INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/2

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 7 aprilie 2015 – Franz Lesar

(Cauza C-159/15)

(2015/C 254/02)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Franz Lesar

Pârâtă: Beim Vorstand der Telekom Austria AG eingerichtetes Personalamt

Întrebările preliminare

Articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a), precum și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (1) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale – precum cea în discuție în procedura principală – potrivit căreia, în vederea obținerii unei pensii de funcționar, perioadele de calificare profesională și de muncă în calitate de agent contractual realizate în serviciul statului federal [Bund], perioade pentru care a existat obligația de plată a unor contribuții de asigurări sociale în cadrul sistemului obligatoriu de asigurări de pensii,

sunt luate în calcul ca perioade de vechime în muncă anterioare intrării în serviciu, atunci când sunt realizate după împlinirea vârstei de 18 ani, iar, în această situație, în conformitate cu regimul legal de securitate socială, statul federal primește din partea organismului de securitate socială un cuantum numit de transfer în vederea luării în calcul a acestor perioade dar, în schimb,

nu sunt luate în calcul atunci când sunt realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, iar în cazul neluării lor în calcul, organismul de securitate socială nu mai plătește statului federal un cuantum numit de transfer și restituie asiguratului cotizațiile plătite la sistemul de asigurări de pensii, în special dacă se ține seama de faptul că în cazul luării ulterioare în calcul a acestor perioade impuse în temeiul dreptului Uniunii ar exista atât posibilitatea ca organismul de securitate socială să solicite funcționarului rambursarea sumei restituite, cât și posibilitatea de a impune organismului de securitate socială obligația de a plăti ulterior statului federal un cuantum de transfer?

(1) JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/3

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 9 aprilie 2015 – Youssef Hassan/Breiding Vertriebsgesellschaft mbH

(Cauza C-163/15)

(2015/C 254/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Apelant: Youssef Hassan

Intimată: Breiding Vertriebsgesellschaft mbH

Întrebările preliminare

1)	Articolul 23 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1) se opune posibilității ca un licențiat, care nu este înscris în registrul mărcilor comunitare, să formuleze o acțiune în contrafacerea unei mărci comunitare?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 23 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară se opune unui practici judiciare naționale potrivit căreia un licențiat poate să se subroge în drepturile titularului mărcii împotriva autorului contrafacerii?

(1) JO L 78, p. 1.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/3

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Düsseldorf (Germania) la 23 aprilie 2015 – TSI GmbH/Hauptzollamt Aachen

(Cauza C-183/15)

(2015/C 254/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: TSI GmbH

Pârât: Hauptzollamt Aachen

Întrebarea preliminară

Nomenclatura Combinată din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008 (2), trebuie interpretată în sensul că spectrometrele cu raze ultraviolete măsurătoare de particule aerodinamice și numărătoarele mobile de particule, astfel cum sunt descrise în detaliu în ordonanță, trebuie clasificate la sub-poziția 9027 10 10?

(1) JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 291, p. 1).

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/4

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 22 aprilie 2015 – Marjan Kostanjevec/F&S LEASING, GmbH

(Cauza C-185/15)

(2015/C 254/05)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Recurent: Marjan Kostanjevec

Intimată: F&S LEASING GmbH

Întrebările preliminare

Noțiunea de cerere reconvențională în sensul articolului 6 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001 (1) trebuie interpretată în sensul că aceasta cuprinde și cererea formulată ca cerere reconvențională în sensul dreptului național după ce, în cadrul procedurii de recurs, a fost anulată o hotărâre rămasă definitivă și devenită executorie într-o procedură cu privire la cererea principală formulată de intimată, iar această cauză a fost trimisă spre rejudecare la instanța de fond, iar recurentul, prin cererea reconvențională întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, solicită restituirea sumei pe care a fost obligat să o plătească în temeiul hotărârii, anulată, pronunțate în cadrul procedurii privind cererea principală a intimatei?

Noțiunea „materia contractelor încheiate de consumatori” prevăzută la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretată în sensul că aceasta cuprinde și situația în care consumatorul formulează o cerere prin care invocă o pretenție întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză ca cerere reconvențională în sensul dreptului național, legată de cererea principală, dar care privește o cauză referitoare la un contract încheiat de un consumator în conformitate cu prevederea citată din Regulamentul nr. 44/2001, și prin care consumatorul-reclamant solicită restituirea sumei pe care a fost obligat să o plătească în temeiul unei hotărâri anulate (ulterior), pronunțată în cadrul unei proceduri privind cererea principală a intimatei, și, prin urmare, restituirea sumei rezultate dintr-o cauză în materia contractelor încheiate de consumatori?

În cazul în care, în speța descrisă mai sus, nu este posibilă întemeierea competenței nici pe normele privind competența cu privire la cererea reconvențională, nici pe normele privind competența în materia contractelor încheiate de consumatori:

noțiunea „materie contractuală” prevăzută la articolul 5 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretată în sensul că aceasta cuprinde și cererea prin care recurentul invocă o pretenție întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, dar care este depusă ca cerere reconvențională în sensul dreptului național, legată de cererea principală a intimatei, care privește raportul contractual dintre părți, atunci când cererea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză are ca obiect restituirea sumei pe care recurentul a fost obligat să o plătească printr-o hotărâre (ulterior) anulată, pronunțată în cadrul unei proceduri privind cererea principală a intimatei, și, prin urmare, restituirea sumei rezultate dintr-o acțiune în materie contractuală?

[Î]n situația în care este posibil să se răspundă afirmativ la întrebarea anterioară:

b)	în speța descrisă mai sus, competența determinată de locul executării în sensul articolului 5 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie examinată în lumina normelor care reglementează executarea obligațiilor rezultate dintr-o cerere întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză?

(1) Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12 din 16.1.2001, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74).

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Münster (Germania) la 24 aprilie 2015 – Kreissparkasse Wiedenbrück/Finanzamt Wiedenbrück

(Cauza C-186/15)

(2015/C 254/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Münster

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Kreissparkasse Wiedenbrück

Pârât: Finanzamt Wiedenbrück

Întrebările preliminare

Statele membre sunt obligate să aplice regula rotunjirii prevăzută la articolul 175 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), atunci când pro rata de deducere este calculată potrivit uneia dintre metodele speciale prevăzute la articolul 173 alineatul (2) literele (a), (b), (c) sau (d) din aceeași directivă?

Statele membre sunt obligate să aplice regula rotunjirii prevăzută la articolul 175 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în cazul ajustării TVA-ului potrivit articolului 184 și urm. din Directiva 2006/112/CE atunci când pro rata de deducere, în sensul articolului 175 alineatul (1) din directivă, este calculată potrivit uneia dintre metodele speciale prevăzute la articolul 173 alineatul (2) literele (a), (b), (c) sau (d) din aceeași directivă sau potrivit articolului 17 alineatul (5) al treilea paragraf literele (a), (b), (c) sau (d) din A șasea Directivă a Consiliului 77/388/CEE din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare?

