olmedo, M. Tovar Gomis, S. Marino și T. Jabłoński, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: A. Sipos și M. Šimerdová, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Teva Pharma BV și Teva Pharmaceuticals Europe BV să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Agenția Europeană de Medicamente (EMA).

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C ##, ##, p. ##.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/17

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 3 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Staatssecretaris van Financiën/Customs Support Holland BV

(Cauza C-144/15) (1)

((Trimitere preliminară - Tariful vamal comun - Nomenclatura combinată - Pozițiile 2304, 2308 și 2309 - Clasificarea unui concentrat proteic din soia))

(2016/C 156/23)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamant: Staatssecretaris van Financiën

Pârâtă: Customs Support Holland BV

Dispozitivul

Nomenclatura combinată, care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 948/2009 al Comisiei din 30 septembrie 2009, trebuie interpretată în sensul că un concentrat proteic din soia precum cel în discuție în litigiul principal se clasifică la poziția 2309 din această nomenclatură.

(1) JO C 198, 15.6.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/17

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 17 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – K. Ruijssenaars, A. Jansen (C-145/15), J. H. Dees-Erf (C-146/15)/Staatssecretaris van Infrastructuur en Milieu

(Cauzele conexate C-145/15 și 146/15) (1)

([Transporturi aeriene - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Articolul 7 - Compensarea pasagerilor în eventualitatea anulării sau întârzierii de mai mult de trei ore a unui zbor - Articolul 16 - Organisme naționale responsabile de aplicarea regulamentului - Competență - Adoptarea de măsuri coercitive împotriva operatorului de transport aerian în vederea plății compensației datorate unui pasager])

(2016/C 156/24)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamanți: K. Ruijssenaars, A. Jansen (C-145/15), J. H. Dees-Erf (C-146/15)

Pârât: Staatssecretaris van Infrastructuur en Milieu

Dispozitivul

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 trebuie interpretat în sensul că organismul desemnat de fiecare stat membru în temeiul alineatului (1) al acestui articol, căruia i-a fost adresată plângerea individuală a unui pasager ca urmare a refuzului unui operator de transport aerian de a-i plăti acestuia din urmă compensația prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul menționat, nu este obligat să adopte măsuri coercitive împotriva acestui operator de transport pentru a-l constrânge la plata compensației.

(1) JO C 198, 15.6.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/18

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Belgia) – Abdelhafid Bensada Benallal/État belge

(Cauza C-161/15) (1)

((„Trimitere preliminară - Directiva 2004/38/CE - Decizie prin care se pune capăt unei autorizații de ședere - Principiul respectării dreptului la apărare - Dreptul de a fi ascultat - Autonomia procedurală a statelor membre - Admisibilitatea unor motive de recurs - Motiv de ordine publică”))

(2016/C 156/25)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamant: Abdelhafid Bensada Benallal

Pârât: État belge

Dispozitivul

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, atunci când, în conformitate cu dreptul național aplicabil, un motiv întemeiat pe încălcarea dreptului intern invocat pentru prima dată în fața instanței naționale care se pronunță în recurs este admisibil numai dacă acest motiv este de ordine publică, un motiv întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat, astfel cum este garantat de dreptul Uniunii, invocat pentru prima dată în fața aceleiași instanțe trebuie declarat admisibil dacă acest drept, astfel cum este garantat de dreptul intern, îndeplinește condițiile impuse de dreptul menționat pentru a fi calificat drept motiv de ordine publică, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1) JO C 190, 8.6.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/19

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 17 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – România) – Taser International Inc./SC Gate 4 Business SRL, Cristian Mircea Anastasiu

(Cauza C-175/15) (1)

([Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Contracte care prevăd obligația unei întreprinderi române de a cesiona mărci unei întreprinderi cu sediul într-un stat terț - Refuz - Clauză atributivă de competență în favoarea statului terț - Înfățișarea fără obiecții a pârâtului în fața instanțelor române - Norme de competență aplicabile])

(2016/C 156/26)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Taser International Inc.

Pârâți: SC Gate 4 Business SRL, Cristian Mircea Anastasiu

Dispozitivul

Articolul 23 alineatul (5) și articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretate în sensul că, în cadrul unui litigiu privind neexecutarea unei obligații contractuale, în care reclamantul a sesizat instanțele din statul membru pe teritoriul căruia are sediul pârâtul, competența acestor instanțe poate să decurgă din articolul 24 din acest regulament atunci când pârâtul nu le contestă competența, chiar în condițiile în care contractul dintre cele două părți conține o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor dintr-un stat terț.

Articolul 24 din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că se opune, în cadrul unui litigiu între părți la un contract care conține o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor dintr-un stat terț, ca instanța din statul membru pe teritoriul căruia are sediul pârâtul care a fost sesizată să se declare din oficiu necompetentă chiar în condițiile în care pârâtul nu contestă competența acesteia.

(1) JO C 203, 20.7.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/19

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 3 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) –-Daimler AG/Együd Garage Gépjárműjavító és Értékesítő Kft.

(Cauza C-179/15) (1)

([Trimitere preliminară - Mărci - Directiva 2008/95/CE - Articolul 5 alineatul (1) - Anunțuri privind un terț care pot fi accesate pe internet - Utilizare neautorizată a mărcii - Anunțuri postate online fără știrea și fără consimțământul acestui terț sau menținute online în pofida opoziției acestuia - Acțiunea titularului mărcii împotriva terțului respectiv])

(2016/C 156/27)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Daimler AG

Pârâtă: Együd Garage Gépjárműjavító és Értékesítő Kft.

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că un terț menționat într-un anunț publicat pe un site internet, care conține un semn identic sau similar unei mărci astfel încât creează impresia că există un raport comercial între acesta și titularul mărcii, nu utilizează acest semn într-un mod care poate fi interzis de titularul respectiv în temeiul dispoziției amintite atunci când acest anunț nu a fost publicat de terțul respectiv sau în numele său ori, în ipoteza în care acest anunț a fost publicat de terțul menționat sau în numele său, cu consimțământul titularului, atunci când terțul în cauză i-a solicitat în mod expres administratorului site-ului internet respectiv și căruia îi comandase anunțul să elimine acest anunț sau menționarea mărcii din cuprinsul său.

(1) JO C 228, 13.7.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/20

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 17 martie 2016 – Naazneen Investments Ltd/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Energy Brands, Inc.

(Cauza C-252/15 P) (1)

((Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Procedură de decădere - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) - Marca comunitară verbală SMART WATER - Utilizare serioasă - Obligația de motivare - Articolul 75))

(2016/C 156/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Naazneen Investments Ltd (reprezentanți: Goldenbaum și I. Rohr, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: D. Gája și A. Folliard-Monguiral, agenți), Energy Brands, Inc (reprezentanți: S. Malynicz, Barrister, D. Stone și A. Dykes, Solicitors)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Naazneen Investments Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 294, 7.9.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/21

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 martie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Debreceni Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – Shiraz Baig Mirza/Bevándorlási és Állampolgársági Hivatal

(Cauza C-695/15 PPU) (1)

([Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgenţă - Regulamentul (UE) nr. 604/2013 - Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională - Articolul 3 alineatul (3) - Dreptul statelor membre de a trimite un solicitant către o țară terță sigură - Articolul 18 - Obligațiile statului membru responsabil de examinarea cererii în cazul reprimirii solicitantului - Directiva 2013/32/UE - Proceduri comune de acordare și retragere a protecției internaționale - Examinarea unei cereri de protecție internațională])

(2016/C 156/29)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Debreceni Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: Shiraz Baig Mirza

Pârât: Bevándorlási és Állampolgársági Hivatal

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid trebuie interpretat în sensul că dreptul de a trimite un solicitant de protecție internațională către o țară terță sigură poate fi exercitat de un stat membru și după ce acesta din urmă a admis că este responsabil, în aplicarea acestui regulament și în cadrul procedurii de reprimire, de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentată de un solicitant care a părăsit acest stat membru înainte de adoptarea unei decizii pe fond referitoare la prima sa cerere de protecție internațională.

Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că nu se opune trimiterii unui solicitant de protecție internațională către o țară terță sigură, în cazul în care statul membru care efectuează transferul solicitantului menționat către statul membru responsabil nu a fost informat, în cursul procedurii de reprimire, nici cu privire la reglementarea acestui din urmă stat membru referitoare la trimiterea solicitanților către țări terțe sigure, nici cu privire la practica autorităților sale competente în materie.

