ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 146
European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 58
4 mai 2015

Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2015/C 146/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1

 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2015/C 146/02

Cauzele conexate C-464/13 și C-465/13: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 martie 2015 (cereri de decizie preliminară formulate de Bundesarbeitsgericht – Germania) – Europäische Schule München/Silvana Oberto (C-464/13), Barbara O’Leary (C-465/13) (Trimitere preliminară — Statutul școlilor europene — Competența Camerei de recurs a școlilor europene de a se pronunța cu privire la un contract de muncă pe durată determinată încheiat între o școală europeană și un profesor care nu este numit sau detașat de un stat membru)

2

2015/C 146/03

Cauza C-538/13: Hotărârea Curții (Camera cincea) din 12 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas – Lituania) – eVigilo Ltd/Priešgaisrinės apsaugos ir gelbėjimo departamentas prie Vidaus reikalų ministerijos (Trimitere preliminară — Achiziții publice — Directivele 89/665/CEE și 2004/18/CE — Principiile egalității de tratament și transparenței — Legătură a ofertantului selectat cu experții autorității contractante — Obligația de a ține seama de această legătură — Sarcina probei privind parțialitatea unui expert — Lipsa efectului unei asemenea parțialități asupra rezultatului final al evaluării — Termene de introducere a căii de atac — Contestarea criteriilor abstracte de atribuire — Clarificarea acestor criterii după comunicarea motivelor exhaustive de atribuire a contractului — Gradul de conformitate a ofertelor cu specificațiile tehnice, drept criteriu de evaluare)

3

2015/C 146/04

Cauza C-577/13: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 12 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (Chancery Division) – Regatul Unit) – Actavis Group PTC EHF, Actavis UK Ltd/Boehringer Ingelheim Pharma GmbH & Co. KG [Trimitere preliminară — Medicamente de uz uman — Regulamentul (CE) nr. 469/2009 — Articolul 3 — Certificat suplimentar de protecție — Condiții de obținere a acestui certificat — Medicamente care conțin, în parte sau în totalitate, același principiu activ — Introduceri pe piață succesive — Compoziție de principii active — Comercializare anterioară a unui principiu activ sub forma unui medicament cu principiu activ unic — Condiții de obținere a mai multor certificate pornind de la același brevet — Modificarea principiilor active dintr-un brevet de bază]

4

2015/C 146/05

Cauza C-594/13: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 12 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – go fair Zeitarbeit OHG/Finanzamt Hamburg-Altona [Trimitere preliminară — TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolul 132 alineatul (1) litera (g) — Scutire aplicabilă prestării de servicii strâns legate de ajutorul social și de securitatea socială — Noțiunea organisme recunoscute ca având un caracter social — Agent de muncă temporară — Punere la dispoziție a unui personal de îngrijire calificat — Excludere de la scutire]

4

2015/C 146/06

Cauza C-628/13: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Franța) – Jean-Bernard Lafonta/Autorité des marchés financiers (Trimitere preliminară — Apropierea legislațiilor — Directiva 2003/6/CE — Articolul 1 punctul 1 — Directiva 2003/124/CE — Articolul 1 alineatul (1) — Informație confidențială — Noțiunea informație cu caracter precis — Influență potențială într-un anumit sens asupra cursurilor instrumentelor financiare)

5

2015/C 146/07

Cauza C-175/13: Ordonanța Curții (Camera a noua) din 10 februarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Riigikohus – Estonia) – Liivimaa Lihaveis MTÜ/Eesti-Läti programmi 2007-2013 Seirekomitee (Trimitere preliminară — Articolul 267 TFUE — Cale de atac împotriva unei decizii prin care se dispune o trimitere preliminară — Lipsa unui litigiu pendinte în fața instanței care se pronunță asupra acestei căi de atac — Inadmisibilitate vădită)

6

2015/C 146/08

Cauza C-494/13 P: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 ianuarie 2015 – GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Villiger Söhne GmbH (Recurs — Marcă comunitară — Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) — Marcă figurativă în culori, care conține elementele verbale LIBERTE american blend pe fond albastru — Opoziția titularului mărcii figurative comunitare care conține elementele verbale La LIBERTAD — Refuz de înregistrare)

6

2015/C 146/09

Cauza C-495/13 P: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 ianuarie 2015 – GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Villiger Söhne GmbH [Recurs — Marcă comunitară — Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) — Marcă figurativă în culori care cuprinde elementele verbale LIBERTE american blend pe fond roșu — Opoziția titularului mărcii figurative comunitare care cuprinde elementele verbale La LIBERTAD — Refuzul înregistrării]

7

2015/C 146/10

Cauza C-496/13 P: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 ianuarie 2015 – GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Villiger Söhne GmbH [Recurs — Marcă comunitară — Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) — Marcă figurativă în culori, care conține elementele verbale LIBERTE brunes pe fond bleu — Opoziția titularului mărcilor verbală și figurativă comunitare La LIBERTAD — Refuz]

7

2015/C 146/11

Cauzele conexate C-587/13 P și C-588/13 P: Ordonanța Curții (Camera a noua) din 15 ianuarie 2015 – Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA, Telefónica SA/Comisia Europeană (Recurs — Schemă de ajutoare prevăzută de legislația fiscală spaniolă — Dispoziție privind impozitul pe profit care permite amortizarea de către întreprinderile cu sediul pe teritoriul spaniol a fondului comercial care rezultă din achiziționarea unor titluri de participare la întreprinderi care nu au sediul pe acest teritoriu — Decizie prin care schema de ajutoare de stat este declarată incompatibilă cu piața internă)

8

2015/C 146/12

Cauza C-621/13 P: Ordonanța Curții (Camera a noua) din 11 februarie 2015 – Orange/Comisia Europeană, Republica Franceză, Département des Hauts-de-Seine, Sequalum SAS (Recurs — Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții — Ajutoare de stat — Compensarea costurilor de serviciu public pentru instituirea și exploatarea unei rețele de comunicații electronice de mare viteză)

8

2015/C 146/13

Cauza C-624/13 P: Ordonanța Curții (Camera a noua) din 11 februarie 2015 – Iliad SA, Free infrastructure SAS, Free SAS/Comisia Europeană, Republica Franceză, Republica Polonă, Département des Hauts-de-Seine (Recurs — Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții — Ajutoare de stat — Compensarea costurilor aferente unui serviciu public pentru instituirea și exploatarea unei rețele de comunicații electronice în bandă largă de foarte mare viteză)

9

2015/C 146/14

Cauza C-688/13: Ordonanța Curții (Camera a şasea) din 28 ianuarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado Mercantil de Barcelona – Spania) – în procedura inițiată de Gimnasio Deportivo San Andrés SL, în lichidare (Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Transfer de întreprinderi — Menținerea drepturilor lucrătorilor — Interpretarea Directivei 2001/23/CE — Cedent care face obiectul unei proceduri de insolvență — Garanție pentru cesionar că nu își va asuma anumite datorii ale întreprinderii cedate)

9

2015/C 146/15

Cauza C-68/14: Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 3 februarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale ordinario di Aosta – Italia) – Equitalia Nord SpA/CLR di Camelliti Serafino & C. Snc (Trimitere preliminară — Articolele 106 TFUE și 107 TFUE — Concurență — Noțiunea ajutor de stat — Legislație națională — Utilizarea unor imobile în scopuri instituționale — Reducerea chiriei — Context factual și normativ al litigiului principal — Lipsa unor precizări suficiente — Necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare — Lipsa unor precizări — Inadmisibilitate vădită)

10

2015/C 146/16

Cauza C-296/14: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 5 februarie 2015 – Republica Elenă/Comisia Europeană (Recurs — Ajutoare de stat — Împrumuturi fără dobândă, însoțite de o garanție de stat, acordate de autoritățile elene unor operatori din sectorul cerealelor — Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă — Acțiune vădit inadmisibilă și vădit nefondată)

11

2015/C 146/17

Cauza C-305/14: Ordonanța Curții (Camera a noua) din 10 februarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Satu Mare – România) – Sergiu Lucian Băbășan/Inspectoratul Județean de Poliție Satu Mare (Trimitere preliminară — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Legislație națională potrivit căreia este necesară o autorizație prealabilă pentru organizarea unei adunări publice — Lipsa punerii în aplicare a dreptului Uniunii — Necompetență vădită a Curții)

11

2015/C 146/18

Cauza C-374/14 P: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 12 februarie 2015 – Walcher Meßtechnik GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) (Recurs — Regulamentul de procedură al Curții — Articolul 181 — Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale HIPERDRIVE — Motive absolute de refuz — Caracter descriptiv — Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) — Principiul general al egalității de tratament)

12

2015/C 146/19

Cauza C-23/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de première instance de Namur (Belgia) la 20 ianuarie 2015 – Procedură penală împotriva lui Sébastien Andre

12

2015/C 146/20

Cauza C-43/15 P: Recurs introdus la 4 februarie 2015 2014 de BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 4 decembrie 2014 în cauza T-595/13, BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

13

2015/C 146/21

Cauza C-46/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Central Administrativo Sul (Portugalia) la 5 februarie 2015 – Ambiente e Sistemas de Informação Geográfica Lda (Ambisig)/AICP – Associação de Industriais do Concelho de Pombal

14

2015/C 146/22

Cauza C-62/15 P: Recurs introdus la 11 februarie 2015 de DTL Corporación, S.L. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 9 decembrie 2014 în cauza T-176/13, DTL Corporación/OAPI

14

2015/C 146/23

Cauza C-67/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo per la Sardegna (Italia) la 12 februarie 2015 – Mario Melis și alții/Comune di Loiri Porto San Paolo, Provincia di Olbia Tempio

15

2015/C 146/24

Cauza C-68/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Grondwettelijk Hof (Belgia) la 13 februarie 2015 – X, cealaltă parte: Ministerraad

16

2015/C 146/25

Cauza C-79/15 P: Recurs introdus la 20 februarie 2015 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 17 decembrie 2014 în cauza T-400/10 P, Hamas/Consiliul

17

2015/C 146/26

Cauza C-84/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 19 februarie 2015 – Sonos Europe BV/Staatssecretaris van Financiën

18

2015/C 146/27

Cauza C-85/15 P: Recurs introdus la 19 februarie 2015 de Feralpi Holding SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 9 decembrie 2014 în cauza T-70/10, Feralpi/Comisia

18

2015/C 146/28

Cauza C-86/15 P: Recurs introdus la 20 februarie 2015 de Ferriera Valsabbia SpA, Valsabbia Investimenti SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 9 decembrie 2014 în cauza T-92/10, Ferriera Valsabbia și Valsabbia Investimenti/Comisia

19

2015/C 146/29

Cauza C-87/15 P: Recurs introdus la 20 februarie 2015 de Alfa Acciai SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 9 decembrie 2014 în cauza T-85/10, Alfa Acciai/Comisia

21

2015/C 146/30

Cauza C-88/15 P: Recurs introdus la 20 februarie 2015 de Ferriere Nord SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 9 decembrie 2014 în cauza T-90/10, Ferriere Nord/Comisia

23

2015/C 146/31

Cauza C-89/15 P: Recurs introdus la 24 februarie 2015 de Riva Fire SpA, în lichidare, împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 9 decembrie 2014 în cauza T-83/10, Riva Fire/Comisia

24

2015/C 146/32

Cauza C-90/15 P: Recurs introdus la 24 februarie 2015 de Hansen & Rosenthal KG, H & R Wax Company Vertrieb GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 12 decembrie 2014 în cauza T-90/15 P, Hansen & Rosenthal KG, H & R Wax Company Vertrieb GmbH/Comisia Europeană

26

2015/C 146/33

Cauza C-91/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Gerechtshof Amsterdam (Țările de Jos) la 25 februarie 2015 – Kawasaki Motors Europe NV/Inspecteur van de Belastingdienst/Douane

27

2015/C 146/34

Cauza C-96/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de grande instance de Nanterre (Franţa) la 26 februarie 2015 – Saint Louis Sucre SA, succesoare în drepturi a Saint Louis Sucre SNC/Directeur général des douanes et droits indirects

28

2015/C 146/35

Cauza C-104/15: Acţiune introdusă la data de 3 martie 2015 – Comisia Europeană/România

29

2015/C 146/36

Cauza C-112/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 4 martie 2015 – Kødbranchens Fællesråd acţionând în numele Århus Slagtehus A/S și alții/Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri și Fødevarestyrelsen

30

2015/C 146/37

Cauza C-116/15: Acțiune introdusă la 6 martie 2015 – Parlamentul European/Consiliul Uniunii europene

30

2015/C 146/38

Cauza C-507/13: Ordonanța președintelui Curții din 9 decembrie 2014 – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, intervenientă: Comisia Europeană

31

2015/C 146/39

Cauza C-56/14: Ordonanța președintelui Curții din 27 ianuarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank van eerste aanleg te Turnhout – Belgia) – Openbaar Ministerie/Marc Emiel Melanie De Beuckeleer, Michiel Martinus Zeeuws, Staalbeton NV/SA

31

2015/C 146/40

Cauza C-116/14: Ordonanța președintelui Curții din 10 decembrie 2014 – Comisia Europeană/Republica Portugheză

32

2015/C 146/41

Cauza C-225/14: Ordonanța președintelui Curții din 23 ianuarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal d'instance de Dieppe – Franța) – Facet SA/Jean Henri

32

2015/C 146/42

Cauza C-236/14: Ordonanța președintelui Curții din 20 ianuarie 2015 – Comisia Europeană/Irlanda, intervenient: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

32

2015/C 146/43

Cauza C-412/14: Ordonanța președintelui Curții din 14 ianuarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Rüsselsheim – Germania) – Dagmar Wedel, Rudi Wedel/Condor Flugdienst GmbH

32

 

Tribunalul

2015/C 146/44

Cauza T-89/09: Hotărârea Tribunalului din 17 mai 2015 – Pollmeier Massivholz/Comisia (Ajutoare de stat — Măsuri de stat privind construirea unei fabrici de cherestea în landul Hesse — Acțiune în anulare — Scrisoare adresată autorilor plângerilor — Act care nu este supus căilor de atac — Inadmisibilitate — Decizie prin care se constată inexistența unui ajutor de stat — Neinițierea procedurii oficiale de investigare — Dificultăți serioase — Calcularea elementului de ajutor al garanțiilor publice — Comunicarea Comisiei privind ajutoarele de stat sub formă de garanții — Întreprindere aflată în dificultate — Vânzarea unui teren proprietate publică — Dreptul la apărare — Obligația de motivare)

33

2015/C 146/45

Cauzele T-195/11, T-458/11, T-448/12 și T-41/13: Hotărârea Tribunalului din 18 martie 2015 – Cahier și alții/Consiliul și Comisia (Răspundere extracontractuală — Interdicție pentru producătorii de vinuri provenite din soiuri de viță destinate unei duble utilizări de a efectua ei înșiși distilarea în rachiu de vin a cantităților de vinuri produse, provenite din soiuri de viță destinate unei duble utilizări, care depășesc cantitatea normal vinificată — Aplicarea acestei legislații de autoritățile naționale)

34

2015/C 146/46

Cauza T-611/11: Ordonanța Tribunalului din 17 martie 2015 – Spa Monopole/OAPI – South Pacific Management (Manea Spa) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Manea Spa — Mărcile Benelux verbale și figurativă anterioare SPA și marca Benelux verbală anterioară LES THERMES DE SPA — Motive relative de refuz — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

34

2015/C 146/47

Cauza T-30/12: Hotărârea Tribunalului din 18 martie 2015 – IDT Biologika/Comisia (Contracte de achiziții publice de bunuri — Procedură de cerere de ofertă — Furnizare de vaccinuri antirabice în Serbia — Respingere a unei oferte depuse de un ofertant — Atribuire a contractului unui alt ofertant — Criterii de selecție — Eroare vădită de apreciere)

