19.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 65/1

19.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 65/2

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, introdusă în tratate prin articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 38 din Cartă care prevede că la nivelul tuturor politicilor Uniunii va fi asigurat un nivel ridicat de protecție a consumatorilor,

—

având în vedere articolul 26 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede că „piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatelor”,

—

având în vedere articolul 3 alineatul (3) din TUE prin care Uniunea se angajează să acționeze pentru „o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și pentru un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului”,

—

având în vedere articolul 9 din TFUE, care prevede că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”,

—

având în vedere articolul 11 din TFUE, care prevede că „cerințele de protecție a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile”,

—

având în vedere articolul 12 din TFUE, care prevede că „cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii”,

—

având în vedere articolul 14, articolul 114 alineatul (3) și articolul 169 din TFUE și Protocolul 26 la acesta privind serviciile de interes (economic) general,

—

având în vedere articolul 169 alineatul (1) din TFUE, care prevede că „pentru a promova interesele consumatorilor și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, Uniunea contribuie la protecția sănătății, a siguranței și a intereselor economice ale consumatorilor, precum și la promovarea dreptului acestora la informare, educare și organizare în vederea apărării intereselor lor”,

—

având în vedere Recomandarea 98/560/CE a Consiliului din 24 septembrie 1998 privind dezvoltarea competitivității industriei europene a serviciilor audiovizuale și de informare prin promovarea de cadre naționale destinate să asigure un nivel comparabil și eficace de protecție a minorilor și a demnității umane (1),

—

având în vedere Raportul cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (COM(2009)0336),

—

având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori care modifică Directiva 84/450/CEE, Directivele 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (2),

—

având în vedere Decizia nr. 1926/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui program de acțiune comunitară în domeniul protecției consumatorilor (2007-2013) (3),

—

având în vedere Recomandarea 2006/952/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecția minorilor și a demnității umane, precum și dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii de informare audiovizuale și on-line (4),

—

având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (5),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European intitulată „Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor 2007-2013 – Mai multă putere consumatorilor, bunăstare crescută și protecție eficientă a acestora” și Rezoluția Parlamentului din 20 mai 2008 privind Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor 2007-2013 (6),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor (7), care vizează crearea unui cadru general de norme și principii referitoare la acreditare și supravegherea pieței,

—

având în vedere Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (Directiva privind siguranța jucăriilor) (8),

—

având în vedere Recomandarea Comisiei din 29 iunie 2009 privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice și Recomandarea Comisiei din 12 iulie 2004 privind transpunerea în legislația națională a directivelor care privesc piața internă (9),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2009 privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor (COM(2009)0330) și Raportul Comisiei din 2 iulie 2009 cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (COM(2009)0336),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2009 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o metodă armonizată de clasificare și comunicare a reclamațiilor și cererilor de informații din partea consumatorilor (COM(2009)0346) și proiectul de recomandare a Comisie care însoțește comunicarea în cauză (SEC(2009)0949),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European intitulată „Europa 2020 – o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la protecția consumatorilor (10),

—

având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (11),

—

având în vedere raportul prezentat Comisiei de profesorul Mario Monti la 9 mai 2010 referitor la revitalizarea pieței interne și intitulat „O nouă strategie pentru piața unică”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice pentru consumatori și cetățeni (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la realizarea pieței interne pentru comerțul electronic (13),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (raport la jumătatea perioadei) (14),

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 22 octombrie 2010 intitulat „Pentru o mai bună funcționare a piețelor în interesul consumatorilor – a patra ediție a tabloului de bord al piețelor de consum” (SEC(2010)1257),

—

având în vedere Raportul din 27 octombrie 2010 intitulat „Cetățenia UE în 2010: eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE” (COM(2010)0603),

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 4 martie 2011 intitulat „Consumatorii se simt ca acasă în cadrul pieței unice – a cincea ediție a tabloului de bord al condițiilor pentru consumatori” (SEC(2011)0299),

—

având în vedere Raportul anual pe 2010 privind Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor, publicat de Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene în 2011,

—

având în vedere poziţia sa din 23 iunie 2011 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind drepturile consumatorilor (15),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă (16),

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din octombrie 2011 intitulat „Pentru o mai bună funcționare a piețelor în interesul consumatorilor – a șasea ediție a tabloului de bord al piețelor de consum” (SEC(2011)1271),

—

având în vedere „Declarația de la Cracovia” din cadrul primului Forum al pieței unice, organizat în Cracovia (Polonia) în perioada 3–4 octombrie 2011;

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2011 de instituire a mecanismului Conectarea Europei (COM(2011)0665),

—

având în vedere rezoluțiile sale din 23 octombrie 2012 privind drepturile pasagerilor pentru toate tipurile de transport (17) și din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap și Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2012 referitoare la funcționarea și aplicarea drepturilor dobândite ale persoanelor care călătoresc pe calea aerului (19),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare (20),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 9 noiembrie 2011 cu privire la un program privind protecția consumatorilor pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0707) și documentele aferente (SEC(2011)1320) și SEC(2011)1321),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la o nouă strategie pentru politica de protecție a consumatorilor (21),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 decembrie 2011 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „O viziune europeană asupra pasagerilor: Comunicare privind drepturile pasagerilor pentru toate tipurile de transport” (COM(2011)0898),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2012 intitulată „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online” (COM(2011)0942),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 25 ianuarie 2012 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (Regulament general privind protecția datelor) (COM(2012)0011),

—

având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2012 referitoare la o abordare europeană coerentă în materie de acțiuni colective în despăgubire (22),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2012 intitulată „O strategie pentru achizițiile publice electronice” (COM(2012)0179),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 mai 2012 intitulată „Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii” (COM(2012)0196),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la o strategie de consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili (23),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la Tabloul de bord al pieței interne (24),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 mai 2012 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O agendă a consumatorului european – stimularea încrederii și a creșterii economice” (COM(2012)0225),

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 29 mai 2012 intitulat „Consumatorii se simt ca acasă în cadrul pieței unice – a șaptea ediție a tabloului de bord al condițiilor pentru consumatori” (SWD(2012)0165),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 7 decembrie 2012 intitulat „Pentru o mai bună funcționare a piețelor în interesul consumatorilor”, a opta ediție a tabloului de bord al piețelor de consum (SEC(2012)0432),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iunie 2012 privind identificarea electronică și serviciile de asigurare a încrederii pentru tranzacțiile electronice pe piața internă (COM(2012)0238),

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 19 iulie 2012 privind aspecte legate de creșterea gradului de informare și de responsabilizare a consumatorilor din 2012-2014 (SWD(2012)0235);

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 3 octombrie 2012 intitulată „Actul privind piața unică II: Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2012)0573),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la finalizarea pieței unice digitale (25),

—

având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O agendă a consumatorului european – stimularea încrederii și a creșterii economice”(COM(2012)0225),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0163/2013),

A.

întrucât promovarea și protejarea consumatorilor și a drepturilor lor reprezintă valori fundamentale ale Uniunii;

B.

întrucât rolul pe care îl au consumatorii în economie este esențial, deoarece consumul este unul dintre motoarele principale de creștere economică în Uniune;

C.

întrucât cetățenii UE joacă un rol esențial în calitate de consumatori în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, iar rolul consumatorului ar trebui recunoscut ca atare ca parte a politicii economice a UE;

D.

întrucât Uniunea are printre obiective atingerea unui nivel ridicat de responsabilizare, autonomizare și protecție a consumatorilor, precum și găsirea unui echilibru adecvat în ceea ce privește competitivitatea întreprinderilor și a economiilor din Uniune, în special prin protejarea sănătății, siguranței și intereselor economice ale consumatorilor, precum și prin promovarea drepturilor acestora la informare, educație și organizare;

E.

întrucât consumatorii nu formează un grup unic omogen, aceste condiții de inegalitate trebuind să fie abordate în Agenda consumatorului european, deoarece există diferențe semnificative între consumatori în ceea ce privește aptitudinile consumatorilor, gradul de cunoaștere legislației, hotărârea și voința de a solicita despăgubiri; întrucât este necesar să se țină cont de principiile de nediscriminare și accesibilitate la momentul punerii în aplicare a Agendei consumatorului european;

F.

întrucât trebuie să se stimuleze încrederea consumatorilor, să se îmbunătățească încrederea lor în piață și să li se permită o mai bună cunoaștere a drepturilor pe care le au, o atenție deosebită dându-se grupurilor de consumatori vulnerabili, cum ar fi copiii, persoanele vârstnice și alți consumatori vulnerabili; întrucât, în acest sens, este esențial să se ofere consumatorilor din Uniune o mai bună protecție în ceea ce privește produsele și serviciile care le pot pune în pericol siguranța sau sănătatea;

G.

întrucât informațiile pertinente și adecvate presupun faptul că acestea sunt ușor accesibile, transparente, nu induc în eroare și sunt comparabile;

H.

întrucât crearea unei piețe interne care să funcționeze eficient este în concordanță cu obiectivele strategiei de la Lisabona de mărire a nivelului de creștere si de ocupare a forței de muncă, pentru a fi utilă celor 500 de milioane de consumatori europeni;

I.

întrucât comerțul electronic este extrem de util pentru toți consumatorii, dat fiind potențialul său transfrontalier imens, care le permite consumatorilor să profite la maximum de piața unică; întrucât comerțul electronic, ca mijloc de incluziune, este foarte util pentru consumatorii cu handicap sau cu mobilitate redusă și pentru cei din zonele rurale și din zonele îndepărtate;

J.

întrucât incertitudinea în ceea ce privește drepturile consumatorilor legate de achizițiile transfrontaliere subminează beneficiile integrării pieței;

K.

întrucât dezvoltarea comerțului electronic este încetinită de diviziunea digitală încă existentă în rândul cetățenilor Uniunii, în special în rândul persoanelor în vârstă; întrucât majoritatea site-urilor de internet publice și private încă sunt inaccesibile pentru persoanele cu handicap sau cu grad mai mic de alfabetizare digitală;

L.

întrucât fragmentarea pieței unice digitale pune în pericol drepturile consumatorilor; întrucât unele site-uri de internet nu sunt adecvate pentru cumpărătorii și consumatorii din străinătate; întrucât Directiva revizuită privind soluționarea alternativă a litigiilor (SAL) și Regulamentul privind soluționarea online a litigiilor (SOL) vor intra în curând în vigoare și vor furniza instrumente utile pentru consumatori, în special pentru tranzacțiile transfrontaliere; întrucât este necesară stabilirea de mecanisme corespunzătoare pentru exercitarea efectivă a acțiunilor colective;

M.

întrucât recenta criză financiară a subliniat că se impune protecția și informarea consumatorilor în domeniul serviciilor financiare și bancare, deoarece astfel de produse ar putea avea un impact direct asupra bunăstării lor mondiale, și a subliniat, de asemenea, necesitatea unei informări imparțiale de care să beneficieze consumatorii;

N.

întrucât Agenda consumatorului european stabilește măsuri de integrare a politicii UE de protecție a consumatorilor, concepute în vederea realizării obiectivelor Strategiei Europa 2020;

O.

întrucât actuala criză economică afectează, de asemenea, puterea de cumpărare a consumatorilor în interiorul pieței unice, în special cea a consumatorilor aflați în situații vulnerabile, cauzate de circumstanțele sociale sau financiare; întrucât, prin urmare, drepturile consumatorilor ar trebui recunoscute la nivelul necesar;

P.

întrucât piața internă oferă consumatorilor din Uniune acces la o gamă largă de produse și servicii de înaltă calitate la prețuri competitive; întrucât fabricarea de produse și furnizarea de servicii care respectă mediul favorizează un consum responsabil, stimulând dezvoltarea durabilă, ocuparea forței de muncă și creșterea economică; întrucât Comisia ar trebui să abordeze și să studieze noi forme de consum, cum ar fi consumul colaborativ;

Q.

întrucât trebuie să se introducă adaptările necesare odată cu progresul cunoștințelor tehnico-științifice, atât în ceea ce privește siguranța alimentară, cât și siguranța altor produse de consum de bază;

R.

întrucât trebuie să se consolideze rolul asociațiilor de consumatori din toate domeniile, prin adoptarea măsurilor juridice și economice necesare și sprijinindu-le în consolidarea capacităților; întrucât asociațiile de consumatori au un rol unic în garantarea încrederii și în dezvoltarea pieței unice;

S.

întrucât persistă o informare insuficientă a pasagerilor în legătură cu drepturile lor, precum și cu calitatea serviciilor la care se pot aștepta și întrucât pasagerilor le este adesea dificil să depună plângeri și să le pună în aplicare; întrucât sunt necesare orientări prin care să se faciliteze și să se îmbunătățească aplicarea diferitelor reglementări în materie de drepturi ale pasagerilor pentru toate tipurile de transport; întrucât, la viitoarea revizuire a Directivei privind pachetele de servicii pentru călătorii, Comisia trebuie să examineze în detaliu impactul comerțului electronic și al piețelor digitale asupra comportamentului consumatorilor în industria europeană a turismului;

T.

întrucât legislația europeană existentă oferă protecție de bază pasagerilor pentru toate tipurile de transport, dar pentru unele dintre aceste drepturi ale pasagerilor aplicarea, monitorizarea și executarea nu sunt asigurate în mod adecvat pentru toate tipurile de transport și pe întreg teritoriul Uniunii, fapt ce împiedică libera circulație pe piața internă, afectând încrederea cetățenilor atunci când călătoresc și subminează concurența loială dintre întreprinderile de transport;

U.

întrucât pasagerii trebuie să poată diferenția în mod clar între costurile operaționale care nu sunt opționale, incluse în tarif, și elementele opționale în contextul sistemelor de rezervări computerizate reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare) (26) în vederea creșterii transparenței prețurilor pentru consumatorii care rezervă bilete pe internet;

V.

întrucât cele patru obiective principale cuprinse în Comunicarea Comisiei Europene privind Agenda consumatorului european sunt: 1) îmbunătățirea siguranței consumatorilor; 2) creșterea gradului de informare; 3) consolidarea aplicării legislației și garantarea măsurilor reparatorii; și 4) adaptarea drepturilor și a politicilor-cheie la schimbările economice și societale; întrucât Parlamentul European și parlamentele naționale ar trebui să contribuie la transpunerea efectivă și rapidă a legislației privind protecția consumatorilor;

W.

întrucât Uniunea a stabilit obiectivele de reducere a emisiilor de CO2 cu scopul de a atinge obiectivele pentru 2020 și de a îndeplini, până în 2050, obiectivul ca cea mai mare parte din energia furnizată să provină din surse regenerabile;

X.

întrucât propunerile formulate trebuie să fie în concordanță cu cele patru obiective majore menționate,

1.

salută abordarea holistică a Agendei consumatorului european și, în special, faptul că agenda vizează aproape toate domeniile de politică importante pentru consumatori și astfel transmite un semnal puternic privind consolidarea rolului și a importanței siguranței și drepturilor consumatorului în cadrul pieței unice și privind consolidarea rolului asociațiilor de consumatori; subliniază totuși că aceasta trebuie să se reflecte și în propuneri legislative și alte propuneri ale Comisiei;

2.

salută dorința Comisiei de a coopera cu comercianții și cu intermediarii în vederea promovării inițiativelor privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, care promovează siguranța consumatorilor; consideră că Comisia ar trebui să poarte un dialog constant cu sectorul privat, astfel încât inițiativele să fie acceptate și aplicate în realitate;

3.

solicită să existe posibilitatea consumatorilor de a-și exercita drepturile cu ușurință și în mod eficace în domenii de bază, inclusiv în domeniul alimentației, sănătății, energiei, serviciilor financiare și digitale, accesului la serviciile de bandă largă, în domeniul protecției datelor, transporturilor și telecomunicațiilor;

4.

solicită Comisiei să coopereze îndeaproape cu guvernele naționale în momentul prezentării campaniei de la nivelul întregii Uniuni de creștere a informării cu privire la drepturile și interesele consumatorilor; subliniază faptul că este important, pentru succesul campaniei, ca în proces să fie incluse nu numai sectorul public și organizațiile de protecție a drepturilor consumatorilor, ci și sectorul privat;

5.

consideră că se impune promovarea platformelor electronice, cum ar fi rețeaua de sprijin pentru întreprinderile europene și site-ul de internet Europa ta, care contribuie la dezvoltarea pieței unice europene și furnizează informații importante pentru consumatori și pentru întreprinderile mici și mijlocii;

6.

solicită Comisiei să prezinte o propunere referitoare la modul de îmbunătățire a informării cetățenilor cu privire la sectorul financiar, astfel încât populația să dețină informațiile necesare anterior deciziei de a obține un credit; consideră că ar trebui acordată o atenție specială generației mai tinere, precum și educării societății cu privire la creditele pe termen scurt;

7.

subliniază că formarea consumatorilor reduce riscurile acestora în fața produselor periculoase sau contrafăcute, produselor financiare speculative și a publicității înșelătoare; consideră că educația, inclusiv educația financiară, și responsabilizarea consumatorilor trebuie să fie permanentă pe parcursul vieții și să înceapă din școală; subliniază că este necesar să se evite supraîncărcarea cu informații și, în schimb, subliniază că este necesar să se reducă deficitul de cunoștințe și să se îmbunătățească informarea consumatorilor prin intermediul unor informații fiabile, clare, comparabile și bine orientate;

8.

subliniază că nu trebuie să se uite de rolul și de educația întreprinderilor, astfel încât consumatorii să beneficieze pe deplin de drepturile pe care le au; consideră că un grad adecvat de informare a întreprinderilor cu privire la drepturilor consumatorilor este esențial pentru punerea în aplicare integrală a legislației existente în materie de protecție a consumatorilor; solicită Comisiei și statelor membre să adopte măsurile necesare în acest scop, punând accentul pe întreprinderile mici și mijlocii;

9.

subliniază faptul că, potrivit rezultatelor diverselor sondaje, consumatorii sunt preocupați pe termen lung de eventualele diferențe în calitatea produselor de aceeași marcă și cu același ambalaj distribuite în interiorul pieței unice; consideră că consumatorii din diverse state membre nu au acces la același nivel calitativ atunci când achiziționează produse de aceeași marcă și cu același ambalaj în interiorul pieței unice; subliniază faptul că orice formă de discriminare a consumatorilor nu este acceptabilă;

10.

solicită Comisiei să efectueze o anchetă aprofundată în acest caz, care ar permite să se evalueze dacă este necesară adaptarea legislației existente a Uniunii; solicită Comisiei să informeze Parlamentul European și consumatorii cu privire la rezultatul anchetei;

11.

solicită Comisiei să instituie norme actualizate și unificate care să garanteze siguranța și autenticitatea produselor; în orice caz, speră că propunerea de modificare a Directivei 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor va garanta un nivel ridicat de siguranță a produselor de consum;

12.

salută propunerea Comisiei de a introduce un cadru juridic pentru siguranța produselor; subliniază, în acest context, importanța supravegherii eficace a pieței, deoarece încă există produse nesigure, inclusiv produse cu marcaj CE, pe piața unică europeană;

13.

cere ca consumatorii să beneficieze în siguranță de progresele științei și ale tehnologiei și să aibă acces la informații, la consiliere imparțială și la instrumentele necesare pentru a beneficia de despăgubiri corecte și eficace;

14.

solicită statelor membre și Comisiei să promoveze inițiativele care vizează transpunerea rezultatelor progreselor științifice, evoluțiilor tehnologice și ale altor inovații în beneficii pentru consumatori, acordându-se atenția cuvenită legislației privind siguranța produselor de consum;

15.

solicită o protecție a consumatorilor și o siguranță a produselor adecvate pe piață pentru bunurile de consum produse prin utilizarea nanotehnologiei sau pentru organismele modificate genetic;

16.

subliniază necesitatea de a garanta independența și transparența expertizei științifice și a avizului de reglementare, în special în domeniul sănătății, mediului și al politicilor alimentare, cu scopul de a asigura cel mai înalt nivel de protecție a sănătății consumatorilor și cel mai ridicat grad de încredere a acestora;

17.

subliniază necesitatea de a oferi o mai bună protecție grupurilor de consumatori vulnerabili, cum ar fi copiii și persoanele în vârstă și alți consumatori aflați în situații de vulnerabilitate, în special în ceea ce privește transportul, serviciile financiare, energia și TIC; subliniază că este nevoie să se ia măsuri atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național pentru a oferi garanții adecvate privind protecția consumatorilor vulnerabili;

18.

subliniază faptul că este necesar ca statele membre și Comisia să promoveze consumul responsabil și durabil, urmărind obiectivele stabilite în Strategia Europa 2020 și că este necesar să se înlesnească accesul deplin al consumatorilor la piețe din perspectiva unei economii sociale de piață cu grad ridicat de competitivitate, într-o Uniune bazată pe solidaritate; consideră că este necesar să se combată risipa alimentară, să se sporească posibilitatea ca bunurile de consum să fie folosite un timp mai îndelungat, să se promoveze reciclarea și consumul de produse la mâna a doua și să se îmbunătățească și mai mult eficiența energetică a produselor disponibile pe piața unică;

19.

insistă asupra faptului că în continuare Comisia ar trebui să monitorizeze cu atenție modul în care este aplicată legislația care sprijină dezvoltarea pieței unice; solicită Comisiei să ia măsurile legale necesare împotriva statelor membre care încalcă sau care nu pun în aplicare sau nu execută legislația privind piața unică, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

20.

salută și alte inițiative legislative care vizează crearea unei piețe unice pe deplin integrate, pentru a crește concurența și a mări eficiența și pentru a le oferi consumatorilor europeni mai multe posibilități de a alege;

21.

solicită în special Comisiei și statelor membre să asigure punerea în aplicare coerentă și în timp util a acquis-ului Uniunii în domeniul protecției consumatorilor, în special a Directivei privind drepturile consumatorilor (27), a Directivei privind practicile comerciale neloiale (28) și a Directivei privind publicitatea înșelătoare și comparativă (29); solicită, în plus, Comisiei și statelor membre să efectueze o monitorizare a eficacității acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor; subliniază dovezile care sugerează că cetățenii încă nu își cunosc drepturile în cadrul pieței unice și solicită, în consecință, Comisiei și statelor membre să promoveze mai ales disponibilitatea informațiilor clare și cuprinzătoare pentru consumatori, ca parte a procesului de punere în aplicare, precum și a informațiilor privind mecanismele privind măsurile reparatorii disponibile pentru consumatori;

22.

solicită Comisiei să depună mai multe eforturi pentru a evalua gradul în care cetățenii statelor membre au acces la un cont bancar; invită Comisia să raporteze cu privire la modul în care este abordată această problemă și să prezinte Parlamentului un raport în acest sens până la sfârșitul primului trimestru al anului 2014;

23.

