Ultima publicație

JO C 270, 17.8.2015

Publicații anterioare

JO C 262, 10.8.2015

JO C 254, 3.8.2015

JO C 245, 27.7.2015

JO C 236, 20.7.2015

JO C 228, 13.7.2015

JO C 221, 6.7.2015

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 24 iunie 2015 – Republica Federală Germania/Comisis Europeană, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos

(Cauzele conexate C-549/12 P și C-54/13 P) (1)

([Recurs - Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) - Reducerea contribuției financiare - Metodă de calcul prin extrapolare - Procedură de adoptare a deciziei de către Comisia Europeană - Nerespectarea termenului stabilit - Consecințe])

(2015/C 279/02)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze, agent, asistat de U. Karpenstein, C. Johann, C. von Donat și J. Lipinsky, Rechtsanwälte)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Conte și A. Steiblytė, agenți), Regatul Spaniei (reprezentant: A. Rubio González, agent), Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues, D. Colas și N. Rouam, agenți), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: M. Bulterman și B. Koopman, agenți) (C-54/13 P)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârile Tribunalului Uniunii Europene Germania/Comisia (T-265/08, EU:T:2012:434) și Germania/Comisia (T-270/08, EU:T:2012:612).

2)

Anulează Decizia C(2008) 1690 final a Comisiei din 30 aprilie 2008 privind reducerea contribuției financiare din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) acordate programului operațional în regiunea obiectiv nr. 1 a landului Turingia (Germania) (1994-1999), în conformitate cu Decizia C(94) 1939/5 a Comisiei din 5 august 1994, și Decizia C(2008) 1615 final a Comisiei din 29 aprilie 2008 privind reducerea contribuției din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) acordate prin Decizia C(94) 1973 a Comisiei din 5 august 1994 în favoarea programului operațional Berlin Est (Germania) în cadrul obiectivului nr. 1 (1994-1999).

3)	Obligă Comisia Europeană să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Republica Federală Germania și propriile cheltuieli de judecată efectuate atât în cadrul procedurii în primă instanță, cât și în cadrul prezentului recurs.

4)	Regatul Spaniei, Republica Franceză și Regatul Țărilor de Jos suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 46, 16.2.2013.

JO C 86, 23.3.2013.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 24 iunie 2015 – Regatul Spaniei/Comisia Europeană

(Cauza C-263/13 P) (1)

([Recurs - Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) - Reducerea contribuției financiare - Metodă de calcul prin extrapolare - Procedură de adoptare a deciziei de către Comisia Europeană - Nerespectarea termenului stabilit - Consecințe])

(2015/C 279/03)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurent: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Rubio González, agent)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz și A. Steiblytė, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene Spania/Comisia (T-65/10, T-113/10 și T-138/10, EU:T:2013:93).

2)

Anulează Deciziile C(2009) 9270 din 30 noiembrie 2009, C(2009) 10678 din 23 decembrie 2009 și C(2010) 337 din 28 ianuarie 2010 ale Comisiei de reducere a contribuției din Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) acordate pentru programul operațional „Andaluzia” din cadrul obiectivului nr. 1 (1994-1999) în temeiul Deciziei C(94) 3456 a Comisiei din 9 decembrie 1994, pentru programul operațional „Țara Bascilor” din cadrul obiectivului nr. 2 (1997-1999) în temeiul Deciziei C(1998) 121 a Comisiei din 5 februarie 1998 și, respectiv, pentru programul operațional „Comunitatea Valencia” din cadrul obiectivului nr. 1 (1994-1999) în temeiul Deciziei C(1994) 3043/6 a Comisiei din 25 noiembrie 1994.

3)	Obligă Comisia Europeană să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Regatul Spaniei și propriile cheltuieli de judecată efectuate atât în cadrul procedurii în primă instanță, cât și în cadrul prezentului recurs.

---

(1)   JO C 207, 20.7.2013.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 24 iunie 2015 – Fresh Del Monte Produce, Inc./Comisia Europeană, Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert GmbH & Co. KG (C-293/13 P), Comisia Europeană/Fresh Del Monte Produce, Inc., Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert GmbH & Co. KG (C-294/13 P)

(Cauzele conexate C-293/13 P și C-294/13 P) (1)

((Recurs - Concurență - Înțelegeri - Piața europeană a bananelor - Coordonare în stabilirea prețurilor de referință - Noțiunea „unitate economică între două societăți” - Noțiunea „influență decisivă” - Imputabilitatea comportamentului unei întreprinderi altei întreprinderi - Denaturarea elementelor de probă - Sarcina probei - Principiul in dubio pro reo - Noțiunea „încălcare unică și continuă” - Noțiunea „practică concertată” - Noțiunea „încălcare prin obiect” - Întreprinderi membre ale unei înțelegeri - Comunicare de informații Comisiei - Obligație legală - Domeniu de aplicare - Dreptul de a nu contribui la propria incriminare - Intervenientă în primă instanță - Recurs incident - Admisibilitate))

(2015/C 279/04)

Limba de procedură: engleza

Părțile

(Cauza C-293/13 P)

Recurentă: Fresh Del Monte Produce, Inc. (reprezentanți: B. Meyring, Rechtsanwalt și L. Suhr, advocate)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Biolan, M. Kellerbauer și P. Van Nuffel, agenți), Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert GmbH & Co. KG (reprezentanți: K. Smith, QC, C. Humpe și S. Kon, solicitors)

(Cauza C-294/13 P)

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Biolan, M. Kellerbauer și P. Van Nuffel, agenți)

Celelalte părți din procedură: Fresh Del Monte Produce, Inc. (reprezentanți: B. Meyring, Rechtsanwalt și L. Suhr, advocate), Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert GmbH & Co. KG (reprezentanți: K. Smith, QC, C. Humpe și S. Kon, solicitors)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul în cauza C-293/13 P și recursurile incidente în cauzele C-293/13 P și C-294/13 P.

2)	Anulează punctul 1 din dispozitivul Hotărârii Fresh Del Monte Produce/Comisia (T-587/08, EU:T:2013:129).

3)	Stabilește cuantumul amenzii aplicate în temeiul articolului 2 litera (c) din Decizia C(2008) 5955 final a Comisiei din 15 octombrie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] (cazul COMP/39 188 – Banane) la 9 8 00  000 de euro.

4)

Obligă Fresh Del Monte Produce Inc. la plata cheltuielilor de judecată aferente, pe de o parte, recursurilor principale în cauzele C-293/13 P și C-294/13 P, precum și, pe de altă parte, recursului incident formulat de aceasta în cauza C-294/13 P, cu excepția cheltuielilor de judecată efectuate de Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert GmbH & Co. KG, care suportă propriile cheltuieli de judecată aferente tuturor procedurilor menționate anterior.

5)	Obligă Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată aferente recursurilor incidente formulate de aceasta în cauzele C-293/13 P și C-294/13 P.

---

(1)   JO C 252, 31.8.2013.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 24 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg – Germania) – H. T./Land Baden-Württemberg

(Cauza C-373/13) (1)

([Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Frontiere, azil și imigrație - Directiva 2004/83/CE - Articolul 24 alineatul (1) - Standarde minime referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară - Revocarea permisului de ședere - Condiții - Noțiunea „motive imperioase de siguranță națională sau de ordine publică” - Participarea unei persoane care are statutul de refugiat la activitățile unei organizații care figurează pe lista organizaţiilor teroriste întocmită de Uniunea Europeană])

(2015/C 279/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg

Părțile din procedura principală

Reclamant: H. T.

Pârât: Land Baden-Württemberg

Dispozitivul

1)

Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate trebuie interpretată în sensul că un permis de ședere, odată acordat unui refugiat, poate fi revocat, fie în temeiul articolului 24 alineatul (1) din această directivă, atunci când există motive imperioase de siguranță națională sau de ordine publică în sensul acestei dispoziții, fie în aplicarea articolului 21 alineatul (3) din directiva menționată atunci când există motive pentru aplicarea derogării de la principiul nereturnării prevăzute la articolul 21 alineatul (2) din aceeași directivă.

2)

Susținerea unei asociații teroriste înscrise pe lista anexată la Poziția comună 2001/931/PESC a Consiliului din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului, în versiunea în vigoare la data faptelor din litigiul principal, poate constitui unul dintre „motivele imperioase de siguranță națională sau de ordine publică” în sensul articolului 24 alineatul (1) din Directiva 2004/83, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 21 alineatul (2) din aceasta. Pentru ca un permis de ședere acordat unui refugiat să poată fi revocat în temeiul articolului 24 alineatul (1) din această directivă, pentru motivul că refugiatul respectiv susține o asemenea asociație teroristă, autoritățile competente sunt obligate totuși să efectueze, sub controlul instanțelor naționale, o apreciere individuală a elementelor de fapt specifice referitoare atât la acțiunile asociației vizate, cât și ale refugiatului în cauză. Atunci când un stat membru decide să îndepărteze un refugiat al cărui permis de ședere a fost revocat, însă suspendă executarea acestei decizii, este incompatibil cu directiva menționată faptul de a-l priva de accesul la avantajele garantate de capitolul VII din această directivă, cu excepția cazului în care se aplică o excepție prevăzută în mod expres de aceeași directivă.

---

(1)   JO C 325, 9.11.2013.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 iunie 2015 – Republica Estonia/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-508/13) (1)

((Acțiune în anulare - Directiva 2013/34/UE - Obligații în materie de situații financiare care revin anumitor tipuri de întreprinderi - Principiile subsidiarității și proporționalității - Obligația de motivare))

(2015/C 279/06)

Limba de procedură: estona

Părțile

Reclamantă: Republica Estonia (reprezentant: K. Kraavi-Käerdi, agent)

Pârâte: Parlamentul European (reprezentanţi: U. Rösslein şi M. Allik, agenţi), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanţi: P. Mahnič Bruni şi A. Stolfot, agenţi)

Intervenientă în susținerea pârâţilor: Comisia Europeană (reprezentanţi: H. Støvlbæk şi L. Naaber-Kivisoo, agenţi)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Estonia la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 344, 23.11.2013.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 iunie 2015 – Deutsche Bahn AG, DB Mobility Logistics AG, DB Energie GmbH, DB Netz AG, Deutsche Umschlaggesellschaft Schiene-Straße (DUSS) mbH, DB Schenker Rail GmbH, DB Schenker Rail Deutschland AG,/Comisia Europeană, Regatul Spaniei, Autoritatea de Supraveghere AELS, Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-583/13 P) (1)

((Recurs - Concurență - Sectorul traficului feroviar și al prestațiilor accesorii - Abuz de poziție dominantă - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 20 și articolul 28 alineatul (1) - Procedură administrativă - Decizie prin care se dispune o inspecție - Competențele de inspecție ale Comisiei - Dreptul fundamental la inviolabilitatea domiciliului - Lipsa autorizației judiciare prealabile - Control jurisdicțional efectiv - Descoperire fortuită))

(2015/C 279/07)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Deutsche Bahn AG, DB Mobility Logistics AG, DB Energie GmbH, DB Netz AG, Deutsche Umschlaggesellschaft Schiene-Straße (DUSS) mbH DB Schenker Rail GmbH, DB Schenker Rail Deutschland AG (reprezentanţi: W. Deselaers, E. Venot şi J. Brückner, avocaţi)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanţi: L. Malferrari şi R. Sauer, agenţi), Regatul Spaniei (reprezentanţi: A. Rubio González şi L. Banciella Rodríguez-Miñón, agenţi), Autoritatea de Supraveghere AELS (reprezentanţi: M. Schneider, X. Lewis şi M. Moustakali, agenţi), Consiliul Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene Deutsche Bahn și alții/Comisia (T-289/11, T-290/11 și T-521/11, EU:T:2013:404) în măsura în care prin aceasta s-a respins acțiunea privind a doua și a treia decizie de inspecție, C(2011) 2365 din 30 martie 2011 și C(2011) 5230 din 14 iulie 2011.

2)	Anulează deciziile Comisiei Europene C(2011) 2365 din 30 martie 2011 și C(2011) 5230 din 14 iulie 2011.

3)	Respinge în rest recursul.

4)

Obligă Deutsche Bahn AG, DB Mobility Logistics AG, DB Energie GmbH, DB Netz AG, Deutsche Umschlaggesellschaft Schiene Straße (DUSS) mbH, DB Schenker Rail GmbH și DB Schenker Rail Deutschland AG să suporte, pe lângă jumătate din propriile cheltuieli de judecată aferente prezentului recurs, și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul acestei proceduri.

5)

Obligă Comisia Europeană să suporte, pe lângă jumătate din propriile cheltuieli de judecată aferente prezentului recurs, și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Deutsche Bahn AG, DB Mobility Logistics AG, DB Energie GmbH, DB Netz AG, Deutsche Umschlaggesellschaft Schiene Straße (DUSS) mbH, DB Schenker Rail GmbH și DB Schenker Rail Deutschland AG în cadrul acestei proceduri.

6)	Obligă Deutsche Bahn AG, DB Mobility Logistics AG, DB Energie GmbH, DB Netz AG, Deutsche Umschlaggesellschaft Schiene Straße (DUSS) mbH, DB Schenker Rail GmbH și DB Schenker Rail Deutschland AG la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei T 289/11.

7)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzelor T-290/11 și T-521/11.

8)	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

9)	Autoritatea de Supraveghere AELS suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 24, 25.1.2014.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 18 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Pesti Központi Kerületi Bíróság – Ungaria) – Martin Meat kft/Géza Simonfay, Ulrich Salburg

(Cauza C-586/13) (1)

([Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor - Directiva 96/71/CE - Articolul 1 alineatul (3) literele (a) și (c) - Detașare a unor lucrători - Punerea la dispoziție a forței de muncă - Actul de aderare din 2003 - Capitolul 1 alineatele (2) și (13) din anexa X - Măsuri tranzitorii - Accesul resortisanților maghiari pe piața forței de muncă din statele care erau deja membre ale Uniunii Europene la data aderării Republicii Ungare - Cerința deținerii unui permis de muncă pentru punerea la dispoziție a forței de muncă - Sectoare nesensibile])

(2015/C 279/08)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Pesti Központi Kerületi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Martin Meat kft

Pârâți: Géza Simonfay, Ulrich Salburg

Dispozitivul

1)

Capitolul 1 alineatele (2) și (13) din anexa X la Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul că Republica Austria are dreptul de a restricționa punerea la dispoziție a forței de muncă pe teritoriul său, în conformitate cu capitolul 1 alineatul (2) din această anexă, chiar dacă această punere la dispoziție nu ar privi un sector sensibil, în sensul capitolului 1 alineatul (13) din anexa menționată.

