Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2015/C 270/01)

Ultima publicație

JO C 262, 10.8.2015

Publicații anterioare

JO C 254, 3.8.2015

JO C 245, 27.7.2015

JO C 236, 20.7.2015

JO C 228, 13.7.2015

JO C 221, 6.7.2015

JO C 213, 29.6.2015

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Wiesbaden, Landgericht Kiel – Germania) – Stefan Fahnenbrock (C-226/13), Holger Priestoph (C-245/13), Matteo Antonio Priestoph (C-245/13), Pia Antonia Priestoph (C-245/13), Rudolf Reznicek (C-247/13), Hans-Jürgen Kickler (C-578/13), Walther Wöhlk (C-578/13), Zahnärztekammer Schleswig-Holstein Versorgungswerk (C-578/13)/Republica Elenă

(Cauzele conexate C-226/13, C-245/13, C-247/13 și C-578/13) (1)

([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare - Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 - Articolul 1 alineatul (1) - Noțiunea „materie civilă sau comercială” - Răspunderea statului pentru „acta iure imperii”])

(2015/C 270/02)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Wiesbaden, Landgericht Kiel

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Stefan Fahnenbrock (C-226/13), Holger Priestoph (C-245/13), Matteo Antonio Priestoph (C-245/13), Pia Antonia Priestoph (C-245/13), Rudolf Reznicek (C-247/13), Hans-Jürgen Kickler (C-578/13), Walther Wöhlk (C-578/13), Zahnärztekammer Schleswig-Holstein Versorgungswerk (C-578/13)

Pârâtă: Republica Elenă

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că acțiuni jurisdicționale în despăgubire pentru tulburarea posesiei și încălcarea dreptului de proprietate, în executarea contractului și în daune interese, precum cele în discuție în litigiile principale, introduse de persoane private, titulare ale unor obligațiuni de stat, împotriva statului emitent, intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat în măsura în care nu rezultă că nu intră în mod vădit sub incidența materiei civile sau comerciale.

---

(1)  JO C 215, 27.7.2013

JO C 24, 25.1.2014.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – Z. Zh./Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie, Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie/I. O.

(Cauza C-554/13) (1)

([Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Directiva 2008/115/CE - Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală - Articolul 7 alineatul (4) - Noțiunea „risc pentru ordinea publică” - Condiții în care statele membre pot să nu acorde un termen pentru plecarea voluntară sau pot să acorde o perioadă mai scurtă de șapte zile])

(2015/C 270/03)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Z. Zh., Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Pârâți: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie, I. O.

Dispozitivul

1)

Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că se opune unei practici naționale potrivit căreia un resortisant al unei țări terțe, care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru, este considerat ca prezentând un risc pentru ordinea publică în sensul acestei dispoziții, numai pentru motivul că acest resortisant este suspectat de săvârșirea unui act pedepsibil, calificat drept infracțiune în dreptul național, sau a făcut obiectul unei condamnări penale pentru un asemenea act.

2)

Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/115 trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui resortisant al unei țări terțe, aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru și care este suspectat de săvârșirea unui act pedepsibil, calificat drept infracțiune în dreptul național, sau care a făcut obiectul unei condamnări penale pentru un asemenea act, alte elemente precum natura și gravitatea acestui act, timpul scurs de la săvârșirea actului, precum și circumstanța că acest resortisant era pe punctul de a părăsi teritoriul acestui stat membru la momentul interpelării sale de către autoritățile naționale pot fi relevante în cadrul aprecierii aspectului dacă resortisantul respectiv prezintă un risc pentru ordinea publică în sensul dispoziției menționate. În cadrul acestei aprecieri, prezintă de asemenea relevanță, dacă este cazul, orice element care privește fiabilitatea suspiciunii referitoare la infracțiunea imputată resortisantului vizat al unei țări terțe.

3)

Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/115 trebuie interpretat în sensul că recurgerea la posibilitatea, oferită de această dispoziție, de a nu se acorda un termen pentru plecarea voluntară atunci când resortisantul unei țări terțe prezintă un risc pentru ordinea publică nu necesită o nouă examinare a elementelor care au fost deja analizate pentru a constata existența acestui risc. Totuși, orice reglementare sau orice practică a unui stat membru în materie trebuie să garanteze verificarea de la caz la caz a aspectului dacă neacordarea unui termen pentru plecarea voluntară este compatibilă cu drepturile fundamentale ale resortisantului respectiv.

---

(1)  JO C 9, 11.1.2014.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de commerce de Versailles – Franța) – Comité d'entreprise de Nortel Networks SA și alții/Cosme Rogeau, în calitate de lichidator judiciar în procedura secundară de insolvență împotriva Nortel Networks SA, și Cosme Rogeau, în calitate de lichidator judiciar în procedura secundară de insolvență împotriva Nortel Networks SA/Alan Robert Bloom și alții

(Cauza C-649/13) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 - Articolul 2 litera (g), articolul 3 alineatul (2) și articolul 27 - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Cooperare judiciară în materie civilă - Procedură principală de insolvență - Procedură secundară de insolvență - Conflict de competență - Competență exclusivă sau alternativă - Stabilirea legii aplicabile - Stabilirea bunurilor debitorului care sunt vizate de procedura secundară de insolvență - Localizarea acestor bunuri - Bunuri situate într-un stat terț])

(2015/C 270/04)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de commerce de Versailles

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Comité d'entreprise de Nortel Networks SA și alții, Cosme Rogeau, în calitate de lichidator judiciar în procedura secundară de insolvență împotriva Nortel Networks SA

Pârâți: Cosme Rogeau, în calitate de lichidator judiciar în procedura secundară de insolvență împotriva Nortel Networks SA, Alan Robert Bloom, Alan Michael Hudson, Stephen John Harris, Christopher John Wilkinson Hill

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (2) și articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență trebuie interpretate în sensul că instanțele statului membru de deschidere a unei proceduri secundare de insolvență sunt competente, în mod alternativ cu instanțele statului membru de deschidere a procedurii principale de insolvență, să se pronunțe cu privire la stabilirea bunurilor debitorului care intră în sfera efectelor acestei proceduri secundare.

Stabilirea bunurilor debitorului care intră în sfera efectelor unei proceduri secundare de insolvență trebuie efectuată în conformitate cu dispozițiile articolului 2 litera (g) din Regulamentul nr. 1346/2000.

---

(1)  JO C 39, 8.2.2014.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Högsta förvaltningsdomstolen – Suedia) – X AB/Skatteverket

(Cauza C-686/13) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Legislație fiscală - Impozit pe profit - Titluri de participare - Reglementare a unui stat membru care scutește de impozit câștigurile de capital și, în schimb, exclude deductibilitatea pierderilor de capital - Cesiune de către o societate rezidentă a titlurilor deținute într-o filială nerezidentă - Pierdere de capital rezultată din diferența de curs valutar))

(2015/C 270/05)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta förvaltningsdomstolen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: X AB

Pârât: Skatteverket

Dispozitivul

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații fiscale a unui stat membru care, în principiu, scutește de impozitul de profit câștigurile de capital obținute din titluri de participare și exclude în mod corelativ deducerea pierderilor de capital suferite cu privire la aceste titluri chiar și atunci când aceste pierderi rezultă dintr-o diferență de curs valutar.

---

(1)  JO C 71, 8.3.2014.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Grondwettelijk Hof – Belgia) – Base Company NV, fostă KPN Group Belgium NV, Mobistar NV/Ministerraad

(Cauza C-1/14) (1)

((Trimitere preliminară - Rețele și servicii de comunicații electronice - Directiva 2002/22/CE - Articolele 4, 9, 13 și 32 - Obligații de serviciu universal și obligații sociale - Furnizarea accesului la un post fix și furnizarea de servicii telefonice - Accesibilitatea tarifelor - Opțiuni tarifare speciale - Finanțarea obligațiilor de serviciu universal - Servicii suplimentare obligatorii - Servicii de comunicații mobile și/sau de abonamente la internet))

(2015/C 270/06)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Grondwettelijk Hof

Părțile din procedura principală

Reclamante: Base Company NV, fostă KPN Group Belgium NV, Mobistar NV

Pârât: Ministerraad

Cu participarea: Belgacom NV

Dispozitivul

Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, trebuie interpretată în sensul că tarifele speciale și mecanismul de finanțare prevăzute la articolul 9 și, respectiv, la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată se aplică serviciilor de abonamente la internet care presupun o conexiune la internet de la o locație fixă, însă nu și serviciilor de comunicații mobile, inclusiv serviciilor de abonamente la internet furnizate prin intermediul serviciilor de comunicații mobile menționate. Dacă aceste din urmă servicii sunt făcute accesibile publicului, pe teritoriul național, ca „servicii obligatorii suplimentare”, în sensul articolului 32 din Directiva 2002/22, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, finanțarea lor nu se poate asigura, în dreptul național, printr un mecanism care să implice participarea anumitor întreprinderi.

---

(1)  JO C 102, 7.4.2014.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iunie 2015 – Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-29/14) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Sănătate publică - Directiva 2004/23/CE - Directiva 2006/17/CE - Directiva 2006/86/CE - Excluderea celulelor de reproducere, a țesuturilor fetale și a țesuturilor embrionare din domeniul de aplicare al unei reglementări naționale de transpunere a directivelor menționate))

(2015/C 270/07)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Gheorghiu și M. Owsiany-Hornung, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Dispozitivul

1)

Prin neincluderea celulelor de reproducere și a țesuturilor fetale și embrionare în domeniul de aplicare al dispozițiilor de drept național de transpunere a Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru donarea, obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane, a Directivei 2006/17/CE a Comisiei din 8 februarie 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite cerințe tehnice pentru donarea, obținerea și controlul țesuturilor și a celulelor umane și a Directivei 2006/86/CE a Comisiei din 24 octombrie 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la cerințele de trasabilitate, notificarea reacțiilor și a incidentelor adverse grave, precum și la anumite cerințe tehnice pentru codificarea, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 31 din Directiva 2004/23, al articolului 3 litera (b), al articolului 4 alineatul (2) și al articolului 7 din Directiva 2006/17, al anexei III la această din urmă directivă, precum și al articolului 11 din Directiva 2006/86.