recomandă o mai bună utilizare a informațiilor disponibile cu privire la comportamentul consumatorilor și, în special, consideră că există posibilități de utilizare mai eficientă a rezultatelor tabloului de bord al piețelor de consum; sugerează, în consecință, ca Centrul Comun de Cercetare (JRC) să realizeze o analiză, precum și activități de monitorizare, sub forma unui proiect de cercetare finanțat, în vederea identificării domeniilor prioritare pentru cetățeni în care este nevoie de îmbunătățirea drepturilor lor în calitate de consumatori pe piața unică și, prin urmare, în vederea adaptării conținutului, formatului și a activității organizațiilor care diseminează informații către consumatori;

24.

subliniază faptul că politicile UE trebuie să promoveze colaborarea asociațiilor de consumatori cu instituțiile publice din toate domeniile, punându-se la dispoziție mijloacele economice necesare, și să încurajeze schimbul de bune practici și de cunoștințe între aceste asociații; consideră că ar trebui să se înființeze un registru european al asociațiilor care să permită constituirea unor astfel de asociații;

25.

consideră că Comisia ar trebui să se concentreze nu numai asupra cumpărării de conținut digital, ci și asupra modalităților de promovare a vânzării de bunuri și servicii în mediul digital și de sporire a încrederii consumatorilor, astfel încât aceștia să cunoască modul în care își pot apăra drepturile și pot soluționa litigiile în cazul în care cumpără un produs sau serviciu de calitate inferioară;

26.

solicită Comisiei să acorde o atenție specială protecției consumatorilor în ceea ce privește creditele pe termen scurt, deoarece în vremuri de criză persoanele foarte vulnerabile sunt cele care utilizează aceste produse financiare fără a realiza pe deplin care sunt obligațiile și riscurile lor în calitate de persoană care contractează un împrumut;

27.

reamintește că informațiile adecvate și pertinente pentru consumatori trebuie să fie însoțite de măsuri de responsabilizare cu scopul de a permite acestora să beneficieze pe deplin de oportunitățile existente pe piața internă;

28.

solicită Comisiei să coopereze cu Parlamentul European și cu autoritățile naționale în vederea îmbunătățirii informațiilor disponibile pentru consumatori cu privire la modul în care să aceștia își pot gestiona mai bine consumul casnic de energie;

29.

observă faptul că se impune realizarea proiectelor transfrontaliere din domeniul energiei incluse în programul mecanismul Conectarea Europei (MCE), deoarece acesta va promova concurența dintre furnizorii de electricitate și gaze și va crește independența sectorului energetic din statele membre;

30.

solicită consolidarea politicii Uniunii în materie de concurență și ca promovarea drepturilor consumatorilor să ocupe poziția centrală în cadrul acestui proces; consideră că această readaptare are o importanță deosebită pentru dezvoltarea unei piețe unice digitale solide; subliniază, în acest sens, rolul important al site-urilor de internet de comparare a prețurilor și necesitatea garantării independenței acestora;

31.

solicită Comisiei și statelor membre să aprobe resursele necesare pentru aplicarea eficace a agendei, în ceea ce privește mai ales cadrul financiar multianual 2014-2020, și să realizeze evaluări sistematice ale impactului acesteia;

32.

subliniază că dezvoltarea tot mai rapidă a comerțului electronic este de o importanță majoră în ceea ce îi privește pe consumatori, oferind o gamă vastă de alegeri, în special celor care locuiesc în zone mai puțin accesibile, îndepărtate sau periferice, precum și celor cu mobilitate redusă, care altfel nu ar avea acces la o gamă largă de bunuri;

33.

solicită Comisiei să ia măsuri de combatere a tratamentului inegal al consumatorilor de pe piața unică cauzat de limitările actuale asupra vânzărilor la distanță aplicate de întreprinderile implicate în activități transfrontaliere de vânzare la distanță;

34.

subliniază că nu toți consumatorii au posibilitatea sau competențele necesare pentru a utiliza internetul și, prin urmare, consumatorilor ar trebui să li se ofere servicii prin mijloace multiple;

35.

subliniază faptul că încrederea consumatorului este esențială pentru comerțul electronic, atât la nivel național, cât și transfrontalier; subliniază că este nevoie ca să asigure calitatea, siguranța, trasabilitatea și autenticitatea produselor, să se evite practicile ilegale sau neloiale și să se respecte normele privind protecția datelor cu caracter personal, asigurând, după caz, exprimarea consimțământului explicit și în cunoștință de cauză al consumatorului cu privire la utilizarea datelor personale;

36.

subliniază că protecția datelor cu caracter personal este o condiție esențială pentru protecția consumatorului și pentru funcționarea și creșterea pieței unice digitale;

37.

subliniază faptul că consumatorii se așteptată la servicii de livrare rapide, fiabile și competitive pentru comerțul electronic și că serviciile de livrare eficace sunt necesare pentru a garanta încrederea consumatorilor;

38.

salută măsurile pe care Comisia le are în vedere în domeniul serviciilor financiare și subliniază nevoia unui cadru juridic cuprinzător care să garanteze servicii independente de consiliere a consumatorilor, în special în domeniul serviciilor financiare; subliniază faptul că informațiile despre piață trebuie să fie fiabile, clare și comparabile și trebuie să fie accesibile în format electronic și sub alte forme; subliniază că este nevoie să se ia măsuri judiciare împotriva practicilor comerciale neloiale sau a clauzele contractuale abuzive; subliniază nevoia de a proteja consumatorii înșelați de un produs financiar;

39.

ia act de noua propunere de regulament (COM(2013)0130 din 13 martie 2013) de modificare a Regulamentului (CE) nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și a Regulamentului (CE) nr. 2027/97 privind răspunderea operatorilor de transport aerian privind transportul aerian al pasagerilor și al bagajelor acestora; solicită ca lista drepturilor comune ale pasagerilor pentru toate tipurile de transport să fie difuzată la scară largă, într-o formă concisă și în toate limbile oficiale ale Uniunii;

40.

insistă asupra necesității de a sprijini dreptul de acces la un cont de plăți de bază pentru toți consumatorii și de a pune la dispoziția acestora informații clare și relevante cu privire la produsele de investiții, după cum se prevede, printre altele, în propunerea de regulament privind documentele cu informații cheie referitoare la produsele de investiții (COM(2012)0352); subliniază ca se impun norme stricte pentru reglementarea piețelor financiare; subliniază faptul că actuala criză economică și financiară slăbește poziția unui număr mare de consumatori, aceștia devenind din ce în ce mai vulnerabili și că nesiguranța din ce în ce mai mare a locurilor de muncă, creșterea nivelului șomajului și pierderea puterii de cumpărare accentuează inegalitățile; solicită Comisiei ca, în elaborarea politicilor, să ia în considerare aceste situații noi;

41.

subliniază necesitatea unei colaborări strânse între autoritățile europene, naționale și locale și asociațiile de consumatori pentru stabilirea de mecanisme de consultare și pentru implementarea măsurilor prevăzute în agendă;

42.

solicită Comisiei ca sistemul de notificare RAPEX (Sistemul de alertă rapidă pentru produsele nealimentare) să fie mai transparent și mai eficace; subliniază faptul că trebuie să se dezvolte rețelele ECC (Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor) și CPC (Rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorilor); consideră că Comisia ar trebui să analizeze instituirea unui sistem similar cu RAPEX pentru servicii;

43.

subliniază faptul că mecanismele de acordare a reparațiilor, cum ar fi soluționarea alternativă a litigiilor (SAL) sau soluționarea online a litigiilor (SOL), trebuie să fie rapide, accesibile și eficace; subliniază că un acces eficient la justiție în litigiile transfrontaliere nu ar trebui împiedicat de dificultățile care rezultă din caracterul transfrontalier al unui litigiu, de lipsa de resurse sau de lipsa de informații privind accesibilitatea ajutorului juridic; prin urmare, solicită o mai bună punere în aplicare a Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 și, dacă este necesar, revizuirea acesteia pentru a-i remedia deficiențele;

44.

subliniază că mecanismele SAL și SOL nu pot înlocui un mecanism de recurs colectiv; prin urmare, solicită Comisiei să analizeze măsuri care să vizeze crearea unui mecanism de recurs colectiv coerent la nivelul Uniunii în materie de protecție a consumatorilor, care să poată fi aplicat cazurilor transfrontaliere; subliniază faptul că inițiativele necoordonate existente în Uniune ar putea conduce la fragmentare; subliniază că, pentru a asigura eficiența acțiunilor colective în despăgubire și pentru a evita potențialele abuzuri, abordarea Uniunii în materie de acțiuni colective în despăgubire ar trebui să includă doar acțiunile reprezentative ale entităților recunoscute oficial la nivel național (autorități publice, precum avocatul poporului sau organizațiile de consumatori); insistă asupra necesității de a avea o abordare la nivelul Uniunii a acțiunilor colective în despăgubire pe baza principiului participării;

45.

subliniază necesitatea de a asigura accesibilitatea, în cadrul Uniunii, a bunurilor și serviciilor care acoperă domenii precum mediul urban, transportul și TIC; îndeamnă Comisia să propună un act european ambițios privind accesibilitatea;

46.

subliniază că următorul cadru financiar multianual 2014-2020 trebuie să permită Agendei consumatorului european să beneficieze de o finanțare suficient de ambițioasă;

47.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

19.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 65/12

—

având în vedere Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii (1),

—

având în vedere Raportul din 23 februarie 2012 al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind aplicarea Directivei 2003/8/EC de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența juridică acordată în astfel de litigii (COM(2012)0071),

—

având în vedere articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind accesul internațional la justiție,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0161/2013),

A.

întrucât articolul 47 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că „asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție”;

B.

întrucât Directiva 2003/8/CE a Consiliului cuprinde prevederi menite să asigure că cetățenii implicați în litigii transfrontaliere au acces la justiție;

C.

întrucât directiva, în principala sa prevedere, statuează că asistența judiciară nu poate fi refuzată pentru simplul motiv că un litigiu este de natură transfrontalieră, fiecare stat membru păstrându-și, astfel, propriul său sistem de asistență judiciară la care trebuie, însă, să acorde acces persoanelor din alte state membre;

D.

întrucât directiva stabilește condițiile pentru acordarea de asistență judiciară transfrontalieră legate în special de resursele financiare, fondul litigiului și caracterul transfrontalier al acestuia;

E.

întrucât asistența judiciară trebuie acordată numai persoanelor cărora resursele financiare nu le permit accesul la justiție fără o asemenea asistență;

F.

întrucât aceste resurse sunt evaluate pe baza orientărilor în vigoare în statul membru al instanței, în mai multe state membre fiind în vigoare praguri fixe;

G.

întrucât aceste praguri diferă în mod considerabil de la un stat membru la altul, iar o persoană care este considerată a avea nevoie de asistență judiciară într-un stat membru s-ar putea să nu fie considerată în același fel în alt stat membru, și întrucât articolul 5 alineatul (4) din directivă recunoaște, într-o anumită măsură, această problemă;

H.

întrucât, pentru a se găsi soluții la aceste discrepanțe, ar trebui să se ia în considerare eventualitatea în care unei persoane ar trebui să i se permită, de asemenea, să solicite asistență judiciară în statul în care își are reședința, iar decizia privind solicitarea să fie luată de autoritățile din statul membru respectiv;

I.

întrucât, pentru a facilita lucrurile atât pentru cetățeni, cât și pentru autoritățile care aplică directiva, ar trebui ca celor dintâi să li se ofere opțiunea ca, în cazul unei cereri de asistență judiciară transfrontalieră, decizia cu privire la cerere să fie luată fie în statul membru de reședință, fie în statul membru în care este situată instanța ori în care decizia trebuie aplicată;

J.

întrucât, în cazul în care se oferă o astfel de opțiune, autoritățile statului membru ar fi în măsură să aplice propriile criterii în loc să fie nevoite să transmită cererea sau să urmeze condițiile și orientările altor state membre;

K.

întrucât persoanelor al căror drept de a primi asistență judiciară a fost recunoscut în statul membru de reședință ar putea primi un certificat în acest sens, care ar fi acceptat de autoritățile statului membru în care este situată instanța ori în care trebuia aplicată decizia;

L.

întrucât, în conformitate cu dispozițiile directivei, asistența judiciară transfrontalieră acoperă, de asemenea, cheltuielile suplimentare direct legate de natura transfrontalieră a litigiului, cum ar fi cheltuielile de interpretare, traducere și de deplasare;

M.

întrucât informațiile care explică asistența disponibilă pentru cetățean în materie judiciară trebuie să fie într-una din limbile oficiale ale Uniunii, astfel încât să se garanteze faptul că cetățeanul a fost informat într-o limbă pe care o înțelege;

N.

întrucât Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind accesul internațional la justiție cuprinde dispoziții similare la nivel internațional, însă este aplicată doar de 17 din cele 27 de state membre;

O.

întrucât, prin urmare, celelalte state membre ar trebui încurajate să semneze sau să ratifice Convenția,

1.

felicită Comisia pentru prezentarea raportului său privind aplicarea Directivei 2003/8/CE;

2.

regretă faptul că Comisia nu abordează în mod specific procedurile europene în cazul cărora se aplică Directiva privind asistența judiciară, cum ar fi procedura europeană privind cererile cu valoare redusă, în pofida faptului că aplicarea acesteia la procedura menționată mai sus ar fi putut fi, desigur, analizată în perioada 1.1.2009 – 31.12.2010;

3.

constată cu satisfacție că toate statele membre au transpus directiva în legislația națională; ia act, totuși, de faptul că interpretarea domeniului de aplicare a directivei diferă, în anumite privințe, de la un stat membru la altul;

4.

subliniază că un alt raport ar trebui să cuprindă numărul și natura cazurilor pentru fiecare țară pentru a obține o imagine mai detaliată și mai concludentă privind folosirea acestui instrument;

5.

regretă faptul că relativ puține persoane și puțini practicieni par a fi informați cu privire la drepturile pe care le conferă directiva;

6.

invită Comisia și statele membre să adopte măsuri de creștere a gradului de sensibilizare privind dreptul la asistență judiciară transfrontalieră în materie civilă și comercială, și să mărească, astfel, libera circulație a persoanelor;

7.

recunoaște buna activitate desfășurată de portalul e-Justiție al UE, de rețeaua judiciară a UE, precum și de e-CODEX (comunicare e-justiție prin intermediul schimburilor de date online), în special prin disponibilitatea, pe portalul e-justiție al UE, a formularelor de asistență judiciară prevăzute în Directiva Consiliului 2003/8/CE; solicită, totuși, o mai mare claritate și un acces mai ușor la aceste formulare de asistență judiciară și la formularele naționale de asistență judiciară pe toate aceste platforme, incluzând informații clare și practice cu privire la cea mai bună modalitate de a solicita asistență judiciară în diferitele state membre în cadrul unor litigii civile și comerciale transfrontaliere;

8.

invită, prin urmare, Comisia și statele membre să lanseze o campanie de informare eficace pentru a viza un număr mare de potențiali beneficiari și practicieni ai dreptului;

9.

consideră că nici alte proceduri europene, cum sunt procedura europeană privind cererile cu valoare redusă sau procedura privind somația europeană de plată, nu sunt bine cunoscute și că, dacă actuala politică în materie de informare va persista, cunoașterea lor nu se va ameliora;

10.

evidențiază faptul că noile tehnologii și instrumente de comunicare ar putea fi folosite pentru a facilita accesul la informațiile referitoare la asistența judiciară; recomandă, prin urmare, Comisiei și statelor membre să utilizeze o gamă largă de canale de comunicare, incluzând campanii de informare pe internet și platforme interactive precum portalul e-Justiție, ca modalități rentabile de a comunica cu cetățenii;

11.

scoate în evidență faptul că, pentru a asigura continuitatea procedurilor inițiate, capacitatea de stocare temporară și permanentă a formularelor necesare pentru asistența judiciară trebuie îmbunătățită, ca și formularele pentru alte proceduri, în special procedurile privind cererile cu valoare redusă și somația europeană de plată asigurând, printre altele, că sunt la fel de vizibile în toate limbile, inclusiv pe site-ul Atlasul judiciar european în materie civilă și portalul european e-Justiție; solicită Comisiei să ia neîntârziat măsuri în acest sens;

12.

consideră că ar trebui create baze de date care să cuprindă profesioniștii din domeniul dreptului ce posedă suficiente abilități lingvistice și competențe în domeniul dreptului comparat pentru a-și exercita profesia în cazuri de asistență judiciară transfrontalieră, asigurându-se, astfel, că sunt numiți profesioniști din domeniul dreptului care sunt în măsură să-și exercite profesia în astfel de cazuri; deși recunoaște că bazele de date juridice frontaliere existente, precum platforma Find-a-Lawyer („Găsește-un-avocat”), constituie exemple de bune practici în domeniu, solicită dezvoltarea în continuare a unor astfel de instrumente în scopul integrării lor într-o bază de date a profesioniștilor din domeniul dreptului pe portalul e-Justiție;

13.

sugerează că ar fi de dorit să se creeze programe speciale de formare pentru a asigura practicienilor din domeniul dreptului competențe transfrontaliere, punându-se accentul pe cursuri de limbă și drept comparat; îndeamnă Comisia să sprijine, în cooperare cu statele membre, formarea specifică a avocaților care oferă asistență judiciară;

14.

recunoaște că sprijinul și formarea juridică au implicații în ce privește costurile pentru statele membre și că, în climatul economic actual, finanțarea acestora ar putea fi limitată în multe state membre; invită, prin urmare, Comisia să ofere finanțare statelor membre, atunci când este posibil, pentru a asigura o formare judiciară coerentă și de înalt nivel în materie de asistență judiciară transfrontalieră civilă și comercială;

15.

subliniază că este important ca procedurile de cerere să fie simple, astfel încât cetățenii să fie mereu în măsură să solicite asistență judiciară fără ajutorul unui practician din domeniul dreptului; sugerează faptul că cetățenii ce se confruntă cu aceste proceduri să fie în mod automat informați de existența portalului e-Justiție, pentru a le facilita acestora accesul la informație;

16.

consideră că, în concordanță cu sistemele de asistență judiciară naționale existente, este recomandabilă desemnarea unei autorități unice competente în materie de asistență judiciară transfrontalieră, cu un sediu central în fiecare stat membru, care să primească și să transmită cererile de asistență judiciară;

17.

opinează că, pentru a stabili criteriile economice de acordare a asistenței judiciare, ar trebui să se țină seama mai mult de costul diferit al vieții din diferitele state membre și ar trebui să se indice mai exact în ce mod ar trebui luate în considerare aceste diferențe;

18.

sugerează ca solicitanții să aibă opțiunea de a solicita asistență judiciară în statul membru de reședință sau în statul membru în care este situată instanța ori în care se execută hotărârea; constată că, într-o astfel de situație, autoritățile din fiecare stat membru ar fi atunci în măsură să aplice propriile criterii în momentul în care vor lua o decizie asupra cererii;

19.

propune ca orice decizie a autorităților din statul membru de reședință care acordă asistență judiciară, confirmată printr-un certificat comun, să aibă efect, de asemenea, în statul membru în care este situația instanța ori în care se execută hotărârea;

20.

recomandă ca costurile acoperite de asistența judiciară să includă și costurile ocazionate de orice prezentare obligatorie în fața unui judecător sau în fața altei autorități care analizează cererea, precum și pe cele asociate acestora;

21.

solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită celor mai defavorizate grupuri, pentru a garanta că se ține seama de nevoile acestora;

22.

invită Comisia să prezinte o propunere de modificare a directivei în sensul menționat anterior, în vederea stabilirii unor standarde comune mai ridicate privind asistența judiciară transfrontalieră;

23.

încurajează statele membre să instituie sisteme de cooperare mai eficiente între organismele publice și organizațiile neguvernamentale astfel încât asistența judiciară și consilierea juridică să devină mai accesibile pentru cetățeni;

24.

dorește instituirea unui sistem de alertă timpurie între instanțele naționale, astfel încât o cerere de asistență formulată într-un stat membru să poată fi adusă la cunoștința celelalte state;

25.

recomandă, de asemenea, o mai mare cooperare între Comisie, statele membre și organismele și organizațiile juridice profesionale, precum barourile europene și naționale și asociațiile profesionale ale practicienilor dreptului;

26.

salută numeroasele inițiative care s-au dovedit a fi exemple elocvente de bune practici în domeniul consilierii juridice gratuite, inclusiv agențiile ce acordă consiliere cu titlu gratuit și clinicile juridice;

27.

încurajează statele membre să asigure disponibilitatea asistenței judiciare în etapa pre-contencios și să faciliteze accesul la aceasta, inclusiv la consilierea privind utilizarea metodelor alternative de soluționare a litigiilor, care, adesea, se dovedesc a fi mai eficiente din punct de vedere al costurilor și mai rapide decât recurgerea la contencios;

28.

invită acele state membre care încă nu au semnat și/sau ratificat Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind accesul internațional la justiție să acționeze în acest sens, deoarece aceasta îmbunătățește accesul cetățenilor la justiție în afara Uniunii Europene.