35

2015/C 146/48

Cauza T-466/12: Hotărârea Tribunalului din 17 martie 2015 – RFA International/Comisia [Dumping — Import de ferosiliciu originar din Rusia — Respingerea cererilor de rambursare a taxelor antidumping achitate — Stabilirea prețului de export — Entitate economică unică — Stabilirea marjei de dumping — Aplicarea unei metode diferite de cea utilizată în cursul anchetei inițiale — Schimbarea circumstanțelor — Articolul 2 alineatul (9) și articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009]

36

2015/C 146/49

Cauza T-250/13: Hotărârea Tribunalului din 18 martie 2015 – Naazneen Investments/OAPI – Energy Brands (SMART WATER) [Marcă comunitară — Procedură de decădere — Marca comunitară verbală SMART WATER — Utilizare serioasă — Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Obligația de motivare — Articolul 75 Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

36

2015/C 146/50

Cauza T-384/13: Hotărârea Tribunalului din 18 martie 2015 – Intermark/OAPI – Coca-Cola (RIENERGY Cola) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative RIENERGY Cola — Mărcile comunitare figurative anterioare Coca-Cola și verbale anterioare COCA-COLA — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

37

2015/C 146/51

Cauza T-412/13: Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2015 – Chin Haur Indonesia/Consiliul [Dumping — Importuri de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia — Extinderea taxei antidumping definitive la importurile de biciclete originare din China — Eludare — Lipsa cooperării — Articolele 13 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 — Obligația de motivare — Eroare de apreciere]

38

2015/C 146/52

Cauza T-413/13: Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2015 – City Cycle Industries/Consiliul [Dumping — Importuri de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia — Extindere la aceste importuri a taxei antidumping definitive impuse asupra importurilor de biciclete originare din China — Circumvenție — Lipsa cooperării — Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 — Obligația de motivare — Eroare de apreciere — Egalitate de tratament — Acces la dosar]

38

2015/C 146/53

Cauza T-66/15: Acțiune introdusă la 12 februarie 2015 – Alsharghawi/Consiliul

39

2015/C 146/54

Cauza T-76/15: Acțiune introdusă la 18 februarie 2015 – KENUP Foundation și alții/EIT

40

2015/C 146/55

Cauza T-118/15: Acțiune introdusă la 6 martie 2015 – Slovenia/Comisia

41

2015/C 146/56

Cauza T-458/12: Ordonanța Tribunalului din 5 martie 2015 – Générations futures/Comisia

42

 

Tribunalul Funcției Publice

2015/C 146/57

Cauza F-73/13: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 17 martie 2015 – AX/BCE (Funcție publică — Personal al BCE — Procedură disciplinară — Sancțiune disciplinară — Concediere — Dreptul la apărare — Acces la dosarul disciplinar — Acces la informațiile și documentele privind alte servicii — Termen rezonabil — Legalitatea compunerii comitetului disciplinar — Rolul consultativ al comitetului disciplinar — Agravarea sancțiunii în raport cu cea recomandată — Obligația de motivare — Gestionarea unui serviciu — Eroare manifestă de apreciere — Proporționalitatea unei sancțiuni — Circumstanțe atenuante — Circumstanțe agravante — Excepția de nelegalitate)

43

2015/C 146/58

Cauza F-97/13: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 5 martie 2015 – Gyarmathy/FRA (Funcție publică — Personalul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene — Agenți temporari — Recrutare — Anunț pentru ocuparea unui post vacant — Respingerea unei candidaturi)

43

2015/C 146/59

Cauza F-24/14: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 18 martie 2015 – Rajala/OAPI (Funcție publică — Funcționari — Notare — Raport de evaluare — Apreciere globală a rezultatelor — Coerență)

44

2015/C 146/60

Cauza F-27/14: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 18 martie 2015 – DK/SEAE (Funcție publică — Personalul SEAE — Funcționar — Procedură disciplinară — Revocare fără reducerea drepturilor de pensie — Articolul 25 din anexa IX la statut — Urmărire penală în curs — Identitatea faptelor supuse AIPN și instanței penale)

45

2015/C 146/61

Cauza F-51/14: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 18 martie 2015 – Ribeiro Sinde Monteiro/SEAE (Funcție publică — Personalul SEAE — Funcționar — Promovare — Articolul 43 și articolul 45 alineatul (1) din statut — Analiză comparativă a meritelor ansamblului funcționarilor promovabili — Funcționari propuși de serviciile SEAE și funcționari care nu au fost propuși — Luare în considerare a rapoartelor de notare — Aprecieri exclusiv literale)

45

2015/C 146/62

Cauza F-61/14: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Judecător unic) din 24 martie 2015 – Maggiulli/Comisia (Funcție publică — Promovare — Exercițiul de promovare 2013 — Decizie de nepromovare — Analiză comparativă a meritelor)

46

2015/C 146/63

Cauza F-58/13: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 martie 2015 – Marcuccio/Comisia (Excludere din procedură a reprezentantului unei părți — Nedesemnarea unui nou reprezentant — Reclamant care a încetat să răspundă la solicitările Tribunalului — Nepronunțare asupra fondului)

47

2015/C 146/64

Cauza F-62/13: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 martie 2015 – Marcuccio/Comisia (Excludere din procedură a unui reprezentant al unei părți — Nedesemnare a unui nou reprezentant — Reclamant care nu a mai răspuns la solicitările Tribunalului — Nepronunțare asupra fondului)

47

2015/C 146/65

Cauza F-65/13: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 martie 2015 – Marcuccio/Comisia (Excludere din procedură a reprezentantului unei părți — Lipsa desemnării unui nou reprezentant — Reclamant care a încetat să răspundă la solicitările Tribunalului — Nepronunțare asupra fondului)

48

2015/C 146/66

Cauza F-89/13: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 martie 2015 – Marcuccio/Comisia (Excludere din procedură a reprezentantului unei părți — Nedesemnare a unui nou reprezentant — Reclamant care a încetat să răspundă la solicitările Tribunalului — Nepronunțare asupra fondului)

48

2015/C 146/67

Cauza F-90/13: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 martie 2015 – Marcuccio/Comisia (Excludere din procedură a reprezentantului unei părți — Lipsa desemnării unui nou reprezentant — Reclamant care nu mai răspunde solicitărilor Tribunalului — Nepronunțare asupra fondului)

49

2015/C 146/68

Cauza F-28/15: Acțiune introdusă la 17 februarie 2015 – ZZ/Comisia

49

2015/C 146/69

Cauza F-29/15: Acțiune introdusă la 17 februarie 2015 – ZZ/Entreprise Commune ECSEL

50

2015/C 146/70

Cauza F-30/15: Acțiune introdusă la 20 februarie 2015 – ZZ/SEAE

50

2015/C 146/71

Cauza F-31/15: Acțiune introdusă la 23 februarie 2015 – ZZ/Consiliul

51

2015/C 146/72

Cauza F-32/15: Acțiune introdusă la 23 februarie 2015 – ZZ şi alţii/Consiliul

51

2015/C 146/73

Cauza F-35/15: Acțiune introdusă la 24 februarie 2015 – ZZ/Comisia

52

2015/C 146/74

Cauza F-36/15: Acțiune introdusă la 27 februarie 2015 – ZZ/Curtea de Justiţie

52

2015/C 146/75

Cauza F-97/14: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 24 martie 2015 – BU/EMA

53

RO

 

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/1

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2015/C 146/01)

Ultima publicație

JO C 138, 27.4.2015

Publicații anterioare

JO C 127, 20.4.2015

JO C 118, 13.4.2015

JO C 107, 30.3.2015

JO C 96, 23.3.2015

JO C 89, 16.3.2015

JO C 81, 9.3.2015

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/2

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 martie 2015 (cereri de decizie preliminară formulate de Bundesarbeitsgericht – Germania) – Europäische Schule München/Silvana Oberto (C-464/13), Barbara O’Leary (C-465/13)

(Cauzele conexate C-464/13 și C-465/13) (1)

((Trimitere preliminară - Statutul școlilor europene - Competența Camerei de recurs a școlilor europene de a se pronunța cu privire la un contract de muncă pe durată determinată încheiat între o școală europeană și un profesor care nu este numit sau detașat de un stat membru))

(2015/C 146/02)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Europäische Schule München

Pârâte: Silvana Oberto (C-464/13), Barbara O’Leary (C-465/13)

Dispozitivul

1)

Articolul 27 alineatul (2) primul paragraf prima teză din Convenția privind definirea statutului școlilor europene, încheiată la Luxemburg la 21 iunie 1994 între statele membre și Comunitățile Europene, trebuie interpretat în sensul că profesorii cu normă redusă recrutați de o școală europeană care nu sunt detașați de statele membre fac parte dintre persoanele vizate la această dispoziție, spre deosebire de membrii personalului administrativ și auxiliar, care sunt excluși.

2)

Articolul 27 alineatul (2) primul paragraf prima teză din Convenția privind definirea statutului școlilor europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un acord privind limitarea duratei raportului de muncă, care figurează în contractul de muncă încheiat între școală și profesorul cu normă redusă, să fie considerat un act care îl vatămă pe acesta.

3)

Articolul 27 alineatul (2) primul paragraf prima teză din Convenția privind definirea statutului școlilor europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un act adoptat de directorul unei școli europene în exercitarea atribuțiilor sale să intre, în principiu, în domeniul de aplicare al acestei dispoziții. Punctele 1.3, 3.2 și 3.4 din Statutul profesorilor cu normă redusă din școlile europene recrutați între 1 septembrie 1994 și 31 august 2011 trebuie interpretate în sensul că un litigiu privind legalitatea unui acord de limitare a duratei raportului de muncă, care figurează în contractul de muncă încheiat între un profesor cu normă redusă și acest director, este de competența exclusivă a Camerei de recurs a școlilor europene.

(1)  JO C 336, 16.11.2013.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/3

Hotărârea Curții (Camera cincea) din 12 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas – Lituania) – eVigilo Ltd/Priešgaisrinės apsaugos ir gelbėjimo departamentas prie Vidaus reikalų ministerijos

(Cauza C-538/13) (1)

((Trimitere preliminară - Achiziții publice - Directivele 89/665/CEE și 2004/18/CE - Principiile egalității de tratament și transparenței - Legătură a ofertantului selectat cu experții autorității contractante - Obligația de a ține seama de această legătură - Sarcina probei privind parțialitatea unui expert - Lipsa efectului unei asemenea parțialități asupra rezultatului final al evaluării - Termene de introducere a căii de atac - Contestarea criteriilor abstracte de atribuire - Clarificarea acestor criterii după comunicarea motivelor exhaustive de atribuire a contractului - Gradul de conformitate a ofertelor cu specificațiile tehnice, drept criteriu de evaluare))

(2015/C 146/03)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: eVigilo Ltd

Pârât: Priešgaisrinės apsaugos ir gelbėjimo departamentas prie Vidaus reikalų ministerijos

susținut de: „NT Service” UAB, „HNIT-Baltic” UAB

Dispozitivul

1)

Articolul 1 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007, precum și articolul 2, articolul 44 alineatul (1) și articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în principiu, posibilității ca nelegalitatea evaluării ofertelor depuse de ofertanți să fie constatată pentru simplul fapt că adjudecatarul contractului a avut legături semnificative cu experții numiți de autoritatea contractantă care au evaluat ofertele. Autoritatea contractantă este, în orice caz, obligată să verifice existența unor eventuale conflicte de interese și să adopte măsurile adecvate pentru a preveni conflictele de interese, pentru a le identifica și pentru a le remedia. În cadrul examinării unei căi de atac având ca obiect anularea deciziei de atribuire din cauza parțialității experților, ofertantului respins nu i se poate solicita să dovedească în mod concret parțialitatea comportamentului experților. Revine, în principiu, dreptului național obligația să stabilească dacă și în ce măsură autoritățile administrative și jurisdicționale competente trebuie să țină seama de împrejurarea că o eventuală parțialitate a experților a avut sau nu a avut efect asupra deciziei de atribuire a contractului.

Articolul 1 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, precum și articolul 2, articolul 44 alineatul (1) și articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/18 trebuie interpretate în sensul că impun ca un drept la o cale de atac referitoare la legalitatea cererii de ofertă să fie accesibil, după expirarea termenului prevăzut de dreptul național, unui ofertant informat în mod rezonabil și care dă dovadă de o diligență normală care nu a putut să înțeleagă condițiile cererii de ofertă decât în momentul în care autoritatea contractantă, după evaluarea ofertelor, a furnizat informații exhaustive cu privire motivele care au stat la baza deciziei adoptate. Un asemenea drept la o cale de atac poate fi exercitat până la expirarea termenului de introducere a căii de atac împotriva deciziei de atribuire a contractului.

2)

Articolul 2 și articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/18 trebuie interpretate în sensul că permit, în principiu, unei autorități contractante să rețină drept criteriu de evaluare a ofertelor depuse de ofertanții în cadrul unei proceduri de achiziții publice gradul de conformitate a acestora cu cerințele care figurează în documentația cererii de ofertă.

(1)  JO C 9, 11.1.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/4

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 12 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (Chancery Division) – Regatul Unit) – Actavis Group PTC EHF, Actavis UK Ltd/Boehringer Ingelheim Pharma GmbH & Co. KG

(Cauza C-577/13) (1)

([Trimitere preliminară - Medicamente de uz uman - Regulamentul (CE) nr. 469/2009 - Articolul 3 - Certificat suplimentar de protecție - Condiții de obținere a acestui certificat - Medicamente care conțin, în parte sau în totalitate, același principiu activ - Introduceri pe piață succesive - Compoziție de principii active - Comercializare anterioară a unui principiu activ sub forma unui medicament cu principiu activ unic - Condiții de obținere a mai multor certificate pornind de la același brevet - Modificarea principiilor active dintr-un brevet de bază])

(2015/C 146/04)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division)

Părțile din procedura principală

Reclamante: Actavis Group PTC EHF, Actavis UK Ltd

Pârâtă: Boehringer Ingelheim Pharma GmbH & Co. KG

Dispozitivul

Articolul 3 literele (a) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente trebuie interpretat în sensul că, atunci când un brevet de bază include o revendicare a unui produs care conține un principiu activ ce constituie doar el obiectul invenției, pentru care titularul acestui brevet a obținut deja un certificat suplimentar de protecție, precum și o revendicare ulterioară a unui produs care conține o compoziție a acestui principiu activ cu o altă substanță, această dispoziție se opune posibilității ca titularul respectiv să obțină un al doilea certificat suplimentar de protecție pentru compoziția menționată.

(1)  JO C 31, 1.2.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/4

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 12 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – „go fair” Zeitarbeit OHG/Finanzamt Hamburg-Altona

(Cauza C-594/13) (1)

([Trimitere preliminară - TVA - Directiva 2006/112/CE - Articolul 132 alineatul (1) litera (g) - Scutire aplicabilă prestării de servicii strâns legate de ajutorul social și de securitatea socială - Noțiunea „organisme recunoscute ca având un caracter social” - Agent de muncă temporară - Punere la dispoziție a unui personal de îngrijire calificat - Excludere de la scutire])

(2015/C 146/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„go fair” Zeitarbeit OHG

Pârât: Finanzamt Hamburg-Altona

Dispozitivul

Articolul 132 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că nici personalul de îngrijire calificat care prestează servicii în mod direct unor persoane care necesită asistență, nici un agent de muncă temporară care pune un astfel de personal la dispoziția unităților recunoscute ca având un caracter social nu se încadrează în noțiunea „organisme recunoscute ca având un caracter social” care figurează la această dispoziție.