Statele membre sunt obligate să ajusteze deducerile potrivit articolului 184 și urm. din Directiva 2006/112/CE prin aplicarea regulii rotunjirii – a doua întrebare – astfel încât valoarea TVA-ului să fie rotunjită în favoarea persoanei impozabile în sus sau în jos, la o cifră care nu depășește următorul număr întreg?

(1) JO L 347, p. 1, Ediţie specială, 09/vol. 3, p. 7.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/5

Cerere de decizie preliminară introdusă Bundesgerichtshof (Germania) la 29 aprilie 2015 – Pierre Mulhaupt, în calitate de administrator judiciar al Société Civile Immobilière Senior Home (SCI)

(Cauza C-195/15)

(2015/C 254/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Pierre Mulhaupt, în calitate de administrator judiciar al Société Civile Immobilière Senior Home (SCI)

Pârâte:

Gemeinde Wedemark,

Hannoversche Volksbank eG

Întrebările preliminare

Noțiunea de drept real, astfel cum este prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (1), include o reglementare națională precum cea de la articolul 12 din Legea privind impozitul pe teren (Grundsteuergesetz) coroborat cu articolul 77 alineatul 2 prima teză din Codul fiscal (Abgabenordnung), potrivit căreia, prin lege, creanțele provenind din impozit pe teren grevează terenul cu o sarcină publică, iar proprietarul trebuie să tolereze executarea silită a proprietății funciare?

(1) JO L 160, p. 1, Ediție specială 19/vol. 1, p. 143.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/6

Cerere de decizie preliminară introdusă de Centrale Raad van Beroep (Ţările de Jos) la 6 mai 2015 – Korpschef van politie/W.F. de Munk

(Cauza C-209/15)

(2015/C 254/08)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Centrale Raad van Beroep

Părțile din procedura principală

Apelant: Korpschef van politie

Intimată: W.F. de Munk

Întrebările preliminare

Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE (1) trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale, cum este articolul 19 din Ordinul privind statutul juridic al poliției [Besluit algemene rechtspositie politie (Barp)], potrivit căreia un funcționar concediat în mod neîntemeiat nu dobândește dreptul la ore de concediu pentru perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării în muncă, respectiv a zilei concedierii valabile definitive?

În măsura în care din răspunsul la întrebarea 1 rezultă că în perioada în litigiu s-a dobândit dreptul la ore de concediu, în speță, articolul 7 din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul că se opune articolului 23 din Ordinul privind statutul juridic al poliției (Barp), potrivit căruia, la sfârșitul anului de referință, numai un număr limitat de ore de concediu se poate reporta în anul viitor, iar dreptul asupra restului orelor de concediu neefectuate se stinge?

(1) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/7

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 11 mai 2015 – Município de Vila Pouca de Aguiar/Sá Machado & Filhos, SA, Norcep Construções e Empreendimentos, Lda

(Cauza C-214/15)

(2015/C 254/09)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Recurent: Município de Vila Pouca de Aguiar

Intimate: Sá Machado & Filhos, SA, Norcep Construções e Empreendimentos, Lda

Întrebarea preliminară

Dreptul Uniunii, în special articolul 55 din Directiva 2004/18/CE (1), permite, în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de lucrări, excluderea imediată a ofertei depuse de un ofertant care, la momentul depunerii, nu este însoțită de un document care să justifice „prețul anormal de scăzut” al acesteia, atunci când specificațiile procedurii stabilesc criteriul necesar respectării acestei noțiuni [punctul 09/C1 din „dosarul contractului de achiziții publice”]?

(1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediţie specială, 06/vol. 8, p. 116).

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/7

Recurs introdus la 18 mai 2015 de Apple and Pear Australia Ltd, Star Fruits Diffusion împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 25 martie 2015 în cauza T-378/13, APAL și Star Fruit/OAPI

(Cauza C-226/15 P)

(2015/C 254/10)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurente: Apple and Pear Australia Ltd, Star Fruits Diffusion (reprezentanți: T. de Haan și P. Péters, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentelor

—

Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 25 martie 2015 în cauza T-378/13, EU:T:2015:186, în măsura în care a respins acțiunea recurentelor având ca obiect, cu titlu principal, modificarea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 29 mai 2013 în cauza R 1215/2011-4;

—

Modificarea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 29 mai 2013 în cauza R 1215/2011-4 în sensul că este întemeiată calea de atac formulată de recurente în fața acestei camere de recurs și că, în consecință, trebuie admisă opoziția recurentelor îndreptată împotriva cererii de înregistrare a mărcii comunitare ENGLISH PINK nr. 8610768;

—	Obligarea Oficiului la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de recurente atât în procedura de recurs, cât și în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă motivele ce urmează.

În primul rând, recurentele apreciază că atât Tribunalul, cât și camera de recurs au încălcat principiul general al autorității de lucru judecat între aceleași părți de către o instanță competentă în materia mărcilor comunitare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară (denumit în continuare „RMC”) (1), precum și principiile generale ale securității juridice, bunei administrări și protecției încrederii legitime.

În al doilea rând, recurentele impută Tribunalului că a încălcat articolul 65 alineatul (3) din același regulament prin faptul că nu a modificat decizia Oficiului.

În sfârșit, recurentele apreciază că litigiul fiind în stare de judecată, este necesar să se solicite Curții aplicarea articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții.

(1) JO L 78, p. 1.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/8

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag (Ţările de Jos) la 20 mai 2015 – Brite Strike Technologies Inc./Brite Strike Technologies SA

(Cauza C-230/15)

(2015/C 254/11)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Brite Strike Technologies Inc.

Pârâtă: Brite Strike Technologies SA

Întrebările preliminare

Convenția Benelux [Convenția Benelux în materia proprietății intelectuale (mărci și desene sau modele industriale)] (pentru motivele indicate la punctele 28-34 din hotărârea Gerechtshof Den Haag din 26 noiembrie 2013 sau pentru alte motive) trebuie considerată o convenție ulterioară, astfel încât articolul 4.6 din aceasta nu poate fi considerat o normă specială, în sensul articolului 71 din Regulamentul nr. 44/2001 (1)?

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare:

2)	Din articolul 22 alineatul (4) din Regulamentul nr. 44/2001 reiese că atât instanța belgiană, precum și cea olandeză și cea luxemburgheză au competență internațională pentru soluționarea litigiului?

În cazul unui răspuns negativ, într-o cauză precum prezenta, cum trebuie să se determine dacă competența internațională revine instanței belgiene, celei olandeze sau celei luxemburgheze? Pentru a determina astfel (mai precis) competența internațională, poate fi aplicat (totuși) articolul 4.6 din Convenția Benelux?

