12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/1

12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/2

—

având în vedere Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare (1),

—

având în vedere cel de-al doilea raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind aplicarea Directivei 2004/25/CE privind ofertele publice de cumpărare (COM(2012)0347),

—

având în vedere studiul (extern) comandat de Comisie referitor la aplicarea Directivei 2004/25/CE privind ofertele publice de cumpărare (2),

—

având în vedere raportul privind implementarea Directivei privind ofertele publice de cumpărare din 21 februarie 2007 (3),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0089/2013),

A.

întrucât Directiva privind ofertele publice de cumpărare (Directiva) oferă orientări minimale care garantează transparența și securitatea juridică a derulării unei oferte publice de cumpărare și conferă acționarilor, angajaților și altor părți interesate drepturi în materie de informare;

B.

întrucât mai multe state membre au în vedere sau au introdus deja modificări ale normelor lor naționale armonizate privind ofertele publice de cumpărare cu scopul de a mări transparența pieței de capital și a întări drepturile companiei vizate și a părților afectate ale acesteia;

C.

întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât în mai multe cauze că menținerea de către un stat membru a unor drepturi speciale în cadrul unei companii private trebuie în general considerată ca o limitare a liberei circulații a capitalului și nu poate fi justificată decât în împrejurări limitate în mod corespunzător (4);

D.

întrucât autoritățile naționale competente sunt responsabile cu supravegherea publică a ofertelor publice de cumpărare;

E.

întrucât articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 (5) stipulează că Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) ia, la rândul său, măsuri corespunzătoare în contextul ofertelor publice de cumpărare; întrucât AEVMP a creat o rețea de autorități competente, despre care se presupune că își intensifică colaborarea în contextul ofertelor publice de cumpărare transfrontaliere;

1.

consideră că directiva este o parte importantă a acquis-ului UE în domeniul legislației societăților comerciale, care depășește cadrul simplei promovări a integrării și armonizării în continuare a piețelor de capital din UE;

2.

subliniază faptul că efectele directivei nu sunt limitate la dispozițiile principale privind ofertele publice de cumpărare, ci trebuie evaluate în contextul mai larg al legislației societăților comerciale, care cuprinde guvernanța corporatistă, legea piețelor de capital și, de asemenea, legislația muncii;

3.

reamintește că obiectivele directivei, îndeosebi asigurarea unui mediu concurențial echitabil pentru ofertele publice de cumpărare protejând, totodată, interesele acționarilor, angajaților și ale altor părți afectate, sunt pietre de temelie esențiale pentru o bună funcționare a pieței de control corporativ;

4.

ia act de concluzia Comisiei potrivit căreia directiva funcționează în mod satisfăcător și confirmă concluziile studiului extern care relevă că directiva a îmbunătățit funcționarea pieței de control corporativ; remarcă totuși, cu îngrijorare, nemulțumirea reprezentanților angajaților exprimată în studiul extern în legătură cu protecția drepturilor angajaților și îi solicită Comisiei să intensifice dialogul cu reprezentanții angajaților pe marginea modului în care pot fi mai bine abordate chestiunile urgente;

5.

subliniază faptul că directiva asigură condiții de concurență echitabile pentru ofertele publice de cumpărare și consideră că, pe termen lung, ar putea fi avute în vedere mai multe îmbunătățiri pentru a cimenta acest mediu concurențial echitabil.

6.

respectă competența statelor membre de a introduce măsuri suplimentare mai stricte decât cerințele directivei, atâta timp cât sunt respectate obiectivele generale ale directivei;

7.

remarcă, în acest context, că unele state membre au reacționat recent la evoluțiile de pe propriile piețe de control corporativ prin introducerea unor dispoziții suplimentare în ceea ce privește derularea ofertelor publice de cumpărare, precum norma „put-up or shut up” introdusă de Grupul privind preluările de companii din Regatul Unit care urmărește să clarifice dacă o ofertă publică de cumpărare trebuie lansată („put-up”) sau nu („shut-up”) în situațiile în care nu este clar dacă ofertantul dorește cu adevărat să înainteze o ofertă pentru compania vizată;

8.

salută eforturile AEVMP de a intensifica colaborarea între autoritățile naționale în contextul ofertelor publice de cumpărare prin intermediul Takeover Bids Network (Rețeaua ofertelor publice de cumpărare);

9.

consideră totuși că nu este necesar să se asigure supravegherea ofertelor publice de cumpărare la nivelul UE, întrucât legea privind ofertele publice de cumpărare nu se limitează la legislația privind piețele de capital, ci este incorporată în legislația națională privind societățile comerciale; subliniază faptul că autoritățile naționale competente ar trebui să rămână responsabile cu supravegherea publică a ofertelor publice de cumpărare;

10.

salută observațiile și concluziile Comisiei în legătură cu problemele nou apărute, identificate cu ocazia revizuirii directivei, și relevă faptul că reprezentanții mediului academic și ai mediului de afaceri au identificat la rândul lor alte aspecte (6);

11.

consideră conceptul „acțiunilor concertate” esențial pentru calcularea pragului care declanșează lansarea unei oferte obligatorii și este conștient de faptul că statele membre au transpus definiția din directivă în mod diferit; consideră totuși că a aborda modificările conceptului de „acțiune concertată” exclusiv în directivă nu ar fi de natură să întărească securitatea juridică, întrucât acest concept este relevant și pentru alte calcule necesare în temeiul legislației UE în domeniul societăților comerciale; de aceea, sugerează efectuarea unei analize mai detaliate, pentru a identifica mijloacele posibile prin care conceptul „acțiunilor concertate” ar putea fi clarificat și armonizat mai bine;

12.

așteaptă, în acest scop, planul de acțiune al Comisiei în domeniul legislației societăților comerciale, prilej cu care ar trebui abordată această chestiune, și susține afirmația Comisiei, conform căreia capacitatea autorităților naționale de a obliga părțile care acționează concertat și urmăresc preluarea pachetului de control să accepte consecințele legale ale acțiunii lor concertate nu ar trebui limitată în niciun fel; (7);

13.

subliniază faptul că regula ofertei obligatorii este o dispoziție esențială pentru protecția acționarilor minoritari și ia act de rezultatele studiului extern potrivit căruia toate statele membre permit excepții de la această regulă; este conștient de faptul că aceste derogări sunt adesea utilizate pentru a proteja interesele acționarilor care dețin cota de control (de exemplu, pentru a împiedica o schimbare reală în ceea ce privește controlul), ale creditorilor (de exemplu, atunci când aceștia au acordat împrumuturi) și ale altor părți interesate (de exemplu, pentru a echilibra drepturile acționarilor și ale altor părți interesate); susține intenția Comisiei de a strânge mai multe informații pentru a stabili dacă folosirea pe scară largă a derogărilor contravine protecției acționarilor minoritari;

14.

subliniază, de asemenea, că regula ofertei obligatorii permite acționarilor minoritari, în cazul modificării situației controlului, să primească prima plătită pentru pachetul de control și remarcă faptul că directiva reglementează doar prețul unei oferte obligatorii (adică prețul echitabil), dar nu și pe cel al unei oferte voluntare; remarcă, în special, că directiva prevede o derogare de la obligația de a lansa o ofertă obligatorie în cazul în care, după o ofertă voluntară inițială, pragul de control a fost atins, cu rezultatul că ofertantul își poate mări ulterior participația la compania vizată prin intermediul unei cumpărări normale de acțiuni (așa numitul „creeping-in”); notează și faptul că, în asemenea cazuri, unele state membre au introdus obligația unei a doua oferte obligatorii, potrivit căreia o doua ofertă este necesară dacă s-a produs o anumită creștere (de exemplu, 3 %) într-o anumită perioadă de timp (de exemplu, 12 luni) între două praguri specificate (de exemplu, între 30 % și 50 %);

15.

consideră că pragurile de notificare prevăzute la articolul 9 din Directiva 2004/109/CE (8) (Directiva privind transparența, aflată în curs de revizuire) asigură un nivel ridicat de transparență în privința proprietății și permite detectarea din timp a achizițiilor „pe furiș” (creeping-in); consideră că autoritățile naționale competente ar trebui să descurajeze tehnicile menite să eludeze regula ofertei obligatorii pentru a evita, astfel, să plătească prima de control acționarilor minoritari;

16.

ia act de faptul că norma privind neutralitatea echipei de conducere a fost transpusă de majoritatea statelor membre, în vreme ce doar un număr foarte limitat de state membre a transpus norma neutralizării restricțiilor care neutralizează restricțiile premergătoare ofertei publice; este conștient de faptul că în statele membre există încă atât restricții premergătoare (de exemplu, structurile piramidale sau acțiunile privilegiate), cât și restricții ulterioare ofertei publice (de exemplu, contraofertele mai avantajoase sau creșterea nivelului de îndatorare) și că, în același timp, se pare că există suficiente mijloace pentru a neutraliza astfel de mecanisme restrictive; cu toate acestea, consideră că, în conformitate cu principiile generale de drept societar, organul administrativ al societății care face obiectul ofertei ar trebui să țină seama de sustenabilitatea pe termen lung a societății și al părților interesate și să acționeze în acest sens;

17.

subliniază faptul că directiva prevede, pur și simplu, ca angajaților să li se pună la dispoziție informații, îndeosebi în legătură cu intențiile ofertantului în privința companiei vizate și cu planurile de viitor în privința locurilor de muncă, inclusiv cele legate de orice modificare substanțială a condițiilor de muncă, dar că nu este prevăzut niciun drept la consultare;

18.

subliniază faptul că problema modalității de consolidare a drepturilor lucrătorilor mai trebuie încă analizată de urgență, luându-se în considerare și acquis-ul, inclusiv Directiva 2001/23/CE (9) și Directiva 2002/14/CE (10);

19.

insistă asupra necesității ca dispozițiile pertinente ale directivei privind drepturile lucrătorilor să fie aplicate efectiv și, dacă este necesar, să fie puse în executare în mod corespunzător;

20.

reamintește că, în conformitate cu articolul 21 din directivă, dispozițiile sale trebuiau transpuse în legislația națională până la 20 mai 2006 și constată că, potrivit studiului extern, cele mai multe dintre statele membre au transpus directiva între 2006 și 2007 (11);

21.

subliniază faptul că perioada de transpunere a directivei coincide cu începutul crizei financiare, care ulterior s-a transformat într-o criză economică și o criză a datoriilor și că activitățile de preluare sunt legate strâns de evoluțiile financiare și economice atât din interiorul, cât și din afara Europei;

22.

subliniază faptul că, în conformitate cu studiul extern, activitățile de preluare au înregistrat un declin dramatic după data transpunerii directivei ca urmare a crizei, inclusiv în Regatul Unit, unde activitățile de pe piața de control corporativ sunt în mod tradițional mai concentrate decât în restul Uniunii;

23.

este de părere că, deoarece piața de control corporativ s-a redus constant în această perioadă de criză financiară, evaluarea oportunității și amplorii măsurilor de armonizare care ar trebui introduse cu privire la ofertele publice de cumpărare ar fi distorsionată;

24.

de aceea, îi solicită Comisiei să monitorizeze în continuare îndeaproape evoluțiile de pe piața de control corporativ și să întocmească o nouă evaluare a aplicării directivei în momentul în care activitățile de preluare revin la un volum mai apropiat de normal;

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/6

—

având în vedere articolul 162 din TFUE, care vizează obiectivele Fondului social european și care face referire, printre altele, la obiectivul de facilitare a adaptării la schimbările din domeniul industrial și la evoluția sistemelor de producție,

—

având în vedere articolul 174 și articolele următoare din TFUE, care stabilesc drept obiectiv coeziunea economică, socială și teritorială și definesc instrumentele financiare structurale necesare pentru a atinge acest obiectiv,

—

având în vedere articolul 176 din TFUE, care vizează Fondul european de dezvoltare regională și care face referire, printre altele, la dezvoltarea și ajustarea structurală a regiunilor rămase în urmă și la reconversia regiunilor industriale aflate în declin,

—

având în vedere articolul 173 (Titlul XVII) din TFUE, care vizează politica industrială a UE și care face referire, printre altele, la competitivitatea industriei Uniunii,

—

având în vedere propunerea Comisiei din 11 septembrie 2012 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (COM(2012)0496),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la executarea fondurilor alocate sinergiilor în domeniul cercetării și inovării, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul european de dezvoltare regională și în cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare în orașe și regiuni, precum și în statele membre și în Uniunea Europeană (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020 (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la revizuirea politicii comunitare în materie de inovare într-o lume în schimbare (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la politica de coeziune și regională a UE după 2013 (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării (6),

—

având în vedere concluziile reuniunii Consiliului (a 3057-a reuniune a Consiliului Competitivitate – piață internă, industrie, cercetare și spațiu) desfășurată la Bruxelles la data de 10 decembrie 2010 cu privire la „O politică industrială pentru era globalizării”,

—

având în vedere al șaselea raport intermediar al Comisiei din 25 iunie 2009 privind coeziunea economică și socială – Regiuni creative și inovatoare (COM(2009)0295),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 30 iulie 2009 intitulat „Industria europeană într-o lume în schimbare – Analiză sectorială actualizată pe 2009” (SEC(2009)1111),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 septembrie 2009 intitulată „Pregătiri pentru viitorul nostru: dezvoltarea unei strategii comune pentru tehnologiile generice esențiale în UE” (COM(2009)0512),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020: O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2010, intitulată „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării – Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității” (COM(2010)0614),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010, intitulată „Concluziile celui de-al cincilea Raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune (COM(2010)0642),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2011 intitulată „Politica industrială: creșterea competitivității – Performanțele și politicile statelor membre în domeniul competitivității pe 2011” (COM(2011)0642),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 martie 2012 intitulat „Elemente ale unui cadru strategic comun 2014-2020: Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime” (SWD(2012)0061),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 aprilie 2012 intitulat „Principiul parteneriatului pentru punerea în aplicare a fondurilor din cadrul strategic comun – elemente pentru un cod european de conduită privind parteneriatul” (SWD(2012)0106),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei – Actualizare a comunicării privind politica industrială” (COM(2012)0582),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 octombrie 2012 referitor la raportul privind competitivitatea europeană (SWD(2012)0299),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Tabloul de bord al performanței industriale și performanțele și politicile statelor membre în domeniul competitivității” (SWD(2012)0298),

—

având în vedere avizul din 26 mai 2010 al Comitetului Economic și Social European (CESE) intitulat „Necesitatea unei abordări integrate a reabilitării urbane” (7),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei intitulată „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării – Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității” (CCMI/083 – CESE 808/2011),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0145/2013),

A.

întrucât termenul „industrie” nu este definit în mod clar și poate include astfel diverse sectoare;

B.

întrucât un atu principal al competitivității noastre pe plan internațional îl reprezintă fără discuție industria, fără de care UE nu ar juca un rol la fel de important în echilibrul mondial al forțelor economice;

C.

întrucât sectorul industrial ar putea juca un rol principal în economia UE, având în vedere că Comisia estimează că, la fiecare 100 de noi locuri de muncă create în sectorul industrial, pot fi create între 60 și 200 de noi alte locuri de muncă în restul sectoarelor economice; întrucât, totuși, în perioada 2008-2011, producția industrială a scăzut de la 20 % la 16 % din PIB-ul UE și locurile de muncă din domeniu au scăzut cu 11 %;

D.

întrucât Comisia urmărește să inverseze tendința de declin a industriei din UE și să o readucă de la nivelul său actual de aproximativ 16 % din PIB la o valoare de 20 % până în 2020; întrucât industria reprezintă principala destinație pentru investițiile private și publice în cercetare, dezvoltare și inovare;

E.

întrucât politica de coeziune poate oferi un sprijin cu privire la abordarea provocărilor structurale la care este supus sectorul industrial în cadrul Uniunii și poate contribui la atingerea obiectivelor ambițioase ale Strategiei Europa 2020, inclusiv tranziția către o economie durabilă, cu emisii reduse de dioxid de carbon, eficientă din punctul de vedere al utilizării energiei, favorabilă incluziunii, ocupării forței de muncă și cunoașterii;

F.

întrucât multe regiuni industriale vechi din Europa se confruntă cu probleme similare, după perioade îndelungate de creștere economică în trecut, urmate de un declin economic sever în ultimii ani;

G.

întrucât regiunile transfrontaliere se confruntă deseori cu provocări industriale de aceeași natură, cum ar fi bazinele miniere, siderurgice sau de producție textilă, având în vedere caracteristicile lor teritoriale comune și interdependența lor economică;

H.

întrucât politica industrială tinde să se concentreze pe problemele zilnice specifice industriei, iar impactul său puternic asupra regiunilor este, astfel, deseori trecut cu vederea;

I.

întrucât cercetările arată că restructurarea regiunilor industriale vechi solicită o abordare mai vastă, iar obstacolele administrative pot împiedica atingerea acestui obiectiv;

J.

întrucât statele membre, regiunile și orașele din UE se confruntă cu dificultăți financiare; întrucât în special regiunile cu o bază industrială veche deseori nu se află într-o poziție favorabilă pentru a putea atrage fondurile necesare pentru reconversie; întrucât finanțarea UE, menită să sprijine reconversia și eforturile de restructurare, este indispensabilă pentru susținerea abordărilor de politică regională și transfrontalieră;

K.

întrucât orașele sunt motoare ale inovării și creșterii durabile și au sarcina importantă de a rezolva provocările din zone industrializate vechi;

L.

întrucât sunt necesare abordări integrate noi și inovatoare, facilitate de asemenea de cadre politice legislative adecvate și de strategii de specializare inteligentă, pentru a ajuta regiunile și orașele să-și valorifice potențialul de inovare și să își reorienteze activele industriale către industriile și serviciile emergente și către piețele globalizate,

M.

întrucât potențialul industriilor culturale și creative nu este suficient luat în considerare în diversele politici de reindustrializare, în timp ce ele prezintă un important potențial de creștere, de inovare și de ocupare a forței de muncă și reprezintă un factor de coeziune socială și un mijloc eficace de combatere a recesiunii actuale;

1.

atrage atenția asupra resurselor existente care sunt puse la dispoziție prin intermediul politicii de coeziune și al fondurilor structurale, valorificarea mecanismelor de inginerie financiară ale Băncii Europene de Investiții, precum și politicile naționale, regionale și municipale de dezvoltare economică în sprijinul reconversiei zonelor industriale vechi și al reindustrializării zonelor industriale afectate de criză, scopul fiind de a se realiza o reindustrializare modernă și sustenabilă; cu toate acestea, regretă faptul că aceste opțiuni nu abordează întotdeauna problemele reale, specifice regiunii respective și că se constată o subutilizare de către statele membre și regiuni a pachetelor de fonduri structurale și de investiții în această perioadă în care sectorul industrial este grav afectat de criză;

2.

subliniază că este nevoie de măsuri de sprijin suplimentare pentru a ajuta regiunile industriale vechi, cu precădere zonele monoindustriale, să descopere cu succes noi căi de dezvoltare care să se concentreze asupra industriilor creative și culturale și să sporească exploatarea spațiilor neutilizate, care pot juca un rol esențial în reconversia terenurilor industriale abandonate;

3.

solicită mai multe strategii sistemice și integrate pentru redresarea industriei, pentru dezvoltarea regională și pentru o mai mare coerență între diferitele politici de la nivel european, național, regional, interregional și transfrontalier, în vederea asigurării faptului că potențialul sectorul industrial european este exploatat; subliniază necesitatea creării unor zone economice cu semnificație regională și a unor parcuri de activități de înaltă tehnologie pe baza unor parteneriate public-private și a aducerii unei contribuții la îmbunătățirea utilizării resurselor umane și economice de la nivel local și regional prin folosirea celor mai noi tehnologii;

4.

subliniază că succesul unei astfel de redresări a industriei, împreună cu dezvoltarea regională, va depinde de existența unor politici eficiente în domenii precum politica de coeziune, guvernanța economică, competitivitatea, cercetarea și inovarea, agenda digitală, dezvoltarea durabilă, sectoarele culturale și creative, noile competențe și locuri de muncă etc.;

5.

consideră că principalele provocări pentru regiunile industriale vechi constau în:

6.

subliniază faptul că strategiile regionale pentru zonele industriale ar trebui să includă, ca element central, măsuri de protecție a calității solului, a apei și a aerului, pentru a proteja biodiversitatea și resursele naturale la nivel local și regional și pentru a îmbunătăți calitatea solului și a apei, astfel încât substanțele nocive pentru mediu să nu se mai răspândească în natură;

7.

consideră că este important ca strategiile pentru zonele industriale să includă o abordare integrată a posibilelor forme de transport durabil către și dinspre aceste zone, inclusiv a materiilor prime, a bunurilor și a personalului, precum și a infrastructurii necesare, indiferent dacă este vorba de infrastructura existentă sau de cea planificată, și că această abordare poate contribui la reducerea amprentei ecologice a zonelor industriale și urbane și la garantarea faptului că nevoile comunitare sunt satisfăcute, protejând în același timp resursele naturale și capitalul natural și contribuind la îmbunătățirea sănătății umane;

8.

consideră că, în urma procesului de extindere al UE, disparitățile regionale s-au accentuat, iar atenția și nivelul de conștientizare al publicului s-au diminuat în cazul regiunilor industriale vechi, care nu dispun de suficiente oportunități de investiții pentru strategii concrete de dezvoltare regională;

9.

invită Comisia să evalueze situația actuală a regiunilor industriale vechi, să identifice principalele provocări și să pună la dispoziția acestora informații și orientări în vederea elaborării, prin proceduri democratice, a unor strategii regionale, pe baza unui parteneriat amplu, care să ajute la îmbunătățirea perspectivelor de dezvoltare durabilă, pornind de la potențialul endogen al acelor regiuni;

10.

subliniază că este necesară o consolidare a bazei industriale a economiei pentru a realiza progrese în ceea ce privește creșterea economică și crearea de locuri de muncă și pentru a atinge obiectivele și țintele Strategiei Europa 2020, iar activele aferente industriei în ceea ce privește moștenirea culturală, istorică și arhitecturală și competențele specifice disponibile în zonele industriale vechi pot forma o bază de neînlocuit pentru aceasta și ar trebui să fie păstrate și adaptate la noile nevoi;

11.

constată că într-un număr mare de foste zone industriale există posibilități considerabile de creștere a eficienței energetice prin aplicarea unor tehnologii moderne și prin dezvoltarea de standarde și că acest lucru va aduce beneficii atât economiilor regionale în cauză, cât și mediului.

12.

reafirmă că, în momentul în care zonele industriale vechi au încercat să exploreze noi oportunități de dezvoltare regională, acestea au avut un succes deosebit atunci când și-au bazat strategiile pe particularitățile lor din trecut, pe avantajele lor teritoriale, pe patrimoniul lor industrial și pe experiențele și capacitățile lor;

13.

subliniază că zonele urbane joacă un rol important pentru inovare și creștere economică durabilă și că eforturile de reconversie nu pot fi realizate fără investiții suficiente în acest domeniu, deoarece, dacă nu există măsuri privind clădirile și transportul în orașe, obiectivele UE nu vor fi atinse;

14.

consideră că declinul înregistrat în cele mai multe regiuni industriale vechi se datorează în mare parte dependenței de structuri industriale monolitice; consideră că a baza o economie în mod exclusiv pe astfel de structuri este contraproductiv și că o economie diversificată este de importanță primordială, reprezentând baza pentru o creștere durabilă și crearea de locuri de muncă;

15.

recomandă Comisiei să elaboreze concepte și instrumente politice care combină Fondul de coeziune și fondurile structurale cu abordările politicii industriale pentru a sprijini transformarea de ordin structural de la regiuni industriale vechi la regiuni industriale moderne;

16.

consideră că strategiile industriale regionale trebuie să fie bazate pe o abordare integrată, care să includă și componente de ocupare a forței de muncă, formare și educație, vizând promovarea sectoarelor de creștere capabile să creeze locuri de muncă sustenabile la nivel local și regional, în special pentru tineri, de exemplu în IMM-uri inovatoare, ca parte a programului pentru competitivitatea întreprinderilor și a IMM-urilor (COSME); subliniază rolul special pe care orașele îl au în dezvoltarea strategiilor regionale pentru zone industriale; consideră, în acest context, că orașele sunt esențiale pentru realizarea creșterii inteligente; subliniază, prin urmare, faptul că în special orașele cu o bază industrializată veche oferă un enorm potențial pe care UE ar trebui să îl exploateze din plin; invită Comisia să intensifice dialogul cu orașele vizate pentru a asigura orașelor profiluri mai înalte în calitate de parteneri direcți ai UE;

17.

subliniază faptul că sprijinul acordat pentru renovarea clădirilor în vederea creșterii eficienței lor energetice va contribui în special la reducerea emisiilor de dioxid carbon la nivel regional, la crearea de locuri de muncă la nivel local și la reducerea costurilor suportate de consumatori pentru încălzire;

18.

invită Comisia să valorifice sinergiile dintre politicile de coeziune și cele industriale pentru a sprijini competitivitatea și creșterea economică și pentru a ajuta statele membre, regiunile și orașele să creeze o bază pentru strategii de dezvoltare a industriei la nivel regional;

19.

consideră că nu există un model specific de strategii regionale pentru zonele industriale la nivelul UE și că o abordare locală și regională este cea mai potrivită pentru elaborarea unor astfel de strategii; invită Comisia să sprijine cercetările economice regionale în contextul inițiativei Orizont 2020, care permite dezvoltarea unor strategii adecvate pe plan regional pentru alte regiuni industriale vechi;

20.

evidențiază faptul că trebuie luate în considerare caracteristicile regiunilor în momentul planificării strategiilor de dezvoltare regională; în acest context și având în vedere modelul strategiilor de dezvoltare rurală ascendente (LEADER) pentru zonele rurale, consideră că ar trebui încurajate inițiativele ascendente de dezvoltare locală pentru zonele urbane;

21.

invită Comisia să folosească experiențele anterioare din zonele urbane precum Manchester în Regatul Unit, Lille în Franța, Essen și zona Ruhr în Germania și Bilbao în Spania, acolo unde finanțarea acordată de UE a contribuit la reconversia și restructurarea zonelor industriale vechi, pentru a elabora strategii de dezvoltare viitoare și pentru alte regiuni din UE;

22.

salută impactul pozitiv al atribuirii titlului de „capitală europeană a culturii”, cum s-a putut constata în cazul orașelor Glasgow sau Lille și al orașelor și aglomerațiilor care anterior au cunoscut un declin industrial, și subliniază importanța culturii și a creației în calitate de catalizatori de regenerare urbană și de atractivitate regională;

23.

subliniază că regenerarea durabilă a regiunilor industriale vechi are nevoie de decenii și este foarte costisitoare, depășind adeseori capacitățile administrative și financiare ale organismelor publice in situ; insistă, în acest sens, asupra necesității de a dezvolta asistența tehnică pentru colectivități sau organisme publice regionale și locale;

24.

subliniază că noul instrument pentru „investiții teritoriale integrate” propus la articolul 99 din proiectul de regulament privind dispozițiile comune pentru noua perioadă de finanțare 2014-2020 ar putea oferi posibilitatea elaborării unor strategii regionale dincolo de granițele administrative;

25.

recomandă statelor membre să evite normele extrem de complexe pentru beneficiari; reiterează că acolo unde există norme UE, normele naționale pot fi eliminate, pentru a evita suprapunerea normelor sau incongruențele legislative;

26.

invită Comisia să realizeze o bază de date cu parcurile industriale și zonele de activitate regionale existente, pentru a identifica cele mai bune modele ce pot fi aplicate și altor regiuni, și corelarea acestora cu strategiile locale și regionale de dezvoltarea pe termen lung și să ofere îndrumări cu privire la modul de utilizare a fondurilor în procesul de reconversie;

27.

consideră că ar trebui să intensificăm susținerea dezvoltării spiritului antreprenorial în rândul tinerilor prin acces la fonduri europene și prin consiliere în afaceri;

28.

invită statele membre să garanteze că regiunile industriale vechi pot beneficia pe deplin de fondurile naționale și europene, astfel încât UE să poată lansa o nouă „revoluție industrială”;

29.

subliniază necesitatea axării mai puternice a sprijinului acordat de politica de coeziune asupra reconversiei industriale din respectivele regiuni, în următoarele domenii: inovare în întreprinderi și investiții, incluziunea socială, abordările integrate privind dezvoltarea urbană, precum și regenerarea urbană;

30.

invită statele membre să își sprijine regiunile prin participarea la abordarea „specializării inteligente”; reafirmă că, pentru a avea succes, regiunile au nevoie de strategii de dezvoltare durabile și adaptate; constată că, în multe cazuri, organismele publice locale nu pot dobândi cunoștințele și experiența necesare fără sprijinul Comisiei și a statelor membre;

31.

consideră că este necesar să fie create zone industriale care vor stimula dezvoltarea orașelor; susține că ar trebui să se pună mai mult accent pe activitățile de cercetare, inovare și învățare, reamintind rolul creativ al universităților în acest sens; sprijină crearea unor rețele de inovare, competitivitate și antreprenoriat la nivel regional, pentru încurajarea unor legături mai strânse între universități, întreprinderi și centre de cunoaștere, promovând astfel noi activități industriale care încurajează dezvoltarea unor strategii de specializare sectorială și promovează formarea de grupări industriale; invită Comisia și statele membre în cauză să solicite mai multă transparență cu privire la alocarea de mijloace părților interesate relevante;

32.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/12

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Energia din surse regenerabile: o prezență majoră pe piața energetică europeană”, precum și documentele de lucru adiacente (COM(2012)0271),

—

având în vedere articolul 194 alineatul (1) din TFUE,

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Perspectiva energetică 2050” (COM(2011)0885),

—

având în vedere Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (1),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, de însoțire a propunerii de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului din privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (SEC(2008)0057),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea și transparența pieței angro a energiei (2),

—

având în vedere Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind norme comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (3),

—

având în vedere Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind norme comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (4),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0135/2013),

A.

