28.4.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/1

1.

salută hotărârea Comisiei de a se apropia de cetățenii UE pentru a le insufla încredere în UE; subliniază rolul pe care îl pot juca în acest sens orașele și regiunile Europei;

2.

salută accentul pus de către Comisie în programul său de lucru pe principiul subsidiarității și pe cel al proporționalității și reamintește că CoR desfășoară activități de monitorizare a subsidiarității pentru a se asigura că valoarea adăugată a măsurilor legislative ale UE favorizează o abordare mai integrată a politicilor, și anume prin corelarea portofoliilor; solicită evaluarea sistematică a impactului teritorial al tuturor noilor inițiative ale UE, inclusiv al REFIT;

3.

reamintește hotărârea sa de a se implica în întregul ciclu legislativ în domeniile în care are competența de a contribui și solicită Comisiei să fie consultat cu privire la propunerile care suferă modificări substanțiale în cursul procedurii legislative;

4.

solicită crearea unei alianțe interinstituționale pentru modernizarea și finalizarea infrastructurilor din Uniunea Europeană, subliniind că este esențial să se soluționeze blocajele, să se dezvolte conexiunile care lipsesc între noduri și rețele, precum și secțiunile transfrontaliere, întrucât consideră că accesibilitatea și conectivitatea tuturor regiunilor în ceea ce privește transporturile, energia, telecomunicațiile și infrastructurile și serviciile digitale sunt esențiale pentru dezvoltarea teritorială și solidaritatea europeană;

5.

invită Comisia să abordeze problema lacunelor care încă mai există în cadrul pieței unice europene și să acorde o atenție deosebită regiunilor de frontieră; în acest context, solicită Comisiei să elaboreze inițiative comune care să fie puse în practică cu sprijinul Platformei sale de grupări europene pentru cooperare teritorială (GECT); de asemenea, trebuie acordată o atenție specială regiunilor care se confruntă cu handicapuri demografice grave și permanente, în conformitate cu dispozițiile TFUE;

6.

în acest sens, invită Comisia Europeană să ia în considerare în inițiativele sale statutul special al regiunilor ultraperiferice, ale căror caracteristici speciale și necesitatea de a beneficia de o reglementare adaptată sunt bine definite la articolul 349 din TFUE, pentru ca aceste regiuni să poată participa pe deplin pe piața unică europeană;

7.

salută angajamentul Comisiei de a ține seama de opiniile colegiuitorilor înainte de a retrage propunerile legislative menționate în anexa II la programul de lucru și solicită să se i se acorde o șansă similară; solicită Comisiei să nu retragă propunerea privind economia circulară; consideră că actualele dispoziții legislative în domeniul deșeurilor trebuie revizuite în cel mai scurt termen;

8.

sprijină eforturile Comisiei de a reduce din sarcinile de reglementare în vederea promovării investițiilor, a creșterii și a locurilor de muncă, cu condiția ca acest demers să nu compromită nivelul ridicat existent în Europa în materie de protecție socială, de protecție a sănătății și a mediului și posibilitatea de alegere a consumatorilor; solicită să fie invitat să facă parte din grupuri de lucru pentru simplificarea legislației europene, întrucât autoritățile locale și regionale sunt, în multe cazuri, responsabile de punerea în aplicare a legislației UE;

9.

regretă că în programul de lucru nu se menționează inițiative concrete în domeniul politicii de coeziune, al dezvoltării rurale, al turismului și al mediului; regretă mai ales absența unor inițiative noi privind agenda urbană, strategiile macroregionale, coeziunea teritorială și schimbările demografice; invită Comisia să colaboreze cu CoR la elaborarea de inițiative în aceste domenii.

10.

ia notă de crearea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), menit să mobilizeze 315 miliarde EUR în investiții suplimentare în zone strategice în următorii trei ani;

11.

subliniază că planul de investiții pentru Europa și FEIS sunt complementare politicii de coeziune și că strânsa corelare a noului FEIS cu programele operaționale ale fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) va fi crucială în vederea asigurării coerenței între proiectele de investiții și strategiile de dezvoltare locală și regională; recomandă implicarea adecvată a autorităților locale și regionale în procesul de selecție a proiectelor, precum și organizarea de foruri de investiții descentralizate;

12.

salută faptul că în comunicarea Comisiei privind modul de aplicare a marjelor de flexibilitate prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere se dă curs solicitării CoR de a excepta de la aplicarea normelor Pactului de stabilitate și de creștere cofinanțarea națională a proiectelor cu finanțare din FEIS și fondurile ESI. CoR este convins că aplicarea mai extinsă a „clauzei privind investițiile” va contribui enorm la înlăturarea obstacolelor în vederea relansării investițiilor în favoarea creșterii;

13.

este preocupat de criza continuă a plăților în bugetul UE și de creșterea continuă a nivelului facturilor neplătite. speră, prin urmare, că planul pentru diminuarea numărului facturilor restante pe care Comisia Europeană s-a angajat să îl prezinte în cadrul acordului instituțional cu privire la bugetul pe 2014 va fi prezentat cât mai curând. Revizuirea cadrului financiar multianual ar trebui, în a doua etapă, să ofere șansa unei soluții structurale pentru a se evita situația în care neplata facturilor restante se transformă într-o datorie structurală a UE. Revizuirea ar trebui să includă și o reformă a sistemului de resurse proprii al UE, în scopul reducerii vulnerabilității finanțelor UE în ceea ce privește litigiile naționale și în vederea alinierii la revizuirea la jumătatea perioadei a Strategiei Europa 2020;

14.

propune ca, în cadrul revizuirii intermediare a Strategiei Europa 2020, să se includă în setul de indicatori macroeconomici un indicator legat de rata investițiilor;

15.

solicită cu insistență Comisiei să evalueze și impactul pe care îl vor avea normele noului SEC 2010 asupra capacității autorităților locale și regionale de a investi;

16.

salută atenția pe care Comisia Europeană o acordă combaterii șomajului și subliniază nevoia de măsuri ferme în acest domeniu, cu implicarea plenară a autorităţilor locale şi regionale şi a asociaţiilor acestora; felicită Comisia Europeană pentru propunerea prezentată la 4 februarie 2015 de a pune la dispoziție 1 miliard de euro în 2015 în vederea creșterii drastice a prefinanțării statelor membre în cadrul inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și invită Comisia Europeană să organizeze un dialog structurat cu CoR și cu asociațiile teritoriale pentru a evalua împreună modul în care programul european „Garanția pentru tineret” s-ar putea implementa mai bine pe teren;

17.

face un apel insistent la Comisie și la statele membre să adauge o dimensiune teritorială la Strategia Europa 2020 revizuită și să alinieze semestrul european la obiectivele pe termen lung ale Strategiei Europa 2020; invită Comisia să asigure implicarea nivelurilor administrative subnaționale în revizuirea proceselor de guvernanță economică, inclusiv a semestrului european; consideră că utilizarea eficientă a resurselor este un element esențial al Strategiei Europa 2020 pentru realizarea unei creșteri durabile și solicită insistent Comisiei și statelor membre să introducă un obiectiv principal privind productivitatea resurselor;

18.

regretă amânarea evaluării la jumătatea perioadei de către Comisia Europeană a Strategiei Europa 2020, care urma să fie publicată în februarie 2015; solicită Comisiei să prezinte propunerile de revizuire a strategiei cât mai curând cu putință.

19.

subliniază importanța finalizării pieței unice digitale pentru creşterea competitivităţii sistemului regional de întreprinderi, nu în ultimul rând prin stimularea investițiilor în domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor; subliniază importanța finalizării pieței unice digitale pentru creşterea competitivităţii; subliniază că este necesar să se elimine de urgență decalajul digital dintre zonele urbane și cele rurale din Europa, să se dezvolte noi servicii electronice și de e-guvernare publice fiabile și accesibile tuturor și să se pună în aplicare măsurile de îmbunătățire a competențelor digitale ale cetățenilor, toate aceste inițiative trebuind să prevadă instrumentele necesare pentru soluționarea problemelor ridicate de provocările demografice cu care se confruntă anumite teritorii ale regiunilor europene; propune îmbunătățirea punerii în aplicare a Agendei digitale prin consolidarea dimensiunii teritoriale a Forumului digital anual.

20.

salută propunerea de cadru strategic pentru uniunea energetică și solicită ca noua strategie să se bazeze pe soluții locale și regionale realiste pentru energie, pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și pentru dezvoltarea durabilă; solicită Comisiei să implice mai îndeaproape CoR în ceea ce privește principalele aspecte de interes local și regional legate de securitatea energetică, de energia din surse regenerabile, de piața internă a energiei și de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în special piețele de energie cu amănuntul și energia la prețuri accesibile, precum și de producția descentralizată de energie, de noua guvernanță energetică și de responsabilizarea cetățenilor în calitate de consumatori și producători de energie; solicită, de asemenea, Comisiei să implice CoR în activitățile Forumului cetățenilor pe teme de energie și ale programului „Orașe inteligente”;

21.

subliniază contribuția importantă a orașelor și regiunilor cu privire la aspectele legate de aprovizionarea cu energie și de securitatea energetică și la viitorul politicii energetice și rolul uniunii energetice și propune un parteneriat strategic între Comisie, BEI și CoR pentru elaborarea unor planuri de acțiune concrete;

22.

solicită Comisiei să implice CoR în pregătirea propunerilor legislative de punere în aplicare a pachetului privind clima și energia pentru 2030;

23.

subliniază importanța participării sistemului regional, pentru a asigura o guvernanță sistemică mai eficientă a politicilor privind energia și schimbările climatice;

24.

invită Comisia să asigure consolidarea și integrarea Convenției primarilor în inițiativa Mayors Adapt și să prelungească orizontul temporar după 2020 pentru a putea avea loc coordonarea necesară a chestiunilor de politică în materie de energie și climă; subliniază rolul-cheie pe care îl joacă în mobilizarea autorităților locale și regionale și solicită să fie implicat îndeaproape în dezvoltarea acestor instrumente în viitor;

25.

își propune să contribuie la pregătirea poziției UE pentru CCONUSC COP21 de la Paris și invită Comisia să implice pe deplin CoR în toate negocierile și activitățile conexe;

26.

este de părere că în 2015 Comisia ar trebui să prezinte o comunicare privind utilizarea terenurilor ca resursă, să realizeze o evaluare aprofundată la jumătatea perioadei a strategiei UE în domeniul biodiversității și să elaboreze o nouă propunere de directivă privind accesul la justiție în domeniul mediului și o propunere legislativă privind inspecțiile de mediu și aplicarea legislației în domeniul mediului, asigurându-se că noile propuneri legislative și dispozițiile pe care le cuprind respectă principiul subsidiarității și pe cel al proporționalității;

27.

salută faptul că în programul de lucru al Comisiei Europene pe 2015 se pune accent pe un parteneriat mai strâns cu regiunile și orașele pentru o mai bună punere în aplicare a legislației în domeniul mediului; prin urmare, așteaptă cu interes intensificarea activităților Platformei tehnice CoR/CE de cooperare în domeniul mediului, menționată în Al șaptelea program de acțiune pentru mediu 2014-2020 al Uniunii Europene;

28.

își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a propune măsuri pentru a garanta echilibrul pieței laptelui la expirarea cotelor de lapte la 31 martie 2015, pentru a se evita consecințele sociale și economice negative și riscurile aferente investițiilor pe termen lung în acest sector.

29.

subliniază că, dacă se dorește ca UE să își păstreze avantajul competitiv în cadrul economiei globale, este crucial să se stimuleze investițiile în inovare și să se consolideze industria europeană;

30.

solicită evaluarea măsurilor subsecvente Cărții verzi privind posibilitatea de a extinde protecția indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole (1);

31.

salută accentul pus pe IMM-uri și subliniază contribuția acestora la creștere și la crearea de locuri de muncă la nivel regional și local în UE; își subliniază disponibilitatea de a coopera la crearea unei reţele a reprezentanților regionali ai IMM-urilor; speră că noile propuneri privind o Uniune a piețelor de capital vor contribui la îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri;

32.

salută angajamentul Comisiei de a prezenta un pachet privind mobilitatea forței de muncă, care ar trebui să includă o propunere de revizuire a Directivei privind detașarea lucrătorilor; solicită Comisiei să clarifice mai bine drepturile în materie de securitate socială și alte beneficii pentru cetățenii care și-au exercitat dreptul la libera circulație; face un apel insistent la Comisie să ia în considerare și efectele negative ale mobilității forței de muncă, cum ar exportul de inteligență și neconcordanța competențelor;

33.

în vederea consolidării economiei sociale și a antreprenoriatului social în cadrul UE, îndeamnă Comisia să prezinte propuneri de statuturi europene pentru societățile și asociațiile mutuale și o propunere revizuită privind statutul societății cooperative europene și să își mențină propunerea privind statutul unei fundații europene;

34.

invită Comisia să continue eforturile depuse pentru a se asigura că sectorul financiar va deveni atât mai sigur, cât și mai capabil să își îndeplinească rolul de finanțare a economiei reale; așteaptă, în special, propunerea privind rezoluția instituțiilor financiare, altele decât băncile.

35.

salută intenția Comisiei de a revizui Uniunea economică și monetară, inclusiv dimensiunea sa socială; invită Comisia să coopereze îndeaproape cu CoR pentru a prezenta propuneri concrete;

36.

salută obiectivul Comisiei de a intensifica eforturile de combatere a evaziunii și a fraudei fiscale și de a trece la un sistem în care țara în care sunt generate profiturile este și țara de impozitare; sprijină eforturile Comisiei de a prezenta o propunere privind schimbul automat de informații între autoritățile fiscale cu privire la deciziile fiscale transfrontaliere.

37.

solicită Comisiei să prezinte un document de strategie în care să se definească obiectivele politicii comerciale a UE în sens larg, care să stabilească standarde mai ridicate în materie de transparență și consultare pe parcursul negocierilor și care să garanteze accesul semnificativ pe piață, promovarea unor standarde sociale și de mediu ridicate și respectarea deplină a autonomiei autorităților publice de la toate nivelurile în îndeplinirea serviciilor publice;

38.

sprijină eforturile recente ale Comisiei de a crește transparența în procesele de negociere a acordurilor comerciale, în special a Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP); insistă ca rezultatul negocierilor să nu afecteze economiile locale și regionale la scară mică, ca produsele alimentare etichetate la nivel regional să fie protejate în continuare, iar standardele europene în materie de sănătate și mediu, precum și structurile și procedurile judiciare ale UE și ale statelor membre să fie garantate; dorește ca suveranitatea statelor membre în materie de cultură și media să fie respectată prin excluderea explicită a acestor aspecte din mandatul de negociere; solicită să fie informat în mod transparent și cu regularitate, astfel încât să își poată juca rolul de intermediar între Uniune și autoritățile locale și regionale;

39.

invită Comisia să asocieze CoR în procesul de monitorizare a negocierilor referitoare la Acordul privind comerțul cu servicii (TiSA), care urmează să înlocuiască Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS), având în vedere că cele mai importante dispoziții în curs de negociere – cum ar fi domeniul de aplicare, definițiile, accesul pe piață, tratamentul național și scutirile în ceea ce privește prestarea de servicii – se referă la competențele autorităților locale și regionale;

40.

solicită Comisiei să elaboreze o strategie de comunicare prin care să ofere populației informații în legătură cu posibilele beneficii ale acestor acorduri comerciale pentru viața de zi cu zi a cetățenilor europeni.

41.

ia act de angajamentul Comisiei față de egalitatea de șanse pentru persoanele cu dizabilități și egalitatea de gen, dar regretă absența unor inițiative concrete noi;

42.

sprijină eforturile Comisiei de a pune în aplicare o politică europeană cuprinzătoare privind migrația, care să protejeze frontierele UE, să combată traficul de persoane și imigrația neregulamentară, respectând în același timp drepturile fundamentale ale migranților, creând condiții de siguranță pentru migranți și căi legale de a ajunge în UE, consolidând cooperarea cu țările de origine și de tranzit, edificând o solidaritate reală între statele membre ale UE și stimulând competitivitatea europeană prin valorificarea într-o mai mare măsură a potențialului migranților de a contribui la economiile statelor membre ale UE;

43.

solicită o politică coordonată privind imigrația și subliniază că noua abordare propusă în materie de migrație trebuie să includă măsuri și instrumente care să reflecte rolul important și capacitatea autorităților locale și regionale în ceea ce privește primirea și integrarea migranților pe baza principiilor solidarității;

44.

invită Comisia să lanseze, împreună cu CoR, o consultare a autorităților locale și regionale pentru a evalua mai bine problemele existente pe teren înainte de a demara noi inițiative și proceduri legislative europene.

45.

salută intenția Comisiei de a revizui politica europeană de vecinătate, la care CoR va contribui prin intermediul ARLEM și CORLEAP, și solicită consolidarea mecanismelor și programelor de cooperare dintre UE și autoritățile locale și regionale partenere, precum și intensificarea inițiativelor care sprijină procesele de descentralizare din țările partenere; propune extinderea sferei de aplicare a programului „Instrumentul pentru administrație locală” la toate țările partenere;

46.

salută intenția Comisiei de a publica o comunicare privind obiectivele de dezvoltare durabilă post-2015 și se declară pregătit să contribuie cu experiența și inițiativele autorităților locale și regionale, ca parteneri esențiali în cooperarea descentralizată pentru dezvoltare; solicită să fie implicat îndeaproape în cadrul procesului de elaborare a poziției UE în negocierile globale și al inițiativelor lansate în contextul „Anului European pentru Dezvoltare” 2015.

