26.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/1

26.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/2

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Politica externă a UE în domeniul aviației – abordarea provocărilor viitoare” (COM(2012)0556),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2011 referitoare la acordurile internaționale privind transportul aerian încheiate în conformitate cu Tratatul de la Lisabona (1),

—

având în vedere decizia sa din 20 octombrie 2010 referitoare la revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană („acordul-cadru”) (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 privind acordul aerian UE-SUA (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2007 referitoare la stabilirea unui spațiu aerian comun european (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2006 referitoare la dezvoltarea agendei politicii externe comunitare în domeniul aviației (5),

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 90, articolul 100 alineatul (2) și articolul 218,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism, precum și avizele Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0172/2013),

A.

întrucât domeniul aviației este un sector economic în creștere rapidă, atât în cadrul Uniunii, cât și în afara acesteia, în special în Asia și în Orientul Mijlociu;

B.

întrucât domeniul aviației are de jucat un rol important în conectarea oamenilor și a întreprinderilor în interiorul Uniunii și la nivel mondial, în special în cadrul piețelor în curs de dezvoltare;

C.

întrucât, începând cu 2012, companiile aeriene europene au implementat și programat reduceri de peste 20 000 de locuri de muncă;

D.

întrucât partenerii sociali europeni din sectorul aviației au convenit asupra faptului că este nevoie de o acțiune coordonată și cuprinzătoare la nivel internațional, în contextul dialogului privind impactul crizei mondiale în domeniul aviației civile, ce a avut loc la 29 ianuarie 2013;

E.

întrucât Comunicarea Comisiei din 2005 a jucat un rol important în elaborarea politicii externe a Uniunii în domeniul aviației;

F.

întrucât, în contextul evoluțiilor din ultimii șapte ani, este adecvată o revizuire suplimentară,

1.

subliniază progresul înregistrat în crearea unei piețe regionale unice și deschise la nivelul Uniunii și, simultan, în conceperea unei abordări comune a Uniunii față de politica sa externă în domeniul aviației;

2.

salută comunicarea Comisiei, care oferă, la momentul potrivit, o analiză a situației actuale și a progreselor realizate din 2005 în ceea ce privește politica externă în domeniul aviației, precum și a provocărilor cu care se confruntă sectorul aviației din Uniune pe o piață mondială a aviației extrem de competitivă;

3.

subliniază rolul central pe care îl joacă domeniul aviației în cadrul economiei Uniunii, îndeosebi în ceea ce privește creșterea economică și locurile de muncă, având în vedere că acest sector asigură existența a peste cinci milioane de locuri de muncă în Europa și reprezintă 2,4 % din PIB-ul Uniunii, contribuind, în același timp, la conectarea Uniunii cu restul lumii; subliniază necesitatea menținerii unui sector al aviației puternic și competitiv în cadrul Uniunii;

4.

consideră că s-au înregistrat progrese importante în ceea ce privește definirea și punerea în aplicare a mecanismelor și a sistemelor Uniunii, precum cerul unic european (SES), Programul de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR), Inițiativa „cer curat”, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) și sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru îmbunătățirea siguranței și îndeplinirea cerințelor pasagerilor; consideră că în aceste domenii trebuie să se înregistreze progrese suplimentare;

5.

este preocupat totuși de întârzierea punerii în aplicare a SES și a SESAR, având în vedere costurile inutile pe care le impune această întârziere companiilor aeriene și clienților lor; sprijină Comisia în inițiativa sa de a pune în aplicare sancțiuni împotriva statelor membre care nu au respectat termenul-limită stabilit pentru decembrie 2012 și care nici nu au înregistrat progrese în ceea ce privește blocurile funcționale ale spațiului aerian (FAB);

6.

solicită Comisiei și statelor membre să continue în mod activ implementarea SES și a SESAR; observă că dezvoltarea SES, în momentul în care va fi implementat pe deplin, va avea drept rezultat crearea unor posibilități semnificative de ocupare directă și indirectă a forței de muncă;

7.

subliniază că aceste programe ale Uniunii au un rol important nu doar pentru piața internă, ci și pentru politica externă; consideră că finalizarea și punerea în aplicare a acestor instrumente va contribui la consolidarea poziției industriei Uniunii pe piața mondială competitivă;

8.

subliniază importanța revizuirii actuale a Regulamentului privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu avionul și sprijină o legislație europeană solidă și profund accesibilă consumatorilor;

9.

este conștient că impactul crizei financiare diferă între regiuni la nivel mondial; consideră că din această cauză companiile aeriene din Uniune se confruntă cu provocări în materie de competitivitate, iar acordurile bilaterale privind serviciile aeriene nu sunt întotdeauna cea mai bună soluție pentru a combate restricțiile de pe piață sau subvențiile inechitabile;

10.

consideră că, deoarece nu s-a ajuns încă la o politică externă globală în domeniul aviației, în ciuda eforturilor depuse în ultimii șapte ani, ar trebui aplicată cât mai curând posibil o abordare a Uniunii mai coordonată, care include obiective mai ambițioase, pentru a crea condiții de concurență echitabilă și deschisă;

11.

este de părere că convergența europeană în materie de reglementare constituie un element-cheie pentru o poziție puternică a Europei pe piața mondială și pentru interacțiunile cu țările terțe;

12.

salută progresele înregistrate în ceea ce privește cei trei piloni ai politicii din 2005; principiul denumirii Uniunii este în prezent recunoscut în peste 100 de țări terțe; aproape 1 000 de acorduri bilaterale privind serviciile aeriene au fost aliniate cu legislația Uniunii, asigurându-se, prin urmare, securitatea juridică; regretă că importanți parteneri, inclusiv China, India și Africa de Sud, nu au acceptat încă aceste principii;

13.

subliniază că implementarea politicii externe a Uniunii în domeniul aviației a contribuit la maximizarea potențialului pieței unice, în sensul facilitării consolidării industriei aviației din Uniune într-un moment în care globalizarea necesită actori economici mai puternici care să reziste concurenței străine;

14.

subliniază că este dezvoltat un spațiu aerian comun în creștere cu țările învecinate; consideră că aceste acorduri au creat beneficii economice importante; salută eforturile semnificative depuse pentru a alinia diferite cadre de reglementare cu legislația Uniunii în domenii precum siguranța, securitatea, gestionarea traficului aerian, mediul, drepturile pasagerilor, reglementarea economică și aspectele sociale;

15.

salută acordul cuprinzător privind transportul aerian dintre UE și Statele Unite și impactul pozitiv al acestuia asupra ambelor economii, precum și cele aproximativ 80 000 de noi locuri de muncă create în primii cinci ani;

16.

consideră că o politică externă solidă a Uniunii în domeniul aviației vizând cele mai importante piețe de creștere în ceea ce privește zborurile pe distanțe lungi, în special în regiunea Asia-Pacific, ar deschide companiilor aeriene din Uniune noi oportunități economice;

17.

subliniază că negocierile cu unii parteneri-cheie, precum Brazilia, nu sunt încă încheiate și că acordurile extinse privind serviciile aeriene cu aceste țări ar putea genera beneficii economice substanțiale;

18.

subliniază că încă mai sunt de îndeplinit unele cerințe din Rezoluția Parlamentului din 2006; subliniază, în special, necesitatea de a promova standarde internaționale adecvate privind siguranța și securitatea, de a asigura un tratament egal pentru operatorii de transport aerian din Uniune și din afara ei și de a atenua efectele negative asupra mediului;

19.

subliniază importanța unor instrumente precum sistemul Comitetului mixt în vederea elaborării unor abordări comune în ceea ce privește aspecte specifice domeniului aviației;

20.

salută atingerea altor puncte menționate în Rezoluția din 2006, precum extinderea responsabilităților AESA;

21.

observă o creștere semnificativă a traficului către, din și în regiunea Asia-Pacific, care reflectă tendința sa de creștere economică; este îngrijorat de posibilitatea ca, în cazul în care nu se acționează, companiile și întreprinderile aeriene din Uniune să rateze marile oportunități din această parte a lumii, pe de o parte, și să își piardă capacitatea de a genera profituri, pe de altă parte;

22.

observă, de asemenea, că poziția la nivel mondial a operatorilor de transport aerian din afara Uniunii a fost consolidată prin acordarea de subvenții și prin investiții publice masive în aeronave și infrastructură care au fost efectuate în diverse părți ale Orientului Mijlociu, în Orientul Îndepărtat și în America de Sud;

23.

subliniază schimbările semnificative de pe piața internă a Uniunii ca urmare a cotei crescute a operatorilor de transport aerian la preț redus; consideră că, fără a aduce atingere concurenței, cele două modele de afaceri ar putea găsi soluții pentru a se completa reciproc atunci când se confruntă cu provocările de pe piața externă;

24.

subliniază faptul că prețurile extrem de mici la bilete oferite de o parte dintre operatorii de transport aerian la preț redus sunt compensate de companii prin practici neloiale în ceea ce privește condițiile de muncă, precum standarde legale precare în domeniul social și al muncii pentru personal; de asemenea, subliniază că investițiile minime în standarde de siguranță și subvențiile regionale nejustificate par să aibă rolul lor în cadrul acestui proces de stabilire a prețului biletelor;

25.

atrage atenția asupra faptului că există o concurență puternică în rândul companiilor aeriene ca urmare a prezenței operatorilor de transport aerian la preț redus, un segment care reprezintă 40 % din oferta de pe piața aviației în Uniune; subliniază că, în cazul în care un stat membru a ratificat Convențiile nr. 87 și nr. 98 ale OIM, companiile aeriene trebuie să respecte drepturile fundamentale prevăzute în aceste convenții privind libertatea de întrunire, precum și recunoașterea reprezentanților lucrătorilor și a contractelor colective de muncă, iar respectarea acestor norme trebuie controlată și încălcările trebuie sancționate;

26.

subliniază importanța nodurilor aeroportuare, inclusiv a dezvoltării de noduri aeroportuare secundare, specializate și multiple, precum și nevoia urgentă de investiții publice și private pe termen lung în infrastructura aeroporturilor în vederea sporirii capacităților, de exemplu prin construirea de noi piste, fiind necesară de asemenea o utilizare mai eficientă a infrastructurii existente – inclusiv a aeroporturilor regionale, spre exemplu în zona Mediteranei și la frontierele estice ale Uniunii – printr-o mai bună alocare a sloturilor;

27.

subliniază că operatorilor de transport aerian din Uniune le este împiedicată competitivitatea la nivel mondial din cauza unor factori precum lipsa unor condiții echitabile de concurență cauzată, de exemplu, de diferite impozite naționale, aeroporturi congestionate, taxe mari de management al traficului aerian (ATM) și de aeroport, ajutoarele de stat primite de concurenți, costul emisiilor de carbon, aplicarea unor standarde sociale mai scăzute și a unor norme diferite privind ajutoarele de stat în afara Uniunii;

28.

consideră că acești factori reprezintă obstacole potențiale în calea creșterii și a ocupării locurilor de muncă;

29.

solicită Comisiei să realizeze un studiu privind comisioanele, impozitele, prelevările și taxele disparate din statele membre impuse călătoriilor aeriene și impactul lor asupra prețului biletelor și profiturilor companiilor aeriene, precum și un studiu referitor la un eventual ajutor de stat primit de concurenții la nivel mondial și impactul său asupra companiilor aeriene din Uniune;

30.

salută noile norme ale Uniunii privind securitatea socială pentru lucrătorii mobili;

31.

este de părere că politica externă în domeniul aviației ar trebui să respecte pe deplin principiul reciprocității, inclusiv în ceea ce privește accesul pe piață, precum și principiul deschiderii și concurenței loiale, în condiții de concurență echitabile, și ar trebui să aibă două obiective principale: să aducă beneficii consumatorilor și întreprinderilor și să sprijine eforturile companiilor aeriene și ale aeroporturilor din Uniune de a-și păstra poziția de lideri mondiali;

32.

subliniază, prin urmare, faptul că acordurile de transport aerian cu țările vecine și cu partenerii care împărtășesc aceleași valori trebuie să cuprindă un cadru de reglementare pentru o concurență loială;

33.

solicită să se utilizeze în continuare proceduri în vederea negocierii de acorduri globale în domeniul aviației la nivelul Uniunii, bazate pe unitatea europeană și autorizate de Consiliu;

34.

solicită Comisiei să promoveze și să apere interesele Uniunii în cadrul acordurilor, să prezinte și să împărtășească standarde, valori și bune practici ale Uniunii;

35.

solicită o mai mare cooperare și coordonare între Comisie și statele membre la negocierea acordurilor privind serviciile aeriene cu parteneri strategici, pentru a spori influența Uniunii și șansele acesteia de acces la noi piețe;

36.

solicită Comisiei să includă în acorduri globale condițiile de reglementare privind siguranța, securitatea, drepturile pasagerilor, formarea și certificarea personalului;

37.

solicită Comisiei să finalizeze negocierile în curs cu țările vecine, precum Ucraina, Liban, Tunisia, Azerbaidjan și Algeria; subliniază că proximitatea acestor țări și a piețelor lor și creșterea economică ce s-a produs recent în unele dintre acestea pot fi considerate drept o oportunitate de creștere pentru aeroporturile regionale și secundare din Uniune; este de părere că, având în vedere volumul mare de capacitate pe aeroporturile regionale, aceste aeroporturi pot avea rolul lor în reducerea congestionării pe principalele noduri aeroportuare europene, făcându-le astfel mai competitive la nivel mondial;

38.

solicită Consiliului să transfere Comisiei, de la caz la caz, mandate pentru negociere cu celelalte țări vecine, cum ar fi Turcia, Armenia și Libia;

39.

consideră că Uniunea ar trebui să adopte o abordare individualizată în relațiile sale cu parteneri-cheie și solicită Comisiei să finalizeze, cât mai curând posibil, negocierea unor acorduri globale privind transportul aerian, inclusiv cu Australia și Brazilia, iar Consiliului să confere Comisiei un mandat pentru negocierea unor astfel de acorduri cu economii cu dezvoltare rapidă, precum China, India, ASEAN și țările din Golf;

40.

este de părere că un eventual acord viitor privind comerțul și investițiile între Uniune și SUA ar afecta, de asemenea, domeniul aviației; prin urmare, consideră că Comisia ar trebui să furnizeze suficiente informații astfel încât negocierile viitoare să fie monitorizate îndeaproape de către Parlament;

41.

subliniază necesitatea de a realiza pe deplin obiectivele stabilite în acordurile de transport aerian încheiate cu parteneri strategici, în special Statele Unite și Canada, inclusiv eliminarea restricțiilor privind controlul și deținerea companiilor aeriene de către acționari străini; solicită luarea unor măsuri pentru depășirea dezechilibrului actual dintre capacitatea companiilor aeriene din Uniune de a întreprinde operațiuni de cabotaj pe piața SUA și capacitatea companiilor aeriene americane de a face același lucru în Europa; subliniază că investițiile internaționale încrucișate contribuie la dinamismul economic al sectorului aviației și, în acest sens, invită Comisia să promoveze un cadru juridic internațional propice dezvoltării și sprijinirii unor astfel de investiții, precum și promovării unei politici active de stabilire a unor norme și a unor bune practici în domeniul investițiilor internaționale;

42.

este de părere că acordurile bilaterale pot contribui în mod semnificativ la elaborarea unei politici externe în domeniul aviației, dar subliniază în același timp importanța unei abordări comune a Uniunii;

43.

subliniază importanța concurenței loiale și deschise în toate activitățile legate de serviciile aviatice; solicită includerea unor clauze standard de „concurență loială” în acordurile bilaterale privind serviciile aviatice;

44.

solicită Comisiei să definească, iar statelor membre să aplice un set minim de cerințe juridice standard ale Uniunii, în special în ceea ce privește cooperarea în domeniul reglementării, standardele privind munca și mediul și drepturile pasagerilor, care să fie incluse în acordurile bilaterale, cu un scop clar de creare de oportunități și de înlăturare a barierelor pentru companiile aeriene din Uniune;

45.

solicită Comisiei să propună o revizuire urgentă sau o înlocuire a Regulamentului (CE) nr. 868/2004 privind protecția împotriva subvenționării și practicilor tarifare neloiale care cauzează prejudicii operatorilor de transport aerian comunitari (6);

46.

sprijină propunerile Comisiei vizând garantarea unei concurențe libere și loiale în cadrul relațiilor și al acordurilor cu țările terțe și elaborarea de noi instrumente de apărare comercială, mai bine adaptate și mai eficiente, de combatere a practicilor neloiale, precum discriminarea, aplicarea inconsecventă a cadrului reglementar și lipsa de transparență în rapoartele financiare ale întreprinderilor, care pot conduce la denaturarea concurenței;

47.

invită Comisia să se angajeze într-un dialog cu statele din Golf în vederea îmbunătățirii transparenței și protejării concurenței loiale;

48.

subliniază că Federația Rusă refuză să respecte acordul privind eliminarea treptată a redevențelor pentru survolurile siberiene la care s-a ajuns în cadrul aderării Federației Ruse la OMC în 2011; consideră că, deoarece operatorilor din UE li se impun condiții discriminatorii pe termen lung prin aceste taxe ilegale pentru tranzit, Uniunea ar trebui să poată să ia măsuri reciproce prin refuzarea sau limitarea tranzitului către teritoriile sale sau, în general, prin stabilirea oricărei măsuri asociate cu utilizarea spațiului aerian al Uniunii pentru operatorii aerieni din Federația Rusă în vederea eliminării taxelor sus-menționate care sunt ilegale, dat fiind faptul că încalcă acordurile internaționale (Convenția de la Chicago); solicită, așadar, Comisiei și Consiliului să analizeze măsurile posibile pentru a asigura reciprocitatea în legătură cu utilizarea spațiului aerian între Federația Rusă și Uniune;

49.

subliniază faptul că o politică ambițioasă a Uniunii privind protecția drepturilor călătorilor cu avionul poate aduce companiilor aeriene din Uniune un avantaj de calitate în ceea ce privește concurența la nivel mondial; invită Comisia să adopte în continuare măsuri pentru a promova standardele înalte ale Uniunii în domeniul drepturilor călătorilor cu avionul și să monitorizeze transpunerea și aplicarea lor;

50.

solicită Comisiei să elaboreze, cât mai curând posibil, un nou cadru de reglementare privind punerea în aplicare a cerului unic european, bazat pe o abordare descendentă, inclusiv un mecanism pentru o mai bună cooperare între furnizorii europeni de servicii de navigație aeriană, și să furnizeze condițiile necesare pentru a se începe implementarea SESAR;

51.

invită Consiliul să adopte o poziție finală privind poziția din 5 mai 2010 a Parlamentului European referitoare la propunerea de directivă privind taxele de securitate aviatică (7) care a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare de 96 % în Parlamentul European și este blocată încă în Consiliu;

52.

consideră că Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) are un rol important de jucat în dezvoltarea unor cadre de reglementare pentru sectorul aviației de la nivel mondial, de exemplu, în liberalizarea drepturilor de proprietate și a controlului asupra companiilor aeriene și în asigurarea interoperabilității globale în gestionarea traficului aerian; încurajează OACI să continue să dezvolte măsuri bazate pe piață la nivel mondial pentru a reduce zgomotul în aeroporturi și pentru a limita toate emisiile de gaze cu efect de seră relevante; consideră esențial ca un acord privind o abordare la nivel mondial să fie atins cât mai curând posibil la nivelul OACI;

53.

solicită să se acorde Comisiei mandate de negociere în vederea clarificării și consolidării reprezentării Uniunii în cadrul OACI;

54.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

26.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/7

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1233/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea anumitor orientări în domeniul creditelor la export care beneficiază de susținere oficială și de abrogare a Deciziilor 2001/76/CE și 2001/77/CE (1),

—

având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei din 14 martie 2013 de modificare a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1233/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea anumitor orientări în domeniul creditelor la export care beneficiază de susținere oficială (C(2013)1378),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la finanțarea comerțului și a investițiilor pentru IMM-urile din UE: facilitarea accesului la credite pentru sprijinirea internaționalizării (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în conformitate cu Strategia Europa 2020 (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 privind politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale (7),

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2010/C 83/02),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 12 decembrie 2011 (COM(2011)0886),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010 intitulată „Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană” (COM(2010)0573),

—

având în vedere declarația Consiliului European din 26 iunie 2012 intitulată „Cadrul strategic al UE și planul de acțiune privind drepturile omului și democrația” (11855/2012),

—

având în vedere documentul de informare al departamentului tematic din cadrul Parlamentului privind criteriile de referință în domeniul drepturilor omului pentru politica externă a UE (EXPO/B/DROI/2011/15),

—

având în vedere Principiile directoare ale ONU din 16 iunie 2011 privind activitățile comerciale și drepturile omului (HR/PUB/11/04, 2011 Organizația Națiunilor Unite),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 16 aprilie 2013 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului în ceea ce privește dezvăluirea informațiilor nefinanciare și privind diversitatea de către anumite societăți și grupuri mari (COM(2013)0207),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0193/2013),

A.

