INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/2

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 ianuarie 2016 – Galp Energía España, SA, Petróleos de Portugal (Petrogal), SA, Galp Energia, SGPS, SA/Comisia Europeană

(Cauza C-603/13 P) (1)

((Recurs - Articolul 81 CE - Înțelegeri - Piața spaniolă a bitumului rutier - Împărțirea pieței și coordonarea prețurilor - Durata excesivă a procedurii în fața Tribunalului - Articolul 261 TFUE - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 31 - Competență de fond - Articolul 264 TFUE - Anularea în tot sau în parte a deciziei Comisiei))

(2016/C 098/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Galp Energía España, SA, Petróleos de Portugal (Petrogal), SA, Galp Energia, SGPS, SA (reprezentanți: M. Slotboom, advocaat, G. Gentil Anastácio, advogado)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Urraca Caviedes și F. Castillo de la Torre, agenți, J. Rivas Andrés, avocat, G. Eclair-Heath, solicitor)

Dispozitivul

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 16 septembrie 2013, Galp Energía España și alții/Comisia (T 462/07, EU:T:2013:459), în măsura în care stabilește, la punctul 3 din dispozitivul său, noul cuantum al amenzilor aplicate GALP Energía España SA, Petróleos de Portugal SA și GALP Energía SGPS SA, ținând seama de constatarea, efectuată în mod eronat de Tribunal în temeiul competenței sale de fond în motivarea acestei hotărâri, potrivit căreia GALP Energía España SA, Petróleos de Portugal SA și GALP Energía SGPS SA avuseseră cunoștință de participarea celorlalți membri ai înțelegerii la mecanismul de compensare, puteau de asemenea să prevadă participarea acestora din urmă la sistemul de monitorizare și, prin urmare, puteau fi considerate răspunzătoare pentru aceste aspecte.

2)	Respinge în rest recursul.

Stabilește cuantumul amenzii aplicate în solidar GALP Energía España SA și Petróleos de Portugal SA la articolul 2 din Decizia C(2007) 4441 final a Comisiei din 3 octombrie 2007 privind o procedură în temeiul articolului 81 CE [cazul COMP/38.710 – Bitum (Spania)] la suma de 7,7 milioane de euro, din care GALP Energía SGPS SA este obligată la plata în solidar a sumei de 5,72 milioane de euro.

GALP Energía España SA, Petróleos de Portugal SA și GALP Energía SGPS SA suportă două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și două treimi din propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul recursului, precum și propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță.

Comisia Europeană suportă o treime din propriile cheltuieli de judecată și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de GALP Energía España SA, de Petróleos de Portugal SA și de GALP Energía SGPS SA aferente procedurii de recurs, precum și propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță.

(1) JO C 24, 25.1.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/3

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas – Lituania) – „Eturas” UAB și alții/Lietuvos Respublikos konkurencijos taryba

(Cauza C-74/14) (1)

((Trimitere preliminară - Concurență - Înțelegeri - Practică concertată - Agenții de turism care participă la un sistem comun informatizat de oferte de călătorie - Limitare automată a cotei de reducere la achiziționarea online a călătoriilor - Mesaj al administratorului de sistem referitor la limitarea menționată - Acord tacit care poate fi calificat drept practică concertată - Elemente constitutive ale unui acord și ale unei practici concertate - Aprecierea probelor și nivelul probatoriu necesar - Autonomie procedurală a statelor membre - Principiul efectivității - Prezumția de nevinovăție))

(2016/C 098/03)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamante:„Eturas” UAB, „AAA Wrislit” UAB, „Baltic Clipper” UAB, „Baltic Tours Vilnius” UAB, „Daigera” UAB, „Ferona” UAB, „Freshtravel” UAB, „Guliverio kelionės” UAB, „Kelionių akademija” UAB, „Kelionių gurmanai” UAB, „Kelionių laikas” UAB, „Litamicus” UAB, „Megaturas” UAB, „Neoturas” UAB, „TopTravel” UAB, „Travelonline Baltics” UAB, „Vestekspress” UAB, „Visveta” UAB, „Zigzag Travel” UAB, „ZIP Travel” UAB

Pârâtă: Lietuvos Respublikos konkurencijos taryba

Cu participarea: „Aviaeuropa” UAB, „Grand Voyage” UAB, „Kalnų upė” UAB, „Keliautojų klubas” UAB, „Smaragdas travel” UAB, „700LT” UAB, „Aljus ir Ko” UAB, „Gustus vitae” UAB, „Tropikai” UAB, „Vipauta” UAB, „Vistus” UAB

Dispozitivul

Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că, atunci când administratorul unui sistem informatic destinat să permită unor agenții de turism să vândă călătorii pe site ul lor internet potrivit unui mod de rezervare uniform transmite acestor operatori economici, prin intermediul unei poște electronice personale, un mesaj prin care îi avertizează că reducerile aferente produselor vândute prin intermediul acestui sistem vor fi pe viitor plafonate și că, în urma difuzării acestui mesaj, sistemul în cauză suferă modificările tehnice necesare pentru a pune în aplicare această măsură, se poate prezuma că respectivii operatori economici, de la momentul în care au avut cunoștință de mesajul transmis de administratorul sistemului, au participat la o practică concertată în sensul dispoziției menționate dacă nu s au distanțat în mod public de această practică, nu au denunțat o entităților administrative sau nu au adus alte probe pentru a refuta această prezumție, precum proba unei aplicări sistematice a unei reduceri care depășește plafonarea în cauză.

Revine instanței de trimitere sarcina de a examina, în temeiul normelor naționale care guvernează aprecierea probelor și nivelul probatoriu necesar, dacă, în raport cu ansamblul circumstanțelor care îi sunt prezentate, transmiterea unui mesaj precum cel în discuție în litigiul principal poate constitui o probă suficientă pentru a stabili că destinatarii săi aveau cunoștință de conținutul lui. Prezumția de nevinovăție se opune ca instanța de trimitere să considere că simpla transmitere a mesajului menționat poate constitui o probă suficientă pentru a stabili că destinatarii săi trebuiau în mod necesar să aibă cunoștință de conținutul acestuia.

(1) JO C 142, 12.5.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/4

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 ianuarie 2016 – Comisia Europeană/Republica Bulgaria

(Cauza C-141/14) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2009/147/CE - Conservarea păsărilor sălbatice - Ariile de protecție specială Kaliakra și Belite skali - Directiva 92/43/CEE - Protecția habitatelor naturale și a speciilor care se găsesc în stare sălbatică - Situl de importanță comunitară Kompleks Kaliakra - Directiva 2011/92/UE - Evaluare a efectelor anumitor proiecte asupra mediului - Aplicabilitate ratione temporis a regimului de protecție - Degradare a habitatelor naturale ale speciilor și perturbare a speciilor - Energie eoliană - Turism))

(2016/C 098/04)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. White, C. Hermes și P. Mihaylova, agenți)

Pârâtă: Republica Bulgaria (reprezentanți: E. Petranova și D. Drambozova, agenți)

Dispozitivul

Întrucât:

—

a omis să includă toate teritoriile ariilor importante pentru conservarea păsărilor în aria de protecție specială care cuprinde regiunea Kaliakra, Republica Bulgaria nu a clasificat ca arie de protecție specială teritoriile cele mai adecvate ca număr și ca suprafață pentru conservarea, pe de o parte, a speciilor biologice menționate în anexa I la Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice și, pe de altă parte, a speciilor migratoare nemenționate în această anexă, dar care apar în mod regulat în zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică această directivă și, astfel, acest stat membru nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) din directiva menționată;

—

a aprobat realizarea proiectelor „AES Geo Energy”, „Disib” și „Longman Investment” pe teritoriul ariei importante pentru conservarea păsărilor care cuprinde regiunea Kaliakra, teritoriu care nu a fost clasificat ca arie de protecție specială, deși s ar fi impus o astfel de clasificare, Republica Bulgaria nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva 2009/147;

—

a aprobat realizarea proiectelor „Kaliakra Wind Power”, „EVN Enertrag Kavarna” și „Vertikal – Petkov & Cie”, precum și a proiectului „Thracian Cliffs Golf & Spa Resort” pe teritoriile ariilor de protecție specială care cuprind regiunile Kaliakra și, respectiv, Belite skali, Republica Bulgaria nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică;

—

a omis, pe de o parte, să evalueze în mod corect efectul cumulativ al proiectelor „Windtech”, „Brestiom”, „Eco Energy” și „Longman Investment” pe teritoriul ariei importante pentru conservarea păsărilor care cuprinde regiunea Kaliakra care nu a fost clasificat ca arie de protecție specială, deși s ar fi impus o astfel de clasificare, și, cu toate acestea, a autorizat, pe de altă parte, punerea în aplicare a proiectului „Longman Investment”, Republica Bulgaria nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin, pe de o parte, în temeiul articolului 4 alineatele (2) și (3) din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, precum și al punctului 1 litera (b) din anexa III la aceasta și, respectiv, pe de altă parte, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din această directivă.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Republica Bulgaria la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 159, 26.5.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 14 ianuarie 2016 – Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-163/14) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 343 TFUE - Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene - Articolul 3 - Scutiri fiscale - Regiunea Bruxelles Capitală - Contribuții la furnizarea de energie electrică și gaze naturale))

(2016/C 098/05)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanţi: F. Clotuche-Duvieusart şi I. Martínez del Peral, agenţi)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentanți: J.-C. Halleux, S. Vanrie şi T. Materne, agenţi, asistaţi de G. Block, D. Remy şi H. Delahaije, avocaţi)

Dispozitivul

Neacordând instituțiilor Uniunii Europene scutirea de la plata contribuțiilor stabilite prin articolul 26 din Ordonanța privind organizarea pieței de energie electrică în Regiunea Bruxelles Capitală, precum și prin articolul 20 din Ordonanța privind organizarea pieței gazelor naturale în Regiunea Bruxelles Capitală, cu modificările ulterioare, și opunându-se rambursării acestor contribuții, percepute astfel de Regiunea Bruxelles Capitală, Regatul Belgiei nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 al doilea paragraf din Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat inițial la Tratatul de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunităților Europene, iar ulterior, în temeiul Tratatului de la Lisabona, ca Protocolul nr. 7, anexat la Tratatele UE, FUE și CEEA.

2)	Obligă Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 184, 16.6.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/6

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa – Letonia) – „Ostas celtnieks” SIA/Talsu novada pašvaldība, Iepirkumu uzraudzības birojs

(Cauza C-234/14) (1)

((Trimitere preliminară - Contracte de achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Capacitate economică și financiară - Capacități tehnice și/sau profesionale - Articolul 47 alineatul (2) și articolul 48 alineatul (3) - Caiet de sarcini care prevede obligația pentru un ofertant de a încheia un contract de parteneriat sau de a înființa o societate în nume colectiv cu entitățile ale căror capacități le pune în evidență))

(2016/C 098/06)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„Ostas celtnieks” SIA

Pârâtă: Talsu novada pašvaldība, Iepirkumu uzraudzības birojs

Dispozitivul

Articolul 47 alineatul (2) și articolul 48 alineatul (3) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretate în sensul că se opun ca autoritatea contractantă să poată, în cadrul caietului de sarcini referitor la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice, să impună unui ofertant care pune în evidență capacitățile altor entități obligația, anterior atribuirii contractului, de a încheia cu aceste entități un acord de parteneriat sau de a înființa o societate în nume colectiv împreună cu acestea.

(1) JO C 212, 7.7.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/6

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 21 ianuarie 2016 – Società per l'aeroporto civile di Bergamo-Orio al Serio SpA (SACBO) SpA/Comisia Europeană, Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele (INEA)

(Cauza C-281/14 P) (1)

((Recurs - Rețea transeuropeană de transport - Contribuție financiară - Închidere - Decizie prin care se declară neeligibile anumite costuri și se stabilește decontul final - Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE - Acțiune în anulare - Act atacabil - Calitate procesuală activă - Altă persoană decât beneficiarul contribuției))

(2016/C 098/07)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Società per l'aeroporto civile di Bergamo-Orio al Serio SpA (SACBO) SpA (reprezentanți: G. Greco, M. Muscardini și G. Carullo, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Hottiaux și E. Montaguti, agenți, D. Gullo, avocat), Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele (INEA) (reprezentanți: I. Ramallo, D. Silhol și Z. Szilvássy, agenți, A. Lanzi și M. Bozzo, avocați)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Società per l’aeroporto civile di Bergamo-Orio al Serio (SACBO) SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 292, 1.9.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/7

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Mons – Franța) – Les Jardins de Jouvence SCRL/État belge

(Cauza C-335/14) (1)

((Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată - A șasea directivă TVA - Scutiri - Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (g) - Scutirea prestărilor de servicii direct legate de ajutorul social și de securitatea socială, furnizate de organisme de drept public sau de alte organisme recunoscute ca având un caracter social - Noțiunea de prestări de servicii și livrări de bunuri direct legate de ajutorul social și de securitatea socială - Organisme recunoscute ca având un caracter social - Reședință cu servicii))

(2016/C 098/08)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Mons

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Les Jardins de Jouvence SCRL

Pârât: État belge

Cu participarea: AXA Belgium SA

Dispozitivul

Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (g) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că, printre prestațiile furnizate de o reședință cu servicii precum cea din litigiul principal, al cărei caracter social trebuie apreciat de instanța de trimitere având în vedere, printre altele, elementele menționate în prezenta hotărâre, cele care constau în punerea la dispoziție a unor locuințe adaptate unor persoane în vârstă pot beneficia de scutirea prevăzută la această dispoziție. Celelalte prestații furnizate de această reședință cu servicii pot, de asemenea, să beneficieze de respectiva scutire, cu condiția, printre altele, ca prestațiile pe care reședințele cu servicii sunt obligate să le ofere, în aplicarea reglementării naționale pertinente, să urmărească să asigure asistență persoanelor în vârstă, precum și să le ofere îngrijire și să corespundă celor pe care și căminele de bătrâni sunt obligate să le ofere, în conformitate cu reglementarea națională în cauză.