3)	Articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că, în cazul reprimirii unui solicitant de protecție internațională, acesta nu impune ca procedura de examinare a cererii acestuia să fie reluată din stadiul în care a fost întreruptă.

(1) JO C 90, 7.3.2016.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 18 ianuarie 2016 – Magyar Villamos Művek Zrt. (MVM)/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatóság

(Cauza C-28/16)

(2016/C 156/30)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Magyar Villamos Művek Zrt. (MVM)

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatóság

Întrebările preliminare

Trebuie să se considere că o societate de tip holding care are un rol activ în managementul anumitor afaceri ale filialelor și ale întregului grup de societăţi, dar care nu repercutează asupra filialelor costurile serviciilor prestate în legătură cu activitatea de holding activ și nici TVA-ul aferent, constituie o persoană impozabilă obligată la plata TVA-ului în raport cu serviciile respective?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, societatea de tip holding activ poate exercita, și dacă da, în ce mod, dreptul de deducere a TVA-ului aferent serviciilor utilizate de aceasta care sunt direct legate de activitatea economică supusă TVA-ului a fiecărei filiale?

3)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, societatea de tip holding activ poate exercita, și dacă da, în ce mod, dreptul de deducere a TVA-ului aferent serviciilor utilizate de aceasta care sunt în interesul întregului grup de societăți?

4)	Răspunsurile la întrebările de mai sus sunt diferite, și dacă da, în ce măsură, în cazul în care societatea de tip holding activ facturează filialelor serviciile utilizate menţionate cu titlu de servicii intermediare?

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Ordinario di Venezia (Italia) la 29 ianuarie 2016 – Vinyls Italia SpA, în lichidare/Mediterranea di Navigazione SpA

(Cauza C-54/16)

(2016/C 156/31)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Ordinario di Venezia

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vinyls Italia SpA, în lichidare

Pârâtă: Mediterranea di Navigazione SpA

Întrebările preliminare

„Dovada” faptului că articolul 13 din Regulamentul nr. 1346/2000 (1) pune în sarcina persoanei care a beneficiat de un act prejudiciabil pentru adunarea creditorilor, pentru a se opune atacării actului respectiv potrivit dispozițiilor lex fori concursus, impune obligația de a invoca o excepție de procedură în sens restrâns în termenele stabilite prin dreptul procesual al forului, invocând clauza de exceptare prevăzută de regulament și dovedind subzistența celor două condiții impuse prin aceeași dispoziție?

Articolul 13 din Regulamentul nr. 1346/2000 este aplicabil în cazul în care partea interesată a solicitat aplicarea lui în cursul procedurii, inclusiv în afara termenelor stabilite prin dreptul procesual al forului pentru excepțiile procedurale, sau chiar ex officio, cu condiția ca partea interesată să fi făcut dovada că actul prejudiciabil intră sub incidența lex causae a unui alt stat membru a cărui lege nu permite, în speță, atacarea actului cu nicio cale de atac?

Trimiterea la reglementarea din lex causae prevăzută la articolul 13 din Regulamentul nr. 1346/2000 pentru a stabili dacă „legea respectivă nu permite, în speță, atacarea actului respectiv cu nicio cale de atac” trebuie interpretată în sensul că partea interesată trebuie să demonstreze că în cazul concret lex causae nu prevede în mod general și abstract nicio cale de atac pentru un act precum cel considerat în speță prejudiciabil – plata unei datorii contractuale – sau în sensul că partea interesată trebuie să demonstreze că, în cazul în care lex causae permite atacarea cu o cale de atac a unui act de tipul respectiv, nu subzistă în realitate condițiile – diferite de cele prevăzute de lex fori concursus – necesare pentru ca în cazul dedus judecății să poată fi admisă calea de atac?

Regimul derogatoriu prevăzut la articolul 13 din Regulamentul nr. 1346/2000 – având în vedere ratio acestuia de a proteja încrederea legitimă a părților în stabilitatea actului potrivit lex causae – poate fi aplicabil inclusiv în cazul în care părțile la un contract au sediile în același stat membru, a cărui lege este, prin urmare, în mod previzibil destinată să devină lex fori concursus în caz de insolvență a uneia dintre acestea, iar părțile, prin intermediul unei clauze contractuale privind alegerea legii unui alt stat membru, sustrag revocarea actelor de executare a contractului respectiv de la aplicarea unor norme imperative prevăzute de lex fori concursus stabilite pentru protejarea principiului par condicio creditorum, cu prejudicierea adunării creditorilor în caz de insolvență?

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 593/2008 (2) trebuie interpretat în sensul că „situații[…] [în] care există un conflict de legi” în scopul aplicabilității regulamentului însuși includ și cazul unui contract de navlosire maritimă încheiat într-un stat membru între societăți care au sediile în același stat membru, cu clauză de alegere a legii unui alt stat membru?

În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare, articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 593/2008 coroborat cu articolul 13 din Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretat în sensul că alegerea părților de a supune un contract legii unui stat membru diferit de cel în care se află „toate elementele relevante pentru situația respectivă” exclude aplicarea unor norme imperative ale legii acestui din urmă stat membru aplicabile în calitate de lex fori concursus inatacabilității unor acte efectuate înainte de insolvență cu prejudicierea adunării creditorilor, prevalând astfel asupra clauzei de exceptare stabilite la articolul 13 din Regulamentul nr. 1346/2000?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (JO L 160, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 143).

(2) Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (JO L 177, p. 6).

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 5 februarie 2016 – Associação Sindical dos Juízes Portugueses/Tribunal de Contas

(Cauza C-64/16)

(2016/C 156/32)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Associação Sindical dos Juízes Portugueses

Pârât: Tribunal de Contas

Întrebările preliminare

Având în vedere cerințele imperative privind eliminarea deficitului bugetar excesiv și asistența financiară reglementată de dispozițiile europene, principiul independenței judiciare, consacrat la articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (1), precum și în jurisprudența Curții de Justiție, trebuie interpretat în sensul că se opune măsurilor de reducere salarială aplicate magistraților din Portugalia, impuse în mod unilateral și continuu de către alte autorități sau organisme constituționale, astfel cum rezultă din articolul 2 din Legea nr. 75 din 12 septembrie 2014?

(1) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2000, C 364, p. 1)

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Ordinario di Verona (Italia) la 10 februarie 2016 – Livio Menini și Maria Antonia Rampanelli/Banco Popolare – Società Cooperativa

(Cauza C-75/16)

(2016/C 156/33)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Ordinario di Verona

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Livio Menini și Maria Antonia Rampanelli

Pârâtă: Banco Popolare – Società Cooperativa

Întrebările preliminare

Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2013/11 (1), în măsura în care prevede că această directivă „nu aduce atingere Directivei 2008/52 (2)”, trebuie interpretat în sensul că nu aduce atingere posibilității statelor membre de a prevedea medierea obligatorie numai pentru ipotezele care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2013/11, și anume ipotezele prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2013/11, litigiile în materie contractuală care decurg din alte contracte decât cele de vânzare sau de prestare de servicii, precum și cele care nu privesc consumatorii?

Articolul 1 […] din Directiva 2013/11, în măsura în care asigură consumatorilor posibilitatea de a prezenta o reclamație împotriva comercianților la entități speciale de soluționare alternativă a litigiilor, trebuie interpretat în sensul că această normă se opune unei reglementări naționale care prevede recurgerea la mediere, într-un litigiu dintre cele prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2013/11, ca o condiție de admisibilitate a actului de sesizare a instanței introdus de partea care are calitatea de consumator și, în orice caz, unei reglementări naționale care prevede asistența obligatorie a unui avocat, și costurile aferente, pentru consumatorul care participă la medierea privind un litigiu dintre cele menționate mai sus, precum și posibilitatea de a nu participa la mediere numai pentru un motiv justificat?

(1) Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) (JO L 165, p. 63).

(2) Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (JO L 136, p. 3).