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal administratif (Luxemburg) la 22 mai 2015 – Maria do Céu Bragança Linares Verruga, Jacinto Manuel Sousa Verruga, André Angerlo Linares Verruga/Ministre de l'Enseignement supérieur et de la recherche

(Cauza C-238/15)

(2015/C 254/12)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif

Părțile din procedura principală

Reclamanţi: Maria do Céu Bragança Linares Verruga, Jacinto Manuel Sousa Verruga, André Angelo Linares Verruga

Pârât: Ministre de l'Enseignement supérieur et de la recherche

Întrebarea preliminară

Condiţia impusă studenţilor nerezidenţi în Marele Ducat al Luxemburgului prin articolul 2 bis din Legea din 22 iunie 2000 privind ajutorul financiar al statului pentru studii superioare – astfel cum a fost adăugată prin Legea din 19 iulie 2013, cu excluderea luării în considerare a oricărui alt criteriu de legătură – şi anume de a fi copii de lucrători care au fost angajaţi sau care şi au desfăşurat activitatea în Luxemburg pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin cinci ani la momentul formulării cererii de ajutor financiar, este justificată de consideraţiile de politică în domeniul educaţiei şi de politică bugetară invocate de statul luxemburghez şi este adecvată şi, respectiv, proporţională în raport cu obiectivul vizat, care constă în a urmări încurajarea creşterii procentajului persoanelor care sunt titulare ale unei diplome de învăţământ superior, urmărind totodată să garanteze că aceste persoane, după ce au beneficiat de posibilitatea oferită de sistemul de ajutor în discuţie de a le finanţa studiile urmate, eventual, în străinătate, se vor întoarce în Luxemburg, pentru a pune cunoştinţele pe care le vor fi dobândit astfel în serviciul dezvoltării economiei acestui stat membru?

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/10

Acțiune introdusă la 27 mai 2015 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-244/15)

(2015/C 254/13)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Triantafyllou și W. Roels, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin instituirea și prin menținerea în vigoare a unei reglementări care prevede o scutire de impozitul pe moșteniri în ceea ce privește prima locuință, discriminatorie în măsura în care nu se aplică decât resortisanților Uniunii Europene cu reședința în Grecia, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 TFUE și al articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Tratamentul fiscal diferențiat între rezidenții în Grecia care nu sunt proprietari de bunuri imobile (care sunt scutiți de taxele pe moștenire) și nerezidenții în Grecia în privința primului bun imobil dobândit prin moștenire constituie o limitare nejustificată a liberei circulații a capitalurilor în sensul articolului 63 TFUE (a se vedea de asemenea articolul 65 TFUE).

Tratamentul fiscal diferențiat între rezidenții în Grecia și nerezidenții în Grecia constituie o distincție nejustificată a unor situații comparabile, din moment ce, pe de o parte, nerezidenții pot de asemenea să se stabilească în Grecia, astfel încât se vor afla în aceeași situație ca și rezidenții deja prezenți în Grecia, și, pe de altă parte, scutirea nu este legată de ocuparea de către proprietar a bunului său imobil primit moștenire, astfel încât locul de reședință nu poate constitui criteriul de acordare a scutirii. Criteriul reședinței îl disimulează pe cel al cetățeniei, întrucât rezidenții în Grecia au în majoritate cetățenia elenă și viceversa.

3.	O asemenea distincție care nu este legată de ocuparea bunului de către proprietar nu poate fi justificată prin criterii de politică socială și nici prin necesitatea asigurării veniturilor publice.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/10

Recurs introdus la 29 mai 2015 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 19 martie 2015 în cauza T-412/13, Chin Haur Indonesia, PT/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-253/15 P)

(2015/C 254/14)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland, M. França, agenți)

Celelalte părți din procedură: Chin Haur Indonesia, PT, Consiliul Uniunii Europene, Maxcom Ltd

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

anularea hotărârii pronunțate de Tribunal la 19 martie 2015 și notificată Comisiei la 23 martie 2015 în cauza T-412/13, Chin Haur Indonesia, PT/Consiliul Uniunii Europene, respingerea concluziilor prezentate în primă instanță și obligarea reclamantei în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată;

sau, cu titlu subsidiar,

—	trimiterea cauzei Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe din nou; amânarea pronunțării cu privire la cheltuielile de judecată aferente procedurii în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Recursul Comisiei este formulat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunal la 19 martie 2015 în cauza T-412/13. În această hotărâre, Tribunalul a anulat, în măsura în care era vizată Chin Haur Indonesia, PT, articolul 1 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 501/2013 (1) al Consiliului din 29 mai 2013 de extindere a taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 asupra importurilor de biciclete originare din Republica Populară Chineză la importurile de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, indiferent dacă acestea sunt sau nu sunt declarate ca fiind originare din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia.

Comisia invocă trei motive în susținerea recursului său.

În primul rând, Comisia susține că Tribunalul nu putea decide în mod legal că Consiliul a încălcat articolul 13 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază (2), întrucât această concluzie este întemeiată pe o interpretare eronată a considerentului relevant din regulamentul atacat și pe o interpretare eronată a articolului 13 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază. În al doilea rând, Comisia susține că Tribunalul a prezentat o motivare insuficientă și contradictorie a concluziei sale, cu încălcarea articolului 36 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. În al treilea rând, Comisia apreciază că Tribunalul a încălcat drepturile procedurale pe care aceasta le are în temeiul articolului 40 din Statutul Curții de Justiție.

(1) JO L 153, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51, rectificare JO 2010, L 7, p. 22).

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/11

Recurs introdus la 29 mai 2015 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 19 martie 2015 în cauza T-413/13, City Cycle Industries/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-254/15 P)

(2015/C 254/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland, M. França, agenți)

Celelalte părți din procedură: City Cycle Industries, Consiliul Uniunii Europene, Maxcom Ltd

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului pronunțate la 19 martie 2015 în cauza T-413/13, Cycle Industries/Consiliul Uniunii Europene și notificate Comisiei la 23 martie 2015, respingerea cererii formulate în primă instanță și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată sau, cu titlu subsidiar,

—	trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare, amânarea pronunțării asupra cheltuielilor de judecată în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Recursul formulat de Comisie privește Hotărârea Tribunalului pronunțată la 19 martie 2015 în cauza T-413/13, Cycle Industries/Consiliul Uniunii Europene. Prin această hotărâre, Tribunalul a anulat, în măsura în care privește City Cycle Industries, articolul 1 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 501/2013 (1) al Consiliului din 29 mai 2013 de extindere a taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 asupra importurilor de biciclete originare din Republica Populară Chineză la importurile de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, indiferent dacă acestea sunt sau nu declarate ca fiind originare din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia.