Este indiferent, în această privință, că exploatarea unei reședințe cu servicii precum cea din litigiul principal beneficiază sau nu beneficiază de subvenții sau de orice altă formă de avantaj sau de participare financiară din partea autorităților publice.

(1) JO C 339, 29.9.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/8

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 21 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Vilniaus miesto apylinkės teismas, Lietuvos Aukščiausiasis Teismas – Lituania) – „ERGO Insurance” SE, reprezentată de „ERGO Insurance” SE Lietuvos filialas/„If P&C Insurance” AS, reprezentată de „If P&C Insurance” AS filialas (C-359/14), „Gjensidige Baltic” AAS, reprezentată de „Gjensidige Baltic” AAS Lietuvos filialas/„PZU Lietuva” UAB DK (C-475/14)

(Cauze conexate C-359/14 şi C-475/14) (1)

((Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Alegerea legii aplicabile - Regulamentul (CE) nr. 864/2007 și Regulamentul (CE) nr. 593/2008 - Directiva 2009/103/CE - Accident cauzat de un camion cu remorcă, fiecare dintre vehicule fiind asigurat de asigurători diferiți - Accident survenit într-un alt stat membru decât cel în care au fost încheiate contractele de asigurare - Acțiune în regres între asigurători - Legea aplicabilă - Noțiunile „obligații contractuale” și „obligații necontractuale”))

(2016/C 098/09)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Vilniaus miesto apylinkės teismas, Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Părțile din procedura principală

Reclamante:„ERGO Insurance” SE, reprezentată de „ERGO Insurance” SE Lietuvos filialas, (C-359/14), „Gjensidige Baltic” AAS, reprezentată de „Gjensidige Baltic” AAS Lietuvos filialas (C-475/14)

Pârâte:„If P&C Insurance” AS, reprezentată de „If P&C Insurance” AS filialas (C-359/14), „PZU Lietuva” UAB DK (C-475/14)

Dispozitivul

Articolul 14 litera (b) din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi trebuie interpretat în sensul că această dispoziție nu conține o normă specială de conflict care are vocația de a determina legea aplicabilă acțiunii în regres dintre asigurători în împrejurări precum cele în discuție în litigiile principale.

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) și Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) trebuie interpretate în sensul că legea aplicabilă unei acțiuni în regres formulate de asigurătorul unui vehicul de tractare care a despăgubit victimele unui accident cauzat de conducătorul acelui vehicul împotriva asiguratorului remorcii tractate la momentul respectivului accident este determinată potrivit articolului 7 din Regulamentul nr. 593/2008 dacă normele privind răspunderea delictuală aplicabile acestui accident în conformitate cu articolul 4 și următoarele din Regulamentul nr. 864/2007 prevăd o repartizare a obligației de reparare a prejudiciului.

(1) JO C 329, 22.9.2014.

JO C 7, 12.1.2015.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 ianuarie 2016 – Toshiba Corporation/Comisia Europeană

(Cauza C-373/14 P) (1)

([Recurs - Concurență - Înțelegeri - Articolul 101 alineatul (1) TFUE - Piața transformatoarelor - Acord verbal de împărțire a piețelor („Gentlemen's Agreement”) - Restrângerea concurenței „prin obiect” - Bariere în calea intrării - Prezumție de participare la o înțelegere ilicită - Amenzi - Orientările privind calcularea cuantumului amenzilor (2006) - Punctul 18])

(2016/C 098/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Toshiba Corporation (reprezentanți: J. F. MacLennan, solicitor, A. Schulz, Rechtsanwalt, J. Jourdan și P. Berghe, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Ronkes Agerbeek, J. Norris – Usher și K. Mojzesowicz, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Toshiba Corporation la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 339, 29.9.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/9

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germania) – Vodafone GmbH/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-395/14) (1)

((Trimitere preliminară - Cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice - Directiva 2002/21/CE - Articolul 7 alineatul (3) - Procedură de consolidare a pieței interne de comunicații electronice - Directiva 2002/19/CE - Articolele 8 și 13 - Operator desemnat ca având o putere semnificativă pe piață - Obligații impuse de autoritățile naționale de reglementare - Controlul prețurilor și obligațiile în ceea ce privește sistemul de contabilitate a costurilor - Autorizație privind tarifele pentru serviciile de terminare a apelurilor la puncte mobile))

(2016/C 098/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vodafone GmbH

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă cadru) trebuie interpretat în sensul că, atunci când o autoritate națională de reglementare a impus unui operator, care a fost desemnat ca având o putere semnificativă pe piață, obligația să presteze servicii de terminare a apelurilor la puncte mobile și a supus autorizării tarifele pentru aceste servicii la încheierea procedurii prevăzute de dispoziția amintită, acea autoritate națională de reglementare este ținută să urmeze din nou procedura menționată înainte de fiecare eliberare, către acel operator, a unei autorizații privind aceste tarife, atunci când această din urmă autorizație poate să afecteze comerțul dintre statele membre în sensul dispoziției amintite.

(1) JO C 372, 20.10.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/10

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germania) – Grüne Liga Sachsen e.V./Freistaat Sachsen

(Cauza C-399/14) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 92/43/CEE - Articolul 6 alineatele (2)-(4) - Includerea unui sit în lista zonelor de importanță comunitară după autorizarea unui proiect, însă înainte de începerea executării acestuia - Examinarea proiectului ulterior includerii sitului în lista menționată - Cerințe referitoare la această examinare - Consecințele finalizării proiectului pentru alegerea alternativelor))

(2016/C 098/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Grüne Liga Sachsen e.V. și alții

Pârât: Freistaat Sachsen

În prezența: Landeshauptstadt Dresden, Vertreter des Bundesinteresses beim Bundesverwaltungsgericht

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică trebuie interpretat în sensul că un plan sau un proiect care nu are legătură directă cu gestionarea unui sit sau nu este necesar pentru aceasta și care a fost autorizat, în urma unui studiu care nu întrunește cerințele articolului 6 alineatul (3) din această directivă, înainte de includerea sitului în discuție pe lista siturilor de importanță comunitară trebuie să fie supus de către autoritățile competente unei examinări ulterioare a efectelor sale asupra acestui sit dacă această examinare constituie singura măsură necesară pentru a evita ca executarea planului sau a proiectului menționat să cauzeze o deteriorare sau perturbări care pot avea un efect semnificativ în raport cu obiectivele acestei directive. Revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă aceste condiții sunt îndeplinite.

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 92/43 trebuie interpretat în sensul că dacă, în împrejurări precum cele din litigiul principal, o examinare ulterioară a efectelor asupra sitului în cauză ale unui plan sau ale unui proiect a cărui executare a început după includerea acestui sit pe lista siturilor de importanță comunitară se dovedește necesară, această examinare trebuie efectuată în conformitate cu cerințele articolului 6 alineatul (3) din această directivă. O asemenea examinare trebuie să țină seama de toate elementele existente la data acestei includeri, precum și de toate efectele intervenite sau care pot interveni în urma executării totale sau parțiale a acestui plan sau a acestui proiect pe situl menționat ulterior acestei date.

Directiva 92/43 trebuie interpretată în sensul că, atunci când se realizează o nouă examinare a efectelor asupra unui sit pentru remedierea erorilor constatate privind evaluarea prealabilă efectuată înainte de includerea acestui sit pe lista siturilor de importanță comunitară sau privind examinarea ulterioară, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 92/43, deși planul sau proiectul a fost deja executat, cerințele unui control efectuat în cadrul unei asemenea examinări nu pot fi modificate pentru faptul că decizia de aprobare a acestui plan sau a acestui proiect era direct executorie, că a fost respinsă o cerere de măsuri provizorii și că această decizie de respingere nu mai era supusă căilor de atac. În plus, examinarea menționată trebuie să țină seama de riscurile de deteriorare sau de perturbări care pot avea un efect semnificativ, în sensul articolului 6 alineatul (2) menționat, și care au intervenit eventual ca urmare a realizării planului sau proiectului în discuție.

Articolul 6 alineatul (4) din Directiva 92/43 trebuie interpretat în sensul că cerințele controlului efectuat în cadrul examinării soluțiilor alternative nu pot fi modificate pentru faptul că planul sau proiectul a fost deja executat.

(1) JO C 448, 15.12.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – DHL Express (Italy) Srl, DHL Global Forwarding (Italy) SpA/Autorità Garante della Concorrenza e del mercato

(Cauza C-428/14) (1)

([Trimitere preliminară - Politica în domeniul concurenței - Articolul 101 TFUE - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Sectorul expedierilor internaționale de mărfuri - Autorități naționale de concurență - Valoarea juridică a instrumentelor rețelei europene de concurență - Modelul de program în materie de clemență al acestei rețele - Cerere de imunitate adresată Comisiei - Cerere simplificată de imunitate depusă la autoritățile naționale de concurență - Raportul dintre aceste două cereri])

(2016/C 098/13)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamante: DHL Express (Italy) Srl, DHL Global Forwarding (Italy) SpA

Pârâtă: Autorità Garante della Concorrenza e del mercato

cu participarea: Schenker Italiana SpA, Agility Logistics Srl

Dispozitivul

Dispozițiile dreptului Uniunii Europene, în special articolul 101 TFUE și Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE], trebuie interpretate în sensul că instrumentele adoptate în cadrul rețelei europene de concurență, în special modelul de program în materie de clemență al acestei rețele, nu au efect obligatoriu față de autoritățile naționale de concurență.

Dispozițiile dreptului Uniunii, în special articolul 101 TFUE și Regulamentul nr. 1/2003, trebuie interpretate în sensul că între cererea de imunitate pe care o întreprindere a adresat o sau se pregătește să o adreseze Comisiei Europene și cererea simplificată adresată unei autorități naționale de concurență pentru aceeași înțelegere nu există nicio legătură juridică care să oblige această autoritate să evalueze cererea simplificată în lumina cererii de imunitate. Împrejurarea că cererea simplificată reflectă sau nu reflectă în mod fidel conținutul cererii adresate Comisiei este, în această privință, lipsită de pertinență.

În cazul în care cererea simplificată adresată unei autorități naționale de concurență are un obiect material mai restrâns decât cel al cererii de imunitate adresate Comisiei, această autoritate națională nu este obligată să contacteze Comisia sau întreprinderea însăși pentru a verifica dacă această întreprindere a identificat exemple concrete de comportamente nelegale în sectorul pretins acoperit de această cerere de imunitate, dar nu și de cererea simplificată menționată.

Dispozițiile dreptului Uniunii, în special articolul 101 TFUE și Regulamentul nr. 1/2003, trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun ca o autoritate națională de concurență să accepte, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, o cerere simplificată de imunitate a unei întreprinderi care nu a prezentat Comisiei o cerere de imunitate totală, ci o cerere de reducere a amenzii.

(1) JO C 462, 22.12.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/12

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa – Letonia) – Valsts ieņēmumu dienests/Artūrs Stretinskis

(Cauza C-430/14) (1)

([Trimitere preliminară - Uniune vamală - Codul vamal comunitar - Articolul 29 alineatul (1) litera (d) - Stabilirea valorii în vamă - Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 - Articolul 143 alineatul (1) litera (h) - Noțiunea „persoane legate”, în vederea stabilirii valorii în vamă - Legături de rudenie între cumpărător, persoană fizică, și managerul societății vânzătoare])

(2016/C 098/14)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Valsts ieņēmumu dienests

Pârât: Artūrs Stretinskis

Dispozitivul

Articolul 143 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 46/1999 al Comisiei din 8 ianuarie 1999, trebuie interpretat în sensul că un cumpărător, persoană fizică, și un vânzător, persoană juridică, în cadrul căreia o persoană înrudită cu acest cumpărător dispune efectiv de puterea de a influența prețul de vânzare al mărfurilor în cauză în beneficiul respectivului cumpărător, trebuie considerați ca fiind persoane legate, în sensul articolului 29 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 1996.

(1) JO C 421, 24.11.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/13

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 21 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – Vorarlberger Gebietskrankenkasse, Alfred Knauer/Landeshauptmann von Vorarlberg

(Cauza C-453/14) (1)

((Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Articolul 5 - Noțiunea „prestații echivalente” - Asimilare a prestațiilor pentru limită de vârstă din două state membre ale Spațiului Economic European - Reglementare națională care ia în considerare prestațiile pentru limită de vârstă primite în alte state membre pentru calcularea cuantumului cotizațiilor sociale))

(2016/C 098/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Vorarlberger Gebietskrankenkasse, Alfred Knauer

Pârât: Landeshauptmann von Vorarlberg

Cu participarea: Rudolf Mathis

Dispozitivul

Articolul 5 litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, prestațiile pentru limită de vârstă acordate în cadrul unui sistem de pensii ocupaționale al unui stat membru și cele acordate în cadrul unui sistem de pensii legal al altui stat membru, aceste două sisteme intrând în domeniul de aplicare al acestui regulament, constituie prestații echivalente în sensul acestei dispoziții, întrucât ambele categorii de prestații urmăresc același obiectiv, de a asigura beneficiarilor lor menținerea unui nivel de trai comparabil cu cel pe care îl aveau înainte de pensionare.