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 10 februarie 2016 – Giovanni Pesce și alții/Presidenza del Consiglio dei Ministri – Dipartimento della Protezione Civile și alții

(Cauza C-78/16)

(2016/C 156/34)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Giovanni Pesce, Cosima Tomaselli, Angela Tomaselli

Pârâți: Presidenza del Consiglio dei Ministri – Dipartimento della Protezione Civile, Commissario delegato OCDPC n. 225/2015, Ministero delle Politiche Agricole e Forestali, Regione Puglia

Întrebările preliminare

Directiva 2000/29/CE (1), cu completările și modificările ulterioare, în special prevederile articolului 11 alineatul (3), ale articolului 13c alineatul (7) și ale articolului 16 alineatele (1), (2), (3) și (5), precum și principiile proporționalității, caracterului logic și caracterului rezonabil se opun aplicării articolului 6 alineatele (2) și (4) din Decizia de punere în aplicare 2015/789/UE (2) a Comisiei Europene, astfel cum a fost transpus în ordinea juridică italiană prin articolul 8 alineatele 2 și 4 din Decretul Ministero delle politiche agricole alimentari e forestali [Ministerul Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere], în măsura în care impune eliminarea imediată, în interiorul unei zone cu raza de 100 de metri în jurul plantelor care au fost testate și despre care s-a constatat că sunt infectate cu organismul specificat, a plantelor-gazdă, indiferent de starea lor de sănătate, și prevede totodată că statul membru efectuează tratamente fitosanitare adecvate înainte de eliminarea plantelor menționate la alineatul (2) împotriva vectorilor organismului specificat și a plantelor care ar putea găzdui respectivii vectori, tratamente care pot include, dacă este cazul, eliminarea plantelor?

Directiva 2000/29/CE, cu completările și modificările ulterioare, în special prevederile articolului 16 alineatul (1), prin locuțiunea „măsurile necesare pentru eradicarea sau, atunci când acest lucru nu este posibil, pentru prevenirea răspândirii organismelor dăunătoare”, se opune aplicării articolului 6 alineatul (2) din Decizia 2015/789/UE a Comisiei Europene, astfel cum a fost transpus în ordinea juridică italiană prin articolul 8 alineatul 2 din Decretul Ministero delle politiche agricole alimentari e forestali, în măsura în care prevede eliminarea imediată, în interiorul unei zone cu raza de 100 de metri în jurul plantelor care au fost testate și despre care s-a constatat că sunt infectate, a plantelor-gazdă, indiferent de starea lor de sănătate?

Articolul 16 alineatele (1), (2), (3) și (5) din Directiva 2000/29/CE și principiile proporționalității, caracterului logic și dreptului la un proces echitabil se opun unei interpretări a articolului 6 alineatele (2) și (4) din Decizia de punere în aplicare 2015/789/UE a Comisiei Europene – astfel cum a fost transpus în ordinea juridică italiană prin articolul 8 alineatele 2 și 4 din Decretul Ministero delle politiche agricole alimentari e forestali – în sensul că măsura de eradicare prevăzută la alineatul (2) poate fi impusă înainte și independent de aplicarea preventivă a prevederile alineatelor (3) și (4) ale aceluiași articol 6?

Principiile precauției, adecvării și proporționalității se opun aplicării articolului 6 alineatele (2), (3) și (4) din Decizia de punere în aplicare 2015/789/UE a Comisiei Europene, astfel cum a fost transpus în ordinea juridică italiană prin articolul 8 alineatele 2 și 4 din Decretul Ministero delle politiche agricole alimentari e forestali, în măsura în care impune măsuri de eradicare a plantelor-gazdă în interiorul unei zone cu raza de 100 de metri în jurul plantelor despre care s-a constatat că sunt infectate cu organismul „Xylella fastidiosa (Wells et al.)”, fără un suport științific adecvat care să ateste cu certitudine raportul de cauzalitate între prezența organismului și uscarea plantelor considerate infectate?

Articolul 296 al doilea paragraf TFUE și articolul 41 din Carta de la Nisa se opun aplicării articolului 6 alineatele (2) și (4) din Decizia de punere în aplicare 2015/789/UE a Comisiei Europene, în măsura în care prevede eliminarea imediată, în interiorul unei zone cu raza de 100 de metri în jurul plantelor care au fost testate și despre care s-a constatat că sunt infectate, a plantelor-gazdă, indiferent de starea lor de sănătate, întrucât este lipsit de o motivare corespunzătoare?

Principiile adecvării și proporționalității se opun aplicării Deciziei de punere în aplicare 2015/789/UE a Comisiei Europene – astfel cum a fost transpusă în ordinea juridică italiană prin Decretul Ministero delle politiche agricole alimentari e forestali –, care prevede măsuri de eliminare a plantelor-gazdă, indiferent de starea lor de sănătate, a plantelor cert infectate cu organismul specificat și a plantelor care prezintă simptome care indică o posibilă infecție cu organismul „Xylella fastidiosa (Wells et al.)” sau despre care se suspectează că sunt infectate cu organismul respectiv, fără să prevadă o formă de despăgubire în favoarea proprietarilor care nu se fac vinovați de răspândirea organismului în discuție?

(1) Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, p. 1).

(2) Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/789 a Comisiei din 18 mai 2015 privind măsuri de prevenire a introducerii în Uniune și a răspândirii în interiorul acesteia a Xylella fastidiosa (Wells et al.) (JO L 125, p. 36).

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 10 februarie 2016 – Cesare Serinelli și alții/Presidenza del Consiglio dei Ministriși alții

(Cauza C-79/16)

(2016/C 156/35)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Cesare Serinelli, Cosimo Antonio Palma, Maria Monico, Cosimo Miglietta, Mariano Luigi Mariano, Elena Russo, Galeana Miglietta, Pasqualina Cretì, Francesco D'Arpe, Antonietta Spalluto, Francesca Leo, Giovanna Malatesta, Vincenzo Conte, Luigi Ampolo, Raffaele Fasiello, Maria Miccoli, Anna Leone, Oronzo Maiorano, Antonio Rampino, Raffaele Tommasi, Fernando Elia

Pârâte: Presidenza del Consiglio dei Ministri, Presidenza del Consiglio dei Ministri – Dipartimento della Protezione Civile, Commissario delegato OCDPC n. 225/2015, Ministero delle Politiche Agricole e Forestali, Regione Puglia

Întrebările preliminare

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia no 1 de Fuenlabrada (Spania) la 15 februarie 2016 – Bankia S.A./Henry-Rodolfo Rengifo Jiménez şi Sheyla-Jeanneth Felix Caiza

(Cauza C-92/16)

(2016/C 156/36)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no 1 de Fuenlabrada

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bankia S.A.

Pârâţi: Henry-Rodolfo Rengifo Jiménez şi Sheyla-Jeanneth Felix Caiza

Întrebările preliminare

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) trebuie interpretat în sensul că un contract nu poate continua să existe fără clauza abuzivă în cazul în care, în lipsa acesteia, contractul ar avea un caracter excesiv de oneros pentru vânzător sau furnizor?

În cazul în care un contract care are un caracter excesiv de oneros pentru vânzător sau furnizor nu poate continua să existe, instanţa naţională are dreptul, în vederea protejării consumatorului, să menţină contractul respectiv fie prin aplicarea unei dispoziţii legale cu caracter supletiv, fie prin completarea contractului cu o dispoziție la limita suportabilului pentru vânzător sau furnizor?

3)	Anularea unei clauze de exigibilitate anticipată ca urmare a caracterului său abuziv permite ca restul contractului să continue să existe, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13?

4)	Consumatorul poate renunța la regimul de protecție prevăzut de Directiva 93/13 în fața instanței sesizate?

O legislaţie națională în materie procesuală care condiționează drepturile sau avantajele materiale ale consumatorului de supunerea acestuia la o procedură de executare deosebit de expeditivă și care nu recunoaște drepturile sau avantajele respective în cadrul altor proceduri este conformă cu principiul efectivității prevăzut de Directiva 93/13 și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2)?

(1) JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

(2) JO 2000, C 364, p. 1.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Alicante, Sección octava (Spania) la 15 februarie 2016 – The Irish Dairy Board Co-operative Limited/Tindale & Stanton Ltd España, S.L.

(Cauza C-93/16)

(2016/C 156/37)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Alicante, Sección octava

Părțile din procedura principală

Reclamantă: The Irish Dairy Board Co-operative Limited

Pârâtă: Tindale & Stanton Ltd España, SL

Întrebările preliminare

Articolul 9 alineatul (1) litera (b) din RMC (1), în măsura în care impune existenţa unui risc de confuzie pentru ca titularul unei mărci comunitare să poată interzice unui terț utilizarea în comerț [OR 14], fără acordul său, a unui semn, în cazurile prevăzute de acesta, poate fi interpretat în sensul că permite excluderea riscului de confuzie în cazul în care marca comunitară anterioară a coexistat pașnic, ca urmare a toleranței titularului, timp de mai mulţi ani, în două state membre ale Uniunii cu mărci naționale similare, astfel încât lipsa riscului de confuzie în aceste două state se extrapolează la alte state membre sau la întreaga Uniune, având în vedere tratamentul unitar pe care îl impune marca comunitară?