În susținerea recursului, Comisia invocă patru motive. În primul rând, Comisia susține că Tribunalul nu a analizat din oficiu dacă acțiunea în anulare era admisibilă în conformitate cu articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. În al doilea rând, Comisia consideră că Tribunalul nu putea să ajungă în mod legal la concluzia că, în speță, Consiliul a încălcat articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul antidumping de bază (2), deoarece această concluzie se bazează pe o incorectă interpretare a considerentului pertinent al regulamentului atacat și pe o incorectă interpretare a articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul antidumping de bază. În al treilea rând, Comisia susține că Tribunalul nu și-a motivat suficient soluția, încălcând articolul 36 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. În al patrulea rând, Comisia consideră că Tribunalul i-a încălcat drepturile procesuale prevăzute la articolul 40 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(1) JO L 153, p. 1

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/12

Recurs formulat la 1 iunie 2015 de Consiliul Uniuni Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a şaptea) din 19 martie 2015 în cauza T-412/13, Chin Haur Indonesia, PT/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-259/15 P)

(2015/C 254/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Boelaert, agent, R. Bierwagen, C. Hipp, avocaţi)

Celelalte părți din procedură: Chin Haur Indonesia, PT, Comisia Europeană, Maxcom Ltd

Concluziile recurentului

Consiliul solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 19 martie 2015, notificată Consiliului la 23 martie 2015, în cauza T-412/13, Chin Haur Indonesia, PT/Consiliul Uniunii Europene;

—	respingerea acțiunii formulate în primă instanță de Chin Haur Indonesia, PT, în anularea regulamentului (1) în litigiu;

—	obligarea Chin Haur Indonesia, PT la plata către Consiliu a cheltuielilor de judecată efectuate atât în primă instanță, cât și în recurs.

Cu titlu subsidiar solicită să se dispună,

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente procedurilor în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul efectuează o interpretare eronată a articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul de bază (2) atunci când constată că Consiliul nu dispunea de elemente de probă suficiente pentru a decide că reclamanta în primă instanță era angajată în operațiuni de transbordare. Interpretarea Tribunalului privind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească societățile pentru a fi scutite de măsurile extinse este contrară economiei articolului 13 din Regulamentul de bază (primul motiv).

Tribunalul nu și-a motivat în mod adecvat constatarea potrivit căreia, pe baza documentelor care au fost prezentate instanței, Consiliul nu dispunea de elemente de probă suficiente care să îi permită să constate în regulamentul în litigiu că reclamanta în primă instanță era implicată în operațiuni de transbordare. Mai mult, contrar hotărârii atacate, întrucât transbordările erau demonstrate în mod corespunzător la nivel național, iar cererea de scutire formulată de reclamanta în primă instanță nu era justificată, singura concluzie pe care Consiliul și, ulterior, Tribunalul, o puteau desprinde din situația de fapt era că reclamanta în primă instanță a fost implicată în operațiuni de transbordare. Adoptând o concluzie diferită, Tribunalul a denaturat faptele (al doilea motiv).

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 501/2013 al Consiliului din 29 mai 2013 de extindere a taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 asupra importurilor de biciclete originare din Republica Populară Chineză la importurile de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, indiferent dacă acestea sunt sau nu declarate ca fiind originare din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia (JO L 153, p. 1).

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/13

Recurs introdus la 1 iunie 2015 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a şaptea) din 19 martie 2015 în cauza T-413/13, City Cycle Industries/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-260/15 P)

(2015/C 254/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Boelaert, agent, R. Bierwagen, C. Hipp, avocaţi)

Celelalte părți din procedură: City Cycle Industries, Comisia Europeană, Maxcom Ltd

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului pronunțate la 19 martie 2015 în cauza T-413/13, Cycle Industries/Consiliul Uniunii Europene și notificate Consiliului Uniunii Europene la 23 martie 2015,

—	respingerea cererii formulate în primă instanță de City Cycle Industries de anulare a regulamentului atacat (1) și

—	obligarea City Cycle Industries la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în primă instanță și în recurs,

cu titlu subsidiar,

—	trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;

—	amânarea pronunțării asupra cheltuielilor de judecată în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul antidumping de bază (2), atunci când a ajuns la concluzia că, în speță, Consiliul nu deținea destule elemente de probă pentru a decide că reclamanta efectua reexpedieri. Interpretarea pe care Tribunalul a dat-o condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească întreprinderile pentru a fi exceptate de la măsurile luate contravine articolului 13 din Regulamentul de bază (primul motiv).

Aprecierea Tribunalului potrivit căreia, pe baza înscrisurilor prezentate Curții, Consiliul nu a avut nicio dovadă care să-i permită să rețină că reclamanta a fost implicată în operațiuni de reexpediere, nu este motivată. Mai mult, și contrar hotărârii atacate, având în vedere că reexpedierea a fost corect demonstrată la nivel național și că cererea reclamantei de exceptare nu a fost justificată, singura concluzie la care putea să ajungă Consiliul și, ulterior, Tribunalul, era că reclamanta era implicată în operațiuni de reexpediere. Prin concluzia diferită la care a ajuns, Tribunalul a denaturat faptele (al doilea motiv).

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/14

Recurs introdus la 8 iunie 2015 de Regatul Belgiei împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 25 martie 2015 în cauza T-538/11, Belgia/Comisia

(Cauza C-270/15 P)

(2015/C 254/18)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Recurent: Regatul Belgiei (reprezentanți: C. Pochet şi J.-C. Halleux, agenţi, L. Van Den Hende, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Regatul Belgiei solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 25 martie 2015;

—	anularea Deciziei Comisiei Europene din 27 iulie 2011 privind ajutorul de stat în favoarea finanțării testelor pentru depistarea formelor de encefalopatie spongiformă transmisibilă (EST) la bovine pus în aplicare de Belgia [ajutorul de stat C 44/08 (ex NN 45/04)];

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv: Tribunalul a săvârșit erori de drept și a încălcat obligația de motivare care îi incumbă în privința existenței unui avantaj economic în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Primul aspect: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat obligația de motivare, în special întrucât s-a întemeiat pe premisa că, de fiecare dată când autoritățile publice impun anumitor întreprinderi o obligație legală sau administrativă, costurile aferente acesteia trebuie să fie imputate în mod automat întreprinderilor în cauză, fără ca autoritățile publice să poată interveni în niciun mod și independent de obiectivul măsurii și de legătura cu exercitarea prerogativelor de putere publică. Întrucât această premisă trebuie să fie respinsă, Tribunalul nu a explicat motivul pentru care costurile testelor de depistare a EST ar constitui o sarcină care grevează „în mod normal” bugetul unei întreprinderi. Tribunalul a încălcat și obligația de motivare prevăzută la articolul 36 din Statutul Curții de Justiție coroborat cu articolul 53 din acesta, în special prin neexaminarea diverselor argumente și precedente invocate de reclamant sau prin ignorarea pertinenței acestora.