întrucât ponderea surselor regenerabile de energie în cadrul mixului energetic european este în creștere pe termen scurt, mediu și lung și întrucât acestea contribuie în mod semnificativ la o aprovizionare cu energie a Europei sigură, independentă, diversificată și cu emisii reduse;

B.

întrucât potențialul european de aprovizionare cu energie din surse regenerabile nu a fost încă pe deplin exploatat;

C.

întrucât creșterea constantă a ponderii surselor regenerabile de energie în cadrul mixului energetic european necesită o extindere a actualei infrastructuri informatice și de rețele;

D.

întrucât diversificarea mixului nostru energetic se bazează pe o gamă largă de tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile (energie hidroelectrică, geotermică, solară, maritimă, eoliană, pompe de căldură, biomasă, biocombustibil) care oferă diverse servicii sub formă de energie electrică, încălzire și răcire, precum și soluții de transport;

E.

întrucât politica energetică trebuie să asigure în permanență un echilibru între securitatea aprovizionării, competitivitate și viabilitatea economică și a mediului;

F.

întrucât UE depinde în prezent de importuri de energie pentru a acoperi mai mult de jumătate din consumul său final de energie;

G.

întrucât politica energetică a Uniunii Europene, caracterizată de solidaritatea dintre statele membre în cadrul realizării pieței interne și ținând seama de necesitatea conservării și ameliorării mediului înconjurător, urmărește, printre altele, promovarea dezvoltării unor forme de energie noi și regenerabile;

H.

întrucât realizarea pieței interne până în 2014 ar trebui să faciliteze participanți pe piață noi și în într-un număr tot mai mare, inclusiv un număr tot mai mare de IMM-uri care produc energie din surse regenerabile;

I.

întrucât liberalizarea și concurența au avut un rol decisiv în scăderea prețurilor la energie pentru toți consumatorii din UE;

J.

întrucât, în conformitate cu tratatele europene, dreptul statelor membre de a stabili condițiile pentru exploatarea resurselor sale energetice, alegerea sa între diferite surse de energie și structura generală a aprovizionării sale cu energie țin de competența statelor membre, deși cooperarea îmbunătățită și comunicarea sunt esențiale; deși Perspectiva energetică 2050 a Comisiei concluzionează că orice scenariu al sistemului energetic european impune o pondere substanțial mai mare a energiei din surse regenerabile;

K.

întrucât, potrivit estimărilor, UE este în curs de îndeplinire a obiectivului de a obține, până în 2020, o pondere de 20 % din mixul energetic din surse regenerabile de energie;

L.

întrucât, în ultimii ani, producția de energie din surse regenerabile a înregistrat progrese tehnologice, iar Europa preia rolul de lider mondial în acest domeniu;

M.

întrucât criza economică și financiară din Europa nu a fost încă depășită, iar finanțele publice și încrederea investitorilor se confruntă cu provocări majore; întrucât criza ar trebui utilizată ca oportunitate pentru a face investițiile necesare în tehnologii curate, în vederea stimulării creșterii economice și a creării de locuri de muncă;

N.

întrucât pe piețele de energie liberalizate din Europa, creșterea energiei din surse regenerabile depinde de investițiile private, care se sprijină, la rândul lor, pe stabilitatea politicii privind energia din surse regenerabile;

O.

întrucât investitorii au nevoie de certitudini și continuitate pentru investițiile lor viitoare și după anul 2020;

P.

întrucât consumul de energie trebuie redus și eficiența producerii, a transportului și a utilizării energiei trebuie sporită;

Q.

întrucât tehnologiile de încălzire și răcire pe bază de energie din surse regenerabile joacă un rol-cheie în decarbonizarea sectorului energetic;

R.

întrucât în Perspectiva energetică se recunoaște faptul că „gazele naturale vor avea o importanță crucială pentru transformarea sistemului energetic;” asigurând atât sarcina variabilă, cât și sarcina de bază pentru a sprijini sursele regenerabile de energie;

S.

întrucât Comisia a calculat că un nivel optim al tranzacțiilor cu energie din surse regenerabile ar putea permite economisirea a până la 8 miliarde de euro pe an;

T.

întrucât instrumentele juridice existente privind gestionarea pădurilor stabilește un cadru suficient pentru a furniza dovada de sustenabilitate a biomasei din păduri produsă în cadrul Uniunii Europene,

1.

este de acord cu Comisia că pe viitor, sursele regenerabile de energie, împreună cu eficiența energetică și o infrastructură flexibilă și inteligentă constituie opțiunile „fără regrete” identificate de Comisie și că sursele regenerabile de energie vor avea, în Europa, o pondere tot mai mare în cadrul aprovizionării cu energie, atât în domeniul furnizării electricității, cât și în domeniul încălzirii (care înglobează aproximativ jumătate din cererea de energie din UE) și al răcirii, precum și în sectorul transporturilor, și că dependența energetică a Europei de sursele de energie convenționale va scădea; consideră că trebuie stabilite obiective și etape de referință până în 2050, pentru a prezenta o perspectivă de viitor credibilă în ceea ce privește sursele regenerabile de energie din UE; reamintește că toate scenariile prezentate de Comisie în Perspectiva energetică 2050 alocă o cotă de cel puțin 30 % SRE din mixul energetic al UE în 2030; propune, prin urmare, ca UE să depună eforturi pentru a obține o cotă mai mare și invită Comisia să propună un obiectiv obligatoriu RES la nivelul UE pentru 2030,ținând seama de efectele care interacționează reciproc cu alte obiectivele posibile de mediu și de politică energetică, în special cu obiectivul de reducere a emisiilor de GES, precum și impactul asupra competitivității industriilor din UE, inclusiv sectoarele industriale SRE;

2.

subliniază faptul că energiile regenerabile, pe lângă contribuția la combaterea schimbărilor climatice și la creșterea independenței energetice a Europei, oferă, de asemenea, numeroase alte beneficii pentru mediu prin reducerea poluării atmosferice, a cantității de deșeuri și de apă utilizată, precum și a altor riscuri asociate altor forme de producție de electricitate;

3.

subliniază că o aprovizionare cu energie care să fie sigură, la un preț accesibil și sustenabilă este indispensabilă pentru competitivitatea industriei și economiei europene; subliniază că aproximativ jumătate dintre centralele din UE trebuie înlocuite în următorii zece ani și că sistemul de alimentare cu energie trebuie modernizat și flexibilizat mai mult pentru a se adapta creșterii numărului estimat de SRE; evidențiază faptul că ponderea surselor regenerabile de energie pentru energia electrică, electrică, încălzire, răcire și pentru nevoile de transport trebuie mărită într-o manieră rentabilă, luând în considerare beneficiile și costurile totale ale SRE, inclusiv costurile de sistem, protejând în același timp siguranța aprovizionării; recunoaște creșterea competitivității tehnologiilor pentru energia regenerabilă și subliniază că RES și industriile conexe asociate cu tehnologiile curate sunt motoare importante ale creșterii competitivității în Europa, reprezentând un potențial enorm de creare de locuri de muncă și contribuind substanțial la dezvoltarea de industrii și piețele de export noi;

4.

constată că dezvoltarea mai intensă a SRE în statele membre este de natură să conducă la utilizarea mai mare a biomasei, care, la rândul său, va necesita elaborarea de criterii detaliate de sustenabilitate pentru biomasa solidă și gazoasă;

5.

subliniază că, în cadrul sectorului surselor regenerabile de energie, contribuția actuală și cea preconizată a biomasei și a altor resurse energetice controlabile ar trebui să fie mai vizibilă pentru părțile interesate în vederea promovării unui proces decizional echitabil și echilibrat;

6.

solicită UE să garanteze că promovarea surselor regenerabile în contextul producției și utilizării energiei nu va pune în pericol nici securitatea alimentară, nici producția sustenabilă de alimente de înaltă calitate, nici competitivitatea agricolă;

7.

constată că o serie de elemente ale sistemului alimentar sunt vulnerabile în perspectiva unor costuri mai mari la energie, iar acest fapt ar putea avea efecte negative asupra producătorilor și consumatorilor;

8.

recunoaște că potențialul de reducere a emisiilor de dioxid de carbon prin creșterea gradului de utilizare a biometanului la vehicule, pe distanțe scurte și lungi, în special la vehiculele grele, și de utilizare a energiei electrice la vehicule, pe distanțe scurte între orașe, este semnificativ;

9.

este convins de faptul că redresarea reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea pe viitor de surse regenerabile de energie și atingerea obiectivelor unui plan energetic european;

10.

constată că unele surse regenerabile de energie, cum ar fi energia geotermică, pot furniza energie electrică și termică la nivel local și fără întrerupere; consideră că aceste surse locale de energie măresc independența energetică, inclusiv pentru comunitățile izolate;

11.

subliniază că hidroenergia sustenabilă în toate formele sale contribuie la un viitor cu surse regenerabile de energie și, pe lângă producția de energie, îndeplinește și alte funcții valoroase, cum ar fi protecția împotriva inundațiilor și contribuția la o aprovizionare sigură cu apă potabilă; îndeamnă Comisia și statele membre să sporească gradul de sensibilizare a opiniei publice cu privire la beneficiile multiple ale hidroenergiei;

12.

solicită Comisiei și statelor membre să acorde mai multă atenției potențialului neexploatat al surselor regenerabile de energie în sectorul încălzirii și al răcirii, precum și interdependențelor și oportunităților care derivă din utilizarea sporită a surselor regenerabile de energie, pe de o parte, și punerea în aplicare a Directivei privind eficiența energetică și a Directivei privind performanța energetică a clădirilor, pe de altă parte;

13.

subliniază potențialul de economisire a energiei care rezultă din includerea traseului soarelui și a diferitelor fusuri orare din Europa în dezvoltarea surselor regenerabile de energie;

14.

constată că statele membre, în cadrul oferit de UE prin Directiva 2009/28/CE privind energia regenerabilă, în prezent acționează independent în promovarea SRE în cadrele administrative naționale, care diferă foarte mult, și că acest accentuează dezvoltarea lor inegală, în timp ce potențialul resurselor regenerabile în curs de dezvoltare variază ținând cont de circumstanțele tehnice, non-tehnice și naturale, datorită diferitelor avantaje competitive regionale; subliniază că o piață internă funcțională ar putea contribui la compensarea variabilității RES și a distribuției inegale a resurselor naturale; consideră că cele majoritatea zonelor pot contribui la utilizarea de SRE; observă, totuși, că trebuie stimulate investițiile în surse regenerabile acolo unde acestea au cel mai mare potențial, pentru a asigura utilizarea eficientă a fondurilor publice;

15.

constată că există diferite niveluri de acceptare publică și politică a energiei regenerabile diferă, așa cum se întâmplă și pentru majoritatea tipurilor de generare a energiei și de infrastructuri; observă că disponibilitatea finanțării publice și privată pentru promovarea SRE diferă semnificativ; subliniază că accesul la capital pentru investiții este un factor crucial în dezvoltarea în continuare a energiei regenerabile, în special în contextul crizei financiare, care a condus la o repartiție mai largă a capitalului pentru investitori; consideră că acolo unde sunt identificate imperfecțiuni ale pieței sau producătorii se confruntă cu un acces limitat la finanțarea de pe piață, ar trebui facilitat accesul la mai multe investiții de capital pentru sursele regenerabile de energie; propune Comisiei să analizeze împreună cu Banca Europeană de Investiții și instituțiile naționale posibilități vizând instrumente financiare inovatoare pentru finanțarea proiectelor de energie regenerabilă, în timp ce piețele de carbon ar trebui să contribui la rândul lor la stimularea investițiilor în proiecte de SRE;

16.

remarcă faptul că, până în prezent, unele surse regenerabile de energie sunt competitive economic, în timp ce alte tehnologii se apropie de prețurile pieței; împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia trebuie să se folosească toate resursele adecvate, sustenabile financiar pentru a reduce costurile, astfel încât să se stimuleze și mai mult competitivitatea SRE;

17.

consideră că este necesară eliminarea subvențiilor care afectează concurența și, de asemenea, pe cele care sprijină combustibilii fosili dăunători mediului înconjurător;

18.

constată că piața internă a gazelor și a energiei electrice va fi realizată până în 2014 și va fi crucială pentru integrarea SRE, astfel încât va servi ca mijloc rentabil de echilibrare a producției variabile de energie electrică; salută raportul Comisiei cu privire la progresele în ceea ce privește finalizarea pieței interne a energiei și implementarea celui de-al treilea pachet; solicită Comisiei să utilizeze toate instrumentele de care dispune, inclusiv sesizarea Curții de Justiție de către statele membre, pentru finaliza cât mai rapid piața internă a energiei; invită Comisia să se ocupe se situațiile în care concentrarea necorespunzătoare a pieței împiedică concurența; invită statele membre să își continue eforturile în vederea aplicării integrale a legislației privind piața internă a energiei, pentru dezvoltarea de interconexiuni și eliminarea insulelor energetice și a blocajelor energetice;

19.

constată că, în urma diferențelor dintre caracteristicile piețelor naționale, potențialele diferite și diferite stadii de modele de tehnologie și de maturitate, la nivelul Uniunii coexistă o mare varietate de sisteme diferite pentru promovarea SRE; subliniază că această varietate exacerbează problemele pieței energetice interne, de exemplu, producând ineficiențe la nivelul comerțului transfrontalier cu energie electrică; salută îndrumările Comisiei cu privire la reforma sistemului de sprijin;

20.

remarcă faptul că cei mai mari beneficiari ai realizării pieței interne a energiei sunt consumatorii; susține opinia Comisiei potrivit căreia concurența trebuie extinsă și în cazul surselor regenerabile de energie atunci când devin mature și viabile economic, dar și celorlalte surse de energie, deoarece aceasta reprezintă cel mai bun stimulent pentru inovare și reducerea costurilor, prevenindu-se astfel extinderea sărăciei energetice; subliniază că persistența prețurilor cu amănuntul reglementate afectează capacitatea consumatorilor de a-și exercita pe deplin alegerile;

21.

constată că mecanismele de cooperare prevăzute de Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile nu au fost încă utilizate foarte mult, dar că se planifică în prezent o serie de scheme de cooperare; atrage atenția asupra constatărilor Comisiei, potrivit cărora o mai bună utilizare a posibilităților de cooperare existente ar putea aduce beneficii considerabile, precum stimularea comerțului; salută intenția declarată a Comisiei de a elabora orientări privind cooperarea în cadrul UE, care stabilesc modul în care ar trebui să funcționeze în practică mecanismele de cooperare și care prezintă provocările întâlnite și modalitățile de soluționare a acestora; invită Comisia să se asigure că orientările UE sunt puse în aplicare de către statele membre; invită Comisia să includă o interpretare a articolului 13 din directiva privind SRE (Directiva 2009/28/CE), pentru a asigura că statele membre implementează corect directiva și împiedică autoritățile publice să utilizeze procedurile de certificare și de acordare de autorizații într-un mod care denaturează concurența; solicită statelor membre să folosească mai mult mecanismele de cooperare dacă este cazul și, de asemenea, să intensifice comunicarea dintre ele;

22.

salută faptul că metodele de previzionare a capacității energiei eoliene de a fi disponibilă pe piețele din fiecare zi au fost îmbunătățite, permițând o mai bună integrare a electricității provenite din surse regenerabile de energie variabile; salută în aceeași măsură noile coduri ale rețelei impuse prin cel de-al treilea pachet privind piața internă a energiei, dezvoltat în prezent de actorii relevanți, conducând la o frecvență stabilizată și contribuind astfel și la o mai bună integrare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie;

23.

subliniază faptul că măsurile de piață corespunzătoare trebuie să faciliteze integrarea progresivă a SRE în sistemul energetic și în piața energetică internă europeană în toate statele membre, fără întârziere și că, pe termen lung, tipuri diferite de surse regenerabile, în conformitate cu caracteristicile lor intrinseci și cu capacitățile lor, trebuie să preia funcțiile și sarcinile de stabilizare din cadrul sistemului, care au fost efectuate anterior de sursele convenționale de energie; subliniază că există exemple promițătoare de astfel de piețe în UE; solicită, în acest sens, luarea în considerare cu seriozitate în procesul de planificare și de punere în aplicare a efectelor auxiliare pozitive și negative, directe și indirecte ale surselor regenerabile de energie, în special în ceea ce privește infrastructura existentă, cum ar fi rețelele de transport și distribuție, precum și mediul, biodiversitatea și protecția speciilor; solicită Comisiei și statelor membre să mărească gradul de conștientizarea a opiniei publice cu privire la efectele auxiliare pozitive și negative ale tehnologiilor din domeniul surselor regenerabile de energie;

24.

solicită Comisiei să analizeze pe baza unei analize a rentabilității, impactul asupra legislație de mediu, ca de exemplu, Directiva-cadru privind apa sau Directiva referitoare la păsări, din punctul de vedere al interacțiunilor cu dezvoltarea surselor regenerabile de energie;

25.

constată faptul că, în anumite situații, alimentarea cu energie din surse regenerabile este descentralizată, localizată la distanță, dependentă de condițiile meteorologice, necesitând astfel, o infrastructură diferită de cea existentă care a fost dezvoltată doar pe baza surselor de energie convenționale; subliniază că această modernizare a rețelei energetice trebuie să se adapteze la schimbările din producție, transport, distribuție și echilibrarea tehnologiilor, ca parte a sistemului global de energie; subliniază faptul că unele surse regenerabile de energie pot echilibra, de asemenea, surse de energie variabile și pot atenua, prin urmare, necesitatea unei rețele suplimentare de infrastructură; subliniază că dezvoltarea infrastructurii este urgentă și crucială pentru succesul pieței unice și pentru integrarea energiei din surse regenerabile; remarcă faptul că implementarea pachetului privind infrastructura energetică este esențială în acest sens, mai ales pentru accelerarea construcției unor infrastructuri noi, cu impact transfrontalier; subliniază că trebuie accelerate procedurile de autorizare pentru proiectele de infrastructură energetică;

26.

atrage atenția asupra faptului că există un număr mare de sit-uri de producție a energiei regenerabile care nu sunt utilizate la capacitatea proiectată datorită incapacității rețelei de a prelua energia electrică astfel produsă;

27.

constată că, pentru a garanta securitatea aprovizionării, dezvoltarea surselor regenerabile de energie, cu alimentare variabilă, va necesita o echilibrare flexibilă a fluctuațiilor și un sistem flexibil de rezervă, printr-o rețea de energie electrică europeană integrată și interconectată, care să permită comerțul transfrontalier, să dispună de sisteme de răspuns, de stocare a energiei și de centrale electrice flexibile; invită Comisia să analizeze dacă există o problemă legată de capacitate în UE și să determine volumul capacității ferme care poate fi asigurat de sursele regenerabile de energie în cadrul unui sistem energetic european integrat, precum și eventualul impact pozitiv asupra adecvării generării; este de acord cu analiza Comisiei că dezvoltarea unor mecanisme de capacitatea de rezervă presupune costuri substanțiale și poate denatura semnalele referitoare la prețuri; ia act de faptul că se impune tot mai stringent un cadru politic stabil pentru protejarea economică a acestor rezerve, precum și a sistemului și serviciilor de echilibrare; respinge conceptul de concurență pentru subvenții la nivelul surselor de energie și solicită o concepție a pieței de energie adaptată obiectivele pe termen lung ale Uniunii în materie de climă, ceea ce face posibilă integrarea tehnologiilor SRE în piața energetică internă, dar recunoaște că ajutorul de stat are fost necesar din punct de vedere istoric în dezvoltarea tuturor surselor de energie;

28.

subliniază importanța desfășurării rentabile a surse regenerabile ale unei superrețele și ale rețelei offshore din Marea Nordului; subliniază în această privință importanța Inițiativei privind rețeaua offshore pentru țările din Marea Nordului (NSCOGI), la momentul la care au fost anunțate peste 140 GW de proiecte referitoare la energia eoliană; invită statele membre și Comisia să dea un imbold suplimentar NSCOGI;

29.

reamintește că investiția în surse regenerabile de energie reprezintă peste jumătate dintre toate investițiile în noile capacități de generare din ultimii 10 ani și aceasta va continua să crească; subliniază că atribuirea unei ponderi importante a SRE în cadrul mixului energetic, constituie o imensă provocare pentru infrastructura rețelelor existentă, și că este nevoie de investiții pentru a depăși aceste provocări; constată că, în unele state membre, introducerea în rețea a unor cantități tot mai mari de SRE a fost făcută fără extinderea simultană a infrastructurii energetice, fapt care influențează considerabil siguranța aprovizionării; subliniază că, potrivit Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E), o mare parte din blocajele de aprovizionare din cadrul rețelelor europene de energie sunt legate de alimentarea în rețea din SRE; subliniază importanța implementării unor noi perspective pentru depășirea blocajelor din rețelele de distribuție, fapt ce nu implică întotdeauna extinderea și consolidarea rețelei; este încrezător că beneficiile modernizării rețelei europene, care se datorează în egală măsură și pieței unice de energie electrică, pot compensa costurile, oferind o funcționare mult mai eficientă a sistemului energetic al UE; invită operatorii sistemului de transport să își actualizeze politicile de dezvoltare a rețelei lor pentru a face față integrării capacităților de producție a SRE, menținând în același timp siguranța aprovizionării, precum și să își consolideze cooperarea cu operatorii sistemelor de distribuție;

30.

constată că, în timp ce multe dintre cele mai bune și mai competitive situri pentru sursele regenerabile de energie din UE se află deseori la mare distanță geografică de centrele de consum, ceea ce face ca utilizarea optimă a acestor situri să fie condiționată de dezvoltarea de rețele de transport și distribuție și de consolidarea legăturilor transfrontaliere; constată, de asemenea, avantajele descentralizării alimentării cu energie de surse regenerabile situate aproape de centrele de consum; subliniază că acest lucru poate conduce la reducerea costurilor, poate reduce nevoia de extinderea rețelei și poate evita congestiile dacă există o infrastructură adecvată; subliniază că Comisia ar trebui să înlesnească dezvoltarea unor instrumente adecvate de modelare pentru a defini mixul optim de instalații de generare la scară largă și de instalații la nivel de distribuție; subliniază potențialul unei abordări integrate pentru sistemul energetic, care ar putea acoperi atât cererea de căldură, cât și cea de energie electrică și de aprovizionare; remarcă, de asemenea, potențialul de producției locale a SRE, cum ar fi microgenerarea sau cooperativele realizate ce cetățeni care investesc împreună în producția și furnizarea de energie regenerabilă, cum ar fi încălzire geotermală și energia solară, așa cum se menționat în comunicarea Comisiei;

31.

constată că capacitatea insuficientă a rețelei și a facilităților de depozitare, precum și lipsa de cooperare între operatorii de sisteme de transport poate contribui la fluxuri energetice transfrontaliere necoordonate (fluxuri în buclă) și ar putea provoca situații de urgență grave în alte state membre, făcând astfel necesară reducerea sarcinii în interesul securității aprovizionării, în cazul în care aceasta nu implică direct optimizarea necesară (de exemplu, monitorizarea temperaturii) și dezvoltarea rețelei în statele membre; este îngrijorat din cauza gradului de dezvoltare și de întreținere a infrastructurii de rețele din statele membre; solicită statelor membre ale UE să accelereze fără întârziere extinderea rețelelor de transport și distribuție și să promoveze o cooperare consolidată a operatorilor rețelelor de transport;

32.

subliniază potențialul rețelelor inteligente, al instrumentelor de gestionare a cererii și al tehnologiilor de stocare a energiei, atât pentru a facilita cea mai optimă integrare a E-SRE și pentru a fluctuațiilor de rețea, cât și pentru a atenua fluctuațiile din rețea; reamintește faptul că sunt urgent necesare cercetări suplimentare în domeniul stocării energiei, precum și desfășurarea de facilități, inclusiv pe baza cooperării cu centralele hidroelectrice de stocare prin pompare; remarcă faptul că ar trebui făcute cercetări în special în domeniul depozitării cu viteză variabilă, întrucât aceasta permite o mai mare flexibilitate de reglare a vitezei și, astfel, o conectare mai rapidă și orientată; solicită statelor membre să evite impuneri duble pentru depozitarea energiei electrice;

33.

consideră că este necesar să se creeze piețe transfrontaliere pentru servicii de rețea în materie de energie electrică de reglare și să se extindă rapid rețeaua de transport europeană, având în vedere integrarea transfrontalieră a hidroenergiei de stocare, în special în Scandinavia, în Alpi și Pirinei;

34.