În situaţia prevăzută la întrebarea precedentă, este posibil să fie luate în considerare caracteristicile geografice, demografice, economice sau de altă natură din statele în care a avut loc coexistența pentru a se realiza evaluarea riscului de confuzie, astfel încât lipsa riscului de confuzie în statele respective să se poată extrapola la un alt stat membru sau la întreaga Uniune?

În ceea ce privește situaţia prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din RMC, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că, în cazul în care marca anterioară a coexistat cu semnul contestat pe parcursul unui anumit număr de ani, în două state membre ale Uniunii, fără opoziția titularului mărcii anterioare, această toleranță a titularului față de utilizarea semnului ulterior în cele două state menţionate în special poate fi extrapolată la restul teritoriului Uniunii în scopul de a stabili dacă utilizarea de către terț a unui semn ulterior are la bază un motiv întemeiat, ca urmare a tratamentului unitar impus pentru marca comunitară?

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p.1).

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Social no 3 de Barcelona (Spania) la 17 februarie 2016 – José María Pérez Retamero/TNT Express Worldwide S.L., Transportes Saripod S.L. și Fondo de Garantía Salarial (Fogasa)

(Cauza C-97/16)

(2016/C 156/38)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social no 3 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamant: José María Pérez Retamero

Pârâte: TNT Express Worldwide S.L., Transportes Saripod S.L. y Fondo de Garantía Salarial (Fogasa)

Întrebările preliminare

Noțiunea „lucrător mobil”, prevăzută la articolul 3 litera (d) din Directiva 2002/15/CE (1), trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme juridice naționale precum articolul 1 alineatul 3 litera g) din Statutul lucrătorilor, care prevede că nu pot fi considerate „lucrători mobili”„persoanele care prestează servicii de transport în temeiul autorizațiilor administrative emise pe numele acestora cu […] vehicule […] aflate în proprietatea lor sau asupra cărora exercită o putere directă de dispoziție […]”?

Articolul 3 litera (e) al doilea paragraf din directivă („În sensul prezentei directive, conducătorii auto care nu îndeplinesc aceste criterii sunt supuși acelorași obligații și beneficiază de aceleași drepturi ca cele prevăzute în prezenta directivă pentru lucrătorii mobili”) trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care nu este îndeplinit vreunul dintre criteriile prevăzute pentru ca un lucrător să fie calificat drept „conducător auto independent”, trebuie să se considere că este vorba despre un „lucrător mobil”?

(1) Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (JO L 80, p. 35, Ediţie specială, 05/vol. 6, p. 125).

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 24 februarie 2016 – Openbaar Ministerie/Paweł Dworzecki

(Cauza C-108/16)

(2016/C 156/39)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamant: Openbaar Ministerie

Pârât: Paweł Dworzecki

Întrebările preliminare

Noțiunile

—	„în timp util, a fost citată personal și, prin urmare, informată cu privire la data și locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia” și

—

„în timp util, a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data și locul stabilite pentru respectivul proces, în așa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de procesul stabilit”,

utilizate la articolul 4a alineatul (1) litera (a) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (1), sunt noțiuni autonome de drept al Uniunii?

În cazul unui răspuns afirmativ,

a)	cum trebuie interpretate aceste noțiuni autonome în general și

un caz precum cel din prezenta cauză, care se caracterizează prin faptul că:

—	potrivit MEA [mandatul european de arestare], citația a fost notificată la adresa persoanei solicitate unui membru adult din gospodăria sa care s-a angajat să predea citația persoanei solicitate;

—	fără ca MEA să permită să se stabilească dacă și când membrul gospodăriei a predat efectiv citația persoanei solicitate;

—	în condițiile în care declarațiile făcute la ședință în fața instanței de trimitere de către persoana solicitată nu permit să se stabilească dacă aceasta din urmă a avut cunoștință în timp util de data și de locul procesului stabilit,

intră sub incidența uneia dintre cele două noțiuni autonome avute în vedere la prima întrebare?

(1) Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Lituania) la 25 februarie 2016 – VĮ „Indėlių ir investicijų draudimas”/Alvydas Raišelis

(Cauza C-109/16)

(2016/C 156/40)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Părțile din procedura principală

Reclamant: VĮ „Indėlių ir investicijų draudimas”

Pârâtă: Alvydas Raišelis

Întrebările preliminare

În cazul în care o instituție de credit funcționează ca o întreprindere de investiții căreia i-au fost transferate fonduri în scopul achiziționării de obligațiuni emise de aceeași instituție de credit, însă emiterea obligațiunilor nu devine efectivă, iar acestea nu sunt transferate în proprietatea persoanei care a plătit fondurile, în condițiile în care acestea din urmă au fost deja debitate din contul bancar al persoanei respective, au fost transferate într-un cont deschis în numele instituției de credit și nu sunt rambursabile, iar intenția legislativă națională într-un astfel de caz nu este clară în ceea ce privește aplicarea unui sistem specific de protecție, articolul 1 alineatul (1) din Directiva privind sistemele de garantare a depozitelor (1) și articolul 1 alineatul (4) din Directiva privind sistemele de compensare pentru investitori (2) pot fi aplicate în mod direct pentru a determina sistemul de acoperire aplicabil, iar utilizarea preconizată a fondurilor constituie criteriul decisiv în acest scop? Aceste dispoziții ale directivelor prezintă claritatea, precizia și caracterul necondiționat necesare și conferă drepturi particularilor, astfel încât să poată fi invocate de particulari în fața instanțelor naționale pentru a-și întemeia cererile de plată a compensațiilor formulate împotriva organismului de stat care furnizează acoperirea asigurării?

Articolul 2 alineatul (2) din Directiva privind sistemele de compensare pentru investitori, care precizează tipurile de creanțe care sunt acoperite de sistemul de compensare a investitorilor, trebuie să fie înțeles și interpretat în sensul că acoperă și solicitările de rambursare a fondurilor pe care o întreprindere de investiții le datorează investitorilor și care nu sunt deținute în numele acestora din urmă?

În cazul în care răspunsul la cea de a doua întrebare este afirmativ, articolul 2 alineatul (2) din Directiva privind sistemele de compensare pentru investitori, care precizează tipurile de creanțe care sunt acoperite de sistemul de compensare, prezintă claritatea, precizia și caracterul necondiționat necesare și conferă drepturi particularilor, astfel încât această dispoziție să poată fi invocată de particulari în fața instanțelor naționale pentru a-și întemeia cererile de plată a compensațiilor formulate împotriva organismului de stat care furnizează acoperirea asigurării?

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva privind sistemele de garantare a depozitelor trebuie să fie înțeles și interpretat în sensul că definiția termenului „depozit” potrivit acestei directive include și fondurile transferate, cu acordul persoanei, dintr-un cont personal într-un cont deschis în numele unei instituții de credit, care este deținut la aceeași instituție de credit și care este destinat să asigure plata pentru emisiunea viitoare de obligațiuni ale acestei instituții?

Articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (3) din Directiva privind sistemele de garantare a depozitelor, analizate împreună, trebuie să fie interpretate în sensul că plata asigurării unui depozit până la suma menționată la articolul 7 alineatul (1) trebuie să fie făcută fiecărei persoane a cărei creanță poate fi stabilită înainte de data la care a fost efectuată constatarea menționată la articolul 1 alineatul (3) litera (i) din Directiva privind sistemele de garantare a depozitelor sau înainte de data la care s-a dat hotărârea menționată la articolul 1 alineatul (3) litera (ii) din directiva respectivă?

(1) Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor (JO L 135, p. 5, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 163).

(2) Directiva 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori (JO L 84, p. 22, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 222).

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/31

Recurs introdus la 29 februarie 2016 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 17 decembrie 2015 în cauzele conexate T-515/13 și T-719/13, Spania și alții/Comisia

(Cauza C-128/16 P)

(2016/C 156/41)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, É. Gippini Fournier și P. Němečková, agenți)

Celelalte părți din procedură: Regatul Spaniei, Lico Leasing, S.A.U. și Pequeños y Medianos Astilleros Sociedad de Reconversión, S.A.

Concluziile recurentei

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 17 decembrie 2015 în cauzele conexate T-515/13 și T-719/13;

—	trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;

—	obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a săvârșit erori de drept în interpretarea și aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE în ceea ce privește noțiunile de întreprinderi și de avantaj selectiv, precum și în interpretarea și aplicarea obligației de motivare, și o denaturare a deciziei atacate în ceea ce privește caracterul selectiv.