(1)  JO C 71, 8.3.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/5

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Franța) – Jean-Bernard Lafonta/Autorité des marchés financiers

(Cauza C-628/13) (1)

((Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Directiva 2003/6/CE - Articolul 1 punctul 1 - Directiva 2003/124/CE - Articolul 1 alineatul (1) - Informație confidențială - Noțiunea „informație cu caracter precis” - Influență potențială într-un anumit sens asupra cursurilor instrumentelor financiare))

(2015/C 146/06)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Reclamant: Jean-Bernard Lafonta

Pârâtă: Autorité des marchés financiers

Dispozitivul

Articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) și articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6 privind definiția și publicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței trebuie interpretate în sensul că nu impun, pentru ca informațiile să poată fi considerate informații cu caracter precis în sensul acestor dispoziții, să se poată deduce, cu un grad de probabilitate suficient, că influența potențială a acestora asupra cursului instrumentelor financiare în cauză se va exercita într-un anumit sens, odată ce acestea vor fi făcute publice.

(1)  JO C 39, 8.2.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/6

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 10 februarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Riigikohus – Estonia) – Liivimaa Lihaveis MTÜ/Eesti-Läti programmi 2007-2013 Seirekomitee

(Cauza C-175/13) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 267 TFUE - Cale de atac împotriva unei decizii prin care se dispune o trimitere preliminară - Lipsa unui litigiu pendinte în fața instanței care se pronunță asupra acestei căi de atac - Inadmisibilitate vădită))

(2015/C 146/07)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Riigikohus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Liivimaa Lihaveis MTÜ

Pârât: Eesti-Läti programmi 2007-2013 Seirekomitee

cu participarea: Eesti Vabariigi Siseministeerium

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Riigikohus (Estonia), prin decizia din 21 martie 2013, este vădit inadmisibilă.

(1)  JO C 156, 1.6.2013.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/6

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 ianuarie 2015 – GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Villiger Söhne GmbH

(Cauza C-494/13 P) (1)

((Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Marcă figurativă în culori, care conține elementele verbale „LIBERTE american blend” pe fond albastru - Opoziția titularului mărcii figurative comunitare care conține elementele verbale „La LIBERTAD” - Refuz de înregistrare))

(2015/C 146/08)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH (reprezentanți: I. Memmler și S. Schulz, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent), Villiger Söhne GmbH (reprezentant: B. Pikolin, avocat)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 325, 9.11.2013.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/7

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 ianuarie 2015 – GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Villiger Söhne GmbH

(Cauza C-495/13 P) (1)

([Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Marcă figurativă în culori care cuprinde elementele verbale „LIBERTE american blend” pe fond roșu - Opoziția titularului mărcii figurative comunitare care cuprinde elementele verbale „La LIBERTAD” - Refuzul înregistrării])

(2015/C 146/09)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH (reprezentanți: I. Memmler și S. Schulz, avocați)

Celelalte părţi din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent), Villiger Söhne GmbH (reprezentant: B. Pikolin, avocat)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 325, 9.11.2013.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/7

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 ianuarie 2015 – GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Villiger Söhne GmbH

(Cauza C-496/13 P) (1)

([Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Marcă figurativă în culori, care conține elementele verbale „LIBERTE brunes” pe fond bleu - Opoziția titularului mărcilor verbală și figurativă comunitare „La LIBERTAD” - Refuz])

(2015/C 146/10)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH (reprezentanți: I. Memmler și S. Schulz, Rechtsanwältinnen)

Celelalte părţi din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent) și Villiger Söhne GmbH (reprezentant: H. MacKenzie, Rechtsanwältin)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 313, 26.10.2013.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/8

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 15 ianuarie 2015 – Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA, Telefónica SA/Comisia Europeană

(Cauzele conexate C-587/13 P și C-588/13 P) (1)

((Recurs - Schemă de ajutoare prevăzută de legislația fiscală spaniolă - Dispoziție privind impozitul pe profit care permite amortizarea de către întreprinderile cu sediul pe teritoriul spaniol a fondului comercial care rezultă din achiziționarea unor titluri de participare la întreprinderi care nu au sediul pe acest teritoriu - Decizie prin care schema de ajutoare de stat este declarată incompatibilă cu piața internă))

(2015/C 146/11)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA, Telefónica SA (reprezentanți: J. Ruiz Calzado și J. Domínguez Pérez, abogados, M. Núñez Müller, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Urraca Caviedes și P. Němečková, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursurile.

2)

Obligă Banco Bilbao Vizcaya Argentaria SA și Telefónica SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 15, 18.1.2014.

JO C 24, 25.1.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/8

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 11 februarie 2015 – Orange/Comisia Europeană, Republica Franceză, Département des Hauts-de-Seine, Sequalum SAS

(Cauza C-621/13 P) (1)

((Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Ajutoare de stat - Compensarea costurilor de serviciu public pentru instituirea și exploatarea unei rețele de comunicații electronice de mare viteză))

(2015/C 146/12)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Orange (reprezentanți: D. Gillet și H. Viaene, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și C. Urraca Caviedes, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: J. Bousin și M. D. Colas, agenți), Département des Hauts-de-Seine (reprezentant: G. O’Mahony, avocat), Sequalum SAS (reprezentant: L. Feldman, avocat)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Orange SA la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană, de Republica Franceză, de Département des Hauts-de-Seine și de Sequalum SAS.

(1)  JO C 39, 8.2.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/9

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 11 februarie 2015 – Iliad SA, Free infrastructure SAS, Free SAS/Comisia Europeană, Republica Franceză, Republica Polonă, Département des Hauts-de-Seine

(Cauza C-624/13 P) (1)

((Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Ajutoare de stat - Compensarea costurilor aferente unui serviciu public pentru instituirea și exploatarea unei rețele de comunicații electronice în bandă largă de foarte mare viteză))

(2015/C 146/13)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Iliad, Free infrastructure, Free SAS (reprezentant: T. Cabot, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și C. Urraca Caviedes, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: D. Colas și J. Bousin, agenți), Republica Polonă, Département des Hauts-de-Seine (reprezentant: G. O'Mahony, avocat)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Iliad SA, Free Infrastructure SAS și Free SAS la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană, de Republica Franceză și de departamentul Hauts-de-Seine.

(1)  JO C 39, 8.2.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/9

Ordonanța Curții (Camera a şasea) din 28 ianuarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado Mercantil de Barcelona – Spania) – în procedura inițiată de Gimnasio Deportivo San Andrés SL, în lichidare

(Cauza C-688/13) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Transfer de întreprinderi - Menținerea drepturilor lucrătorilor - Interpretarea Directivei 2001/23/CE - Cedent care face obiectul unei proceduri de insolvență - Garanție pentru cesionar că nu își va asuma anumite datorii ale întreprinderii cedate))

(2015/C 146/14)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Mercantil de Barcelona

Părțile din procedura principală

Gimnasio Deportivo San Andrés SL, în lichidare

cu participarea: Tesorería General de la Seguridad Social (TGSS), Fondo de Garantía Salarial

Dispozitivul

Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități trebuie interpretată în sensul că:

—

în ipoteza în care, în cadrul unui transfer de întreprindere, cedentul face obiectul unei proceduri de insolvență care se desfășoară sub supravegherea unei autorități publice competente și în ipoteza în care statul membru vizat a ales să facă uz de articolul 5 alineatul (2) din directiva menționată, aceasta nu se opune posibilității ca statul membru respectiv să prevadă sau să permită ca sarcinile care rezultă pentru cedent, la data transferului sau a deschiderii procedurii de insolvență, din contracte de muncă sau din raporturi de muncă, inclusiv cele aferente sistemului legal de securitate socială, să nu fie transferate cesionarului, cu condiția ca această procedură să asigure o protecție a lucrătorilor cel puțin echivalentă cu cea instituită prin Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, statul membru respectiv nefiind însă împiedicat să prevadă obligativitatea ca asemenea sarcini să fie suportate de cesionar chiar și în caz de insolvență a cedentului;

—

sub rezerva dispozițiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (4) litera (b), directiva menționată nu stabilește obligații în ceea ce privește sarcinile cedentului rezultate din contracte de muncă sau din raporturi de muncă ce au încetat înainte de data transferului, însă aceasta nu se opune posibilității ca reglementarea statelor membre să permită transferul unor asemenea sarcini cesionarului.

(1)  JO C 78, 15.3.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/10

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 3 februarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale ordinario di Aosta – Italia) – Equitalia Nord SpA/CLR di Camelliti Serafino & C. Snc

(Cauza C-68/14) (1)

((Trimitere preliminară - Articolele 106 TFUE și 107 TFUE - Concurență - Noțiunea „ajutor de stat” - Legislație națională - Utilizarea unor imobile în scopuri instituționale - Reducerea chiriei - Context factual și normativ al litigiului principal - Lipsa unor precizări suficiente - Necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare - Lipsa unor precizări - Inadmisibilitate vădită))

(2015/C 146/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Aosta

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Equitalia Nord SpA

Pârâtă: CLR di Camelliti Serafino & C. Snc

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Tribunale ordinario di Aosta (Italia) prin decizia din 12 decembrie 2013 este vădit inadmisibilă.

(1)  JO C 102, 7.4.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/11

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 5 februarie 2015 – Republica Elenă/Comisia Europeană

(Cauza C-296/14) (1)

((Recurs - Ajutoare de stat - Împrumuturi fără dobândă, însoțite de o garanție de stat, acordate de autoritățile elene unor operatori din sectorul cerealelor - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă - Acțiune vădit inadmisibilă și vădit nefondată))

(2015/C 146/16)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: I. Chalkias și A. Vasilopoulou, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar, D. Triantafyllou și P. Němečková, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 253, 4.8.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/11

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 10 februarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Satu Mare – România) – Sergiu Lucian Băbășan/Inspectoratul Județean de Poliție Satu Mare

(Cauza C-305/14) (1)

((Trimitere preliminară - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Legislație națională potrivit căreia este necesară o autorizație prealabilă pentru organizarea unei adunări publice - Lipsa punerii în aplicare a dreptului Uniunii - Necompetență vădită a Curții))

(2015/C 146/17)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Satu Mare

Părțile din procedura principală

Reclamant: Sergiu Lucian Băbășan

Pârât: Inspectoratul Județean de Poliție Satu Mare

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Tribunalul Satu Mare (România) prin decizia din 7 martie 2014.

(1)  JO C 329, 22.9.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/12

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 12 februarie 2015 – Walcher Meßtechnik GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-374/14 P) (1)

((Recurs - Regulamentul de procedură al Curții - Articolul 181 - Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale HIPERDRIVE - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) - Principiul general al egalității de tratament))

(2015/C 146/18)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Walcher Meßtechnik GmbH (reprezentant: S. Walter, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Walcher Meßtechnik GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 351, 6.10.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de première instance de Namur (Belgia) la 20 ianuarie 2015 – Procedură penală împotriva lui Sébastien Andre

(Cauza C-23/15)

(2015/C 146/19)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Namur

Părțile din procedura principală

Sébastien Andre

Prin Ordonanța din 19 martie 2015, Curtea (Camera a patra) a declarat cererea de decizie preliminară vădit inadmisibilă.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/13

Recurs introdus la 4 februarie 2015 2014 de BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 4 decembrie 2014 în cauza T-595/13, BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-43/15 P)

(2015/C 146/20)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH (reprezentant: S. Biagosch, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

—

anularea Hotărârii Curţii (Camera a şaptea) din 4 decembrie 2014 pronunţate în cauza T-595/13,

—

anularea Deciziilor Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 5 septembrie 2013 şi din 3 decembrie 2013 (R 1176/2012-1).

În subsidiar:

—

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal,

—

obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs priveşte Hotărârea Tribunalului prin care acţiunea recurentei formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne din 5 septembrie 2013 pronunţată în calea de atac din cauza R1176/2012-1 a fost respinsă.

Recurenta invocă în susţinerea recursului două motive:

1. În primul rând, se invocă încălcarea articolului 60 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1), întrucât Tribunalul a ignorat faptul că camera de recurs nu ar fi putut modifica decizia diviziei de opoziţie în defavoarea recurentei în măsura în care nu exista nicio cale de atac admisibilă din partea celeilalte părţi la procedură, iar articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul de procedură a camerelor de recurs nu prevede o „cale de atac incidentă”.

În al doilea rând, se invocă încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, întrucât într-un caz în care marca anterioară conţine o modificare uşor de recunoscut a unei indicaţii descriptive şi marca ulterioară conţine ea însăşi indicaţia descriptivă, chiar existenţa unor similitudini importante între semne şi identitatea produselor nu permit să se constate existenţa unui risc de confuzie dacă similitudinile semnelor se limitează la indicaţiile descriptive şi nu privesc decât produse care sunt descrise de indicaţie.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Central Administrativo Sul (Portugalia) la 5 februarie 2015 – Ambiente e Sistemas de Informação Geográfica Lda (Ambisig)/AICP – Associação de Industriais do Concelho de Pombal

(Cauza C-46/15)

(2015/C 146/21)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Central Administrativo Sul

Părțile din procedura principală

Apelantă: Ambiente e Sistemas de Informação Geográfica Lda (Ambisig)

Intimată: AICP – Associação de Industriais do Concelho de Pombal

Cealaltă parte: Indice – ICT & Management, Lda

Întrebările preliminare

1)

În măsura în care legislația portugheză nu reglementează materia prevăzută la articolul 48 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță din Directiva 2004/18/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004, dispoziția respectivă este direct aplicabilă în ordinea juridică portugheză, astfel încât conferă particularilor un drept pe care îl pot invoca împotriva autorităților contractante?

2)

Articolul 48 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță din Directiva 2004/18/CE trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării unor dispoziții stabilite de autoritatea contractantă care nu permit operatorului economic să facă dovada prestărilor de servicii prin intermediul unei declarații semnate de acesta, cu excepția cazului în care demonstrează că îi este imposibil sau foarte dificil să obțină o declarație de la cumpărătorul privat?

3)

Dispozițiile articolului 48 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță din Directiva 2004/18/CE trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unor dispoziții stabilite de autoritatea contractantă care, sub sancțiunea excluderii, impun ca declarația cumpărătorului privat să conțină certificarea semnăturii de către un notar, un avocat sau o altă autoritate competentă?

(1)  Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/14

Recurs introdus la 11 februarie 2015 de DTL Corporación, S.L. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 9 decembrie 2014 în cauza T-176/13, DTL Corporación/OAPI

(Cauza C-62/15 P)

(2015/C 146/22)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: DTL Corporación, S.L. (reprezentant: A. Zuazo Araluze, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

—

Anularea în parte, în ceea ce privește toate bunurile și serviciile din clasele 9 și 37, a Deciziei Camerei a patra de recurs din 24 ianuarie 2013, în cauza R 661/2012-4 de respingere a căii de atac împotriva refuzului înregistrării a mărcii comunitare „Generia”, cererea nr. 8830821;

—

obligarea OAPI și a celorlalte părți care intervin în susținerea concluziilor acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Încălcarea de către Tribunal a dreptului Uniunii: în Decizia din 24 ianuarie 2013, în cauza R 661/2012-4, Camera a patra de recurs a înlocuit cu propriile motive pe cele expuse în decizia diviziei de opoziție de respingere a cererii de înregistrare a mărcii comunitare „Generia” nr. 8830821 pentru clasele 9 și 37. Astfel, divizia de opoziție își întemeiase această respingere pe similitudinea dintre produsele și serviciile din clasele 9 și 37 și produsul persoanei care a formulat opoziția din clasa 7. Camera de recurs a confirmat, la rândul său, respingerea acestei cereri, însă în temeiul similitudinii dintre aceste produse și servicii din clasele 9 și 37 și serviciile persoanei care a formulat opoziția din clasa 40. Procedând astfel, camera de recurs a încălcat articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară (1), întrucât serviciile persoanei care a formulat opoziția din clasa 40 nu au fost în niciun moment opuse față de produsele și servicii din clasele 9 și 37 din cererea de înregistrare a mărcii comunitare (deși au fost opuse față de serviciile din alte clase). În plus, camera de recurs a încălcat articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară prin faptul că nu a invitat recurenta din prezenta procedură să prezinte observații cu privire la această înlocuire de motive. În hotărârea atacată s-a considerat că procedura urmată respecta cerințele legale, fapt care constituie o încălcare a dreptului Uniunii [articolul 64 alineatul (1) și articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară].