subliniază că hidroenergia trebuie să joace un rol central în dezvoltarea planificată a surselor regenerabile de energie, în special ca factor de echilibrare pentru producția tot mai mare de surse regenerabile de energie volatile, precum și ca soluție de stocare a energiei electrice prin acumularea prin pompare; subliniază că, prin urmare, potențialul de dezvoltare a producției de hidroenergie și a acumulării prin pompare în UE trebuie exploatate pe deplin;

35.

recunoaște că infrastructura de gaze naturale va juca un rol important în dezvoltarea energiei din surse regenerabile pe teritoriul Europei; subliniază faptul că biogazul, ca energie regenerabilă, poate fi ușor furnizat în prezent, ca biometan, în infrastructura rețelei de gaze existentă și că noile tehnologii, cum ar fi „energia pe bază de hidrogen” și „energia pe bază de gaze naturale”, vor beneficia și mai mult în viitoarea economie bazată pe emisii reduse de carbon, folosind infrastructurile existente și cele noi, care ar trebui promovate și dezvoltate;

36.

consideră că TIC vor contribui la gestionarea aprovizionării cu energie și a cererii și va face consumatorii mai activi pe această piață; invită Comisia să prezinte fără întârziere propuneri, în conformitate cu cel de-al treilea pachet privind piața internă a energiei, vizând dezvoltarea, promovarea și standardizarea rețelelor inteligente și contoarelor, deoarece acest lucru va permite din ce în ce mai mult implicarea participanților pe piață și va stimula posibila dezvoltarea, dezvoltarea și menținerea sinergiilor la nivelul rețelelor de telecomunicații și de energie; solicită Comisiei Europene să sprijine în special cercetarea și dezvoltarea în acest domeniu; subliniază că printre factorii importanți în acest sens se numără nu numai certitudinea planificării din partea furnizorilor, dar și acceptarea de către consumatori, care ar trebui să fie principalii beneficiari ai contoarelor inteligente și ale căror drepturi de protecție a datelor trebuie să fie asigurate în conformitate cu noua directivă privind protecția datelor; îndeamnă Comisia să evalueze cu atenție costurile și beneficiile desfășurării contoarelor inteligente și impactul acestora asupra diferitelor grupuri de consumatori; recunoaște că implicarea consumatorilor este vital pentru succesul utilizării contoarelor inteligente;

37.

constată că însuși sectorul TIC, în calitate de consumator major de energie electrică cu centre de date în UE, fiind responsabil de până la 1,5 % din consumul total de energie electrică și consumatorii fiind tot mai informați cu privire la amprenta de carbon a tehnologiei informației și a serviciilor de tip cloud pe care le utilizează, pot deveni un model demn de urmat pentru eficiența energetică și promovarea surselor regenerabile de energie;

38.

subliniază că, în unele regiuni, în special în comunitățile mici și în insule, publicul s-a opus desfășurării de centrale eoliene și de panouri fotovoltaice; subliniază că centralele eoliene și panourile fotovoltaice sunt percepute ca având un efect advers asupra industriilor în domeniul turismului, precum și asupra naturii și a formei peisajelor rurale/insulare;

39.

subliniază faptul că, în cazul în care cetățenii dețin producția de energie regenerabilă prin cooperative sau structuri în proprietatea comunității, se constată o mai mare acceptare socială, ce reduce timpul planificat pentru implementarea și promovarea unei înțelegeri mai mari a publicului larg a tranziției energetice;

40.

subliniază faptul că dezvoltarea în continuare a resurselor regenerabile de energie, precum și construirea tuturor celorlalte instalații și infrastructuri de producere a energiei presupun schimbarea peisajului din Europa; insistă că acest lucru nu trebuie să producă daune ecologice, inclusiv în siturile Natura 2000 și în zonele protejate; atrage atenția că acceptarea publică a infrastructurilor SRE poate fi câștigată printr-o planificare transparentă și coordonată, precum și prin proceduri de construcție și de autorizare cu consultarea publică obligatorie și în timp util, în care toate părțile interesate să fie implicate de la început, inclusiv la nivel local; subliniază că participarea cetățenilor și a părților interesate, cum ar fi cooperativele, poate ajuta la câștigarea sprijinului opiniei publice, alături de comunicarea avantajelor posibile pentru economiile locale;

41.

subliniază necesitatea unor măsuri suplimentare de creștere a acceptării pe plan social a surselor regenerabile de energie; în același timp, menționează că o măsură eficientă în acest sens ar fi stabilirea unei abordări holistice a producătorului/consumatorului – sau a „prosumerului” – care ar fi capabil să gestioneze procesul de generare a energiei;

42.

recunoaște importanța surselor regenerabile de energie la scară mică pentru creșterea ponderii surselor regenerabile de energie; recunoaște că desfășurarea de surse regenerabile de energie la scară mică reprezintă o oportunitate pentru gospodăriile compuse dintr-o singură persoană, industrii și comunități aceștia putând deveni producători de energie, acumulând astfel, informații cu privire la modalități eficiente de producere și de consum al energie; subliniază importanța microgenerării pentru creșterea eficienței energetice; subliniază faptul că desfășurarea de surse regenerabile de energie la scară mică poate determina economii substanțiale la facturile la energie și la crearea de noi modele de afaceri și locuri de muncă;

43.

constată că, în această privință, importanța stimulării cooperativelor locale pentru obținerea de energie din surse regenerabile în creșterea participării cetățenilor, creșterea accesibilității energiei din surse regenerabile și generarea de investiții financiare;

44.

subliniază că o combinație inteligentă a surselor regenerabile de energie la scară mică, a stocării, a gestionării cererii și a eficienței energetice poate conduce la o utilizare redusă a rețelelor locale pe durata sarcinilor de vârf, diminuând astfel, costurile investițiilor globale suportate de operatorii sistemelor de distribuție;

45.

constată că o precondiție pentru un consum local eficient și o producție de energie, atât din perspectiva unui prosumer (producător/consumator), cât și din perspectiva distribuției, este utilizarea de contoare inteligente și, la nivel mai general, de rețele inteligente;

46.

salută comunicarea anunțată a Comisiei referitoare la tehnologiile în domeniul energiei și inovarea concentrată pe microgenerare;

47.

consideră că politica regională a UE are de jucat un rol important în promovarea producției de energie din surse regenerabile și eficiența energetică la nivelul întregii Europe, precum și în domeniul serviciilor legate de energia electrică și cel al transportului de energie; salută continuarea creșterii treptate a contribuției politicii de coeziune și a celei regionale la încurajarea utilizării energiei din surse regenerabile, pentru a asigura că energia din surse regenerabile va contribui pe deplin la realizarea obiectivelor politicii energetice a UE și în vederea aplicării obiectivelor energetice ale UE la nivelul întregii Uniuni Europene; consideră că este deosebit de important ca orientarea politicii europene să permită o rată de finanțare suficientă în perioada 2014-2020;

48.

sprijină guvernarea pe mai multe niveluri și abordarea descentralizată a politicii energetice și a surselor regenerabile de energie, care ar trebui să conțină, printre altele, Convenția primarilor și dezvoltarea în continuare a inițiativei „Orașe inteligente”, precum și promovarea celor mai bune soluții la nivel regional și local prin intermediul campaniilor de informare;

49.

observă faptul că agricultura și zonele rurale au potențial în ceea ce privește asigurarea unei proporții semnificative din producția de energie din surse regenerabile și, prin urmare, consideră că noua politică privind agricultura și dezvoltarea rurală ar trebui să promoveze producția de energii din surse regenerabile;

50.

recunoaște importanța de a promova și încuraja dezvoltarea unor surse de energie alternativă în cadrul exploatației agricole, în special la scară mică, și de a disemina metodele relevante atât în rândul agricultorilor, cât și în rândul consumatorilor;

51.

subliniază contribuția care ar putea fi adusă de cooperarea dintre agricultori pentru obținerea unor rezultate pozitive în cadrul politicii de promovare a resurselor regenerabile;

52.

invită Banca Europeană de Investiții să creeze fonduri de rulment prin intermediari financiari pentru a oferi capitalul necesar de pornire și asistența tehnică pentru generarea la scară micro și mică de electricitate și energie termică din surse regenerabile, la nivel de exploatație agricolă sau comunitate, ale cărei profituri pot fi reinvestite în sisteme suplimentare;

53.

reamintește că deficitul comercial al UE cauzat de importurile de combustibili fosili urmează să crească în următorii ani și că dependența de importurile de combustibili fosili presupune riscuri politice, economice și de mediu din ce în ce mai mari; subliniază, în acest sens, rolul pe care îl joacă sursele de energie regenerabile interne în ceea ce privește securitatea aprovizionării și restabilirea unei balanțe comerciale pozitive cu țările exportatoare de petrol și de gaze naturale și, în consecință, subliniază că aceste surse ar trebui să joace un rol mai important în asigurarea securității energetice a UE;

54.

recunoaște că piețele mondiale ale surselor regenerabile de energie sunt în creștere, fapt care determină efecte pozitive asupra industriei europene, a creării de locuri de muncă, a prețurilor și al dezvoltării în continuare a tehnologiilor existente și a noilor tehnologii, la nivel mondial și la nivelul UE, cu condiția ca acest cadru de reglementate și politic al UE să rămână predictibil și să le permită întreprinderilor cu tehnologie curată să își mențină avantajul competitiv față de partenerii lor globali; recunoaște că țările care nu aparțin OCDE sunt parteneri comerciali importanți, datorită potențialului mare de surse regenerabile de energie;

55.

subliniază faptul că denaturarea ilegală a concurenței pe piață este inacceptabilă, deoarece numai o concurență echitabilă poate asigura UE un nivel rezonabil al prețurilor pentru tehnologiile în domeniul surselor regenerabile de energie; solicită Comisiei să finalizeze cât mai curând posibil procedurile privind practicile abuzive în curs de derulare; subliniază faptul că piețele globale libere și deschise oferă cele mai bune condiții pentru creșterea surselor regenerabile de energie; subliniază că trebuie depuse eforturi mai mari pentru eliminarea restricțiilor comerciale; solicită Comisiei să nu mai introducă noi bariere comerciale pentru produsele finite sau componentele tehnologiilor folosite pentru sursele regenerabile de energie; invită Comisia să ia măsuri pentru a remedia obstacolele în calea comerțului, pentru a garanta o concurență corectă, pentru a ajuta întreprinderile din UE să aibă acces la piețele din afara Uniunii Europene și pentru a soluționa presupusele denaturări comerciale, inclusiv cele legate de subsidiile ilegale;

56.

îndeamnă, de asemenea, Comisia să monitorizeze în mod activ utilizarea nejustificată a barierelor netarifare, a subvențiilor și a măsurilor de dumping de către partenerii comerciali ai UE în acest domeniu;

57.

invită Comisia să ia act de Acordul OMC privind tehnologia informației și să analizeze posibilitățile de inițiere a unui acord de liber schimb în domeniul tehnologiei ecologice, acord care să pună bazele unor schimburi comerciale cu produse ale tehnologiei ecologice fără bariere tarifare;

58.

subliniază că această strategie ar trebui să încurajeze, de asemenea, facilitarea schimburilor comerciale în scopul sprijinirii eforturilor depuse de țările în curs de dezvoltare în acest domeniu specific și pentru a permite utilizarea surselor regenerabile ca bunuri comerciale;

59.

subliniază că comerțul joacă un rol important în asigurarea producerii și finanțării sustenabile a energiei din surse regenerabile; reamintește că bioenergia și agrocarburanții importați ar trebui să respecte criteriile de sustenabilitate ale UE și că acestea trebuie definite în mod clar; în acest scop, încurajează Comisia să introducă utilizarea indirectă a terenurilor drept criteriu suplimentar; recomandă ca acordurile comerciale să prevadă dispoziții care să abordeze problemele legate de despădurire și de degradarea pădurilor și să încurajeze buna gestionare a terenurilor și a apelor; încurajează Comisia să negocieze în continuare cu țările terțe relevante acordurile de parteneriat voluntar pentru interzicerea exploatării forestiere ilegale;

60.

subliniază necesitatea unei cooperări mai strânse în domeniul politicii energetice, inclusiv în domeniul surselor regenerabile de energie, cu țările vecine ale UE, precum și necesitatea de a exploata mult mai eficient potențialul de tranzacționare a energiei regenerabile; subliniază necesitatea unei infrastructuri adecvate care să faciliteze cooperarea, atât în cadrul UE cât și în țările vecine; subliniază că cooperarea în domeniul energiilor regenerabile ar trebui să includă obiectivele relevante ale politicilor UE; subliniază faptul că există oportunități importante, mai ales în regiunea Mării Mediterane, pentru generarea de energie din surse regenerabile de energie; subliniază potențialul unor proiecte precum Desertec, Medgrid și Helios, respectiv al dezvoltării în continuare a energiei hidroelectrice în Norvegia și Elveția, inclusiv potențialul acestora în echilibrarea aprovizionării; subliniază, de asemenea, valoarea adăugată semnificativă la nivel local al marilor proiecte SRE;

61.

subliniază că cooperarea internațională trebuie să se bazeze pe un cadru de reglementare solid și pe acquis-ul Uniunii în domeniul surselor regenerabile de energie, cum ar fi în cadrul comunității energetice, pentru a mări stabilitatea și fiabilitatea unei astfel de cooperări;.

62.

solicită o acțiune coordonată cu alți lideri tehnologici (SUA și Japonia) pentru a face față provocărilor emergente, precum lipsa de materii prime, de minerale rare, care afectează dezvoltarea tehnologiilor în domeniul surselor regenerabil de energie;

63.

subliniază necesitatea ca UE să dezvolte o cooperare științifică strânsă și o politică clară privind colaborarea pentru cercetare și inovare în domeniul surselor regenerabile de energie cu parteneri internaționali, în special țările BRICS;

64.

constată faptul că Europa trebuie să depună eforturi la nivelul capacităților sale industriale, de cercetare și dezvoltare, dacă dorește să își mențină poziția de lider în tehnologia în domeniul SRE; subliniază necesitatea facilitării unui mediu concurențial pentru operațiunile și internaționalizarea IMM-urilor și a depunerii tuturor eforturilor pentru a reduce obstacolele birocratice; subliniază faptul că numai inovarea prin cercetare și dezvoltare poate asigura menținerea poziției de lider tehnologic pe piața tehnologiilor în domeniul SER; subliniază faptul că investitorii privați au nevoie de siguranță; invită Comisia Europeană să promoveze o strategie industrială pentru sursele regenerabile de energie, în special pentru sectorul energiei eoliene, pentru a asigura poziția de lider tehnologic a Uniunii Europene în domeniul tehnologiilor energetice, menținând poziția de lider în special în domeniul surselor regenerabile de energie;

65.

subliniază supremația industriei UE în domeniul tehnologiilor eoliene onshore și potențialul ridicat al industriei eoliene europene offshore de a contribui la o reindustrializare a statelor membre care se învecinează cu Marea Baltică și Marea Nordului;

66.

subliniază că instituțiile educaționale capabile să producă forță de muncă calificată și generația următoare de oameni de știință și inventatori în domeniul tehnologiilor RES este o prioritate-cheie; reamintește în acest sens, rolul important al programului Orizont 2020 și al Institutului European de Inovare și Tehnologie în reducerea decalajului dintre educație, cercetare și implementare în sectorul surselor regenerabile de energie;

67.

acordă o atenție deosebită cooperării între mecanismele europene de protecție a brevetelor în domeniul surselor regenerabile de energie, în vederea facilitării accesului la o proprietate intelectuală valoroasă și nevalorificată; subliniază necesitatea activării cu titlu de prioritate brevetul european proiectat în domeniul surselor regenerabile de energie;

68.

consideră că cercetarea și dezvoltarea propusă prin instrumentele existente trebuie să fie mai eficientă și este îngrijorat de faptul că cercetarea și dezvoltarea în anumite sectoare ale industriei surselor regenerabile de energie au fost neglijate, ceea ce a condus la dificultăți comerciale; subliniază nevoia de investiții în dezvoltarea în continuare a tehnologiilor inovatoare, emergente și existente, precum și integrarea la nivel de sistem a între transport și energie, pentru a susține sau a realiza competitivitatea și pentru a se asigura că tehnologiile existente rămân sustenabile de-a lungul ciclului lor de viață; evidențiază necesitatea investițiilor în cercetare și dezvoltare în domeniul energiei din surse regenerabile, în special în domeniul capacității, al eficienței și al reducerii amprentei spațiale;

69.

solicită Comisiei și statelor membre să investească în cercetarea care vizează utilizarea energiei regenerabile cu aplicații industriale, de exemplu în industria automobilelor;

70.

salută anunțul făcut de Comisie privind prezentarea în 2013 a unei comunicări în domeniul politicii tehnologiilor energetice; invită Comisia, atunci când pune în aplicare părțile relevante ale Planului strategic pentru tehnologiile energetice (SET), să se concentreze pe tehnologiile care îmbunătățesc competitivitatea surselor regenerabile de energie și integrarea lor în sistemul energetic, cum ar fi managementul rețelelor, tehnologiile de stocare sau de încălzire din surse regenerabile și răcire, fără a defavoriza tehnologiile SRE care au fost folosite de mai mulți ani;

71.

subliniază că cercetarea este esențială pentru dezvoltarea și accesibilitatea unor tehnologii noi și curate; consideră că planul SET poate avea contribuții importante pentru existența unor tehnologii accesibile și competitive în domeniul surselor regenerabile de energie;

72.

subliniază faptul că statele membre folosesc în prezent o mare varietate de mecanisme de promovare; subliniază că acest sprijin a condus la o creștere sănătoasă, în special atunci când scheme de sprijin sunt bine concepute, dar că unele dintre sistemele de promovare au fost prost proiectate și s-au dovedit a fi insuficient de flexibile pentru a se adapta la costul de scădere a unor tehnologii și au provocat în unele cazuri, o supracompensare, creând astfel o povară financiară pentru consumatori; constată cu plăcere că, grație acestor subvenții, din perspectiva la metodelor de producție a energiei convenționale, până în prezent, unele sursele regenerabile de energie au reușit să devină competitive doar în anumite sectoare sau zone geografice favorabile, unde accesul la capital este bun, sarcina administrativă este minimă sau prin economii de scară;

73.

subliniază că, în unele state membre, prețurile percepute de la utilizatorii finali și clienții industriali sunt relativ ridicate din cauza factorilor precum creșterea prețurilor la combustibili fosili și a influenței din partea statului; reamintește faptul că, în 2010, 22 % dintre gospodăriile din UE erau îngrijorate că nu își pot achita factura de energie și presupune că această situație s-a agravat între timp; subliniază că toată lumea ar trebui să-și permită să cumpere energie, iar competitivitatea industriei nu trebuie să fie afectată; solicită statelor membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că clienții cu venituri mici sunt protejați efectiv, conștientizând totodată publicul cu privire la potențialul de economisire a energiei și a măsurilor de eficiență energetică; subliniază că scăderea prețurilor cu ridicata trebuie să fie în avantajul consumatorilor;

74.

avertizează cu privire la faptul că sprijinul constând în sume foarte ridicate poate frâna progresul tehnologic prin supracompensare și poate împiedica integrarea pe piață, deoarece reduce stimulentele pentru dezvoltarea unor produse inovatoare și mai puțin costisitoare; constată că designul inteligent al mecanismelor de sprijin, care să permită răspunsuri la semnalele de pe piață, este esențial pentru a preveni supracompensarea; consideră că deplasarea rapidă spre un sistem care expune producătorii la riscul de preț ale pieței încurajează competitivitatea tehnologică și facilitează integrarea pe piață;

75.

este convins că Comisia ar trebui să sprijine statele membre în identificarea celor mai rentabile surse regenerabile de energie și a căii optime de a exploata potențialul; reamintește faptul că politicile optime din punct de vedere al costului diferă în funcție de modelul de cerere, de potențialul de aprovizionare și de contextul economic la nivel local;

76.

salută anunțul făcut de Comisie privind elaborarea unor orientări privind bunele practici și reforma regimurilor naționale de sprijin; solicită Comisiei să prezinte aceste orientări cât mai curând posibil, pentru a asigura că diferitele scheme naționale nu denaturează concurența și nu creează bariere în calea comerțului și a investițiilor în cadrul UE, pentru a încuraja predictibilitatea și rentabilitatea, și pentru a evita subvențiile excesive; îndeamnă Comisia, în acest sens, să se asigure că acquis-ul pieței interne este pe deplin respectat de statele membre; este convins că orientările privind bunele practici sunt un pas important pentru a asigura o funcționare a pieței unice de energie și consideră că liniile directoare ar putea fi completate cu o evaluare a rentabilității sistemelor actuale de sprijin naționale, ținând cont de diferitele tehnologii pe care le acoperă, în scopul de a asigura o mai bună comparabilitate și coordonare pentru convergența treptată și progresivă a mecanismelor naționale de sprijin; este, de asemenea, convins că punerea în aplicare a acestor linii directoare la nivelul statelor membre va fi esențială, deoarece acestea pot ajuta pentru a evita ca sistemele de sprijin naționale să fie modificate sau anulate retroactiv, ceea ce ar trimite semnale dezastruoase pentru investitori, precum și potențial cauzatoare de probleme economice grave pentru cetățenii privați care au investit în surse regenerabile pe baza unor astfel de sisteme; subliniază că punerea în aplicare a acestor linii directoare ar trebui să fie asigurată de către statele membre și că aranjamente speciale de sprijin pentru dezvoltarea resurselor locale și regionale ar trebui să fie permise;

77.

consideră că este esențial, în contextul multitudinii de mecanisme de sprijin din statele membre, să se încurajeze o discuție privind o mai mare convergență și un mecanism de sprijin european adecvat pentru după 2020; este convins că, pe termen lung, un sistem mai integrat de promovare a SRE la nivelul UE, care să țină seama pe deplin de diferențele regionale și geografice, precum și inițiativele supranaționale existente, și care este parte a unui efort general vizând decarbonizarea, ar putea ajuta oferi cadrul cel mai eficient din punct de vedere al costurilor pentru energiile regenerabile și condiții de concurență echitabile care pot permite realizarea întregului lor potențial; constată că directiva existentă privind energiile regenerabile permite guvernelor să utilizeze schemele de ajutor comune; constată că din experiența anumitor țări europene reflectă cu succes modul în care o abordare comună pe piața integrată de energie electrică permite inovații benefice reciproce între sistemele naționale; solicită Comisiei să evalueze, în contextul unui cadru legislativ de după 2020, dacă un sistem la nivelul UE pentru promovarea surselor regenerabile de energie ar oferi un cadru mai rentabil în care poate fi realizat întregul lor potențial;

78.

subliniază beneficiul schimbului de cele mai bune practici în rândul statelor membre în ceea ce privește mecanismele de sprijin; menționează faptul că Regatul Unit și Italia au anunțat recent o schimbare în schema lor de sprijin, de la un sistem de cote, la un sistem de prime deoarece dovezile din locuri geografice similare au sugerat că modelele de sprijinire a primelor au apărut la costuri mai mici; invită Comisia să includă aceste aspecte în analiza sa actuală (5) și în propunerea sa viitoare privind orientările;

79.

propune stabilirea unor noi inițiative precum schema de sprijin comună pusă în aplicare de Norvegia și Suedia pentru a dezvolta atunci când este necesar, pas cu pas scheme regionale comune de sprijin în jurul piețelor comune ale energiei precum Nord Pool;

80.

invită autoritatea bugetară să pună la dispoziția Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) mijloacele necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile și pentru a realiza obiectivele prevăzute în Regulamentul privind integritatea, transparența și eficiența pieței angro a energiei; ia act de faptul că acest lucru este necesar pentru realizarea unei piețe interne integrate și transparente a energiei electrice și a gazului până în 2014;

81.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/23

—

având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 8 și 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 18 decembrie 1979,

—

având în vedere Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU (RCSONU 1325),

—

având în vedere Pactul European pentru egalitatea de gen (2011-2020), adoptat de Consiliul European în martie 2011 (1),

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptată în cadrul celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile la 15 septembrie 1995, precum și rezoluțiile Parlamentului din 18 mai 2000 referitoare la urmările date Platformei de acțiune de la Beijing (2), din 10 martie 2005 referitoare la urmările date celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile - Platforma de acțiune (Beijing + 10) (3) și cea din 25 februarie 2010 privind Beijing + 15 - Platforma de acțiune a ONU pentru egalitatea de gen (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010, intitulată „Avizul Comisiei privind cererea Albaniei de aderare la Uniunea Europeană” (COM(2010)0680), care afirmă că egalitatea de gen nu este pe deplin garantată în practică, în special în domeniul ocupării forței de muncă și accesului la ajutor economic,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010, intitulată „Avizul Comisiei privind cererea Muntenegrului de aderare la Uniunea Europeană” (COM(2010)0670), care afirmă că egalitatea de gen nu este pe deplin garantată în practică,

—

având în vedere Raportul Comisiei din 2012 privind situația statelor candidate și potențial candidate la aderare, care însoțește Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări 2012-2013” (COM(2012)0600),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 privind Studiul de fezabilitate pentru un Acord de stabilizare și de asociere între Uniunea Europeană și Kosovo (COM(2012)0602),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 privind Principalele constatări ale Raportului global de monitorizare a stadiului de pregătire a Croației pentru aderarea la UE (COM(2012)0601),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2008 intitulată „Balcanii de Vest: consolidarea perspectivei europene” (COM(2008)0127),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 ianuarie 2006 intitulată „Balcanii de Vest pe drumul către UE: consolidarea stabilității și creșterea prosperității” (COM(2006)0027),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 2–3 iunie 2005, în care statele membre și Comisia sunt invitate să consolideze mecanismele instituționale de promovare a egalității de gen și să creeze un cadru pentru evaluarea implementării Platformei de acțiune de la Beijing, pentru a realiza o monitorizare mai consecventă și mai sistematică a evoluțiilor in domeniu,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 30 noiembrie și 1 decembrie 2006, referitoare la revizuirea punerii în aplicare de către statele membre și instituțiile europene a Platformei de acțiune de la Beijing – Indicatori referitori la mecanismele instituționale,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 30 septembrie 2009 referitoare la revizuirea punerii în aplicare de către statele membre și instituțiile UE a Platformei de acțiune de la Beijing,

—

având în vedere rezoluția sa din 4 decembrie 2008 privind situația femeilor din Balcani (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la Strategia UE privind incluziunea romilor (6),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0136/2013),

A.

întrucât șapte țări din Balcanii de Vest – Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Kosovo, Fosta republică iugoslavă a Macedoniei (FYROM), Muntenegru și Serbia – se află în stadii diferite ale procesului de a deveni state membre ale Uniunii Europene; întrucât aceste țări trebuie să adopte și să aplice acquis-ul comunitar și alte obligații ale UE în domeniul egalității de gen pe parcursul acestui proces;

B.

întrucât aplicarea drepturilor femeii și a măsurilor vizând egalitatea de gen necesită o mai mare conștientizare a opiniei publice cu privire la aceste drepturi, căi judiciare și nejudiciare pentru a invoca aceste drepturi, precum și instituții guvernamentale și instituții independente pentru a iniția, efectua și monitoriza procesul de aplicare a acestora,

C.

