2.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 217/1

(1)

Articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”) prevede următoarele: „cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.

(2)

Articolul 107 alineatul (2) din tratat enumeră tipurile de ajutoare care sunt compatibile cu piața internă, inclusiv ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare enumerate la alineatul (2) litera (b) din articolul menționat. Articolul 107 alineatul (3) din tratat enumeră tipurile de ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă, inclusiv ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care aceste ajutoare nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun, conform alineatului (3) litera (c) din articolul menționat.

(3)

În conformitate cu articolul 108 alineatele (1) și (2) din tratat, Comisia, în cooperare cu statele membre, are obligația de a examina în mod constant toate sistemele de ajutoare existente în statele membre. În temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat, fiecare stat membru trebuie să informeze Comisia cu privire la proiectele de acordare sau de modificare a ajutoarelor. Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (1) și Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei (2) prevăd norme procedurale detaliate pentru aplicarea articolului 108 din tratat.

(4)

Articolul 42 din tratat prevede că dispozițiile tratatului referitoare la normele privind concurența, printre care se numără cele privind ajutoarele de stat, se aplică producției și comercializării produselor agricole, care includ produsele din sectorul pescuitului și al acvaculturii, în măsura stabilită de Parlamentul European și de Consiliu. Măsura în care dispozițiile din tratat referitoare la ajutoarele de stat se aplică ajutoarelor acordate pentru sectorul pescuitului și acvaculturii a fost stabilită la articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (3), care instituie Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM).

(5)

Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 prevede că articolele 107, 108 și 109 din tratat se aplică ajutoarelor acordate de statele membre pentru sectorul pescuitului și acvaculturii. Articolul 8 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior prevede o exceptare de la această regulă generală, stipulând că articolele 107, 108 și 109 din tratat nu se aplică plăților pentru sectorul pescuitului și acvaculturii efectuate de statele membre în temeiul regulamentului respectiv și în conformitate cu acesta. Cu toate acestea, în temeiul articolului 8 alineatul (3) din regulamentul respectiv, dispozițiile din tratat referitoare la ajutoarele de stat se aplică în cazul în care dispozițiile naționale stabilesc o finanțare publică în ceea ce privește sectorul pescuitului și acvaculturii care depășește dispozițiile regulamentului respectiv. În acest caz, normele privind ajutoarele de stat se aplică finanțării publice în ansamblu.

(6)

Anumite plăți efectuate de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) nr. 508/2014 nu constituie plăți către sectorul pescuitului și acvaculturii și nu se încadrează în acest sector, de exemplu, plățile prevăzute în titlul V capitolul VIII din regulamentul menționat, care se referă la măsuri privind politica maritimă integrată (PMI), finanțate în cadrul gestiunii partajate. În plus, plățile prevăzute în titlul V capitolul III din regulamentul respectiv, care se referă la dezvoltarea durabilă a zonelor de pescuit și acvacultură, nu se încadrează nici ele, în general, în sectorul pescuitului și acvaculturii. Cu toate acestea, dacă plățile respective se referă la măsurile prevăzute în titlul V capitolele I, II și IV din regulamentul în cauză, așa cum se prevede la articolul 63 alineatul (2) din regulament, ele se încadrează în sectorul pescuitului și acvaculturii.

(7)

Plățile efectuate în temeiul dispozițiilor Regulamentului (UE) 508/2014 care nu se încadrează în sectorul pescuitului și acvaculturii sunt supuse normelor privind ajutoarele de stat, prevăzute de tratat. În cazul în care aceste plăți constituie ajutoare de stat, ele ar trebui să fie evaluate în conformitate cu instrumentele relevante privind ajutoarele de stat. În acest caz, prezentele orientări, Regulamentul (UE) nr. 1388/2014 al Comisiei (4) și Regulamentul (UE) nr. 717/2014 al Comisiei (5) nu se aplică.

(8)

Prezentele orientări stabilesc principiile pe care Comisia le va aplica atunci când examinează dacă ajutoarele pentru sectorul pescuitului și acvaculturii pot fi considerate compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (2) sau al articolului 107 alineatul (3) din tratat.

(9)

Ajutoarele de stat pentru sectorul pescuitului și acvaculturii se înscriu în cadrul mai larg al politicii comune în domeniul pescuitului (PCP). În cadrul acestei politici, Uniunea oferă sprijin financiar pentru sectorul pescuitului și acvaculturii prin intermediul FEPAM. Impactul economic și social al sprijinului public este același, indiferent dacă este (chiar și parțial) finanțat de Uniune sau numai de un stat membru. Prin urmare, Comisia consideră că ar trebui să existe consecvență și coerență între politica sa în materie de control al ajutoarelor de stat și sprijinul care este acordat în cadrul PCP. În consecință, utilizarea ajutoarelor de stat poate fi justificată numai dacă este în conformitate cu obiectivele PCP. Prin urmare, atunci când aplică și interpretează normele din prezentele orientări, Comisia ține seama de regulile PCP.

(10)

PCP, ale cărei obiective sunt prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6), vizează, printre altele, garantarea faptului că activitățile de pescuit și acvacultură sunt sustenabile pe termen lung în ceea ce privește mediul și sunt gestionate într-un mod care este coerent cu obiectivele privind realizarea de beneficii în domeniul economic, social și al ocupării forței de muncă, precum și cu obiectivul privind contribuția la securitatea aprovizionării cu produse alimentare.

(11)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, obiectivele FEPAM sunt promovarea pescuitului și acvaculturii competitive, durabile din punctul de vedere al mediului, viabile din punct de vedere economic și responsabile din punct de vedere social, încurajarea punerii în aplicare a PCP, promovarea unei dezvoltări teritoriale favorabile incluziunii și echilibrate a zonelor de pescuit și de acvacultură, precum și încurajarea dezvoltării și punerii în aplicare a PMI a Uniunii într-o manieră complementară față de politica de coeziune și de PCP. În ansamblu, urmărirea obiectivelor respective nu trebuie să determine creșterea capacității de pescuit.

(12)

FEPAM oferă sprijin financiar pentru diverse teme și domenii specifice identificate în Regulamentul (UE) nr. 508/2014. Măsurile finanțate prin FEPAM sunt aplicate în conformitate cu principiul gestiunii directe sau al gestiunii partajate.