47.

salută angajamentul Comisiei Europene de a propune un nou acord interinstituțional privind o mai bună legiferare, la care solicită să fie asociat;

48.

salută călduros faptul că se acordă prioritate reducerii birocrației; identificarea eficientă a birocrației inutile, în special cu sprijinul autorităților și întreprinderilor locale și regionale, va fi crucială pentru creșterea impactului;

49.

consideră că restabilirea încrederii în Uniunea Europeană reprezintă o prioritate foarte importantă și invită Comisia Europeană să dezvolte în continuare parteneriatul interinstituțional privind comunicarea descentralizată; va continua să promoveze cetățenia europeană activă și să urmărească revizuirea Regulamentului privind inițiativa cetățenească europeană;

50.

ia notă de intenția Comisiei Europene de a propune un nou acord interinstituțional, care să includă Consiliul, privind un registru de transparență obligatoriu, și solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolul 352 din TFUE, o propunere legislativă pentru instituirea unui astfel de registru. Instituțiile regionale și locale și asociațiile lor reprezentative nu trebuie să se înregistreze în acest registru, întrucât administrațiile regionale și autoritățile locale sunt parte integrantă a sistemului instituțional european pe mai multe niveluri, iar reprezentanții lor sunt aleși în mod democratic de către cetățeni și nu reprezintă interese partizane;

51.

își mandatează președintele să transmită prezenta rezoluție Comisiei Europene, Parlamentului European, Consiliului și președintelui Consiliului European.

28.4.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/7

1.

reamintește faptul că Uniunea Europeană (UE) nu este o simplă uniune economică, ci este mai degrabă o uniune a valorilor comune, care – după cum se precizează în preambulul la Carta drepturilor fundamentale a UE – are în centrul acțiunilor sale omul, și că UE contribuie la dezvoltarea valorilor comune prin respectarea diversității culturilor și a tradițiilor popoarelor Europei, precum și prin respectarea identității naționale a statelor membre și a organizării autorităților lor publice la nivel național, regional și local;

2.

subliniază că un nou acord cu privire la TTIP poate să imprime economiei europene stimulul atât de necesar și să ducă la creșterea semnificativă a PIB-ului european și la crearea de noi locuri de muncă de înaltă calitate;

3.

reamintește că TTIP va duce în final la crearea unor norme obligatorii pe ambele maluri ale Atlanticului pentru toate nivelurile de administrație ale statelor, până la autoritățile locale, norme care se vor aplica pentru aproximativ 820 de milioane de persoane; acordul va deschide calea pentru viitoare acorduri comerciale și de investiții bilaterale și multilaterale, inclusiv pentru acordul privind comerțul cu servicii (Trade in Services Agreement – TiSA); aceste negocieri sunt, prin urmare, extrem de importante pentru viața tuturor cetățenilor din UE și SUA și, în consecință, ar trebui să se desfășoare într-o manieră corectă și transparentă, acordând mereu prioritate interesului cetățenilor;

4.

salută faptul că directivele de negociere confirmă în mod clar dreptul părților la negocieri de a „adopta, menține și asigura aplicarea măsurilor necesare în vederea urmăririi unor obiective legitime în materie de politici, precum protecția societății, a mediului și a sănătății publice, asigurarea integrității și stabilității sistemului financiar, promovarea securității și siguranței publice și promovarea și protecția diversității culturale”;

5.

atrage atenția asupra faptului că negocierile privind acordul de liber schimb transatlantic includ și domenii ce țin de competența juridică a tuturor nivelurilor de guvernare, inclusiv a autorităților locale și regionale, și solicită Comisiei Europene, în lumina acestei dimensiuni locale și regionale considerabile a acordului, să includă în grupul consultativ TTIP al Comisiei Europene (TTIP Advisory Group) și Comitetul, în calitatea sa de adunare a reprezentanţilor locali și regionali din UE, pentru a garanta asocierea și participarea din timp a autorităților locale și regionale în procesul de negociere;

6.

regretă, totuși, că până în prezent Comisia nu a inclus Comitetul European al Regiunilor în calitate de consultant în dezbaterile sale, alegând în schimb să își îndrepte atenția spre grupurile societăţii civile:

7.

subliniază necesitatea menținerii marjelor de manevră de care dispun sau vor dispune în viitor statele în domeniul reglementării, mai ales în ceea ce privește stabilirea standardelor de protecție și interesul economic general. Garantarea acestor marje de manevră este esențială mai ales pentru întreprinderile publice care furnizează servicii de interes economic general. Comitetul subliniază în acest context și principiul respectării autonomiei locale și regionale consacrat în tratate;

8.

nu este de acord cu propunerea de a se introduce o cooperare mai extinsă în materie de reglementare, care ar conferi partenerilor comerciali și de investiții un cuvânt de spus privilegiat în faza prelegislativă sau legislativă la nivelul UE, al statelor membre și al autorităților locale și regionale sau care le-ar oferi posibilitatea întârzierii procedurilor legislative prin solicitarea unor evaluări ale impactului legislației asupra liberului schimb;

9.

scoate în evidență faptul că acest acord trebuie să fie benefic întreprinderilor de toate dimensiunile, dar mai ales IMM-urilor care nu dispun de resursele financiare, juridice și de altă natură necesare pentru a face față diferențelor în materie de reglementare și altor obstacole comerciale;

10.

consideră că TTIP ar putea oferi șansa de a da un impuls creșterii și ocupării forței de muncă în UE prin aceea că ar putea să deschidă accesul reciproc la piața pentru comerțul cu bunuri și servicii, la investiții, la achizițiile publice și la dispozițiile normative, precum și să elimine obstacolele netarifare din calea comerțului;

11.

subliniază că, având în vedere că taxele vamale sunt în medie de 2 %, impulsul pe care Comisia Europeană speră că va fi imprimat asupra creșterii, să provină îndeosebi din convergența dispozițiilor de reglementare și din eliminarea obstacolelor netarifare;

12.

atrage totuși atenția asupra faptului că un acord de importanță mondială ca acesta presupune nu numai șanse, ci și riscuri și subliniază ferm în acest context că atât participarea democratică, cât și competenţele autorităţilor locale și regionale trebuie garantate;

13.

salută decizia Consiliului UE de a publica mandatul de negociere pentru TTIP; CoR regretă că acest lucru s-a petrecut la mai multe luni după scurgerea informațiilor pe internet, precum și faptul că restricțiile cu privire la mandatul de negociere rămân la un nivel considerabil. Acestea ar putea fi reduse pentru a garanta publicului un acces mai bun la informații referitoare la situația negocierilor;

14.

atrage atenția, de asemenea, asupra faptului că, dată fiind sfera de acoperire a acordului dintre UE și SUA, trebuie garantat în orice moment controlul democratic asupra negocierilor; prin urmare, solicită Comisiei Europene și statelor membre să asigure transparența maximă a negocierilor. În practică, acest lucru înseamnă că toate documentele esențiale trebuie publicate și că directivele negocierilor trebuie puse, ori de câte ori este posibil, neîngrădit, în timp util și într-o formă ușor de înțeles, la dispoziția autorităților regionale și locale, a tuturor grupurilor sociale relevante și a tuturor cetățenilor interesați; salută în acest context faptul că acele state membre care urmează principiul deciziei unanime în ceea ce privește publicarea documentelor de negociere ale acordurilor comerciale au solicitat Comisiei Europene, la începutul lunii ianuarie 2015, publicarea primelor texte de propuneri ale UE referitoare la mai multe domenii de negociere;

15.

subliniază că TTIP este un acord mixt, care este supus procedurii de aprobare de către Parlamentul European și care, în plus, trebuie ratificat de toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, ceea ce, în funcție de legislația fiecărui stat membru în parte, poate presupune, pe lângă acordul parlamentului național, eventual și acordul guvernelor, parlamentelor sau camerelor care reprezintă nivelurile regionale;

16.

sugerează să fie examinată posibilitatea de a include o clauză de revizuire în acordul dintre UE și SUA, astfel încât, dacă este cazul, să poată fi revizuite și modificate acordurile încheiate în funcție de impactul acestora;

17.

invită Comisia să promoveze ancorarea abordării „listei pozitive” în acordul TTIP și respinge „abordarea listei negative” și așa-numitele „ratchet clauses”;

18.

consideră că nivelul ridicat al standardelor de protecție europene existente pentru cetățenii Uniunii Europene este o realizare ce trebuie protejată în cea mai mare măsură posibilă și insistă asupra faptului că standardele legale existente în statele membre ale UE în domenii precum protecția vieții, siguranța produselor, protecția sănătății, protecția socială, protecția mediului, protecția climei, protecția alimentară, protecția animalelor, drepturile consumatorilor și drepturile la protecția datelor, drepturile de proprietate intelectuală, precum și drepturile lucrătorilor nu trebuie în niciun caz coborâte, ci, din contră, trebuie să se depună eforturi pentru ridicarea acestor standarde și pentru crearea unei baze solide pentru furnizarea de servicii publice; împărtășește punctul de vedere conform căruia dreptul de a reglementa aceste domenii-cheie ar trebui să revină numai instituțiilor europene și naționale relevante;

19.

solicită negociatorilor să depună eforturi pentru ridicarea acestor standarde și, dacă este cazul, pentru preluarea sau recunoașterea eventualelor standarde de protecție mai ridicate din țara parteneră și insistă, în plus, asupra faptului că ar trebui ca în viitor să fie posibilă optimizarea acestor standarde fără restricții; ar trebui implementat un mecanism care să permită adaptarea lor în funcție de cele mai recente descoperiri științifice;

20.

subliniază că principiul precauției este unul dintre principiile fundamentale ale politicilor europene privind mediul, sănătatea și protecția consumatorilor; acesta prevede ca măsurile să fie luate din timp și în mod proactiv, pentru a preveni atât riscurile pentru sănătatea umană, animală și a plantelor, cât și daunele aduse mediului. În acest context, Comitetul subliniază că un acord transatlantic de liber schimb nu trebuie să ducă la o situație în care principiul precauției, aplicat în UE, să fie subminat, în special în domeniile mediului, sănătății, alimentației și protecției consumatorilor;

21.

reamintește, de asemenea, faptul că toate detaliile importante ale acordului ar trebui negociate pe deplin și că nu poate avea loc o delegare ulterioară a chestiunilor de reglementare – prin eludarea procesului democratic – către comitete speciale de experți;

22.

regretă că supravegherea, decriptarea și analiza comunicațiilor electronice la nivel global de către serviciile secrete, printre altele de către Agenția de Securitate Națională a Statelor Unite (NSA) și de către servicii secrete în bune relații din state membre ale UE au avut un impact negativ de lungă durată asupra încrederii cetățenilor europeni în standardele obligatorii de protecție de la nivel internațional și solicită, în acest context, ca părțile la acord să garanteze respectarea dreptului la viață privată și a libertății și drepturilor cetățenilor, inclusiv pe internet;

23.

insistă ca negocierile privind TTIP să fie corelate cu încheierea între UE și SUA a unui acord cuprinzător privind protecția datelor cu caracter personal;

24.

atrage atenția asupra faptului că acquis-ul comunitar cuprinde dispoziții obligatorii privind standardele Organizației Internațională a Muncii (OIM), precum și în materie de protecție a muncii și de siguranță a produselor și, în acest context, subliniază că se așteaptă ca standardele de muncă de bază ale OIM și orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale să fie respectate și în cursul viitoarelor negocieri pe marginea TTIP;

25.

își exprimă dezacordul față de situația în care drepturile de protecție actuale și viitoare ale lucrătorilor, cum ar fi dreptul la codecizie în ceea ce privește stabilirea relațiilor de muncă, ar fi declarate în cadrul TTIP obstacole netarifare în calea comerțului; de asemenea, reglementarea piețelor forței de muncă, sistemele de protecție socială, dreptul la negociere colectivă, dreptul la organizare, dreptul la grevă, salariile minime, precum și contractele colective de muncă existente într-un stat membru al UE trebuie să rămână de competența statelor membre individuale;

26.

salută faptul că, potrivit mandatului de negociere al UE, „calitatea ridicată a serviciilor publice din UE ar trebui menținut, în conformitate cu TFUE, în special cu Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general, și ținând seama de obligațiile asumate de UE în acest domeniu, inclusiv Acordul GATS”, dar face trimitere, în acest context, la dispozițiile comune din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), conform cărora „Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională” [articolul 4 alineatul (2) din TUE];

27.

subliniază, în principiu, că prerogativele autorităților locale și regionale în materie de organizare ar trebui garantate ca una dintre componentele de bază ale dreptului de autoadministrare locală și că reorganizarea locală a serviciilor de interes public, furnizate de autorităţile publice în orice moment, inclusiv după ce aceste servicii au fost privatizate, trebuie să rămână o posibilitate neîngrădită, în funcție de condițiile locale și de doleanțele alegătorilor locali;

28.

subliniază insistent că mandatul de negociere al Comisiei nu depășește marja de manevră stabilită constituțional, ceea ce înseamnă că trebuie să se acorde atenție protejării a ceea ce statele membre consideră a fi în interes general;

29.

atrage atenția asupra faptului că serviciile furnizate în exercitarea autorității guvernamentale sunt excluse din mandatul de negociere, potrivit punctului 20 al acestuia, și solicită să se clarifice faptul că acest lucru înseamnă că sunt excluse din negocieri serviciile considerate în jurisprudența părților la acord sau a fiecărui membru drept servicii furnizate în exercitarea autorității guvernamentale;

30.

solicită să se clarifice faptul că serviciile publice menționate la punctul 19 al mandatului de negociere al UE sunt serviciile care, conform jurisprudenței fiecărei părți sau stat membru în cauză, sunt supuse unor reglementări specifice sau se caracterizează prin obligații specifice impuse furnizorilor în interes general la nivel național, regional sau local; astfel de servicii pot include, de exemplu, aprovizionarea cu apă și energie, eliminarea deșeurilor și a apelor uzate, serviciile de urgență, serviciile publice de sănătate și sociale, transportul public local, precum și construcțiile de locuințe și măsurile de gestionare și dezvoltare urbană;

31.

invită Comisia să aplice o exceptare orizontală pentru serviciile publice menționate la punctul 19 din mandatul de negociere al UE de la obligațiile pe care le presupune principiul accesului la piață și al tratamentului național și, în ceea ce privește serviciile publice, solicită să se prevadă o rezervă pentru toate sectoarele și pentru toate măsurile existente și viitoare ale părților la acord, prin care să se limiteze numărul serviciilor și al furnizorilor de servicii, să li se impună obligații specifice furnizorilor de servicii și să se reglementeze furnizarea acestor servicii în conformitate cu interesul general;

32.

subliniază că nu consideră necesară o deschidere mai amplă a acestor servicii, în special în ceea ce privește serviciile educaționale cu finanțare mixtă, printre altele în domeniul educației preșcolare și școlare și al învățământului superior, al educației adulților și al educației continue, întrucât Acordul general privind comerțul cu servicii (GATS) prevede deja nenumărate obligații în vederea liberalizării;

33.

salută raportul elaborat de Comisie în urma unei ample consultări publice privind soluționarea litigiilor dintre investitori și stat; consideră că aceasta este încă o contribuție importantă la eforturile depuse atât de SUA, cât și de Comisie pentru a asigura mai multă transparență în cadrul negocierilor TTIP și pentru a permite ca opiniile unei game largi de părți interesate să fie ascultate; în lumina celor 1 50  000 de răspunsuri la consultare, dovedind existența unei ample respingeri a mecanismului ISDS, recomandă Comisiei să ia în considerare necondiționat rezultatele consultării în evaluarea sa finală a acestei dispoziții din acord; salută, de asemenea, faptul că noua Comisie nu ar accepta ca jurisprudența statelor membre ale UE să fie restricționată prin introducerea unor dispoziții speciale pentru litigiile dintre investitori și amintește că statul de drept și egalitatea în fața legii trebuie să se aplice și în acest context;

34.

sprijină cu fermitate Comisia în prezentarea de noi propuneri de îmbunătățire a transparenței și a echității în soluționarea litigiilor dintre investitori și state;

35.

subliniază ferm că dispozițiile care reglementează protecția investițiilor și mecanismele de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat aplicabile relațiilor dintre UE și SUA (ISDS), care ocolesc jurisdicțiile obișnuite, comportă riscuri ridicate și, din acest motiv, nu sunt considerate indispensabile. Legislația europeană nu trebuie subminată de un tratat comercial transatlantic. Comitetul se așteaptă ca marja de manevră a Uniunii Europene, a parlamentelor și a guvernelor statelor membre să fie menținută, protejând pe această cale posibilitatea cetățenilor de a-și exercita influența democratică în acest domeniu și garantând că litigiile privind investițiile sunt soluționate în fața unor instanțe naționale;

36.

subliniază că măsurile politice și administrative adoptate în mod legitim și democratic, constituțional, și puse în aplicare în conformitate cu principiile statului de drept nu trebuie să fie puse sub semnul întrebării de instanțele de arbitraj, mai ales în ceea ce privește eventualele cereri ulterioare de despăgubire și că clauzele de protecție a investitorilor (CPI) cuprinse în TTIP nu trebuie în niciun caz să submineze dreptul statului de a reglementa;