întrucât femeile joacă un rol esențial în eforturile de pace, de stabilizare și de reconciliere și întrucât contribuția lor ar trebui să fie recunoscută și încurajată, în conformitate cu RCSONU 1325 și cu rezoluțiile ulterioare,

1.

constată că țările candidate din Balcanii de Vest au adoptat o mare parte din legislația necesară pentru procesul de aderare la UE, dar că această legislație nu este implementată efectiv în multe cazuri;

2.

insistă asupra faptului că femeile din Balcanii de Vest trebuie să își asume un rol important în societate, prin participarea activă și reprezentare în viața politică, economică și socială la toate nivelurile; subliniază importanța majoră a promovării participării egale a femeilor în procesul decizional la toate nivelurile de guvernare (de la nivel local la cel național, de la nivel executiv la cel legislativ);

3.

constată cu îngrijorare faptul că populația din majoritatea țărilor respective nu cunoaște pe deplin legislația în vigoare și politicile de promovare a egalității de gen și a drepturilor femeilor, iar membrii vulnerabili sau marginalizați ai societății, îndeosebi femeile de etnie romă, cunosc extrem de puțin aceste aspecte; solicită Comisiei și guvernelor țărilor candidate să promoveze cunoașterea acestora prin presă și campanii publice și prin programe de educație, pentru a elimina stereotipurile de gen și a promova modelele feminine și participarea activă a femeilor în toate domeniile, inclusiv în procesele decizionale; face în primul rând apel la angajamentul personal al membrilor guvernului și al funcționarilor;

4.

subliniază importanța campaniilor de conștientizare a publicului în combaterea stereotipurilor, a discriminării (pe motive de gen, cultură, religie) și a violenței domestice și pentru promovarea egalității de gen în general; constată că aceste campanii ar trebui să fie însoțite de promovarea unei imagini pozitive a modelelor feminine în mass-media și publicitate, în materiale educaționale și pe internet; subliniază că trebuie îmbunătățită situația femeilor în zonele rurale, în special în ceea ce privește obiceiurile și stereotipurile discriminatorii;

5.

constată cu îngrijorare că femeile sunt în continuare subreprezentate pe piața muncii, precum și în procesele decizionale de la nivel economic și politic; salută sistemul de cote și invită țările care nu l-au adoptat încă, să promoveze reprezentarea femeilor și, dacă este necesar, să se aplice în mod efectiv cotele în partidele politice și adunările naționale; încurajează acele țări care au făcut deja acest lucru să continue acest proces, pentru a permite femeilor să participe la viața politică, depășindu-și astfel statutul de subreprezentate; observă că acolo unde au fost introduse cotele în procesul decizional politic, acestea trebuie implementate în mod adecvat și însoțite de sancțiuni legale eficace; salută, în acest context, summit-ul internațional recent al femeilor privind „Parteneriatul pentru schimbare”, organizat la Priștina în octombrie 2012, sub auspiciile singurei femei care ocupă funcția de șef de stat, Atifete Jahjaga;

6.

constată cu îngrijorare că rata de angajare a femeilor din țările din Balcanii de Vest rămâne foarte scăzută; subliniază faptul că politicile de susținere a egalității de șanse sunt importante pentru dezvoltarea economică și socială a țărilor în curs de aderare din Balcani; invită guvernele acestor țări să introducă măsuri vizând reducerea diferențelor de remunerare, și în consecință și a diferențelor de drepturi la pensie, soluționarea ratei ridicate de șomaj, acordând o atenție specială femeilor și, în special, femeilor din mediul rural; invită guvernele țărilor din Balcani să instituie un cadru juridic vizând plata egală pentru muncă egală pentru femei și bărbați, să ofere sprijin femeilor în concilierea vieții private cu cea profesională, să asigure condiții de muncă mai bune, învățarea pe tot parcursul vieții, programe flexibile la locul de muncă și, în plus, să creeze un mediu care să stimuleze antreprenoriatul în rândul femeilor;

7.

constată cu îngrijorare că în unele state din această regiune antreprenoarele sunt deseori discriminate în momentul în care încearcă să obțină credite sau împrumuturi pentru întreprinderile lor și se confruntă încă frecvent, cu bariere datorate stereotipurilor de gen; invită statele din această regiune să aibă în vedere posibilitatea creării unor mecanism de mentorat și a unor programe de sprijin prin care să se valorifice consultanța și experiențele antreprenorilor profesioniști; solicită țărilor din Balcanii de Vest să elaboreze programe de măsuri active pentru piața forței de muncă, destinate reducerii șomajului în rândul femeilor; îndeamnă aceste țări să creeze programe de creditare și să pună la dispoziție fonduri destinate inițiativelor antreprenoriale;

8.

subliniază importanța combaterii tuturor tipurilor de discriminare la locul de muncă, inclusiv a discriminării de gen, în cadrul recrutării, promovări și acordării de beneficii;

9.

subliniază faptul că, pe parcursul procesului de construcție a unor instituții democratice funcționale, asigurarea unei participări active din partea femeilor este fundamentală pentru guvernarea democratică, femeile constituind peste jumătate din populația țărilor balcanice; constată cu îngrijorare lipsa resurselor financiare și umane alocate funcționării instituțiilor guvernamentale și independente, însărcinate cu inițierea și aplicarea măsurilor de promovare a egalității de gen, în special a politicilor de integrare a dimensiunii de gen, în majoritatea țărilor; invită autoritățile să aloce resursele adecvate pentru aplicarea măsurilor și planurilor de acțiune, care să includă personal feminin corespunzător; subliniază că Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) ar putea și ar trebui să fie utilizat pentru proiecte vizând promovarea drepturilor femeilor și a egalității de gen, dar că autoritățile din țările respective sunt pe deplin responsabile de buna funcționare a mecanismelor de aplicare în chestiunile care privesc drepturile femeilor și egalitatea de gen; îndeamnă Comisia Europeană să acorde toate atenția cuvenită acestui aspect al cheltuirii eficiente;

10.

constată cu îngrijorare absența informațiilor statistice privind egalitatea de gen, violența împotriva femeilor, accesul la contraceptive și disponibilitatea acestora, precum și lipsurile în materie de contracepție, date necesare pentru monitorizarea punerii în aplicare, care să fie standardizate și comparabile în timp între țările candidate, precum și între statele membre ale UE și țările candidate; invită guvernele țărilor candidate din Balcani să stabilească o metodologie comună pentru colectarea de informații statistice, împreună cu Eurostat, IEEG și alte institute relevante; subliniază că trebuie elaborate strategii specifice, iar strategiile existente trebuie implementate pentru a îmbunătăți poziția femeilor expuse discriminării multiple, cum ar fi femeile de etnie romă, femeile din comunitatea LGBT, femeile cu dizabilități, cele aparținând minorităților etnice și femeile în vârstă;

11.

consideră că femeile joacă un rol fundamental în stabilizarea și soluționarea conflictelor, rol esențial pentru reconcilierea întregii regiuni; subliniază importanța accesului la justiție pentru femeile care au fost victime ale crimelor de război, mai ales ale violului; subliniază responsabilitatea tuturor statelor de a pune capăt impunității și de a urmări în justiție pe cei responsabili de genocid, de crime împotriva umanității și de crime de război, inclusiv infracțiunile care implică violență sexuală împotriva femeilor și fetelor, precum și responsabilitatea de a recunoaște și de a condamna aceste infracțiuni ca crime împotriva umanității și crime de război; subliniază necesitatea de a exclude aceste infracțiuni din dispozițiile privind amnistia; salută eforturile depuse de rețele de femei, cum ar fi Lobby-ul regional al femeilor, pentru susținerea procesului de consolidare a păcii și pentru promovarea accesului la justiție în cazul femeilor din țările în care s-au încheiat conflictele; subliniază necesitatea continuă de a-și asuma trecutul și de a se asigura sistematic că li se face dreptate victimelor violențelor sexuale comise în timpul conflictelor și că aceste victime sunt reabilitate; solicită autorităților publice să adopte și să implementeze programe adecvate de protecție a martorilor și de urmărire penală a acestor activități criminale;

12.

condamnă toate formele de violență împotriva femeilor și constată cu îngrijorare că violența bazată pe gen și violența verbală sunt în continuare prezente în țările din Balcani; invită guvernele țărilor din Balcani să-și consolideze organismele de aplicare a legii, pentru a putea rezolva probleme cum ar fi violența de gen, violența domestică, prostituția forțată și traficul de femei, pentru a crea adăposturi pentru victimele care au suferit sau se confruntă în prezent cu violența domestică și pentru a se asigura că instituțiile de aplicare a legii, autoritățile judiciare și funcționarii publici sunt mai sensibili la acest fenomen; încurajează autoritățile naționale din această regiune să creeze programe de conștientizare privind violența domestică;

13.

constată cu profundă îngrijorare că 30 % dintre victimele traficului transfrontalier de ființe umane la nivelul UE sunt cetățeni din țările balcanice, cea mai mare parte a victimelor depistate fiind femei și fete; subliniază că egalitatea de gen, campaniile de conștientizare, măsurile de combatere a corupției și crimei organizate sunt esențiale pentru prevenirea traficului și pentru protejarea potențialelor victime; solicită autorităților naționale din această regiune să conlucreze în vederea creării unui front comun;

14.

invită autoritățile din Balcani să asigure o finanțare susținută pentru combaterea traficului, să își dezvolte în continuare capacitatea de a identifica în mod proactiv și de a proteja victimele din rândul populației vulnerabile, să garanteze prin lege că victimele identificate ale traficului nu vor fi pedepsite pentru infracțiunile comise ca urmare directă a statutului de victimă a traficului, să sprijine eforturile de protejare a victimelor, să formeze funcționari responsabili cu aplicarea legii și să dezvolte în continuare capacitatea centrelor de primire și adăpost; de asemenea, solicită guvernelor respective să asigure o mai bună punere în aplicare a legislației pentru a crea un mediu descurajator pentru traficanți, iar cazurile de trafic de ființe umane să fie investigate în mod corespunzător iar autorii să fie urmăriți penal și condamnați; invită Comisia să stimuleze țările din Balcani candidate la aderare să depună eforturi pentru a-și îmbunătăți performanțele în materie de condamnări și pedepse și să sprijine inițiativele locale care se ocupă de cauzele profunde ale traficului, cum ar fi violența domestică și oportunitățile economice reduse pentru femei;

15.

consideră că o egalitate de gen veritabilă se bazează și pe egalitate și nediscriminare pe criterii de orientare sexuală sau identitate sexuală; încurajează guvernele țărilor din Balcani candidate la aderare să se ocupe de fenomenul persistent al homofobiei și al transfobiei la nivel de legislație, de politici și în practică, inclusiv printr-o legislație privind infracțiunile săvârșite din ură, privind formarea cadrelor de poliție și combaterea discriminării;

16.

salută creșterea numărului de inițiative transfrontaliere regionale în domeniul drepturilor femeilor și al egalității de gen; invită guvernele și Comisia să sprijine aceste inițiative, să încurajeze schimbul și promovarea și promovarea bunelor practici care decurg din acestea, printre altele, prin utilizarea fondurilor de preaderare și prin furnizarea unui număr suficient de granturi pentru aceste inițiative, inclusiv din perspectiva bugetării de gen;

17.

invită guvernul din Muntenegru, precum și guvernele din Serbia, FYROM și Albania, ca după începerea negocierilor de aderare să convină asupra unui acord-cadru cu parlamentele lor, cu partidele politice și cu societatea civilă referitor la implicarea organizațiilor societății civile și în domeniul drepturilor femeii și al egalității de gen, în cadrul negocierilor de aderare și pe parcursul procesului de elaborare a planurilor de reformă rezultate din aceste negocieri, precum și în asigurarea accesului acestora la documentele relevante referitoare la procesul de aderare;

18.

invită guvernele țărilor din Balcani candidate la aderare să recunoască și să sprijine rolul pe care societatea civilă și organizațiile de femei îl joacă în domenii specifice, cum ar fi promovarea drepturilor LGBT, combaterea violenței împotriva femeilor, intensificarea participării și reprezentării politice a femeilor și promovarea eforturilor de consolidare a păcii; sprijină cu fermitate activitățile menite să autonomizeze femeile și să le consolideze poziția în societățile respective;

19.

constată cu îngrijorare că în majoritatea țărilor din Balcani candidate la aderare procesul de incluziune socială a romilor s-a încetinit, iar în unele cazuri chiar a încetat; invită guvernele respective să își intensifice eforturile de integrare mai profundă a cetățenilor de etnie romă și de garantare a eliminării tuturor formelor de discriminare și de prejudecăți la adresa romilor, îndeosebi a femeilor și a fetelor care suferă din cauza discriminării multiple, compuse și intersecționale; invită Comisia să își intensifice eforturile în vederea implicării țărilor care se află în proces de aderare, indiferent de stadiul aderării și să mobilizeze Instrumentul de preaderare (IPA) și mecanismul procesului de stabilizare și de asociere (PSA);

20.

constată cu îngrijorare că activiștii pentru drepturile LGBT și activiștii pentru drepturile omului care insistă asupra importanței „împăcării” cu trecutul sunt ținte predilecte ale discursurilor de incitare la ură, ale amenințărilor și ale agresiunilor fizice și solicită guvernelor țărilor din Balcani candidate la aderare să adopte măsuri specifice care să prevină și să combată violența împotriva femeilor activiste pentru drepturilor omului;

21.

invită Comisia să acorde prioritate aplicării drepturilor femeilor, a integrării egalității de gen și a luptei permanente împotriva violenței domestice în procesul de aderare a țărilor din Balcanii de Vest, prin continuarea abordării acestor probleme, prin monitorizarea și raportarea progreselor înregistrate, și să sublinieze importanța lor în contactele cu autoritățile, să ofere un bun exemplu asigurându-se că echilibrul de gen este respectat în propriile sale delegații, echipe de negociere și de reprezentare la reuniuni și în mass-media;

22.

solicită delegațiilor UE în țările din Balcani să monitorizeze cu atenție progresele realizate în materie de drepturi ale femeilor și egalitate de gen în vederea unei viitoare aderări la UE și invită fiecare delegație să numească un membru al personalului responsabil cu politicile de gen în scopul de a facilita schimbul de bune practici în zona balcanică;

23.

încurajează autoritățile naționale din această regiune să sprijine egalitatea de gen și să o promoveze prin intermediul educației în școli și universități; afirmă că, încă de la o vârstă fragedă, multe fete sunt descurajate să studieze, la școală sau universitate, materii considerate inerent „masculine”, cum ar fi științele, matematica și tehnologia; recomandă introducerea cursurilor de inițiere în școală și lărgirea gamei de materii școlare și cariere posibile deschise fetelor, astfel încât acestea să își poată dezvolta baza de cunoștințe și toate competențele necesare pentru a reuși în toate mediile sociale în care își aleg cariera;

24.

subliniază că toate femeile trebuie să aibă control asupra propriilor drepturi sexuale și reproductive, inclusiv prin accesul la metode contraceptive accesibile și de bună calitate; își exprimă îngrijorarea cu privire la restricțiile asupra accesului la servicii de sănătate sexuală și reproductivă din țările balcanice candidate la aderare;

25.

invită guvernele țărilor din Balcani candidate la aderare să adopte legi și politici care asigură accesul universal la servicii de sănătate reproductivă și care promovează drepturile reproductive și să culeagă în mod sistematic date care sunt necesare promovării situației sănătății sexuale și reproductive;

26.

invită guvernul albanez să sprijine mai mult participarea femeilor în procesul decizional, în special în ceea ce privește alegerile parlamentare din 2013;

27.

invită guvernul albanez să pună în aplicare Strategia Națională pentru Integrare și Dezvoltare și Legea privind protecția împotriva discriminării prin consolidarea Oficiului Comisarului pentru protecția împotriva discriminării, prin stabilirea unei instanțe de recurs, sub forma unui comisar, care să se ocupe de cazurile de discriminare de gen, pentru a promova un mediu în care femeile să nu mai fie discriminate pentru că nasc fete;

28.

solicită guvernului albanez să îmbunătățească coordonarea dintre autoritățile naționale și autoritățile locale, în special cu privire la combaterea violenței domestice și consideră că femeile trebuie să fie implicate într-o mai mare măsură în procesul decizional la nivel local și național în Albania;

29.

invită guvernul albanez să propună reforme sensibile la dimensiunea de gen în domeniul legislației referitoare la drepturile de proprietate, codul penal, dreptul electoral și dreptul muncii;

30.

felicită Albania pentru cursurile de pregătire oferite judecătorilor în domeniul punerii în aplicare a legislației privind egalitatea de gen și a măsurilor de combatere a violenței împotriva femeilor și pentru posibilitatea ca victimele discriminării sau ale violențelor să beneficieze de ajutor juridic finanțat de stat;

31.

felicită Albania pentru decizia privind integrarea dimensiunii de gen în programul de buget pe termen mediu pentru toate ministerele competente și așteaptă cu interes rezultatele implementării acestei decizii;

32.

invită guvernul albanez să aplice și, dacă este necesar să adapteze indicatori de performanță pentru a monitoriza punerea în aplicare a drepturilor femeii și a măsurilor privind egalitatea de gen;

33.

invită parlamentul albanez să înființeze o comisie parlamentară care să se ocupe în mod specific de drepturile femeilor și egalitatea de gen;

34.

invită guvernul albanez să intensifice aplicarea, îndeosebi la nivel local, a instrumentelor politice de promovare a drepturilor femeilor, cum ar fi Strategia națională privind egalitatea de gen, violența domestică și violența împotriva femeilor (2011-2015);

35.

felicită autoritățile albaneze pentru crearea indicatorilor de performanță care monitorizează aplicarea drepturilor femeilor și a măsurilor privind egalitatea de gen, precum și pentru publicarea Raportului național 2012 privind statutul femeii și egalitatea de gen în Albania;

36.

invită toate autoritățile din Bosnia și Herțegovina să-și alinieze legislația referitoare la egalitatea de gen, precum și practica judiciară la diferite niveluri, pentru a crea o situație juridică uniform în țară, precum și pentru a consolida departamentul responsabil cu egalitatea de gen la nivel central, astfel încât să se soluționeze absența actuală a femeilor din eșaloanele înalte ale guvernării și să se urmărească problemele cauzate până în prezent de neaplicarea sa; invită Comisia Europeană să utilizeze toate mecanismele disponibile pentru a impune un nivel de responsabilitate mai mare și o acțiune mai hotărâtă din partea autorităților din Bosnia și Herțegovina în ceastă direcție; invită guvernul din Bosnia și Herțegovina să pună un mai mare accent pe punerea în aplicare și pe armonizarea Legii privind egalitatea de gen a Bosniei și Herțegovinei și a Legii privind interzicerea discriminării cu alte legi la nivel de stat;

37.

constată cu deosebită îngrijorare discriminarea pe piața muncii a femeilor însărcinate și a femeilor care tocmai au născut, precum și diferențele în materie de drepturi de securitate socială legate de maternitate, între diferitele entități și cantoane; invită autoritățile din Bosnia și Herțegovina să alinieze drepturile de securitate socială pentru persoanele aflate în concediu de maternitate, de paternitate sau concediu parental, pe întreg cuprinsul țării și la un standard ridicat, creând o situație uniformă pentru toți cetățenii;

38.

constată cu îngrijorare nivelul scăzut de cunoaștere a legislației privind egalitatea de gen și a legislației împotriva violenței împotriva femeilor, nu numai în rândul populației în general, dar și în rândul celor care lucrează în domeniul aplicării legii; invită autoritățile să implementeze un plan de acțiune pentru a promova o cunoaștere mai bună și pentru a instrui autoritățile de aplicare a legii în acest domeniu;

39.

constată cu deosebită îngrijorare că legislația privind protecția victimelor violenței domestice nu a fost încă armonizată cu legislația privind entitățile, astfel încât să recunoască violența domestică drept infracțiune în codurile penale ale celor două entități (Bosnia și Herțegovina), aceste victime fiind astfel, private de securitatea juridică adecvată; invită guvernul din Bosnia și Herțegovina să rezolve această problemă cât mai curând posibil pentru a asigura o mai bună protecție victimelor;

40.

felicită femeile din parlamentul Bosniei și Herțegovinei pentru dezbaterea lor pluripartită, cu miniștrii relevanți, privind violența de gen; invită autoritățile din această țară să dea curs acestei dezbateri prin măsuri concrete de promovare a combaterii violenței pe criterii de gen;

41.

invită autoritățile din Bosnia și Herțegovina să prezinte statistici oficiale cu privire la o serie de cazuri de violență reclamate, pe baza datelor culese din rapoartele de poliție, din centrele de asistență socială și din instituțiile judecătorești, și să pună aceste statistici la dispoziția publicului; de asemenea, invită autoritățile din Bosnia și Herțegovina să colecteze și să publice date referitoare la măsurile de protecție destinate să asigure protecția victimelor violenței domestice;

42.

invită guvernul din Bosnia și Herțegovina să armonizeze Legea privind egalitatea de gen a Bosniei și Herțegovinei cu legea electorală, în ceea ce privește componența structurilor de guvernare de la toate nivelurile decizionale – municipal, cantonal, de entitate și de stat;

43.

felicită Bosnia și Herțegovina pentru legislația sa care stipulează prezența a cel puțin 40 % din fiecare gen în funcții administrative la nivelul structurilor de conducere locale și de stat, dar constată că în practică nu s-a realizat o proporție de 40 % femei în administrație; invită autoritățile din Bosnia și Herțegovina să elaboreze un plan de acțiune cu un calendar clar și cu o repartizare clară a responsabilităților privind aplicarea acestei legislații;

44.

ia act cu îngrijorare de lipsa de resurse financiare și umane pentru aplicarea planului de acțiune referitor la Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU, pentru asigurarea mecanismelor instituționale ce vizează egalitatea de gen, pentru accesul adecvat la justiție și pentru adăposturile destinate victimelor violenței domestice; face apel la autoritățile din Bosnia și Herțegovina de la toate nivelurile să prevadă în bugetele lor fonduri suficiente pentru aceste obiective;

45.

regretă faptul că, până în prezent, autoritățile din Bosnia și Herțegovina au anchetat și au condamnat doar un număr limitat de cazuri de crime de război și de agresiuni sexuale; constată cu profundă îngrijorare că un număr ridicat de autori ai acestor infracțiuni au scăpat nepedepsiți de sistemul de justiție; constată de asemenea, eșecul autorităților din Bosnia și Herțegovina de a asigura victimelor programe adecvate de protecție a victimelor; invită, prin urmare, autoritățile din Bosnia și Herțegovina să se asigure că toate victimele crimelor de război constând în agresiuni sexuale au acces sigur și adecvat la sistemul judiciar și că toate cazurile prezentate ce vizează crime de război sunt soluționate în mod rapid și eficient;

46.

invită guvernul din Bosnia și Herțegovina să îmbunătățească monitorizarea legislației existente în domeniul drepturilor femeilor și al egalității de gen, incluzând obiective clare în politicile și planurile de acțiune și identificând în mod clar instituțiile de stat responsabile cu punerea în aplicare a acesteia; de asemenea, invită autoritățile din Bosnia și Herțegovina de la toate nivelurile să coopereze pentru colectarea de date statistice complete cu privire la egalitatea de gen pentru întreaga țară;

47.

încurajează guvernul croat să continue adaptarea legislației sale la acquis-ul Uniunii în domeniul egalității de gen după aderare;

48.

invită autoritățile croate să implementeze integral legislația care stipulează o prezență de 40 % a femeilor pe listele electorale pentru organismele autonome locale și regionale, pentru parlamentul croat și Parlamentul European, considerând că, în perioada alegerilor parlamentare din 2011, două treimi dintre partidele politice nu au atins pragul prevăzut;

49.

felicită Croația pentru înființarea poziției de Ombudsman pentru egalitatea de gen și pentru măsurile de conștientizare a drepturilor femeilor și a egalității de gen rezultate în urma vizibilității acestui organism; recomandă tuturor țărilor din regiune să ia în considerare acest exemplu de bună practică; încurajează guvernul croat să continue finanțarea birourilor Ombudsmanilor și să respecte recomandările acestora;

50.

salută planurile de acțiune în domeniul integrării dimensiunii de gen îndeosebi în regiunea Istria și invită guvernul croat să promoveze adoptarea și implementarea acestor planuri de acțiune pe întreg cuprinsul țării;

51.

invită guvernul croat să stabilească un dialog structural cu organizațiile societății civile, în special din perspectiva situației după aderare;

52.

salută progresele înregistrate în Croația în ceea ce privește soluționarea corespunzătoare din partea poliției a cazurilor de violență împotriva femeilor și de discriminare de gen, ca urmare a pregătirii specifice a ofițerilor de poliție în acest domeniu, și încurajează autoritățile să continue aceste acțiuni; subliniază însă, că sistemul judiciar nu este încă în măsură să soluționeze în mod corespunzător aceste cazuri și invită autoritățile să inițieze acțiuni prin care să sensibilizeze și să formeze și magistrații; în plus, invită guvernul croat să pună la dispoziția victimelor violenței și discriminării de gen asistență juridică gratuită;

53.

solicită autorităților croate să clarifice, în cadrul strategiei naționale de protecție împotriva violenței în familie (2011-2016), care autoritate este responsabilă și pentru ce tip de acțiune, și să acorde finanțare adecvată autorităților și organizațiilor societății civile pentru a aplica strategia;

54.

salută rolul atribuit Adunării din Kosovo în procesul de aprobare, revizuire și monitorizare a Programului pentru egalitatea de gen; solicită aplicarea recomandărilor care decurg din rapoartele de monitorizare;

55.

invită guvernul kosovar să promoveze un număr telefonic de urgență la nivelul întregii țări pentru victimele violenței domestice și ale violenței de gen, pentru a conștientiza oamenii cu privire la posibilitățile de reclamare și investigare a cazurilor;

56.

felicită guvernul kosovar pentru plasarea Agenției pentru egalitatea de gen sub autoritatea Biroului prim-ministrului și invită guvernul să asigure o funcționare mai eficientă a agenției în aplicarea și monitorizarea aplicării Legii privind egalitatea de gen, fără imixtiuni politice;

57.

invită guvernul kosovar să înființeze cât mai curând posibil Centrul pentru tratamentul egal, propus anterior;

58.

felicită Kosovo pentru cursurile de pregătire a ofițerilor de poliție în domeniul soluționării cazurilor de violență de gen și pentru crearea unor camere speciale pentru victime și copiii lor în secțiile de poliție; invită guvernul kosovar să ofere cursuri de pregătire pentru sistemul judiciar, referitoare la rezolvarea acestor cazuri și să mărească numărul de adăposturi pentru victime, precum și durata de ședere posibilă în aceste adăposturi;

59.