(13)

În comunicarea sa din 8 mai 2012 privind modernizarea ajutoarelor de stat (MAS) în UE (Comunicarea privind MAS) (7), Comisia a anunțat trei obiective ample avute în vedere prin modernizarea controalelor ajutoarelor de stat: (a) încurajarea creșterii durabile, inteligente și favorabile incluziunii pe o piață internă competitivă; (b) concentrarea controlului ex ante efectuat de Comisie asupra cazurilor care au cel mai mare impact asupra pieței interne, consolidând, în același timp, cooperarea statelor membre în materie de aplicare a normelor privind ajutoarele de stat; și (c) raționalizarea normelor și emiterea mai rapidă a deciziilor.

(14)

Comisia a solicitat, în special, o abordare comună a revizuirii diferitor orientări și cadre pentru consolidarea pieței interne, creșterea eficienței cheltuielilor publice printr-o mai bună contribuție a ajutoarelor de stat la obiectivele de interes comun, o analiză mai riguroasă a efectului stimulativ, limitarea la minimum a ajutoarelor și evitarea posibilelor efecte negative ale ajutoarelor asupra concurenței și comerțului. Principiile și condițiile stabilite în prezentele orientări sunt întemeiate pe obiectivele stabilite în comunicarea privind MAS.

(15)

Prezentele orientări se aplică tuturor ajutoarelor acordate sectorului pescuitului și acvaculturii. Ele se aplică schemelor de ajutoare și ajutoarelor individuale.

(16)

Prezentele orientări se aplică acelor componente ale ajutoarelor regionale care vizează sectorul pescuitului și acvaculturii (8). De asemenea, prezentele orientări se aplică tuturor celorlalte ajutoare acordate pentru sectorul pescuitului și acvaculturii în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), altele decât FEPAM.

(17)

Prezentele orientări nu se aplică ajutoarelor acordate ca finanțare suplimentară pentru punerea în aplicare a planurilor de compensare menționate la articolul 72 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014. Aceste ajutoare sunt aprobate ca parte a acestor planuri, în conformitate cu articolul 73 din regulamentul respectiv.

(18)

Comisia reamintește obligația fiecărui stat membru de a notifica orice proiect de acordare a unui ajutor nou, așa cum se prevede la articolul 108 alineatul (3) din tratat și la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

(19)

Cu toate acestea, un stat membru nu este obligat să notifice Comisiei:

(20)

Comisia reamintește statelor membre că, în cazul în care sistemul de finanțare a unei măsuri de ajutor, de exemplu prin taxe parafiscale, face parte integrantă din măsura de ajutor, acesta ar trebui, de asemenea, să fie notificat (11).

(21)

Comisia reamintește statelor membre că ajutoarele acordate ca finanțare suplimentară pentru punerea în aplicare a planurilor de compensare menționate la articolul 72 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 trebuie notificate Comisiei în cadrul planurilor de compensare. În temeiul articolului 73 din regulamentul menționat, ajutoarele de stat astfel notificate vor fi considerate ca fiind notificate în sensul articolului 108 alineatul (3) prima teză din tratat.

(22)

În sensul prezentelor orientări, se aplică următoarele definiții:

(23)

Pentru a evalua dacă o măsură de ajutor notificată Comisiei poate fi considerată compatibilă cu piața internă, Comisia analizează dacă măsura de ajutor este concepută astfel încât impactul său pozitiv asupra unui obiectiv de interes comun să depășească posibilele sale efecte negative asupra comerțului și a concurenței.

(24)

Comunicarea privind modernizarea ajutoarelor de stat a solicitat identificarea și definirea unor principii comune aplicabile evaluării de către Comisie a compatibilității tuturor măsurilor de ajutor. În acest scop, Comisia va considera că o măsură de ajutor este compatibilă cu piața internă numai în cazul în care îndeplinește fiecare dintre următoarele principii:

(25)

Anumite categorii de scheme de ajutoare pot face de asemenea obiectul unei evaluări ex post, așa cum se prevede la punctele 118-121. Comisia poate limita durata schemelor respective (în mod normal, la maximum patru ani), cu posibilitatea de a notifica din nou prelungirea ulterioară a schemelor în cauză.

(26)

În cazul în care o măsură de ajutor sau orice condiție asociată acesteia, inclusiv metoda de finanțare, dacă aceasta face parte integrantă din măsura respectivă, presupune o încălcare a legislației Uniunii, ajutorul în cauză nu poate fi declarat compatibil cu piața internă (15).

(27)

Ajutoarele pentru activități legate de exporturi spre țări terțe sau state membre, adică ajutoarele direct legate de cantitățile exportate, de înființarea și funcționarea unei rețele de distribuție sau de alte cheltuieli legate de activitățile de export și ajutoarele subordonate utilizării preferențiale a produselor naționale față de produsele importate nu sunt compatibile cu piața internă.

(28)

La evaluarea ajutoarelor acordate unei întreprinderi care face obiectul unui ordin de recuperare neexecutat în urma unei decizii anterioare a Comisiei de declarare a unui ajutor ilegal și incompatibil cu piața internă, Comisia va lua în considerare cuantumul ajutorului care nu a fost încă recuperat (16). Această dispoziție nu se aplică totuși ajutoarelor alocate, în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) din tratat, pentru repararea pagubelor provocate de calamități naturale.

(29)

Principiile comune de evaluare trebuie aplicate, în ansamblu, ținând cont de contextul specific al PCP. Prin urmare, acestea se aplică tuturor ajutoarelor acordate în conformitate cu prezentele orientări, cu excepția cazului în care secțiunile 4 și 5 prevăd derogări datorate unor considerente specifice în sectorul pescuitului și al acvaculturii.

(30)

Pe lângă principiile comune de evaluare descrise în secțiunea 3.1, Comisia aplică, de asemenea, principiile specifice pentru sectorul pescuitului și al acvaculturii prevăzute în prezenta secțiune.

(31)

Fiecare beneficiar al unui ajutor de stat trebuie să se conformeze normelor PCP.