2)

În cazul existenței unui raport contractual precum cel în discuție în litigiul principal, pentru a stabili dacă acest raport contractual trebuie calificat ca fiind o punere la dispoziție a forței de muncă, în sensul articolului 1 alineatul (3) litera (c) din Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, trebuie să se țină seama de orice element care indică faptul că deplasarea lucrătorului în statul membru gazdă este sau nu este obiectul însuși al prestării de servicii la care se referă raportul contractual menționat. Constituie, în principiu, indicii privind aspectul că o asemenea deplasare nu este obiectul însuși al prestării de servicii în cauză, printre altele, faptul că prestatorul de servicii suportă consecințele executării neconforme a prestației stipulate în contract, precum și împrejurarea că acest prestator este liber să stabilească numărul de lucrători pe care consideră util să îi trimită în statul membru gazdă. În schimb, împrejurarea că întreprinderea beneficiară a acestei prestări supraveghează conformitatea cu contractul menționat a prestării respective sau că poate să dea instrucțiuni generale lucrătorilor angajați de prestatorul în cauză nu permite, ca atare, să se concluzioneze în sensul existenței unei puneri la dispoziție a forței de muncă.

---

(1)   JO C 71, 8.3.2014.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Presidenza del Consiglio dei Ministri şi alţii/Rina Services SpA, Rina SpA, SOA Rina Organismo di Attestazione SpA

(Cauza C-593/13) (1)

((Trimitere preliminară - Articolele 49 TFUE, 51 TFUE și 56 TFUE - Libertatea de stabilire - Participare la exercitarea autorității publice - Directiva 2006/123/CE - Articolul 14 - Organisme însărcinate cu verificarea și cu certificarea respectării condițiilor cerute de lege întreprinderilor care realizează lucrări publice - Reglementare națională care impune ca sediul social al acestor organisme să fie situat în Italia))

(2015/C 279/09)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamante: Presidenza del Consiglio dei Ministri, Consiglio di Stato, Consiglio Superiore dei Lavori Pubblici, Autorità per la Vigilanza sui Contratti Pubblici di lavori, servizi e forniture, Conferenza Unificata Stato Regioni, Ministero dello Sviluppo Economico delle Infrastrutture e dei Trasporti, Ministero per le Politiche europee, Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Ministero per i beni e le attività culturali, Ministero dell'Economia e delle Finanze, Ministero degli Affari esteri

Pârâte: Rina Services SpA, Rina SpA, SOA Rina Organismo di Attestazione SpA

Dispozitivul

1)	Articolul 51 primul paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că excepția de la dreptul de stabilire prevăzută de această dispoziție nu se aplică activităților de certificare desfășurate de societățile care au calitatea de organisme de certificare.

2)

Articolul 14 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care prevede că societățile care au calitatea de organisme de certificare trebuie să aibă sediul social pe teritoriul național.

---

(1)   JO C 61, 1.3.2014.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 25 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Administratīvā apgabaltiesa – Letonia) – VAS „Ceļu satiksmes drošības direkcija”, Latvijas Republikas Satiksmes ministrija/Kaspars Nīmanis

(Cauza C-664/13) (1)

((Trimitere preliminară - Transporturi - Permis de conducere - Reînnoire de către statul membru de emitere - Condiție de reședință pe teritoriul acestui stat membru - Declarație de reședință))

(2015/C 279/10)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Administratīvā apgabaltiesa

Părțile din procedura principală

Reclamante: VAS „Ceļu satiksmes drošības direkcija”, Latvijas Republikas Satiksmes ministrija

Pârât: Kaspars Nīmanis

Dispozitivul

Articolul 12 din Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia singurul mijloc de care dispune o persoană care solicită eliberarea sau reînnoirea unui permis de conducere în acest stat membru pentru a dovedi că îndeplinește condiția „reședinței obișnuite”, în înțelesul respectivului articol 12, pe teritoriul statului membru menționat, condiție prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (e) și alineatul (3) litera (b) din această directivă, constă în stabilirea existenței unui domiciliu declarat pe teritoriul statului membru în cauză.

---

(1)   JO C 71, 8.3.2014.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 25 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas – Lituania) – în procedurile inițiate de „Indėlių ir investicijų draudimas” VI, Virgilijus Vidutis Nemaniūnas

(Cauza C-671/13) (1)

((Trimitere preliminară - Directivele 94/19/CE și 97/9/CE - Sisteme de garantare a depozitelor și de compensare a investitorilor - Instrumente de economisire și de investiții - Instrument financiar în sensul Directivei 2004/39/CE - Excludere de la beneficiul garanției - Efect direct - Condiții pentru a beneficia de prevederile Directivei 97/9/CE))

(2015/C 279/11)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Părțile din procedura principală

„Indėlių ir investicijų draudimas”VI, Virgilijus Vidutis Nemaniūnas

Cu participarea: Vitoldas Guliavičius, bankas „Snoras” AB, în lichidare

Dispozitivul

1)

Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2009, și punctul 12 din anexa I la aceasta trebuie interpretate în sensul că statele membre pot exclude de la beneficiul garanției prevăzute de această directivă certificatele de depozit emise de o instituție de credit dacă acestea au caracterul de titluri transferabile, ceea ce este de competența instanței de trimitere să stabilească, fără să fie necesar să se asigure că aceste certificate prezintă toate caracteristicile unui instrument financiar în sensul Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului.

2)

Directiva 94/19, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14, și Directiva 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care creanțe asupra unei instituții de credit sunt susceptibile să se încadreze atât în sfera noțiunii „depozit” în sensul Directivei 94/19, cât și în cea a noțiunii „instrument” în sensul Directivei 97/9, dar legiuitorul național a utilizat posibilitatea, prevăzută la punctul 12 din anexa I la Directiva 94/19 menționată, de a exclude aceste creanțe din sistemul de protecție prevăzut de această din urmă directivă, o astfel de excludere nu poate avea consecința ca respectivele creanțe să fie excluse și din sistemul de protecție prevăzut de Directiva 97/9, în afara condițiilor vizate la articolul 4 alineatul (2) din aceasta.

3)

Articolul 2 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (2) din Directiva 97/9 trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiile principale, care subordonează posibilitatea de a beneficia de sistemul de compensare prevăzut de această directivă condiției ca instituția de credit în cauză să fi transferat sau să fi utilizat fondurile sau titlurile respective fără consimțământul investitorului.

4)

Directiva 97/9 trebuie interpretată în sensul că instanța de trimitere, în măsura în care apreciază că, în litigiile principale, această directivă este citată împotriva unui organism care îndeplinește condițiile pentru a fi invocate față de el dispozițiile directivei menționate, are obligația să nu aplice o dispoziție națională precum cea în discuție în litigiile principale, care subordonează posibilitatea de a beneficia de sistemul de compensare prevăzut de aceeași directivă condiției ca instituția de credit în cauză să fi transferat sau să fi utilizat fondurile sau titlurile respective fără consimțământul investitorului.

---

(1)   JO C 71, 8.3.2014.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Staatssecretaris van Financiën/D. G. Kieback

(Cauza C-9/14) (1)

((Trimitere preliminară - Libera circulație a lucrătorilor - Legislație fiscală - Impozite pe venit - Venituri obținute pe teritoriul unui stat membru - Lucrător nerezident - Impozitare în statul în care are loc încadrarea în muncă - Condiții))

(2015/C 279/12)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamant: Staatssecretaris van Financiën

Pârât: D. G. Kieback

Dispozitivul

Articolul 39 alineatul (2) CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, în scopul impozitării veniturilor unui lucrător nerezident care și-a desfășurat activitățile profesionale într-un stat membru în cursul unei părți a anului, statul membru menționat să refuze să acorde acestui lucrător un avantaj fiscal în funcție de situația sa personală și familială, pe motiv că, deși a realizat, în acest stat membru, toate sau aproape toate veniturile sale aferente perioadei respective, acestea nu reprezintă cea mai mare parte a veniturilor sale impozabile pe tot anul respectiv. Împrejurarea că lucrătorul menționat a plecat să își desfășoare activitatea profesională într-un stat terț, iar nu în alt stat membru al Uniunii Europene, nu are nicio incidență asupra acestei interpretări.

---

(1)   JO C 102, 7.4.2014.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 25 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de College van Beroep voor het Bedrijfsleven – Țările de Jos) – CO Sociedad de Gestión y Participación SA și alții/De Nederlandsche Bank NV și De Nederlandsche Bank NV/CO Sociedad de Gestión y Participación SA și alții

(Cauza C-18/14) (1)

((Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Asigurarea directă, alta decât asigurarea de viață - Directiva 92/49/CEE - Articolele15, 15a și 15b - Evaluarea prudențială a achizițiilor și a majorărilor de participații calificate - Posibilitate de a impune o restricție sau o cerință la aprobarea unui proiect de achiziție))

(2015/C 279/13)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het Bedrijfsleven

Părțile din procedura principală

Reclamanți: CO Sociedad de Gestión y Participación SA, Depsa 96 SA, INOC SA, Corporación Catalana Occidente SA, La Previsión 96 SA, Grupo Catalana Occidente SA, Grupo Compañia Española de Crédito y Caución SL, Atradius NV, Atradius Insurance Holding NV, J.M. Serra Farré, M.A. Serra Farré, J. Serra Farré, De Nederlandsche Bank NV

Pârâți: De Nederlandsche Bank NV, CO Sociedad de Gestión y Participación SA, Depsa 96 SA, INOC SA, Corporación Catalana Occidente SA, La Previsión 96 SA, Grupo Catalana Occidente SA, Grupo Compañia Española de Crédito y Caución SL, Atradius NV, Atradius Insurance Holding NV, J.M. Serra Farré, M.A. Serra Farré, J. Serra Farré

Dispozitivul

1)

Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE (A treia directivă privind „asigurarea generală”), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 trebuie interpretată în sensul că directiva menționată nu se opune ca un stat membru să autorizeze în temeiul legislației sale naționale, într-o situație în care autoritatea națională competentă ar putea să se opună în mod valabil unui proiect de achiziție în temeiul articolului 15b alineatul (2) din aceeași directivă, această autoritate să impună restricții sau cerințe la aprobarea proiectelor de achiziție, fie din proprie inițiativă, fie prin formalizarea unor angajamente propuse de potențialul achizitor, cu condiția de a nu se aduce atingere drepturilor pe care directiva menționată le conferă acestui potențial achizitor.

2)

Directiva 92/49, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretată în sensul că autoritatea națională competentă nu este obligată să impună potențialului achizitor restricții sau cerințe înainte de a se putea opune proiectului de achiziție. Atunci când autoritatea respectivă decide să impună restricții sau cerințe la aprobarea unui proiect de achiziție, acestea nu se pot întemeia pe un criteriu care nu figurează printre cele enumerate la articolul 15b alineatul (1) din directiva menționată și nici nu pot depăși ceea ce este necesar pentru ca proiectul de achiziție să îndeplinească aceste criterii.

3)

Articolul 15b alineatul (1) din Directiva 92/49, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că nu se opune, în principiu, ca autoritatea națională competentă să impună o cerință în privința guvernanței corporative privind, precum în cauza principală, componența consiliilor de supraveghere ale întreprinderilor de asigurări vizate de achiziția proiectată. Revine instanței de trimitere sarcina să aprecieze, ținând seama de toate împrejurările din litigiul principal, dacă această cerință este necesară pentru a permite ca achizițiile în discuție în litigiul principal să îndeplinească criteriile prevăzute de această dispoziție.

---

(1)   JO C 112, 14.4.2014.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverfassungsgericht – Germania) – Peter Gauweiler și alții/Deutscher Bundestag

(Cauza C-62/14) (1)

((Trimitere preliminară - Politică economică și monetară - Decizii ale Consiliului guvernatorilor al Băncii Centrale Europene (BCE) cu privire la o serie de caracteristici tehnice ale tranzacțiilor monetare definitive de pe piețele secundare ale obligațiunilor guvernamentale din cadrul Eurosistemului - Articolele 119 TFUE și 127 TFUE - Atribuțiile BCE și ale Sistemului European al Băncilor Centrale - Mecanismul de transmisie a politicii monetare - Menținerea stabilității prețurilor - Proporționalitate - Articolul 123 TFUE - Interdicția privind finanțarea monetară a statelor membre din zona euro))

(2015/C 279/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverfassungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Peter Gauweiler, Bruno Bandulet, Wilhelm Hankel, Wilhelm Nölling, Albrecht Schachtschneider, Joachim Starbatty, Roman Huber și alții, Johann Heinrich von Stein u. a., Fraktion DIE LINKE im Deutschen Bundestag

Pârât: Deutscher Bundestag

cu participarea: Bundesregierung

Dispozitivul

Articolul 119 TFUE, articolul 123 alineatul (1) TFUE și articolul 127 alineatele (1) și (2) TFUE, precum și articolele 17-24 din Protocolul (nr. 4) privind statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene trebuie interpretate în sensul că autorizează Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) să adopte un program de achiziții pe piețele secundare de obligațiuni garantate de stat cum este cel anunțat în comunicatul de presă despre care se face mențiune în procesul-verbal al reuniunii nr. 340 a Consiliului guvernatorilor al Băncii Centrale Europene (BCE) din 5 și 6 septembrie 2012.

---

(1)   JO C 129, 28.4.2014.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 25 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Brussel – Belgia) – Loutfi Management Propriété Intellectuelle SARL/AMJ Meatproducts NV, Halalsupply NV

(Cauza C-147/14) (1)

([Trimitere preliminară - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 9 alineatul (1) litera (b) - Efecte - Drept conferit de marca comunitară - Semne identice sau similare - Interzicerea utilizării - Risc de confuzie - Apreciere - Luarea în considerare a utilizării unei alte limbi decât o limbă oficială a Uniunii Europene])

(2015/C 279/15)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Brussel

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Loutfi Management Propriété Intellectuelle SARL

Pârâte: AMJ Meatproducts NV, Halalsupply NV

Dispozitivul

Articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară trebuie interpretat în sensul că, pentru a aprecia riscul de confuzie care poate exista între o marcă comunitară și un semn, care acoperă produse identice sau similare și care conțin ambele un cuvânt arab dominant în grafiile latină și arabă, aceste cuvinte fiind similare pe plan vizual, în condițiile în care publicul relevant al mărcii comunitare și al semnului în cauză are cunoștințe de bază de limbă arabă scrisă, semnificația și pronunția acestor cuvinte trebuie luate în considerare.