29.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

19.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 65/16

—

având în vedere Decizia sa din 14 martie 2012 privind constituirea și stabilirea atribuțiilor, componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani, adoptată în conformitate cu articolul 184 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Decizia sa din 11 decembrie 2012 de a prelungi mandatul Comisiei speciale pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani până la 30 septembrie 2013,

—

având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 67, capitolul 4 (articolele 82-86) și capitolul 5 (articolele 87-89) din titlul V partea a II-a din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 5, 6, 8, 32, 38 și 41, titlul VI (articolele 47-50) și articolul 52,

—

având în vedere concluziile Consiliului privind crearea și punerea în aplicare a unui ciclu de politici ale UE în materie de crimă organizată și infracțiuni internaționale grave în vederea stabilirii unui proces multianual care să abordeze într-o manieră coerentă cele mai importante amenințări infracționale printr-o cooperare optimă între statele membre, UE și țările terțe,

—

având în vedere concluziile Consiliului privind stabilirea priorităților UE pentru combaterea criminalității organizate în perioada 2011-2013,

—

având în vedere Programul de la Stockholm în materie de libertate, securitate și justiție (1), Comunicarea Comisiei intitulată „Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei: Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm” (COM(2010)0171) și Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia de securitate internă a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură” (COM(2010)0673),

—

având în vedere Strategia UE în materie de droguri pentru perioada 2005-2012 și Planul de acțiune al UE în materie de droguri pentru perioada 2009-2012,

—

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată de Adunarea Generală la 15 noiembrie 2000 (Rezoluția 55/25) și deschisă pentru semnare la Palermo, la 12 decembrie 2000, precum și protocoalele aferente,

—

având în vedere Convenția împotriva corupției Organizației Națiunilor Unite (UNCAC), deschisă pentru semnare la Merida, la 9 decembrie 2003,

—

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, adoptată de Adunarea Generală la 20 decembrie 1988 (Rezoluția 1988/8) și deschisă pentru semnare la Viena, în perioada 20 decembrie 1988–28 februarie 1989 și apoi la New York, până la 20 decembrie 1989,

—

având în vedere convențiile penale și civile ale Consiliului Europei privind corupția, deschise pentru semnare la Strasbourg, la 27 ianuarie și, respectiv, la 4 noiembrie 1999, precum și Rezoluțiile (98)7 și (99)5, adoptate de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei la 5 mai 1998 și 1 mai 1999, prin care se constituie Grupul de state împotriva corupției (GRECO),

—

având în vedere Actul Consiliului din 26 mai 1997, care stabilește, în temeiul articolului K.3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Convenția privind combaterea actelor de corupție care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene (2),

—

având în vedere Convenția OCDE privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale, deschisă spre semnare la Paris, la 17 decembrie 1997, precum și modificările ulterioare,

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind spălarea, depistarea, sechestrarea și confiscarea veniturilor provenite din săvârșirea de infracțiuni și privind finanțarea terorismului, deschisă pentru semnare la Varșovia, la 16 mai 2005 și Rezoluția CM/Res(2010)12 a Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei din 13 octombrie 2010, privind Statutul Comitetului de experți pentru evaluarea măsurilor de combatere a spălării de bani (MONEYVAL),

—

având în vedere cele 40 de recomandări și cele 9 recomandări speciale ale Grupului de acțiune financiară FATF/GAFI privind combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului și proliferării,

—

având în vedere activitatea Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS),

—

având în vedere Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate (3),

—

având în vedere Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii (4), Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor (5), Decizia-cadru 2005/212/JAI din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea (6), și Decizia-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare (7),

—

având în vedere Decizia 2007/845/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile (8) și având în vedere raportul Comisiei Europene COM(2011)0176 întocmit în conformitate cu articolul 8 din decizia menționată mai sus,

—

având în vedere Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (9), precum și actele ulterioare de modificare,

—

având în vedere Decizia cadru 2002/465/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind echipele comune de anchetă (10) și Raportul Comisiei privind transpunerea juridică a respectivei decizii cadru (COM(2004)0858),

—

având în vedere Decizia 2009/902/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de instituire a unei rețele europene de prevenire a criminalității (REPC) (11),

—

având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (12) și comunicarea Comisiei intitulată „Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane” (COM(2012)0286),

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale și faptul că întotdeauna ar trebui să aibă prioritate interesele copiilor implicați în cazuri de trafic și migrație,

—

având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/GAI a Consiliului (13),

—

având în vedere Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (14), precum și Raportul Comisiei adresat Parlamentului European și Consiliului privind aplicarea acestei directive (COM(2012)0168),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitate (15),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor (16),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2006 cu privire la informațiile privind plătitorul care însoțesc transferurile de fonduri (17),

—

având în vedere Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea corupției în sectorul privat (18) și Raportul Comisiei către Consiliu întemeiat pe articolul 9 din această decizie-cadru (COM(2007)0328),

—

având în vedere Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (19), precum și în sensul articolului 15 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, precum și modificările ulterioare (20),

—

având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date,

—

având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI (21),

—

având în vedere propunerea de directivă privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, prezentată de Comisia Europeană (COM(2013)0045),

—

având în vedere propunerea de directivă privind înghețarea și confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni în Uniunea Europeană, prezentată de Comisia Europeană (COM(2012)0085),

—

având în vedere propunerea de directivă privind atacurile împotriva sistemelor informatice și de abrogare a Deciziei-cadru 2005/222/JAI a Consiliului, prezentată de Comisia Europeană (COM(2010)0517),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale” (COM(2012)0722),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Primul raport anual privind punerea în aplicare a strategiei de securitate internă a UE” (COM(2011)0790),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Creșterea impactului ajutorului UE: instituirea unui Centru european de combatere a criminalității informatice” (COM(2012)0140),

—

având în vedere comunicarea Comisei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Către un cadru european global pentru jocurile de noroc online”(COM(2012)0596),

—

având în vedere comunicarea Comisei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Evaluarea criminalității în UE: plan de acțiune privind statisticile pentru perioada 2011-2015” (COM(2011)0713),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind modalitățile concrete de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, inclusiv în ceea ce privește țările terțe (COM(2012)0351),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Către o politică a UE în materie penală: asigurarea punerii în aplicare eficace a politicilor UE prin intermediul dreptului penal” (COM(2011)0573),

—

având în vedere Raportul Comisiei către Consiliu din 6 iunie 2011 privind participarea Uniunii Europene la Grupul de state împotriva corupției (GRECO) din cadrul Consiliului Europei (COM(2011)0307),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Produsele provenite din activități de criminalitate organizată – Garantarea principiului potrivit căruia «criminalitatea nu aduce venituri»” (COM(2008)0766),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind prevenirea și combaterea crimei organizate în sectorul financiar (COM(2004)0262),

—

având în vedere Recomandarea Comisiei 2007/425/CE din 13 iunie 2007 de identificare a unui set de acțiuni pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea,

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011, referitoare la taxe și dezvoltare – cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (22),

—

având în vedere rezoluțiile sale din 15 septembrie 2011 referitoare la eforturile Uniunii de combatere a corupției (23), din 25 octombrie 2011 referitoare la criminalitatea organizată în Uniunea Europeană (24) și din 22 mai 2012 referitoare la abordarea UE privind dreptul penal (25),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la combaterea pescuitului ilegal la nivel mondial – rolul UE (26),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la aranjarea meciurilor și corupția în sport (27),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind dreptul de procedură administrativă al Uniunii Europene (28),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2005 conținând propunerea de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului pentru combaterea finanțării terorismului (29),

—

având în vedere Raportul Europol din 2013 privind evaluarea amenințării pe care o reprezintă criminalitatea gravă și organizată (SOCTA),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale (30),

—

având în vedere concluziile audierilor publice, discuțiilor cu privire la documentele de lucru și schimburilor de opinii cu personalități de nivel înalt, precum și ale misiunilor efectuate de delegațiile Comisiei speciale pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani,

—

având în vedere răspunsurile la chestionarul trimis parlamentelor naționale, referitor la rolul și experiențele lor în materie de combatere a crimei organizate, corupției și spălării de bani,

—

având în vedere contribuțiile tematice ale lui Ayala Sender, Díaz de Mera García Consuegra, McClarkin și Mitchell în domeniul crimei organizate,

—

având în vedere contribuțiile tematice ale lui de Jong, Gabriel, Skylakakis și Weiler în domeniul corupției,

—

având în vedere contribuțiile tematice ale lui Borghezio și Tavares în domeniul spălării de bani,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul intermediar al Comisiei speciale pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani (A7-0175/2013),

A.

întrucât Comisia specială pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani (CRIM) a fost abilitată să ancheteze amploarea crimei organizate, a corupției și a spălării de bani pe baza celor mai bune evaluări privind amenințările și să propună măsuri corespunzătoare pentru ca UE să prevină și să abordeze aceste amenințări și să le combată la nivel internațional, european și național;

B.

întrucât organizațiile criminale tradiționale și-au extins treptat raza de acțiune la nivel internațional, profitând de oportunitățile oferite de eliminarea granițelor interne ale Uniunii Europene și de globalizarea economică și de noile tehnologii și încheind alianțe cu grupuri criminale din alte țări (precum cartelurile drogurilor din America de Sud și mafia rusofonă) pentru a-și împărți piețele și zonele de influență; întrucât grupările criminale își diversifică din ce în ce mai mult activitatea, dezvoltându-se legături între traficul de droguri, traficul de persoane, facilitarea imigrărilor ilegale și traficul de arme; întrucât legătura dintre terorism și crima organizată este din ce în ce mai strânsă;

C.

întrucât criza economică mondială nu numai că creează un context favorabil înmulțirii activităților ilegale, dar contribuie și la diversificarea acestora, activități precum frauda și corupția în domeniul sportului profesionist, contrafacerea bunurilor de consum cotidian, precum produse alimentare și farmaceutice, forță de muncă ieftină la negru și traficul cu ființe umane; întrucât crima organizată, frauda și spălarea de bani au un efect devastator asupra statelor membre, prin infiltrarea în economia legală;

D.

întrucât grupurile de crimă organizată sunt, în general. ramificate la nivel internațional, ceea ce constituie cea mai importantă amenințare la adresa securității și prosperității cetățenilor europeni, care nu au fost informați cu privire la creșterea explozivă a criminalității transfrontaliere sau cu privire la incapacitatea autorităților judiciare naționale de a-i face față la nivel transfrontalier;

E.

întrucât se observă o tendință tot mai pronunțată de ajutor reciproc între diversele organizații criminale, prin ramificațiile lor internaționale și prin diversificarea activităților, și reușesc astfel să depășească diferențele lingvistice, etnice sau de interese comerciale, orientându-se către traficuri comune, diminuarea costurilor și maximizarea profiturilor, într-un moment în care criza se face simțită la nivel mondial;

F.

întrucât, potrivit estimărilor realizate de Europol în SOCTA 2013, în UE există în prezent cel puțin 3 600 de organizații criminale active, iar trăsăturile cele mai frecvente ale acestor organizații sunt structura de rețea și cooperarea, prezența pregnantă la nivelul economiei legale internaționale, tendința de a se axa – în special în cadrul organizațiilor mai mari – pe mai multe activități infracționale în același timp și faptul că 70 % dintre organizațiile existențe au membri de naționalități diferite, ceea ce demonstrează caracterul transnațional al fenomenului;

G.

întrucât sărăcia constituie un factor principal pentru crima organizată, ea fiind exploatată de organizațiile criminale;

H.

întrucât este esențial să se elimine sărăcia și să se îmbunătățească accesul populației la locuri de muncă și la protecție socială;

I.

întrucât fenomenele traficului de persoane și organe umane, prostituției forțate, sclaviei și creării de lagăre de muncă forțată sunt adesea gerate de organizații criminale transnaționale; întrucât este necesar ca de urgență să se monitorizeze în permanență traficul internațional de organe și legăturile sale cu organizațiile mafiote; întrucât traficul cu ființe umane este o formă de criminalitate multi-fațetată care generează profituri de circa 25 miliarde EUR anual și afectează toate statele membre;

J.

întrucât numărul total al victimelor muncii forțate în statele membre ale UE este estimat la 880 000, dintre care se estimează că 30 % sunt victime ale exploatării sexuale, iar 70 % sunt victime ale muncii forțate, femeile reprezentând majoritatea victimelor din UE; întrucât munca forțată aduce profituri considerabile pentru organizațiile mafiote, conduce la dumping social și cauzează numeroase pierderi societății în termeni fiscali;

K.

întrucât victimele traficului cu ființe umane provin atât din interiorul, cât și din exteriorul UE;

L.

întrucât victimele traficului de persoane sunt recrutate, transportate sau sechestrate prin forță, coerciție sau înșelăciune, în scopul exploatării sexuale, al muncii sau al serviciilor forțate, precum cerșetoria, sclavia, servitutea, activități infracționale, servicii menajere, adopție sau căsătorii forțate sau în scopul prelevării de organe; întrucât aceste victime sunt exploatate și subordonate complet traficanților sau exploatatorilor, sunt obligate să le restituie acestora datorii exorbitante, adeseori sunt private de documentele de identitate, sechestrate, izolate și amenințate, trăiesc cu teamă și sub amenințarea represaliilor, fără bani, nu au încredere în autoritățile locale, își pierd speranța de a scăpa sau de a reveni la o viață normală;

M.

întrucât închiderea frontierelor externe ale UE este imposibilă;

N.

întrucât, în fiecare an, 2 000 de persoane mor pe Marea Mediterană, încercând să pătrundă în UE;

O.

întrucât, deși traficul de persoane evoluează în funcție de împrejurările socioeconomice, victimele provin din țări și regiuni care se confruntă cu dificultăți economice și sociale, iar factorii de vulnerabilitate sunt aceiași de ani de zile; întrucât dezvoltarea industriei sexuale și cererea de forță de muncă ieftină și produse ieftine reprezintă două dintre cauzele traficului de persoane și întrucât, în general, factorul comun pentru a deveni victime ale traficului este promisiunea unei vieți mai bune pentru persoanele respective și/sau pentru familiile lor;

P.

întrucât traficul ilicit (de organe, arme, droguri, substanțe chimice, biologice, radioactive și nucleare și precursori ale acestora, medicamente, specii ale faunei sălbatice și organe ale acestora, țigări și tutun, opere de artă și alte produse) are proveniențe diverse, alimentând noi piețe infracționale în întreaga Europă, oferind oportunități enorme de profit organizațiilor criminale și reprezentând o amenințare pentru siguranța frontierelor, piața unică și interesele financiare ale Uniunii;

Q.

întrucât grupurile criminale și-au diversificat rutele de trafic de narcotice, dar și mărfurile care fac obiectul traficului; întrucât internetul reprezintă un instrument și o nouă cale pentru aprovizionarea cu precursori ai drogurilor și producția de stupefiante, precum și pentru distribuția de substanțe psihoactive; întrucât traficul de precursori ai drogurilor, precum efedrina, pseudoefedrina și anhidrida acetică nu este supravegheat îndeajuns în Uniunea Europeană și reprezintă un pericol grav;

R.

întrucât controlul precursorilor chimici și al echipamentelor folosite pentru fabricarea drogurilor sintetice constituie un element fundamental în reducerea aprovizionării cu droguri;

S.

întrucât substanțele chimice folosite în scopuri licite pot fi deturnate de către organizațiile criminale de la comerțul licit și pot fi folosite ca precursori ai drogurilor; întrucât în anul 2008 în UE s-au confiscat 75 % din cantitățile de anhidridă acetică (principalul precursor pentru heroină) confiscate la nivel mondial și întrucât rapoartele anuale ale Biroului Organizației Națiunilor Unite pentru controlul narcoticelor fac în continuare referire la măsurile insuficient de stricte puse în aplicare de UE pentru prevenirea deturnării acestei substanțe în scopuri ilicite;

T.

întrucât mulți cetățeni ai Uniunii trăiesc în sărăcie și șomaj, în timp ce infracțiunile transfrontaliere cresc de la an la an;

U.

întrucât numărul locurilor de muncă legale din Uniune pierdut ca urmare a activităților ilegale ale grupărilor criminale nu poate fi calculat exact, deoarece infractorii nu publică rapoarte, însă se poate estima că este de ordinul a zeci de milioane;

V.

întrucât, în mod similar, veniturile fiscale pierdute de guvernele naționale și de Uniune pot fi doar estimate, dar este probabil ca totalul acestora să fie de ordinul a sute de milioane de euro anual și să crească în continuare;

W.

întrucât traficul ilegal de țigări provoacă anual o pierdere de aproximativ 10 miliarde de euro în finanțele statului; întrucât volumul afacerilor cu trafic de arme ușoare în lume este estimat la 170-230 de milioane USD pe an și întrucât în Europa circulă peste 10 milioane de arme ilegale, ceea ce prezintă o amenințare gravă la adresa securității cetățenilor și a forțelor de ordine; întrucât aceste tipuri de trafic pot produce pierderi financiare și daune întreprinderilor producătoare, facilitând dezvoltarea altor forme de crimă organizată care, la rândul lor, constituie o amenințare socială gravă, întrucât acest fenomen ar putea deveni cu ușurință a sursă de finanțare pentru activități teroriste;

X.

întrucât veniturile generate de traficul cu specii ale faunei sălbatice și cu organe ale acestora sunt estimate la 18-26 de miliarde EUR anual, UE fiind principala piață de destinație la nivel mondial;

Y.

întrucât traficul presupune pierderi pentru veniturile publice, afectează companiile producătoare și are un efect negativ asupra locurilor de muncă, asupra populației și asupra mediului social;

Z.

întrucât capacitatea de infiltrare a organizațiilor criminale a evoluat, acestea fiind în prezent active în domenii precum lucrările publice, transporturile, lanțurile mari de comerț cu amănuntul, gestionarea deșeurilor, comerțul cu specii ale faunei sălbatice și resurse naturale, servicii de securitate, servicii de divertisment pentru adulți și multe altele, dintre care multe fac obiectul controlului și mecanismelor decizionale politice; întrucât, prin urmare, crima organizată devine într-o măsură din ce în ce mai mare similară unui actor economic global, cu un spirit antreprenorial puternic și specializat în furnizarea simultană a diferite tipuri de bunuri și servicii ilegale, dar din ce în ce mai mult și legale, cu un efect din ce în ce mai semnificativ asupra economiei europene și mondiale, antrenând costuri anuale de 870 de miliarde USD;

AA.

întrucât activitățile infracționale organizate de tip mafiot referitoare la mediu– precum traficul și eliminarea ilegală a deșeurilor, distrugerea patrimoniului ecologic, peisagistic, artistic și cultural – au dobândit o dimensiune internațională care necesită un efort comun din partea tuturor țărilor europene, cu scopul de a preveni și a combate mai eficiente așa-numita eco-mafie;

AB.

întrucât sumele uriașe de bani generate de rețelele mafiote și de crimă organizată sunt direcționate către bănci și piețe financiare din Uniunea Europeană, care devin astfel complice la spălarea de bani;

AC.

întrucât băncile internaționale joacă un rol semnificativ în facilitarea spălării de bani și sunt implicate direct în spălarea veniturilor crimei organizate;

AD.

întrucât raportul SOCTA publicat de Europol în 2013 subliniază faptul că activitățile de contrafacere a mărfurilor și comerțul ilicit cu produse constituie o piață infracțională emergentă, accentuată de criza economică; întrucât traficul de droguri rămâne cea mai mare piață infracțională; întrucât comerțul ilicit cu deșeuri și fraudele energetice constituie noi amenințări emergente, care necesită o atenție deosebită;

AE.

întrucât combaterea eficace a crimei organizate, sub toate formele acesteia, presupune măsuri care să lipsească organizațiile criminale de resursele financiare și să desființeze confidențialitatea bancară, atunci când este necesar;

AF.

întrucât organizațiile criminale beneficiază adesea de o zonă gri de complicitate cu alți actori, acționând, în interes comun, cu persoane prezumat respectabile (întreprinzători, funcționari publici la toate nivelurile decizionale, politicieni, bancheri și profesioniști etc.), care, deși nu au în sine legătură cu structura organizațiilor criminale, întrețin cu acestea din urmă relații de afaceri reciproc avantajoase;

AG.

întrucât în unele țări europene care nu sunt membre ale UE o mare parte a societății se află într-o zonă gri și adeseori supraviețuiește ca urmare a activităților infracționale; întrucât în această situație se află în principal tinerii;

AH.

întrucât printre modalitățile tipice de operare ale crimei organizate se numără de acum, pe lângă violență, intimidare și terorism, și corupția; întrucât spălarea de bani poate fi legată, la rândul său, nu numai de activitățile specifice crimei organizate, ci și de corupție și infracțiuni fiscale; întrucât conflictele de interese constituie o cauză a corupției și a fraudei; întrucât, din acest motiv, crima organizată, corupția și spălarea de bani, deși rămân fenomene distincte, sunt adesea strâns legate; întrucât organizațiile criminale pot recurge și la organizații din sectorul public și privat, chiar și la organizații non-profit, ca acoperire pentru spălările de bani;

AI.

întrucât jurnaliștii de anchetă joacă un rol esențial în dezvăluirea corupției, a fraudei și a crimei organizate și, prin urmare, sunt expuși unor amenințări financiare și de securitate specifice; întrucât, de exemplu, pe o perioadă de cinci ani, în cele 27 de state membre s-au publicat în total 233 de rapoarte de cercetare privind cazuri de fraudă asociate utilizării abuzive a fondurilor UE (31); întrucât finanțarea suplimentară, în special de către Comisie și alte instituții internaționale, este indispensabilă pentru susținerea și dezvoltarea în continuare a jurnalismului de anchetă;

AJ.

întrucât spălarea de bani, corupția și crima organizată comise de entități europene afectează în mod grav țările în curs de dezvoltare și reprezintă un obstacol pentru dezvoltarea acestora, lipsindu-le de propriile resurse naturale, limitându-le resursele fiscale și mărindu-le datoria publică;

AK.

întrucât internetul le oferă grupărilor infracționale posibilitatea de a acționa mai rapid, pe scară mai largă, determinând astfel modificarea tipurilor de activități infracționale; întrucât criminalitatea cibernetică, îndeosebi exploatarea și înșelarea minorilor, reprezintă o amenințare din ce în ce mai importantă, organizațiile criminale folosindu-se de pariurile sportive online pe post de instrument de obținere de profituri și de spălare a banilor la nivel mondial;

AL.

întrucât aranjarea meciurilor este un nou tip de criminalitate cu câștiguri mari, sentințe mici și, din cauza gradului redus de depistare, o afacere profitabilă pentru infractori;

AM.

întrucât protecția cetățenilor și economia legală și competitivă presupun voință politică și o luptă neînduplecată împotriva crimei organizate, a traficului cu ființe umane, a corupției și a spălării de bani, fenomene care cauzează prejudicii serioase societății și, în special, constituie o amenințare la adresa supraviețuirii antreprenorilor cinstiți, a siguranței cetățenilor și a consumatorilor și a principiilor democratice fundamentale ale statului;

AN.

întrucât grupările criminale exploatează tehnologia, mediile și oportunitățile moderne, care reproduc oportunități și obiective profesionale legitime; întrucât grupările criminale dispun de un nivel ridicat de expertiză, organizare, experiență și sofisticare, susținut de o mai bună mobilitate, conectivitate și posibilitate de deplasare; întrucât crima organizată a devenit mai dificil de localizat și a crescut probabilitatea ca aceasta să exploateze diferite sisteme juridice și jurisdicții naționale;

AO.

întrucât, în conformitate cu Biroul ONU pentru droguri și criminalitate (UNODC), veniturile din activități ilegale la nivel global sunt estimate la aproximativ 3,6 % din PIB-ul global, iar fluxul spălărilor de bani la nivel mondial este actualmente în jur de 2,7 % din PIB-ul global; întrucât Comisia Europeană estimează că doar în Uniunea Europeană costul corupției se ridică la aproximativ 120 de miliarde de euro pe an, adică 1 % din PIB-ul UE; întrucât resurse semnificative sunt astfel sustrase în detrimentul dezvoltării economice și sociale, al finanțelor publice și al binelui cetățenilor;

AP.

întrucât veniturile provenite din activități ilegale și rețelele de spălare de bani au un efect negativ asupra economiei UE, încurajând speculațiile și bulele financiare care afectează economia reală;

AQ.

întrucât, în anumite țări, corupția constituie o amenințare gravă la adresa democrației și un obstacol în calea eficienței și justeței administrației publice, întrucât corupția descurajează investițiile, alterează funcționarea pieței interne și concurența loială între companii și compromite, în cele din urmă, dezvoltarea economică, prin distribuirea deficitară a resurselor, în special în defavoarea serviciilor publice în general și a serviciilor sociale în special; întrucât complexitatea birocratică – și numărul mare al autorizațiilor prealabile inutile – descurajează activitatea întreprinzătorilor, perturbă activitățile economice legale și poate să favorizeze mituirea funcționarilor publici sau să genereze alte forme de corupție;

AR.