îndeamnă guvernul kosovar să recunoască și să depună eforturi în vederea aplicării principiilor de la Priștina stabilite la summit-ul femeilor, desfășurat în Kosovo în octombrie 2012;

60.

subliniază necesitatea continuării acțiunilor de susținere a utilizării și furnizării de contraceptive, dar și a accesului la acestea, având în vedere că, deși există un număr mai mare de femei care folosesc astfel de forme de control al nașterilor, contraceptivele nu sunt folosite universal de toate femeile din Kosovo;

61.

invită guvernul kosovar să recunoască victimele agresiunilor sexuale comise în timpul conflictului din 1998-1999 ca o categorie specială în lege, modificând Legea 04/L-054 privind statutul și drepturile martirilor, ale invalizilor, ale veteranilor, ale membrilor Armatei de Eliberare din Kosovo, ale civililor victime de război și ale familiilor acestora;

62.

invită guvernul kosovar să identifice clar indicatorii de conformitate și de neconformitate în instrucțiunile administrative pentru legislația în materie de discriminare de gen, pentru a facilita implementarea și monitorizarea; solicită, de asemenea, guvernului să colecteze date referitoare la cazurile de discriminare și violență de gen, precum și să creeze un registru național în acest sens;

63.

felicită guvernul macedonean pentru noua propunere de lege împotriva hărțuirii sexuale sau a abuzului psihic la locul de muncă (mobbing), care prevede amenzi pentru autori, și solicită armonizarea propunerii legislative cu codul penal; salută intenția guvernului Macedoniei de a modifica legislația pentru a se asigura ambilor părinți dreptul la concediu parental sau la concediu din motive familiale, pentru a îngriji rudele bolnave și salută recenta adoptare a modificărilor aduse la legea muncii, care acordă o mai bună protecție juridică pe piața forței de muncă femeilor care sunt gravide sau care au născut de curând;

64.

observă cu îngrijorare că femeile de etnie romă sunt victimele unei duble discriminări, din motive de sex și etnie; solicită așadar, guvernului macedonean să adopte un cadru amplu de combatere a discriminării, care să permită femeilor rome să își apere drepturile;

65.

felicită autoritățile macedonene pentru introducerea de sancțiuni descurajatoare pentru nerespectarea legii, care stipulează o reprezentare de cel puțin 30 % pentru fiecare gen în structurile decizionale politice; invită guvernul macedonean să monitorizeze îndeaproape dacă această lege va avea drept rezultat un procent de minimum 30 % femei în procesul decizional, mai ales la nivel local;

66.

felicită parlamentul macedonean pentru activitatea „clubului femeilor”, în care membrele parlamentului, provenite de la diferite partide, cooperează pentru promovarea drepturilor femeii și a egalității de gen, organizând dezbateri publice, conferințe internaționale și alte evenimente, cooperând cu societatea civilă în abordarea aspectelor delicate sau marginalizate precum educația sexuală în școala primară, violența domestică, HIV, cancerul de col uterin cervical, discursurile care incitare la ură și statutul femeilor în zonele rurale;

67.

constată că mecanismele reprezentantului legal din cadrul Departamentului pentru Egalitatea de Șanse din Ministerul Muncii și Politicii Sociale, responsabil de furnizarea de consiliere juridică în cazuri de tratament inegal între femei și bărbați, nu funcționează corect; invită guvernul macedonean să adopte măsuri în vederea îmbunătățirii funcționării acestor mecanisme;

68.

constată cu îngrijorare aplicarea fragmentată a planurilor de acțiune și a strategiilor pentru egalitatea de gen, precum și lipsa unei coordonări globale a eforturilor; invită guvernul macedonean să aloce Departamentului pentru egalitatea de gen mai multe resurse financiare și umane și să asigure numirea și funcționarea eficientă a coordonatorilor pentru egalitatea de șanse la nivel național și local;

69.

salută progresele înregistrate în combaterea violenței bazate pe gen, reflectate nu în ultimul rând prin creșterea numărului de sesizări ca urmare a campaniilor de conștientizare, pregătirea unor ofițeri de poliție specializați și acordul privind protocoalele încheiate între instituții în ceea ce privește analiza sesizărilor; constată însă cu îngrijorare insuficiența numărului de adăposturi pentru victimele violenței domestice și ale altor forme de violență de gen;

70.

solicită guvernului macedonean să elimine actualele bariere culturale și financiare pentru ca femeile să obțină acces la mijloace de contracepție;

71.

constată cu îngrijorare faptul că procentul femeilor implicate în procesul decizional nu a crescut aproape deloc în ultimele decenii; invită guvernul muntenegrean să reformeze legislația în acest domeniu și să asigure conformitatea;

72.

invită guvernul muntenegrean să aloce mai multe resursele financiare și umane Departamentului pentru egalitatea de gen, precum și implementării cadrului juridic și instituțional pentru aplicarea egalității de gen și a Planului de acțiune privind egalitatea de gen;

73.

felicită guvernul muntenegrean pentru elaborarea noului Plan de acțiune național pentru realizarea egalității de gen, în cooperare cu societatea civilă, și pentru includerea de obiective strategice și operaționale în acest plan; invită guvernul să aloce suficiente resurse umane și financiare pentru implementarea acestui plan și să creeze un cadru pentru continuarea cooperării cu societatea civilă în faza de implementare;

74.

salută includerea de măsuri vizând egalitatea de gen în programul muntenegrean de reformă în vederea aderării; solicită guvernului muntenegrean să acorde prioritate acțiunilor vizând aplicarea dispozițiilor privind egalitatea de gen în cadrul negocierilor de aderare pentru capitolul 23 – „Sistemul judiciar și drepturile fundamentale, precum și pentru alte capitole relevante, inclusiv capitolul 19 – „Politica socială și ocuparea forței de muncă”, capitolul 24 – „Justiție, libertate și securitate” și capitolul 18 – Statistică;

75.

felicită guvernul muntenegrean pentru progresele înregistrate în ceea ce privește combaterea violenței domestice prin adoptarea unui cod de conduită referitor la procedurile necesare pentru un răspuns instituțional coordonat; constată totuși, cu îngrijorare că violența domestică rămâne o problemă alarmantă în Muntenegru și solicită guvernului să aloce suficiente fonduri și eforturi pentru punerea în aplicare a legislației și a codului de conduită, să introducă un număr național de urgență și să colecteze date;

76.

constată cu îngrijorare numărul redus de reclamații vizând discriminarea și violența pe motive de gen; invită guvernul muntenegrean să facă investițiile necesare pentru conștientiza opinia publică cu privire la drepturile femeilor, la legislația adoptată vizând combaterea violenței și la posibilitățile de a raporta și a soluționa încălcările;

77.

salută eforturile depuse de parlamentul muntenegrean de a cerceta metodic punerea în aplicare a legislației în materie de egalitate;

78.

invită guvernul sârb să aplice în continuare Programul național de integrare în UE prin consolidarea mecanismelor de monitorizare a aplicării legii care interzice discriminarea, și să amelioreze capacitatea administrativă a organismelor care se ocupă de egalitatea de gen, inclusiv a Comisarului pentru protejarea egalității și a Ombudsmanului adjunct pentru egalitatea de gen;

79.

felicită guvernul sârb pentru prevederea din Codul Electoral ce stipulează că fiecare al treilea candidat pe listele electorale pentru Parlamentul trebuie să fie un membru al genului subreprezentat și pentru aplicarea integrală a acestuia, care a făcut ca 34 % din locurile din Parlament să fie ocupate de femei;

80.

invită guvernul sârb consolideze pregătirea funcționarilor responsabili cu aplicarea legii din cadrul poliției și justiției, vizând conștientizarea acestora și tratarea corectă a cazurilor de discriminare de gen și a violenței, să ofere gratuit asistență juridică victimelor și să se ocupe de problema generală a întârzierii soluționării cazurilor în instanțele de judecată;

81.

apreciază progresele înregistrate în combaterea violenței domestice prin adoptarea unui protocol general privind procedurile de cooperare în situații de violențe domestice sau între parteneri, introducerea unui serviciu telefonic de urgență și deschiderea unui nou adăpost; constată însă, că violența domestică reprezintă în continuare un motiv serios de îngrijorare în Serbia; solicită guvernului să aloce suficiente fonduri și eforturi pentru a pune în aplicare legislația și protocolul, pentru a promova raportarea cazurilor și pentru a culege și face schimb de informații și date între instituții, agenții și organizațiile de femei din societatea civilă;

82.

felicită guvernul și parlamentul sârb pentru cooperarea strânsă cu organizațiile societății civile în elaborarea și monitorizarea unui plan de acțiune cuprinzător pentru aplicarea Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU; invită guvernul să pună la dispoziție resurse umane și financiare suficiente în vederea implementării acestuia;

83.

invită autoritățile sârbe să îmbunătățească cooperarea cu organizațiile societății civile în ceea ce privește egalitatea de gen, în special la nivel local, între guvernele locale și organizațiile societății civile, în ceea ce privește elaborarea, implementarea și monitorizarea legislației și a politicilor privind egalitatea de gen și violența bazată pe gen, și să asigure o finanțare structurală pentru activitatea organizațiilor care luptă împotriva violenței pe criterii de gen;

84.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor țărilor din Balcani candidate la aderare.

12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/33

—

având în vedere articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, articolul 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale;

—

având în vedere articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, declarațiile, recomandările și rezoluțiile Comitetului Miniștrilor și Adunării Parlamentare ale Consiliului Europei, alături de documentele Comisiei de la Veneția și ale comisarului Consiliului Europei pentru drepturile omului referitoare la libertatea de exprimare și de informare și la libertatea mass-mediei,

—

având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE, articolele 2, 7 și 9-12 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolele din tratat referitoare la libertatea de stabilire, libera prestare a serviciilor, libera circulație a persoanelor și mărfurilor, concurența și ajutoarele de stat, precum și articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (cultura),

—

având în vedere Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, cunoscut sub denumirea de Protocolul de la Amsterdam,

—

având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte normative, reglementări sau dispoziții administrative ale statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (1),

—

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Pluralismul mediatic în statele membre ale Uniunii Europene” (SEC(2007)0032),

—

având în vedere Carta europeană privind libertatea presei (2),

—

având în vedere înființarea, de către Comisie, a unui Grup la nivel înalt pentru libertatea și pluralismul mass-mediei,

—

având în vedere rezoluția sa din 20 noiembrie 2002 referitoare la concentrarea mass-mediei (3), din 4 septembrie 2003 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2002) (4), din 4 septembrie 2003 referitoare la televiziunea fără frontiere (5), din 6 septembrie 2005 referitoare la aplicarea articolelor 4 și 5 din Directiva 89/552/CEE („Televiziune fără frontiere”) (6), modificată prin Directiva 97/36/CE, pentru perioada 2001-2002, din 22 aprilie 2004 referitoare la riscurile de încălcare, în UE și, în special în Italia, a libertății de exprimare și informare (articolul 11 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale) (7), din 25 septembrie 2008 privind concentrarea și pluralismul mass-mediei în Uniunea Europeană (8) și din 25 noiembrie 2010 referitoare la serviciile publice de radiodifuziune în era digitală: viitorul sistemului dual (9) și rezoluția sa din 10 martie 2011 referitoare la legislația privind mass-media din Ungaria (10).

—

având în vedere Inițiativa europeană în curs pentru pluralismul mass-mediei (11), inițiativă înregistrată de Comisia Europeană, care vizează protecția pluralismului mass-mediei prin armonizarea parțială a normelor naționale privind proprietatea și transparența mass-mediei, conflictele de interese cu funcția politică, precum și independența autorităților de supraveghere a mass-mediei,

—

având în vedere considerentul 8 și considerentul 94 din Directiva serviciilor mass-media audiovizuale, care evidențiază necesitatea ca statele membre să prevină orice acțiune care creează poziții dominante sau restricționează pluralismul și permite organismelor de reglementare independente să își desfășoare activitatea într-un mod transparent și imparțial,

—

având în vedere activitatea desfășurată cu privire la libertatea mass-mediei de către OSCE, în special de către reprezentantul său pentru libertatea mass-mediei, rapoartele conexe, precum și discursul video din cadrul audierii Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne pe tema libertatea mass-mediei, la 6 noiembrie 2012,

—

având în vedere rapoartele referitoare la mass-media publicate de ONG-uri, inclusiv cele ale organizației „Reporteri fără frontiere” (clasamentele libertății presei) și Freedom House (rapoartele privind libertatea presei),

—

având în vedere studiile referitoare la chestiuni legate de mass-media publicate de Parlament (12) și de Centrul pentru Pluralismul și Libertatea Mass-mediei din cadrul Institutului Universitar European (13),

—

având în vedere studiul independent „Indicatorii pluralismului mediatic în statele membre – către o abordare bazată pe riscuri”, desfășurat la cererea Comisiei în 2007 și publicat în 2009 (14), în care se definește un instrument de monitorizare a mass-mediei cu indicatori, pentru a sublinia amenințările la adresa pluralismului mediatic,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0117/2013),

A.

întrucât mass-media joacă un rol fundamental în democrație, de „câine de pază public”, permițându-le cetățenilor să-și exercite dreptul de a fi informați, de a verifica și a judeca acțiunile și deciziile factorilor care exercită sau dețin putere sau influență, îndeosebi cu ocazia consultărilor electorale; întrucât mass-media poate avea, de asemenea, un rol în stabilirea agendei publice, utilizându-și autoritatea în calitate de paznic al informațiilor și, prin urmare, acționează ca formator de opinie;

B.

întrucât libertatea de exprimare în sfera publică s-a dovedit a fi formatoare de democrație și a statului de drept în sine, precum și corelată cu existența și supraviețuirea sa; întrucât mass-media liberă și independentă și schimbul liber de informații au un rol decisiv în cadrul schimbărilor democratice care se produc în regimurile nedemocratice, iar Comisiei i se solicită să monitorizeze îndeaproape libertatea și pluralismul mass-mediei în țările candidate și să acorde suficientă atenție rolului unei mass-medii libere în promovarea democrației în întreaga lume;

C.

întrucât libertatea mass-mediei este piatră de temelie a valorilor consacrate în tratate, printre care democrația, pluralismul și respectarea drepturilor minorităților; întrucât istoria acesteia, sub denumirea de „libertatea presei”, a contribuit la progresul ideilor democratice și la dezvoltarea idealului european în istorie;

D.

întrucât libertatea mass-mediei, pluralismul și independența jurnalismului constituie elemente esențiale pentru exercitarea pe deplin a activității de mass-media în întreaga Uniune și, în special, pe piața unică; întrucât, prin urmare, orice restricționare necuvenită a libertății mass-mediei, a pluralismului și a independenței jurnalismului constituie, de asemenea, restricții ale libertății de opinie și ale libertății economice; întrucât jurnaliștii ar trebui să fie liberi de presiunea proprietarilor, a administratorilor și a guvernelor, precum și a amenințărilor financiare;

E.

întrucât o sferă publică autonomă și puternică, bazată pe o mass-media independentă și pluralistă, constituie mediul esențial în care pot prospera libertățile colective ale societății civile, cum ar fi dreptul de întrunire și de asociere, precum și libertățile individuale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul de acces la informații;

F.

întrucât drepturile fundamentale la libertatea de exprimare și de informare ale cetățenilor nu pot fi garantate decât prin libertatea și pluralismul mass-mediei, care sunt singurele căi prin care jurnaliștii și mass-media își pot exercita dreptul și datoria de a informa cetățenii într-un mod echitabil și neutru și pot prezenta rapoarte imparțiale cu privire la evenimentele și deciziile de interes public; întrucât toți membrii societății au dreptul de a-și exprima vederile într-un mod democratic și pașnic;

G.

întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că statele membre au obligația pozitivă de a garanta pluralismul mediatic, care decurge din articolul 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conținând dispoziții similare cu cele prevăzute la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, parte din acquis-ul comunitar;

H.

întrucât informarea, prin natura sa și mulțumită, în special, schimbărilor tehnologice din ultimele decenii, depășește granițele geografice și îndeplinește un rol esențial în informarea comunităților naționale care trăiesc în străinătate, oferind instrumente care facilitează cunoașterea și înțelegerea reciproce transfrontaliere și între state; întrucât mass-media online și nu numai a dobândit un caracter mondial de care depind în prezent așteptările și nevoile publicului și, în special, ale consumatorilor de informații; întrucât transformările din sectorul mediatic și din sectorul tehnologiilor de comunicare au redefinit spațiul schimbului de informații și modul în care sunt informați cetățenii și se conturează opinia publică;

I.

întrucât o sferă publică la nivelul UE, bazată pe un respect permanent și neîntrerupt pentru libertatea și pluralismul mass-mediei reprezintă un element crucial pentru procesul de integrare al Uniunii, în conformitate cu valorile consacrate în tratate, responsabilitatea instituțiilor UE și dezvoltarea democrației europene, ca de exemplu, în cazul alegerilor pentru Parlamentul European; întrucât un peisaj mediatic vibrant, competitiv și pluralist, atât cel audiovizual, cât și cel scris, stimulează participarea cetățenilor în cadrul dezbaterii publice, fapt esențial pentru o bună funcționare a unui sistem democratic;

J.

întrucât ONG-urile, asociațiile care monitorizează libertatea mass-mediei, Consiliul Europei și OSCE, precum și studiile și rezoluțiile Parlamentului European au semnalat și avertizat cu privire la amenințările pe care le exercită asupra mass-mediei libere și independente guvernele, inclusiv guvernele statelor membre ale UE (15);

K.

întrucât Consiliul Europei și OSCE au analizat dimensiunea umană și democratică a comunicării prin declarații, rezoluții, recomandări, avize și rapoarte detaliate referitoare la libertatea, pluralismul și concentrarea mass-mediei, producând un corpus semnificativ de standarde minime paneuropene în acest domeniu;

L.

întrucât Uniunea Europeană și-a asumat angajamentul de a apăra pluralismul mediatic, în calitatea sa de pilon esențial al dreptului la informare și dreptului la libertatea de exprimare, care constituie elemente esențiale de referință pentru o cetățenie activă și o democrație participativă, consacrate în articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale;

M.

întrucât libertatea mass-mediei reprezintă un criteriu de calificare pentru aderarea țărilor candidate la UE, pe baza criteriilor de la Copenhaga și este unul dintre principiile pe care UE le promovează în politica sa externă; întrucât UE și statele sale membre ar trebui, în consecință, să conducă prin puterea exemplului pe plan intern, asigurând astfel credibilitatea și coerența;

N.

întrucât Parlamentul și-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea în legătură cu libertatea, pluralismul și concentrarea mass-mediei și a solicitat Comisiei, în calitate de gardian al tratatelor, să acționeze în consecință, printre altele prin prezentarea unei inițiative legislative în materie;

O.

întrucât, la 16 ianuarie 2007, Comisia a lansat o „abordare în trei etape”, constând din: un document de lucru elaborat de serviciile Comisiei privind pluralismul mediatic; un studiu independent privind pluralismul mediatic în statele membre ale UE, însoțit de indicatori de evaluare a pluralismului mediatic și de identificare a potențialelor riscuri în statele membre (în 2007); și o Comunicare a Comisiei privind indicatorii pluralismului mediatic în statele membre (în 2008), care va fi urmată de o consultare publică (16). întrucât instrumentul pentru pluralismul mediatic, descris în cadrul studiului independent, nu a fost încă pus în aplicare;

P.

întrucât Comisia a renunțat din păcate la această abordare, deoarece nici nu a publicat comunicarea și nici nu a lansat consultarea publică;

Q.

întrucât, o dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a căpătat forță juridică; întrucât Carta este primul document internațional care proclamă în termeni expliciți că „libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate” [articolul 11 alineatul (2)]; întrucât tratatele conferă UE un mandat și o serie de competențe având drept scop asigurarea protecției tuturor drepturilor fundamentale în Uniune, în principal în temeiul articolelor 2 și 7 din TUE;

R.

întrucât este de datoria statelor membre să promoveze constant și să protejeze libertatea de opinie, de exprimare, de informare și libertatea mass-mediei, deoarece aceste principii sunt garantate și prin constituțiile și legile proprii și, de asemenea, să asigure cetățenilor accesul liber și egal la diverse surse de informare și astfel, la puncte de vedere și opinii care diferă; întrucât, ele au în plus datoria de a respecta și de a proteja viața privată și de familie, domiciliul și comunicațiile, precum și datele personale ale cetățenilor, în conformitate cu articolele 7 și 8 din Cartă; întrucât, în cazul în care aceste libertăți sunt expuse unor riscuri grave sau sunt încălcate într-un stat membru, Uniunea este obligată să intervină în mod oportun și eficient, în temeiul competențelor sale consacrate în tratate și în Cartă, pentru a apăra cadrul democratic și pluralist european și drepturile fundamentale;

S.

întrucât UE dispune de competențe în domenii legate de mass-media, precum piața internă, politica din domeniul audiovizualului, concurența (inclusiv subvențiile de stat), telecomunicațiile și drepturile fundamentale; întrucât Parlamentul a susținut că, în acest temei, ar trebui elaborate standarde minime esențiale pentru a se asigura, garanta și promova libertatea de informare și un nivel adecvat de pluralism mediatic și de guvernanță independentă a mass-mediei (17); întrucât Comisia a încredințat Centrului pentru Pluralismul și Libertatea Mass-mediei din cadrul Institutului Universitar European sarcina de a realiza o analiză cu privire la sfera de competență a Uniunii Europene din domeniul libertății mass-mediei;

T.

întrucât apar motive de îngrijorare cu privire la provocările și presiunea cu care se confruntă mass-media, în special serviciile publice de radiodifuziune, în ceea ce privește independența editorială, angajarea personalului, locurile precare de muncă, autocenzura, pluralismul, neutralitatea și calitatea informațiilor, accesul și finanțarea, la originea cărora se află ingerințele politice și financiare nejustificate, precum și criza economică;

U.

întrucât apar motive de îngrijorare în ceea ce privește rata ridicată a șomajului în rândul jurnaliștilor din Europa și numărul mare al acestora care activează ca liber-profesioniști, având o stabilitate limitată a locului de muncă și a sprijinului, într-un climat de mare incertitudine;

V.

întrucât mass-media din sectorul privat se confruntă cu o concentrare crescândă, atât la nivel național, cât și transfrontalier, caracterizată prin apariția de conglomerate mass-media care își distribuie produsele în diferite țări, prin creșterea investițiilor în sectorul mass-mediei realizate în interiorul Uniunii Europene și prin influența crescândă exercitată în Europa de investitorii neeuropeni și de mass-media neeuropeană, conducând la monopolizarea informațiilor și la subminarea pluralismului opiniilor; întrucât există o anumită preocupare în ceea ce privește sursele de finanțare a unei părți a mass-mediei private, inclusiv în UE;

W.

întrucât populația europeană, în cadrul a numeroase anchete, studii de opinie și inițiative publice, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la deteriorarea libertății și a pluralismului mass-mediei și a solicitat în repetate rânduri măsuri ale UE pentru menținerea libertății mass-mediei și dezvoltarea unui peisaj mediatic puternic, independent și pluralist;

X.

întrucât accelerarea ciclului știrilor a dat naștere unor deficiențe grave din partea jurnaliștilor, precum omiterea verificării și a dublei verificări a surselor jurnalistice;

Y.

întrucât dezvoltarea unui mediu digital poate juca un rol esențial pentru accesul la informații online al cetățenilor europeni;

Z.

întrucât peisajul mediatic suferă transformări fundamentale; întrucât, îndeosebi în această perioadă de criză economică, un procent tot mai mare de jurnaliști lucrează în condiții precare de muncă și se confruntă cu o lipsă de securitate socială, comparativ cu standardele pieței muncii, precum și cu diverse provocări legate de viitorul jurnalismului;

AA.

întrucât cetățenii au adresat Parlamentului European petiții referitoare la aceleași preocupări și cereri, indicând astfel o solicitare de acțiune de către instituții, și, în special, de către Parlament;

AB.

întrucât schimbările tehnologice aduse de internet, de informatica personală și, cel mai recent, de informatica mobilă, au modificat profund infrastructura informațională, în moduri care au avut consecințe asupra modelului de afaceri al unei mass-medii mai tradiționale, în special în ceea ce privește fiabilitatea sa pe piața de publicitate, periclitând astfel supraviețuirea unor întreprinderi de mass-media care îndeplinesc un rol civic și democratic important; prin urmare, întrucât este obligația autorităților publice, la nivel de stat membru, cât și la nivel de Uniune, de a crea un set de instrumente disponibile pe parcursul acestei perioade de tranziție, care să contribuie la garantarea supraviețuirii valorilor și responsabilităților unei mass-medii independente, indiferent de platforma tehnologică prezentă sau viitoare; îndeamnă Comisia, în această privință, să realizeze un studiu cu privire la efectele schimbărilor tehnologice asupra modelului de afaceri al mass-mediei și la consecințele sale asupra libertății și pluralismului mass-mediei;

AC.

întrucât recenta criză economică a îngreunat dificultățile întâmpinate de întreprinderile de mass-media și, o dată cu sporirea precarității rolului jurnaliștilor, a făcut peisajul mediatic mai vulnerabil la presiunea economică sau politică, precum și mai fragil în sine; aceste fenomene au avut consecințe speciale asupra genurilor jurnalistice, care sunt mai costisitoare sau necesită mai mult timp pentru a se dezvolta, precum jurnalismul de investigație, reportajul și realizarea de corespondențe internaționale și europene; întrucât aceste tipuri de jurnalism sunt esențiale pentru a garanta responsabilitatea și transparența autorităților publice și politice, pentru a opri abuzurile de putere economică și instituțională și pentru a asigura descoperirea și urmărirea penală a activității infracționale în domeniul social, de mediu sau umanitar; invită Comisia să realizeze un studiu privind efectele crizei și ale condițiilor precare de angajare în comunitatea jurnalistică, în scopul de a analiza și a încerca să se remedieze consecințele acestora asupra libertății și a pluralismului mass-mediei;

AD.