37.

subliniază că reglementările juridice privind administrația publică a caselor de economii și a băncilor din administrația landurilor germane nu trebuie puse sub semnul întrebării prin TTIP sau alte acorduri comerciale ale UE. Reglementările în vigoare în acest sens nu trebuie să constituie un obstacol în calea accesului pe piață, nici o altă formă de discriminare;

38.

atrage atenția, în plus, asupra faptului că 85 % din achizițiile publice din Uniunea Europeană sunt deja accesibile ofertanților americani, în timp ce, invers, numai 32 % din licitațiile din SUA sunt deschise ofertanților din UE, acest dezechilibru fiind agravat în plus de un sistem de „opt-in” aplicabil statelor federale americane, motiv pentru care acest acord ar trebui să promoveze egalitatea de șanse între cele două părți; acest lucru s-ar dovedi profitabil în special pentru IMM-urile europene, care ar avea acces la atribuirea contractelor de achiziții publice din SUA;

39.

subliniază faptul că aspectele normative ale legislației UE privind achizițiile publice nu ar trebui să fie puse sub semnul întrebării, în special având în vedere punerea în aplicare la nivel regional și local, ca, de exemplu, în ceea ce privește dreptul muncii, standardele sociale și în materie de contracte colective, achizițiile publice ecologice sau includerea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), datorită cărora, pentru alegerea celui mai bun ofertant, se pot lua în considerare și alte criterii în afară de preț, ca, de exemplu, aspectele sociale și de sustenabilitate;

40.

reamintește Comisiei să monitorizeze îndeaproape standardele în materie de sănătate şi siguranţă la locul de muncă în cadrul negocierilor pe marginea Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP);

41.

atrage atenția că trebuie garantate exceptările de la legislația UE în materie de achiziții publice prevăzute în prezent în diferitele directive privind achizițiile publice și privind concesiunile (praguri, in-house, cooperarea dintre autoritățile locale, derogări sectoriale, ca de exemplu pentru sectorul apei sau serviciile de urgență);

42.

salută faptul că, pentru prima dată, un acord de liber schimb semnat de UE va cuprinde un capitol dedicat IMM-urilor și că TTIP are obiectivul de a facilita, în special pentru IMM-uri, accesul pe cele două piețe, precum și comerțul și investițiile de pe cele două părți ale Atlanticului, mai ales prin reducerea sau eliminarea celor mai împovărătoare bariere comerciale netarifare cu care se confruntă IMM-urile, dar și printr-o mai mare securitate juridică, în special în cazul IMM-urilor din sectorul serviciilor, precum și prin consolidarea și protejarea drepturilor de proprietate intelectuală și industrială, de care ar urma să beneficieze inclusiv aceste întreprinderi;

43.

este preocupat de faptul că diversitatea normelor de protecție a mediului, de protecție socială a lucrătorilor, de ajutor public, a celor privind litigiile în materie de brevete sau privind energia etc. ar putea duce la o relocare în SUA a producției și a altor activități desfăşurate de întreprinderi din diferite regiuni ale UE, încurajate de costurile mai mici la energie, de exemplu, de subvenționarea resurselor regenerabile, de standardele mai scăzute în materie de emisii de CO2 sau de protecție socială pentru lucrători, dar şi din motive legate de cercetare şi dezvoltare, având în vedere în special procedurile mai rapide de brevetare etc.;

44.

subliniază că, mai ales pentru IMM-uri, taxele vamale, cerințele administrative excesive și procedurile de control și de conformitate complicate presupun eforturi și costuri disproporționate, ceea ce deseori are ca efect evitarea schimburilor comerciale cu parteneri din SUA. În Uniunea Europeană există peste 20 de milioane de IMM-uri, care asigură două treimi din locurile de muncă pentru angajații din sectorul privat. Eliminarea prevăzută a obstacolelor netarifare din calea comerțului și a accesului la piață ar oferi IMM-urilor mai multe șanse de export, aducând astfel cu sine mai multe posibilități de ocupare a forței de muncă;

45.

reiterează faptul că, în Europa, majoritatea statelor membre se opun cultivării, importului și prelucrării organismelor modificate genetic (OMG);

46.

solicită o garanție a faptului că se prevăd reglementări speciale pentru sectorul agricol în temeiul cărora să se interzică importul anumitor produse în UE, în special produse care nu respectă Directiva UE privind etichetarea, produse obținute din OMG, animale tratate cu hormoni de creștere și alimente provenite din animale clonate. Acelaşi lucru este valabil și pentru alimentele tratate cu substanțe interzise în UE sau ale căror ingrediente nu sunt menționate în mod corespunzător pe etichetă;

47.

subliniază că biodiversitatea agricolă reprezintă baza producției de alimente și atrage atenția asupra faptului că proiectul de acord TTIP nu trebuie să ducă nici la limitarea semințelor vechi, adică la sărăcirea culturilor noastre tradiționale, nici la împiedicarea unei agriculturi de înaltă calitate și orientată spre protecția mediului;

48.

solicită un capitol specific referitor la indicațiile geografice (IG), în scopul menținerii standardelor europene în materie și instituirii unor reglementări de protecție pentru IG din ambele jurisdicții și a unui sistem de recunoaștere reciprocă a denumirilor de origine din UE și din SUA, prin indicarea specifică a utilizării generice a numelui unui produs și/sau a locului său de producție;

49.

subliniază ferm că statele membre, regiunile și localitățile trebuie să aibă în continuare posibilitatea de a adopta orice fel de măsuri de reglementare și financiare pentru protecția sau promovarea diversității culturale, a libertății presei și a pluralismului mediatic, precum și conservarea sau dezvoltarea serviciilor audiovizuale sau a altor servicii conexe, pentru a răspunde nevoilor democratice, sociale și culturale ale oricărei societăți, independent de tehnologia utilizată sau de platforma de distribuție. Suveranitatea culturală și a mass-mediei în statele membre trebuie protejată printr-o exceptare explicită pentru cultură și mass-media în mandatul de negociere;

50.

își exprimă speranța că negociatorii, având în vedere repercusiunile pe care le va avea acordul de liber schimb la nivel mondial, se vor pronunța în favoarea unor reguli ale comerțului echitabil și durabil care să nu compromită eforturile în materie de politică de dezvoltare depuse de UE și SUA în vederea îmbunătățirii situației țărilor în curs de dezvoltare, ci care să se deruleze într-un spirit de responsabilitate și solidaritate globală cu țările în curs de dezvoltare;

51.

subliniază necesitatea de a se strânge, analiza, evalua și gestiona date exhaustive și comparabile care să permită mai buna realizare a unei prognoze și a unei imagini de ansamblu asupra impactului TTIP asupra nivelului local și regional – acordând o atenție specială regiunilor ultraperiferice –, pentru a facilita în viitor elaborarea de estimări statistice și previziuni economice, precum și necesitatea publicării unui studiu corespunzător bazat pe date științifice.

28.4.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/13

1.

salută consultarea lansată odată cu Cartea verde a Comisiei Europene Valorificarea la maximum a know-how-ului tradițional al Europei: posibilitatea de a extinde protecția indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole, amintind că articolul 3 din TUE recunoaște că printre obiectivele care trebuie luate în considerare pentru dezvoltarea pieței interne se numără și protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european și că articolul 118 din TFUE urmărește asigurarea unei protecții uniforme a drepturilor de proprietate intelectuală în Uniune, în cadrul pieței unice, și că articolul 169 din TFUE asigură protecția drepturilor consumatorilor (inclusiv promovarea dreptului lor la informare);

2.

recunoaște că protejarea patrimoniului social și cultural european presupune și valorificarea know-how-ului în materie de artizanat și industrie acumulat de-a lungul vremii în diversele regiuni ale UE și că o informare corectă asupra produselor artizanale și industriale poate contribui la asigurarea protecției drepturilor consumatorilor;

3.

consideră că regiunile europene sunt deosebit de bogate în produse neagricole legate de modul de producție tradițional (deseori perpetuat de către întreprinderile mici și microîntreprinderi) și că valorificarea adecvată și protejarea acestor produse ar putea contribui la dezvoltarea UE la nivel local și regional, în special din punct de vedere economic și social, printre altele punând capăt unor practici reprobabile, precum contrafacerea și imitația;

4.

subscrie la ideea că este absolut necesar să se asigure respectarea normelor privind protecția indicațiilor geografice (IG) în conformitate cu Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), care se aplică tuturor statelor membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC);

5.

cere Comisiei Europene să implice activ Comitetul Regiunilor și să-l consulte în cadrul procesului ce va urma analizei răspunsurilor primite în contextul consultării, având în vedere rolul Comitetului ca reprezentant instituțional al autorităților locale și regionale și faptul că IG, prin natura lor, au caracter regional și local.

6.

subliniază că Curtea de Justiție a UE a confirmat că IG constituie un drept de proprietate intelectuală (1) și că sistemul de protecție a IG este de competența exclusivă a UE. Ca atare, consideră că este necesar să se ia măsuri pentru uniformizarea, în cadrul unui sistem european unic, a sistemelor existente în prezent, în mod neuniform, în unele state membre (2);

7.

amintește că trebuie să se acorde atenția cuvenită experienței cu IG existente în materie de produse agricole în cadrul dezbaterii asupra posibilei extinderi a acestor indicații la produsele neagricole;

8.

consideră că o protecție consolidată și armonizată a IG pentru produsele neagricole ar contribui la consolidarea pieței interne mulțumită diverselor efecte pozitive directe (accesibilitate sporită la fonduri de promovare și menținerea nivelului de ocupare a forței de muncă în zonele vulnerabile economic) și indirecte (ca, de exemplu, posibilele efecte asupra turismului), identificate deja în Cartea verde a Comisiei Europene;

9.

consideră că extinderea protecției IG la produsele neagricole comportă posibile avantaje pentru consumatori, care ar avea la dispoziție încă un instrument pentru a opta în mod conștient pentru un produs sau altul (în pofida ofertei ample de produse de pe piață), aceștia putând să le identifice mai ușor pe cele autentice, originale și de calitate;

10.

subliniază că un sistem armonizat de protecție a IG pentru produsele neagricole ar prezenta avantaje și în ceea ce privește relațiile UE cu țările terțe. Într-adevăr, adoptarea unei poziții unitare ar consolida UE în contextul negocierii de acorduri comerciale sau în cadrul acțiunilor de protecție a produselor proprii pe piețele străine;

11.

împărtășește ideea potrivit căreia protecția IG pentru produsele neagricole poate contribui la conservarea patrimoniului cultural și artistic al tradițiilor locale și regionale europene și sugerează posibilitatea includerii unor elemente de responsabilitate socială a întreprinderii în eventualele specificații ale produsului, astfel încât să crească capacitatea acestor produse de a crea capital social în zonele în care sunt produse.

12.

speră să se poată institui un sistem de protecție a IG pentru produsele neagricole mai simplu decât sistemul existent pentru produsele agricole, care, în urma extinderilor succesive ale protecției, cuprinde în prezent un număr însemnat de tipuri de IG, ceea ce riscă uneori să creeze confuzie în rândurile consumatorilor;

13.

recomandă ca etichetele IG pentru produse neagricole să fie simple și ușor de recunoscut și să poată fi aplicate pe produs în limba de origine a acestuia și/sau în limba engleză;

14.

consideră că, așa cum s-a mai întâmplat în cazul IG agricole, un nou sistem de protecție a IG neagricole ar trebui să permită protecția denumirilor negeografice asociate în mod cert cu o anume localitate, cu respectarea derogărilor în materie de protecție prevăzute deja în Acordul TRIPS;

15.

scoate în evidență faptul că o abordare transversală pentru protecția IG neagricole ar fi de departe de preferat unei abordări sectoriale, întrucât un set de norme comune tuturor tipurilor de produse ar fi cu siguranță mai simplu de gestionat pentru întreprinderi și pentru autoritățile naționale, regionale și locale;

16.

subliniază că, în cazul IG pentru produsele neagricole, ar fi bine să se prevadă două (și nu mai multe) niveluri distincte de legătură cu teritoriul, corespunzătoare actualei deosebiri dintre produsele DOP (legătură mai puternică) și IGP (legătură mai puțin puternică), în ceea ce privește IG pentru produsele agricole;

17.

recomandă ca eventualele specificații ale produsului (stabilite pentru obținerea înregistrării unei IG) să conțină informații referitoare la materiile prime utilizate, o descriere a procesului de producție, demonstrarea legăturii dintre produs și teritoriu și eventuale elemente de responsabilitate socială a întreprinderii (ca o garanție a angajamentului față de teritoriul respectiv);

18.

remarcă faptul că criteriile pe care vor trebui să le respecte producătorii pentru a obține statutul de IG nu trebuie să împiedice eventualele inovări aduse produsului sau îmbunătățirea eficienței procesului de producție;

19.

amintește că printre obiectivele IG se numără și acela de a constitui o garanție a calității pentru consumatori și, ca atare, deși consideră că nu poate fi definit un parametru de calitate omogen, ar fi bine să fie prevăzute activități de verificare a respectării specificațiilor produsului pe toată durata protecției. Aceste activități de verificare ar putea fi desfășurate de autorități publice regionale (sau prin parteneriate public-privat, ca, de exemplu, unele camere de comerț).

20.

consideră că este de preferat să se creeze la nivelul UE un sistem unic pentru protecția IG neagricole decât să se armonizeze diferitele legislații naționale, întrucât acesta ar fi mai echitabil și ar garanta existența unui calendar comun în întreaga UE;

21.

propune ca, pentru statele membre în care s-a instituit deja un sistem de protecție a IG neagricole, să se prevadă o scurtă perioadă cu dispoziții tranzitorii bazată pe coexistența celor două sisteme (de exemplu, până în 2020), pentru ca apoi să se treacă definitiv la un mecanism unic al UE;

22.

consideră că procedura de înregistrare a IG neagricole trebuie să fie obligatorie și că această procedură ar trebui să se bazeze pe un sistem în două faze (cum se întâmplă în prezent cu IG agricole), care să implice nivelul regional în ceea ce privește verificarea specificului local și nivelul european în ceea ce privește verificarea criteriilor comune întregii UE;

23.

subliniază că ar trebui prevăzute termene maxime certe și garantate prin lege pentru procedura de înscriere în registrul IG, astfel încât să se evite riscul ca administrațiile publice ineficiente să încetinească procesul, aducând astfel prejudicii producătorilor;

24.

consideră că producătorii, asociațiile acestora și camerele de comerț ar trebui să fie principalele persoane autorizate să solicite înregistrarea unei IG pentru produsele neagricole, dar că este cazul să se prevadă ca, în cazuri concrete și bine întemeiate să poată solicita înregistrarea și un singur producător, o autoritate locală sau regională ori o organizație de consumatori. Aceleași categorii care au dreptul să solicite înregistrarea ar trebui să aibă și dreptul de a solicita o eventuală procedură de opoziție;

25.

subliniază că, dată fiind actuala atenție acordată bugetelor publice, s-ar putea solicita o contribuție din partea producătorilor pentru obținerea statutului de IG, cu condiția ca această contribuție să fie unică (una tantum), să fie echitabilă în raport cu costurile suportate și să fie aplicată în mod uniform în întreaga UE.

26.

recomandă ca nivelul protecției acordate IG pentru produsele neagricole să poată fi identic cu cel prevăzut la articolul 23 din Acordul TRIPS pentru vinuri și băuturi spirtoase, întrucât ar proteja cu forța corespunzătoare drepturile producătorilor;

27.

propune ca sistemul de monitorizare care are rolul de a impune respectarea drepturilor privind IG pentru produsele neagricole să poată fi public sau mixt, public-privat, dar în ambele cazuri să fie valorificate competențele autorităților locale și regionale, dată fiind legătura lor directă cu teritoriul;

28.

înțelege că eventualul succes al unui sistem de IG pentru produse neagricole ar putea, într-o anumită măsură, să amplifice riscurile de contrafacere sau imitație din partea producătorilor concurenți. Din acest motiv, vor trebui prevăzute proceduri rapide de protecție, prin care să se poată identifica și elimina rapid produsele contrafăcute sau imitațiile;

29.

consideră că protecția IG pentru produsele neagricole nu ar trebui să fie acordată pe o perioadă limitată în timp, ci ar trebui să prevadă, în orice caz, posibilitatea de anulare a protecției în aceleași condiții ca și pentru IG ale produselor agricole;

30.

consideră că posibilele conflicte între IG pentru produse neagricole și mărci ar trebui reglementate în același mod în care sunt reglementate astfel de conflicte în cazul IG agricole;

31.

subliniază, în sfârșit, că, date fiind competențele sale de înalt nivel în ceea ce privește abordarea temelor de politică regională și locală, ar trebui ca avizul CoR să consolideze și să dezvolte în continuare recomandarea de a crea un sistem de protecție a IG pentru produsele neagricole la nivelul UE; ca atare, solicită ca Comisia Europeană să aibă în vedere prezentarea unei propuneri legislative în acest sens.