(1)  JO L 78, p. 1.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo per la Sardegna (Italia) la 12 februarie 2015 – Mario Melis și alții/Comune di Loiri Porto San Paolo, Provincia di Olbia Tempio

(Cauza C-67/15)

(2015/C 146/23)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo per la Sardegna

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Mario Melis, Tavolara Beach Sas, Dionigi Piredda, Claudio Del Giudice

Pârâte: Comune di Loiri Porto San Paolo, Provincia di Olbia Tempio

Întrebările preliminare

1)

Principiile libertății de stabilire, nediscriminării și protecției concurenței, prevăzute la articolele 49 TFUE, 56 TFUE și 106 TFUE, se opun unei reglementări naționale care, ca urmare a unor intervenții legislative succesive, prevede prelungirea repetată a termenului de încetare a unor concesiuni de bunuri din domeniul maritim, de interes economic?

2)

Articolul 12 din Directiva 2006/123/CE (1) se opune unei dispoziţii naţionale, precum articolul 1 alineatul 18 din Decretul-lege nr. 194 din 30 decembrie 2009, aprobat prin Legea nr. 25 din 26 februarie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, care permite prelungirea automată a concesiunilor de domenii maritime existente pentru activităţi turistico-recreative până la 31 decembrie 2015 sau până la 31 decembrie 2020, potrivit articolului 34-duodecies din Decretul-lege nr. 179 din 18 octombrie 2012, introdus prin articolul 1 alineatul 1 din Legea nr. 221 din 17 decembrie 2012, de aprobare a decretului-lege menţionat?

(1)  Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50).

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Grondwettelijk Hof (Belgia) la 13 februarie 2015 – X, cealaltă parte: Ministerraad

(Cauza C-68/15)

(2015/C 146/24)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Grondwettelijk Hof

Părțile din procedura principală

Reclamant: X

Pârât: Ministerraad

Întrebările preliminare

1)

Articolul 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia:

a)

societățile stabilite în alt stat membru și care au un sediu permanent în Belgia sunt supuse unui impozit atunci când decid să distribuie profituri neincluse în rezultatul final impozabil al societății, indiferent dacă societatea-mamă a încasat profitul de la sediul permanent din Belgia, în timp ce societățile stabilite în alt stat membru și cu o filială în Belgia nu sunt supuse unui asemenea impozit atunci când decid să distribuie profituri neincluse în rezultatul final impozabil al societății, indiferent dacă filiala a distribuit sau nu a distribuit dividende;

b)

atunci când decid distribuirea profiturilor neincluse în rezultatul final impozabil al societății, societățile stabilite în alt stat membru și care au un sediu permanent în Belgia sunt supuse unui impozit, în situația în care profitul înregistrat în Belgia este alocat integral rezervelor, în timp ce societățile belgiene nu sunt supuse unui asemenea impozit atunci când profitul înregistrat este alocat integral rezervelor?

2)

Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2011/96/UE (1) a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre trebuie interpretat în sensul că există o reținere a impozitului la sursă atunci când o normă de drept național prevede un impozit pentru distribuirea profitului unei filiale către societatea-mamă, întrucât în aceeași perioadă de impozitare se distribuie dividende, iar rezultatul impozabil se reduce parțial sau integral cu deducerea pentru capitalul de risc și/sau pierderi fiscale reportate, în timp ce în temeiul prevederilor dreptului național, profitul nu ar fi impozabil dacă ar rămâne la filială și nu ar fi distribuit societății-mamă?

3)

Articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2011/96/UE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care aplică un impozit pentru distribuirea de dividende, în situația în care respectiva reglementare are ca rezultat impozitarea unei societăți pentru o parte din dividendele sale care depășește plafonul prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din directivă menționat, atunci când distribuie un dividend primit în alt an decât anul în care l-a primit, în timp ce nu aceasta este situația atunci când această societate distribuie din nou un dividend în același an în care îl primește?

(1)  JO L 345, p. 8.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/17

Recurs introdus la 20 februarie 2015 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 17 decembrie 2014 în cauza T-400/10 P, Hamas/Consiliul

(Cauza C-79/15 P)

(2015/C 146/25)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanţi: B. Driessen și G. Étienne, agenţi)

Celelalte părți din procedură: Hamas, Comisia Europeană

Concluziile recurentului

—

anularea Hotărârii Tribunalului în cauza T-400/10;

—

soluționarea definitivă a aspectelor care fac obiectul prezentului recurs; și

—

obligarea reclamantei din cauza T-400/10 la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în primă instanță și în cadrul prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului său, recurentul invocă următoarele motive.

În primul rând, recurentul apreciază că Tribunalul a comis o eroare de drept atunci când a apreciat utilizarea de către Consiliu a unor informații care țin de domeniul public în scopul revizuirii periodice a măsurilor adoptate.

În al doilea rând, recurentul reproșează Tribunalului că a comis o eroare de drept prin aceea că nu a considerat că deciziile autorităților competente ale Statelor Unite ale Americii, pe de o parte, și ale Regatului Unit, pe de altă parte, constituiau u temei suficient pentru înscrierea Hamas pe listă.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 19 februarie 2015 – Sonos Europe BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-84/15)

(2015/C 146/26)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sonos Europe BV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

Pozițiile 8517, 8518, 8519 și 8527 din NC trebuie interpretate în sensul că un produs cum este cel care face obiectul hotărârii din speță (zoneplayer-ul), care recepționează informații digitale și, fără să le stocheze („streaming”), le redă ca sunete, amplificate prin intermediul a cinci difuzoare (integrate) și/sau le transmite către alte aparate din rețeaua locală, ar putea fi clasificat la una sau mai multe dintre aceste poziții, și dacă da, la care? Sau poziția 8543 din NC trebuie interpretată în sensul că un aparat cum este zoneplayer-ul trebuie clasificat la această poziție, ca aparat electric cu funcție proprie?

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/18

Recurs introdus la 19 februarie 2015 de Feralpi Holding SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 9 decembrie 2014 în cauza T-70/10, Feralpi/Comisia

(Cauza C-85/15 P)

(2015/C 146/27)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Feralpi Holding SpA (reprezentanți: G.M. Roberti și I. Perego, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Feralpi solicită Curții:

—

anularea în tot sau în parte a Hotărârii din 9 decembrie 2014 în măsura în care a fost respinsă acțiunea formulată de Feralpi în cauza T-70/10 și, în consecință:

(i)

anularea în tot sau în parte a deciziei și/sau;

(ii)

anularea sau, cel puțin, reducerea amenzii aplicate Feralpi prin decizie;

—

cu titlu subsidiar, anularea în tot sau în parte a Hotărârii din 9 decembrie 2014 în măsura în care a fost respinsă acțiunea formulată de Feralpi în cauza T-70/10 și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Uniunii Europene pentru ca acesta să se pronunțe pe fond în lumina indicațiilor care îi vor fi furnizate de Curte;

—

în orice caz, reducerea amenzii aplicate Feralpi prin decizie, din cauza duratei excesive a soluționării cauzei T-70/10 de către Tribunal;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și procedurii în cauza T-70/10.

Motivele și principalele argumente

Feralpi dezvoltă șase motive de recurs prin care încearcă să demonstreze că:

—

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a apreciat că, în cadrul adoptării deciziei, nu a fost încălcat principiul colegialității;

—

Tribunalul a încălcat articolul 10 din Regulamentul nr. 773/2004 (1) și articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului întrucât a considerat că decizia a putut fi adoptată fără adresarea unei comunicări privind obiecțiunile către recurentă și fără exercitarea dreptului la apărare;

—

Tribunalul a încălcat articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât a considerat că termenul dintre pronunțarea Hotărârii din 25 octombrie 2007 în cauza T-77/03 și adoptarea deciziei nu a avut o durată excesivă;

—

Tribunalul a aplicat în mod eronat articolul 65 din Tratatul CECO și, în speță, noțiunile de acord și practică concertată, relevante în sensul dispoziției sus-menționate, precum și principiile relevante în materia sarcinii probei, întrucât a reținut că pe piața italiană a fier-betonului a existat o înțelegere unică și continuă între anii 1989 și 1992 și 1993 și 1995 și că Feralpi a participat la această înțelegere. În această privință, Tribunalul nu a luat în considerare caracterul specific al cadrului juridic CECO aplicabil în sectorul fier-betonului. De asemenea, Tribunalul a denaturat sensul și conținutul elementelor de probă esențiale care au fost prezentate. Din această perspectivă, motivarea este insuficientă și ilogică;

—

Tribunalul a încălcat principiile egalității de tratament și proporționalității întrucât nu și-a exercitat competența de fond pentru a remedia eroarea săvârșită de Comisie în aprecierea ponderii specifice a Feralpi și a altor întreprinderi implicate în înțelegere în vederea stabilirii cuantumului de bază a amenzii;

—

Tribunalul a încălcat dispozițiile articolului 47 din cartă, în măsura în care cauza recurentei nu a fost soluționată într-un termen rezonabil.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (JO L 123, p. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242).

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/19

Recurs introdus la 20 februarie 2015 de Ferriera Valsabbia SpA, Valsabbia Investimenti SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 9 decembrie 2014 în cauza T-92/10, Ferriera Valsabbia și Valsabbia Investimenti/Comisia

(Cauza C-86/15 P)

(2015/C 146/28)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurente: Ferriera Valsabbia SpA, Valsabbia Investimenti SpA (reprezentanți: D.M. Fosselard, avocat, D. Slater, solicitor, A. Duron, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—

Anularea hotărârii atacate a Tribunalului pentru motivele indicate în expunerea cererii

—

pronunțându-se cu titlu definitiv, în conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții de Justiție, anularea deciziei în ceea ce le privește pe recurente;

—

cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Curtea ar ajunge la concluzia că nu există niciun motiv care să permită anularea în întregime a deciziei, reducerea amenzii aplicate recurentelor pentru motivele indicate mai sus;

—

în caz contrar, în cazul în care Curtea nu s-ar pronunța în mod definitiv în cauză, lăsarea cererii privind cheltuielile de judecată spre a fi soluționată odată cu fondul și trimiterea cauzei la Tribunalul Uniunii Europene spre rejudecare în conformitate cu hotărârea Curții;

—

în sfârșit, în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul de procedură, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în procedura de pe rolul Tribunalului, cât și în cea de pe rolul Curții.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă următoarele motive:

Prin intermediul primului motiv, recurentele susțin că Tribunalul a încălcat articolul 10 din Regulamentul nr. 773/2004 (1) . În special, Tribunalul a reținut că în mod legitim Comisia a readoptat decizia atacată în cadrul procedurii în primă instanță (denumită în continuare „decizia”), fără să fie necesară transmiterea anterioară a unei noi comunicări privind obiecțiunile.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele rețin că Tribunalul a încălcat articolul 14 din Regulamentul nr. 773/2014. Încălcarea constă în faptul că Tribunalul a stabilit că în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 1/2003 (2), Comisia putea readopta decizia, fără ca reprezentanții statelor membre să fi avut posibilitatea de a audia în mod direct întreprinderile.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a încălcat principiul colegialității. Tribunalul a statuat că în mod legitim Comisia a adoptat decizia potrivit unei proceduri în care colegiul nu a adoptat întregul text al deciziei în același moment, ci două părți ale deciziei au fost adoptate în două momente diferite, întemeindu-se pe împrejurarea că aceste două părți, luate împreună, puteau constitui o decizie completă.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurentele denunță o încălcare a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale, interpretat în lumina articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această încălcare constă într-o încălcare de către Tribunal a dreptului recurentelor la un proces desfășurat într-un termen rezonabil. În concret, între închiderea fazei scrise a procedurii și decizia de deschidere a fazei orale de către Tribunal au trecut aproximativ trei ani. O astfel de întârziere a încălcat dreptul prevăzut la articolul 47 din cartă la o cale de atac eficientă și la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. În speță, încălcarea articolului 47 rezultă ca fiind deosebit de gravă, ținând seama că recurentele au trebuit să aștepte mai mult de 14 ani până când o instanță (Tribunalul) a soluționat cauza pe fond, întrucât prima decizie a Comisiei a fost anulată pentru motive procedurale după o procedură care a durat aproximativ șapte ani.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurentele denunță o încălcare a articolului 65 din Tratatul CECO. În special, recurentele susțin că Tribunalul nu a ținut seama de contextul specific al Tratatului CECO și de obligațiile de publicitate și de nediscriminare impuse întreprinderilor în contextul tratatului, ceea ce a determinat o aplicare eronată a jurisprudenței Curții cu privire la noțiunea de înțelegere. Recurentele susțin că publicarea, de altfel în mod repetat de a lungul timpului, a unor liste de prețuri nealineate la prețul propus în contextul înțelegerii, a avut ca efect suspendarea înțelegerii, al cărei obiect, potrivit Tribunalului, era stabilirea prețurilor minime. Cu toate acestea, Tribunalul a considerat că era necesară în plus o distanțare publică.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a încălcat articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale interpretat în lumina articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci când a statuat că durata procedurii administrative (mai precis a procedurii de la Comisia Europeană) nu era excesivă, în sensul dispozițiilor sus-menționate. În speță, procedura administrativă a durat, în întregime, aproape 54 de luni, procedura inițială și procedura ulterioară de readoptare inclusiv. În plus, termenul de mai mult de doi ani necesar Comisiei pentru a readopta decizia pare excesiv. Motivarea invocată de Tribunal pentru a justifica durata procedurii de readoptare este necorespunzătoare și contradictorie, pe lângă faptul că este evidentă încălcarea jurisprudenței anterioare a Tribunalului.

Prin intermediul celui de al șaptelea motiv, recurentele denunță o încălcare a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 și a principiului egalității de tratament. În special, în speță, Comisia a împărțit întreprinderile în grupuri pentru a stabili amenda de bază care va fi aplicată fiecărei întreprinderi, încercând, potrivit afirmațiilor din decizie, să mențină o corelație între cota medie de piață a fiecărui grup și amenda de bază aplicată fiecărei întreprinderi din cadrul fiecărui unui grup. Deși a recunoscut ulterior că în cazul unuia dintre aceste grupuri Comisia a subestimat cota medie de piață, astfel încât nu fusese menținut raportul de proporționalitate pe care Comisia intenționa să îl mențină, Tribunalul nu a considerat că trebuie să restabilească acest raport.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 [CE] și 82 [CE] (JO L 123, p. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială 08/vol. 4, p. 269).