întrucât schimbările tehnologice, comunitatea diversă a profesioniștilor independenți din domeniul jurnalistic și achiziționarea de competențe pluraliste necesare pentru a acumula și genera calitate dau naștere și în prezent unor oportunități de creare a unei noi platforme transversale și a unor întreprinderi jurnalistice transnaționale care pot fi sprijinite atât prin politici publice, cât și prin politici bazate pe piață,

1.

solicită statelor membre și Uniunii Europene să respecte, să garanteze, să apere și să promoveze dreptul fundamental la libertatea de exprimare și de informare și la libertatea și pluralismul mass-mediei și să se abțină, în consecință, de la a exercita amenințări la adresa acestei libertăți, cum ar fi tentativele de influențare necuvenită și politică a mass-mediei sau de presiune și impunere a unui control partizan și de cenzură a acesteia, de limitare sau restrângere abuzivă a libertății și independenței mass-media, în serviciul intereselor private sau politice sau amenințarea serviciilor de radiodifuziune publică din punct de vedere financiar, precum și să elaboreze și să sprijine mecanisme destinate să împiedice astfel de amenințări;

2.

invită statele membre și UE să se asigure că există proceduri obligatorii din punct de vedere juridic și mecanisme de selecție și de numire a responsabililor din mass-media, a consiliilor de administrație, a consiliilor mass-mediei și a conducerii organismelor de reglementare care să fie transparente, întemeiate pe merit și pe o experiență incontestabilă și să asigure profesionalismul, integritatea și independența, precum și pe un consens maxim în ceea ce privește reprezentarea întregului spectru politic și social, siguranța juridică și continuitatea, în locul criteriilor politice sau partizane din cadrul unui sistem care se bazează pe un sistem de „împărțire a prăzii”, în care posturile se acordă în funcție de rezultatele alegerilor sau de voința deținătorilor puterii; remarcă faptul că fiecare stat membru ar trebui să stabilească un set de criterii pentru numirea responsabililor sau a comisiilor mass-mediei de stat, în conformitate cu principiile independenței, integrității, experienței și profesionalismului; invită statele membre să stabilească garanții pentru a asigura independența consiliilor mass-mediei și a conducerii organismelor de reglementare față de influența politică a guvernului, față de majoritatea parlamentară sau față de orice alt grup din societate;

3.

subliniază faptul că pluralismul mediatic și independența jurnalistică și editorială constituie piloni ai libertății mass-mediei, asigurându-le diversificarea și accesul la diferiți factori sociali și politici și la opinii și puncte de vedere diferite (inclusiv ONG-uri, asociații de cetățeni, minorități etc.) și oferă un larg spectru de opinii;

4.

invită statele membre să se asigure că comunitățile culturale răspândite în mai multe guverne regionale sau state membre pot avea acces la mass-media în limba lor și că nicio decizie politică nu îi privează de acest acces;

5.

reamintește că, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, statele părți trebuie să garanteze pluralismul mediatic, în temeiul articolului 10 din Convenția europeană a drepturilor omului. subliniază că articolul 10 din convenția respectivă conține dispoziții similare cu cele ale articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care face parte din acquis-ul comunitar;

6.

insistă asupra faptului că Comisia Europeană ar trebui să se asigure că statele membre garantează pe propriul teritoriu o aplicare reală a Cartei drepturilor fundamentale, care se traduce prin pluralismul mediatic, egalitatea de acces la informații și respectarea independenței presei prin neutralitate;

7.

precizează că, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga, țările care doresc să adere la Uniunea Europeană trebuie să se conformeze acquis-ului comunitar, care include Carta drepturilor fundamentale, mai exact, articolul 11, care prevede respectarea libertății și a pluralismului mass-mediei; remarcă în schimb că, deși statele membre existente sunt, de asemenea, obligate să respecte Carta, nu există niciun mecanism care să garanteze acest lucru;

8.

subliniază rolul fundamental al unui sistem dual european realmente echilibrat, în care mass-media publică și privată își respectă rolul propriu și care este păstrat, așa cum solicită Parlamentul, Comisia și Consiliul Europei; ia act de faptul că într-o societate multimediatică, caracterizată de o creștere a numărului operatorilor cu orientare comercială pe piața globală, serviciile publice de mass-media sunt esențiale; reamintește importanța rolului serviciilor publice de mass-media, finanțate de către cetățeni, prin intermediul statului, pentru a le îndeplini nevoile, precum și îndatoririle lor instituționale de a oferi informații de un înalt nivel de calitate, precise și de încredere pentru un public de un spectru larg, care trebuie să fie independente de presiunile externe și de interesele private sau politice, oferind, în același timp, spațiu nișelor care ar putea să nu fie profitabile pentru mass-media privată; subliniază că mass-media din sectorul privat are îndatoriri similare în ceea ce privește informarea, îndeosebi informarea cu caracter instituțional și politic, cum ar fi cea din contextul alegerilor, al referendumurilor etc.; subliniază necesitatea garantării independenței profesionale a agențiilor naționale de știri și evitarea creării monopolurilor în domeniul știrilor;

9.

recunoaște că autoreglementarea permanentă și inițiativele nelegislative, atunci când sunt independente, imparțiale și transparente, au un rol important în garantarea libertății mass-mediei; solicită Comisiei să ia măsuri pentru a sprijini independența mass-mediei și a agențiilor sale de reglementare, față de stat (inclusiv la nivel european), cât și față de interesele puternic comerciale;

10.

reamintește rolul specific și distinctiv al serviciilor publice de mass-media, astfel cum prevede Protocolul de la Amsterdam privind sistemul public de radiodifuziune din statele membre;

11.

reamintește că protocolul 29 la tratate recunoaște că sistemul de radiodifuziune publică din statele membre este direct legat de nevoile democratice, sociale și culturale ale fiecărei societăți, precum și de necesitatea de a păstra pluralismul în mass-media; prin urmare, prevede că statele membre pot finanța serviciile publice de radiodifuziune doar dacă acest lucru este prevăzut pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public și dacă nu afectează condițiile comerciale și concurențiale din Uniune într-o măsură care să contravină intereselor comune;

12.

subliniază importanța unei finanțări adecvate, proporționale și stabile pentru mass-media publică, cu scopul de a garanta independența politică și economică a acesteia, astfel încât să-și poată îndeplini pe deplin misiunea – inclusiv rolul său social, educațional, cultural și democratic – de a se putea adapta la schimbările din lumea digitală și de a contribui la o societate favorabilă incluziunii, bazată pe cunoaștere și informare, în care accesul la mass-media reprezentativă, de înaltă calitate să fie deschis tuturor; își exprimă îngrijorarea cu privire la curentul actual înregistrat în unele state membre de a aplica tăieri bugetare sau de a reduce activitatea mass-mediei publice, fapt care îi diminuează capacitatea de a-și îndeplini misiunea; îndeamnă statele membre să contracareze această tendință și să asigure o finanțare stabilă, sustenabilă, adecvată și previzibilă a serviciilor publice de mass-media;

13.

subliniază necesitatea de a nu se abuza de măsurile de reglementare a accesului pe piață al radiodifuzorilor, prin intermediul acordării licențelor de emisie și al procedurilor de autorizare, de normele referitoare la protecția securității de stat, naționale sau militare, la ordinea publică și de normele referitoare la protecția moralei publice și a copilului, cu scopul de a impune un control și o cenzură cu caracter politic sau partizan asupra mass-mediei sau de a obstrucționa dreptul fundamental al cetățenilor de a fi informați în legătură cu problemele de interes și importanță publică; subliniază faptul că trebuie asigurat un echilibru corespunzător în această privință; avertizează cu privire la faptul că mass-media nu trebuie să fie amenințată de influența anumitor grupuri de interese sau lobby-uri, a unor actori economici sau grupuri religioase;

14.

invită Comisia și statele membre să aplice normele privind concurența și mass-media, să asigure concurența, astfel încât să elimine și să evite pozițiile dominante, posibil prin stabilirea unor praguri mai joase de competiție în industria mass-mediei în comparație cu alte piețe, să garanteze accesul pe piață al noilor operatori, să intervină în cazurile în care mass-media este excesiv de concentrată și acolo unde pluralismul, independența și libertatea mass-mediei sunt în pericol, pentru a se asigura că toți cetățenii UE au acces la mass-media liberă și diversificată în toate statele membre și să recomande îmbunătățiri, dacă este necesar; subliniază că existența unor grupuri de presă deținute de întreprinderi care pot acorda contracte de achiziții publice reprezintă o amenințare la adresa independenței mass-mediei; invită Comisia să evalueze modul în care normele actuale în materie de concurență se raportează la concentrarea tot mai mare a mass-mediei comerciale din statele membre; invită Comisia să propună măsuri concrete pentru a garanta pluralismul mediatic și să împiedice concentrarea excesivă a mass-mediei;

15.

subliniază că trebuie acordată atenție nivelului de concentrare din proprietatea mass-mediei din statele membre, subliniind totodată că noțiunea de pluralism mediatic nu se poate limita la acest aspect, ci cuprinde o serie largă de aspecte, precum interzicerea cenzurii, protecția surselor și a informatorilor, aspecte legate de presiunile venite din partea actorilor politici și a forțelor pieței, de transparență, de condițiile de muncă ale jurnaliștilor, de autoritățile de control asupra mass-mediei, de diversitatea culturală, de dezvoltarea de tehnologii noi, de accesul nelimitat la informații și la comunicare, de accesul necenzurat la internet și de decalajul digital; consideră că proprietatea și managementul mass-mediei ar trebui să fie transparente și să nu fie concentrate; subliniază că o concentrare a proprietății pune în pericol pluralismul și diversitatea culturală și conduce la uniformitatea conținutului mediatic;

16.

solicită adoptarea unor norme destinate să asigure o abordare și o soluționare adecvate a conflictelor de interese, precum cele rezultate ca urmare a amalgamării oficiului politic și a controlului asupra instituțiilor mass-media și în special ca beneficiarii proprietari de conglomerate de media să fie întotdeauna publici pentru a evita conflictele de interes; solicită punerea în aplicare efectivă a unor norme clare care să asigure proceduri transparente și echitabile pentru finanțarea mass-mediei și alocarea publicității de stat și alocarea sponsorizărilor, astfel încât să garanteze că acestea nu provoacă interferențe cu libertatea de informare și exprimare, pluralismul și linia editorială a mass-mediei și invită Comisia să monitorizeze aceste aspecte;

17.

subliniază că, în pofida utilizării politicii privind concurența prin Regulamentul UE privind concentrările și, în special, articolul 21 (18) al acestuia, a existat o preocupare potrivit căreia aceste instrumente nu controlează în mod adecvat concentrarea mass-mediei, din cauza problemelor de delimitare a pieței, atunci când, în unele cazuri, marile concentrări transversale din mass-media sunt insuficiente pentru pragurile cifrelor de afaceri stipulate în politica UE privind concurența;

18.

subliniază că puterea pieței în industria mass-mediei nu provine numai din puterea de stabilire a prețurilor de monopol, ci și din influența politică care conduce la reglementare părtinitoare, pozițiile dominante fiind astfel mai dificil de demontat o dată ce au fost stabilite; solicită ca pragurile de concurență să fie stabilite la un nivel mai jos în industria mass-mediei decât pe alte piețe;

19.

reamintește Comisiei că, în mai multe rânduri, în trecut, a fost solicitată posibilitatea de a introduce un cadru juridic pentru a preveni o concentrare a proprietății și abuzul de poziții dominante; solicită Comisiei să propună măsuri concrete pentru a apăra pluralismul mediatic, inclusiv un cadru legislativ privind normele referitoare la proprietatea mass-mediei, de introducere a unor standarde minime pentru statele membre;

20.

subliniază importanța asigurării independenței jurnaliștilor, atât în fața presiunilor interne exercitate de editori sau proprietari, cât și în exterior, față de grupurile de interese politice sau economice sau de alt tip și evidențiază importanța aplicării unor carte editoriale sau coduri de conduită cu privire la independența editorială, deoarece acestea împiedică proprietarii, guvernele sau părțile interesate din exterior să influențeze conținutul informațional; subliniază importanța exercitării dreptului la libertatea de exprimare fără niciun fel de discriminare și pe baza egalității și a egalității de tratament; subliniază caracterul fundamental al dreptului de acces la documente și informații publice pentru jurnaliști și cetățeni și invită statele membre să stabilească un cadru juridic solid și cuprinzător în ceea ce privește libertatea informațiilor guvernamentale și accesul la documentele de interes public; face apel la statele membre să furnizeze garanții juridice în ceea ce privește protecția totală a principiului confidențialității surselor și solicită aplicarea strictă a jurisprudenței în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în ceea ce privește denunțarea abuzurilor;

21.

solicită protejarea jurnaliștilor împotriva presiunilor, intimidării, hărțuirii, amenințărilor și a violenței, reamintind că jurnaliștii de investigație sunt supuși deseori unor amenințări, atacuri fizice și chiar tentative de atac asupra viața lor, ca urmare a activităților lor; subliniază importanța asigurării justiției și a combaterii impunității pentru astfel de acte, subliniind, de asemenea, efectul lor de descurajare asupra libertății de exprimare, care conduce la autocenzură în rândul mass-mediei; subliniază că jurnalismul de investigație contribuie la monitorizarea democrației și a bunei guvernanțe, precum și la dezvăluirea neregulilor și a infracțiunilor, ajutând astfel autoritățile de urmărire penală; îndeamnă statele membre și UE să sprijine și să promoveze jurnalismul de investigație și să promoveze jurnalismul etic în mass-media, prin elaborarea unor standarde profesionale și prin introducerea unor căi de atac adecvate, mai ales prin formare profesională și coduri de conduită, stabilite de asociațiile și sindicatele din mass-media;

22.

invită statele membre să adopte o legislație cu privire la prevenirea infiltrării redacțiilor de știri prin intermediul unor agenți de informații, dat fiind faptul că aceste practici pun în mare pericol libertatea de exprimare, având în vedere că acestea permit supravegherea redacțiilor de știri, generează un climat de neîncredere, împiedică colectarea de informații, amenință confidențialitatea surselor și, în cele din urmă, încearcă să informeze eronat și să manipuleze publicul, precum și să discrediteze credibilitatea mass-mediei;

23.

subliniază că tot mai mulți jurnaliști sunt angajați în condiții precare, fiind privați de garanțiile sociale comune de pe piața obișnuită a locurilor de muncă și solicită o îmbunătățire a condițiilor de muncă a profesioniștilor din mass-media; subliniază că statele membre trebuie să asigure că jurnaliștii beneficiază de condiții de muncă ce îndeplinesc dispozițiile Cartei sociale europene; subliniază importanța contractelor colective de muncă pentru jurnaliști și a reprezentanței sindicale a jurnaliștilor, care trebuie facilitate tuturor angajaților, chiar dacă sunt membri ai unui grup de mici dimensiuni, lucrează în întreprinderi mici sau au forme de contract nestandardizate, precum contracte de muncă temporară sau intermediară, dat fiind faptul că securitatea angajării le permite să se exprime și să acționeze împreună și să își susțină cu mai multă ușurință și mai eficient standardele profesionale;

24.

subliniază necesitatea promovării unui jurnalism etic în mass-media; solicită Comisiei Europene să propună un instrument (de exemplu, prin intermediul unei recomandări, precum Recomandarea din 20 decembrie 2006 privind protecția minorilor și a demnității umane și privind dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene a serviciilor de informații online și audiovizuale), pentru a asigura că statele membre invită sectorul mass-mediei să elaboreze standarde profesionale și coduri etice care să includă obligația de a indica o diferență între fapte și opinii în raportare, nevoia de acuratețe, imparțialitate și obiectivitate, respectul față de viața privată a oamenilor, îndatorirea de a corecta informația greșită și dreptul la replică; acest cadru ar trebui să prevadă stabilirea de către sectorul mass-mediei a unei autorități de reglementare a mass-mediei – care operează independent de ingerința politică sau de altă ingerință externă – care poate trata plângerile cu privire la presă pe baza unor standarde profesionale și coduri etice, precum și care are autoritatea de a impune sancțiuni corespunzătoare;

25.

invită statele membre în care defăimarea este o infracțiune să o scoată de sub incidența legii penale cât mai curând posibil; regretă că jurnaliștii și mass-media din numeroase state membre sunt supuși presiunilor, violenței și hărțuirii, inclusiv în timp ce prezintă demonstrațiile și evenimentele publice, generând preocupări în rândul organizațiilor europene și internaționale, precum și în mediul academic și în societatea civilă. subliniază importanța angajării într-un dialog cu autoritățile pentru a se asigura că libertatea și independența mass-mediei nu sunt puse în pericol, că vocile critice nu sunt cenzurate și că personalul responsabil cu aplicarea legii respectă rolul jucat de mass-media și se asigură că acestea pot prezenta rapoarte liber și în siguranță;

26.

subliniază importanța stabilirii unor organisme de autoreglementare a mass-mediei, precum comisii și reprezentanți pentru soluționarea reclamațiilor și susține eforturile practice, ascendente, inițiate de jurnaliștii europeni de a-și apăra drepturile fundamentale, prin instituirea unui centru de asistență socială pentru a documenta presupusele încălcări ale acelor drepturi, în special a libertății de exprimare (în conformitate cu proiectul-pilot care a fost adoptat în plen ca parte a poziției Parlamentului cu privire la bugetul pentru 2013, la 23 octombrie 2012);

27.

subliniază necesitatea unor norme specifice cu privire la informațiile politice din întreg sectorul audiovizualului, pentru a se garanta un acces echitabil la diverșii concurenți politici și la diversele opinii și puncte de vedere, în special cu ocazia alegerilor și a referendumurilor, astfel încât să cetățenii să își poată forma propriile opinii fără a fi supuși unei influențe excesive din partea unei puteri dominante formatoare de opinie; subliniază că aceste norme trebuie să fie puse în aplicare în mod corespunzător de organismele de reglementare;

28.

subliniază că dreptul fundamental la libertatea de exprimare și la libertatea mass-mediei nu numai că este rezervat pentru mass-media, ci și acoperă mass-media socială și alte forme de mass-media nouă; subliniază importanța asigurării libertății de exprimare și de informare pe Internet, în special prin garantarea unui Internet neutru, și, în consecință, invită UE și statele membre să se asigure că aceste drepturi și libertăți sunt respectate pe deplin pe Internet, în legătură cu accesul nerestricționat la informații, precum și furnizarea și circulația acestora; avertizează cu privire la orice încercări ale autorităților de a solicita înscriere sau autorizare sau de a restrânge conținutul pe care îl consideră dăunător; recunoaște că furnizarea de servicii de internet de către serviciile publice de mass-media contribuie la misiunea lor de a se asigura că cetățenii au acces la informații și își pot forma opinii dintr-o varietate de surse;

29.

subliniază importanța tot mai mare a agregatorilor de știri, a motoarelor de căutare și a altor intermediari în difuzarea și accesul la informații și la un conținut de știri pe Internet; invită Comisia să includă acești operatori de internet în cadrul de reglementare al UE la revizuirea Directivei serviciilor mass-media audiovizuale, în vederea abordării problemelor de discriminare a conținutului și de denaturare a selecției surselor;

30.

încurajează statele membre și Comisia, în cadrul politicii sale de promovare a competenței mediatice, să acorde suficientă atenție importanței educației mediatice, de a oferi cetățenilor aptitudini de interpretare critică și de selecție a volumului tot mai mare de informații;

31.

solicită Comisiei să verifice dacă statele membre își alocă licența de radiodifuziune pe baza unor criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale;

32.

subliniază importanța și urgența unei monitorizări anuale a libertății și a pluralismului mass-mediei în toate statele membre și a unei raportări anuale cu privire la acest subiect, pe baza standardelor detaliate elaborate de Consiliul Europei și de OSCE și a abordării analitice bazate pe riscuri și a indicatorilor elaborați în cadrul studiului independent întocmit pentru Comisie, în colaborare cu ONG-urile, părțile interesate și experții, inclusiv prin monitorizarea și supravegherea dezvoltării legislației privind mass-media și a modificărilor aduse acesteia și impactul tuturor legilor adoptate de statele membre care afectează libertatea presei, în special în legătură cu amestecul guvernului, precum și bunele practici privind definirea unor standarde de servicii publice, atât pentru canalele publice și private; subliniază importanța cunoașterii de către publicul larg a acestor standarde europene comune; consideră că obligația de a îndeplini această sarcină și de a publica un raport anual cu rezultatele monitorizării îi revine Comisiei, Agenției pentru Drepturi Fundamentale și/sau Centrului pentru Pluralismul și Libertatea Mass-mediei din cadrul IUE; consideră că Comisia ar trebui să prezinte raportul respectiv Parlamentului European și Consiliului și să facă propuneri pentru orice măsură rezultată în urma concluziilor sale;

33.

consideră că UE deține competențe pentru a lua măsuri legislative în vederea garantării, protejării și promovării libertății de exprimare și de informare, a libertății și a pluralismului mass-mediei, cel puțin atât cât au legătură cu protecția minorilor și a demnității umane, diversitatea culturală, accesul cetățenilor la informații cu privire la acoperirea evenimentelor importante, promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, protecția consumatorilor în legătură cu comunicările comerciale, dreptul la replică, reprezentând interese generale acoperite de DSMAV; în același timp, consideră că orice reglementare ar trebui realizată pe baza unei analize detaliate și atente a situației din UE și din statele membre a problemelor de soluționat și a mijloacelor optime de abordare a acestora; consideră că inițiativele nelegislative, precum monitorizarea, autoreglementarea, codurile de conduită, precum și activarea articolului 7 din TUE, atunci când este cazul, trebuie urmărite, astfel cum a solicitat majoritatea părților interesate, ținând cont că cele mai evidente amenințări asupra libertății mass-mediei din unele state membre provin din legislația nou adoptată;

34.

invită din nou Comisia să revizuiască și să modifice Directiva serviciilor media audiovizuale (DSMAV) și să extindă sfera sa de aplicare la standardele minime în această privință, protejarea și promovarea dreptului fundamental la libertatea de exprimare și de informare, libertatea și pluralismul mass-mediei și să asigure punerea în aplicare pe deplin a Cartei drepturilor fundamentale, a jurisprudenței CEDO și a jurisprudenței conexe privind obligațiile pozitive din domeniul media, dat fiind faptul că obiectivul directivei este acela de a crea o zonă fără frontiere interne pentru serviciile media audiovizuale, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a obiectivelor de interes general, cum ar fi crearea unui cadru legislativ și administrativ corespunzător pentru a garanta un pluralism eficient” (19); în consecință, invită Comisia să revizuiască și să modifice DSMAV pentru a asigura – la fel ca în cazul și pe baza modelului autorităților de reglementare în cadrul comunicațiilor electronice – că acestea sunt independente, imparțiale și transparente în ceea ce privește procesele lor decizionale, exercitarea atribuțiilor și procesul de monitorizare, finanțat în mod eficient pentru a-și realiza activitățile și că dispun de competențe de sancționare adecvate, astfel încât să poată asigura punerea în aplicare a deciziilor lor;;

35.

invită Comisia să includă în evaluarea și revizia DSAMV și dispoziții privind transparența proprietății mass-mediei, concentrarea mass-mediei, norme privind conflictele de interese pentru prevenirea unei influențe necorespunzătoare din partea puterilor politice și economice asupra mass-mediei și independența organismelor de supraveghere a mass-mediei; solicită Comisiei să lanseze comunicarea care pune în aplicare indicatorii instrumentului de monitorizare a pluralismului mediatic (MSM) pentru evaluarea pluralismului mediatic pe teritoriul UE, dezvoltat deja în studiul independent „Indicatorii pentru pluralismul mediatic în statele membre – către o abordare bazată pe risc și pe baza unei abordări în trei etape”, din ianuarie 2007; aceasta ar trebui urmată de o consultare publică largă cu toții actorii implicați, printre altele pe baza cursului dat raportului Grupului la nivel înalt privind libertatea mass-mediei, îndeosebi prin elaborarea unei propuneri pentru un set de orientări ale UE privind libertatea și pluralismul mass-mediei;

36.

solicită statelor membre să realizeze de urgență reforme pentru a îndeplini aceste obiective; invită Comisia să stabilească în mod clar domeniul de competență al autorităților de reglementare, în special în termeni de reglementare și de monitorizare și să monitorizeze conformitatea lor cu cerințele de necesitate și proporționalitate când impun sancțiuni; reamintește importanța adaptării sferei de aplicare a regulamentului la caracterul specific al mijlocului de informare în masă;

37.

solicită autorităților naționale de reglementare să coopereze și să se coordoneze la nivel european în ceea ce privește mass-media, de exemplu, prin stabilirea unei Asociații europene a autorităților de reglementare pentru servicii media audiovizuale și să armonizeze statutul autorităților naționale de reglementare, prevăzute la articolele 29 și 30 din DSMAV, asigurându-se că acestea sunt independente, imparțiale și transparente, atât în cadrul procesului decizional, cât și în exercitarea competenței lor, precum și în procesul de monitorizare și să le faciliteze competențe corespunzătoare de sancționare pentru a se asigura că deciziile lor sunt puse în aplicare;

38.

solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să ia măsuri corespunzătoare, în timp util, proporționale și progresive, în cazul în care apar motive de îngrijorare cu privire la libertatea de exprimare și de informare și la libertatea și pluralismul mass-mediei în UE și în statele membre;

39.

consideră că, în cazul unor aderări ulterioare la UE, ar trebui să se pună și mai mult accentul pe protecția libertăților și pe libertatea de exprimare, deoarece acestea sunt cunoscute în general ca fiind elemente ale drepturilor omului și ale condiționalității democrației criteriilor de la Copenhaga; solicită Comisiei să monitorizeze în continuare performanța și progresul țărilor candidate la UE în vederea protejării libertăților mass-mediei;

40.

solicită Comisiei să se asigure că criteriile bazate pe pluralismul și proprietatea mass-mediei sunt incluse în fiecare evaluare a impactului, realizată pentru noi inițiative privind propuneri legislative;

41.

își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de transparență în materie de proprietate a mass-mediei în Europa și, în consecință, invită Comisia și statele membre să ia inițiative pentru a asigura transparența în materie de proprietate și de gestionare a mass-mediei, în special solicitând serviciilor de radiodifuziune, presei tipărite și altor servicii similare să depună la autoritățile naționale pentru mass-media, la registrele de societății și publicului informații suficiente, precise și actualizate privind proprietatea, pentru a permite identificarea beneficiarilor, a proprietarilor și a coproprietarilor finali ai instituțiilor de presă, CV-urilor și finanțarea lor, de exemplu, prin dezvoltarea ulterioară a bazei de date Mavise într-un registru european unic, pentru a identifica concentrarea excesivă a mass-mediei, a împiedica organizațiile de mass-media să-și ascundă interesele speciale și pentru a permite cetățenilor să verifice care sunt interesele din spatele mass-mediei; solicită Comisiei și statelor membre să verifice și să monitorizeze dacă fonduri publice acordate de statele membre mass-mediei publice sunt utilizate în mod transparent și în strictă conformitate cu Protocolul nr. 29 din tratate; consideră că transparența proprietății este o componentă esențială a pluralismului mediatic; invită Comisia să monitorizeze și să sprijine progresul în promovarea unui schimb mai mare de informații privind proprietatea mass-mediei;

42.

subliniază că libertatea mass-mediei ar trebui să includă și libertatea accesului la mass-media, prin asigurarea unei furnizări eficiente și a unui acces la banda largă de internet pentru toți cetățenii europeni, într-un termen-limită și la costuri rezonabile, prin dezvoltarea ulterioară de tehnologii fără fir, inclusiv conectivitate la internet prin satelit;

43.

subliniază faptul că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritățile au obligația pozitivă, în temeiul articolului 10 din CEDO, de a proteja libertatea de exprimare ca fiind una dintre premisele unei democrații funcționale, ca „exercitarea reală a anumitor libertăți nu depinde doar de obligația statului de a nu interveni, ci poate solicita măsuri de protecție pozitive”;

44.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Agenției Europene pentru Drepturile Fundamentale, OSCE, Comitetului de Miniștri și Adunării Parlamentare ale Consiliului Europei, Comisiei de la Veneția și Comisarului pentru drepturile omului.

12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/43

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2010 intitulată „Carte verde – Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure” (COM(2010)0365) și rezoluția sa din 16 februarie 2011 referitoare la aceasta (1),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 februarie 2012 intitulată „Carte albă – O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile” (COM(2012)0055),

—

având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei din 16 februarie 2012 intitulată „Carte albă – O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile” (2),

—

având în vedere raportul comun pregătit de Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune din cadrul Comisiei Europene și de Comitetul pentru protecție socială intitulat „Viabilitatea pensiilor în Uniunea Europeană 2010-2050” (raportul din 2012 privind viabilitatea),

—

având în vedere raportul comun pregătit de Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare din cadrul Comisiei Europene și de Comitetul pentru politică economică intitulat „Raportul din 2012 privind îmbătrânirea: proiecții economice și bugetare pentru statele membre ale UE 27 (2010-2060)” (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2011 intitulată „Analiza anuală a creșterii pe 2012” (COM(2011)0815) și rezoluția sa din 15 februarie 2012 referitoare la aceasta (4),

—

având în vedere Decizia 2010/707/UE din 21 octombrie 2010 a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană (6),

—

având în vedere proiectul de declarație a Consiliului privind Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații (2012): calea de urmat (SOC 992/SAN 322), din 7 decembrie 2012,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorului, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A7-0137/2013),

A.