întrucât programele de credit la export ale statelor membre reprezintă un instrument important pentru multiplicarea oportunităților comerciale și de afaceri pentru întreprinderile europene;

B.

întrucât Regulamentul (UE) nr. 1233/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea anumitor orientări în domeniul creditelor la export care beneficiază de susținere oficială stabilește obligații pentru statele membre de a raporta anual Comisiei, prevăzând totodată delegarea de competențe Comisiei, ceea ce duce la transpunerea cât mai rapidă în legislația UE a modificărilor intervenite în mecanismele OCDE;

C.

întrucât, potrivit articolului 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „politica comercială comună se desfășoară în cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a Uniunii”;

D.

întrucât principiile în baza cărora Uniunea își organizează relațiile cu țările din lume și orientările pentru acțiunile întreprinse de Uniune pe scena internațională sunt incluse la articolele 3 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), care este un acord cu caracter obligatoriu încheiat între statele membre;

E.

întrucât în Comunicarea din decembrie 2011 a Comisiei și a Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate se afirmă că „întreprinderile europene ar trebui încurajate să dea dovadă de diligența necesară pentru a se asigura că activitățile lor respectă drepturile omului, indiferent de locul în care se desfășoară”;

F.

întrucât în Cadrul strategic ale UE și planul de acțiune privind drepturile omului și democrația, adoptat de Consiliul European, se afirmă că UE va promova drepturile omului în toate domeniile fără excepție în care desfășoară acțiuni externe;

G.

întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este un document cu caracter obligatoriu care trebuie respectat de instituțiile UE și de statele membre ale UE, cu excepția statelor membre care beneficiază de o clauză de neparticipare, atunci când pun în aplicare legislația UE și întrucât în strategia Comisiei pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei se afirmă explicit faptul că aceasta se aplică acțiunilor externe ale UE;

H.

întrucât Uniunea și statele sale membre au salutat Principiile directoare ale ONU privind activitățile comerciale și drepturile omului în care, la principiul 4 referitor la relațiile dintre stat și mediul de afaceri, sunt menționate în mod explicit agențiile de credit la export;

I.

întrucât sprijinul sub formă de credite la export este deseori acordat unor proiecte de anvergură care întâmpină dificultăți în accesul la credite comerciale din cauza unor riscuri ridicate de natură comercială, politică, economică sau de mediu, pe care agențiile de credit la export (ACE) trebuie să le evalueze și să le includă în preț în mod corespunzător;

J.

întrucât, la 14 martie 2013, Comisia a propus un regulament delegat de modificare a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1233/2011,

1.

salută eforturile depuse de Comisie pentru a crea un cadru de raportare anuală de către statele membre cu privire la activitățile lor de creditare la export desfășurate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1233/2011, cu scopul de a spori gradul de transparență la nivelul UE; subliniază că obiectivul principal al acestei raportări îl reprezintă monitorizarea respectării de către agențiile de credit la export ale statelor membre a normelor internaționale aplicabile creditelor la export și a obligațiilor UE conținute în tratat;

2.

confirmă recepționarea neoficială la 14 decembrie 2012 a primului raport anual al Comisiei privind activitățile de creditare la export ale statelor membre, în care se evaluează răspunsurile a 20 dintre cele 27 de state membre care mențin programe active de creditare la export, precum și recepționarea rapoartelor acestor state membre sub formă de anexe; între timp, Comisia a aprobat aceste documente în vederea publicării lor, pentru a îndeplini obiectivul regulamentului subiacent – sporirea gradului de transparență;

3.

salută faptul că în raportul Comisiei se prezintă clar amploarea și importanța activităților de creditare la export desfășurate de statele membre în 2011, care reprezintă o expunere totală de peste 250 de miliarde EUR, inclusiv 260 de tranzacții în legătură cu care sunt consemnate importante implicații de mediu, și care constituie oportunități comerciale și de afaceri semnificative pentru întreprinderile europene;

4.

recunoaște că, în rapoartele lor anuale de activitate, statele membre au pus la dispoziția Comisiei informațiile financiare și operaționale privind creditele la export prevăzute la punctul 1 al anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1233/2011;

5.

subliniază, în ceea ce privește amploarea activităților de creditare la export ale statelor membre, importanța considerentului (4) din Regulamentul (UE) nr. 1233/2011, în care se face apel la respectarea dispozițiilor generale ale Uniunii în domeniul acțiunii externe, cum ar fi consolidarea democrației, respectarea drepturilor omului și coerența politicii de dezvoltare, precum și combaterea schimbărilor climatice; reamintește, în acest sens, importanța cerințelor specifice de raportare formulate în anexa I din regulament pentru a permite Comisiei și Parlamentului să efectueze o evaluare a modului în care sunt respectate aceste obiective;

6.

subliniază că rapoartele anuale ale statelor membre, precum și evaluarea acestor rapoarte de către Comisie nu răspund încă intenției Parlamentului de a fi în măsură să aprecieze dacă activitățile de creditare la export ale statelor membre respectă obiectivele de politică externă ale Uniunii, obiective consacrate la articolele 3 și 21 din TUE, precum și modul în care trebuie tratate riscurile de mediu la calcularea primelor de către ACE;

7.

salută disponibilitatea generală și clară a statelor membre, menționată de Comisie în actualul raport anual, de a aplica în programele lor de creditare la export politici ale căror obiective corespund spiritului general al articolelor 3 și 21; salută eforturile depuse de unele state membre, inclusiv de Germania, Italia, Belgia, Țările de Jos, în vederea unei raportări mai pertinente privind respectarea unora dintre obiectivele de acțiune externă ale Uniunii;

8.

recunoaște faptul că Comisia trebuie să fie în măsură să aprecieze dacă activitățile de creditare la export ale statelor membre respectă obiectivele de acțiune externă ale Uniunii și, prin urmare, recomandă ca testul de conformitate să se axeze pe determinarea faptului dacă agențiile de credit la export (ACE) sprijinite oficial aplică sau nu politici care să asigure în mod eficace concordanța activităților lor cu obiectivele de politică externă ale Uniunii;

9.

este de acord cu observația formulată de Comisie în raportul anual, potrivit căreia este dificil să se stabilească un cadru precis pentru evaluarea respectării legislației UE; repetă că articolul 21 rămâne elementul de referință principal în raport cu care trebuie evaluate politicile aplicate tranzacțiilor de creditare la export;

10.

subliniază că Uniunea va fi un actor de încredere puternic la nivel global numai dacă statele membre și instituțiile europene vor urmări o politică externă consecventă;

11.

recomandă grupului de lucru al Consiliului pe problema creditelor la export și Comisiei să coopereze cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) în vederea elaborării, înainte de termenul de prezentare a următorului raport anual, a unei metodologii pentru o raportare pertinentă cu privire la respectarea articolului 21 și în vederea aplicării în UE a anumitor orientări formulate de OCDE în domeniul creditelor la export care beneficiază de sprijin oficial; insistă asupra includerii în acest proces a unei consultări publice;

12.

consideră extrem de important ca statele membre să fie invitate să monitorizeze și să raporteze cu privire la existența, rezultatele și eficacitatea procedurilor de diligență necesară aplicate la selecția proiectelor care beneficiază de sprijin oficial prin intermediul creditelor la export, pentru a se evalua posibilul lor impact asupra drepturilor omului;

13.

este conștient de faptul că ACE recurg la informațiile prezentate de partenerii lor de proiecte; este convins de faptul că, dacă ACE li se va cere o abordare structurată a procedurilor de diligență necesară pentru a putea fi eligibile pentru finanțare destinată proiectelor, partenerii de proiecte vor dori să le efectueze singuri, atenuând astfel costurile administrative suplimentare suportate de ACE;

14.

consideră că progresele realizate de ACE în procesul de raportare cu privire la respectarea drepturilor omului reprezintă un exemplu pentru îmbunătățirea raportării cu privire la alte obiective ale acțiunii externe ale UE consacrate la articolul 21, cum ar fi eradicarea sărăciei, precum și cu privire la modul în care sunt tratate riscurile de mediu;

15.

sugerează ACE din statele membre să continue raportarea cu privire la evaluarea de către acestea a riscurilor de mediu și consideră că acest tip de raportare de către toate ACE din țările OCDE și din țările din afara OCDE este esențial pentru asigurarea unor condiții egale;;

16.

constată că ACE din statele membre raportează în prezent în moduri diferite cu privire la expunerea față de pasivele contingente; solicită Comisiei să elaboreze o definiție comună care să reflecte dorința Parlamentului de a fi informat cu privire la expunerile din afara bilanțului;

17.

invită Comisia să ofere statelor membre orientări pentru următoarea perioadă de raportare, inclusiv în ceea ce privește modul de raportare cu privire la existența și eficacitatea procedurilor de diligență necesară legate de politicile lor din domeniu drepturilor omului, precum și în ceea ce privește modul de raportare cu privire la tratarea riscurilor de mediu;

18.

se așteaptă ca în următorul raport anual Comisia să includă o declarație în care să se menționeze dacă aceasta a reușit să evalueze respectarea de către statele membre a obiectivelor și obligațiilor Uniunii, iar dacă răspunsul este negativ, să includă recomandări cu privire la modurile de îmbunătățire a raportării în acest sens;

19.

salută călduros eforturile depuse de Comisie în 2012, împreună cu SUA, în vederea implicării Chinei, Braziliei, Rusiei și a altor economii emergente majore în procesul de creare a Grupului de lucru internațional al furnizorilor principali de finanțare pentru export (GLI);

20.

sugerează să se examineze dacă este pertinent sau nu ca GLI să fie dezvoltat în funcție de sectoare, pentru a se constitui baza pentru prevederile orizontale din a doua fază, în care se va asigura adoptarea comună de către toate țările OCDE și cele din afara OCDE a unor standarde stricte și eficace și a unor norme internaționale noi referitoare la ACE, pentru a se asigura condiții egale;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și secretariatului OCDE.

26.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/11

—

având în vedere propunerea de regulament al Consiliului (COM(2012)0035),

—

având în vedere studiul de impact al Comisiei Europene, document ce însoțește propunerea de regulament al Consiliului privind statutul unei fundații europene (FE),

—

având în vedere Declarația Parlamentului European din 10 martie 2011 privind crearea unor statute europene pentru societăți mutuale, asociații și fundații (1),

—

având în vedere studiul de fezabilitate efectuat în 2008 de Institutul Max Planck pentru Drept Privat Internațional și Comparat și Universitatea din Heidelberg referitor la introducerea unui statut pentru fundațiile europene,

—

având în vedere hotărârile Curții Europene de Justiție în cauzele C-386/04, Centro di Musicologia Walter Stauffer v. Finanzamt München für Körperschaften (2) (Administrația financiară München pentru persoane juridice), C-318/07, Hein Persche v. Finanzamt (Administrația financiară) Lüdenscheid (3) și C-25/10, Missionswerk Werner Heukelbach eV v. Statul belgian (4),

—

având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (cetățenia europeană) (5),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2012 (6),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 29 noiembrie 2012 (7),

—

având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul interimar al Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0223/2013),

A.

întrucât în Uniune există aproximativ 110 000 de fundații de interes public, ale căror active însumate sunt estimate la circa 350 de miliarde de euro, cu cheltuieli totale de circa 83 de miliarde de euro și care asigură locuri de muncă pentru 750 000-1 000 000 de cetățeni europeni;

B.

întrucât, totuși, o parte din persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul fundațiilor sunt voluntari neremunerați pentru eforturile depuse;

C.

întrucât existența și activitățile fundațiilor care operează în Uniune în interes public sunt cruciale în domenii precum educația, formarea profesională, cercetarea, serviciile sociale și sanitare, memoria istorică și reconcilierea între popoare, protecția mediului, tineretul și sportul, precum și artele și cultura și întrucât impactul multora dintre aceste proiecte depășesc cu mult granițele naționale;

D.

întrucât în dreptul civil și în cel fiscal de pe cuprinsul Uniunii există peste 50 de acte legislative aplicabile fundațiilor, precum și o mulțime de proceduri administrative complicate, ceea ce generează costuri anuale cu consultanța de circa 100 de milioane EUR, fonduri care, astfel, nu mai pot fi puse în slujba interesului general;

E.

întrucât fundațiile, în special din cauza piedicilor juridice, fiscale și administrative, ce presupun proceduri costisitoare și îndelungate, precum și ca urmare a lipsei instrumentelor juridice adecvate, se abțin sau întâmpină greutăți în a-și desfășura sau intensifica activitatea într-un alt stat membru;

F.

întrucât, într-o perioadă în care bugetele de stat sunt strâmtorate, mai ales în ceea ce privește activitățile culturale și artistice, educația și sportul, angajamentul financiar și social al fundațiilor este indispensabil, cu toate că ele nu pot decât completa eforturile statutului în interes public, fără însă a le putea înlocui;

G.

întrucât, în ceea ce privește regimul fiscal nu este vorba de o armonizare a legislației fiscale, ci de aplicarea principiului nediscriminării, astfel încât FE și donatorii lor să beneficieze în principiu automat de aceleași facilități fiscale ca și instituțiile naționale de interes public, fiind supuse acelorași dispoziții fiscale;

H.

întrucât introducerea unui statut comun pentru fundațiile europene ar putea ajuta enorm fundațiile în ceea ce privește punerea laolaltă și transferul de resurse, cunoștințe și donații, precum și desfășurarea activităților în întreaga UE;

I.

întrucât Parlamentul European salută propunerea Comisiei ca pas important înspre facilitarea condițiilor în care fundațiile pot susține obiective de interes public în întreaga UE;

J.

întrucât statutul propus reprezintă o formă juridică europeană opțională pe care fundațiile și fondatorii ce desfășoară activități în cel puțin două state membre o vor avea la dispoziție, dar nici nu va înlocui, nici nu va armoniza legile actuale privind fundațiile;

K.

întrucât, în perioadele de criză economică, este din ce în ce mai important ca fundațiile să aibă la dispoziție instrumente corespunzătoare care să le permită să urmărească obiective de interes public la nivel european și să reunească resursele, reducând, totodată, costurile și incertitudinea juridică;

L.

întrucât este esențial ca fundațiile europene (FE) să funcționeze în mod sustenabil și pe termen lung și să-și desfășoare cu adevărat activitatea în cel puțin două state membre, altfel statutul lor specific nu ar fi justificat;

M.

întrucât anumiți termeni și anumite definiții din propunerea Comisiei trebuie clarificați;

N.

întrucât se pare că sunt necesare anumite completări și adaptări cu privire la propunerea Comisiei pentru a crește gradul de încredere inspirat de o FE, precum și de credibilitate a acesteia, de exemplu în ceea ce privește respectarea normelor legale și etice, exclusivitatea obiectivului de interes public, componenta transfrontalieră, volumul minim de active și necesitatea de a le menține în principiu pe tot parcursul existenței unei FE, o normă privind efectuarea la timp a plăților, durata minimă și plata unei remunerații pentru membrii consiliului de conducere sau ai organismelor unei FE;

O.

întrucât protejarea creditorilor și a angajaților joacă un rol crucial și trebuie asigurată pe parcursul întregii existențe a unei FE;

P.

întrucât, în ceea ce privește reprezentarea angajaților, ar trebui consolidată trimiterea la Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (reformare) (8) pentru a indica în mod clar faptul că în acest caz se aplică normele de procedură prevăzute în directiva respectivă; întrucât, în plus, ar trebui să se aplice sancțiuni mai dure pentru încălcarea dispozițiilor, de exemplu prin condiționarea înființării unei FE de respectarea cerințelor prevăzute în Directiva 2009/38/CE, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) (9); întrucât, de asemenea, este necesar să se stabilească dispoziții cu privire la implicarea angajaților în organismele unei FE, în conformitate cu Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor (10), astfel încât forma unei FE să nu poată fi folosită în mod greșit în scopul privării angajaților de drepturile privind implicarea angajaților sau al refuzării acestui drepturi;

Q.

întrucât trebuie salutată o dispoziție privind reprezentarea voluntarilor în cadrul FE, având în vedere că în acest sector își desfășoară activitatea 2,5 milioane de voluntari;

R.

întrucât creșterea reprezentării voluntarilor și contribuția lor valoroasă la activitatea fundațiilor contribuie la atingerea obiectivelor de interes general vizate de acestea; având în vedere că, din ce în ce mai mulți tineri trebuie să lucrezi ca voluntari pentru a avea o primă experiență în câmpul muncii, ar fi util ca fundațiile să aibă în vedere modalități și instrumente care le vor permite accesul mai eficient la informațiile necesare în activitate, de exemplu prin comitetul european de întreprindere;

S.

întrucât este necesar să se clarifice faptul că sediul social și administrația centrală ale unei FE trebuie să se afle în același stat membru pentru a împiedica disocierea sediului social și a administrației centrale sau a locului principal de desfășurare a activității și pentru a facilita supravegherea acesteia, având în vedere că o FE va fi supravegheată de autoritatea de supraveghere din statul membru în care se află sediul social al acesteia;

T.

întrucât obiectivul unei FE nu trebuie să fie acela de a finanța partidele politice europene;

U.