(32)

O cerere de ajutor sau, dacă nu este prevăzută o cerere, un act echivalent trebuie să fie considerat inadmisibil atunci când autoritatea competentă menționată la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 a stabilit că operatorul economic respectiv a comis una sau mai multe dintre încălcările sau infracțiunile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) din regulamentul menționat sau o fraudă prevăzută la articolul 10 alineatul (3) din același regulament. Se aplică perioadele de inadmisibilitate prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (4) din regulamentul respectiv. Acest principiu nu se aplică în cazul ajutoarelor care îndeplinesc condițiile specifice prevăzute în secțiunile 4, 5.3 și 5.4 din prezentele orientări.

(33)

Fiecare întreprindere, după depunerea unei cereri de ajutor sau, dacă nu este prevăzută o cerere, a unui act echivalent, trebuie să respecte în continuare normele PCP pe toată durata implementării proiectului și pentru o perioadă de cinci ani după efectuarea plății finale către beneficiar. Măsurile de ajutor trebuie să prevadă în mod explicit faptul că în perioadele respective, beneficiarul sau beneficiarii trebuie să respecte normele PCP. În cazul în care autoritatea competentă constată că un beneficiar a comis una sau mai multe dintre încălcările prevăzute la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 în perioadele respective și, în consecință, nu mai are dreptul de a depune o cerere de ajutor, beneficiarul trebuie să ramburseze suma reprezentând ajutorul.

(34)

O măsură de ajutor care este de aceeași natură ca și o operațiune eligibilă pentru finanțare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 508/2014 poate fi considerată compatibilă cu piața internă numai dacă este conformă cu dispozițiile relevante din regulamentul respectiv aplicabile acestui tip de operațiune, în special cu dispozițiile privind intensitatea ajutoarelor publice. În cazul în care ajutorul depășește criteriile stabilite în regulamentul respectiv, statul membru trebuie să demonstreze justificarea și caracterul indispensabil al ajutorului.

(35)

În temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, nu se acordă ajutoare pentru activități care corespund unor operațiuni neeligibile.

(36)

O măsură de ajutor trebuie să contribuie la îndeplinirea unuia sau a mai multor obiective de interes comun prevăzute la articolul 107 alineatul (3) din tratat.

(37)

În plus, fiecare măsură de ajutor trebuie să identifice obiectivele PCP la îndeplinirea cărora contribuie și să demonstreze cu claritate modul în care va contribui la realizarea acestor obiective, fără a afecta în mod negativ alte obiective ale PCP. Obiectivele PCP sunt prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 și vizează, printre altele, garantarea faptului că activitățile de pescuit și acvacultură sunt sustenabile pe termen lung în ceea ce privește mediul și sunt gestionate într-un mod coerent cu obiectivele de a realiza beneficii economice, sociale și în materie de ocupare a forței de muncă și de a contribui la securitatea aprovizionării cu produse alimentare.

(38)

Comisia consideră că măsurile de ajutor care îndeplinesc condițiile specifice prevăzute în secțiunile 4, 5.1, 5.3 și 5.4 din aceste orientări contribuie la realizarea unui obiectiv de interes comun.

(39)

Pentru a se evalua necesitatea unui ajutor de stat pentru atingerea obiectivului de interes comun, în primul rând trebuie să se identifice problema care trebuie rezolvată. Ajutorul de stat ar trebui să fie direcționat către situațiile în care poate aduce o îmbunătățire substanțială pe care piața nu o poate realiza per se. Acest lucru este valabil, în special, în cazul unor resurse publice limitate.

(40)

Măsurile de ajutor de stat pot, în anumite condiții, să corecteze deficiențele pieței, contribuind astfel la funcționarea eficientă a piețelor și la creșterea competitivității. În plus, atunci când rezultatele piețelor sunt eficiente, dar sunt considerate nesatisfăcătoare în privința echității sau a coeziunii, ajutoarele de stat pot fi utilizate pentru obținerea unor rezultate mai oportune și mai echitabile ale pieței.

(41)

În ansamblu, ajutoarele de stat nu trebuie să aibă caracter protecționist în ceea ce privește obiectivul urmărit ori efectele acestora și trebuie să promoveze raționalizarea și eficientizarea sectorului pescuitului și al acvaculturii. Orice ajutor de stat trebuie să vizeze realizarea unor îmbunătățiri permanente, astfel încât acest sector să poată funcționa pe baza unor factori de piață.

(42)

În sensul prezentelor orientări, Comisia consideră că piața nu realizează obiectivele preconizate fără intervenția statului și, prin urmare, această intervenție este necesară în cazul ajutoarelor care îndeplinesc condițiile specifice prevăzute în secțiunile 4, 5.1, 5.3 și 5.4 din prezentele orientări.

(43)

Măsura de ajutor propusă trebuie să fie un instrument de politică adecvat pentru a contribui la atingerea obiectivelor vizate. O măsură de ajutor nu va fi considerată compatibilă cu piața internă dacă alte instrumente de politică sau alte forme de ajutor care denaturează mai puțin piața permit realizarea aceleiași contribuții pozitive la obiectivele PCP.

(44)

Comisia consideră că ajutoarele care îndeplinesc condițiile specifice prevăzute în secțiunile 4, 5.1, 5.3 și 5.4 din prezentele orientări reprezintă instrumente de politică adecvate. În toate celelalte cazuri, un stat membru trebuie să demonstreze că nu există alte instrumente de politică de natură să genereze mai puține denaturări.

(45)

Comisia va lua în considerare, în special, orice evaluări ale impactului schemei de ajutoare propuse pe care statul membru le poate prezenta. În mod similar, rezultatele evaluărilor ex post descrise în secțiunea 6 pot fi luate în considerare pentru a se evalua dacă există sau nu alte instrumente de politică de natură să genereze denaturări la un nivel mai redus.

(46)

Ajutoarele pot fi acordate sub diverse forme. Fiecare stat membru trebuie să se asigure că ajutorul este acordat sub forma susceptibilă de a genera cele mai puține denaturări ale concurenței și ale schimburilor comerciale.

(47)

În cazul în care ajutorul este acordat sub forme care dau naștere unor beneficii pecuniare directe (de exemplu granturi directe, scutiri sau reduceri ale impozitelor, ale contribuțiilor la asigurările sociale sau ale altor taxe obligatorii), statul membru trebuie să demonstreze motivul pentru care sunt mai puțin adecvate alte forme de ajutor cu un potențial mai redus de denaturare, cum ar fi avansurile rambursabile sau tipurile de ajutoare bazate pe instrumente de datorii sau de capital (de exemplu împrumuturi cu dobândă mică sau subvenționări ale ratei dobânzii, garanții de stat, achiziționarea de participații sau alte aporturi de capital în condiții avantajoase).