28.4.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/16

1.

salută intenția Comunicării CE – referitoare la un nou cadru strategic al UE pentru 2014-2020 în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă (SSM) – de a se conforma obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind ocuparea forţei de muncă, prin promovarea unor standarde ridicate ale condiţiilor de muncă, atât în UE, cât și la nivel internaţional, însă se întreabă de ce Comisia nu prevede măsuri legislative specifice în interiorul acestui cadru strategic, în special în ceea ce privește afecțiunea musculo-scheletală (AMS) și agenții cancerigeni;

2.

sprijină, în acest context, apelul adresat Comisiei Europene de Parlamentul European:

3.

evidențiază caracterul contradictoriu al demersului Comisiei Europene, care – pe de o parte – urmărește stabilirea unui cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă pentru perioada 2014-2020, în timp ce – pe de altă parte – anunță, în programul său de lucru pentru 2015, o posibilă retragere a propunerii de directivă de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea unor măsuri de promovare a îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează;

4.

recunoaște importanța coordonării la nivelul UE a măsurilor de prevenire a riscurilor legate de SSM și de asigurare a unei îmbunătățiri continue și treptate a condiţiilor de muncă;

5.

ia notă de punerea în aplicare a majorității inițiativelor prevăzute de strategia UE pentru perioada 2007-2012 în acest domeniu, în condițiile în care nu au fost stabilite obiective obligatorii și cuantificabile, însoțite de un calendar;

6.

subliniază rolul important și esențial pe care trebuie să îl joace reprezentanții angajatorilor și lucrătorilor în elaborarea politicilor privind sănătatea și siguranța la nivel european, național, regional și local și solicită Comisiei să consolideze dialogul social în cadrul procesului său decizional;

7.

împărtășește opinia CE constând în identificarea, în noul cadru strategic, a trei provocări principale: i) respectarea legislaţiei în vigoare; ii) îmbunătăţirea prevenirii bolilor profesionale, inclusiv prevenirea riscurilor noi și emergente; iii) reacția la evoluţia demografică;

8.

este de acord cu Parlamentul European (PE) în privința faptului că criza economică nu este un motiv de subminare a politicilor de prevenire și subliniază importanţa SSM ca drept fundamental al lucrătorilor (1);

9.

regretă slaba implicare a autorităților locale și regionale (ALR) în strategia Comisiei Europene (CE) și îndeamnă Comisia să garanteze participarea lor oficială la asumarea unor angajamente în acest sens, recunoscându-le, inclusiv în calitatea lor de angajatori importanți, drept entități instituționale fundamentale;

10.

subliniază că, datorită parteneriatelor stabilite și legăturilor cu întreprinderile locale, ALR pot juca un rol important în integrarea legislațiilor, promovarea „culturii prevenirii” și aplicarea corectă a standardelor în materie de prevenire, sprijinirea activităţilor de reprezentare și a acțiunilor colective în despăgubire vizând aspectele de siguranță;

11.

propune să se stabilească un comitet director (steering committee) central european cu competențe de identificare, coordonare, și dezvoltare în materie de SSM [coordonat, de preferință, de Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA)], care să și îndeplinească mai eficient un rol proactiv de referință, îndrumare și monitorizare în punerea în aplicare a legislației UE de către statele membre. Acest comitet director ar trebui:

12.

consideră că trebuie să fie abordată rapid problema reducerii drepturilor lucrătorilor și să se întreprindă acțiuni eficace pentru a reduce eterogenitatea legislațiilor și modelelor în materie de SSM și diferențele de punere în aplicare a acestora, care se numără printre factorii ce pot duce la apariţia unor practici de dumping social și de concurență neloială în cadrul pieței UE;

13.

este de acord cu acțiunea prevăzută de CE de revizuire a strategiilor naţionale în lumina noului cadru, prin înființarea unei baze de date a tuturor cadrelor strategice naționale în materie de SSM, în colaborare cu Agenţia Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă, EU-OSHA; Această activitate trebuie să se desfășoare pe baza unui dialog strâns cu partenerii sociali europeni;

14.

nutrește convingerea că trebuie încurajată dezvoltarea unei „culturi a prevenirii” (prin adoptarea unor inițiative în cadrul învățământului școlar, al uceniciei la locul de muncă și al formării profesionale și continue) și a unei culturi de întreprindere serioase și moderne, întemeiată pe convingerea că hotărâtoare pentru calitatea proceselor și produselor industriale este calitatea persoanelor;

15.

consideră că este esențială formarea în materie de prevenire a riscurilor la locul de muncă, întrucât aduce beneficii atât lucrătorilor, cât și întreprinderilor;

16.

împărtășește părerea CE potrivit căreia încă din școală începe sensibilizarea în materie de SSM și susţine recomandarea de a se ține seama în mai mare măsură de aceasta în cadrul programelor școlare;

17.

este de acord cu atenția pe care o acordă CE sensibilizării opiniei publice și subliniază rolul pe care trebuie să-l joace ALR în acest sens;

18.

susține cu fermă convingere finanțarea unor acțiuni începând din 2014 și solicită să se ia în considerare forme de sprijinire ad-hoc a proiectelor prezentate de ALR, în special a celor care reprezintă zone neacoperite în mod eficace de către sistemul public de sănătate sau care se confruntă cu probleme demografice;

19.

susține demararea unor acțiuni de sprijinire a întreprinderilor, potrivit principiului subsidiarităţii orizontale, pentru a găsi soluții tehnice și organizatorice de protecție a SSM;

20.

este de acord cu CE în privința necesităţii de a se acorda sprijin tehnic și financiar instrumentului de evaluare interactivă online a riscurilor (Online interactive Risk Assessment – OiRA) (2) și altor instrumente tehnico-științifice și informatice din statele membre, în special din sectoarele prioritare și din microîntreprinderi și întreprinderile mici;

21.

susţine acțiunea CE de promovare a schimbului de bune practici cu IMM-urile care vor primi ajutor din partea marilor întreprinderi în cadrul lanțului investitor-furnizor-achizitor, pentru îmbunătățirea SSM;

22.

solicită mai multe politici integrate în favoarea IMM-urilor (stimulente financiare, facilitarea accesului la FSE și FEDR, instrumente practice, dar și riguroase din punct de vedere tehnico-științific, de evaluare a riscului, parteneriate);

23.

recomandă promovarea unor politici de defiscalizare a investițiilor de capital și a cheltuielilor anuale de întreţinere pentru întreprinderile care introduc sisteme și instrumente de gestionare a SSM, în conformitate cu orientările și modelele elaborate de organele publice de reglementare competente;

24.

recomandă așadar elaborarea unui plan european de acordare a unor stimulente întreprinderilor care derulează proiecte vizând introducerea și menținerea unor sisteme de gestionare a SSM, utilizând fonduri de garantare pentru facilitarea accesului la credite bancare și consolidând activitatea de acordare de asistență tehnică întreprinderilor, în special IMM-urilor, inclusiv prin intermediul EU-OSHA;

25.

susține măsurile și recomandările programatice din Rezoluția PE din 14 ianuarie 2014 privind inspecțiile eficiente la locul de muncă, ca strategie de îmbunătățire a condițiilor de muncă în UE;

26.

întâmpină cu satisfacție faptul că Comitetul inspectorilor de muncă principali (Senior Labour Inspectors Committee – SLIC) desfășoară acțiuni de îndrumare și coordonare a inspectoratelor de muncă și a personalului din cadrul organismelor din domeniul siguranței și sănătății din diferitele state membre, înzestrându-le cu instrumente și resurse corespunzătoare;

27.

susține că este important ca agenții administrativi responsabili cu siguranța și sănătatea la locul de muncă să devină facilitatori ai respectării normelor și subliniază rolul ALR în susținerea formării lor, insistând să fie identificate modele de inspecție specifice pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici, pentru a nu le copleși cu sarcini administrative și financiare nesustenabile;

28.

măsurile vizând respectarea mai strictă a normelor ar trebui să se bazeze pe dovada eficienței lor, să se concentreze asupra sectoarelor de producție în care există riscuri reale de încălcare a normelor de sănătate și siguranță și trebuie avut grijă ca aceste măsuri să asigure respectarea reglementărilor existente privind expunerea la substanțe cancerigene precum azbestul și cele mai răspândite boli la locul de muncă, precum afecțiunile musculo-scheletale (AMS), bolile legate de stres și cele respiratorii, precum bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPCO);

29.

recomandă un rol mai important de control în teritoriu pentru ALR, îndeosebi prin consolidarea progresivă a competențelor lor, în special în contextul sistemului de atribuire a contractelor de achiziții publice și a subcontractărilor, care reprezintă unul dintre sectoarele mai puțin protejate;

30.

propune să se încurajeze schimbul de bune practici între administraţiile regionale şi locale active în acest domeniu;

31.

este de acord cu necesitatea evaluării, în colaborare cu statele membre, cu Comitetul inspectorilor de muncă principali (SLIC) și cu Comitetul consultativ pentru SSM, a eficienței sancţiunilor și amenzilor administrative aplicate și a modalităţilor netradiţionale de control, în măsura în care sectorul public are posibilitatea de a colabora cu aceste organe;

32.

consideră că decizia de a institui o platformă europeană pentru protecția sănătăţii lucrătorilor migranţi este strategică și de actualitate, întrucât scade tot mai mult capacitatea de intervenție a statelor în ceea ce privește efectele globalizării și ale schimbărilor socio-demografice induse mai ales de fenomenele migratorii;

33.

este de acord cu includerea în Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) a Directivei-cadru 89/391/CEE (3) care, în urma unui studiu efectuat de Comisia Europeană în 2011, s-a situat printre primele 10 acte legislative cele mai împovărătoare pentru IMM-uri (4);

34.

este de părere că mecanismele de sancționare trebuie însoțite de o abordare bazată pe obiective, cu norme clare și proceduri eficiente și rapide, care să pună în valoare și rolul organismelor bilaterale reprezentative ale partenerilor sociali. Dacă sunt implicați în mod corespunzător, cu respectarea rolurilor care le revin, aceștia pot ajuta la sprijinirea instanțelor desemnate prin legislația națională, în procesul de punere în aplicare a măsurilor preventive;

35.

susține propunerea de introducere, ca parte integrantă a legislației privind SSM, a eventualelor acțiuni de simplificare a evaluării riscurilor și/sau de reducere a sarcinilor administrative și a documentaţiei, dar subliniază că, în același timp, trebuie să se garanteze faptul că nu va scădea nivelul de protecție a lucrătorilor;

36.

consideră că, pentru anumite sectoare, în special pentru microîntreprinderi, pot fi identificate și promovate instrumente care facilitează analiza de risc, cum ar fi OiRA (Online interactive Risk Assessment). Criteriile și parametrii obiectivi trebuie să se bazeze pe o evaluare și gestionare riguroasă a riscului, trebuie simplificați pe cât posibil și definiți de comun acord cu actorii instituționali respectivi, în vederea elaborării unor instrumente simplificate de evaluare și gestionare a riscurilor, inclusiv prin intermediul unor forme de certificare pe bază voluntară;

37.

consideră că funcționarea complicată și greoaie a sistemelor de gestionare a SSM trebuie pusă și pe seama procedurilor birocratice, care țin seama mai curând de conformitatea cu standardele internaționale decât de normele de administrație publică. Deşi recunoaște profesionalismul tuturor celor care răspund de siguranță, Comitetul consideră că aceasta nu trebuie să ocupe locul al doilea din punctul de vedere al complexității în întreprinderi, mai ales în cazul celor de dimensiuni mici. În acest scop, recomandă să se efectueze la nivel european o comparație între certificările de calitate a SSM, care să ducă la definirea pe bază voluntară unui standard al UE, pentru stabilirea unor cerințe minime sustenabile;

38.

este convins că acțiunile de protecție a SSM trebuie abordate global și cu precauție, ținând cont de relațiile strânse dintre producție, muncă, și mediul înconjurător, și trebuie să se bazeze pe cele mai bune date medicale și științifice disponibile;

39.

atrage atenția asupra bolilor provocate de azbest, a bolilor pulmonare, de piele, asupra cancerului, a astmului, a afecțiunilor obstructive, a AMS, a bolilor legate de stres și a altor boli cronice etc. și subliniază nevoia de analize riguroase ale riscurilor existente și ale celor noi, aferente restructurării, noilor tehnologii și materialelor și produselor noi;

40.

consideră că este necesar ca, în ceea ce privește utilizarea noilor tehnologii, materiale și produse în sectorul industrial, în condiții de incertitudine științifică, să se recurgă la „abordarea cu precauție” a gestionării riscurilor sanitare;

41.

consideră că:

42.

remarcă numărul în creștere al lucrătoarelor și diferențele dintre viața femeilor și cea a bărbaților la locul de muncă (tipologia muncii, condiții diferite de expunere la risc), care le influențează sănătatea și siguranța;

43.

recomandă diversificarea măsurilor de protecție în mediul de lucru, pentru asigurarea eficienței, atât în cazul femeilor, cât și al bărbaților, ținând cont de tipul muncii desfășurate efectiv și de diferențele subiective și obiective în condiţiile respective de expunere la risc;

44.

subscrie la ideea că politica în materie de SSM poate contribui la combaterea discriminării și la promovarea egalității de șanse în politicile UE, printr-o corectă punere în aplicare a Directivei 2000/78/CE privind protecția SSM în cazul persoanelor cu handicap și a Directivei 2006/54/CE, care interzice aplicarea unui tratament mai puțin favorabil femeilor, la locul de muncă, legat de sarcină sau de maternitate (5)  (6);

45.

subliniază că „învățarea pe tot parcursul vieții și voluntariatul sunt vectori fundamentali ai îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate. UE și nivelurile național și local ar trebui să sprijine educația adulților și voluntariatul la o vârstă înaintată, activități care contribuie la prelungirea vieții profesionale, la promovarea unei vieți active după pensionare și la susținerea traiului independent” (7); De aceea UE ar trebui să asigure elaborarea unui manual de bune practici europene în materie de îmbătrânire activă;

46.

este, prin urmare, de părere că este esențial ca, în vederea soluționării problemei îmbătrânirii forței de muncă, să se asigure schimbul de informații și de bune practici între statele membre și întreprinderi, precum și luarea unor măsuri de integrare adecvate;

47.

își exprimă încrederea „că intervenția UE în sprijinul îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate și al solidarității între generații va stimula inovarea și potențialul de creștere în întreaga UE și va aduce beneficii economice atât pentru actorii publici, cât și pentru cei privați de la nivel local, național sau european” (8);

48.

scoate în evidență faptul că îmbunătăţirea culegerii datelor este esențială pentru a asigura o comparare a performanțelor în materie de SSM în UE, semnalând nevoia efectuării unei analize comparative a datelor, din perspectiva unei îmbunătăţiri continue, prin semnalarea bunelor practici referitoare la procese, mai degrabă decât a unei simple clasificări. Acest aspect poate încuraja punerea în comun de către statele membre a datelor privind riscurile efective;

49.

susține invitația CE privind culegerea și producerea de date statistice mai amănunțite, inclusiv de la nivel local și regional, cu privire la accidentele și bolile specifice locului de muncă, la expunerea profesională și la bolile legate de muncă;

50.

semnalează că, în ceea ce privește gestionarea sistemului informatic utilizat în contextul SSM, rolul partenerilor sociali apare prea limitat, deși aceștia ar putea colabora în mod eficient la crearea structurii sistemului, la dezvoltarea datelor din sector, la gestionarea fluxurilor de informație și la utilizarea lor;

51.

subliniază că datele statistice mai fiabile servesc la conturarea unui tablou al riscurilor pentru sănătatea lucrătorilor, la o mai bună înțelegere a cauzelor și, ca atare, la deducerea unor concluzii operaţionale;

52.

recomandă crearea unui sistem informatic european pentru prevenție la locul de muncă („a cunoaşte pentru a preveni”), ca instrument operaţional dinamic cu ajutorul căruia să fie introduse informaţiile disponibile în actualele sisteme naţionale, și pentru crearea unui model de lectură cu o bancă de date unificată;

53.

își însușește opinia CE potrivit căreia niște standarde europene clare în legislația privind SSM ar putea contribui la instituirea unor standarde de muncă echivalente la nivel mondial, prin intermediul unor acorduri bilaterale și multilaterale cu țările terțe;

54.

consideră că, în noul context internaţional globalizat, este necesar să se garanteze că convenţiile și acordurile internaţionale privind normele în materie de SSM sunt adoptate și puse efectiv în aplicare de toate părțile interesate, pentru a menține competitivitatea UE și pentru a evita delocalizarea întreprinderilor în țări terțe, în căutarea unor contexte juridice mai permisive;

55.

amintește CE să încurajeze statele membre să ratifice toate convențiile OIM și celelalte convenții și acorduri internaționale privind SSM și să monitorizeze îndeaproape normele privind SSM și aspectele conexe, în contextul tuturor parteneriatelor care se încheie în lumea întreagă, în special al negocierilor actuale cu privire la încheierea Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții cu Statele Unite (Transatlantic Trade and Investment Partnership – TTIP).

28.4.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/22

1.

În ultimii ani, termenul „ecologic” a câștigat un loc din ce în ce mai important în procesul de elaborare a politicilor, întrucât preocupările legate de mediu au căpătat un caracter orizontal și global. Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii a identificat drept esențială tranziția către un model economic ecologic, cu emisii reduse de carbon și eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor.

2.