(1) JO C 462, 22.12.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/13

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 ianuarie 2016 – Comisia Europeană/Republica Cipru

(Cauza C-515/14) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Libera circulație a persoanelor - Lucrători - Articolele 45 TFUE și 48 TFUE - Prestații pentru limită de vârstă - Diferență de tratament pe motive de vârstă - Funcționari ai unui stat membru în vârstă de până la 45 de ani care părăsesc acest stat membru pentru a exercita o activitate profesională într-un alt stat membru sau în cadrul unei instituții a Uniunii Europene))

(2016/C 098/16)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. Tserepa-Lacombe și D. Martin, agenți)

Pârâtă: Republica Cipru (reprezentanți: N. Ioannou și D. Kalli, agenți)

Dispozitivul

Neabrogând, cu efect retroactiv începând de la 1 mai 2004, condiția de vârstă care figurează la articolul 27 din Legea 97 (Ι)/1997 privind pensiile, care descurajează lucrătorii să își părăsească statul lor membru de origine pentru a exercita o activitate profesională într-un alt stat membru sau în cadrul unei instituții a Uniunii sau al unei alte organizații internaționale și care are ca efect stabilirea unei inegalități de tratament între lucrătorii migranți, inclusiv cei care lucrează în instituțiile Uniunii Europene sau în cadrul unei alte organizații internaționale, pe de o parte, și funcționarii care și-au exercitat activitatea în Cipru, pe de altă parte, Republica Cipru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 45 TFUE și 48 TFUE, precum și al articolului 4 alineatul (3) TUE.

2)	Obligă Republica Cipru la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 65, 23.2.2015.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/14

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 21 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein oikeus – Finlanda) – SOVAG – Schwarzmeer und Ostsee Versicherungs-Aktiengesellschaft/If Vahinkovakuutusyhtiö Oy

(Cauza C-521/14) (1)

([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 6 punctul 2 - Competență judiciară - Acțiune în garanție sau în intervenție intentată de un terț împotriva unei părți într-un proces în fața instanței sesizate cu cererea principală])

(2016/C 098/17)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SOVAG – Schwarzmeer und Ostsee Versicherungs-Aktiengesellschaft

Pârâtă: If Vahinkovakuutusyhtiö Oy

Dispozitivul

Articolul 6 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că în domeniul său de aplicare intră o acțiune pe care a formulat-o un terț, conform dispozițiilor din legislația națională, împotriva pârâtului din procedura inițială și care are ca obiect o cerere strâns legată de cererea principală respectivă, vizând obținerea rambursării unor despăgubiri plătite de acest terț reclamantului din cadrul procedurii inițiale amintite, cu condiția ca această acțiune să nu fi fost formulată doar pentru a scoate pârâtul menționat de sub competența instanței în cauză.

(1) JO C 34, 2.2.2015.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/15

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 21 ianuarie 2016 – Kurt Hesse/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Hubert Ampferl, în calitate de lichidator al Lutter & Partner GmbH, fostă Lutter & Partner GmbH, Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG

(Cauza C-50/15 P) (1)

((Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 5 - Marca verbală Carrera - Opoziție a titularului mărcilor verbale națională și comunitară CARRERA - Risc de confuzie - Renume dobândit de marca anterioară))

(2016/C 098/18)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Kurt Hesse (reprezentant: M. Krogmann, Rechtsanwalt)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Schifko, agent), Hubert Ampferl, în calitate de lichidator al Lutter & Partner GmbH, fostă Lutter & Partner GmbH, Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG (reprezentant: E. Stolz, Rechtsanwalt)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îl obligă pe domnul Kurt Hesse la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 138, 27.4.2015.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/15

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 14 ianuarie 2016 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-66/15) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Libera prestare a serviciilor - Autovehicule - Închirierea sau leasingul unui autovehicul de către un rezident al unu stat membru de la un furnizor stabilit într-un alt stat membru - Taxarea acestui autovehicul cu ocazia înmatriculării sale în primul stat membru - Perceperea cuantumului integral al taxei de înmatriculare))

(2016/C 098/19)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Wasmeier şi D. Triantafyllou, agenţi)

Pârâtă: Republica Elenă (reprezentanți: K. Boskovits şi V. Karrá, agenţi)

Dispozitivul

Prin perceperea cuantumului integral al taxei de înmatriculare prevăzute de legislația sa cu ocazia înmatriculării unui autovehicul închiriat sau luat în leasing de către un client rezident pe teritoriul său de la un furnizor stabilit într-un alt stat membru, fără a ține seama de durata contractului de închiriere sau a contractului de leasing și de durata utilizării respectivului autovehicul pe teritoriul elen, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 56 TFUE și 62 TFUE.

2)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 138, 27.4.2015.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/16

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Markkinaoikeus – Finlanda) – Viiniverla Oy/Sosiaali- ja terveysalan lupa- ja valvontavirasto

(Cauza C-75/15) (1)

((Trimitere preliminară - Protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase - Regulamentul (CE) nr. 110/2008 - Articolul 16 litera (b) - Evocare - Rachiu de cidru de mere produs în Finlanda și comercializat sub denumirea „Verlados” - Indicația geografică protejată „Calvados”))

(2016/C 098/20)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Markkinaoikeus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Viiniverla Oy

Pârâtă: Sosiaali- ja terveysalan lupa- ja valvontavirasto

Dispozitivul

Articolul 16 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili dacă există o „evocare” în sensul acestei dispoziții, revine instanței naționale sarcina de a lua în considerare percepția unui consumator mediu normal informat și suficient de atent și avizat, această din urmă noțiune trebuind să fie înțeleasă ca vizând un consumator european, și nu doar un consumator al statului membru în care este fabricat produsul care generează evocarea indicației geografice protejate.

Articolul 16 litera (b) din Regulamentul nr. 110/2008 trebuie interpretat în sensul că, pentru a aprecia dacă denumirea „Verlados” constituie o „evocare”, în sensul dispoziției menționate, a indicației geografice protejate „Calvados” pentru produse similare, instanța de trimitere trebuie să ia în considerare asemănarea fonetică și vizuală dintre aceste denumiri, precum și eventuale elemente care pot indica faptul că o astfel de asemănare nu este întâmplătoare, astfel încât să verifice dacă, în prezența numelui unui produs, consumatorului european mediu, normal informat și suficient de atent și avizat, îi este indus, ca imagine de referință, produsul care beneficiază de indicația geografică protejată.

Articolul 16 litera (b) din Regulamentul nr. 110/2008 trebuie interpretat în sensul că utilizarea unei denumiri calificate drept „evocare”, în sensul acestei dispoziții, a unei indicații geografice vizate în anexa III la regulamentul respectiv nu poate fi autorizată, chiar în lipsa oricărui risc de confuzie.

(1) JO C 138, 27.4.2015.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Zalaegerszegi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 15 iunie 2015 – EURO 2004. Hungary Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Nyugat-dunántúli Regionális Vám- és Pénzügyőri Főigazgatósága

(Cauza C-291/15)

(2016/C 098/21)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Zalaegerszegi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: EURO 2004. Hungary Kft.

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Nyugat-dunántúli Regionális Vám- és Pénzügyőri Főigazgatósága

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolului 181a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale care determină valoarea în vamă bazându-se pe „valoarea de tranzacție a unor mărfuri similare” atunci când se consideră că valoarea declarată a tranzacției este anormal de scăzută în comparație cu media statistică a prețurilor de cumpărare practicate la importul unor mărfuri similare și, prin urmare, inexactă, iar aceasta în pofida faptului că autoritatea vamală nu combate și nici nu pune într-un alt mod sub semnul întrebării autenticitatea facturii sau a certificatului de transfer prezentate în vederea dovedirii prețului plătit efectiv pentru mărfurile importate, importatorul neprezentând alte probe pentru a demonstra valoarea de tranzacție?

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/17

Acțiune introdusă la 20 noiembrie 2015 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-616/15)

(2016/C 098/22)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Owsiany-Hornung și B.-R. Killmann, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

constatarea faptului că, prin limitarea scutirii de TVA a prestațiilor de servicii efectuate de grupuri independente de persoane, care efectuează o activitate scutită de TVA sau pentru care nu sunt persoane impozabile, în scopul prestării către membrii lor a serviciilor necesare în mod direct desfășurării activității respective, atunci când grupurile în cauză se rezumă să solicite membrilor lor rambursarea exactă a părții lor din cheltuielile comune, la grupuri care exercită un număr restrâns de profesii, Republica Federală Germania și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 132 alineatul (1) litera (f) din Directiva TVA (1);

2.	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive:

Republica Federală Germania limitează la anumite grupuri profesionale bine definite scutirea de TVA în favoarea prestațiilor de servicii efectuate de grupuri independente de persoane, care desfășoară o activitate scutită de TVA sau pentru care nu sunt persoane impozabile, în scopul prestării către membrii lor a serviciilor necesare în mod direct desfășurării activității respective. Scutirea în sensul legislației germane în materie de TVA nu privește decât grupurile ai căror membri fie sunt medici, fie desfășoară activități paramedicale, precum și spitalele sau instituții de aceeași natură.

Acest lucru este incompatibil cu articolul 132 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. Nici modul de redactare, nici obiectivul, nici istoricul articolului 132 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2006/112/CE nu justifică o asemenea limitare a scutirii de TVA la anumite grupuri profesionale. Dimpotrivă, scutirea de TVA trebuie acordată grupurilor care aparțin oricărei categorii profesionale, cu condiția de a desfășura activități scutite de TVA.

Nici eventualitatea unei denaturări generale a concurenței nu poate justifica scutirea prevăzută de legislația germană în materie de TVA. Astfel, prezența sau lipsa unor denaturări ale concurenței poate fi avută în vedere, în ceea ce privește aplicarea scutirii de TVA, doar în funcție de împrejurările cazului. Nu se poate aprecia existența unor denaturări ale concurenței în mod general cu privire la prestările de servicii furnizate de profesii determinate și cu privire la prestările, aflate în legătură directă cu acestea, ale unui grup.

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediţie specială, 09/vol. 3, p. 7).

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Nejvyšší správní soud (Republica Cehă) la 30 noiembrie 2015 – Eko-Tabak s.r.o./Generální ředitelství cel

(Cauza C-638/15)

(2016/C 098/23)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší správní soud

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Eko-Tabak s.r.o.

Pârâtă: Generální ředitelství cel

Întrebările preliminare

Frunzele de tutun, parțial desprinse de pe tulpină, uscate, plate, neregulate și/sau părți ale acestora supuse uscării primare și apoi umezirii controlate și în care este detectată prezența glicerinei pot fi considerate tutun prelucrat în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) sau, după caz, al articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64/UE (1) a Consiliului privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (text codificat) în cazul în care acestea pot fi fumate după o simplă preparare (prin sfărâmare sau tăiere manuală)?

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este negativ, articolul 5 coroborat cu articolul 2 din Directiva 2011/64/UE a Consiliului privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (text codificat) se opun unei reglementări naționale a unui stat membru care extinde accizele pe tutunul prelucrat asupra produselor de tutun care nu sunt menționate la articolele 2 și 5 din directiva menționată și care, deși nu sunt destinate fumatului, pot fi fumate (prezintă caracteristicile necesare pentru a fi fumate și sunt adecvate pentru fumat) și au fost transformate pentru vânzarea către consumatorul final?

(1) JO L 176, p. 24.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de College van Beroep voor het Bedrijfsleven (Țările de Jos) la 7 decembrie 2015 – Robeco Hollands Bezit NV și alții/Stichting Autoriteit Financiële Markten (AFM)

(Cauza C-658/15)

(2016/C 098/24)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het Bedrijfsleven

Părțile din procedura principală

Recurente: Robeco Hollands Bezit NV, Robeco Duurzaam Aandelen NV, Robeco Safe Mix NV, Robeco Solid Mix NV, Robeco Balanced Mix NV, Robeco Growth Mix NV, Robeco Life Cycle Funds NV, Robeco Afrika Fonds NV, Robeco Global Stars Equities, Robeco All Strategy Euro Bonds, Robeco High Yield Bonds, Robeco Property Equities

Intimată: Stichting Autoriteit Financiële Markten (AFM)

Întrebarea preliminară

Un sistem la care participă o multitudine de agenți de fonduri și de brokeri care reprezintă în tranzacții în cadrul acestui sistem întreprinderi de investiții „open end” sau investitori și care, în realitate, facilitează doar obligația acestor întreprinderi de investiții „open end” de a executa ordine de cumpărare și de vânzare de titluri de participare plasate de investitori trebuie considerat o piață reglementată în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din MiFID (1), iar în cazul unui răspuns afirmativ, care sunt criteriile determinante în acest sens?

(1) Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 247).

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 4 decembrie 2015 – X BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-661/15)

(2016/C 098/25)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurentă: X BV

Intimat: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

Articolul 145 alineatul (2) din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal Comunitar (Regulamentul de aplicare a CVC) (1) coroborat cu articolul 29 alineatele (1) și (3) din Codul Vamal Comunitar (CVC) (2) trebuie interpretat în sensul că norma pe care o prevede se aplică și în cazul în care se constată că la data acceptării declarației pentru o anumită marfă, exista riscul, legat de procesul de fabricație, ca, în timpul utilizării, un element din marfa respectivă să se defecteze și, având în vedere acestea, pentru a respecta obligația contractuală de garanție față de cumpărător, vânzătorul îi acordă acestuia o reducere de preț sub forma rambursării costurilor efectuate de cumpărător pentru ajustarea mărfii astfel încât să se excludă riscul menționat?

În cazul în care norma de la articolul 145 alineatul (2) din Regulamentul de aplicare a CVC nu se aplică în cazul de mai sus, dispozițiile articolului 29 alineatele (1) și (3) din CVC coroborat cu articolul 78 din CVC sunt suficiente pentru ca valoarea declarată în vamă să fie diminuată după acordarea reducerii de preț menționate anterior?

Cerința prevăzută la articolul 145 alineatul (3) din Regulamentul de aplicare a CVC pentru modificarea valorii în vamă, potrivit căreia modificarea prețului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri trebuie să aibă loc într-un termen de douăsprezece luni de la data acceptării declarației de punere în liberă circulație a mărfurilor, este contrară dispozițiilor articolelor 78 și 236 din CVC coroborate cu articolul 29 din CVC?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3).