2)	Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 85, 22.3.2014.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberverwaltungsgericht für das Land Nordrhein-Westfalen – Germania) – Pfeifer & Langen GmbH & Co. KG/Bundesanstalt für Landwirtschaft und Ernährung

(Cauza C-51/14) (1)

((Trimitere preliminară - Agricultură - Organizare comună a piețelor - Zahăr - Rambursarea cheltuielilor de depozitare - Regulamentul (CEE) nr. 1998/78 - Articolul 14 alineatul (3) - Regulamentul (CEE) nr. 2670/81 - Articolul 2 alineatul (2) - Substituire la export a zahărului C - Condiții - Schimb material al zahărului C cu zahăr de substituție - Substituție care nu poate fi efectuată decât cu zahăr produs de un producător stabilit pe teritoriul aceluiași stat membru - Validitate din perspectiva articolelor 34 TFUE și 35 TFUE))

(2015/C 270/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberverwaltungsgericht für das Land Nordrhein-Westfalen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Pfeifer & Langen GmbH & Co. KG

Pârât: Bundesanstalt für Landwirtschaft und Ernährung

Dispozitivul

1)

Articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1998/78 al Comisiei din 18 august 1978 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului de compensare a cheltuielilor de depozitare în sectorul zahărului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 1714/88 al Comisiei din 13 iunie 1988, și articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 2670/81 al Comisiei din 14 septembrie 1981 de stabilire a normelor de aplicare pentru producția de zahăr care depășește cotele, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 3892/88 al Comisiei din 14 decembrie 1988, coroborate, trebuie interpretate în sensul că, în ceea ce privește o situație precum cea din litigiul principal, în care un producător dorește să substituie la export o cantitate de zahăr C cu o cantitate echivalentă de zahăr din cotă produsă de un alt producător, trebuie să se țină seama de condițiile care figurează în această din urmă dispoziție în cadrul rambursării cheltuielilor de depozitare. Aceste condiții includ în special cerința ca zahărul de substituție să fi fost produs de un alt producător stabilit pe teritoriul aceluiași stat membru. Examinarea întrebărilor adresate nu a relevat niciun element de natură să afecteze validitatea aceleiași dispoziții.

2)

Articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1998/78 și articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2670/81 trebuie interpretate în sensul că nu impun, drept condiție privind regularitatea unei operațiuni de substituire la export a zahărului, înlocuirea fizică de către producător a cantității de zahăr C inițiale cu cantitatea de zahăr de substituție.

---

(1)  JO C 142, 12.5.2014.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberverwaltungsgericht für das Land Nordrhein-Westfalen – Germania) – Pfeifer & Langen GmbH & Co. KG/Bundesanstalt für Landwirtschaft und Ernährung

(Cauza C-52/14) (1)

((Trimitere preliminară - Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene - Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 - Articolul 3 alineatul (1) - Termen de prescripție - Dies a quo - Abateri repetate - Întreruperea prescripției - Condiții - Autoritate competentă - Persoană în cauză - Act cu privire la cercetarea sau la urmărirea în justiție a abaterii - Perioadă egală cu dublul termenului de prescripție))

(2015/C 270/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberverwaltungsgericht für das Land Nordrhein-Westfalen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Pfeifer & Langen GmbH & Co. KG

Pârât Bundesanstalt für Landwirtschaft und Ernährung

Dispozitivul

1)

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretat în sensul că noțiunea „autoritate competentă”, în sensul acestei dispoziții, trebuie înțeleasă ca fiind autoritatea care are competența, în temeiul dreptului național, de a adopta actele de cercetare sau de urmărire în justiție în discuție, această autoritate putând fi diferită de cea care acordă sau recuperează sumele primite în mod nejustificat în detrimentul intereselor financiare ale Uniunii Europene.

2)

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că actele cu privire la cercetarea sau la urmărirea în justiție a unei abateri au fost aduse la cunoștința „persoanei în cauză”, în sensul acestei dispoziții, atunci când un ansamblu de elemente factuale permit să se concluzioneze că actele de cercetare sau de urmărire în justiție vizate au fost aduse efectiv la cunoștința persoanei în cauză. În ceea ce privește o persoană juridică, această condiție este îndeplinită dacă actul a fost adus efectiv la cunoștința unei persoane al cărei comportament poate fi atribuit, în conformitate cu dreptul național, acestei persoane juridice, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

3)

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că un act trebuie să identifice cu suficientă precizie operațiunile în legătură cu care există bănuieli privind săvârșirea unor abateri pentru a constitui un „act de cercetare sau de urmărire în justiție”, în sensul acestei dispoziții. Cerința de precizie amintită nu impune, totuși, ca actul respectiv să menționeze posibilitatea aplicării unei sancțiuni sau a unei măsuri administrative speciale. Instanța de trimitere trebuie să verifice dacă raportul în discuție în litigiul principal îndeplinește această condiție.

4)

Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește raportul cronologic prin care abaterile trebuie să fie legate pentru a constitui o „abatere repetată” în sensul acestei dispoziții, se impune numai ca durata care separă fiecare abatere de precedenta să rămână inferioară termenului de prescripție prevăzut la primul paragraf al aceluiași alineat. Abateri precum cele în discuție în litigiul principal, privind calcularea cantităților de zahăr depozitate de producător, care au avut loc în cursul unor ani de comercializare diferiți, determinând declarări eronate ale cantităților respective de către același producător și, din această cauză, plata sumelor primite în mod nejustificat în temeiul rambursării cheltuielilor de depozitare, constituie, în principiu, o „abatere repetată”, în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

5)

Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că nu este exclusă calificarea unui ansamblu de abateri drept „abatere continuă sau repetată”, în sensul acestei dispoziții, în ipoteza în care autoritățile competente nu au supus persoana în cauză unor controale regulate și aprofundate.

6)

Articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că termenul prevăzut la acest alineat începe să curgă, în cazul unei abateri continue sau repetate, din ziua în care aceasta a încetat, indiferent de data la care administrația națională a luat cunoștință de abaterea respectivă.

7)

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că actele de cercetare sau de urmărire în justiție adoptate de autoritatea competentă și aduse la cunoștința persoanei în cauză, în conformitate cu al treilea paragraf al acestui alineat, nu au ca efect întreruperea termenului prevăzut la al patrulea paragraf al aceluiași alineat.

---

(1)  JO C 142, 12.5.2014.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Hauptzollamt Hannover/Amazon EU Sàrl

(Cauza C-58/14) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 - Uniunea vamală și Tariful vamal comun - Nomenclatura combinată - Poziția 8543 70 - Mașini și aparate electrice care au o funcție proprie, nedenumite și necuprinse în altă parte în capitolul 85 din Nomenclatura combinată - Subpozițiile 8543 70 10 și 8543 70 90 - Cititor de cărți electronice cu funcții de traducere sau de dicționar])

(2015/C 270/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Hauptzollamt Hannover

Pârâtă: Amazon EU Sàrl

Dispozitivul

Nomenclatura combinată cuprinsă în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 861/2010 al Comisiei din 5 octombrie 2010, trebuie interpretată în sensul că un cititor de cărți electronice dotat cu o funcție de traducere sau de dicționar trebuie clasificat, atunci când această funcție nu este funcția sa principală, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, la subpoziția 8543 70 90, iar nu la subpoziția 8543 70 10.

---

(1)  JO C 142, 12.5.2014.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – Berlington Hungary Tanácsadó és Szolgáltató kft și alții/Magyar Állam

(Cauza C-98/14) (1)

((Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor - Jocuri de noroc - Taxe naționale aplicabile exploatării jocurilor de tip slot machine instalate în sălile de jocuri - Reglementare națională care interzice exploatarea jocurilor de tip slot machine în afara cazinourilor - Principiul securității juridice și principiul protecției încrederii legitime - Directiva 98/34/CE - Obligația de comunicare către Comisie a proiectelor de reglementări tehnice - Răspunderea statului membru pentru prejudiciile cauzate de o reglementare contrară dreptului Uniunii))

(2015/C 270/11)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamante: Berlington Hungary Tanácsadó és Szolgáltató kft, Lixus Szerencsejáték Szervező kft, Lixus Projekt Szerencsejáték Szervező kft, Lixus Invest Szerencsejáték Szervező kft, Megapolis Terminal Szolgáltató kft

Pârât: Magyar Állam

Dispozitivul

1)

O reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, care, fără a prevedea o perioadă tranzitorie, mărește de cinci ori cuantumul unei taxe forfetare aplicabile exploatării jocurilor de tip slot machine în sălile de jocuri și care, în plus, instituie o taxă proporțională aplicabilă aceleiași activități, constituie o restricție privind libera prestare a serviciilor, garantată de articolul 56 TFUE, în cazul în care este de natură să interzică, să îngreuneze sau să facă mai puțin atractivă exercitarea liberei prestări a serviciilor de exploatare a jocurilor de tip slot machine în sălile de jocuri, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.

2)

O reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, care, fără a prevedea nici o perioadă tranzitorie, nici despăgubirea operatorilor sălilor de jocuri, interzice exploatarea jocurilor de tip slot machine în afara cazinourilor, constituie o restricție privind libera prestare a serviciilor, garantată de articolul 56 TFUE.