---

(1)   JO C 194, 24.6.2014.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 25 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – Skatteministeriet/DSV Road A/S

(Cauza C-187/14) (1)

([Trimitere preliminară - Codul vamal comunitar - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Articolele 203 și 204 - Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 - Articolul 859 - Regim de tranzit extern - Nașterea datoriei vamale - Sustragere sau nesustragere de sub supravegherea vamală - Neexecutare a unei obligații - Prezentare tardivă a mărfurilor la biroul de destinație - Mărfuri care au fost refuzate de destinatar și retrimise fără să fi fost prezentate la biroul vamal - Mărfuri plasate din nou în regim de tranzit extern, prin intermediul unei noi declarații - Directiva 2006/112/CE - Articolul 168 litera (e) - Deducerea TVA-ului la import de către transportator])

(2015/C 279/16)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamant: Skatteministeriet

Pârâtă: DSV Road A/S

cu participarea: Danske Speditører

Dispozitivul

1)

Articolul 203 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006, trebuie interpretat în sensul că o datorie vamală nu ia naștere în temeiul acestui articol numai ca urmare a faptului că mărfuri plasate sub un regim de tranzit comunitar extern sunt readuse, după o tentativă de livrare eșuată, în portul liber de plecare fără să fi fost prezentate nici la biroul vamal de la locul de destinație, nici la biroul vamal din portul liber, dacă se stabilește că, ulterior, aceleași mărfuri au fost transportate din nou la locul de destinație în cadrul unui al doilea regim de tranzit comunitar extern încheiat în mod corect. În schimb, în ipoteza în care nu se poate stabili identitatea mărfurilor transportate în cadrul primului și al celui de al doilea regim de tranzit comunitar extern, se naște o datorie vamală în temeiul articolului menționat.

2)

Articolul 204 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1791/2006, coroborat cu articolul 859 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 214/2007 al Comisiei din 28 februarie 2007, trebuie interpretat în sensul că prezentarea tardivă la biroul vamal de la locul de destinație și în cadrul unui al doilea regim de tranzit comunitar extern a mărfurilor plasate sub un prim regim de tranzit comunitar extern constituie o neexecutare care dă naștere unei datorii vamale, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 356 alineatul (3) sau la articolul 859 a doua liniuță și punctul 2 litera (c) din acest regulament, ceea ce este de competența instanței de trimitere să verifice.

3)

Articolul 168 litera (e) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care exclude deducerea taxei pe valoarea adăugată la import la plata căreia este obligat transportatorul care nu este nici importatorul și nici proprietarul mărfurilor vizate, dar care a asigurat doar transportul și tratamentul vamal al acestora în cadrul activității sale de transportator de mărfuri supus taxei pe valoarea adăugată.

---

(1)   JO C 202, 30.6.2014.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 24 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče – Slovenia) – Hotel Sava Rogaška, Gostinstvo, turizem in storitve, d.o.o./Republika Slovenija

(Cauza C-207/14) (1)

([Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Ape minerale naturale - Directiva 2009/54/CE - Articolul 8 alineatul (2) - Anexa I - Interzicerea comercializării unei „ape minerale naturale de la una și aceeași sursă” - Noțiune])

(2015/C 279/17)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Hotel Sava Rogaška, Gostinstvo, turizem in storitve, d.o.o.

Pârâtă: Republika Slovenija

Dispozitivul

Noțiunea „apă minerală de la una și aceeași sursă” care figurează la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale trebuie interpretată în sensul că desemnează o apă minerală naturală exploatată prin una sau prin mai multe emergențe naturale sau forate, care își are originea în una și aceeași pânză freatică sau în unul și același zăcământ acvifer subteran, dacă, în toate aceste emergențe naturale sau forate, apa are caracteristici identice, potrivit criteriilor prevăzute în anexa I la directiva menționată, care rămân stabile în limitele fluctuațiilor naturale.

---

(1)   JO C 202, 30.6.2014.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 25 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Mannheim – Germania) – Saatgut-Treuhandverwaltungs GmbH/Gerhard und Jürgen Vogel GbR, Jürgen Vogel, Gerhard Vogel

(Cauza C-242/14) (1)

([Trimitere preliminară - Protecția comunitară a soiurilor de plante - Regulamentul (CE) nr. 2100/94 - Derogare prevăzută la articolul 14 - Utilizarea de către agricultori a produsului recoltei în scop de înmulțire, fără autorizarea titularului - Obligația agricultorilor de a plăti o remunerație echitabilă pentru această utilizare - Termen în care trebuie să se plătească această remunerație pentru a putea beneficia de derogare - Posibilitatea titularului de a recurge la articolul 94 - Contrafacere])

(2015/C 279/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Mannheim

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Saatgut-Treuhandverwaltungs GmbH

Pârâți: Gerhard und Jürgen Vogel GbR, Jürgen Vogel, Gerhard Vogel

Dispozitivul

Pentru a putea beneficia de derogarea, prevăzută la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante, de la obligația de a obține autorizația titularului protecției soiului de plante în cauză, un agricultor care a utilizat material de înmulțire obținut prin cultivare aparținând unui soi de plante protejat (semințe de fermă) fără să fi încheiat în acest sens un contract cu titularul este obligat să plătească remunerația echitabilă datorată, în temeiul acestui articol 14 alineatul (3) a patra liniuță, într-un termen care expiră la încheierea anului de comercializare în cursul căruia a avut loc această utilizare, și anume cel târziu la 30 iunie care urmează datei reînsămânțării.

---

(1)   JO C 303, 8.9.2014.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 25 iunie 2015 – Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-303/14) (1)

([Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Regulamentul (CE) nr. 842/2006 - Formare și certificare - Obligația de notificare - Sancțiuni - Regulamentele (CE) nr. 303/2008, (CE) nr. 304/2008, (CE) nr. 305/2008, (CE) nr. 306/2008, (CE) nr. 307/2008 și (CE) nr. 308/2008])

(2015/C 279/19)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Mifsud-Bonnici și K. Herrmann, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Dispozitivul

1)

Prin faptul că nu a notificat Comisiei Europene informațiile solicitate privind organismele de certificare a personalului și a societăților comerciale, precum și titlurile certificatelor acordate personalului și societăților comerciale care sunt implicate în activități în legătură cu anumite gaze fluorurate cu efect de seră și nici măsurile naționale referitoare la sancțiunile aplicabile pentru încălcările dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 alineatul (2) și al articolului 13 alineatul (2) din acest regulament, al articolului 12 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 303/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul nr. 842/2006, a cerințelor minime și a condițiilor de recunoaștere reciprocă în vederea certificării societăților comerciale și a personalului în ceea ce privește echipamentele staționare de refrigerare, de climatizare și pentru pompe de căldură care conțin anumite gaze fluorurate cu efect de seră, al articolului 12 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 304/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul nr. 842/2006, a cerințelor minime și a condițiilor de recunoaștere reciprocă pentru certificarea societăților și a personalului în ceea ce privește sistemele staționare de protecție împotriva incendiilor și extinctoarele care conțin anumite gaze fluorurate cu efect de seră, al articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 305/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul nr. 842/2006, a cerințelor minime și a condițiilor pentru recunoașterea reciprocă a certificării personalului însărcinat cu recuperarea anumitor gaze fluorurate cu efect de seră provenite de la instalațiile de distribuție de înaltă tensiune, al articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 306/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul nr. 842/2006, a cerințelor minime și a condițiilor de recunoaștere reciprocă privind certificarea personalului care recuperează anumiți solvenți pe bază de gaze fluorurate cu efect de seră din echipamente, al articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 307/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul nr. 842/2006, a cerințelor minime pentru programele de formare și a condițiilor pentru recunoașterea reciprocă a certificatelor de formare pentru personal, în ceea ce privește sistemele de climatizare ale unor autovehicule care conțin anumite gaze fluorurate cu efect de seră, precum și al articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 308/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul nr. 842/2006, a formularului de notificare a programelor de formare și certificare ale statelor membre.

2)	Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 409, 17.11.2014.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 iunie 2015 – Vadzim Ipatau/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-535/14 P) (1)

((Recurs - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva Republicii Belarus - Admisibilitate - Termen de introducere a acțiunii - Asistență judiciară - Efect suspensiv - Protecție jurisdicțională efectivă - Dreptul la apărare - Principiul proporționalității))

(2015/C 279/20)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Vadzim Ipatau (reprezentant: M. Michalauskas, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: F. Naert et B. Driessen, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Domnul Vadzim Ipatau suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

---

(1)   JO C 26, 26.1.2015.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 13 mai 2015 – Elisabeth Schmitt/TÜV Rheinland LGA Products GmbH

(Cauza C-219/15)

(2015/C 279/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Elisabeth Schmitt

Pârât: TÜV Rheinland LGA Products GmbH

Întrebările preliminare

Din obiectul și finalitatea Directivei 93/42 (1) rezultă că, în ceea ce privește dispozitivele medicale din clasa III, intervenția organismului notificat, care este însărcinat cu verificarea sistemului de asigurare a calității, cu examinarea concepției produsului și cu monitorizarea procesului de producție, urmărește protecția tuturor pacienților potențiali, astfel încât în cazul neexecutării din culpă a obligațiilor, organismul respectiv poate răspunde în mod direct și fără restricții față de pacienții respectivi?

Din cuprinsul punctelor din Anexa II la Directiva 93/42 menționate anterior rezultă, în ceea ce privește dispozitivele medicale din clasa III, că organismul notificat, care este însărcinat cu verificarea sistemul de asigurare a calității, cu examinarea concepției produsului și cu monitorizarea procesului de producție, are o obligație generală sau cel puțin determinată de împrejurări de a controla dispozitivele?

Din cuprinsul punctelor din Anexa II la Directiva 93/42 menționate anterior rezultă, în ceea ce privește dispozitivele medicale din clasa III, că organismul notificat, care este însărcinat cu verificarea sistemului de asigurare a calității, cu examinarea concepției produsului și cu monitorizarea procesului de producție, are o obligație generală sau cel puțin determinată de împrejurări de a examina documentele comerciale ale producătorului și/sau de a efectua vizite inopinate?

---

(1)  Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (JO L 169, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 11, p. 244), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/47/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 5 septembrie 2007 (JO L 247, p. 21).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Najvyšší súd Slovenskej republiky (Republica Slovacă) la 27 mai 2015 – Lesoochranárske zoskupenie VLK/Obvodný úrad Trenčín

(Cauza C-243/15)

(2015/C 279/22)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Najvyšší súd Slovenskej republiky

Părțile din procedura principală

Recurentă: Lesoochranárske zoskupenie VLK

Intimată: Obvodný úrad Trenčín

Intervenient: Biely potok, a.s.

Întrebările preliminare

În cazul unei pretinse încălcări a dreptului la un nivel înalt de protecție a mediului – care a fost instituit în condițiile stabilite de Uniunea Europeană în principal prin Directiva 92/43/CEE (1) a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică -, în special [a dreptului de a] contribui la obținerea opiniei publicului cu privire la un proiect care poate afecta în mod semnificativ anumite arii speciale de protejare cuprinse în rețeaua ecologică europeană denumită NATURA 2000, dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil, consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și drepturile invocate de recurentă, în calitatea sa de asociație fără scop lucrativ care își desfășoară activitatea în domeniul protecției mediului la nivel național, în temeiul articolului 9 din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, și în limitele indicate de Curte în Hotărârea Lesoochranárske zoskupenie (C-240/09, EU:C:2011:125), pot fi garantate și atunci când instanța națională închide o procedură privind controlul legalității unei decizii prin care nu se recunoaște [unei asemenea asociații] statutul de parte într-o procedură administrativă referitoare la acordarea unei autorizații, precum în speță, și îndrumă [o asemenea asociație] să introducă o acțiune prin care să conteste excluderea sa din procedura administrativă respectivă?

---

(1)   JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hannover (Germania) la 1 iunie 2015 – Michael Ihden, Gisela Brinkmann/TUIfly GmbH

(Cauza C-257/15)

(2015/C 279/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hannover

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Michael Ihden, Gisela Brinkmann

Pârâtă: TUIfly GmbH

Întrebările preliminare

1)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unei rotații, împrejurările excepționale care s-au produs în timpul unui zbor anterior pot constitui de asemenea împrejurări excepționale pentru zborul în litigiu atunci când operatorul de transport aerian efectiv are posibilitatea de a evita repercutarea întârzierii asupra zborurilor ulterioare prin anularea anumitor zboruri planificate într-o rotație?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: împrejurările excepționale trebuie să fi intervenit în aceeași zi, în ziua precedentă sau, mai general, exclusiv în cursul rotației prevăzute?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de cour d'appel de Bruxelles (Belgia) la 8 iunie 2015 – Fernand Ullens de Schooten/Ministre des Affaires Sociales et de la Santé publique, Ministre de la Justice

(Cauza C-268/15)

(2015/C 279/24)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Bruxelles

Părțile din procedura principală

Apelant: Fernand Ullens de Schooten

Intimați: Ministre des Affaires Sociales et de la Santé publique, Ministre de la Justice

Întrebările preliminare

1)

Dreptul comunitar, și în special principiul efectivității, impune ca, în anumite împrejurări și în special cele stabilite la punctul 38 din prezenta hotărâre, termenul de prescripție național, precum articolul 100 din Legile coordonate privind contabilitatea statului aplicabil unei cereri în despăgubire formulate de un particular împotriva statului belgian pentru încălcarea articolului 43 din Tratatul CE (devenit articolul 49 TFUE) de către legiuitor, începe să curgă numai atunci când această încălcare a fost constatată sau, a contrario, principiul efectivității este garantat suficient în aceste împrejurări de posibilitatea oferită acestui particular de a întrerupe termenul de prescripție prin notificarea unui act al unui executor judecătoresc?

2)

Articolele 43 CE, 49 CE și 56 CE și noțiunea „situație pur internă” care este susceptibilă să limiteze invocarea acestor dispoziții de către un justițiabil în cadrul unui litigiu în fața unei instanțe naționale trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării dreptului [Uniunii] în cadrul unui litigiu între un resortisant belgian și statul belgian prin care se urmărește să se asigure repararea prejudiciilor cauzate de pretinsa încălcare a dreptului comunitar, reprezentate de adoptarea și de menținerea în vigoare a unei legislații belgiene de tipul celei prevăzute la articolul 3 din Decretul regal nr. 143 din 30 decembrie 1982 care se aplică fără deosebire resortisanților naționali și resortisanților celorlalte state membre?