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/21

Recurs introdus la 20 februarie 2015 de Alfa Acciai SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 9 decembrie 2014 în cauza T-85/10, Alfa Acciai/Comisia

(Cauza C-87/15 P)

(2015/C 146/29)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Alfa Acciai SpA (reprezentanți: D.M. Fosselard, avocat, D. Slater, solicitor, A. Duron, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

Anularea hotărârii atacate a Tribunalului pentru motivele indicate în expunerea cererii

—

pronunțându-se cu titlu definitiv, în conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții de Justiție, anularea deciziei în ceea ce o privește pe recurentă;

—

cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Curtea ar ajunge la concluzia că nu există niciun motiv care să permită anularea în întregime a deciziei, reducerea amenzii aplicate recurentei pentru motivele indicate mai sus;

—

în caz contrar, în cazul în care Curtea nu s-ar pronunța în mod definitiv în cauză, lăsarea cererii privind cheltuielile de judecată spre a fi soluționată odată cu fondul și trimiterea cauzei la Tribunalul Uniunii Europene spre rejudecare în conformitate cu hotărârea Curții;

—

în sfârșit, în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul de procedură, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în procedura de pe rolul Tribunalului, cât și în cea de pe rolul Curții.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă următoarele motive:

Prin intermediul primului motiv, recurenta susține că Tribunalul a încălcat articolul 10 din Regulamentul nr. 773/2004 (1). În special, Tribunalul a reținut că în mod legitim Comisia a readoptat decizia atacată în cadrul procedurii în primă instanță (denumită în continuare „decizia”), fără să fie necesară transmiterea anterioară a unei noi comunicări privind obiecțiunile.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta reține că Tribunalul a încălcat articolul 14 din Regulamentul nr. 773/2014. Încălcarea constă în faptul că Tribunalul a stabilit că în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 1/2003 (2), Comisia putea readopta decizia, fără ca reprezentanții statelor membre să fi avut posibilitatea de a audia în mod direct întreprinderile.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a încălcat principiul colegialității. Tribunalul a statuat că în mod legitim Comisia a adoptat decizia potrivit unei proceduri în care colegiul nu a adoptat întregul text al deciziei în același moment, ci două părți ale deciziei au fost adoptate în două momente diferite, întemeindu-se pe împrejurarea că aceste două părți, luate împreună, puteau constitui o decizie completă.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta denunță o încălcare a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale, interpretat în lumina articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această încălcare constă într-o încălcare de către Tribunal a dreptului recurentei la un proces desfășurat într-un termen rezonabil. În concret, între închiderea fazei scrise a procedurii și decizia de deschidere a fazei orale de către Tribunal au trecut aproximativ trei ani. O astfel de întârziere a încălcat dreptul prevăzut la articolul 47 din cartă la o cale de atac eficientă și la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. În speță, încălcarea articolului 47 rezultă ca fiind deosebit de gravă, ținând seama că recurenta a trebuit să aștepte mai mult de 14 ani până când o instanță (Tribunalul) a soluționat cauza pe fond, întrucât prima decizie a Comisiei a fost anulată pentru motive procedurale după o procedură care a durat aproximativ șapte ani.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurenta denunță o încălcare a articolului 65 din Tratatul CECO. În special, recurenta susține că Tribunalul nu a ținut seama de contextul specific al Tratatului CECO și de obligațiile de publicitate și de nediscriminare impuse întreprinderilor în contextul tratatului, ceea ce a determinat o aplicare eronată a jurisprudenței Curții cu privire la noțiunea de înțelegere. Recurenta susține că publicarea, de altfel în mod repetat de a lungul timpului, a unor liste de prețuri nealineate la prețul propus în contextul înțelegerii, a avut ca efect suspendarea înțelegerii, al cărei obiect, potrivit Tribunalului, era stabilirea prețurilor minime. Cu toate acestea, Tribunalul a considerat că era necesară în plus o distanțare publică.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, recurenta susține că Tribunalul a încălcat articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale interpretat în lumina articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci când a statuat că durata procedurii administrative (mai precis a procedurii de la Comisia Europeană) nu era excesivă, în sensul dispozițiilor sus-menționate. În speță, procedura administrativă a durat, în întregime, aproape 54 de luni, procedura inițială și procedura ulterioară de readoptare inclusiv. În plus, termenul de mai mult de doi ani necesar Comisiei pentru a readopta decizia pare excesiv. Motivarea invocată de Tribunal pentru a justifica durata procedurii de readoptare este necorespunzătoare și contradictorie, pe lângă faptul că este evidentă încălcarea jurisprudenței anterioare a Tribunalului.

Prin intermediul celui de al șaptelea motiv, recurenta denunță o încălcare a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 și a principiului egalității de tratament. În special, în speță, Comisia a împărțit întreprinderile în grupuri pentru a stabili amenda de bază care va fi aplicată fiecărei întreprinderi, încercând, potrivit afirmațiilor din decizie, să mențină o corelație între cota medie de piață a fiecărui grup și amenda de bază aplicată fiecărei întreprinderi din cadrul fiecărui unui grup. Deși a recunoscut ulterior că în cazul unuia dintre aceste grupuri Comisia a subestimat cota medie de piață, astfel încât nu fusese menținut raportul de proporționalitate pe care Comisia intenționa să îl mențină, Tribunalul nu a considerat că trebuie să restabilească acest raport.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 [CE] și 82 [CE] (JO L 123, p. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială 08/vol. 4, p. 269).

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/23

Recurs introdus la 20 februarie 2015 de Ferriere Nord SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 9 decembrie 2014 în cauza T-90/10, Ferriere Nord/Comisia

(Cauza C-88/15 P)

(2015/C 146/30)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Ferriere Nord SpA (reprezentanți: W. Viscardini, G. Donà, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluzii

Recurenta solicită Curții:

—

cu titlu principal, anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 9 decembrie 2014, pronunțată în cauza T-90/10, în măsura în care prin aceasta a fost respinsă cererea principală formulată de Ferriere Nord având ca obiect anularea în tot a Deciziei C(2009) 7492 final a Comisiei Europene din 30 septembrie 2009, astfel cum a fost modificată și completată prin Decizia C(2009) 9912 final;

—

pe cale de consecință, anularea deciziilor Comisiei menționate mai sus;

—

cu titlu subsidiar, anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 9 decembrie 2014, pronunțată în cauza T-90/10, în măsura în care prin aceasta a fost respinsă cererea subsidiară formulată de Ferriere Nord având ca obiect anularea în parte a Deciziei C(2009) 7492 final a Comisiei Europene din 30 septembrie 2009, astfel cum a fost modificată și completată prin Decizia C(2009) 9912 final și, pe cale de consecință, reducerea amenzii aplicate prin această hotărâre;

—

pe cale de consecință, anularea în parte a deciziilor Comisiei menționate mai sus și adoptarea unei decizii în sensul unei reduceri mai semnificative (decât cea care a fost déjà acordată de Tribunal) a amenzii aplicate recurentei;

—

în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

I

Denaturare vădită, rezultând din lectura dosarului, a faptelor și a elementelor de probă în ceea ce privește necompetența Comisiei de a sancționa Ferriere Nord – Lipsa nelegală de constatare a contradicțiilor vădite în motivarea deciziei Comisiei și nemotivare – Încălcarea normelor în materie de sarcină a probei

II

Încălcarea articolului 27 din Regulamentul nr. 1/2003 (1), în măsura în care o nouă comunicare a motivelor nu a fost notificată – Încălcarea principiului încrederii legitime – Denaturare vădită, rezultând din lectura dosarului, a faptelor și a elementelor de probă – Încălcarea dreptului la apărare – Nemotivare – Încălcarea dreptului de a fi audiat de consilierul-auditor

III

Încălcarea regulamentului intern al Comisiei (și, prin urmare, a dreptului primar și derivat în materie de multilingvism), în măsura în care raportul final al consilierului-auditor în limba autentică este posterior deciziei colegiului comisarilor din 30 septembrie 2009

IV

Durata participării Ferriere Nord la înțelegere – Erori de drept în aprecierea faptelor: denaturarea elementelor de probă – Încălcarea principiilor generale în materie de sarcină a probei și in dubio pro reo – Contradicție în motivare

V

Încălcarea principiului proporționalității în stabilirea cuantumului de bază al amenzii aplicate Ferriere Nord în raport cu gravitatea și cu durata înțelegerii – Încălcarea principiului egalității de tratament – Nemotivare

VI

Eroare vădită de calcul (sau cel puțin o inexactitate evidentă) în reducerea amenzii aplicate Ferriere Nord – Exercitare eronată a competenței de fond – Nemotivare

VII

Nelegalitatea majorării cuantumului de bază al amenzii în temeiul recidivei pentru încălcarea dreptului la apărare

VIII

Nelegalitatea majorării cuantumului de bază al amenzii în temeiul recidivei ca urmare a timpului scurs

IX

Nelegalitatea majorării cuantumului de bază al amenzii în temeiul recidivei pentru încălcarea principiului proporționalității.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/24

Recurs introdus la 24 februarie 2015 de Riva Fire SpA, în lichidare, împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 9 decembrie 2014 în cauza T-83/10, Riva Fire/Comisia

(Cauza C-89/15 P)

(2015/C 146/31)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Riva Fire SpA, în lichidare (reprezentanți: M. Merola, M. Pappalardo, T. Ubaldi, M. Toniolo, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

cu titlu principal, anularea hotărârii atacate, în măsura în care s-a apreciat că dreptul la apărare al recurentei nu a fost încălcat, și, în consecință, anularea deciziei atacate în integralitatea sa;

—

cu titlu subsidiar, anularea hotărârii Tribunalului doar în partea în care reducerea amenzii aplicate recurentei este fixată la 3 % și, în consecință, prin aplicarea competenței de fond recunoscute Curții la articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003 (1), reducerea amenzii aplicate societății Riva Fire S.p.A., în lichidare, în cuantumul mai mare pe care îl va considera adecvat, precum și trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare;

—

în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii din fața Tribunalului;

—

cu titlu incidental, să se declare că procedura desfășurată în fața Tribunalului a încălcat articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în măsura în care s-a încălcat principiul privind termenul rezonabil de soluționare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Riva Fire S.p.A., în lichidare, invocă patru motive.

1.

Primul motiv: eroare de drept, precum și motivare insuficientă și contradictorie a hotărârii atacate, în cadrul aprecierii încălcării dispozițiilor procedurale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 773/2004  (2) al Comisiei și a dreptului de apărare al recurentei

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a reținut că nu sunt relevante analogiile efectuate de Riva Fire S.p.A., în lichidare, între decizia atacată și decizia Comisiei din 2002 și prin faptul că a apreciat că Comisia nu era obligată să adopte o nouă comunicare a obiecțiunilor pentru a da posibilitatea întreprinderilor vizate să se pronunțe asupra faptelor constatate.

2.

Al doilea motiv: eroare de drept, precum și motivare insuficientă și contradictorie a hotărârii atacate în ceea ce privește fixarea cuantumului final al amenzii

La recalcularea cuantumului amenzii, Tribunalul și-a exercitat competența de fond în mod viciat din două puncte de vedere:

(i)

În primul rând, din conținutul motivării hotărârii atacate nu este posibil să se constate dacă, prin reducerea cuantumului amenzii cu 3 %, instanța a ținut seama corespunzător atât durata redusă, cât și gravitatea redusă a încălcării imputabile societății;

(ii)

În al doilea rând, hotărârea atacată este contradictorie și afectată de erori de drept în măsura în care extinde în sarcina Riva Fire S.p.A., în lichidare, răspunderea pentru comportamente imputabile altor întreprinderi în perioada cuprinsă între 25 noiembrie 1997 și 30 noiembrie 1998 și grevează, pe cale de consecință, o astfel de răspundere asupra societății în vederea stabilirii cuantumului amenzii.

3.

Al treilea motiv: motivare contradictorie și eroare de drept în partea din hotărâre în care Tribunalul a calificat Riva drept un participant la acordul din decembrie 1998 și, în consecință, a avut în vedere această parte a înțelegerii în vederea determinării cuantumului amenzii

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat dovedită o implicare a societății Riva Fire S.p.A., în lichidare, în acordul din decembrie 1998 asupra cotelor de vânzare, fără să țină seama de împrejurarea că, în perioada în care fusese conceput acest acord, recurenta se disociase de partea din înțelegere în care se înscria acordul menționat. Această eroare de drept a avut repercusiuni asupra stabilirii cuantumului de bază al amenzii din punctul de vedere al determinării gravității și a duratei încălcării imputabile societății Riva Fire S.p.A., în lichidare.

4.

Al patrulea motiv: nemotivare în ceea ce privește incidența implicării conducerii recurentei asupra majorării cuantumului de plecare al amenzii

Tribunalul nu identifică elementele pe baza cărora a putut concluziona că implicarea conducerii societății Riva Fire S.p.A., în lichidare, nu a reprezentat un element determinant în vederea majorării cuantumului de bază al amenzii. Dacă Tribunalul ar fi constatat că coeficientul de multiplicare aplicat cuantumului de bază al amenzii aplicate Riva Fire S.p.A., în lichidare, a fost calculat inclusiv în virtutea implicării conducerii întreprinderilor, acesta ar fi trebuit să anuleze decizia Comisiei și să reducă, în consecință, cuantumul amenzii.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (JO L 123, p. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242).

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/26

Recurs introdus la 24 februarie 2015 de Hansen & Rosenthal KG, H & R Wax Company Vertrieb GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 12 decembrie 2014 în cauza T-90/15 P, Hansen & Rosenthal KG, H & R Wax Company Vertrieb GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-90/15 P)

(2015/C 146/32)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Hansen & Rosenthal KG, H & R Wax Company Vertrieb GmbH (reprezentanți: J. L. Schulte, M. Dallmann și K. M. Künstner, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurentele solicită Curții:

—

anularea, în tot sau în parte, a Hotărârii Tribunalului pronunțate la 12 decembrie 2014 în cauza T- 544/08, Hansen & Rosenthal KG și H&R Wax Company Vertrieb GmbH împotriva Comisiei Europene;

—

anularea, în tot sau în parte, pe baza informațiilor pe care le deține Curtea, a articolelor 1 și 2 din Decizia Comisiei Europene din 1 octombrie 2008 în cazul COMP/39.181 – Ceară de lumânări, în măsura în care le privește pe recurente;

—

anularea sau reducerea amenzii în conformitate cu articolul 261 TFUE;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața Curții și a Tribunalului;

—

în subsidiar, anularea hotărârii Tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe pe baza aprecierii juridice date de Curte; anularea sau reducerea amenzii în conformitate cu articolul 261 TFUE; obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața Curții și a Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă cinci motive.

Prin intermediul primului motiv, recurentele invocă încălcarea prezumției de nevinovăție și a principiului unui proces echitabil. Recurentele contestă astfel aprecierea Tribunalului care a considerat de la bun început că decizia Comisiei de aplicare a amenzii este corectă și definitivă, astfel încât constatările Comisiei nu puteau fi infirmate decât în cazul în care recurentele dovedeau pe deplin că decizia Comisiei era eronată. În opinia recurentelor, această apreciere încalcă articolul 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, coroborat cu articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale și cu articolul 6 alineatul (2) din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și articolul 47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale, coroborat cu articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale și cu articolul 6 alineatul (2) din Convenția europeană a drepturilor omului.

În cadrul celui de al doilea motiv, recurentele invocă aplicarea eronată a articolului 81 CE (în prezent articolul 101 TFUE). Astfel, Tribunalul a considerat în hotărârea atacată că anumite fapte intră sub incidența interdicției privind acordurile de restrângere a concurenței, deși acestea nu îndeplineau elementele constitutive. În plus, nerespectând normele privind sarcina și aprecierea probelor, Tribunalul a considerat că recurentele au săvârșit încălcări ale articolului 81 CE (în prezent articolul 101 TFUE). În această privință, Tribunalul a săvârșit mai multe erori, făcând constatări de fapt eronate, denaturând elementele de probă, apreciind elemente de probă în mod necorespunzător cu cerințele legale și încălcând prezumția de nevinovăție și principiul unui proces echitabil.