3)

Restricțiile privind libera prestare a serviciilor care pot decurge din reglementări naționale precum cele în discuție în litigiul principal nu pot fi justificate de motive imperative de interes general decât în cazul în care instanța națională concluzionează, în urma unei aprecieri globale a împrejurărilor în care au avut loc adoptarea și punerea în aplicare a acestor reglementări: — că ele urmăresc în mod real mai întâi obiective legate de protecția consumatorilor împotriva dependenței de jocuri și de lupta împotriva activităților infracționale și frauduloase legate de jocuri, simpla împrejurare că o restricție privind activitățile de jocuri de noroc avantajează în mod accesoriu, prin intermediul unei creșteri a veniturilor fiscale, bugetul statului membru vizat neputând împiedica să se considere că această restricție urmărește mai întâi în realitate astfel de obiective; — că ele urmăresc aceste obiective în mod coerent și sistematic și — că ele îndeplinesc cerințele care decurg din principiile generale de drept al Uniunii, în special din principiile securității juridice și protecției încrederii legitime, precum și din dreptul de proprietate.

4)

Articolul 1 punctul 11 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, al reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/96/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006, trebuie interpretat în sensul că — prevederile unei reglementări naționale care măresc de cinci ori cuantumul unei taxe forfetare aplicabile în cazul exploatării jocurilor de tip slot machine în sălile de jocuri și care, în plus, instituie o taxă proporțională aplicabilă aceleiași activități nu constituie „reglementări tehnice” în sensul acestei dispoziții și că — prevederile unei reglementări naționale care interzic exploatarea jocurilor de tip slot machine în afara cazinourilor constituie „reglementări tehnice” în sensul dispoziției menționate, proiectele acestora trebuind să facă obiectul comunicării prevăzute la articolul 8 alineatul (1) primul paragraf din această directivă.

5)

Articolul 56 TFUE are drept obiect să confere drepturi particularilor, astfel încât încălcarea sa de către un stat membru, inclusiv prin activitatea sa legislativă, dă naștere unui drept al particularilor de a obține de la acel stat membru repararea prejudiciului suferit ca urmare a acestei încălcări, cu condiția ca încălcarea menționată să fie suficient de gravă și să existe o legătură de cauzalitate directă între încălcarea menționată și prejudiciul suferit, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.

6)

Articolele 8 și 9 din Directiva 98/34, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/96, nu au ca obiect să confere drepturi particularilor, astfel încât încălcarea lor de către un stat membru nu dă naștere unui drept al particularilor de a obține de la acel stat membru repararea în temeiul dreptului Uniunii a prejudiciului suferit ca urmare a acestei încălcări.

7)	Faptul că reglementări naționale precum cele în discuție în litigiul principal vizează un domeniu de competența statelor membre nu afectează răspunsurile care trebuie date la întrebările adresate de instanța de trimitere.

---

(1)  JO C 142, 12.5.2014.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 iunie 2015 – Association médicale européenne (EMA)/Comisia Europeană

(Cauza C-100/14 P) (1)

([Recurs - Clauză compromisorie - Contractele Cocoon și Dicoems, încheiate în cadrul celui de Al șaselea program-cadru pentru acțiuni de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrare care contribuie la realizarea Spațiului European de Cercetare și la inovare (2002-2006) - Neregularități - Cheltuieli neeligibile - Rezilierea contractelor])

(2015/C 270/12)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Association médicale européenne (EMA) (reprezentanți: A. Franchi, L. Picciano și G. Gangemi, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Delaude și F. Moro, agenți, asistate de D. Gullo, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Association médicale européenne (EMA) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 129, 28.4.2014.

Hotărârea Curții (11 iunie 2015) din 11 iunie 2015 [cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) – Portugalia] – Lisboagás GDL – Sociedade Distribuidora de Gás Natural de Lisboa SA/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-256/14) (1)

([Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 9, articolul 73, articolul 78 primul paragraf litera (a) şi articolul 79 primul paragraf litera (c) - Bază de impozitare - Includerea cuantumului taxelor colectivităţilor locale de ocupare a subsolului plătite de societatea concesionară a reţelei de distribuţie a gazelor în baza de impozitare a TVA-ului aplicabil prestaţiei furnizate de această societate societăţii însărcinate cu comercializarea gazelor])

(2015/C 270/13)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Lisboagás GDL – Sociedade Distribuidora de Gás Natural de Lisboa SA

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Dispozitivul

Articolul 9 alineatul (1), articolul 73, articolul 78 primul paragraf litera (a) şi articolul 79 primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că cuantumul taxelor, precum cele în discuţie în litigiul principal, care este plătit colectivităţilor locale de societatea concesionară a reţelei de distribuţie a gazelor pentru utilizarea domeniului public al colectivităţilor locale menţionate şi care este repercutat ulterior de această societate asupra unei alte societăţi, însărcinată cu comercializarea gazelor, iar apoi de aceasta din urmă asupra consumatorilor finali trebuie să fie inclus în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată aplicabile prestaţiei furnizate de prima dintre aceste societăţi celei de a doua în temeiul articolului 73 din directiva amintită.

---

(1)  JO C 303, 8.9.2014.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Vestre Landsret – Danemarca) – Skatteministeriet/Baby Dan A/S

(Cauza C-272/14) (1)

((Trimitere preliminară - Uniune vamală și tarif vamal comun - Nomenclatura combinată - Clasificare tarifară - Poziția 7318 și poziția 8302 - Articol special conceput pentru fixarea grilelor de siguranță destinate protecției copiilor))

(2015/C 270/14)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamant: Skatteministeriet

Pârâtă: Baby Dan A/S

Dispozitivul

Nomenclatura Combinată care figurează la anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun, în versiunile sale care rezultă succesiv din Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 și din Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008, trebuie interpretată în sensul că un articol, precum cel în discuție în litigiul principal, care permite fixarea de un zid sau de un cadru a grilelor de siguranță mobile pentru copii, trebuie clasificat la poziția 7318 din Nomenclatura combinată.

---

(1)  JO C 253, 4.8.2014.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 12 mai 2015 – Betriebsrat der Ruhrlandklinik gGmbH/Ruhrlandklinik gGmbH

(Cauza C-216/15)

(2015/C 270/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Recurent: Betriebsrat der Ruhrlandklinik gGmbH

Intimată: Ruhrlandklinik gGmbH

Întrebarea preliminară

Articolul 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (1) se aplică în cazul misiunii de muncă temporară a unui membru al unei asociații în cadrul unei alte întreprinderi, conform instrucțiunilor de specialitate și de natură organizatorică ale acesteia din urmă, atunci când la aderare membrul asociației s-a obligat să își pună întreaga forță de muncă inclusiv la dispoziția terților, urmând să primească în schimb din partea asociației o remunerație lunară, calculată în funcție de criteriile uzuale pentru activitatea respectivă, iar pentru misiunea de muncă temporară a membrului său, asociației i se decontează cheltuielile cu personalul aferente acestui membru, aceasta primind inclusiv o sumă forfetară pentru cheltuieli administrative?

---

(1)  JO L 327, p. 9.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Constanţa (România) la data de 21 mai 2015 – SC Doris Spedition SRL/Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați

(Cauza C-234/15)

(2015/C 270/16)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Constanţa

Părţile din acţiunea principală

Recurentă: SC Doris Spedition SRL

Intimată: Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța – Serviciul fiscal orășenesc Hârșova

Intimată chemată în garanție: Administrația Fondului pentru Mediu București

Întrebarea preliminară

Se opune articolul 110 din TFUE la stabilirea, conform articolului 4 litera a) din Legea nr. 9/2012, a obligației de a plăti taxă pentru emisiile poluante pentru autovehiculele de ocazie provenite din spațiul comunitar cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, taxă care se aplică și la transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculelor interne, exceptând cazul în care o astfel de taxă sau una similară a fost plătită deja?”

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Constanţa (România) la data de 21 mai 2015 – Maria Bosneaga/Instituția Prefectului – Județul Constanța – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor

(Cauza C-235/15)

(2015/C 270/17)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Constanţa

Părţile din acţiunea principală

Recurentă: Maria Bosneaga

Intimată: Instituția Prefectului – Județul Constanța – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor

Întrebările preliminare

Se opune articolul 110 din TFUE la stabilirea conform articolului 4 litera d) din OUG nr. 9/2013 a obligației de a plăti timbrul de mediu pentru autovehiculele de ocazie provenite din spațiul comunitar cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau [a] taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Constanţa (România) la data de 21 mai 2015 – Dinu Antoci/Instituția Prefectului – Județul Constanța – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor

(Cauza C-236/15)

(2015/C 270/18)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Constanţa

Părţile din acţiunea principală

Recurent: Dinu Antoci

Intimată: Instituția Prefectului – Județul Constanța – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor

Întrebarea preliminară

Dacă se opune articolul 110 din Tratatul [privind funcționarea] Uniunii Europene la stabilirea, conform articolului 4 litera a) din OUG nr. 9/2013, a obligației de a plăti timbrul de mediu pentru autovehiculele de ocazie provenite din spațiul comunitar cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.