Al doilea aspect: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, în măsura în care a considerat că existența sau inexistența legislației de armonizare este lipsită de relevanță în domeniul ajutoarelor de stat. În această privință, Tribunalul și-a încălcat de asemenea obligația de motivare consacrată la articolul 36 din Statutul Curții de Justiție coroborat cu articolul 53 din acesta întrucât nu a răspuns la argumentele pe care Regatul Belgiei le-a invocat.

Al treilea aspect: în hotărârea atacată, Tribunalul a considerat în mod neîntemeiat că Regatul Belgiei nu a arătat de ce existența sau inexistența supracompensării ar fi relevantă din punct de vedere juridic pentru existența unui avantaj economic în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Hotărârea atacată este de asemenea afectată de o eroare de drept, în măsura în care pare să sugereze că acest argument nu a fost detaliat suficient în ceea ce privește situația de fapt.

Al doilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat obligația de motivare care îi incumbă în privința aplicării condiției selectivității în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a afirmat, în mod general, că toate întreprinderile supuse obligației de a efectua controale înainte de a putea introduce pe piață sau de a-și comercializa produsele sunt, prin definiție, într-o „situație de fapt și juridică comparabilă”. În orice caz, Tribunalul a încălcat obligația de motivare care îi incumbă întrucât nu a explicat motivul pentru care toate aceste întreprinderi s-ar afla într-o „situație de fapt și juridică” comparabilă în ceea ce privește ajutoarele de stat și nu a răspuns la rezervele exprimate de Regatul Belgiei.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/16

Acțiune introdusă la 22 mai 2015 – Iberdrola/Comisia

(Cauza T-260/15)

(2015/C 254/19)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Iberdrola, SA (Bilbao, Spania) (reprezentanţi: J. Ruiz Calzado şi J. Domínguez Pérez, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea articolului 1;

—	anularea articolului 4 alineatul (1) din decizie, în măsura în care se impune Regatului Spaniei să pună capăt schemei de ajutor prevăzute la articolul 1;

—	anularea articolului 4 alineatele (2), (3), (4) și (5) din decizie, în măsura în care se dispune recuperarea ajutorului de stat stabilit de Comisie;

—	în subsidiar, limitarea întinderii obligației de recuperare impuse Regatului Spaniei prin articolului 4 alineatul (2) din decizie în aceleași condiții ca cele din prima și din a doua decizie și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta procedură este aceeași cu cea din cauzele T-12/15, Banco de Santander și Santusa/Comisia și T-252/15 Ferrovial SA și alții/Comisia.

Motivele și principalele argumente invocate sunt similare cu cele din cauzele menționate.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/16

Acțiune introdusă la 15 mai 2015 – Gmina Miasto Gdynia și Port Lotniczy Gdynia Kosakowo/Comisia

(Cauza T-263/15)

(2015/C 254/20)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamante: Gmina Miasto Gdynia (Gdynia, Polonia) și Port Lotniczy Gdynia Kosakowo sp. z o.o. (Gdynia, Polonia) (reprezentanţi: T. Koncewicz, K. Gruszecka Spychała, M. Le Berre, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea în tot a Deciziei Comisiei Europene din 26 februarie 2015 privind măsura SA.35388 (2013/C) (ex 2013/N și ex 2012/N) – Polonia – „Înființarea aeroportului Gdynia-Kosakowo”;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă, printre altele, următoarele motive.

Primul motiv

—	Caracterul arbitrar și eroarea vădită de apreciere a faptelor care stau la baza deciziei în litigiu și, prin urmare, depășirea de către Comisie a marjei sale de apreciere și erori vădite de apreciere a elementelor de probă.

Al doilea motiv

—	Neluarea în considerare de către Comisie a elementelor și împrejurărilor pertinente pentru aprecierea juridică a investiției de la aeroportul Gdynia-Kosakowo.

Al treilea motiv

—

Depășirea de către Comisie a marjei de apreciere care îi revine în sensul jurisprudenței care subliniază obligația unei instituții care beneficiază de o putere de apreciere de a explica motivele pentru care anumite elemente de probă și fapte sunt luate în considerare, în timp ce altele sunt respinse.

Al patrulea motiv

—	Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE coroborat cu un principiu general al dreptului Uniunii – principiul securității juridice și al loialității instituțiilor în privința subiectelor de drept – ca urmare a unei aplicări și a unei interpretări eronate.

Al cincilea motiv

—

Calificarea juridică eronată a faptelor și a elementelor de probă și, prin urmare, încălcarea, prin decizia atacată, a articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât Comisia a considerat că, în speță, activitățile reclamantelor nu corespundeau condițiilor necesare îndeplinirii criteriului investitorului în economia de piață și că nu se dovedise că un investitor privat ar fi realizat proiectul de investiție, concluzionând că investițiile de la Gdynia-Kosakowo constituiau un ajutor de stat ilegal.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/17

Acțiune introdusă la 8 mai 2015 – Gameart/Comisia

(Cauza T-264/15)

(2015/C 254/21)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Gameart sp. z o.o. (Bielsko-Biała, Polonia) (reprezentant: P. Hoffman, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Comisiei Europene din 18 februarie 2015, în măsura în care prin aceasta s-a confirmat refuzul de admitere a cererii adresate Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Polone de a acorda acces la copiile, aflate în posesia acestui minister, ale scrisorilor Republicii Polone trimise Comisiei referitoare la procedura derulată de Comisie având ca obiect încălcarea dreptului Uniunii de către Republica Polonă în legătură cu Legea din 19 noiembrie 2009 privind jocurile de noroc;

—

constatarea faptului că, în cazul în care Tribunalul nu împărtășește punctul de vedere al reclamantei potrivit căruia articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei nu poate fi interpretat în sensul că autorizează Comisia Europeană să adopte o decizie obligatorie cu privire la o cerere de acces la documente, care a fost adresată de o persoană fizică sau juridică unei instituții dintr-un stat membru și pe care statul membru respectiv a transmis-o Comisiei, în conformitate cu articolul 277 TFUE, articolul 5 alineatul (2) din acest regulament este nul și, prin urmare, nu este aplicabil în prezenta cauză;

—	obligarea Comisiei Europene să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe necompetența Comisiei în lumina articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001

—

Întrucât cererea a fost adresată unei instituții dintr-un stat membru și a privit documente emise de acest stat membru, articolul 5 din regulament nu este aplicabil. Simpla transmitere a cererii de către statul membru Comisiei în temeiul articolului 5 alineatul (2) din regulament nu constituie temeiul pentru competența Comisiei, în cazul în care cererea nu privește documente care emană de la Comisie. Chiar dacă articolul 5 din regulament s-ar aplica cererii, articolul 5 alineatul (2) din regulament nu ar putea fi interpretat în sensul că autorizează o instituție a Uniunii să adopte o decizie obligatorie cu privire la această cerere.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 1049/2001

—

Întrucât trebuia să adopte o decizie privind accesul la un document emis de Republica Polonă, Comisia era obligată să consulte acest stat în temeiul articolului 4 alineatul (4) din regulament, însă Comisia nu a procedat în acest mod. În lipsa opoziției formulate în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) din regulament, accesul la documentul emis de Republica Polonă putea fi refuzat numai în împrejurări excepționale, care nu se regăseau în speță.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE

—

Comisia nu și-a întemeiat în niciun fel competența pentru adoptarea deciziei în privința părții atacate, în pofida faptului că, în cererea sa de confirmare, reclamanta a pus în mod clar accentul pe problema necompetenței Comisiei. Motivarea deciziei atacate nu conține nicio precizare cu privire la acest aspect, fapt care face imposibil pentru reclamantă să își apere în mod adecvat drepturile în fața Tribunalului.