În cadrul celui de al treilea motiv, recurentele invocă încălcarea de către Tribunal a principiului legalității pedepselor, care trebuie să fie definite de legiuitor în exercitarea prerogativei privind normele esențiale. Dreptul Uniunii nu conține un cadru care să permită calcularea amenzii în cazul încălcării articolului 81 CE (în prezent articolul 101 TFUE), deoarece atât Curtea, cât și Tribunalul consideră că limita de 10 % stabilită la articolul 23 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1/2003 (1) este un plafon absolut, iar nu un plafon indicativ al amenzii. Stabilirea unor limite ale amenzii este în competența exclusivă a legiuitorului în exercitarea prerogativei sale în materia normelor esențiale și nu poate fi realizată de Comisie.

În cadrul celui de a patrulea motiv, recurentele invocă alte încălcări ale principiului legalității pedepselor și ale principiului neretroactivității. Recurentele susțin că, în lipsa unui cadru care să stabilească amenzile, nici Tribunalul nu poate aplica o amendă fără risc de eroare. În plus, simplul fapt de a verifica în ce măsură Comisia a respectat propriile orientări ar reprezenta o încălcare a marjei de apreciere și, astfel, a articolului 30 din Regulamentul nr. 1/2003. În sfârșit, recurentele invocă o încălcare a principiului neretroactivității, deoarece Tribunalul a confirmat aplicarea Orientărilor 2006 în cazul unor fapte care se consumaseră în anul 2005.

În cadrul celei de al cincilea și ultimul motiv de recurs, recurentele invocă încălcări ale principiului proporționalității. În această privință, Tribunalul ar fi încălcat în primul rând articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale, în măsura în care a stabilit coeficientul de 17 % de responsabilitate în sarcina recurentelor și taxa de intrare. Totodată, ca o consecință a faptului că a comis o eroare de drept atunci când a considerat că faptele recurentelor încalcă articolului 81 CE (în prezent articolul 101 TFUE), Tribunalul a reținut o durată eronată a pretinselor încălcări de către recurente a acestei dispoziții.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Gerechtshof Amsterdam (Țările de Jos) la 25 februarie 2015 – Kawasaki Motors Europe NV/Inspecteur van de Belastingdienst/Douane

(Cauza C-91/15)

(2015/C 146/33)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Kawasaki Motors Europe NV

Pârât: Inspecteur van de Belastingdienst/Douane

Întrebarea preliminară

Regulamentul (CE) nr. 1051/2009 (1) al Comisiei din 3 noiembrie 2009 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată este valid?

(1)  JO L 290, p. 56.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de grande instance de Nanterre (Franţa) la 26 februarie 2015 – Saint Louis Sucre SA, succesoare în drepturi a Saint Louis Sucre SNC/Directeur général des douanes et droits indirects

(Cauza C-96/15)

(2015/C 146/34)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Nanterre

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Saint Louis Sucre SA, succesoare în drepturi a Saint Louis Sucre SNC

Pârât: Directeur général des douanes et droits indirects

Întrebările preliminare

1)

Articolul 15 alineatele (2) și (8) din Regulamentul [(CE)] nr. 1260/2001 [al Consiliului] din 19 iunie 2001 (1), aplicat în lumina considerentelor (9) și (11) ale acestuia și a Hotărârilor Zuckerfabrik Jülich I și II, precum și principiile generale ale dreptului comunitar privind interzicerea îmbogățirii fără justă cauză, proporționalitatea și libertatea de întreprindere trebuie interpretate în sensul că un producător de zahăr are dreptul la rambursarea cotizațiilor la producție achitate până la concurența cantităților de zahăr căruia i se aplică o cotă care erau încă pe stoc la 30 iunie 2006, din moment ce regimul cotizațiilor la producție nu a fost prelungit după această dată prin Regulamentul nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 (2)?

2)

 

a)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare preliminară, cuantumul cotizațiilor care trebuie restituit producătorilor trebuie să se întemeieze doar pe cantitatea de zahăr care figurează pe stoc la 30 iunie 2006?

b)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare preliminară, cantitatea de zahăr care servește drept bază de calcul pentru rambursarea cotizațiilor trebuie să se întemeieze pe variația stocurilor comunitare de zahăr între 1 iulie 2001 și 30 iunie 2006?

3)

Calcularea cotizației care trebuie restituită poate rezulta în mod valabil din multiplicarea stocului de zahăr reținut în răspunsul la a doua întrebare preliminară cu media ponderată a „pierderilor medii” constatate în cursul OCP 2001/2006 sau aceasta trebuie calculată în mod diferit și, dacă este cazul, în ce mod?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările anterioare, Regulamentul [(CE)] nr. 164/2007 din 19 februarie 2007de stabilire, pentru anul de comercializare 2005/2006, a valorilor cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului  (3), nu este valid?

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (JO L 178, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (JO L 58, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 70, p. 77).

(3)  JO L 51, p. 17.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/29

Acţiune introdusă la data de 3 martie 2015 – Comisia Europeană/România

(Cauza C-104/15)

(2015/C 146/35)

Limba de procedură: română

Părţile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanţi: L. Nicolae, D. Loma-Osorio Lerena, agenți)

Pârâtă: România

Concluziile reclamantei

—

să constate că, prin neluarea măsurilor necesare pentru a preveni poluarea cu particule de praf provenind din iazul Boşneag – extindere aparţinând exploatării miniere de cupru şi zinc Moldomin din Moldova Nouă, România nu şi-a îndeplinit obligaţiile се-i revin în temeiul prevederilor articolului 4 şi ale articolului 13 alineatul (2) din Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 15 martie 2006, privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive şi de modificare a Directivei 2004/35/CE (1);

—

să oblige România la plata cheltuielilor de judecată.

Motive şi argumente principale

Acțiunea formulată de Comisia Europeană împotriva României are ca obiect neluarea măsurilor necesare de către autoritățile române pentru a preveni poluarea cu particule de praf care provine din unul dintre iazurile de decantare ale unei exploatări miniere de cupru.

Comisia susține că neluarea măsurilor necesare pentru a evita antrenarea particulelor de praf de pe suprafața iazului de decantare Boșneag – extindere, care afectează sănătatea umană și mediul, România nu se conformează dispozițiilor art. 4 și art. 13 alin. (2) din Directiva 2006/21/CE. Comisia consideră România trebuie să asigure protecția sănătății umane și a mediului de orice efecte negative chiar dacă beneficiază de un anumit grad de flexibilitate în ceea ce privește măsurile concrete ce trebuie adoptate, dacă sunt respectate cerințele definite de art. 4 din Directivă. De asemenea, Comisia consideră că art. 13 alin. (2) din Directivă impune o obligație specifică autorităților competente și anume să se asigure că operatorii iau măsurile adecvate pentru prevenirea sau reducerea prafului.

Comisia se întemeiază în acest caz pe rapoarte ale autorităților române competente în domeniul protecției mediului, informații din presă dar și pe răspunsurile furnizate de România în procedura precontencioasă, pe baza cărora susține că în zona Moldova Nouă există o poluare semnificativă cu praf care provine din iazul de decantare Boșneag – extindere, care se produce în special în perioadele cu intensificări ale vântului, care are efecte nocive asupra sănătății locuitorilor și mediului.

De asemenea, Comisia consideră că România nu poate invoca situații pur interne, precum privatizarea Moldomin și preluarea în viitor a obligațiilor de mediu de un cumpărător, pentru a justifica neîndeplinirea obligațiilor care decurg din directivă.

(1)  JO L 102, p. 15 (Ediție specială, 15/vol. 16, p. 3).

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 4 martie 2015 – Kødbranchens Fællesråd acţionând în numele Århus Slagtehus A/S și alții/Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri și Fødevarestyrelsen

(Cauza C-112/15)

(2015/C 146/36)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Kødbranchens Fællesråd acţionând în numele societăților Århus Slagtehus A/S, Danish Crown A.m.b.A. Oksekødsdivisionen, Hadsund Kreaturslagteri A/S, Hjalmar Nielsens Eksportslagteri A/S, Kjellerup Eksportslagteri A/S, Mogens Nielsen Kreaturslagteri A/S și Vejle Eksportslagteri A/S

Pârâți: Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri și Fødevarestyrelsen

Întrebarea preliminară

Articolul 27 alineatul (4) litera (a) coroborat cu punctele 1 şi 2 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (1) trebuie să fie interpretat în sensul că statele membre, la stabilirea taxelor percepute întreprinderilor din sectorul alimentar, nu pot să includă în acestea cheltuielile pentru salariile şi formarea profesională a personalului din sectorul public angajat în vederea finalizării unei instruiri care îndeplineşte cerinţele prevăzute pentru „personalul auxiliar oficial” de Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (2), dar care, înainte de admiterea la cursul de formare profesională sau pe parcursul acestuia nu efectuează inspecţia cărnii?

(1)  JO 2004, L 165, p. 1.

(2)  JO 2004, L 139, p. 206.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/30

Acțiune introdusă la 6 martie 2015 – Parlamentul European/Consiliul Uniunii europene

(Cauza C-116/15)

(2015/C 146/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: F. Drexler, A. Caiola, M. Pencheva, agenţi)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—

Conexarea prezentei cauze la cauza înregistrată sub numărul C-14/15 în vederea bunei desfășurări a fazei scrise și orale a procedurii și a pronunțării hotărârii;

—

Anularea Deciziei Consiliului 2014/911/UE din 4 decembrie 2014 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Letonia (1);

—

obligarea pârâtului la plata ansamblului cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Parlamentul European invocă două motive în susținerea acțiunii sale întemeiate pe articolul 263 TFUE.

Prin intermediul primului motiv, Parlamentul apreciază că Consiliul a utilizat un temei juridic neadecvat pentru adoptarea Deciziei 2014/911/UE. În cadrul acestui prim motiv, Parlamentul prezintă două tipuri de raționament. Parlamentul susține îndeosebi că Consiliul ar fi trebuit să găsească un temei juridic pentru decizia atacată printre dispozițiile TFUE și că, în orice caz, Consiliul s-ar fi întemeiat pe o dispoziție nelegală pentru adoptarea Deciziei 2014/911/UE. El ar fi utilizat astfel un temei juridic derivat care, în sine, este nelegal, în conformitate cu jurisprudența Curții. În temeiul acestui motiv, Parlamentul ridică o excepție de nelegalitate care vizează articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI (2).

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Parlamentul reproșează Consiliului utilizarea unei proceduri decizionale eronate pentru adoptarea deciziei amintite. Parlamentul deduce din aceasta o încălcare a tratatelor precum și o încălcare a normelor fundamentale de procedură.

(1)  JO L 360, p. 28.

(2)  JO L 210, p. 1.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/31

Ordonanța președintelui Curții din 9 decembrie 2014 – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, intervenientă: Comisia Europeană

(Cauza C-507/13) (1)

(2015/C 146/38)

Limba de procedură: engleza

Președintele a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 359, 7.12.2013.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/31

Ordonanța președintelui Curții din 27 ianuarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank van eerste aanleg te Turnhout – Belgia) – Openbaar Ministerie/Marc Emiel Melanie De Beuckeleer, Michiel Martinus Zeeuws, Staalbeton NV/SA

(Cauza C-56/14) (1)

(2015/C 146/39)

Limba de procedură: neerlandeza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 135, 5.5.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/32

Ordonanța președintelui Curții din 10 decembrie 2014 – Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-116/14) (1)

(2015/C 146/40)

Limba de procedură: portugheza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 135, 5.5.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/32

Ordonanța președintelui Curții din 23 ianuarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal d'instance de Dieppe – Franța) – Facet SA/Jean Henri

(Cauza C-225/14) (1)

(2015/C 146/41)

Limba de procedură: franceza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 223, 14.7.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/32

Ordonanța președintelui Curții din 20 ianuarie 2015 – Comisia Europeană/Irlanda, intervenient: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-236/14) (1)

(2015/C 146/42)

Limba de procedură: engleza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 212, 7.7.2014.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/32

Ordonanța președintelui Curții din 14 ianuarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Rüsselsheim – Germania) – Dagmar Wedel, Rudi Wedel/Condor Flugdienst GmbH

(Cauza C-412/14) (1)

(2015/C 146/43)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 448, 15.12.2014.

Tribunalul

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/33

Hotărârea Tribunalului din 17 mai 2015 – Pollmeier Massivholz/Comisia

(Cauza T-89/09) (1)

((„Ajutoare de stat - Măsuri de stat privind construirea unei fabrici de cherestea în landul Hesse - Acțiune în anulare - Scrisoare adresată autorilor plângerilor - Act care nu este supus căilor de atac - Inadmisibilitate - Decizie prin care se constată inexistența unui ajutor de stat - Neinițierea procedurii oficiale de investigare - Dificultăți serioase - Calcularea elementului de ajutor al garanțiilor publice - Comunicarea Comisiei privind ajutoarele de stat sub formă de garanții - Întreprindere aflată în dificultate - Vânzarea unui teren proprietate publică - Dreptul la apărare - Obligația de motivare”))

(2015/C 146/44)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Pollmeier Massivholz (Creuzburg, Germania) (reprezentanți: inițial J. Heithecker și F. von Alemann, ulterior J. Heithecker, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Urraca Caviedes și F. Erlbacher, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Land Hessen (Germania) (reprezentanți: U. Soltész și P. Melcher, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare, pe de o parte, a Deciziei C(2008) 6017 final a Comisiei din 21 octombrie 2008 în cazul „Ajutor de stat N 512/2007 – Germania, Abalon Hardwood Hessen GmbH” și, pe de altă parte, a deciziei pretins conținute în scrisoarea D/55056 a Comisiei din 15 decembrie 2008 privind procedura de ajutoare de stat CP 195/2007 – Abalon Hardwood Hessen GmbH.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia C(2008) 6017 final a Comisiei din 21 octombrie 2008 în cazul „Ajutor de stat N 512/2007 – Germania, Abalon Hardwood Hessen GmbH”, în măsura în care dispune că garanțiile publice acordate de Land Hessen nu constituie ajutoare de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Obligă Pollmeier Massivholz GmbH & Co. KG să suporte patru cincimi din propriile cheltuieli de judecată, patru cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și patru cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Land Hessen.

4)

Obligă Comisia să suporte o cincime din propriile cheltuieli de judecată și o cincime din cheltuielile de judecată efectuate de Pollmeier Massivholz.

5)

Obligă Land Hessen să suporte o cincime din propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 129, 6.6.2009.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/34

Hotărârea Tribunalului din 18 martie 2015 – Cahier și alții/Consiliul și Comisia

(Cauzele T-195/11, T-458/11, T-448/12 și T-41/13) (1)

((„Răspundere extracontractuală - Interdicție pentru producătorii de vinuri provenite din soiuri de viță destinate unei duble utilizări de a efectua ei înșiși distilarea în rachiu de vin a cantităților de vinuri produse, provenite din soiuri de viță destinate unei duble utilizări, care depășesc cantitatea normal vinificată - Aplicarea acestei legislații de autoritățile naționale”))

(2015/C 146/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Jean-Marie Cahier (Montchaude, Franța) și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentant: C.-É. Gudin, avocat)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: în cauzele T-195/11 și T-458/11, inițial É. Sitbon și P. Mahnič Bruni, ulterior É. Sitbon și S. Barbagallo, în cauza T-448/12, inițial E. Karlsson și É. Sitbon, ulterior E. Karlsson și A. Westerhof Löfflerová și în final E. Karlsson și S. Barbagallo și, în cauza T-41/13, S. Barbagallo și E. Karlsson, agenți) și Comisia Europeană (reprezentanți: în cauza T-195/11, inițial D. Bianchi, B. Schima și M. Vollkommer, ulterior D. Bianchi și B. Schima, în cauza T-458/11, B. Schima, în cauza T-448/12, I. Galindo Martin și B. Schima și, în cauza T-41/13, inițial A. Marcoulli și B. Schima, ulterior D. Bianchi, B. Schima și A. Marcoulli, agenți)

Obiectul

Cereri de reparare a prejudiciilor pe care reclamanții pretind că le-au suferit ca urmare a urmăririlor și a condamnărilor judiciare împotriva lor în Franța, pentru motivul că nu s-au conformat, în cursul diverselor campanii viticole, mecanismului de distilare obligatoriu instituit prin articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (JO L 179, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 28, p. 190), și pus în aplicare prin Regulamentul (CE) nr. 1623/2000 al Comisiei din 25 iulie 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, în ceea ce privește mecanismele pieței (JO L 194, p. 45, Ediție specială, 03/vol. 34, p. 120)

Dispozitivul

1)

Conexează cauzele T-195/11, T-458/11, T-448/12 și T-41/13 în vederea pronunțării prezentei hotărâri.