(48)

Rezultatele evaluărilor ex post descrise în secțiunea 6 pot fi luate în considerare pentru a se evalua dacă există sau nu alte forme de ajutor cu un nivel de denaturare mai redus.

(49)

Ajutoarele pot fi considerate compatibile cu piața internă numai dacă au un efect stimulativ. Un ajutor are efect stimulativ dacă schimbă comportamentul unei întreprinderi în așa fel încât aceasta se implică într-o activitate suplimentară pe care nu ar fi desfășurat-o în absența ajutorului sau pe care ar fi desfășurat-o într-un mod limitat sau diferit. Ajutoarele nu trebuie să subvenționeze costurile unei activități pe care o întreprindere le-ar fi suportat în orice caz și nu trebuie să compenseze riscul comercial normal al unei activități economice (17).

(50)

Ajutoarele de exploatare și ajutoarele acordate pentru a se facilita respectarea standardelor obligatorii sunt, în principiu, incompatibile cu piața internă, cu excepția cazurilor în care se prevăd în mod expres derogări în legislația Uniunii sau în prezentele orientări, precum și în alte cazuri justificate în mod corespunzător.

(51)

Ajutoarele acordate pentru o operațiune pe care beneficiarul a început-o deja înainte de a înainta autorităților naționale cererea de acordare a ajutorului nu pot fi considerate ca având un efect stimulativ.

(52)

Ajutoarele care au un caracter compensatoriu, de exemplu ajutoarele care îndeplinesc condițiile specifice prevăzute în secțiunile 4, 5.3 și 5.4, precum și ajutoarele care îndeplinesc condițiile prevăzute în secțiunea 5.6 nu trebuie neapărat să aibă un efect stimulativ.

(53)

Ajutoarele acordate sub formă de avantaje fiscale vor fi considerate ca având un efect stimulativ dacă măsura instituie un drept la ajutor conform unor criterii obiective și fără ca statul membru să își mai exercite puterea de decizie și dacă măsura a fost adoptată și a intrat în vigoare înainte de începerea lucrărilor de execuție a proiectului sau a activității. Ultima cerință nu se aplică în cazul versiunilor ulterioare ale schemelor fiscale, dacă măsura a făcut deja obiectul schemelor anterioare sub formă de avantaje fiscale.

(54)

Ajutoarele trebuie să se limiteze la minimul necesar pentru a determina beneficiarul să desfășoare o activitate.

(55)

Ca regulă generală, se va considera că ajutoarele sunt limitate la minimum dacă valoarea ajutorului corespunde costurilor nete suplimentare de implementare a investiției în zona respectivă, comparativ cu ceea ce s-ar întâmpla în absența ajutorului (abordare bazată pe costurile suplimentare nete).

(56)

Ajutoarele nu trebuie așadar să depășească minimul necesar pentru ca proiectul să devină profitabil. De exemplu, ajutorul nu trebuie să crească rata internă de rentabilitate (RIR) a proiectului (18) peste ratele de rentabilitate normale aplicate de întreprinderea în cauză în alte proiecte de investiții de natură similară. Dacă aceste rate nu sunt disponibile, ajutorul nu trebuie să crească rata internă de rentabilitate a proiectului peste costurile de capital ale întreprinderii în ansamblu sau peste ratele de rentabilitate înregistrate, de regulă, în sectorul în cauză.

(57)

În cazul în care o măsură de ajutor este de aceeași natură ca și o operațiune eligibilă pentru finanțare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 508/2014, se consideră că principiul proporționalității ajutorului este respectat dacă valoarea ajutorului nu depășește intensitatea maximă aplicabilă a ajutorului public prevăzută la articolul 95 și în anexa I la regulamentul respectiv. În cazul în care intensitatea maximă a ajutorului public a unei măsuri depășește intensitatea prevăzută în dispozițiile menționate, se consideră că principiul proporționalității ajutorului a fost respectat dacă statul membru demonstrează justificarea și caracterul indispensabil al ajutorului.

(58)

Ajutoarele care au un caracter compensatoriu, de exemplu ajutoarele care îndeplinesc condițiile specifice prevăzute în secțiunile 4, 5.3 și 5.4, precum și ajutoarele care îndeplinesc condițiile prevăzute în secțiunea 5.6 sunt considerate proporționale.

(59)

Se pot acorda simultan ajutoare în cadrul mai multor scheme sau prin cumulare cu ajutoare ad hoc, cu condiția ca suma totală a finanțării publice pentru o activitate să nu depășească intensitățile maxime aplicabile ale ajutoarelor prevăzute în prezentele orientări.

(60)

Pentru ca ajutorul să fie compatibil cu piața internă, efectele negative ale măsurii de ajutor în ceea ce privește denaturarea concurenței și impactul asupra schimburilor comerciale dintre statele membre trebuie să fie limitate și compensate de efectele pozitive în ceea ce privește contribuția la realizarea obiectivului de interes comun.

(61)

În principiu, ajutoarele pentru sectorul pescuitului și acvaculturii pot cauza denaturări ale piețelor de produse și pot avea efecte privind locația. Prin urmare, acestea pot avea drept consecință alocări ineficiente ale resurselor, care subminează performanța economică a pieței interne, precum și probleme de distribuție, care denaturează distribuția activității economice între regiunile geografice.

(62)

Având în vedere efectele lor pozitive asupra dezvoltării acestui sector, Comisia consideră că, dacă ajutoarele îndeplinesc condițiile specifice stabilite în secțiunile 4, 5.1, 5.3 și 5.4, efectele negative asupra concurenței și a schimburilor comerciale sunt limitate la minimum.

(63)

În general, Comisia va considera că efectele asupra concurenței și a schimburilor comerciale sunt mai limitate dacă ajutorul este proporțional (ajutor limitat la un minim necesar), iar valoarea sa este mai mică în raport cu costurile eligibile totale.

