9.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/1

9.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/2

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Cercetarea și inovarea pentru mobilitatea europeană a viitorului – elaborarea unei strategii europene privind tehnologiile de transport” (COM(2012)0501),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Orizont 2020 – Programul-cadru pentru cercetare și inovare” (COM(2011)0808),

—

având în vedere cartea albă a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la siguranța rutieră în Europa 2011-2020 (1),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0241/2013),

A.

întrucât Comisia a identificat deficiențele sistemului european de inovare în domeniul transporturilor;

B.

întrucât investițiile în cercetarea și inovarea din sectorul transporturilor reprezintă deopotrivă o investiție în economie și crearea de locuri de muncă, putând exercita astfel o triplă acțiune;

C.

întrucât inovarea este esențială pentru a crea un sistem de transport mai inteligent și mai sigur pentru cetățeni, pentru a face față provocărilor legate de mediul înconjurător cu care se confruntă sectorul transporturilor și pentru realizarea unei economii cu emisii scăzute de carbon;

D.

întrucât obiectivele strategiei Europa 2020 în materie de schimbări climatice și energie sunt strâns legate de inovarea în domeniul transporturilor: cu 20 % mai puține emisii de gaze cu efect de seră decât în 1990, 20 % din energie obținută din surse regenerabile și o creștere cu 20 % a eficienței energetice, precum și un obiectiv de reducere cu 50 % a numărului de decese cauzate de accidentele rutiere față de anul 2001;

E.

întrucât o schimbare reală a atitudinii utilizatorilor și a nivelurilor de exigență este esențială pentru a oferi stimulul de care au nevoie multe întreprinderi și furnizori de servicii pentru a-și modifica paradigmele și a valorifica posibilitățile de inovare pe care le oferă convergența creativă și combinațiile neconvenționale descrise în secțiunea 5.3 din Comunicarea Comisiei (COM(2012)0501);

F.

întrucât sunt apreciate inițiativele stabilite în cartea albă privind transporturile, în special cele menționate la secțiunea 3.2 (intitulată „Inovând pentru viitor – tehnologii și comportamente”), alături de inițiativele 7 („Transportul multimodal de mărfuri: e-Freight”) și 22 („Mobilitate neîntreruptă din poartă în poartă”);

G.

întrucât strategia europeană trebuie să asigure un echilibru între eforturile de reducere a impactului transporturilor asupra mediului și eforturile de garantare a libertății de circulație în Uniunea Europeană, vizând crearea unui spațiu european unic al transporturilor intermodal, interconectat, integrat și eficient din punct de vedere al utilizării resurselor;

H.

întrucât în anul 2012, peste 31 000 de oameni au murit în accidente pe șoselele din Uniunea Europeană, iar numărul persoanelor grav vătămate a depășit 1 500 000;

I.

întrucât există deja tehnologii care contribuie la realizarea obiectivelor legate de „Spațiul european pentru siguranță rutieră”, dar care nu sunt încă introduse pe piață,

1.

subliniază faptul că o strategie europeană privind tehnologiile de transport pentru mobilitatea sustenabilă a Europei în viitor trebuie să promoveze în primul rând calitatea serviciilor, confortul pasagerilor și al întreprinderilor și utilizarea mobilității sustenabile, precum și faptul că ar trebui să aibă la bază obiectivele și legislația Uniunii privind reducerea consumului de energie, a zgomotelor cauzate de trafic, a poluanților atmosferici, a materiilor prime și a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020, 2030 și 2050, precum și îmbunătățirea sănătății și calității vieții, creșterea calității serviciilor, oferirea de soluții tot mai personalizate și adaptate în tot mai mare măsură la nevoile utilizatorilor și îmbunătățirea siguranței și securității;

2.

invită Comisia și Consiliul să recunoască semnificația inițiativei Orizont 2020 având în vedere importanța cercetării și inovării (C&I) pentru întreaga economie europeană și să asigure o finanțare suficientă;

3.

confirmă obiectivul Comisiei de a alinia mai bine cercetarea și inovarea în domeniul transporturilor la obiectivele politicii europene în acest domeniu și la foile de parcurs aferente fiecărui sector, însă este de opinie că abordarea propusă în comunicarea Comisiei trebuie adaptată în funcție de prioritățile definite în continuare;

4.

consideră că o strategie europeană în domeniul tehnologiilor de transport ar trebui să acopere toate regiunile UE pentru a asigura o circulație eficientă a persoanelor și a bunurilor și implicit pentru realizarea unei adevărate piețe unice europene;

5.

consideră că o utilizare mai eficientă, mai coerentă și punctuală a cercetării și inovării în stabilirea și implementarea politicii în domeniul transporturilor este esențială pentru a putea răspunde noilor realități și pentru a permite o desprindere de gândirea convențională, dar și pentru ca atenția să fie îndreptată asupra unor idei novatoare, cu scopul de a le putea oferi utilizatorilor soluții inovatoare de transport care răspund nevoilor și îndeplinesc condițiile de accesibilitate, rentabilitate, credibilitate, calitate și continuitate;

6.

încurajează Comisia să creeze un cadru favorabil cercetării și inovării prin elaborarea de sisteme echitabile, eficiente și inovatoare de stabilire a prețurilor pentru toate modurile de transport și mobilitate, în special prin internalizarea costurilor externe, luând în considerare principiile „poluatorul plătește” și „utilizatorul plătește”;

7.

susține utilitatea Sistemului de monitorizare și informare pentru cercetarea și inovarea în sectorul transporturilor (TRIMIS) propus de Comisie și pledează pentru integrarea viziunii utilizatorilor în sistem ca instrument ideal pentru detectarea barierelor pe care obișnuința le ridică în calea inovării, identificarea oportunităților și diseminarea noilor posibilități de servicii care promovează și favorizează modificarea atitudinii sociale în raport cu transportul sustenabil;

8.

subliniază faptul că predefinirea standardelor tehnologice periclitează exploatarea pe deplin a potențialului de inovare în sectorul transporturilor și poate împiedica dezvoltarea de idei noi și inovatoare; consideră, prin urmare, că politicile Uniunii ar trebui să fie neutre în ceea ce privește tehnologiile alternative în domeniul transporturilor („neutralitate tehnologică”), prioritățile și finanțarea alocată fiind stabilite pe baza rezultatelor aferente întregului ciclu de viață al tehnologiilor utilizate în domenii specifice ale transporturilor, precum și faptul că eforturile de armonizare nu trebuie să reprezinte un obstacol în calea dezvoltării de soluții inovatoare și alternative în domeniul transporturilor sau a diversității mixului energetic și a dezvoltării de tehnologii inteligente de comunicații;

9.

subliniază faptul că pentru a ajuta întreprinderile și organismele publice să absoarbă noi soluții și tehnologii inovatoare, trebuie să existe mai multă eficiență în lanțul inovării și sunt necesare mai multe investiții în măsuri precum stimulentele economice pentru a elimina barierele din calea implementării și asimilării pe piață (angajamente care acoperă întregul ciclu); încurajează, așadar, Comisia să dea curs ideii sale potrivit căreia pentru eliberarea întregului potențial de inovare al sectorului transporturilor și sprijinirea întreprinderilor inovatoare, ar trebui ca subvențiile să fie folosite și pentru lansarea de noi soluții pe piață, demonstrarea acestora și implementarea lor integrală, iar instrumentele adecvate de gestionare și finanțare pot garanta transpunerea rapidă a rezultatelor cercetării;

10.

consideră că toate regiunile europene și birourile lor de plasare a forței de muncă ar trebui să profite de pe urma unei astfel de strategii și subliniază că este necesar să se țină seama de caracteristicile specifice și de potențialul de la nivel regional, în special în ceea ce privește dezvoltarea unor moduri de transport mai puțin poluante; invită autoritățile de la nivelurile subsidiare să creeze, alături de părțile interesate, parteneriate pentru inovare în domeniul mobilității sustenabile;

11.

solicită un sprijin mai puternic pentru activitățile de cercetare și inovare desfășurate de întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), în special sub forma unui acces mai facil la finanțarea UE și a reducerii sarcinilor administrative, și subliniază importanța creării și menținerii locurilor de muncă și a creșterii sustenabile prin cercetare și inovare;

12.

afirmă că investițiile din cadrul fondurilor structurale ale UE și al fondurilor de investiții ar putea crea mari oportunități în regiunile europene pentru dezvoltarea specializării inteligente în domeniul mobilității durabile;

13.

încurajează autoritățile naționale și regionale să elaboreze strategii în materie de cercetare și dezvoltare bazate pe conceptul de specializare inteligentă, în vederea eficientizării utilizării fondurilor structurale și a intensificării sinergiilor dintre investițiile din sectorul public și privat;

14.

reamintește, în această privință, că o strategie privind tehnologia inovatoare trebuie concepută pe baza caracteristicilor și particularităților teritoriilor în cauză, ceea ce înseamnă că o abordare universal valabilă nu va fi suficientă; consideră, de exemplu, că regiunile afectate de constrângeri teritoriale specifice, cum ar fi cele insulare, cele muntoase, cele ultraperiferice și cele slab populate, au anumite tipuri de potențial economic sau de altă natură pentru a cărui exploatare este nevoie de soluții adecvate și inovatoare în materie de mobilitate; subliniază, în acest context, necesitatea alocării unor resurse adecvate pentru o infrastructură de transport sustenabilă;

15.

insistă asupra necesității de a simplifica în continuare procedurile administrative pentru finanțarea cercetării și a inovării la nivel european, național, regional, local și transfrontalier, pentru a crea un cadru juridic clar și transparent;

16.

subliniază că nu trebuie diminuate eforturile de reducere a numărului de persoane decedate și vătămate în traficul rutier; îndeamnă Comisia să analizeze și să pună în aplicare propunerile adoptate cu o mare majoritate de Parlament privind îmbunătățirea siguranței rutiere;

17.

consideră că o schimbare în domeniul tehnologiilor de transport este corectă și importantă; subliniază, însă, că această schimbare nu trebuie să se producă prin interdicții, ci prin stimulente care să încurajeze utilizarea de noi tehnologii eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

18.

subliniază că nu trebuie să existe delicte de opinie în ceea ce privește noile soluții de transport inovatoare sau utilizarea procedurilor încercate și testate în noi combinații;

19.

consideră că cercetarea și inovarea în domeniul mobilității sustenabile ar trebui să se bazeze pe principiul integrării, în special prin eliminarea legăturilor-lipsă la nivel transfrontalier (interconexiuni), o compatibilitate sporită între sisteme și în cadrul acestora (interoperabilitate) și prin obiectivele de realizare a unei treceri la o combinație dintre cele mai adecvate și sustenabile moduri de transport pe un anumit traseu (intermodalitate și comodalitate);

20.

reamintește că UE trebuie să dezvolte o politică comună veritabilă în domeniul transporturilor, care să asigure disponibilitatea transporturilor adecvate în cadrul regiunilor europene și între ele și coerența lor la nivel local, regional, național și european; invită statele membre și regiunile să se asigure că modelele combinate reflectă o mai mare prioritate acordată unei mobilități cu adevărat durabile;

21.

subliniază că această strategie trebuie să aibă la bază un model integrator în cadrul căruia să se acorde cea mai mare importanță conexiunilor interregionale și legăturilor transfrontaliere care lipsesc, inclusiv în regiunile fragmentate geografic, și că soluțiile inovatoare vizând transportul multimodal pot reduce inegalitățile de la nivel regional, pot stimula mobilitatea forței de muncă și pot consolida coeziunea teritorială; ține cont de faptul că în prezent există diferențe considerabile în materie de rețele de transport între regiuni și atrage atenția asupra necesității investițiilor în tehnologii și soluții sustenabile de transport în regiunile care prezintă dezavantaje specifice, ținându-se seama totodată de potențialul mecanismului Conectarea Europei;

22.

subliniază că cercetarea și inovarea ar trebui să fie axată, de asemenea, pe dezvoltarea unor elemente de infrastructură sustenabile care să sprijine tranziția către utilizarea produselor primare regenerabile cum ar fi lemnul sau a materialelor compuse precum componentele infrastructurii feroviare (de exemplu stâlpi pentru sisteme catenare sau semnalizare, materiale de construcții pentru platforme sau poduri); subliniază că aici sunt incluse și activitățile de cercetare și inovare vizând dezvoltarea unei substanțe pentru impregnarea traverselor de lemn care să poată fi folosită ca o alternativă la creozot, a cărui utilizare va fi interzisă din 2018 în conformitate cu legislația UE;

23.

subliniază că noile concepte de mobilitate nu pot fi impuse și că pentru promovarea unui comportament mai sustenabil sunt necesare eforturi suplimentare de cercetare în legătură cu cunoștințele ecosociale, urbanismul și amenajarea teritoriului și cu tehnologiile din domeniul cererii de mobilitate și schimbările de comportament care vizează un mai bun control al fluxurilor de transport, printre altele prin instrumente inovatoare de gestionare a mobilității, lanțuri neîntrerupte de mobilitate din poartă în poartă care corespund cerințelor utilizatorilor, sisteme de condus ecologic și inteligent și utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor în timp real;

24.

consideră fundamentală implicarea autorităților locale și regionale în guvernanța europeană a politicii de inovare în domeniul transportului și al mobilității; subliniază că aceste autorități publice își pot pune la dispoziție experiența și cunoștințele atât în domeniul integrării tehnologiilor, infrastructurilor, vehiculelor și pasagerilor, cât și în promovarea noilor comportamente sociale în materie de mobilitate; remarcă faptul că autoritățile locale și regionale pot identifica și sunt însărcinate să gestioneze cele mai stringente probleme de mobilitate, că ele experimentează în permanență și introduc bune practici și idei inovatoare și, dată fiind diversitatea situațiilor cu care se confruntă, sunt foarte familiarizate cu aspectele legate de inovare;

25.

subliniază necesitatea cercetărilor legate de concurența loială intramodală și intermodală în sectorul transporturilor, precum și de barierele generate de interesele legate de actualele modele de afaceri, inclusiv îndeosebi a cercetărilor privind instrumentele tehnologice necesare pentru îmbunătățirea aplicării și controlării consecvente și efective a normelor în materie de cabotaj, a prevederilor sociale în transportul rutier și a condițiilor de muncă ale persoanelor care lucrează în sector;

26.

subliniază că sunt necesare urgent soluții inovatoare pentru reducerea zgomotelor cauzate de toate modurile de transport, în special la sursă, cu scopul de a proteja sănătatea și calitatea vieții cetățenilor UE și de a asigura acceptarea acestora de către populație; reamintește cu insistență, în acest context, rezoluția sa referitoare la spațiul european unic al transporturilor, în care s-a solicitat o reducere, până în 2020, a zgomotelor și vibrațiilor produse de vehiculele feroviare și a consumului de energie al acestora cu 20 % față de valorile din 2010 și subliniază încă o dată că emisiile de zgomote ar trebui, încă de la început, să joace un rol important în dezvoltarea de noi tehnologii, strategii și infrastructuri în domeniul transporturilor;

27.

este convins de faptul că tehnologiile inovatoare care abordează interacțiunea dintre infrastructuri și vehicule poate juca un rol important în reducerea accidentelor, zgomotelor și vibrațiilor, consumului de energie, emisiilor de gaze și impactului asupra climei;

28.

confirmă faptul că eforturile depuse pentru realizarea unor energii mai curate pentru transporturi și tehnologiile de mobilitate ar trebui să fie legate de concepte mai eficiente și de o mai bună proiectare a vehiculelor; subliniază potențialul unor economii de energie prin utilizarea de idei inovatoare, cum ar fi măsurile de colectare a energiei care valorifică oportunitățile oferite de sursele regenerabile și de utilizarea combustibililor alternativi;

29.

subliniază necesitatea de a nu se limita reflecțiile doar la construcția de noi infrastructuri de transport, ci de a lua în considerare în mod explicit în cadrul conceptelor de cercetare și dezvoltare și aspectele legate de reparație, întreținere și modernizare (de exemplu prin montarea de componente pentru controlul inteligent al traficului și tehnologie pentru comunicarea între vehicul și infrastructură);

30.

solicită statelor membre și Comisiei să investească în cercetarea în domeniul sistemelor inteligente de transport (ITS) și să asigure implementarea acestora, contribuind astfel la reducerea congestionării traficului, la sporirea eficienței ecologice a transportului european și la creșterea standardelor de siguranță;

31.

invită Comisia să reflecteze asupra armonizării containerelor și a altor recipiente de transport și a dimensiunilor vehiculelor aferente tuturor modurilor de transport, pentru a promova obiectivul interoperabilității și intermodalității;

32.

invită Comisia să pună la dispoziția statelor membre un manual al celor mai bune practici pentru respectarea valorilor-limită prevăzute în Directiva privind calitatea aerului;

33.

recunoaște importanța cercetării și inovării în domeniul mobilității individuale și subliniază că comportamentul utilizatorilor de transporturi este decisiv; solicită crearea unor stimulente pentru alegerea unor mijloace de transport și a mobilității sustenabile, care presupun activitate fizică, sigure și sănătoase, cu scopul de a dezvolta abordări inovatoare care promovează transportul public ecologic, mersul pe jos și mersul cu bicicleta, ținând seama de particularitățile zonelor urbane, suburbane, interurbane și rurale; consideră că este important să fie îmbunătățită interoperabilitatea serviciilor de transport și este de opinie că autoritățile de omologare vor trebui să abordeze cu atenție și celeritate astfel de probleme tehnice sau administrative care pot apărea, astfel încât să poată fi introduse pe piață noi alternative de transport care prezintă aceste caracteristici;

34.

subliniază necesitatea ca instituțiile UE să furnizeze exemple de bune practici în cadrul propriilor servicii de gestionare a mobilității și să transforme gestionarea transparentă a acestor eforturi și a rezultatelor într-un semn distinctiv al instituțiilor Uniunii;

35.

insistă asupra necesității promovării practicilor de succes în domeniul transportului sustenabil și a intensificării cooperării și schimbului de bune practici între regiunile cu un potențial de dezvoltare similar; recomandă autorităților locale să dezvolte exemplele de bune practici prin realizarea unor planuri de mobilitate urbană durabilă în strânsă consultare cu societatea civilă;

36.

consideră că sistemele europene de radionavigație prin satelit, cum ar fi Galileo, ar trebui să constituie un pilon major pentru dezvoltarea unui transport inteligent și eficient în Europa;

37.

sprijină cercetarea și inovarea care poate contribui la o tranziție de la deținerea de autoturisme către comportamente neconvenționale ale utilizatorilor și către noi forme de servicii legate de transport, cum ar fi partajarea de autoturisme și biciclete; încurajează Comisia să intensifice acțiunile sale de promovare a formelor colective de mobilitate individuală și a sistemelor de transport public și colectiv individualizate;

38.

încurajează extinderea cercetării asupra domeniului fiscal și administrativ pentru promovarea stimulentelor creative în domeniul impozitelor și taxelor și oferirea de tarife publice destinate deopotrivă persoanelor private și fabricanților sau furnizorilor de produse, servicii și/sau conținut prin care se încurajează utilizarea bicicletelor, mersul pe jos și, atunci când este posibil, combinarea acestora cu transportul public și alte forme de mobilitate sustenabile;

39.

scoate în evidență din nou necesitatea îmbunătățirii și promovării transporturilor multimodale prin sisteme integrate și electronice de informare și de vânzare a biletelor, bazate pe soluții de date deschise; subliniază că cercetarea și inovarea în acest domeniu ar trebui să fie orientată în special către lipsa de bariere, interoperabilitate, accesibilitate, transparența prețurilor, ușurința utilizării și eficiența;

40.

subliniază necesitatea dezvoltării unor soluții de infrastructură inovatoare și pe termen lung – inclusiv a unei mai bune dezvoltări a sistemelor de informare, de plată și de rezervare – care să ia în considerare în special accesul lipsit de bariere pentru toți pasagerii și în special pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă, cum ar fi utilizatorii de scaune cu rotile, cărucioare, biciclete sau bagaje grele;

41.

solicită ca datele legate de orare și întârzieri în transportul public să fie liber accesibile, astfel încât terții să poată dezvolta aplicații telematice care pot oferi mai mult confort pasagerilor, de exemplu informații în timp real despre cum se poate ajunge la o anumită destinație folosind diferite moduri de transport sau o comparație a amprentei ecologice a diferitelor moduri de transport pentru a ajunge la o anumită destinație;

42.

subliniază faptul că, la dezvoltarea inovării în domeniul transporturilor și al mobilității în zonele urbane și rezidențiale, ar trebui să se pună accent pe sănătate și calitatea vieții, inclusiv un spațiu suficient pentru toți, reducerea zgomotului și un aer mai curat;

43.

reamintește Comisiei necesitatea urgentă de a îmbunătăți siguranța tuturor utilizatorilor de căi rutiere, în special a celor mai vulnerabili, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă, pietonii, cicliștii și persoanele cu handicap sau persoanele cu mobilitate redusă; sprijină proiectele de cercetare și inovare care combină soluțiile tehnologice cu șoferii inteligenți și abordările lor comportamentale;

44.

consideră că pentru decongestionarea traficului în zonele urbane și în regiunile foarte aglomerate, pe lângă îmbunătățirea eficienței mijloacelor de transport deja existente este important ca prin progresul tehnologic să se găsească și să se încurajeze utilizarea unor soluții alternative de transport;

45.