întrucât opiniile Parlamentului referitoare la Cartea verde din 2010 a Comisiei intitulată „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure” au fost exprimate în rezoluția sa din 16 februarie 2011;

B.

întrucât cea mai gravă criză financiară și economică din ultimele decenii s-a transformat într-o criză socială și a datoriilor suverane care a afectat grav veniturile de pensii a milioane de cetățeni ai UE; întrucât această criză a indicat faptul că toate economiile europene se află într-o relație de interdependență și că țările nu mai sunt în măsură să garanteze caracterul adecvat, sigur și durabil al propriilor sisteme de protecție socială;

C.

întrucât pensia reprezintă principala sursă de venit a persoanelor în vârstă din UE, ea trebuind să le asigure acestora un nivel de viață decent și independența financiară; întrucât, totuși, aproximativ 22 % din femeile cu vârste peste 75 de ani trăiesc sub pragul de sărăcie din Uniunea Europeană, fiind supuse riscului de excluziune socială și întrucât femeile reprezintă majoritatea populației de peste 75 ani;

D.

întrucât primul val din așa-numita „baby boom generation” a atins vârsta de pensionare, problema demografică încetând astfel să mai fie un scenariu viitor și devenind o realitate prezentă, iar întrucât numărul de persoane cu vârsta de peste 60 de ani va crește cu peste 2 milioane pe an;

E.

întrucât chiar și în afara crizei economice, tendințele demografice și de productivitate pe termen lung indică un scenariu economic de creștere scăzută pentru majoritatea statelor membre ale UE, cu un ritm de creștere semnificativ mai scăzut decât cele din deceniile anterioare;

F.

întrucât Consiliul European din martie 2001 a aprobat deja Strategia tridimensională de la Stockholm care are drept scop: reducerea rapidă a datoriei publice, creșterea ratelor ocupării forței de muncă și a nivelurilor productivității și reformarea sistemelor de pensii, de sănătate pe termen lung;

G.

întrucât influență negativă a crizei economice și financiare din Europa asupra salariilor și a ocupării forței de muncă va amplifica riscul viitor de sărăcie la vârsta a treia;

H.

întrucât creșterea șomajului și rezultatele financiare dezamăgitoare de pe piețele financiare au afectat atât sistemele de pensii prin repartiție, cât și sistemele de pensii finanțate;

I.

salută Comitetul Economic și Social European recomandă stabilirea unor niveluri minime ale pensiilor în scopul asigurării unor venituri din pensii care să depășească pragul sărăciei;

J.

întrucât sistemele de pensionare sunt un element-cheie al modelelor sociale europene, al căror obiectiv fundamental și nenegociabil este asigurarea unui standard de viață decent pentru persoanele în vârstă; întrucât asigurarea pensiilor rămâne o competență a statelor membre;

K.

întrucât sustenabilitatea politicii în domeniul pensiilor depășește considerentele fiscale; întrucât ponderea economiilor private, ratele de ocupare a forței de muncă și evoluțiile demografice prevăzute joacă, de asemenea, un rol semnificativ în asigurarea sustenabilității;

L.

întrucât, în dezbaterea europeană actuală, sistemele de pensii sunt prea frecvent considerate mai degrabă o povară asupra finanțelor publice, și nu un instrument esențial pentru combaterea sărăciei în rândul persoanelor în vârstă, care să permită o redistribuire pe întreaga durata de viață a persoanelor, dar și la nivelul societății;

M.

întrucât pensionarii reprezintă un grup de consumatori extrem de important, iar variațiile la nivelul comportamentului de consumator al acestora produce efecte grave asupra economiei reale;

N.

întrucât în numeroase state membre ale UE rata fertilității rămâne scăzută, conducând la o scădere a numărului persoanelor de vârstă activă în viitor;

O.

întrucât, conform OCDE, mobilitatea între statele membre este redusă și numai 3 % din resortisanții Uniunii de vârstă activă își au rezidența într-un alt stat UE decât cel de origine (7);

P.

întrucât studiul „Femeile care trăiesc singure – actualizare” (8), cerut de Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen din Parlament, prezintă riscurile implicite ale unora dintre sistemele de pensii existente asupra agravării dezechilibrelor de gen, în special pentru femeile care trăiesc singure;

Q.

întrucât Documentul de lucru nr. 116 al OCDE în domeniile social, ocuparea forței de muncă și migrație, intitulat „Gătit, îngrijit și voluntariat: munca neplătită în lume” (9) subliniază importanța muncii neremunerate, care nu este încă recunoscută în sistemele naționale de pensii;

R.

întrucât în UE, rata de ocupare a persoanelor cu vârste între 55 și 64 de ani este de doar 47,4 %, iar pentru femei de numai 40,2 %; întrucât, în unele țări din UE, doar 2 % din totalul locurilor de muncă vacante sunt ocupate de persoane de peste 55 de ani; întrucât aceste rate scăzute de ocupare conduc la un decalaj de pensii între bărbați și femei în interiorul aceleiași generații, precum și la un decalaj între generații, care produce diferențe substanțiale între generații sub aspectul resurselor financiare;

S.

întrucât sistemele de pensii din statele membre diferă în mod semnificativ, de exemplu în ceea ce privește nivelul finanțării, al implicării guvernului, structura guvernanței, tipul de beneficii, eficiența din punctul de vedere al costurilor, gradul de colectivitate și solidaritate, o tipologie comună a UE nefiind, prin urmare, disponibilă,

1.

observă că asupra bugetelor naționale se exercită o presiune mare și că reducerea prestațiilor de pensii în multe state membre este o urmare a escaladării grave a crizei financiare și economice; deplânge reducerile drastice din statele membre afectate cel mai mult de criză, în urma cărora mulți pensionari au ajuns în sărăcie sau riscă să ajungă în sărăcie;

2.

subliniază necesitatea ca UE și statele membre să evalueze durabilitatea actuală și viitoare a sistemelor de pensii și să identifice cele mai bune practici și strategii de politică care pot conduce la modalitatea cea mai sigură și rentabilă de asigurare a pensiilor în cadrul statelor membre;

3.

subliniază probabilitatea unui scenariu de creștere economică scăzută pe termen lung, în care majoritatea statelor membre vor fi nevoite să își consolideze bugetele și să își reformeze economiile în condiții de austeritate, necesitând o gestionare riguroasă a finanțelor publice; subscrie la opinia exprimată în Cartea albă a Comisiei, potrivit căreia va fi necesară constituirea de pensii ocupaționale complementare finanțate, pe lângă prioritatea privind salvgardarea pensiilor publice universale, care garantează cel puțin un standard de viață decent pentru toate persoanele în vârstă;

4.

subliniază că sistemele publice de pensii ce țin de primul pilon rămân sursa de venit cea mai importantă a pensionarilor; regretă faptul că în Cartea albă a Comisiei nu se abordează în mod corespunzător importanța sistemelor de pensii universale care cel puțin să pună la adăpost de sărăcie, din cadrul primului pilon; invită statele membre, conform obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă și combaterea sărăciei, să elaboreze în continuare strategii pentru o piață a muncii mai active și mai favorabile incluziunii în vederea diminuării raportului dependenței economice dintre persoanele inactive și persoanele încadrate în muncă; îndeamnă partenerii sociali și statele membre să coreleze aceste reforme cu îmbunătățirea constantă a condițiilor de muncă și cu punerea în aplicare a unor programe de formare pe parcursul vieții, care să permită o activitate profesională mai solidă și mai îndelungată până la vârsta legală de pensionare, crescând astfel numărul celor care plătesc prime de pensii, de asemenea pentru a evita creșterea cheltuielilor publice cu pensiile care pun în pericol finanțele publice sustenabile; invită statele membre să implementeze reforme ale sistemelor lor din primul pilon în așa fel încât să se țină cont și de numărul de ani de contribuții;

5.

solicită statelor membre să evalueze în mod amănunțit necesitatea de a implementa reforme în privința sistemelor aferente primului pilon, luând în considerare schimbările înregistrate de speranța de viață și schimbările raportului dintre pensionari, șomeri și persoanele active economic, pentru a garanta un standard de viață decent și independență economică pentru persoanele în vârstă, în special cele care aparțin unor grupuri vulnerabile;

6.

remarcă faptul că criza financiară și economică și provocările pe care le presupune îmbătrânirea populației au relevat vulnerabilitatea sistemelor de pensii finanțate și a celor prin repartiție; recomandă o abordare vizând sisteme de pensii cu piloni multipli, constând dintr-o combinație formată din:

subliniază că primul pilon singur, sau în combinație cu pensia aferentă celui de-al doilea pilon (în funcție de aranjamentele instituționale sau legislația de la nivel național) ar trebui să instituie un venit de înlocuire decent, bazat pe salariile anterioare ale lucrătorului, ce urmează a fi completat, dacă este posibil, cu:

invită statele membre să aibă în vedere introducerea sau menținerea unor astfel de sisteme sustenabile financiar și social sau a unora comparabile în cazurile în care acestea încă nu există; invită Comisia să se asigure că orice reglementare existentă sau viitoare în domeniul pensiilor conduce la aceste sisteme și le respectă pe deplin;

7.

recunoaște potențialul instituțiilor de pensii ocupaționale și individuale ca investitori substanțiali și fiabili pe termen lung în economia UE; subliniază contribuția lor așteptată la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind realizarea unei creșteri economice durabile, a unor locuri de muncă mai multe și mai bune și a unor societăți favorabile incluziunii din punct de vedere social; salută, în acest sens, viitoarea inițiativă a Comisiei de a lansa o Carte verde privind investițiile pe termen lung; îndeamnă Comisia să nu pună în pericol potențialul de investiții al fondurilor de pensii și să respecte diferitele caracteristici ale acestora și ale altor instituții de pensii atunci când introduce sau modifică legislația UE, în special atunci când va revizui Directiva privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale;

8.

invită Comisia să evalueze efectele cumulative ale legislației în materie de piețe financiare – de exemplu, Regulamentul privind infrastructura pieței europene (EMIR), Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) și Directiva revizuită privind cerințele de capital (CRD IV) – asupra fondurilor de pensii din cel de-al doilea pilon și capacității acestora de a investi în economia reală și să raporteze cu privire la aceste aspecte în Cartea verde viitoare privind investițiile pe termen lung;

9.

reamintește că, în contextul Strategiei de la Lisabona 2000-2010, pe parcursul unui deceniu, Comisia și statele membre au purtat discuții exhaustive referitoare la reformele structurale privind politica macroeconomică, microeconomică și de ocupare a forței de muncă, care au avut drept rezultat formularea unor recomandări întemeiate pe tratate și specifice fiecărui stat membru, multe dintre acestea făcând în mod direct sau indirect referire la protecția unor pensii adecvate și durabile; regretă nepunerea în aplicare a acestor recomandări, care ar fi putut atenua impactul crizei într-o mare măsură;

10.

salută publicațiile cuprinzătoare și de înaltă calitate precum „Raportul din 2012 privind îmbătrânirea” (10) și „Raportul privind viabilitatea” (11), din 2012, care analizează caracterul adecvat pe termen lung și sustenabilitatea sistemelor de pensii din toate statele membre; regretă faptul că sustenabilitatea și caracterul adecvat al pensiilor fac obiectul unor rapoarte separate cu un puternic caracter tehnic; solicită Comisiei și Consiliului să publice imediat un rezumat integrat, concis și în termeni simpli, care să permită cetățenilor să evalueze provocările cu care se confruntă sistemul lor național de pensii într-o comparație la nivelul UE;

11.

subliniază importanța utilizării unei metodologii uniforme pentru a calcula viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice și partea de obligații legate de pensii;

12.

este de părere că pentru a se ajunge la o soluție efectivă la problema pensiilor, ținându-se seama de necesitatea de a crește, în toate statele membre, numărul anilor de contribuții și de a îmbunătăți condițiile de muncă și de a promova într-o măsură mai mare învățarea pe tot parcursul vieții astfel încât să le permită oamenilor să lucreze cel puțin până la vârsta legală a pensionării, și dincolo de aceasta dacă doresc acest lucru, este de importanță crucială să existe un consens între guverne și angajatori și sindicate;

13.

propune ca reprezentanții tuturor grupurilor de vârstă, inclusiv tinerii și bătrânii, care simt în cel mai mare grad impactul reformelor, să fie consultați în mod adecvat cu privire la orice reformă a sistemelor de pensii, pentru a garanta rezultate echilibrate și echitabile și a menține maximum de consens între generații;

14.

salută direcția principală a Cărții albe, care propune să se pună accent pe obținerea unui echilibru între durata vieții profesionale și durata pensionării, realizarea de economii pentru pensii ocupaționale complementare și private și perfecționarea instrumentelor UE de monitorizare a pensiilor, subliniind, în același timp, importanța îmbunătățirii informării cu privire la pensii;

15.

subliniază faptul că punerea în aplicare a reformelor structurale menite să crească rata de ocupare a forței de muncă și să permită cetățenilor să atingă vârsta legală de pensionare, reducând, astfel, gradul de dependență economică înseamnă a genera venituri fiscale și prime de pensii și de asigurări sociale, necesare pentru consolidarea bugetelor statelor membre și pentru finanțarea unor sisteme de pensii adecvate, sigure și durabile; subliniază că aceste reforme trebuie efectuate într-un mod transparent, pentru a le permite oamenilor să anticipeze efectele pe care aceste reforme le pot produce; atrage atenția asupra riscului ca șomajul și salariile scăzute, munca cu fracțiune de normă și alte forme muncă atipice să conducă la drepturi la pensie parțiale și să încurajeze sărăcia la bătrânețe;

16.

invită statele membre: să adopte politici cuprinzătoare și active în domeniul pieței forței de muncă; să adopte măsurile necesare pentru a combate munca nedeclarată și neplata impozitelor și a primelor, de asemenea în vederea salvgardării unei concurențe echitabile; să rezerve fonduri pentru a combate creșterea cheltuielilor publice ale populației în curs de pensionare; și să promoveze buna ocupare a forței de muncă, între altele prin oferirea de consiliere și sprijin cuprinzător persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și prin integrarea în special a grupurilor deosebit de vulnerabile pe piața muncii;

17.

observă ultima mențiune a Comisiei Europene din analiza anuală a creșterii pentru 2013 privind necesitatea reformelor în sistemele de pensii; atrage în același timp atenția asupra faptului că alinierea vârstei reale de pensionare cu cea legală ar trebui să fie o prioritate în multe state membre;

18.

salută angajamentele asumate de statele membre de a asigura sisteme de pensionare adecvate și fiabile în contextul recomandărilor de țară adoptate de Consiliu în 2012 în cadrul semestrului european;

19.

observă că peste 17 % din populația Uniunii Europene are în prezent 65 sau peste 65 de ani și că, potrivit estimărilor Eurostat, această cifră va ajunge la 30 % până în 2060;

20.

subliniază accelerarea presiunii exercitate de evoluțiile demografice asupra bugetelor naționale și a sistemelor de pensii naționale odată cu pensionarea primului val din „generația baby boom”; ia act de progresele și nivelurile de ambiție inegale dintre statele membre în formularea și punerea în aplicare a reformelor structurale menite să conducă la creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă, la eliminarea treptată sistemelor de pensionare anticipată și în evaluarea, la nivelul statelor membre și împreună cu partenerii sociali, a nevoii de a stabili un echilibru sustenabil între vârsta legală și efectivă de pensionare și creșterea speranței de viață; subliniază faptul că statele membre care nu reușesc să realizeze acum reforme treptate ar putea să se afle mai târziu în situația de a trebui să pună în aplicare reforme-șoc cu consecințe sociale semnificative;

21.

reiterează apelul pentru stabilirea unei strânse corelații între prestațiile de pensii și anii lucrați și primele plătite („echitate actuarială”), pentru a se asigura că munca mai multă și pe o perioadă mai îndelungată rentează pentru lucrători prin aceea că aceștia beneficiază de o pensie mai bună, ținând cont în mod adecvat de perioadele de absență de pe piața muncii consacrate îngrijirii persoanelor dependente; recomandă ca statele membre, în consultare cu partenerii relevanți, să interzică pensionarea obligatorie la atingerea vârstei legale de pensionare, astfel încât să le permită celor care pot și doresc acest lucru să continue să lucreze după vârsta legală de pensioare sau să se pensioneze treptat, întrucât extinderea perioadei de plată a primelor simultan cu reducerea perioadei de eligibilitate la beneficii poate ajuta lucrătorii să reducă decalajele între pensii într-un ritm rapid;

22.

subliniază că prezumția care stă la baza sistemelor de pensionare anticipată, potrivit căreia lucrătorilor mai în vârstă li se permite să se retragă mai devreme pentru a elibera locurile de muncă pentru tineri s-a dovedit empiric greșită, întrucât statele membre care prezintă cele mai ridicate niveluri ale șomajului în rândul tinerilor, în medie, sunt și cele care prezintă cele mai ridicate niveluri ale șomajului în rândul lucrătorilor mai în vârstă;

23.

solicită partenerilor sociali să adopte o abordare bazată pe ciclul de viață a politicilor în domeniul resurselor umane și să adapteze locurile de muncă în acest sens; solicită angajatorilor să prezinte un program pentru a sprijini îmbătrânirea activă și sănătoasă; solicită lucrătorilor să se angajeze activ în oportunitățile de formare disponibile și să rămână în formă pentru piața muncii în toate etapele vieții lor profesionale; subliniază necesitatea de a îmbunătăți integrarea lucrătorilor în vârstă pe piața muncii și solicită abordări vizând inovări sociale care să faciliteze o activitate profesională mai lungă, în special în cazul celor mai solicitante meserii, prin adaptarea locurilor de muncă, crearea unor condiții de muncă adecvate și organizarea mai flexibilă a muncii, prin ajustări legate atât de norma de lucru, cât și de natura muncii prestate;

24.

subliniază necesitatea promovării mai intense a sănătății preventive, încurajării formării și reconversiei profesionale și combaterea discriminării lucrătorilor mai tineri și mai bătrâni pe piața muncii; subliniază imperativul privind aplicarea eficientă și implementarea legislației privind sănătatea și siguranța la locul de muncă în acest sens; subliniază că programele de îndrumare ar putea să reprezinte o abordare utilă pentru menținerea lucrătorilor în vârstă în viața activă pentru o perioadă mai lungă și pentru a fructifica experiența acestora în ceea ce privește integrarea tinerilor pe piața forței de muncă; solicită partenerilor sociali să elaboreze modele atractive pentru o tranziție flexibilă de la viața profesională la pensie;

25.

invită insistent statele membre să acționeze viguros pentru realizarea ambițiilor formulate în Pactul UE pentru egalitatea de gen (2011-2020) care se concentrează asupra reducerii decalajelor dintre genuri și care combat segregarea genurilor și asupra promovării unui echilibru mai bun între viața privată și cea personală pentru bărbați și femei; subliniază că aceste obiective sunt fundamentale pentru a crește ocuparea forței de muncă în rândul femeilor și pentru a combate sărăcia în rândul femeilor salariate și în vârstă;

26.

subliniază că IMM-urile reprezintă una dintre principalele surse de locuri de muncă și de creștere economică în UE și pot să aducă o contribuție semnificativă la viabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de pensii din statele membre;

27.

salută apelul lansat în Cartea albă pentru realizarea de economii pentru pensii ocupaționale complementare accesibile tuturor lucrătorilor în cauză și, dacă este posibil, sisteme individuale; subliniază totuși că Comisia ar trebui să recomande mai degrabă economii de pensii ocupaționale colective, suplimentare, bazate pe solidaritate, de preferință în urma unor acorduri colective și stabilite la nivel național, de întreprindere sau la nivel sectorial, deoarece permit o solidaritate mai mare în rândul generațiilor și între generații, în timp ce sistemele individuale nu permit acest lucru; subliniază nevoia urgentă de a promova eforturile de constituire, în măsura posibilului, de economii de pensii ocupaționale complementare;

28.

constată că multe state membre au demarat deja programe majore în cadrul reformei sistemelor de pensii care vizează atât durabilitatea, cât și caracterul adecvat al acestora; subliniază importanța garantării faptului că măsurile propuse la nivelul UE completează, și nu sunt în contradicție cu programele naționale de reformă a sistemelor de pensii; reamintește faptul că pensiile rămân un aspect ce ține de competența statelor membre și este preocupat de faptul că o legislație a UE suplimentară în acest domeniu ar putea avea un impact negativ asupra anumitor sisteme de pensii din unele state membre, în special în ceea ce privește caracteristicile sistemelor de pensii ocupaționale;

29.

subliniază costurile de exploatare scăzute (la nivel de sectoare) ale sistemelor de pensii ocupaționale (preferabil non-profit) colective în comparație cu sistemele de economii de pensii individuale; subliniază importanța costurilor de exploatare scăzute, întrucât chiar și reducerile limitate ale cheltuirilor pot genera pensii substanțial mai mari; subliniază totuși că din nefericire aceste sisteme au existat până în prezent numai în anumite state membre;

30.

invită insistent statele membre și instituțiile responsabile de sistemele de pensii să informeze cetățenii în mod corespunzător cu privire la drepturile lor dobândite la pensie și să îi sensibilizeze și să îi educe în așa fel încât să poată lua decizii în cunoștință de cauză în ceea ce privește viitoarele economii de pensii suplimentare; de asemenea, invită insistent statele membre să informeze la timp cetățenii cu privire la planurile de modificare a sistemelor de pensii, astfel încât aceștia să poată lua o decizie în cunoștință de cauză și chibzuită cu privire la economiile lor pentru pensie; invită statele membre să formuleze și să pună în aplicare reguli stricte cu privire la divulgarea costurilor de operare și la riscul și randamentul investițiilor în fondurile de pensii care operează sub jurisdicția lor;

31.

recunoaște dispersia pronunțată a caracteristicilor și rezultatelor sistemelor de pensii ocupaționale ale statelor membre în ceea ce privește accesul, solidaritatea, eficiența costurilor, riscurile și randamentul; salută intenția Comisiei, în strânsă consultare cu statele membre, partenerii sociali, industria pensiilor și alte părți interesate, de a elabora un cod de bune practici pentru sistemele de pensii ocupaționale, care să abordeze aspecte precum acoperirea mai bună a lucrătorilor, faza de plată, împărțirea și atenuarea riscurilor, raportul cost-eficacitate și amortizarea șocurilor, în conformitate cu principiul subsidiarității; subliniază beneficiul reciproc aferent îmbunătățirii schimbului de bune practici între statele membre;

32.

sprijină intenția Comisiei de a continua să vizeze finanțarea UE – în special prin Fondul Social European (FSE) – pentru a sprijini proiectele care vizează îmbătrânirea activă și sănătoasă la locul de muncă și, prin programul pentru schimbare socială și inovare (PSCI), să ofere sprijin financiar și practic statelor membre și partenerilor sociali care intenționează să implementeze în mod treptat sisteme de pensii suplimentare eficiente din punctul de vedere al costurilor, sub controlul Parlamentului European;

33.

recunoaște eterogeneitatea sistemelor de pensii din UE, însă subliniază importanța ca lucrătorii să își poată schimba locul de muncă în interiorul sau în afara statelor membre; subliniază necesitatea ca lucrătorilor mobili să li se asigure posibilitatea achiziționării și conservării drepturilor la pensii ocupaționale; subscrie la abordarea în favoarea căreia pledează Comisia, de a se concentra asupra salvgardării dobândirii și conservării drepturilor la pensii, și solicită statelor membre să se asigure că drepturile la pensie latente ale lucrătorilor mobili sunt tratate la fel ca cele ale membrilor activi ai sistemelor sau ale pensionarilor; constată rolul important pe care îl poate juca Comisia în eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații, inclusiv a celor din calea mobilității; este de părere că, în afară de barierele lingvistice și considerațiile legate de familie, mobilitatea pe piața muncii este îngrădită de perioade lungi înainte de intrarea în drepturi sau de restricții de vârstă nerezonabile și invită statele membre să le reducă; subliniază faptul că orice acțiune de promovare a mobilității trebuie să fie echilibrată de sisteme de pensii suplimentare rentabile și trebuie să ia în considerare natura sistemelor de pensii;

34.

ia act de propunerea Comisiei de a evalua posibilele legături dintre Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială cu „anumite” sisteme de pensii ocupaționale; subliniază dificultățile practice întâlnite în aplicarea regulamentului respectiv în cazul sistemelor de securitate socială ale celor 27 de state membre, care diferă în mod semnificativ; subliniază diversitatea sistemelor de pensii din UE și, prin urmare, complexitatea aplicării unei abordări coordonate în cazul zecilor de mii de sisteme de pensii foarte diferite din statele membre și, prin urmare, pune sub semnul întrebării practicabilitatea aplicării unei astfel de coordonări în domeniul sistemelor de pensii ocupaționale complementare;

35.

invită Comisia și statele membre să depună eforturi ambițioase pentru a crea și a menține servicii eficiente de monitorizare, eventual bazate pe internet, care să le permită cetățenilor să își monitorizeze drepturile la pensie și astfel să ia decizii oportune și în cunoștință de cauză cu privire la economiile de pensii individuale (al treilea pilon) suplimentare; solicită coordonarea la nivelul UE pentru a asigura compatibilitatea adecvată a serviciilor de monitorizare naționale; salută proiectul-pilot al Comisiei în acest domeniu și invită Comisia să se asigure că proiectul pilot este însoțit de o evaluare a impactului beneficiilor generate de furnizarea de informații consolidate cu privire la pensii cetățenilor UE într-un mod accesibil;

36.

observă că, la finalizarea lor, serviciile de evidență a pensiilor nu ar trebui să se limiteze doar la pensiile ocupaționale, ci să includă și sistemele din cel de-al treilea pilon și informații personalizate cu privire la drepturile ce decurg din primul pilon;

37.

pune sub semnul întrebării necesitatea unui fond de pensii UE pentru cercetători;

38.

consideră că una dintre cele mai mari realizări ale societății moderne este faptul că oamenii, în general, au o viață mai lungă, mai sănătoasă și mai prosperă; solicită adoptarea unei atitudini pozitive în cadrul dezbaterii pe tema îmbătrânirii, răspunzând, pe de o parte, în mod activ provocării semnificative, dar surmontabile, legate de îmbătrânire, și profitând, pe de altă parte, de oportunitățile pe care le aduc îmbătrânirea populației și „economia vârstei a treia”; recunoaște rolul foarte activ și important pe care persoanele în vârstă îl joacă în cadrul societăților noastre;

39.

subliniază că obiectivul revizuirii Directivei privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (Directiva IORP) ar trebui să fie conservarea unor pensii ocupaționale adecvate, sustenabile și sigure în Europa prin crearea unui mediu care să continue să stimuleze progresul piețelor naționale și internaționale în acest domeniu, printr-o protecție sporită acordată actualilor și viitorilor pensionari și prin adaptarea flexibilă la diversitatea transfrontalieră și transsectorială a actualelor sisteme;

40.

consideră că este esențial să se asigure faptul că regimurile din cel de-al doilea pilon al UE respectă reglementări prudențiale solide, pentru a putea atinge un nivel ridicat de protecție pentru membri și beneficiari și pentru a respecta mandatul G20, conform căruia toate instituțiile financiare fac obiectul unei reglementări și supravegheri adecvate;

41.