întrucât diferențele existente la nivelul legislației și al punerii în aplicare a acesteia în ceea ce privește mituirea funcționarilor publici afectează în mod negativ piața internă, nu numai pentru că nu asigură condiții echitabile pentru întreprinderi, dar și pentru că astfel de activități se produc și pe teritoriul Uniunii Europene, atunci când întreprinderi cu sediul într-un stat membru mituiesc funcționari publici ai altui stat membru, perturbând astfel funcționarea piețelor;

AS.

întrucât corupția este percepută de 74 % dintre cetățenii europeni ca o importantă problemă națională și supranațională (32) și întrucât fenomenele de corupție se produc în toate sectoarele societății; întrucât corupția subminează încrederea cetățenilor în instituțiile democratice și eficiența guvernelor legitime în asigurarea statului de drept, întrucât creează privilegii și, deci, nedreptate socială; întrucât lipsa de încredere în politicieni crește în perioadele de criză economică accentuată;

AT.

întrucât domeniile în care, conform rapoartelor, corupția de rând este mai ridicată, exprimată ca procent din cazurile de luare de mită pe persoană, sunt, în medie: serviciile medicale 6,2 %; serviciile funciare 5 %, serviciile vamale 4,8 %, serviciile judiciare 4,2 %, poliție 3,8 %, servicii de înmatriculare și autorizare 3,8 %, învățământ 2,5 %, utilități 2,5 %, servicii fiscale 1,9 %;

AU.

întrucât, în zonele cu un nivel ridicat al infracționalității, resursele economiei locale sunt sustrase ilegal de către crima organizată, descurajând astfel dorința normală de a întreprinde, inclusiv investițiile altor state; întrucât în aceste zone accesul întreprinderilor „curate”la credite este din ce în ce mai dificil datorită costurilor din ce în ce mai ridicate și garanțiilor din ce în ce mai mari cerute de bănci; întrucât întreprinderile ce se confruntă cu dificultăți economice sunt uneori forțate să apeleze la organizații criminale pentru a obține credite pentru investiții;

AV.

întrucât grupările de crimă organizată la nivel local profită de lacunele economiei legale și pot deveni actori principali în furnizarea de produse de uz cotidian; întrucât, pe lângă șantaj și intimidări, ce constituie amenințări la adresa comunităților locale, aceasta subminează economia legală și comunitatea în ansamblul său, relativ la siguranța cetățenilor și a întreprinderilor; întrucât criminalitatea informatică, pirateria sau traficul ilegal de conținuturi creative, de pornografie infantilă, de produse farmaceutice, de substanțe psihotrope legale și de precursori ai acestora, de componente, piese de schimb și alte produse de uz cotidian și aspecte relative la drepturile și licențele aferente subminează sănătatea cetățenilor, siguranța, locurile de muncă în sectoarele în cauză și stabilitatea socială și poate provoca întreprinderilor din sectoarele în cauză daune masive până la amenințarea existenței acestora;

AW.

întrucât infracțiunile din ce în ce mai frecvente în sectorul agroalimentar nu numai că periclitează în mod grav sănătatea cetățenilor europeni, dar provoacă și pagube importante acelor țări care și-au făcut un renume din excelența în domeniul alimentar;

AX.

întrucât exploatarea sexuală a copiilor pe internet, precum și pornografia infantilă reprezintă o amenințare specială; întrucât criminalitatea informatică, în special cea motivată de profit și accesul neautorizat la sisteme informatice sunt adeseori legate de fraude financiare; întrucât criminalitatea informatică care implică furnizarea de servicii ilegale se află în creștere, iar volumul de malware sporește rapid; întrucât organismele europene responsabile necesită finanțare suplimentară;

AY.

întrucât spălarea banilor a luat forme din ce în ce mai complexe, cu trasabilitate dificilă; întrucât, pentru a spăla banii murdari, organizațiile criminale se folosesc din ce în ce mai mult de circuitul ilegal, dar și legal, de pariuri și de „aranjarea” rezultatelor evenimentelor sportive, mai ales online, precum și de bănci aflate în țări în care transferurile de bani nu sunt monitorizate suficient pentru a preveni spălarea de bani și evaziunea fiscală; întrucât aranjarea meciurilor ar trebui să fie considerată o formă profitabilă de crimă organizată; întrucât pariurile legale, ca expresie a activității antreprenoriale, ar trebui sprijinite în temeiul principiilor subsidiarității și proporționalității;

AZ.

întrucât falsificarea registrelor contabile ale societăților comerciale reprezintă adesea o modalitate de a crea lichidități neoficiale, modalitate care reduce venitul impozabil și poate fi utilizată pentru corupție sau spălare de bani, afectând concurența loială și reducând capacitatea statului de a-și îndeplini funcția socială;

BA.

întrucât, într-o perioadă de austeritate, se estimează că fraudele fiscale costă statele membre 1 000 de miliarde de euro pe an; întrucât evaziunea fiscală nu se limitează la economia subterană, ci este prezentă și în economia reală, la nivelul unor corporații renumite;

BB.

întrucât la nivel european s-au depus deja eforturi pentru a asigura un cadru legislativ și juridic armonizat în privința combaterii crimei organizate, a corupției și a spălării de bani;

BC.

întrucât, mai ales în cazul criminalității transfrontaliere, diversitatea abordărilor fenomenelor infracționale în statele membre și diferențele dintre legislațiile penale materiale și procedurale poate crea lacune și deficiențe în sistemele penale, civile și fiscale din întreaga Uniune Europeană; întrucât paradisurile fiscale, țările cu politici bancare laxe și țările instabile, în care autoritățile centrale nu dispun de forța necesară, au devenit ținte predilecte pentru spălarea banilor de către criminalitatea organizată;

BD.

întrucât grupările criminale sunt frecvent structurate sub forma unei rețele internaționale și, prin urmare, această structură internațională necesită un răspuns transfrontalier, inclusiv o comunicare eficace și amplă și partajarea de informații între agențiile naționale și internaționale echivalente;

BE.

întrucât protecția intereselor financiare ale Uniunii și a monedei euro trebuie fie o prioritate în ceea ce privește monitorizarea fenomenului din ce în ce mai pregnant al deturnării fondurilor europene de către organizațiile criminale prin așa-numitele fraude comunitare, precum și fenomenul de contrafacere a monedei euro;

BF.

întrucât la nivel european s-au dezvoltat programe precum Hercule, Fiscalis, Customs și Pericles, cu scopul de a proteja interesele financiare ale UE și de a combate activitățile infracționale și ilicite transnaționale și transfrontaliere;

BG.

întrucât diferențele dintre statele membre în ceea ce privește câștigurile de productivitate sunt cel mai mare inamic al zonei euro; întrucât acestea generează, pe termen mediu și lung, diferențe de competitivitate care nu pot fi soluționate prin devalorizare monetară și conduc la programe de austeritate severe și nesustenabile din punct de vedere politic, care vizează devalorizarea internă; întrucât corupția sistemică din sectorul public, care acționează ca impediment major pentru eficiență, investiții străine directe și inovare, împiedică astfel funcționarea corespunzătoare a uniunii monetare;

BH.

întrucât la nivelul sectoarelor publice din UE există cel puțin 20 de milioane de cazuri de corupție de mici dimensiuni și întrucât este evident faptul că acest fenomen are un efect în lanț asupra acelor sectoare ale administrației publice din statele membre (și asupra persoanelor politice corespunzătoare) care sunt responsabile de gestionarea fondurilor UE și a altor interese financiare;

BI.

întrucât în Europa se înregistrează o diferență fiscală semnificativă, la nivelul UE pierzându-se în fiecare an venituri publice în valoare de aproximativ 1 000 de miliarde de euro ca urmare a fraudei și evaziunii fiscale, ceea ce reprezintă un cost anual de aproximativ 2 000 de euro pentru fiecare cetățean al UE;

BJ.

întrucât, pentru a face față fenomenelor criminale, puterea legislativă din statele membre trebuie să fie în măsură să reacționeze rapid și eficient la modificarea structurilor și la noile forme de criminalitate și cu atât mai mult întrucât, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, toate statele membre trebuie să ofere cetățenilor lor un veritabil spațiu de libertate, securitate și justiție;

BK.

întrucât abordarea europeană de combatere a crimei organizate, a corupției și a spălării de bani trebuie să se bazeze pe cele mai complete evaluări ale amenințărilor și pe consolidarea cooperării polițienești și judiciare inclusiv cu țările terțe, pe o definiție comună a faptelor penale precum infracțiunea de asociere de tip mafiot sau de auto-spălare de bani, incriminarea tuturor formelor de corupție, armonizarea legislațiilor statelor membre privind anumite mecanisme de importanță procedurală cum ar fi statutul prescrierilor; prevederea unor forme eficiente de confiscare și recuperare a beneficiilor obținute de grupările criminale și din corupție, responsabilizarea crescută a administrației publice, a politicienilor, a avocaților, a notarilor, a agenților imobiliari, a companiilor de asigurări și a altora, formarea magistraților și a forțelor de poliție și schimbul de bune practici pentru stabilirea unor instrumente preventive corespunzătoare,

BL.

întrucât recunoașterea reciprocă este recunoscută ca principiu fundamental al cooperării judiciare în materie civilă și penală între statele membre le UE,

BM.

întrucât combaterea traficului de persoane constituie o prioritate pentru UE având în vedere faptul că, începând cu anii 1990, s-au dezvoltat numeroase inițiative, măsuri și programe de finanțare și un cadru juridic; întrucât articolul 5 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice în mod explicit traficul de persoane;

BN.

întrucât, pentru ca statele membre să coopereze în combaterea crimei și operaționalizarea sistemelor judiciare, este necesar să existe încredere reciprocă între autoritățile judiciare din UE; întrucât principiul încrederii reciproce necesită adoptarea unor standarde minime de protecție la cel mai înalt nivel posibil,

BO.

întrucât sistemele legislative și de procedură penală ale statelor membre au evoluat de-a lungul timpului; întrucât fiecare stat membru își are propriile caracteristici și trăsături și întrucât, prin urmare, anumite domenii-cheie ale dreptului penal trebuie să rămână în competența statelor membre,

BP.

întrucât trebuie subliniată diferența substanțială între martori și acuzații care colaborează cu organele de anchetă; întrucât trebuie ținut cont de datoria primordială a statelor membre și a Uniunii Europene de a proteja și a garanta siguranța celor care au ales să se îndrept împotriva criminalității organizate și de tip mafiot, punând în pericol propria viață și viețile celor dragi;

BQ.

întrucât, deși licitațiile pentru achiziții publice sunt monitorizate îndeaproape, cheltuielile ulterioare nu sunt nici pe departe transparente, iar declarațiile de interese diferă foarte mult de la un stat membru la altul,

1.

consideră necesară elaborarea unui răspuns politic adecvat pentru combaterea prezenței organizațiilor criminale și de tip mafiot la nivelul UE, prin intermediul unui plan de acțiune detaliat și oportun, care să conțină măsuri legislative și nelegislative destinate să distrugă aceste organizații, să identifice și să recupereze orice tip de avuție asociată acestora în mod direct sau indirect;

2.

este convins că, pentru a combate crima organizată și în stil mafiot și pentru a eradica fenomene precum corupția și spălarea de bani care, puse laolaltă, îngrădesc libertatea, drepturile și siguranța cetățenilor europeni și ale viitoarelor generații, este necesar nu doar să se reacționeze la o astfel de activitate criminală, ci trebuie făcute și eforturi majore preventive;

3.

invită Comisia să stabilească standarde juridice comune și modele de integrarea și cooperare între statele membre; solicită Comisiei, în special, să prezinte, în baza unui raport de evaluare privind aplicarea deciziei-cadru privind lupta împotriva crimei organizate și a legislațiilor cele mai avansate în domeniu ale statelor membre, o propunere legislativă care să includă o definiție comună a criminalității organizate, care ar trebui să includă și infracțiunea de asociere de tip mafiot, subliniind caracterul antreprenorial și puterea de intimidare a grupurilor infracționale și ținând cont de articolul 2(a) din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale; subliniază că propunerile de dispoziții în materie de drept material penal în UE trebuie să respecte drepturile fundamentale și principiile subsidiarității și proporționalității, precum și poziția adoptată de Parlament în rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la abordarea UE privind dreptul penal;

4.

invită Comisia să elaboreze o definiție comună a corupției, pentru a elabora o politică globală coerentă împotriva corupției; recomandă Comisiei să cuprindă, în raportul său privind măsurile anticorupție adoptate de statele membre, anunțat pentru 2013, toate formele de corupție, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organizațiile non-profit, evidențiind cele mai bune practici naționale de combatere a acesteia, și să determine o metodă precisă de cuantificare a fenomenului precum și să includă și analiză cuprinzătoare a domeniilor expuse corupției în fiecare stat membru; invită Comisia să prezinte periodic rapoarte Parlamentului European și conferinței statelor părți la UNCAC privind măsurile împotriva corupției luate atât de statele membre, cât și de instituțiile UE și să actualizeze în consecință legislația europeană în vigoare în acest domeniu;

5.

susține că un cadru normativ eficace în privința spălării banilor trebuie să ia în considerare interacțiunea dintre dispozițiile de combatere a acestui fenomen și dreptul fundamental la protecția datelor cu caracter personal, astfel încât spălarea banilor să poată fi contracarată fără diminuarea standardelor consacrate de protecție a datelor; în acest sens, salută sistemul de protecție a datelor utilizat de Europol;

6.

invită Comisia să includă în propunerea sa de armonizare a dreptului penal în domeniul spălării banilor, preconizată pentru 2013, o definiție comună a infracțiunii de auto-spălare de bani, bazată pe cele mai bune practici din statele membre și să considerate drept infracțiuni în acest sens acele infracțiuni pasibile de a produce beneficii persoanelor ce le comit;

7.

invită Comisia să prezinte o propunere de dezvoltare a articolului 18 din Directiva privind traficul de persoane care să încurajeze statele membre să incrimineze utilizarea serviciilor prestate de victimele tuturor formelor de exploatare care au legătură cu traficul de persoane, inclusiv exploatarea sexuală și exploatarea prin muncă;

8.

consideră inacceptabile condițiile și consecințele devastatoare suportate de victimele traficului de persoane, constituind o încălcare a drepturilor omului pentru care se răspunde penal; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să blameze la nivel social traficul prin campanii de sensibilizare solide și susținute, cu obiective clare și planificate de reducere a acestuia; aceste campanii ar trebui evaluate anual în cadrul Zilei europene de luptă împotriva traficului de persoane, la 18 octombrie în fiecare an, precum și peste cinci ani, de acum și până la următorul An european de luptă împotriva traficului de persoane;

9.

invită statele membre să elaboreze, în cooperare cu Comisia și Parlamentul European și cu sprijinul Europol, Eurojust și al Agenției pentru drepturi fundamentale, indicatori la nivel european, cât mai uniformi și coerenți pentru evaluarea, cel puțin, a amplorii, a costurilor și a prejudiciilor sociale aferente fenomenelor criminalității organizate, corupției și spălării de bani înregistrate în Uniunea Europeană;

10.

solicită Comisiei și Consiliului să reflecteze asupra stabilirii unei liste europene a organizațiilor criminale, după exemplul listei europene a organizațiilor considerate teroriste;

11.

recomandă constituirea unei rețele europene a diferitelor instituții universitare care se ocupă de problema criminalității organizate, a corupției și a spălării banilor pentru promovarea cercetării universitare în aceste domenii;

12.

insistă asupra necesității aplicării depline a instrumentelor actuale de recunoaștere reciprocă și a unei legislații europene care să asigure caracterul executoriu al sentințelor de condamnare penală și al ordinelor de confiscare pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care au fost pronunțate; consideră că ar trebui făcute progrese în ceea ce privește asistența juridică reciprocă, precum și recunoașterea reciprocă a probelor între statele membre;

13.

consideră că măsurile de combatere a traficului de persoane și a muncii forțate trebuie să se concentreze asupra cauzelor de fond, cum ar fi inegalitățile la nivel mondial; prin urmare, invită statele membre să își respecte angajamentele asumate în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare și ODM-urile;

14.

invită Comisia și SEAE să consolideze dimensiunea externă a măsurilor și a programelor, inclusiv a acordurilor bilaterale, pentru a combate traficul de persoane prin luarea unor măsuri de prevenire în țările de origine și de tranzit, acordând o atenție specială minorilor și copiilor neînsoțiți;

15.

invită Comisia să dezvolte un sistem fiabil de monitorizare la nivelul UE pentru a supraveghea în mod eficient deplasările traficanților și ale victimelor traficului de persoane;

16.

invită Comisia să dezvolte, fără întârziere, la nivelul UE un sistem de colectare a datelor comparabil și fiabil, care să aibă la bază indicatori comuni solizi, stabiliți împreună cu statele membre și cu instituțiile internaționale implicate în lupta împotriva traficului de persoane; consideră că, pentru a spori vizibilitatea și caracterul imperios al acestui sistem de date, ar putea fi util să se înființeze un observator de combatere a traficului de persoane în cadrul site-ului internet al UE deja existent pentru lupta împotriva traficului de persoane, impunând tuturor instituțiilor UE și celor șapte agenții europene implicate obligația de a introduce în acest sistem datele de care dispun și invitând ONG-urile și alte instituții să procedeze la fel;

17.

invită Comisia să pună în aplicare recomandările cuprinse în Strategia UE pentru perioada 2012-2016 privind eradicarea traficului de persoane;

18.

invită Comisia să îndeplinească condițiile necesare finalizării liniei de asistență telefonică pentru victimele traficului de persoane, contribuind, astfel, la creșterea gradului de sensibilizare a acestor victime cu privire la drepturile lor;

19.

invită Comisia să aloce mai multe resurse pentru combaterea utilizării rețelelor sociale și a criminalității informatice în traficul de persoane;

20.

invită Comisia să intensifice cooperarea judiciară și polițienească transfrontalieră între statele membre ale UE și agențiile UE, având în vedere faptul că traficul de persoane este o infracțiune care nu se limitează la un stat membru;

21.

solicită înăsprirea sancțiunilor împotriva instituțiilor bancare și financiare care se fac răspunzătoare de infracțiuni de complicitate la tăinuire și/sau la spălare de bani proveniți din activitățile crimei organizate;

22.

în ceea ce privește confiscarea, invită statele membre, pe baza celor avansate dispoziții legislative naționale, să aibă în vedere implementarea unor modele de drept civil în privința confiscării averii în acele situații în care, punând în balanță probabilitățile și, cu permisiunea unei instanțe, se poate stabili că averile sunt obținute prin activități infracționale sau sunt folosite pentru asemenea activități; consideră că ar putea fi prevăzute modele preventive de confiscare în urma unei hotărâri judecătorești, în conformitate cu garanțiile constituționale naționale și fără a aduce atingere dreptului de proprietate și dreptului de recurs; în plus, încurajează statele membre să promoveze utilizarea averilor confiscate ale infractorilor pentru scopuri sociale; propune să se ia măsuri și să se disponibilizeze fonduri pentru finanțarea intervențiilor de protecție a bunurilor, pentru a proteja integritatea bunurilor confiscate;

23.

recomandă excluderea timp de cel puțin cinci ani a operatorilor economici de la participarea la procedurile de atribuire a contractelor publice din întreaga Europă, în cazul în care operatorii economici respectivi au făcut obiectul unei condamnări definitive pentru participarea la o organizație criminală, spălare de bani sau la finanțarea terorismului, participarea la exploatarea victimelor traficului de persoane și a muncii copiilor, corupție sau alte infracțiuni grave împotriva intereselor publice, dacă infracțiunile respective au ca rezultat pierderi ale veniturilor fiscale sau daune sociale, precum și pentru orice alte infracțiuni cu o dimensiune transfrontalieră, așa-numitele „euroinfracțiuni” prevăzute la articolul 83 alineatul (1) din TFUE, inclusiv în cazul în care cauza excluderii respective intervine în cursul procedurii de atribuire a contractului; consideră că procedurile de achiziții publice trebuie să se bazeze pe principiul legalității și că, de asemenea, în acest cadru ar trebui definit criteriul celei mai avantajoase oferte din punct de vedere economic pentru a asigura transparența (una dintre modalitățile de realizare a acesteia fiind, nu în ultimul rând, e-achizițiile publice) și a preveni fraudele, corupția și alte nereguli grave; invită serviciile Comisiei să stabilească o structură sau sisteme de cooperare care să asigure o abordare holistică în ceea ce privește combaterea infracțiunilor de corupție legate de achizițiile publice;

24.

ia act de legătura existentă între activitățile comerciale legale și ilegale, știut fiind că în unele cazuri interesele legitime furnizează resurse pentru activitățile ilicite; subliniază faptul că monitorizarea fluxului de interese legitime poate contribui la identificarea bunurilor provenite din activități infracționale;

25.

consideră că pentru a combate traficul de droguri, precum și alte infracțiuni care sunt expresia criminalității organizate, acțiunile autorităților judiciare și de poliție ar trebui să beneficieze nu doar de cooperarea cu Eurojust și Europol, ci și de acorduri de cooperare, fără a aduce atingere obligațiilor de confidențialitate, cu întreprinderi din sectorul transportului și logisticii, industria chimică, cu furnizorii de servicii internet, cu băncile și cu prestatorii de servicii financiare din statele membre și din țările din afara UE; subliniază importanța combaterii aprovizionării cu droguri printr-un control strict al precursorilor drogurilor și salută propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 care prevede modalități de îmbunătățire a prevenirii deturnării din comerțul interior al UE a anhidridei acetice, de exemplu, prin extinderea cerințelor de înregistrare pentru acest produs;

26.