3)

Principiul supremației dreptului comunitar și articolul 4 alineatul (3) TUE trebuie interpretate în sensul că nu permit înlăturarea principiului autorității de lucru judecat atunci când este vorba despre reexaminarea sau despre anularea unei decizii judecătorești intrate în puterea lucrului judecat care se dovedește contrară dreptului [Uniunii], ci, dimpotrivă, în sensul că permite înlăturarea aplicării unei norme naționale privind autoritatea de lucru judecat atunci când aceasta ar impune adoptarea, în temeiul respectivei decizii judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, însă contrară dreptului [Uniunii], a unei alte decizii judecătorești care ar presupune perpetuarea încălcării dreptului [Uniunii] prin această primă hotărâre judecătorească?

4)

Curtea ar putea confirma că problema dacă principiul autorității de lucru judecat trebuie înlăturat în cazul unei decizii judecătorești intrate în puterea de lucru judecat care este contrară dreptului [Uniunii] în cadrul unei cereri de reexaminare sau de anulare a acestei decizii nu este o problemă identică din punct de vedere material în sensul Hotărârilor [Da Costa și alții (28/62-30/62, EU:C:1963:6) și Cilfit și alții (283/81, EU:C:1982:335)] cu problema dacă principiul autorității de lucru judecat este contrar dreptului [Uniunii] în cadrul cererii unei (noi) decizii care ar trebui să repete încălcarea dreptului [Uniunii], astfel încât instanța de ultim grad nu se poate sustrage de la obligația sa de efectuare a unei trimiteri preliminare?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) (Regatul Unit) la 8 iunie 2015 – Swiss International Air Lines AG/The Secretary of State for Energy and Climate Change, Environment Agency

(Cauza C-272/15)

(2015/C 279/25)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din procedura principală

Apelantă: Swiss International Air Lines AG

Intimate: The Secretary of State for Energy and Climate Change și Environment Agency

Întrebările preliminare

1)

Decizia nr. 377/2013/UE (1) a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2013 încalcă principiul general al egalităţii de tratament consacrat în dreptul Uniunii în măsura în care stabileşte un moratoriu privind cerinţele de restituire a cotelor de emisii impuse de Directiva 2003/87/CE (2) a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 (astfel cum a fost modificată prin diferite acte legislative, inclusiv Directiva 2008/101/CE (3) a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008) în ceea ce priveşte zborurile între statele din Spațiul Economic European (denumit în continuare „SEE”) şi aproape toate statele din afara SEE, dar nu extinde moratoriul respectiv asupra zborurilor între statele SEE şi Elveţia?

2)

În cazul în care unui răspuns afirmativ la prima întrebare, care este calea de atac care trebuie să fie pusă la dispoziţia unei reclamante aflate în situaţia Swiss International Airlines AG, care a restituit cote de emisii pentru zborurile care au avut loc în anul 2012 între statele SEE şi Elveţia, pentru a se găsi în situaţia în care ar fi fost dacă zborurile dintre statele SEE şi Elveţia nu ar fi fost excluse din moratoriu? În special: (a) Registrul trebuie să fie rectificat pentru a reflecta numărul mai mic de cote pe care o asemenea reclamantă ar fi fost obligată să le restituie dacă zborurile către sau dinspre Elveţia ar fi fost incluse în moratoriu? (b) În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, ce măsură trebuia să ia autoritatea naţională competentă şi/sau instanţa naţională (dacă este cazul) pentru a se asigura că respectivele cote suplimentare restituite sunt returnate acestei reclamante? (c) O asemenea reclamantă are dreptul să solicite despăgubiri în temeiul articolului 340 TFUE din partea Parlamentului European şi a Consiliului pentru orice prejudiciu pe care l-a suferit din cauza restituirii cotelor suplimentare în urma Deciziei nr. 377/2013? (d) Trebuie să se acorde reclamantei o altă formă de despăgubire şi, dacă răspunsul este afirmativ, care este aceasta?

---

(1)  Decizia nr. 377/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2013 privind derogarea temporară de la Directiva 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (JO L 113, p. 1).

(2)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).

(3)  Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (JO L 8, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) (Regatul Unit) la 8 iunie 2015 – ITV Broadcasting Limited, ITV2 Limited, ITV Digital Channels Limited, Channel Four Television Corp., 4 Ventures Limited, Channel 5 Broadcasting Limited, ITV Studios Limited/TVCatchup Limited, Media Resources Limited, TVCatchup (UK) Limited

(Cauza C-275/15)

(2015/C 279/26)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din procedura principală

Reclamante: ITV Broadcasting Limited, ITV2 Limited, ITV Digital Channels Limited, Channel Four Television Corp., 4 Ventures Limited, Channel 5 Broadcasting Limited, ITV Studios Limited

Pârâte: TVCatchup Limited, Media Resources Limited, TVCatchup (UK) Limited

Intervenienți: The Secretary of State for Business, Innovation and Skills, Virgin Media Limited

Întrebările preliminare

Cu privire la interpretarea articolului 9 din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (1) (denumită în continuare „directiva”), în special a propoziţiei „Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor privind în special [...] accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu”:

1)

Propoziţia citată permite aplicarea în continuare a unei dispoziţii din dreptul naţional al cărei domeniu de aplicare este stabilit în funcţie de noţiunea „cablu” astfel cum este definită de dreptul naţional sau domeniul de aplicare al acestui fragment al articolului 9 este determinat de sensul noţiunii „cablu” care este definit de dreptul Uniunii?

2)

Dacă noţiunea „cablu” de la articolul 9 este definită de dreptul Uniunii, care este sensul acesteia? În special: (a) Are un sens specific tehnologic, limitat la reţelele de cablu tradiţionale operate de furnizorii de servicii de cablu convenţionale? (b) Αlternativ, are un sens neutru din punct de vedere tehnologic care include servicii similare din punct de vedere funcţional transmise prin internet? (c) În oricare dintre cazuri, include transmiterea de energie de microunde între puncte terestre fixe?

3)

Propoziţia citată se aplică (1) prestărilor care necesită reţele de cablu pentru retransmisia anumitor emisiuni sau (2) prestărilor care permit retransmisia prin cablu a emisiunilor (a) atunci când retransmisiile sunt simultane şi limitate la zone în care emisiunile au fost destinate să fie recepționate şi/sau (b) când retransmisiile sunt ale unor emisiuni de pe canale care sunt supuse anumitor obligaţii de serviciu public?

4)

Dacă domeniul de aplicare al noţiunii „cablu” din cadrul articolului 9 este definit de dreptul naţional, dispoziţia din dreptul naţional se aplică sub rezerva principiilor din dreptul Uniunii al proporţionalităţii şi al echilibrului just între drepturile titularilor drepturilor de autor, ale proprietarilor de cablu şi interesul public?

5)

Articolul 9 se limitează la dispoziţiile din dreptul naţional aflate în vigoare la data când directiva a fost adoptată, la data când aceasta a intrat în vigoare sau la ultima sa dată de transpunere sau se aplică şi dispoziţiilor ulterioare din dreptul naţional care privesc accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu?

---

(1)   JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour du travail de Bruxelles (Belgia) la 10 iunie 2015 – Office national de l'emploi (ONEm), M/M, Office national de l'emploi (ONEm), Caisse Auxiliaire de Paiement des Allocations de Chômage (CAPAC)

(Cauza C-284/15)

(2015/C 279/27)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour du travail de Bruxelles

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Office national de l'emploi (ONEm), M

Pârâți: M, Office national de l'emploi (ONEm), Caisse Auxiliaire de Paiement des Allocations de Chômage (CAPAC)

Întrebările preliminare

1)

Articolul 67 alineatul (3) din Regulamentul privind securitatea socială nr. 1408/71 (1) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să refuze totalizarea perioadelor de încadrare în muncă necesare pentru recunoașterea dreptului la acordarea unei alocații de șomaj destinate să completeze veniturile corespunzătoare obținute de la un loc de muncă pe fracțiune de normă, atunci când încadrarea în acest loc de muncă nu a fost precedată de nicio perioadă de asigurare sau de încadrare în muncă în acest stat membru?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolul 67 alineatul (3) din Regulamentul privind securitatea socială nr. 1408/71 este compatibil în special cu: — articolul 48 TFUE în măsura în care condiția la care acest articol 67 alineatul (3) supune totalizarea perioadelor de încadrare în muncă este de natură să restrângă libera circulație a lucrătorilor și accesul lor la anumite locuri de muncă pe fracțiune de normă, — articolul 45 TFUE, care „implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă” și prevede dreptul lucrătorilor „de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă” (inclusiv locuri de muncă pe fracțiune de normă) în celelalte state membre, „de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre” și de ședere pe acest teritoriu „pentru a desfășura o activitate salarizată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor statului respectiv”, — articolul 15 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care prevede că „[o]rice cetățean al Uniunii are libertatea de a-și căuta un loc de muncă, de a lucra, (...) în orice stat membru”?

---

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1606/98 al Consiliului din 29 iunie 1998 (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 76, denumit în continuare „Regulamentul privind securitatea socială nr. 1408/71”).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Belgia) la 15 iunie 2015 – Patrice D'Oultremont, Henri Tumelaire, François Boitte, Éoliennes à tout prix? ASBL/Région wallonne

(Cauza C-290/15)

(2015/C 279/28)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Patrice D'Oultremont, Henri Tumelaire, François Boitte, Éoliennes à tout prix? ASBL

Pârâtă: Région wallonne

Întrebarea preliminară

Articolul 2 litera (a) și articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (1) presupun că trebuie calificat drept „plan sau program” în sensul acestor prevederi un decret legislativ care cuprinde diverse dispoziții referitoare la implantarea de eoliene, inclusiv măsuri de securitate, de control, de reabilitare și de siguranță, precum și norme de zgomot definite în raport cu zone planologice, dispoziții care reglementează eliberarea de autorizații administrative care conferă inițiatorului proiectului dreptul de a implanta și de a exploata instalații supuse de plin drept evaluării efectelor asupra mediului în temeiul dreptului intern?

---

(1)  Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, p. 30, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 135).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Alicante (Spania) la 25 iunie 2015 – Ana María Palacios Martínez/Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, S.A.

(Cauza C-307/15)

(2015/C 279/29)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Alicante

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ana María Palacios Martínez

Pârâtă: Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, S.A.

Întrebările preliminare

1)

Este compatibil cu principiul neobligativității, consacrat la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (1) a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, faptul că obligația de restituire rezultată din decizia de constatare a nulității unei clauze prag incluse într-un contract de credit, ca urmare a caracterului său abuziv, nu produce efecte retroactive de la momentul încheierii contractului, ci de la o dată ulterioară?

2)	Criteriul bunei-credințe a celor interesați care servește drept temei pentru limitarea efectului retroactiv ce rezultă dintr-o clauză abuzivă reprezintă o noțiune autonomă a dreptului Uniunii, care trebuie interpretată în mod uniform de toate statele membre?

3)	În cazul unui răspuns afirmativ, ce criterii trebuie avute în vedere pentru a determina existența bunei-credințe a celor interesați?

4)	În orice caz, este conform cu buna-credință a celor interesați comportamentul unui profesionist [care,] la întocmirea contractului, a cauzat lipsa de transparență care a determinat caracterul abuziv al clauzei?

5)	Riscul unor consecințe grave, care servește drept temei pentru limitarea efectului retroactiv ce rezultă dintr-o clauză abuzivă, reprezintă o noțiune autonomă a dreptului Uniunii care trebuie interpretată în mod uniform de toate statele membre?

6)	În cazul unui răspuns afirmativ, ce criterii ar trebui luate în considerare?

7)	Riscul unor consecințe grave trebuie evaluat luându-se în considerare doar acel risc care se poate produce pentru profesionist sau trebuie avut în vedere și prejudiciul ocazionat consumatorilor ca urmare a nerestituirii integrale a sumelor plătite în temeiul respectivei clauze prag?

---

(1)   JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Alicante (Spania) la 25 iunie 2015 – Banco Popular Español, S.A./Emilio Irles López și Teresa Torres Andreu

(Cauza C-308/15)

(2015/C 279/30)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Alicante

Părțile din procedura principală

Apelantă: Banco Popular Español, S.A.

Intimați: Emilio Irles López și Teresa Torres Andreu

Întrebările preliminare

1)

Este compatibil cu principiul neobligativității, consacrat la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (1) a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, faptul că efectele restitutorii rezultate din decizia de constatare a nulității unei clauze prag incluse într-un contract de credit, ca urmare a caracterului său abuziv, nu retroactivează de la momentul încheierii contractului, ci de la o dată ulterioară?

2)	Criteriul bunei-credințe a celor interesați, care servește drept temei pentru limitarea efectului retroactiv ce rezultă dintr-o clauză abuzivă, reprezintă o noțiune autonomă a dreptului Uniunii, care trebuie interpretată în mod uniform de toate statele membre?

3)	În cazul unui răspuns afirmativ, ce criterii trebuie avute în vedere pentru a determina existența bunei-credințe a celor interesați?

4)	În orice caz, este conform cu buna-credință a celor interesați comportamentul unui profesionist [care,] la întocmirea contractului, a cauzat lipsa de transparență care a determinat caracterul abuziv al clauzei?

5)	Riscul unor consecințe grave, care servește drept temei pentru limitarea efectului retroactiv ce rezultă dintr-o clauză abuzivă, reprezintă o noțiune autonomă a dreptului Uniunii care trebuie interpretată în mod uniform?

6)	În cazul unui răspuns afirmativ, ce criterii ar trebui luate în considerare?

7)	Riscul unor consecințe grave trebuie evaluat luându-se în considerare doar acel risc care se poate produce pentru profesionist sau trebuie avut în vedere și prejudiciul ocazionat consumatorilor, ca urmare a nerestituirii integrale a sumelor plătite în temeiul respectivei clauze prag?

8)

Este compatibilă cu principiul neobligativității clauzelor abuzive pentru consumator consacrat la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 și cu dreptul la o cale de atac eficientă consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2) extinderea automată a aceleiași limitări a efectelor restitutorii rezultate din nulitatea unei clauze „prag”, constatată în cadrul unei proceduri inițiate de o asociație de consumatori împotriva [a trei] instituții financiare, asupra acțiunilor individuale în constatarea nulității unei clauze „prag”, ca urmare a caracterului său abuziv, exercitate de clienții-consumatori care au încheiat un contract de credit ipotecar cu alte instituții financiare?