solicită ca inițiativele legislative ale UE în această privință să respecte deciziile statelor membre în ceea ce privește instituțiile de pensii din cel de-al doilea pilon;

42.

subliniază faptul că orice activitate de reglementare la nivelul UE legată de măsurile prudențiale trebuie bazată pe o analiză de impact temeinică care ar trebui să cuprindă prevederea că produsele similare să fie supuse acelorași standarde prudențiale și să garanteze o provizionare adecvată și mobilitatea lucrătorilor în cadrul Uniunii și ar trebui să aibă obiectivul general de a proteja drepturile de pensie acumulate ale angajaților; subliniază faptul că orice activitate de reglementare la nivelul UE legată de măsurile prudențiale trebuie să se bazeze, de asemenea, pe un dialog activ cu partenerii sociali și alte părți interesate și pe o înțelegere reală, respectând specificitățile naționale; subliniază că sistemele de pensii se află în strânsă legătură cu situația culturală, socială, politică și economică a fiecărui stat membru; subliniază că toate instituțiile de pensii din cel de-al doilea pilon, indiferent de forma lor juridică, ar trebui să se supună unei reglementări proporționale și solide, care ține cont de caracteristicile activității lor, axându-se în special pe o perspectivă pe termen lung;

43.

insistă că pensiile din cadrul celui de-al doilea pilon, indiferent de furnizorii lor, nu ar trebui să fie subminate de reglementările UE care nu țin cont de orizontul lor pe termen lung;

44.

consideră că propunerile Comisiei referitoare la măsurile prudențiale ar trebui nu numai să identifice și să țină seama de diferențele dintre regimurile naționale, dar și să aplice principiul „aceleași riscuri, aceleași reguli” în cadrul fiecărui regim național și pilon respectiv; subliniază faptul că măsurile trebuie să respecte strict principiul proporționalității în ceea ce privește evaluarea obiectivelor și beneficiilor în raport cu eforturile financiare, administrative sau tehnice depuse și să urmărească un echilibru adecvat între costuri și beneficii;

45.

referitor la măsurile prudențiale calitative, consideră că propunerile privind gestiunea consolidată a întreprinderii și a riscului, împreună cu propunerile privind transparența sporită și obligațiile în materie de raportare a informațiilor, raportarea costurilor și transparența strategiilor de investiții, sunt utile și ar trebui promovate în cadrul oricărei revizuiri, cu respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității; observă că, având în vedere diferențele semnificative care există între statele membre, în acest moment convergența măsurilor prudențiale calitative la nivelul UE este mai fezabilă decât convergența măsurilor prudențiale cantitative;

46.

având în vedere informațiile disponibile în acest moment, nu este convins că aplicarea de cerințe la nivel european privind fondurile proprii sau privind evaluarea bilanțului ar fi adecvată; din această perspectivă, dezaprobă orice revizuire în acest sens a Directivei IORP; consideră totuși că studiul de impact cantitativ efectuat în prezent de Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO), precum și eventualele analize ulterioare bazate pe acest studiu, ar trebui luate pe deplin în considerare în acest context politic; subliniază faptul că dacă asemenea cerințe ar fi introduse ulterior, aplicarea directă a cerințelor Directivei II privind insolvența la IFPO nu ar fi instrumentul potrivit;

47.

evidențiază că Directiva IORP se aplică doar sistemelor de pensii voluntare și nu acoperă alte instrumente care fac parte din sistemul public de pensii obligatorii;

48.

subliniază că între produsele de asigurare și sistemele de pensii ocupaționale există diferențe majore; subliniază că orice aplicare directă a cerințelor cantitative prevăzute în Directiva Solvabilitate II la IFPO ar fi inadecvată și ar putea submina interesele angajaților și angajatorilor deopotrivă; de aceea, se opune aplicării copy-paste a cerințelor prevăzute în Directiva Solvabilitate II la IFPO și rămâne deschis la abordări care urmăresc securitatea și sustenabilitatea;

49.

subliniază că partenerii sociali (angajatorii și angajații) au o responsabilitate comună pentru conținutul acordurilor privind pensiile ocupaționale; subliniază că acordurile contractuale între partenerii sociali trebuie recunoscute întotdeauna, în special în ceea ce privește echilibrul dintre riscurile și recompensele pe care un sistem de pensii ocupaționale își propune sa îl realizeze;

50.

consideră ca adecvată dezvoltarea la nivelul UE a unor modele în materie de solvabilitate, de exemplu modelul bilanțului holistic (Holistic Balance Sheet – HBS), numai dacă în urma unor analize de impact riguroase rezultă că aplicarea acestora este realistă din punct de vedere practic și eficientă din punctul de vedere al costurilor și beneficiilor, în special având în vedere diversitatea de IORP din statele membre. subliniază faptul că orice dezvoltare a unor variațiuni pe tema Solvabilitate II sau HBS nu ar trebui să urmărească introducerea unor dispoziții de tip Solvabilitate II;

51.

observă o mare diversitate în conceperea planurilor de pensii, care variază de la beneficii definite, la contribuții definite sau sisteme combinate; observă, de asemenea, o trecere de la sistemele bazate pe beneficii definite la cele construite pe contribuțiile definite sau stabilirea, în unele state membre, a unor piloni de finanțare obligatorii; subliniază că acest lucru sporește nevoia de mai multă transparență și o mai bună informare a cetățenilor cu privire la beneficiile promise, nivelul costurilor și strategiile de investiții;

52.

subliniază că ideea introducerii de condiții de concurență echitabilă între asigurările de viață și regimurile celui de-al doilea pilon este adecvată și relevantă doar într-o anumită măsură, având în vedere diferențele esențiale dintre produsele de asigurare și sistemele de pensii ocupaționale și, în funcție de profilul de risc, gradul de integrare pe piața financiară și caracterul comercial sau non-profit al oricărui eventual furnizor; recunoaște că, dată fiind concurența dintre asigurările de viață și IORP din cadrul celui de-al doilea pilon, este esențial ca produsele cu același grad de risc să facă obiectul acelorași norme, astfel încât să se evite inducerea în eroare a beneficiarilor și să li se asigure același nivel de protecție prudențială;

53.

consideră că, în caz de insolvabilitate, în statele membre trebuie garantate în mod consecvent drepturile prevăzute la articolul 8 din Directiva 2008/94/CE;

54.

solicită Comisiei să pregătească o sinteză cuprinzătoare a regimurilor și măsurilor de protecție la nivel național și, dacă în urma acestei evaluări sunt identificate neconcordanțe majore, să facă propuneri solide la nivelul UE în scopul de a garanta instituirea în UE de mecanisme pe deplin viabile pentru protecția simplă, necostisitoare și proporțională a drepturilor de pensii ocupaționale;

55.

observă că în unele state membre există angajatori care sprijină deja sistemele de pensii prin mecanisme de protecție, separarea activelor, administrarea independentă a sistemelor și acordarea, în cazul insolvenței, a statutului de creditor prioritar sistemelor de pensii, înaintea acționarilor;

56.

subliniază că problemele legate de protecția pensiilor în caz de insolvență sunt strâns legate de aspecte esențiale vizate de revizuirea Directivei IORP; subliniază că, în procesul de elaborare a acestor două directive, Comisia ar trebui să asigure congruența și compatibilitatea lor deplină;

57.

constată că definiția, domeniul de aplicare și structura celui de-al treilea pilon sunt diferite de la un stat membru la altul;

58.

regretă că în general regimurile aferente celui de-al treilea pilon sunt mai costisitoare, mai riscante și mai puțin transparente decât regimurile primului pilon; solicită mai multă stabilitate, fiabilitate și sustenabilitate pentru cel de-al treilea pilon;

59.

consideră că în anumite cazuri sistemele private de economii pentru pensii ar putea fi necesare pentru garantarea unei pensii adecvate; încurajează Comisia să coopereze cu statele membre printr-o abordare bazată pe cele mai bune practici și să evalueze și să optimizeze stimulentele pentru sistemele private de economii pentru pensii, în special pentru persoanele care altfel nu ar putea acumula o pensie adecvată;

60.

consideră că se impune o evaluare a bunelor practici și avansarea de propuneri privind optimizarea măsurilor de stimulare;

61.

subliniază că prioritatea politicilor publice nu ar trebui să fie subvenționarea regimurilor celui de-al treilea pilon, ci asigurarea faptului că toată lumea este protejată în mod corespunzător în cadrul unui pilon 1 pe deplin funcțional și viabil;

62.

solicită Comisiei să examineze vulnerabilitatea sistemelor bazate pe capital din cel de-al treilea pilon în caz de criză și să prezinte propuneri vizând reducerea acestui risc;

63.

propune analizarea la nivel național a limitelor fixate ale costurilor juridice în cazul încheierii și gestiunii contractului, al schimbării furnizorului sau al modificării tipului de contract, precum și înaintarea de recomandări în acest sens;

64.

consideră că atractivitatea planurilor de pensii din cel de-al treilea pilon ar putea fi sporită prin coduri de conduită în materie de calitate, furnizarea de informații pentru consumatori și protecția consumatorilor; încurajează Comisia să faciliteze partajarea celor mai bune practici actuale între statele membre;

65.

sprijină elaborarea și introducerea la nivelul UE de coduri de conduită neobligatorii – și, eventual, de sisteme de certificare a produselor, – în materie de calitate, de furnizare de informații pentru consumatori și de protecție a consumatorilor în cel de-al treilea pilon; în cazul în care codurile de conduită neobligatorii nu se vor dovedi eficace, recomandă statelor membre să își asume sarcina reglementării acestor domenii;

66.

solicită Comisiei să identifice modalități de utilizare mai eficientă a legislației UE în sectorul financiar pentru a se asigura că consumatorii beneficiază de consultanță financiară corectă și nepărtinitoare în ceea ce privește pensiile și produsele legate de pensii;

67.

solicită Comisiei și statelor membre în chestiune să ajungă la un acord în domeniul pensiilor transfrontaliere, îndeosebi în ceea ce privește modalitatea de evitare a dublei impozitări și a dublei neimpozitări;

68.

consideră că impozitele discriminatorii constituie o piedică importantă în calea mobilității transfrontaliere și solicită eliminarea lor rapidă, remarcând, totodată, competența limitată a UE în domeniul politicii fiscale a statelor membre;

69.

consideră că se impune examinarea obstacolelor în cazul legislației privind contractele;

70.

solicită Comisiei să asocieze în mod corespunzător partenerii sociali prin structuri deja existente;

71.

reamintește chestiunea egalității între genuri în domeniul pensiilor; consideră îngrijorător numărul tot mai mare de persoane în vârstă, mai ales de femei, care trăiesc sub pragul de sărăcie; subliniază că sistemele publice de pensii ce țin de primul pilon ar trebui să garanteze cel puțin un standard de viață decent pentru toate persoanele; subliniază că egalitatea de gen pe piața muncii este esențială pentru asigurarea sustenabilității sistemelor de pensii, deoarece ratele mai mari de ocupare a forței de muncă contribuie la creșterea economică și determină plătirea a mai multe prime de pensii; consideră că egalizarea vârstei de pensionare a bărbaților cu cea a femeilor trebuie să fie însoțită de politici eficiente care să asigure o remunerație egală pentru aceeași muncă, concilierea vieții profesionale cu activități de îngrijire a persoanelor dependente; subliniază necesitatea luării în considerare a introducerii unor credite de pensii legate de îngrijire, ca recunoaștere a îngrijirii acordate persoanelor dependente, ce este de obicei neremunerată;

72.

salută invitația adresată în Cartea albă statelor membre de instituire a creditelor pentru îngrijirea acordată persoanelor dependente, pentru a garanta introducerea în calculul pensiei a perioadelor consacrate îngrijirii persoanelor dependente, atât pentru femei, cât și pentru bărbați; reamintește faptul că repartizarea inegală a sarcinilor familiale între femei și bărbați, ce are drept consecință faptul că deseori femeile ocupă locuri de muncă mai puțin sigure, mai prost plătite sau chiar nedeclarate, cu un impact negativ asupra drepturilor la pensie, precum și lipsa de servicii și infrastructuri disponibile și abordabile și măsurile recente de austeritate în acest domeniu au un impact direct în special asupra posibilității ca femeile să lucreze și să-și constituie pensii; solicită, prin urmare, Comisiei să comande un studiu pe această temă;

73.

reamintește că este necesar ca statele membre să adopte măsuri menite să elimine diferențele de remunerare și de venit între femeile și bărbații care prestează aceeași muncă, precum și discrepanțele în ocuparea unor poziții de responsabilitate, alături de inegalitățile de gen pe piața muncii, care, de asemenea, afectează pensiile, aceste inegalități producând diferențe substanțiale între pensiile plătite femeilor și cele mult mai mari plătite bărbaților; îndeamnă Comisia să prezinte o revizuire a legislației existente; constată că, în pofida nenumăratelor campanii, obiective și măsuri adoptate în ultimii ani, diferența de remunerare între femei și bărbați rămâne persistent de mare;

74.

invită Comisia și statele membre să se asigure că principiul egalității de tratament între femei și bărbați este aplicat;

75.

subliniază că trebuie adoptate urgent măsuri menite să combată decalajul de remunerare între femei și bărbați în sectorul privat, care este grav în majoritatea statelor membre;

76.

subliniază că trebuie redus decalajul de remunerare între bărbații și femeile care au același competențe și aceleași locuri de muncă, deoarece, din acest, motiv salariul femeilor rămâne mai mic și crește numărul de femei care trăiesc în sărăcie atunci când se vor pensiona sau vor fi văduve;

77.

subliniază că speranța de viață mai mare a femeilor nu ar trebui să fie un element discriminatoriu în calcularea pensiilor;

78.

îndeamnă statele membre să respecte și să aplice legislația privind drepturile referitoare la maternitate, astfel încât femeile să nu fie dezavantajate la pensie, pentru că au devenit mame în timpul perioadei active;

79.

consideră că este necesară individualizarea drepturilor de pensie din perspectiva egalității de gen și că ar trebui asigurată securitatea multor femei în vârstă, care acum depind de pensiile după soțul decedat, precum și a altor drepturi derivate;

80.

subliniază că statele membre ar trebui să sprijine studierea impactului diferitelor formule de indexare asupra riscului de sărăcie la bătrânețe, luând în considerare dimensiunea de gen; solicită statelor membre să țină seama mai ales de evoluția nevoilor oamenilor atunci când îmbătrânesc, de exemplu îngrijirea pe termen lung, pentru a se asigura că persoanele în vârstă, în special femeile, vor putea avea pensii adecvate și o viață demnă;

81.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/54

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale (COM(2012)0722),

—

având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă (C(2012)8806),

—

având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale (C(2012)8805),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 iunie 2012 privind modalitățile concrete de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, inclusiv în ceea ce privește țările terțe (COM(2012)0351),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2012 privind analiza anuală a creșterii pentru 2013 (COM(2012)0750),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 5 februarie 2013 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (2013/0025(COD)),

—

având în vedere Recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) din februarie 2012 privind standardele internaționale privind combaterea spălării de bani, a finanțării terorismului și a proliferării acestuia,

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 aprilie 2012 referitoare la găsirea de modalități concrete de combatere a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale (1),

—

având în vedere Raportul din 10 februarie 2012 al lui Richard Murphy, expert contabil, intitulat „Closing the European Tax Gap”,

—

având în vedere Rezoluția Consiliului din 1 decembrie 1997 referitoare la un cod de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor și Raportul către Consiliu din 4 decembrie 2012 al Grupului de lucru pentru codul de conduită privind impozitarea companiilor,

—

având în vedere Raportul OCDE intitulat „Addressing Base Erosion and Profit Shifting” (2013),

—

având în vedere concluziile ECOFIN și raportul ECOFIN către Consiliul European din 22 iunie 2012 privind aspectele fiscale,

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (2),

—

având în vedere Rezoluția sa legislativă din 19 aprilie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (3),

—

având în vedere comunicatul de la finalul Reuniunii miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale din statele G20 care a avut loc la Moscova în zilele de 15 și 16 februarie 2013,

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (4),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru control bugetar (A7-0162/2013),

A.

întrucât se estimează că, în urma fraudei și evaziunii fiscale, a evitării plății impozitelor și a planificării fiscale agresive, se pierd în fiecare an în UE venituri fiscale potențiale având o valoare scandaloasă de 1 000 de miliarde EUR, reprezentând un cost aproximativ de 2 000 EUR pentru fiecare cetățean european în fiecare an, fără a fi luate măsuri corespunzătoare ca răspuns la această situație (5);

B.

întrucât această pierdere reprezintă: un pericol în ceea ce privește salvgardarea unei economii sociale de piață a UE, bazată pe servicii publice de calitate; o amenințare la adresa bunei funcționări a pieței unice; o lovitură dată eficienței și corectitudinii sistemelor fiscale din UE; și un risc la adresa transformării ecologice a economiei; întrucât generează și facilitează și mai mult obținerea de profituri dăunătoare din punct de vedere social care conduce la creșterea inegalității sociale, sporește lipsa de încredere a cetățenilor în instituțiile democratice și cultivă un mediu de deficit democratic;

C.

întrucât o parte importantă a sustenabilității fiscale este asigurarea bazei noastre de venituri;

D.

întrucât frauda și evaziunea fiscală reprezintă activități ilegale care constau în sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în timp ce evitarea plății impozitelor constă în utilizarea legală, însă inadecvată, a regimului fiscal pentru a reduce sau a evita obligațiile fiscale, iar planificarea fiscală agresivă constă în a profita de detaliile tehnice ale unui regim fiscal sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe regimuri fiscale în scopul de a reduce obligațiile fiscale;

E.

întrucât practicile privind evitarea plății impozitelor, facilitate prin dematerializarea în creștere a economiei, determină denaturări ale concurenței care aduc prejudicii întreprinderilor și creșterii europene;

F.

întrucât amploarea fraudei fiscale și a evitării plății impozitelor afectează încrederea cetățenilor în echitatea și legitimitatea colectării impozitelor și a regimului fiscal în general;

G.

întrucât lipsa de coordonare în materie de politici fiscale de la nivelul UE generează costuri și sarcini administrative semnificative pentru cetățenii și întreprinderile care desfășoară activități transfrontaliere în cadrul UE și poate duce la neimpozitare neintenționată sau la fraudă fiscală și evitarea plății impozitelor;

H.

întrucât persistența denaturărilor cauzate de practicile fiscale netransparente sau prejudiciabile ale jurisdicțiilor care joacă rolul de paradisuri fiscale poate genera fluxuri artificiale și poate afecta negativ piața internă a UE; întrucât concurența fiscală prejudiciabilă în cadrul UE este în mod evident contrară logicii unei piețe unice; întrucât sunt necesare eforturi mai mari în vederea armonizării bazelor de impozitare în cadrul unei Uniuni economice, fiscale și bugetare tot mai strânse;

I.

întrucât țările care beneficiază de programe de asistență și care și-au consolidat mecanismele de colectare a impozitelor și au eliminat privilegiile fiscale, în conformitate cu propunerile troicii, s-au confruntat în ultimii ani cu exodul a numeroase întreprinderi mari care doreau să beneficieze de privilegiile fiscale oferite de alte țări;

J.

întrucât acest lucru a cauzat în practică un transfer al sarcinii fiscale asupra lucrătorilor și a gospodăriilor cu venituri mici și a forțat guvernele să impună reduceri dăunătoare în serviciile publice;

K.

întrucât reducerile de locuri de muncă din ultimii ani din cadrul autorităților fiscale naționale ale majorității statelor membre prin măsuri de austeritate au periclitat în mare măsură punerea în aplicare a Planului de acțiune al Comisiei;

L.

întrucât utilizarea acestor practici de către întreprinderile multinaționale este în contradicție cu principiul concurenței loiale și al responsabilității întreprinderilor;

M.

întrucât răspunsul anumitor contribuabili la măsurile luate de statele membre în vederea remedierii lipsei de transparență a fost desfășurarea activității economice sau a tranzacțiilor prin intermediul unei alte jurisdicții cu un nivel mai scăzut de transparență;

N.

întrucât măsurile naționale unilaterale s-au dovedit în multe cazuri ineficace, insuficiente și, în anumite cazuri, chiar dăunătoare cauzei, iar acest lucru face necesară o abordare coordonată și multiplă la nivel național, al UE și internațional; întrucât lupta eficientă împotriva fraudei și evaziunii fiscale, a evitării plății impozitelor și a planificării fiscale agresive necesită o consolidare puternică a cooperării dintre autoritățile fiscale ale diferitelor state membre, precum și o cooperare consolidată a autorităților fiscale cu alte autorități de aplicare a legii dintr-un anumit stat membru;

O.

întrucât, astfel cum a precizat OCDE în raportul său intitulat „Addressing Base erosion and Profit Shifting”, aspectul politic fundamental care trebuie abordat este faptul că principiile comune internaționale desprinse din experiențele naționale privind împărțirea jurisdicției fiscale nu au ținut pasul cu mediul de afaceri în schimbare; întrucât este necesar un rol mai activ al Comisiei și al statelor membre pe scena internațională pentru a contribui la stabilirea unor standarde internaționale bazate pe principiile transparenței, schimbului de informații și abolirii măsurilor fiscale dăunătoare;

P.

întrucât țările în curs de dezvoltare nu au puterea de negociere necesară pentru a forța paradisurile fiscale să coopereze, să facă schimb de informații și să devină transparente;

Q.

întrucât jurnaliștii de investigație, sectorul neguvernamental și comunitatea academică au avut un rol esențial în expunerea cazurilor de fraudă fiscală, de evitare a plății impozitelor și de paradisuri fiscale și în informarea corespunzătoare a publicului în această privință;

R.

întrucât consolidarea mijloacelor de detectare a fraudei fiscale ar trebui să fie însoțită de o îmbunătățire a legislației existente privind asistența pentru recuperarea impozitelor, aplicarea unui tratament fiscal egal și garantarea caracterului practic pentru întreprinderi;

S.

întrucât, în februarie 2013, la reuniunea statelor G20 de la Moscova, miniștrii de finanțe europeni au jurat să adopte măsurile necesare pentru abordarea evitării plății impozitelor și au confirmat că efectele dorite nu se vor obține doar prin măsuri naționale;

T.

întrucât prețurile de transfer ce au ca rezultat evitarea plății impozitelor au un impact negativ asupra bugetelor țărilor în curs de dezvoltare, impunându-le o pierdere anuală estimată de circa 125 de miliarde EUR în venituri fiscale, ceea ce reprezintă aproape dublul sumei pe care acestea o primesc ca ajutor internațional;

U.

întrucât competența de legiferare în domeniul politicii fiscale aparține în prezent statelor membre,

1.

salută Planul de acțiune al Comisiei și recomandările sale prin care aceasta îndeamnă statele membre să ia măsuri imediate și coordonate împotriva paradisurilor fiscale și a planificării fiscale agresive;

2.

salută hotărârea exprimată de miniștrii de finanțe din statele G20 de a aborda erodarea bazei și transferul profiturilor;

3.

îndeamnă statele membre să își respecte angajamentul, să adopte Planul de acțiune al Comisiei și să pună integral în aplicare cele două recomandări; insistă asupra demarării de către statele membre a unor negocieri serioase și ca acestea să finalizeze procedurile aferente tuturor propunerilor legislative pendinte și să adopte măsuri referitoare la frauda fiscală, evaziunea fiscală, evitarea plății impozitelor, planificarea fiscală agresivă și paradisurile fiscale în teritoriile dependente;

4.

regretă faptul că statele membre nu au reușit încă să ajungă la un acord privind propunerile legislative esențiale precum propunerea din 2008 de modificare a Directivei 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi sau propunerea de directivă a Consiliului din 2011 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților;

5.

regretă lipsa de progres substanțial până în prezent în domeniul impozitării în cadrul angajamentelor Pactului euro plus;

6.

salută inițiativa Comisiei de a crea o „platformă pentru buna guvernanță fiscală”; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a ambelor recomandări în toate statele membre și să consulte și să implice în lucrările platformei și forța de muncă, partenerii sociali și sindicatele fiscale naționale; invită Comisia să prezinte anual Consiliului și Parlamentului un raport referitor la activitatea și realizările platformei;

7.

consideră că amploarea și gravitatea problemei și urgența acțiunilor necesare sunt evidențiate de informațiile privind conturile bancare off-shore publicate în aprilie 2013 de către Consorțiul internațional al jurnalismului de investigație; solicită încă o dată, în lumina celor de mai sus, un angajament consolidat la nivel european și internațional în vederea promovării transparenței, ce ar trebui să conducă la încheierea unui acord multilateral obligatoriu la nivel internațional în materie de schimburi automate de informații de natură fiscală;

8.

subliniază că UE ar trebui să conducă dezbaterea în cadrul OCDE, al Forumului mondial privind transparența și schimburile de informații în scopuri fiscale, al G20, al G8 și al altor foruri multinaționale relevante privind lupta împotriva fraudei fiscale, a evitării plății impozitelor și a paradisurilor fiscale; îndeamnă Comisia și statele membre să sublinieze în mod consecvent pe scena internațională importanța extremă a consolidării cooperării privind lupta împotriva fraudei și evaziunii fiscale, a evitării plății impozitelor, a planificării fiscale agresive și a paradisurilor fiscale; subliniază că UE ar trebui să convingă și să asiste, dacă este cazul, țările terțe să-și consolideze și îmbunătățească sistemele de colectare a impozitelor prin adoptarea principiilor privind transparența, schimbul automat de informații și abolirea măsurilor fiscale prejudiciabile; încurajează Comisia și Consiliul să îmbunătățească asistența tehnică și eforturile vizând consolidarea capacităților în țările în curs de dezvoltare;

9.

consideră că este extrem de important ca statele membre să autorizeze Comisia să negocieze acorduri fiscale cu țări terțe în numele Uniunii în loc să continue cu practica negocierilor bilaterale care produc rezultate sub nivelul optim din punctul de vedere al întregii UE și, adesea, și din punctul de vedere al statului membru în cauză;

10.

subliniază obligația care le revine statelor membre care au obținut (6) sau doresc să obțină un ajutor financiar de a lua măsuri pentru consolidarea și îmbunătățirea capacității de colectare a impozitelor, precum și de combatere a fraudei și evaziunii fiscale; insistă asupra extinderii de către Comisia Europeană a acestei obligații la combaterea spălării de bani, a evitării plății impozitelor și a planificării fiscale agresive;

11.

invită Comisia să nu acorde finanțări din partea UE și să asigure că statele membre nu acordă ajutor de stat sau acces la achizițiile publice întreprinderilor care încalcă normele fiscale ale UE; îndeamnă Comisia și statele membre să solicite declararea de informații referitoare la sancțiuni sau condamnări pentru infracțiuni fiscale tuturor întreprinderilor care depun o ofertă pentru un contract de achiziții publice; sugerează ca autorităților publice să li se permită să includă o clauză în contractele de achiziții publice care să le permită rezilierea unui contract în cazul în care un furnizor încalcă ulterior aceste noi obligații de conformitate fiscală, respectând, în același timp, obligațiile convenite în temeiul Directivei revizuite privind întârzierea efectuării plăților;

12.

invită Comisia să propună standarde comune pentru tratatele fiscale dintre statele membre și țările în curs de dezvoltare în scopul de a evita erodarea bazei de impozitare pentru aceste țări;