—

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat decizia prin interpretarea incorectă a caracterului selectiv al unui avantaj fiscal rezervat pentru întreprinderile care desfășoară o activitate economică determinată și care au fost înființate de grupuri de interes economic (GEIE) și de asociații lor, precum și prin calificarea eronată a motivării.

—	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în analiza avantajului selectiv care rezultă din existența unei competențe discreționare a autorităților naționale fiscale.

—	Tribunalul a săvârșit o eroare în interpretarea noțiunii de selectivitate, prin excluderea prezenței selectivității în privința unei măsuri rezervate persoanelor impozabile care efectuează anumite investiții.

2.	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat decizia atacată prin interpretarea și aplicarea obligației de motivare în legătură cu efectele asupra concurenței și cu efectul asupra schimburilor comerciale în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/33

Hotărârea Tribunalului din 18 martie 2016 – Karl-May-Verlag/OAPI – Constantin Film Produktion (WINNETOU)

(Cauza T-501/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară verbală WINNETOU - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 52 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 207/2009 - Principiile autonomiei și independenței mărcii comunitare - Obligația de motivare”])

(2016/C 156/42)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Karl-May-Verlag GmbH, fostă Karl May Verwaltungs- und Vertriebs- GmbH (Bamberg, Germania) (reprezentanți: M. Pejman și M. Brenner, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial A. Pohlmann, ulterior M. Fischer, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Constantin Film Produktion GmbH (München, Germania) (reprezentanți: P. Baronikians și S. Schmidt, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 9 iulie 2013 (cauza R 125/2012-1) privind o procedură de declarare a nulității între Constantin Film Produktion GmbH și Karl-May Verwaltungs- und Vertriebs- GmbH.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 9 iulie 2013 (cauza R 125/2012-1) în partea în care a admis cererea de declarare a nulității.

2)	Obligă OAPI să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Karl-May-Verlag GmbH.

3)	Constantin Film Produktion GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 336, 16.11.2013.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/33

Hotărârea Tribunalului din 15 martie 2016 – Nezi/OAPI – Etam (E)

(Cauza T-645/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative E - Marca comunitară figurativă anterioară E - Motive relative de refuz - Risc de confuzie - Renume - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 156/43)

Limba de procedură: greaca

Părţile

Reclamantă: Evcharis Nezi (Mykonos, Grecia) (reprezentant: A. Salkitzoglou, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentanţi: P. Geroulakos și D. Botis, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Etam SAS (Clichy, Franța) (reprezentanţi: G. Barbaut și A. Champanhet, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei camerei a patra de recurs a OAPI din 3 octombrie 2013 (cauza R 329/2013-4) referitoare la o procedură de opoziție între Etam SAS și doamna Evcharis Nezi.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Respinge acțiunea incidentă.

3)	Obligă pe doamna Evcharis Nezi și pe Etam SAS să suporte fiecare câte jumătate din cheltuielile de judecată ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI), precum și să suporte fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 61, 1.3.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/34

Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2016 – Frucona Košice/Comisia

(Cauza T-103/14) (1)

((„Ajutoare de stat - Accize - Remitere parțială a unei datorii fiscale în cadrul unui concordat - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestuia - Dreptul la apărare - Drepturi procedurale ale părților interesate - Criteriul creditorului privat - Sarcina probei”))

(2016/C 156/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Frucona Košice a.s. (Košice, Slovacia) (reprezentanți: K. Lasok, QC, B. Hartnett, barrister, O. Geiss, avocat, și J. Holmes, barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Armati, P.-J. Loewenthal și K. Walkerová, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2014/342/UE a Comisiei din 16 octombrie 2013 privind ajutorul de stat SA. 18211 (C 25/2005) (ex NN 21/2005) acordat de Republica Slovacă societății Frucona Košice a.s. (JO L 176, p. 38).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia 2014/342/CE a Comisiei din 16 octombrie 2013 privind ajutorul de stat SA. 18211 (C 25/2005) (ex NN 21/2005) pus în aplicare de Republica Slovacă în favoarea Frucona Košice a.s.

2)	Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Frucona Košice, inclusiv pe cele aferente procedurilor măsurilor provizorii.

(1) JO C 112, 14.4.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/35

Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2016 – The Body Shop International/OAPI – Spa Monopole (SPA WISDOM)

(Cauza T-201/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale SPA WISDOM - Marca Benelux verbală anterioară SPA - Motive relative de refuz - Profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul(CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 156/45)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: The Body Shop International plc (Littlehampton, Regatul Unit) (reprezentanţi: I. Vernimme, H. Viaene, S. Vandewynckel și D. Gillet, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Spa Monopole, compagnie fermière de Spa SA/NV (Spa, Belgia) (reprezentanţi: E. Cornu și E. De Gryse, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei camerei a patra de recurs a OAPI din 16 ianuarie 2014 (cauza R 1516/2012-4) referitoare la o procedură de opoziție între The Body Shop International plc și Spa Monopole, compagnie fermière de Spa SA/NV.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă The Body Shop International plc la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 235, 21.7.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/36

Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2016 – Xinyi PV Products (Anhui) Holdings/Comisia

(Cauza T-586/14) (1)

([„Dumping - Importuri de sticlă solară originară din China - Taxă antidumping definitivă - Statutul de întreprindere care funcționează în condițiile economiei de piață - Articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Denaturare importantă determinată de vechiul sistem de economie planificată - Avantaje fiscale”])

(2016/C 156/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd (Anhui, China) (reprezentanți: Y. Melin și V. Akritidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și T. Maxian Rusche, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (JO L 142, p. 1).

Dispozitivul

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză, în ceea ce privește Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 372, 20.10.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/36

Hotărârea Tribunalului din 18 martie 2016 – El Corte Inglés/OAPI – STD Tekstil (MOTORTOWN)

(Cauza T-785/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative MOTORTOWN - Marca internațională figurativă anterioară M MOTOR - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 156/47)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: El Corte Inglés, SA (Madrid, Spania) (reprezentanţi: J.L. Rivas Zurdo și M. Toro Gordillo, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: V. Melgar, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: STD Tekstil Limited Sirketi (Istanbul, Turcia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 8 septembrie 2014 (cauza R 1960/2013-2), privind o procedură de opoziție între STD Tekstil Limited Sirketi și El Corte Inglés, SA

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă El Corte Inglés, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 34, 2.2.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/37

Hotărârea Tribunalului din 17 martie 2016 – Vanhalewyn/SEAE

(Cauza T-792/14 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Remunerație - Personal al SEAE repartizat într-o țară terță - Desființarea indemnizației pentru condiții de viață pentru personalul repartizat în Maurițius - Neadoptarea dispozițiilor generale de aplicare prevăzute la articolul 10 din anexa X la statut”))

(2016/C 156/48)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Eric Vanhalewyn (Grand Baie, Maurițius) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) (reprezentanți: S. Marquardt și M. Silva, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 septembrie 2014, Osorio și alții/SEAE (F-101/13, RecFP, EU:F:2014:223), și având ca obiect anularea acestei hotărâri.

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 septembrie 2014, Osorio și alții/SEAE (F-101/13), în măsura în care respinge acțiunea formulată de domnul Eric Vanhalewyn.

Anulează decizia directorului general administrativ al Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) din 19 noiembrie 2012, prin care se revizuiește cuantumul indemnizației pentru condiții de viață (ICV) plătite funcționarilor repartizați în țările terțe, în măsura în care desființează ICV prevăzută la articolul 10 din anexa X la Statutul funcționarilor Uniunii Europene pentru funcționarii sau agenții repartizați în Maurițius.