---

(1)   JO L 95, p.29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

(2)   JO 2000, C 364, p. 1

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour administrative d'appel de Paris (Franţa) la 29 iunie 2015 – Overseas Financial Limited, Oaktree Finance Limited/Ministre de l’économie, de l’industrie et du numérique

(Cauza C-319/15)

(2015/C 279/31)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative d'appel de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamante: Overseas Financial Limited, Oaktree Finance Limited

Pârât: Ministre de l’économie, de l’industrie et du numérique

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010  (1) încalcă articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care protejează dreptul de proprietate, coroborate cu articolul 47 din această cartă și cu alineatul (1) al articolului 6 din convenția menționată, care garantează dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil, în special în măsura în care aceste dispoziții nu prevăd posibilitatea de deblocare a fondurilor înghețate atunci când un terț se prevalează de o creanță dobândită în temeiul unei hotărâri judecătorești prin care se dispune obligarea unei persoane desemnate să facă obiectul unei măsuri de înghețare la plata unei despăgubiri în beneficiul său, pronunțată la capătul unei proceduri inițiate înainte de această desemnare și când între aceste două persoane nu există niciun raport, nici chiar indirect, în legătură cu activitățile avute în vedere de regulament?

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1).

Acțiune introdusă la 9 iulie 2015 – Comisia Europeană/Republica Austria

(Cauza C-347/15)

(2015/C 279/32)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Mölls, J. Hottiaux și T. Maxian Rusche, agenți)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

—

Constatarea că, prin faptul că nu a obligat Căile Ferate Austriece (Transport de călători) [ÖBB Personenverkehr] să publice plățile efectuate pentru compensarea serviciului public și nici costurile și veniturile aferente fiecărui contract de serviciu public, Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE (1) și al articolului 6 alineatul (1) coroborat cu punctul 5 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 (2);

—	obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2012/34/UE și al Regulamentului (CE) nr. 1370/2007.

Aceasta nu garantează că finanțările publice în legătură cu activitățile privind furnizarea serviciilor publice de transport de călători sunt înregistrate în mod separat, în funcție de contract, în conturile corespunzătoare și nici că veniturile și costurile sunt înregistrate și publicate în mod separat. Astfel, pârâta a încălcat normele din dreptul Uniunii aplicabile în sectorul transportului feroviar.

---

(1)  Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO L 343, p. 32).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO L 315, p. 1).

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2015 – Franța/Comisia

(Cauza T-516/10) (1)

((„FEOGA - Secţiunea «Orientare» - Reducerea unei contribuţii financiare - Program de iniţiativă comunitară Leader+ - Nerespectarea termenului de adoptare a unei decizii - Încălcarea unor norme fundamentale de procedură”))

(2015/C 279/33)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: inițial E. Belliard, B. Cabouat, G. de Bergues, D. Colas și C. Candat, ulterior D. Colas, C. Candat și J. S. Pilczer, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Bianchi și G. von Rintelen, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C (2010) 5724 final a Comisiei din 23 august 2010 din 23 august 2010 de aplicare a unor corecţii financiare contribuţiei în cadrul secţiunii „Orientare” a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), acordat programului de iniţiativă comunitară CCI 2000.FR.060.PC.001 (Franţa – Leader+)

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia C (2010) 5724 final a Comisiei din 23 august 2010 de aplicare a unor corecţii financiare contribuţiei în cadrul secţiunii „Orientare” a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), acordat programului de iniţiativă comunitară CCI 2000.FR.060.PC.001 (Franţa – Leader+).

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum şi pe cele efectuate de Republica Franceză.

---

(1)   JO C 13, 15.1.2011.

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2015 – Italia/Comisia

(Cauza T-44/11) (1)

((„FEOGA - Secțiunea «Garantare» - FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Ajutoare pentru producția de lapte praf degresat - Neregularități sau neglijențe imputabile autorităților administrative sau organismelor statelor membre - Proporționalitate - Obligația de motivare - Principiul ne bis in idem - Termen rezonabil”))

(2015/C 279/34)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de L. Ventrella și G. Fiengo, avvocati dello Stato)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Rossi și D. Nardi, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2010/668/UE a Comisiei din 4 noiembrie 2010 de excludere de la finanţarea din fondurile Uniunii Europene a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secţiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 288, p. 24), în măsura în care exclude anumite cheltuieli efectuate de Republica Italiană.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Republica Italiană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)   JO C 80, 12.3.2011.

Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2015 – Nanu-Nana Joachim Hoepp/OAPI – Vincci Hoteles (NANU)

(Cauza T-89/11) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale NANU - Marca comunitară verbală anterioară NAMMU - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2015/C 279/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Nanu-Nana Joachim Hoepp GmbH & Co. KG (Bremen, Germania) (reprezentanți: A. Nordemann și T. Boddien, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Vincci Hoteles, SA (Alcobendas, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 25 noiembrie 2010 (cauza R 641/2010-1) privind o procedură de opoziție între Vincci Hoteles, SA și Nanu-Nana Joachim Hoepp GmbH & Co. KG.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Nanu-Nana Joachim Hoepp GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 113, 9.4.2011.

Hotărârea Tribunalului din 8 iulie 2015 – European Dynamics Luxembourg și alții/Comisia

(Cauza T-536/11) (1)

((„Achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Furnizarea de servicii informatice de dezvoltare și de mentenanță a software-ului, de consiliere și de asistență pentru diferite tipuri de aplicații informatice - Clasificarea ofertei unui ofertant în procedura în cascadă pentru diferite loturi și clasificarea ofertelor altor ofertanți - Obligația de motivare - Criteriu de atribuire - Eroare vădită de apreciere - Răspundere extracontractuală”))

(2015/C 279/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: European Dynamics Luxembourg SA (Ettelbrück, Luxemburg), European Dynamics Belgium SA (Bruxelles, Belgia) și Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis, M. Dermitzakis și N. Theologou, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial S. Delaude și V. Savov, ulterior S. Delaude, agenți, asistați de O. Graber-Soudry, solicitor)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene din 22 iulie 2011 de a clasa reclamantele, pentru ofertele prezentate în urma cererii de ofertă AO 10340, privind prestarea de servicii informatice de dezvoltare și de mentenanță a software-ului, de consiliere și de asistență pentru diferite tipuri de aplicații informatice (JO 2011/S 66-106099), pe poziția a treia în mecanismul de atribuire în cascadă pentru lotul nr. 1, pe poziția a treia în mecanismul de atribuire în cascadă pentru lotul nr. 4 și pe poziția a doua în mecanismul de atribuire în cascadă pentru lotul nr. 3, precum și a deciziilor de atribuire a contractelor în cauză altor ofertanți, în măsura în care aceste decizii privesc clasificarea lor, și, pe de altă parte, o cerere de despăgubiri.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă European Dynamics Luxemburg SA, European Dynamics Belgium SA și Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 355, 3.12.2011.

Hotărârea Tribunalului din 8 iulie 2015 – Deutsche Rockwool Mineralwoll/OAPI – Ceramicas del Foix (Rock & Rock)

(Cauza T-436/12) (1)

([Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară figurativă Rock & Rock - Mărcile naționale verbale anterioare MASTERROCK, FIXROCK, FLEXIROCK, COVERROCK și CEILROCK - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

(2015/C 279/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Deutsche Rockwool Mineralwoll GmbH & Co. OHG (Gladbeck, Germania) (reprezentant: J. Krenzel, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Ceramicas del Foix, SA (Barcelona, Spania) (reprezentanți: M. Pérez Serrres și R. Guerras Mazón, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 10 iulie 2012 (cauza R 495/2011-2) privind o procedură de declarare a nulității între Deutsche Rockwool Mineralwoll GmbH & Co. OHG și Ceramicas del Foix, SA.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Deutsche Rockwool Mineralwoll GmbH & Co. OHG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 379, 8.12.2012.

Hotărârea Tribunalului din 8 iulie 2015 – Deutsche Rockwool Mineralwoll/OAPI – Redrock Construction (REDROCK)

(Cauza T-548/12) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară figurativă REDROCK - Mărcile naționale verbale anterioare ROCK, KEPROCK, FLEXIROCK, FORMROCK, FLOOR ROCK, TERMAROCK, KLIMAROCK, SPEEDROCK, DUROCK, SPLITROCK, PLANAROCK, TOPROCK, KLEMMROCK, FIXROCK, SONOROCK PLUS, VARIROCK, SONOROCK și MASTERROCK - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2015/C 279/38)

Limba de procedură: ceha

Părţile

Reclamantă: Deutsche Rockwool Mineralwoll GmbH & Co. OHG (Gladbeck, Germania) (reprezentant: J. Krenzel, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentanţi: V. Mahelka, P. Geroulakos și M. Rajh, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Redrock Construction s.r.o. (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: D. Krofta, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 16 octombrie 2012 (cauza R 1596/2011-4), privind o procedură de declarare a nulității între Deutsche Rockwool Mineralwoll GmbH & Co. OHG și Redrock Construction s.r.o.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Deutsche Rockwool Mineralwoll GmbH & Co. OHG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 63, 2.3.2013.

Ordonanța Tribunalului din 9 iulie 2015 – CMT/OAPI – Camomilla (Camomilla)

(Cauzele conexate T-98/13 și T-99/13) (1)

([„Marca comunitară - Procedură de declarare a nulității - Mărcile comunitare figurative Camomilla - Marca națională figurativă anterioară CAMOMILLA - Motiv absolut de refuz - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Lipsa relei-credințe a titularului mărcii comunitare - Motiv relativ de refuz - Lipsa similitudinii produselor - Lipsa atingerii aduse renumelui - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 - Articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2015/C 279/39)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: CMT Compagnia manifatture tessili Srl (CMT Srl) (Napoli, Italia) (reprezentanți: G. Floridia, R. Floridia, M. Franzoni și G. Rubino, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în faţa Tribunalului: Camomilla SpA (Buccinasco, Italia) (reprezentanți: A. Tornato și M. Mussi, avocați)

Obiectul

Acțiuni formulate împotriva deciziilor Camerei întâi de recurs a OAPI din 29 noiembrie 2012 (cauzele R 1615/2011-1 și R 1617/2011-1), privind procedurile de declarare a nulității dintre CMT Compagnia manifatture tessili Srl (CMT Srl) și Camomilla SpA.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Obligă CMT Compagnia manifatture tessili Srl (CMT Srl) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 141, 18.5.2013.

Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2015 – CMT/OAPI – Camomilla (CAMOMILLA)

(Cauza T-100/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară verbală CAMOMILLA - Marca națională figurativă anterioară Camomilla - Motiv absolut de refuz - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Lipsa relei-credințe a titularului mărcii comunitare - Motiv relativ de refuz - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Elemente de probă suplimentare prezentate în fața camerei de recurs”])

(2015/C 279/40)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamantă: CMT Compagnia manifatture tessili Srl (CMT Srl) (Napoli, Italia) (reprezentanţi: G. Floridia, R. Floridia, M. Franzosi și G. Rubino, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Camomilla SpA (Buccinasco, Italia) (reprezentanți: A. Tornato și M. Mussi, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 29 noiembrie 2012 (cauza R 1616/2011-1), privind o procedură de declarare a nulității între CMT Compagnia manifatture tessili Srl (CMT Srl) și Camomilla SpA

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 29 noiembrie 2012 (cauza R 1616/2011-1).

2)	OAPI suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de CMT Compagnia manifatture tessili Srl (CMT Srl).

3)	CAMOMILLA SpA suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 141, 18.5.2013.

Hotărârea Tribunalului din 7 iulie 2015 – Alpinestars Research/OAPI – Tung Cho și Wang Yu (A ASTER)

(Cauza T-521/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative A ASTER - Marca comunitară verbală anterioară A-STARS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2015/C 279/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Alpinestars Research Srl (Coste di Maser, Italia) (reprezentanți: G. Dragotti, R. Valenti și S. Balice, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: V. Melgar, agent)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Kean Tung Cho (Taichung City, Taiwan) și Ling-Yuan Wang Yu (Wuci Township, Taiwan)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 15 iulie 2013 (cauza R 2309/2012-4), privind o procedură de opoziție între Alpinestars Research Srl, pe de o parte, și Kean Tung Cho și Ling-Yuan Wang Yu, pe de altă parte

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 15 iulie 2013 (cauza R 2309/2012-4).

2)	Obligă OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 352, 30.11.2013.

Hotărârea Tribunalului din 7 iulie 2015 – Axa Versicherung/Comisia

(Cauza T-677/13) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente referitoare la o procedură de aplicare a normelor de concurență - Cerere privind un ansamblu de documente - Refuzul accesului - Cerere privind un document unic - Cuprins - Obligație de a efectua o examinare concretă și individuală - Excepție privind protecția intereselor comerciale ale unui terț - Excepție privind protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit - Interes public superior - Acțiune în reparații - Obligația de motivare”])

(2015/C 279/42)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Axa Versicherung AG (Köln, Germania) (reprezentanți: C. Bahr, S. Dethof și A. Malec, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Clotuche-Duvieusart și H. Krämer, agenți, asistați de R. Van der Hout și A. Köhler, avocați)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Saint-Gobain Sekurit Deutschland GmbH & Co. KG (Aix-la-Chapelle, Germania) (reprezentanți: B. Meyring și E. Venot, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Gestdem 2012/817 și 2012/3021 a Comisiei din 29 octombrie 2013 privind respingerea a două cereri de acces la documente din dosarul cazului COMP/39.125 (Sticlă auto).

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Gestdem 2012/817 și 2012/3021 a Comisiei din 29 octombrie 2013 privind respingerea a două cereri de acces la documente din dosarul cazului COMP/39.125 (Sticlă auto) în măsura în care aceasta are ca obiect refuzul de a permite Axa Versicherung AG accesul la referirile la „documentele privind clemența” care figurează în cuprinsul acestui dosar.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Axa Versicherung și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

4)	Saint-Gobain Sekurit Deutschland GmbH & Co. KG suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 71, 8.3.2014.

Hotărârea Tribunalului din 7 iulie 2015 – Federazione/Comisia

(Cauza T-312/14) (1)

((„Acțiune în anulare - Pescuit - Sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului - Decizie a Comisiei de instituire a unui plan de acțiune menit să remedieze lacunele sistemului italian de control al pescuitului - Act care nu modifică, prin el însuși, situația juridică a reclamantului - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate”))

(2015/C 279/43)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Federazione nazionale delle cooperative della pesca (Federcoopesca) (Roma, Italia); Associazione Lega Pesca (Roma); Associazione generale cooperative italiane settore agro ittico alimentare (AGCI AGR IT AL) (Roma) (reprezentanți: L. Caroli, S. Ventura și V. Cannizzaro, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet și D. Nardi, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2013) 8635 final a Comisiei din 6 decembrie 2013 de instituire a unui plan de acțiune menit să remedieze lacunele sistemului italian de control al pescuitului.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Federazione nazionale delle cooperative della pesca (Federcoopesca), Associazione Lega Pesca și Associazione generale cooperative italiane settore agro ittico alimentare (AGCI AGR IT AL) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 194, 24.6.2014.