întrucât, în ceea ce privește impozitarea, punctul de la care trebuie să se pornească este principiul nediscriminării astfel cum a fost elaborat de Curtea Europeană de Justiție; întrucât reprezentanții acestui sector au confirmat faptul că abordarea propusă privind aprobarea aplicării automate a egalității de tratament din punct de vedere fiscal ar crește gradul de atractivitate al statutului FE, prin reducerea semnificativă a sarcinii fiscale și administrative, devenind astfel mai mult decât un instrument de drept civil; întrucât această abordare pare însă să fie foarte controversată în cadrul Consiliului, statele membre nefiind dispuse să permită intervenții în legile lor fiscale naționale; întrucât, prin urmare, pare oportun să nu fie eliminate posibile scenarii alternative;

V.

întrucât este important ca negocierile privind acest act legislativ important să avanseze rapid pentru a pune la dispoziția sectorului fundațiilor acest instrument așteptat, în mod evident, de urgență,

1.

încurajează statele membre să profite de acest imbold pentru a realiza o introducere rapidă și ambițioasă a statutului, care să ofere toate garanțiile de transparență, pentru a elimina obstacolele în calea activității transfrontaliere a fundațiilor și a încuraja constituirea de noi fundații care să satisfacă nevoile oamenilor din UE sau care să lucreze în slujba interesului public și să promoveze interesele societății; subliniază faptul că instituirea unui astfel de statut contribuie la punerea în practică a cetățeniei europene și că ar trebui inițiat în paralel cu un proiect de statut al organizațiilor europene;

2.

subliniază faptul că FE ar trebui să contribuie la dezvoltarea unei culturi și a unei identități cu adevărat europene;

3.

reamintește că o dată cu FE s-ar crea o nouă formă de organizare juridică, a cărei implementare se bazează totuși pe structuri deja existente în statele membre;

4.

salută includerea în statut a unor standarde minime privind transparența, răspunderea, supravegherea și utilizarea fondurilor, care pot reprezenta o garanție a calității și fiabilității pentru cetățeni și donatori, cimentând, astfel, încrederea în FE și impulsionând dezvoltarea activităților acestora din UE spre binele tuturor cetățenilor;

5.

subliniază potențialul pe care îl au fundațiile în a oferi locuri de muncă pentru tineri, o categorie în rândul căreia șomajul atinge cote alarmante;

6.

solicită ca regulamentul să stipuleze că verificarea conformității activității efective a fundației cu statutul său îi revine statului membru care își exercită autoritatea financiară asupra fundației;

7.

subliniază faptul că posibilitatea fuziunii fundațiilor europene existente nu a fost stabilită până în prezent;

8.

atrage atenția asupra faptului că, pentru a întări încrederea în FE, sustenabilitatea, seriozitatea și viabilitatea fundațiilor, precum și eficacitatea supravegherii acestora trebuie să fie criterii de bază și, în acest context, solicită Consiliului să aibă în vedere următoarele recomandări și modificări:

Modificarea 1

Propunere de regulament

Considerentul 15 a (nou)

Modificarea 2

Propunere de regulament

Considerentul 18

Modificarea 3

Propunere de regulament

Articolul 2 – punctul 1

Modificarea 4

Propunere de regulament

Articolul 2 – punctul 2

Modificarea 5

Propunere de regulament

Articolul 2 – punctul 5

Modificarea 6

Propunere de regulament

Articolul 4 – alineatul 2 – litera ba (nouă)

Modificarea 9

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 2 – partea introductivă

Modificarea 7

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 2 – litera sa (nouă)

Modificarea 8

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 2 – litera sb (nouă)

Modificarea 10

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 2 a (nou)

Modificarea 11

Propunere de regulament

Articolul 6

Modificarea 12

Propunere de regulament

Articolul 7 – alineatul 2

Modificarea 13

Propunere de regulament

Articolul 7 – alineatul 2 – paragraful 1 a (nou)

Modificarea 14

Propunere de regulament

Articolul 12 – alineatul 2

Modificarea 15

Propunere de regulament

Articolul 15 – alineatul 2 – litera da (nouă)

Modificarea 16

Propunere de regulament

Articolul 15 – alineatul 3

Modificarea 17

Propunere de regulament

Articolul 17 – alineatul 1

Modificarea 18

Propunere de regulament

Articolul 18 – alineatul 3

Modificarea 19

Propunere de regulament

Articolul 20 – alineatul 1

Modificarea 20

Propunere de regulament

Articolul 23 – alineatul 1 – litera g

Modificarea 21

Propunere de regulament

Articolul 23 – alineatul 2 a (nou)

Modificarea 22

Propunere de regulament

Articolul 32 – alineatul 1

Modificarea 23

Propunere de regulament

Articolul 32 – alineatul 3

Modificarea 24

Propunere de regulament

Articolul 34 – alineatul 2

Modificarea 25

Propunere de regulament

Articolul 34 – alineatul 4

Modificarea 26

Propunere de regulament

Articolul 34 – alineatul 5

Modificarea 27

Propunere de regulament

Articolul 35

Modificarea 28

Propunere de regulament

Articolul 37 – alineatul 2 – litera ea (nouă)

Modificarea 29

Propunere de regulament

Articolul 37 – alineatul 5 – paragraful 2

Modificarea 30

Propunere de regulament

Articolul 38 – alineatul 2 – paragrafele 1 și 2

Modificarea 31

Propunere de regulament

Articolul 38 – alineatul 2 – paragraful 3

Modificarea 32

Propunere de regulament

Articolul 38 – alineatul 3

Modificarea 33

Propunere de regulament

Articolul 44 – alineatul 2

Modificarea 34

Propunere de regulament

Articolul 45

9.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

26.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/24

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2012 intitulată „«Creșterea albastră»: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim” (COM(2012)0494),

—

având în vedere Raportul Comisiei din 11 septembrie 2012 intitulat „Progrese realizate în domeniul politicii maritime integrate a Uniunii Europene” (COM(2012)0491) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește raportul în cauză (SWD(2012)0255),

—

având în vedere Declarația de la Limassol din 8 octombrie 2012 privind o agendă marină și maritimă pentru creștere economică și locuri de muncă,

—

având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), care a intrat în vigoare la 16 noiembrie 1994,

—

având în vedere propunerea Parlamentului European și a Comisiei de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere (COM(2013)0133),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 31 octombrie 2012 intitulat „Studiu general privind politicile, legislația și inițiativele UE legate de deșeurile marine” (SWD(2012)0365),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei din 29 august 2012 intitulată „Cunoașterea mediului marin 2020: de la cartografierea fundului mării la prognoza oceanografică, (COM(2012)0473),

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 28 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2010 intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” (COM(2010)0352),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 ianuarie 2009 intitulată „Comunicare și plan de acțiune în vederea instituirii unui spațiu european de transport maritim fără bariere (COM(2009)0010),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2007 intitulată „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană” (COM(2007)0575),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei din 7 iunie 2006 intitulată „Către o viitoare politică maritimă a Uniunii — O viziune europeană asupra mărilor și oceanelor” (COM(2006)0275),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 octombrie 2010 referitoare la politica maritimă integrată (PMI) – evaluarea progreselor înregistrate și noi provocări (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 privind obiectivele strategice și recomandările pentru politica UE în domeniul transporturilor maritime până în 2018 (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2008 referitoare la impactul turismului în regiunile de coastă: aspecte legate de dezvoltarea regională (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2008 privind o politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 iulie 2007 referitoare la o viitoare politică maritimă pentru Uniunea Europeană: o viziune europeană privind oceanele și mările (6),

—

având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 20 martie 2013 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „«Creșterea albastră»: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim”,

—

având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie 2013 privind „Creșterea albastră: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim”,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru pescuit, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisia pentru pescuit (A7-0209/2013),

A.

întrucât peste 70 % din suprafața Pământului este acoperită de oceane și mări care pot juca un rol crucial în abordarea provocărilor pe termen lung cu care se confruntă UE, provocări precum schimbările climatice și competitivitatea mondială;

B.

întrucât pe teritoriul UE există șase zone costiere principale (Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Mediterană și regiunile ultraperiferice) și întrucât fiecare dintre acestea dispune de resurse teritoriale diferite și tipurile de activități desfășurate diferă de la o zonă la alta;

C.

întrucât un procent semnificativ al populației europene este repartizat de-a lungul a 89 000 km de litoral european, fiind așadar, important ca autoritățile locale și regionale să țină seama de această presiune demografică la punerea în aplicare a politicilor publice;

D.

întrucât se preconizează că progresele tehnologice și cererea de noi surse de dezvoltare sustenabilă vor crește dimensiunea economiei maritime la 590 miliarde de euro până în 2020, asigurând un total de 7 milioane de locuri de muncă;

E.

întrucât intensificarea activităților umane este preconizată să aibă loc într-un mediu marin fragil în care numai 10 % din habitatele marine și 2 % din speciile marine se află într-o stare bună, ceea ce demonstrează că activitățile economice maritime nu ar trebui să submineze sustenabilitatea marină;

F.

întrucât investițiile în capitalul uman și natural sunt esențiale pentru a face față provocărilor pe care le presupune, în special aceea de a contribui la sustenabilitatea economică și socială a activităților umane, asigurarea unor bune condiții de mediu și adaptarea la schimbările climatice cu scopul de a combate eroziunea costieră și acidificarea mediului marin și de a conserva biodiversitatea, ținând cont de faptul că ecosistemele sănătoase, productive sunt vitale pentru dezvoltarea unei economii albastre sustenabile și competitive;

G.

întrucât dimensiunea și amploarea efectelor de mediu ale zonelor unde se concentrează creșterea albastră sunt extrem de nesigure și susceptibile de a provoca daune având în vedere complexitatea ridicată a ecosistemelor marine, întrucât luarea deciziilor în acest domeniu trebuie, prin urmare, bazate de principiul precauției, consacrat la articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

H.

întrucât politica de coastă și maritimă ar trebui să fie inclusă în cadrul general al perioadei de programare 2014-2020, inter alia în vederea atingerii obiectivelor stabilite în Strategia Europa 2020;

I.

întrucât obiectivul de creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii pentru zonele de coastă și insulare trebuie să fie susținută de o analiză riguroasă a handicapurilor structurale și sistemice care caracterizează aceste domenii;

J.

întrucât, la nivelul transportului maritim, sistemul de insule al UE trebuie să suporte costuri semnificativ mai mari decât celelalte zone de coastă ale UE;

K.

întrucât caracterul sezonier al turismului afectează negativ într-o mare măsură dezvoltarea zonelor de coastă și insulare și ar trebui să fie elaborată o strategie ad-hoc pentru a contracara această problemă;

L.

întrucât este necesară coordonarea strategiilor macroregionale și a planurilor de acțiune corespunzătoare pentru bazinele maritime ale Uniunii;

M.

întrucât prezentul raport este foaia de parcurs a Parlamentului în sprijinul continuării progreselor creșterii albastre;

1.

salută Comunicarea Comisiei privind creșterea albastră, ce formează dimensiunea maritimă a Strategiei Europa 2020 și oferă o imagine clară a potențialului economiei maritime de a genera o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, precum și locuri de muncă;

2.

salută raportul Comisiei privind progresele înregistrate de politica maritimă integrată a UE (PMI); își reafirmă sprijinul pentru PMI și subliniază că promovarea acestei politici rămâne principalul mijloc de stimulare a creșterii albastre;

3.

recunoaște rolul major pe care mările și oceanele îl vor juca într-o măsură din ce în ce mai mare pe viitor în ceea ce privește creșterea economică la nivel mondial; consideră că, întrucât strategia privind creșterea albastră face parte din politica maritimă integrată, aceasta va încuraja dezvoltarea de sinergii și de politici coordonate, generând, astfel, valoare adăugată europeană și contribuind la crearea de locuri de muncă în sectorul marin;

4.

consideră că, ia act de faptul că, pentru a stimula competitivitatea sectorului economiei maritime din UE pe piața mondială, autoritățile locale, regionale, naționale și europene trebuie să creeze condițiile necesare pentru o creștere sustenabilă, cum ar fi sisteme de amenajare a spațiului maritim, modernizarea infrastructurii, accesul la formare profesională și asigurarea finanțării; subliniază importanța schimbului de informații și de bune practici între diferitele nivele ale autorităților publice prin crearea unei platforme specifice la nivel european;

5.

consideră că asigurarea unei finanțări adecvate va constitui o provocare pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) care desfășoară activități în sectoarele legate de creșterea albastră și, prin urmare, salută inițiativele precum noile reglementări ale UE privind societățile de capital de risc, care facilitează accesul IMM-urilor la finanțare;

6.

consideră că, într-o perioadă în care statele membre reduc numărul investițiilor publice, este absolut necesar ca politicile de creștere, în special proiectele costisitoare, cum ar fi proiectele privind infrastructura energetică, de telecomunicații și de transport, să beneficieze de o finanțare adecvată în perioada 2014-2020, dar și după; invită statele membre să-și canalizeze instrumentele financiare disponibile și fondurile europene pentru proiectele vizând economia albastră;

7.

subliniază că trebuie luate în considerare, în special în următorul cadru financiar multianual 2014-2020, nevoile specifice ale statelor membre care au beneficiat de planurile de salvare, ce se confruntă cu dificultăți din ce în ce mai mari în realizarea de proiecte cu costuri ridicate, precum și regiunile periferice și insulare, care prezintă constrângeri structurale din cauza depărtării lor și a caracteristicilor naturale;

8.

ia act de condițiile de criză economică și de problemele sociale care afectează numeroase regiuni, în special insulele, mai ales cele aflate în Marea Mediterană, și mai ales cele care sunt foarte îndepărtate de continent; subliniază că depărtarea insulelor față de piața unică europeană le expune la stagnare economică și industrială, precum și la depopulare, iar instituțiile europene trebuie să ia măsuri specifice în acest sens; îndeamnă Comisia, prin urmare, să aibă în vedere stabilirea unor zone libere ca un instrument care, prin reducerea sarcinii fiscale și atragerea de investiții străine directe, ar putea stopa tendința de scădere care afectează zonele insulare, prin stimularea creșterii și dezvoltării;

9.

subliniază rolul strategiilor privind bazinele maritime în promovarea unei dezvoltări regionale și a unei coeziuni economice, teritoriale și sociale, în revitalizarea economiei europene, în încurajarea creșterii albastre favorabile incluziunii, în crearea de locuri de muncă și în protejarea biodiversității marine și de coastă; solicită desfășurarea unor asemenea strategii, conectate cu actualele și viitoarele strategii macro-regionale, pentru toate bazinele maritime europene, precum și alocarea altor resurse financiare și administrative pentru implementarea acestora; consideră că trebuie consolidat rolul jucat de regiuni în elaborarea strategiilor pentru bazinele maritime; recunoaște, în acest sens, contribuția cooperării teritoriale și transfrontaliere la rezolvarea problemelor cu care se confruntă regiunile maritime și de coastă;

10.

salută progresele înregistrate în implementarea strategiilor UE pentru regiunea Mării Baltice și pentru zona Oceanului Atlantic și reiterează solicitarea sa adresată Comisiei Europene privind elaborarea Strategiei UE pentru regiunea Mării Negre;

11.

invită Uniunea și statele membre să ofere sprijin ferm în vederea creării unor centre regionale și transfrontaliere de activități maritime; subliniază importanța strategică a acestor centre, ca centre de excelență pentru activitățile economice asociate cu creșterea albastră; consideră că dezvoltarea acestora va promova schimbul de cunoștințe și bune practici, va genera sinergii între diferitele sectoare ale economiei albastre și va ajuta la atragerea de investiții;

12.

subliniază legăturile inerente dintre creșterea economică și schimbările climatice și subliniază că toate activitățile maritime trebuie să fie aliniate la Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, astfel încât să contribuie la o Europă mai rezistentă la schimbările climatice;

13.

subliniază, în special, că intensificarea activității economice asociată cu creșterea albastră nu trebuie să fie în detrimentul ecosistemelor marine și de coastă, care sunt extrem de sensibile, fiind printre primele afectate de consecințele schimbărilor climatice; subliniază că creșterea albastră trebuie să fie compatibilă cu obiectivele de mediu și cu abordarea care are la bază ecosistemul din Directiva cadru privind strategia pentru mediul marin, precum și cu Directiva privind evaluarea strategică de mediu, amintind că în situații nesigure trebuie respectat principiul precauției; subliniază faptul că toate activitățile economice asociate cu creșterea albastră trebuie să asigure siguranța și securitatea maritimă;

14.

își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul asupra mediului al deșeurilor marine în toate bazinele maritime europene și solicită Comisiei și statelor membre să se concentreze asupra implementării și aplicării integrale a directivelor relevante ale UE, cum ar fi Directiva privind gestionarea deșeurilor, Directiva privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor, Directiva privind calitatea apei și Directiva privind strategia pentru mediul marin;

15.

subliniază că toate activitățile maritime, inclusiv cele desfășurate în cadrul PMI trebuie să respecte Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS); subliniază necesitatea unei abordări comune a UE față de explorarea, exploatarea, conservarea și gestionarea resurselor naturale ale mării, asigurând astfel, delimitarea eficientă și sigură a zonelor economice exclusive (ZEE) între statele membre și țările terțe, în conformitate cu dreptul internațional;

16.

subliniază în acest context, faptul că părțile interesate care intenționează să investească în zonele maritime au nevoie de certitudine juridică și susține adoptarea de noi măsuri de stimulare pentru a susține exploatarea zonelor economice exclusive din statele membre;

17.

salută propunerea legislativă a Comisiei referitoare la amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere (MIZC) ca o de măsură necesară pentru gestionarea numărului tot mai mare de activități maritime și costiere, precum și pentru protecția mediului marin, asigurându-se că diversele activități pot fi desfășurate în paralel în mod armonios și evitând conflictele privind utilizarea zonelor costiere și maritime; consideră necesar, în acest sens, ca gestionarea activității umane în zonele de coastă și maritime să se desfășoare în conformitate cu o abordare bazată pe ecosisteme;

18.

ia act de faptul că se preconizează ca amenajarea spațiului maritim să reducă costurile pentru întreprinderi și să îmbunătățească climatul investițional, iar managementul integrat al zonelor costiere ar urma să faciliteze coordonarea activităților în zonele costiere și să conducă la îmbunătățirea administrării zonelor costiere;

19.

invită Comisia și statele membre să asigure diseminarea celor mai bune practici și aplicarea concluziilor desprinse din acțiunile pregătitoare, având în vedere diferențele dintre statele membre în ceea ce privește dezvoltarea sistemelor de management al zonelor maritime și costiere; consideră, însă, că este necesară o abordare adaptată, care să le ofere statelor membre, în raporturile cu autoritățile locale, flexibilitate la punerea în aplicare a orientărilor privind planificarea maritimă și costieră, ținând seama de caracteristicile și nevoile locale;

20.

consideră că trebuie consolidată interfața dintre uscat și mare în contextul amenajării spațiului, pentru a garanta continuitatea activităților umane și a lanțului de aprovizionare și pentru a asigura conectarea adecvată a zonelor de coastă cu zonele din interior; consideră că aceasta ar putea contribui la evitarea tratării zonelor de coastă ca frontiere;

21.

subliniază faptul că lacunele existente la nivelul cunoștințelor științifice cu privire la activitățile maritime și mediul în care acestea se desfășoară sunt obstacole în calea amenajării spațiului maritim și subliniază importanța inițiativei „Cunoașterea mediului marin 2020” și a obiectivelor sale speciale, cum ar fi cartografierea fundului mărilor europene până în 2020; consideră că fundul mării ar trebui să fie cartografiat în mod uniform astfel încât informațiile să poată fi accesate de către organismele europene interesate, în special de către centrele de cercetare, universități și instituții publice;

22.