(64)

Schemele de ajutoare nu trebuie să genereze denaturări semnificative ale concurenței și ale schimburilor comerciale. În special, chiar și atunci când denaturările pot fi considerate limitate la nivel individual, o schemă nu trebuie să conducă la niveluri ridicate de denaturare pe bază cumulativă.

(65)

Prin urmare, statul membru trebuie să demonstreze că efectele negative ale ajutoarelor vor fi limitate la minimum, ținând seama, de exemplu, de amploarea proiectelor în cauză, de valorile individuale și cumulate ale ajutoarelor, de beneficiarii preconizați, precum și de caracteristicile sectorului vizat. Pentru a permite Comisiei să analizeze efectele ajutorului, statul membru poate prezenta orice evaluare a impactului de care dispune, precum și evaluări ex post efectuate pentru scheme similare anterioare.

(66)

Atunci când evaluează efectele ajutoarelor individuale notificate, Comisia acordă o atenție specială efectelor negative legate de evitarea ieșirii de pe piață și de noțiunea de putere de piață substanțială. Aceste efecte negative trebuie să fie contrabalansate de efectele pozitive ale ajutoarelor.

(67)

Pentru a identifica și a evalua denaturările posibile ale concurenței și ale schimburilor comerciale, fiecare stat membru ar trebui să furnizeze Comisiei dovezi pe baza cărora aceasta să poată identifica piețele de produse vizate, și anume produsele afectate de schimbarea de comportament a beneficiarului ajutorului, piața geografică, concurenții și clienții/consumatorii vizați.

(68)

Comisia va utiliza diverse criterii pentru a evalua denaturările posibile ale concurenței și schimburilor comerciale, cum ar fi structura pieței produsului în cauză, performanțele pieței (piață în scădere sau în creștere), procesul de selecție a beneficiarului ajutorului și strategia de piață a beneficiarului.

(69)

Fiecare stat membru trebuie să publice, pe un site internet care să pună la dispoziție date cuprinzătoare privind ajutoarele de stat, la nivel național sau regional, cel puțin următoarele informații:

(70)

În cazul schemelor de ajutoare sub forma unor avantaje fiscale, informațiile privind cuantumurile ajutoarelor individuale pot fi furnizate în următoarele intervale (în milioane EUR): 0,03-0,5; peste 0,5-1; peste 1-2; peste 2.

(71)

Aceste informații trebuie să fie publicate după ce s-a luat decizia de acordare a ajutorului, trebuie să fie păstrate timp de cel puțin 10 ani și trebuie să fie puse la dispoziția publicului larg, fără restricții (20). Statele membre nu sunt obligate să publice informațiile înainte de 1 iulie 2017 (21).

(72)

Ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale și de evenimente extraordinare sunt compatibile cu piața internă dacă respectă principiile stabilite în secțiunea 3 și dacă îndeplinesc condițiile specifice prevăzute în prezenta secțiune.

(73)

Noțiunile de calamități naturale și de evenimente extraordinare trebuie interpretate în sens restrictiv (22).

(74)

Până în prezent, în domeniul ajutoarelor de stat pentru sectorul pescuitului și al acvaculturii, Comisia a acceptat că furtunile și inundațiile extrem de severe pot constitui calamități naturale. În plus, Regulamentul (UE) nr. 1388/2014 permite exceptarea pe categorii și a următoarelor tipuri de calamități naturale: cutremure, avalanșe, alunecări de teren, tornade, uragane, erupții vulcanice și incendii de vegetație de origine naturală.

(75)

Următoarele sunt exemple de evenimente extraordinare care au fost recunoscute de către Comisie în cazuri care nu se încadrează în sectorul pescuitului și acvaculturii: războaie, tulburări interne, greve, cu anumite rezerve și în funcție de amploare, accidente industriale sau nucleare majore și incendii care provoacă pierderi pe scară largă. Apariția focarelor de boli ale animalelor sau de organisme dăunătoare plantelor nu este în general considerată drept eveniment extraordinar. Comisia a acceptat însă, în cazuri specifice privind sectorul pescuitului și acvaculturii, că extinderea pe scară foarte largă a unei noi boli a animalelor constituie un eveniment extraordinar.

(76)

Comisia va continua să evalueze de la caz la caz propunerile de acordare a ajutoarelor în conformitate cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) din tratat, ținând seama de practica sa anterioară în acest domeniu.

(77)

Ajutoarele acordate în temeiul prezentei secțiuni trebuie să îndeplinească în plus următoarele condiții:

(78)

Ajutoarele trebuie plătite direct întreprinderii în cauză.

(79)

Schemele de ajutoare legate de o anumită calamitate naturală sau de un eveniment extraordinar trebuie să fie instituite în termen de trei ani de la data producerii evenimentului. Ajutoarele trebuie să fie plătite în termen de patru ani de la data respectivă.

(80)

Pentru a facilita o intervenție rapidă, Comisia va autoriza ex ante schemele-cadru de ajutoare pentru repararea pagubelor provocate de cutremure, avalanșe, alunecări de teren, inundații, tornade, uragane, erupții vulcanice și incendii de vegetație de origine naturală, sub rezerva precizării în mod clar a condițiilor în care se pot acorda ajutoare în cazul unor astfel de calamități naturale. În aceste cazuri, statele membre trebuie să respecte obligația de raportare prevăzută la punctul 130.

(81)

Costurile eligibile sunt costurile pagubelor suferite ca o consecință directă a unei calamități naturale sau a unui eveniment extraordinar, evaluate de către o autoritate publică, de un expert independent recunoscut de autoritatea competentă sau de către o firmă de asigurări. Pagubele pot include:

(82)

Calcularea pagubelor materiale trebuie să aibă la bază costurile reparației sau valoarea economică a bunului afectat înainte de calamitatea naturală sau de evenimentul extraordinar. Valoarea pagubelor nu trebuie să depășească costul reparației sau scăderea valorii juste de piață cauzată de calamitatea naturală sau de evenimentul extraordinar, adică diferența dintre valoarea bunului respectiv imediat înainte și imediat după calamitatea naturală sau evenimentul extraordinar.

(83)

Pierderea veniturilor trebuie să se calculeze prin scăderea:

(84)

Pagubele trebuie să se calculeze la nivelul fiecărui beneficiar.

(85)

Ajutoarele și oricare alte plăți primite în scopul compensării pagubelor, inclusiv plățile efectuate în cadrul polițelor de asigurare, trebuie să se limiteze la 100 % din costurile eligibile.