Acțiune introdusă la 5 mai 2015 – Arbuzov/Consiliul

(Cauza T-221/15)

(2015/C 279/44)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamant: Sergej Arbuzov (Kiev, Ucraina) (reprezentant: M. Machytková, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei (PESC) 2015/364 a Consiliului din 5 martie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/357 al Consiliului din 5 martie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care îl privesc pe reclamant, și

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene să ramburseze reclamantului cheltuielile de judecată efectuate în cursul procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la bună administrare — În această privință, reclamantul invocă o încălcare a dreptului său la bună administrare, garantat la articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a) și (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) pentru motivul că, în opinia sa, pârâtul nu a acționat dând dovadă de diligența care i-ar fi impus să examineze în mod minuțios și imparțial toate elementele pertinente ale cazului reclamantului.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate — În acest sens, reclamantul afirmă că pârâtul i-a încălcat dreptul de proprietate, garantat reclamantului prin articolul 17 alineatul (1) din cartă și prin articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dat fiind că, ulterior încălcării dreptului reclamantului la bună administrare, pârâtul a adoptat actele atacate care restrâng dreptul la proprietate al reclamantului, fără temei juridic și în contradicție cu condițiile enumerate la articolul 52 alineatul (1) din cartă.

Acțiune introdusă la 28 mai 2015 – Novartis Europharm/Comisia

(Cauza T-269/15)

(2015/C 279/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Novartis Europharm Ltd (Camberley, Regatul Unit) (reprezentant: C. Schoonderbeek, lawyer)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și

—	obligarea Comisiei Europene la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Novartis.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamantul urmărește anularea Deciziei C(2015) 1977 final a Comisiei din 18 martie 2015 de acordare în favoarea Pari Pharma a unei autorizații de introducere pe piață pentru medicamentul de uz uman „Vantobra – tobramicină”.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei este afectată de nelegalitate întrucât constituie o încălcare a drepturilor perioadei de exclusivitate comercială a medicamentului orfan de care beneficiază Novartis Europharm Ltd pentru medicamentul său TOBI Podhaler în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 141/2000 (1), dat fiind că perioada de exclusivitate comercială a medicamentului orfan nu a expirat încă, iar condițiile de acordare a unei derogări de la exclusivitatea comercială în temeiul articolului 8 alineatul (3) din regulamentul menționat nu sunt îndeplinite.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei este afectată de nelegalitate și din cauză că nu cuprinde o expunere de motive, astfel cum prevăd articolul 296 TFUE și articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 (2).

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 141/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 1999 privind produsele medicamentoase orfane (JO L 18, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 233).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).

Acțiune introdusă la 26 mai 2015 – ANKO AE/Agenția Executivă pentru Cercetare (REA)

(Cauza T-270/15)

(2015/C 279/46)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: ANKO Anonymos Etaireia Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias (reprezentanţi: V. Christianos, avocat)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Cercetare (REA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că suspendarea plății, impusă de Agenția Executivă pentru Cercetare (REA), în ceea ce privește suma care rămâne datorată reclamantei cu titlu de contribuție la proiectul ESS constituie o încălcare a obligațiilor sale contractuale și că, în consecință, REA trebuie să plătească ANKO soldul contribuției sale în sumă de 1 25  253,82 euro, plus dobânda legală și

—	obligarea REA la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită Tribunalului Uniunii Europene, în temeiul articolului 272 TFUE, să constate că suspendarea plății, impusă de Agenția Executivă pentru Cercetare, în ceea ce privește suma care rămâne datorată reclamantei cu titlu de contribuție la proiectul ESS în cadrul programului FP7 constituie o încălcare a obligațiilor sale contractuale și că, în consecință, REA trebuie să plătească ANKO această sumă, plus dobânzi cu începere de la data la care prezenta acțiune a fost introdusă.

În special, ANKO susține că și-a îndeplinit pe deplin obligațiile contractuale. În schimb, Agenția Executivă pentru Cercetare (REA) a suspendat plățile către ANKO cu încălcarea clauzei II.5 alineatul (3) litera (d) din anexa II la contractul principal referitor la proiectul ESS. Din acest motiv, Agenția Executivă pentru Cercetare (REA) rămâne datoare reclamantei, în temeiul proiectului ESS, cu suma cu privire la care a suspendat în mod nelegal plata, respectiv suma de 1 25  253,82 euro.

Mai precis, ANKO arată că suspendarea de către Agenția Executivă pentru Cercetare (REA) a plății sumelor datorate ANKO în temeiul proiectului ESS este contrară contractului referitor la acest proiect și dreptului Uniunii pentru următoarele motive:

—	în primul rând, Agenția Executivă pentru Cercetare (REA) a impus în mod nelegal suspendarea plății sumelor datorate ANKO, întrucât aceasta nu intră în niciunul dintre cele cinci cazuri prevăzute de clauza II.5 alineatul (3) litera (d) din anexa II la contractul principal;

—	în al doilea rând, Agenția Executivă pentru Cercetare (REA) a subordonat în mod nelegal ridicarea suspendării de îndeplinirea unei condiții care nu este prevăzută de documentele contractuale și este contrară dreptului Uniunii.

Acțiune introdusă la 29 mai 2015 – Alcogroup și Alcodis/Comisia

(Cauza T-274/15)

(2015/C 279/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Alcogroup (Bruxelles, Belgia) și Alcodis (Bruxelles) (reprezentanți: P. de Bandt, J. Dewispelaere și J. Probst, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea deciziilor atacate;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă un motiv unic întemeiat pe faptul că, prin adoptarea și executarea deciziilor atacate, Comisia ar fi încălcat drepturile lor la apărare și la inviolabilitatea domiciliului, precum și principiile bunei administrări și proporționalității.

Acțiune introdusă la 1 iunie 2015 – Tayto Group/OAPI – MIP Metro (real)

(Cauza T-287/15)

(2015/C 279/48)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Tayto Group Ltd (Corby, Regatul Unit) (reprezentanți: G. Würtenberger și R. Kunze, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MIP Metro Group Intellectual Property GmbH & Co. KG (Düsseldorf, Germania)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca figurativă în roșu și albastru care cuprinde elementul verbal „real” – marca comunitară nr. 38 968

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 16 martie 2015 în cauza R 2285/2013-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în parte a deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolelor 15, 51, 64, 75 și 76 din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 9 iunie 2015 – KV/EACEA

(Cauza T-306/15)

(2015/C 279/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: KV (Atena, Grecia) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei EACEA/MH/mvh/OKRAPF15D006233 a Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) din 10 aprilie 2014 privind finanțarea înțelegerii 518072-LLP-1-2011-1-DE-COMENIUS-CNW/2011-3848 cu privire la proiectul NEST – „Network for Staff and Teachers in Childcare Services”;

—	obligarea pârâtei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere. — Decizia atacată este viciată de o eroare vădită de apreciere în distincția dintre serviciile „uzuale” și „adiționale” furnizate de partenerii/acționarii reclamantei în timpul proiectului în discuție, având în vedere că agenția a ignorat în mod vădit natura serviciilor furnizate de parteneri, dorința clară a adunării generale a reclamantei de a trata și de a reglementa astfel de servicii, întrucât a considerat că acestea constituie o categorie distinctă care nu intra sub incidența dispozițiilor din statute, și faptul că serviciile furnizate de partenerii în proiectul în discuție au îndeplinit toate cerințele deciziei menționate mai sus ale adunării generale.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o a doua eroare vădită de apreciere. — Decizia atacată este viciată de o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește raționamentul deciziei privind legătura de subordonare dintre parteneri/acționari și reclamantă, a cărei existență a fost stabilită în mod clar în probele prezentate în fața agenției.

Acțiune introdusă la 2 iunie 2015 – Grecia/Comisia

(Cauza T-314/15)

(2015/C 279/50)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanţi: K. Boskovits, L. Kotroni, agenţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei din 23 martie 2015, SA.28876 (2012/C) (ex CP202/2009) privind ajutoarele de stat pe care Grecia le-a acordat societății Stathmos Emporevmatokivotion Peiraia & Cosco Pacific Limited;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului la apărare al republicii Elene. — În susținerea acestui motiv, Republica Elenă invocă modificarea temeiului juridic și factual al procedurii între decizia de deschidere a procedurii și decizia de acordare a ajutoarelor.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe interpretarea și aplicarea eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE în ceea ce privește noțiunea de ajutoare de stat. — În susținerea acestui motiv, Republica Elenă invocă inexistența unui avantaj economic și a caracterului selectiv al măsurilor în discuție și în special faptul că pârâta nu a indicat în mod corect sistemul de referință al acestor măsuri, a omis să evalueze situațiile juridice și de fapt, esențialmente diferite între ele, întreprinderilor active în sectorul lucrărilor la infrastructurile publice din perspectiva caracteristicilor speciale ale contractelor de concesiune cu acest obiect și a încălcat în mod vădit principiile fundamentale și directoare ale sistemului fiscal general care se află la baza măsurilor în discuție.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe caracterul eronat, deficitar și contradictoriu al motivării în ceea ce privește ajutoarele de stat în discuție. — În susținerea acestui motiv, Republica Elenă invocă caracterul eronat, deficitar și contradictoriu al motivării în ceea ce privește: a) acordarea unor ajutoare de stat din resurse statale, b) prezența unor avantaje selective, c) comparația cu dispoziții similare de natură fiscală cu privire la contractele de concesiune în sectorul lucrărilor la infrastructurile publice aprobate de Comisie și d) denaturarea concurenței și incidența asupra schimburilor comerciale între statele membre.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe interpretarea și aplicarea eronată a articolului 107 alineatul (3) TFUE în ceea ce privește compatibilitatea ajutoarelor cu piața internă. — În susținerea acestui motiv, Republica Elenă invocă evaluarea eronată a pârâtei în ceea ce privește subzistența unor ajutoare regionale compatibile și a unor ajutoare necesare și proporționale care promovează realizarea unui obiectiv de interes comun.

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe cuantificarea eronată a ajutoarelor și pe încălcarea principiilor generale ale dreptului Uniunii în materie de recuperare. — În susținerea acestui motiv, Republica Elenă invocă metodologia eronată propusă de pârâtă pentru cuantificarea ajutoarelor și încălcarea principiului egalității de tratament.

Acțiune introdusă la 22 iunie 2015 – Sun System Kereskedelmi és Szolgáltató/OAPI – Hollandimpex Kereskedelmi és Szolgáltató (Choco Love)

(Cauza T-325/15)

(2015/C 279/51)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sun System Kereskedelmi és Szolgáltató kft (Budapesta, Ungaria) (reprezentant: Á. László, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Hollandimpex Kereskedelmi és Szolgáltató kft (Budapesta, Ungaria)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă care cuprinde elementele verbale „Choco love” – cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 11 496 916

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 26 martie 2015 în cauza R 1369/2014-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea acțiunii, reformarea deciziei atacate prin admiterea opoziției și respingerea cererii de înregistrare a mărcii comunitare „Choco love” sau, cu titlu subsidiar:

—	anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei la OAPI în vederea reexaminării;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 2 iunie 2015 – Grecia/Comisia

(Cauza T-327/15)

(2015/C 279/52)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanţi: G. Kanellopoulos, O. Tsirkinidou, A. E. Vasilopoulou, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în executare a Comisiei din 25 martie 2015 privind aplicarea unor corecții financiare contribuției FEOGA, secțiunea „Orientare”, acordată programului operațional CCI No2000GR061PO021 (GRECIA – Obiectivul 1 – Reconstrucția rurală), a unui cuantum de 7 2 1 05  592,41 euro, notificată cu numărul C(2015) 1936 final.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive de drept.

1.

Primul motiv se întemeiază pe faptul că decizia contestată este lipsită de temei legal, dat fiind că articolul 39 din Regulamentul (CE) 1260/1999 (1), pe care se întemeiază aceasta, a fost abrogat în ceea ce privește secțiunea „Orientare” a FEOGA (primul aspect al primului motiv) și, în orice caz, condițiile juridice care permit întemeierea pe articolul 39 din Regulamentul (CE) 1260/1999 nu sunt îndeplinite în prealabil (al doilea aspect al primului motiv).

2.

Al doilea motiv, în subsidiar față de primul motiv, se întemeiază pe faptul că adoptarea deciziei contestate depășește competența ratione temporis a Comisiei (primul aspect al celui de al doilea motiv) sau că aceasta a fost adoptată tardiv și cu încălcarea unor condiții procedurale fundamentale, astfel încât aceasta constituie o încălcare a dreptului de a fi ascultat al Republicii Elene și a dreptului său la apărare (al doilea aspect al celui de al doilea motiv).

3.	Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că decizia contestată nu este compatibilă cu principiul securității juridice și cu încrederea legitimă a statului membru.

4.	Al patrulea motiv se întemeiază pe faptul că decizia contestată încalcă principiul ne bis in idem prin impunerea unor corecții multiple și, în orice caz, corecția financiară impusă este total disproporționată, astfel încât se impune anularea acesteia.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale referitoare la fondurile structurale (Journalul Oficial L 161, 26.6.1999, p. 1).