(2) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/20

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2015 – Comisia Europeană/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-684/15)

(2016/C 098/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Heller și K.-Ph. Wojcik, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor legislative necesare pentru a se conforma Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (1), sau în orice caz prin necomunicarea acestor acte Comisiei, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 130 alineatul (1) din directiva menționată;

—

obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului, conform articolului 260 alineatul (3) TFUE, la plata unei penalități cu titlu cominatoriu de 6 700 EUR pe zi începând de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză pentru neîndeplinirea obligației de comunicare a măsurilor de transpunere a Directivei 2014/59/UE;

—	obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2014/59/UE a expirat la 31 decembrie 2014.

(1) JO L 173, p. 190.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour administrative d'appel de Douai (Franţa) la 21 decembrie 2015 – Wenceslas de Lobkowicz/Ministère des Finances et des Comptes publics

(Cauza C-690/15)

(2016/C 098/27)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative d'appel de Douai

Părțile din procedura principală

Reclamant: Wenceslas de Lobkowicz

Pârât: Ministère des Finances et des Comptes publics

Întrebarea preliminară

Un principiu al dreptului Uniunii se opune ca un funcționar al Comisiei Europene să fie supus la plata contribuției sociale generalizate, a contribuției sociale obligatorii și a contribuțiilor suplimentare la această contribuție, în cote de 0,3 % și de 1,1 % din veniturile funciare încasate într-un stat membru al Uniunii Europene?

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) (Regatul Unit) la 28 decembrie 2015 – Secretary of State for the Home Department/David Davis, Tom Watson, Peter Brice și Geoffrey Lewis

(Cauza C-698/15)

(2016/C 098/28)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) (Regatul Unit)

Părțile din procedura principală

Reclamant: Secretary of State for the Home Department

Pârâți: David Davis, Tom Watson, Peter Brice și Geoffrey Lewis

Întrebările preliminare

Hotărârea Digital Rights Ireland și alții a Curții de Justiție, pronunțată în cauzele conexate C-293/12 și C-594/12 (EU:C:2014:238) (inclusiv, în special, punctele 60-62 din aceasta) stabilește cerințe imperative ale dreptului Uniunii aplicabile regimului național al unui stat membru care reglementează accesul la datele păstrate în conformitate cu legislația națională, în vederea respectării articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”)?

Hotărârea Digital Rights Ireland și alții a Curții de Justiție extinde domeniul de aplicare al articolelor 7 și/sau 8 din cartă dincolo de cel al articolului 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, astfel cum este stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului?

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de A Coruña (Spania) la 4 ianuarie 2016 – Abanca Corporación Bancaria S.A./María Isabel Vázquez Rosende

(Cauza C-1/16)

(2016/C 098/29)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de A Coruña

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Abanca Corporación Bancaria S.A.

Pârâtă: María Isabel Vázquez Rosende

Întrebările preliminare

Articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) pot fi interpretate în sensul că obligația de restituire rezultată din decizia de constatare a nulității, ca urmare a caracterului său abuziv, a unei clauze-prag incluse într-un contract de credit nu produce efecte retroactive de la momentul încheierii contractului, ci de la o dată ulterioară?

Criteriul bunei-credințe a celor interesați, care servește drept temei pentru limitarea efectului retroactiv ce rezultă din decizia de constatare a nulității, ca urmare a caracterului său abuziv, a unei clauze-prag, reprezintă o noțiune autonomă a dreptului Uniunii, care trebuie interpretată în mod uniform de toate statele membre?

3)	În cazul unui răspuns afirmativ, ce criterii trebuie avute în vedere pentru a determina existența bunei-credințe a celor interesați?

În orice caz, interpretarea noțiunii „buna-credință a celor interesați” în sensul că poate exista bună-credință în ceea ce privește comportamentul unui profesionist care, la întocmirea contractului, a cauzat lipsa de transparență care a determinat caracterul abuziv al clauzei, este conformă cu articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993?

6)	Riscul unor consecințe grave, care servește drept temei pentru limitarea efectului retroactiv ce rezultă dintr-o clauză abuzivă, reprezintă o noțiune autonomă a dreptului Uniunii care trebuie interpretată în mod uniform de toate statele membre?

7)	În cazul unui răspuns afirmativ, ce criterii trebuie luate în considerare?

În orice caz, evaluarea riscului unor consecințe grave luându-se în considerare doar acel risc care se poate produce pentru profesionist este conformă cu articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 2013 sau trebuie avut în vedere și prejudiciul ocazionat consumatorilor ca urmare a nerestituirii integrale a sumelor plătite în temeiul clauzei-prag?

(1) JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/23

Acțiune introdusă la 4 ianuarie 2016 – Republica Polonă/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-5/16)

(2016/C 098/30)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Pârâți: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 2015 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 2003/87/CE (1);

—	obligarea Parlamentului European și a Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republica Polonă solicită anularea Deciziei (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 2015 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 2003/87/CE și obligarea Parlamentului European și a Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Obiectivul declarat al deciziei atacate este corectarea dezechilibrelor structurale dintre cererea și oferta de emisii de gaze cu efect de seră pe piața Uniunii, care au drept consecință faptul că certificatele de emisii nu ating pe piață prețuri conforme cu așteptările legiuitorului Uniunii. Modalitatea principală de atingere a acestui obiectiv este instituirea unui mecanism de rezervă pentru stabilitatea pieței (RSP), care trebuie să consiste în reducerea numărului de certificate de emisie disponibile pe piață prin plasarea acestora în rezervă în cazul acumulării unui excedent important de certificate de emisie pe piață și cu condiția întrunirii anumitor cerințe, iar, în cazul scăderii numărului de certificate de emisie de pe piață sub 400 de milioane – în creșterea volumului de certificate de emisie scoase la licitație.

Republica polonă invocă următoarele motive împotriva deciziei atacate:

În primul rând, motivul întemeiat pe încălcarea articolului 192 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 192 alineatul (2) litera (c) TFUE prin adoptarea deciziei atacate în conformitate cu procedura legislativă ordinară, în pofida faptului că această decizie reprezintă o măsură care aduce atingere în mod semnificativ opțiunii unui stat membru între diferite surse de energie și structurii generale a alimentării sale cu energie.

În opinia Republicii Polone, decizia atacată aduce atingere în mod semnificativ opțiunii între diferite surse de energie și structurii generale a alimentării cu energie în Polonia. Potrivit articolului 192 alineatul (2) litera (c) TFUE, o asemenea decizie ar trebui, așadar, să fie adoptată de Consiliu în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială.

În al doilea rând, motivul întemeiat pe încălcarea principiului cooperării loiale și pe nerespectarea competențelor Consiliului European definite la articolul 15 TUE prin adoptarea unor măsuri contrare Concluziilor Consiliului European din 23 și 24 octombrie 2014.

Potrivit Concluziilor Consiliului European din 2014, principalul instrument al Uniunii pentru atingerea nivelului dorit de reducere a emisiilor trebuia să îl constituie o schemă de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) reformată și funcțională, însoțită de un instrument de stabilizare a pieței, conform propunerii Comisiei, care indica anul 2021 drept dată de intrare în vigoare a mecanismului rezervei pentru stabilitatea pieței. Stabilirea, în decizia atacată, a anului 2019 ca dată de intrare în vigoare a mecanismului rezervei pentru stabilitatea pieței este contrară Concluziilor Consiliului European din 2014.

În al treilea rând, motivul întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice și a principiului protecției încrederii legitime prin adoptarea unor măsuri care interferează cu schema UE de comercializare a certificatelor de emisii în cursul unei perioade de comercializare și în special în ultimii ani ai unei astfel de perioade.

Decizia atacată orientează 900 de milioane din cotele retrase de pe piață în anii 2014-2016, care trebuiau să revină pe piață în anii 2019-2020, direct în rezerva pentru stabilitate, ceea ce are drept efect faptul că în final acestea nu revin pe piață. Numărul de certificate disponibile pentru operatorii de pe piață în perioada de comercializare actuală este, în consecință, inferioară celei prevăzute. Operatorii de pe piață aveau așteptări legitime ca certificatele retrase temporar să revină pe piață între 2019 și 2020 și își întemeiau planurile de afaceri pe aceste așteptări. Principiile de funcționare a schemei, cum ar fi normele care reglementează numărul de certificate de emisie disponibile, nu ar trebui să sufere schimbări în cursul unei perioade de comercializare, care definește perspectiva temporală în vederea planificării diverselor activități de către întreprinderile care participă la schemă. Aceste principii constituie premise fundamentale, care determină angajarea investițiilor de către întreprinderi.

În al patrulea rând, motivul întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității prin adoptarea unor măsuri care conduc la realizarea unor obiective de reducere a emisiilor superioare în raport cu ceea care rezultă din angajamentele internaționale ale Uniunii Europene și în raport cu ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului Directivei 2003/87/CE.

Ca urmare a intrării în vigoare a deciziei atacate, Uniunea va îndeplini un obiectiv superior în raport cu cele declarate la nivel internațional în cadrul celei de a doua perioade prevăzute de Protocolul de la Kyoto, adoptat în decembrie 2012 la Doha.

În al cincilea rând, motivul întemeiat pe încălcarea obligației de a efectua o analiză de impact adecvată a deciziei atacate cu privire la fiecare stat membru și pe încălcarea obligației de a prezenta o evaluare suficientă a efectelor intrării sale în vigoare pe piața comercializării de certificate de emisii.

(1) JO L 264, p. 1.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag cu sediul în Haarlem (Țările de Jos) la 13 ianuarie 2016 – K/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-18/16)

(2016/C 098/31)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag cu sediul în Haarlem

Părțile din procedura principală

Reclamant: K

Pârât: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Întrebarea preliminare

Articolul 8 alineatul (3) literele (a) și (b) din Directiva privind primirea (1) este conform cu articolul 6 din Cart (2) ă:

într-o situație în care un resortisant al unei țări terțe a fost plasat în custodie publică în temeiul articolului 8 alineatul (3) literele (a) și (b) din Directiva privind primirea și are dreptul, în temeiul articolului 9 din Directiva privind procedurile de azil (3), de a rămâne într-un stat membru până la adoptarea unei decizii în primă instanță cu privire la cererea sa de azil, și

ținând seama de Explicațiile cu privire la cartă (JO 2007, C 303/02) potrivit cărora restrângerile la care pot fi supuse drepturile prevăzute la articolul 6 nu le pot depăşi pe cele permise chiar de articolul 5 alineatul (1) litera (f) din CEDO [Convenția europeană a drepturilor omului] și de interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului acestei din urmă dispoziții, în special în Hotărârea din 22 septembrie 2015, Nabil și alții împotriva Ungariei, 62116/12, potrivit căreia luarea în custodie publică a unui solicitant de azil este contrară dispoziției citate anterior a CEDO în cazul în care această măsură nu a fost impusă în scopul îndepărtării?

(1) Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO L 180, p. 96).

(2) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2007, C 303, p. 1).

(3) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, p. 60.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/25

Acțiune introdusă la 15 ianuarie 2016 – Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-23/16)

(2016/C 098/32)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: J. Hottiaux, agent)

Pârâtă: Republica Polonă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, neinstituind un registru electronic național al întreprinderilor de transport rutier și nerealizând interconectarea acestuia cu registrele electronice naționale ale celorlalte state membre, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 16 alineatele (1) și (5) din Regulamentul nr. 1071/2009 din 21 octombrie 2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului (1)

—	obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Registrele electronice naționale trebuie să fie create și interconectate cu registrele electronice naționale ale celorlalte state membre până cel târziu la 31 decembrie 2012.

(1) JO L 300, p. 51.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/26

Recurs introdus la 26 ianuarie 2016 de d.d. Synergy Hellas Anonymi Emporiki Etaireia Parochis Ypiresion Pliroforikis împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 18 noiembrie 2015 în cauza T-106/13, Synergy Hellas/Comisia Europeană

(Cauza C-45/16 P)

(2016/C 098/33)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: d.d. Synergy Hellas Anonymi Emporiki Etaireia Parochis Ypiresion Pliroforikis (reprezentant: Konstantinos Damis, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Anularea în tot a Hotărârii pronunțate de Tribunalul Uniunii Europene la 18 noiembrie 2015 în cauza T-106/13 d.d. Synergy Hellas ANONYMI EMPORIKI ETAIREIA PAROCHIS YPIRESION PLIROFORIKIS/Comisia;

—	admiterea în tot a acțiunii formulate la 20 februarie 2013 de societatea reclamantă;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă.

Motivele și principalele argumente

1.	Aplicarea eronată a principiului bunei-credințe în executarea contractului în litigiu. Tribunalul a apreciat în mod eronat articolul 1134 din Codul civil belgian în ceea ce privește aplicarea principiului bunei-credințe în executarea contractului în litigiu.

2.	Interpretarea și aplicarea eronată a unei clauze contractuale și aprecierea vădit eronată a probelor. Tribunalul a efectuat o aplicare eronată a clauzei II.22 „Audituri financiare și alte controale” din anexa II la contractul în litigiu semnat ARTreat-224297.