își exprimă preocuparea cu privire la ineficiența instrumentelor de investigare puse la dispoziție în diverse sisteme juridice naționale, care nu țin seama de necesitatea unui set de instrumente adecvat și specific cu care să fie combătute organizațiile criminale și mafiote; reiterează solicitarea adresată Comisiei, prezentă deja în rezoluția din 25 octombrie 2011, de dezvoltare a unui studiu comparativ referitor la tehnicile speciale de investigație folosite actualmente în diverse state membre, care poate reprezenta baza de acțiune la nivel european, cu scopul de a dota autoritățile competente cu instrumentele de investigare necesare, pe baza celor mai bune practici existente;

27.

solicită Comisiei, statelor membre și întreprinderilor să ia măsuri practice pentru a îmbunătăți trasabilitatea produselor (de exemplu, menționarea pe etichetă a țării de origine pentru produsele agroalimentare, marcajul de identificare C.I.P. pentru armele de foc sau codurile digitale de identificare fiscală pentru țigări, băuturi alcoolice și medicamente eliberate pe bază de rețetă), pentru a proteja sănătatea consumatorilor, a întări siguranța cetățenilor, a descuraja contrabanda și a combate cu mai mult succes traficul ilicit; regretă faptul că statele membre nu au dorit să introducă trasabilitatea în cadrul modernizării Codului Vamal al Uniunii;

28.

invită Comisia și statele membre să își intensifice cooperarea în domeniul maritim în vederea combaterii traficului de ființe umane și a fluxului de droguri și produse ilegale sau contrafăcute peste frontierele maritime interne și externe ale Uniunii; recunoaște că gestionarea frontierelor are și o dimensiune legată de migrare și de drepturile fundamentale ale imigranților, inclusiv, acolo unde se aplică, dreptul de azil, precum și protecția și asistența acordată victimelor traficului cu ființe umane sau ale exploatării muncii forțate, îndeosebi minorilor,

29.

recunoaște necesitatea stringentă de continuare a dezvoltării cadrului legislativ și a instrumentelor operaționale la nivel european pentru combaterea criminalității informatice și cu susținerea Centrului european pentru combaterea criminalității informatice (EC3), cu obiectivul de a oferi un nivel ridicat de siguranță pentru cetățeni, mai ales pentru persoanele vulnerabile, întreprinderi și autorități publice fără a aduce atingere libertății informației și protecției datelor;

30.

observă cu îngrijorare legătura importantă evidențiată de către autoritățile judiciare și de poliție dintre criminalitatea organizată și terorism, manifestată prin finanțarea grupurilor teroriste prin intermediul veniturilor din traficul ilegal internațional; solicită statelor membre să consolideze măsurile de combatere a acestor activități;

31.

având în vedere faptul că spațiul cibernetic și instrumentele sale ilegale sunt utilizate pe scară tot mai largă de criminalitatea organizată, invită statele membre să adopte fără întârziere strategii naționale privind securitatea cibernetică;

32.

invită Comisia să elaboreze o cartă a UE pentru protecția și asistența acordate victimelor traficului de persoane, în scopul de a colecta toți indicatorii și toate măsurile, programele și resursele care există într-un mod mai coerent, eficient și util pentru toate părțile interesate, cu obiectivul de a consolida protecția victimelor; invită Comisia să înființeze o linie de asistență telefonică pentru victimele traficului de persoane;

33.

reamintește Comisiei faptul că copiilor care sunt victime ale traficului de persoane ar trebui să li se aplice un tratament special și că ar trebui să se îmbunătățească protecția minorilor neînsoțiți sau a copiilor traficați de propriile familii (cazuri care trebuie luate în considerare dacă se propune returnarea acestora în țara de origine, identificarea tutorilor etc.); insistă asupra necesității de a lua în considerare nu numai abordarea bazată pe gen, ci și rolul pe care îl au problemele de sănătate și dizabilitățile;

34.

invită Comisia să sporească resursele alocate pentru ONG-urile specializate, mijloacele de comunicare în masă și cercetare pentru a intensifica sprijinul, protecția și asistența acordate victimelor, astfel încât să nu mai fie atât de necesar ca acestea să depună mărturie în instanță; invită, de asemenea, Comisia să consolideze aspectele legate de vizibilitate, sensibilizare și necesități ale victimelor, cu scopul de a reduce cererea de victime ale traficului de persoane și abuzurile la adresa acestora și de a promova o „viziune zero” în ceea ce privește exploatarea sexuală și a forței de muncă;

35.

invită Comisia să dezvolte un sistem de anchete financiare mai eficient și proactiv, ca metodă-cheie de reducere a presiunii exercitate asupra victimelor traficului de persoane în calitate de martori principali în procesele împotriva traficanților; invită Comisia să asigure îmbunătățirea formării specializate și să aloce resurse suficiente agențiilor UE de combatere a traficului de persoane, inclusiv cooperarea transfrontalieră și dincolo de frontiere; reamintește Comisiei faptul că aceste acțiuni necesită o abordare holistică ce să promoveze cooperarea multidisciplinară la nivel local, național și transnațional și să încurajeze statele membre să înființeze, printre altele, unități naționale de poliție specializate în domeniul informațiilor și să stimuleze cooperarea între autoritățile administrative și cele de aplicare a legii;

36.

subliniază importanța consolidării cooperării și creșterii transparenței prin dezvoltarea unui schimb de informații performant între serviciile judiciare și organele de asigurare a ordinii publice din statele membre, Europol, Eurojust, OLAF și ENISA, precum și cu autoritățile omologe din țările terțe, pentru a îmbunătăți sistemele de colectare a probelor și pentru a asigura prelucrarea și schimbul eficient al datelor și informațiilor utile pentru anchetarea infracțiunilor, inclusiv a celor împotriva intereselor financiare ale UE, cu respectarea deplină a principiilor subsidiarității și proporționalității, precum și a drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene; în acest sens, invită autoritățile competente din statele membre să aplice instrumentele adoptate cu privire la cooperarea judiciară în materie penală care sunt importante pentru a asigura combaterea eficientă a criminalității organizate transfrontaliere; invită Comisia să elaboreze o foaie de parcurs pentru o cooperare judiciară și polițienească mai strânsă, care să creeze un organism de anchetă în materie penală și care să aibă competența de a ancheta încălcările și infracțiunile săvârșite în UE;

37.

invită Comisia să prevadă în acordurile comerciale și de asociere cu țările terțe clauze de cooperare specifice în materie de combatere a traficului ilicit al criminalității organizate și spălarea de bani; constată lipsa de cooperare pe plan internațional, mai ales cu țările de tranzit sau de origine din afara UE; recunoaște necesitatea unei acțiuni diplomatice ferme pentru a determina țările respective să încheie acorduri de cooperare sau să respecte acordurile pe care le-au semnat; subliniază importanța mecanismului comisiilor rogatorii;

38.

subliniază faptul că rețeaua actuală de puncte de contact naționale de combatere a corupției ar trebui să fie consolidată și să beneficieze de asistență din partea Europol, Eurojust și CEPOL; subliniază faptul că aceste puncte de contact nu ar trebui să reprezinte numai locul unde se efectuează schimbul de informații, ci ar trebui să fie utilizate pentru îmbunătățirea cooperării bilaterale în cazuri concrete de mituire a funcționarilor publici străini; recomandă ca punctele de contact să abordeze diferențele existente în ceea ce privește stabilirea priorităților, resursele și expertiza și să semnaleze problemele care decurg din aceste diferențe; subliniază faptul că această rețea ar trebui să încurajeze desfășurarea unor acțiuni coordonate în cazul în care mituirea a avut loc într-un stat membru la nivelul unei filiale a unei societăți-mamă sau la nivelul unui holding cu sediul într-un alt stat membru;

39.

invită statele membre să pună în aplicare rapid și în întregime legislația existentă a UE pentru a oferi posibilitatea unei lupte comune împotriva criminalității în Uniunea Europeană;

40.

invită toate statele membre să se angajeze la valorificarea deplină a agențiilor Europol și Eurojust, ale căror funcționare și performanțe sunt extrem de dependente de nivelul de participare, încredere și cooperare al autorităților naționale judiciare și de investigație, indiferent de reformele în curs și de îmbunătățirile care trebuie făcute;

41.

subliniază faptul că, pentru a combate criminalitatea organizată, este esențial să se adopte o abordare fundamentală de combatere a corupției și a criminalității organizate la nivel european, care să includă formarea și implicarea agenților și a comisarilor de poliție, în special în ceea ce privește sensibilizarea în ceea ce privește activitățile infracționale emergente și mai puțin vizibile; constată că criminalitatea locală furnizează adesea resurse pentru criminalitatea internațională;

42.

invită statele membre să elaboreze orientări cu privire la aplicarea legii în ceea ce privește corupția și spălarea de bani; recomandă ca aceste orientări să constea în cele mai bune practici (de exemplu nevoia de personal specializat, cooperarea între autoritățile de anchetă și sistemul judiciar, metode pentru a depăși dificultățile frecvente în ceea ce privește colectarea probelor), indicarea nivelului critic de resurse umane și de alte resurse necesare pentru urmărirea penală eficientă, precum și în măsuri care să faciliteze cooperarea internațională;

43.

consideră de importanță crucială valorificarea deplină a tuturor sinergiilor existente între rețeaua judiciară europeană și Eurojust, pentru a obține o cooperare judiciară intra-europeană de cel mai înalt nivel;

44.

subliniază importanța consultării cu organismele regionale și naționale de asigurare a ordinii publice și cu societatea civilă la elaborarea cadrelor legislative și de reglementare;

45.

constată cât este de important ca statele membre, în parteneriat cu Uniunea Europeană și actorii internaționali, să dispună de un plan strategic solid pe termen lung în ceea ce privește aspectele locale și globale legate de criminalitatea organizată, pentru a identifica amenințările emergente, vulnerabilitățile și factorii de risc pe piață și pentru a crea o strategie a UE care să se bazeze și pe planificare, nu doar pe răspuns;

46.

solicită statelor membre și Comisiei să consolideze rolul judecătorilor, procurorilor și al ofițerilor de legătură și să asigure formări în domeniul judiciar pentru a face față noilor forme de crimă organizată, corupție și spălare de bani, inclusiv criminalității informatice, în special prin utilizarea Cepol, prin Rețeaua Europeană de Formare Judiciară și prin utilizarea la maximum a instrumentelor financiare precum Fondul pentru securitate internă pentru cooperarea polițienească sau Programul Hercule III; sugerează promovarea studierii limbilor străine ca parte a formării forțelor de poliție și a operatorilor judiciari pentru facilitarea cooperării transnaționale; solicită promovarea unui program european de schimb de bune practici și de formare pentru judecători, procurori și forțele de poliție;

47.

invită statele membre și Comisia să depună în continuare eforturi pentru a finaliza negocierile cu privire la propunerea de directivă privind ordinul european de anchetă penală, care simplifică procesul de colectare a probelor în cazurile transfrontaliere și care constituie, prin urmare, un pas important spre realizarea unui spațiu unic de libertate, securitate și justiție;

48.

solicită intensificarea colaborării în ceea ce privește chestiunea documentelor false și a fraudei și invită la un proces comun de reflecție pentru îmbunătățirea fiabilității și a autentificării documentelor sursă;

49.

pledează în favoarea instituirii la nivel național a unor structuri dedicate investigării și combaterii organizațiilor criminale și mafiote, cu posibilitatea dezvoltării, cu susținerea Europol, a unei „rețele operaționale antimafia” informale și rapide cu scopul de a schimba informații privind conotațiile structurale ale mafiilor existente, intențiile criminale și previziunile financiare, localizarea patrimoniilor și tentativele de infiltrare a achizițiilor publice;

50.

consideră că globalizarea criminalității organizate impune o cooperare mai strânsă între statele membre, precum și la nivel european și internațional; încurajează o interacțiune mai extinsă între Uniunea Europeană, ONU, OCDE și Consiliul Europei în lupta împotriva crimei organizate, corupției și spălării de bani, pentru a integra politicile din domeniu și a elabora definiției operative comune; susține eforturile făcute de GAFI de promovare a politicilor împotriva spălării de bani; solicită insistent statelor membre să ratifice și să implementeze pe deplin toate instrumentele internaționale din acest domeniu; invită Comisia să susțină efectiv eforturile statelor membre din lupta împotriva crimei organizate; recomandă aderarea cu drepturi depline a UE la GRECO;

51.

recomandă acțiuni comune de prevenire și combatere a activităților ilegale în materie de mediu legate de activități criminale organizate și de tip mafiot sau decurgând din acestea, și prin consolidarea organismelor europene, precum Europol și Eurojust, și a celor internaționale, precum Interpol și UNICRI, precum și prin partajarea metodelor de lucru și a informațiilor deținute de statele membre care au fost cel mai mult implicate în lupta împotriva acestei forme de criminalitate, cu scopul de a dezvolta un plan de acțiune comun;

52.

cere Consiliului și statelor membre să ratifice și să aplice integral Convenția Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind combaterea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale; subliniază impactul negativ al mituirii funcționarilor străini asupra politicilor Uniunii în domeniul drepturilor omului, mediului și dezvoltării;

53.

solicită introducerea unor instrumente de combatere a crimei organizate transnaționale precum ordinul european de anchetă și echipele comune de anchetă; solicită o cooperare mai strânsă cu țările vecine ale UE pentru combaterea grupurilor de crimă organizată care intră pe teritoriul UE;

54.

solicită statelor membre să conceapă strategii corespunzătoare de partajare a informațiilor în cadrul serviciilor și analizelor lor de intelligence, încercând să identifice tendințele din cadrul criminalității organizate emergente;

55.

sprijină consolidarea cooperării în domeniul combaterii fraudei în detrimentul UE între serviciile Uniunii la toate nivelurile administrației, inclusiv la nivel regional și municipal, având în vedere rolul cheie pe care îl joacă acestea în gestionarea fondurilor Uniunii Europene;

56.

consideră că nu poate exista o uniune economică și fiscală eficientă fără o Uniune a luptei anticorupție;

57.

subliniază faptul că transparența combate în mod natural corupția, care constituie sursa infracțiunilor, și este convins de faptul că deținătorii unor funcții importante sau titularii unor averi considerabile care dețin privilegii și imunități ar trebui să aibă obligația de a oferi transparență maximă asupra activităților lor;

58.

consideră că o birocrație dezorganizată și lipsită de transparență, precum și procedurile complexe pe lângă faptul că pot scădea eficiența acțiunilor administrative, compromit potențial transparența proceselor decizionale, exasperează cetățenii și, prin aceasta, oferă un teren fertil pentru corupție; consideră că, în aceeași măsură, secretul bancar și de afaceri, prin opacitatea lor, pot ascunde profiturile ilicite obținute din criminalitatea organizată, corupție și spălarea banilor;

59.

face trimitere la Convenția împotriva corupției de la Merida (2003) și subliniază faptul că deținătorii unor funcții importante sau posesorii unor averi considerabile care dețin privilegii și beneficiază de imunitate ar trebui controlați, printre altele de autoritățile fiscale, înăsprind aceste controale pentru a asigura servicii echitabile și eficiente în beneficiul comunității și a contracara frauda fiscală; recomandă ca îndeosebi deținătorii de funcții publice să depună declarații de avere, venituri, datorii și interese; solicită măsuri de creștere a transparenței și prevenire printr-un sistem de norme administrative care să reglementeze cheltuielile publice și accesul la documente și înființarea registrelor necesare;

60.

recomandă consolidarea mecanismelor de asigurare a transparenței și eliminarea procedurilor birocratice greoaie din departamentele guvernului și ale altor organisme publice prin garantarea dreptului cetățenilor de acces la documente, începând cu sectorul foarte sensibil al achizițiilor publice; încurajează promovarea culturii legalității și integrității în sectorul public și în cel privat, inclusiv prin adoptarea unei legislații care să le asigure protecția necesară celor care semnalează nereguli (așa-numiții „whistleblowers”);

61.

susține acțiunile Comisiei care au drept scop recunoașterea rolului jurnalismului de investigație în descoperirea și denunțarea faptelor legate de crima organizată, corupție și spălarea de bani;

62.

invită statele membre să consolideze rolul funcționarilor în prevenirea, informarea și lupta împotriva riscurilor de fraudă și de corupție;

63.

solicită elaborarea unui cod de conduită care să specifice norme clare și proporționale, precum și mecanisme de constrângere și monitorizare pentru a preveni fenomenul „ușilor rotative” sau „pantouflage” potrivit căruia funcționarilor publici care ocupă un anumit nivel de răspundere managerială sau financiară li s-ar interzice să se transfere în sectorul privat o anumită perioadă de timp de la ieșirea din funcția publică dacă există riscul unui conflict de interese cu funcția publică precedentă; consideră, de asemenea, că ori de câte ori există riscul unui conflict de interese similar, ar trebui să se aplice restricții în cazul persoanelor care se transferă din sectorul privat în cel public;

64.

invită Comisia să prezinte cât mai repede posibil o propunere privind dreptul Uniunii Europene în materie de procedură administrativă al Uniunii Europene, în conformitate cu recomandările Parlamentului European din 15 ianuarie 2013;

65.

consideră că un registru al grupurilor de lobby constituie un instrument util pentru asigurarea transparenței; invită statele membre să adopte acest instrument în cazul în care acesta nu există deja; în plus, încurajează guvernele și administrațiile publice să impună drept condiție prealabilă întâlnirii cu o organizație de afaceri, de interese sau de lobby înregistrarea acestora într-un registru al grupurilor de lobby;

66.

subliniază faptul că autoreglementarea s-a dovedit ineficace ca mecanism obișnuit de combatere a corupției în domeniul sportului și al pariurilor sportive; subliniază faptul că administrațiile de la nivel național, regional și local reprezintă unii dintre cei mai mari finanțatori ai sportului; solicită statelor membre să stabilească relații profesionale transparente cu comunitatea sportivă și să prezinte o anchetă independentă completă privind corupția în domeniul sportului care să fie comandată de organismele guvernamentale naționale;

67.

recunoaște că transparența completă a tuturor actelor administrative la toate nivelurile sectorului public este un element fundamental pentru combaterea activităților criminale și pentru protejarea cetățenilor de toate formele unei gestionări neadecvate a afacerilor publice; respinge orice formă de rezistență din partea autorităților publice cu privire la monitorizarea deplină de către cetățeni și presă a activităților efectuate din bani publici și în interesul comunității; consideră că atât UE, cât și fiecare stat membru ar trebui să își ia angajamentul tangibil de a asigura transparență deplină și de a dezvolta forme de administrație deschisă într-un mod eficient și pe baza celor mai bune practici existente;

68.

subliniază că mita nu ar trebui să fie ascunsă prin folosirea abuzivă a termenului „plăți de facilitare”, pe care Convenția CEDO îl consideră acceptabil în anumite circumstanțe specifice (plăți mici, de exemplu, pentru a obține permisiunea de a descărca mărfuri într-un port); invită statele membre să convină asupra respingerii acestei noțiuni, sau să o utilizeze doar în situații extreme, și solicită elaborarea de orientări de interpretare a noțiunii în mod uniform pe întreg teritoriul UE; subliniază faptul că nici mita, nici plățile de facilitare, nu pot fi deductibile fiscal;

69.

sprijină punerea în aplicare a auditurilor periodice privind aderarea la normele/codurile de conduită în materie de integritate și alocarea de resurse suficiente pentru formarea profesională a funcționarilor publici în materie de integritate;

70.

reamintește partidelor politice de responsabilitatea pe care o poartă în propunerea candidaților sau alcătuirea listelor electorale la toate nivelurile și sarcina lor de supraveghere a calității candidaților, inclusiv prin intermediul unui cod strict de etică pe care aceștia trebuie să-l respecte, cod care ar trebui să cuprindă norme clare și transparente privind donațiile către partidele politice;

71.

susține principiul neeligibilității în Parlamentul European sau în alte instituții și agenții UE a persoanelor care au fost condamnate definitiv pentru infracțiuni de crimă organizată, spălare de bani, corupție și alte infracțiuni grave economice sau financiare împotriva interesului public; solicită aplicarea aceluiași principiu, cu respectarea principiului proporționalității, în parlamentele naționale și în privința altor funcții elective;

72.

recomandă statelor membre să introducă și să aplice efectiv, ca un element al sistemului de sancțiuni, reguli de ineligibilitate pentru cei condamnați pentru corupție; consideră că ar trebui prevăzută o durată de cel puțin 5 ani pentru această sancțiune, pentru a acoperi toate tipurile de alegeri; recomandă, de asemenea, să se prevadă, pentru aceeași perioadă, imposibilitatea accesului la posturi administrative, la orice nivel, inclusiv la nivelul UE;

73.

recomandă introducerea, în același timp, criterii de demitere din funcțiile politice (guvernamentale sau similare), precum și din funcțiile de conducere și administrative, ca urmare a unei condamnări definitive pentru infracțiuni de crimă organizată, corupție sau spălare de bani;

74.

recunoaște faptul că imunitatea de care se bucură anumite categorii de funcționari publici și reprezentanți aleși constituie un obstacol major în calea combaterii corupției; invită Comisia și statele membre să reducă în mod semnificativ numărul categoriilor de persoane care beneficiază de imunitate;

75.

este în favoarea elaborării unor coduri etice pentru partidele politice și pentru creșterea transparenței bugetelor partidelor; propune ca fondurile publice pentru partide să fie mai bine controlate și să se evite abuzul și risipa, monitorizând și controlând mai bine și finanțările private, pentru a asigura răspunderea partidelor politice și a donatorilor acestora;

76.

invită statele membre să scoată în afara legii și să sancționeze cumpărarea voturilor, în special prevăzând că avantajul obținut în schimbul votului nu constă doar în bani, ci și în alte beneficii, inclusiv în cele nemateriale, precum și în beneficii acordate unor părți terțe, care nu sunt direct implicate în acordul ilicit;

77.

consideră că publicarea veniturilor și a intereselor financiare ale deputaților europeni reprezintă o bună practică ce ar trebui extinsă și la deputații și aleșii de la nivel național;

78.

recomandă statelor membre să creeze sisteme de justiție penală eficace, eficiente, responsabile și echilibrate care să poată garanta, de asemenea, menținerea drepturilor de recurs în conformitate cu Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale; recomandă, de asemenea, crearea unui mecanism de monitorizare la nivel european cu privire la eficiența sistemelor de justiție penală în combaterea corupției, care să realizeze evaluări periodice și să publice recomandări;

79.