Al patrulea motiv, întemeiat pe excepția de nulitate invocată în temeiul articolului 277 TFUE

—

În cazul în care Tribunalul ar urma să decidă, contrar argumentelor referitoare la primul motiv, că dispoziția articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 trebuie interpretată în sensul că transmiterea de către un stat membru a unei cereri de acces la un document, care se află în posesia sa, unei instituții a Uniunii autorizează instituția respectivă să adopte o decizie obligatorie privind cererea în cauză, reclamanta susține că dispoziția articolului 5, dacă este interpretată astfel, nu se poate întemeia nici pe articolul 15 alineatul (3) TFUE, nici pe articolul 255 CE drept temei juridic adecvat și, prin urmare, este nul. În plus, interpretată astfel, această dispoziție este contrară motivării Regulamentului nr. 1049/2001, ceea ce determină nulitatea sa, conform articolului 296 TFUE (articolul 253 CE).

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/19

Acțiune introdusă la 5 iunie 2015 – Industrias Químicas del Vallés/Comisia

(Cauza T-296/15)

(2015/C 254/22)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Industrias Químicas del Vallés, SA (Mollet del Vallès, Spania) (reprezentanţi: C. Fernández Vicién, I. Moreno-Tapia Rivas şi C. Vila Gisbert, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	neaplicarea Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și în special a articolului 24 din acesta și a punctului 4 din anexa II;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/408 al Comisiei din 11 martie 2015 în ceea ce privește includerea metalaxilului în lista substanțelor susceptibile de înlocuire, conținută în anexa la acesta; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe adoptarea regulamentului de punere în aplicare în temeiul unei norme juridice nelegale, având în vedere că Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare încalcă dreptul Uniunii Europene, întrucât:

—	încalcă principiul precauției, prin stabilirea unui mecanism de înlocuire a substanțelor active pe baza unor riscuri ipotetice, lipsite de un fundament obiectiv;

—	prin afectarea substanțelor autorizate încalcă principiul proporționalității, întrucât depășește ceea ce este strict necesar pentru a atinge obiectivul unui înalt nivel de protecție;

—	denaturează concurența pe piața internă, prin promovarea înlocuirii substanțelor în condițiile în care face aceasta; și

—	încalcă principiul motivării în legătură cu criteriul „proporției semnificative de izomeri inactivi” inclus în anexa II punctul 4 la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Regulamentul (UE) 2015/408 încalcă obligația de motivareîntrucât includerea metalaxilului în lista substanțelor susceptibile de înlocuire nu este justificată pe baza unor criterii științifice și tehnice și contravine principiului nediscriminării în legătură cu Metalaxil-M.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Regulamentul (UE) 2015/408 încalcă principiul proporționalității în ceea ce privește obiectivele de reducere a riscurilor pentru sănătate și pentru mediu promovate de Uniunea Europeană.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/20

Acțiune introdusă la 8 iunie 2015 – Nova/Comisia

(Cauza T-299/15)

(2015/C 254/23)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Nova Onlus Consorzio nazionale di cooperative sociali – Soc. coop. (Trani, Italia) (reprezentanți: M. Astolfi, avocat, M. Petrucci, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Cu titlu principal:

—

constatarea și declararea faptului că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale care îi reveneau în temeiul Grant Agreement n. HOME/2011/PPRS/AG/2176 Abac No. 30-CE-0495809/00-94 și, în consecință:

—

declararea faptului că are dreptul să păstreze suma de 80 242,78 euro deja primită cu titlu de „pre-financing payment” și vizată de nota de debit HOME E2/FL/2015, prot 1 520 007 din 1 aprilie 2015, având ca obiect „HOME/2011/PPRS/AG/2176 TORRE – Transnational Observatory for Refugee’s Resettlement in Europe n. 3241503771”, emisă în vederea recuperării acestei sume de Comisia Europeană, Direcția generală „Migrație și afaceri interne”, Direcția E, „Migrație și fonduri pentru securitate”, Unitatea E2, „Azil, migrație și fonduri de integrare”;

—	obligarea pârâtei la plata soldului de 52 146,36 euro încă datorat ca „final payment”, plus dobânzi până la executarea obligației în sensul articolului II.16.3 din Grant Agreement, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta procedură.

Cu titlu subsidiar:

—

anularea deciziei HOME E2/FL/2015, ref. 1 520 007 din 1 aprilie 2015 a Comisiei Europene, Direcția generală „Migrație și afaceri interne”, Direcția E, „Migrație și fonduri pentru securitate”, Unitatea E2, „Azil, migrație și fonduri de integrare”, având ca obiect „HOME/2011/PPRS/AG/2176 TORRE – Transnational Observatory for Refugee’s Resettlement in Europe n. 3241503771” notă de debit nr. 3241503771”, prin care se urmărește recuperarea sumei de 80 242,78 euro, precum și tuturor actelor anterioare, pregătitoare sau ulterioare;

—

obligarea pârâtei la plata soldului de 52 146,36 euro încă datorat ca „final payment” în executarea Grant Agreement nr. HOME/2011/PPRS/AG/2176 nr. Abac 30-CE-0495809/00-94, plus dobânzi până la executarea obligației în sensul articolului II.16.3 din Grant Agreement, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe neexecutarea obligației de plată a soldului și pe încălcarea obligațiilor prevăzute la articolul II.15.4 din Grant Agreement.

—	În această privință, reclamanta invocă încălcarea principiului contradictorialității în legătură cu comportamentul Comisiei, precum și încălcarea principiilor transparenței, imparțialității și neutralității evaluatorului independent.

Al doilea motiv, întemeiat pe neexecutarea obligațiilor de evaluare obiectivă a rezultatului prevăzut în anexa I – LogFrame din Grant Agreement, și ținând seama de limitele de reducere a soldului în sensul articolului II.17.5 din Grant Agreement și de limitele penalităților prevăzute la articolul II.12.

—

Cu privire la acest aspect, reclamanta susține că Comisia poartă o parte din responsabilitate pentru faptul că rezultatele nu au fost atinse; reclamanta susține îmbogățirea fără justă cauză a Comisiei, încălcarea principiului bunei administrări în ceea ce privește evaluarea obiectivelor proiectului, care reiese din comportamentul Comisiei, precum și încălcarea principiului respectării normelor esențiale de procedură.