3)	Obligă SEAE la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 46, 9.2.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/38

Hotărârea Tribunalului din 17 martie 2016 – Zoofachhandel Züpke și alții/Comisia

(Cauza T-817/14) (1)

([„Răspundere extracontractuală - Sănătate animală - Combatere a gripei aviare - Interdicția importului în Uniune de păsări sălbatice capturate - Regulamentul (CE) nr. 318/2007 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 139/2013 - Încălcare suficient de gravă a unor norme de drept care conferă drepturi particularilor - Nerespectare vădită și gravă a limitelor puterii de apreciere - Proporționalitate - Obligație de diligență - Articolele 15-17 din Carta drepturilor fundamentale”])

(2016/C 156/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Zoofachhandel Züpke GmbH (Wesel, Germania), Zoohaus Bürstadt, Helmut Ofenloch GmbH & Co. KG (Bürstadt, Germania), Zoofachgeschäft – Vogelgroßhandel Import-Export Heinz Marche (Heinsberg, Germania), Rita Bürgel (Uthleben, Germania) și Norbert Kass (Altenbeken, Germania) (reprezentant: C. Correll, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Eggers și H. Kranenborg, agenți)

Obiectul

Acțiune în despăgubire vizând obținerea reparării prejudiciului pe care l-ar fi suferit reclamanții, de la 1 ianuarie 2010, ca urmare a adoptării unei interdicții a importului în Uniunea Europeană de păsări sălbatice capturate care ar figura, mai întâi, în Regulamentul (CE) nr. 318/2007 al Comisiei din 23 martie 2007 de stabilire a condițiilor de sănătate animală pentru importurile anumitor păsări în Comunitate și a condițiilor de carantină (JO L 84, p. 7) și, în continuare, în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 139/2013 al Comisiei din 7 ianuarie 2013 de stabilire a condițiilor de sănătate animală pentru importurile anumitor păsări în Uniune și a condițiilor de carantină (JO L 47, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Zoofachhandel Züpke GmbH, Zoohaus Bürstadt, Helmut Ofenloch GmbH & Co. KG, Zoofachgeschäft – Vogelgroßhandel Import-Export Heinz Marche, doamna Rita Bürgel și domnul Norbert Kass suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 89, 16.3.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/38

Hotărârea Tribunalului din 18 martie 2016 – Grupo Bimbo/OAPI (BIMBO)

(Cauza T-33/15) (1)

([„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale BIMBO - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 156/50)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Grupo Bimbo, SAB de CV (Mexico, Mexic) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: E. Zaera Cuadrado, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 19 noiembrie 2014 (cauza R 251/2014-2) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului verbal BIMBO

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Grupo Bimbo, SAB de CV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 89, 16.3.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/39

Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2016 – Hydrex/Comisia

(Cauza T-45/15) (1)

((„Acord de subvenționare privind un proiect din cadrul unui instrument financiar pentru mediu - Ordin de recuperare - Decizie care constituie titlu executoriu în sensul articolului 299 TFUE - Obligația de motivare - Erori de apreciere - Forță majoră”))

(2016/C 156/51)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: Hydrex NV (Anvers, Belgia) (reprezentanți: P. Van Eysendeyk, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Lejeune și G. Wils, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2015) 103 final a Comisiei din 12 ianuarie 2015 privind ordinul de recuperare nr. 3241405101 emis împotriva reclamantei, în cuantum de 540 721,10 euro

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Hydrex NV suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană, inclusiv cheltuielile aferente procedurii privind măsurile provizorii.

(1) JO C 96, 23.3.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/40

Hotărârea Tribunalului din 17 martie 2016 – Mudhook Marketing/OAPI (IPVanish)

(Cauza T-78/15) (1)

([„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale IPVanish - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 156/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Mudhook Marketing, Inc. (Winter Park, Florida, Statele Unite) (reprezentanți: H. Eckermann și A. Dellmeier, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: L. Rampini, agent)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 4 decembrie 2014 (cauza R 1417/2014-2) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului verbal IPVanish.

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Mudhook Marketing, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 127, 20.4.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/40

Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2016 – Schoeller Corporation/OAPI – Sqope (SCOPE)

(Cauza T-90/15) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară verbală SCOPE - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Caracter distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2016/C 156/53)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Schoeller Corporation GmbH (Berlin, Germania) (reprezentant: D. van Ackeren, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Sqope SA (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: M. -C. Simon, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 21 noiembrie 2014 (cauza R 2381/2013-1) referitoare la o procedură de declarare a nulității între Sqope SA și Schoeller Corporation GmbH

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 21 noiembrie 2014 (cauza R 2381/2013-1).

2)	OAPI și Sqope SA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Schoeller Corporation GmbH.

(1) JO C 118, 13.4.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/41

Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2016 – Dextro Energy/Comisia

(Cauza T-100/15) (1)

([„Protecția consumatorilor - Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 - Mențiuni de sănătate înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și la sănătatea copiilor - Refuzare a autorizării anumitor mențiuni în pofida avizului pozitiv al EFSA - Proporționalitate - Egalitate de tratament - Obligația de motivare”])

(2016/C 156/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Dextro Energy GmbH & Co. KG (Krefeld, Germania) (reprezentanți: M. Hagenmeyer și T. Teufer, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: S. Grünheid, agent)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (UE) nr. 8/2015 al Comisiei din 6 ianuarie 2015 de refuzare a autorizării anumitor mențiuni de sănătate înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor (JO L 3, p. 6).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Dextro Energy GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 155, 11.5.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/42

Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2016 – Työhönvalmennus Valma/OAPI (Forma unei cutii de joc care conține blocuri din lemn)

(Cauza T-363/15) (1)

([„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale - Forma unei cutii de joc care conține blocuri din lemn - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2016/C 156/55)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Työhönvalmennus Valma Oy (Lahti, Finlanda) (reprezentanți: S. Salonen și K. Parviainen, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: M. Rajh, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 4 mai 2015 (cauza R 1690/2014-2), privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn tridimensional constituit de forma unei cutii de joc care conține blocuri din lemn

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Työhönvalmennus Valma Oy la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 337, 12.10.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/42

Ordonanța Tribunalului din 15 martie 2016 – Larymnis Larko/Comisia

(Cauza T-575/14) (1)

((„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Privatizare - Măsuri de susținere în favoarea unei debitoare a reclamantei - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate”))

(2016/C 156/56)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Elliniki Metalleftiki kai Metallourgiki Larymnis Larko AE (Kallithea, Grecia) (reprezentant: V. Koulouris, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar, agent, asistat de V. Chatzopoulos, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2014/539/UE a Comisiei din 27 martie 2014 privind ajutorul de stat SA.34572 (13/C) (ex 13/NN) acordat de Grecia companiei Larco General Mining & Metallurgical Company S.A. (JO L 254, p. 24)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Elliniki Metalleftiki kai Metallourgiki Larymnis Larko AE suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 395, 10.11.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/43

Ordonanța Tribunalului din 15 martie 2016 – Larymnis Larko/Comisia

(Cauza T-576/14) (1)

(2016/C 156/57)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Elliniki Metalleftiki kai Metallourgiki Larymnis Larko AE (Kallithea, Grecia) (reprezentant: V. Koulouris, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar, agent, asistat de V. Chatzopoulos, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2014) 1805 a Comisiei din 27 martie 2014 prin care se declară că vânzarea anumitor active exploatate de Larko General Mining & Metallurgical Company SA nu constituie un ajutor de stat [SA.37954 (2013/N)]

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Elliniki Metalleftiki kai Metallourgiki Larymnis Larko AE suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 395, 10.11.2014.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/43

Ordonanța Tribunalului din 11 martie 2016 – International Gaming Projects/OAPI – Sky (Sky BONUS)

(Cauza T-840/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Sky BONUS - Marca națională verbală anterioară SKY - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Restrângerea produselor desemnate în cererea de înregistrare a mărcii - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 - Inadmisibilitate”])

(2016/C 156/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: International Gaming Projects Ltd (La Valetta, Malta) (reprezentant: M. Garayalde Niño, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în faţa Tribunalului: Sky plc, fostă British Sky Broadcasting Group plc (Isleworth, Regatul Unit)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 23 octombrie 2014 (cauza R 2040/2013-4) privind o procedură de opoziție între British Sky Broadcasting Group plc și International Gaming Projects Ltd.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă International Gaming Projects Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 65, 23.3.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/44

Ordonanța Tribunalului din 11 martie 2016 – Binca Seafoods/Comisia

(Cauza T-94/15) (1)

([„Acțiune în anulare - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1358/2014 - Neprelungirea măsurii tranzitorii privind animalele de acvacultură, prevăzută la articolul 95 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 889/2008 - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate”])

(2016/C 156/59)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Binca Seafoods GmbH (München, Germania) (reprezentant: H. Schmidt, avocat)

Pârâtă: Comisia (reprezentanți: K. Walkerová, H. Kranenborg și G. von Rintelen, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1358/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește originea animalelor de acvacultură ecologice, practicile de creștere a animalelor de acvacultură, hrana pentru animalele de acvacultură ecologice și produsele și substanțele autorizate pentru utilizarea în acvacultura ecologică (JO L 365, p. 97)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Binca Seafoods GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 155, 11.5.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/45

Ordonanța Tribunalului din 11 martie 2016 – Consorzio Vivaisti viticoli pugliesi și Negro Daniele/Comisia

(Cauza T-436/15) (1)

((„Acțiune în anulare - Agricultură - Protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor - Măsuri privind evitarea introducerii și răspândirii în Uniune a bacteriei Xylella fastidiosa - Act normativ care presupune măsuri de executare - Lipsa afectării individuale - Cerere de adaptare a concluziilor - Inadmisibilitate”))

(2016/C 156/60)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Consorzio Vivaisti viticoli pugliesi (Otranto, Italia) și Negro Daniele (Otranto) (reprezentanți: V. Pellegrino și A. Micolani, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Bianchi și I. Galindo Martín, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/789 a Comisiei din 18 mai 2015 privind măsuri de prevenire a introducerii în Uniune și a răspândirii în interiorul acesteia a Xylella fastidiosa (Wells et al.) (JO L 125, p. 36), în măsura în care vița-de-vie (Vitis) figurează în anexa I la această decizie și în care articolul 9 din aceasta din urmă interzice circulația acestora în interiorul Uniunii Europene, în zonele delimitate sau în afara acestora.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Consorzio Vivaisti viticoli pugliesi și Negro Daniele la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii referitoare la măsurile provizorii.