încurajează insistent Comisia să promoveze inovarea în domeniul navelor cu emisii nule, în special al feriboturilor, navelor de croazieră și navelor maritime, bazată pe utilizarea energiei regenerabile produsă de vânt, soare și valuri și în legătură cu tehnologia pilelor de combustie;

46.

invită Comisia să își concentreze eforturile de cercetare asupra unei reduceri și mai mari a impactului pe care îl au asupra sănătății și climei emisiile cauzate de toate modurile de transport;

47.

consideră că o strategie europeană coerentă și eficientă în domeniul tehnologiilor de transport trebuie să respecte Strategia UE 2020 (COM(2010)2020) și obiectivele de reducere din 1990, precum și Cartea albă din 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144) în ceea ce privește coeziunea teritorială și dezvoltarea echilibrată; este de opinie că aceasta ar trebui să permită reducerea consumului de energie, a zgomotului generat de trafic, a nevoilor în materie de trafic, a cantității de substanțe care poluează aerul și a emisiilor de gaze cu efect de seră; insistă asupra necesității ca Uniunea Europeană să stabilească, în acest scop, obiective ferme pentru 2020, 2030 și 2050;

48.

subliniază necesitatea intensificării cercetării și inovării în domeniul navigației interioare, în vederea dezvoltării de tehnologii și nave curate adaptate la navigația cu pescaj redus cum ar fi navele adaptate la navigația fluvială în cadrul navigației interioare durabile (RASSIN), ceea ce ar permite realizarea de economii în infrastructura de căi navigabile interioare;

49.

salută propunerea Comisiei privind instituirea unui Sistem de monitorizare și informare pentru cercetarea și inovarea în sectorul transporturilor (TRIMIS); subliniază că este important ca factorii de decizie de la nivel regional să primească informații în mod regulat, gratuit, accesibil și fiabil; regretă faptul că în prezent este în continuare foarte dificil să se acceseze informații privind finanțarea de către UE a proiectelor din domeniul transporturilor;

50.

recomandă Comisiei să dezvolte inițiative pentru identificarea și recompensarea programelor de dezvoltare urbană sustenabilă, cum ar fi, de exemplu, premiile RegioStars;

51.

subliniază că o strategie europeană cuprinzătoare trebuie să fie sprijinită de jos în sus, prin strategii de transport integrate bine pregătite ale autorităților locale și regionale și ale guvernelor naționale; este de opinie că elaborarea unor astfel de strategii ar trebui să fie sprijinită prin intermediul fondurilor europene;

52.

consideră că ajutorul public ar trebui să fie acordat respectându-se legislația europeană pertinentă în materie de ajutoare de stat, inclusiv dispozițiile care reglementează activitățile de cercetare, de dezvoltare și de inovare, precum și finanțarea activităților de transport și a infrastructurilor; totuși, este de părere că normele UE privind ajutoarele de stat ar trebui să țină seama în mod corespunzător de dezavantajele specifice cu care se confruntă anumite regiuni;

53.

subliniază necesitatea îmbunătățirii de către Comisie a activităților sale în cadrul transferului de cunoștințe rezultate din activitățile de cercetare și inovare către utilizatorii interesați (cum ar fi IMM-urile sau institutele de cercetare) prin crearea unei baze de date în clustere care să ofere o privire de ansamblu clară și structurată pe categorii asupra tuturor proiectelor de cercetare și inovare finanțate de UE;

54.

subliniază importanța noilor inițiative pentru realizarea unui transport mai eficient al mărfurilor, un exemplu în acest sens fiind punerea în comun a capacității de transport și logistică; îndeamnă Comisia să abordeze eventualele obstacole în calea unor astfel de inițiative;

55.

subliniază importanța standardelor de emisie pentru anumite moduri de transport, cum ar fi autoturismele; este de opinie că o abordare similară ar trebui avută în vedere pentru sectorul aviației și nave;

56.

sprijină continuarea cercetării și inovării în domeniul soluțiilor de securitate pentru sectorul transportului sub rezerva respectării principiilor proporționalității, nediscriminării și protecției datelor;

57.

confirmă și sprijină conceptul propus de Comisie, care implică măsuri vizând o strategie europeană pentru tehnologia de transport; subliniază, însă, în mod clar, că acestea nu constituie un temei juridic pentru acte juridice delegate sau alte acțiuni similare ci că Comisia trebuie să propună măsuri în vederea adoptării prin procedura de codecizie;

58.

invită Comisia să țină seama de prioritățile stabilite în cadrul prezentului raport la elaborarea planului strategic european în domeniul tehnologiilor de transport și al opțiunilor pentru acțiuni ulterioare;

59.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

9.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/8

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Eficientizarea pieței interne a energiei” și documentele de lucru însoțitoare (COM(2012)0663),

—

având în vedere poziția sa din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientări pentru infrastructuri energetice transeuropene și de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie (3),

—

având în vedere Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale (4),

—

având în vedere Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (5) și de abrogare a Directivei 2003/54/CE,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005,

—

având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică (6),

—

având în vedere Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare (7),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Decizia nr. 994/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de instituire a unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei (8),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2011, intitulată „Perspectiva energetică 2050” (COM(2011)0885),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012, intitulată „Actul privind piața unică II – Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2012)0573),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2012, intitulată „Energia din surse regenerabile: o prezență majoră pe piața energetică europeană”(COM(2012)0271),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010, intitulată „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020” (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la angajarea în relații de cooperare în domeniul politicii energetice cu parteneri din afara frontierelor noastre: o abordare strategică privind aprovizionarea sigură, sustenabilă și competitivă cu energie (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la industria siderurgică din UE (11),

—

având în vedere recomandările Mesei rotunde la nivel înalt din 12 februarie 2013 privind viitorul industriei siderurgice europene,

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050 (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la Perspectiva energetică 2050, un viitor cu energie (13),

—

având în vedere Rezoluția sa referitoare la aspecte industriale, energetice și de altă natură legate de gazele de șist și de uleiul de șist (14) și Rezoluția sa referitoare la impactul activităților de extracție a gazelor de șist și a uleiului de șist asupra mediului (15), adoptate la 21 noiembrie 2012,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0262/2013),

A.

întrucât statele membre s-au angajat să respecte termene-limită clare, și anume 2014 pentru finalizarea pieței interne a energiei și 2015 pentru eliminarea „insulelor energetice” din UE;

B.

întrucât o piață internă a energiei finalizată este indispensabilă pentru securitatea și sustenabilitatea energetică globală a Uniunii și are o valoare esențială pentru competitivitatea, creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă la nivel global din Uniune, așa cum au confirmat Actul privind piața unică II și Strategia Europa 2020;

C.

întrucât Strategia Energie 2020 a Comisiei se bazează pe estimări ale valorii investițiilor necesare în sectorul energetic ce se ridică la 1000 de miliarde EUR până în 2020, din care 540 de miliarde EUR sunt pentru producția de energie și 210 miliarde EUR pentru rețelele de energie electrică și gaze de importanță europeană;

D.

întrucât Perspectiva energetică 2050 subliniază că integrarea deplină a rețelelor energetice ale Europei și deschiderea piețelor energiei sunt esențiale pentru menținerea echilibrului între securitatea energetică, competitivitate, rentabilitate, o economie sustenabilă și interesele consumatorilor; întrucât în Perspectiva energetică 2050 se afirmă că eficiența energetică, energia din surse regenerabile și infrastructura energetică sunt opțiunile „fără regrete”;

E.

întrucât ponderea energiei din surse regenerabile în cadrul mixului energetic din Europa este în creștere pe termen scurt, mediu și lung; întrucât integrarea la scară largă a energiei din surse regenerabile presupune o adaptare a rețelei și creșterea flexibilității;

F.

întrucât o piață unică a energiei va permite Uniunii să adopte o poziție unitară în relația cu partenerii externi și să asigure condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile din UE și din afara UE, asigurând, de asemenea, standarde sociale și de mediu și acționând în scopul reciprocității în țările terțe;

G.

întrucât trebuie introdus un sistem care să permită statelor membre să facă schimb de informații privind acordurile de aprovizionare cu energie încheiate cu țările terțe;

H.

întrucât o piață internă a energiei la nivel european și piețele energiei de la nivel național din cadrul acesteia trebuie să fie competitive și să ofere posibilitatea de a alege cu adevărat și informații transparente tuturor consumatorilor, aceștia având un rol esențial pe piața energiei; întrucât finalizarea pieței interne a energiei este fundamentală pentru reducerea costurilor și a prețurilor energiei la niveluri rezonabile și competitive pe termen scurt, mediu și lung; întrucât, adesea, pe piețele energiei prețurile reduse nu ajung la consumatori;

I.

întrucât o comunitate europeană a energiei, care aplică metoda comunitară, trebuie să se bazeze pe o puternică piață comună a energiei, pe coordonarea achiziției de energie în afara UE și pe finanțarea europeană comună a tehnologiilor energetice sustenabile noi, în special în domeniul cercetării și al inovării;

J.

întrucât s-au înregistrat anumite progrese în privința cooperării transfrontaliere consolidate, a eliminării parțiale a insulelor energetice și a prevenirii întreruperilor în aprovizionare,

1.

salută, la nivel general, comunicarea și planul de acțiune care o însoțește, acestea rezumând progresele realizate până în prezent și provocările ce ne așteaptă în legătură cu finalizarea pieței interne a energiei;

2.

admite faptul că tendința de creștere a prețurilor la energie va persista probabil, având în vedere că prețurile depind, în prezent, în cazul gazului, de prețul barilului de petrol și, în cazul energiei electrice, de prețurile volatile ale combustibilului și sunt în continuare afectate de dependența Europei de importurile de petrol și gaze, de impactul măsurilor de intervenție, de măsurile insuficiente luate în vederea promovării eficienței energetice și de lipsa investițiilor necesare pentru întreținerea și modernizarea sistemelor energetice (incluzând fluxurile inversate și interconexiunile) în vederea garantării unor niveluri ridicate de securitate a aprovizionării și a facilitării integrării SRE; susține, prin urmare, decuplarea mecanismului de stabilire a prețului gazelor de indexarea prețului petrolului în favoarea unor alternative mai flexibile, respectând, totodată, libertatea schimbului comercial;

3.

subliniază că dezvoltarea resurselor autohtone va determina apariția de noi centre de comercializare în UE, precum și de noi piețe la vedere pentru gaze și energie electrică, oferind astfel UE și statelor membre o șansă reală de a-și stabili propriile prețuri la energie, inclusiv la nivel regional și local;

4.

recunoaște valoarea adăugată europeană a unei mai bune coordonări a politicilor energetice și cooperări între statele membre, într-un spirit de solidaritate, și a creării unor sisteme energetice transfrontaliere eficiente și sigure, creând astfel sinergii prin îmbunătățirea gestionării cererii și a ofertei de energie, facilitată prin tehnologii inteligente la nivelul sistemelor de distribuție;

5.

subliniază importanța piețelor regionale și a cooperării dintre statele membre pentru eliminarea obstacolelor, accelerarea procesului de integrare și îmbunătățirea eficienței rețelei;

6.

își reiterează sprijinul pentru crearea unei Comunități Europene a Energiei din care să facă parte statele membre ale UE și invită Comisia și Consiliul European să prezinte un raport cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește realizarea acesteia;

7.

subliniază că în centrul pieței interne a energiei favorabile utilizatorului și transparente se află consumatorii finali de energie, persoanele fizice, IMM-urile și industria; subliniază că aceștia trebuie, ca atare, protejați în mod corespunzător și informați în mod corect, având un acces facil la informații, astfel încât să-și poată exercita pe deplin drepturile și, în același timp, trebuie încurajați să joace un rol mai activ în stimularea concurenței pe piață, transformându-se din beneficiari pasivi ai serviciilor în consumatori și „prosumatori” informați activi;

8.

subliniază importanța asigurării unei piețe a energiei competitive, gestionate cu ușurință și transparente, care să ofere posibilitatea de a alege cu adevărat și prețuri competitive consumatorilor și care să furnizeze tuturor consumatorilor de energie din UE, actuali și viitori, modalități sigure, sustenabile, accesibile și fiabile de producere a energiei, ținând, totodată, seama de interesele generațiilor viitoare;

9.

consideră că o participare la scară mai largă a consumatorilor va fi facilitată de cooperativele locale pentru energie din surse regenerabile, de inițiativele și intermediarii de tranziție colectivă sau de alți factori favorizanți precum stocarea descentralizată și aparatele inteligente; consideră că acești factori favorizanți vor ajuta consumatorii să înțeleagă și să-și gestioneze mai bine consumul de energie și să devină astfel mai flexibili și mai receptivi (atât din perspectiva cererii, cât și a ofertei) și că aceștia pot consolida accesul la sursele regenerabile de energie și genera investițiile financiare necesare;

10.

atrage atenția asupra avantajelor aplicării unor tarife variabile de utilizare a rețelelor pentru a încuraja clienții să consume energie în afara perioadelor de vârf în vederea promovării unei utilizări durabile a energiei;

11.

consideră că tehnologiile inteligente trebuie să furnizeze consumatorilor informații corecte, ușor de înțeles și de utilizat pentru a-i ajuta să-și gestioneze consumul și producția de energie; consideră, prin urmare, că tehnologiile inteligente trebuie completate de gestionarea online și dinamică a rețelelor de transport și distribuție, cuprinzând servicii cum ar fi servicii de asistență de rețea, răspunsul voluntar din partea cererii, servicii legate de eficiența energetică, soluții de microgenerare și de stocare și brokeri locali sau casnici; subliniază însă că nivelurile consumului de energie necesare pentru ca aceste contoare inteligente să producă avantaje economice trebuie verificate în mod corespunzător și că acei consumatori care au un consum sub aceste niveluri nu trebuie să fie obligați să investească în contoare inteligente;

12.

își exprimă îngrijorarea cu privire la evoluțiile care încurajează societățile de telecomunicații să gestioneze date legate de rețele de distribuție, deoarece o astfel de responsabilitate din partea acestora ridică semne de întrebare serioase cu privire la protecția datelor și implică riscul ca operatorii să trebuiască să cumpere datele tehnice de care au nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile de operatori de sisteme de distribuție;

13.

recunoaște că penuria de energie aduce cu sine provocări majore în statele membre; subliniază că abordarea universală nu ține seama de diversitatea realităților naționale; consideră, prin urmare, că pentru consumatorii vulnerabili este nevoie de o protecție specială și eficientă și că, în acest scop, trebuie introduse mecanisme adecvate, evitându-se, totodată, denaturarea pieței; subliniază că există deja măsuri specifice, astfel cum se solicită în cel de-al treilea pachet privind energia;

14.

constată că revoluția gazelor de șist din SUA a redus emisiile de CO2, creând, totodată, un avantaj competitiv semnificativ pentru industria SUA;

15.

subliniază că piața internă a energiei nu este încă finalizată și că piețele naționale ale energiei nu satisfac nevoile și așteptările consumatorilor, care se confruntă în continuare cu prețuri ridicate, un număr limitat de furnizori, calitatea globală slabă a serviciilor, un nivel adesea prea scăzut de protecție a consumatorilor și dificultăți în ceea ce privește schimbarea furnizorului; subliniază, prin urmare, că este necesar să se construiască o piață mai accesibilă pentru utilizatori, pe care consumatorii să poată avea un rol activ și deveni „prosumatori” pe o piață la nivelul UE pe care sunt informați cu privire la condițiile oferite de fiecare furnizor într-un mod care facilitează efectuarea unor comparații; constată, în acest sens, rolul pe care tranziția colectivă îl joacă în ceea ce privește consolidarea poziției consumatorilor și scăderea facturilor la energie;

16.

consideră că unul dintre principalele obstacole în calea finalizării pieței interne a energiei rămâne faptul că legislația cu privire la această piață nu este pusă în aplicare pe deplin; consideră că extinderea infrastructurii și punerea în aplicare concomitentă a legislației privind piața internă și aplicarea normelor în materie de concurență fac parte din consolidarea necesară a pieței interne;

17.

subliniază că modernizarea infrastructurii energetice existente și construirea de infrastructuri noi, inteligente și flexibile de producție, transport (în special interconexiuni transfrontaliere de gaze și energie electrică), distribuție și stocare, până în 2015, sunt esențiale pentru o piață a energiei stabilă, bine integrată și bine conectată, în care sunt evitate efectele negative, cum ar fi fluxurile de energie electrică neprevăzute, în care este garantată aprovizionarea la prețuri accesibile și competitive, în care este utilizat pe deplin potențialul tuturor surselor sustenabile de energie și potențialul de microgenerare, cogenerare și eficiență, precum și potențialul de gestionare a cererii și de stocare și pe care niciun stat membru nu rămâne izolat de rețelele europene de gaze și electricitate, obiective ce pot fi îndeplinite, între altele, prin integrarea sincronizată a sistemelor de energie electrică izolate în rețelele continentale europene; subliniază că, în paralel cu investițiile în rețelele regionale sau chiar locale, ar trebui făcute investiții la scară largă, având în vedere faptul că energia este produsă tot mai mult la nivel regional/local;

18.

constată, în această privință, că o aprovizionare descentralizată cu energie din surse regenerabile diminuează nevoia de a construi linii de transport noi și, implicit, costurile asociate, având în vedere că tehnologiile descentralizate, care pot fi integrate direct în locuințe, orașe și zone izolate, sunt mult mai apropiate de consumatorii finali;

19.

recunoaște că o creștere a producției de energie electrică din surse regenerabile care nu este însoțită de dezvoltarea corespunzătoare a infrastructurii necesare poate avea ca rezultat fluxuri în buclă transfrontaliere necontrolate și, ca urmare, prețuri la energie necorespunzătoare;

20.

amintește că încă nu a fost realizat obiectivul convenit în cadrul summiturilor Consiliului European din 2002 și 2007 conform căruia statele membre trebuie să atingă un nivel de interconectare la electricitate și gaze echivalent cu cel puțin 10 % din capacitatea lor de producție instalată;

21.

salută observația Comisiei conform căreia viitoarele sisteme energetice ale Europei vor fi caracterizate prin flexibilitate; observă că piețele angro transfrontaliere funcționale sunt în orice moment surse de flexibilitate ușor accesibile; solicită continuarea eforturilor de stimulare a introducerii în viitor a unor tehnologii de stocare a energiei și de sporire a receptivității din partea cererii, elemente care reprezintă surse suplimentare de flexibilitate;

22.

consideră că eficiența energetică este una dintre cele mai sustenabile și rentabile modalități de reducere a facturilor la energie, de consolidare a securității aprovizionării, de reducere a importurilor de combustibili fosili și de evitare a emisiilor de carbon; consideră că orice măsură care promovează eficiența energetică trebuie să corespundă nevoilor consumatorilor, să fie rentabilă și să fie sprijinită prin stimulente adecvate;

23.

subliniază că, potrivit constatărilor Agenției Internaționale a Energiei, măsurile mai îndrăznețe privind eficiența energetică pot reduce cu o treime importurile de gaze ale UE până în 2035, ceea ce corespunde unui volum de 100 de miliarde de metri cubi de gaz;

24.

amintește că sinergiile dintre dezvoltarea, implementarea și întreținerea infrastructurilor de telecomunicații și energie vor juca un rol-cheie în ceea ce privește eforturile de a îndeplini obiectivele Uniunii Europene privind eficiența energetică;

25.

evidențiază nevoia de a continua descentralizarea piețelor energetice europene pentru a asigura concurența și aprovizionarea cu energie electrică la cel mai redus preț posibil;

26.

consideră că investițiile în infrastructură trebuie încurajate printr-un cadru de reglementare stabil, favorabil inovării și previzibil, care nu împiedică funcționarea pieței interne și că fondurile de pensii și investitorii instituționali ar trebui să poată investi în transport, recunoscând că acest lucru este posibil numai dacă este dictat de piață; subliniază însă totodată că, în anumite cazuri specifice, transformările de la nivelul infrastructurii pot avea loc numai dacă se pun la dispoziție fonduri publice pentru a sprijini proiectele-cheie în materie de infrastructură care ar putea să nu fie viabile din punct de vedere comercial; subliniază, în acest sens, importanța mecanismului Conectarea Europei și regretă că partea din bugetul alocat energiei care revine acestui mecanism este mai mică decât suma propusă de Comisie;

27.

solicită să se realizeze studii în care să se analizeze posibilitatea de a crea un fond european de investiții în rețelele de energie;

28.

subliniază că fluidizarea procedurilor de autorizare din statele membre va contribui la dezvoltarea rețelelor de infrastructură și la deblocarea investițiilor; evidențiază faptul că autoritățile locale și regionale ar trebui să joace un rol important în acest sens, prin simplificarea procedurilor de planificare și integrarea infrastructurii energetice în schemele lor de planificare locale și regionale;

29.

subliniază că, în unele cazuri, absența accesului deschis și nediscriminatoriu la infrastructura de transport continuă să împiedice noii participanți să intre în rețea sau, cu adevărat, să concureze pe piață în condiții echitabile cu întreprinderile existente; subliniază că este necesar să se abordeze denaturarea de natură structurală a pieței, care duce la gradul ridicat de concentrare din mai multe state membre;

30.

subliniază, în acest sens, că normele din cel de-al treilea pachet energetic ar trebui aplicate integral și în egală măsură societăților europene și străine; subliniază că orice derogări de la aceste norme acordate de Comisie ar trebui să aibă un domeniu și o durată de aplicare limitate și ar trebui să facă obiectul unei revizuiri din partea Parlamentului și a Consiliului;

31.

subliniază că lipsa de transparență și existența unor practici anticoncurențiale de pe piețele angro de energie subminează încrederea consumatorilor; consideră că este imperios necesar să se înțeleagă procesul de stabilire a prețurilor de pe piețele angro, precum și impactul acestuia asupra facturilor consumatorilor;

32.

sprijină pe deplin măsurile luate în vederea obținerii unor condiții de concurență echitabile, prin crearea unor modele de piață mai descentralizate și mai competitive, având în vedere că acestea oferă mai multe oportunități pentru producătorii locali de energie și pentru noii actori din sectorul industrial;

33.

reamintește că, pentru a împiedica furnizorii tradiționali dominanți să blocheze deschiderea pieței, este important să se faciliteze dezvoltarea de noi modele de afaceri, de exemplu posibilitatea de a încheia simultan contracte cu mai mulți furnizori;

34.

subliniază că un cadru de reglementare stabil pentru producători, autoritățile de reglementare, operatorii de rețele, furnizorii de energie, prestatori de servicii care țin de cerere și, cel mai important, consumatorii finali și „prosumatori” este esențial pentru buna funcționare a pieței interne și pentru atragerea investițiilor pe termen lung în dezvoltarea infrastructurii; subliniază că dezvoltarea codurilor de rețea care să includă norme corecte, nediscriminatorii și echilibrate ar trebui să ducă la armonizarea gestionării, a structurii și a interoperabilității rețelelor; subliniază că este esențială respectarea în întreaga UE a acordurilor privind disocierea rețelelor de transport, producția și furnizarea, inclusiv a acordurilor privind independența autorităților de reglementare din sectorul energiei și cerințele legate de protecția consumatorilor; subliniază, prin urmare, necesitatea de a sprijini și de a dezvolta în continuare rolul Agenției UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), în special atribuția sa de a controla deciziile de reglementare naționale și de a soluționa litigii;

35.

observă că există preocupări legate de faptul că anumite state membre au introdus deja sau intenționează să introducă mecanisme naționale de remunerare a capacității (MRC) pentru a asigura aprovizionarea cu energie electrică, fără a explora pe deplin toate soluțiile alternative posibile, în special în ceea ce privește soluțiile transfrontaliere și resursele de flexibilitate; recunoaște că, deși aceste mecanisme sunt necesare în anumite situații, ele ar putea afecta și denatura structura pieței angro și, dacă sunt elaborate în mod deficitar, ar putea avea efecte de blocare; invită Comisia să asigure o abordare mai coordonată la nivelul UE pentru a garanta faptul că toate aceste MRC sunt necesare, eficiente, transparente, neutre din punct de vedere tehnologic și nediscriminatorii;