îndeamnă Comisia să ajute statele membre să lanseze planuri de cartografiere și supraveghere a navelor naufragiate și a siturilor arheologice subacvatice, care formează o parte importantă a patrimoniului istoric și cultural al Uniunii; subliniază necesitatea de a facilita înțelegerea și examinarea acestor situri, contribuind la prevenirea cazurilor de prădare a acestora, astfel încât să poată fi conservate în mod corespunzător;

23.

consideră că numărul total al locurilor de muncă în economia albastră poate depăși numărul estimat de șapte milioane de locuri de muncă până în 2020, cu condiția ca această creștere să fie sprijinită de politici de formare care asigură un nivel satisfăcător de expertiză și experiență;

24.

reiterează apelul său pentru realizarea unor îmbunătățiri semnificative a condițiilor de muncă, de sănătate și de siguranță în profesiile din domeniul maritim; încurajează Comisia și statele membre să își intensifice eforturile din domeniu pentru a îmbunătăți siguranța carierelor și a crește atractivitatea locurilor de muncă din economia bazată pe economia albastră și din sectoarele conexe;

25.

subliniază că trebuie îmbunătățite condițiile de muncă ale marinarilor prin mijloace adecvate, să incorporeze Convenția OIM privind munca în domeniul maritim în legislația comunitară și să propună un program pentru calificarea și formarea marinarilor, în special recrutarea tinerilor, inclusiv din țări terțe;

26.

invită Comisia să monitorizeze și să sprijine intens eforturile depuse la nivel regional pentru evaluarea competențelor și a profesiilor necesare în economia albastră și să asigure că inițiative precum „Panorama competențelor în UE” reflectă nevoile economiei albastre;

27.

consideră că Comisia ar trebui să redacteze, împreună cu statele membre, un plan de acțiune pentru a promova profesiile legate direct sau indirect de economia albastră, pentru a atrage persoane să lucreze în acest domeniu;

28.

invită Comisia să promoveze inițiativele privind mobilitatea lucrătorilor între sectoarele economice și între statele membre, cum ar fi Acțiunea multianuală pentru schimburile de studenți, cadre didactice și tineri profesioniști, după modelul programului Erasmus; sprijină, de asemenea, cooperarea între societățile și organizațiile care asigură formarea absolvenților în scopul pregătirii acestora pentru ocuparea unui loc de muncă în noile domenii de activitate;

29.

invită Comisia să coopereze cu reprezentanții sectoarelor economiei maritime și cu entitățile care asigură formarea, în vederea înființării și finanțării „consiliilor sectoriale europene privind ocuparea forței de muncă și competențele”, pentru a înregistra locurile de muncă, modificarea competențelor necesare și cerințele educaționale relevante;

30.

solicită Comisiei să dezvolte o inițiativă pentru a încuraja mobilitatea personalului implicat în cercetare, în special în zonele de coastă, cu referire specifică la domeniile turismului, energiei și tehnologiei, de o manieră similară cu programul Erasmus, care ar urma să fie implementată prioritar în afara sezonului turistic pentru a echilibra în mod sustenabil, fluxurile de persoane în niște ecosisteme din ce în ce mai sensibile, optimizând, în același timp, folosirea infrastructurii zonelor de coastă și a insulelor;

31.

remarcă capacitatea de cercetare de talie mondială a UE în domeniile maritime și importanța acesteia pentru un proces bine justificat de elaborare a politicilor și pentru afacerile orientate spre inovare, dar și dificultățile resimțite de mediul de afaceri în momentul comercializării rezultatelor cercetării;

32.

subliniază faptul că programul Orizont 2020, care introduce proceduri mai simple și un sprijin mai bun pentru inovare, ar putea ajuta în mod semnificativ cercetarea în domeniul marin și maritim pentru a îmbunătăți procesul de adoptare a inovațiilor de către piață, folosind ca bază experiența proiectelor „Oceanul de mâine”;

33.

solicită Comisiei să își actualizeze Strategia europeană de cercetare marină și maritimă până în 2014, propunând măsuri concrete pentru îmbunătățirea sinergiilor și a procesului de difuzare a cunoștințelor între cercetătorii UE;

34.

ia act de faptul că numai ecosistemele maritime sănătoase pot sta la baza unei economii albastre solide și sustenabile; solicită Comisiei să continue cercetarea consecințelor cumulate ale utilizării mediului marin de către om și ale activităților maritime din toate sectoarele;

35.

solicită Comisiei să monitorizeze mediul în mod adecvat pe termen lung și să desfășoare activități de cercetare privind sistemele de avertizare timpurie;

36.

subliniază importanța proiectelor de tipul Rețelei europene de observare și date privind mediul marin (EMODnet) pentru facilitarea schimburilor și disponibilității datelor provenite din cercetare;

37.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că transportul maritim în cadrul UE continuă să fie îngreunat de proceduri administrative și vamale excesive, care pun în pericol viziunea pentru un spațiu european unic al transporturilor maritime și care împiedică dezvoltarea economică a sectorului, în special în domeniul cabotajului maritim și al „autostrăzilor maritime”; consideră că trebuie dezvoltat un set uniform de norme pentru transportul maritim în interiorul Uniunii, dat fiind că este extrem de important să se asigure libera circulație a bunurilor și persoanelor în apele UE;

38.

își exprimă, de asemenea, mulțumirea față de succesul înregistrat de programul-pilot „Blue Belt” și invită Comisia să prezinte propunerile legislative necesare pentru crearea unei „zone albastre”, inclusiv să aducă modificările necesare Codului Vamal al Uniunii Europene în 2013;

39.

ia act de faptul că promovarea transportului maritim contribuie atât la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă, cât și la atingerea obiectivului stabilit în Cartea albă pentru un spațiu european unic al transporturilor care vizează trecerea în procent de 50 % de la transportul rutier de mărfuri la transportul feroviar și pe căi navigabile până în 2050;

40.

subliniază necesitatea de a extinde rolul autostrăzilor maritime ca principale coridoare europene și subliniază că, pentru a asigura competitivitatea pe termen lung a transportului maritim european, este esențială crearea unor lanțuri intermodale integrate pentru transportul de pasageri și de marfă; solicită Comisiei să redacteze o comunicare cu privire la dezvoltarea și viitorul autostrăzilor mării și la progresele înregistrate în acest domeniu; este de opinie că marile insulele ar trebui total integrate în autostrăzile maritime pentru a le îmbunătăți accesibilitatea și a le crește competitivitatea economică;

41.

subliniază faptul că siguranța maritimă este de importanță crucială pentru promovarea sustenabilă a transportului maritim, creșterea economică sustenabilă, ocuparea forței de muncă în domeniul maritim și standardele de mediu sustenabile din sector; subliniază că ar trebui aplicat principiul prevenirii pentru a anticipa noile riscuri și a preveni toate tipurile de dezastre în domeniul transportului maritim; ia act de faptul că măsurile aferente trebuie luate atât în cadrul Uniunii Europene, cât și la nivel internațional, în special în cadrul Organizației Maritime Internaționale;

42.

subliniază că punerea în aplicare a de-al treilea pachet privind siguranța maritimă ameliorează calitatea pavilioanelor europene, activitatea societăților de clasificare, inspecția navelor în porturi, monitorizarea traficului, investigarea accidentelor și protecția victimelor; solicită statelor membre accelerarea implementării eficiente a acestui pachet legislativ;

43.

subliniază că politicile în domeniul transportului maritim ar trebui să ia în considerare toate preocupările relevante în materie de economie, mediu și sănătate publică; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape impactul conformității transportului maritim al UE cu cerințele de mediu și de sănătate publică și, dacă este cazul, să propună măsuri specifice pentru combaterea efectelor negative asupra competitivității sale; constată că cerințele legislației referitoare la scoaterea din uz a navelor și conținutul de sulf al combustibililor marini ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului, protejând totodată în mod eficient obiectivul de a transfera transportul rutier pe mare, în conformitate cu obiectivele Uniunii privind schimbările climatice;

44.

invită Comisia și statele membre să-și intensifice în mod semnificativ eforturile de a ajunge la un acord internațional privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din transportul maritim, luând în considerare impactul tot mai mare al emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la nave;

45.

subliniază că carburanții mai ecologici cum ar fi GNL pot juca un rol important pentru realizarea obiectivului de reducere cu minimum 40 % a emisiilor de CO2 ale UE ale carburanților folosiți în transportul maritim până în 2050;

46.

subliniază nevoia de a sprijini dezvoltarea unor servicii portuare eficiente și sustenabile care să poată răspunde provocărilor prezentate de creșterea preconizată a traficului maritim și de reducerea poluării sonore și de mediu, transferând traficul de pe uscat, pe mare și asigurând transferarea ușoară a pasagerilor și a bunurilor de pe un mod de transport pe altul; susține dezvoltarea în paralel a serviciilor de reparare și casare în porturile europene;

47.

atrage atenția asupra posibilității creării unor platforme logistice care să faciliteze transportul de mărfuri între Europa și celelalte economii mondiale; subliniază importanța strategică a transportului maritim și a legăturilor dintre regiunile ultraperiferice și celelalte teritorii continentale;

48.

subliniază faptul că industria construcțiilor navele din UE are capacitatea de a contribui într-o măsură mai mare la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă prin exploatarea oportunităților care decurg din cererea de nave ecologice (nave eficiente din punct de vedere al consumului de carburanți și care reduc nivelul poluanților SOx și NOx), precum și de ambarcațiuni și structuri adecvate pentru construcția, instalarea și funcționarea fermelor eoliene în larg; solicită industriei UE a construcțiilor de nave să se folosească de această oportunitate, în special având în vedere intensificarea preconizată a transportului maritim pe distante scurte de-a lungul coastelor UE;

49.

îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord cu Parlamentul în privința adoptării unui regulament care să permită dezmembrarea navelor într-un mod care să respecte mediul înconjurător și să ofere condiții bune de muncă, permițând astfel industriei de construcții navale a UE să recicleze materialele de o manieră mai competitivă;

50.

invită Comisia să faciliteze implementarea strategiei LeaderSHIP 2020 prin sprijinirea acțiunilor identificate, pentru a răspunde la provocările cu care se confruntă industria europeană a construcțiilor navale, cum ar fi accesul la finanțare, competențele și competitivitatea mondială;

51.

solicită tuturor statelor membre să sprijine, cu participarea directă a autorităților locale și regionale, precum și a societății civile, inițiativele de dezvoltare și modernizare a infrastructurii turistice sustenabile, punând un accent deosebit pe nevoile persoanelor cu dizabilități și persoanelor cu mobilitate redusă, și să depună toate eforturile posibile pentru a elimina birocrația și lipsa de transparență din acest sector, respectând legislația în materie de mediu;

52.

solicită promovarea și sprijinirea turismului, ca motor al creșterii economice și al creării de locuri de muncă în zonele de coastă; consideră că un mediu înconjurător sănătos este fundamental pentru orice formă de turism în regiunile coastă și astfel ar trebui depuse toate eforturile necesare pentru protejarea acestuia; subliniază faptul că este necesar să se pună la dispoziție o infrastructură sustenabilă pentru dezvoltarea unor noi forme de turism, în special pentru sectoarele turismului cu potențial mare de creștere, precum ecoturismul, agroturismul, turismul de pescuit și sporturile nautice sustenabile; salută inițiativele de promovare a strategiilor de turism transfrontaliere la nivel de bazin maritim;

53.

subliniază faptul că eroziunea coastei europene, salvgardarea patrimoniului natural și a faunei Europei și îmbunătățirea calității apei sunt în continuare aspecte importante de care trebuie să se țină seama; subliniază, în consecință, necesitatea de a investi în aceste domenii pentru a asigura un turism sustenabile și de calitate în zonele de plajă și în mediul subacvatic;

54.

subliniază că măsurile care vizează exploatarea și dezvoltarea patrimoniului de coastă, maritim și marin trebuie să fie planificate în paralel cu măsuri de conservare și refacere a stocurilor;

55.

subliniază importanța creării sau a modernizării instituțiilor specializate de învățământ superior (pentru administrarea și economia întreprinderilor din turism, pentru ocupațiile din turism colegii maritime, școli culinare etc.) și a îmbunătățirii dispoziției referitoare la formare, având în vedere îmbunătățirea calității serviciilor și a produselor turistice, a utilizării noilor tehnologii și a procesului de adaptare la schimbările climatice;

56.

subliniază, de asemenea, necesitatea simplificării procedurilor de acordare a vizelor, a reducerii costurilor și a emiterii de vize cu intrări multiple pentru turiștii din țări care nu sunt membre ale UE, în special pentru țările BRIC; de asemenea, solicită Comisiei să analizeze noi modalități „inteligente” de acordare a vizelor turistice și să le pună imediat în aplicare pentru a maximiza afluxul de turiști;

57.

subliniază faptul că sectorul croazierelor este o resursă economică foarte importantă pentru porturile europene și comunitățile locale din jurul acestora, resursă care este vitală și pentru dezvoltarea și folosirea unor nave cu consum mai eficient de energie, cu emisii mai scăzute; încurajează proiectarea unor programe turistice atractive menite să îmbunătățească experiența turiștilor, acordând o atenție deosebită importanței maritime, culturale și istorice a porturilor de destinație;

58.

invită Comisia să își intensifice eforturile pentru a spori competitivitatea porturilor europene prin sprijinirea și coordonarea capacităților de infrastructură portuară și prin modernizarea serviciilor oferite (de exemplu, asigurarea conformității cu cerințele prevăzute de Acordul Schengen) pentru ca porturile europene să devină destinații mai atractive pentru navele de croazieră și astfel încât comunitățile locale și cele de pescari să se bucure pe deplin de beneficiile aduse de acest lucru, permițându-le, astfel, să-și diversifice activitățile; invită Comisia să ia în considerare caracteristicile specifice ale porturilor din regiunile insulare și ultraperiferice;

59.

solicită ca, în cadrul proiectelor de modernizare și extindere ale porturilor, să se introducă obligația ca terminalele pentru pasageri și noile nave de pasageri să fie prevăzute cu dispozitive destinate persoanelor cu mobilitate redusă;

60.

reafirmă importanța transportului de pasageri de coastă și maritim, în special cu feriboturi și vapoare de croazieră, și amintește intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1177/2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare, care ar trebui să ajute la îmbunătățirea calității turismului maritim; solicită în acest sens, Comisiei să organizeze o campanie de îmbunătățire a calității navelor de pasageri și a navelor de croazieră din punctul de vedere al drepturilor pasagerilor, pe baza celor mai bune practici ale operatorilor;

61.

subliniază importanța industriei navigației de agrement (iahting) pentru turismul maritim; invită Comisia să analizeze, în contextul viitoarei comunicări privind turismul maritim, impactule economic și social al acestui sector, domeniul de aplicare pentru armonizarea și simplificarea la nivelul UE a reglementărilor privind emiterea de autorizații, condițiile de navigație și funcționare cerințele de siguranță, întreținerea și reparația navelor și recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale specifice sectorului;

62.

reiterează importanța turismului balnear ca particularitate pentru anumite regiuni de coastă ale Europei; solicită Comisiei să facă o analiză de impact care să verifice dacă Directiva 2006/123/CE ar putea avea un impact negativ asupra IMM-urilor din sector și, dacă este necesar, să propună măsuri pentru reducerea acestui impact și pentru a garanta că la aplicarea acestei directive se iau în considerare caracteristicile specifice ale acestei categorii profesionale;

63.

solicită Comisiei să încurajeze statele membre, regiunile, comunitățile autonome și alte părți interesate din zonele insulare și de coastă să dezvolte și să pună în aplicare, în mod sistematic, inițiativa privind rutele comerciale antice, aprobată de Parlament în bugetul pentru 2013, atât în bazinul mediteranean, cât și în alte bazine europene, în special pentru a diversifica produsele turistice și pentru a reduce natura sezonieră a turismului;

64.

invită Comisia să includă turismul marin, insular și costier sustenabil în activitățile și programele conexe, cum ar fi programul „EDEN — Destinații de excelență europene” și programul Calypso, și să sprijine inițiativele care încurajează diversificarea turismului marin, maritim și de coastă, care ajută la depășirea caracterului sezonier al activităților turistice și al ocupării forței de muncă și care să stimuleze adaptarea la schimbările climatice; consideră, în această privință, că diversificarea turismului poate ajuta la creșterea atractivității regiunilor maritime și poate să le permită să depășească modelul tradițional „soare, mare și nisip”;

65.

solicită promovarea stațiunilor maritime, dat fiind că acestea pot reduce variațiile sezoniere și pot avea un efect multiplicator asupra economiilor locale și regionale prin integrarea comunităților de pescari și prin crearea unui echilibru între creșterea economică și sustenabilitate;

66.

invită Comisia să ia în considerare contribuția și rolul culturii locale și a gastronomiei locale artizanale în dezvoltarea turismului costier european; consideră necesare utilizarea și coordonarea politicilor și a instrumentelor existente, precum și conceperea unor noi programe și activități, pentru a încuraja sinergiile, mai ales între întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) din sectoarele primar și terțiar în regiunile costiere ale UE;

67.