3.	Aprecierea vădit eronată a probelor și vicii de motivare. Motivare insuficientă și contradictorie a secțiunilor hotărârii. În mod vădit eronat, Tribunalul a denaturat mijloacele de probă prezentate.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/27

Hotărârea Tribunalului din 4 februarie 2016 – Heitkamp BauHolding/Comisia

(Cauza T-287/11) (1)

([„Ajutoare de stat - Legislație fiscală germană privind reportarea pierderilor în anii fiscali următori (Sanierungsklausel) - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă - Acțiune în anulare - Afectare individuală - Admisibilitate - Noțiunea de ajutor de stat - Caracter selectiv - Natura și economia regimului fiscal”])

(2016/C 098/34)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Heitkamp BauHolding GmbH (Herne, Germania) (reprezentanți: inițial W. Niemann, M. Kiera-Nöllen și S. Geringhoff, ulterior W. Niemann, S. Geringhoff și P. Dodos, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial R. Lyal, T. Maxian Rusche și M. Adam, ulterior R. Lyal, T. Maxian Rusche și C. Egerer, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Federală Germania (reprezentanți T. Henze și K. Petersen, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2011/527/UE a Comisiei din 26 ianuarie 2011 privind ajutorul de stat acordat de Germania C 7/10 (ex CP 250/09 și NN 5/10) – Schemă privind reportarea fiscală a pierderilor în cazul restructurării societăților aflate în dificultate (Legea privind impozitul pe profit, „KStG, Sanierungsklausel”) (JO L 235, p. 26).

Dispozitivul

1)	Respinge excepția de inadmisibilitate.

2)	Respinge acțiunea ca nefondată.

3)	Heitkamp BauHolding GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și două treimi din cele efectuate de Comisia Europeană. Comisia suportă o treime din propriile cheltuieli de judecată.

4)	Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 238, 13.8.2011.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/27

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Slovenia/Comisia

(Cauza T-507/12) (1)

((„Ajutoare de stat - Fabricarea de echipamente de agrement - Ajutor pentru restructurare - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și se dispune recuperarea sa - Obligația de motivare - Imputabilitate în sarcina statului - Criteriul investitorului privat”))

(2016/C 098/35)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Republica Slovenia (reprezentanți: V. Klemenc și A. Grum, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, T. Maxian Rusche, M. Kocjan și B. Rous Demiri, agenți, asistați inițial de M. Ulčar și M. Ménard, ulterior de M. Ménard, P. Božičko și A. Krošel, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Comisiei 2014/273/UE din 19 septembrie 2012 privind măsurile în favoarea Elan d.o.o. SA.26379 (C 13/10) (ex NN 17/10) puse în aplicare de Slovenia (JO 2014, L 144, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Republica Slovenia suportă cheltuielile de judecată, inclusiv pe cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.

(1) JO C 32, 2.2.2013.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/28

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Zafeiropoulos/Cedefop

(Cauza T-537/12) (1)

((„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Prestarea de servicii medicale în favoarea personalului Cedefop - Respingerea ofertei unui ofertant și atribuirea contractului unui alt ofertant - Refuzul de a acorda acces la anumite documente referitoare la ceilalți ofertanți care au participat la procedura de cerere de ofertă - Obligația de motivare - Protecția intereselor comerciale și a reputației - Protecția datelor cu caracter personal - Protecția procesului decizional - Răspundere extracontractuală”))

(2016/C 098/36)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: Panteleïmon Zafeiropoulos (Salonic, Grecia) (reprezentant: M. Kontogiorgos, avocat)

Pârât: Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) (reprezentanți: M. Fuchs, agent, asistat inițial de E. Petritsi, ulterior de P. Anestis, avocați)

Obiectul

În primul rând, cerere de anulare, pe de o parte, a deciziei Cedefop din 8 octombrie 2012 prin care s-a respins oferta prezentată de reclamant în cadrul unui anunț de participare din 19 iunie 2012, publicat în Suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2012/S 115-189528), privind furnizarea de servicii medicale personalului Cedefop din Salonic (Grecia), și a deciziei Cedefop din 9 octombrie 2012 prin care contractul definit în anunțul de participare menționat a fost atribuit unui alt ofertant decât reclamantul și, pe de altă parte, a deciziei Cedefop prin care s-a respins cererea reclamantului de acces la anumite documente în cadrul acestei proceduri privind anunțul de participare, precum și, în al doilea rând, cerere de despăgubire pentru prejudiciul pe care reclamantul l-ar fi suferit ca urmare a încălcărilor pe care le-ar fi săvârșit Cedefop

Dispozitivul

Anulează decizia Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) din 8 octombrie 2012 prin care s-a respins oferta prezentată de domnul Panteleïmon Zafeiropoulos în cadrul unui anunț de participare din 19 iunie 2012 privind furnizarea de servicii medicale personalului Cedefop din Salonic (Grecia) și decizia Cedefop din 9 octombrie 2012 prin care contractul definit în anunțul de participare menționat a fost atribuit unui alt ofertant decât domnul Zafeiropoulos.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Cedefop suportă propriile cheltuieli de judecată și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Zafeiropoulos.

4)	Domnul Zafeiropoulos suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 46, 16.2.2013.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/29

Hotărârea Tribunalului din 2 februarie 2016 – Benelli Q. J./OAPI – Demharter (MOTO B)

(Cauza T-169/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative MOTO B - Mărcile naționale figurative neînregistrate anterioare MOTOBI - Motiv relativ de refuz - Dovada notorietății mărcilor neînregistrate anterioare - Articolul 8 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 6a din Convenția de la Paris - Dovezi prezentate în sprijinul opoziției după expirarea termenului stabilit - Neluare în considerare - Putere de apreciere a Camerei de recurs - Dispoziție contrară - Circumstanțe care se opun luării în considerare a unor dovezi noi sau suplimentare - Articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 - Normele 19 și 20 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 - Norma 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95 - Articolul 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 - Obligația de motivare”])

(2016/C 098/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Benelli Q. J. Srl (Pesaro, Italia) (reprezentanți: P. Lukácsi și B. Bozóki, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial F. Mattina, ulterior P. Bullock, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Demharter GmbH (Dillingen, Germania) (reprezentant: A. Kohn, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 16 ianuarie 2013 (cauza R 95/2012-2) referitoare la o procedură de opoziție între Benelli Q. J. Srl și Demharter GmbH.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Benelli Q. J. Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 147, 25.5.2013.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/30

Hotărârea Tribunalului din 2 februarie 2016 – Benelli Q. J./OAPI – Demharter (MOTOBI)

(Cauza T-170/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de decădere - Marca comunitară verbală MOTOBI - Utilizare efectivă a mărcii - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 098/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Benelli Q. J. Srl (Pesaro, Italia) (reprezentanți: P. Lukácsi și B. Bozóki, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial F. Mattina, ulterior P. Bullock, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Demharter GmbH (Dillingen, Germania) (reprezentant: A. Kohn, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 16 ianuarie 2013 (cauza R 2080/2011-2) referitoare la o procedură de decădere între Demharter GmbH și Benelli Q. J. Srl.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Benelli Q. J. Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 147, 25.5.2013.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/30

Hotărârea Tribunalului din 2 februarie 2016 – Benelli Q. J./OAPI – Demharter (MOTOBI B PESARO)

(Cauza T-171/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de decădere - Marca comunitară figurativă MOTOBI B PESARO - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Dovezi prezentate împotriva cererii de decădere după expirarea termenului stabilit - Neluare în considerare - Puterea de apreciere a camerei de recurs - Dispoziție contrară - Împrejurări care se opun luării în considerare a unor probe noi sau suplimentare - Articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 - Norma 50 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 2868/95”])

(2016/C 098/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Benelli Q. J. Srl (Pesaro, Italia) (reprezentanți: P. Lukácsi și B. Bozóki, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial F. Mattina, ulterior P. Bullock, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Demharter GmbH (Dillingen, Germania) (reprezentant: A. Kohn, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 16 ianuarie 2013 (cauza R 2590/2011-2), privind o procedură de decădere între Demharter GmbH și Benelli Q. J. Srl

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Benelli Q. J. Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 147, 25.5.2013.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/31

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Agriconsulting Europe/Comisia

(Cauza T-570/13) (1)

((„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Asistență tehnică operațională în vederea stabilirii și a gestionării unui mecanism de rețea pentru punerea în aplicare a parteneriatului european pentru inovare «Productivitatea și dezvoltarea durabilă a agriculturii» - Respingerea ofertei unui ofertant - Atribuirea contractului unui alt ofertant - Ofertă anormal de mică - Răspundere extracontractuală”))

(2016/C 098/40)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Agriconsulting Europe SA (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: R. Sciaudone, avocat)

Pârât: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Cappelletti și L. Di Paolo, agenți)

Obiectul

Cerere de reparare a prejudiciilor pretins suferite din cauza neregularităților care ar fi fost săvârșite de Comisie în cadrul cererii de ofertă „Constituirea unui mecanism de rețea pentru punerea în aplicare a parteneriatului european pentru inovare «Productivitatea și dezvoltarea durabilă a agriculturii»” (AGRI 2012 PEI 01)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Agriconsulting Europe SA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 367, 14.12.2013.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/32

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Sto/OAPI – Fixit Trockenmörtel Holding (CRETEO)

(Cauza T-640/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale CRETEO - Mărci naționale verbale anterioare StoCretec și STOCRETE - Motiv relativ de refuz - Caracter distinctiv dobândit prin utilizare - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 098/41)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Sto SE & Co. KGaA, fostă Sto AG (Stühlingen, Germania) (reprezentanţi: K. Kern și J. Sklepek, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Fixit Trockenmörtel Holding AG (Baar, Elveția) (reprezentanți: K. Lochner și C. Thomas, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva unei decizii a Camerei a patra de recurs a OAPI din 25 septembrie 2013 (cauza R 905/2012-4) privind o procedură de opoziție între Sto AG și Fixit Trockenmörtel Holding AG

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sto SE & Co. KGaA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 39, 8.2.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/32

Hotărârea Tribunalului din 2 februarie 2016 – Brammer/OAPI – Office Ernest T. Freylinger (EUROMARKER)

(Cauza T-683/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale EUROMARKER - Marca comunitară verbală anterioară EURIMARK - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 098/42)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Brammer GmbH (Viena, Austria) (reprezentant: R. Kornfeld, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: G. Schneider și H. Kunz, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Office Ernest T. Freylinger SA (Strassen, Luxemburg)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 8 octombrie 2013 (cauza R 1653/2012-1), privind o procedură de opoziție între Office Ernest T. Freylinger SA și Brammer GmbH

Dispozitivul

Anulează în parte Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 8 octombrie 2013 (cauza R 1653/2012-1), în măsura în care prin aceasta s-a concluzionat că există un risc de confuzie în ceea ce privește serviciile din clasa 38 „acordarea accesului la servere ale unor bănci de date pentru cercetări privind disponibilitatea și prevederile în materie de mărci și desene comunitare” desemnate prin marca solicitată.

2)	Respinge în rest acțiunea..

3)	Brammer GmbH și OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 61, 1.3.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/33

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Bristol Global/OAPI – Bridgestone (AEROSTONE)

(Cauza T-194/14) (1)

((„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cererea de înregistrare a mărcii comunitare figurative AEROSTONE - Mărcile comunitare verbale anterioare STONE și BRIDGESTONE - Marca națională figurativă neînregistrată anterioară BRIDGESTONE - Motiv relativ de refuz - Refuz parțial de înregistrare”))

(2016/C 098/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bristol Global Co. Ltd (Birmingham, Regatul Unit) (reprezentant: F. Bozhinova, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Palmero Cabezas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Bridgestone Corp. (Tokyo, Japonia) (reprezentanți: M. Blair, solicitor, ulterior S. Malynicz, barrister, C. Balme și K. Gilbert, solicitors)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 12 decembrie 2013 (cauza R 916/2013-2), privind o procedură de opoziție între Bridgestone Corp. și Bristol Global Co. Ltd

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Bristol Global Co. suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) și de Bridgestone Corp.

(1) JO C 151, 19.5.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/34

Hotărârea Tribunalului din 26 ianuarie 2016 – LR Health & Beauty Systems/OAPI – Robert McBride (LR nova pure.)

(Cauza T-202/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative LR nova pure. - Marca comunitară verbală anterioară NOVA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 098/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: LR Health & Beauty Systems GmbH (Ahlen, Germania) (reprezentanți: N. Weber și L. Thiel, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: I. Harrington, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Robert McBride Ltd (Manchester, Regatul Unit)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 22 ianuarie 2014 (cauza R 272/2013-2), privind o procedură de opoziție între Robert McBride Ltd și LR Health & Beauty Systems GmbH

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă LR Health & Beauty Systems GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 235, 21.7.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/34

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Azarov/Consiliul

(Cauza T-331/14) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Includerea numelui reclamantului - Dovada temeiniciei includerii în listă”))

(2016/C 098/45)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Mykola Yanovych Azarov (Kiev, Ucraina) (reprezentanți: G. Lansky și A. Egger, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J. -P. Hix și F. Naert, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent) și Comisia Europeană (reprezentanți: S. Bartelt, D. Gauci și T. Scharf, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, pe de o parte, a Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 26) și a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 1) și, pe de altă parte, a Deciziei (PESC) 2015/143 a Consiliului din 29 ianuarie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC (JO L 24, p. 16) și a Regulamentului (UE) 2015/138 al Consiliului din 29 ianuarie 2015 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 (JO L 24, p. 1), în măsura în care îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

Anulează Decizia 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și Regulamentul (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care acestea îl privesc pe domnul Mykola Yanovych Azarov.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Consiliul Uniunii Europene să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de domnul Azarov în ceea ce privește cererea de anulare formulată în cererea introductivă.

4)	Îl obligă pe domnul Azarov să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Consiliu în ceea ce privește cererea de anulare formulată în memoriul în adaptarea concluziilor.