36.

regretă că, până în prezent, nu au fost utilizate mecanismele de cooperare introduse de Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile; atrage atenția asupra constatărilor Comisiei, potrivit cărora o mai bună utilizare a posibilităților de cooperare existente ar putea aduce beneficii considerabile, precum stimularea comerțului; invită, prin urmare, statele membre să utilizeze mai bine mecanismele de cooperare, dacă e cazul, și să intensifice comunicarea între ele însele;

37.

recunoaște că, fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a-și alege mixul energetic sau necesității unei mai bune coordonări la nivelul UE, UE în ansamblu trebuie să folosească pe deplin potențialul tuturor surselor de energie sustenabile aflate la dispoziția statelor membre, respectând pe deplin cele trei obiective ale politicii energetice ale UE în general, și anume competitivitatea, sustenabilitatea și securitatea aprovizionării;

38.

observă că unele state membre, ca insule energetice, sunt în continuare complet izolate de rețelele europene de gaze și energie electrică și plătesc în continuare un preț mare pentru resursele energetice, ceea ce le afectează competitivitatea; subliniază că, fără investiții substanțiale în infrastructură, statele membre respective nu-și vor putea respecta angajamentul reluat de Consiliul European conform căruia niciun stat membru nu ar trebui să rămână izolat de rețelele UE până în 2015; consideră că Comisia ar trebui, la cererea statelor membre în cauză, să ia parte la negocierile cu furnizorii de energie din afara UE care privesc prețurile la energie, de exemplu în ceea ce privește achiziționarea gazului;

39.

subliniază faptul că solidaritatea între statele membre, stipulată în Tratatul UE, ar trebui să se aplice atât pentru activitățile cotidiene, cât și pentru gestionarea situațiilor de criză ce privesc politicile energetice interne și externe; invită Comisia să furnizeze o definiție clară a „solidarității energetice” pentru a se asigura că aceasta este respectată de către toate statele membre;

40.

subliniază necesitatea de a aborda creșterea estimată a importurilor de gaze și energie electrică din țări terțe în UE pe termen mediu și lung, pentru a asigura securitatea aprovizionării cu energie, împărțirea sarcinilor și o funcționare corectă a pieței interne; reiterează că, pentru unele state membre, această provocare este strâns legată de dependența de importurile de gaze și petrol dintr-o singură țară terță și că, pentru a-i face față, sunt necesare măsuri orientate către diversificarea portofoliului de furnizori, rute și surse de energie; recunoaște că un obiectiv strategic în acest sens este realizarea coridorului sudic pentru transportul gazelor, inclusiv a gazoductului Nabucco și a posibilei legături cu țări din Europa Centrală și de Est, precum și realizarea unor rute de aprovizionare a UE care să poată satisface aproximativ 10-20 % din cererea de gaze din UE până în 2020, pentru a asigura fiecărei regiuni europene accesul fizic la cel puțin două surse diferite de gaz;

41.

consideră că o piață internă deschisă și transparentă, în care toate întreprinderile din UE și din țările terțe respectă acquis-ul comunitar din domeniul energiei, poate contribui la consolidarea poziției de negociere a furnizorilor de energie din UE față de concurenții externi, ceea ce este deosebit de important pentru potențialul de continuare a coordonării achizițiilor externe de energie la nivelul UE; invită UE să analizeze posibilitatea înființării unei agenții comune de achiziționare a gazului, și a mecanismelor necesare în acest scop, pentru a contracara poziția de monopol a furnizorilor externi dominanți; subliniază că principiul reciprocității trebuie folosit în vederea orientării relațiilor cu furnizorii de energie ai UE și cu cei din țările terțe; insistă asupra necesității ca, în relațiile cu furnizorii de energie din țările terțe, Comisia să ia în considerare efectele deciziilor sale asupra prețurilor pentru consumatori și să fie transparentă în această privință;

42.

are convingerea că ar trebui acordate mandate de negociere Comisiei pentru proiectele de infrastructură de importanță strategică ce afectează securitatea aprovizionării în ansamblul UE și că aceste mandate ar trebui avute în vedere și în cazul altor acorduri interguvernamentale despre care se crede că au un impact semnificativ asupra obiectivelor pe termen lung ale politicii UE în domeniul energiei, în special în ceea ce privește independența sa energetică; salută, în acest sens, progresul înregistrat în negocierile conduse de Comisie în legătură cu tratatul dintre UE, Azerbaidjan și Turkmenistan privind construirea sistemului transcaspic de conducte;

43.

subliniază că o convergență progresivă a stimulentelor legate de energia din surse regenerabile și de eficiența energetică, și a costurilor auxiliare legate de energie la nivelul tuturor statelor membre, este esențială pentru buna funcționare și eficiența pieței interne a energiei, atât la nivelul angro, cât și la nivelul cu amănuntul, și pentru crearea unor condiții favorabile dezvoltării pe termen lung, și a folosirii la scară largă, a surselor regenerabile de energie;

44.

consideră că, pe termen scurt, grupările regionale alcătuite din state membre învecinate ar trebui să fie încurajate să înlocuiască planurile naționale cu un sistem de sprijin regional armonizat sau unic pentru energia din surse regenerabile;

45.

încurajează statele membre să își revizuiască periodic tarifele fixe pentru energia din surse regenerabile sau alte tarife de sprijin într-un mod transparent, care ar permite ajustarea acestora odată cu scăderea costurilor tehnologice și de aprovizionare;

46.

recunoaște că proiectele de cercetare comune ale UE susținute prin programe-cadru și inițiative precum Planul SET nu au fost utilizate suficient în ceea ce privește dezvoltarea unor noi tehnologii care să faciliteze progrese în domeniile eficienței, al energiei din surse regenerabile, al siguranței și securității centralelor nucleare, al utilizării combustibililor fosili cu emisii reduse și al rețelelor inteligente, toate fiind esențiale pentru piața energiei;

47.

consideră că este important să se înregistreze mai multe progrese în realizarea autostrăzilor de energie electrică ale viitorului, și în special a autostrăzii de energie electrică Sud – Est – Nord (SENEH), care ar contribui, de asemenea, la gestionarea transferului de energie produsă de parcurile fotovoltaice, cum ar fi proiectul Helios, din sud-estul Europei către nord și vest;

48.

invită statele membre să transpună și să implementeze integral și de urgență toată legislația relevantă a UE, în special al treilea pachet legislativ privind energia; îndeamnă Comisia să ia măsuri împotriva statelor membre în care implementarea a fost întârziată nejustificat; salută faptul că Comisia a lansat deja procedurile oficiale de verificare a încălcărilor normelor UE;

49.

subliniază că este necesar să se abordeze cazurile de denaturare a piețelor și de lipsă a transparenței acestora; invită Comisia să-și intensifice eforturile de consolidare a punerii în aplicare a celui de-al treilea pachet privind energia;

50.

solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare efectivă a legislației UE în domeniul energiei, în special a dispozițiilor care creează drepturi esențiale ale consumatorilor, a dispozițiilor privind operatorii de sisteme, autoritățile naționale de reglementare și normele privind concurența și ajutoarele de stat și a celor care vizează reducerea fenomenului fluxurilor în buclă de pe piața internă a energiei electrice, acesta reprezentând o provocare majoră pentru piața internă a energiei, întrucât slăbește securitatea sistemului energetic prin reducerea posibilităților de stocare și a capacității rețelelor; îndeamnă Comisia să folosească mijloacele cele mai adecvate de care dispune pentru a aborda continuarea nerespectării legislației relevante a UE;

51.

constată că, până în prezent, toate penele au fost cauzate de defecțiuni operaționale, nu de lipsa capacității; recunoaște că, din cauza recesiunii economice, a prețurilor mari la gazele naturale și a creșterii ponderii producției de energie electrică intermitentă din surse regenerabile, investitorii din UE se confruntă cu un grad ridicat de incertitudine în ceea ce privește dezvoltarea de capacități flexibile de producție a energiei electrice; invită Comisia să efectueze o evaluare cuprinzătoare a caracterului adecvat al producției pe baza unei metodologii armonizate și să pună la dispoziție orientări cu privire la modalitățile de consolidare a flexibilității și de continuare a aprovizionării;

52.

îndeamnă Comisia și statele membre să coordoneze mai bine proiectele de infrastructură și să planifice împreună dezvoltarea rețelelor, asigurând astfel conectarea și rentabilitatea integrală a sistemelor la nivelul UE, profitând de sinergiile transfrontaliere și de o rețea de infrastructură energetică mai eficientă; subliniază că ar trebui promovată o abordare integrată, care să includă operatorii sistemelor de distribuție; încurajează, în acest sens, Comisia și statele membre să asigure evaluarea, selecția, aprobarea și implementarea rapidă a proiectelor de interes european comun, în special în privința interconexiunilor transfrontaliere de energie electrică și gaze, incluzând mecanismele de flux inversat, a gazului natural lichefiat, precum și a infrastructurii de stocare a energiei și a rețelelor inteligente de transport și distribuție, care sunt esențiale pentru o piață a energiei bine integrată și funcțională;

53.

recomandă Comisiei ca, atunci când implementează bugetul alocat energiei în cadrul mecanismului Conectarea Europei, să acorde prioritate proiectelor cu cel mai mare impact asupra funcționării pieței interne, stimulând astfel concurența, accelerând pătrunderea pe piață a energiei din surse regenerabile, creând interconexiunile transfrontaliere necesare și crescând securitatea aprovizionării;

54.

invită Comisia să efectueze o nouă revizuire a planurilor existente pentru proiectele energetice, în special pentru construcția de noi terminale de gaz natural lichefiat, a căror finalizare va dura peste zece ani, să evalueze beneficiile economice ale acestora, având în vedere terminalele de gaz natural lichefiat aflate deja în construcție sau în stadiu de proiectare în statele membre și care, în viitorul apropiat, vor contribui la securitatea aprovizionării cu energie în statele membre clasificate ca „insule energetice”, precum și să contribuie la finanțarea unor astfel de proiecte;

55.

îndeamnă Comisia și statele membre să instituie un sistem eficient de gestionare a congestionării pentru a încuraja utilizarea eficientă a actualelor capacități de transport al gazelor și al energiei electrice, reducând costul extinderii capacităților de rețea, și pentru a facilita conectarea sporită a surselor de producție regenerabile la rețeaua de energie electrică;

56.

invită statele membre să înceteze să mai folosească, cât se poate de repede, plafoane tarifare sau prețuri cu amănuntul pentru energie reglementate stabilite, la nivel național, sub nivelul costurilor suportate, deoarece astfel de măsuri pot denatura concurența și pune serios în pericol viitoarele investiții în capacitatea și infrastructura din sectorul energetic; subliniază însă că aceste măsuri trebuie, în acest sens, să ia în considerare interesele legitime ale consumatorilor vulnerabili, care nu sunt întotdeauna în măsură să profite de avantajele unei concurențe reale pe piața energiei;

57.

salută hotărârea Comisiei de a asigura respectarea regulilor antitrust și a celor privind ajutoarele de stat de către toate întreprinderile din sectorul energetic și filialele acestora care funcționează pe teritoriul Uniunii Europene, garantând astfel crearea unor condiții echitabile de concurență și de acces pentru toți participanții la piață; invită Comisia să publice orientări privind modalitățile de evaluare a abuzului unei poziții dominante pe piețele de gaze și de energie electrică comis de o societate și să asigure asistență cu privire la cele mai bune practici și experiența obținută în legătură cu sistemele de susținere a energiei din surse regenerabile;

58.

solicită Comisiei să revizuiască normele privind ajutoarele de stat în funcție de măsurile naționale legate de eficiența energetică și de proiectele energetice cofinanțate în cadrul politicii de coeziune, pentru a asigura eligibilitatea mai multor măsuri de acest tip pentru finanțare publică, fapt care ar duce la finalizarea unui număr mai mare de proiecte;

59.

recomandă Comisiei să facă uz de competențele sale în materie de control al ajutoarelor de stat pentru a încuraja dezvoltarea infrastructurilor transfrontaliere; consideră că astfel de interconexiuni ar avea un rol esențial în ceea ce privește creșterea capacității de a folosi resursele vecinilor în cazul unei situații de urgență în materie de energie sau al unui dezechilibru și reducerea, în timp, a subvențiilor;

60.

sprijină ferm eforturile Comisiei, bazate pe activitatea coordonată a ENTSO, de a introduce, până în 2014, coduri și reguli armonizate privind rețeaua conform planului și de a asigura stabilitatea și deschiderea sporită spre inovare ale cadrului de reglementare al pieței interne a energiei;

61.

sprijină ferm măsurile de reglementare luate de ACER și de autoritățile naționale de reglementare pentru a încuraja, a îmbunătăți și a simplifica comerțul transfrontalier cu energie, inclusiv pe piețele pentru aceeași zi, pe piețele pentru ziua următoare și pe piețele de echilibrare, și pentru a reduce decalajul dintre sistemele energetice ale diferitelor state membre, prin promovarea utilizării transparente a interconexiunilor; subliniază că ACER și autoritățile naționale de reglementare au nevoie de un număr adecvat de angajați – cu calificările, experiența și cunoștințele de specialitate necesare – care să exercite atribuțiile legate de monitorizarea tranzacțiilor angro și de identificarea practicilor comerciale bazate pe informații confidențiale și a încercărilor de manipulare a pieței;

62.

invită Comisia, în ceea ce privește piața internă a energiei electrice, să furnizeze urgent o analiză detaliată a caracterului adecvat și flexibil al capacităților de producție naționale pe termen scurt și lung, ținând pe deplin seama de contribuția potențială a tuturor măsurilor flexibile, precum răspunsul la cerere, stocarea energiei și interconexiunile, și să elaboreze un raport privind impactul măsurilor naționale aplicate cu privire la evaluarea capacității și la planificarea dezvoltării pieței interne a energiei și a normelor în materie de concurență, având în vedere consecințele privind securitatea aprovizionării și aspectele transfrontaliere ale acestei politici complementare de structurare a pieței; solicită continuarea eforturilor de introducere viitoare a tehnologiilor de stocare a energiei și de sporire a receptivității din partea cererii, elemente care reprezintă surse suplimentare de flexibilitate;

63.

invită Comisia să pregătească orientări cu privire la utilizarea și la implementarea resurselor de flexibilitate, cum ar fi gestionarea cererii, stocarea și infrastructurile fizice, inclusiv cele transfrontaliere, astfel încât statele membre să poată elabora și pune în aplicare strategii naționale pentru folosirea resurselor de flexibilitate de pe teritoriul lor;

64.

invită Comisia și ENTSO-E să elaboreze o metodologie coerentă și aliniată de asigurare a caracterului adecvat al capacității de producție în Europa, care să includă contribuția pozitivă a surselor regenerabile de energie și, în special, a surselor variabile;

65.

invită Comisia să analizeze noi forme de piețe viitoare ale energiei care, spre deosebire de mecanismele naționale de capacitate existente, ar putea genera fluxuri de venit suplimentar nediscriminatorii pentru investitorii în orice formă de producție de energie și ar putea asigura furnizarea mai rentabilă a serviciilor de flexibilitate în sectorul energiei;

66.

invită Comisia să stabilească norme pentru a promova continuarea dezvoltării unei piețe a serviciilor auxiliare, care să permită participarea tuturor surselor de energie, inclusiv a celor regenerabile;

67.

invită Comisia, statele membre și părțile interesate relevante să ofere stimulente și să sprijine inițiativele și parteneriatele regionale, în vederea unei integrări mai strânse a piețelor, prin stabilirea unor schimburi regionale de energie și înființarea unor centre de comercializare a gazelor și prin norme mai armonizate privind comercializarea gazelor și prin mecanisme de cuplare a piețelor în orice moment, precum și prin adoptarea unui nivel adecvat de lichiditate și transparență a pieței;

68.

subliniază că măsurile legate de piața internă ar trebui să promoveze diversificarea surselor de energie, atât locale, cât și externe, și nu ar trebui să se axeze în primul rând pe continuarea dezvoltării sau a extinderii actualelor rute și rezerve;

69.

atrage atenția asupra dimensiunii externe a pieței energiei, al cărui scop este acela de a facilita statelor membre accesul la surse de energie diverse; invită Comisia să își folosească, prin coordonare cu SEAE, instrumentele de politică externă pentru a promova normele și standardele pieței interne a energiei în legătură cu țările terțe și, în special, cu țările vecine ale UE; îndeamnă Comisia să soluționeze, în cadrul unor dialoguri bilaterale cu țările terțe relevante, chestiunea legată de stabilirea unor norme clare privind gestionarea congestionării de pe conexiunile transfrontaliere de energie electrică și gaze și accesul părților terțe la rețelele de transport; îndeamnă cu tărie Comisia să adopte măsuri de prevenire a practicilor anticoncurențiale ale societăților din țări terțe care ar putea conduce la limitări ale concurenței, la majorarea prețurilor sau la scăderea securității aprovizionării cu energie; invită Comisia să se asigure, în relația cu partenerii externi, că întreprinderile din UE pot concura în condiții egale la nivel mondial; îndeamnă Comisia să consolideze cooperarea cu țările vecine ale UE în domeniul securității nucleare; invită Comisia să fie transparentă cu privire la toți factorii care provoacă probleme în legătură cu punerea în aplicare a celui de-al treilea pachet energetic și să prezinte cifre clare cu privire la efectele acestora asupra prețurilor pentru consumatori;

70.

solicită statelor membre și Comisiei să-și intensifice sprijinul politic și financiar acordat Comunității Energiei și să adopte măsuri suplimentare pentru a sprijini extinderea normelor privind piața internă la Europa de Sud-Est și de Est;

71.

invită Comisia și statele membre, în contextul creării unui mecanism de schimb de informații legate de acordurile interguvernamentale dintre statele membre ale UE și țările terțe în domeniul politicii energetice, să adopte o abordare ambițioasă cu privire la asigurarea faptului că acordurile care contravin legislației privind piața internă nu sunt aplicate; consideră că Comisia ar trebui să fie în măsură să examineze proiectele de acorduri pentru a le evalua compatibilitatea cu acquis-ul comunitar, precum și să participe la negocieri, dacă este cazul;

72.

amintește Comisiei că piața internă nu este independentă de piața globală; solicită Comisiei ca, în ceea ce privește planificarea măsurilor sale legate de piața internă, să ia în considerare pe deplin recomandările Parlamentului cu privire la dimensiunea externă a politicii din domeniul energiei (16); își confirmă sprijinul pentru ideea că numai o piață internă pe deplin funcțională va permite UE să transmită un mesaj unitar la nivel mondial solicită Comisiei să dezvolte și alte măsuri suplimentare în domeniul politicii energetice externe;

73.

consideră că viitorul acord de liber schimb dintre UE și SUA ar trebui să includă și un capitol care să se concentreze pe astfel de aspecte legate de energie, deoarece acestea ar putea afecta piața internă, care să includă, între alte chestiuni: comerțul angro de energie, comerțul de mărfuri, norme de transport maritim al energiei, mecanisme de comercializare a cotelor de emisii, standarde de siguranță privind combustibilii, practici contabile, subvenții acordate de stat pentru energie și transferul de proprietate intelectuală în legătură cu activitățile de explorare, producție și transformare în sectorul energetic și produsele aflate la sfârșitul ciclului lor de viață;

74.

susține mandatul acordat de Consiliul European Comisiei de a prezenta, până la sfârșitul lui 2013, o analiză a structurii prețurilor și a costurilor pentru energie și a factorilor determinați ai acestora în fiecare stat membru, punând un accent deosebit pe impactul asupra gospodăriilor, a IMM-urilor și a industriilor cu consum ridicat de energie și analizând la scară mai largă competitivitatea UE față de omologii săi economici de la nivel mondial; invită, de asemenea, Comisia să monitorizeze în continuu prețurile și costurile pentru energie din statele membre;

75.

invită Comisia și statele membre, în ceea ce privește piața internă a gazelor, să revizuiască toate contractele de gaz bazate pe mecanisme învechite de stabilire a prețurilor și, în special, pe principiul indexării petrolului, care impun prețuri ridicate pentru consumatori și îndeamnă Comisia să ofere sprijin în ceea ce privește analizarea modalităților de renegociere a acestor contracte, nu doar în contextul prelungirii lor; subliniază nevoia de a dezvolta și de a sprijini toate produsele și mecanismele menite să consolideze capacitățile de comercializare a gazului pe termen scurt; subliniază că măsurile menționate anterior sunt esențiale pentru asigurarea unei competitivități reale în ceea ce privește aprovizionarea cu gaz a tuturor consumatorilor de pe piața internă a gazelor;

76.

invită Comisia, statele membre și părțile interesate relevante să îmbunătățească nivelul calității și al accesibilității informațiilor oferite consumatorilor, să le pună la dispoziție metode clare și transparente de facturare, să creeze instrumente de comparare a prețurilor care să le permită să facă alegeri în cunoștință de cauză și să-i informeze cu privire la modurile în care-și pot controla consumul, la posibilitățile pe care le au pentru a economisi energie, la eficiența energetică și la producția la scară redusă; îndeamnă statele membre să pună în aplicare Directiva privind soluționarea alternativă a litigiilor și Regulamentul privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum; salută propunerea Comisiei de a crea o platformă de informare privind drepturile consumatorilor; recomandă Comisiei și statelor membre să desfășoare campanii de informare a consumatorilor în care ar trebui să se implice activ guvernele și organizațiile societății civile;

77.

subliniază că, deși la nivel mondial prețurile la energie au scăzut pe piețele angro, consumatorii continuă să plătească prețuri mari; invită Comisia și statele membre, și autoritățile de reglementare din statele membre, să se asigure că evoluțiile prețurilor de pe piața angro aduc beneficii directe și corespunzătoare consumatorilor;

78.

invită statele membre și Comisia să dezvolte o strategie cuprinzătoare pentru a încuraja participarea activă a consumatorilor și a „prosumatorilor” la piața energiei, printre altele prin includerea lor prin legislația existentă, precum și prin punerea în aplicare a dispozițiilor relevante din Directiva privind eficiența energetică; sugerează ca semnalul de preț de utilizare a rețelelor să fie actualizat în mod regulat pentru a oferi asistența necesară atât actualilor, cât și viitorilor utilizatori și pentru a crea astfel o coerență între dezvoltarea rețelelor și deciziile individuale;

79.

invită Comisia să încurajeze consolidarea cooperării dintre sectoarele energiei și tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) și să revizuiască cadrele de reglementare existente pentru încurajarea inovațiilor legate de energie pentru a aduce beneficii tuturor consumatorilor și să faciliteze introducerea într-un mod favorabil utilizatorilor, sigur și fiabil a unor rețele inteligente care să nu impună o sarcină financiară asupra consumatorilor și care să țină cont de caracterul confidențial al datelor legate de aceștia; solicită să aibă loc o cooperare în ceea ce privește dezvoltarea rețelelor inteligente la nivel european, național și regional, precum și elaborarea de standarde europene pentru rețele inteligente;

80.