2)

Respinge acțiunile.

3)

Îl obligă pe domnul Jean-Marie Cahier și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă să suporte propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii principale, precum și pe cele ale Consiliului Uniunii Europene și ale Comisiei Europene.

4)

Îl obligă pe domnul Jean-Marie Cahier și pe ceilalți reclamanți din cauza T-195/11 să suporte cheltuielile de judecată aferente procedurii măsurilor provizorii în cauza T-195/11 R.

5)

Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 173, 11.6.2011.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/34

Ordonanța Tribunalului din 17 martie 2015 – Spa Monopole/OAPI – South Pacific Management (Manea Spa)

(Cauza T-611/11) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Manea Spa - Mărcile Benelux verbale și figurativă anterioare SPA și marca Benelux verbală anterioară LES THERMES DE SPA - Motive relative de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2015/C 146/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Spa Monopole, compagnie fermière de Spa SA/NV (Spa, Belgia) (reprezentanți: L. De Brouwer, E. Cornu și E. De Gryse, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în faţa Tribunalului: South Pacific Management (Papeete, Tahiti, Franța) (reprezentanți: S. de La Marnierre și E. Landon, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs OAPI din 8 septembrie 2011 (cauzele conexate R 1176/2010-1 și R 1886/2010-1), privind o procedură de opoziție între Spa Monopole, compagnie fermière de Spa SA/NV, și South Pacific Management

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 8 septembrie 2011 (cauzele conexate R 1176/2010-1 și 1886/2010-1).

2)

Obligă OAPI și South Pacific Management să suporte fiecare propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile efectuate de Spa Monopole, compagnie fermière de Spa SA/NV.

(1)  JO C 32, 4.2.2012.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/35

Hotărârea Tribunalului din 18 martie 2015 – IDT Biologika/Comisia

(Cauza T-30/12) (1)

((„Contracte de achiziții publice de bunuri - Procedură de cerere de ofertă - Furnizare de vaccinuri antirabice în Serbia - Respingere a unei oferte depuse de un ofertant - Atribuire a contractului unui alt ofertant - Criterii de selecție - Eroare vădită de apreciere”))

(2015/C 146/47)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: IDT Biologika GmbH (Dessau-Roßlau, Germania) (reprezentanți: inițial R. Gross și T. Kroupa, ulterior R. Gross și A. Mekdam, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Erlbacher și T. Scharf, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Delegației Uniunii Europene în Republica Serbia din 5 octombrie 2011 (JO 2011/S 222-359832) prin care contractul având referința EuropeAid/130686/C/SUP/RS, referitor la furnizarea unui vaccin antirabic pentru campaniile de vaccinare din Serbia, a fost atribuit consorțiului aflat sub conducerea societății Bioveta a.s. și prin care s-a respins oferta reclamantei

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea

2)

Obligă IDT Biologika GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 89, 24.3.2012.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/36

Hotărârea Tribunalului din 17 martie 2015 – RFA International/Comisia

(Cauza T-466/12) (1)

([„Dumping - Import de ferosiliciu originar din Rusia - Respingerea cererilor de rambursare a taxelor antidumping achitate - Stabilirea prețului de export - Entitate economică unică - Stabilirea marjei de dumping - Aplicarea unei metode diferite de cea utilizată în cursul anchetei inițiale - Schimbarea circumstanțelor - Articolul 2 alineatul (9) și articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009”])

(2015/C 146/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: RFA International, LP (Calgary, Canada) (reprezentant: B. Evtimov, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Němečková și A. Stobiecka-Kuik, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziilor C(2012) 5577 final, C(2012) 5585 final, C(2012) 5588 final, C(2012) 5595 final, C(2012) 5596 final, C(2012) 5598 final și C(2012) 5611 final ale Comisiei din 10 august 2012 privind cererile de rambursare a unor taxe antidumping achitate pentru importurile de ferosiliciu originar din Rusia, în măsura în care prin aceste decizii se refuză rambursarea taxelor antidumping achitate, cu excepția celor cu privire la care cererea a fost declarată inadmisibilă ca urmare a expirării termenului legal.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă RFA International, LP la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 389, 15.12.2012.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/36

Hotărârea Tribunalului din 18 martie 2015 – Naazneen Investments/OAPI – Energy Brands (SMART WATER)

(Cauza T-250/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de decădere - Marca comunitară verbală SMART WATER - Utilizare serioasă - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Obligația de motivare - Articolul 75 Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2015/C 146/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Naazneen Investments Ltd (Limassol, Cipru) (reprezentanți: P. Goldenbaum, I. Rohr și T. Melchert, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Pohlmann, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Energy Brands, Inc. (New York, New York, Statele Unite) (reprezentanți: S. Malynicz, barrister, și D. Stone, solicitor)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 18 februarie 2013 (cauza R 1101/2011-2) privind o procedură de decădere între Energy Brands, Inc. și Naazneen Investments Ltd

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Naazneen Investments Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 207, 20.7.2013.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/37

Hotărârea Tribunalului din 18 martie 2015 – Intermark/OAPI – Coca-Cola (RIENERGY Cola)

(Cauza T-384/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative RIENERGY Cola - Mărcile comunitare figurative anterioare Coca-Cola și verbale anterioare COCA-COLA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2015/C 146/50)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Intermark Srl (Stei, România) (reprezentanţi: inițial Á. László, ulterior B. Bozóki, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentanţi: inițial A. Pohlmann, ulterior M. Fischer, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: The Coca-Cola Company (Atlanta, Georgia, Statele Unite) (reprezentant: L. Alonso Domingo, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 6 mai 2013 (cauza R 1116/2012-2), cu privire la o procedură de opoziție între The Coca-Cola Company și Intermark Srl

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Intermark Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 260, 7.9.2013.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/38

Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2015 – Chin Haur Indonesia/Consiliul

(Cauza T-412/13) (1)

([„Dumping - Importuri de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia - Extinderea taxei antidumping definitive la importurile de biciclete originare din China - Eludare - Lipsa cooperării - Articolele 13 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Obligația de motivare - Eroare de apreciere”])

(2015/C 146/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Chin Haur Indonesia (Tangerang, Indonezia) (reprezentanți: T. Müller-Ibold și F. C. Laprévote, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Boelaert, agent, asistat de R. Bierwagen, avocat)

Interveniente în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland și M. França, agenți) și Maxcom Ltd (Plovdiv, Bulgaria) (reprezentanți: L. Ruessmann, avocat, și J. Beck, solicitor)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 501/2013 al Consiliului din 29 mai 2013 de extindere a taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 asupra importurilor de biciclete originare din Republica Populară Chineză la importurile de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, indiferent dacă acestea sunt sau nu declarate ca fiind originare din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia (JO L 153, p. 1)

Dispozitivul

1)

Anulează articolul 1 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 501/2013 al Consiliului din 29 mai 2013 de extindere a taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 asupra importurilor de biciclete originare din Republica Populară Chineză la importurile de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, indiferent dacă acestea sunt sau nu sunt declarate ca fiind originare din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, în măsura în care acest articol privește Chin Haur Indonesia, PT.

2)

Consiliul Uniunii Europene suportă cheltuielile de judecată efectuate de Chin Haur Indonesia, precum și propriile cheltuieli de judecată.

3)

Comisia Europeană și Maxcom Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 274, 21.9.2013.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/38

Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2015 – City Cycle Industries/Consiliul

(Cauza T-413/13) (1)

([„Dumping - Importuri de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia - Extindere la aceste importuri a taxei antidumping definitive impuse asupra importurilor de biciclete originare din China - Circumvenție - Lipsa cooperării - Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Obligația de motivare - Eroare de apreciere - Egalitate de tratament - Acces la dosar”])

(2015/C 146/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: City Cycle Industries (Colombo, Sri Lanka) (reprezentanți: T. Müller Ibold și F.-C. Laprévote, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Boelaert, agent, asistat de R. Bierwagen și de C. Hipp, avocați)

Interveniente în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland și M. França, agenți) și Maxcom Ltd (Plovdiv, Bulgaria) (reprezentanți: L. Ruessmann, avocat, și J. Beck, solicitor)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 501/2013 al Consiliului din 29 mai 2013 de extindere a taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 asupra importurilor de biciclete originare din Republica Populară Chineză la importurile de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, indiferent dacă acestea sunt sau nu declarate ca fiind originare din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia (JO L 153, p. 1)

Dispozitivul

1)

Anulează articolul 1 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 501/2013 al Consiliului din 29 mai 2013 de extindere a taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 asupra importurilor de biciclete originare din Republica Populară Chineză la importurile de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, indiferent dacă acestea sunt sau nu declarate ca fiind originare din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, în măsura în care privește City Cycle Industries.

2)

Consiliul Uniunii Europene suportă cheltuielile de judecată efectuate de City Cycle Industries, precum și pe cele proprii.

3)

Comisia Europeană și Maxcom Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 274, 21.9.2013.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/39

Acțiune introdusă la 12 februarie 2015 – Alsharghawi/Consiliul

(Cauza T-66/15)

(2015/C 146/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Bashir Saleh Bashir Alsharghawi (Johannesburg, Africa de Sud) (reprezentant: É. Moutet, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

să declarare și să hotărască în sensul că Consiliul nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului FUE prin faptul că nu a reexaminat situația sa;

—

să oblige Consiliul să reexamineze situația sa;

—

să oblige Consiliul să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de reclamant.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe faptul că, întrucât nu a dat niciun răspuns la cererea sa de reexaminare, Consiliul nu și-a îndeplinit obligațiile care i se impun în temeiul reglementării și al jurisprudenței Uniunii Europene.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/40

Acțiune introdusă la 18 februarie 2015 – KENUP Foundation și alții/EIT

(Cauza T-76/15)

(2015/C 146/54)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: KENUP Foundation (Kalkara, Malta), Candena GmbH (Lüneburg, Germania), Center odličnosti za biosenzoriko, instrumentacijo in procesno kontrolo (CO BIK) (Ajdovščina, Slovenia), Evotec AG (Hamburg, Germania) (reprezentanți: U. Soltész, C. Wagner și H. Weiß, avocați)

Pârât: Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT)

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea deciziilor Institutului European de Inovare și Tehnologie din 9 decembrie 2014 privind desemnarea comunităților de cunoaștere și inovare (02008.EIT.2014.I.EIT.GB) și respingerea propunerii KENUP, astfel cum a fost notificată prin scrisoarea din 10 decembrie 2014 (012234.EIT.D.2014.MK) și

—

obligarea EIT la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă nouă motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că deciziile atacate privind respingerea propunerii KENUP nu au fost adoptate de organismul competent al UE.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe nerespectarea de către EIT, în adoptarea deciziilor atacate, a procedurii de selecție aplicabile.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către EIT a obligației de motivare prin omisiunea de a notifica reclamantelor decizia de desemnare.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea, de către evaluarea propunerii KENUP efectuată de expertul extern al EIT, a principiului egalității de tratament.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că evaluarea propunerii KENUP efectuată de experții externi ai EIT încalcă principiile transparenței și obligația de motivare.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că evaluarea propunerii KENUP efectuată de experții externi ai EIT încalcă dispozițiile privind deontologia ale Regulamentului de Participare Orizont 2020.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că evaluarea propunerii KENUP efectuată de experții externi ai EIT conține erori vădite de apreciere a propunerii.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că experții EIT și membrii Consiliului de Administrație al EIT implicați în procedura de selecție care a condus la adoptarea deciziilor atacate se aflau într-o situație de conflict al propriilor interese cu cele ale Uniunii Europene.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat faptul că cererea de propuneri din 2014 a EIT adresată Comunităților cunoașterii și inovării (CCI) încalcă normele de procedură care guvernează procedura de selecție a CCI.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/41

Acțiune introdusă la 6 martie 2015 – Slovenia/Comisia

(Cauza T-118/15)

(2015/C 146/55)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Republica Slovenia (reprezentant: L. Bembič, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei 2014/950/UE a Comisiei din 19 decembrie 2014 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), [notificată cu numărul C(2014) 10135] (JO L 369, p. 71), în măsura în care se referă la Republica Slovenia, și anume în ceea ce privește corecția financiară în cuantum de 8 7 00  815,25 euro, adoptată ca urmare a unei neregularități aferente exercițiului financiar 2009 în legătură cu măsura Fondul de restructurare a sectorului zahărului;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar, în cazul în care Tribunalul nu ar admite acțiunea formulată de Republica Slovenia, aceasta din urmă solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei 2014/950/UE a Comisiei din 19 decembrie 2014 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), [notificată cu numărul C(2014) 10135] (JO L 369, p. 71), în măsura în care se referă la Republica Slovenia, și anume în ceea ce privește corecția financiară în cuantum de 8 7 00  815,25 euro, adoptată ca urmare a unei neregularități aferente exercițiului financiar 2009 în legătură cu măsura Fondul de restructurare a sectorului zahărului, în limita unui cuantum care depășește suma de 4 3 50  407,62 euro;

—

obligarea fiecărei părți să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată a TFUE sau a unei norme juridice referitoare la aplicarea acestuia, pe o eroare vădită de apreciere, pe o motivare insuficientă a deciziei și pe încălcarea principiului contradictorialității

În această privință, reclamanta susține că Comisia a constatat în mot eronat că silozurile ar face parte integrantă din capacitățile de producție, precum și că reclamanta ar fi trebuit, prin urmare, să le demonteze pe baza programului de restructurare completă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor legalității și cooperării loiale, precum și pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime și a principiului patere legem quam ipse fecisti

În această privință, reclamanta susține că corecția financiară în litigiu nu ar fi fost necesară și că acțiunea referitoare la decizia atacată a Comisiei nu ar fi fost inițiată dacă Comisia ar fi răspuns înainte de 8 august 2008 – dată la care reclamanta a aprobat o modificare a planului de restructurare cu privire la menținerea silozurilor – la întrebarea scrisă adresată de aceeași reclamantă referitoare la menținerea anumitor construcții, dacă instituția menționată ar fi modificat și completat Regulamentul (CE) nr. 968/2006 (1), precum și dacă, după primirea comunicării referitoare la modificarea planului de restructurare, aceasta ar fi informat reclamanta cu privire la pretinsa neregularitate legată de silozuri, sau dacă ar fi informat în scris toate statele membre cu privire la interpretarea care trebuie dată dispozițiilor neclare ale legislației în discuție.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 968/2006 al Comisiei din 27 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 320/2006 al Consiliului de instituire a unui regim temporar de restructurare a industriei zahărului în Comunitatea Europeană (JO L 176, p. 32, Ediție specială, 03/vol. 73, p. 52).