Recurs introdus la 24 iunie 2015 de FK (*1) împotriva Hotărârii pronunțate la 21 aprilie 2015 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-87/12 RENV, FK (*1)/Comisia

(Cauza T-328/15 P)

(2015/C 279/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: FK (*1)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțate în cauza F-87/12 RENV, FK (*1)/Comisia;

—	anularea Deciziei Comisiei din 18 noiembrie 2011, în ceea ce privește limitarea până la data de 31 martie 2012 a duratei prelungirii contractului de agent temporar al recurentului;

—	obligarea Comisiei la plata unei sume provizorii de un euro cu titlu de despăgubire a prejudiciului suferit de recurent, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul unor patru proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului contradictorialității și pe o eroare de drept. Recurentul susține că Tribunalul Funcției Publice (denumit în continuare „TFP”) (i) a respins în mod eronat ca fiind inadmisibile, în raport cu regula concordanței, motivele întemeiate pe eroarea vădită de apreciere și pe principiul bunei administrări în condițiile în care Comisia nu a invocat niciodată acest motiv de inadmisibilitate și în care părțile nu au putut niciodată să formuleze observații cu privire la această pretinsă inadmisibilitate și (ii) a săvârșit, în orice caz, o eroare de drept statuând că recurentul nu respectase regula concordanței.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe denaturarea argumentelor recurentului, pe încălcarea obligației de motivare și pe o eroare de drept, întrucât TFP a considerat că nu era necesar să se pronunțe asupra interpretării articolului 8 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”) și că Hotărârea din 5 octombrie 1995, Alexopoulou/Comisia (T-17/95, RecFP, EU:T:1995:176), era lipsită de orice relevanță pentru soluționarea litigiului.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și pe o eroare de drept, întrucât TFP a apreciat că trebuia să existe în mod obligatoriu o cerere a recurentului de derogare de la aplicarea mecanică a regulii de șase ani, ignorând astfel calificarea de act care lezează a deciziei atacate.

---

(*1)  Informații șterse sau înlocuite în contextul cadrului legal de protecție a datelor cu caracter personal și/sau a confidențialității.

Acțiune introdusă la 24 iunie 2015 – Certuss Dampfautomaten/OAPI – Universal for Engineering Industries (Universal 1800 TC)

(Cauza T-329/15)

(2015/C 279/54)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Certuss Dampfautomaten GmbH & Co. KG (Krefeld, Germania) (reprezentant: J. Sroka, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Universal for Engineering Industries SAE (Giza, Egipt)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „Universal 1800 TC” – Cerere de înregistrare nr. 10 632 503

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a OAPI din 9 aprilie 2015 în cauza R 1303/2014-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 24 iunie 2015 – Keil/OAPI – Naturafit Diätetische Lebensmittelproduktions (BasenCitrate)

(Cauza T-330/15)

(2015/C 279/55)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamant: Rudolf Keil (Grevenbroich, Germania) (reprezentant: J. Sachs, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Naturafit Diätetische Lebensmittelproduktions GmbH (Röttenbach, Germania)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul mărcii în litigiu: reclamantul

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „BasenCitrate” – marca comunitară nr. 11 120 284

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 15 aprilie 2015 în cauza în cauza R 1541/2014-1

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea pârâtului și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cursul procedurii desfășurate în fața camerei de recurs.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 23 iunie 2015 – Universal Protein Supplements/OAPI (Reprezentarea unui culturist)

(Cauza T-335/15)

(2015/C 279/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Universal Protein Supplements Corp. (New Brunswick, Statele Unite) (reprezentant: S. Malynicz, barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu: marca figurativă care reprezintă un culturist – cererea de înregistrare nr. 13 060 991

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 6 martie 2015 în cauza R 2958/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 27 iunie 2015 – Polski Koncern Naftowy Orlen/OAPI (Forma unei benzinării)

(Cauza T-339/15)

(2015/C 279/57)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Polski Koncern Naftowy Orlen SA (Płock, Polonia) (reprezentant: M. Siciarek, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu: marcă comunitară tridimensională (Forma unei benzinării) – cererea de înregistrare nr. 12 411 071

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 2/4/2015 în cauza R 2245/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă atât în fața camerei de recurs a OAPI cât și în fața Tribunalului.

Motivul invocat

—	încălcarea art. 7 alin. (1) lit. (b) și a art. 7 alin. (2) precum și a art. 75 din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 27 iunie 2015 – Polski Koncern Naftowy Orlen/OAPI (Forma unei benzinării)

(Cauza T-340/15)

(2015/C 279/58)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Polski Koncern Naftowy Orlen SA (Płock, Polonia) (reprezentant: M. Siciarek, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu: marcă comunitară tridimensională (Forma unei benzinării) – cererea de înregistrare nr. 12 411 112

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 2/4/2015 în cauza R 2247/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă atât în fața camerei de recurs a OAPI cât și în fața Tribunalului.

Motivul invocat

—	încălcarea art. 7 alin. (1) lit. (b) și a art. 7 alin. (2) precum și a art. 75 din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 27 iunie 2015 – Polski Koncern Naftowy Orlen/OAPI (Forma unei benzinării)

(Cauza T-341/15)

(2015/C 279/59)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Polski Koncern Naftowy Orlen SA (Plock, Polonia) (reprezentant: M. Siciarek, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu: marcă comunitară tridimensională (Forma unei benzinării) – cererea de înregistrare nr. 12 411 138

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 2/4/2015 în cauza R 2248/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă atât în fața camerei de recurs a OAPI cât și în fața Tribunalului.

Motivul invocat

—	încălcarea art. 7 alin. (1) lit. (b) și a art. 7 alin. (2) precum și a art. 75 din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 27 iunie 2015 – Polski Koncern Naftowy Orlen/OAPI (Forma unei benzinării)

(Cauza T-342/15)

(2015/C 279/60)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Polski Koncern Naftowy Orlen SA (Płock, Polonia) (reprezentant: M. Siciarek, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu: marcă comunitară tridimensională (Forma unei benzinării) – cererea de înregistrare nr. 12 416 905

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 2/4/2015 în cauza R 2249/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă atât în fața camerei de recurs a OAPI cât și în fața Tribunalului.

Motivul invocat

—	încălcarea art. 7 alin. (1) lit. (b) și a art. 7 alin. (2) precum și a art. 75 din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 27 iunie 2015 – Polski Koncern Naftowy Orlen/OAPI (Forma unei benzinării)

(Cauza T-343/15)

(2015/C 279/61)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Polski Koncern Naftowy Orlen SA (Płock, Polonia) (reprezentant: M. Siciarek, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu: marcă comunitară tridimensională (Forma unei benzinării) – cererea de înregistrare nr. 12 416 954

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 2/4/2015 în cauza R 2250/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă atât în fața camerei de recurs a OAPI cât și în fața Tribunalului.

Motivul invocat

—	încălcarea art. 7 alin. (1) lit. (b) și a art. 7 alin. (2) precum și a art. 75 din Regulamentul nr. 207/2009.

Recurs introdus la 7 iulie 2015 de Maria Luisa Garcia Minguez împotriva Ordonanței din 28 aprilie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-72/14, Garcia Minguez/Comisia

(Cauza T-357/15 P)

(2015/C 279/62)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Maria Luisa Garcia Minguez (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: L. Ortiz Blanco și Á. Givaja Sanz, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—	anularea Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 28 aprilie 2015 în cauza F-72/14;

—	pronunțarea în litigiul F-72/14 și anularea deciziei Comisiei de a nu o admite pe recurentă la concursul intern COM/3/AD9/13;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea noțiunilor „Comisie” și „instituție” care figurează în anunțul de concurs și la articolele 27 și 29 din Statutul funcționarilor. Recurenta arată că Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) ar trebui considerată ca făcând parte din Comisie în scopul determinării persoanelor eligibile la un concurs intern.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării, precum și a articolelor 27 și 29 din Statutul funcționarilor. Recurenta arată că este nelegal să se admită participarea la un concurs intern a agenților care lucrează în mod direct pentru o instituție, inclusiv a celor care sunt detașați la o agenție executivă, și să se excludă în același timp participarea celorlalți agenți care lucrează pentru aceeași agenție.

3.

Al treilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea obligației de a răspunde la un motiv al cererii introductive, pe o lipsă de motivare și pe o eroare de drept în interpretarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării, precum și a actelor proprii ale instituțiilor. Recurenta arată că situația sa specială – a exercitat, cu acordul Comisiei, funcția de șef de unitate a două unități care figurează în organigrama Comisiei – justifică admiterea participării sale la concursul intern în cauză.

Acțiune introdusă la 1 iulie 2015 – Dr Vita/OAPI (69)

(Cauza T-360/15)

(2015/C 279/63)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Dr Vita sp. z o.o. (Olsztyn, Polonia) (reprezentant: D. Rzążewska, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă care cuprinde cifrele „69” – cererea de înregistrare nr. 12 794 566.

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 1 aprilie 2015 în cauza R 2513/2014-5.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat (Motivele invocate)

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 16 iulie 2015 – EJ/Comisia

(Cauza F-112/14) (1)

([Funcție publică - Funcționari - Reforma Statutului funcționarilor - Regulamentul nr. 1023/2013 - Posturi-tip - Norme tranzitorii referitoare la încadrarea în posturi-tip - Articolul 30 alineatul (2) din anexa XIII la statut - Administratori juriști de gradul AD 13 ai Serviciului Juridic al Comisiei - Situația „consilierilor juridici” și a „membrilor Serviciului Juridic” - Modalități de acces la gradul AD 13 în temeiul Statutului funcționarilor din 2004 - Promovare în temeiul articolului 45 din statut - Numire în temeiul articolului 29 alineatul 1 din statut - Încadrare în posturile-tip „consilier sau echivalent” și „administrator în tranziție” - Act care lezează - Noțiunea „responsabilități semnificative” - Egalitate de tratament - Vocație la promovarea în gradul AD 14 - Încredere legitimă - Principiul securității juridice])

(2015/C 279/64)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: EJ (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall, C. Ehrbar și G. Gattinara, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și M. Veiga, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziilor AIPN de a încadra reclamanții, potrivit noilor norme de carieră și de promovare aplicabile după reforma Statutului funcționarilor din 1 ianuarie 2014, în postul-tip „administrator principal aflat în tranziție” și care îi privează, în opinia acestora, de vocația la promovarea către gradul AD 14, ulterior de constatare a nelegalității articolului 30 alineatul (3) din anexa XIII la Statut

Dispozitivul

1)

Anulează deciziile individuale, astfel cum sunt materializate printr-o mențiune inserată ulterior la 1 ianuarie 2014 în dosarele individuale informatizate ale reclamanților, adoptate de autoritatea împuternicită să facă numiri a Comisiei Europene și de încadrare a EJ și a celorlalți reclamanți ale căror nume anonimizate figurează în anexă în postul intitulat, în cadrul Comisiei Europene, „administrator principal aflat în tranziție”, corespunzător postului-tip statutar „administrator în tranziție”.

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de EJ și de ceilalți reclamanți ale căror nume anonimizate figurează în anexă.

3)	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 26, 26.1.2015, p. 47.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 16 iulie 2015 – Murariu/AEAPO

(Cauza F-116/14) (1)

((Funcție publică - Personalul AEAPO - Agent temporar - Anunț pentru ocuparea unui post vacant - Cerința unei experiențe profesionale minime de opt ani - Candidat intern care a fost deja confirmat în funcția de agent temporar la terminarea unei perioade de probă - Repartizare cu titlu provizoriu în noul post care presupune o încadrare într-un grad superior - Eroare materială care figurează în anunțul pentru ocuparea unui post vacant - Revocarea ofertei de muncă - Aplicabilitatea DGA - Consultarea comitetului pentru personal - Încredere legitimă))

(2015/C 279/65)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Simona Murariu (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale (reprezentanți: C. Coucke, agent, F. Tuytschaever, avocat)

Obiectul

Cererea de anulare a deciziei directorului executiv al Autorității Europene pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale (AEAPO) de revocare a unei decizii anterioară prin care reclamanta era numită agent temporar cu gradul AD 8 și cererea de daune interese pentru prejudiciul material și moral pe care reclamanta pretinde că l-a suferit

Dispozitivul

1)

Anulează decizia din 24 februarie 2014 a Autorității Europene pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale (AEAPO) în măsura în care: — încălcând, într-un raport contractual, drepturile dobândite și termenii contractuali, prin aceasta se respinge retroactiv candidatura doamnei Murariu pentru postul de expert senior în pensii profesionale („senior expert on personal pensions”) și revocă implicit oferta de muncă, sub un regim de repartizare provizorie, deja acceptată de doamna Murariu, care îi fusese făcută la 17 iulie 2013; — o lipsește pe doamna Murariu de o remunerație care să corespundă gradului AD 8 în perioada repartizării provizorii cuprinsă între 16 septembrie 2013 și 24 februarie 2014.

2)	Respinge în rest concluziile în anulare.

3)

Obligă Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale la repararea prejudiciului material al doamnei Murariu, suferit între 16 septembrie 2013 și 24 februarie 2014, în limita unei sume care corespunde diferenței de remunerație între gradele AD 6 și AD 8, majorată cu dobânzi moratorii, începând de la 16 septembrie 2013, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru operațiile principale de refinanțare în perioada vizată și majorată cu două puncte.

4)	Respinge în rest concluziile privind despăgubirile.

5)	Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de doamna Murariu.

---

(1)   JO C 26, 26.1.2015, p. 47.

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 14 iulie 2015 – Roda/Comisia

(Cauza F-109/14) (1)

((Funcție publică - Remunerație - Pensie de urmaș - Articolul 27 din anexa VIII la Statut - Dreptul soțului divorțat al funcționarului decedat - Pensie alimentară din partea funcționarului decedat - Plafonarea pensiei de urmaș - Acțiune vădit nefondată))

(2015/C 279/66)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Silvana Roda (Ispra, Italia) (reprezentant: L. Ribolzi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Comisiei de a nu majora cuantumul pensiei de urmaș de care beneficiază reclamanta care este fosta soție a unui funcționar defunct.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind vădit nefondată.

2)	Doamna Roda suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)   JO C 7, 12.1.2015, p. 54.

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 16 iulie 2015 – FG/Comisia Europeană

(Cauza F-20/15) (1)

((Funcție publică - Funcționari - Reforma statutului - Regulamentul nr. 1023/2013 - Posturi tip - Norme tranzitorii privind încadrarea în posturile tip - Articolul 30 alineatul (2) din anexa XIII la statut - Drept la promovare la gradul superior - Exercițiul de promovare 2014 - Administrator care nu are „responsabilități deosebite” - Posibilitate de promovare plafonată la gradul AD 12 - Neincludere a numelui acestui administrator pe lista funcționarilor de grad AD 12 promovabili - Posibilitate de a solicita aplicarea articolului 30 alineatul (2) din anexa XIII la statut - Termenul limită de 31 decembrie 2015 - Admisibilitatea acțiunii - Noțiunea de act care lezează - Modificare a dosarului individual informatizat al funcționarului - Informații administrative - Difuzare prin intermediul rețelei intranet a instituției - Nerespectarea cerințelor aferente procedurii precontencioase - Articolul 81 din Regulamentul de procedură))

(2015/C 279/67)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: FG (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. S. Bohr și C. Ehrbar, agenți, B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a nu îl include pe reclamant pe lista funcționarilor propuși pentru promovare la gradul AD 13 în cadrul exercițiului de promovare 2014.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 127, 20.4.2015, p. 41.