Recurs introdus la 22 mai 2015 de RFA International, LP împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 17 martie 2015 în cauza T-466/12, RFA International, LP/Comisia Europeană

(Cauza C-239/15 P)

(2015/C 270/19)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: RFA International, LP (reprezentanți: B. Evtimov, avocat, Prof. D. O'Keeffe, solicitor, E. Borovikov, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii Tribunalului;

—	pronunțarea unei soluții definitive cu privire la motivele invocate în cadrul acțiunii în anulare dacă stadiul procedurii o permite și anularea în parte a deciziilor atacate în primă instanță;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că, în hotărârea pronunțată, Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii în examinarea motivelor recurentei după cum urmează:

—

Tribunalul a săvârșit o eroare în aprecierea juridică a poziției Comisiei cu privire la relevanța unei entități economice unice (un departament de vânzări integrat al producătorului exportator, situat în afara țării de export) în scopul aplicării articolului 2 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr 1225/2009 (1) (denumit în continuare „regulamentul antidumping de bază”) și a săvârșit o eroare de drept prin omisiunea de a se pronunța cu privire la argumentele recurentei întemeiate pe jurisprudența Interpipe și Nikopolsky, afectând astfel dreptul recurentei la control jurisdicțional;

—

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, inclusiv în aprecierea jurisprudenței pe care a examinat-o, stabilind că sarcina probei cu privire la valoarea ajustării efectuate în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază revine părții care pretinde că ajustarea este excesivă ca urmare a existenței dovedite a unei entități economice unice;

—

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând că existența unei entități economice unice nu era un aspect controversat în deciziile atacate și în fața Tribunalului și întemeindu-și hotărârea pe premisa potrivit căreia respingerea de către Comisie a existenței unei entități economice unice nu figura în textul deciziilor atacate; Tribunalul a omis să aprecieze că o astfel de respingere din partea Comisiei a aut loc în ancheta de reexaminare paralelă desfășurată în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul antidumping de bază, cu privire la aceleași importuri și acoperind aceeași perioadă de anchetă.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (versiune codificată) (JO L 343, p. 51).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco (Spania) la 1 iunie 2015 – Gorka Salaberria Sorondo/Academia Vasca de Policía y Emergencias

(Cauza C-258/15)

(2015/C 270/20)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco

Părțile din procedura principală

Reclamant: Gorka Salaberria Sorondo

Pârâtă: Academia Vasca de Policía y Emergencias

Întrebarea preliminară

Stabilirea vârstei maxime de 35 de ani drept condiție pentru participarea la o procedură de selecție pentru încadrarea în funcția de agent în Poliția Comunității autonome a Țării Bascilor este conformă cu interpretarea articolului 2 alineatul (2), a articolului 4 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE (1) a Consiliului din 27 noiembrie 2000?

---

(1)  Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vredegerecht te Ieper (Belgia) la 1 iunie 2015 – Nationale Maatschappij der Belgische Spoorwegen NV/Gregory Demey

(Cauza C-261/15)

(2015/C 270/21)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Vredegerecht te Ieper

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Nationale Maatschappij der Belgische Spoorwegen NV

Pârât: Gregory Demey

Întrebarea preliminară

Articolul 6 alineatul (2) in fine din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar se opune dispozițiilor naționale de drept penal belgiene […], în temeiul cărora un călător feroviar fără legitimație de transport – și fără o regularizare a acestei situații în termenele prevăzute de această reglementare – săvârșește o infracțiune, care exclude orice legătură contractuală între societatea de transport și călătorul feroviar, astfel încât i se refuză călătorului feroviar [beneficiul] dispozițiilor de protecție juridică din dreptul european și din dreptul belgian, care se grefează pe această legătură contractuală (exclusivă) cu acest consumator […]?

---

(1)  JO L 315, p. 14.

Acțiune introdusă la 8 iunie 2015 – Comisia Europeană/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-274/15)

(2015/C 270/22)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Dintilhac și C. Soulay, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că prin prevederea regimului TVA-ului privind grupurile independente de persoane, astfel cum este definit la articolul 44 alineatul 1 litera y) din Legea din 12 februarie 1979 privind TVA, prin articolele 1-4 din Regulamentul Marelui Ducat din 21 ianuarie 2004 privind scutirea de TVA a prestărilor de servicii furnizate membrilor lor de grupuri independente de persoane, prin Circulara administrativă nr. 707 din 29 ianuarie 2004 în măsura în care aceasta comentează articolele 1-4 din Regulamentul Marelui Ducat, și prin nota din 18 decembrie 2008 redactată de grupul de lucru care activează în cadrul Comitetului de Observare a Piețelor [Comité d'Observation des Marchés (Cobma)] în acord cu Administrația Înregistrării și a Domeniilor (Administration de l'Enregistrement et des Domaines), Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbă în temeiul Directivei TVA (1), în special al articolului 2 alineatul (1) litera (c) și al articolului 132 alineatul (1) litera (f), al articolului 1 alineatul (2) al doilea paragraf, al articolului 168 litera (a) și al articolului 178 litera (a), precum și al articolului 14 alineatul (2) litera (c) și al articolului 28 din această directivă;

—	obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 132 alineatul (1) litera (f) din Directiva TVA, statele membre scutesc de TVA „prestarea de servicii de către grupuri independente de persoane, care efectuează o activitate scutită de TVA sau pentru care nu sunt persoane impozabile, în scopul prestării către membrii lor a serviciilor necesare în mod direct desfășurării activității respective, atunci când grupurile în cauză se rezumă să solicite membrilor lor rambursarea exactă a părții lor din cheltuielile comune, cu condiția ca scutirea respectivă să nu fie susceptibilă de a cauza denaturări ale concurenței”.

Cu toate acestea, în opinia Comisiei, reglementarea aplicabilă în Luxemburg nu limitează scutirea de TVA numai la serviciile prestate de grupul independent de persoane care sunt direct necesare activităților nesupuse plății TVA-ului sau scutite de TVA realizate de membrii săi.

În plus, Comisia apreciază că, în temeiul dreptului luxemburghez, membrii unui grup independent de persoane care realizează activități impozabile pentru o parte din cifra lor de afaceri pot deduce, din TVA-ul la a cărui plată sunt obligați ei înșiși, TVA-ul facturat grupului independent de persoane pentru achizițiile sale de bunuri sau de servicii de la terți, în condițiile în care, potrivit articolului 168 din Directiva TVA, dreptul de deducere a TVA-ului în amonte este acordat numai persoanei impozabile care achiziționează bunurile și serviciile grevate de TVA și care le utilizează pentru nevoile directe ale operațiunilor sale impozabile.

În sfârșit, Comisia susține că articolul 14 alineatul (2) litera (c) și articolul 28 din Directiva TVA nu permit ca dreptul național să prevadă că, în cazul în care un membru al unui grup independent de persoane achiziționează bunuri și servicii de la terți în nume propriu, însă pe seama grupului, operațiunea care constă, pentru acest membru, în a pune cheltuielile astfel consimțite în sarcina grupului este exclusă din domeniul de aplicare al TVA-ului.

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 12 iunie 2015 – SIA „Latvijas propāna gāze”/Valsts ieņēmumu dienests

(Cauza C-286/15)

(2015/C 270/23)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SIA „Latvijas propāna gāze”

Pârât: Valsts ieņēmumu dienests

Întrebările preliminare

1)

Regulile generale de interpretare 2 litera (b) și 3 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008 de modificare a anexei I la Regulamentul nr. 2658/87 (1) și din Regulamentul (CE) nr. 948/2009 al Comisiei din 30 septembrie 2009, de modificare a anexei I la Regulamentul nr. 2658/87 (2) trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care caracterul esențial al mărfii (gaz petrolier lichefiat) este determinat de toate componentele amestecului de gaz, în ansamblu, și nicio componentă a acestui amestec nu poate fi identificată separat drept factor care conferă gazului respectiv caracterul esențial, trebuie să se prezume că factorul care conferă mărfii caracterul esențial în sensul regulii generale de interpretare 3 litera (b) este acea substanță care este prezentă în cea mai mare proporție în amestec?

2)

Din articolul 218 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (3) reiese obligația declarantului mărfii (gaz petrolier lichefiat) de a indica exact procentajul substanțelor predominante în amestec?

3)

În cazul în care declarantul mărfii nu a indicat exact procentajul substanțelor predominante în amestec, unui gaz compus dintr-o cantitate totală de 0,32 % metan, etan și etilenă, de 58,32 % propan și propilenă și de maximum 39,99 % butan și butilenă trebuie să i se aplice codul 2711 19 00 din Nomenclatura Combinată a Uniunii Europene, astfel cum a procedat declarantul mărfii în prezenta cauză, sau codul 2711 12 97, aplicat de Valsts ieņēmumu dienests?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 291, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 948/2009 al Comisiei din 30 septembrie 2009 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 287, p. 1, rectificare în JO 2010, L 149, p. 27).

(3)  Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 253, p. 1, Ediție specială 2/vol. 07, p. 3)

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de première instance de Bruxelles (Belgia) la 19 iunie 2015 – Daniele Striani şi alţii, RFC. Seresien ASBL/Union Européenne des Sociétés de Football Association (UEFA), Union Royale Belge des Sociétés de Football – Association (URBSFA)

(Cauza C-299/15)

(2015/C 270/24)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Bruxelles

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Daniele Striani şi alţii, RFC. Seresien ASBL

Pârâte: Union Européenne des Sociétés de Football Association (UEFA), Union Royale Belge des Sociétés de Football – Association (URBSFA)

Întrebările preliminare

1)

Articolul 101 TFUE (sau articolul 102 TFUE) trebuie interpretat în sensul că norma UEFA numită „cerința privind pragul de rentabilitate” sau „break-even rule” încalcă această dispoziție de drept comunitar, în sensul că norma UEFA generează restrângeri ale concurenței (sau abuzuri de poziție dominantă), în special restrângerea „prin obiect”, precum limitarea dreptului de a investi, care fie sunt anticoncurențiale „prin obiect”, fie nu sunt inerente pentru realizarea obiectivelor urmărite de UEFA – respectiv stabilitatea financiară pe termen lung a fotbalului de club și integritatea sportivă a competițiilor UEFA – sau, în subsidiar, care nu sunt proporționale cu realizarea acestor obiective?

2)

Articolele 63, 56 și 45 TFUE (precum și articolele 15 și 16 din Carta drepturilor fundamentale a UE) trebuie interpretate în sensul că norma UEFA numită „cerința privind pragul de rentabilitate” sau „break-even rule” încalcă aceste dispoziții de drept comunitar prin faptul că norma UEFA generează obstacole în calea liberei circulații (a capitalurilor, a serviciilor, a lucrătorilor) care nu sunt inerente pentru realizarea obiectivelor urmărite de UEFA, și anume stabilitatea financiară pe termen lung a fotbalului de club și integritatea sportivă a competițiilor UEFA (și care nu sunt justificate așadar de „motive imperative de interes general”) sau, în subsidiar, care nu sunt proporționale cu realizarea acestor obiective?