îndeamnă statele membre, și autoritățile regionale și locale, să includă și să creeze stimulente financiare pentru investițiile în soluții TIC în rețelele inteligente și să aibă ca obiectiv o piață a „prosumatorilor”, care să conducă la o mai mare flexibilitate, la eficiență energetică/economii de energie și la participarea la piață a actorilor de pe partea cererii;

81.

așteaptă cu interes orientările Comisiei menite să ajute la stabilirea unor obiective de politică ambițioase cu privire la consumatorii vulnerabili, care vor sprijini statele membre să-și definească mai bine abordarea față de această categorie de consumatori; invită Comisia să pregătească aceste orientări ținând seama în mod corespunzător de mecanismele și instrumentele naționale existente pentru protejarea acestor consumatori pentru a obține o abordare mai coerentă și mai cuprinzătoare la nivelul UE, statele membre fiind cele care selectează cele mai potrivite instrumente de acordare a acestui sprijin; adaugă faptul că serviciile de consiliere cuprinzătoare destinate acestei categorii de consumatori și schimbul de bune practici pot avea un rol important;

82.

salută apropiata analiză a Comisiei privind penuria de energie în UE; consideră că, în cadrul acestei analize, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că această combatere a penuriei de energie devine parte din pachetul de servicii sociale pentru Europa, de exemplu prin fondurile sociale și de coeziune; menționează că actualele și noile programe privind eficiența energetică ar trebui să includă întotdeauna orientarea atenției spre grupurile cu venituri reduse;

83.

îndeamnă Comisia să elaboreze și să recomande un concept adecvat de piață cu amănuntul orientat spre furnizor pentru a armoniza piețele cu amănuntul europene și a reduce astfel sarcina administrativă a consumatorilor, furnizorii percepând toate taxele direct pe factura de energie electrică;

84.

invită statele membre, Comisia și părțile interesate relevante să transforme sistemele necesare de sprijin pentru toți producătorii de energie în mecanisme transparente, previzibile, omogene și orientate către piață, imediat ce este posibil, pentru a crea o piață comună pentru elementele de sprijin solicitate, cum ar fi eficiența energetică, „prosumatorii”, cogenerarea, energia din surse regenerabile și serviciile de asistență de rețea, într-un mod care să asigure compatibilitatea acestora și prin care să se evite suprapunerile; invită Comisia să prezinte orientări referitoare la mecanismele de sprijin pentru energia din surse regenerabile eficiente și rentabile;

85.

invită Comisia, statele membre și autoritățile naționale de reglementare să revizuiască indicatorii utilizați pentru măsurarea gradului de concurență de pe piețele energiei și să includă indicatori precum proporția consumatorilor la cele mai ieftine tarife, capacitatea noilor societăți de a intra pe piață și nivelurile de servicii destinate clienților și de inovare, având în vedere că toate aceste elemente vor contribui la crearea unei imagini reale cu privire la nivelul competitivității de pe piață;

86.

în ceea ce privește piața internă a energiei electrice, invită Comisia să examineze atent implicațiile integrării în rețelele de energie a proporției din ce în ce mai ridicate de energie din surse regenerabile în ceea ce privește sprijinul financiar, cerințele tehnice la nivelul întregului sistem și structurarea pieței; subliniază că lipsa unei abordări coordonate a acestor surse a împiedicat până în prezent integrarea lor în sistemele energetice europene; subliniază faptul că rețeaua energetică și infrastructurile de stocare europene existente trebuie adaptate la contribuția producției descentralizate din surse regenerabile; subliniază importanța gazelor ca un combustibil de rezervă în ceea ce privește abordarea naturii variabile a producției de energie electrică din surse regenerabile și solicită Comisiei să analizeze care este nivelul de flexibilitate necesar în sistemul electric (rețele inteligente, gestionarea cererii, stocarea și capacitatea de rezervă flexibilă); consideră că acumularea prin pompare joacă un rol important în stocarea energiei electrice;

87.

solicită Comisiei să utilizeze în continuare fondurile de dezvoltare regională, fondurile de coeziune și alte fonduri structurale ale UE pentru a sprijini crearea de rețele inteligente de gaze și energie electrică în următoarea perioadă pentru a absorbi mai bine noi tipuri și surse de energie și pentru modernizarea tuturor regiunilor Europei; consideră că și operatorii sistemelor de distribuție ar trebui încurajați să accepte adaptările la rețelele lor;

88.

invită Comisia și statele membre să promoveze stimulente pentru a debloca posibilitățile neexplorate de microgenerare și să acorde atenție necesității de a dezvolta în continuare cogenerarea, ca unul dintre cele mai eficient moduri de a produce energie electrică și termică, și să își bazeze această opțiune pe implementarea la scară largă a încălzirii și a răcirii centralizate eficiente;

89.

subliniază potențialul cogenerării de energie termică și electrică/al încălzirii și răcirii centralizate de a permite creșterea ponderii energiei electrice intermitente prin creșterea flexibilității și a rezistenței pe piața energiei și prin asigurarea unei stocări economice a energiei pentru surplusul de energie electrică; invită Comisia să abordeze și să recompenseze această abilitate în viitoarea sa inițiativă privind CMR, precum și să sprijine acest tip de integrare și echilibrare între sectoare în cadrul programului Orizont 2020;

90.

invită Comisia să inițieze un studiu în care să analizeze noi modele rentabile pentru piața europeană a energiei electrice pentru a asigura faptul că la consumatori ajunge o energie electrică la prețuri rezonabile și pentru a preveni scurgerile de carbon;

91.

salută activitatea desfășurată pentru a transforma cercetarea în domeniul energetic într-o prioritate a programului Orizont 2020 și invită statele membre să exploateze pe deplin avantajele acestui domeniu de programare; încurajează Comisia și statele membre să susțină cercetarea legată de tehnologiile energetice inovatoare și dezvoltarea acestora și să îmbunătățească tehnologiile actuale care nu intră în cadrul programului Orizont 2020 și al proiectelor Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT); îndeamnă statele membre să creeze sinergii între programele de cercetare ale UE și cele naționale, recunoscând faptul că cercetarea reprezintă singura cale spre reducerea emisiilor, îmbunătățirea securității energetice, consolidarea poziției competitive a industriei din UE pe piața mondială, păstrarea poziției de lider a UE în domeniul tehnologic și susținerea agendei europene pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă; subliniază necesitatea de a oferi industriei certitudine juridică și după 2020;

92.

îndeamnă Comisia să pună la dispoziție resurse suficiente pentru dezvoltarea rețelelor inteligente de distribuție, care reprezintă cel mai rentabil mod de pătrundere la scară largă a producției descentralizate din surse regenerabile de energie, asigurând, totodată, securitatea aprovizionării și folosirea optimă a potențialului de economisire a energiei;

93.

observă că actualul sistem, caracterizat printr-o piață internă fragmentată, presupune provocări în ceea ce privește gradul de stabilitate pe termen lung pentru societăți și investitori, fapt care ar putea duce la închiderea instalațiilor și la nesiguranță cu privire la locurile de muncă și la capacitate; solicită Comisiei să efectueze o evaluare independentă a viitorului pieței interne a energiei electrice și a gazelor, pe care investițiile, ocuparea forței de muncă din sector, mediul și protecția consumatorilor să aibă un rol central; solicită ca această evaluare să fie finalizată până în martie 2014 și să aibă un caracter cuprinzător, incluzând punctele de vedere ale părților interesate, cum ar fi partenerii sociali, reprezentanții gospodăriilor cu venituri reduse, organizațiile de protecție a mediului și IMM-urile;

94.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

9.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/21

—

având în vedere articolul 194 din TFUE,

—

având în vedere articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 3 din TUE,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de creare a Fondului de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1164/94,

—

având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE,

—

având în vedere Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Raportul Comisiei din 18 aprilie 2013, intitulat „Sprijinul financiar pentru eficiența energetică a clădirilor” (COM(2013)0225),

—

având în vedere capitolul 5 („Diferențele pronunțate la nivel european în materie de energie curată și sărăcie energetică”) din raportul Institutului european al sindicatelor (ETUI) „Benchmarking Working Europe 2013” (Bruxelles 2013),

—

având în vedere Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice și de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului,

—

având în vedere rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale în Uniunea Europeană (1),

—

având în vedere Raportul Consiliului din 4 martie 2013, intitulat „Implementarea semestrului european (raport de sinteză)” (6754/13),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011, intitulată „Contribuția politicii regionale la creșterea durabilă în Europa 2020” (COM(2011)0017),

—

având în vedere Cartea statistică de buzunar a Comisiei din 2012, intitulată „Energia UE în cifre” (2),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008, intitulată „Politica de coeziune: investiții în economia reală” (COM(2008)0876),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2006, intitulată „Planul de acțiune pentru eficiența energetică: realizarea potențialului” (COM(2006)0545),

—

având în vedere Raportul special nr. 21/2012 al Curții de Conturi, intitulat „Raportul cost-eficacitate al investițiilor în eficiența energetică efectuate în cadrul politicii de coeziune”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la un plan european de relansare economică (3),

—

având în vedere raportul furnizat de KfW Research, intitulat „Impactul asupra bugetelor publice al programelor promoționale ale KfW în domeniul construcției și reabilitării eficiente din punct de vedere energetic” (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2013 referitoare la rolul politicii de coeziune a UE și al actorilor săi în punerea în aplicare a noii politici energetice europene (5),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor (6),

—

având în vedere raportul Comisiei din 18 aprilie 2013, intitulat „Politica de coeziune: Raport strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013” (COM(2013)0210),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 4 mai 2012, intitulat „Eficiența energetică în orașe și regiuni, cu un accent deosebit pe diferențele dintre districtele rurale și cele urbane” (7),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 14 decembrie 2011, intitulat „Eficiența energetică” (8),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (CESE), intitulat „Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind eficiența energetică” (9),

—

având în vedere documentul de politică al MARIE/ELIH-MED (Mediterranean Building Rethinking for Energy Efficiency Improvement/Energy Efficiency in Low Income Housing in the Mediterranean), intitulat „Îmbunătățirea cooperării transnaționale în cadrul Programului MED – soluții la provocările în materie de eficiență energetică a clădirilor”,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Planul 2011 pentru eficiență energetică” (COM(2011)0109),

—

având în vedere recomandările Fondurilor structurale și de coeziune pentru investiții în energia durabilă (SF Energy Invest), intitulate „Recomandări practice pentru creșterea cotei investițiilor în energia durabilă în cadrul următoarei perioade de programare a FSC 2014-2020” (10),

—

având în vedere Raportul prezentat Comisiei de Ismeri Europa, intitulat „Rețeaua experților pentru evaluarea performanțelor politicii de coeziune 2007-2013 – Sinteza rapoartelor naționale 2011 – energia din surse regenerabile și eficiența energetică a locuințelor”,

—

având în vedere Cartea Verde a Comisiei din 27 martie 2013, intitulată „Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei” (COM(2013)0169),

—

având în vedere studiul efectuat de Copenhagen Economics, intitulat „Numeroasele beneficii ale investițiilor în renovarea clădirilor în mod eficient din punct de vedere energetic” (11),

—

având în vedere contribuția Comisiei la reuniunea Consiliului European din 22 mai 2013 intitulat „Provocările și politica în domeniul energiei”,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0271/2013),

A.

întrucât îmbunătățirea eficienței energetice înseamnă utilizarea unor cantități mai mici de energie, menținându-se în același timp un nivel echivalent al activității sau al serviciilor economice (12);

B.

întrucât promovarea eficienței energetice este stabilită la articolul 194 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în contextul instituirii și funcționării pieței interne și din perspectiva necesității de a conserva și îmbunătăți mediul;

C.

întrucât eficiența energetică reprezintă o prioritate-cheie pentru Comisie și pentru statele membre, astfel cum o ilustrează și obiectivul Strategiei UE 2020 de a spori eficiența energetică cu 20 %;

D.

deoarece diminuarea consumului prin eficiența energetică este cel mai durabil mod de a reduce dependența de combustibilii fosili, generând astfel o reducere de aproximativ 25 % a importurilor;

E.

întrucât o cantitate semnificativă de energie provine încă din hidrocarburi care, pe durata arderii, degajă emisii de gaze cu efect de seră;

F.

întrucât investițiile în eficiența energetică pot aduce beneficii economice, sociale și de mediu regiunilor europene;

G.

întrucât punerea în aplicare la timp și în mod eficient din punct de vedere al costurilor a Directivei privind eficiența energetică are potențialul de a reduce semnificativ consumul de energie, de a reduce dependența de importurile de combustibili fosili, de a crea noi locuri de muncă, de a asigura protecție socială și de a eradica sărăcia energetică;

H.

întrucât, în actuala perioadă de programare 2007-2013, eficienței energetice, cogenerării și gestionării energiei li s-au alocat 5,5 miliarde EUR în cadrul bugetului aferent politicii de coeziune;

I.

întrucât, conform celui mai recent raport al Comisiei (13), până la sfârșitul lui 2011, aproximativ 3,8 miliarde EUR fuseseră alocate unor proiecte specifice care vizau eficiența energetică, inclusiv fonduri de tip revolving, a căror rată de punere în aplicare a fost de 68 %; întrucât din raport reiese, de asemenea, că rata punerii în aplicare a fost inegală pe teritoriul Uniunii;

J.

întrucât, în Raportul său de sinteză din martie 2013 (14), Consiliul a identificat printre factorii care afectează negativ dezvoltarea eficienței energetice lipsa informării adecvate și a stimulentelor financiare, lipsa vizibilității măsurilor pentru eficiența energetică și punerea în aplicare neadecvată a legislației existente, precizând că acești factori sunt mai degrabă de natură practică, și nu țin neapărat de reglementare;

K.

întrucât suma minimă disponibilă pentru finanțarea de proiecte în cadrul instrumentului de Asistență europeană pentru energie locală (ELENA) este de 50 de milioane EUR, iar din programul Energie inteligentă minimul depășește 6 milioane EUR, sumă mai mare decât cea pentru multe proiecte din comunitățile mici și rurale,

1.

subliniază faptul că, în actuala perioadă de criză și în situația în care Uniunea importă peste 50 % din necesarul de energie, îmbunătățirea eficienței energetice într-o manieră rentabilă poate avea o contribuție importantă la stimularea competitivității Uniunii, crearea de locuri de muncă și creșterea la nivel local și regional și ar putea reprezenta o opțiune în care toate părțile ar avea de câștigat în lupta împotriva schimbărilor climatice și în privința cheltuielilor energetice ridicate;

2.

sprijină angajamentul UE de a realiza obiectivul de sporire a eficienței energetice cu 20 % până în 2020; subliniază faptul că o punere în aplicare adecvată și în timp util a Directivei privind eficiența energetică și a instrumentelor sale, în conformitate cu circumstanțele naționale individuale, ar face ca statele membre să se redreseze, astfel încât obiectivul de 20 % să poată fi atins; în acest context, îndeamnă statele membre să depună eforturi suplimentare în vederea realizării obiectivului Strategiei Europa 2020 și să pregătească terenul pentru economii viitoare, după această dată;

3.

ia act de faptul că fondurile structurale și de investiții europene ar putea contribui la crearea de stimulente pentru investițiile private în produse, moduri de transport, clădiri, industrii, activități și servicii eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv servicii în materie de eficiență energetică, și ar putea ajuta în reducerea cheltuielilor cu facturile de energie ale autorităților publice, oferind un randament mai bun al banilor publici; salută propunerea de prioritizare a eficienței energetice în cadrul capitolului cercetare energetică din programul Orizont 2020;

4.

subliniază experiența dobândită în perioada financiară actuală care arată că resursele financiare alocate eficienței energetice din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene nu pot fi complet valorificate; subliniază, prin urmare, că în cadrul financiar 2014-2020, care prevede o cotă chiar mai mare de fonduri pentru eficiența energetică, trebuie să se acorde atenție facilitării accesului autorităților locale și regionale la aceste fonduri;

5.

subliniază că statele membre ar trebui să considere utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene pentru eficiență energetică drept o oportunitate de investiții cu un puternic efect de pârghie, și nu drept o cheltuială; invită Comisia să revizuiască normele privind ajutoarele de stat, pentru a permite o finanțare națională mai mare a eficienței energetice, alături de investițiile europene;

6.

subliniază importanța pe care o au politica de coeziune și resursele financiare alocate acesteia pentru dezvoltarea completă a rețelelor inteligente care duc la sisteme energetice mai eficiente în regiuni, reducând consumul de energie și pierderile de energie;

7.

subliniază că autoritățile locale și regionale trebuie să dispună de competențe și responsabilități adecvate, nu doar în ceea ce privește aprovizionarea și utilizarea energiei, ci și pentru atingerea obiectivelor în materie de eficiență energetică;

8.

solicită Comisiei să sporească gradul de securitate juridică în ceea ce privește normele privind acordarea ajutoarelor de stat la nivel regional (ASR) pentru construcția de locuințe sociale care respectă normele de eficiență energetică și pentru investiții în clădiri durabile și în energie;

9.

reamintește că, potrivit unor cercetări academice, în 2010, aproape 9 % dintre cetățenii din UE, Norvegia și Elveția (52,08 milioane de oameni) nu își puteau încălzi casele în mod adecvat; ia act de faptul că sărăcia energetică este un fenomen grav în noile state membre și este cauzată, în cele mai multe cazuri, de gospodăriile izolate în mod necorespunzător; invită Comisia să examineze în detaliu legăturile dintre promovarea eficienței energetice, sărăcia energetică și consumatorii vulnerabili; subliniază că economiile făcute prin măsuri de eficiență energetică trebuie să se reflecte la nivelul consumatorilor, prin facturi mai reduse;

10.

reamintește că potențialul de eficiență energetică nu este încă valorificat în mod eficient în anumite sectoare ale economiei, precum construcțiile și transporturile, și sumele alocate din fondurile structurale sau din fondul de coeziune sau alte forme de investiții pentru creșterea eficienței energetice ar trebui să reprezinte o oportunitate de creștere a ocupării forței de muncă în aceste sectoare;

11.

subliniază necesitatea de a asigura faptul că la construcția și renovarea locuințelor sociale se are în vedere îndeplinirea standardelor și obiectivelor de eficiență energetică; ținând seama de principiul subsidiarității, invită statele membre și toate părțile interesate să ia în considerare locuințele sociale în cadrul programelor naționale de reformă și în formularea priorităților strategice în cadrul acordurilor de parteneriat în viitoarea perioadă de programare 2014-2020; reamintește statelor membre, în acest context, dispozițiile prevăzute la articolul 20 din Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică;

12.

recunoaște că unul dintre cele mai mari obstacole în calea realizării economiilor de energie la nivel local și regional îl reprezintă necesitatea investițiilor în avans; este convins că orice măsură luată la nivelul UE ar trebui să țină seama în mod corespunzător de implicațiile asupra municipalităților și regiunilor, precum și de restricțiile bugetare ale acestora; recomandă în acest sens consultarea reprezentanților locali și regionali în stabilirea direcțiilor de dezvoltare în domeniul energetic și susținerea financiară a programelor dezvoltate la nivel local și regional pentru utilizarea resurselor energetice existente;

13.

reamintește că Parlamentul a adoptat deja raportul referitor la rolul politicii de coeziune a UE și al actorilor săi în aplicarea noii politici europene în domeniul energiei, iar acest raport acoperă și aspecte legate de eficiența energetică;

14.

indică faptul că primul obiectiv al politicii de coeziune rămâne reducerea diferențelor economice, sociale și teritoriale dintre regiuni și consideră că politicile de eficiență energetică nu ar trebui să interfereze cu acest obiectiv; subliniază că unele din cele mai sărace regiuni ale UE pot avea priorități diferite și solicită realizarea de investiții, în primul rând, în alte domenii; subliniază că puterea politicii de coeziune este dată de flexibilitatea sa și de administrarea decentralizată a fondurilor la nivel local;

15.

reamintește modificarea din 2009 a regulamentului privind Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) în ceea ce privește eficiența energetică, în urma căreia locuințele au devenit eligibile pentru sprijin în toate regiunile UE, fiind stabilit un plafon de 4 %; ia act de faptul că, în urma unei modificări recente a dispozițiilor, și anume, modificarea programelor operaționale, efectuată pe parcursul perioadei de programare, această acțiune de politică nu a avut drept rezultat o creștere substanțială a fondurilor redirecționate către acest obiectiv; remarcă faptul că, întrucât această modificare nu a fost susținută prin noi fonduri UE suplimentare, unele state membre au respins această oportunitate, în timp ce în alte state s-a constatat o legătură semnificativă între absorbția scăzută a fondurilor și rolurile administrative insuficiente; subliniază importanța clarității juridice în ceea ce privește măsurile în materie de eficiență energetică înainte și pe parcursul perioadei de programare 2014-2020;

16.

salută noile oportunități oferite de FEDER și de fondul de coeziune în cadrul perioadei de programare 2014-2020, precum și sporirea rolului lor în realizarea obiectivelor în materie de eficiență energetică; sprijină îndeosebi viitorul rol al finanțării politicii de coeziune pentru întregul sector al clădirilor, inclusiv al locuințelor;

17.

îndeamnă statele membre să instituie prin programele lor operaționale formalități simple, lipsite de birocrație, pentru utilizarea fondurilor prevăzute pentru îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor;

18.

îndeamnă statele membre să asigure accesul direct al municipalităților la fondurile prevăzute pentru îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor, în cadrul unui sistem descentralizat;

19.

recunoaște rezultatul negocierilor privind Regulamentul FEDER în ceea ce privește sumele procentuale minime alocate diferitelor obiective tematice pentru fiecare categorie de regiuni, ceea ce ar garanta o creștere importantă a sumelor alocate eficienței energetice și resurselor regenerabile de energie; reamintește faptul că stabilirea unor cote minime ambițioase este crucială pentru mobilizarea cu mai mare ușurință a actorilor locali, contribuind la crearea unor programe stabile pe termen lung;

20.

salută propunerea Comisiei de a extinde utilizarea instrumentelor financiare inovatoare în cadrul perioadei de programare 2014-2020 la toate obiectivele tematice, inclusiv eficiența energetică;

21.

sprijină propunerile Comisiei de simplificare a fondurilor structurale și de investiții europene în cadrul perioadei de programare 2014-2020; consideră că, după încheierea negocierilor legate de Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC), ar trebui să se pună în aplicare cu succes utilizarea mai multor fonduri, ceea ce ar aduce numeroase beneficii proiectelor în materie de eficiență energetică;

22.

salută progresele realizate în cadrul negocierilor RDC în ceea ce privește acordurile de parteneriat; în acest sens, invită statele membre și autoritățile de gestionare să lucreze cu experți din domeniul eficienței energetice pentru o mai bună utilizare a acestui mecanism la elaborarea programelor operaționale (PO);

23.