5)	Republica Polonă și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 223, 14.7.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/35

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Azarov/Consiliul

(Cauza T-332/14) (1)

(2016/C 098/46)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Oleksii Mykolayovych Azarov (Kiev, Ucraina) (reprezentanți: G. Lansky și A. Egger, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J. -P. Hix și F. Naert, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanţi: S. Bartelt, D. Gauci și T. Scharf, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, pe de o parte, a Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 26) și a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 1) și, pe de altă parte, a Deciziei de punere în aplicare 2014/216/PESC a Consiliului din 14 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Deciziei 2014/119 (JO L 111, p. 91), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 381/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 (JO L 111, p. 33), a Deciziei (PESC) 2015/143 a Consiliului din 29 ianuarie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO L 24, p. 16) și a Regulamentului (UE) 2015/138 al Consiliului din 29 ianuarie 2015 de modificare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO L 24, p. 1), în măsura în care îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

Anulează Decizia 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare 2014/216/PESC a Consiliului din 14 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Deciziei 2014/119, și Regulamentul (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 381/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014, în măsura în care îl privesc pe domnul Oleksii Mykolayovych Azarov.

2)	Respinge, în rest, acțiunea.

3)	Obligă Consiliul Uniunii Europene să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de domnul Azarov, în ceea ce privește cererea de anulare formulată în cererea introductivă.

4)	Îl obligă pe domnul Azarov să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate Consiliu, în ceea ce privește cererea de anulare formulată în memoriul în adaptarea concluziilor.

5)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 223, 14.7.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/36

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Davó Lledó/OAPI – Administradora y Franquicias América et Inversiones Ged (DoggiS)

(Cauza T-335/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară figurativă DoggiS - Mărcile naționale figurative anterioare DoggiS - Mărcile naționale verbale anterioare DOGGIS și DOGGIBOX - Mărci naționale figurative anterioare care reprezintă un personaj în formă de hotdog - Elemente de probă suplimentare prezentate pentru prima dată în fața camerei de recurs - Articolul 76 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 - Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului”])

(2016/C 098/47)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: José-Manuel Davó Lledó (Cartagena, Spania) (reprezentant: J.-V. Gil Martí, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Palmero Cabezas, agent)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, interveniente la Tribunal: Administradora y Franquicias América, SA (Santiago, Chile) și Inversiones Ged Ltda (Santiago)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 13 martie 2014 (cauza R 1824/2013-1), privind o procedură de declarare a nulității între, pe de o parte, Administradora y Franquicias América, SA și Inversiones Ged Ltda și, pe de altă parte, domnul José-Manuel Davó Lledó.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul José-Manuel Davó Lledó la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 253, 4.8.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/37

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Klyuyev/Consiliul

(Cauza T-341/14) (1)

(2016/C 098/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Sergiy Klyuyev (Donetsk, Ucraina) (reprezentanți: R. Gherson și T. Garner, solicitors, și B. Kennelly, barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. de Elera-San Miguel Hurtado și J.-P. Hix, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Gauci și T. Scharf, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 26), a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 1), a Deciziei (PESC) 2015/876 a Consiliului din 5 iunie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO L 142, p. 30) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/869 al Consiliului din 5 iunie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 (JO L 142, p. 1), în măsura în care numele reclamantului a fost inclus în lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică aceste măsuri restrictive.

Dispozitivul

Anulează Decizia 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și Regulamentul (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care numele domnului Sergiy Klyuyev a fost inclus în lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică aceste măsuri restrictive.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Consiliul Uniunii Europene să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de domnul Klyuyev în ceea ce privește cererea de anulare formulată în cererea introductivă.

4)	Îl obligă pe domnul Klyuyev să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Consiliu în ceea ce privește cererea de anulare formulată în memoriul în adaptarea concluziilor.

5)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 261, 11.8.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/38

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Arbuzov/Consiliul

(Cauza T-434/14) (1)

(2016/C 098/49)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamant: Sergej Arbuzov (Kiev, Ucraina) (reprezentanți: M. Machytková și P. Radošovský, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Westerhof Löfflerová și J. -P. Hix, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 26) și a Deciziei de punere în aplicare 2014/216/PESC a Consiliului din 14 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Deciziei 2014/119 (JO L 111, p. 91), în măsura în care numele reclamantului a fost inclus în lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică aceste măsuri restrictive

Dispozitivul

2)	Obligă Consiliul Uniunii Europene să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de domnul Arbuzov.

(1) JO C 282, 25.8.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/39

Hotărârea Tribunalului din 2 februarie 2016 – Bon Net/OAPI – Aldi (Bon Appétit!)

(Cauza T-485/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Bon Appétit! - Mărci naționale figurative anterioare Бон Аnemú și Bon Apetí - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 098/50)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Bon Net OOD (Sofia, Bulgaria) (reprezentant: A. Ivanova, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: S. Hanne și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Aldi GmbH & Co. KG (Mülheim an der Ruhr, Germania) (reprezentanți: L. Kolks, C. Fürsen, N. Lützenrath și U. Rademacher, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 14 aprilie 2014 (cauza R 1199/2013-2), privind o procedură de opoziție între Bon Net OOD și Aldi GmbH & Co. KG

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Bon Net OOD să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) și de Aldi GmbH & Co. KG.

(1) JO C 261, 11.8.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/39

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Stavytskyi/Consiliul

(Cauza T-486/14) (1)

(2016/C 098/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Edward Stavytskyi (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: J. Grayston, solicitor, P. Gjørtler, G. Pandey, D. Rovetta și M. Gambardella, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și J.-P. Hix, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei de punere în aplicare 2014/216/PESC a Consiliului din 14 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 111, p. 91) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 381/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 111, p. 33), în măsura în care numele reclamantului a fost inclus în lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică aceste măsuri restrictive

Dispozitivul

Anulează Decizia de punere în aplicare 2014/216/PESC a Consiliului din 14 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 381/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care acestea îl vizează pe domnul Edward Stavytskyi.

2)	Obligă Consiliul Uniunii Europene să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de domnul Stavytskyi.

(1) JO C 303, 8.9.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/40

Hotărârea Tribunalului din 2 februarie 2016 – Antica Azienda Agricola Vitivinicola Dei Conti Leone De Castris/OAPI – Vicente Gandía Pla (ILLIRIA)

(Cauza T-541/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative ILLIRIA - Marca comunitară verbală anterioară CASTILLO DE LIRIA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 098/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Antica Azienda Agricola Vitivinicola Dei Conti Leone De Castris Srl (Salice Salentino, Italia) (reprezentanți: D. Russo și V. Wellens, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: V. Melgar și H. Kunz, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Vicente Gandía Pla, SA (Chiva, Spania) (reprezentant: I. Temiño Ceniceros, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 21 mai 2014 (cauza R 917/2013-4) privind o procedură de opoziție între Vicente Gandía Pla, SA și Antica Azienda Agricola Vitivinicola Dei Conti Leone De Castris Srl.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea

2)	Obligă Antica Azienda Agricola Vitivinicola Dei Conti Leone De Castris Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 303, 8.9.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/41

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Slovenia/Comisia

(Cauza T-667/14) (1)

((„FEOGA - Secțiunea «Garantare» - FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Verificarea parcelelor mici - Lipsa unui element de probă cu privire la îndoiala serioasă și rezonabilă - Extrapolarea rezultatelor controalelor la fața locului”))

(2016/C 098/53)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Republica Slovenia (reprezentant: L. Bembič, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Rous Demiri și D. Triantafyllou, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei de punere în aplicare 2014/458/UE a Comisiei din 9 iulie 2014 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii „Garantare” a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 205, p. 62), în măsura în care exclude anumite cheltuieli efectuate de Republica Slovenia.

Dispozitivul

Anulează Decizia de punere în aplicare 2014/458/UE a Comisiei din 9 iulie 2014 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii „Garantare” a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în măsura în care aceasta exclude de la finanțarea de către Uniune, în ceea ce privește Republica Slovenia, un cuantum de 85 780,08 euro pentru exercițiul 2010, de 115 956,46 euro pentru exercițiul 2011 și de 131 269,23 euro pentru exercițiul 2012.

2)	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și nouă zecimi din cele efectuate de Republica Slovenia.

4)	Republica Slovenia suportă o zecime din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 395, 10.11.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/42

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – Novomatic/OAPI – Simba Toys (African SIMBA)

(Cauza T-687/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative African SIMBA - Marca națională figurativă anterioară Simba - Obligația de motivare - Articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2016/C 098/54)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Novomatic AG (Gumpoldskirchen, Austria) (reprezentant: W. Mosing, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: A. Schifko, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Simba Toys GmbH & Co. KG (Fürth, Germania) (reprezentant: O. Ruhl, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 11 iulie 2014 (cauza R 2098/2013-4), privind o procedură de opoziție între Simba Toys GmbH & Co. KG și Novomatic AG

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Novomatic AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 409, 17.11.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/42

Hotărârea Tribunalului din 27 ianuarie 2016 – Montagut Viladot/Comisia

(Cauza T-696/14 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Recrutare - Concurs pentru constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de administratori cu gradul AD 5 - Decizie a juriului concursului de a nu îl înscrie pe reclamant pe lista de rezervă - Diplomă care nu îndeplinește condițiile din avizul de concurs - Respingerea acțiunii în primă instanță”))

(2016/C 098/55)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Bernat Montagut Viladot (Schaerbeek, Belgia) (reprezentanți: F.A. Rodríguez-Gigirey Pérez și J.A. Simón Sánchez, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Galindo Martín și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 15 iulie 2014, Montagut Viladot/Comisia (F-160/12, RecFP, EU:F:2014:190) având ca obiect anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îl obligă pe domnul Montagut Viladot la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 409, 17.11.2014.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/43

Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2016 – TVR Automotive/OAPI – Cardoni (TVR ENGINEERING)

(Cauza T-781/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative TVR ENGINEERING - Marca comunitară figurativă anterioară TVR - Motiv relativ de refuz - Lipsa unei similitudini între semne - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 098/56)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: TVR Automotive Ltd (Whiteley, Regatul Unit) (reprezentanţi: A. von Mühlendahl și H. Hartwig, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Fabio Cardoni (Milano, Italia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 8 septembrie 2014 (cauza R 2532/2013-4), privind o procedură de opoziție între TVR Automotive Ltd și Fabio Cardoni

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă TVR Automotive Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 26, 26.1.2015.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/43

Ordonanța Tribunalului din 21 ianuarie 2016 – Proforec/Comisia

(Cauza T-120/15) (1)

((„Acțiune în anulare - Înregistrarea unei indicații geografice protejate - Focaccia di Recco col formaggio - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate”))

(2016/C 098/57)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Proforec Srl (Recco, Italia) (reprezentanți: G. Durazzo, M. Mencoboni și G. Pescatore, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Bianchi și J. Guillem Carrau, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/39 al Comisiei din 13 ianuarie 2015 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Focaccia di Recco col formaggio (IGP)] (JO L 8, p. 7)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererilor de intervenție formulate de Republica Italiană și de Consorzio della Focaccia di Recco col formaggio.

3)	Obligă Proforec Srl să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană, cu excepția celor aferente cererilor de intervenție.

4)	Proforec Srl, Republica Italiană și Consorzio della Focaccia di Recco col formaggio suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

(1) JO C 138, 27.4.2015.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/44

Ordonanța Tribunalului din 15 ianuarie 2015 – TMG Landelijke Media și Willems/Comisia

(Cauza T-189/15) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Corespondență între autoritățile olandeze și Comisie referitoare la ajustarea anuală a contribuției Țărilor de Jos la bugetul Uniunii, realizată pe baza venitului național brut - Refuz parțial al accesului - Nepronunțare asupra fondului”])

(2016/C 098/58)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamante: TMG Landelijke Media BV (Amsterdam, Țările de Jos) și Menzo Willems (Voorburg, Țările de Jos) (reprezentanți: R.S. Le Poole și L. Broers, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Clotuche-Duvieusart și F. Ronkes Agerbeek, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Comisiei din 17 februarie 2015 prin care se refuză parțial să se acorde domnului Willems accesul la documente referitoare la o corespondență între Comisie și autoritățile olandeze referitoare la ajustarea anuală a contribuției Țărilor de Jos la bugetul Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesară pronunțarea cu privire la acțiune.

2)	Obligă Comisia Europeană să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de TMG Landelijke Media BV și de Menzo Willems.

(1) JO C 190, 8.6.2015.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/45

Ordonanța Tribunalului din 11 ianuarie 2016 – Oase/OAPI – Compo France (AlGo)

(Cauza T-300/15) (1)

((„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului”))

(2016/C 098/59)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Oase GmbH (Hörstel, Germania) (reprezentant: T. Weeg, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: H. Kunz, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: Compo France SAS (Roche-Lez-Beaupré, Franța) (reprezentant: J. Meyer, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 11 februarie 2015 (cauza R 1409/2013-1) privind o procedură de opoziție între Compo France SAS și Oase GmbH

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Oase GmbH să suporte propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI). Compo France SAS suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 262, 10.8.2015.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/45

Acțiune introdusă la 15 decembrie 2015 – Blaž Jamnik și Blaž/Parlamentul European

(Cauza T-726/15)

(2016/C 098/60)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamante: Jožica Blaž Jamnik (Ljubljana, Slovenia) și Brina Blaž (Ljubljana) (reprezentant: D. Mihevc, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	constatarea nelegalității selectării ofertantului în procedura INLO.AO-2013-051-LUX-UGIMBI-06;

—	anularea selectării ofertantului;

—	selectarea reclamantelor în calitate de ofertant care a depus oferta cea mai avantajoasă;

—	cu titlu subsidiar, recunoașterea în favoarea reclamantelor a unei despăgubiri în cuantum de 3 852 384,60 EUR în cazul în care acestea nu ar fi selecționate în calitate de ofertant care a depus oferta cea mai avantajoasă în procedura INLO.AO-2013-051-LUX-UGIMBI-06;

—	rambursarea în favoarea reclamantelor a cheltuielilor procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 113 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 (1)

Potrivit reclamantelor, selecția ofertantului care a depus oferta cea mai avantajoasă ar fi fost realizată cu încălcarea articolului 113 din regulamentul menționat mai sus, întrucât nu ar fi fost respectate criteriile determinate în prealabil, indicate în caietul de sarcini.