3)

Diversele dispoziții de drept comunitar evocate mai sus (sau unele dintre ele) trebuie interpretate în sensul că articolele 65 și 66 din Regulamentul UEFA, „Regulamentul UEFA de licențiere a cluburilor și de fair-play financiar” încalcă aceste dispoziții (sau unele dintre ele) prin faptul că norma UEFA – chiar dacă restrângerile/obstacolele pe care le generează mențin un raport de inerență cu protecția integrității sportive a competițiilor intercluburi ale UEFA – este disproporționată și/sau discriminatorie, în măsura în care favorizează plata anumitor creditori și, în mod corelativ, defavorizează plata creditorilor neprotejați, în special a agenților de jucători?

Hotărârea Tribunalului din 2 iulie 2015 – Franța/Comisia

(Cauzele conexate T-425/04 RENV și T-444/04 RENV) (1)

((„Ajutoare de stat - Măsuri financiare în favoarea France Télécom - Ofertă de împrumut din partea acționarilor - Declarații publice ale statului francez - Decizie prin care se declară ajutorul incompatibil cu piața comună - Lipsa extinderii procedurii oficiale de investigare - Dreptul la apărare - Criteriul investitorului privat avizat - Condiții normale de piață - Erori de drept - Erori vădite de apreciere”))

(2015/C 270/25)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues, D. Colas și J. Bousin, agenți) (T-425/04 RENV) și Orange, fostă France Télécom (Paris, Franța) (reprezentanți: S. Hautbourg și S. Cochard-Quesson, avocați) (cauza T-444/04 RENV)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Giolito și D. Grespan, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei Republica Franceză: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și J. Möller, agenți, asistați de U. Soltész, avocat)

Obiectul

Cereri de anulare a Deciziei 2006/612/CE a Comisiei din 2 august 2004 privind ajutorul de stat pus în aplicare de Franța în favoarea France Télécom (JO 2006, L 257, p. 11)

Dispozitivul

1)	Anulează articolul 1 din Decizia 2006/612/CE a Comisiei din 2 august 2004 privind ajutorul de stat pus în aplicare de Franța în favoarea France Télécom.

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererilor de anulare a articolului 2 din Decizia 2006/621.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și opt zecimi din cheltuielile de judecată efectuate de Republica Franceză și de Orange, fostă France Télécom.

4)	Republica Franceză și Orange, fostă France Télécom, suportă fiecare două zecimi din propriile cheltuieli de judecată.

5)	Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 19, 22.1.2005.

Hotărârea Tribunalului din 30 iunie 2015 – National Lottery Commission/OAPI – Mediatek Italia şi De Gregorio (Reprezentarea unei mâini)

(Cauza T-404/10 RENV) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marcă comunitară figurativă reprezentând o mână - Articolul 53 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Existența unui drept de autor anterior protejat de dreptul național - Sarcina probei - Aplicarea dreptului național de către OAPI”])

(2015/C 270/26)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Gambling Commission, fostă National Lottery Commission (Birmingham, Regatul Unit) (reprezentanţi: R. Cardas, avocat şi B. Brandreth, barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Mediatek Italia Srl (Napoli, Italia) şi Giuseppe De Gregorio (Napoli)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 9 iunie 2010 (cauza R 1028/2009-1), privind o procedură de declarare a nulității între, pe de o parte, Mediatek Italia Srl și domnul Giuseppe de Gregorio și, pe de altă parte, National Lottery Commission

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI) din 9 iunie 2010 (cauza R 1028/2009-1).

2)	Obligă OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 328, 4.12.2010.

Hotărârea Tribunalului din 30 iunie 2015 – Țările de Jos și alții/Comisia

(Cauzele conexate T-186/13, T-190/13 și T-193/13) (1)

([„Ajutoare de stat - Vânzare de terenuri - Ajutor acordat către Schouten-de Jong Bouwfonds printr-un parteneriat public-privat instituit de municipalitatea Leidschendam-Voorburg - Reducerea prețului de vânzare a terenurilor și scutirea retroactivă de plata taxei pentru amenajarea terenului și a taxei de calitate - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună și prin care se dispune recuperarea acestuia - Noțiunea de ajutor - Criteriul investitorului privat - Apreciere în raport cu toate elementele relevante ale operațiunii în litigiu și cu contextul acesteia”])

(2015/C 270/27)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamanți: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: M. Bulterman, B. Koopman și J. Langer, agenți) (cauza T-186/13), Gemeente Leidschendam-Voorburg (Țările de Jos) (reprezentanți: A. de Groot și J.-K. Sluijs, avocați) (cauza T-190/13), Bouwfonds Ontwikkeling BV (Hoevelaken, Țările de Jos) și Schouten & De Jong Projectontwikkeling BV (Leidschendam, Țările de Jos) (reprezentanți: E. Pijnacker Hordijk și X. Reintjes, avocați) (cauza T-193/13)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. J. Loewenthal și S. Noë, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2013) 87 a Comisiei din 23 ianuarie 2013 privind ajutorul de stat SA.24123 (2012/C) (ex 2011/NN) pus în aplicare de Țările de Jos – Presupusa vânzare a terenurilor sub prețul pieței de către municipalitatea Leidschendam-Voorburg.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2013) 87 a Comisiei din 23 ianuarie 2013 privind ajutorul de stat SA.24123 (2012/C) (ex 2011/NN) pus în aplicare de Țările de Jos – Presupusa vânzare a terenurilor sub prețul pieței de către municipalitatea Leidschendam-Voorburg.

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Regatul Țărilor de Jos, de Gemeente Leidschendam-Voorburg, de Bouwfonds Ontwikkeling BV și de Schouten & De Jong Projectontwikkeling BV.

---

(1)  JO C 156, 1.6.2013.

Hotărârea Tribunalului din 2 iulie 2015 – Typke/Comisia

(Cauza T-214/13) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente referitoare la concursul EPSO/AD/230-231/12 - Refuz implicit al accesului - Refuz al accesului - Cerere de adaptare a concluziilor formulată în replică - Termen - Retragerea deciziei implicite - Nepronunțare asupra fondului - Noțiunea de document - Extragerea și organizarea unor informații conținute în baze de date electronice”])

(2015/C 270/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Rainer Typke (Hasbergen, Germania) (reprezentanți: B. Cortese și A. Salerno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Clotuche-Duvieusart și B. Eggers, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, pe de o parte, a Deciziei Secretariatului General al Comisiei din 5 februarie 2013 de respingere a primei cereri de acces a reclamantului la documente referitoare la testele de preselecție ale concursului general EPSO/AD/230-231/12 (AD 5-AD 7) (Gestdem 2012/3258) și, pe de altă parte, a deciziei implicite a Secretariatului General al Comisiei, considerată a fi fost adoptată la 13 martie 2013, de respingere a celei de a doua cereri de acces a reclamantului la documente referitoare la aceleași teste (Gestdem 2013/0068).

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra concluziilor acțiunii având ca obiect anularea deciziei implicite de refuz al accesului adoptate în procedura GESTDEM 2013/0068.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Îl obligă pe domnul Rainer Typke la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 171, 15.6.2013.

Hotărârea Tribunalului din 30 iunie 2015 – La Rioja Alta/OAPI – Aldi Einkauf (VIÑA ALBERDI)

(Cauza T-489/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară verbală VIÑA ALBERDI - Marca națională figurativă anterioară VILLA ALBERTI - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Lipsa coexistenței mărcilor - Risc de confuzie”])

(2015/C 270/29)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: La Rioja Alta, SA (Haro, Spania) (reprezentant: F. Pérez Álvarez, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: O. Mondéjar Ortuño, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Aldi Einkauf GmbH & Co. OHG (Essen, Germania)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 9 iulie 2013 (cauza R 1190/2011-4) privind o procedură de declarare a nulității între Aldi Einkauf GmbH & Co. OHG și La Rioja Alta, SA

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă La Rioja Alta, SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 282, 25.8.2014.

Hotărârea Tribunalului din 2 iulie 2015 – BH Stores/OAPI – Alex Toys (ALEX)

(Cauza T-657/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ALEX - Mărcile naționale verbale și figurativă ALEX - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Admisibilitatea recursului în fața camerei de recurs - Obligația de motivare - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 - Absența similitudinii între produsele și serviciile desemnate de mărcile în conflict - Absența riscului de confuzie”])

(2015/C 270/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: BH Stores BV (Curaçao, teritoriu autonom al Țărilor de Jos) (reprezentanți: T. Dolde, avocat, și M. Hawkins, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Alex Toys LLC (Wilmington, Delaware, Statele Unite) (reprezentanți: G. Macías Bonilla, P. López Ronda, G. Marín Raigal și E. Armero, avocați)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 16 septembrie 2013 (cauza R 1950/2012-2), privind o procedură de opoziție între BH Stores BV și Alex Toys LLC.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	BH Stores BV este obligată la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile necesare efectuate de Alex Toys LLC în legătură cu procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI).

---

(1)  JO C 61, 1.3.2014.

Hotărârea Tribunalului din 29 iunie 2015 – Grupo Bimbo/OAPI (Forma unei tortilla mexicane)

(Cauza T-618/14) (1)

([„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale - Forma unei tortilla mexicane - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2015/C 270/31)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamanţi: Grupo Bimbo, SAB de CV (Mexico, Mexic) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentanţi: iniţial S. Palmero Cabezas, ulterior J. Garrido Otaola, agenţi)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 3 iunie 2014 (cauza R 2449/2013-2) privind o cerere de înregistrare a unui semn tridimensional constituit din forma unei tortilla mexicane

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Grupo Bimbo, SAB de CV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 351, 6.10.2014.