încurajează statele membre să consolideze legăturile dintre Planurile naționale de acțiune pentru eficiența energetică și programele operaționale cu scopul de a se asigura că fondurile structurale și de investiții europene vor face parte dintr-o strategie coerentă, răspunzând, în același timp, nevoilor teritoriale; subliniază faptul că principalul scop al eficienței energetice ar trebui să fie realizarea autonomiei energetice la nivel regional și local;

24.

consideră că măsurile UE ar trebui să sprijine eficiența energetică în fazele de producție, distribuție și consum al energiei; ia act de faptul că, deși finanțarea destinată energiei din fondurile politicii de coeziune vizează în prezent în principal sursele regenerabile de energie (15), trebuie să se ajungă la o situație mai echilibrată, în care proiectele din domeniul eficienței energetice să beneficieze de un procent mai mare din fonduri;

25.

subliniază că specificațiile excesive și obiectivele obligatorii în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor privind eficiența energetică pot crește cheltuielile autorităților locale și regionale cu punerea în aplicare a acestor măsuri și pot impune costuri suplimentare pentru consumatori;

26.

subliniază importanța integrării unei dimensiuni legate de eficiența energetică în strategiile de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă, pe care statele membre și regiunile lor vor trebui să le dezvolte pentru a accesa fondurile pentru inovare din cadrul viitoarei politici de coeziune;

27.

reamintește statelor membre încă o dată importanța unui buget finanțat corespunzător pentru cadrul financiar multianual 2014-2020, în cadrul căruia politica de coeziune nu numai că poate, ci ar și trebui să stimuleze redresarea;

28.

invită Comisia să aducă îmbunătățiri calității și diseminării informațiilor practice privind aspectele legate de eficiența energetică către autoritățile locale și regionale, în special cu privire la beneficiile care pot rezulta în urma investițiilor în eficiența energetică, cele mai bune metodologii, standarde și stimulente financiare și furnizorii de servicii relevante, inclusiv contractarea performanței energetice; remarcă faptul că lipsa societăților de servicii energetice în numeroase regiuni și state membre ar putea afecta absorbția de finanțări pentru eficiența energetică;

29.

subliniază că lipsa unor informații detaliate privind caracteristicile parcului imobiliar la nivel regional reprezintă un obstacol major în calea elaborării strategiilor și planurilor de către autoritățile naționale și regionale; ia act de cerințele de enumerare a acestor informații astfel cum prevede Directiva 2012/27/UE și solicită ca acestea să fie realizate la nivel regional, precum și să fie puse la dispoziția publicului;

30.

încurajează autoritățile de management să îmbunătățească vizibilitatea programelor operaționale și oportunitățile pentru potențialii beneficiari ai proiectelor oferite în domeniul energiei sustenabile; în acest sens, sugerează crearea unor site-uri internet, a unor platforme și a unor baze de date la nivel național pentru eventualii beneficiari și părți interesate, organizarea de ateliere și evenimente destinate anumitor grupuri specifice și luarea de măsuri pentru îmbunătățirea vizibilității și accesibilității resurselor online existente (precum portalul online Build Up sau SF Energy Invest Manual);

31.

încurajează autoritățile de management ca, în cadrul perioadei de programare 2014-2020, să promoveze proiecte integrate, adoptând o abordare holistică față de eficiența energetică la nivel teritorial, în special prin utilizarea unor noi instrumente strategice de programare, precum investițiile teritoriale integrate, cu implicarea inițiativelor existente, cum ar fi Convenția primarilor, pentru a contribui la dezvoltarea unor planuri integrate; încurajează Comisia și statele membre să aplice o abordare „în regim de urgență” a cererilor de finanțare din partea autorităților, care reprezintă semnături ale Convenției primarilor și pun în aplicare pe deplin cerințele sale;

32.

salută conferința anuală „Zilele porților deschise” și numărul de grupuri dedicate proiectelor locale și regionale în materie de eficiență energetică; sugerează faptul că Comisia, statele membre și autoritățile de management urmăresc stabilirea unei platforme pentru schimbul de informații, cu scopul de a promova dialogul, atât de necesar, și schimbul de bune practici, în vederea punerii în aplicare și a gestionării proiectelor în materie de eficiență energetică finanțate prin fonduri structurale și de investiții europene;

33.

invită statele membre să dea curs recomandărilor Comisiei (16) și să intensifice consolidarea capacităților, cu utilizarea bugetelor dedicate asistenței tehnice, cu scopul de a spori participarea efectivă a părților interesate de la nivel local și regional și din societatea civilă la conceperea strategiilor regionale și locale în materie de energie;

34.

recunoaște faptul că tranziția către tehnologii eficiente din punct de vedere energetic necesită competențe noi și o educație și formare profesională care să țină cont de preocupările legate de mediu în sectorul construcțiilor și în alte sectoare; în acest sens, încurajează statele membre să utilizeze fonduri pentru a oferi asistență tehnică la toate nivelurile (de exemplu, prin intermediul mecanismului ELENA); de asemenea, invită statele membre să utilizeze fondurile structurale și de investiții europene pentru recalificarea și îmbunătățirea competențelor lucrătorilor în vederea ocupării noilor locuri de muncă create în cadrul economiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon și evitarea existenței unui deficit de forță de muncă calificată în domeniu;

35.

subliniază potențialele beneficii disponibile în cadrul inițiativelor JESSICA (Sprijin european comun pentru investiții durabile în zonele urbane) și ELENA pentru investițiile în energia sustenabilă la nivel local, cu scopul de a ajuta orașele și regiunile să se implice în proiecte de investiții viabile în domeniile eficienței energetice și solicită promovarea acestor inițiative;

36.

încurajează sprijinul administrativ suplimentar pentru autoritățile locale și regionale pentru a ajuta acestea să creeze grupări de proiecte mici și mijlocii în materie de eficiență energetică care, luate individual, s-ar situa sub pragurile financiare minime pentru accesarea finanțărilor din inițiativele ELENA, JESSICA și Energie inteligentă; atrage atenția statelor membre și Comisiei asupra faptului că orașele și comunitățile rurale de dimensiuni mici și mijlocii adesea nu dispun de capacitatea administrativă necesară pentru a utiliza pe deplin instrumente financiare noi;

37.

subliniază că birocrația și lipsa de claritate procedurală au îngreunat accesarea fondurilor structurale și a Fondului de coeziune și au descurajat actorii care au cea mai mare nevoie de aceste fonduri să facă demersuri în acest sens; susține, prin urmare, simplificarea normelor și a procedurilor, eliminarea birocrației și creșterea flexibilității în ceea ce privește alocarea acestor fonduri atât la nivelul UE, cât și la nivel național; consideră că simplificarea va contribui la alocarea eficientă a fondurilor, la rate mai ridicate de absorbție, la mai puține erori și la perioade mai reduse de plată și va permite celor mai sărace state membre și regiuni să profite din plin de instrumentele financiare menite să reducă inegalitățile dintre state; consideră că este necesar să se ajungă la un echilibru între simplificare și stabilitatea normelor și a procedurilor;

38.

subliniază că o combinație de granturi și instrumente financiare poate contribui la o abordare inovatoare de succes pentru a servi drept pârghie pentru finanțarea privată, pentru a crea noi modele de parteneriate de tip public-privat și pentru a spori inovarea; subliniază importanța atragerii investițiilor private în domeniul eficienței energetice atât din UE cât și din țările terțe;

39.

subliniază că eforturile de a găsi surse de finanțare pentru investițiile în proiecte care vizează eficiența energetică sunt adesea îngreunate de obstacolele de pe piață, în materie de reglementare sau legate de încredere, cum ar fi costurile inițiale generate pentru investitori și dificultățile de estimare a potențialului real de economisire a energiei; îndeamnă statele membre să identifice metode adecvate de încurajare a investițiilor în materie de eficiență energetică la nivelul gospodăriilor;

40.

subliniază cu preocupare că, din cauza actualei crize economice și financiare, este din ce în ce mai dificil pentru statele membre să găsească fondurile necesare pentru a cofinanța programele politicii de coeziune în materie de eficiență energetică; în acest sens, consideră că este esențial să se găsească noi modalități inovatoare de finanțare a proiectelor în materie de eficiență energetică, inclusiv de către sectorul privat;

41.

recunoaște sprijinul acordat de Comisie în vederea consolidării rolului noilor instrumente financiare inovatoare în cadrul perioadei de programare 2014-2020; subliniază că, în cazul în care nu sunt furnizate la timp și în lipsa clarității juridice, acestea creează dificultăți atât pentru statele membre, cât și pentru celelalte părți implicate în gestionarea unor astfel de instrumente; îndeamnă Comisia să prezinte fără întârziere propuneri pentru noi instrumente financiare disponibile în vederea sprijinirii măsurilor în materie de eficiență energetică;

42.

invită statele membre să facă schimb de cele mai bune practici în proiectarea fondurilor naționale pentru eficiență energetică, fondurile structurale și de investiții europene putând fi utilizate ca și contribuții de capital, sau altele asemenea, și să se alinieze la sursele suplimentare de finanțare din sectorul privat;

43.

solicită Comisiei să sporească sprijinul financiar specific acordat de Banca Europeană de Investiții (BEI), de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE) și de Fondul european pentru eficiență energetică (FEEE) proiectelor în materie de eficiență energetică; îndeamnă BEI, BDCE și BERD să instituie un grup de lucru comun pentru a analiza alternative la noile instrumente financiare, care să poată fi puse la dispoziția statelor membre împreună cu fondurile naționale pentru eficiența energetică, sau prin intermediul lor, pentru a stimula investițiile suplimentare din partea sectorului privat;

44.

subliniază faptul că alocarea de fonduri trebuie să aibă la bază principiile proporționalității, rentabilității și eficacității economice și nu trebuie să ducă la o creștere a sarcinii administrative;

45.

subliniază importanța evaluării cu regularitate dacă măsurile și cerințele în materie de eficiență energetică sunt încă adecvate în raport cu realitățile climatice, cu impacturile în materie de competitivitate asupra industriei și a IMM-urilor, dar și cu implicațiile prețului la energie, în diferite regiuni și state membre; invită Comisia să țină seama cu atenție de aceste aspecte la elaborarea unui set de indicatori de performanță;

46.

subliniază necesitatea de a se ține seama și de caracteristicile geografice specifice ale regiunilor ultraperiferice (RUP) în ceea ce privește eficiența energetică, pentru o mai bună utilizare a patrimoniului natural survenit din statutul lor de insulă (energie geotermică, solară, eoliană și maritimă);

47.

sprijină progresele programului MARIE în ceea ce privește elaborarea unei Strategii mediteraneene de îmbunătățire a eficienței energetice; în acest sens, invită statele membre din regiunea mediteraneană să împărtășească cele mai bune practici pentru a furniza un model optim din punct de vedere al costurilor pentru Europa de Sud; solicită crearea de programe similare în alte regiuni europene, în special în Europa Centrală; consideră că o strategie similară ar putea fi pusă în aplicare pentru RUP, în special deoarece majoritatea acestora (deși nu toate) sunt situate la tropice;

48.

solicită statelor membre să stabilească obiective exigente pentru a se asigura că clădirile publice și clădirile utilizate în alte scopuri îndeplinesc cele mai înalte standarde de eficiență energetică astfel cum prevede Directiva 2010/31/UE și pentru a le supune unei certificări energetice periodice;

49.

solicită Comisiei să clarifice indicatorii comuni în materie de eficiență energetică din politica de coeziune care trebuie aplicați și utilizați de statele membre în cadrul perioadei de programare 2014-2020;

50.

invită Comisia să ia în considerare în mod corespunzător situația economică, geografică și socială în stabilirea, pentru fiecare stat membru sau regiune, a costurilor de investiție asociate cu realizarea unei economii de un kWh;

51.

solicită Comisiei să dezvolte, fără întârziere și cu strânsa consultare a statelor membre și regiunilor, orientări de evaluare a proiectelor de eficiență energetică, care ar putea sta la baza elaborării unui mecanism de evaluare, monitorizare și verificare a proiectelor și de confirmare a eficienței din punct de vedere al costurilor;

52.

solicită statelor membre să aplice indicatori de realizare, astfel cum sunt definiți în anexa la Regulamentul FEDER, precum și să utilizeze criterii transparente de selecție a proiectelor și costuri standard de investiții per unitate de energie de economisit, specificând o perioadă simplă de amortizare maximă acceptabilă pentru proiectele de eficiență energetică;

53.

ia act de cel mai recent raport al Curții de Conturi referitor la eficacitatea din punctul de vedere al costurilor a investițiilor în eficiența energetică efectuate în cadrul politicii de coeziune; subliniază recomandările Curții de a utiliza criterii de selecție a proiectelor mai stricte și mai transparente atât la nivelul UE, cât și al statelor membre; își exprimă acordul cu concluzia Curții, conform căreia criteriile de evaluare utilizate pentru a lua o decizie legată de investiții trebuie să fie mai clare și mai precise în ceea ce privește modalitatea de evaluare a aspectelor legate de eficiența energetică;

54.

ia act, însă, de faptul că evaluarea Curții este relativ limitată în ceea ce privește perioadele de eșantionare și de amortizare; subliniază faptul că politica de coeziune este o politică integrată și, prin urmare, la evaluarea proiectelor, trebuie adoptată o abordare cuprinzătoare, bazată pe o analiză a costurilor ciclului de viață;

55.

subliniază faptul că, în 2010, consumul de energie al clădirilor a reprezentat cea mai mare parte a consumului final total de energie din UE, și anume 40 %, procent din care 26,7 % a revenit gospodăriilor, iar acest consum a corespuns unei proporții de 36 % din emisiile de CO2 ale Uniunii; își exprimă regretul că majoritatea statelor membre nu își exploatează potențialul în ceea ce privește utilizarea pe deplin a potențialului de economisire a energiei al clădirilor; solicită Comisiei să găsească modalități pentru a încuraja eforturile depuse pentru a asigura exploatarea corespunzătoare a potențialului de economisire a energiei prin prezentarea unor propuneri conținând obiective clare în ceea ce privește consumul de energie al clădirilor din statele membre;

56.

reamintește că clădirile au un ciclu natural de renovare de 40 de ani și că tehnologiile de economisire a energiei în acest sector sunt bine dezvoltate, făcând ca majoritatea barierelor care previn utilizarea pe deplin a potențialului de economisire a energiei să nu fie de natură tehnică; subliniază că, de asemenea, ca urmare a naturii proiectelor de renovare în materie de eficiență energetică, care adesea sunt mai puțin vizibile, mai mici și mai dificil de agregat, fondurile structurale și de investiții europene joacă un rol crucial în asigurarea finanțării necesare pentru a depăși aceste bariere;

57.

ia act de faptul că potențialul de economisire a energiei, care depinde într-o mare măsură de condiția în care se află actualul parc imobiliar, nu este răspândit echitabil în statele membre și regiuni; solicită statelor membre să precizeze definiția „locuințelor decente” pentru a include standardele de eficiență energetică;

58.

subliniază că sunt necesare investiții publice în clădirile eficiente din punct de vedere energetic, îndeosebi în regiunile mai puțin dezvoltate și în statele membre care sunt beneficiari ai finanțărilor din cadrul politicii de coeziune, unde există un potențial important de reducere a consumului de energie prin intermediul unor măsuri eficiente din punct de vedere al costurilor;

59.

încurajează statele membre să utilizeze în cea mai mare măsură posibil programele naționale și regionale pentru a se asigura că noile clădiri sunt proiectate în așa fel încât să fie foarte eficiente din punct de vedere energetic, iar parcul imobiliar existent să fie de asemenea modernizat pentru a fi eficient din punct de vedere energetic, inclusiv dacă este vorba de clădiri pentru gospodării cu venituri reduse;

60.

ia act de faptul că zonele rurale și îndepărtate dispun de condiții ideale pentru dezvoltarea unor forme eficiente de producție descentralizată a energiei, fapt care ar reduce pierderile de energie asociate cu transportarea energiei electrice pe distanțe lungi;

61.

solicită autorităților publice pertinente să accelereze procesul de renovare a clădirilor pe care le dețin, utilizând fonduri din cadrul politicii de coeziune pentru a crea efectul de pârghie necesar și pentru a da un exemplu;

62.

invită statele membre să acorde o atenție specială dificultăților care apar prin deținerea în comun a unor clădiri de apartamente multifamiliale, acestea reprezentând o problemă dificilă de „parazitism”;

63.

invită Comisia să sensibilizeze publicul cu privire la potențialul real al renovării complete și al renovării complete etapizate a parcului imobiliar prin oferirea de sprijin statelor membre și regiunilor la elaborarea strategiilor lor de renovare; recomandă elaborarea strategiilor concomitent cu propunerile pentru programele operaționale, respectiv ca acestea să urmărească utilizarea instrumentelor financiare inovatoare și să includă puncte de reper orientative pentru a consolida încrederea investitorilor;

64.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Comitetului Regiunilor.

9.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/31

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere comunicarea Comisiei „O strategie maritimă pentru Marea Adriatică și Marea Ionică” (COM(2012)0713),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 privind măsurile de gestionare pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2847/93 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1626/94 (1) și modificările ulterioare (Regulamentul privind Marea Mediterană),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la politica comună în domeniul pescuitului (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului (3),

—

având în vedere Directiva 2008/56/CE și obligația statelor membre ale UE de a adopta măsurile necesare pentru a obține sau a menține o stare ecologică bună a mediului marin până în anul 2020 cel târziu,

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2012 referitoare la evoluția strategiilor macroregionale ale UE: practica actuală și perspectivele, în special în regiunea mediteraneeană (4),

—

având în vedere poziția sa din 8 martie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind unele dispoziții referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 octombrie 2010 referitoare la politica maritimă integrată (PMI) – Evaluarea progreselor înregistrate și noi provocări (6),

—

având în vedere propunerea Comisiei pentru de directivă de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere (COM(2013)0133),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la un nou impuls pentru strategia de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene (7),

—

având în vedere Directiva privind habitatele (8),

—

având în vedere declarația miniștrilor europeni responsabili cu politica maritimă integrată și a Comisiei din 7 octombrie 2012 privind o agendă marină și maritimă pentru creștere economică și locuri de muncă („Declarația de la Limassol”),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei „Creșterea albastră”: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim (COM(2012)0494),

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 23 și 24 iunie 2011,

—

având în vedere Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării, precum și protocoalele sale (9),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere avizul din proprie inițiativă al Comitetului Regiunilor din 12 octombrie 2011 în favoarea dezvoltării macroregiunii adriatico-ionice (10),

—

având în vedere declarația de la Ancona, adoptată la 5 mai 2010, cu ocazia celui de-al 12-a Consiliu Ionic,

—

având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 (UNCLOS),

—

având în vedere Codul de conduită al FAO pentru un pescuit responsabil, adoptat la 31 octombrie 1995,

—

având în vedere Recomandarea 199 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind munca în sectorul pescuitului,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0234/2013),

A.

întrucât șapte țări au ieșire la Marea Adriatică și la Marea Ionică (11), dintre care patru state membre (Italia, Grecia, Croaţia și Slovenia), un stat candidat (Muntenegru) și două potențiale state candidate (Albania și Bosnia-Herțegovina);

B.

întrucât cooperarea transfrontalieră este esențială în scopul dezvoltării unei gestionări comune a activității pescuitului și al garantării unei exploatări sustenabile a resurselor halieutice;

C.

întrucât, chiar dacă anumite țări cu ieșire la Marea Adriatică au instituit zone speciale, o parte considerabilă a bazinului Marii Adriatice și al Mării Ionice continuă să fie formată din ape internaționale;

D.

întrucât Parlamentul în Rezoluția sa recentă referitoare la evoluția strategiilor macroregionale ale UE a subliniat că strategia macroregională adriatico-ionică constituie un factor semnificativ în cadrul eforturilor de realizare a reconcilierii între țările Balcanilor de Vest, putând astfel contribui la eforturile acestor țări de integrare în UE, permițând, astfel, aplicarea unei politici cuprinzătoare pentru întregul bazin mediteraneean;

E.

întrucât statele semnatare ale „Declarației de la Ancona” au solicitat Comisiei să elaboreze o strategie macroregională pentru regiunea adriatico-ionică pe baza exemplului strategiilor macroregionale deja propuse de aceasta pentru Marea Baltică (2009), Dunăre (2010) și Oceanul Atlantic (2011) (12);

F.

întrucât, în rezoluția sa din 23–24 iunie 2011, Consiliul European a invitat statele membre „să își continue, în colaborare cu Comisia, activitatea consacrată unor posibile strategii macroregionale viitoare, în special cu privire la regiunea Mărilor Adriatică și Ionică”;

G.

întrucât, într-un aviz recent, Comitetul Regiunilor a invitat Parlamentul să susțină crearea unei strategii a Uniunii pentru o macroregiune adriatico-ionică care să țină seama de marile provocări cu care se confruntă acest bazin și, în special, sectoarele pescuitului și acvaculturii;

H.

întrucât, în mod tradițional, pescuitul este un sector important pentru majoritatea regiunilor care au ieșire la Marea Adriatică și Marea Ionică; întrucât activitățile de pescuit în această zonă sunt în prezent gestionate de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) și de Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT);

I.

întrucât principala caracteristică a structurii geofizice a bazinului Marii Adriatice, în special în partea sa de nord, este un fund puțin adânc și nisipos, care atinge adâncimi mai mari numai la multe mile distanță de coastă; întrucât caracteristicile bazinului Mării Ionice sunt similare celor din restul Mării Mediterane, îndeosebi în SZG (subzone geografice CGPM) 18 și 19, care ajung la adâncimi de maximum 2 000 m;

J.

întrucât pescuitul în bazinul adriatico-ionic este un pescuit cu multiple specificități, caracterizat de activități care prevăd utilizarea de diferite instrumente, de la pescuitul artizanal la scară redusă la pescuitul cu traul de fund, de la pescuitul pelagic de adâncime medie la pescuitul recreativ;

K.