(86)

În cazul în care un ajutor în beneficiul IMM-urilor sau al întreprinderilor mari este de aceeași natură cu ajutorul care face parte dintr-o categorie de ajutoare care poate fi considerată compatibilă cu piața internă în temeiul unuia dintre regulamentele privind exceptările pe categorii menționate la punctul 19 litera (a), Comisia va evalua ajutorul pe baza principiilor stabilite în secțiunea 3 din prezentele orientări, a prezentei secțiuni și a criteriilor stabilite pentru fiecare categorie de ajutor prevăzută în regulamentele respective.

(87)

În cazul în care ajutorul nu îndeplinește toate criteriile menționate la punctul 86, statul membru trebuie să demonstreze justificarea și caracterul indispensabil al ajutorului. Comisia va evalua aceste ajutoare de la caz la caz.

(88)

Prin derogare de la punctul 86, ajutoarele de același tip ca cele care intră în categoria ajutoarelor destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale menționate la articolul 44 din Regulamentul (UE) nr. 1388/2014 sunt considerate compatibile cu tratatul dacă îndeplinesc condițiile specifice prevăzute în secțiunea 4 din prezentele orientări.

(89)

În cazul în care un ajutor intră sub incidența anumitor orientări orizontale sau a altor instrumente adoptate de către Comisie (23), Comisia îl va evalua pe baza principiilor stabilite în secțiunea 3 din prezentele orientări și în secțiunile pertinente ale instrumentelor respective.

(90)

În cazul în care un ajutor vizează compensarea pagubelor cauzate de fenomene climatice nefavorabile, Comisia îl va evalua pe baza principiilor stabilite în secțiunea 3 din prezentele orientări și a condițiilor specifice stabilite în prezenta secțiune.

(91)

Prin derogare de la punctul 90, Comisia va evalua ajutoarele de același tip ca cele care intră în categoria ajutoarelor pentru fonduri mutuale pentru fenomene climatice nefavorabile menționate la articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1388/2014, în conformitate cu secțiunea 5.1 din prezentele orientări.

(92)

Până în prezent, în domeniul ajutoarelor de stat pentru sectorul pescuitului și al acvaculturii, Comisia a acceptat că furtunile, rafalele de vânt care cauzează valuri extrem de înalte, precipitațiile abundente și persistente, inundațiile și temperaturile extrem de ridicate ale apei pe o perioadă mai lungă de timp pot constitui fenomene climatice nefavorabile. Comisia va continua să evalueze de la caz la caz propunerile de acordare a ajutoarelor pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomene climatice nefavorabile, ținând seama de practica sa anterioară în acest domeniu.

(93)

Ajutoarele acordate în temeiul prezentei secțiuni trebuie să îndeplinească în plus următoarele condiții:

(94)

Comisia va autoriza ex ante schemele-cadru de ajutoare pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomene climatice nefavorabile, sub rezerva precizării în mod clar a condițiilor în care se pot acorda ajutoarele. În aceste cazuri, statele membre trebuie să respecte obligația de raportare prevăzută la punctul 130.

(95)

Ajutoarele trebuie plătite direct întreprinderii în cauză.

(96)

Schemele de ajutoare legate de fenomene climatice nefavorabile trebuie instituite în termen de trei ani de la data producerii fenomenului. Ajutoarele trebuie să se plătească în termen de patru ani de la data respectivă.

(97)

Costurile eligibile sunt costurile aferente pagubelor suferite drept consecință directă a fenomenului climatic nefavorabil, evaluate de o autoritate publică, de un expert independent recunoscut de autoritatea care acordă ajutorul sau de o societate de asigurare. Pagubele pot include:

(98)

În cazul pagubelor materiale, acestea trebuie să fi avut ca rezultat o pierdere de producție reprezentând peste 30 % din cifra de afaceri medie anuală, calculată pe baza celor trei ani calendaristici precedenți sau a unei medii pe trei ani bazate pe cei cinci ani care preced fenomenul climatic nefavorabil, cu excepția celei mai mari și a celei mai mici dintre valori.

(99)

Calcularea pagubelor materiale trebuie să aibă la bază costurile reparației sau valoarea economică a bunului afectat înainte de fenomenul climatic nefavorabil. Valoarea pagubelor nu trebuie să depășească costul reparației sau scăderea valorii juste de piață cauzată de fenomenul climatic nefavorabil, adică diferența dintre valoarea bunului respectiv imediat înainte și imediat după fenomenul climatic nefavorabil.

(100)

Pierderea veniturilor trebuie să se calculeze prin scăderea:

(101)

Pagubele trebuie să fie calculate la nivelul fiecărui beneficiar.

(102)

Ajutoarele și oricare alte plăți primite în scopul compensării pagubelor, inclusiv plățile efectuate în cadrul polițelor de asigurare, trebuie să se limiteze la 100 % din costurile eligibile.

(103)

În cazul în care un ajutor vizează să ofere sprijin pentru costurile legate de prevenirea, controlul și eradicarea bolilor animalelor în sectorul acvaculturii, Comisia va evalua ajutorul pe baza principiilor stabilite în secțiunea 3 din prezentele orientări și a condițiilor stabilite în prezenta secțiune.

(104)

Prin derogare de la punctul 103, Comisia va evalua ajutoarele de același tip ca cele care intră în categoria ajutoarelor pentru măsuri privind sănătatea și bunăstarea animalelor, menționate la articolul 39 din Regulamentul (UE) nr. 1388/2014, în conformitate cu secțiunea 5.1 din prezentele orientări.

(105)

Ajutoarele care fac obiectul prezentei secțiuni pot fi acordate exclusiv:

(106)

Ajutoarele trebuie să fie plătite direct întreprinderii în cauză.

(107)

Nu ar trebui să se acorde un ajutor în cazul în care se stabilește că beneficiarul a cauzat boala, în mod deliberat sau din neglijență.

(108)

Schemele de ajutoare trebuie să fie instituite în termen de trei ani de la data apariției costurilor cauzate de boala animalelor. Ajutoarele trebuie să fie plătite în termen de patru ani de la data respectivă.