Ordonanța Tribunalului din 1 iunie 2015 – Segovia Bonet/OAPI – IES (IES)

(Cauza T-355/11) (1)

((„Marcă comunitară - Opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului”))

(2015/C 270/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Jorge Segovia Bonet (Madrid, Spania) (reprezentanţi: iniţial M. López Camba şi J. L. Rivas Zurdo, ulterior J. L. Rivas Zurdo, E. Seijo Veiguela şi I. Munilla Muñoz, avocaţi)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în faţa Tribunalului: IES Insurance Engineering Services Srl (Milano, Italia) (reprezentanţi: D. Caneva, G. Locurto şi M. Lucchini, avocaţi)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 29 martie 2011 (cauza R 749/2010-2) privind o procedură de opoziție între Jorge Segovia Bonet și IES Insurance Engineering Services Srl.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunţe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă reclamantul și intervenienta să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și, fiecare, jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de pârât.

---

(1)  JO C 269, 10.9.2011.

Ordonanța Tribunalului din 1 iunie 2015 – Polyelectrolyte Producers Group şi SNF/Comisia

(Cauza T-573/14) (1)

((Acțiune în anulare - Mediu - Criterii de acordare a etichetei ecologice a UE - Produse din hârtie prelucrată - Substanțe și amestecuri excluse sau limitate - Limita de concentrație de monomeri reziduali - Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate))

(2015/C 270/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Polyelectrolyte Producers Group (Bruxelles, Belgia) şi SNF SAS (Andrézieux-Bouthéon, Franţa) (reprezentanți: R. Cana şi A. Patsa, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Mifsud-Bonnici şi G. Zavvos, agenţi)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2014//256/UE a Comisiei din 2 mai 2014 de stabilire a criteriilor ecologice de acordare a etichetei ecologice a UE pentru produsele din hârtie prelucrată (JO L 135, p. 24)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă Polyelectrolyte Producers Group și SNF SAS la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 409, 17.11.2014.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 16 iunie 2015 – Alcogroup și Alcodis/Comisia

(Cauza T-274/15 R)

((„Măsuri provizorii - Concurență - Înțelegeri - Piața bioetanolului și a etanolului - Procedură administrativă - Somație de a se supune unei inspecții - Refuz de suspendare a măsurilor de investigare - Cerere de măsuri provizorii - Inadmisibilitate”))

(2015/C 270/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Alcogroup (Bruxelles, Belgia) și Alcodis (Bruxelles) (reprezentanți: P. de Bandt, J. Dewispelaere și J. Probst, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Giolito, V. Bottka și F. Jimeno Fernández, agenți)

Obiectul

Cerere de măsuri provizorii având ca obiect, pe de o parte, suspendarea executării Deciziei C(2015) 1769 final a Comisiei din 12 martie 2015, adresată Alcogroup, precum și tuturor întreprinderilor controlate direct sau indirect de aceasta, inclusiv Alcodis, privind o procedură în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (AT.40244 – AQUAVIT), precum și a Deciziei din 8 mai 2015 a Comisiei adresate Alcogroup în cadrul investigațiilor AT.A0244 – Bioetanol – și AT.A0054 – Oil and Biofuel Markets și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la suspendarea oricărui act de investigare în cadrul procedurilor AT.A0054 și AT.A0244

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 24 aprilie 2015 – Universiteit Antwerpen/REA

(Cauza T-208/15)

(2015/C 270/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Universiteit Antwerpen (Anvers, Belgia) (reprezentant: P. Teerlinck și P. de Bandt, lawyers)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Cercetare (REA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea faptului că convenția de subvenție nr. 238214 „C7” (Cerebellar-Cortical Control: Cells, Circuits, Computation, and Clinic) și convenția de subvenție nr. „CEREBNET” (Timing and plasticity in the olivo-cerebellar system), încheiate în cadrul celui de al șaptelea program-cadru (FP7-PEOPLE-ITN-2008) de susținere a formării și dezvoltării profesionale a cercetătorilor și a rețelelor de formare inițială, nu pot fi interpretate în sensul că obligă beneficiarii să efectueze formarea cercetătorilor stagiari exclusiv în spațiile care le aparțin și, în consecință, confirmarea faptului că REA nu poate respinge ca neeligibilă partea din cheltuieli referitoare la formarea cercetătorilor stagiari pe baza acestei interpretări;

—	obligarea REA la plata cheltuielilor referitoare la formarea cercetătorilor stagiari, declarate de reclamantă în cadrul convențiilor de subvenție „C7” și „CEREBNET”, plus dobânzi cu începere de la data la care plata era datorată; și

—	obligarea REA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe împrejurarea că REA își întemeiază poziția pe o interpretare eronată a convențiilor de subvenție „C7” și „CEREBNET”. Acest prim motiv cuprinde trei aspecte: limitarea posibilității de formare la spațiile beneficiarului ar fi contrară obiectivelor celui de al șaptelea program-cadru, programului „Persoane”, programului de lucru „Persoane” 2008 și Cartei europene a cercetătorului (primul aspect); se poate deduce din dispozițiile convențiilor de subvenție și din ghidul solicitantului că obligația beneficiarilor de a efectua formarea poate fi adusă la îndeplinire în afara spațiilor lor (al doilea aspect); nicio dispoziție din convențiile de subvenție și niciun alt instrument aplicabil nu prevede că formarea ar trebui efectuată exclusiv în spațiile beneficiarului (al treilea aspect).

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că interpretarea REA încalcă principiul securității juridice și protecției încrederii legitime, precum și principiul proporționalității.

Acțiune introdusă la 24 aprilie 2015 – Deutsche Telekom/Comisia

(Cauza T-210/15)

(2015/C 270/36)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Telekom AG (Bonn, Germania) (reprezentanți: A. Rosenfeld și O. Corzilius, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei Europene din 17 februarie 2015 privind cererea reclamantei de acces la documente formulată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 – GESTDEM 2014/4555;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Documentele care fac obiectul cererii de acces privesc o procedură în temeiul articolului 102 TFUE referitoare la un abuz de poziție dominantă.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.

1.

Primul motiv: încălcarea articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1), precum și a obligației de motivare — Prin intermediul acestui motiv, reclamanta susține că, în mod neîntemeiat, Comisia nu a examinat norma de excepție privind protecția procedurilor decizionale și condițiile restrictive ale acesteia, deși această dispoziție reglementează în mod expres, în situații precum cea din prezenta cauză, divulgarea, după finalizarea procedurii, a documentelor care fac obiectul cererii de acces. În plus, Comisia nu a motivat această decizie.

2.

Al doilea motiv: încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 din cauza neaplicării normelor de excepție — Reclamanta susține că, pe baza unei prezumții generale, a admis în mod neîntemeiat aplicabilitatea normelor de excepție care protejează interesele comerciale ale terților și obiectivele activităților de inspecție în cazul documentelor unei proceduri finalizate. Astfel, Comisia a încălcat obligația de examinare concretă și individuală a documentelor care fac obiectul cererii de acces. În plus, Comisia nu a demonstrat că s-a adus o atingere efectivă intereselor protejate.

3.

Al treilea motiv: încălcarea articolului 4 alineatul (2) ultimul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 din cauza existenței unui interes public superior pentru divulgarea informațiilor — În cadrul acestui motiv, reclamanta susține că există un interes public superior pentru divulgarea documentelor care fac obiectul cererii de acces. Acest interes public superior privește promovarea bunelor practici administrative, aplicarea măsurilor de conformare, examinarea eventualelor cereri de despăgubire, precum și controlul jurisdicțional asupra actului administrativ. În opinia reclamantei, în lipsa accesului la documentele solicitate nu are posibilitatea de a supune controlului actul Comisiei care o privește.

4.	Al patrulea motiv: încălcarea articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001 din cauza omisiunii de consultare a terților — Prin intermediul acestui motiv, reclamanta susține că, în mod eronat în drept, nu a recurs la consultarea terților în privința documentelor care o privesc.

5.	Al cincilea motiv: încălcarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 din cauza neacordării accesului parțial la documente — În cadrul acestui motiv, reclamanta critică decizia Comisiei prin care, în mod neîntemeiat, i-a refuzat accesul parțial la documente.

6.

Al șaselea motiv: încălcarea dreptului primar din cauza încălcării dreptului fundamental de acces la documente în temeiul articolului 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și al principiului transparenței, prevăzut la articolul 15 TFUE — Reclamanta susține că dreptul de acces la documentele solicitate rezultă în mod direct (cu titlu subsidiar) din dreptul primar și că se impune acordarea acestuia. Refuzul total al accesului reprezintă, potrivit articolului 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene o atingere disproporționată a dreptului fundamental de acces la documente. Interpretarea Regulamentului nr. 1049/2001 trebuia efectuată în lumina importanței acestui drept fundamental și a principiului transparenței consacrat la articolul 15 alineatul (3) TFUE

7.

Al șaptelea motiv: încălcarea articolului 8 din Regulamentul nr. 1049/2001 din cauza nerespectării regimului termenelor — În cadrul acestui motiv, reclamanta invocă încălcarea de către Comisie a regimului obligatoriu al termenelor, în sensul că cererea de confirmare nu a fost soluționată în termenele prevăzute, iar termenele au fost prelungite de mai multe ori în mod neîntemeiat.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Acțiune introdusă la 9 mai 2015 – Systema Teknolotzis și Pliroforikis/Comisia

(Cauza T-234/15)

(2015/C 270/37)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Systema Teknolotzis AE – Efarmogon Ilektronikis și Pliroforikis (Atena, Grecia) (reprezentant: E. Georgilas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea acțiunii;

—	anularea și eliminarea Deciziei Comisiei din 10 martie 2015 [SG-Greffe(2015) D/3003/11 martie 2015] privind recuperarea de la reclamantă a unei sume totale de șapte sute șaisprezece mii trei sute treizeci și patru de euro și cinci cenți (716 334,05 euro) majorată cu dobânzi și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 89 din Regulamentul 1268/2012 (1) și a obligației de motivare (articolul 296 TFUE). Reclamanta susține că decizia atacată nu motivează suficient, specific și precis respingerea cererii reclamantei cu privire la restituirea datoriei sale în cadrul unui acord tranzacțional de șapte ani referitor la proiectele PlayMancer și MOBISERV. De asemenea, pentru proiectul PowerUp, aceasta constituie o decizie implicită de respingere a cererii de restituire în trei ani a cuantumului datorat.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe o utilizare eronată și/sau pe depășirea limitelor puterii de apreciere și pe încălcarea principiului bunei administrări. Reclamanta susține că Comisia nu a ținut seama de factori importanți atunci când a adoptat decizia atacată, că nu a respectat date esențiale care îi fuseseră prezentate și că a adoptat soluții care conduc în mod inevitabil la dispariția economică a reclamantei.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului proporționalității. Reclamanta susține că decizia atacată nu este o măsură necesară pentru a atinge obiectivul de trezorerie urmărit. Aceasta afectează excesiv interesele vitale ale reclamantei și îi amenință existența însăși, precum și continuarea funcționării sale ca unitate de exploatare și de producție.