încurajează Comisia și statele membre să ia în considerare, de asemenea, adoptarea unor măsuri fără caracter legislativ care să consolideze încrederea reciprocă între diferitele sisteme judiciare din statele membre, să întărească coerența și să promoveze crearea unei culturi juridice comune împotriva criminalității în UE;

80.

invită Comisia să prezinte o propunere legislativă de stabilire a răspunderii juridice a persoanelor juridice în cazuri de criminalitate financiară, și îndeosebi a responsabilității consorțiilor și a societăților-mamă față de filialele lor; subliniază că această propunere ar trebui să clarifice responsabilitatea persoanelor fizice pentru infracțiunile comise de societăți sau de filialele acestora, pentru care pot fi considerate responsabile parțial sau integral;

81.

consideră că, cel puțin pentru fapte de corupție, ar trebui abordată problema diferențelor între statele membre în ceea ce privește termenele de prescripție, conciliind exigențele apărării cu cele privind eficiența și eficacitatea urmăririi penale și a condamnării, considerând, totodată, că termenele de prescripție ar trebui structurate în funcție de fazele procesuale și de instanța în cauză, în sensul că infracțiunea se prescrie numai dacă etapa sau calea de atac în cauză nu s-a încheiat într-un interval de timp definit; mai consideră că, în condițiile respectării principiului proporționalității și statului de drept, cazurile de corupție nu ar trebui să facă obiectul unei perioade de prescriere atât timp cât procesul penal este în curs;

82.

consideră că lupta împotriva crimei organizate ar trebui să îmbine mecanisme de confiscare a activelor de origine criminală eficiente și disuasive cu acțiuni care să vizeze aducerea în fața justiției a celor care se sustrag voit cercetărilor (așa-numiții fugitivi), pentru a-i împiedica pe șefii grupurilor criminale aflați în închisoare, fără a aduce atingere principiilor de bază aferente drepturilor deținuților, să continue să-și conducă organizația dând ordine membrilor acesteia în pofida detenției;

83.

invită statele membre să prevadă pedepse și sancțiuni disuasive și eficace, atât sentințe penale, cât și amenzi, inclusiv amenzi mari, pentru toate infracțiunile grave care prejudiciază sănătatea și siguranța cetățenilor, recomandând armonizarea pedepselor;

84.

subliniază, fără a aduce atingere punctului 80, importanța prevenirii infracțiunilor criminalității organizate și încurajează statele membre să conceapă și să introducă instrumente legale eficace care să ofere pedepse alternative în locul închisorii, precum amenzile sau serviciile în slujba comunității, în cazurile în care se poate renunța la pedeapsă, ținând seama de toate împrejurările, mai ales de caracterul lipsit de gravitate al infracțiunii;

85.

recomandă întreprinderilor să practice autoreglementarea și transparența prin intermediul unor coduri de conduită și introducerea unor proceduri de control, inclusiv prin intermediul auditurilor interne și externe și prin crearea unui registru public al grupurilor de lobby care își desfășoară activitatea pe lângă diferitele instituții, pentru a evita în special fenomenele de corupție, de coluziune și de conflicte de interese între sectorul public și cel privat și a preveni concurența neloială; recomandă, de asemenea, transparența în ceea ce privește domeniile de activitate, obiectivele și informațiile financiare, atât la nivel național, cât și la nivelul UE;

86.

solicită crearea unor liste ale companiilor acreditate față de autoritățile publice și a unor liste a celor care trebuie excluse; consideră că printre acestea din urmă ar trebui să se numere companiile care au înregistrat deficiențe serioase în privința cerințelor contractuale sau care se află în conflict de interese, fie la nivelul statelor membre, fie la nivelul UE;

87.

invită statele membre să dezvolte rolul camerelor de comerț și al auditorilor în prevenirea și combaterea riscurilor celor mai frecvente de spălare de bani în domeniul întreprinderilor și în informarea cu privire la acestea, și să implementeze în întregime Planul de acțiune al Comisiei de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale;

88.

reamintește că jurnalismul de investigație, precum și activitățile ONG-urilor și ale mediului academic cu privire la probleme legate de operațiunile administrației publice și ale întreprinderilor corporative, îndeplinesc o funcție benefică esențială în identificarea cazurilor de fraudă, corupție sau alte infracțiuni;

89.

invită întreprinderile să asigure punerea în aplicare a orientărilor interne privind achizițiile, pentru a garanta conformitatea cu legislația și o transparență maximă în procesul de licitare pentru contractele de achiziții publice, să evite negocierile cu contractanți și furnizori suspectați în mod rezonabil că dau mită sau binecunoscuți pentru aceasta, să dea dovadă de diligență, după caz, în evaluarea potențialilor contractori și furnizori, pentru a se asigura că dispun de programe eficiente de combatere a corupției, să informeze potențialii contractori și furnizori în legătură cu politicile anticorupție, să îi monitorizeze pe principalii contractori și furnizori în cadrul revizuirii periodice a relațiilor cu aceștia și să dispună de un drept de retractare în cazul în care aceștia dau mită sau acționează de o manieră neconformă programului întreprinderii publice;

90.

solicită intensificarea cooperării și mai multă transparență în relația cu sistemul bancar și cu profesiile bancare, inclusiv financiare, în toate statele membre, precum și cu țările terțe, în special pentru a defini instrumente informatice și măsuri legislative și administrative adecvate pentru a asigura trasabilitatea fluxurilor financiare și detectarea fenomenelor infracționale, precum și pentru a stabili procedurile de semnalare a eventualelor activități criminale;

91.

solicită Comisiei și altor autorități de supraveghere să asigure adoptarea de măsuri de due diligence în relația cu clienții și stabilirea a unor profiluri de risc corespunzătoare de către bănci, companii de asigurări și instituții de credit pentru a garanta că corporațiile și persoanele juridice din statele membre obțin și dețin informații adecvate, exacte și actualizate despre adevărații lor beneficiari, inclusiv cei din paradisuri fiscale offshore, și că registrele de clienți sunt actualizate periodic și calitatea lor este monitorizată; consideră că transparența informațiilor – și prin publicarea unui registru țară cu țară cu adevărații proprietari și prin cooperare transfrontalieră – poate contribui la combaterea fenomenelor precum spălarea banilor, finanțarea terorismului, frauda și evaziunea fiscală;

92.

invită statele membre să introducă conceptul de proprietar beneficiar în registrul comerțului și să depună eforturi pentru a integra acest concept la nivel mondial, precum și mecanisme pentru schimbul de informații;

93.

invită Comisia să stabilească un set comun de principii și orientări administrative pentru utilizarea adecvată a prețurilor de transfer;

94.

sprijină pe deplin propunerea Comisiei de a menționa în mod explicit infracțiunile fiscale ca delicte principale în materie de spălare a banilor, în conformitate cu recomandarea din 2012 a Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI); îndeamnă UE să sporească transparența informațiilor privind beneficiarii reali și a procedurilor de combatere a spălării banilor în ceea ce privește obligația de diligență necesară față de clientelă; favorizează o armonizare la nivelul UE a infracțiunii de spălare de bani și solicită implementarea deplină a standardelor Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) prin monitorizare efectivă, sancțiuni proporționale și pe baza unor garanții credibile;

95.

recomandă o evaluare precisă a riscurilor asociate noilor produse bancare și financiare în cazul în care ele permit anonimatul sau operarea la distanță; solicită, totodată, o definiție comună a paradisurilor fiscale, întrucât acestea sunt adesea utilizate de organizațiile criminale pentru emiterea de obligațiuni de către companii private sau bănci al căror beneficiar real este greu de identificat;

96.

dorește să fie găsite soluții operaționale care, respectând legislația privind protecția datelor personale, să permită operatorilor financiari și instituțiilor de credit să identifice persoanele care solicită efectuarea unei operațiuni, dat fiind faptul că fraudele legate de furtul de identitate constituie uneori etapa anterioară spălării de bani; de aceea, salută înființarea unei uniuni bancare;

97.

recomandă eliminarea secretului bancar;

98.

invită toate părțile interesate, publice și private, să se angajeze într-o luptă hotărâtă împotriva spălării de bani; solicită asigurarea respectării depline a obligațiilor de combatere a spălării banilor de către profesioniști, prin promovarea unor mecanisme de semnalare a tranzacțiilor suspecte și a unor conduri de conduită care să complice ordinele profesionale și asociațiile specializate;

99.

subliniază rolul esențial al punctelor de informare financiară în garantarea standardelor internaționale de combatere a spălării banilor; recunoaște importanța instrumentelor europene de trasabilitate a fluxurilor financiare pentru a combate amenințări precum criminalitatea informatică, spălarea de bani și finanțare terorismului;

100.

recomandă identificarea și verificarea în mod sistematic a jucătorilor, interzicerea posibilității de plată a pariurilor la jocurile de noroc online prin mijloace anonime, precum și identificarea serverelor-gazdă și elaborarea unor sisteme informatice capabile să monitorizeze în totalitate circulația banilor în jocurile online și offline;

101.

salută extinderea sferei de aplicare propuse în așa-numita a Patra Directivă privind combaterea spălării de bani la sectorul jocurilor de noroc; invită Comisia să prevadă un cadru legislativ și măsuri adecvate împotriva fenomenului de spălare a banilor prin pariuri, îndeosebi pariuri la evenimente sportive, specificând noi tipuri de infracțiuni, cum ar fi aranjarea meciurilor legată de pariuri, stabilind niveluri adecvate de sancțiuni și susținând mecanisme de monitorizare care să implice federațiile sportive, asociațiile și operatorii online și offline și, după caz, autoritățile naționale; îndeamnă organizațiile sportive să elaboreze un cod de conduită pentru tot personalul, interzicând în mod clar manipularea meciurilor pentru pariuri sau în alte scopuri, o interdicție de a pune pariuri la propriile meciuri și o obligație de a raporta gradul de conștientizare a aranjării meciurilor printr-un mecanism adecvat de protecție a informatorilor;

102.

constată că spălarea banilor prin intermediul pariurilor sportive reprezintă frecvent un act de crimă organizată; prin urmare, invită Comisia să prezinte o propunere legislativă care să conțină o definiție comună a cazurilor de corupție și de fraudă în domeniul sportului; invită statele membre să nu autorizeze organizarea de pariuri pentru meciurile fără miză sportivă, și să interzică, de asemenea, cele mai riscante forme de pariuri sportive; recomandă, de asemenea, punerea în aplicare la nivel național a unor sisteme prin intermediul cărora să se poată semnala persoanele suspectate de corupție în sport, precum cele instituite pentru spălarea banilor, și care să fie obligatorii pentru operatorii de jocuri online și offline și toți actorii din lumea sportului;

103.

subliniază necesitatea de a consolida cooperarea și schimburile de informații dintre statele membre, organismele de reglementare ale acestora, Europol și Eurojust în vederea combaterii activităților criminale transfrontaliere asociate jocurilor de noroc online;

104.

recunoaște că jocurile de noroc reprezintă o modalitate din ce în ce mai răspândită de spălare a banilor, în care câștigurile sunt adesea scutite de impozite, volumele mari ale tranzacțiilor făcând dificilă detectarea banilor obținuți ilegal, în timp ce numărul mare de persoane implicate în procesarea plăților complică și mai mult sistemul; solicită instituirea unui cadru de reglementare pentru combaterea spălării banilor prin intermediul oricărei forme de jocuri de noroc online;

105.

îndeamnă statele membre să includă o definiție armonizată a „aranjării meciurilor” în dreptul penal și să creeze un instrument juridic pentru combaterea acestui fenomen, să prevadă sancțiuni corespunzătoare, inclusiv amenzi și confiscări, și să creeze în cadrul autorităților de asigurare a ordinii publice o unitate specializată pentru combaterea aranjării meciurilor cu rol de centru de comunicare și cooperare cu principalele părți interesate, în vederea unor investigații suplimentare și a deferirii instanțelor judecătorești;

106.

solicită intensificarea cooperării la nivel european – coordonată de către Comisie – pentru a identifica și a combate operatorii de jocuri de noroc online implicați în activități de aranjare a meciurilor și alte activități ilegale;

107.

invită organismele de conducere din domeniul sportului, statele membre și Comisia să investească în campanii de sensibilizare cu privire la partidele trucate destinate sportivilor, punând accentul pe consecințele juridice ale acestei infracțiuni și efectele dăunătoare asupra integrității competițiilor sportive;

108.

solicită armonizarea rolului și competențelor unităților de informații financiare din statele membre, sporirea competențelor acestora și consolidarea mecanismelor de cooperare între acestea;

109.

propune ca statele membre să fie coerente între ele în ceea ce privește condamnările și pedepsele aplicate, precum și sistemele penitenciare și formarea personalului din penitenciare;

110.

recomandă consolidarea rolului de supraveghere la nivel european, în legătură cu spălarea de bani, al Autorității Bancare Europene, Autorității Europene pentru Instrumente Financiare și Piețe. Autorității Europene pentru Sectorul Asigurărilor și Pensiilor Ocupaționale, și Mecanismului de Supraveghere Unic, având în vedere și perspectiva unei adevărate uniuni bancare europene, care să combată în mod eficace fenomenele corupției și spălării de bani, pe baza unor norme armonizate privind conflictele de interese și sistemele de monitorizare; insistă ca, între timp, să se consolideze capacitățile de supraveghere, expertiză și determinare la nivel național, consolidând, totodată, cooperarea între autoritățile naționale;

111.

încurajează adoptarea unor standarde minime de bună guvernanță în materie fiscală, în special prin inițiative comune ale statelor membre, în funcție de relațiile lor respective cu țările terțe considerate paradisuri fiscale, în scopul, nu în ultimul rând, de a facilita accesul la informațiile referitoare la proprietarii eventualelor societăți intermediare care și-ar avea sediul în astfel de țări; insistă asupra importanței comunicării susmenționate a Comisiei din 6 decembrie 2012 privind consolidarea legăturii dintre politica UE în materie de fraudă cu politicile în materie de dezvoltare, politicile comerciale și fiscale;

112.

invită Uniunea Europeană să adopte măsuri eficiente în arena internațională, de exemplu, în cadrul reuniunilor G8 și G20, pentru a eradica infracțiunile legate de paradisurile fiscale;

113.

subliniază faptul că principiile impozitării ar trebui să fie armonizate cu recomandările OCDE în raportul intitulat „Addressing base erosion and profit shifting” (Problema erodării bazei de impozitare și a delocalizării profiturilor), astfel încât principiul general al impozitării să fie ca impozitarea să se facă în locul în care activitățile economice au generat venituri, în conformitate cu principiul „sursei bogăției”;

114.

consideră că principiul sursei bogăției facilitează aplicarea eficientă a impozitării de către autoritățile fiscale, precum și evitarea evaziunii fiscale; consideră că un sistem de impozitare echitabil este esențial, îndeosebi în perioade de criză, când sarcina fiscală este deplasată în mod inechitabil către întreprinderile mici și către gospodării, și că evaziunea fiscală este creată parțial de paradisurile fiscale din cadrul UE;

115.

subliniază faptul că intensificarea luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale este un element esențial pentru promovarea creșterii economice durabile în UE; subliniază faptul că un nivel redus al fraudei și al evaziunii ar consolida potențialul de creștere economică prin asigurarea unor finanțe publice mai sănătoase și a unor condiții de concurență echitabile și oneste pentru întreprinderi;

116.

invită firmele de audit și consultanții juridici să alerteze autoritățile fiscale naționale la orice semn de planificare fiscală agresivă din partea companiei auditate sau consiliate;

117.

salută angajamentul luat de Comisie în direcția promovării schimburilor automate de informații; solicită totuși încă o dată, încheierea unui acord multilateral obligatoriu la nivel internațional în materie de schimburi automate de informații de natură fiscală, care ar trebui să cuprindă, de asemenea, trusturile și fundațiile și să includă sancțiuni pentru jurisdicțiile care refuză să coopereze și pentru instituțiile financiare care funcționează în paradisuri fiscale; îndeamnă UE să adopte măsuri similare cu Legea din SUA privind contracararea abuzurilor legate de paradisurile fiscale („Stop Tax Havens Abuse Act”) și să examineze posibilitatea de a retrage licențele de activitate bancară instituțiilor financiare care își desfășoară activitatea în paradisuri fiscale; invită Comisia să propună o listă neagră europeană a paradisurilor fiscale, pe baza unor criterii stricte, și să propună regimuri europene de sancțiuni în caz de nerespectare sau să propună o cooperare consolidată, în cazul în care nu este posibilă o abordare comună la nivelul UE;

118.

invită statele membre și Parlamentul European să ajungă la un acord rapid cu privire la directivele UE privind transparența și situațiile financiare anuale; solicită ca, în viitor, domeniul de aplicare al directivelor să fie extins pentru a acoperi toate întreprinderile mari, indiferent de sectorul de activitate;

119.

invită Comisia să elaboreze criterii solide cu privire la obiectul de activitate real al societăților comerciale, cu scopul de a pune capăt creării de companii fictive sau societăți-fantomă care contribuie la practicile legale și ilegale de evaziune și fraudă fiscală;

120.

invită Comisia să efectueze o evaluare a actualelor tratate fiscale în vigoare între statele membre și țări terțe care ar putea fi considerate paradisuri fiscale; solicită, de asemenea, Comisiei să prezinte propuneri, inclusiv revizuirea unor astfel de acorduri, pentru abordarea acestei chestiuni; invită Comisia să prezinte concluziile și propunerile sale Parlamentului European, cel târziu până la sfârșitului anului 2013;

121.

consideră că sistemele europene de sateliți de localizare și observare terestră ar putea contribui la descoperirea traseelor navelor care efectuează operațiuni clandestine de transport, descărcare sau transbordare de mărfuri ilegale; solicită, prin urmare, autorităților judiciare să accelereze utilizarea noilor tehnologii, inclusiv a observațiilor prin satelit, în acest domeniu, ca instrument suplimentar de combatere a activităților criminalității organizate;

122.

constată că creșterea globală a utilizării internetului a oferit noi oportunități de infracțiuni pe internet, precum furtul proprietății intelectuale, vânzarea și cumpărarea de produse contrafăcute și furtul identității, care pun în pericol economia, precum și siguranța și sănătatea cetățenilor europeni;

123.

constată că campanile publice, precum și acțiunile de educare și sensibilizare sunt esențiale pentru a aborda problema din ce în ce mai mare a criminalității informatice; subliniază că o opinie publică neinformată și lipsită de competențele necesare ușurează sarcina organizațiilor de crimă organizată de a exploata internetul și oportunitățile acestuia;

124.

salută înființarea Centrului european pentru combaterea criminalității informatice (EC3) în cadrul Europol, și încurajează dezvoltarea suplimentară a acestei agenții, în special pentru a combate criminalitatea organizată, pe baze transfrontaliere și în cooperare cu țările terțe;

125.

subliniază nevoia urgentă de a dezvolta o definiție comună și precisă a termenului de „criminalitate informatică”, care să poată fi aplicată în toate statele membre ale Uniunii Europene;

126.

încurajează promovarea cercetării privind utilizarea noilor tehnologii în diferitele sisteme de control utilizate de către statele membre și simplificarea utilizării acestora; aceasta ar putea include, de exemplu, observarea și înregistrarea online a impozitelor și taxelor la vedere, și alte tipuri de controale efectuate de unitățile centralizate anticorupție;

127.

încurajează crearea unui sistem uniform de raportare a tuturor cazurilor de fraudă și corupție urmărite penal (cu protecția adecvată a datelor cu caracter personal și prezumția de nevinovăție);

128.

insistă asupra creării unei Procuraturi Europene, în aplicarea articolului 96 din TFUE, în special pentru combaterea, anchetarea, urmărirea penală și aducerea în fața instanței a infracțiunilor care lezează interesele financiare ale Uniunii și a infracțiunilor grave de natură transfrontalieră; recomandă ca viitoarea Procuratură Europeană să aibă o structură eficientă și suplă, cu funcții de coordonare și de impulsionare a autorităților naționale, pentru a garanta o mai mare coerență a anchetelor, prin norme de procedură uniforme; consideră că este esențial ca înainte de septembrie 2013 Comisia să prezinte o propunere privind definirea clară a structurii Biroului Procurorului European, răspunderii sale în fața Parlamentului European, acordând o atenție specială interacțiunii cu Europol, Eurojust, OLAF și Agenția pentru Drepturi Fundamentale, și ca EPPO să fie susținut printr-un cadru clar al drepturilor procedurale, și definirea clară a infracțiunilor asupra cărora EPPO are autoritate;

129.

consideră că Eurojust ar putea continua să se ocupe de infracțiunile prevăzute la articolul 83 alineatul (1) din TFUE și, atunci când este necesar, de infracțiunile de natură complementară în raport cu aplicarea politicilor Uniunii, prevăzute la alineatul (2) din același articol, garantând în continuare răspunderea în privința protejării drepturilor democratice și fundamentale cu ocazia iminentei sale revizuiri;

130.

îndeamnă statele membre să nu reducă bugetul Uniunii din motive conjuncturale și populiste, ci dimpotrivă să furnizeze fonduri suplimentare pentru Europol, Eurojust, Frontex și viitorul Oficiu al Procurorului European EPPO, întrucât succesul acestora are un efect multiplicator asupra reducerii pierderilor de taxe în statele membre;

131.

dorește încheierea unui acord cu Liechtenstein pentru combaterea criminalității transfrontaliere;

132.

invită insistent statele membre să transpună cât mai repede Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității; solicită Comisiei să vegheze ca transpunerea în dreptul intern să aibă loc în mod corect; îndeamnă statele membre și Comisia să finalizeze Foaia de parcurs privind drepturile suspecților și ale persoanelor acuzate în cadrul procedurilor penale, și să elaboreze o directivă privind arestul preventiv;

133.

solicită pedepse mai severe pentru participarea la criminalitatea organizată și pentru infracțiunile legate de traficul de droguri și traficul de persoane și organe umane;

134.

îndeamnă statele membre, astfel cum a fost recomandat de UNCAC, să adopte măsuri legislative sau de altă natură pentru a considera îmbogățirea ilicită drept infracțiune penală, dacă a fost comisă deliberat, adică dacă s-a înregistrat o creștere semnificativă a activelor unui funcționar public pe care acesta nu o poate explica în mod rezonabil în raport cu veniturile sale legitime;

135.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, deși o gamă întreagă de așa-numite infracțiuni emergente, precum traficul ilegal cu deșeuri, traficul ilegal cu opere de artă și specii protejate și contrafacerea bunurilor, sunt deosebit de profitabile pentru organizațiile criminale, au un impact social, economic și de mediu deosebit de negativ și au un caracter predominant transnațional, acestea nu sunt incluse printre „euro-infracțiuni”; consideră că aceste infracțiuni ar trebui luate în considerare în mod corespunzător în deciziile adoptate la nivelul UE și, prin urmare, propune Consiliului, în virtutea competențelor sale în temeiul articolului 83 alineatul (1) din TFUE, să adopte o decizie de identificare a altor domenii infracționale, inclusiv cele de mai sus;

136.

invită Comisia să prezinte cât mai curând o propunere legislativă privind un program european eficient de protecție a informatorilor cu privire la corupția transfrontalieră și corupția care afectează interesele financiare și ale UE, precum și privind protecția martorilor și a celor care colaborează cu justiția, care să ofere, în special, o soluție la condițiile lor dificile de viață, variind de la riscul de represalii la dezintegrarea familiei și de la dezrădăcinarea teritorială la excluderea socială și profesională;

137.

consideră că tratamentul acordat martorilor și gestionarea programelor de protecție nu pot depinde de constrângerile bugetare, întrucât a garanta securitatea și siguranța cetățenilor, îndeosebi ale celor care și-au bulversat viața pentru a rămâne de partea statului, reprezintă o responsabilitate pe care autoritățile naționale și ale UE nu o pot ignora; invită toate statele membre să adopte măsurile necesare (legislative sau de altă natură) pentru a garanta integritatea fizică a martorilor și a familiilor acestora și dreptul lor de a duce în continuare o viață demnă, din punct de vedere social, profesional, familial și economic, cu sprijin corespunzător din partea instituțiilor (inclusiv posibilitatea de a recruta martori în cadrul administrației publice);

138.

invită Comisia să pună în aplicare, cât mai curând posibil, toate măsurile și instrumentele prezentate în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, intitulată „Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane” (COM(2012)0286);

139.

invită Comisia să prezinte o propunere legislativă privind Europol, astfel cum se prevede la articolul 88 alineatul (2) din TFUE, în vederea îmbunătățirii eficienței și eficacității sale operaționale în domeniul combaterii infracțiunilor grave și a criminalității organizate; subliniază faptul că viitoarea reformă a agenției nu ar trebui să afecteze rolul unic al CEPOL în activitățile de formare ale UE în materie de aplicare a legii;

140.

reamintește tuturor statelor membre să transpună cu promptitudine în legislația națională toate instrumentele juridice existente la nivelul UE sau la nivel internațional, pentru a răspunde îndeosebi numeroaselor atenționări ale Comisiei cu privire la transpunerea corectă a numeroaselor decizii-cadru existente;

141.

subliniază necesitatea promovării unei culturi a legalității, precum și necesitatea sporirii gradului de informare a cetățenilor cu privire la fenomenul mafiei; recunoaște, în acest sens, rolul esențial jucat de asociațiile culturale, de agrement și de sport în sensibilizarea publicului cu privire la combaterea criminalității organizate și în promovarea legalității și a justiției;

142.

invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune împotriva traficului cu specii de plante și animale sălbatice, fixând obiective clare, atât la nivelul UE, cât și în afara acesteia, pentru a reduce comerțul ilegal cu specii de plante și animale sălbatice și organe de animale; invită Comisia și Consiliul să se folosească de instrumentele sale comerciale și de dezvoltare pentru a crea programe dedicate, cu o finanțare corespunzătoare, cu scopul de a consolida punerea în aplicare a Convenției CITES și de a furniza resurse pentru consolidarea capacităților împotriva braconajului și a traficului, îndeosebi prin sprijinirea, consolidarea și extinderea inițiativelor de combatere a infracțiunilor, cum ar fi ASEAN-WEN și HA-WEN, care au ca scop înființarea de centre regionale de expertiză și furnizarea de modele pentru cooperarea împotriva criminalității în domeniul faunei și florei sălbatice;

143.

solicită aplicarea de sancțiuni armonizate și severe pentru contrabanda cu animale sălbatice, organe ale acestora și plante și copaci rari în cadrul Uniunii;

144.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale, CEPOL, Europol, Eurojust, OLAF, Consiliului Europei, OCDE, Interpol, UNODC, Băncii Mondiale și FATF/GAFI.