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/42

Ordonanța Tribunalului din 5 martie 2015 – Générations futures/Comisia

(Cauza T-458/12) (1)

(2015/C 146/56)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 389, 15.12.2012.

Tribunalul Funcției Publice

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/43

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 17 martie 2015 – AX/BCE

(Cauza F-73/13) (1)

((Funcție publică - Personal al BCE - Procedură disciplinară - Sancțiune disciplinară - Concediere - Dreptul la apărare - Acces la dosarul disciplinar - Acces la informațiile și documentele privind alte servicii - Termen rezonabil - Legalitatea compunerii comitetului disciplinar - Rolul consultativ al comitetului disciplinar - Agravarea sancțiunii în raport cu cea recomandată - Obligația de motivare - Gestionarea unui serviciu - Eroare manifestă de apreciere - Proporționalitatea unei sancțiuni - Circumstanțe atenuante - Circumstanțe agravante - Excepția de nelegalitate))

(2015/C 146/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: AX (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: M. López Torres și E. Carlini, agenți, și B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de concediere a reclamantului ca urmare a procedurii disciplinare desfășurate pentru abatere gravă și repararea prejudiciului moral pretins suferit

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

AX suportă propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile efectuate de Banca Centrală Europeană.

(1)  JO C 274, 21.9.2013, p. 33.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/43

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 5 martie 2015 – Gyarmathy/FRA

(Cauza F-97/13) (1)

((Funcție publică - Personalul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene - Agenți temporari - Recrutare - Anunț pentru ocuparea unui post vacant - Respingerea unei candidaturi))

(2015/C 146/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Valéria Anna Gyarmathy (Ungaria) (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (reprezentanți: M. Kjærum, agent, și B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de numire a unui alt candidat în postul de „Senior Programme Manager” și de a nu o numi pe reclamantă în al doilea post menționat în anunțul pentru ocuparea unui post vacant

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Doamna Gyarmathy suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.

(1)  JO C 85, 22.3.2014, p. 26.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/44

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 18 martie 2015 – Rajala/OAPI

(Cauza F-24/14) (1)

((Funcție publică - Funcționari - Notare - Raport de evaluare - Apreciere globală a rezultatelor - Coerență))

(2015/C 146/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Tuula Rajala (El Campello, Spania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: M. Paolacci, agent)

Obiectul

Cerere de anulare a raportului de evaluare al reclamantei pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 2011 și 31 decembrie 2012

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Doamna Rajala suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

3)

Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de doamna Rajala.

(1)  JO C 175, 10.6.2014, p. 55.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/45

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 18 martie 2015 – DK/SEAE

(Cauza F-27/14) (1)

((Funcție publică - Personalul SEAE - Funcționar - Procedură disciplinară - Revocare fără reducerea drepturilor de pensie - Articolul 25 din anexa IX la statut - Urmărire penală în curs - Identitatea faptelor supuse AIPN și instanței penale))

(2015/C 146/60)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: DK (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) (reprezentanți: S. Marquardt și M. Silva, agenți)

Obiectul

Cererea de anulare a deciziei prin care reclamantul a fost revocat fără reducerea drepturilor sale de pensie, cu efect de la 1 februarie 2014, în urma unei proceduri disciplinare inițiate după inculparea reclamantului de către autoritățile naționale pentru încălcarea prevederilor privind contractele de achiziții publice europene, fals și uz de fals, spălare de bani și corupție

Dispozitivul

1)

Anulează decizia din 16 ianuarie 2014 prin care Serviciul European de Acțiune Externă l-a revocat pe DK din funcție fără reducerea drepturilor sale de pensie.

2)

Serviciul European de Acțiune Externă suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de DK.

(1)  JO C 184, 16.6.2014, p. 43.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/45

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 18 martie 2015 – Ribeiro Sinde Monteiro/SEAE

(Cauza F-51/14) (1)

((Funcție publică - Personalul SEAE - Funcționar - Promovare - Articolul 43 și articolul 45 alineatul (1) din statut - Analiză comparativă a meritelor ansamblului funcționarilor promovabili - Funcționari propuși de serviciile SEAE și funcționari care nu au fost propuși - Luare în considerare a rapoartelor de notare - Aprecieri exclusiv literale))

(2015/C 146/61)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Manuel Jaime Ribeiro Sinde Monteiro (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: inițial D. de Abreu Caldas, M. de Abreu Caldas și J.-N. Louis, avocați, ulterior J.-N. Louis, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) (reprezentanți: S. Marquardt și M. Silva, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a nu îl promova pe reclamant la gradul AST 3 pentru exercițiul de promovare 2013 și de acordare a unor daune interese pentru prejudiciul moral pretins suferit

Dispozitivul

1)

Anulează decizia autorității împuternicite să facă numiri a Serviciului European de Acțiune Externă din 9 octombrie 2013 de stabilire a listei funcționarilor promovați în cadrul exercițiului de promovare 2013, în măsura în care numele domnului Ribeiro Sinde Monteiro nu figurează pe aceasta.

2)

Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra restului acțiunii.

3)

Obligă Serviciul European de Acțiune Externă la suportarea propriilor cheltuieli de judecată a cheltuielilor de judecată efectuate de domnul Ribeiro Sinde Monteiro.

(1)  JO C 292, 1.9.2014, p. 62.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/46

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Judecător unic) din 24 martie 2015 – Maggiulli/Comisia

(Cauza F-61/14) (1)

((Funcție publică - Promovare - Exercițiul de promovare 2013 - Decizie de nepromovare - Analiză comparativă a meritelor))

(2015/C 146/62)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Carola Maggiulli (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: A. Salerno, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și G. Berscheid, agenți)

Obiectul

Cererea de anulare a deciziei de a nu o promova pe reclamantă în gradul AD13 în cadrul exercițiului de promovare 2013

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Doamna Maggiulli suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1)  JO C 421, 24.11.2014, p. 61.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/47

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 martie 2015 – Marcuccio/Comisia

(Cauza F-58/13) (1)

((Excludere din procedură a reprezentantului unei părți - Nedesemnarea unui nou reprezentant - Reclamant care a încetat să răspundă la solicitările Tribunalului - Nepronunțare asupra fondului))

(2015/C 146/63)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: A., avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de respingere a cererii reclamantului de obținere a unei despăgubiri pentru faptul că pârâta ar fi trimis o scrisoare care îl privea pe reclamant unui avocat care nu îl reprezenta și astfel ar fi încălcat dreptul lui la respectarea vieții private

Dispozitivul

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei F-58/13, Marcuccio/Comisia.

2)

Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1)  JO C 352, 30.11.2013, p. 26.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/47

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 martie 2015 – Marcuccio/Comisia

(Cauza F-62/13) (1)

((Excludere din procedură a unui reprezentant al unei părți - Nedesemnare a unui nou reprezentant - Reclamant care nu a mai răspuns la solicitările Tribunalului - Nepronunțare asupra fondului))

(2015/C 146/64)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: A., avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a proceda la o reținere de 500 de euro și la cinci rețineri de 504,67 euro din prestația de invaliditate a reclamantului, respectiv pentru lunile iulie-decembrie 2012

Dispozitivul

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra acțiunii F-62/13, Marcuccio/Comisia.

2)

Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1)  JO C 352, 30.11.2013, p. 26.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/48

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 martie 2015 – Marcuccio/Comisia

(Cauza F-65/13) (1)

((Excludere din procedură a reprezentantului unei părți - Lipsa desemnării unui nou reprezentant - Reclamant care a încetat să răspundă la solicitările Tribunalului - Nepronunțare asupra fondului))

(2015/C 146/65)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: A., avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și G. Gattinara, agenți)

Obiectul cauzei

Cerere de anulare a respingerii cererii reclamantului adresate Comisiei prin care se urmărea ca aceasta să îi plătească o sumă de 10  000 euro pentru un pretins prejudiciu pe care l-ar fi suferit prin transmiterea unei scrisori prin care era informat, printre altele, că Comisia a compensat cererile sale de rambursare a cheltuielilor de judecată, la care Comisia fusese obligată, cu sumele pe care el le datora Comisiei

Dispozitivul ordonanței

1)

Constată că nu mai este necesară pronunțarea asupra acțiunii F-65/13, Marcuccio/Comisia.

2)

Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1)  JO C 377, 21.12.2013, p. 24.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/48

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 martie 2015 – Marcuccio/Comisia

(Cauza F-89/13) (1)

((Excludere din procedură a reprezentantului unei părți - Nedesemnare a unui nou reprezentant - Reclamant care a încetat să răspundă la solicitările Tribunalului - Nepronunțare asupra fondului))

(2015/C 146/66)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: A., avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a efectua trei rețineri de 504,67 euro din prestația de invaliditate a reclamantului, respectiv pentru lunile ianuarie-martie 2013

Dispozitivul

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei F-89/13, Marcuccio/Comisia.

2)

Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1)  JO C 24, 25.1.2014, p. 39.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/49

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 martie 2015 – Marcuccio/Comisia

(Cauza F-90/13)

((Excludere din procedură a reprezentantului unei părți - Lipsa desemnării unui nou reprezentant - Reclamant care nu mai răspunde solicitărilor Tribunalului - Nepronunțare asupra fondului))

(2015/C 146/67)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: A., avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziilor de respingere a cererilor reclamantului prin care acesta urmărea obținerea unor despăgubiri pentru faptul că pârâta ar fi expediat o scrisoare care îl privea pe reclamant unui avocat care nu îl reprezenta și, astfel, ar fi încălcat dreptul acestuia la respectarea vieții private

Dispozitivul

1)

Nu mai este necesar să se pronunţe asupra acțiunii F-90/13, Marcuccio/Comisia.

2)

Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană (1)e.

(1)  JO C 24, 25.1.2014, p. 40.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/49

Acțiune introdusă la 17 februarie 2015 – ZZ/Comisia

(Cauza F-28/15)

(2015/C 146/68)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: J.-N. Louis și N. de Montigny)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei finale de transfer al drepturilor reclamantului la pensie în regimul de pensii al Uniunii, prin care se aplică noile dispoziții generale de punere în aplicare (DGPA) de la articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul din 3 martie 2011.

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei Comisiei din 19 iunie 2014 de stabilire a calcului bonificației drepturilor reclamantului la pensie dobândite înainte de intrarea sa în funcție la Comisie;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/50

Acțiune introdusă la 17 februarie 2015 – ZZ/Entreprise Commune ECSEL

(Cauza F-29/15)

(2015/C 146/69)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: Vasileios A. Christianos, avocat)

Pârâtă: Întreprinderea comună ECSEL

Obiectul și descrierea litigiului

Repararea prejudiciului moral pretins suferit de reclamant ca urmare a nelegalităților comise de pârâtă în cadrul întocmirii raportului său de evaluare pentru anul 2012

Concluziile reclamantului

—

Obligarea Întreprinderii comune ECSEL la repararea prejudiciului moral cauzat prin ansamblul actelor nelegale vizate în cererea introductivă prin plata către reclamant a sumei de patruzeci de mii de euro (40  000 €), însoțită de dobânzi de la data pronunțării hotărârii până la achitarea sa integrală;

—

obligarea Întreprinderii comune ECSEL la plata cheltuielilor de judecată.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/50

Acțiune introdusă la 20 februarie 2015 – ZZ/SEAE

(Cauza F-30/15)

(2015/C 146/70)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de punere în aplicare a Hotărârii de anulare pronunțate de Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene la 26 februarie 2014 în cauza F-53/13, Diamantopoulos/SEAE de a nu îl promova pe reclamant la gradul AD12 în cadrul exercițiului de promovare 2012, și cerere de despăgubiri pentru prejudiciul moral și material pretins suferit.

Concluziile reclamantului

—

Declararea ca nelegală a deciziei din 29 aprilie 2014 de a nu îl promova pe reclamant la gradul AD 12 în cadrul exercițiului de promovare 2012;

—

obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri de 25  000 euro;

—

obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/51

Acțiune introdusă la 23 februarie 2015 – ZZ/Consiliul

(Cauza F-31/15)

(2015/C 146/71)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: M. Verlardo, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea fișei de pensie a reclamantului pentru luna mai 2014 în măsura în care conține adaptări de pensie de 0 % pentru anul 2011 și de 0,8 % pentru anul 2012 și cerere de daune interese pentru prejudiciul material pretins suferit

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziilor atacate și, în măsura necesară, a deciziilor de respingere a reclamațiilor;

—

obligarea pârâtului la plata restanțelor de remunerație corespunzând unei adaptări a salariilor și pensiilor cu 1,7 % în 2011 și în 2012 pentru repararea prejudiciului material financiar, la care se adaugă dobânzi de întârziere la rata Băncii Centrale Europene majorată cu două puncte, de la data hotărârii care va fi pronunțată;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/51

Acțiune introdusă la 23 februarie 2015 – ZZ şi alţii/Consiliul

(Cauza F-32/15)

(2015/C 146/72)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanţi: ZZ şi alţii (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea fișelor de salariu și de pensie ale reclamanților din luna mai 2014 în măsura în care acestea conțin ajustări de 0 % pentru anul 2011 și de 0,8 % pentru anul 2012, și a cererii de daune interese pentru prejudiciul material pe care pretind că l-au suferit

Concluziile reclamanţilor

—

Anularea deciziilor atacate și, în măsura în care este necesar, a deciziilor de respingere a reclamațiilor;

—

obligarea pârâtului la plata către reclamanți a remunerației restante corespunzătoare unei ajustări a salariilor și a pensiilor lor la o rată de 1,7 % în 2011 și în 2012, pentru repararea prejudiciului material financiar, la majorarea dobânzilor de întârziere la rata Băncii Centrale Europene, majorată cu două puncte, de la 1 iulie 2011 și de la 1 iulie 2012;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/52

Acțiune introdusă la 24 februarie 2015 – ZZ/Comisia

(Cauza F-35/15)

(2015/C 146/73)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: C. Huglo, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Comisiei de a nu admite cererea de asistență formulată de reclamant, deși acesta era supus investigației pentru deturnare de fonduri din bugetul comunitar.

Concluziile reclamantului

—

anularea deciziei AIPN din 21 noiembrie 2014, primită la 3 decembrie 2014, de respingere a reclamației nr. R/865/14 formulate de reclamant la 5 august 2014;

—

obligarea Comisiei Europene la plata sumei de 17  242,51 euro, sub rezerva modificării acestei sume.

—

obligarea Comisiei Europene la plata sumei de 3  000 de euro cu titlu de costuri nerecuperabile, precum și a tuturor cheltuielilor de judecată, sub rezerva modificării acestei sume.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/52

Acțiune introdusă la 27 februarie 2015 – ZZ/Curtea de Justiţie

(Cauza F-36/15)

(2015/C 146/74)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanţi: ZZ şi ZZ (reprezentanți: J.-N. Louis, R. Metz, N. de Montigny, D. Verbeke şi T. Van Lysebeth, avocaţi)

Pârâtă: Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziilor de stabilire a drepturilor reclamanților la rambursarea cheltuielilor de călătorie anuale în temeiul articolului 8 din anexa VII la Statutul funcționarilor, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de modificare a Statutului funcționarilor și a RAA

Concluziile reclamanţilor

—

Anularea fișelor de remunerație ale reclamanților din luna iulie 2014, în măsura în care prin acestea se face pentru prima dată aplicarea articolului 8 din anexa VII la Statut, în versiunea sa în vigoare de la 1 ianuarie, pentru stabilirea rambursării cheltuielilor de călătorie ale acestora;

—

obligarea Curţii de Justiţie la plata cheltuielilor de judecată.

4.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/53

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 24 martie 2015 – BU/EMA

(Cauza F-97/14) (1)

(2015/C 146/75)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a treia a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 7, 12.1.2015, p. 50.