---

(1)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

Acțiune introdusă la 26 mai 2015 – Pirelli Tyre/OAPI (Pneuri pentru roțile autovehiculelor)

(Cauza T-279/15)

(2015/C 270/38)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Pirelli Tyre SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: D. Caneva și G. Fucci, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Desenul sau modelul industrial în litigiu: Model industrial comunitar (Pneuri pentru roțile autovehiculelor) – Modelul industrial comunitar nr. 4 692-0001

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a OAPI din 8 ianuarie 2015 în cauza R 1285/2014-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

admiterea cererii de restitutio in integrum formulate de Pirelli Tyre SpA în temeiul articolului 67 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare, declarând că plata taxei de reînnoire a înregistrării pentru a doua perioadă de cinci ani, efectuată prin debitarea contului curent nr. 000069 al cărui titular este Bugnion SpA, este valabilă și că, în consecință, titlul în discuție este valabil în prezent;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Pirelli Tyre SpA în prezenta procedură.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 67 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare.

Acțiune introdusă la 26 mai 2015 – Pirelli Tyre/OAPI (Bandă de rulare)

(Cauza T-280/15)

(2015/C 270/39)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Pirelli Tyre SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: D. Caneva și G. Fucci, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Desenul sau modelul industrial în litigiu: Model industrial comunitar (Bandă de rulare) – Modelul industrial comunitar nr. 4 692-0002

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a OAPI din 8 ianuarie 2015 în cauza R 1286/2014-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

admiterea cererii de restitutio in integrum formulate de Pirelli Tyre SpA în temeiul articolului 67 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare, declarând că plata taxei de reînnoire a înregistrării pentru a doua perioadă de cinci ani, efectuată prin debitarea contului curent nr. 000069 al cărui titular este Bugnion SpA, este valabilă și că, în consecință, titlul în discuție este valabil în prezent;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Pirelli Tyre SpA în prezenta procedură.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 67 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare.

Acțiune introdusă la 26 mai 2015 – Pirelli Tyre/OAPI (Pneuri pentru roțile autovehiculelor)

(Cauza T-281/15)

(2015/C 270/40)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Pirelli Tyre SpA (Milano, Italia) (reprezentanţi: D. Caneva şi G. Fucci, avocaţi)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Desenul sau modelul industrial în litigiu: Model industrial comunitar (Pneuri pentru roțile autovehiculelor) – Modelul industrial comunitar nr. 4 700-0001

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a OAPI din 11 februarie 2015 în cauza R 1287/2014-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

admiterea cererii de restitutio in integrum formulate de Pirelli Tyre SpA în temeiul articolului 67 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare, declarând că plata taxei de reînnoire a înregistrării pentru a doua perioadă de cinci ani, efectuată prin debitarea contului curent nr. 000069 al cărui titular este Bugnion SpA, este valabilă și că, în consecință, titlul în discuție este valabil în prezent;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Pirelli Tyre SpA în prezenta procedură.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 67 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare.

Acțiune introdusă la 26 mai 2015 – Pirelli Tyre/OAPI (Bandă de rulare)

(Cauza T-282/15)

(2015/C 270/41)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Pirelli Tyre SpA (Milano, Italia) (reprezentanţi: D. Caneva şi G. Fucci, avocaţi)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Desenul sau modelul industrial în litigiu: Model industrial comunitar (Bandă de rulare) – Modelul industrial comunitar nr. 4 700-0002

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a OAPI din 11 februarie 2015 în cauza R 1288/2014-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

admiterea cererii de restitutio in integrum formulate de Pirelli Tyre SpA în temeiul articolului 67 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare, declarând că plata taxei de reînnoire a înregistrării pentru a doua perioadă de cinci ani, efectuată prin debitarea contului curent nr. 000069 al cărui titular este Bugnion SpA, este valabilă și că, în consecință, titlul în discuție este valabil în prezent;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Pirelli Tyre SpA în prezenta procedură.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 67 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare.

Acțiune introdusă la 8 iunie 2015 – Jochen Schweizer/OAPI (Du bist, was du erlebst.)

(Cauza T-301/15)

(2015/C 270/42)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Jochen Schweizer GmbH (München, Germania) (reprezentant: A. González Hähnlein, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „Du bist, was du erlebst.” – cererea de înregistrare nr. 13 250 865

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 9 aprilie 2015 în cauza R 3114/2014-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 5 iunie 2015 – Airdata/Comisia

(Cauza T-305/15)

(2015/C 270/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Airdata AG (Leinfelden-Echterdingen, Germania) (reprezentanți: E. Niitväli și M. Reysen, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei C(2014) 4443 final, publicată la 13 martie 2015, adoptată la 2 iulie 2014 în cazul M.7018 Telefonica Deutschland/E-Plus în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 (1) și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că decizia atacată este afectată de încălcarea unei obligații procedurale semnificative definite la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, întrucât Comisia nu a motivat în mod corespunzător măsura adoptată. — Comisia nu a motivat în mod suficient de clar și de cuprinzător decizia sa de a accepta anumite angajamente destinate să contracareze preocupările grave legate de concurență pe care le identificase în cursul investigației privind controlul concentrării economice. În special, decizia nu a menționat motivele pentru care Comisia consideră că un terț beneficiar al angajamentelor ar putea concura în mod real cu activele în cauză.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe neîndeplinirea de către Comisie a obligației sale de a aplica legea în mod corect, întrucât decizia sa este afectată de o aplicare eronată din punct de vedere material a normelor UE privind controlul concentrării economice. — Unele dintre angajamente cel mai probabil nu vor fi puse în aplicare, iar altele doar vor păstra statu quo ante, dar nu vor contribui la creșterea intensității concurenței. Restul angajamentelor sunt insuficiente pentru a contracara prejudiciul grav adus concurenței de tranzacția în cauză.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201).

Acțiune introdusă la 5 iunie 2015 – 1&1 Telecom/Comisia

(Cauza T-307/15)

(2015/C 270/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: 1&1 Telecom GmbH (Montabaur, Germania) (reprezentanți: J. Murach, J. Schmidt și R. Klotz, avocați, și P. Alexiadis, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei Europene C(2014) 4443, adoptată la 2 iulie 2014 în cazul COMP/M.7018 – Telefónica Deutschland/E-Plus (denumită în continuare „decizia”), prin care concentrarea dintre Telefónica Deutschland Holding AG și E-Plus Mobilfunk GmbH & Co. KG este declarată compatibilă cu piața comună și cu funcționarea Acordului privind SEE, sub condiția respectării de către Telefónica a angajamentelor prevăzute în anexele la decizie, și

—	obligarea Comisiei să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a normelor fundamentale de procedură, cu ocazia stabilirii dacă concentrarea reprezintă un obstacol semnificativ în calea concurenței efective (denumit în continuare „obstacolul semnificativ”), prin omiterea motivării, inclusiv prin neîndeplinirea obligației sale de diligență, și pe săvârșirea unei erori vădite în aplicarea normelor referitoare la controlul exercitat de Uniune asupra concentrărilor economice cu privire la: — omisiunea de a efectua o analiză a efectelor verticale ale concentrării; — insuficiența motivării în susținerea concluziei că nu este important să se stabilească dacă concentrarea reprezintă un obstacol semnificativ pe piața cu ridicata a serviciilor de acces și de inițiere a apelurilor din Germania și — insuficiența motivării cu privire la concluziile referitoare la efectele orizontale coordonate pe piața cu ridicata a serviciilor de acces și de inițiere a apelurilor și pe piața cu amănuntul a telecomunicațiilor mobile din Germania.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unor erori de drept semnificative și a unor erori vădite de apreciere cu ocazia: — acceptării angajamentelor finale propuse de Telefónica; — adoptării concluziei că aceste angajamente finale ar îndepărta pe deplin obstacolul semnificativ și — autorizării concentrării sub condiția respectării de către Telefónica a angajamentelor finale.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unui abuz de putere cu ocazia adoptării deciziei sale, prin faptul că a ținut cont de considerații de ordin politic fără legătură cu concurența, în loc să urmărească obiectivele în materie de concurență ale tratatelor și ale Regulamentului Uniunii Europene privind concentrările economice (1).

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201).

Acțiune introdusă la 3 iunie 2015 – Reisenthel/OAPI (keep it easy)

(Cauza T-308/15)

(2015/C 270/45)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Peter Reisenthel (Gilching, Germania) (reprezentanţi: E. Aliki Busse, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „keep it easy” – cererea de înregistrare nr. 12 877 924

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 26 martie 2015 în cauza R 2659/2014-5

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

Recurs introdus la 5 iunie 2015 de CW împotriva Hotărârii din 26 martie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-124/13, CW/Parlamentul

(Cauza T-309/15 P)

(2015/C 270/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: CW (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: C. Bernard-Glanz, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	admiterea prezentului recurs;

—	anularea hotărârii atacate;

—	anularea deciziei atacate și a deciziei de respingere a reclamației;

—	acordarea de daune interese, și

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive.