Al treilea motiv, întemeiat pe neexecutarea generală a obligațiilor contractuale.

—

În această privință, reclamanta invocă încălcarea principiului proporționalității, încălcarea principiului cooperării loiale, încălcarea principiului respectării dreptului la apărare în legătură cu comportamentul Comisiei pe parcursul procedurii de audit și de recuperare și încălcarea articolului 42 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al patrulea motiv, întemeiat pe neexecutarea obligațiilor prevăzute la articolul II.14.

—	În această privință, reclamanta invocă încălcarea principiului încrederii legitime în ceea ce privește eligibilitatea cheltuielilor referitoare la resursele umane și l activitățile de cercetare.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/21

Acțiune introdusă la 18 iunie 2015 – Italia/Comisia

(Cauza T-317/15)

(2015/C 254/24)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanţi: P. Gentili, avvocato dello Stato, G. Palmieri, agente)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea anunțului de concurs EPSO/AD/302/15 – Administratori în domeniul auditului (AD 5);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente invocate sunt cele susținute în cauza T-17/15, Republica Italiană/Comisia (JO C 81, 9.3.2015, p. 27).

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/22

Acțiune introdusă la 19 iunie 2015 – Impresa Costruzioni Giuseppe Maltauro/Comisia

(Cauza T-320/15)

(2015/C 254/25)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Impresa Costruzioni Giuseppe Maltauro SpA (Vicenza, Italia) (reprezentanți: M. Merola, avocat, M. Santacroce, avocat, M. Toniolo, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea în totalitate a deciziei atacate, prin care Comisia a exclus Impresa Costruzioni Giuseppe Maltauro S.p.A. de la participarea la toate procedurile de atribuire de contracte de achiziții publice și de acordare a subvențiilor finanțate de bugetul general al Uniunii Europene, inclusiv de la procedura nr. JRC/IPR/2014/C.5/0003 RC, publicată în JO 2014/S 034-054569, cu rectificări ulterioare, pentru o perioadă de doi ani și zece luni;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Procedura de excludere a fost declanșată cu ocazia participării reclamantei la o procedură restrânsă inițiată de Centrul Comun de Cercetare la 18 februarie 2014 pentru construirea unui nou imobil la locația din Ispra. Astfel, Comisia ar fi avut cunoștință despre anumite neregularități care ar fi fost săvârșite de societatea reclamantă.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe vicierea investigației, denaturarea situației de fapt și în consecință, o eroare de drept având în vedere lăsarea neaplicată a derogării prevăzute la articolul 106 alineatul (1) ultimul paragraf din Regulamentul financiar.

—

Se susține în această privință că decizia atacată este afectată de vicierea investigației, de denaturarea situației de fapt și în consecință, de o eroare de drept, în măsura în care nu a aplicat în speță articolul 106 alineatul (1) ultimul paragraf din Regulamentul nr. 966/2012. În special, Comisia a nu a recunoscut, în mod greșit, că în prezenta cauză erau reunite condițiile pentru aplicarea articolului articolul 106 alineatul (1) ultimul paragraf din Regulamentul nr. 966/2012, și nu a analizat în mod corespunzător înscrisurile prezentate de Impresa Costruzioni Giuseppe Maltauro SpA în cursul investigației pentru a demonstra că adoptase „măsuri corespunzătoare” în privința domnului E. Maltauro.

Al doilea motiv întemeiat pe neaplicabilitatea articolului 106 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar

—

Se susține în această privință, în subsidiar, că decizia atacată este afectată de denaturarea situației de fapt și de nemotivare, în măsura în care i-a atribuit răspunderea pentru o greșeală profesională gravă în sensul articolului 106 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 966/2012. Din înscrisurile referitoare la procedurile judiciare în care au fost implicați domnul E. Maltauro nu reiese nici că Impresa Costruzioni Giuseppe Maltauro SpA nu și-a îndeplinit obligațiile de vigilență și de loialitate contractuală, și nici că aceasta a profitat de comportamentele ilicite imputate fostului său administrator delegat. Prin urmare, nu erau reunite condițiile pentru a i se reproșa Impresa Costruzioni Giuseppe Maltauro SpA o greșeală profesională atât de gravă încât să se încadreze în cauza de excludere sus-menționată.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului contradictorialității

—

Se susține în această privință, tot în subsidiar, că reclamanta arată că decizia atacată este afectată de asemenea de încălcarea principiului contradictorialității, întrucât este întemeiată pe elemente care nu fuseseră menționate de Comisie în scrisoarea de deschidere a procedurii și cu privire la care Impresa Costruzioni Giuseppe Maltauro SpA nu a avut niciodată posibilitatea să își prezinte observațiile. Aceasta nu i-a permis să se apere în mod corespunzător cu privire la elemente care s-au dovedit ulterior a fi determinante pentru excluderea sa din toate procedurile de atribuire a contractelor publice și de acordare a subvențiilor finanțate de la bugetul general al Uniunii Europene și din Fondul european de dezvoltare.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității în determinarea perioadei de excludere

—

Se susține în această privință, cu titlu încă mai subsidiar, că decizia de excludere a fost adoptată cu încălcarea principiului proporționalității, în special în măsura în care stabilește perioada de excludere la doi ani și zece luni. Această durată este absolut nejustificată, contrară spiritului și scopului dispozițiilor din Regulamentele nr. 966/2012 și nr. 1268/2012, care reglementează cauzele de excludere, și este în mod vădit disproporționată, în măsura în care elementele care s-ar fi putut răsfrânge în mod negativ asupra moralității profesionale a Impresa Costruzioni Giuseppe Maltauro SpA fuseseră înlăturate de aceasta și nu mai exista niciun motiv pentru a se teme de prejudicii financiare sau de reputație aduse Comisiei.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/24

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 25 iunie 2015 – EE/Comisia

(Cauza F-55/14) (1)

([Funcție publică - Agent contractual - Neprelungirea unui contract pe durată determinată - Concluzii în anulare - Procedura de prelungire - Articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Dreptul de a fi ascultat - Încălcare - Concluzii în despăgubire - Prejudiciu moral])

(2015/C 254/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: EE (reprezentanți: L. Levi și A. Tymen, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și T. S. Bohr, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a nu prelungi contractul reclamantului, care ar fi trebuit să fie pe durată nedeterminată

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Comisiei Europene de neprelungire a contractului de agent contractual al EE, comunicată oral la 14 octombrie 2013, confirmată prin nota din 31 octombrie 2013 și motivată prin nota din 13 decembrie 2013.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata către EE a sumei de 10 000 de euro.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli și judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de EE.