19.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 65/40

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 3 alineatul (3), și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 9, 14, 148, 151, 153 și 160, precum și Protocolul nr. 26 la tratatul respectiv privind serviciile de interes general,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 34 și 36,

—

având în vedere Protocolul 26 la TFUE privind serviciile de interes general,

—

având în vedere Carta Socială Europeană revizuită, în special articolul 30 (dreptul la protecția împotriva sărăciei și a excluziunii sociale), articolul 31 (dreptul la locuință) și articolul 16 (dreptul familiei la protecție socială, juridică și economică),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice (5),

—

având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre (6),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758) și avizele Comitetului Economic și Social European și ale Comitetului Regiunilor, precum și rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 (7) pe această temă,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul Social European și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1784/1999 (8),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (9),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999 (10),

—

în urma examinării propunerii de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (COM(2011)0615),

—

având în vedere propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispozițiile specifice aplicabile Fondului european de dezvoltare regională și obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (COM(2011)0614),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008 intitulată „Un plan european de redresare economică” (COM(2008)0800),

—

având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (11) și Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 pe această temă (12),

—

având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (13),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 martie 2011, intitulată „Reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general” (COM(2011)0146) și Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 pe această temă (14),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană” (COM(2010)0573),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173),

—

având în vedere orientările Comisiei din 15 mai 2012 cu privire la cele mai bune practici pentru limitarea, atenuarea sau compensarea impermeabilizării solului (SWD(2012)0101),

—

având în vedere Analiza Comisiei privind ocuparea forței de muncă și situația socială în Europa 2012 din 8 ianuarie 2013 (15),

—

având în vedere pachetul de măsuri pentru investițiile sociale adoptat de Comisie la 20 februarie 2013,

—

având în vedere statisticile europene privind venitul și condițiile de viață (UE-SILC) și comunicatul de presă al Eurostat din 8 februarie 2012 (16),

—

având în vedere statisticile europene din cel de-al treilea Sondaj european privind calitatea vieții și, în special capitolul 6 (17),

—

având în vedere raportul Eurofound privind serviciile consultative pentru datori familiale din Uniunea Europeană (18),

—

având în vedere raportul Eurofound privind condițiile de viață ale romilor: locuințe și condiții de sănătate de calitate inferioară (19),

—

având în vedere Decizia Comisiei din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general (20),

—

având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 14 martie 2013 în cazul C-415/11 (Mohamed Azis) de protecție a consumatorilor de ipoteci împotriva băncilor în cazuri de condiții contractuale abuzive (21),

—

având în vedere Decizia nr. 1098/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale (2010) (22),

—

având în vedere Declarația Consiliului din 6 decembrie 2010 privind „Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale: să lucrăm împreună pentru a combate sărăcia în 2010 și după” (23),

—

având în vedere Raportul din 18 februarie 2011 al Comitetului pentru protecție socială (CPS) intitulat „Evaluarea dimensiunii sociale a Strategiei Europa 2020” (24),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 5 februarie 2010, intitulat „Raport comun privind protecția socială și incluziunea socială” (SEC(2010)0098),

—

având în vedere raportul PSC din 15 februarie 2010, intitulat „Raport comun privind protecția socială și incluziunea socială 2010” (25),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social european privind „Importanța unei definiții a locuinței sociale ca serviciu de interes economic general” (26),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor, intitulat „Către o agendă europeană pentru locuințele europene” (27),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 privind Pactul referitor la investițiile sociale – ca răspuns la criză (28),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020 (29),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020 (30),

—

având în vedere Rezoluția sa legislativă din 8 septembrie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a orientărilor integrate Europa 2020 (31),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (32),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la viitorul serviciilor sociale de interes general (33),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2007 privind locuințele și politica regională (34),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a Uniunii Europene privind persoanele fără adăpost (35),

—

având în vedere declarațiile sale din 22 aprilie 2008 privind soluționarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă (36) și cea din 16 decembrie 2010 privind o strategie a UE privind persoanele fără adăpost (37),

—

având în vedere cel de al treilea sondaj european al Eurofound privind calitatea vieții – Calitatea vieții în Europa: impactul crizei (38),

—

având în vedere recomandările finale ale Conferinței europene de consens privind problema persoanelor fără adăpost din 9 și 10 decembrie 2010,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7–0155/2013),

A.

întrucât accesul la locuințe este un drept fundamental care poate fi considerat o condiție prealabilă pentru exercitarea și accesul la alte drepturi fundamentale și la o viață demnă; întrucât garantarea accesului la o locuință decentă și adecvată este o obligație internațională a statelor membre, pe care Uniunea trebuie să o ia în considerare, dreptul de acces și la asistență în ceea ce privește locuința fiind recunoscut atât la articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a UE, cât și la articolele 30 și 31 din Carta socială revizuită a Consiliului Europei, la articolul 25 din Declarația universală a drepturilor omului și întrucât acest drept este prezent în numeroase constituții ale statelor membre;

B.

întrucât autoritățile naționale, regionale și locale din statele membre au dreptul și datoria să definească propriile politici privind locuințele și să ia măsurile necesare pentru a se asigura că acest drept fundamental este respectat pe piețele imobiliare respective, în conformitate cu necesitățile locuitorilor, cu scopul de a furniza un acces universal la locuințe decente, abordabile;

C.

întrucât locuințele abordabile, adecvate și sigure sunt un instrument potrivit pentru a atinge justiția și coeziunea socială, iar investițiile în locuințe abordabile sunt o premisă pentru mobilitatea crescută a forței de muncă și creșterea oportunităților de ocupare a forței de muncă, în timp ce construcția și renovarea de locuințe sociale sunt esențiale pentru realizarea obiectivelor care au ca scop satisfacerea cererii de locuințe, oferind locuințe accesibile pentru păturile largi ale populației, stimulând economiile, controlând bulele imobiliare, combătând sărăcia energetică și asigurând statelor membre venituri din impozite;

D.

întrucât statele membre, în conformitate cu principiul solidarității, au un rol esențial și o mare libertate de decizie în ceea ce privește furnizarea, autorizarea și organizarea ofertei de locuințe sociale, în paralel și în completarea ofertei neplanificate, dictate de cererea pe piață; întrucât o ofertă de locuințe sociale ar trebui să asigure un înalt nivel de calitate, de siguranță și de accesibilitate, precum și să promoveze un tratament egal și drepturile utilizatorilor;

E.

întrucât există un deficit de sute de mii de locuințe sociale și o nevoie tot mai mare de locuințe accesibile în majoritatea statelor membre ale UE; întrucât profilurile sociale și familiale ale persoanelor care utilizează locuințe sociale s-au schimbat; întrucât acești factori noi ar trebui să fie identificați, astfel încât statele membre și autoritățile lor locale și regionale să definească o serie de strategii privind locuințele care să fie mai potrivite pentru circumstanțele actuale;

F.

întrucât politica în domeniul locuințelor sociale este parte integrantă a serviciilor de interes economic general, contribuind la satisfacerea nevoilor de locuință, facilitarea accesului la proprietate, promovarea calității spațiului locuibil, îmbunătățirea spațiului locuibil existent și adaptarea cheltuielilor pentru locuință la situația familială și resursele locatarilor, lăsând loc în același timp pentru eforturi din partea lor;

G.

întrucât locuințele sociale ar trebui să fie caracterizate de un raport bun între calitate și prețul de achiziție sau chirie, să favorizeze economisirea de energie, să fie situate într-un mediu care include spații verzi și este adecvat pentru diferite generații, ținând cont de nevoile specifice ale copiilor și persoanelor în vârstă;

H.

întrucât, în scopul de a preveni atât creșterea numărului persoanelor fără adăpost, cât și al viitoarelor crize imobiliare, normele privind creditele ipotecare trebuie să protejeze consumatorii și să promoveze o distribuție corectă a riscurilor;

I.

întrucât locuințele sociale joacă un rol cheie în îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020, în special obiectivul său privind sărăcia, inclusiv prevenirea transmiterii dezavantajelor între generații, contribuind la asigurarea unor niveluri înalte de ocupare a forței de muncă, incluziune și coeziune socială, la promovarea mobilității locurilor de muncă și la combaterea schimbărilor climatice și a sărăciei energetice, prin modernizarea stocului de locuințe;

J.

întrucât combinația de criză financiară și economică, măsuri de austeritate, prețuri crescânde la locuințe și scăderea veniturilor familiilor a crescut rata șomajului și excluderea socială din interiorul UE, în special în rândul celor mai vulnerabile grupuri de persoane, crescând astfel povara serviciilor de asistență socială; ia notă de faptul că, făcând abstracție de efectul său stabilizant semnificativ, finanțarea publică a locuințelor sociale a căzut victimă măsurilor recente de austeritate financiară din unele state membre;

K.

întrucât criza economică și socială are un impact negativ direct asupra activității și asupra sprijinului financiar acordat sectorului construcțiilor și al renovării de locuințe și, în special de locuințe sociale, ca urmare a spargerii bulelor imobiliare, a contracției creditării, a întârzierii în ceea ce privește efectuarea plăților sau a scăderii comenzilor ordonate de stat, iar acest sector poate fi un motor pentru ieșirea durabilă din criză, într-un mod incluziv, și pentru a răspunde provocărilor în materie de climă și energie;

L.

întrucât măsurile de austeritate și de consolidare bugetară trebuie să fie combinate cu o strategie mondială de investiții în favoarea unei creșteri durabile și incluzive și cu monitorizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, inclusiv în ceea ce privește combaterea sărăciei și a excluziunii sociale;

M.

întrucât locuința este un bun de primă necesitate pentru care statele membre definesc, în funcție de propriile alegeri politice, norme minime legate de caracterul locuibil și de confort, norme specifice de urbanism și în materie de construcții, valorile efortului maxim, controlează, în anumite cazuri, evoluția prețurilor locuințelor sau stabilesc mecanisme de ajutoare sociale cu destinație specifică sau de ajutoare fiscale pentru a contribui la ceea ce reprezintă o componentă importantă de cheltuieli obligatorii a unei gospodării;

N.

întrucât, având în vedere impactul grav economic, social și pe termen lung al crizei, nu numai asupra creșterii economice, a ratei de ocupare și a nivelului de sărăcie și de excluziune socială, ci și asupra locuințelor și investițiilor în locuințe sociale în UE, se impune luarea unor măsuri urgente de către statele membre și Uniune pentru a garanta accesul la locuințe decente și abordabile; este preocupat, în acest sens, de explozia prețurilor la locuințe (terenuri, proprietate, chirie, consum energetic) care reprezintă deja cheltuiala principală a gospodăriilor europene și o sursă de instabilitate și de anxietate; întrucât, având în vedere faptul că șomajul a explodat, de asemenea, în UE, așa cum ilustrează pragul mediu de 10,9 % atins în ianuarie 2013 în UE27, ți având în vedere faptul că, în același timp, populația Europei îmbătrânește, există un risc major de creștere a inegalității sociale, de excluziune socială și de lipsă a locuințelor, 80 de milioane de europeni fiind deja expuși riscului sărăciei;

O.

întrucât romii tind să trăiască în zone foarte segregate în care accesul la servicii sociale și de sănătate este problematic;

P.

întrucât există legături clare între locuințele de calitate inferioară și starea de sănătate precară: îndatorarea ipotecară este asociată cu deteriorarea sănătății mentale; supraaglomerarea este asociată cu probleme de sănătate, probleme psihologice, tuberculoză, infecții respiratorii, riscuri crescute de incendiu și de accidente domestice; viața în locuințe inadecvate afectează în mod negativ sănătatea, sentimentul de siguranță și sporește riscurile de accidente domestice; viața în zone zgomotoase este asociată cu numeroase cazuri de hipertensiune și de tensiune arterială mai ridicată; întrucât lipsa locuinței este o sursă de stres și de suferință, cu efecte negative asupra calității vieții și asupra sănătății și bunăstării;

Q.

întrucât femeile, 24,5 % din acestea fiind expuse riscului sărăciei sau excluderii sociale în 2010, în special femeile cu venituri scăzute, mamele singure, femeile cu locuri de muncă prost plătite, femeile migrante, văduvele cu copii în întreținere și femeile care sunt victimele violenței domestice, precum și familiile monoparentale, familiile tinere, familiile mari, studenții, tinerii la început de carieră, cuplurile tinere de șomeri, persoanele cu dizabilități, persoanele cu boli fizice sau psihice, persoanele din comunități marginalizate, inclusiv romii, persoanele în vârstă sunt afectate în mod deosebit de lipsa locuințelor sociale adaptate și la un preț abordabil; întrucât aceste categorii sunt vulnerabile în special în fața fenomenului lipsei de adăpost și se mută adesea în unități locative de standard scăzut de pe piața privată, ceea ce crește semnificativ riscul problemelor de sănătate; întrucât aceste categorii caută adesea soluții alternative prin mutarea împreună cu familia, prietenii sau cunoștințele, împiedicând astfel o analiză adecvată și o documentare transparentă cu privire la persoanele fără adăpost;

R.

întrucât criza economică și prețurile de pe piața locuințelor se combină și reduc abilitatea femeilor de a divorța sau de a pune capăt coabitării, limitând libertatea lor și făcându-le mai vulnerabile în fața violenței domestice bazate pe gen,

S.

întrucât locuințele cu chirie accesibilă sunt esențiale pentru tineri pentru a participa la cursuri de formare profesională, la studii universitare, la stagii sau pentru a utiliza oportunitățile de ocupare a forței de muncă,

T.

întrucât statele membre stabilesc și organizează o ofertă paralelă de locuințe sociale, în completarea ofertei prezente în mod natural pe piață, în condiții de acces și de preț specifice, furnizate de către operatori fără scop lucrativ, înființați special în acest scop, întrucât 25 de milioane de cetățeni europeni ocupă o locuință socială pentru care condițiile în materie de planificare a teritoriului, de acces și de preț sunt definite direct de autoritățile publice ale statelor membre; și întrucât această ofertă de locuințe paralele contribuie în special la atenuarea amplorii ciclurilor din domeniul imobiliare și a fenomenelor de bulă imobiliară, având în vedere că este caracterizată de stabilitate și de controlul prețurilor,

1.

ia act de faptul că, în urma crizei economice și sociale actuale, piața nu mai reușește singură să răspundă nevoii de locuințe abordabile, în special în zonele urbane dens populate, iar creșterea costurilor locuințelor și ale energiei crește riscul bolilor, sărăciei și al excluziunii sociale; ia notă de creșterea numărului de evacuări și de proprietăți puse sub sechestru de bănci în câteva state membre; solicită luarea de măsuri ca reacție la aceste provocări; este îngrijorat atât cu privire la impactul direct, cât și indirect al măsurilor de austeritate, în contextul crizei sociale și economice actuale, cum ar fi reducerea ajutoarelor sociale și pentru locuință, impozitarea întreprinderilor din domeniul locuințelor sociale, stoparea unor proiecte noi de locuințe sau vânzarea unei părți a parcurilor naționale de locuințe sociale, ceea ce ar putea exacerba un cerc vicios de excludere socială și segregare pe termen lung;

2.

amintește că, pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor, politicile în domeniul locuințelor sociale joacă un rol important prin eradicarea sărăciei familiilor și prin prevenirea transmiterii dezavantajelor socioeconomice de la o generație la alta; ia act de faptul că, în urma schimbărilor sociodemografice ale structurilor familiale și a creșterii numărului de locuri de muncă instabile și precare, se observă o mai mare nevoie de locuințe la costuri accesibile, inclusiv pentru populația integrată din punct de vedere social;

3.

solicită respectarea articolului 14 din Protocolul nr. 26 anexat la TFUE, în conformitate cu care autoritățile publice sunt libere să stabilească organizarea, finanțarea sectorului locuințelor sociale, precum și categoriile de gospodării eligibile pentru a răspunde nevoilor locale ale persoanelor și pentru a asigura un nivel ridicat de calitate, siguranță, accesibilitate, tratament și promovarea drepturilor utilizatorilor; consideră că această intervenție le oferă autorităților publice posibilitatea de a răspunde lipsurilor de pe piață pentru a garanta accesul universal la o locuință decentă, la un preț abordabil și de a aplica astfel articolele 16, 30 și 31 din Carta Socială Europeană;

4.

reamintește Comisiei, statelor membre și autorităților lor locale și regionale că subvenționarea sectorului locuințelor sociale și accesibile permite o garantare a drepturilor fundamentale, un răspuns la nevoile sociale acute și, fiind vorba de investiții sociale strategice, contribuie durabil la crearea de locuri de muncă locale, nedelocalizabile, la stabilizarea economiei prin reducerea riscului de bule imobiliare și a supraîndatorării gospodăriilor, promovează mobilitatea forței de muncă, combate schimbările climatice, sărăcia energetică și atenuează problemele de sănătate care provin din supraaglomerare și condiții precare de trai; insistă, prin urmare, asupra faptului că locuințele sociale nu ar trebui considerate costuri care trebuie reduse, ci investiții rentabile pe termen lung, printr-o stare de sănătate și o bunăstare socială mai bune, prin acces la piața muncii și prin autonomizarea persoanelor, în special a persoanelor în vârstă, pentru a duce o viață independentă;

5.

invită Comisia să definească un cadru european de acțiune pentru locuințe sociale, astfel încât să asigure coerența dintre diversele instrumente de politică pe care UE le utilizează pentru a aborda această chestiune (ajutoare de stat, fonduri structurale, politica energetică, acțiunile de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, politici de sănătate);

6.

solicită Comisiei, pe baza unui schimb de bune practici și de experiență între statele membre și luând în considerare faptul că locuințele sociale sunt concepute și gestionate în moduri diferite (adesea datorită flexibilității în stabilirea priorităților) în statele membre, în regiuni și în comunității locale, să clarifice definiția locuințelor sociale;

7.

observă că investițiile în locuințe sociale se înscriu într-un cadru de politici mai ample care vizează organizarea și finanțarea serviciilor publice sociale, de sănătate, precum și educaționale cu scopul de a garanta exercitarea efectivă a drepturilor sociale fundamentale și de a răspunde necesităților sociale în schimbare și variațiilor ciclurilor economice;

8.

subliniază necesitatea de a monitoriza investițiile sociale, în cadrul „unui pact de investiții sociale”, după modelul Pactului Euro Plus și conceput pentru a consolida guvernanța economică și bugetară a Uniunii și incluzând investițiile în locuințe sociale; subliniază, de asemenea, necesitatea stabilirii unor obiective de investiții sociale pentru statele membre în vederea atingerii obiectivelor sociale, de ocupare a forței de muncă și de educație, prevăzute în strategia Europa 2020; salută concluziile reuniunii Consiliului European din decembrie 2012 care au subliniat faptul că „posibilitățile oferite de cadrul bugetar actual al UE de a ajunge la un echilibru între nevoile de investiții publice productive și obiectivele disciplinei bugetare pot fi exploatate în componenta preventivă a Pactului de stabilitate și de creștere”, sprijinind astfel validitatea propunerii; invită Comisia să monitorizeze mai bine aceste investiții sociale cu ajutorul unui tablou de bord cu indicatori privind investițiile realizate de statele membre și la nivelul Uniunii, ținând cont de investițiile în locuințe sociale, de evoluția costurilor locuințelor și de numărul solicitanților care așteaptă atribuirea unei locuințe din statele membre; în continuare solicită tuturor statelor membre să ratifice Carta socială europeană revizuită, în special articolul 13;

9.

consideră că organizațiile de locuitori și chiriași ar trebui să se implice în definirea strategiilor pe care trebuie să le pună în aplicare statele membre cu privire la locuințe;

10.

subliniază nevoia ca inovarea socială să fie sprijinită atât de platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, cât și de programul-cadru de cercetare, pentru a analiza politici noi care au ca scop îmbunătățirea accesului la locuințe și reducerea lipsei de adăpost;

11.

salută Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2011 (COM(2011)0142)care vizează controlarea contractelor de credit pentru proprietăți imobiliare și, prin urmare, limitarea supraîndatorării locuințelor; solicită ca legislația europeană privind creditele ipotecare să includă cele mai bune practici care sunt cât mai favorabile pentru consumatori; de asemenea, solicită includerea unor procese de renegociere sau replanificarea plății datoriilor pentru persoanele și familiile care se află în situație de faliment; invită statele membre să împiedice ca gospodăriile deja expulzate să fie forțate a rambursa în continuare creditele lor ipotecare; invită Comisia și statele membre să ia măsuri ca răspuns la drama socială cauzată de evacuări și de pierderea locuinței persoanelor care sunt cele mai afectate de criza economică și de șomaj; în plus, reamintește că aceasta se produce în contextul marilor inițiative de ajutor public destinate să îmbunătățească sistemul financiar european; invită statele membre să se străduiască a oferi soluții alternative pentru evacuări;

12.

solicită Comisiei Europene să avertizeze statele membre, în recomandările sale specifice fiecărei țări, în cazul în care reformele amenință investițiile în locuințe sociale sau abordabile, și să se abțină de la formularea unor recomandări privind dimensiunea sectorului locuințelor sociale în statele membre individuale; regretă faptul că în cadrul programelor de consolidare bugetară și în conformitate cu recomandările specifice formulate de Comisie cu privire la acțiunile de pe piața locuințelor, unele state membre reduc capacitatea sectorului prin impozitarea persoanelor care închiriază locuințe sociale; prin urmare, este îngrijorat cu privire la definiția restrictivă a locuințelor sociale dată de Comisia Europeană în cadrul politicii privind concurența, definiție care vizează doar grupurile defavorizate;

13.

invită Consiliul să reunească miniștrii locuințelor din statele membre cel puțin o dată pe an pentru a dezbate impactul diferitelor politici europene asupra politicilor din domeniul locuințelor și să asigure o mai bună luare în considerare a dimensiunilor economice, sociale și de mediu ale sectorului locuințelor în cadrul politicilor europene, prin implicarea părților interesate, cum ar fi organizațiile din domeniul locuințelor sociale, asociațiile care reprezintă interesele locuitorilor și asociațiile care pledează în favoarea accesului la locuințe;

14.

ia act de faptul că o definiție a locuințelor sociale și a beneficiarilor ar trebui să fie rezultatul unui proces de dezbatere democratic, pentru a ține seama de diferite tradiții din statele membre;

15.

invită Comisia și statele membre să acorde o mai mare importanță accesului la locuințe și la serviciile aferente în cadrul strategiei pentru protecție socială și incluziune socială, inclusiv prin intermediul inițiativelor care vizează reducerea numărului persoanelor fără adăpost și a excluziunii în materie de locuințe, pe baza unor indicatori comuni la nivelul statelor membre și să încurajeze schimburile de bune practici în domeniul punerii în aplicare eficiente a dreptului la locuințe;

16.