Una dintre temele centrale ale acestor două comunicări este conceptul de „economie verde”, care este definită ca un model „care să asigure creșterea și dezvoltarea, să protejeze sănătatea și bunăstarea oamenilor, să ofere locuri de muncă decente, să reducă inegalitățile și care să investească în biodiversitate, inclusiv în serviciile ecosistemice pe care le asigură aceasta (capitalul natural) și să le protejeze pentru valoarea lor intrinsecă și pentru contribuția lor esențială la bunăstarea și prosperitatea economică a oamenilor” (1).

3.

Trecerea la o economie verde influențează nemijlocit atât competitivitatea fiecărei întreprinderi, cât și competitivitatea economiei europene, în ansamblul său. Resursele devin din ce în ce mai rare. Consumul crește în tot mai multe domenii, atingându-se limitele rezistenței mediului. Realizarea în timp util a tranziției către o economie verde nu este numai de dorit, ci și esențială pentru menținerea și consolidarea competitivității și a prosperității în cel mai scurt timp cu putință.

4.

susține comunicările Comisiei privind Planul de acțiune verde pentru IMM-uri și Inițiativa privind locurile de muncă verzi;

5.

împărtășește opinia exprimată de Comisie în ambele comunicări, conform căreia succesul tranziției către o economie verde este un factor crucial pentru competitivitatea prezentă și viitoare a Uniunii Europene;

6.

subliniază rolul central jucat de sectorul public și de autoritățile locale și regionale în facilitarea tranziției către o economie verde; pe lângă rolul lor în promovarea tranziției către o economie verde, autoritățile publice ar trebui să reprezinte un model și o referință în ce privește punerea în practică a propriilor proiecte, programe, aplicarea legislației, achizițiile publice și crearea de locuri de muncă în contextul noii paradigme a economiei verzi;

7.

consideră că este extrem de important să se continue eforturile de promovare a competitivității ecologice a IMM-urilor prin îmbunătățirea accesului la finanțare, furnizarea mai multor informații, simplificarea legislației, reducerea birocrației și consolidarea unei culturi antreprenoriale verzi;

8.

susține obiectivul Inițiativei privind locurile de muncă verzi de a crea sinergii între politicile privind ocuparea forței de muncă și politicile de mediu, pentru a se veni în sprijinul trecerii la o economie competitivă, verde și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

9.

subliniază că problema competențelor este deosebit de relevantă pentru tineri, dat fiind că ei sunt încă afectați de o rată a șomajului absolut zdrobitoare, de peste 22 %, și că ar trebui să fie mai bine pregătiți pentru locurile de muncă de mâine, în general, și pentru locurile de muncă verzi, în special;

10.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei cu privire la necesitatea de a revizui și actualiza programele de educație și de formare profesională, precum și sistemele de calificări în vederea facilitării tranziției către o economie verde;

11.

subliniază că întreprinderile diferă considerabil: unele oferă deja produse și servicii verzi, în timp ce acelea care oferă servicii și produse mai tradiționale ar putea beneficia, de asemenea, de pe urma utilizării unor surse de energie și a unor materii prime mai ecologice;

12.

este de părere că provocările legate de mediu ar trebuie văzute atât ca o oportunitate, cât și ca o amenințare la adresa întreprinderilor, a angajaților acestora, a piețelor forței de muncă și a UE;

13.

consideră că termenii și cifrele de bază și punctul de plecare pentru economia verde ar trebui să fie definite și clarificate, astfel încât termenii și cifrele să fie stabilite de comun acord, coerente și lipsite de ambiguitate;

14.

consideră că o tranziție de succes către o economie ecologică este esențială pentru competitivitatea actuală și viitoare a UE, motiv pentru care este vital să se asigure coerența în ceea ce privește utilizarea termenilor;

15.

subliniază dimensiunea regională a tranziției către o economie ecologică, precum și rolul-cheie jucat de autoritățile locale și regionale în domeniul educației, infrastructurii, al sprijinului acordat întreprinderilor locale și al creării serviciilor pentru ocuparea forței de muncă. Atrage totodată atenția asupra inițiativelor ecologice apărute la nivel local, ca exemple pentru alte teritorii ale UE;

16.

subliniază diversitatea de situații și provocări de la nivel local și solicită ca circumstanțele excepționale din regiuni să fie luate în considerare în ceea ce privește ecologizarea economiei;

17.

subliniază că, pentru a se bucura de succes, economia verde trebuie să prezinte cinci elemente principale: 1) reducerea, altfel spus o reducere generală a consumului de materii prime și energie; 2) utilizarea energiilor curate, pentru a se evita dependența de energia din importuri și emisiile și pentru a se crea locuri de muncă; 3) eficiența, ceea ce înseamnă că materiile prime și energia trebuie utilizate mai eficient de-a lungul întregului lanț valoric al unui produs sau serviciu dat; 4) crearea de rețele și schimbul de bune practici; compararea informațiilor între statele membre și sectoare oferă o oportunitate de a stimula aprovizionarea cu produse și servicii verzi, inclusiv a piețelor din afara UE; 4) accesul la finanțare, ceea ce înseamnă că este esențial să se garanteze disponibilitatea fondurilor și să se reducă birocrația; cererile de finanțare ar trebui să fie simple, ușor de înțeles și utile și în alte domenii de activitate;

18.

subliniază că, în momentul evaluării, există diferențe semnificative în cadrul pieței interne a UE între sectoare și între statele membre în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor, și solicită să se adopte măsuri pentru a stimula eficiența utilizării resurselor prin schimbul de exemple de bune practici și de situații care au dus la eșec;

19.

subliniază importanța autorităților locale și regionale, în special a municipalităților, în ceea ce privește implementarea măsurilor menționate la punctul anterior, luând în considerare posibilitatea unei finanțări prin intermediul actualului cadru financiar european;

20.

consideră că eforturile de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor ar trebui să fie luate în considerare în toate etapele lanțului valoric, că pe această cale s-ar reduce semnificativ nevoia de materii prime și că abordarea bazată pe lanțul valoric ar trebui să fie integrată atât în activitățile din sectorul public, cât și în cele din sectorul privat;

21.

consideră că Planul de acțiune ar trebui să se concentreze asupra unor măsuri la nivel european în scopul armonizării și consolidării inițiativelor verzi de sprijinire a IMM-urilor existente la nivel național și regional;

22.

constată că se pune accentul pe energia din surse regenerabile și pe biocombustibili, domenii în care UE dispune într-o măsură suficientă de informații, know-how și tehnologie; solicită eliminarea barierelor din calea dezvoltării, pentru a se putea genera numeroase locuri de muncă verzi calificate și de calitate și se declară în favoarea cercetării, dezvoltării și inovării în acest sector;

23.

subliniază importanța unei mentalități verzi și practica tot mai răspândită, în toate statele membre, a etichetării „originar din UE”;

24.

salută obiectivul Comisiei Europene de a institui în 2015 un centru european de excelență pentru utilizarea eficientă a resurselor și de a-l conecta la o rețea de parteneriate la nivelul tuturor regiunilor europene, însă invită Comisia să clarifice, în ceea ce privește această platformă, cine vor fi acești parteneri și cum vor fi ei selectați;

25.

subliniază, de asemenea, necesitatea de a implica autorităţile locale şi regionale în acest proces, dat fiind că ele se află în poziția ideală pentru a înțelege situația și provocările specifice de la nivel local și regional și pentru a stabili care sunt părțile interesate cele mai relevante; în acest domeniu, ar trebui să se promoveze cartografierea potențialului specific al fiecărei regiuni apte să ofere asistență actorilor de pe plan local în ceea ce privește identificarea clusterelor de investiții, măsurile de sprijinire a activității independente și crearea de cursuri de formare și specializare axate pe diferitele dimensiuni ale economiei verzi;

26.

consideră că trebuie definite obiective pentru ca proiectarea produselor să fie responsabilă din punct de vedere ecologic și solicită întreprinderilor să dea dovadă de o mai mare responsabilitate față de mediu;

27.

subliniază că expertiza și competențele necesare pentru ecologizarea economiei ar trebui să fie accesibile tuturor în diferitele state membre în ceea ce privește aspectele fundamentale și că ar trebui să se ia măsuri pentru a se asigura un nivel adecvat de know-how la nivel local;

28.

solicită să se depună eforturi pentru a difuza în continuare principiul învățării pe tot parcursul vieții; un factor esențial este utilizarea cu succes a noilor informații, întrucât economia verde va necesita schimbări și acțiuni transparente în ceea ce privește ansamblul componentelor lanțului de valori;

29.

subliniază că, la ora actuală, nu există o corelare satisfăcătoare a competențelor cu locurile de muncă, iar schimbările la nivel de sistem sunt lente; proiectul ESCO al Comisiei este un bun exemplu de încercare de a pune în legătură angajatorii cu angajați calificați pentru munca cerută; pentru propuneri suplimentare privind corelarea locurilor de muncă cu competențele, CoR face trimitere la avizul său pe tema „Cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurare” (2);

30.

subliniază că economia verde va presupune tranziția către o economie circulară și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, ceea ce va crea locuri de muncă noi și inovatoare. Aceasta înseamnă că unele din vechile locuri de muncă vor fi înlocuite cu altele noi, iar profilurile profesionale vor trebui redefinite;

31.

solicită să se promoveze o cooperare mai amplă între autorități, IMM-uri, asociații și instituțiile de învățământ, dat fiind că utilizarea cu succes a noilor tipuri de informații va presupune o mai bună orientare și coordonare a măsurilor și a instrumentelor de finanțare;

32.

reafirmă importanța cercetării și dezvoltării tehnologice (CDT) ca modalitate de impulsionare a implementării economiei verzi, promovându-se prin intermediul fondurilor europene disponibile asocierea universităților, IMM-urilor și a altor entități locale și regionale, coordonate ca elemente centrale ale cunoașterii (învățământ, cercetare și inovare) sub forme sinergice precum clusterele sau platformele pentru inovare deschisă (Open Innovation), în scopul schimbului de cunoștințe și al fertilizării reciproce a domeniilor de cunoaștere;

33.

solicită ca autoritățile locale și regionale, în virtutea expertizei și competențelor lor semnificative din acest domeniu, să fie pe deplin implicate în măsurile de coordonare. Există deja exemple demne de urmat de parteneriate cu autoritățile locale prin care se oferă întreprinderilor și asociațiilor consiliere pe teme legate de energie, inclusiv cu privire la identificarea subvențiilor și a posibilităților de finanțare, recomandări referitoare la măsuri individuale, care oferă totodată o imagine de ansamblu asupra furnizorilor de echipamente și servicii, și asistență pentru pregătirea procedurilor de ofertare;

34.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei cu privire la necesitatea de a se revizui și actualiza programele de educație și de formare profesională, precum și sistemele de calificări, în strânsă cooperare cu statele membre și cu autoritățile locale și regionale, astfel încât să se ia în considerare și să se faciliteze tranziția către o economie verde și propune ca toate parcursurile de educație și de formare să cuprindă cel puțin un modul consacrat acestei teme. De asemenea, trebuie să se ia măsuri prin care să se examineze care sunt modalitățile de monitorizare a impactului formării, dat fiind că este nevoie de o monitorizare pe termen lung, efectuată atât la nivelul superior, cât și la cel inferior;

35.

se declară preocupat de gradul de adecvare și previzibilitate și de nivelul formării pe teme legate de economia verde și de competențele ecologice în diferite state membre. Este esențial să se garanteze că în statele membre se înființează cursuri de formare care acoperă know-how-ul ecologic, juridic și antreprenorial; totodată, acestea ar garanta că funcționarii dispun de suficiente date și competențe;

36.

subliniază că problema noilor competențe este deosebit de relevantă pentru tineri, care ar trebui să fie mai bine pregătiți pentru locurile de muncă de mâine, în general, și pentru locurile de muncă verzi, în special;

37.

subliniază că este nevoie de o perspectivă mai largă și de luarea în considerare a impactului pe termen lung, astfel încât să se identifice o modalitate de a combina competențele ecologice cu un solid know-how antreprenorial. Ar trebui ca mentalitatea ecologică și antreprenorială să fie inculcată încă de pe băncile școlii, întrucât noile profesii se vor baza pe competențe în științele naturale, precum și pe competențe tehnice și matematice; aceasta trebuie să ocupe un loc aparte și în cadrul programelor de educație pentru adulți;

38.

este preocupat de faptul că sunt rare IMM-urile din Europa care să fie conștiente de posibilitatea de a utiliza resursele în mod mai eficient și de beneficiile care ar putea rezulta de pe urma utilizării acestor mijloace în practica economică;

39.

sugerează autorităților locale, regionale și naționale cu competențe fiscale să instituie mecanisme de discriminare pozitivă a întreprinderilor care implementează principiile și conceptele economiei verzi, în contextul responsabilității sociale a întreprinderilor, printre altele prin intermediul reducerii taxelor și impozitelor, prin utilizarea achizițiilor publice și prin scutiri fiscale;

40.

solicită ca informațiile privind formarea și oportunitățile de finanțare să fie adaptate nevoilor IMM-urilor din diferite sectoare, având în vedere că acestea nu privesc întotdeauna cu ochi buni necesitatea formării pe teme legate de economia verde;

41.

solicită crearea unor stimulente în vederea completării competențelor, dat fiind că dobândirea unor noi informații și a unui nou know-how este esențială. Ar trebui să se înțeleagă bine cum pot fi reutilizate toate materialele reciclabile, cum pot fi ele transformate în materiale noi și inovatoare și care sunt normele și cerințele în domeniu;

42.

constată că costul materiilor prime a crescut în 75 % din IMM-urile din UE în decursul unei perioade de cinci ani și că este nevoie de măsuri urgente pentru a testa noi metode și a le difuza sistematic, astfel încât să se protejeze competitivitatea întreprinderilor;

43.

recomandă ca diferitele sectoare să analizeze în continuare posibilitățile de a coopera mai bine între ele, precum și oportunitățile de a-și valorifica reciproc expertiza în materie de servicii, de produse sau de componente ale acestora. Astfel se vor crea oportunități de afaceri, în special pentru întreprinderile mici, care ar putea alcătui entități mai mari prin crearea de rețele. Ar trebui colectate exemple, iar bunele practici ar trebui diseminate în statele membre;

44.

recomandă să se studieze atent toate oportunitățile de sprijinire a IMM-urilor astfel încât acestea să reintroducă materiile prime uzate sau excedentare în producția proprie și în lanțurile valorice, sau chiar ca parte a producției unei alte întreprinderi. Un exemplu în acest sens ar putea fi un concept de energie în circuit închis, adaptat situației locale, în care deșeurile, energia pierdută, căldura, nutrienții și dioxidul de carbon sunt refolosite și reciclate în producția de energie și de hrană;

45.

observă necesitatea promovării cooperării antreprenoriale între sectorul alimentaţiei ecologice și alte sectoare potențial legate de acesta: gastronomia, alimentaţia publică, turismul rural, agroturismul, turismul în natură, fabricarea de recipiente și ambalaje durabile și/sau artizanale, construcțiile durabile, producția alimentară artizanală etc.