(1) JO C 421, 24.11.2014, p. 59.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/24

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (judecător unic) din 25 iunie 2015 –Mikulik/Consiliul

(Cauza F-67/14) (1)

((Funcție publică - Funcționari - Perioadă de probă - Prelungire a perioadei de probă - Concediere la sfârșitul perioadei de probă - Perioadă de probă efectuată în condiții nelegale))

(2015/C 254/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Filip Mikulik (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și M. Veiga, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de concediere a reclamantului la încheierea perioadei de probă și de reparare a prejudiciului moral pe care pretinde că l-a suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Mikulik suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 380, 27.10.2014, p. 26.

3.8.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 254/25

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 22 iunie 2015 – van Ourdenaarden/Parlamentul

(Cauza F-139/14) (1)

((Funcție publică - Funcționari - Concediu anual - Reportare limitată la 12 zile - Compensare - Fișă de pensie - Necontestare în termen - Inexistența unor fapte noi și materiale - Articolul 81 din Regulamentul de procedură - Acțiune vădit inadmisibilă))

(2015/C 254/28)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Annetje Elisabeth van Ourdenaarden (Grevenmacher, Luxemburg) (reprezentant: F. Moyse, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: M. Ecker și N. Chemaï, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a nu reporta în anul 2013 zilele de concediu neefectuate de reclamantă în 2012 ca urmare a concediului medical și cerere de daune interese pentru prejudiciile material și moral pretins suferite

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Doamna van Oudenaarden și Parlamentul European suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 89, 16.3.2015, p. 46.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 254

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 58 3 august 2015

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2015/C 254/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2015/C 254/02	Cauza C-159/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 7 aprilie 2015 – Franz Lesar	2
2015/C 254/03	Cauza C-163/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 9 aprilie 2015 – Youssef Hassan/Breiding Vertriebsgesellschaft mbH	3
2015/C 254/04	Cauza C-183/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Düsseldorf (Germania) la 23 aprilie 2015 – TSI GmbH/Hauptzollamt Aachen	3
2015/C 254/05	Cauza C-185/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 22 aprilie 2015 – Marjan Kostanjevec/F&S LEASING, GmbH	4
2015/C 254/06	Cauza C-186/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Münster (Germania) la 24 aprilie 2015 – Kreissparkasse Wiedenbrück/Finanzamt Wiedenbrück	5
2015/C 254/07	Cauza C-195/15: Cerere de decizie preliminară introdusă Bundesgerichtshof (Germania) la 29 aprilie 2015 – Pierre Mulhaupt, în calitate de administrator judiciar al Société Civile Immobilière Senior Home (SCI)	5
2015/C 254/08	Cauza C-209/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Centrale Raad van Beroep (Ţările de Jos) la 6 mai 2015 – Korpschef van politie/W.F. de Munk	6
2015/C 254/09	Cauza C-214/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 11 mai 2015 – Município de Vila Pouca de Aguiar/Sá Machado & Filhos, SA, Norcep Construções e Empreendimentos, Lda	7
2015/C 254/10	Cauza C-226/15 P: Recurs introdus la 18 mai 2015 de Apple and Pear Australia Ltd, Star Fruits Diffusion împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 25 martie 2015 în cauza T-378/13, APAL și Star Fruit/OAPI	7
2015/C 254/11	Cauza C-230/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag (Ţările de Jos) la 20 mai 2015 – Brite Strike Technologies Inc./Brite Strike Technologies SA	8
2015/C 254/12	Cauza C-238/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal administratif (Luxemburg) la 22 mai 2015 – Maria do Céu Bragança Linares Verruga, Jacinto Manuel Sousa Verruga, André Angerlo Linares Verruga/Ministre de l'Enseignement supérieur et de la recherche	9
2015/C 254/13	Cauza C-244/15: Acțiune introdusă la 27 mai 2015 – Comisia Europeană/Republica Elenă	10
2015/C 254/14	Cauza C-253/15 P: Recurs introdus la 29 mai 2015 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 19 martie 2015 în cauza T-412/13, Chin Haur Indonesia, PT/Consiliul Uniunii Europene	10
2015/C 254/15	Cauza C-254/15 P: Recurs introdus la 29 mai 2015 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 19 martie 2015 în cauza T-413/13, City Cycle Industries/Consiliul Uniunii Europene	11
2015/C 254/16	Cauza C-259/15 P: Recurs formulat la 1 iunie 2015 de Consiliul Uniuni Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a şaptea) din 19 martie 2015 în cauza T-412/13, Chin Haur Indonesia, PT/Consiliul Uniunii Europene	12
2015/C 254/17	Cauza C-260/15 P: Recurs introdus la 1 iunie 2015 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a şaptea) din 19 martie 2015 în cauza T-413/13, City Cycle Industries/Consiliul Uniunii Europene	13
2015/C 254/18	Cauza C-270/15 P: Recurs introdus la 8 iunie 2015 de Regatul Belgiei împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 25 martie 2015 în cauza T-538/11, Belgia/Comisia	14
	Tribunalul
2015/C 254/19	Cauza T-260/15: Acțiune introdusă la 22 mai 2015 – Iberdrola/Comisia	16
2015/C 254/20	Cauza T-263/15: Acțiune introdusă la 15 mai 2015 – Gmina Miasto Gdynia și Port Lotniczy Gdynia Kosakowo/Comisia	16
2015/C 254/21	Cauza T-264/15: Acțiune introdusă la 8 mai 2015 – Gameart/Comisia	17
2015/C 254/22	Cauza T-296/15: Acțiune introdusă la 5 iunie 2015 – Industrias Químicas del Vallés/Comisia	19
2015/C 254/23	Cauza T-299/15: Acțiune introdusă la 8 iunie 2015 – Nova/Comisia	20
2015/C 254/24	Cauza T-317/15: Acțiune introdusă la 18 iunie 2015 – Italia/Comisia	21
2015/C 254/25	Cauza T-320/15: Acțiune introdusă la 19 iunie 2015 – Impresa Costruzioni Giuseppe Maltauro/Comisia	22
	Tribunalul Funcției Publice
2015/C 254/26	Cauza F-55/14: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 25 iunie 2015 – EE/Comisia [Funcție publică — Agent contractual — Neprelungirea unui contract pe durată determinată — Concluzii în anulare — Procedura de prelungire — Articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Dreptul de a fi ascultat — Încălcare — Concluzii în despăgubire — Prejudiciu moral]	24
2015/C 254/27	Cauza F-67/14: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (judecător unic) din 25 iunie 2015 –Mikulik/Consiliul (Funcție publică — Funcționari — Perioadă de probă — Prelungire a perioadei de probă — Concediere la sfârșitul perioadei de probă — Perioadă de probă efectuată în condiții nelegale)	24
2015/C 254/28	Cauza F-139/14: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 22 iunie 2015 – van Ourdenaarden/Parlamentul (Funcție publică — Funcționari — Concediu anual — Reportare limitată la 12 zile — Compensare — Fișă de pensie — Necontestare în termen — Inexistența unor fapte noi și materiale — Articolul 81 din Regulamentul de procedură — Acțiune vădit inadmisibilă)	25