îndeamnă Comisia să includă în „observatorul virtual al turismului” o secțiune dedicată turismului maritim și de coastă, care să asigure legăturile dintre institutele de cercetare, întreprinderile și autoritățile publice, în scopul de a promova cercetarea pe această piață, furnizarea de informații pe termen lung întreprinderilor și autorităților publice cu privire la evoluția cererii și a ofertei, precum și în scopul de crea condiții de afaceri mai favorabile, oferind totodată, informații cu privire la legăturile dintre biodiversitate, protecția climei și inițiativele în materie de turism sustenabil;

68.

ia act de faptul că schimbările climatice reprezintă una dintre principalele amenințări la adresa biodiversității marine la nivel mondial și că aspectele legate de energie ale unei strategii de creștere albastră trebuie să se bazeze pe surse de energie regenerabile și pe eficiența energetică;

69.

recunoaște în acest context, importanța mărilor și oceanelor Europei pentru siguranța energetică a EU și pentru diversificarea surselor și a rutelor de aprovizionare cu energie a Uniunii;

70.

remarcă potențialul energiei eoliene produse în larg, al energiei maremotrice, al energiei valurilor și al energiei termale oceanice, precum și al sectorului energiei convenționale produse în larg de a genera locuri de muncă sustenabile în regiunile de coastă, de a reduce emisiile și de a contribui la atingerea obiectivelor UE pe termen mediu și lung în materie de energie; subliniază faptul că vor fi necesare investiții semnificative în refacerea conexiunilor la rețea și în capacitatea de transmisie pentru a exploata acest potențial;

71.

subliniază faptul că energia albastră constituie o resursă esențială pentru economia maritimă europeană; îndeamnă Comisia și statele membre să contribuie la valorificarea potențialului energiei albastre prin utilizarea strategiilor pentru bazinele maritime, acordând o atenție deosebită posibilităților oferite de regiunile ultraperiferice prin locația și caracteristicile lor naturale;

72.

invită Comisia să sprijine în mod activ rolul de lider global al UE în acest domeniu prin elaborarea unei strategii industriale europene pentru energia albastră, după modelul strategiilor elaborate anterior în alte sectoare;

73.

invită Comisia să adopte în viitoarea sa comunicare relevantă o abordare integrată a dezvoltării surselor de energie marină, prin utilizarea sinergiilor între fermele eoliene în larg și alte forme de energie marină regenerabilă; subliniază că o asemenea abordare trebuie să permită furnizarea energiei dintr-o gamă completă și sustenabilă de surse, în conformitate cu principiul precauției și cu necesitatea de a garanta siguranța și securitatea maritimă, precum și că abordarea trebuie să includă planuri pentru existența unor infrastructuri adecvate pentru transportarea spre țărm a energiei generate de mare și pentru a asigura interconectarea cu rețeaua convențională de electricitate;

74.

solicită statelor membre să colaboreze pentru a facilita construirea sustenabilă a rețelei din largul Mării Nordului pentru energie regenerabilă; solicită Comisiei să facă o propunere pentru un cadru de reglementare corespunzător;

75.

subliniază că acvacultura și pescuitul ar trebui să contribuie la producția alimentară pe baze sustenabile în întreaga Uniune și la securitatea alimentară și protejarea consumatorilor pe termen lung; consideră că ar trebui încurajată dezvoltarea și inovarea unei industrii sustenabile a acvaculturii și respectiv a prelucrării peștelui prin reducerea birocrației și promovarea oportunităților de ocupare a forței de muncă în cadrul acestor sectoare, îmbunătățind calitatea vieții în zonele rurale și de coastă;

76.

subliniază importanța dezvoltării sustenabile a acvaculturii pentru a reduce pescuitul excesiv al resurselor halieutice europene și dependența de importurile de pește din țări terțe, care reprezintă peste 60 % din peștele consumat în cadrul UE;

77.

ia act de faptul că acvacultura asigură deja în UE 80 000 de locuri de muncă și are potențialul de a îmbunătăți în mod semnificativ economiile comunităților costiere, având în vedere estimările realizate de ONU, potrivit cărora producția de pește de crescătorie va depăși capturile provenite din pescuitul convențional până în 2019;

78.

invită Comisia ca în viitoarele sale orientări strategice privind dezvoltarea sectorului acvaculturii în UE să promoveze acvacultura în larg, care poate fi combinată cu instalațiile pentru producția de energie albastră, pentru a reduce presiunea exercitată de acvacultura excesivă asupra ecosistemelor costiere și a altor activități; evidențiază necesitatea planurilor de gestionare integrată aferente ale statelor membre pentru a simplifica sarcinile administrative și pentru a asigura alocarea unui spațiu suficient pentru dezvoltarea acestor activități;

79.

subliniază importanța viitorului Fond european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), care combină pentru prima oară politica maritimă integrată și fondurile pentru pescuit, precum și importanța Băncii Europene de Investiții (BEI), pentru sprijinirea dezvoltării sustenabile și ecologice a pescuitului, a acvaculturii și a prelucrării peștelui, precum și a diversificării surselor de venit în comunitățile de pescari care depind de aceste sectoare, în special în ceea ce privește activitățile de pescuit la scară mică în zonele de coastă, formarea profesională pentru femei și tineri și atragerea de noi antreprenori în cadrul sectorului;

80.

recunoaște că protejarea frontierelor maritime ale Europei reprezintă o provocare pentru statele membre. consideră că o economie albastră de succes necesită existența unor frontiere maritime sigure ale UE pentru a asigura protecția mediului marin, controalele în domeniul pescuitului, combaterea pescuitului ilegal și aplicarea legii; subliniază, prin urmare, importanța înființării unei gărzi de coastă europene care să coordoneze operațiunile desfășurate pe mare și supravegherea în larg; subliniază, de asemenea, importanța intensificării inițiativelor de cooperare regională legate de sectorul pescuitului;

81.

recunoaște existența unor condiții favorabile pentru extracția mineralelor marine; cu toate acestea, subliniază legătura existentă între mediul de la nivelul fundului mării și restul planetei, legătură realizată prin schimburi de materie, energie și biodiversitate și afirmă că eventuala perturbare a acestor schimburi poate determina schimbări neprevăzute în aprovizionarea cu pește și distrugerea biodiversității;

82.

invită Comisia să acorde o atenție deosebită impactului exploatării miniere a fundului mării, mai ales în ecosistemele marine deosebit de sensibile, asupra mediului pentru a sprijini proiecte de cercetare relevante, pentru a aplica principiul precauției și pentru a coopera cu autoritățile competente în acest domeniu din țările care nu sunt membre ale UE în încercarea de a elimina rapid lacunele existente în materie de cunoștințe științifice;

83.

recunoaște că folosirea mai eficientă a resurselor, combinată cu politici îmbunătățite de reciclare, reprezintă o abordare mult mai rentabilă și sustenabilă pentru satisfacerea nevoilor de minerale decât exploatarea intensivă a resurselor subacvatice; regretă faptul că deficiențele în reciclarea materiilor prime și a materialelor din minerale rare contribuie la o creștere a deșeurilor și solicită, prin urmare, luarea unor măsuri în vederea îmbunătățirii industriei reciclării astfel încât să ofere o alternativă la exploatarea intensivă a resurselor subacvatice; remarcă posibilitățile de angajare pe termen lung care sunt oferite de această abordare alternativă;

84.

recunoaște faptul că biotehnologia albastră poate crea locuri de muncă cu înaltă specializare și poate contribui în mod semnificativ în domenii cum ar fi sănătatea, alimentația și inovarea; salută intenția Comisiei de a sprijini cercetarea și inovarea necesare pentru a promova această activitate în domeniul antreprenoriatului;

85.

subliniază potențialul biodiversității marine pentru sectorul biotehnologiei albastre, în special în zonele de adâncime care rămân în cea mai mare parte necunoscute, dar subliniază necesitatea unei explorări precaute a acestui ecosistem deosebit de sensibil;

86.

solicită Comisiei să definească în mod clar problemele și provocările legate de biotehnologia albastră (de exemplu bionanotehnologia, biomaterialele și introducerea unor specii de pești, crustacee și microorganisme modificate genetic) și să folosească o abordare bine fundamentată din punct de vedere științific, bazată pe principiul precauției, pentru a identifica, evalua și gestiona riscurile de mediu și de sănătate;

87.

invită Comisia să promoveze parteneriate între sectorul privat și institutele de cercetare, precum și parteneriate transfrontaliere, cum ar fi parteneriatul cu Centrul european pentru cercetare biologică marină, deoarece biotehnologia marină și accesul la biodiversitate marină necesită expertiză științifică și echipamente avansate și costisitoare;

88.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

26.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/34

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 54 al acestuia,

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și, în special, articolul 3 alineatul (3) al acestuia,

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la statutul societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurării (3),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) (4),

—

având în vedere Recomandarea 94/1069/CE a Comisiei din 7 decembrie 1994 privind transferul întreprinderilor mici și mijlocii (5),

—

având în vedere comunicarea Comisiei privind transferul întreprinderilor mici și mijlocii (6),

—

având în vedere comunicarea Comisiei privind promovarea societăților cooperative în Europa (COM(2004)0018),

—

având în vedere comunicarea Comisiei privind inițiativa pentru antreprenoriatul social (COM(2011)0682),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind cooperativele și restructurarea (7),

—

având în vedere Recomandarea OIM nr. 193 privind promovarea cooperativelor, care a fost aprobată de guvernele tuturor celor 27 de state membre actuale, adresată Rezoluției Adunării generale a ONU din 2001 „Cooperativele în cadrul dezvoltării umane”, precum și faptul că Organizația Națiunilor Unite a proclamat anul 2012 ca fiind Anul internațional al cooperativelor,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0222/2013),

1.

subliniază faptul că cooperativele, împreună cu alte întreprinderi din sectorul economiei sociale, joacă un rol esențial în economia europeană, în special în timp de criză, combinând profitabilitatea cu solidaritatea, creând locuri de muncă de înaltă calitate, consolidând coeziunea socială, economică și regională și generând capital social; recunoaște, de asemenea, că întreprinderile din sectorul economiei sociale ar trebuie să beneficieze de un cadru legislativ mai clar și mai coerent, luând în considerare marea diversitate în rândul instituțiilor din sectorul economiei sociale și caracteristicile lor specifice;

2.

observă că, în UE, cooperativele devin din ce în ce mai importante, iar între acestea există aproximativ 160 000 de întreprinderi cooperative deținute de 123 de milioane de membri și care asigură locuri de muncă pentru 5,4 milioane persoane – inclusiv aproximativ 50 000 de întreprinderi cooperative din industrie și din sectorul serviciilor care asigură locuri de muncă pentru 1,4 milioane persoane – iar cooperativele contribuie, în medie, la aproximativ 5 % din PIB-ul fiecărui stat membru; observă că, în ultimii ani, câteva sute de întreprinderi cooperative din industrie și din sectorul serviciilor au fost înființate ca urmare a restructurării întreprinderilor aflate în criză sau fără succesori, salvând și restructurând, astfel, activități și locuri de muncă din economia locală; observă că grupurile cooperative din industrie și din sectorul serviciilor au avut un impact esențial asupra dezvoltării regionale în unele dintre cele mai industrializate regiuni din UE; observă că cooperativele „sociale”, specializate în integrarea pe piața muncii, asigură locuri de muncă pentru 30 000 de persoane cu handicap și defavorizate în sectorul industrial și al serviciilor; subliniază că cooperativele au devenit un model pentru lucrătorii independenți și profesiunile liberale și că acest model a luat o mare amploare în noile sectoare, precum cel al serviciilor sociale și de sănătate, serviciilor digitale și de sprijinire a întreprinderilor și al serviciilor de interes general, furnizate anterior de sectorul public (de exemplu, serviciile în materie de mediu și de gestionare a spațiilor naturale, educația și cultura, precum și producția de energie din surse regenerabile); observă că, prin urmare, cooperativele joacă un rol foarte important în dezvoltarea durabilă a UE pe plan economic, social și în materie de ocupare a forței de muncă, pe lângă rolul de promovare a inovării sociale, temă de mare importanță atât în cadrul Strategiei Europa 2020, cât și în cadrul programului Orizont 2020 și contribuie la realizarea obiectivului de dezvoltare economică și socială durabilă a regiunilor și comunităților locale;

3.

reamintește că modelul de întreprindere cooperativă contribuie la o adevărată pluralitate economică, este un element indispensabil al „economiei sociale de piață” și respectă în totalitate valorile ratatului UE și obiectivele Strategiei Europa 2020;

4.

subliniază că numeroase cooperative au demonstrat a fi chiar mai rezistente pe timp de criză decât multe dintre întreprinderile convenționale, atât în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă cât și a încetării activității întreprinderilor; observă că, în ciuda crizei, au fost create cooperative în sectoare noi și inovatoare și că există dovezi considerabile cu privire la această rezistență, în special în ceea ce privește băncile cooperatiste și cooperativele din industrie și din sectorul serviciilor (cooperativele de lucrători, cooperativele sociale și cooperativele formate de IMM-uri); subliniază că, în calitate de model, dezvoltarea cooperativelor a dovedit că acestea sunt capabile să răspundă unor noi nevoi și să stimuleze crearea de locuri de muncă mai bine decât alte modele datorită importantei capacități a cooperativelor de a se adapta la schimbare, de a-și păstra activitatea, în caz de risc, continuând să-și îndeplinească misiunea; accentuează, în plus, rolul strategic al cooperativelor formate din IMM-uri, care pot furniza soluții colective la probleme comune și permit dezvoltarea economiilor de scară; observă, de asemenea, importanța tot mai mare a „cooperativelor comunitare” care permit, în special în zonele îndepărtate și dezavantajate, participarea directă a cetățenilor pentru a răspunde diverselor nevoi, cum ar fi, de exemplu, serviciile sociale și de sănătate, serviciile școlare, serviciile comerciale, comunicațiile etc.;

5.

consideră că, în perioade de recesiune, cooperativele pot promova în mod eficace antreprenoriatul la scară microeconomică, întrucât acestea permit micilor antreprenori, deseori grupuri de cetățeni, să își asume responsabilități antreprenoriale; sprijină, în această privință, dezvoltarea unor cooperative în sectorul social și cel al protecției sociale pentru a asigura grupurilor vulnerabile o mai mare participare socială;

6.

susține că, datorită caracterului descentralizat, modelul cooperatist contribuie în mod semnificativ la punerea în aplicare a priorităților pentru anul 2020 stabilite în Directiva privind energia din surse regenerabile (2009/28/CE), precum și la tranziția de la energia fosilă la energia din surse regenerabile; subliniază, în acest sens, faptul că mai mult de 1 000 cooperative în domeniul energiei din surse regenerabile au fost create de cetățeni; consideră că cooperativele din domeniul energiei din surse regenerabile permit cetățenilor să devină membri ai cooperativelor implicate în proiecte locale și încurajează investiția în proiectele din domeniul energiei din surse regenerabile, care, la rândul lor, favorizează acceptarea socială a noilor instalații de energie din surse regenerabile; consideră că participarea cetățenilor la producerea de energie poate spori atât sensibilizarea acestora față de importanța unui consum durabil și eficient al energiei, precum și controlul lor asupra prețului energiei; solicită Comisiei să acorde o atenție specială rolului pe care îl pot avea cooperativele în domeniul energiei în sporirea utilizării surselor de energie din surse regenerabile și îmbunătățirea eficienței energetice;

7.

afirmă că această rezistență importantă este în mare parte datorată modelului de guvernanță cooperatist, bazat pe proprietatea comună, controlul și participarea economică democratice, organizarea și gestionarea de către membrii asociați și angajamentul față de comunitate; accentuează faptul că rezistența cooperativelor se datorează, de asemenea, metodei lor caracteristice de acumulare de capital, care este mai puțin dependentă de evoluția piețelor financiare și depinde atât de alocarea surplusului către fonduri de rezervă, dacă este posibil parțial indivizibile (în special sub formă de active care consolidează mișcarea cooperatistă în general, în urma achitării eventualelor creanțe restante în cazurile de lichidare), cât și de punerea în aplicare a obiectivelor întreprinderii, având obiective sociale și economice echilibrate și de îmbunătățire a funcționării și a activității lor; este de părere că acest model permite garantarea adoptării de către cooperative a unei abordări pe termen lung, de la o generație la alta, și le ancorează în economia locală, aducându-și aportul la dezvoltarea locală durabilă și garantând faptul că activitatea lor nu este delocalizată, chiar și atunci când operează la nivel internațional;

8.

constată că întreprinderile cooperative sunt în măsură să răspundă nevoilor existente precum și celor noi în mod eficace și eficient, în sectoare precum gestionarea resurselor culturale și a creativității, sustenabilitatea mediului privind noi stiluri de viață și metode de consum; subliniază că cooperativele au întreținut, totodată, valori precum protecția legalității: un exemplu este Italia, unde cooperativelor li se încredințează gestionarea bunurilor confiscate mafiei;

9.

consideră că cooperativele trebuie să fie pe deplin cuprinse în obiectivele urmărite de politica industrială a UE și în măsurile luate de UE, având în vedere, de asemenea, contribuția lor fundamentală la restructurările industriale, un capitol esențial în noua politică industrială europeană;

10.

observă, de asemenea, că, prin cooperare, cooperativele pot beneficia de economiile de scară și face schimb de experiență și de cele mai bune practici, precum și să regrupeze și să transfere resurse umane și financiare, dacă este cazul; susține că această flexibilitate inerentă permite cooperativelor să reziste chiar și în cele mai dificile vremuri;

11.

observă că există multe bune practici în diverse state membre care demonstrează rezultatele excelente obținute de întreprinderile cooperative în ceea ce privește creșterea, ocuparea forței de muncă, rata de supraviețuire și deschiderea unor noi întreprinderi cum ar fi, de exemplu, sistemul de plată unică („pago unico”) din Spania, legea Marcora în Italia, care permit finanțarea creării de noi cooperative prin intermediul ajutoarelor de șomaj și „cooperativele de activitate și de ocupare a forței de muncă” înființate în Franța, Elveția, și Belgia; atrage atenția, în plus, asupra grupurilor de cooperative individuale care se pot organiza în mod voluntar în grupuri mari antreprenoriale, cuprinzând sectoare precum industria, agricultura, distribuția, finanțele, cercetarea și dezvoltarea și învățământul superior; observă că societatea cooperativă, creată după modelul britanic al societății fiduciare, poate fi, de asemenea, un model eficient pentru buna guvernanță a organizațiilor sportive profesionale sau semiprofesionale, facilitând, în același timp, implicarea strânsă a principalelor părți interesate – suporterii – în gestionarea unui club (profesionist sau nu); invită Comisia să examineze în mod aprofundat astfel de bune practici și să evalueze oportunitatea de a le include în definirea politicilor europene în favoarea întreprinderilor;

12.

consideră fundamentală contribuția cooperativelor la economia UE și la stabilitatea locurilor de muncă, în special în contextul crizei;

13.

subliniază necesitatea de a dezvolta, printre altele, modelul de cooperativă de afaceri și de ocupare a forței de muncă (BEC), care permite întreprinderii să răspundă progresiv nevoilor antreprenorilor săi și care evoluează odată cu dezvoltarea activităților lor;

14.

menționează, totuși, că cooperativele nu sunt imune la eșec;

15.

observă că, în diverse state membre, există o diversitate de situații care reflectă diferențele juridice și conceptuale; solicită, prin urmare, Comisiei să examineze actele legislative existente, cu scopul de a căuta puncte comune și a armoniza elementele esențiale, conform principiului subsidiarității, în vederea eliminării obstacolelor din calea dezvoltării cooperativelor;

16.

subliniază că angajații își asumă un risc financiar important la înființarea unei cooperative sau atunci când proprietatea unei afaceri este transferată angajaților; observă că buna guvernanță, în special într-o cooperativă a lucrătorilor, depinde într-o mare măsură de sprijinul acordat gestionării de către angajați și de controlul la care aceasta este supusă;

17.

este de părere că această capacitate intrinsecă de rezistență ar trebui consolidată printr-o atenție corespunzătoare acordată cooperativelor în cadrul tuturor politicilor UE relevante concepute să contribuie la o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, prin intermediul unui model diferit de dezvoltare economică care respectă modelul social european, precum și prin eficientizarea legislației UE existente privind cooperativele; consideră că, în special, ar trebui menționat rolul important al cooperativelor în Planul de acțiune „Antreprenoriat 2020”; consideră că ar trebui luate măsurile necesare pentru a asigura condiții de concurență echitabile între cooperative și alte forme de întreprinderi, menținând, în același timp, obiectivele și metodele de lucru ale cooperativelor, precum și caracterul lor social;

18.

reamintește necesitatea ca Uniunea Europeană să recunoască și să trateze în mod egal, prin dispoziții legislative, diversele forme antreprenoriat, astfel încât să se asigure respectarea principiul libertății antreprenoriale, indiferent de statutul întreprinderii; regretă faptul că în Planul său de acțiune „Antreprenoriat 2020” Comisia Europeană nu pune accentul pe rolul întreprinderilor din cadrul economiei sociale, limitându-se la a aminti contribuția lor la crearea de locuri de muncă și la inovare socială și dificultățile pe care acestea le întâmpină în materie de finanțare în raport cu IMM-urile;

19.

solicită, prin urmare, Comisiei să consolideze serviciile sale prin crearea unei unități responsabile cu cooperativele și alte organizații socio-economice (precum societățile mutuale, fundațiile și asociațiile angajate în activități economice și financiare), cu scopul de a acorda o mai mare atenție măsurilor luate atât pentru asigurarea unui nivel adecvat de resurse cât și pentru supraveghere și elaborarea de politici privind organizațiile socio-economice; îndeamnă Comisia să acorde atenția cuvenită restructurării întreprinderilor din industrie și din sectorul serviciilor aflate în criză sau fără niciun succesor în cooperative, prin crearea unor servicii dedicate acestei sarcini;

20.

solicită Comisiei să asigure o flexibilitate mai mare în materie de norme privind achizițiile publice pentru întreprinderile conduse de angajați, de exemplu, prin includerea unei rezervări limitate în timp;

21.

invită, de asemenea, Comisia, să asigure coordonarea măsurilor luate în baza Inițiativei privind antreprenoriatul social și reducerea obstacolelor administrative dintre cele două inițiative;

22.