(109)

Comisia va autoriza ex ante schemele-cadru, sub rezerva precizării cu claritate a condițiilor în care se pot acorda ajutoarele. În aceste cazuri, statele membre trebuie să respecte obligația de raportare prevăzută la punctul 130.

(110)

Costurile eligibile sunt costurile legate de:

(111)

Ajutoarele și oricare alte plăți primite în scopul compensării pagubelor, inclusiv plățile efectuate în cadrul polițelor de asigurare, trebuie să se limiteze la 100 % din costurile eligibile.

(112)

În cazul în care schemele de ajutoare sunt finanțate prin taxe speciale impuse asupra anumitor produse obținute din pescuit sau acvacultură, indiferent de originea lor, în special taxe parafiscale, Comisia va evalua schema pe baza principiilor stabilite în secțiunea 3 și a condițiilor stabilite în prezenta secțiune. Numai ajutoarele de care beneficiază atât produsele interne, cât și cele importate pot fi considerate compatibile cu piața internă.

(113)

Atunci când ajutorul reprezintă un ajutor pentru funcționare acordat în regiunile ultraperiferice, în vederea diminuării constrângerilor specifice din regiunile respective ca urmare a izolării, a insularității și a caracterului lor ultraperiferic, Comisia va evalua acest ajutor de la caz la caz, pe baza principiilor stabilite în secțiunea 3, a condițiilor din prezenta secțiune și a dispozițiilor legale specifice care se aplică în cazul acestor regiuni. Comisia va examina, de asemenea, dacă este cazul, compatibilitatea ajutorului cu măsurile din cadrul FEPAM pentru regiunea în cauză și efectele acestuia asupra concurenței atât în regiunile în cauză, cât și în alte părți ale Uniunii.

(114)

Ajutorul nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru a atenua constrângerile specifice din regiunile ultraperiferice ca urmare a izolării, a insularității și a caracterului lor ultraperiferic. Pentru a se evita supracompensarea, statul membru trebuie să ia în considerare alte tipuri de intervenții publice, inclusiv, dacă este cazul, compensarea costurilor suplimentare în regiunile ultraperiferice pentru produsele obținute din pescuit și acvacultură, în conformitate cu articolele 70-72 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, și ajutorul pentru punerea în aplicare a planurilor de compensare menționate la articolul 73 din regulamentul respectiv.

(115)

În cazul în care un ajutor nu corespunde unuia dintre tipurile de ajutoare menționate în secțiunile 4 și 5.1-5.6, acesta nu este, în principiu, compatibil cu piața internă.

(116)

În cazul în care un stat membru intenționează totuși să acorde un astfel de ajutor sau acordă un astfel de ajutor, statul respectiv trebuie să dovedească în mod clar că ajutorul respectă principiile prevăzute în secțiunea 3. Comisia poate declara ajutorul ca fiind compatibil cu piața internă pe baza unei evaluări de la caz la caz.

(117)

Comisia va autoriza numai schemele de ajutoare cu o durată limitată. Schemele de ajutoare nu trebuie, în principiu, să se aplice pentru o perioadă mai mare de șapte ani.

(118)

Pentru a limita și mai mult denaturările concurenței și ale comerțului, Comisia poate solicita ca anumite scheme să fie supuse unei limitări temporale suplimentare, în mod normal, de patru ani sau mai puțin, și să facă obiectul evaluării ex post menționate la punctul 25. Vor fi efectuate evaluări ex post ale schemelor care au un potențial deosebit de ridicat de denaturare a concurenței, adică schemele care pot restricționa sau denatura concurența în mod semnificativ dacă punerea lor în aplicare nu este reexaminată în timp util.

(119)

Având în vedere obiectivele evaluării ex post și pentru a nu impune statelor membre o sarcină disproporționată în ceea ce privește cuantumurile mai mici ale ajutoarelor, cerința privind evaluarea ex post se aplică doar în cazul schemelor de ajutoare cu bugete mari, care prezintă caracteristici noi sau atunci când se preconizează că se vor înregistra schimbări semnificative în ceea ce privește piața, tehnologia sau reglementarea. Evaluarea ex post trebuie să fie efectuată de un expert independent de autoritatea de acordare a ajutorului, pe baza unei metodologii comune, și trebuie să fie făcută publică. Fiecare stat membru trebuie să notifice, împreună cu schema de ajutoare relevantă, un proiect de plan de evaluare, care va face parte integrantă din evaluarea schemei de către Comisie.

(120)

În cazul schemelor de ajutoare care nu se încadrează în domeniul de aplicare al unui regulament de exceptare pe categorii exclusiv din cauza bugetului mare de care dispun, Comisia va evalua compatibilitatea acestor scheme numai pe baza planului de evaluare.

(121)

Evaluarea ex post trebuie să fie transmisă Comisiei în timp util pentru a permite analizarea posibilității de prelungire a schemei de ajutoare și, în orice caz, la expirarea acesteia. Orice măsură de ajutor ulterioară cu un obiectiv similar trebuie să țină seama de rezultatele evaluării ex post.

(122)

Comisia va aplica prezentele orientări la evaluarea tuturor ajutoarelor care urmează să fie acordate începând cu 1 iulie 2015, indiferent de data notificării.

(123)

Ajutoarele individuale acordate pe baza unei scheme de ajutoare aprobate și notificate Comisiei în temeiul unei obligații de a notifica astfel de ajutoare în mod individual vor fi evaluate pe baza orientărilor care se aplică schemei de ajutoare aprobate.

(124)

Ajutoarele acordate ilegal vor fi evaluate pe baza orientărilor în vigoare la momentul acordării.

(125)

Orientările pentru examinarea ajutoarelor de stat pentru pescuit și acvacultură adoptate în 2008 nu se vor mai aplica după data de 30 iunie 2015, cu excepția cazurilor menționate la punctele 123 și 124.

(126)

În conformitate cu articolul 108 alineatul (1) din tratat, Comisia propune ca fiecare stat membru să își modifice schemele de ajutoare existente pentru a se conforma prezentelor orientări până la data de 31 decembrie 2015.