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 15 iulie 2015 – De Esteban Alonso/Comisia

(Cauza F-35/15) (1)

((Funcție publică - Articolul 24 din statut - Cerere de asistență - Procedură penală în fața unei instanțe naționale - Constituire ca parte civilă a Comisiei - Acțiune vădit nefondată))

(2015/C 279/68)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Fernando De Esteban Alonso (Saint-Martin-de-Seignanx, Franța) (reprezentant: C. Huglo, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și C. Ehrbar, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Comisiei de a nu admite cererea de asistență formulată de reclamant în timp ce acesta era supus investigației pentru deturnare de fonduri din bugetul comunitar

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit nefondată.

2)	Domnul De Esteban Alonso suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)   JO C 146, 4.5.2015, p. 52.

Ordonanța președintelui Tribunalului Funcției Publice din 15 iulie 2015 – Wolff/SEAE

(Cauza F-94/15 R)

((Funcţie publică - Procedură privind măsurile provizorii - Cerere de suspendare a executării - Alegeri privind Comitetul de personal - Urgenţă - Inexistenţă - Comparare a intereselor în cauză))

(2015/C 279/69)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Oren Wolff (Etterbeek, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârât: Serviciul European pentru Acţiune Externă (reprezentanți: G.-J. Van Hegelsom, S. Marquardt și E. Chaboureau, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de respingere a contestaţiei reclamantului referitoare la rezultatul alegerilor privind Comitetul de personal al SEAE

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii formulată de domnul Wolff.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 4 mai 2015 – ZZ/Comisia

(Cauza F-72/15)

(2015/C 279/70)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea propunerii de transfer al drepturilor de pensie ale reclamantului în sistemul de pensii al Uniunii, care aplică noile dispoziții generale de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut din 3 martie 2011

Concluziile reclamantului

—	Declararea nelegalității și, în consecință, a inaplicabilității articolului 9 din dispozițiile generale de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut;

—

anularea deciziei din 26 mai 2014, acceptată la 11 iulie 2014, de bonificare a drepturilor de pensie dobândite de reclamant înainte de angajarea în muncă, în cadrul transferului acestora în sistemul de pensii al instituțiilor Uniunii Europene, în temeiul dispozițiilor generale de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut din 3 martie 2011;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiune introdusă la 11 mai 2015 – ZZ/Comisia

(Cauza F-74/15)

(2015/C 279/71)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: M. Velardo, avvocato)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a nu acorda decât o majorare a indemnizației în măsura a 20 % din capitalul prevăzut în caz de invaliditate permanente totală în temeiul articolului 14 din Reglementarea comună acoperirea riscurilor de accident și de boală profesională ale funcționarilor Comunităților Europene și repararea prejudiciului moral pe care reclamantul pretinde că l-a suferit, precum și obligarea Comisiei la plata unor dobânzi moratorii

Concluziile reclamantului

—

anularea deciziei din 26 iunie 2014 prin care Comisia acordă o majorare de 20 % a indemnizației prevăzute la articolul 14 din Reglementarea comună acoperirea riscurilor de accident și de boală profesională ale funcționarilor Comunităților Europene, în versiunea aplicabilă până la 31 decembrie 2006, pentru motivul unor grave neregularități cuprinse în avizul din 8 ianuarie 2014 al comisiei medicale, întrucât acesta nu a admis în totalitate solicitările reclamantului și nu a acordat decât o indemnizație de 20 %, în sensul articolului 14 din Reglementarea comună, pentru afectarea funcției cardio-respiratorii, fără a ține seama de tulburările psihice și de perturbarea funcțională a somnului cauzată de alterarea decubitului lateral stâng;

—	obligarea Comisiei la plata unor despăgubiri estimate pro bono et aequo la 50  000 de euro pentru prejudiciul moral suferit de reclamant și legat de întârzierea plății indemnizației acordate;

—

obligarea Comisiei la plata unor dobânzi moratorii care trebuie calculate de însăși Comisia, aferente sumei de 98  372,51 euro, pentru perioada cuprinsă între scadența termenului de șase luni după prezentarea cererii privind agravarea și data lichidării efective a capitalului, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de finanțare și aplicabilă perioadei în cauză, majorată cu două puncte;

—

obligarea Comisiei la plata unor dobânzi moratorii care trebuie calculate de însăși Comisia, aferente sumei care va fi estimată ca urmare a acestei proceduri, începând de la data pronunțării hotărârii până la data plății efective, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de finanțare și aplicabilă perioadei în cauză, majorată cu două puncte;

—	în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiune introdusă la 18 mai 2015 – ZZ și alții/BEI

(Cauza F-78/15)

(2015/C 279/72)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: ZZ și alții (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (BEI)

Obiectul și descrierea litigiului

Pe de o parte, anularea deciziilor, care figurează în fișele de salariu din luna februarie 2015, de stabilire a ajustării anuale a salariilor, limitată la 1,2 % pentru anul 2015 și anularea fișelor ulterioare, precum și, în măsura în care este necesar, a notelor de informare pe care pârâta le-a adresat reclamanților la 6 și la 10 februarie 2015. Pe de altă parte, obligarea BEI la plata de daune interese pentru prejudiciile materiale și morale pretins suferite.

Concluziile reclamanților

—	Declararea prezentei acțiuni ca admisibilă și fondată, inclusiv a excepției de nelegalitate pe care o cuprinde;

—

în consecință: — anularea deciziei care figurează în fișele de salariu ale reclamanților din luna februarie 2015, decizie de stabilire a ajustării anuale a salariilor, limitată la 1,2 % pentru anul 2015 și, prin urmare, anularea deciziilor similare care figurează în fișele de salariu ulterioare și, în măsura în care este necesar, anularea celor două note de informare pe care pârâta le-a adresat reclamanților la 6 februarie 2015 și la 10 februarie 2015;

—

prin urmare, obligarea pârâtei: — la plata către fiecare reclamant, pentru repararea prejudiciului material (i) a soldului salariului corespunzător aplicării ajustării anuale pentru anul 2015, și anume o majorare de 0,4 %, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și 31 decembrie 2015; (ii) a soldului salariului ce corespunde consecințelor aferente aplicării ajustării anuale de 1,2 % pentru anul 2015 asupra cuantumului salariilor care urmează să fie plătite începând cu luna ianuarie 2016; (iii) a unor dobânzi moratorii aferente soldurilor salariilor datorate până la plata completă a sumelor datorate, ratele dobânzilor moratorii care urmează să fie aplicate trebuind să fie calculate pe baza ratei stabilite de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare, aplicabilă în cursul perioadei vizate, majorată cu trei puncte și (iv) a unor daune interese pentru pierderea puterii de cumpărare, ansamblul acestui prejudiciu material fiind evaluat, cu titlu provizoriu, pentru fiecare reclamant, la suma de 30  000 de euro; — la plata către fiecare reclamant a sumei de 1  000 de euro pentru repararea prejudiciului moral;

—	obligarea BEI la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Acțiune introdusă la 26 mai 2015 – ZZ/BCE

(Cauza F-79/15)

(2015/C 279/73)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Băncii Centrale Europene de închidere a procedurii de recunoaștere a originii profesionale a bolii reclamantului și cerere de despăgubiri pentru prejudiciul moral și material pretins suferit

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei atacate;

—	obligarea Băncii Centrale Europene la plata sumei de 30  000 euro pentru prejudiciile materiale și morale suferite;

—	obligarea Băncii Centrale Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiune introdusă la 26 mai 2015 – ZZ și ZZ/Comisia

(Cauza F-80/15)

(2015/C 279/74)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: ZZ și ZZ (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Constatarea nelegalității articolului 45 și a anexei I la Statutul funcționarilor, precum și a măsurilor tranzitorii aferente, și anularea deciziilor AIPN de a nu-i include pe reclamanți pe lista funcționarilor promovați la gradul AD13 sau AD14 în cadrul exercițiului anual de promovare 2014.

Concluziile reclamanților

—

Cu titlu principal: — constatarea nelegalității articolului 45 din Statut și a anexei I, precum și a măsurilor tranzitorii aferente; — anularea deciziei AIPN din 14 noiembrie 2014, de a nu-i include pe reclamanți pe lista funcționarilor promovați la gradul AD13 sau AD14 în cadrul exercițiului anual de promovare 2014 prevăzut la articolul 45 din Statut; — obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

—

Cu titlu subsidiar: — anularea deciziei AIPN din 14 noiembrie 2014, de a nu-i include pe reclamanți pe lista funcționarilor promovați la gradul AD13 sau AD14 în cadrul exercițiului anual de promovare 2014 prevăzut la articolul 45 din Statut; — obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiune introdusă la 26 mai 2015 – ZZ/BEI

(Cauza F-82/15)

(2015/C 279/75)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: L. Isola și G. Isola, avvocati)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea, pe de o parte, a deciziei de a nu rambursa cheltuielile efectuate de reclamant pentru o terapie laser urmată în anul 2007 și, pe de altă parte, decizii subsecvente și conexe adoptate de bancă în anul 2014

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei comunicate la 4 decembrie 2014 și a tuturor actelor conexe, subsecvente și prealabile, printre care figurează în mod cert scrisorile BEI din 8 ianuarie 2014, 31 ianuarie 2014, 14 februarie 2014, 24 februarie 2014, 30 aprilie 2014 și 3 iulie 2014, precum și avizul din 26 februarie 2008 și raportul emis în octombrie 2008 de doctorul M., medicul consultant al băncii și, în sfârșit, avizul emis de doctorul S. la 6 octombrie 2014;

—

obligarea BEI la rambursarea sumei de 3  000 de euro, corespunzătoare sumei suportate de reclamant pentru a urma o terapie cu laser efectuată la 29, 30 și 31 octombrie 2007 și la 21, 22 și 23 noiembrie 2007, precum și la plata unei despăgubiri echitabile pentru prejudicii morale, majorată cu dobânzi, și a compensării eroziunii monetare aferente sumelor recunoscute;

—	cu titlu subsidiar, obligarea Uniunii Europene la plata sumei de 3  000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul suferit de reclamant din cauza dispozițiilor sale echivoce, majorată cu dobânzi, și a compensării eroziunii monetare;

—	obligarea BEI și a Uniunii Europene la plata în solidar a unei despăgubiri echitabile pentru prejudicii morale, precum și a cheltuielilor de judecată.

Acțiune introdusă la 28 mai 2015 – ZZ/Agenția GNSS European

(Cauza F-83/15)

(2015/C 279/76)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârâtă: Agenția GNSS European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea raportului de evaluare a perioadei de probă a reclamantului și a deciziei subsecvente a directorului executiv al pârâtei de a-l concedia la încheierea perioadei de probă

Concluziile reclamantului

—	Anularea raportului de evaluare a perioadei de probă a reclamantului și, în consecință,

—	anularea deciziei din du 15 octombrie 2014 de concediere a reclamantului la încheierea perioadei de probă, confirmată prin decizia din 30 octombrie 2014;

—	obligarea Agenției GNSS European la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiune introdusă la 2 iunie 2015 – ZZ/Consiliul

(Cauza F-84/15)

(2015/C 279/77)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: J.-N. Louis și N. de Montigny, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a nu îl promova pe reclamant la gradul următor (AD 12) în cadrul exercițiului de promovare 2014 al Consiliului Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei de a nu îl promova pe reclamant la gradul AD 12 pentru exercițiul de promovare 2014;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiune introdusă la 9 iunie 2015 – ZZ/BCE

(Cauza F-86/15)

(2015/C 279/78)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a nu admite reclamantul în cadrul programului „Sprijin pentru tranziția profesională” al BCE și cerere de despăgubire pentru daunele materiale și morale pretins suferite.

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei echipei de „Sprijin pentru tranziția profesională” (STP) din 18 august 2014, prin care se respinge cererea reclamantului privind STP;

—	acordarea către reclamant a unei despăgubiri pentru prejudiciul material suferit, constând în pachetul financiar STP estimat la 1 01  447 euro, majorat cu dobânzile moratorii calculate în funcție de rata Băncii Centrale Europene plus 3 puncte procentuale;

—	acordarea către reclamant a unei despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, estimat la 10  000 de euro;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiune introdusă la 15 iunie 2015 – ZZ/Comisia

(Cauza F-88/15)

(2015/C 279/79)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a nu îl promova pe reclamant la gradul următor (AD 12) în cadrul exercițiului de promovare 2014 al Comisiei Europene și cerere de daune interese pentru prejudiciul moral pe care pretinde că l-a suferit

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei de a nu îl promova pe reclamant la gradul AD 12, cuprinsă în lista publicată la data de 14 noiembrie 2014, precum și a răspunsului AIPN la reclamația din 5 martie 2015;

—	acordarea sumei de 10  000 de euro pentru prejudiciul moral suferit;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în cadrul procedurii.

Acțiune introdusă la 18 mai 2015 – ZZ/Comisia

(Cauza F-89/15)

(2015/C 279/80)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: G.-M. Enache, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a nu îl include pe reclamant în lista de rezervă a concursului EPSO/AD/248/13 și repararea prejudiciului material și moral pe care reclamantul pretinde că l-a suferit

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri privind reclamația depusă de reclamant în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut prin care contestă decizia comitetului de selecție de a nu include numele său pe lista de rezervă a concursului EPSO/AD/248/13;

—	anularea deciziei comitetului de selecție cu privire la cererea de reexaminare formulată de reclamant în cadrul concursului EPSO/AD/248/13;

—	anularea deciziei comitetului de selecție din cadrul concursului EPSO/AD/248/13 de a nu include numele reclamantului pe lista de rezervă a concursului EPSO/AD/248/13;

—

repararea prejudiciului material și moral suferit. Reclamantul estimează prejudiciul material la 50  000 de euro, care reprezintă pierderea cauzată de diferența dintre salariul de bază la care ar fi avut dreptul după ce ar fi fost recrutat de pe lista de rezervă și actualul său salariu de bază. Prejudiciul moral a fost estimat la 50  000 de euro pentru sarcina impusă reclamantului datorată eforturilor și timpului irosit în mod nenecesar pentru a face față situației și întrucât a fost separat de familie, în caz contrar acesta ar fi avut șansa să fie recrutat de pe lista de rezervă și să fie alături de familia sa;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 13 iulie 2015 – Carreira/ESMA

(Cauza F-69/14) (1)

(2015/C 279/81)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

---

(1)   JO C 380, 27.10.2014, p. 27.