întrucât Marea Adriatică este o zonă unde se găsesc multe specii endemice; întrucât creșterea efortului de pescuit și/sau a poluării au adus grave prejudicii stocurilor de pește și sectorului pescuitului în general, în special în zona de coastă italiană a Mării Adriatice de Nord;

L.

de asemenea, întrucât în ultimii ani și în bazinul adriatico-ionic s-a înregistrat o dezvoltare importantă a acvaculturii, chiar dacă se confruntă cu condiții dificile de mediu și spațiu și cu faptul că nu toate zonele sunt propice creării de crescătorii offshore și aceste crescătorii nu sunt compatibile cu alte activități;

M.

întrucât s-a pus în aplicare deja inițiative valoroase de cooperare regională pentru promovarea cooperării științifice în sprijinul pescuitului responsabil în Marea Adriatică, precum Adriamed (13);

N.

întrucât numeroase țări din UE nu dispun de planuri specifice de amenajare a teritoriului la nivel național sau regional, care să reglementeze întreprinderile din zonele costiere și maritime și care să definească în mod transparent zonele accesibile pentru înființarea de crescătorii pentru a evita conflictele de interese ușor de prevăzut cu alte sectoare economice (ca, de exemplu, turismul, agricultura sau pescuitul costier);

O.

întrucât rețeaua de zone protejate marine și costiere din Marea Adriatică (AdriaPAN) este o inițiativă care urmărește îmbunătățirea eficacității gestionării și a capacității de a dezvolta proiecte în parteneriat;

P.

întrucât dezvoltarea unei abordări integrate a politicilor maritime în Marea Adriatică și în Marea Ionică trebuie să fie însoțită de un proces caracterizat prin dialog și parteneriat cu toate statele riverane, având în vedere natura transfrontalieră a activităților maritime și a resurselor comune,

1.

subliniază faptul că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul a devenit colegislator cu drepturi depline pentru sectorul pescuitului și al acvaculturii și intenționează să-și exercite atribuțiile pe deplin în definirea orientărilor în domeniul pescuitului atât la nivelul UE, cât și la nivel regional și transregional;

2.

consideră că o strategie pentru Marea Adriatică și Marea Ionică ar trebui să țină cont, în special, de dezvoltarea durabilă și de creșterea sectorului pescuitului și acvaculturii, inclusiv de ocuparea forței de muncă;

3.

consideră că o strategie pentru Marea Adriatică și Marea Ionică ar trebui să aibă ca prioritate asigurarea conservării și a protecției mediului;

4.

felicită Comisia pentru adoptarea comunicării din 3 decembrie 2012 ca bază importantă pentru adoptarea unui cadru normativ care să promoveze o cooperare mai intensă între țările și regiunile care au ieșire la Marea Adriatică și la Marea Ionică în favoarea unui pescuit responsabil și sustenabil din punct de vedere economic pentru comunitățile costiere;

5.

în acest context, consideră că politica maritimă integrată (PMI) ar trebui să joace un rol esențial în dezvoltarea unei politici strategice pe termen lung în Marea Adriatică și Marea Ionică, în scopul unei creșteri sustenabile în domeniul marin și maritim și al conservării ecosistemelor marine pentru generațiile viitoare;

6.

consideră, de asemenea, că amenajarea spațiului maritim ca proces public de analizare și amenajare a distribuției temporale și spațiale a activităților umane din zonele Mării Adriatice și Mării Ionice – în special în nordul Mării Adriatice – este esențială pentru viitorul sustenabil al sectorului pescuitului în raport cu alte activități conexe;

7.

își reiterează sprijinul pentru introducerea unei strategii macroregionale pentru acest important bazin maritim, în scopul de a aborda problematica și provocările comune cu care se confruntă cetățenii din regiunile costiere în cauză și de a promova dezvoltarea economică și integrarea europeană;

8.

consideră că toate programele și instrumentele de finanțare ale UE (14), precum și instrumentele de asistență pentru preaderare (IPA), pentru regiunile bazinului adriatico-ionic trebuie să fie compatibile și utilizate în maniera cea mai eficientă posibilă pentru a oferi o valoare adăugată reală operatorilor și întreprinderilor din sectorul pescuitului din regiune;

9.

își exprimă convingerea că orice efort în favoarea unui pescuit responsabil și sustenabil în bazinul adriatico-ionic poate stimula dezvoltarea zonelor costiere ale țărilor riverane și poate contribui la dezvoltarea activităților combinate, ca de exemplu turismul de pescuit, desfășurat de pescari profesioniști, care constă în îmbarcarea persoanelor pe nave de pescuit în scop turistic/recreativ sau de studiu, aplicând principiile pescuitului sustenabil care respectă pe deplin ecologia și biodiversitatea bazinului;

10.

consideră că un model pentru a impune obligativitatea unei politici integrate pentru statele membre cu ieșire la Marea Adriatică și la Marea Ionică ar putea fi Convenția de la Barcelona și Protocolul său privind managementul integrat al zonelor costiere, care a intrat în vigoare în martie 2011;

11.

consideră că informațiile disponibile cu privire la stocurile piscicole din bazinul adriatico-ionic, la deplasările și distribuția lor, precum și la activitatea de pescuit recreativ nu sunt satisfăcătoare și, prin urmare, invită autoritățile și institutele de cercetare competente să intervină fără întârziere pentru a elimina lacunele existente;

12.

invită Comisia să ia măsuri suplimentare pentru a promova programele de cercetare cu privire la mediul marin și pescuit, precum și pentru a încuraja utilizarea și diseminarea rezultatelor acestor cercetări;

13.

consideră că, în materie comercială, exemplele valoroase de cooperare între organele administrative ale diverselor regiuni (15) pot promova cele mai bune practici și pot fi extinse în alte domenii pentru a garanta o mai bună trasabilitate, rentabilitate și comercializare a produselor pescuitului și acvaculturii și, în special, a produselor locale;

14.

susține participarea tuturor părților interesate în scopul dezvoltării unui sector al pescuitului durabil și productiv în această zonă;

15.

consideră că, pentru o dezvoltare sustenabilă a sectorului pescuitului și acvaculturii în întregul bazin adriatico-ionic și pentru creșterea ratei de ocupare a forței de muncă în comunitățile costiere, este indispensabilă punerea în valoare a activității deosebit de importante a femeilor în sectorul pescuitului prin promovarea calificării lor profesionale și includerea lor în grupurile de acțiune costieră și în organizațiile de producători;

16.

solicită stimulente care pot atrage tinerii în sectorul pescuitului și al acvaculturii în această zonă și îi pot încuraja să se implice în aceste activități;

17.

constată că Parlamentul a atras atenția deja asupra necesității unei legislații mai simple, coerente și transparente privind acvacultura, care să elimine obstacolele care au împiedicat până acum dezvoltarea potențialului deplin al sectorului acvaculturii din UE, care are nevoie de o legislație comunitară și națională clară și fără contradicții, precum și de „planuri de amenajare a mării” bine definite de statele membre, în conformitate cu orientările recent adoptate în sânul CGPM (16);

18.

reamintește că dezvoltarea specifică a sectorului acvaculturii ar putea oferi regiunilor de coastă din bazinul adriatico-ionic, cu o puternică vocație turistică estivală, locuri de muncă care nu depind de fluctuațiile sezoniere și, prin urmare, ar avea o contribuție semnificativă la ocuparea forței de muncă;

19.

subliniază faptul că extinderea activităților de acvacultură nu trebuie să pună în pericol realizarea unei stări bune a mediului în temeiul Directivei 2008/56/CE și trebuie să se desfășoare în deplină conformitate cu toată legislația europeană relevantă în materie de mediu;

20.

reamintește că protejarea stocurilor halieutice și a mediului marin de poluare și de pescuitul excesiv și/sau ilegal este posibilă numai prin crearea unei rețele integrate de sisteme de informare și supraveghere a activităților maritime în strânsă colaborare cu statele și regiunile costiere interesate;

21.

îndeamnă statele de coastă din bazinul adriatico-ionic să coopereze la elaborarea unei analize de ansamblu referitoare la particularitățile geo-morfologice și batimetrice specifice zonei, prezența și distribuția diverselor specii marine și diversele tehnici de pescuit, pentru a obține o perspectivă de ansamblu care să servească drept bază pentru o mai bună gestionare a pescuitului și să contribuie la consolidarea importanței activității de pescuit în cadrul oricărei viitoare strategii macroregionale;

22.

îndeamnă Comisia să adopte cât mai curând, și în orice caz în 2013, planul de acțiune pentru punerea în aplicare concretă a strategiei maritime pentru Marea Adriatică și Marea Ionică la nivel macroregional, precizând că sectorul pescuitului ar trebui să fie una dintre prioritățile acestei strategii, ținând seama de caracteristicile geofizice specifice și realizând o legătură între acest plan de acțiune și politica regională, politica maritimă integrată a Uniunii și mecanismul Conectarea Europei, în vederea maximizării efectului de pârghie al planului respectiv;

23.

solicită Comisiei să prezinte rapid o propunere de regulament de stabilire a măsurilor tehnice comune în domeniul pescuitului și de precizare a efortului de pescuit, a duratei perioadelor de pescuit și a instrumentelor autorizate pentru activitățile de pescuit în bazinul adriatico-ionic, precum și alte măsuri de gestionare relevante;

24.

regretă că statele membre nu au utilizat mai mult aceste planuri individuale de gestionare, care permit suspendarea anumitor norme generale, astfel încât să poată fi luate în considerare caracteristicile specifice; consideră că acest lucru ar fi facilitat în mod considerabil gestionarea locală și ar fi furnizat date valoroase cu privire la situația din diverse zone, făcând posibilă introducerea schimbărilor necesare; solicită, prin urmare, statelor membre riverane să colaboreze în mod constructiv între ele și cu Comisia în ceea ce privește actualizarea și adaptarea permanentă a măsurilor de gestionare a pescuitului;

25.

solicită Comisiei să instaureze un dialog permanent cu țările terțe din bazinul adriatico-ionic pentru a încheia acorduri bilaterale sau multilaterale, cu scopul de a avansa spre armonizarea și standardizarea normelor de gestionare a pescuitului în vederea îndeplinirii obiectivelor politicii comune a UE în domeniul pescuitului pentru Marea Mediterană, profitând pe deplin de cadrul de colaborare oferit de organizațiile internaționale și regionale în sectorul pescuitului; subliniază faptul că o strategie pentru Marea Adriatică și Marea Ionică poate avea valoare adăugată numai dacă se iau în considerare toate țările riverane din Uniunea Europeană și din afara acesteia;

26.

solicită Comisiei să promoveze obiectivele PCP, în special atingerea până cel târziu în 2020 a unei producții maxime durabile (MSY) pentru toate resursele halieutice și să încurajeze utilizarea unei abordări bazate pe ecosistem în relația cu țările terțe;

27.

invită Comisia să intensifice schimbul de bune practici de conservare cu statele costiere și să promoveze crearea de zone marine protejate („recovery areas”) în vederea refacerii stocurilor speciilor celor mai amenințate;

28.

solicită Comisiei să promoveze obiectivele Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (MSFD) în raporturile cu statele terțe riverane din bazinul Mării Adriatice și Mării Ionice, în principal obiectivul de atinge sau de a menține o stare ecologică bună a mediului marin până în 2020 cel mai târziu;

29.

în acest sens, solicită Comisiei să încurajeze statele membre cu ieșire la Marea Adriatică și Marea Ionică să dezvolte și să pună în aplicare strategii marine care țin seama de o abordare bazată pe ecosistem și care asigură integrarea preocupărilor de mediu în diferitele politici care au impact asupra mediului marin, având în vedere efectele transfrontaliere asupra calității apelor marine ale țărilor riverane;

30.

reamintește că există finanțare, atât din viitorul Fond european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), prin intermediul programelor sale de colectare a datelor, cât și în cadrul existent pentru diversele programe de cercetare ale Uniunii, pentru îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la mediul marin, inclusiv speciile de pești și pentru introducerea unui grad mai mare de inovare și a unor practici mai bune în activitatea de pescuit; invită, prin urmare, statele membre să prezinte proiecte în aceste zone și consideră că o cooperare prealabilă între diversele țări riverane, indiferent dacă fac parte sau nu din UE, poate conduce la inițiative deosebit de interesante care să aducă beneficii întregului bazin adriatico-ionic, prin intermediul proiectelor prezentate de statele membre;

31.

solicită Comisiei să evalueze posibilitatea de a crea, în acord cu Banca Europeană de Investiții (BEI) și pe baza experienței FEMIP (17), o linie de finanțare ad hoc în vederea realizării acțiunilor și obiectivelor prezentei strategii pentru a nu crea noi instrumente bugetare care sporesc complexitatea; invită Comisia să evalueze și oportunitatea de a utiliza obligațiunile și parteneriatele de tip public-privat ca instrumente de finanțare privilegiate;

32.

invită Comisia să propună constituirea, în cadrul Consiliului consultativ regional deja înființat pentru Marea Mediterană, a unor organe consultative specifice, atât pentru Marea Adriatică, cât și pentru Marea Ionică, pe baza experienței pozitive a „Districtelor maritime” instituite în apele italiene (18) (precum districtul de pescuit din nordul Mării Adriatice, înființat în 2012 pentru gestionarea comună și concertată a sectorului pescuitului din nordul Mării Adriatice dintr-o perspectivă politică, economică, socială și de mediu);

33.

invită Comisia să includă, în viitoarea propunere legislativă privind amenajarea spațiului maritim, dispoziții care să le impună statelor membre obligația de a face inventare ale măsurilor de protejare a turismului și a mediului în vigoare pe teritoriul lor, iar pentru zonele care nu sunt supuse restricțiilor, de a adopta „planuri de amenajare a teritoriului maritim”, care să definească admisibilitatea și compatibilitatea utilizării și ocupării acestor zone, cu scopul de a facilita accesul la zone adecvate pentru înființarea de întreprinderi în domeniul acvaculturii;

34.

îndeamnă Comisia să stabilească un plan de lucru specific pentru Marea Adriatică și Marea Ionică, stabilind obiective viitoare în regiunea respectivă după exemplul actual al Mării Mediterane (proiectul IMP-MED); subliniază faptul că acest plan de lucru ar trebui să fie considerat un proiect eligibil pentru a fi finanțat în cadrul FEPAM;

35.

îndeamnă Comisia să creeze o serie de sancțiuni pentru a se asigura că poate fi sancționat un stat membru care nu își îndeplinește obligațiile legate de colectarea și transmiterea de informații sau care nu este capabil combată activitățile de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) din apele sale sau activitățile de pescuit INN realizate de nave din flota proprie de pescuit;

36.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

9.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/37

—

având în vedere articolul 286 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 septembrie 2006 referitoare la Raportul special al Curții de Conturi nr. 5/2005 privind cheltuielile de interpretare suportate de Parlament, Comisie și Consiliu (1),

—

având în vedere Raportul special nr. 5/2005 al Curții de Conturi Europene privind costurile de traducere ale Comisiei, Parlamentului și Consiliului, împreună cu răspunsurile instituțiilor (2),

—

având în vedere nota adresată membrilor Biroului intitulată „Multilingvism integral și eficient din punctul de vedere al resurselor în cazul interpretării – punerea în aplicare a deciziei privind bugetul Parlamentului European aferent exercițiului financiar 2012”,

—

având în vedere raportul Secretarului General al Parlamentului European din 9 aprilie 2013 intitulat „Preparing for Complexity: European Parliament in 2025 – The Answers” (Pregătiri pentru complexitate: Parlamentul European în 2025 – Răspunsurile),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0233/2013),

A.

întrucât multilingvismul este unul dintre elementele-cheie ale Parlamentului European, și ale Uniunii în ansamblul său, și întrucât acesta asigură diversitatea culturală și lingvistică, precum și tratamentul egal al cetățenilor UE cu origini și din medii diferite;

B.

întrucât principiul multilingvismului din Parlamentul European constituie fundamentul activității politice, colegislative și de comunicare a instituției;

C.

întrucât principiul multilingvismului din Parlamentul European împiedică îngrădirea inutilă a dreptului cetățenilor europeni de a candida la alegerile pentru Parlamentul European;

D.

întrucât multilingvismul garantează dreptul cetățenilor de a comunica cu Parlamentul, în oricare dintre limbile oficiale ale UE, permițându-le astfel să-și exercite dreptul de control democratic;

E.

întrucât serviciile lingvistice ale Parlamentului facilitează comunicarea și, astfel, garantează deschiderea Parlamentului față de toți cetățenii Europei, asigurând transparența în cadrul structurii multilingve unice a Uniunii bazate pe 24 de limbi oficiale;

F.

întrucât în Regulamentul de procedură al Parlamentului se prevede că deputații se pot exprima în limba oficială pe care o aleg și că se asigură interpretarea în celelalte limbi oficiale, respectându-se astfel dreptul democratic de a fi ales în Parlamentul European indiferent de competențele lingvistice;

G.

întrucât, ca urmare a extinderilor succesive, provocarea reprezentată de multilingvism a atins o dimensiune complet nouă în ceea ce privește amploarea, complexitatea și relevanța la nivel de politici și întrucât un multilingvism extins atrage după sine, evident, costuri majore și în creștere pentru Parlament și, prin urmare, pentru cetățenii Uniunii;

H.

întrucât, în ceea ce privește bugetul pe 2012 al Parlamentului, a fost necesar să se facă economii majore, inclusiv o reducere a cheltuielilor cu serviciile de interpretare de 10 milioane de euro pe an, pentru a limita creșterea bugetului la 1,9 % față de anul precedent,

1.

recunoaște că Uniunea Europeană este singura entitate din lume care aplică o politică oficială de multilingvism bazată pe 24 de limbi oficiale, cu un total de 552 de combinații lingvistice care trebuie asigurate; salută, în acest context, calitatea foarte ridicată a serviciilor de interpretare ale Parlamentului, dar consideră că ar trebui găsite modalități de reducere a sarcinii generate de structura complexă a multilingvismului și a costurilor sale majore și în creștere;

2.

observă că, dintre toate limbile vorbite în plen în perioada septembrie 2009 – februarie 2013 la Strasbourg și Bruxelles, engleza a fost utilizată timp de 26 979 de minute (29,1 %), germana 12 556 de minute (13,6 %), franceza 8 841 de minute (9,5 %), estona 109 minute (0,1 %) și malteza 195 de minute (0,2 %);

3.

subliniază că atât reuniunile de plen, cât și reuniunile comisiilor sunt accesibile tuturor cetățenilor prin webstream sau prin video la cerere, iar aceste noi canale de comunicare măresc transparența activității Parlamentului European față de cetățenii Uniunii, iar disponibilitatea lor în toate limbile oficiale subliniază caracterul democratic și multicultural al Parlamentului European;

4.

observă că unele organisme multinaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, funcționează doar la nivel interguvernamental și nu au funcții legislative; subliniază, în acest context, că ONU, cu 192 de membri, are un regim lingvistic cu șase limbi oficiale, iar NATO, cu 28 de membri, utilizează în principal engleza, deși are două limbi oficiale;

5.

subliniază totuși că Parlamentul este un organism politic ales direct, membrii săi fiind aleși indiferent de competențele lor lingvistice; reafirmă, așadar, dreptul fiecărui deputat de a se exprima în limba oficială pe care o alege, ca principiu-cheie al modalităților de funcționare ale Parlamentului;

6.

constată că implicațiile practice ale utilizării limbilor oficiale în Parlamentul European sunt prevăzute în Codul său de conduită privind multilingvismul, actualizat în 2008; observă că noțiunea de „multilingvism integral controlat”, prevăzută în codul respectiv, asigură egalitatea între deputați și între cetățeni; subliniază că aplicarea multilingvismului integral, deși se bazează pe „interpretarea la cerere”, va depinde, pe termen lung, de sensibilizarea utilizatorilor serviciilor lingvistice cu privire la costurile furnizării serviciilor respective și, așadar, cu privire la responsabilitatea lor de a le utiliza în modul cel mai judicios posibil;

7.

consideră că principiul bunei gestiuni financiare trebuie să se aplice și în cazul interpretării și că, pentru a asigura utilizarea optimă a banilor contribuabililor europeni, ar trebui să se efectueze permanent o analiză critică pentru a observa în ce privință și cum poate crește eficiența, iar costurile controlate sau limitate;

8.

ia act de decizia privind „Multilingvismul integral și eficient din punctul de vedere al resurselor în cazul interpretării” adoptată de Biroul Parlamentului în 2011, care crește eficiența serviciilor de interpretare și reduce costurile lor structurale în următoarele moduri:

9.

salută faptul că, prin urmare, resursele bugetare alocate serviciilor de interpretare în Parlament au început să scadă; observă că în 2010 cuantumul plăților executate a fost de 54 990 000 EUR, în 2011 de 56 964 283 EUR, iar în 2012 se situează în prezent la 47 000 000 EUR, deși cuantumul final al plăților executate pentru 2012 nu va fi cunoscut înainte de 31 decembrie 2013 și poate fi mai mare;

10.

observă că bugetul estimat pentru 2013 pentru DG Interpretare este de 58 000 000 EUR, din care 53 000 000 EUR sunt direct legate de serviciile de interpretare; solicită să fie informat în detaliu și periodic despre rezultatele concrete ale inițiativei privind „Multilingvismul integral și eficient din punctul de vedere al resurselor” în ceea ce privește bugetul pentru 2013, mai ales din perspectiva reducerii sau a creșterii așteptate a costurilor;

11.

observă, de asemenea, că, în timp ce serviciile de interpretare ale Parlamentului au costat 157 954 283 EUR în perioada de trei ani de până la sfârșitul lui 2012, dacă se compară cuantumul plăților executate în 2010 și în 2012, se observă că s-a realizat o reducere cu 17 %; observă că economiile realizate în privința serviciilor de interpretare nu au afectat negativ principiul multilingvismului și insistă asupra necesității de a asigura accesul egal al deputaților la serviciile lingvistice și de a garanta condiții de lucru adecvate serviciilor în cauză;

12.

salută faptul că, în estimarea veniturilor și a cheltuielilor Parlamentului pentru exercițiul financiar 2014, se propune reducerea costurilor de interpretare în cursul anului electoral cu 23 % față de bugetul de 58 000 000 EUR pentru 2013; solicită informații detaliate care să demonstreze că reducerile propuse sunt fezabile și că se poate menține calitatea excelentă a interpretării;

13.