46.

recomandă să se organizeze o campanie de sensibilizare cu privire la dezvoltarea durabilă, adresată publicului larg din UE, în care să se sublinieze posibilitățile de care dispune fiecare pentru a influența la nivel individual cantitatea de deșeuri și tratarea lor;

47.

observă că autoritățile locale joacă un rol esențial în îndeplinirea obiectivelor UE în materie de emisii. Un exemplu de urmat este proiectul finlandez „Kohti hiilineutraalia kuntaa” („Către un oraș neutru în materie de emisii de carbon”), al cărui scop este asumarea unui angajament de reducere a gazelor cu efect de seră de către actorii locali – consiliul local, locuitorii și întreprinderile. Scopul proiectului este de a identifica abordări noi și inovatoare care creează locuri de muncă pe plan local și care se bazează pe utilizarea durabilă a resurselor naturale locale și pe o mai mare eficiență energetică;

48.

recomandă să se elaboreze concepte referitoare la consumul colaborativ și la economia serviciilor, în care, în locul proprietății de tip tradițional, consumatorii să poată cumpăra produse sub formă de servicii și să le returneze producătorului odată ce acestea ajung la sfârșitul ciclului de viață, pentru a fi reutilizate;

49.

recomandă să se elaboreze metode mai bune de calcul, care să ofere măsurători mai fiabile ale consumului de energie;

50.

admite că crearea unor produse ecologice care să aibă și succes pe piață va necesita investiții financiare substanțiale atât în ce privește dezvoltarea produsului, cât și lansarea și înregistrarea produselor și serviciilor generate în cadrul acestui proces. Pe viitor, legislația va trebui să se dovedească capabilă să ofere posibilitatea dezvoltării rapide a noilor inovații, în loc să le restrângă sau să le limiteze;

51.

propune să se promoveze utilizarea unor sisteme de management de mediu, în special a sistemului european EMAS, în scopul de a încorpora cultura ecologică în procesul decizional al întreprinderilor, îmbunătățind astfel eficiența funcționării acestora și informarea publicului privind performanța lor de mediu;

52.

este de acord cu punctul de vedere al Comisiei referitor la faptul că statele membre ar putea scădea costul mâinii de lucru prin utilizarea veniturilor provenite din licitațiile legate de schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), însă subliniază că în forma sa actuală, ETS nu este pe deplin eficientă;

53.

salută accentul pus de inițiativă pe promovarea spiritului antreprenorial și reafirmă faptul că în opinia sa, Europa ar trebui să le prezinte tinerilor antreprenoriatul ca pe un parcurs profesional posibil și promițător pentru viitor;

54.

este de părere că, alături de economia verde, antreprenoriatul social poate fi văzut ca o alternativă valoroasă la modalitățile tradiționale de a desfășura activități antreprenoriale, indiferent că au scop lucrativ sau nu, și salută în acest sens intenția Comisiei de a facilita accesul întreprinderilor sociale la finanțare;

55.

este de părere că prin inovare și prin reproiectarea produselor și a modelelor de producție și de afaceri, întreprinderile ar putea reduce utilizarea de materii prime costisitoare și ar putea genera mai puține deșeuri;

56.

consideră că introducerea unui sistem european uniform de certificare a economiei verzi ar fi benefică, în special pentru întreprinderi, și că pe termen lung ar asigura predictibilitatea și securitatea juridică, întrucât interpretările juridice legate de o serie de teme potențial generatoare de conflicte juridice ar fi cunoscute din start;

57.

observă că materiile prime, apa și energia reprezintă 50 % din costurile totale de producție ale întreprinderilor (3), ceea ce înseamnă că reducerea acestui impact excesiv asupra cheltuielilor întreprinderilor prin revizuirea sistemului de producție, transport și distribuire a energiei înseși, precum și orice creștere a eficienței utilizării resurselor și a eficienței energetice poate produce economii semnificative. Situația este cu atât mai presantă cu cât costurile energiei și ale multor materii prime au crescut în ultimii ani;

58.

recomandă ca operatorii de la nivel local și regional să fie informați în mod bine direcționat cu privire la potențialul oferit de sursele de finanțare pentru perioada de programare 2014-2020 și ca aceste fonduri să fie utilizate pentru a sprijini IMM-urile „verzi”, exemplele cuprinzând FEDER, FSE, FEADR, programul LIFE, Mecanismul de finanțare a capitalului natural și Instrumentul de finanțare privată pentru eficiență energetică, COSME și Orizont 2020;

59.

ridică problema trecerii la taxele și impozitele de mediu (ca instrumente pentru stimularea răspunderii comune pentru mediul înconjurător), care, potrivit Comisiei, sunt mai puțin dăunătoare pentru creșterea economică și ar duce atât la o mai bună performanță de mediu, cât și la creșterea gradului de ocupare a forței de muncă. Statele membre care au testat taxele de mediu și-ar putea împărtăși experiența lor pe o scară mai largă, iar exemplul lor ar putea fi urmat de alte state membre;

60.

subliniază faptul că statele membre și Comisia au dezvoltat indicatori și instrumente care să permită o mai bună înțelegere a piețelor forței de muncă de la nivel european, național și regional. Pentru a obține rezultate concrete, statele membre ar trebui să utilizeze module armonizate la nivelul UE în ce privește punerea în aplicare și transferul de date;

61.

își reiterează observația că un mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor presupune ca autoritățile publice să investească în infrastructuri de calitate, printre altele în domeniul transportului sau în cel al tehnologiilor digitale, în acest scop ele având nevoie de sprijinul Uniunii Europene;

62.

înțelege că IMM-urile nu dispun de cunoștințele, rețelele și competențele IT necesare, motiv pentru care întâmpină dificultăți în valorificarea oportunităților oferite de prevenirea generării de deșeuri și de reutilizarea produselor, a materiilor prime și a deșeurilor ca parte a diferitelor lanțuri valorice;

63.

subliniază că costurile ridicate ale investițiilor inițiale pot reduce și mai mult interesul pentru implementarea unor activități economice legate de reutilizarea și de reciclarea resurselor, de vreme ce IMM-urile sunt nevoite să aprecieze dacă activitățile sunt viabile din punct de vedere comercial; prin urmare, ar trebui adoptate măsuri fiscale și legislative, precum și alte tipuri de ajutoare, pentru a reduce impactul acestor costuri;

64.

este de părere că trebuie să se adopte pe o scară mai largă standarde ecologice care să respecte biodiversitatea și să promoveze politicile de atenuare a schimbărilor climatice și adaptare la acestea, că ele trebuie diseminate în toate statele membre și că, în acest scop, este nevoie de o comunicare regulată cu consumatorii;

65.

recunoaște că principiile formulate în cadrul standardelor de la nivelul UE în materie de economie verde ar trebui să stea la baza tuturor activităților IMM-urilor, dar crede că este extrem de important, totodată, ca utilizatorii finali ai produselor, și anume consumatorii, să cumpere produse certificate ca fiind responsabile din punct de vedere ecologic.

66.

atrage atenția asupra faptului că ecologizarea lanțului valoric, care implică refabricarea, repararea, întreținerea, reciclarea și proiectarea ecologică, poate oferi oportunități de afaceri considerabile pentru multe IMM-uri, dar că obstacolele legislative, instituționale, tehnice și culturale împiedică IMM-urile să profite de acest lucru, motiv pentru care trebuie să se elimine aceste bariere sau, atunci când acest lucru nu este posibil, să se înlesnească depășirea lor.

28.4.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/28

1.

amintește că politica de coeziune a Uniunii Europene ar trebui să joace în continuare un rol primordial în relansarea economiei regiunilor europene;

2.

reiterează, în urma avizului Comitetului privind propunerea de regulament general vizând fondurile cadrului strategic comun (1), opoziția sa de principiu față de orice condiționalitate macroeconomică impusă punerii în aplicare a politicii de coeziune și, mai precis, față de orice relație între eficacitatea fondurilor structurale și de investiții europene (FSIE) și buna guvernanță economică. Într-adevăr, această relație se bazează pe o ipoteză falsă, conform căreia autoritățile locale și regionale sunt răspunzătoare în aceeași măsură ca și cele naționale pentru derapajele bugetare;

3.

amintește, de asemenea, solicitarea Comitetului European al Regiunilor privind elaborarea unei cărți albe privind politica de coeziune teritorială în scopul relansării dezbaterii privind măsurarea calității vieții și a calității creșterii economice dincolo de simplul PIB; solicită elaborarea unor noi indicatori mai fiabili, care să ilustreze mai bine așteptările sociale;

4.

dincolo de opoziția sa de principiu față de condiționalitatea macroeconomică, se întreabă care este plusvaloarea acestor orientări, care nu fac altceva decât să parafrazeze articolul 23 din Regulamentul 1303/2013;

5.

consideră că autoritățile locale și regionale ar fi penalizate pe nedrept de o reprogramare, de vreme ce ele nu sunt răspunzătoare pentru deficitul public excesiv de la nivel național, fiind cel mai adesea obligate din perspectivă constituțională să-și echilibreze bugetele proprii. În practică, deficitul global al finanțelor publice infranaționale pentru UE-27, care corespundea la 0,1 % din PIB în 2007, s-a ridicat la cca 0,8 % din PIB în 2009 și 2010. Chiar dacă deteriorarea finanțelor publice infranaționale a fost mai vizibilă în unele țări, unde deficitul a crescut cu mai mult de 0,5 puncte procentuale între 2007 și 2013, ea rămâne absolut incomparabilă cu cea pe care au suferit-o bugetele naționale (2);

6.

subliniază că datoriile autorităților locale și regionale se află într-o situație întru totul comparabilă, de vreme ce (așa cum recunoaște Comisia în cel de-al șaselea raport privind coeziunea), creșterea datoriei publice provine în principal din activitățile administrației centrale. Datoria globală a autorităților locale și a regiunilor fără competențe legislative majore rămâne sub 10 % din PIB în toate statele membre. Cu toate acestea, în unele state, îndatorarea provoacă anumite preocupări;

7.

apreciază că, după cum arată multe studii, eficacitatea cheltuielilor publice este mai mult legată de eficiență și de buna guvernare (3) decât de factori macroeconomici și că, de altfel, calitatea acțiunii publice joacă un rol determinant în capacitatea de antrenare a politicii de coeziune în procesul de creștere economică. Observă, de asemenea, că regulamentele din cadrul „pachetului de șase” au deja în vedere sancțiuni grave în cazul nerespectării normelor de stabilitate macroeconomică. Se îndoiește, prin urmare, de eficiența sancțiunilor care presupun întreruperea fondurilor structurale, ceea ce ar reprezenta o a doua pedeapsă pentru aceeași abatere;

8.

apreciază, de altfel, în contextul „pachetului de șase”, că este cazul să fie revizuite metodele de calcul al „deficitului structural” pentru a se ține seama de caracteristicile economiilor naționale și de diferențele structurale dintre cheltuielile publice;

9.

este profund preocupat de riscurile pe care măsurile concepute pentru perioada 2014-2020 le pot prezenta pentru creșterea europeană și pentru proiectele de dezvoltare economică și socială, ducând la lipsa de securitate privind programarea FEDER și FSE începând cu 2015, în condițiile în care aceasta este deja periclitată suficient de întârzierile de programare cauzate de încheierea tardivă a negocierilor privind cadrul financiar multianual și de dificultatea întâmpinată de statele membre și de autoritățile locale și regionale în a îndeplini cerințele de condiţionalitate ex-ante;

10.

subliniază, în acest context, rolul important și în continuă creștere jucat de autorităţile locale şi regionale, care operează cca 33 % din totalul cheltuielilor publice, în creștere ușoară cu 2 puncte procentuale în raport cu ultimele două decenii (1995-2013), ceea ce constituie echivalentul a 16 % din PIB. Oricât de diferită ar fi greutatea lor în funcție de țară și de organizarea instituțională a acesteia, ALR au un rol mult mai important decât administrațiile centrale în furnizarea de servicii publice și mai ales în ce privește cheltuielile care stimulează creșterea, așa cum sunt acestea definite chiar de Comisie (cf. al șaselea raport privind coeziunea), în domeniul educației, al îngrijirilor de sănătate, al protecției mediului, al transporturilor, al cercetării și dezvoltării și al energiei;

11.

solicită, din aceste considerente, revizuirea clauzei privind investițiile, astfel încât să se permită excluderea contabilă a investițiilor regionale și naționale efectuate în vederea cofinanțării fondurilor europene (FESI sau MIE) din calculul deficitului public național în cadrul semestrului european;

12.

evidențiază contradicția intrinsecă dintre, pe de o parte, dispozițiile privind condiționalitatea macroeconomică și, pe de altă parte, cele ale Pactului de stabilitate şi de creştere, care permite o anumită flexibilitate în aplicarea sa în cazul unor circumstanțe excepționale și temporare, definite prin Regulamentul 1177/2011, precum și în observațiile Comisiei înseși, care afirmă următoarele „cadrul bugetar al UE lasă suficient loc pentru a realiza un raport de echilibru între recunoașterea nevoilor în materie de investiții publice productive și obiectivele în materie de disciplină bugetară” (4);

13.

reamintește în acest context preocupările sale privind noul cadru contabil ESA 2010 al Eurostat, pus în aplicare începând cu septembrie 2014, care nu operează nicio distincție între cheltuieli și investiții, ceea ce se traduce, pentru autoritățile locale și regionale, prin obligația de a aplica plafoane investițiilor maxime pe an și pe locuitor. Aceste plafoane riscă să împiedice autoritățile teritoriale din unele state membre să pună la dispoziție cofinanțarea necesară proiectelor care țin de fondurile structurale și de investiţii europene. Prin urmare, invită Comisia Europeană să prezinte un raport cu privire la punerea în practică a ESA 2010;

14.

reamintește că autorităţile locale şi regionale au fost lovite de trei ori de măsurile de consolidare bugetară adoptate la nivel național ca reacție la criza economică și financiară. În primul rând, aceste măsuri au subminat grav capacitatea autorităţilor de la nivel subnațional de a contribui la investițiile publice, care în perioada 2002-2007 era de 2,3 % din PIB în UE-27 și care s-a redus până la 1,8 % din PIB, scăzând în termeni reali cu 7,2 % în 2010, cu 5,9 % în 2011, cu 3,3 % în 2012 și cu 8,6 % în 2013;

15.

în al doilea rând, în măsura în care transferurile curente și transferurile de capital dinspre administrația centrală reprezintă sursele principale ale autorităților locale și regionale în aproape toate statele membre UE, creditele acestora au suferit reduceri substanțiale cu un efect imediat de dezechilibrare a bugetelor lor. Cazul regiunilor din Spania a fost și mai grav, deoarece acestea s-au confruntat cu o reducere reală cu 62 % a veniturilor lor, imediat după reducerea semnificativă a transferurilor dinspre administrația centrală (45 %), pe de o parte, și după creșterea substanțială a transferurilor dinspre regiuni către administrația centrală (de la mai puțin de 1,4 miliarde EUR la 10,1 miliarde de EUR la prețurile anului 2005);

16.

în al treilea rând, conform OCDE, măsurile de consolidare bugetară au redus și mai mult capacitatea de investiție a autorităţilor locale şi regionale, ele trebuind să facă față și deteriorării condițiilor de creditare;

17.

subliniază amploarea contribuției aduse de fondurile ESI la efortul de investiție publică în perioada de criză, dat fiind că de la 11,5 % din investițiile publice ale UE (FBCF) în 2007, ea s-a ridicat la 18,1 % în 2013. În unele țări, aceasta reprezintă peste 75 % din investițiile publice. În cursul perioadei 2007-2013, creditele atribuite din fondurile structurale și din fondul de coeziune și cofinanțarea națională asociată au reprezentat anual, în medie, cca. 0,55 % din PIB-ul UE-27;

18.

apreciază, prin urmare, că este contradictorie amenințarea statelor membre care se confruntă cu dificultăți economice cu suspendarea creditelor din FEDER și FSE. Scăderea cheltuielilor publice nu aduce cu sine în mod automat o reducere a deficitelor publice și poate avea consecințe nefaste în domeniul social;

19.

este alarmat de posibilitatea ca situația finanțelor publice naționale și subnaționale să se agraveze în cazul suspendării plăților, și nu doar a angajamentelor. Amintește, de altminteri, că relația dintre fondurile structurale și buna guvernanță economică a deficitului public și-a dovedit deja limitele în contextul aplicării sale inițiale pentru Fondul de coeziune, având în vedere că sancțiunile legate de deficit au mai degrabă tendința de a agrava situația economică a statelor respective;

20.

își reiterează apelul adresat Comisiei Europene de a prezenta o carte albă care să definească o tipologie la nivelul UE a calității investițiilor publice în cadrul cheltuielilor publice, în funcție de efectele lor pe termen lung. O astfel de tipologie ar putea, eventual, conduce la o evaluare ponderată a calității investițiilor publice în calcularea deficitelor bugetare sau la o mai bună luare în considerare a ciclului/contextului macroeconomic real;

21.

se îndoiește că conținutul și modalitățile de aplicare a reprogramării vor avea un efect sistematic pozitiv și vor contribui la consolidarea competitivității pe termen lung a statului în cauză și la reorientarea dezvoltării economice către sectoarele de viitor. Analiza realizărilor începând cu 2009 arată că urgența situației a împins Comisia și statele membre să acorde prioritate proiectelor deja în curs, pentru a accelera consumul creditelor și a genera lichidități. Aceste opțiuni au permis, în ansamblu, creșterea porțiunii dedicate cercetării și dezvoltării, inovării, sprijinului generic al întreprinderilor, energiei din surse regenerabile, drumurilor și pieței forței de muncă, cu măsuri axate în special pe ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor. Ele au putut duce însă în anumite situații și la descurajarea unor sectoare favorabile creșterii, precum serviciile TIC, investițiile de mediu, căile ferate, educația și formarea și consolidarea capacităților;

22.

este îngrijorat de faptul că limitele juridice ale reprogramării, așa cum rezultă acestea din obligația de respectare a orientărilor tematice, a echilibrului FSE-FEDER etc., nu sunt foarte operaționale;

23.

apreciază că nu este deosebit de realistă introducerea unui mecanism care nu se va aplica decât între 2015 și 2019;

24.

consideră că reprogramarea nu constituie deloc un exercițiu facil și rapid, ci, pe baza experienței ultimilor cinci ani, relatată în cel de-al 6-lea raport privind coeziunea, din care reiese că aceasta a dus la mobilizarea unor resurse umane importante pentru cele opt state membre vizate, inclusiv din partea Comisiei Europene, apreciază că reprogramarea va fi foarte costisitoare și greu de gestionat de către administrațiile naționale și autoritățile locale și regionale;

25.

se teme de o creștere a birocrației în exercițiul de reprogramare, dat fiind că acesta va trebui să fie însoțit de aceleași obligații ca în cazul elaborării acordurilor de parteneriat (indicatori de performanță, condiții etc.), ceea ce ar trebui să ducă la mobilizarea unor noi experți și la asumarea unor noi cheltuieli; împovărarea excesivă cu sarcini suplimentare a personalului existent poate duce la reducerea drastică a eficienței activității acestuia, deci la un rezultat contrar celui așteptat;

26.

deplânge creșterea sarcinii administrative legată de exercițiul de reprogramare, care va trebui suportată nu numai de administrațiile naţionale și europene, ci și, mai ales, de cele regionale atunci când ele sunt autoritățile de gestiune; această sarcină se poate traduce prin costuri suplimentare semnificative datorate necesității imperioase de a răspunde solicitărilor Comisiei și necesității de a recurge la efective suplimentare;

27.

deplânge recentralizarea, atât la nivel național, cât și la nivel european, care stă la baza mecanismului avut în vedere și permite o ingerință gravă din partea Comisiei. Termenele foarte scurte pentru reprogramare vor submina fără îndoială principiul parteneriatului și guvernanța pe mai multe niveluri, care este un atu al politicii de coeziune;

28.

subliniază impactul negativ în opinia publică al unei asemenea sancțiuni, care va crește neîndoielnic ostilitatea față de UE;

29.

este surprins, în sfârșit, că nu s-a aplicat pe deplin controlul democratic al Parlamentului European asupra acestui nou sistem de condiţionalitate macroeconomică, în condițiile în care aceasta este o abatere tot mai tehnocratică, mai ales în ce privește reprogramarea fondurilor. Solicită, prin urmare, cu fermitate Comisiei Europene să plaseze din nou Parlamentul European în centrul procesului decizional, pentru a lua o hotărâre cu privire la orice punere în aplicare a principiului condiţionalităţii macroeconomice, în colaborare cu Comitetul European al Regiunilor.