(127)

Comisia invită fiecare stat membru să își dea acordul explicit și necondiționat cu privire la măsurile adecvate propuse în prezentele orientări, în termen de două luni de la data publicării prezentelor orientări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(128)

În cazul în care un stat membru nu își dă acordul explicit și necondiționat în termenul prevăzut, Comisia va considera că statul membru nu este de acord cu măsurile propuse. În cazul în care un stat membru nu este de acord cu măsurile propuse, Comisia va acționa în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

(129)

Comisia reamintește obligația fiecărui stat membru de a prezenta Comisiei rapoarte anuale, așa cum se prevede la articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 și la articolele 5, 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004.

(130)

Raportul anual trebuie să includă, de asemenea, informații meteorologice cu privire la tipul, momentul producerii, amploarea relativă și localizarea calamității naturale sau a fenomenului climatic nefavorabil în conformitate cu secțiunile 4 și 5.3, precum și informații cu privire la programele de prevenire, control și eradicare, în conformitate cu secțiunea 5.4. Această obligație de raportare se referă exclusiv la schemele-cadru ex ante.

(131)

Fiecare stat membru trebuie să păstreze evidențe detaliate privind toate măsurile de ajutor. Aceste evidențe trebuie să conțină toate informațiile necesare pentru a se putea stabili dacă au fost respectate condițiile din prezentele orientări referitoare, dacă este cazul, la eligibilitatea și la intensitatea ajutorului. Aceste evidențe trebuie păstrate pe o perioadă de 10 ani de la data acordării ajutorului și trebuie puse la dispoziția Comisiei la cererea acesteia.

(132)

Comisia poate decide să revizuiască sau să modifice prezentele orientări în orice moment, în cazul în care acest lucru este necesar din motive legate de politica în domeniul concurenței, de alte politici ale Uniunii, de angajamentele internaționale, de evoluția piețelor sau din orice alt motiv justificat.

2.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 217/16

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, în secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro) cu numărul de document 32015M7628. EUR-Lex permite accesul online la legislația europeană.

2.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 217/17

—

Antoine Deltour

—

Carole Roberts

—

Člověk v tísni

—

Davide Martello

—

Davidovics László

—

Die gewollte Donau

—

Don Michele De Paolis

—

Drago Jančar

—

Euriade e.V.

—

Fundación Barraquer

—

Fundacja Integracji Społecznej PROM

—

Fundacja Oswoić Los

—

Gaia Ferrara

—

Gemeinsam leben und lernen in Europa e.V.

—

Heart for Romania

—

Hrvatska gorska služba spašavanja

—

Ikäihmisten olohuone

—

Innovaction

—

Instituto Marquês de Valle Flôr

—

Istituto di Medicina Solidale Onlus

—

Katri Raik

—

Κοινωνική Κουζίνα - ο Άλλος Άνθρωπος

—

La Ciudad Accesible

—

Lietuvos neįgaliųjų forumas

—

Lydia Foy

—

Manuela Eanes

—

Mário Ruivo

—

Medici con l'Africa CUAMM

—

Miskolci Speciális Felderítő és Mentőcsoport

—

Μητροπολιτικό Κοινωνικό Ιατρείο Ελληνικού

—

Netzwerk sozialer Zusammenhalt

—

НЧ „Бъдеще сега 2006“

—

PAMINA Nachwuchsschwimmfest

—

PhDr. Marek Hrubec, PhD.

—

Rafel SHAMRI

—

Richmond Foundation

—

Romska Ungdomsförbundet

—

Rūta Dimanta

—

Schone Kleren Campagne

—

Serge Laborderie

—

SLYNCS

—

Takis Hadjidemetriou and Ali Tuncay

—

Territoires de la Mémoire

—

Tessy Fautsch

—

Tina Ellen Lee

—

Tomo Križnar

—

Yves D. Robert

2.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 217/19

2.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 217/20

2.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 217/20

2.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 217/21

1.

Se aplică, în Principatul Liechtenstein, Directiva 2011/92/UE din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, în cazul procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului (EIA) care, în temeiul unor dispoziții tranzitorii, se bazează pe Legea din 10 martie 1999 privind evaluarea impactului asupra mediului (Gesetz über die Umweltverträglichkeitsprüfung, versiunea anterioară a Legii privind evaluarea impactului asupra mediului)?

2.

În caz afirmativ, se poate afirma că, în cazul de față, este vorba despre o restricționare ilegală a dreptului organizațiilor de mediu de a depune plângeri, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2011/92/UE, coroborat cu articolul 20 din versiunea anterioară a Legii privind evaluarea impactului asupra mediului, în cazul în care guvernul, în temeiul articolului 16 din versiunea anterioară a Legii privind evaluarea impactului asupra mediului, adoptă, printr-o procedură separată, o hotărâre generală privind compatibilitatea proiectului cu normele din domeniul mediului, însă stabilește, prin intermediul unor clauze, că soluționarea aspectelor cruciale legate de compatibilitatea proiectului cu normele din domeniul mediului depinde de proceduri de autorizare subiacente, în temeiul legislației speciale?

3.

În caz afirmativ, are articolul 11 din Directiva 2011/92/UE un efect direct în ceea ce privește procedura EIA în cauză, pe care se bazează plângerea individuală depusă la instanța națională?

4.

Care ar fi, în cazul de față, consecințele juridice ale unei încălcări a dreptului de a depune plângeri în temeiul directivei sus-menționate, în ceea ce privește chestiunile 2 și 3?

2.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 217/22

1.

Un program de lucru mediu săptămânal de 84 de ore (în sistem de rotație „7-7”) în cadrul unui sistem de acordare de asistență în regim de coabitare poate fi considerat drept o încălcare a articolului 6, coroborat cu articolul 22 alineatul (1) litera (a) din Directiva privind timpul de lucru (Directiva 2003/88/CE)?

2.

O dispoziție națională în temeiul căreia nu poate fi revocat consimțământul unui angajat de a munci mai mult de 60 de ore pe săptămână, în cadrul unui sistem de acordare de asistență în regim de coabitare, poate fi considerată compatibilă cu drepturile de care beneficiază angajații în temeiul articolului 6 coroborat cu articolul 22 alineatul (1) litera (a) din Directiva privind timpul de lucru?

3.

O concediere în urma refuzului unui angajat de a munci mai mult de 48 de ore, într-o perioadă de șapte zile, poate fi considerată o sancțiune sau un „prejudiciu” în sensul articolului 22 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva privind timpul de lucru?

2.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 217/23