subliniază că aplicarea „multilingvismului integral și eficient din punctul de vedere al resurselor” a generat economii majore printr-o programare mai echilibrată a reuniunilor comisiilor pe parcursul săptămânii, fără ca numărul total al acestor reuniuni să fie redus; observă că, drept rezultat, numărul total de zile de interpretare a scăzut de la 105 258 (107 047 386 EUR) în 2011 la 97 793 (100 237 825 EUR) în 2012, ceea ce a dus la economii de 6 809 561 EUR;

14.

observă cu preocupare faptul că, potrivit rapoartelor referitoare la Codul de conduită privind multilingvismul, cererile de servicii de interpretare formulate de comisii, delegații și grupurile politice au fost afectate în continuare de un nivel ridicat de anulări tardive, astfel cum reiese din cifrele de mai jos:

15.

observă cu îngrijorare procentul important din bugetul total alocat interpretării pe care l-ar reprezenta costurile potențiale apărute ca urmare a acestor anulări tardive fără o reafectare în ultimul moment a unor interpreți; ia act, în acest sens, de faptul că, pentru servicii de interpretare puse la dispoziție și apoi anulate în afara termenelor prevăzute în Codul de conduită privind multilingvismul, în 2011 ar fi fost cheltuite 4 350 000 EUR (7,6 % din bugetul alocat interpretărilor), iar în 2012 ar fi fost cheltuite 5 480 000 EUR (11,9 % din bugetul alocat interpretărilor); solicită Biroului să prezinte Comisiei pentru control bugetar o analiză detaliată a tendinței în creștere a anulărilor tardive și să instituie un mecanism pentru a sensibiliza utilizatorii cu privire la resursele pierdute din cauza anulărilor tardive și pentru a reduce semnificativ numărul și proporția acestor anulări;

16.

reiterează că este necesar ca, menținând, totodată, un standard înalt de calitate a muncii, să se utilizeze mai eficient resursele lingvistice și să se controleze costurile acestora, analizând volumul general de muncă pentru fiecare unitate lingvistică și asigurând reducerea costurilor generate de anularea tardivă a cererilor de reuniuni și a vizitelor delegațiilor cu servicii de interpretare care nu respectă termenele stabilite în Codul de conduită; insistă asupra necesității de a sensibiliza comisiile, delegațiile și grupurile politice cu privire la normele prevăzute în Codul de conduită;

17.

invită Biroul să dezvolte un sistem cuprinzând măsuri suplimentare pentru a combate anulările tardive ale cererilor de servicii de interpretare;

18.

invită administrația să utilizeze la maximum și în mod eficient profilurile lingvistice actualizate ale deputaților atunci când stabilește regimul lingvistic pentru comisii, delegații și grupurile politice atât la locurile de desfășurare a activității, cât și în afara acestora; insistă ca profilurile lingvistice ale tuturor deputaților să fie actualizate în fiecare an; subliniază, în plus, că secretariatelor comisiilor, ale delegațiilor, ale grupurilor politice și ale grupurilor de lucru ar trebui să li se transmită o copie a profilurilor actualizate;

19.

insistă ca, ținând cont în mod corespunzător de decizia Biroului Parlamentului din decembrie 2011 privind „multilingvismul integral și eficient din punctul de vedere al resurselor”, interpretarea într-o limbă oficială în timpul deplasării unei delegații să fie asigurată doar la cererea scrisă expresă a unui deputat din Parlamentul European care efectuează deplasarea; subliniază că, în cursul unei vizite la nivel de delegație, numărul de interpreți trebuie menținut la un minim absolut, în conformitate cu normele aplicabile;

20.

reamintește propunerea Secretarului General de a introduce măsuri de sensibilizare a utilizatorilor serviciilor de interpretare, inclusiv în rândul comisiilor, al delegațiilor și al grupurilor politice, și rămâne în așteptarea unor propuneri suplimentare detaliate urmărind o mai bună sensibilizare în ceea ce privește costul anulărilor tardive;

21.

invită administrația ca, la sfârșitul fiecărei reuniuni, șeful echipei de interpreți să întocmească în continuare, de comun acord cu secretariatul reuniunii, o listă a serviciilor de interpretare solicitate, dar neutilizate; menționează că o copie a listei respective ar trebui transmisă secretariatului reuniunii în cauză; consideră că această listă ar trebui să țină cont și de utilizatorii serviciilor de webstream sau de transmitere video la cerere;

22.

ia act de noul serviciu „Interpretare ad personam” (IAP) oferit deputaților, care a fost creat în urma proiectului-pilot demarat în 2010; observă că acest nou serviciu a generat costuri de 157 000 EUR în 2011 și de 115 000 EUR în 2012; consideră că acest serviciu ar trebui revizuit pentru a se găsi soluții de îmbunătățire;

23.

salută creșterea eficienței și reducerile de costuri realizate de serviciile de interpretare în ultimii ani, menținând, totodată, o calitate excelentă a muncii; subliniază faptul că cheltuielile de interpretare și de traducere continuă să reprezinte o proporție semnificativă a bugetului Parlamentului și, prin urmare, consideră că provocarea asigurării multilingvismului la un cost rezonabil necesită atenția continuă a Parlamentului;

24.

consideră că Comisia pentru control bugetar ar trebui să fie informată în mod regulat cu privire la modificarea costului serviciilor de interpretare; solicită ca raportul anual referitor la Codul de conduită elaborat de serviciile de interpretare și transmis Secretarului General să fie comunicat membrilor comisiei;

25.

este de părere că situațiile în care se oferă servicii de interpretare în anumite limbi fără ca acestea să fie utilizate ar trebui evitate pe cât posibil; subliniază că trebuie să se reducă costurile interpretării inutile în cursul reuniunilor și, prin urmare, solicită elaborarea și aplicarea de urgență a unui sistem care să prevină situațiile în care se asigură servicii de interpretare în limbi care de fapt nu sunt utilizate la o anumită reuniune sau care nu sunt solicitate de utilizatorii serviciilor de webstream;

26.

invită Secretarul General să prezinte, până la sfârșitul anului, o analiză detaliată a limbilor în care s-a asigurat interpretarea la toate reuniunile grupurilor (de lucru), comisiilor și delegațiilor, precum și a limbilor utilizate efectiv la reuniunile respective, împreună cu un rezumat al derogărilor de la normele generale privind interpretarea adoptate de Birou la 12 martie 2012 (3) solicitate și acordate pentru vizite ale delegațiilor;

27.

invită Biroul să adopte, până la sfârșitul anului, o altă decizie privind multilingvismul, care să vizeze în mod specific scenariile posibile de „interpretare la cerere” și creșterea eficienței prevăzută să fie realizată astfel;

28.

solicită, așadar, Curții de Conturi să prezinte Parlamentului, într-un termen rezonabil și cel târziu în martie 2014, un raport special referitor la cheltuielile de interpretare și de traducere suportate de Parlament, Comisie și Consiliu, în care să evalueze calitatea gestiunii financiare din acest domeniu și să actualizeze constatările din Raportul său special nr. 5/2005; remarcă, de asemenea, că acest raport ar putea fi elaborat periodic și ar putea fi utilizat în cadrul procedurii de descărcare de gestiune; reiterează faptul că raportul ar trebui să cuprindă informații privind existența unor instrumente și proceduri adecvate în cadrul instituțiilor care să asigure că:

29.

menționează, de asemenea, că acest raport ulterior ar trebui să compare cu atenție rentabilitatea serviciilor de interpretare ale Parlamentului cu cea a serviciilor de interpretare furnizate de Consiliul și de Comisie, precum și să compare costurile reale ale serviciilor de interpretare ale celor trei instituții cu cele înregistrate în perioada de referință auditată;

30.

insistă, în plus, ca Parlamentul să abordeze cu prioritate numărul considerabil al anulărilor tardive și invită Biroul să prezinte un plan de acțiune detaliat de diminuare a acestuia;

31.

afirmă din nou că, pentru schimbul de bune practici care să susțină eficacitatea și să permită realizarea de economii, cooperarea instituțională are un rol crucial; consideră că ar trebui îmbunătățită cooperarea interinstituțională în domeniul interpretării; solicită să se realizeze o analiză cuprinzătoare, acordându-se prioritate partajării mai eficace a resurselor disponibile de către toate instituțiile și măsurilor concrete din domeniul interpretării externe;

32.

subliniază importanța aplicațiilor informatice ca instrumente de gestiune și insistă ca în bugetul exercițiului următor să se aloce mai multe fonduri în acest scop; observă că s-ar putea realiza un nivel ridicat de eficiență dacă serviciilor administrative ale Parlamentului li s-ar oferi informații corespunzătoare în materie de gestiune; consideră că este regretabil faptul că anumite direcții generale înregistrează întârzieri în ceea ce privește aplicațiile informatice disponibile, în pofida progreselor din sectorul TI realizate din 2010;

33.

invită serviciile sale competente să analizeze dacă creșterea considerabilă a eficienței realizată în domeniul interpretării poate servi drept exemplu pentru îmbunătățiri în cadrul altor direcții generale;

34.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

9.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/42

—

având în vedere Comunicarea Comisiei Europene din 23 octombrie 2012 intitulată „Către un cadru european global pentru jocurile de noroc online” (COM(2012)0596),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 ianuarie 2011 intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” (COM(2011)0012),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la aranjarea meciurilor și corupția în sport (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2012 privind dimensiunea europeană a sportului (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la jocurile de noroc online în piața internă (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2009 referitoare la integritatea jocurilor de noroc on-line (4),

—

având în vedere Declarația de la Nicosia din 20 septembrie 2012 privind combaterea aranjării meciurilor,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 10 decembrie 2010 și rapoartele președințiilor franceză, suedeză, spaniolă și ungară referitoare la progresele înregistrate cu privire la cadrul pentru jocurile de noroc și pariuri în statele membre ale UE,

—

având în vedere acțiunea pregătitoare intitulată „Parteneriate europene în domeniul sportului” și, în special, întocmirea proiectelor specializate pe prevenirea incidentelor legate de aranjarea meciurilor prin educarea și informarea părților interesate relevante,

—

având în vedere articolele 51, 52 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității anexat la TFUE,

—

având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care, în domeniul specific al organizării jocurilor de noroc, Curtea recunoaște în special protecția consumatorilor, prevenirea fraudei și a incitării la cheltuieli excesive legate de jocurile de noroc, precum și nevoia generală de a menține ordinea publică ca motive imperative de interes general care pot justifica restricțiile privind libertatea de a presta servicii (5),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 mai 2012,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0218/2013),

A.

întrucât jocurile de noroc nu reprezintă o activitate economică obișnuită, având în vedere impacturile sociale și asupra sănătății potențial negative, printre care: dependența de jocurile de noroc, ale cărei consecințe și costuri sunt dificil de estimat, criminalitatea organizată, spălarea de bani și aranjarea meciurilor; întrucât jocurile de noroc online pot implica un risc mai mare de dependență decât jocurile de noroc tradiționale offline, date fiind, printre altele, accesul mai facil și lipsa unui control social, dar sunt necesare cercetări și date suplimentare în această privință; observă că, din aceste considerente, anumite norme ale pieței interne, inclusiv libertatea de stabilire, libertatea de a presta servicii și principiul recunoașterii reciproce, nu împiedică statele membre să stabilească măsuri proprii suplimentare pentru protecția jucătorilor;

B.

întrucât articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede obligația de a proteja sănătatea umană în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii;

C.

întrucât articolul 169 din TFUE obligă UE să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor;

D.

întrucât, din cauza caracterului special al sectorului jocurilor de noroc online, protecția sănătății umane și a consumatorilor ar trebui să constituie principalul principiu director în cazul prezentării de recomandări la nivelul UE și al elaborării de acte legislative naționale;

E.

întrucât, potrivit principiului subsidiarității, statele membre au dreptul de a stabili modul de organizare și de reglementare a ofertei de servicii de jocuri de noroc online în conformitate cu propriile valori și cu obiectivele de interes general urmărite, cu respectarea, totodată, a dreptului Uniunii;

F.

întrucât, din cauza caracterului său specific și în aplicarea principiului subsidiarității, prestarea de servicii de jocuri de noroc online nu se află sub incidența reglementărilor sectoriale de la nivelul Uniunii Europene și nici a Directivei privind serviciile și a Directivei privind drepturile consumatorilor, făcând totuși obiectul unui număr de acte din legislația secundară a UE, precum Directiva privind protecția datelor cu caracter personal, Directiva privind confidențialitatea și comunicațiile electronice și Directiva privind practicile comerciale neloiale;

G.

întrucât sectorul jocurilor de noroc online diferă de alte piețe din punctul de vedere al riscurilor implicate în ceea ce privește protecția consumatorilor și combaterea criminalității organizate, după cum a confirmat în repetate rânduri Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

H.

întrucât Curtea de Justiție a confirmat că prestarea de servicii de jocuri de noroc sau jocuri pe bani este o activitate economică cu caracter special, a cărei restricționare poate fi justificată din rațiuni care țin de prevalența intereselor publice, precum protecția consumatorilor, prevenirea fraudelor, combaterea spălării banilor și menținerea ordinii și a sănătății publice; întrucât orice restricție impusă asupra lor trebuie să respecte dispozițiile din TFUE, astfel încât să fie proporțională cu obiectivele vizate și să nu fie discriminatorie;

I.

întrucât, acum mai mult ca oricând, statele membre au interese generale comune în ceea ce privește impactul social și economic negativ al jocurilor de noroc online ilegale la nivel național, principalele lor obiective fiind de a proteja populația minoră și vulnerabilă și de a combate dependența, criminalitatea și evaziunea fiscală;

J.

întrucât caracterul transfrontalier al jocurilor de noroc online, precum și riscurile implicate în ceea ce privește protecția consumatorilor, prevenirea fraudei și aplicarea legislației împotriva activităților ilegale, cum ar fi spălarea de bani și aranjarea meciurilor, precum și necesitatea de a combate activitățile ilegale legate de jocurile de noroc impun măsuri mai bine coordonate între statele membre și la nivelul UE;

K.

întrucât este esențial să se introducă mecanisme de control al competițiilor sportive și al fluxurilor financiare, împreună cu mecanisme de supraveghere;

L.

întrucât este necesară o imagine de ansamblu completă a sectorului jocurilor de noroc online, în ceea ce privește informațiile și datele privind oferta autorizată și neautorizată de la nivel intern și transfrontalier, din interiorul UE și de la nivel mondial;

M.

întrucât tipurile de publicitate pentru jocurile de noroc online diferă de la un stat membru la altul sau nu sunt reglementate deloc,

1.

consideră că, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, mai ales a consumatorilor celor mai vulnerabili, o ofertă echitabilă și legală de servicii de jocuri de noroc care să fie stabilită de fiecare stat membru în conformitate cu dreptul Uniunii ar putea reduce costurile sociale și efectele nocive ale activităților legate de jocurile de noroc;

2.

avertizează cu privire la faptul că jocurile pot duce la dependențe periculoase, aspect care ar trebui abordat în cadrul unei propuneri legislative, în interesul consumatorilor;

3.

solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri împotriva jocurilor de noroc ilegale oferite de pe teritoriul statelor membre; în acest sens, îndeamnă Comisia ca, în recomandările sale planificate privind protecția consumatorilor și publicitatea, să solicite statelor membre să ia măsuri de executare pentru combaterea ofertei de jocuri de noroc ilegale;

4.

consideră că există o legătură periculoasă între dificultățile economice accentuate și nivelul ridicat al utilizării jocurilor de noroc; subliniază că mediul social și economic actual deosebit de dur a fost unul dintre principalii factori care au determinat dezvoltarea masivă a jocurilor de noroc, în special în rândul categoriilor sociale sărace și că, prin urmare, este necesară o monitorizare constantă și atentă a nivelurilor de dependență de jocurile de noroc și a comportamentelor problematice în materie de jocuri de noroc;

5.

afirmă că jocurile de noroc online sunt o formă de utilizare comercială a sportului și că, în timp ce sectorul crește constant, ținând pasul cu inovațiile tehnologice, statele membre se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește controlul său din cauza naturii specifice a internetului, care creează riscul de încălcare a drepturilor consumatorilor, precum și riscul ca sectorul să fie supus investigațiilor în contextul combaterii criminalității organizate;

6.

insistă asupra faptului că, indiferent de modul în care statele membre decid să organizeze și să reglementeze oferta de servicii de jocuri de noroc online la nivel național, trebuie să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a consumatorilor; solicită Comisiei să analizeze în continuare măsuri la nivelul UE pentru protecția consumatorilor vulnerabili, inclusiv cooperarea formalizată dintre autoritățile de reglementare din statele membre; subliniază faptul că grupul de experți ar trebui să conceapă măsuri astfel încât minorii să nu poată accesa serviciile de jocuri de noroc online; invită statele membre să impună operatorilor autorizați de statele membre obligația de a afișa într-un loc vizibil și fix pe site-ul lor de internet sigla și marca de încredere ale autorității de reglementare;

7.

solicită Comisiei să analizeze măsurile care ar putea fi luate pentru a elimina practica prin care societăți cu sediul într-un stat membru comercializează servicii de jocuri de noroc online, de exemplu prin televiziunea prin satelit sau prin campanii publicitare, într-un alt stat membru în care acestea nu sunt autorizate să ofere astfel de servicii;

8.

solicită ca operatorii să aibă obligația să afișeze avertizări clare, vizibile și explicite pentru minori, potrivit cărora este ilegal ca aceștia să practice jocuri de noroc online;

9.

consideră că ar trebui luate măsuri pentru a se asigura că subzistența membrilor mai vulnerabili ai societății nu este periclitată și mai mult ca urmare a jocurilor de noroc;

10.

consideră că sunt necesare cercetări și date suplimentare pentru a cuantifica dependența de jocurile de noroc și riscurile asociate diferitelor forme de jocuri de noroc; solicită tuturor statelor membre și Comisiei să realizeze, într-un mod coordonat, studii suplimentare pentru a înțelege comportamentele problematice legate de jocurile de noroc; observă că operatorii de jocuri de noroc au responsabilitatea de a contribui la prevenirea dependenței de jocurile de noroc;

11.

solicită Comisiei ca, în cooperare cu statele membre și, după caz, cu ajutorul grupului de experți, să analizeze posibilitatea asigurării interoperabilității la nivelul întregii UE între registrele naționale de autoexcludere, care să includă, printre altele, autoexcluderea, pierderile și limitele de timp personale și să fie accesibile autorităților naționale și operatorilor de jocuri de noroc autorizați, astfel încât orice client care alege să se autoexcludă sau care își depășește limitele privind jocurile de noroc stabilite în cazul unui operator de jocuri de noroc să aibă posibilitatea de a se autoexclude automat de la toți ceilalți operatori de jocuri de noroc autorizați; subliniază faptul că orice mecanism de schimb de date cu caracter personal cu privire la jucătorii dependenți de jocuri de noroc trebuie să se supună unor norme stricte de protecție a datelor; subliniază faptul că este important ca grupul de experți să lucreze pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva dependenței de jocurile de noroc; subliniază că, pentru a sensibiliza consumatorii cu privire la propria lor activitate de jocuri de noroc, aceste registre ar trebui să prezinte consumatorilor, atunci când încep să joace, toate informațiile legate de istoricul lor în ceea ce privește jocurile de noroc;

12.

recomandă o distincție clară între activitățile de jocuri de noroc și alte forme de divertisment online; serviciile care combină caracteristici specifice ale sectorului jocurilor de noroc trebuie să intre sub incidența legislației adecvate privind jocurile de noroc și să respecte pe deplin mecanismele de verificare a vârstei și a identității;

13.

constată că inițiativele de autoreglementare pot contribui în mod eficient la identificarea conținutului standardelor comune; își reafirmă poziția potrivit căreia, într-un domeniu atât de sensibil precum jocurile de noroc, autoreglementarea poate doar să completeze, dar nu să înlocuiască legislația națională;

14.

solicită Comisiei să ia în considerare punerea în aplicare a unui control de identificare obligatoriu realizat de părți terțe, pentru a elimina posibilitatea de a juca în cazul minorilor sau al persoanelor care folosesc identități false; sugerează că acest control s-ar putea realiza, printre altele, prin verificarea numărului de asigurare socială, a informațiilor cu privire la contul bancar sau a oricărui alt identificator unic, fiind necesar ca identificarea să aibă loc înainte de începerea oricărei activități de jocuri de noroc;

15.

consideră că programele informatice folosite pentru serviciile de jocuri de noroc online ar trebui să fie mai securizate și că ar trebui prevăzute cerințe comune minime privind certificarea, pentru a asigura utilizarea de parametri și standarde uniforme;

16.

atrage atenția asupra necesității de a elabora metode eficiente de supraveghere a pariurilor, având în vedere dezvoltarea rapidă a mediului online, dar subliniază totodată importanța protejării datelor personale ale utilizatorilor împotriva utilizării abuzive;

17.

este de părere că standardele comune privind jocurile de noroc online ar trebui să vizeze drepturile și obligațiile atât ale prestatorilor de servicii, cât și ale consumatorilor, asigurând un nivel înalt de protecție a cetățenilor și a consumatorilor, în special a minorilor și a altor persoane vulnerabile, precum și prevenirea publicității înșelătoare și excesive; încurajează asociațiile europene de operatori de jocuri de noroc să elaboreze și să adopte coduri de conduită de autoreglementare;

18.

solicită Comisiei să includă în recomandarea sa obligația operatorilor de jocuri de noroc de a promova utilizarea autorestricțiilor în momentul înregistrării, precum și în cazul unor pierderi repetate;

19.

recomandă introducerea unor standarde de securitate comune, uniforme, paneuropene privind identificarea electronică și serviciile transfrontaliere de verificare electronică; salută propunerea de directivă a Comisiei privind identificarea și autentificarea electronică, care va permite interoperabilitatea sistemelor naționale de identificare electronică, în cazul în care acestea există; solicită, prin urmare, raționalizarea și eficientizarea procedurilor de înregistrare și de identificare, în special pentru a asigura mecanisme eficient de identificare și a împiedica crearea de conturi multiple de către un singur jucător și accesul minorilor la site-urile de jocuri de noroc online; recomandă statelor membre să facă schimb de bune practici privind măsurile de executare – cum ar fi stabilirea de liste albe și negre de site-uri de jocuri de noroc ilegale, definirea de comun acord a unor soluții de plată sigure și care să poată fi urmărite și analizarea fezabilității unor măsuri de blocare a tranzacțiilor financiare – pentru a proteja consumatorii împotriva operatorilor ilegali;

20.