îndeamnă statele membre, în conformitate cu Recomandarea OIM nr. 193/2002, să revizuiască legislația lor aplicabilă cooperativelor în general și a tipurilor specifice de cooperative în special, cum ar fi cooperativele lucrătorilor, cooperativele sociale, cooperativele meșteșugărești și cooperativelor bancare, în vederea adoptării unei politici cuprinzătoare care să sprijine modelul de întreprindere cooperativă și a creării unui mediu de reglementare favorabil recunoașterii rolului cooperativelor și al organizațiilor lor de gestionare, precum și în vederea dezvoltării cooperativelor, în special în domeniile și sectoarele în care acest model s-a dovedit a avea o valoare adăugată socială, economică și de mediu; solicită statelor membre, în cooperare cu partenerii sociali și cu alte părți interesate la nivel regional și local, să identifice sectoarele strategice potrivite pentru proiecte cooperatiste; subliniază faptul că, pentru realizarea acestui lucru, ar trebui să se prevadă instituirea unor instrumente financiare adecvate și recunoașterea rolului cooperativelor în dialogul social național, precum și rolul băncilor de credit cooperativ care au acordat dintotdeauna o importanță deosebită finanțării durabile și responsabile din punct de vedere social și care sunt bine stabilite la nivel local; solicită să se țină cont de această recomandare în cadrul revizuirii Regulamentului privind statutul societății cooperative europene (SCE);

23.

subliniază importanța de a elabora măsuri de reglementare într-un cadru juridic solid și conform standardelor internaționale, cu scopul de a evita interpretările naționale divergente și riscurile apariției unor avantaje sau dezavantaje competitive la nivel regional, național sau macroregional;

24.

subliniază importanța asocierii cooperativelor la toate etapele viitoarelor inițiative și angajamente luate de Uniune referitoare la acestea;

25.

consideră că transferul unei întreprinderi către angajați prin crearea unei cooperative și a altor forme de proprietate a angajaților ar putea fi cea mai bună modalitate de a asigura continuitatea unei întreprinderi; subliniază că acest tip de transfer al întreprinderilor către angajați, în special în ceea ce privește cooperativele de lucrători și întreprinderile preluate de aceștia, ar trebui sprijinit printr-o linie bugetară specifică în cadrul bugetului UE, care să includă și instrumentele financiare; solicită de urgență crearea, cu participarea Băncii Europene de Investiții (BEI), a partenerilor sociali și a părților interesate din cadrul mișcării cooperatiste, a unui mecanism european conceput să promoveze crearea de cooperative și, în special, transferul de întreprinderi sub forma unei cooperative, inclusiv, de exemplu, prin intermediul instrumentului fondurilor mutuale;

26.

subliniază că practica achizițiilor întreprinderilor de către lucrători se răspândește tot mai mult în statele membre ca răspuns la criza economică; solicită, prin urmare, Comisiei să identifice instrumente financiare sau să le extindă pe cele existente pentru a încuraja această practică;

27.

subliniază rolul activ al cooperativelor sociale în restructurarea IMM-urilor, în special datorită întreprinderilor formate prin „sciziune socială” care favorizează integrarea lucrătorilor care pot fi considerați drept persoane dezavantajate și se află într-o situație profesională dificilă, consolidând, prin intermediul solidarității, o capacitate tot mai mare de a răspunde nevoilor sociale;

28.

observă că, deseori, problema întâlnită în transferul de întreprinderi către angajați nu este numai o chestiune de durată a procedurilor în cauză dar și, chiar mai important, de lipsă de cunoștințe cu privire acest model de întreprindere în rândul profesioniștilor interesați (de exemplu, avocați și contabili) și în cadrul sistemului juridic și educațional; subliniază că formarea și sensibilizarea tuturor actorilor care intervin în crearea sau transferul proprietății întreprinderilor ar contribui într-o mare măsură la promovarea acestei practici; prin urmare, recomandă ca întreprinderea sub formă de cooperativă să figureze permanent în programa relevantă a universităților și a școlilor de gestiune; consideră, în plus, că ar trebui, totodată, îmbunătățite cunoștințele cu privire la cooperative, iar transferurile de întreprinderi către angajați sub forma unei cooperative ar trebui sprijinite din punct de vedere financiar, inclusiv prin intermediul unei utilizări bine direcționate și inteligente a fondurilor structurale, în rândul sindicatelor și al organismelor însărcinate cu furnizarea de informații privind crearea sau transferul de întreprinderi; subliniază expertiza acumulată de federațiile de cooperative în anumite state membre în materie de creare și transfer de întreprinderi sub formă de cooperative și solicită Comisiei să instituie mecanisme pentru a facilita cooperarea și schimbul de bune practici și metode în domeniu între întreprinderi și să informeze Consiliul și Parlamentul în acest sens;

29.

îndeamnă statele membre să dezvolte un cadru care să faciliteze transferurile de întreprinderi către angajați, inclusiv mecanisme financiare destinate să ajute angajații să investească în întreprinderi aflate în criză sau fără un succesor și să prevadă drepturi preferențiale pentru angajați, cu scopul de a crea cele mai bune condiții pentru o ofertă de cumpărare a unei întreprinderi care se confruntă cu încetarea activității;

30.

consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să adopte politici care să faciliteze participarea angajaților la capitalul și la rezultatele întreprinderilor lor, prin mecanisme fiscale concrete în alte forme de întreprinderi din sectorul industrial și al serviciilor, asigurând protecția juridică necesară și rata de participare corespunzătoare la guvernanța, supravegherea, procesul decizional și responsabilitatea întreprinderii; amintește că aceste activități ar putea spori competitivitatea sectorului respectiv în ansamblu;

31.

subliniază aspectul pozitiv al mecanismelor tipice modelului cooperativ, precum indivizibilitatea rezervelor, și anume rezervele care nu pot fi distribuite între membri, nici măcar în caz de lichidare, dar care trebuie utilizate pentru dezvoltarea mișcării cooperatiste și dispozițiile juridice care permit părților terțe să furnizeze capitaluri de risc cooperativelor, cu sau fără drept de vot, cum ar fi fondurile mutuale și Cooperazione Finanza Impresa (CFI) în Italia, l'Institut de Développement de l'Economie Sociale (ESFIN-IDES) în Franța și structura de investiții a Mondragon Corporation în Spania;

32.

invită Comisia să promoveze politici și măsuri în favoarea menținerii locurilor de muncă existente și nu doar a creării de locuri de muncă noi în întreprinderi nou înființate; solicită Comisiei să creeze noi servicii în favoarea întreprinderilor nou înființate pentru a sprijini cooperativele ca tip de întreprindere prin inițiative de sensibilizare și formare;

33.

subliniază faptul că transformarea întreprinderilor aflate în criză în cooperative durabile din punct de vedere economic necesită un diagnostic precis și timpuriu; solicită autorităților de la toate nivelurile să coopereze cu partenerii sociali și cu mișcarea cooperatistă la realizarea acestor diagnostice timpurii și la evaluarea fezabilității și a rentabilității transformării întreprinderilor în cooperative; consideră că sindicatele și federațiile cooperatiste ar trebui să fie, de asemenea, asociate în cadrul acestui proces;

34.

solicită Comisiei să facă un studiu cuprinzător și comparativ al celor mai bune practici puse în aplicare în statele membre și în cadrul legislațiilor naționale care promovează transformarea întreprinderilor în cooperative, în special dispozițiile privind preluarea întreprinderilor, falimentul, mecanismele financiare, organismele de sprijin pentru întreprinderi și crearea unor grupări de cooperative; subliniază importanța implicării cooperativelor în acest studiu în vederea stabilirii priorităților; în acest scop, solicită Comisiei să analizeze posibilitatea creării unei baze de date care să colecteze sistematic exemple și informații privind restructurarea sub forma unor cooperative, pentru a permite schimbul de bune practici și o colectare coerentă a datelor;

35.

solicită Comisiei și statelor membre să faciliteze și să promoveze crearea grupurilor de cooperative și întreprinderi sociale cu scopul de a le ajuta să găsească resursele necesare pentru a ocupa un loc mai important în interiorul lanțului de producție și distribuție și pentru a sprijini economiile de scară necesare finanțării activităților de cercetare, dezvoltare și inovare;

36.

subliniază că întreprinderile cooperative din industrie și din sectorul serviciilor, în special IMM-urile, nu pot avea acces, din diverse motive, inclusiv din cauza naturii antreprenoriatului lor, la capitalul de risc și la credite pe piețele de capital; observă, de asemenea, că, în mod normal, cooperativele de lucrători din sectoarele cu capital intensiv nu sunt capabile să obțină un capital important de la membrii lor și că, prin urmare, trebuie elaborate instrumente financiare adecvate care să garanteze respectarea formelor lor de antreprenoriat;

37.

subliniază că accesul la credit pentru cooperative este deosebit de important, având în vedere particularitățile structurii lor; prin urmare, invită Comisia, Comitetul de la Basel și BEI să dezvolte și să utilizeze parametri calitativi pentru acordarea de credite și finanțări, în vederea diferențierii rolului cooperativelor, inclusiv a celor sociale, de celelalte tipuri de întreprinderi;

38.

consideră necesară o consolidare a capitalizării cooperativelor, utilizând mai bine resursele care pot fi puse la dispoziție de structura lor socială; invită Comisia să promoveze inițiative în sprijinul capitalizării, inclusiv avantaje fiscale, chiar limitate în timp, după înființarea sau operațiunea de preluare a întreprinderilor, fără că acestea să fie considerate ajutoare de stat;

39.

subliniază faptul că în unele state membre participanții externi pot furniza capital de risc cooperativelor, obținând doar drepturi de vot limitate sau fără a avea drepturi de vot, pentru ca proprietatea membrilor și structurile de control să fie respectate și că acest lucru a permis cooperativelor să își îmbunătățească dialogul cu alte instituții financiare; își exprimă acordul cu privire la aceste politici și încurajează toate statele membre să faciliteze accesul cooperativelor la credite;

40.

consideră că Comisia împreună cu BEI și Fondul european de investiții (FEI) ar trebui să garanteze accesul cooperativelor la mecanismele financiare la nivelul UE – inclusiv, după caz, la planul de acțiune pentru finanțarea IMM-urilor propus în Actul privind piața unică-și ar trebui să facă un efort deosebit, împreună cu sectorul bancar cooperatist, pentru a garanta acest lucru; subliniază că aceste acțiuni ar putea îmbunătăți funcționarea pieței unice;

41.

consideră că particularitățile specifice ale băncilor cooperatiste trebuie luate în considerare în cadrul reglementării piețelor financiare și în actele legislative de punere în aplicare;

42.

subliniază că programele și fondurile instituite în cadrul financiar multianual (2014-2020) ar trebui să fie instrumente importante pentru sprijinirea cooperativelor; susține că, la definirea programelor operaționale, ar trebui să se favorizeze crearea de noi cooperative, punând accentul pe acordarea unui sprijin pentru dezvoltarea durabilă și restructurarea responsabilă a întreprinderilor și să se ia măsuri privind în special transferurile de întreprinderi către lucrători și cooperativele sociale, măsuri în favoarea dezvoltării locale și a inovării sociale, tehnologice și productive, utilizând subvenții globale și alte instrumente financiare, inclusiv Fondul european de ajustare la globalizare;

43.

consideră că, în cadrul programării financiare naționale și la nivel de UE, trebuie acordată o atenție deosebită (sau trebuie rezervat un anumit procentaj) cooperativelor care urmăresc promovarea accesului la locuri de muncă pentru persoanele defavorizate, astfel cum sunt definite, de asemenea, în Regulamentul (CE) nr. 2204/2002, în vederea consolidării și dezvoltării unor niveluri mai avansate și mai bune de protecție socială;

44.

solicită Comisiei să susțină, în cadrul viitorului exercițiu financiar, un proiect-pilot pentru a sprijini transferurile de întreprinderi aflate în criză către lucrători, astfel încât aceștia să își poată continua activitatea, astfel creând noi cooperative care pot reînsufleți întreprinderile aflate în criză sau în faliment;

45.

invită Comisia să elaboreze măsuri de sprijin pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor în sectorul cooperativelor; invită, de asemenea, Comisia să încurajeze difuzarea în statele membre a modelului cooperativelor, ca instrument privilegiat pentru crearea de noi locuri de muncă;

46.

consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a înlesni accesul cooperativelor la întreaga gamă de servicii de sprijinire a întreprinderilor, deoarece acest lucru le va ajuta să contribuie în continuare la dezvoltarea durabilă a activităților lor; îndeamnă, în acest sens, statele membre să introducă măsuri care să faciliteze accesul cooperativelor la credit, în special în ceea ce privește cooperativele lucrătorilor, cooperativele sociale, cooperativele meșteșugărești și cooperativele formate din microîntreprinderi;

47.

consideră că statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate pentru eliminarea oricăror obstacole de natură legală, administrativă ori birocratică care împiedică sau limitează dezvoltarea cooperativelor;

48.

consideră că ar trebui înlesnit accesul la piață al micilor asociații cooperatiste de credit în întreaga Europă;

49.

consideră, în plus, că rețelele de colaborare între IMM-uri, precum cele care există deja în UE sub forma unei cooperative (cooperative ale artizanilor, cooperative ale IMM-urilor, cooperativele de activitate și de ocupare a forței de muncă etc.), ar trebui încurajate, deoarece aceste rețele consolidează în mod considerabil crearea și durabilitatea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici prin comercializarea comună, achiziții sau alte servicii și le permite să devină o sursă de inovare;

50.

consideră că, pentru a sprijini crearea de noi cooperative, ar trebui dezvoltate servicii pentru cooperativele nou înființate; consideră, mai mult, că inițiativele care promovează modelul de cooperativă în rândul noilor potențiali antreprenori (și anume în programa universitară) ar trebui încurajate atât la nivel național, cât și la nivel european;

51.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

26.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/41

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Inovarea în scopul creșterii durabile: o bioeconomie pentru Europa (COM(2012)0060)”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020)”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor (1),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime” (COM(2011)0025) și rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la această comunicare (2),

—

având în vedere concluziile Președinției Consiliului asigurată de Regatul Unit în 2005 („Bioeconomia bazată pe cunoaștere în Europa”), concluziile Președinției Consiliului asigurată de Germania în 2007 („Către o bioeconomie bazată pe cunoaștere”) și concluziile Președinției Consiliului asigurată de Belgia în 2010 („Economia bazată pe cunoaștere în Europa: realizări și provocări”),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și avizul Comisiei pentru dezvoltare, avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0201/2013),

A.

întrucât estimările arată că populația lumii va crește de la șapte la peste nouă miliarde în 2050, ducând la o creștere estimată cu 70 % a cererii de produse alimentare și la o puternică presiune asupra rezervelor de apă;

B.

întrucât lipsa de rezerve naturale la nivel mondial, creșterea presiunii asupra materiilor prime regenerabile și efectele globale ale schimbărilor climatice ne impun o utilizare eficientă a resurselor;

C.

întrucât o abordare inovatoare și eficientă pe termen lung va garanta nu numai o sustenabilitate sporită, dar și sprijinirea dezvoltării rurale și regionale, o potențială reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, o sustenabilitate sporită a ciclului de producție, dar și răspândirea inovării industriale de-a lungul întregului lanț valoric;

D.

întrucât tranziția către o economie sustenabilă va permite consolidarea competitivității sectorului industriei și agriculturii europene, favorizarea creșterii economice și, prin urmare, promovarea unei creșteri semnificative a nivelului ocupării forței de muncă în Europa,

E.

întrucât succesul bioeconomiei în Europa depinde de disponibilitatea unor resurse alimentare gestionate în mod durabil (din agricultură, silvicultură și deșeuri biodegradabile),

F.

întrucât bioeconomia UE înregistrează deja o cifră de afaceri de aproape 2 trilioane de euro și se preconizează generarea unei creșteri semnificative din producția primară sustenabilă, prelucrarea alimentelor, biotehnologia industrială și biorafinării;

1.

salută Comunicarea Comisiei intitulată „Inovarea în scopul creșterii durabile: o bioeconomie pentru Europa” și planul de acțiune pentru punerea în aplicare a strategiei pentru bioeconomie stabilită în aceasta;

2.

consideră că bioeconomia face posibilă producerea de bunuri industriale și de consum la prețuri mai mici, cu un consum mai redus de energie și mai puțină poluare a mediului;

3.