Al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea derulării procedurii de selecție

În această privință, reclamantele arată că proiectele, documentele cu imagini și calculele statistice pe care le-au atașat la oferta lor nu au făcut obiectul niciunei examinări, întrucât nu ar fi fost transmise din biroul de la Ljubljana la Luxemburg în vederea procesului decizional.

(1) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, p. 1).

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/46

Recurs introdus la 18 decembrie 2015 de DI împotriva Ordonanței din 15 octombrie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-113/13, DI/EASO

(Cauza T-730/15 P)

(2016/C 098/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: DI (Bucureşti, România) (reprezentanţi: I. Vlaic şi G. Iliescu, avocaţi)

Cealaltă parte din procedură: European Asylum Support Office (EASO)

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	anularea în întregime a Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 15 octombrie 2015 în cauza F-113/13;

—	admiterea recursului;

—	anularea deciziei EASO de concediere a recurentului și, în consecință, obligarea EASO la anularea tuturor efectelor juridice ale deciziei menționate și la repunerea în situația anterioară;

—	obligarea EASO la plata către recurent a sumei de 90 000 de euro, cu titlu de prejudiciu material, și a sumei de 500 000 de euro, cu titlu de prejudiciu moral, și

—	obligarea EASO la plata tuturor cheltuielilor efectuate de recurent în legătură cu reprezentarea legală în fața Tribunalului Funcției Publice în cauza F-113/13 și în legătura cu prezentul recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe faptul că cererea recurentului era admisibilă și întemeiată, întrucât motivele și faptele menționate în reclamația transmisă în cursul procedurii administrative concordă cu cele prezentate în detaliu Tribunalului Funcției Publice.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului accesului la un proces echitabil și pe lipsa unei analize imparțiale în faza precontencioasă. Reclamația recurentului formulată în cursul procedurii administrative a fost respinsă de aceeași persoană care a decis inițial concedierea acestuia.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea egalității de tratament de către Tribunalul Funcției Publice.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/47

Acțiune introdusă la 31 decembrie 2015 – Sony și Sony Electronics/Comisia

(Cauza T-762/15)

(2016/C 098/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Sony Corporation (Tokyo, Japonia) și Sony Electronics, Inc (San Diego, Statele Unite) (reprezentanți: N. Levy și E. Kelly, solicitors, și R. Snelders, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei din 21 octombrie 2015 în cazul AT.39639 – Unități de disc optic privind o procedură întemeiată pe articolul 101 TFUE și pe articolul 53 din Acordul privind SEE, în măsura în care se referă la reclamante;

—	cu titlu subsidiar, în exercitarea competenței sale de fond, reducerea amenzilor aplicate reclamantelor în temeiul acestei decizii; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, precum și a altor cheltuieli efectuate de reclamante în legătură cu prezenta cauză.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este afectată de erori de fapt și de drept în măsura în care a concluzionat că reclamantele au efectuat o încălcare a articolul 101 TFUE prin obiect.

—	Probele reținute împotriva reclamantelor sunt insuficiente pentru a susține concluzia că reclamantele au participat la o încălcare unică și continuă a articolului 101 TFUE prin obiect.

—	Concluzia subsidiară a deciziei, potrivit căreia reclamantele au săvârșit încălcări separate ale articolului 101 TFUE prin obiect, nu a fost dovedită și a încălcat dreptul la apărare al reclamantelor, întrucât a fost menționată pentru prima dată în decizie.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, cu titlu subsidiar, decizia atacată este afectată de erori de fapt și de drept și are o motivare insuficientă.

—	În mod eronat, decizia a luat în considerare de două ori veniturile care au fost transferate de reclamante unui alt destinatar al acesteia.

—

În mod eronat, decizia nu a ținut seama de implicarea semnificativ mai redusă a reclamantelor în comparație cu anumiți alți destinatari ai deciziei și, prin urmare, nu a aplicat reclamantelor un coeficient multiplicator în funcție de gravitate mai mic și un cuantum suplimentar mai redus și/sau o reducere pentru circumstanțe atenuante.

—	În mod eronat, decizia a impus un coeficient multiplicator în scop de descurajare.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/48

Acțiune introdusă la 31 decembrie 2015 – Sony Optiarc și Sony Optiarc America/Comisia

(Cauza T-763/15)

(2016/C 098/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Sony Optiarc, Inc (Atsugi, Japonia) și Sony Optiarc America, Inc (San Jose, Statele Unite) (reprezentanți: N. Levy și E. Kelly, solicitors, și R. Snelders, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei din 21 octombrie 2015 în cazul AT.39639 – Unități de disc optic privind o procedură întemeiată pe articolul 101 TFUE și pe articolul 53 din Acordul privind SEE, în măsura în care se referă la reclamante;

—	cu titlu subsidiar, în exercitarea competenței sale de fond, reducerea amenzilor aplicate reclamantelor în temeiul acestei decizii; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli efectuate de reclamante în legătură cu prezenta cauză.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este afectată de erori de fapt și de drept în măsura în care aceasta a concluzionat că reclamantele au efectuat o încălcare a articolului 101 TFUE prin obiect.

—	Probele reținute împotriva reclamantelor sunt insuficiente pentru a susține concluzia că reclamantele au participat la o încălcare unică și continuă a articolului 101 TFUE prin obiect.

—	Concluzia subsidiară a deciziei, potrivit căreia reclamantele au săvârșit încălcări separate ale articolului 101 TFUE prin obiect, nu a fost dovedită și a încălcat dreptul la apărare al reclamantelor, întrucât a fost menționată pentru prima dată în această decizie.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, cu titlu subsidiar, decizia atacată este afectată de erori de fapt și de drept și are o motivare insuficientă.

—	În mod eronat, decizia a luat în considerare de două ori veniturile care au fost transferate de reclamante unui alt destinatar al acesteia.

—

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/49

Acțiune introdusă la 29 decembrie 2015 – Quanta Storage/Comisia

(Cauza T-772/15)

(2016/C 098/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Quanta Storage, Inc. (Taoyuan City, Taiwan) (reprezentanți: B. Hartnett, barrister, O. Geiss, avocat și W. Sparks, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei din 21 octombrie 2015 în cazul AT.39639 – Unități de disc optic privind o procedură întemeiată pe articolul 101 TFUE și pe articolul 53 din Acordul privind SEE, în măsura în care se referă la reclamantă;

—	cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate reclamantei; și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a dreptului la apărare al reclamantei, a obligației de motivare și a dreptului la bună administrare.

—	Decizia atacată este întemeiată pe constatarea unor încălcări care nu fuseseră comunicate reclamantei în cursul procedurii administrative.

—	Decizia atacată este întemeiată pe presupuneri privind transparența pe piață, pe care Comisia nu le-a examinat în întregime.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că discrepanța dintre dispozitivul deciziei atacate și motivarea Comisiei cu privire la durata încălcării în legătură cu Hewlett Packard determină o eroare vădită de drept și încalcă obligația de motivare.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a reușit să dovedească și să motiveze în mod corespunzător că reclamanta a luat parte la o încălcare unică și continuă.

—	Reclamanta nu a luat parte la încălcarea pretins a fi fost săvârșită între 14 februarie 2008 și 9 aprilie 2008.

—	Reclamanta nu a luat parte la încălcarea pretins a fi fost săvârșită între 10 aprilie 2008 și 27 octombrie 2008.

—	Reclamanta nu a luat parte la vreo încălcare la 28 octombrie 2008.

—	Nu există suficiente probe că reclamanta a avut cunoștință de planul de ansamblu al înțelegerii sau de aplicabilitatea sa generală și de caracteristicile sale esențiale.

—	Sunt invocate consecințe juridice ale nedovedirii încălcării de către Comisie.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a reușit să demonstreze potrivit cerințelor legale și probatorii propria competență de a aplica articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE.

Al patrulea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unor erori vădite de fapt și de drept în calcularea cuantumului amenzii și pe încălcarea de către aceasta a obligației sale de motivare.

—	Comisia a săvârșit o eroare de fapt și de drept atunci când a calculat cuantumul de bază și prin faptul că nu și-a motivat decizia.

—	Comisia nu a folosit cele mai bune date disponibile cu privire la valoarea vânzărilor reclamantei.

—	Comisia a încălcat principiul egalității de tratament atunci când a calculat cuantumul de bază.

—	Comisia a săvârșit erori de apreciere în examinarea gravității și a circumstanțelor atenuante.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/50

Acțiune introdusă la 4 ianuarie 2016 – Hitachi-LG Data Storage și Hitachi-LG Data Storage Korea/Comisia

(Cauza T-1/16)

(2016/C 098/65)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Hitachi-LG Data Storage, Inc. (Tokyo, Japonia) și Hitachi-LG Data Storage Korea, Inc. (Seoul, Republica Coreea) (reprezentanţi: L. Gyselen şi N. Ersbøll, avocaţi)

Pârât: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantelor prin articolul 2 litera (d) din Decizia Comisiei din 21 octombrie 2015 în cazul AT.39639 – Unități de disc optic privind o procedură întemeiată pe articolul 101 TFUE și pe articolul 53 din Acordul privind SEE, care reflectă particularitățile cazului; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului bunei administrări și a obligației sale de motivare, prin faptul că nu a răspuns la cererea adresată de reclamante în temeiul punctului 37 din Orientările Comisiei din 2006 privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1) (denumite în continuare „Orientările privind calcularea amenzilor”).

—

În cursul procedurii administrative în fața Comisiei, reclamantele au prezentat Comisiei o cerere de reducere a amenzii, având în vedere „circumstanțe particulare” în sensul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor. Echipa Comisiei responsabilă de caz nu a răspuns acestei cereri, iar Comisia nu s-a referit la ea în cuprinsul deciziei sale. Reclamantele trebuie să presupună că serviciile Comisiei fie nu au examinat deloc cererea lor, fie nu au transmis nicio astfel de evaluare comitetului consultativ și colegiului comisarilor, în vederea reexaminării de către acestea. În consecință, nu se poate exclude posibilitatea ca, în cazul în care ar fi procedat în acest mod, amenda impusă în final reclamantelor să fi fost mai mică. Astfel, Comisia a încălcat principiul bunei administrări și obligația sa de motivare.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori prin faptul că nu a pornit de la metodologia prevăzută de Orientările privind calcularea amenzilor pentru a reduce amenda aplicată reclamantelor, având în vedere particularitățile cazului și rolul reclamantelor. „Particularitățile” în sensul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor sunt următoarele:

—	reclamantele, care obțin majoritatea venitului lor dintr-un singur produs (unități de disc optic), și-au diversificat activitatea în 2014, anul folosit de Comisie ca an de referință pentru calcularea limitei de 10 % stabilite la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003;

—	reclamantele sunt singurele societăți dintre cele amendate care rămân active pe piața unităților de disc optic, iar nivelul amenzii aplicate acestora le va afecta negativ capacitatea de a satisface consumatorii de pe această piață în mod durabil; și

—	reclamantele se confruntă cu o situație financiară precară, în același timp făcând eforturi semnificative pentru a-și depăși dificultățile financiare.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/51

Acțiune introdusă la 7 ianuarie 2016 – Awg Allgemeine Warenvertriebs/OAPI – Takko (Southern Territory 23o48’25"S)

(Cauza T-6/16)

(2016/C 098/66)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Awg Allgemeine Warenvertriebs GmbH (Köngen, Germania) (reprezentant: T. Sambuc, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Takko Holding GmbH (Telgte, Germania)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „Southern Territory 23o48’25"S” – marca comunitară nr. 10 099 554

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 10 noiembrie 2015 în cauza R 735/2015-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	reformarea deciziei atacate prin respingerea cererii de declarare a nulității mărcii comunitare nr. 10 099 554 „Southern Territory 23o48’25"S”.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 53 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/52

Acțiune introdusă la 5 ianuarie 2016 – Toshiba Samsung Storage Technology și Toshiba Samsung Storage Technology Korea/Comisia

(Cauza T-8/16)

(2016/C 098/67)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Toshiba Samsung Storage Technology Corp. (Tokyo, Japonia) și Toshiba Samsung Storage Technology Korea Corp. (Gyeonggi-do, Republica Coreea) (reprezentanți: M. Bay, J. Ruiz Calzado, A. Aresu și A. Scordamaglia-Tousis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea, în tot sau în parte, a Deciziei Comisiei din 21 octombrie 2015 în cazul AT.39639 – Unități de disc optic privind o procedură întemeiată pe articolul 101 TFUE și pe articolul 53 din Acordul privind SEE;

—	în plus sau cu titlu subsidiar, reducerea substanțială a amenzii aplicate reclamantelor;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, și

—	dispunerea oricărei alte măsuri pe care o consideră adecvată în împrejurările cauzei.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă nouă motive.

Primul motiv, întemeiat pe nerespectarea normelor fundamentale de procedură și a dreptului la apărare al reclamantelor, rezultând din calificarea juridică incoerentă a comportamentului, din motivarea contradictorie sau, cel puțin, insuficientă a calificării juridice a încălcării pretinse, din neacordarea accesului la probele dezincriminatorii și din invocarea, în decizia atacată, a mai multor elemente de drept și de fapt care nu au fost examinate în cuprinsul comunicării privind obiecțiunile.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe erori de fapt și de drept în aplicarea articolului 101 TFUE, în legătură cu constatarea afectării comerțului dintre statele membre.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe erori de fapt și de drept în determinarea domeniului de aplicare geografic al încălcării articolului 101 TFUE.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe erori de fapt și de drept în aplicarea articolului 101 TFUE, în legătură cu constatarea unei încălcări unice.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe erori de fapt și de drept cu privire la pretinsa cunoaștere de către reclamante a întregii încălcări unice și, mai precis, a participării tuturor celorlalți destinatari.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe erori de fapt și de drept cu privire la data de început a pretinsei participări a reclamantelor la întreaga încălcare unică.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe erori de fapt și de drept în legătură cu domeniul de aplicare al încălcării imputate reclamantelor, ca urmare a stabilirii faptului că reclamantele erau implicate în „acorduri” anticoncurențiale.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe nerespectarea dreptului la bună administrare și a principiilor generale conexe ale dreptului Uniunii, cauzată de durata evident excesivă a anchetei.