solicită statelor membre și operatorilor să încurajeze publicitatea responsabilă cu privire la jocurile de noroc online; salută inițiativa Comisiei de a adopta o recomandare privind publicitatea responsabilă cu privire la jocurile de noroc; solicită Comisiei să includă standarde comune minime care să asigure o protecție suficientă a consumatorilor vulnerabili; recomandă ca materialele publicitare să fie responsabile, să conțină avertizări clare cu privire la riscurile dependenței de jocurile de noroc, să nu fie excesive și să nu fie afișate pe conținuturi dedicate în mod specific minorilor sau în locuri în care există un risc ridicat de vizare a minorilor, cum este mai ales cazul publicității de pe platformele sociale;

21.

solicită definirea și aplicarea de măsuri pentru a permite copiilor și tinerilor să obțină cunoștințe digitale și să le dezvolte în continuare; consideră că introducerea unor cursuri școlare destinate tinerilor privind cele mai bune întrebuințări ale internetului ar putea să permită utilizatorilor să se protejeze mai bine împotriva dependenței de jocuri de noroc online;

22.

subliniază rolul important al educației, al serviciilor de consiliere și al părinților în sensibilizarea minorilor cu privire la jocurile de noroc online și consecințelor lor;

23.

invită Comisia și statele membre să introducă măsuri eficace pentru a atrage mai ales atenția tinerilor asupra pericolelor reprezentate de dependența de jocurile de noroc;

24.

solicită ca publicitatea responsabilă din punct de vedere social pentru jocurile de noroc online să fie permisă numai pentru produsele legale din acest domeniu; consideră că nu ar trebui niciodată permisă publicitatea pentru servicii de jocuri de noroc online prin exagerarea probabilității de câștig, astfel încât să se creeze falsa impresie că jocurile de noroc sunt o strategie rezonabilă pentru a îmbunătăți situația financiară a unei persoane; este de părere că publicitatea ar trebui să conțină informații clare privind consecințele dependenței de jocuri de noroc;

25.

subliniază că stabilirea unui format nedăunător de publicitate și a unor reguli privind diseminarea sa este esențială pentru a împiedica persoanele sub 18 ani să practice jocuri de noroc și pentru a combate comportamentele problematice legate de jocurile de noroc și dependența de jocurile de noroc;

26.

subliniază că măsurile de protecție a consumatorilor ar trebui să fie însoțite de o combinație de măsuri de executare preventive și reactive pentru a limita legătura cetățenilor cu operatorii neautorizați; subliniază importanța definirii în comun a noțiunii de operatori legali de jocuri de noroc, astfel încât statele membre, în conformitate cu legislația UE, să autorizeze numai operatorii care îndeplinesc cel puțin următoarele cerințe și care sunt, prin urmare, considerați a fi legali:

27.

este de părere că procesul de înregistrare ar trebui să includă, ca element caracteristic obligatoriu, limite maxime de pierdere stabilite și definite de jucător pentru o anumită perioadă de timp; consideră că acest element caracteristic ar trebui să fie prezent cel puțin în jocurile cu frecvență rapidă;

28.

subliniază faptul că, pe de o parte, furnizorii de jocuri de noroc online ar trebui să respecte întotdeauna legislația națională a statului membru în care își desfășoară activitatea și, pe de altă parte, că statele membre ar trebui să își mențină dreptul de a impune restricțiile pe care le consideră necesare și justificate pentru a combate jocurile de noroc online ilegale, pentru a pune în aplicare legislația națională și a împiedica accesul pe piață al furnizorilor ilegali;

29.

recunoaște că, în conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre au dreptul să stabilească modul de organizare și de reglementare a ofertei de servicii de jocuri de noroc online la nivel național și să aplice toate măsurile pe care le consideră necesare pentru combaterea serviciilor ilegale de jocuri de noroc, respectând principiile de bază din tratatele UE; recunoaște că aceste măsuri legislative trebuie să fie proporționale, consecvente, transparente și nediscriminatorii; observă că sunt necesare politici ale UE mai coerente pentru a aborda caracterul transfrontalier al jocurilor de noroc online;

30.

ia act de faptul că Comisia s-a adresat în scris mai multor state membre, solicitându-le informații detaliate cu privire la legislația națională în vigoare privind jocurile de noroc; invită Comisia continue dialogul cu statele membre; ia act de activitatea Comisiei privind cazurile de neîndeplinire a obligațiilor și plângerile depuse împotriva anumitor state membre; solicită Comisiei să continue să monitorizeze și să impună conformitatea legislației și a practicilor naționale cu legislația UE, în cooperare cu statele membre, și să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care par să încalce legislația UE; respectă decizia luată de statele membre în ceea ce privește crearea de monopoluri în acest sector, cu condiția ca, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, acestea să fie supuse unui control strict de către stat și să asigure un nivel deosebit de ridicat de protecție a consumatorilor, activitățile monopolurilor să fie coerente cu obiectivele de interes general și să reducă semnificativ oportunitățile de a juca jocuri de noroc;

31.

solicită Comisiei, statelor membre și grupului de experți privind serviciile de jocuri de noroc să stabilească măsuri și strategii coordonate, inclusiv schimburi de bune practici, pentru a analiza și a soluționa problema evitării plății impozitelor practicate de operatorii autorizați care prestează servicii de jocuri de noroc online pe piața UE, dar care au sediul social într-un paradis fiscal de pe teritoriul sau din afara teritoriului UE;

32.

ia act de riscurile prezentate de accesul consumatorilor la servicii ilegale de jocuri de noroc online; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze, ca parte a activității grupului de experți privind serviciile de jocuri de noroc, costurile sociale implicate de permiterea activităților reglementate de jocuri de noroc în comparație cu efectele negative cauzate de apelarea de către consumatori la operatori ilegali;

33.

subliniază că statele membre care optează să își deschidă sectorul jocurilor de noroc online trebuie să prevadă o procedură de autorizare transparentă și sigură din punct de vedere juridic, bazată pe criterii obiective și nediscriminatorii, care să respecte integral legislația UE și să asigure o protecție suficientă și strictă a consumatorilor;

34.

solicită grupului de experți privind serviciile de jocuri de noroc și Comisiei să faciliteze cât mai mult posibil fluxul de date dintre autoritățile de reglementare din statele membre pentru a face schimb de bune practici și de informații menite să faciliteze instituirea unui sistem comun de identificare a jucătorilor, adoptarea unor măsuri de executare împotriva operatorilor ilegali, creșterea protecției consumatorilor, publicitatea responsabilă, întocmirea de liste albe și liste negre, prevenirea aranjării meciurilor și stabilirea de mecanisme de autoexcludere care să includă, printre altele, limite financiare și de timp personale aplicabile în întreaga UE; invită Comisia să ia măsurile necesare pentru ca grupul de experți să beneficieze de cea mai amplă expertiză posibilă în desfășurarea activităților sale; îndeamnă statele membre să reia dialogul pe tema serviciilor de jocuri de noroc online în cadrul Grupului de lucru al Consiliului privind stabilirea și serviciile;

35.

solicită Comisiei să includă întotdeauna în grupurile de experți și în consultări specialiști în domeniul dependenței de jocurile de noroc și al practicării patologice a acestora;

36.

consideră că ar trebui consolidate la nivel european schimbul de bune practici și cooperarea dintre experții naționali din domeniul social și al sănătății specializați în practicarea patologică a jocurilor de noroc și comportamentele problematice legate de acestea;

37.

subliniază că, deși schimbul efectiv de informații între organele de anchetă este important pentru aplicarea cu succes a legii, acțiunile de combatere a aranjării meciurilor trebuie să respecte normele și legislația privind protecția datelor de la nivel național și european;

38.

încurajează statele membre ca, în cadrul grupului de experți, să coopereze îndeaproape cu Comisia și între ele pentru a-și coordona măsurile de combatere a prestării neautorizate de servicii transfrontaliere de jocuri de noroc și pentru a pune în aplicare planul de acțiune din Comunicarea Comisiei privind jocurile de noroc online;

39.

recunoaște că cooperarea dintre statele membre este esențială, dar subliniază că este, de asemenea, foarte important ca grupul de experți privind jocurile de noroc să lucreze în strânsă colaborare cu toate părțile interesate, inclusiv sectorul jocurilor de noroc și organizațiile consumatorilor;

40.

subliniază că este important ca grupul de experți să elaboreze proceduri mai transparente și simplificate care să elimine sarcinile administrative inutile pentru statele membre care ar putea spori inutil costurile pentru operatorii online legali din țările care aleg să își deschidă piețele; observă că reducerea sarcinilor administrative nu trebuie să compromită protecția consumatorilor;

41.

consideră că ar trebui luate măsuri în vederea armonizării regimurilor fiscale naționale pentru serviciile de jocuri de noroc, cu scopul de a preveni ca facilitățile fiscale disproporționale să favorizeze proliferarea și concentrarea serviciilor de jocuri de noroc online;

42.

îndeamnă autoritățile de reglementare naționale din statele membre care au ales să introducă sisteme de acordare a licențelor să facă schimb de bune practici care ar facilita aplicarea licențelor naționale pentru jocuri de noroc, inclusiv a standardelor tehnice privind echipamentele pentru jocurile de noroc; îndeamnă autoritățile de reglementare naționale competente să permită unei societăți de jocuri de noroc să-și desfășoare activitatea în jurisdicția lor numai în cazul în care societatea respectivă nu încalcă legea dintr-un alt stat membru, a cărui legislație nu a fost stabilită drept neconformă de către Curtea de Justiție;

43.

subliniază că jocurile de noroc online sunt un mediu nemonetar și că, având în vedere dependența față de părțile terțe care prestează servicii financiare, sunt necesare garanții suplimentare împotriva spălării de bani; subliniază necesitatea unei cooperări strânse între autoritățile naționale din domeniul jocurilor de noroc, poliția națională și autoritățile naționale de aplicare a legii pentru a preveni activitatea infracțională;

44.

solicită Comisiei, statelor membre și grupului de experți să ia măsuri eficace împotriva spălării de bani; salută, în acest context, propunerea de extindere a dispozițiilor Directivei privind combaterea spălării de bani pentru a include toate formele de jocuri de noroc și invită autoritățile naționale competente să asigure raportarea, în conformitate cu dispozițiile din directiva respectivă, a oricărei tranzacții suspectate de a avea o legătură potențială cu spălarea de bani sau cu altă activitate infracțională;

45.

solicită Consiliului să continue în mod rapid și ambițios negocierile referitoare la propunerea Comisiei de directivă privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (COM(2013)0045) și să abordeze toate tipurile de jocuri de noroc, inclusiv cele online, pentru a împiedica exploatarea activităților de pariuri sportive online în scopuri infracționale de spălare de bani;

46.

subliniază că sistemele de înregistrare solidă și de verificare neechivocă sunt instrumente-cheie în prevenirea oricărei utilizări abuzive a jocurilor de noroc online, precum spălarea de bani; observă că, pentru verificarea identității se poate profita de structurile online existente și în curs de elaborare, precum sistemele de verificare online ale băncilor și ale cărților de credit;

47.

consideră că toate societățile de jocuri de noroc online care desfășoară activități în UE trebuie să fie înregistrate ca entități legitime în UE;

48.

subliniază că toate statele membre trebuie să identifice și să desemneze o autoritate publică responsabilă pentru monitorizarea jocurilor de noroc online; subliniază că autoritatea respectivă va fi autorizată, de asemenea, să intervină în caz de jocuri de noroc online suspecte; consideră că societățile de jocuri de noroc ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a informa autoritatea cu privire la orice activitate suspectă de jocuri de noroc;

49.

subliniază că, având în vedere natura transnațională a aranjării meciurilor, combaterea sa impune o cooperare mai eficace între toate părțile interesate, inclusiv între autoritățile publice, agențiile de aplicare a legii, sectorul sportiv, operatorii de jocuri de noroc, autoritățile de reglementare a jocurilor de noroc, sportivi și suporteri, fiind necesar să se acorde atenție și activităților de educare și de prevenire pe această temă; salută, în acest sens, recenta acțiune pregătitoare din 2012 a Comisiei, care sprijină proiectele transnaționale de educare în scopul combaterii aranjării meciurilor; ia act de faptul că aranjarea meciurilor are loc atât pe piața jocurilor de noroc offline, cât și pe cea online și că, în majoritatea cazurilor, aranjarea meciurilor în contextul pariurilor online are loc prin intermediul operatorilor de jocuri de noroc stabiliți pe piețe nereglementate din afara UE;

50.

solicită adoptarea unui cod de conduită, ca parte a unei inițiative de autoreglementare, care să conțină o interdicție generală pentru întregul personal (în special jucători, antrenori, arbitri, medici și tehnicieni, proprietari și manageri de club) implicat în evenimentele sportive care poate influența direct rezultatele de a paria pe propriile meciuri sau evenimente; în acest context, subliniază, de asemenea, necesitatea unor sisteme stricte și fiabile de verificare a vârstei și a identității la nivelul statelor membre; solicită organizațiilor sportive să utilizeze campanii de educare și coduri de conduită pentru a educa, de la o vârstă fragedă, sportivii, arbitrii și responsabilii cu privire la ilegalitatea manipulării rezultatelor sportive;

51.

recunoaște că eforturile de combatere, de exemplu prin coduri de conduită, a implicării organizațiilor sportive în activități de corupție precum aranjarea meciurilor sau spălarea de bani trebuie să vizeze toate grupurile de părți interesate (responsabili, proprietari, manageri, agenți, jucători, arbitri și suporteri) și toate organizațiile (cluburi, ligi, federații etc.);

52.

invită statele membre să acorde mai multă prioritate prevenirii corupției în sport și subliniază necesitatea unui accent sporit pe aplicarea legii în această privință; solicită adoptarea la nivel național a unor măsuri eficace de prevenire a conflictelor de interese, în special prin împiedicarea tuturor părților interesate din domeniul sportului să plaseze pariuri cu privire la competițiile în care sunt implicate; solicită tuturor organismelor de reglementare din domeniul sportului să se angajeze să urmeze practici de bună guvernanță pentru a reduce riscul de a deveni victime ale aranjării meciurilor; solicită Comisiei, în acest context, să țină cont de activitatea Consiliului Europei privind evaluarea riscurilor anumitor tipuri de pariuri și să evalueze eventualele riscuri ale pariurilor sportive atunci când este posibil să se parieze pe anumite pariuri în timpul unei competiții și să ia măsurile care se impun;

53.

solicită federațiilor sportive și operatorilor de jocuri de noroc să includă, într-un cod de conduită, o interdicție a pariurilor privind așa-zisele evenimente negative, precum cartonașele galbene, loviturile de pedeapsă sau loviturile libere, din timpul unui meci sau al unui eveniment; invită statele membre și operatorii de jocuri de noroc să interzică toate formele de pariuri la evenimentele sportive în direct, deoarece acestea s-au dovedit a fi foarte vulnerabile la aranjarea meciurilor și, prin urmare, constituie un risc la adresa integrității sportive;

54.

solicită instituirea unei obligații de cooperare și de schimb de informații privind activitățile suspecte atât la nivel național, cât și la nivel european, între organismele sportive, autoritățile publice, Europol și Eurojust, pentru a combate activitățile infracționale transfrontaliere din domeniul jocurilor de noroc online;

55.

salută intenția Comisiei de a promova un schimb mai intens de bune practici în ceea ce privește combaterea aranjării meciurilor; subliniază importanța sprijinului acordat de Uniunea Europeană pentru activitatea în curs de desfășurare în cadrul Consiliului Europei referitoare la negocierea unei convenții internaționale privind protecția și promovarea integrității sportului; subliniază că aranjarea meciurilor nu are întotdeauna loc în contextul pariurilor și că este necesar să se combată și această latură a aranjării meciurilor care nu are legătură cu pariurile și care afectează, de asemenea, integritatea sportului; subliniază necesitatea unei cooperări consolidate la nivelul UE și la nivel mondial în vederea combaterii aranjării meciurilor; invită Comisia să ia inițiativa în ceea ce privește crearea unei platforme mondiale pentru schimbul de informații și de bune practici și coordonarea acțiunilor comune de prevenire și executare între autoritățile de reglementare, organizațiile sportive, autoritățile polițienești și judiciare și operatorii de jocuri de noroc;

56.

consideră că aplicarea unei politici consecvente de sancțiuni penale este esențială pentru o abordare paneuropeană a reglementării sectorului jocurilor de noroc online și, în acest scop, îndeamnă statele membre să ia măsurile necesare pentru ca manipularea frauduloasă a rezultatelor pentru obținerea de foloase financiare sau de alte avantaje să fie interzisă prin incriminarea oricărei amenințări la adresa integrității competițiilor, inclusiv a celor legate de operațiunile de pariere; îndeamnă Comisia să ia măsuri la nivelul UE pentru a combate jocurile de noroc online nereglementate și a sprijini lupta împotriva aranjării meciurilor;

57.

recunoaște că, în unele state membre, jocurile de noroc și loteriile reprezintă o sursă importantă de venituri care pot fi direcționate spre activități caritabile și de binefacere, opere culturale, sportul de masă, cursele hipice și sectorul hipic; în plus, subliniază importanța acestei contribuții durabile și a rolului specific care ar trebui să fie recunoscută în cadrul dezbaterilor de la nivel european; își reafirmă poziția potrivit căreia pariurile sportive constituie o formă de utilizare comercială a competițiilor sportive; recomandă, respectând totodată pe deplin competența statelor membre în acest domeniu, protejarea competițiilor sportive față de orice fel de utilizare comercială neautorizată, mai ales prin recunoașterea drepturilor de proprietate ale organizatorilor competițiilor sportive, nu numai pentru a garanta un profit financiar echitabil în beneficiul tuturor nivelurilor sportului profesionist și amator, ci și pentru a consolida lupta împotriva fraudei în sport, în special a aranjării meciurilor;

58.

solicită mai multă cooperare la nivel european, sub coordonarea Comisiei, pentru a identifica și a interzice operatorii de pariuri online implicați în activități ilegale, precum, printre altele, aranjarea meciurilor sau pariurile privind competiții în care sunt implicați minori și se așteaptă ca sectorul jocurilor de noroc online să respecte această interdicție prin autoreglementare;

59.

îndeamnă statele membre să ia în considerare interzicerea tuturor formelor de aranjare a unei acțiuni specifice din cadrul unei competiții sportive, precum jocurile de noroc privind cornerele, loviturile libere, repunerea mingii în joc și cartonașele galbene, deoarece acestea s-au dovedit a fi foarte vulnerabile la aranjarea meciurilor;

60.

invită Comisia să introducă un sistem european de alertă pentru autoritățile de reglementare a pariurilor pentru ca acestea să facă rapid schimb de informații cu privire la competițiile sportive aranjate;

61.

salută proiectele de educație transnaționale de combatere a aranjării meciurilor la nivel mondial;

62.

subliniază că sportivii au nevoie de mecanisme de protecție eficace pentru a contracara influențele de corupere, printre care garantarea integrității morale și fizice a sportivilor, condiții adecvate de muncă, precum și garantarea salariilor sau a remunerațiilor, inclusiv interdicții de participare la anumite niveluri de competiție pentru organizațiile sportive care nu îndeplinesc în mod regulat aceste obligații față de sportivi;

63.

subliniază că alegațiile privind aranjarea meciurilor sunt judecate adesea în instanțe publice, precum și prin arbitraj sportiv și că, în cadrul ambelor proceduri, trebuie să se respecte normele procedurale minime internaționale, astfel cum se prevede la articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;

64.

solicită reglementarea strictă sau interzicerea, după efectuarea unei evaluări la nivelul fiecărui stat membru, a formelor periculoase de jocuri de noroc;

65.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

9.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/52

—

având în vedere articolul 2, respectiv articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolul 21 alineatul (1), respectiv articolul 22 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere studiul EUROMOSAIC al Comisiei Europene, care atestă dispariția unor limbi europene, deoarece mecanismele în vigoare actualmente nu permit salvgardarea lor,

—

având în vedere Convenția Unesco din 17 octombrie 2003 pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, care include tradițiile și expresiile orale, printre care și limba, ca vector al patrimoniului cultural imaterial,

—

având în vedere Convenția Unesco pentru protecția și promovarea diversității expresiilor culturale din 20 octombrie 2005,

—

având în vedere Atlasul Unesco al limbilor aflate în pericol din lume,

—

având în vedere Rezoluția Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei din 18 martie 2010, intitulată „Limbile minorităților: o contribuție la dezvoltarea regională” (301/2010) (1),

—

având în vedere Raportul 12423/2010, Decizia nr. 1769/2010, respectiv Recomandarea nr. 1944/2010 ale Consiliului Europei,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 septembrie 2008 intitulată „Multilingvismul: un avantaj pentru Europa și un angajament comun” (COM(2008)0566),

—

având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (2),

—

având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor privind protecția și dezvoltarea minorităților lingvistice istorice în contextul Tratatului de la Lisabona (3),

—

având în vedere Rezoluția Consiliului din 21 noiembrie 2008 privind o strategie europeană în favoarea multilingvismului (4),

—

având în vedere Carta europeană a limbilor regionale și minoritare din 5 noiembrie 1992 a Consiliului Europei,

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Lingvistice (1996),

—

având în vedere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale (1995),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2004 privind protejarea și promovarea diversității culturale: rolul regiunilor europene și al organizațiilor internaționale ca Unesco și Consiliul Europei (5) și Rezoluția sa din 4 septembrie 2003 referitoare la limbile regionale și mai puțin răspândite din Europa – limbile minorităților din UE – în contextul extinderii UE și al diversității culturale (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2003 referitoare la rolul autorităților regionale și locale în construcția europeană (7), care face trimitere la diversitatea lingvistică din Europa,

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la multilingvism: un avantaj pentru Europa și un angajament comun” (8),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 25 septembrie 2008 privind media pentru comunitate în Europa (9),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0239/2013),

A.

întrucât Tratatul de la Lisabona conferă mai multă forță obiectivului de salvgardare și promovare a patrimoniului cultural și lingvistic al Uniunii Europene în întreaga sa diversitate;

B.

întrucât diversitatea lingvistică și culturală constituie unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene, consfințit la articolul 22 din Carta drepturilor fundamentale: „Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă și lingvistică”;

C.

întrucât diversitatea lingvistică este recunoscută ca un drept al cetățenilor la articolele 22 și 23 din Carta drepturilor fundamentale, ceea ce înseamnă că încercarea de a institui exclusivitatea unei limbi constituie o restrângere și o încălcare a valorilor fundamentale ale Uniunii;

D.

întrucât limbile amenințate de dispariție ar trebui considerate drept parte a patrimoniului cultural european, și nu un instrument pentru aspirațiile politice, etnice sau teritoriale;

E.

întrucât toate limbile din Europa sunt egale ca valoare și demnitate, sunt parte integrantă din culturile și civilizațiile acesteia și contribuie la îmbogățirea umanității;