(1) JO C 328, 5.10.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/45

Ordonanța Tribunalului din 11 martie 2016 – Eden Green Vivai Piante di Verdesca Giuseppe și alții/Comisia

(Cauza T-437/15) (1)

(2016/C 156/61)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Eden Green Vivai Piante di Verdesca Giuseppe (Copertino, Italia) și celelalte 38 de reclamante ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentant: G. Manelli, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Bianchi și I. Galindo Martín, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/789 a Comisiei din 18 mai 2015 privind măsuri de prevenire a introducerii în Uniune și a răspândirii în interiorul acesteia a Xylella fastidiosa (Wells et al.) (JO L 125, p. 36) și, în special, a articolelor 6 și 9 din aceasta, coroborate cu anexa I la această decizie.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Eden Green Vivai Piante di Verdesca Giuseppe și celelalte 38 de reclamante ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii referitoare la măsurile provizorii.

(1) JO C 328, 5.10.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/46

Ordonanța Tribunalului din 9 martie 2016 – Port autonome du Centre et de l’Ouest și alții/Comisia

(Cauza T-438/15) (1)

((„Ajutoare de stat - Impozit pe profit - Ajutoare în favoarea porturilor belgiene acordate de Belgia - Scrisoare a Comisiei prin care informează statul membru cu privire la examinarea preliminară a acestor ajutoare ca fiind incompatibile cu piața internă și cu privire la adoptarea probabilă a unor măsuri utile - Act care nu este supus căilor de atac - Inadmisibilitate”))

(2016/C 156/62)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Port autonome du Centre et de l’Ouest SCRL (La Louvière, Belgia), Port autonome de Namur (Namur, Belgia), Port autonome de Charleroi (Charleroi, Belgia) și Région wallonne (Belgia) (reprezentant: J. Vanden Eynde, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Noë și B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei, care se susține că este cuprinsă în scrisoarea Comisiei din 1 iunie 2015, de a considera că scutirea de impozitul pe profit în favoarea porturilor belgiene constituie un ajutor de stat existent, incompatibil cu piața internă [ajutor de stat SA.38393 (2014/CP)]

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Port autonome du Centre et de l’Ouest SCRL, Port autonome de Namur, Port autonome de Charleroi și Région wallonne suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3)	Port autonome de Liège și Société régionale du port de Bruxelles suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 337, 12.10.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/47

Ordonanța Tribunalului din 11 martie 2016 – Amrita și alții/Comisia

(Cauza T-439/15) (1)

((„Acțiune în anulare - Agricultură - Protecție împotriva unor organisme dăunătoare plantelor - Măsuri menite să evite introducerea și răspândirea în Uniune a bacteriei Xylella fastidiosa - Act normativ care presupune măsuri de executare - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate”))

(2016/C 156/63)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Soc. coop. Amrita arl (Scorrano, Italia) și celelalte 28 de reclamante ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentanți: L. Paccione și V. Stamerra, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Bianchi și I. Galindo Martín, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/789 a Comisiei din 18 mai 2015 privind măsuri de prevenire a introducerii în Uniune și a răspândirii în interiorul acesteia a Xylella fastidiosa (Wells et al.) (JO L 125, p. 36), dacă este cazul după înlăturarea aplicării Directivei 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 33, p. 68).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Soc. coop. Amrita arl și pe celelalte 28 de reclamante ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 328, 5.10.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/47

Ordonanța Tribunalului din 9 martie 2016 – SGP Rechtsanwälte/OAPI – StoryDOCKS (tolino)

(Cauza T-490/15) (1)

((„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Revocarea deciziei atacate - Litigiu rămas fără obiect - Nepronunțare asupra fondului”))

(2016/C 156/64)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: SGP Rechtsanwälte Hero, Langbein, Zwecker PartGmbB (München, Germania) (reprezentant: K. Köklü, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Schifko, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în faţa Tribunalului: StoryDOCKS GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: R. Graef și C. Rauda, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 11 iunie 2015 (cauza R 2042/2014-1), privind o procedură de opoziție între Verlag Friedrich Oetinger GmbH, devenită StoryDOCKS GmbH, și PF&P Rechtsanwälte, devenită SGP Rechtsanwälte Hero, Langbein, Zwecker PartGmbB

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) suportă propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de SGP Rechtsanwälte Hero, Langbein, Zwecker PartGmbB et StoryDOCKS GmbH.

(1) JO C 337, 12.10.2015.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/48

Ordonanța președintelui Tribunalului din 18 martie 2016 – Eurofast/Comisia

(Cauza T-87/16 R)

([„Măsuri provizorii - Subvenții - Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) - Scrisori prin care se solicită rambursarea unei părți din subvențiile acordate - Notă de debit - Act de compensare - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”])

(2016/C 156/65)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Eurofast SARL (Paris, Franţa) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanţi: S. Delaude, J. Estrada de Solà şi L. Cappelletti, agenţi)

Obiectul

Cerere având ca obiect, în esență, suspendarea executării deciziei de compensare cuprinse în scrisoarea Comisiei din 17 decembrie 2015 adresate reclamantei și privind recuperarea unei sume de 69 923,68 euro datorate în temeiul unei convenții de subvenție.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/49

Acțiune introdusă la 5 ianuarie 2016 – Rabbit/EUIPO – DMG Media (rabbit)

(Cauza T-4/16)

(2016/C 156/66)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Rabbit, Inc. (Redwood City, Statele Unite) (reprezentanți: M. Engelman, barrister, și J. Stephenson, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: DMG Media Ltd (Londra, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii Europene care cuprinde elementul verbal „rabbit” – cererea de înregistrare a unei mărci nr. 11 701 869

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 octombrie 2015 în cauza R 2133/2014-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—

Camera de recurs a săvârșit o eroare de drept declarând că, atunci când se compară produsele/serviciile respective din cererea de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene și înregistrarea mărcii Uniunii Europene a celeilalte părți, trebuie să se ia în considerare doar produsele și serviciile astfel cum au fost menționate pe liste, iar nu având în vedere utilizarea efectivă a mărcilor;

—	Camera de recurs nu a motivat faptul că nu a luat în considerare probe efective ale utilizării;

—	Camera de recurs nu a ținut seama în mod corespunzător de caracterul descriptiv al mărcii „rabbit”.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/49

Acțiune introdusă la 15 februarie 2016 – E-Control/ACER

(Cauza T-63/16)

(2016/C 156/67)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Energie-Control Austria für die Regulierung der Elektrizitäts – und Erdgaswirtschaft (E-Control) (Viena, Austria) (reprezentant: F. Schuhmacher, avocat)

Pârâtă: Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comisiei de apel a ACER din 16 decembrie 2015 în cazul A-001-2015; și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură.

În cadrul procedurii care a condus la adoptarea deciziei atacate nu au fost respectate unele norme fundamentale de procedură, și anume dreptul procedural fundamental al E-Control de a contesta legalitatea Avizului ACER nr. 09/2015 din 23 septembrie 2015 privind compatibilitatea deciziilor autorităților naționale de reglementare prin care se aprobă metodele de alocare a capacităților de transport transfrontalier în Europa centrală și de est cu Regulamentul (CE) nr. 714/2009 (1) și cu Liniile directoare privind gestionarea și alocarea capacității de transfer disponibile a interconexiunilor dintre sistemele naționale, cuprinse în anexa I la acesta (denumit în continuare „Avizul”) și dreptul E-Control de a-și exprima poziția juridică.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de drept atunci când s-a considerat că Avizul nu constituie o decizie în sensul articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 713/2009 (2).