împărtășește ideea că tranziția spre bioeconomie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii se bazează nu numai pe producția de resurse regenerabile cu impact redus asupra mediului, ci și pe utilizarea sustenabilă a acestora din punct de vedere ecologic, economic și social, menținând utilizarea resurselor biotice în limitele regenerării ecosistemelor;

4.

subliniază urgența întreprinderii unor acțiuni imediate pentru a sprijini inovația și investiția în noi tehnici și modele de afaceri și pentru a crea stimulentele care vor aduce beneficii pe termen lung pentru economie; subliniază rolul principal al sectorului privat în realizarea unei creșteri economice durabile;

5.

consideră că bioeconomia este fundamentală pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și, în special, a inițiativelor Uniunea inovării și O Europă eficientă din punctul de vedere al resurselor;

6.

salută sprijinul Comisiei pentru o schimbare radicală a abordării UE față de producția, consumul, prelucrarea, depozitarea, reciclarea și eliminarea resurselor biologice;

7.

subliniază faptul că 22 milioane de persoane lucrează deja în domeniul bioeconomiei, reprezentând 9 % din totalul locurilor de muncă din UE, și că există un imens potențial pentru a angaja alte milioane de persoane;

8.

sprijină propunerea Comisiei de a crea un grup operativ și o foaie de parcurs privind bioindustriile, în care să se evidențieze contribuția resurselor regenerabile și a biotehnologiei la dezvoltarea sustenabilă, și de a încuraja regiunile și operatorii să dezvolte alte inovații pentru sectorul bioeconomiei;

9.

invită statele membre să elaboreze planuri de acțiune naționale și regionale în domeniul bioeconomiei și solicită Comisiei să prezinte Parlamentului un raport bianual în ceea ce privește implementarea bioeconomiei;

10.

subliniază faptul că UE este lider la nivel mondial în diferite domenii ale bioștiinței și biotehnologiei; consideră că trecerea la bioeconomie îi va permite Europei să adopte măsuri importante în materie de economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, de inovare și competitivitate și îi va consolida rolul la nivel internațional;

11.

subliniază importanța și imensul potențial pe care îl prezintă eficiența utilizării resurselor și eficiența energetică; subliniază că este necesar „să se producă mai mult din mai puțin” pentru ca bioeconomia să rămână sustenabilă;

12.

consideră că o bioeconomie pentru Europa nu ar trebui doar să înlocuiască actuala economie bazată pe combustibili fosili sau să repete comportamentul sau modelele de consum risipitoare din prezent, ci ar trebui să evolueze către un model mai eficient și mai durabil, ținând seama de sistemele de protecție socială și de gestionare a mediului la nivelul tuturor lanțurilor valorice bazate pe bioeconomie;

13.

salută revizuirea în curs a legislației Uniunii privind biocarburanții pentru a se reduce efectele negative ale schimbării indirecte a utilizării terenurilor (ILUC) și a se promova dezvoltarea unor biocombustibili mai avansați, precum și o piață pentru aceștia, care să facă posibilă o utilizare mai amplă a materiilor prime nealimentare, cum ar fi deșeurile, reziduurile și materialele ligno-celulozice și celulozice;

14.

reamintește că factorii ILUC pentru biocombustibili și biolichide, precum și criteriile obligatorii de sustenabilitate pentru utilizarea biomasei solide și gazoase ar trebui incluse în Directiva privind energia din surse regenerabile și în Directiva privind calitatea combustibililor; invită Comisia să propună o directivă-cadru privind biomasa, care să includă toate utilizările biomasei (energie, combustibili, materiale și substanțe chimice) și să introducă o ierarhie a biomasei;

15.

încurajează Comisia să-și continue eforturile de coordonare în domeniul cercetării și dezvoltării în toate statele membre și în toate sectoarele și subliniază în special necesitatea efectuării unor cercetări privind evaluarea limitelor de sustenabilitate ale resurselor biotice, ținând seama de funcțiile ecosistemului și de lanțurile alimentare naturale, precum și de cererea de alimente pentru consumul uman;

16.

solicită să se cerceteze mai temeinic pentru a identifica oportunitățile sociale și de mediu, precum și costurile potențiale ale bioeconomiei având în vedere diferitele impacturi potențiale și eventualele metode greșite de exploatare ale bioeconomiei în ceea ce privește utilizarea resurselor naturale limitate, riscul de deteriorare a mediului și de pierdere a biodiversității și oportunitatea de conservare;

17.

sprijină instituirea Comisiei pentru bioeconomie și a Observatorului bioeconomic în vederea asigurării unui schimb continuu de cunoștințe între institutele de cercetare, întreprinderi, instituții și universități și elaborarea unui cadru normativ care să faciliteze cercetarea și aplicațiile acestora;

18.

reamintește importanța aplicării principiului precauției în utilizarea biotehnologiilor, îndeosebi în domenii precum organismele modificate genetic și biologia sintetică;

19.

consideră că este necesar să se creeze programe de informare și formare multidisciplinare și intersectoriale pentru ca rezultatele cercetării să fie puse la dispoziția părților interesate, inclusiv a consumatorilor, creând oportunități pentru a spori gradul de conștientizare și de implicare;

20.

solicită eliminarea obstacolelor existente din calea inovării aflate la nivelul lanțului valoric, în special prin proceduri de omologare UE rapide și științifice pentru produsele biotehnologice, precum și un acces mult mai rapid pe piață;

21.

invită Comisia să propună măsuri practice cu un amplu domeniu de aplicare la nivel regional, pentru a promova producția și consumul produselor bioeconomiei la nivel regional;

22.

subliniază că bioeconomia presupune dezvoltarea în continuare a unor noi competențe, noi cunoștințe și noi discipline și/sau integrarea acestora pentru a face față schimbărilor care au loc în societate în legătură cu bioeconomia, precum și pentru a sprijini competitivitatea, creșterea economică și crearea de locuri de muncă, nevoile industriei, dar și pentru o mai bună corelare a competențelor cu locurile de muncă;

23.

subliniază faptul că bioeconomia are nevoie de expertiză de calitate și de o forță de muncă calificată; susține necesitatea de a furniza formare profesională și învățământ superior la nivelul regiunilor din Uniunea Europeană, în funcție de caracteristicile lor specifice; subliniază faptul că instituirea unor sisteme ample de educație și formare în regiuni favorizează și dezvoltarea întreprinderilor;

24.

salută bugetul de 4,5 miliarde de euro propus de către Comisie în programul-cadru de cercetare „Orizont 2020” și speră că acest buget va fi pus la dispoziția tuturor sectoarelor și instrumentelor bioeconomiei și în scopul perfecționării ulterioare a inovațiilor, incluzând cercetarea în ceea ce privește limitele ecosistemelor, reutilizarea și reciclarea biomaterialelor;

25.

consideră că biorafinăriile bazate pe biomateriale locale durabile care nu înlocuiesc alimentele sau alte utilizări mai valoroase constituie un instrument fundamental pentru implementarea unor procese adecvate de transformare a fabricilor închise și pentru revitalizarea zonelor afectate de criză prin intermediul unor procese inovatoare și investiții orientate către o economie circulară și speră că acest rol va continua să fie încurajat;

26.

subliniază faptul că sunt necesare cantități suficiente de materii prime durabile pentru ca rafinăriile din Europa să funcționeze cu succes; indică faptul că acest lucru va presupune totodată îmbunătățirea infrastructurilor de depozitare și de transport, precum și dezvoltarea logisticii necesare;

27.

subliniază faptul că numărul modelelor demonstrative în Europa este limitat și că sunt necesare investiții sporite pentru a menține rolul de lider al industriilor europene în sectorul biorafinăriilor; invită Comisia și statele membre să sprijine activitățile-pilot și activitățile demonstrative în favoarea utilizării la scară largă a produselor și proceselor;

28.

subliniază faptul că politicile privind bioeconomia trebuie să fie mai bine concepute pentru a asigura o utilizare în cascadă a biomasei; solicită, în acest sens, dezvoltarea unui instrument juridic care va pregăti calea pentru o utilizare mai eficientă și mai durabilă a acestei resurse prețioase; subliniază faptul că acest instrument ar trebui să stabilească principiul utilizării în cascadă în „piramida biomasei”, având în vedere diferitele sale segmente și consolidând-o la cele mai înalte niveluri; subliniază faptul că această abordare ar duce la o utilizare ierarhică, inteligentă și eficientă a biomasei, la aplicații care au valoare adăugată și la sprijinirea măsurilor, precum coordonarea cercetărilor de-a lungul lanțului valoric;

29.

consideră că este necesar să se asigure o abordare interdisciplinară și integrată cu privire la bioeconomie și solicită armonizarea diverselor politici și principii UE relevante și a principiilor directoare conexe, cum ar fi principiul precauției, în diverse sectoare (Foaia de parcurs pentru utilizarea eficientă a resurselor, O Uniune a inovării, Inițiativa privind materiile prime, Orizont 2020, Programul de acțiune pentru mediu 2020, politica de coeziune, politica agricolă comună, Directiva privind energia regenerabilă, Directiva-cadru privind deșeurile, Directiva-cadru privind apa, Directiva privind ambalajele, măsuri specifice privind deșeurile biologice); consideră că este necesar, de asemenea, să se stabilească un context de reglementare uniform, pe termen lung, stabil, de reglementare, atât la nivel UE, câr și național, cu scopul de a promova și spori investițiile pentru bioeconomie în Europa;

30.

invită Comisia Europeană să faciliteze, pentru întreprinderile inovatoare, în special pentru IMM-uri, identificarea unor instrumente de sprijin financiar și de altă natură prin încurajarea bioeconomiei, de exemplu prin utilizarea specializării inteligente a fondurilor regionale și structurale și a mecanismelor de partajare a riscurilor ale Băncii Europene de Investiții și prin înființarea unui ghișeu unic pentru informare cu privire la toate inițiativele asociate bioeconomiei, cu scopul de a ajunge la cel mai mare impact; recunoaște dificultatea și riscurile financiare, asociate cu comercializarea inovațiilor bioeconomiei și introducerea lor pe piață;

31.

solicită dezvoltarea unei infrastructuri industriale și a unor lanțuri de distribuție optimizate pentru produsele de origine biologică în zonele rurale și de coastă în vederea creării de noi locuri de muncă în agricultură, silvicultură și acvacultură; solicită punerea la dispoziție de fonduri UE pentru dezvoltare rurală în acest scop și ca acest lucru să se facă în așa fel încât daunele aduse mediului și pierderea biodiversității să scadă în loc să crească.

32.

solicită acțiuni specifice și bine direcționate care să reducă complexitatea și durata procedurilor birocratice de autorizare care complică procesele de dezvoltarea ale biorafinăriilor și care sunt susceptibile de a încuraja transferul tehnologiilor inovatoare și de avangardă în afara UE;

33.

este de acord cu utilizarea formulei parteneriatelor publice-private (PPP), formulând concluziile care se impun din experiența dificultăților apărute în situațiile anterioare de aplicare a aceleiași formule în alte sectoare; invită Comisia Europeană să aloce resurse adecvate pentru dezvoltarea și creșterea acestor parteneriate, având convingerea că este vorba de un mijloc vital pentru a permite crearea unor noi lanțuri valorice, pentru a consolida lanțurile existente și pentru a facilita investițiile în tehnologie și prototipuri care sunt capabile de a transfera rezultatele cercetării pe piață;

34.

împărtășește necesitatea unei abordări pe mai multe niveluri și solicită acordarea unei atenții sporite dimensiunii regionale și locale a bioeconomiei și inițiativelor bazate pe abordări ascendente; salută crearea de platforme privind bioeconomia la nivel regional, național și european care vor fi în măsură să măsoare progresele înregistrate în cadrul sectorului și vor permite schimbul de know-how și bune practici astfel încât să favorizeze dezvoltarea uniformă a bioeconomiei pe teritoriul UE; solicită, de asemenea, Comisiei să asigure participarea unor experți din cadrul sectorului și din toate domeniile de interes, pe lângă reprezentanții consumatorilor și ai cetățenilor; subliniază faptul că economiile regionale au un rol central în realizarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii;

35.

consideră că inițiativele ascendente sunt importante pentru crearea unei societăți bazate pe bioproduse și că o abordare bazată de întreprinderi și pe cerere, combinată cu o abordare care să emane de la guverne, este esențială; consideră că ar trebui să existe posibilități adecvate pentru inițiativele regionale; invită Comisia să sprijine astfel de rețele și grupuri în vederea promovării schimbului de experiențe.

36.

invită Comisia să concentreze sprijinul financiar pe inovare, în concordanță cu principiile Uniunii inovării, inclusiv cu prioritățile programului Orizont 2020, stimulând rezultatele cercetărilor în vederea pregătirii pentru comercializare, găsind soluții la așa-numita „vale a morții” caracteristică cercetării în Europa;

37.

consideră că există o întreagă serie de instrumente excelente (licitații publice, standardizare, stimulente fiscale, sisteme de certificare și de etichetare specifică) în măsură să asigure o aprovizionare suficientă cu bioproduse durabile și de înaltă calitate, precum și sisteme de producție eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor; consideră că este necesară o reformă a actualei legislații; invită Comisia să dezvolte criterii de sustenabilitate pentru utilizarea biomasei, pe care ar trebui să se bazeze și instrumentele de creare a pieței;

38.

subliniază că o economie bazată pe bioproduse, care se întemeiază pe exploatarea resurselor biologice în locul energiei fosile, trebuie să fie ghidată de un cadru politic solid care ține seama nu doar de viabilitatea economică, ci și de factorii de sustenabilitate socială și ecologică;

39.

consideră că implicarea și informarea consumatorului cu privire la diversele bioproduse și bioservicii sunt cruciale; speră, în acest sens, că producerea acestora se va standardiza în UE pe baza unor criterii de durabilitate suficiente, ținând seama de faptul că ar constitui un instrument de promovare a unei piețe europene profitabile pentru aceste produse;

40.

consideră că durata de viață a bioproduselor nu ar trebui să fie scurtată în mod artificial; produsele ar trebui să fie construite pentru o durată de viață cât mai lungă posibil;

41.

subliniază faptul că bioeconomia va aduce o contribuție semnificativă la dezvoltarea zonelor rurale și costiere; consideră că sinergia și cooperarea strânsă de-a lungul lanțului valoric, incluzând producătorii locali de materii prime agricole și forestiere și biorafinării, ar contribui la creșterea competitivității și la sporirea profitabilității regiunilor rurale; subliniază necesitatea de a dezvolta o strategie de bioeconomie pe termen lung, ținând cont de necesitatea de a garanta siguranța alimentară;

42.

solicită ca procesele biologice și biotehnologice dezvoltate să poată fi utilizate în bioresursele regenerabile provenite din deșeuri și culturi nealimentare, precum și în calitate de componente în întreprinderile agricole și forestiere existente;

43.

susține că unul dintre principiile directoare ale bioeconomiei este sporirea eficienței resurselor și reducerea dependenței de materii prime importate, de energie și de resurse naturale neregenerabile, subliniază importanța sectorului forestier și a altor industrii ecologice și susține că resursele naturale și materiile prime regenerabile fără emisii de carbon, cum ar fi lemnul și fibra de lemn, pot înlocui materiile prime fosile neregenerabile; subliniază faptul că sectorul industrial al bioeconomiei generează multe produse cu o înaltă valoare adăugată, de exemplu produse chimice, medicamente, materiale plastice și alte materiale inovatoare, și creează locuri de muncă; subliniază potențialul biotehnologiilor fondate pe resurse marine;

44.

invită Comisia Europeană să promoveze acțiuni menite să sporească în mod durabil potențialul materiilor prime, să mobilizeze mai bine aceste materii prime și să colecteze deșeurile biodegradabile, și să asigure că utilizarea biomasei rămâne în limite ecologice și nu reduce funcția de absorbant de carbon; în acest context, consideră că trebuie să se stabilească de urgență criterii de durabilitate pentru utilizarea biomasei în scopuri energetice, pentru a asigura disponibilitatea biomasei în scopuri mai rentabile din punct de vedere al utilizării resurselor, evitând ca stimulentele pentru transformarea biomasei în energie să perturbeze piața și să diminueze disponibilitatea acesteia pentru producători;

45.

consideră că este important să se investească în lanțuri de aprovizionare bioeconomice, cu scopul de a garanta disponibilitatea materiilor prime; susține că strategiile în domeniul bioeconomiei ar trebui să încurajeze nu doar utilizarea mai eficientă a deșeurilor menajere și municipale, ci și recuperarea fluxurilor de subproduse și a reziduurilor agricole și forestiere; solicită o mai bună legislație care să asigure securitate juridică și sprijin puternic în favoarea utilizării durabile a resurselor bioeconomiei și exploatării adecvate a materiilor prime, precum și ca politicile în acest domeniu să fie bazate, în toate privințele, pe o abordare pe termen lung care promovează investițiile;

46.

consideră că, în conformitate cu orientările noii strategii europene în materie de politici industriale, bioeconomia poate oferi o contribuție importantă la lupta împotriva dezindustrializării care afectează, în prezent, Europa și inversa tendința prin intermediul unor noi strategii care să stimuleze piața și să relanseze competitivitatea sistemului regional;

47.

îndeamnă ferm Comisia să definească subvențiile dăunătoare mediului drept „rezultatul unei acțiuni guvernamentale care conferă un avantaj consumatorilor sau producătorilor pentru a le suplimenta veniturile sau pentru a le diminua costurile, dar care, în același timp, creează o discriminare împotriva bunelor practici de mediu” (3); invită Comisia și statele membre să adopte, fără întârziere și până în 2014, planuri concrete pe baza acestei definiții în vederea eliminării treptate, înainte de 2020, a tuturor subvențiilor dăunătoare mediului, inclusiv a celor care stimulează utilizarea ineficientă a resurselor regenerabile și a subvențiilor pentru combustibili fosili, și să raporteze progresele înregistrate prin intermediul programelor naționale de reformă; în acest context, este preocupat de faptul că subvențiile acordate pentru utilizarea de biomateriale subminează deja obiectivele în materie de eficiență a resurselor;

48.

constată cu îngrijorare că cererea tot mai mare de biomasă, în special de produse lemnoase, ar putea determina despăduriri la scară largă în țările în curs de dezvoltare, unde emisiile de gaze cu efect de seră nu sunt contabilizate în cadrul Protocolului de la Kyoto; subliniază faptul că întrucât acest lucru poate avea un impact asupra calității solului, circuitului apei și biodiversității, va crește presiunile în privința acordurilor globale, cum ar fi Convenția privind diversitatea biologică (CBD) și Programul ONU de colaborare pentru reducerea emisiilor provenite din defrișare și degradarea pădurilor în țările în curs de dezvoltare (REDD); se teme, totodată, că din moment ce sistemele de guvernanță a terenurilor sunt slabe în numeroase țări în curs de dezvoltare, creșterea cererii de produse lemnoase ar putea declanșa activități ilegale de exploatare forestieră și ar slăbi, la rândul său, acordurile de parteneriat voluntar în cadrul Planului de acțiune UE privind aplicarea reglementărilor forestiere, guvernarea și schimburile comerciale (FLEGT);

49.

subliniază faptul că tranziția către bioeconomie va contribui la o integrare mai profundă a concluziilor Summitului Rio+20 în politicile UE; consideră că UE ar trebui să își intensifice în continuare contribuția la inițiativele care facilitează tranziția către o economie ecologică favorabilă incluziunii la nivel internațional;

50.

solicită ca UE să devină un centru de cercetare și inovare foarte dinamic la nivel internațional în domeniul cercetării legate de bioeconomie; afirmă că noi produse, procese și servicii bazate pe resurse regenerabile vor îmbunătăți competitivitatea industriei europene și vor plasa aceasta în poziția de lider internațional;

51.

consideră că este esențial să fie elaborate standarde de sustenabilitate cu caracter juridic obligatoriu pe plan internațional în toate sectoarele care utilizează biomasă, precum și criterii de gestionare durabilă a pădurilor; îndeamnă UE să continue adoptarea de acorduri multilaterale și să acorde, în special țărilor celor mai puțin dezvoltate, sprijin instituțional și tehnic relevant pentru asigurarea utilizării sustenabile a biomasei.