1.	Primul motiv, prin care se susține că Tribunalul Funcției Publice a denaturat probele și a săvârșit o eroare de drept atunci când a reținut că, în decizia de respingere a reclamației, autoritatea împuternicită să facă numiri a confirmat, în esență, decizia de respingere a cererii de asistență.

2.

Al doilea motiv, prin care se susține că Tribunalul Funcției Publice a denaturat probele și a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că Parlamentul nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere la alegerea măsurilor și a metodelor în vederea aplicării articolului 24 din Statutul funcționarilor.

Acțiune introdusă la 9 iunie 2015 – Market Watch/OAPI – Glaxo Group (MITOCHRON)

(Cauza T-312/15)

(2015/C 270/47)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Market Watch Franchise & Consulting, Inc. (Freeport, Bahamas) (reprezentant: J. Korab, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Glaxo Group Ltd (Brentford, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „MITOCHRON” – cererea de înregistrare nr. 11 200 078

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a OAPI din 20 martie 2015 în cauza R 507/2014-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea acțiunii;

—	anularea deciziei atacate și respingerea în întregime a cererii depuse de cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Mărcile în conflict nu sunt atât de similare încât să poată fi confundate.

Acțiune introdusă la 23 iunie 2015 – Volkswagen/OAPI – Bagpax Cargo Systems (BAG PAX)

(Cauza T-324/15)

(2015/C 270/48)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania) (reprezentanţi: U. Sander, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Bagpax Cargo Systems e.K. (Saarlouis, Germania)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „BAG PAX”

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 23 aprilie 2015 în cauza R 1971/2014-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 1 iulie 2015 – Franța/Comisia

(Cauza T-344/15)

(2015/C 270/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: F. Alabrune, G. de Bergues, D. Colas și F. Fize, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei Europene GESTDEM 2014/6046 din 21 aprilie 2015 privind cererea de confirmare a accesului la documente în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr.o1049/2001 (1), care prevede că un stat membru poate solicita unei instituții să nu divulge conținutul unui document emis de acesta fără acordul său prealabil.

2.	Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare în ceea ce privește neaplicarea excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr.o1049/2001.

3.

Al treilea motiv, invocat cu titlu și mai subsidiar, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) a doua și a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr.o1049/2001. Reclamanta arată că Comisia ar fi putut refuza accesul la documentele transmise de autoritățile franceze în cadrul procedurii prevăzute de Directiva 98/34/CE (2), deoarece procedura menționată ar constitui o activitate de anchetă în sensul articolului citat anterior.

---

(1)  Regulamentul (CE) no1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 1/vol. 3, p. 76).

(2)  Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (JO L 204, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 207).

Acțiune introdusă la 18 iunie 2015 – Uganda Commercial Impex/Consiliul

(Cauza T-347/15)

(2015/C 270/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Uganda Commercial Impex (UCI) Ltd (Kampala, Uganda) (reprezentanți: A. Meskarian, S. Zaiwalla, P. Reddy, K. Mittal, solicitors, și R. Blakeley, barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei (PESC) 2015/620 a Consiliului (1) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/614 al Consiliului (2) în măsura în care acestea se aplică UCI [inclusiv înscrierea UCI la punctul 9 litera (b) din anexa la decizie și la regulament];

—	declararea, în măsura în care este necesar, a articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 al Consiliului din 18 iulie 2005 (astfel cum a fost modificat) ca nefiind aplicabil UCI și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de UCI.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a omis să efectueze o evaluare independentă sau o evaluare independentă adecvată a desemnării UCI, astfel cum era obligat să procedeze.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, în orice caz, Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere și/sau că desemnarea UCI este nelegală, întrucât criteriile de desemnare nu sunt îndeplinite în cazul UCI.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că drepturile procedurale ale UCI, în special dreptul la apărare și dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, au fost încălcate, iar Consiliul a omis să furnizeze o motivare adecvată.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că desemnarea UCI constituie în orice caz o încălcare a drepturilor sale fundamentale și a principiului proporționalității.

---

(1)  Decizia (PESC) 2015/620 a Consiliului din 20 aprilie 2015 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO L 102, 21.4.2015, p. 43).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/614 al Consiliului din 20 aprilie 2015 privind punerea în aplicare a articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO L 102, 21.4.2015, p. 10).

Acțiune introdusă la 30 iunie 2015 – Perry Ellis International Group/OAPI – CG (P)

(Cauza T-350/15)

(2015/C 270/51)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Perry Ellis International Group Holdings Limited (Nassau, Bahamas) (reprezentanți: O. Günzel și V. Ahmann, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: CG verwaltungsgesellschaft mbH (Gevelsberg, Germania)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca comunitară în alb şi negru care cuprinde elementul verbal „P” – cererea de înregistrare nr. 10 889 723

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 28 aprilie 2015 în cauza R 2441/2014-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate,

—	obligarea OAPI şi a celeilalte părţi din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

Ordonanța Tribunalului din 29 iunie 2015 – Evropaïki Dynamiki/BEI

(Cauza T-51/13) (1)

(2015/C 270/52)

Limba de procedură: greaca

Președintele Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 86, 23.3.2013.

Ordonanța Tribunalului din 8 iunie 2015 – Germania/Comisia

(Cauza T-134/14) (1)

(2015/C 270/53)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a treia a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 142, 12.5.2014.

Ordonanța Tribunalului din 25 iunie 2015 – Seca Benelux și alții/Parlamentul

(Cauza T-311/14) (1)

(2015/C 270/54)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a patra a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 194, 24.6.2014.

Ordonanța Tribunalului din 19 iunie 2015 – Delta Group agroalimentare/Comisia

(Cauza T-820/14) (1)

(2015/C 270/55)

Limba de procedură: italiana

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 65, 23.2.2015.

Ordonanța Tribunalului din 19 iunie 2015 – Pollo Delta di Scabin Giancarlo e C./Comisia

(Cauza T-821/14) (1)

(2015/C 270/56)

Limba de procedură: italiana

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 65, 23.2.2015.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 8 iulie 2015 – DP/ACER

(Cauza F-34/14) (1)

([Funcție publică - Personalul ACER - Agent contractual - Neprelungirea unui contract - Acțiune în anulare - Admisibilitatea acţiunii - Excepție de nelegalitate a articolului 6 alineatul (2) din DGA ale ACER în raport cu articolul 85 alineatul (1) din RAA - Acțiune în despăgubire - Preaviz - Prejudiciu moral - Despăgubire])

(2015/C 270/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: DP (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (reprezentanți: P. Martinet și S. Vaona, agenți, D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a nu prelungi contractul de agent contractual al reclamantei și de reparare a prejudiciului suferit

Dispozitivul

1)	Anulează decizia din 20 decembrie 2013 prin care directorul Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei a refuzat să prelungească contractul DP.

2)	Obligă Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei la plata către DP a sumei de 7 000 de euro.

3)	Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de DP.

---

(1)  JO C 184, 16.6.2014, p. 46.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 7 iulie 2015 –  WR (*1)/Comisia

(Cauza F-53/14) (1)

((Funcție publică - Remunerație - Alocații familiale - Alocație pentru copilul aflat în întreținere - Articolul 2 alineatul (4) din anexa VII la statut - Personale asimilate unui copil aflat în întreținere - Persoană pentru care funcționarul are obligații de întreținere legale și a cărui întreținere necesită cheltuieli ridicate - Condiții de acordare - Retragerea beneficiului alocației - Restituirea plăților nedatorate în temeiul articolului 85 din statut))

(2015/C 270/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: WR (*1) (reprezentant: V. Simeons, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. S. Bohr și A.-C. Simon, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, pe de o parte, a deciziile prin care se retrage beneficiul alocației pentru persoane în întreținere acordată reclamantei în beneficiul mamei sale și prin care este retrasă acoperirea de către Sistemul comun de asigurări de sănătate al instituțiilor europene (RCAS) și, pe de altă parte, a deciziilor de restituire a plăților nedatorate.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	WR (*1) suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(*1)  Informații șterse în contextul cadrului legal de protecție cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

(1)  JO C 421, 24.11.2014, p. 58.

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 9 iulie 2015 – De Almeida Pereira/Eurojust

(Cauza F-142/14) (1)

((Funcție publică - Personalul Eurojust - Agent temporar - Anunț pentru ocuparea unui post vacant - Procedura de selecție a candidaților - Examinarea candidaturilor de către un comitet de selecție - Admitere în etapa următoare a procedurii de selecție - Condiții - Evaluarea criteriilor de selecție - Pragul punctelor necesare - Respingerea candidaturii - Acțiune vădit nefondată - Articolul 81 din regulamentul de procedură))

(2015/C 270/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Manuel Antonio De Almeida Pereira (Voorburg, Țările de Jos) (reprezentant: E. H. Schulze, avocat)

Pârât: Eurojust (reprezentanți: C. Deboyser și J. Carmona-Bermejo, agenți, B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cererea de anulare a deciziei de a nu îl admite pe reclamant în etapa evaluării prin interviu în cadrul candidaturii sale la postul de consilier pe lângă președintele Eurojust

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit nefondată.

2)	Domnul De Almeida Pereira suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Eurojust.

---

(1)  JO C 81, 9.3.2015, p. 30.

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 9 iulie 2015 – Vecchio/Entreprise commune ECSEL

(Cauza F-75/14) (1)

(2015/C 270/60)

Limba de procedură: greaca

Președintele Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 431, 1.12.2014, p. 48.

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 9 iulie 2015 – Vecchio/Entreprise commune ECSEL

(Cauza F-29/15) (1)

(2015/C 270/61)

Limba de procedură: greaca

Președintele Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 146, 4.5.2015, p. 50.