28.4.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/32

1.

consideră că democrația, drepturile omului și statul de drept sunt cei trei piloni fundamentali pe care trebuie să se sprijine orice ordine de drept, indiferent de natura și forma acesteia. Democrația este un drept colectiv, iar drepturile omului sunt drepturi individuale inalienabile ce trebuie garantate în orice împrejurare, chiar și când democrația aplicabilă nu este completă sau desăvârșită. Principiile statului de drept și practicile aferente acestora care definesc statul de drept nu pot fi subsumate unui numitor comun, însă sunt alcătuite din diverse elemente necesare realizării democrației și respectării drepturilor omului. Comitetul salută cu toată convingerea propunerea Comisiei Europene de a înființa un cadru de protecție a statului de drept în UE care, ca temei al încrederii reciproce dintre statele membre și dintre ele și cetățenii UE, este esențial pentru integrarea europeană. Un astfel de cadru comun este nu doar în avantajul statelor membre, ci este util și autorităţilor locale şi regionale, întrucât – în practică – acestea au o mai mare răspundere pentru punerea în aplicare a principiilor și libertăților fundamentale;

2.

arată că, în calitate de drepturi fundamentale legate de respectarea demnității umane, drepturile omului prevalează asupra oricăror construcții instituționale, premergându-le în ultimă analiză;

3.

observă că, deși nu există o definiție omogenă a statului de drept, există o tradiție juridică europeană a acestui concept central, la baza căruia stau trei principii: (1) obligațiile legale ale tuturor cetățenilor și aplicarea aferentă acestora trebuie să se bazeze pe lege și nu trebuie să depindă de o anumită decizie arbitrară și unilaterală a puterii executive sau de orice fel de competență discreționară; (2) litigiile dintre cetățeni și puterea executivă trebuie să fie rezolvate în virtutea unei legislații ordinare de către o putere judiciară neutră și independentă; (3) drepturile fundamentale ale cetățenilor (libertatea persoanei, libertatea de opinie, libertatea de asociere etc.) trebuie respectate și definite clar și trebuie să se întemeieze pe o legislație de bază clară și nu trebuie să depindă în niciun caz de un concept, de o declarație, de o garanție enunțate în Constituție în mod ambiguu sau de interpretări arbitrare. Importanța acestor principii este dublă: pe de o parte, guvernele trebuie să-și poată exercita competențele în conformitate cu legi și reglementări redactate clar și publicate, pe baza unor principii temeinic elaborate din punct de vedere juridic și aplicate în mod echitabil și transparent; pe de altă parte, guvernele trebuie să se conformeze Constituției și legilor care li se aplică;

4.

consideră că importantul principiu al subsidiarității [menționat la articolul 5 alineatul (3) din TUE] trebuie să servească atât de bază, cât și de linie directoare atunci când se conferă substanță abordării pe mai multe niveluri de guvernanță pentru a proteja drepturile fundamentale;

5.

arată că, încă de la adoptarea lor, Convenția europeană a drepturilor omului și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cel mai avansat cadru în domeniu de până acum, reprezintă baza obligatorie din punct de vedere juridic pentru UE însăși, pentru toate statele membre și toate structurile de guvernare pe care trebuie să se întemeieze principiile statului de drept și aplicarea acestora;

6.

observă că așa cum a fost elaborat de UE, dar și cu aplicație mai largă la nivelul Consiliului Europei, conceptul de guvernanță pe mai multe niveluri se inspiră din faptul că în UE a avut loc și continuă o evoluție necesară în termeni de guvernanță, de la un model descendent (top-down) la unul mai incluziv, în care abordările ascendentă și descendentă interacționează, iar cele două dimensiuni ale subsidiarității trebuie să capete substanță: cea verticală, în cadrul căreia participarea, coresponsabilitatea și parteneriatul reprezentanților aleși la nivel regional și local sunt consolidate, și cea orizontală, în cadrul căreia coresponsabilitatea este atribuită celorlalți actori din societate (socioeconomici, din educație, sănătate sau cultură) și asumată de aceștia în toate domeniile politice. Guvernanța pe multe niveluri este una cu mai mulți actori, care acționează la mai multe niveluri. Politica de zi cu zi a regiunilor și a autorităților locale este influențată de evenimente, acțiuni și influențe de la nivel național și european, care stabilesc în multe domenii posibilitățile de acțiune de pe restul continentului și, la urma urmei, al lumii. Statul de drept operează, de asemenea, în structura Uniunii Europene la mai multe niveluri și, din acest motiv, trebuie protejat și la nivelul interacțiunii dintre niveluri. O politică de egalitate a șanselor și, în definitiv, de integrare socială trebuie să țină cont de realitățile concrete ale globalizării și de provocările ce decurg de aici pentru șansele de a găsi un loc de muncă și de a avea acces la serviciile oferite de statul social. Fiecare sistem național își are propriile antecedente și dispune de propriile sale modele, dar evoluăm spre stabilirea unor standarde transnaționale de calitate. Se creează astfel, în ultimă instanță, un spațiu european de drepturi fundamentale în societate (incluzând aici și drepturile sociale), bazat pe guvernanța pe mai multe niveluri și pe interconexiuni orizontale.

7.

consideră astfel că un model veritabil de guvernanță pe mai multe niveluri face posibilă reacția în cazul unei amenințări la adresa statului de drept într-o situație concretă și compensarea anumitor neajunsuri (lipsă de informații, de capacitate, de resurse financiare, de posibilități administrative și de impact politic), prin implicarea autorităților locale și regionale în supravegherea și implementarea principiilor statului de drept în UE, ducând de asemenea la o democrație mai participativă, la mai multă transparență și responsabilizare și plasând cetățenii cât mai în centrul preocupărilor. Protejarea statului de drept este astfel o modalitate de a-i apropia pe cetățeni de Europa și Europa de ei. Obiectivul acestei abordări, așa cum se menționează în Cartea albă privind guvernanța pe mai multe niveluri, este de a se ajunge, în mod instituțional, la „o acțiune coordonată a Uniunii, a statelor membre și a autorităților locale și regionale, bazată pe parteneriat și vizând elaborarea și aplicarea politicilor Uniunii Europene”;

8.

arată că, plecând de la Cartea albă privind guvernanța pe mai multe niveluri din 2009, conceptul a căpătat treptat substanță, așa cum reiese din avizul nostru de monitorizare (adoptat de Comitetul European al Regiunilor în 2012), din atelierele organizate, din tabloul de bord și din foarte recenta Cartă privind guvernanța pe mai multe niveluri. În afară de faptul că noțiunea pătrunde tot mai mult în diverse domenii strategice și chiar este aplicată de diverși parteneri, un prim rezultat poate fi decelat în Regulamentul general și în codul de conduită care i-a urmat, referitor la fondurile structurale și de investiții;

9.

ia notă de faptul că, în comunicarea sa, Comisia Europeană subliniază apăsat că statul de drept este coloana vertebrală a oricărei democrații moderne și unul din principiile fundamentale, decurgând din tradițiile constituționale ale tuturor statelor membre și, ca atare, una din cele mai importante valori pe care se bazează Uniunea în calitatea sa de spațiu de libertate, de securitate și de justiție (articolul 2 din TUE, preambulul Tratatului și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene). Noul cadru propus urmărește rezolvarea amenințărilor viitoare la adresa statului de drept înainte de îndeplinirea și intrarea în vigoare a condițiilor pentru declanșarea mecanismelor prevăzute la articolul 7 din TUE, dar nu aduce atingere actualei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în conformitate cu articolul 258 din TFUE;

10.

ca atare, observă că noul cadru juridic introduce o abordare orizontală transfrontalieră în cazul în care cadrul comun al valorilor UE poate fi amenințat prin acțiunile actorilor statali, iar actualele proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nu oferă totdeauna o soluție. Prin urmare, consolidarea statului de drept ca valoare fundamentală comună a UE este necesară pentru realizarea obiectivelor de apărare a valorilor fundamentale, între care protecția drepturilor fundamentale reprezintă un element esențial;

11.

consideră că noul cadru, al cărui proces se desfășoară în trei faze, ar trebui să elimine o lacună și să creeze posibilități pentru ca instituțiile UE să evalueze respectarea statului de drept și eventual să reacționeze atunci când un stat membru amenință să genereze un pericol cu caracter sistemic la adresa statului de drept prin propriile sale acțiuni. Din acest motiv, noul mecanism prevede trei pași: (1) evaluarea obiectivă și chibzuită a situației din statul membru respectiv, (2) recomandarea unor acțiuni imediate și concrete pentru preîntâmpinarea amenințărilor cu privire la statul de drept, în cazul în care nu a apărut între timp o soluție satisfăcătoare, și (3) monitorizarea măsurilor pe care statul membru respectiv le-a luat ca reacție la recomandarea care i-a fost înaintată. În această procedură, care se bazează pe dialogul cu statul membru respectiv, este deosebit de importantă implicarea diferitelor niveluri de guvernanță cât mai devreme posibil, inclusiv a nivelurilor local și regional, precum și a societății civile;

12.

arată că autoritățile locale și regionale (ALR) sunt cele care se confruntă mai întâi cu provocările și problemele ce pot avea efecte directe asupra procedurilor statului de drept și, implicit, asupra aplicabilității anumitor drepturi fundamentale, aspecte ce apar zi de zi în numeroase domenii: probleme economice, șomaj, mediu, schimbări climatice, pentru a nu cita decât câteva dintre ele. Rolul special al ALR constă și în expertiza pe care o posedă și care le permite să identifice în timp util eventualele amenințări sistemice la adresa statului de drept, dar și în capacitatea lor de orientare asupra rezultatelor, aspect ce trebuie avut constant în vedere în cadrul politicii europene. Aceasta cu atât mai mult într-o lume globalizată, în cadrul căreia migrația și mobilitatea au determinat apariția unor noi relații interculturale și a unei societăți pluraliste, caracterizate de coexistența unor valori și religii diverse, aspect care se resimte cel mai mult în comunitățile locale. Un rezultat în ceea ce privește protecția statului de drept și a drepturilor fundamentale poate fi obținut doar în momentul în care toate nivelurile politice – sprijinite pe competențele și responsabilitățile fiecăruia – conlucrează, sunt interconectate corespunzător, își aduc contribuția și coordonează aceste diverse contribuții. Se acceptă tot mai mult astăzi în multe domenii că este nevoie de o strategie bazată pe date probante (evidence based) și pe o abordare teritorială (place based) pentru a obține rezultate îmbunătățite. Acest lucru este, desigur, valabil și pentru protecția drepturilor fundamentale. Consolidarea acestor drepturi are un impact pozitiv asupra dezvoltării sociale și economice. Deciziile luate cât mai aproape de cetățeni consolidează încrederea reciprocă și încrederea în societatea în care trăiesc;

13.

consideră că este remarcabil în ce măsură discursul UE în materie de drepturi fundamentale și de consolidare a statului de drept a găsit ecou în doar câțiva ani în paradigma guvernanței pe mai multe niveluri. Dar principiile operaționale, așa cum sunt acestea menționate în avizul nostru de monitorizare din 2012, în tabloul de bord și desigur și în Carta pentru guvernanța pe mai multe niveluri, reprezintă tot atâtea instrumente esențiale pentru formularea acestei viziuni în termeni operaționali;

14.

Valorile fundamentale pe care se bazează Europa (adică nu doar UE și Consiliul Europei, ci și principalele tradiții naționale) nu se referă doar la ordinea juridică democratică, ci și la politica desfășurată pentru a oferi șanse reale de concretizare a acestor valori. Dacă această perspectivă se deschide pe deplin, poziția autorităților locale și regionale (ALR) apare într-o cu totul altă lumină. Acestea nu mai sunt în acest caz doar instanțe care pun în aplicare legislația și politicile naționale (și europene) prin utilizarea abordării descendente, ci actori propriu-ziși, cu responsabilitate politică de a dezvolta o politică integrată, într-un cadru determinat și în funcție de situația locală. Din această perspectivă, drepturile nu sunt doar ale cetățenilor și nu sunt doar drepturi politice, ci este vorba și de drepturile economice și sociale (învățământ, muncă, sănătate, bunăstare, locuințe);

15.

arată că ALR sunt primele autorități care se confruntă cu cele mai sensibile situații în ceea ce privește politicile naționale în domeniul aplicării drepturilor fundamentale. Ele au de-a face cu indivizi, grupuri de persoane sau categorii afectate în primul rând de încălcarea principiilor statului de drept sau de îngrădirea libertăților fundamentale. Din această perspectivă, una dintre priorități este asigurarea drepturilor fundamentale universale tuturor locuitorilor, independent de drepturile și dispozițiile rezervate doar cetățenilor UE;

16.

consideră că drepturile fundamentale, cum ar fi egalitatea de șanse la obținerea unui loc de muncă de calitate și emanciparea socială, trebuie astfel să fie sistematic promovate prin măsuri adecvate de sprijin. În acest sens, ALR sunt, împreună cu autoritățile naționale și europene și cu societatea civilă, parteneri cu drepturi depline ai unei mișcări strategice în vederea realizării unui stat social de drept;

17.

consideră că preocupările privind o eventuală încălcare a drepturilor fundamentale trebuie extinse la o voință politică sistematică de realizare a statului de drept în Uniunea Europeană și în statele sale membre și în termeni pozitivi. Această perspectivă determină transformarea conceptului de stat de drept din cel de stat care oferă exclusiv protecție juridică într-un concept dinamic, în care, prin intermediul unor măsuri politice, drepturile fundamentale trebuie să dobândească și o componentă socială. Acest concept rămâne insuficient reliefat de Comisia Europeană, care dă dovadă de o (prea) mare reținere față de afacerile interne ale statelor membre și dorește să dezvolte o alternativă mai flexibilă la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în adevăratul sens al cuvântului în noul său cadru de acțiune, pentru a putea lua măsuri active în timp util. În acest context, principiul tot mai acceptat al guvernanței pe mai multe niveluri poate constitui o abordare utilă. Comunicarea Comisiei deschide perspectiva unei astfel de abordări proactive (cu posibilitatea – printre altele – de referire la Comisia de la Veneția), în cadrul căreia, dacă se dorește ca aceasta să aibă efectul scontat, trebuie însă implicate diferitele niveluri de guvernare și ale societății civile din statul în cauză;

18.

apreciază că ALR sunt parteneri esențiali ai autorităților europene și naționale nu doar în protejarea – împreună cu societatea civilă – a statului de drept modern, ci și în dezvoltarea activă și strategică a acestuia, prin propriile inițiative politice. Aceasta este misiunea principală a fiecărui nivel de guvernanță. Actorii care se sustrag sistematic de la aceasta încalcă Carta drepturilor fundamentale a UE și se plasează în afara evoluției europene;

19.

subliniază că trebuie respectat rolul esențial al autorităților locale și regionale în garantarea drepturilor fundamentale, astfel încât acestea din urmă să beneficieze de o aplicare mai eficientă, însă întotdeauna cu respectarea cutumelor relevante și a Constituţiei;

20.

autoritățile locale și regionale trebuie să se poată adresa nemijlocit Comisiei Europene în cazul în care constată amenințări la adresa statului de drept. Comisia Europeană ar trebui să creeze structurile corespunzătoare în acest scop;

21.

afirmă că protecția drepturilor fundamentale nu este doar apanajul Comisiei Europene. Și Parlamentul European ar trebui să contribuie activ la acest efort. Este necesar ca, în cazul amenințărilor la adresa statului de drept, să se asigure transparența parlamentară necesară la nivelul UE, cu participarea ARL, care să contribuie la evaluarea situației;

22.

cu toate acestea, observă că este posibil și să se facă distincție între dimensiunile verticală și orizontală la nivel regional și chiar local. Acest ultim aspect face trimitere la interacțiunea dintre inițiativele publice și cele private, de exemplu în cazul dezvoltării socio-economice și în cel al instituțiilor de formare, asistență medicală și îngrijire;

23.

arată că ALR – și cu atât mai mult cele care dispun de competențe legislative – sunt direct responsabile de concretizarea unui anumit număr de drepturi fundamentale, stabilind în acest scop linii directoare generale. Este vorba și de anumite drepturi civile specifice, care urmăresc garantarea libertății de expresie, de asociere și de acțiune, participarea la alegeri libere și democratice și, în general, combaterea oricărei forme de discriminare în cadrul propriei comunități locale sau regionale. În acest sens, autoritățile locale și regionale nu îndeplinesc doar un rol de interfață în cazul încălcării manifeste a drepturilor fundamentale, ci trebuie să elaboreze orientări concrete și să-și aducă propria contribuție la realizarea acestor drepturi;

24.

observă că abordarea clasică a UE pleacă de la principiul că regiunile, orașele și comunele noastre sunt populate cu cetățeni ai UE, iar politica de nediscriminare pune ca atare accentul pe drepturile cetățenilor proveniți din alte state membre, însă realitatea sociologică, mai ales în marile orașe, este, desigur, mult mai complexă. Integrarea socială poate fi realizată doar prin forme de democrație reprezentativă și participativă, ca platformă pentru buna conviețuire, păstrând de asemenea patrimoniul istoric și cultural local. Pentru a-i putea implica pe toți locuitorii, trebuie extinsă definiția cetățeniei (cf. Cartea albă privind dialogul intercultural a Consiliului Europei, din 2008): „În sensul cel mai larg al termenului, cetățenia este un drept și chiar o responsabilitate de a participa cu ceilalți la viața socială, economică și publică a comunității”. Și profesorul Antonio Papisca vorbește, referindu-se la acest subiect, de nova civitas;

25.

apreciază că prin Cadrul strategic al UE în domeniul drepturilor fundamentale, propus de Agenția pentru Drepturi Fundamentale, se conferă substanță relației mai sus menționate dintre dimensiunile orizontală și verticală, pentru a se ajunge astfel la participare, cooperare și coordonare decisivă. În acest sens, Agenția pentru Drepturi Fundamentale ar trebui împuternicită să verifice respectarea principiului statului de drept și a drepturilor fundamentale în statele membre ale UE și, eventual, să tragă un semnal de alarmă;

26.