Comisia de apel a ACER a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că calea de atac formulată de E-Control împotriva Avizului era inadmisibilă întrucât Avizul ACER nu constituia o decizie în sensul articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 713/2009, refuzând E-Control dreptul de a introduce o cale de atac. Avizul care face obiectul căii de atac constituie o decizie în sensul articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 713/2009, întrucât produce efecte juridice directe față de E-Control. Prin urmare, există un drept de a introduce o cale de atac, iar Comisia de apel ar fi trebuit să examineze pe fond calea de atac exercitată de E-Control.

Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa unei motivări corespunzătoare.

Comisia de apel a ACER nu a furnizat o motivare corespunzătoare în decizia atacată, aprecierea juridică efectuată de ea fiind în principiu limitată la constatarea faptului că Avizul constituie o măsură intermediară și o măsură pregătitoare pentru posibile acțiuni ulterioare ale Comisiei. Decizia atacată nu se bazează pe o examinare a argumentelor juridice ale E-Control și nu conține o motivare a punctelor de vedere (posibil contrare) ale Comisiei de apel a ACER.

Al patrulea motiv, întemeiat pe aplicarea incorectă a principiilor juridice relevante.

Comisia de apel a ACER și-a limitat aprecierea juridică a căii de atac a E-Control la constatarea faptului că Avizul ACER constituie o măsură provizorie și intermediară care servește exclusiv ca măsură pregătitoare pentru posibile acțiuni viitoare ale Comisiei. În opinia Comisiei de apel a ACER, Avizul, ca măsură intermediară, nu poate, așadar, să facă obiectul unei căi de atac. Acest punct de vedere juridic nu este corect. Avizul constituie un act independent, definitiv și autonom al unei agenții a Uniunii Europene și reprezintă, așadar, în sine, obiectul unei acțiuni în anulare și, în consecință, și al unei căi de atac în temeiul articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 713/2009. Dacă Comisia de apel ar fi aplicat principiile juridice relevante în mod corect, ar fi anulat Avizul.

(1) Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 (JO 2009 L 211, p. 15).

(2) Regulamentul (UE) nr. 713/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (JO 2009 L 211, p. 1).

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/51

Acțiune introdusă la 18 februarie 2016 – Pirelli Tyre/EUIPO (două benzi curbe pe partea laterală a unui pneu)

(Cauza T-81/16)

(2016/C 156/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pirelli Tyre SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: T. Müller, F. Togo, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca de poziție a UE constând în două benzi curbe plasate pe partea laterală a unui pneu – cererea de înregistrare nr. 13 388 293

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 9 decembrie 2015 în cauza R 1019/2015-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea mai multor principii de formă și procedurale în aprecierea motivelor absolute;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/51

Acțiune introdusă la 22 februarie 2016 – Murphy/EUIPO – Nike Innovate

(Instrumente, aparate și dispozitive de măsură)

(Cauza T-90/16)

(2016/C 156/69)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Thomas Murphy (Blackrock, Irlanda) (reprezentanți: N. Travers, SC, J. Gormley, barrister, M. O’Connor, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Nike Innovate CV (Beaverton, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul comunitar „instrumente, aparate și dispozitive de măsură” – desenul comunitar nr. 2 159 640-0002

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 19 noiembrie 2015 în cauza R 736/2014-3

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	camera de recurs nu a audiat reclamantul în mod echitabil și adecvat;

—	camera de recurs nu a identificat gradul real de libertate în desen și gradul de constrângere în cadrul acestuia și, astfel, nu a avut un raționament efectiv sau adecvat în cadrul deciziei atacate;

—	camera de recurs nu a realizat o evaluare adecvată, detaliată, corectă din punctul de vedere al situației de fapt și realistă a impresiei generale a desenelor în cauză și, apoi, nu a aplicat această evaluare în cazul acestor desene atunci când a examinat aspectul caracterului individual.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/52

Acțiune introdusă la 1 martie 2016 – Aydin/EUIPO – Kaporal France (ROYAL & CAPORAL)

(Cauza T-95/16)

(2016/C 156/70)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamant: Savas Aydin (Pantin, Franța) (reprezentant: F. Watrin, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Kaporal France (Marsilia, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamantul.

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii Europene „ROYAL & CAPORAL” – cerere de înregistrare nr. 12 587 663.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 11 decembrie 2015 în cauza R 867/2015-2

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO să procedeze la înregistrarea mărcii ROYAL & CAPORAL (cererea nr. 12 587 663)

—	obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/53

Acțiune introdusă la 29 februarie 2016 – Solenis Technologies/EUIPO (STRONG BONDS. TRUSTED SOLUTIONS.)

(Cauza T-96/16)

(2016/C 156/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Solenis Technologies LP (Wilmington, Statele Unite) (reprezentant: A. Sanz Cerralbo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii „STRONG BONDS. TRUSTED SOLUTIONS.” – cererea de înregistrare nr. 13 355 508

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 3 decembrie 2015 în cauza R 613/2015-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în măsura în care refuză înregistrarea mărcii Uniunii nr. 13 355 508 „STRONG BONDS. TRUSTED SOLUTIONS.”;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/53

Acțiune introdusă la 11 martie 2016 – Aldi Einkauf/EUIPO – Weetabix (Alpenschmaus)

(Cauza T-103/16)

(2016/C 156/72)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Aldi Einkauf GmbH & Co. OHG (Essen, Germania) (reprezentanți: N. Lützenrath, U. Rademacher, C. Fürsen și N. Bertram, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Weetabix Ltd (Kettering, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă care cuprinde elementul verbal „Alpenschmaus” – cererea de înregistrare nr. 10 198 992

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 12 ianuarie 2016 în cauza R 2725/2014-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/55

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 17 martie 2016 – Pasqualetti/Comisia

(Cauza F-2/15) (1)

((Funcție publică - Agent temporar recrutate de SEAE - Indemnizație de instalare - Indemnizație zilnică - Loc de origine - Loc de recrutare - Schimbarea reședinței - Acțiune în anulare - Acțiune în despăgubire - Competență de fond))

(2016/C 156/76)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Gergö Pasqualetti (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: A. Véghely, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial J. Currall și T. S. Bohr, agenți, ulterior T. S. Bohr, agent)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei prin care se respinge acordarea indemnizației de instalare și a indemnizației zilnice în favoarea reclamantului și cerere de obligare a Comisiei la plata în favoarea sa a acestor alocații cu dobânzi.

Dispozitivul

Anulează decizia din 4 martie 2014 a Comisiei Europene prin care aceasta refuză să îi acorde domnului Pasqualetti beneficiul indemnizației de instalare și indemnizații zilnice, prevăzute la l articolul 5 alineatul (1) și la articolul 10 alineatul (1) din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

Obligă Comisia Europeană la plata în favoarea domnului Pasqualetti, în conformitate cu normele statutare în vigoare, a cuantumurilor indemnizațiilor vizate la punctul 1) din dispozitiv, majorate cu dobânzi moratorii, începând de la data la care fiecare dintre acestea era datorată și până la plata efectivă, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare și aplicabilă în perioada în cauză, majorată cu două puncte.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de domnul Pasqualetti.

(1) JO C 96, 23.3.2015, p. 25.

2.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/55

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 18 martie 2016 – Kerstens/Comisia

(Cauza F-23/15) (1)

([Funcție publică - Funcționari - Obligații - Acte contrare demnității funcției publice - Difuzarea de afirmații injurioase referitoare la un alt funcționar - Articolul 12 din statut - Procedură disciplinară - Anchetă sub forma unei examinări a faptelor - Mustrare - Articolul 9 alineatul 1 litera (b) din anexa IX la statut - Dispoziții generale de aplicare - Neregularitate procedurală - Consecințele neregularității])

(2016/C 156/77)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Petrus Kerstens (Overijse, Belgia) (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. S. Bohr și C. Ehrbar, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei prin care reclamantului i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară constând în mustrare

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Petrus Kerstens suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 127, 20.4.2015, p. 42.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 156

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 59 2 mai 2016

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2016/C 156/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1


	(*1) Din motive de protecție a datelor cu caracter personal și/sau de confidențialitate, anumite informații conținute în prezenta ediție nu mai pot fi puse la dispoziție; ca urmare, o nouă versiune autentică este publicată.