Al nouălea motiv, cu titlu subsidiar, întemeiat pe erori în calcularea amenzii, întrucât:

—	Comisia nu a ținut seama de (a) faptul că reclamantele sunt întreprinderi axate pe un sigur produs, (b) circumstanțele suplimentare care limitează gravitatea comportamentului individual al reclamantelor și de circumstanțele atenuante; și

—	Comisia nu a acordat o importanță adecvată împrejurărilor specifice ale încălcării atunci când a stabilit nivelul general al coeficientului multiplicator în funcție de gravitate și taxa de intrare.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/53

Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2016 – Skechers USA France/OAPI – IM Production (Încălțăminte)

(Cauza T-9/16)

(2016/C 098/68)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Skechers USA France (Paris, Franţa) (reprezentant: J. Horn, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: IM Production SAS (Paris)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 1 221 584-0023

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a OAPI din 23 septembrie 2015 în cauza R 2429/2013-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate.

Motivul invocat (Motivele invocate)

—	încălcarea dreptului la apărare și a principiilor unui proces echitabil;

—	încălcarea articolelor 4, 5 și 6 și a articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/54

Acțiune introdusă la 15 ianuarie 2016 – Slovenia/Comisia

(Cauza T-12/16)

(2016/C 098/69)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Republica Slovenia (reprezentant: L. Bembič, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/2098 a Comisiei din 13 noiembrie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2015) 7716] (JO L 303, p. 35) în ceea ce privește Republica Slovenia, și anume partea privind

—

inexistența unei proceduri de monitorizare (lipsa unei proceduri de control) a parcelelor agricole create în mod artificial din cauza căreia se efectuează o corecție a ajutoarelor directe decuplate, în cuantum de 42 615,90 euro pentru exercițiul 2013 (anul cererii 2012), de 45 519,08 euro pentru exercițiul 2014 (anul cererii 2013) și de 34 211,94 euro pentru exercițiul 2015 (anul cererii 2014);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive legate de verificarea parcelelor agricole, și anume o eroare vădită de apreciere, un viciu de motivare a deciziei și o încălcare a principiului legalității.

Potrivit reclamantei, Comisia ar fi constatat în mod eronat că în Slovenia nu există încă un sistem adecvat de verificare a suprafeței minime eligibile. În această privință, Comisia arată că, în Slovenia, micile parcele agricole sunt consecința condițiilor naturale și a structurii fragmentate istoric a exploatărilor agricole. În plus, aceste suprafețe nu ar fi create artificial pentru a îndeplini condițiile de obținere de plăți din schema de ajutor. În sfârșit, cu ocazia examinării, Comisia nu ar fi constatat, nici dovedit niciun exemplu de încălcare, întrucât suprafețele în litigiu ar îndeplini toate condițiile de stabilire a suprafeței agricole și a unității sau a parcelei.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/55

Acțiune introdusă la 18 ianuarie 2016 – Advanced Drainage Systems/OAPI (THE MOST ADVANCED NAME IN WATER MANAGEMENT SOLUTIONS)

(Cauza T-19/16)

(2016/C 098/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Advanced Drainage Systems, Inc. (Wilmington, Statele Unite) (reprezentant: C. Sleep, Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „THE MOST ADVANCED NAME IN WATER MANAGEMENT SOLUTIONS” – Cererea de înregistrare nr. 13 405 188

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 5 noiembrie 2015 în cauza R 1501/2015-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și permiterea continuării procedurii de înregistrare;

—	cu titlu subsidiar, admiterea acțiunii, anularea deciziei atacate și trimiterea cererii de înregistrare la divizia de examinare;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/55

Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2016 – Karl Conzelmann/OAPI (LIKE IT)

(Cauza T-21/16)

(2016/C 098/71)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Karl Conzelmann GmbH & Co. KG (Albstadt, Germania) (reprezentant: J. Klink, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „LIKE IT” – cererea de înregistrare nr. 13 180 104

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 11 noiembrie 2015 în cauza R 223/2015-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii căii de atac la OAPI.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/56

Acțiune introdusă la 26 ianuarie 2016 – Germania/Comisia

(Cauza T-28/16)

(2016/C 098/72)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și A. Lippstreu, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea articolului 1 şi a anexei la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2098 a Comisiei din 13 noiembrie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în măsura în care unele plăţi efectuate de agenţia de plăţi competentă din Republica Federală Germania în cadrul FEADR au fost excluse prin această decizie de la finanțarea de către Uniunea Europeană până la concurenţa sumei de 7 719 920,30 euro,

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 71 alineatul (2) coroborat cu articolul 2 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 (1), prin faptul că Comisia a impus ca criteriile de selecţie să fie aplicate nu doar „operaţiunilor” concrete în sensul articolului 2 litera (e) din Regulamentul nr. 1698/2005, ci şi fazelor anterioare ale procedurilor naţionale de reorganizare teritorială şi de realocare a satelor şi prin faptul că nu a luat în considerare cerinţele aplicabile criteriilor de selecţie.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului parteneriatului de la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, a principiului cooperării loiale [articolul 4 alineatul (3) punctul (1) TUE] şi a principiului încrederii legitime prin faptul că Comisia şi-a întemeiat decizia de rectificare pe o abordare pe care ea însăşi a aprobat-o sau pe care nu a contestat-o.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului subsidiarităţii (articolul 5 TUE), în sensul că Comisia împiedică autonomia procedurală şi suveranitatea statelor membre de reorganizare.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 (2), a articolului 31 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1290/2005 (3) şi principiul proporţionalităţii întrucât Comisia, prin aplicarea unei corecţii financiare de 10 %, nu a apreciat natura şi, în orice caz, întinderea redusă ale unei eventuale încălcări în legătură cu criteriile de selecţie, precum şi întrucât nu a ţinut cont de faptul că Uniunea nu a suferit în realitate un prejudiciu financiar, nici nu a întâmpinat un risc real de a suferi un prejudiciu.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 277, p. 1, Ediţie specială, 03/vol. 66, p. 101).

(2) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, p. 549).

(3) Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 209, p. 1).

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/57

Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2016 – Republica Cehă/Comisia

(Cauza T-32/16)

(2016/C 098/73)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek și J. Vláčil, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/2098 a Comisiei din 13 noiembrie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în măsura în care exclude de la finanțarea din partea Uniunii cheltuieli în cuantum de 584 299,25 EUR efectuate de Republica Cehă;

—	Obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive:

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune.

—

Comisia a decis să excludă cheltuielile de la finanțarea din partea Uniunii deși nu exista nicio încălcare a dreptului Uniunii sau național. În mod greșit a considerat că aplicarea unei limite maxime de vârstă mai reduse în cazul ajutorului pentru pensionarea anticipată impunea o modificare a programului de dezvoltare rurală în sensul articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 din 20 septembrie 2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală.

În cazul în care Curtea nu ar admite primul motiv, reclamanta invocă al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013.

—

Chiar dacă aplicarea unei limite maxime de vârstă mai reduse în cazul ajutorului pentru pensionarea anticipată fără o modificare a programului de dezvoltare rurală ar constitui o încălcare a Regulamentului nr. 1698/2005 (quod non), Comisia a apreciat în mod incorect gravitatea încălcării respective și a prejudiciului financiar cauzat Uniunii Europene. Gravitatea oricărei încălcări este minimă și nu există un prejudiciu financiar cauzat Uniunii Europene.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/58

Acțiune introdusă la 2 februarie 2016 – Sigma Orionis/REA

(Cauza T-47/16)

(2016/C 098/74)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Sigma Orionis SA (Valbonne, Franța) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Cercetare (REA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	să declare că REA și-a încălcat obligațiile contractuale rezultate din contractul de subvenție H2020 atunci când a suspendat în întregime plățile datorate reclamantei în temeiul unui raport de anchetă al OLAF întocmit nelegal;

—	cu titlu subsidiar, să dispună desemnarea unui expert în scopul de a determina sumele datorate în mod incontestabil reclamantei în temeiul contractului de subvenție în litigiu.

—

în consecință, obligarea pârâtei la plata sumelor datorate în temeiul contractului de subvenție H2020, respectiv 425 406,25 euro, majorate în conformitate cu articolul 21.11.1 cu dobânzi de întârziere, calculate începând de la scadența sumelor datorate, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele operațiuni de refinanțare, majorată cu 3,5 puncte,

—	obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciul suplimentar suferit, evaluat în acest stadiu la 1 500 000 de euro, sub rezerva majorării sau a reducerii acestuia în cursul judecății;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că Agenția Executivă pentru Cercetare (REA) nu se poate întemeia pe un raport de anchetă stabilit cu ajutorul unor probe obținute în mod nelegal pentru a-și justifica decizia de a suspenda integral plățile datorate reclamantei. Reclamanta susține, în acest sens, că în măsura în care REA s-a întemeiat pe mijloace de probă obținute nelegal, atât suspendarea plăților, cât și rezilierea contractelor de subvenție sunt nelegale.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității întrucât diferitele rapoarte de audit tehnice ar fi concluzionat în mod invariabil că resursele au fost utilizate de reclamantă în conformitate cu principiile economiei, eficienței și gestiunii financiare adecvate. De aici ar rezulta că REA nu putea pretinde că a constatat în mod valabil că reclamanta ar fi săvârșit neregularități în cadrul altor subvenții de natură să justifice rezilierea sau suspendarea tuturor plăților în contractele de subvenție în litigiu. Pe de altă parte, participarea la convențiile de subvenție ar constitui unica sursă de finanțare a reclamantei, iar lipsa de noi proiecte europene ar duce-o inevitabil la faliment.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/59

Acțiune introdusă la 2 februarie 2016 – Sigma Orionis/Comisia

(Cauza T-48/16)

(2016/C 098/75)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Sigma Orionis SA (Valbonne, Franța) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	să declare că Comisia Europeană și-a încălcat obligațiile contractuale rezultate din contractele de subvenție FP7 și H2020 atunci când a suspendat în întregime plățile datorate reclamantei în temeiul unui raport de anchetă al OLAF întocmit nelegal;

—	să declare că Comisia Europeană și-a încălcat obligațiile contractuale rezultate din contractele de subvenție FP7 și H2020 atunci când a reziliat contractele de subvenție în litigiu în temeiul unui raport de anchetă al OLAF întocmit nelegal;

—	cu titlu subsidiar, să dispună desemnarea unui expert în scopul de a determina sumele datorate în mod incontestabil reclamantei în temeiul contractului de subvenție în litigiu.

—

în consecință, obligarea pârâtei la plata sumelor a căror plată a fost suspendată nelegal în temeiul contractului de subvenție FP7, respectiv 607 404,49 euro, majorate în conformitate cu articolul II.5.5 cu dobânzi de întârziere, calculate începând de la scadența sumelor datorate, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele operațiuni de refinanțare, majorată cu 3,5 puncte,

—

obligarea pârâtei la plata sumelor a căror plată a fost suspendată nelegal în temeiul contractului de subvenție H2020, respectiv 226 688,68 euro, majorate în conformitate cu articolul 21.11.1 cu dobânzi de întârziere, calculate începând de la scadența sumelor datorate, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele operațiuni de refinanțare, majorată cu 3,5 puncte,

—	obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciul suplimentar suferit, evaluat în acest stadiu la 1 500 000 de euro, sub rezerva majorării sau a reducerii acestuia în cursul judecății;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că Comisia nu se poate întemeia pe un raport de anchetă stabilit cu ajutorul unor probe obținute în mod nelegal pentru a-și justifica decizia de a suspenda integral plățile datorate reclamantei. Reclamanta susține, în acest sens, că în măsura în care Comisia s-a întemeiat pe mijloace de probă obținute nelegal, atât suspendarea plăților, cât și rezilierea contractelor de subvenție sunt nelegale.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea vădită și gravă de către Comisie a limitelor care s-ar impune puterii sale de apreciere și care poate angaja răspunderea necontractuală a Uniunii. Reclamanta ar fi suferit un prejudiciu legat de reputația sa și de comenzile sale, ceea ce ar reduce semnificativ, chiar ar anula orice perspectivă de participare în viitor la noi proiecte europene. Pe de altă parte, participarea la convențiile de subvenție ar constitui unica sursă de finanțare a reclamantei, iar lipsa de noi proiecte europene ar duce-o inevitabil la faliment.

14.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/62

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 ianuarie 2016 – Darchy/Comisia

(Cauza F-47/15) (1)

((Funcție publică - Funcționari - Alocații familiale - Alocație pentru copilul aflat în întreţinere - Copiii soției reclamantei - Plată cu efect retroactiv))

(2016/C 098/80)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Marie-Pierre Darchy (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. S. Bohr și A.-C. Simon, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de respingere a cererii de acordare retroactivă a alocației pentru copiii aflați în întreținere în beneficiul celor doi copii ai soției reclamantei, care locuiesc la domiciliul acesteia fiecare a doua săptămână începând de la data căsătoriei lor, precum și o cerere de despăgubire

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Doamna Darchy suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 190, 8.6.2015, p. 35.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 98

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 59 14 martie 2016

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2016/C 098/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1