52.

consideră că modelul bioeconomiei dezvoltat în cadrul acestei strategii va permite rezolvarea eventualelor dificultăți și, pe termen lung, va putea iniția modele de producție, consum, dezvoltare și stiluri de viață mai sustenabile și eficace, prin reactivarea procesului de creștere economică a Europei ca urmare a unei noi sinteze între economie, mediu și calitate socială;

53.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

26.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/47

—

având în vedere articolele 310, 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 susținând atingerea unui rezultat pozitiv al procedurii de aprobare a cadrului financiar multianual 2014-2020 (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2013 referitoare la concluziile Consiliului European din 7–8 februarie 2013 privind cadrul financiar multianual (2),

—

având în vedere concluziile Consiliului European adoptate la 8 februarie 2013,

—

având în vedere concluziile Consiliului European adoptate la 28 iunie 2013,

—

având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

1.

salută acordul politic la cel mai înalt nivel la care au ajuns Parlamentul, Președinția Consiliului și Comisia la data de 27 iunie 2013 cu privire la cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020, în urma unor negocieri îndelungate și dificile; recunoaște eforturile considerabile depuse de Președinția irlandeză pentru încheierea acestui acord;

2.

subliniază că – mulțumită perseverenței Parlamentului pe durata negocierilor – au fost adoptate pentru prima oară anumite măsuri care au un rol esențial în asigurarea faptului că noul cadru financiar multianual va fi operațional, coerent, transparent și mai adaptat la nevoile cetățenilor UE; subliniază, în special, noile reglementări care vizează revizuirea CFM, flexibilitatea, resursele proprii, precum și unitatea și transparența bugetului, acestea fiind priorități-cheie ale Parlamentului pe durata negocierilor;

3.

este pregătit să supună la vot, la începutul toamnei, Regulamentul privind CFM și noul Acord interinstituțional, de îndată ce sunt îndeplinite condițiile tehnice și juridice necesare pentru finalizarea textelor relevante, astfel încât acestea din urmă să reflecte acordul global încheiat între Consiliu și Parlament;

4.

își reiterează totuși poziția, astfel cum a fost prezentată în rezoluția sa sus-menționată privind CFM din 13 martie 2013, conform căreia nu se poate proceda la un vot de aprobare în legătură cu Regulamentul privind CFM decât dacă există o garanție absolută cu privire la onorarea tuturor cererilor de plăți restante pentru 2013; prin urmare, se așteaptă ca Consiliul să adopte o decizie formală privind proiectul de buget rectificativ nr. 2/2013 pentru suma de 7,3 miliarde EUR, cel mai târziu cu ocazia Consiliului Ecofin organizat la 9 iulie 2013; insistă să se respecte angajamentul politic al Consiliului de a adopta fără întârziere un buget rectificativ suplimentar pentru a evita orice deficit de credite de plată care ar putea conduce la un deficit structural în cadrul bugetului UE la sfârșitul exercițiului 2013; declară că Parlamentul nu își va da aprobarea pentru Regulamentul privind CFM sau nu va adopta bugetul 2014 până când Consiliul nu va adopta acest nou buget rectificativ, care să acopere deficitul rămas identificat de Comisie;

5.

subliniază, în plus, că Regulamentul privind CFM nu poate fi adoptat din punct de vedere juridic decât dacă există un acord politic cu privire la temeiurile juridice relevante, în special cu privire la aspecte care se reflectă și în cuprinsul Regulamentului privind CFM; își exprimă disponibilitatea de a încheia, cât mai curând posibil, negocierile cu privire la temeiurile juridice ale tuturor programelor multianuale și reamintește că susține principiul conform căruia acordul final este condiționat de un acord asupra tuturor subiectelor; insistă asupra respectării depline a competențelor legislative ale Parlamentului, astfel cum sunt prevăzute în Tratatul de la Lisabona, și invită Consiliul să negocieze în mod corespunzător toate așa-numitele componente „legate de CFM” ale temeiurilor juridice; salută acordurile politice la care s-a ajuns până în prezent cu privire la câteva dintre noile programe multianuale ale UE;

6.

recunoaște faptul că statele membre sunt nevoite să pună în aplicare măsuri de consolidare fiscală; consideră, cu toate acestea, că nivelul global al viitorului CFM, astfel cum a fost decis de Consiliul European, nu se ridică la înălțimea obiectivelor politice ale UE și este insuficient pentru a garanta punerea în aplicare cu succes a Strategiei Europa 2020; este preocupat de faptul că acest nivel al resurselor ar putea să nu fie suficient pentru a oferi UE mijloacele necesare care să îi permită să depășească actuala criză într-un mod coordonat și să iasă din criză mai puternică; regretă faptul că statele membre continuă să subestimeze rolul și contribuția bugetului UE în ceea ce privește consolidarea guvernanței economice și a coordonării fiscale în cadrul UE; în plus, își exprimă temerea cu privire la faptul că aceste plafoane reduse ale CFM vor diminua în mod semnificativ marja de manevră a Parlamentului în cadrul procedurilor bugetare anuale;

7.

subliniază importanța unei revizuiri obligatorii și a reexaminării ulterioare a următorului CFM până la sfârșitul anului 2016, pentru a permite Comisiei și Parlamentului, în noua lor componență, să reevalueze prioritățile politice ale UE, să adapteze CFM la noile provocări și necesități și să țină seama pe deplin de cele mai recente previziuni macroeconomice; insistă ca revizuirea obligatorie a componentei de venituri și a celei de cheltuieli a bugetului UE, care urmează a fi realizată de Comisie, să fie însoțită de o propunere legislativă de revizuire a Regulamentului privind CFM, astfel cum se afirmă în declarația Comisiei anexată la regulamentul respectiv; intenționează să introducă în procesul de învestitură a noului Președinte al Comisiei o cerință-cheie privind revizuirea obligatorie a CFM;

8.

reafirmă importanța crucială a unei flexibilități sporite a CFM 2014-2020, cu scopul de a utiliza pe deplin plafoanele CFM pentru angajamente (960 miliarde EUR) și, respectiv, plăți (908,4 miliarde EUR), impuse de Consiliul European; salută, prin urmare, faptul că Consiliul a aprobat cele două propuneri-cheie prezentate de Parlament, și anume crearea unei marje globale pentru plăți și a unei marje globale pentru angajamente, care vor permite reportarea automată a creditelor neutilizate de la un exercițiu financiar la următorul; consideră, cu toate acestea, regretabile limitările impuse de Consiliu (cu privire la termenul-limită sau la sumă), care pot împiedica punerea în aplicare completă a acestor instrumente; consideră că ameliorarea acestor mecanisme ar trebui să facă parte integrantă din revizuirea post-electorală a CFM care urmează a fi propusă de Comisie;

9.

subliniază faptul că noile norme de flexibilitate privind angajamentele ar trebui să conducă, pe perioada de aplicare a CFM 2014-2020, la existența unor credite suplimentare pentru programele care vizează creșterea și ocuparea forței de muncă, în special Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, permițând astfel o finanțare continuă și o eficiență maximă în utilizarea plafoanelor convenite;

10.

salută alocarea anticipată în 2014 și 2015 a creditelor destinate Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și insistă asupra faptului că vor fi necesare credite suplimentare începând din 2016, pentru a asigura sustenabilitatea și eficacitatea acestui program;

11.

subliniază că, datorită insistențelor Parlamentului, finanțarea pentru programele Orizont 2020, Erasmus și COSME va fi, de asemenea, devansată în 2014 și 2015 pentru a reduce deficitul de finanțare dintre creditele relevante disponibile în cadrul bugetelor 2013 și 2014; insistă, în plus, că este esențial să fie puse la dispoziție fonduri suplimentare pentru agenda digitală;

12.

salută faptul că a fost prevăzută o creștere suplimentară de până la 1 miliard EUR pentru programul de distribuire de produse alimentare pentru statele membre care doresc să utilizeze această creștere pentru a oferi asistență persoanelor celor mai sărace din Uniune; se așteaptă ca Parlamentul și Consiliul să convină cât mai curând posibil asupra modalităților concrete de punere în aplicare a acestui angajament în contextul negocierilor actuale privind temeiul juridic al programului în cauză;

13.

regretă faptul că Consiliul nu a fost în măsură să realizeze progrese în ceea ce privește reforma sistemului de resurse proprii pe baza propunerilor legislative prezentate de Comisie; subliniază faptul că bugetul UE ar trebui să fie finanțat din resurse proprii veritabile, astfel cum este prevăzut în tratat, și își afirmă angajamentul față de o reformă care să reducă procentajul contribuțiilor bazate pe VNB la bugetul UE la un nivel maxim de 40 %; se așteaptă, prin urmare, ca declarația comună privind resursele proprii, convenită între cele trei instituții ale UE, să permită realizarea de progrese tangibile, în special având în vedere revizuirea/reexaminarea CFM la mijlocul perioadei; solicită, prin urmare, ca în momentul adoptării oficiale a Regulamentului privind CFM să fie convocat grupul la nivel înalt privind resursele proprii, cu mandatul de a examina toate aspectele reformei sistemului de resurse proprii;

14.

salută rezultatul negocierilor privind unitatea și transparența bugetului UE; consideră că orice buget al zonei euro care poate fi avut în vedere în viitor ar trebui să fie integrat în bugetul UE sau anexat la acesta;

15.

consideră profund regretabilă procedura care a condus la adoptarea acestui acord privind CFM 2014-2020, întrucât în realitate aceasta a avut drept efect privarea Parlamentului de competențele sale bugetare efective, astfel cum sunt prevăzute în TFUE; consideră că numeroasele reuniuni organizate în ultimii ani între delegația sa și președințiile succesive ale Consiliului în contextul reuniunilor relevante ale Consiliului Afaceri Generale și participarea sa la reuniuni informale ale Consiliului care vizau CFM nu au servit unui scop clar, întrucât nu au avut niciun impact asupra spiritului, calendarului sau conținutului negocierilor sau asupra poziției Consiliului, nici asupra necesității de a face distincția dintre aspectele legislative și cele bugetare ale acordului privind CFM;

16.

solicită, prin urmare, Comisiei pentru bugete, în cooperare cu Comisia pentru afaceri constituționale, să tragă concluziile care se impun și să prezinte noi propuneri privind modalitățile de desfășurare a acestor negocieri, pentru a asigura natura democratică și transparentă a întregii proceduri bugetare;

17.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și celorlalte instituții și organisme interesate.

26.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/49

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la referitoare la siguranța rutieră în Europa 2011-2020 (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la Foaia de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor (2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020” (COM(2010)0389),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind punerea în aplicare a obiectivului 6 al orientărilor Comisiei Europene pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020 – Prima etapă spre o strategie în privința vătămărilor (SWD(2013)0094),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor intitulat „Orientările politice din domeniul siguranței rutiere pentru perioada 2011-2020” (3),

—

având în vedere „Raportul mondial privind prevenirea vătămărilor corporale în accidente rutiere”, publicat în 2004 de Banca Mondială și OMS,

—

având în vedere rezoluția sa din 3 iulie 2012 întitulat „eCall: un nou serviciu 112 pentru cetățeni” (4),

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la „Siguranța rutieră 2011-2020 – primele jaloane către o strategie în privința vătămărilor” (O-000061/2013 – B7-0211/2013),

—

având în vedere articolele 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât în 2011 mai mult de 30 000 de persoane au fost ucise și s-au semnalat aproape 1 500 000 de persoane rănite (mai bine de 250 000 dintre ele suferind de vătămări grave) în cadrul accidentelor rutiere în Uniunea Europeană;

B.

întrucât, pentru fiecare accident mortal există alte patru accidente care conduc la dizabilități permanente, 40 care provoacă vătămări ușoare și 10 care duc la vătămări grave;

C.

întrucât mai mult de jumătate din totalul vătămărilor grave apar în zonele urbane, afectând în special pietonii, motocicliștii, cicliștii (inclusiv utilizatorii de biciclete electrice) și alți participanți la trafic vulnerabili;

D.

întrucât cauza principală a accidentelor rutiere și a vătămărilor grave sunt defecțiunile tehnice, proiectarea drumurilor, întreținerea deficitară a drumurilor și comportamentul șoferilor, inclusiv capacitatea de a gestiona viteza; întrucât viteza prezintă o corelație directă cu gravitatea vătămării și întrucât unele state membre analizează posibilitatea de a crește limitele de viteză de pe autostrăzi;

E.

întrucât implicarea într-un accident rutier este una dintre cauzele principale ale spitalizării cetățenilor UE sub 45 de ani și multe vătămări grave duc la suferințe cronice sau la dizabilități permanente;

F.

întrucât timpul de răspuns al serviciilor de urgență (principiul „ora de aur”), inclusiv asigurarea primului ajutor pentru salvarea vieții, precum și calitatea îngrijirii medicale, joacă un rol important pentru a asigura supraviețuirea accidentelor;

G.

întrucât costul socio-economic al vătămărilor cauzate de accidentele rutiere este estimat la 2 % din PIB, sau aproximativ 250 miliarde EUR în 2012 (5);

H.

întrucât măsurile europene luate în domeniu arată rezultate pozitive,

1.

sprijină inițiativa Comisiei de a acorda o prioritate înaltă vătămărilor grave în cadrul lucrărilor din domeniul siguranței rutiere;

2.

salută adoptarea de către Comisie a unei definiții UE comune a vătămărilor grave, bazată pe scala traumelor acceptată la nivel global cunoscută sub numele de MAIS – Scorul maxim bazat pe scala lezională abreviată;

3.

solicită statelor membre să pună în aplicare rapid definiția comună a UE privind vătămările grave în accidentele rutiere și ca, pe baza acesteia, să colecteze și să raporteze statistici defalcate pe modul de transport, inclusiv participanții la trafic vulnerabili, precum și pe tipul de infrastructură rutieră pentru 2014;

4.

îndeamnă Comisia ca, pe baza datelor colectate, să stabilească un obiectiv ambițios de reducere a vătămărilor rutiere cu 40 % pentru perioada 2014-2020 și să mențină viziunea globală de „decese zero” ca obiectiv pe termen lung;

5.

consideră că dezvoltarea unui mecanism comun de colectare a datelor și de raportare nu ar trebui să împiedice luarea unor măsuri urgente la nivelul UE pentru a reduce numărul de persoane cu vătămări grave în accidentele rutiere;

6.

salută prioritățile stabilite de Comisie pentru dezvoltarea strategiei sale globale, și anume de a trata impactul la coliziune, strategia de gestionare a accidentelor, primul ajutor și serviciile de urgență, precum și procesele de reabilitare pe termen lung; de asemenea, solicită implementarea rapidă a acestor priorități;

7.

subliniază că o întreagă serie de acte legislative și de măsuri existente trebuie să fie puse în aplicare mai bine pentru a reduce impactul la coliziune, a crește siguranța participanților la trafic și a reduce numărul de vătămări grave;

8.

solicită Comisiei să-și revizuiască legislația privind siguranța activă și pasivă a vehiculelor pentru a o adapta la cele mai recente progrese tehnice și să sprijine punerea în aplicare a unor tehnologii de aplicare a legii instalate în vehicule;

9.

solicită Comisia să sprijine dezvoltarea unei infrastructuri rutiere sigure și inteligente;

10.

solicită Comisiei să furnizeze informații detaliate cu privire la felul în care statele membre transpun Directiva 2011/82/UE de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră;

11.

îndeamnă statele membre să-și continue eforturile depuse pentru combaterea șofatului sub influența alcoolului sau a drogurilor și pentru a efectua un schimb de cele mai bune practici pentru evaluarea și reabilitarea persoanelor care încalcă regulile de circulație;

12.

ia act de faptul că pietonii și cicliștii reprezintă împreună 50 % din numărul total al accidentelor rutiere mortale din mediul urban și un procentaj ridicat al vătămărilor grave;

13.

sprijină monitorizarea și dezvoltarea în continuare a standardelor tehnice și a politicilor pentru protecția celor mai vulnerabili participanți la traficul rutier – persoanele în vârstă, copiii mici, persoanele cu dizabilități și cicliștii, ca parte a unui efort concertat de a promova „drepturile participanților la trafic vulnerabili” în cadrul legislației UE și al politicii în domeniul transporturilor;

14.

solicită Comisiei să facă o prezentare de ansamblu a zonelor urbane cu o limită de viteză de 30 km/h și a efectelor acestei limite în ceea ce privește reducerea accidentelor mortale și a vătămărilor grave;

15.

solicită statelor membre să sublinieze importanța unor campanii de formare și informare legate de îmbunătățirea siguranței mersului pe jos și cu bicicleta și respectiv a unor politici care să vizeze promovarea ciclismului și a mersului pe jos, dat fiind că siguranța cicliștilor și a pietonilor în zonele urbane este strâns corelată de prevalența ciclismului și a mersului pe jos ca moduri de transport, dacă este cazul în combinație cu mobilitatea publică și colectivă;

16.

solicită Comisiei să dezvolte orientări privind siguranța rutieră în mediul urban care să poată fi incluse în planurile de mobilitate urbană durabilă și să analizeze posibilitatea de a asocia cofinanțarea de către UE a proiectelor de transport urban cu planuri de mobilitate urbană durabilă care includ obiective UE de reducere a accidentelor mortale și a vătămărilor grave;

17.

îndeamnă statele membre să sprijine numărul european 112 pentru apelurile de urgență și să respecte cerințele de a asigura funcționarea deplină a centrelor de recepție a apelurilor de urgență până în 2015 și de a pune în aplicare, cât mai curând, o campanie de sensibilizare privind introducerea acestora;

18.

salută propunerea Comisiei de a asigura instalarea obligatorie până în 2015, în toate statele membre, a unui sistem eCall public, bazat pe numărul 112, în toate vehiculele omologate, asigurând, în același timp, respectarea normelor privind protecția datelor;

19.

solicită Comisiei să analizeze cele mai bune practici din statele membre pentru a examina posibilitatea de a introduce practica „condusului cu însoțitor” pentru minorii mai în vârstă;

20.

solicită statelor membre să promoveze în mod sistematic formarea în domeniul primului ajutor ca modalitate de creștere a reactivității martorilor la un accident care ajută victimele înainte de sosirea serviciilor de urgență;

21.

solicită statelor membre să încurajeze colaborarea dintre serviciile de urgență și proiectanții și fabricanții de vehicule pentru a asigura intervenția eficientă și siguranța serviciilor de salvare și a persoanelor vătămate;

22.

solicită statelor membre să încurajeze punerea în aplicare a sistemelor de e-Sănătate, în special utilizarea sistemelor inteligente de comunicații în domeniul transporturilor de către echipele de intervenție în caz de urgență, inclusiv în vehiculele serviciilor de urgență;

23.

încurajează statele membre să sublinieze importanța îngrijirii medicale după accident în politicile lor privind sectorul sănătății și să îmbunătățească și mai mult îngrijirea spitalicească pe termen lung, îngrijirea medicală după părăsirea spitalului și reabilitarea, inclusiv îngrijirea psihologică și în caz de traumă pentru supraviețuitorii și martorii unui accident rutier, de exemplu prin asigurarea unor puncte de asistență care să-i ajute să-și îmbunătățească calitatea vieții;

24.

solicită statelor membre să îmbunătățească gradul de sensibilizarea a populației cu privire la impactul vătămărilor grave prin dezvoltarea unor legături mai apropiate cu alte măsuri care au un impact social, cum ar fi gradul de deteriorare a funcțiilor motorii, de dizabilitate și de incapacitate funcțională, precum și să dezvolte programe educaționale referitoare la siguranța rutieră;

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

26.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/52

—

având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) care enunță valorile care stau la baza Uniunii,