încurajează statele membre să își redubleze eforturile pentru a include investițiile în domeniul locuințelor sociale în obiectivele lor bugetare pe termen mediu și lung, precum și în formularea priorităților strategice ale acordurilor de parteneriat, pentru perioada 2014-2020; invită Consiliul European și Comisia să controleze mai bine punerea în aplicare și realizarea obiectivelor sociale ale Strategiei Europa 2020;

17.

ia act de faptul că politicile și programele din domeniul locuințelor trebuie elaborate în consultare cu femeile cu venituri mici și care provin din medii sociale diferite, pentru a analiza care politici reflectă cel mai bine nevoile femeilor;

18.

subliniază rolul economic anticiclic al sectorului locuințelor și, în special al locuințelor sociale, datorită reducerii dependenței energetice, sprijinului adus sectorului construcțiilor și al renovării, creării unor locuri de muncă locale, durabile și nedelocalizabile care derivă din aceasta, în special mulțumită utilizării intensive a forței de muncă în acest sector, dezvoltării întreprinderilor ecologice în economia locală și efectelor pozitive asupra restului economiei; consideră, prin urmare, că investițiile în locuințele sociale ar trebui să fie considerate nu numai drept cheltuieli, ci și ca investiții productive; încurajează în continuare statele membre să inițieze un dialog cu sectorul construcțiilor, pentru a dezvolta un mediu de afaceri mai bun și un cadru de reglementare mai bun pentru locuințele sociale, acordând o atenție deosebită stabilirii de obiective în domeniul construcțiilor, definirii costurilor de infrastructură și furnizării de terenuri pentru amenajări;

19.

subliniază valoarea adăugată a ocupării forței de muncă la nivel local și efectul considerabil de pârghie asupra investițiilor generat de măsurile directe finanțate de fondurile structurale în sectorul locuințelor sociale, în perioada 2007-2013;

20.

consideră că sumele de alocat Fondurilor de coeziune în temeiul Cadrului Financiar Multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020 nu ar trebui să fie mai mici decât sumele alocate în baza CFM-ului actual astfel încât să fie garantată o finanțare adecvată pentru Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), în special prioritatea de investiții „promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei – sprijinirea revitalizării fizice și economice a comunităților urbane și rurale defavorizate”;

21.

recunoaște că numeroase state membre deja au pus în aplicare politici eficace în domeniul locuințelor sociale și consideră că rolul UE în acest context ar trebui să fie unul de facilitare a schimbului de bune practici la nivelul statelor membre;

22.

ia act de propunerile Comisiei privind pachetul legislativ al regulamentelor privind politica de coeziune 2014-2020; sprijină eligibilitatea pentru fondurile structurale și de coeziune a investițiilor prioritare în eficiență energetică și a utilizării surselor de energie regenerabile în locuințele sociale și accesibile, precum și a măsurilor integrate de dezvoltare urbană și teritorială durabilă, a accesului egal al comunităților marginalizate la locuințe și a promovării actorilor economiei sociale și solidare, cum ar fi cooperativele de locuințe, întreprinderile nonprofit;

23.

încurajează statele membre și ansamblul factorilor interesați să acorde atât investițiilor în locuințele sociale și accesibile, cât și consolidării sectoarelor nonprofit de construcție a locuințelor un loc important în cadrul programelor naționale de reformă și în formularea priorităților strategice ale acordurilor de parteneriat pentru perioada 2014-2020, precum și să își reflecte măsurile planificate în domeniul locuințelor în cadrul strategiilor naționale de incluziune a romilor;

24.

încurajează statele membre să utilizeze mai mult instrumentele de drept privat – cum ar fi recursul la un contract de închiriere pe termen lung – pentru a facilita construcția de locuințe sociale, anticipând necesitatea de a achiziționa terenuri în scopuri de construcție, precum și prin utilizarea uzufructului pentru locatorul social, care permite individului să își păstreze dreptul de proprietate;

25.

subliniază că imobilele rezidențiale și comerciale reprezintă 40 % din consumul final de energie și din emisiile totale de CO2 în Europa, iar construcțiile durabile ecologic permit o reducere a costurilor și a termenelor de construcție, precum și o reducere drastică a impactului asupra mediului și a consumului energetic și, prin urmare, a costurilor de gestionare privind locuințele;

26.

susține un buget adecvat pentru cadrul financiar multianual 2014-2020, considerând politica de coeziune un motor pentru ieșirea din criză; susține concluziile Pactului european pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă în ceea ce privește îndemnul adresat statelor membre de a facilita și accelera redistribuirea fondurilor structurale neutilizate către proiectele de eficiență energetică și energii regenerabile pentru perioada de programare 2007-2013; consideră că sectorul locuințelor sociale ar trebui să beneficieze de aceste realocări;

27.

solicită statelor membre, autorităților lor de management și Comisiei să se asigure că includ cu strictețe actorii din domeniul locuințelor, asociațiile care reprezintă interesele locuitorilor și asociațiile care pledează în favoarea accesului la locuințe, pe lista partenerilor sociali, în scopul elaborării, monitorizării și evaluării acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale; subliniază relevanța noilor instrumente de dezvoltare integrată (dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității și investițiile teritoriale integrate) pentru strategiile integrate în favoarea locuințelor, în cadrul cărora organismele din domeniul locuințelor sociale și locuitorii ar juca un rol preponderent; consideră că fondurile structurale și de coeziune trebuie să utilizeze în mod eficace principiul parteneriatului și principiul multiguvernanței și că statele membre trebuie încurajate să coopereze cu autoritățile locale și regionale în stabilirea priorităților și a modurilor de utilizare a resurselor din fondurile structurale; consideră că sinergii mai mari între fondurile structurale și de coeziune ar putea încuraja dezvoltarea sustenabilă a zonelor defavorizate sau a celor rurale și preveni izolarea și depopularea acestora, evitând astfel efectele negative ale segregării sociale și promovând eterogenitatea, coeziunea socială și egalitatea de gen;

28.

invită statele membre să consolideze sau să dezvolte mecanisme de finanțare specifice, precum și să promoveze în mod coordonat recursul la subvenții din programul Orizont 2020 și utilizarea instrumentelor financiare și a programelor de asistență tehnică furnizate de fondurile structurale, Banca Europeană de Investiții (BEI), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca de dezvoltare a Consiliului Europei și Fondul european pentru eficiență energetică (FEEE), în vederea stimulării construirii de locuințe sociale și a renovării lor un nivel calitativ ridicat; invită statele membre, în plus, să caute modalități de a aplica regulamentul modificat FEDR pentru a furniza locuințe pentru comunitățile marginalizate;

29.

invită BEI, în consultare strânsă cu autoritățile locale și regionale, să acorde o mai mare importanță sectorului locuințelor sociale și abordabile în cadrul priorităților sale de investiții, în special în statele membre în care nu există o bancă publică pentru locuințe, îmbunătățind în același timp condițiile acordării de credite; invită BEI, de asemenea, să determine sfera utilizării de obligațiuni de proiecte ca instrument de finanțare a infrastructurii sociale, precum locuințele, ținând seama de evaluările fazei sale pilot înainte de extinderea sa;

30.

îndeamnă statele membre să sprijine activitățile cooperativelor de locuințe, care reprezintă un instrument veridic în vederea achiziționării, la prețuri accesibile, a primei case. subliniază că cooperativele reprezintă, de asemenea, un instrument eficient pentru promovarea inițiativelor de renovare urbană, creând sinergii cu comunitățile locale și luptând împotriva emigrării din orașe;

31.

invită Comisia să pună la dispoziția statelor membre alte surse posibile de finanțare pentru a promova oferta de locuințe sociale și renovarea acestora, cu titlu de investiții sociale, precum și să încurajeze statele membre și autoritățile regionale și locale să utilizeze în mod eficient finanțarea europeană disponibilă, precum și să păstreze ratele scăzute de TVA aplicabile acestor investiții, având în vedere utilizarea intensivă a forței de muncă în acest sector și impactul său redus asupra schimburilor intercomunitare; și sugerează să se studieze posibilitatea de a aplica aceeași rată de TVA cu cea aplicată produselor de primă necesitate; încurajează statele membre să mobilizeze economiile private pentru a facilita accesul la terenuri și a încuraja construcția și renovarea de locuințe sociale;

32.

încurajează instituirea unor modele integrate de cooperare care reunesc managementul de proiect, locatorii sociali și întreprinderile de construcții, pentru a promova renovarea termică și construcția de locuințe sociale cu consum redus de energie;

33.

salută Comunicarea Comisiei din 31 iulie 2012 în favoarea unei strategii europene privind sectorul construcțiilor (COM(2012)0433); este de părere că, în plus față de măsurile de stimulare fiscală și de sprijin financiar pentru îmbunătățirea competitivității și a inovării în acest sector, măsurile de îmbunătățire a nivelului de calificare a mâinii de lucru sunt indispensabile în scopul de a releva provocările unei Europe eficace în ceea ce privește utilizarea resurselor, ale unei economii cu emisii scăzute de carbon și de a atinge obiectivele stabilite în Directiva privind eficiența energetică (2012/27/UE) (39) și în Directiva privind performanța energetică a clădirilor (2010/31/UE) (40);

34.

invită Comisia să colaboreze mai îndeaproape cu statele membre și autoritățile locale responsabile pentru a stabili previziuni pe termen mediu și lung privind competențele solicitate pe piața muncii; invită părțile responsabile să monitorizeze evoluția ocupării forței de muncă pentru a face ca formarea profesională de bază și învățarea pe tot parcursul vieții să devină mai relevante; solicită statelor membre și autorităților locale responsabile să își adapteze rapid sistemele lor de educație și de formare profesională, inclusiv învățământul și formarea profesională, prin integrarea conceptului de economie durabilă și să asigure accesul la programele de dezvoltare a competențelor, pentru a favoriza accesul tinerilor către noi locuri de muncă „verzi” și sectoare „verzi”; subliniază faptul că promovarea unor locuri de muncă ecologice poate crea oportunități calitative și durabile de ocupare a forței de muncă, poate rezolva sărăcia și excluziunea socială și poate asigura servicii de sprijin pentru ocuparea forței de muncă;

35.

ia act de faptul că sectorul „verde” poate oferi o multitudine de oportunități diferite de ocupare a forței de muncă care variază de la locuri de muncă pentru începători și pentru persoane cu mai puține calificări la locuri de muncă în sectoare care necesită un nivel ridicat de cunoștințe; în acest sens:

36.

salută pachetul de investiții sociale prin care Comisia oferă orientări statelor membre în vederea adoptării unor politici sociale mai eficiente și mai eficace care vizează creșterea și coeziunea;

37.

observă că investițiile în locuințe sociale se înscriu într-un cadru de politici mai ample care vizează organizarea și finanțarea unei oferte de servicii publice sociale și de sănătate, precum și de servicii educaționale al căror scop este să garanteze exercitarea efectivă a drepturilor sociale fundamentale și să răspundă necesităților sociale în schimbare;

38.

reamintește faptul că recunoașterea și respectarea dreptului la locuință sunt o condiție a respectării celorlalte drepturi fundamentale, inclusiv a drepturilor politice și sociale; reamintește că statului membru sau autorității publice responsabile îi revine sarcina de a pune în aplicare acest drept la locuință, îmbunătățind prin politicile și programele sale accesul universal la locuință, în special pentru persoanele defavorizate, prin intermediul unei oferte suficiente de locuințe adecvate, decente, sănătoase și la un preț accesibil;

39.

solicită Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să efectueze un studiu care să evalueze eficiența și condițiile de punere în aplicare a dreptului la locuință și a ajutorului pentru locuință în statele membre, implicând factorii interesați relevanți în proces; invită agenția să promoveze schimbul de bune practici în aplicarea efectivă a dreptului la locuință pentru grupurile deosebit de vulnerabile, inclusiv persoanele fără adăpost; solicită Comisiei să urmărească astfel de activități în cadrul pachetului de investiții sociale;

40.

invită statele membre și Comisia Europeană să sprijine și să promoveze dezvoltarea și schimbul inovator și eficient de bune practici în punerea în aplicare a dreptului la locuință al grupurilor în special vulnerabile și marginalizate, acordând atenție specială combaterii violenței domestice; observă cu regret faptul că, deseori, există o probabilitate mult mai mare ca victimele violenței domestice să continue să locuiască într-un mediu marcat de abuzuri în cazul în care nu dispun de capacitatea financiară de a-și găsi locuințe adecvate; invită statele membre să furnizeze servicii integrate familiilor victime ale violenței domestice;

41.

se așteaptă ca Comisia să analizeze în ce măsură sprijinul direct prin alocații pentru locuință sau sprijinul indirect chiar prin locuințe sociale este o măsură mai eficientă pentru a oferi locuințe abordabile grupurilor sociale care nu își pot acoperi nevoile în domeniul locuințelor pe piața locuințelor;

42.

invită Comisia Europeană și agenția Eurofound să efectueze în 2014 un studiu privind costurile inacțiunii în ceea ce privește locuințele inadecvate, în cadrul programului de lucru din 2014 al agenției;

43.

constată cu îngrijorare faptul că numeroase state membre care se confruntă cu dezechilibre bugetare suspendă operațiunile, programele și acțiunile (subvenții pentru închiriere și credite ipotecare, de exemplu), destinate să faciliteze cumpărarea de locuințe, majorând totodată, în mod disproporționat, taxele pe proprietate în toiul unei crize economice severe, lăsând pradă sărăciei și deprivării multe sectoare ale societății;

44.

invită statele membre să desfășoare analize de impact social, cu accent pe analize pe criterii de gen și pe criteriul locuinței, ca parte a tuturor politicilor și programelor în domeniul locuințelor sociale, ținând cont în special de disparitățile de gen în ceea ce privește veniturile și resursele financiare; subliniază că toate datele statistice trebuie defalcate în funcție de gen și de tipul de locuință și că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina cu exactitate modul în care persoanele și grupurile aflate într-o situație vulnerabilă, precum femeile, (având în vedere rolul multiplu al femeilor de familie monoparentală și de îngrijitoare a membrilor familiei și a persoanelor cu dizabilități), familiile, tinerii, persoanele cu dizabilitățile și persoanele în vârstă, pot fi sprijinite prin intermediul politicilor în domeniul locuințelor;

45.

recomandă ca statele membre și autoritățile lor locale și regionale să elaboreze politici integrate pentru a promova incluziunea socială, precum și pentru a garanta accesul tuturor la o locuință decentă, sănătoasă și la un preț abordabil: sugerează ca aceste politici să includă următoarele măsuri:

46.

invită statele membre să garanteze că toți cetățenii își pot permite o locuință, impunând drept bază pentru creșterile chiriilor un sistem obiectiv care să asigure creșterea moderată a prețurilor imobiliare și adaptând politica fiscală pentru a limita speculațiile;

47.

invită Comisia să pună în aplicare fără întârziere rezoluția Parlamentului European referitoare la o strategie a Uniunii Europene privind persoanele fără adăpost;

48.

subliniază că diversele fațete ale lipsei de adăpost în cazul femeilor trebuie să fie abordate într-un mod holistic și ar trebui să facă parte integrantă din toate cadrele de politici UE; îndeamnă Comisia și statele membre să efectueze evaluări sistematice de impact în funcție de gen, să monitorizeze situația și nevoile specifice ale femeilor lipsite de adăpost, să promoveze proiectele de mediu de viață asistată și construcția de locuințe accesibile, adaptate și eficiente din punct de vedere energetic și să includă în programele de locuințe sociale familiile din clasa de mijloc, care sunt adesea excluse din acest tip de scheme, deoarece aceste familii, la fel ca și alte gospodării, pot suferi de pe urma privațiunilor materiale provocate de criza economică;

49.

solicită punerea în aplicare a unor modele integrate de cooperare, care reunesc servicii sociale și de sănătate, precum și servicii de însoțire a persoanelor defavorizate, furnizorii de locuințe sociale și asociațiilor relevante, ca parte a eforturilor lor de asistență a persoanelor vulnerabile care caută o locuință sau deja au locuință;

50.

solicită Comisiei, statelor membre și autorităților responsabile să aloce fonduri structurale în vederea construirii de locuințe și adăposturi pentru comunitățile marginalizate, în special locuințe sociale, consemnând această prioritate în cadrul programelor operaționale; prin urmare, îndeamnă Comisia și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să intensifice schimburile de bune practici între autoritățile locale pe baza unor criterii comune și transparente;

51.

recomandă statelor membre și autorităților lor responsabile să investească în construcții și în adaptarea locuințelor sociale abordabile, ca răspuns la starea de deteriorare și la riscurile pentru sănătate ale locuințelor degradate, la diversitatea modelelor de familie, la îmbătrânirea populației, la persoanele în vârstă dependente care aleg să rămână în casele proprii, la nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități și ale tinerilor, în special în ceea ce privește mobilitatea rezidențială și profesională; recomandă ca fonduri structurale să fie utilizate în aceste scopuri, în cadrul următoarei perioade de programare (2014-2020); consideră că însoțirea socială pentru accesul la locuință este un factor al creării de locuri de muncă din sectoarele sănătății și serviciilor sociale, care sunt indispensabile pentru a răspunde provocărilor societale actuale și viitoare, cum ar fi îmbătrânirea populației; subliniază rolul pozitiv pe care Fondul european de antreprenoriat social ar putea să-l aibă pentru proiectele de sprijin social și de incluziune prin proiecte de locuințe;

52.

invită statele membre și autoritățile lor regionale și locale să ia măsuri eficace și stimulative, pe baza unor analize prospective privind nevoile de locuință, pentru a combate neocuparea pe termen lung a locuințelor, în special în zonele problematice, în vederea combaterii speculațiilor imobiliare și a transformării acestor proprietăți în locuințe sociale;

53.

subliniază importanța unui sistem de clasificare a locuințelor, sănătății și securității care să furnizeze o evaluare din perspectiva sănătății a riscurilor legate de locuință;

54.

invită statele membre și autoritățile responsabile să simplifice cererile de locuință socială și să îmbunătățească echitatea, transparența și imparțialitatea în atribuirea de locuințe, în conformitate cu circumstanțele specifice sociale, economice și culturale ale fiecărui stat membru, pentru a elimina toate discriminările și orice efect de evitare pentru populațiile cele mai vulnerabile, un fenomen care are efect de a agrava segregarea rezidențială spațială și a crea ghetouri; subliniază, în acest sens, relevanța unor sisteme în vigoare în anumite state membre, precum o listă cu criterii legale de atribuire, precise și transparente, care favorizează diversitatea socială, anonimizarea cererilor de locuințe sociale, publicitatea locuințelor vacante, instituirea unor sisteme de evaluare a cererilor, separarea organismelor care controlează respectarea criteriilor și atribuie locuințe și o guvernanță corespunzătoare în ceea ce privește atribuirea cu scopul de a favoriza diversitatea socială la scară largă;

55.

subliniază provocările legate de îmbătrânirea populației și de nevoia de a oferi acces la locuințe adecvate, decente și accesibile pentru numărul în creștere al persoanelor în vârstă din UE; observă că în toate statele membre sărăcia se amplifică în rândul persoanelor în vârstă și solicită în acest sens ca noul parteneriat european pentru inovare (PEI) privind îmbătrânirea activă și sănătoasă, care coordonează eforturile de cercetare din domeniu, să consacre un segment specific dezvoltării unor soluții accesibile de menținere a persoanelor în vârstă la domiciliu cât mai mult timp posibil; în acest sens, trebuie să se țină seama de faptul că îmbunătățirea accesibilității fondului locativ existent este un mod relevant de a reduce excluziunea socială prin măsuri menite să sporească independența; solicită, prin urmare, statelor membre să includă în reformele lor naționale o componentă specială dedicată dezvoltării de soluții abordabile pentru a permite persoanelor în vârstă să locuiască în casele lor cât mai mult posibil, având în vedere că este de dorit îmbunătățirea condițiilor de acces la parcul existent de locuințe, ajutând persoanele să trăiască în continuare în locuințele lor și facilitând redobândirea de către acestea a unei vieți sociale prin sporirea independenței lor personale;

56.

subliniază că locuințele sociale ar trebui structurate astfel încât să se evite și gentrificarea și ghetoizarea; solicită stimulente financiare, acolo unde este relevant, care vizează dezvoltarea unui spațiu comun și mixt de locuințe sociale și private pentru a evita segregarea socială;

57.

acordă o importanță deosebită eforturilor Uniunii Europene de a sprijini clasele defavorizate social, în special în ceea ce privește asigurarea de locuințe, având în vedere dezechilibrele sociale existente în Europa, cu precădere în țările care au aderat recent la UE; .

58.

recomandă statelor membre și autorităților responsabile să ia măsuri pentru a îmbunătăți accesul la locuințe abordabile prin creșterea numărului și a calității locuințelor sociale la un preț abordabil și prin dezvoltarea integrării lor în servicii comunitare sociale și de asistență, utilizând FSE și alte fonduri structurale pentru a obține acest rezultat;