Atât Agenția pentru Drepturi Fundamentale, cât și Consiliul Europei trebuie să asigure expertiza necesară, în special și autorităților locale și regionale;

27.

consideră că protecția drepturilor fundamentale trebuie să-și asume explicit ca punct de plecare guvernanța pe mai multe niveluri;

28.

este de părere că autoritățile locale și/sau regionale trebuie încurajate să acționeze pentru:

29.

Comitetul Regiunilor ar putea analiza dacă următoarele propuneri ar contribui la protecția statului de drept în Uniunea Europeană:

28.4.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/37

1.

salută lansarea de către Comisie a pachetului de măsuri privind economia circulară (1) care stabilește un cadru comun și coerent în Uniunea Europeana pentru eficiența resurselor. CoR subliniază că aceasta necesită voință politică pentru schimbare, o politică și o planificare a investițiilor pe termen lung, precum și o schimbare a gradului de conștientizare și implicare a cetățenilor și a comportamentului în privința resurselor. CoR subliniază încă o dată rolul-cheie pe care îl joacă autoritățile locale și regionale în încadrarea în context a unor astfel de politici, dar și în aplicarea și evaluarea lor (2);

2.

sprijină cu fermitate necesitatea și beneficiile tranziției către o economie circulară, așa cum s-a pus în evidență în cadrul Platformei europene la nivel înalt pentru utilizarea eficientă a resurselor (EREP) (3). CoR reiterează că aceasta este o consecință logică a angajamentelor stabilite în Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor, care au fost elaborate în cadrul celui de-al şaptelea program de acțiune pentru mediu al UE (PAM7); subliniază că dezvoltarea unei economii circulare este elementul-cheie pentru îndeplinirea tuturor obiectivelor privind utilizarea eficientă a resurselor, asigurând faptul că economia poate crește și poate fi mai puțin dependentă de resursele primare, ceea ce duce la o mai bună protecție a mediului;

3.

prin urmare, este profund îngrijorat de anunțul din decembrie al Comisiei privind intenția de a retrage propunerea legislativă de modificare a mai multor directive privind deșeurile pentru promovarea economiei circulare; consideră că propunerea, care a însemnat deja o cantitate considerabilă de muncă din partea diferitelor instituții europene și părți interesate reprezintă în general un set echilibrat de compromisuri; în acest context, reamintește mesajele clare de susținere pentru continuarea procesului legislativ atât de către Parlamentul European, cât și de către Consiliul de Miniștri, precum și de numeroase părți interesate;

4.

Cere Comisiei Europene să ajungă la utilizarea unei abordări mai integrale și globale a economiei circulare. Pe lângă atenția acordată prevenirii generării de deșeuri și reutilizării, tranziția spre o economie circulară necesită o abordare la nivelul întregului circuit și o mai bună corelare între diversele domenii de politică și inițiative, precum Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor, Al șaptelea program de acțiune pentru mediu, Pachetul privind energia și schimbările climatice, amprenta de mediu (evaluarea ciclului de viață și amprenta de carbon) sau strategia europeană din Comunicarea „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa”;

5.

ia notă, în acest context, de intenția Comisiei Europene de a prezenta, până la sfârșitul anului 2015, un set de propuneri „îmbunătățite” și „mai ambițioase”; totuși, își exprimă îndoiala cu privire la posibilitatea de a găsi compromisuri substanțial mai bune pentru o serie întreagă de probleme, într-un timp relativ scurt; reamintește, în acest context, necesitatea urgentă a unor orientări juridice clare și fiabile pentru autoritățile locale și regionale și marele potențial al economiei circulare de a contribui la creșterea economică; prin urmare, recomandă să nu se piardă timpul, ci să se încerce în continuare îmbunătățirea propunerilor Comisiei în cursul procedurii legislative deja începute și, prin urmare, solicită Comisiei și co-legislatorilor să ia în considerare următoarele observații și sugestii în activitatea lor viitoare, inclusiv cele privind consolidarea unei economii circulare în primele faze de proiectare și fabricare a produselor;

6.

Subliniază necesitatea integrării depline a bioeconomiei în abordarea europeană pentru economia circulară. Cu o cifră de afaceri anuală de 22 de miliarde EUR, bioeconomia contribuie semnificativ la creșterea ecologică și sustenabilă și la crearea unor noi oportunități de ocupare a forței de muncă și de piață. Cele mai multe investiții bazate pe bioeconomie au loc la nivel regional sau local, unde – ca urmare a numeroaselor inițiative ascendente – sunt create noi lanțuri valorice și locuri de muncă;

7.

reamintește, în acest context, în special potențialul important al economiei circulare de a genera economii pentru întreprinderile din UE, autoritățile publice și consumatori. Subliniază că aceste economii ar trebui să se traducă prin investiții de mare amploare și pe termen lung pentru economia UE, ducând, prin urmare, la crearea de locuri de muncă durabile în UE;

8.

subliniază nevoia de a dezvolta în continuare un cadru politic favorabil pentru economia circulară la toate nivelurile – al UE, național și regional – luând măsuri care combină reglementarea inteligentă, instrumentele de piață, cu un accent deosebit pus pe promovarea utilizării materialelor reciclate, cercetarea și inovarea, stimulentele, schimbul de informații și sprijinul pentru abordările voluntare. CoR consideră că proiectarea și inovarea sunt elemente-cheie pentru a accelera tranziția către o economie circulară și invită Comisia să promoveze inovarea, inclusiv în cadrul Programului UE pentru cercetare și inovare (Orizont 2020), să faciliteze dezvoltarea unor modele mai circulare pentru produse și servicii, inclusiv printr-o politică a produsului mai coerentă, să dezvolte în continuare revizuirea și punerea în aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică prin includerea criteriilor de utilizare eficientă a resurselor, și să stabilească modalitatea de utilizare a măsurării impactului asupra mediului în proiectarea produselor și proceselor;

9.

susține aplicarea Directivei privind proiectarea ecologică la criteriile de utilizare eficientă a resurselor legate de durabilitate, modularitate, capacitate de reutilizare și de reciclare, cu acordarea de consiliere corespunzătoare consumatorilor, inclusiv pentru categoriile de produse prioritare viitoare din planul de lucru 2015-2017. Comitetul a solicitat deja o revizuire radicală a directivei și a normelor sale de aplicare, în vederea promovării utilizării eficiente a resurselor prin extinderea domeniului său de aplicare la produsele care nu țin de sectorul energetic dar au un impact de mediu considerabil (4);

10.

subliniază importanța de a pune din primul moment un accent deosebit, în procesul de producție, pe ambalajele fabricate din materiale compozite, în vederea reducerii cantității de deșeuri din astfel de materiale care nu sunt reciclabile sau care sunt reciclabile numai folosind tehnologii complexe și costisitoare; sugerează ca regulamentul privind etichetarea ecologică să fie extins la tot mai multe servicii și produse, atât pentru a facilita punerea în aplicare a măsurilor avute în vedere pentru reducerea deșeurilor, cât și pentru a oferi o îndrumare mai clară și mai utilă consumatorilor, în scopul reducerii impactului pe care îl au asupra mediului produsele și serviciile;

11.

salută inițiativele anunțate de Comisia Europeană în ceea ce privește promovarea achizițiilor publice ecologice (GPP – green public procurement), mai precis orientările referitoare la posibilitățile oferite de noile directive privind achiziţiile publice de acest tip, recomandarea privind monitorizarea activităților desfășurate de statele membre în vederea atingerii obiectivului orientativ de 50 % în materie de achiziții publice ecologice, precum și sprijinul acordat instituirii de rețele ale autorităţilor publice în acest domeniu. Cu toate acestea, CoR își reiterează solicitarea de stabilire a unor obiective obligatorii în materie de achiziții publice ecologice pentru guvernele naționale și instituțiile europene (5);

12.

reafirmă că este esențial să se monitorizeze progresele legate de inițiativa emblematică „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, în contextul Strategiei Europa 2020, al semestrului european și al analizei anuale a creşterii, aflate în legătură cu aceasta. Utilizarea eficientă a resurselor trebuie să devină o parte integrantă a sistemului național de raportare din cadrul Strategiei Europa 2020, a programelor naţionale de reformă și a recomandărilor specifice fiecărei țări; în acest context, solicită Consiliului European să includă în evaluarea de la jumătatea perioadei a strategiei un nou obiectiv primordial privind productivitatea resurselor (constând în creșterea acesteia cu cel puțin 30 % până în 2030), exprimată ca raportul dintre PIB și consumul de materii prime (RMC – Raw Material Consumption), luând în considerare și obiectivele deja existente la nivel național (6);

13.

subliniază progresele obținute în gestionarea deșeurilor datorate unui cadru legislativ european bazat pe o politică proactivă. CoR subliniază faptul că unele state membre și autorități locale și regionale ating și depășesc obiectivele UE în acest domeniu și consideră că viitoarea legislație va trebui să le încurajeze să ia în considerare stadiile diferite de aplicare a măsurilor și să sprijine în special autoritățile cel mai puțin performante să își continue și îmbunătățească eforturile în această direcție;

14.

consideră că o politică responsabilă şi durabilă în ierarhia deşeurilor trebuie să îşi propună reducerea la maximum a generării de deșeuri și reducerea impactului negativ al deşeurilor, precum şi gestionarea impactului acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, reducerea consumului de materiale şi reintegrarea materialelor conţinute în deşeuri în circuitul economic. În opinia CoR, respectarea ierarhiei deșeurilor este cel mai eficient mod de a limita costurile ecologice şi financiare ale gestionării deșeurilor și, prin urmare, este regretabil faptul că în Comunicarea Comisiei nu este explorată ideea de a include în WFD (Waste Framework Directive) şi o țintă obligatorie pentru reducerea generării de deşeuri;

15.

consideră că ar trebui simplificată aplicarea mecanismului de informare cu privire la faptul că un produs are produse secundare sau statut de neîncadrare la categoria deșeuri, aceasta fiind una dintre cele mai directe măsuri pentru a facilita reintroducerea de materiale în ciclul de producție și, prin urmare, evoluția către o economie circulară;

16.

subliniază faptul că, având în vedere diferențele existente între regiunile și statele membre din UE în îndeplinirea obiectivelor stabilite în actuala legislație europeană în domeniul gestionării deșeurilor (7), este foarte importantă încurajarea cooperării și diseminării exemplelor de bune practici în domeniu, astfel încât statele membre și regiunile mai puțin performante să fie ajutate în îndeplinirea obiectivelor finale; deși va trebui să se țină seama de faptul că, în acele regiuni sau teritorii în care populația este foarte dispersată, cu densitate scăzută a populației și cu distanțe mari până la centrele de tratare, cresc costurile de gestionare a deșeurilor și este deosebit de dificilă îndeplinirea obiectivului final de eliminare totală a deșeurilor;

17.

subliniază importanța creării unor piețe de desfacere a materialelor recuperate din deșeuri și a produselor fabricate din aceste materiale, creând astfel un cadru legal unitar dar și șanse egale tuturor celor care valorifică și reintegrează în circuitul economic aceste materiale;

18.

subliniază rolul esenţial al ALR în punerea în aplicare a legislaţiei din acest domeniu, în crearea şi finanţarea de infrastructuri de tratare şi stocare a deşeurilor şi în gestionarea operaţională a fluxurilor de deşeuri, aceasta din urmă fiind una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă ALR. Îşi exprimă în continuare, ca şi în avizul anterior (8), dorinţa de a consolida participarea ALR la revizuirea obiectivelor pe care va trebui să le îndeplinească. CoR solicită în acest context ca UE să le asigure ALR un nivel de intervenţie şi de cooperare care să respecte pe deplin principiul subsidiarităţii;

19.

regretă faptul că valorificarea energetică a deşeurilor, în cazul deșeurilor nereciclabile, ca etapă finală a procesului de valorificare a deșeurilor, nu este reliefată suficient în propunerea de directivă, în condiţiile în care aceasta ar permite să se îndeplinească mai bine obiectivele ambiţioase atribuite tuturor statelor membre, consolidând totodată independenţa energetică a Uniunii Europene;

20.

consideră că rezultatele evaluării impactului (9) care însoțește documentul „Propunere de directivă a PE și a Consiliului” sunt foarte optimiste și recomandă Comisiei clarificarea datelor care au stat la baza realizării acestuia, inclusiv a dovezilor științifice care au determinat Comisia să aleagă o anumită abordare, costurile unei asemenea abordări și nu în ultimul rând, oportunitatea utilizării criteriului legat de cele mai performante state membre;

21.

plecând de la o serie de recomandări anterioare (10), susține introducerea accelerată și sistematică a unor instrumente economice în gestionarea deșeurilor de către statele membre și autorităţile locale şi regionale, de exemplu prin promovarea instrumentelor respective în cadrul planurilor de gestionare a deșeurilor și al planurilor de punere în conformitate (ca parte a sistemului de alertă timpurie) și prin promovarea sistemelor de răspundere extinsă a producătorilor; Comitetul subliniază potențialul acestor instrumente de a genera venituri pentru autoritățile locale și regionale, care pot fi folosite la compensarea (unei părți a) costurilor administrative legate de punerea în aplicare și supravegherea aplicării obiectivelor privind deșeurile, precum și la alocarea unor fonduri pentru activități de colectare a gunoaielor, reciclare și alte proiecte de mediu;

22.

solicită Consiliului și Parlamentului European să păstreze o definiție unică și neambiguă a deșeurilor municipale în Anexa VI a propunerii de directivă. Această definiție trebuie clarificată astfel încât aceasta să nu se bazeze pe cine colectează deșeurile, ci pe ce anume se colectează. Este necesară o singură definiție clară atât pentru asigurarea coerenței și a punerii în aplicare corespunzătoare a politicii, cât și pentru compararea realizărilor diferitelor autorități locale şi regionale și state membre;

23.

își exprimă satisfacția față de propunerea de schimbare a definiției a ceea ce se consideră pregătit pentru reutilizare și reciclare. Chiar dacă aceasta nu este încă o definiție bazată integral pe rezultat, ea răspunde solicitărilor anterioare ale CoR de a stabili o metodă unică de calcul a performanțelor reciclării și a cantităților reciclate efectiv (11);

24.

recomandă Comisiei revizuirea definițiilor pentru colectare și colectare selectivă, întrucât în statele membre ele au diverse interpretări. De asemenea, CoR recomandă și definirea conceptului de sortare, atât din rațiuni statistice și de raportare, cât și din rațiuni de calitate a materialelor, întrucât multe state membre colectează și raportează cantitățile de deșeuri livrate spre facilitățile de sortare, cantități care pot conține până la 30 % impurități;

25.

subliniază și susține importanța stabilirii unei metode unice de calcul pentru țintele de reciclare și salută propunerea Comisiei. Această simplificare și alegerea „output-oriented method” va permite o mai bună comparare a diferitelor performanțe în UE și va contribui la transformarea deșeurilor în resurse utile; subliniază însă că persistă o serie de întrebări privind metoda de calcul propusă. Astfel, în cazul anumitor fluxuri de deșeuri, atingerea țintelor poate deveni foarte dificilă cu actualele tehnici. Comitetul cere Comisiei Europene clarificări cu privire la metoda de calcul, la definițiile utilizate și, dacă va fi cazul, propuneri de adaptări ale metodei;

26.

subliniază că, pentru respectarea principiilor „ierarhiei deșeurilor”, în care prevenirea generării deșeurilor ocupă primul loc, fiind în același timp și o componentă fundamentală a economiei circulare, ar trebui ca acest principiu să fie luat în considerare înaintea tuturor celorlalte. În acest sens, Comisia ar trebui mai întâi să propună ținte obligatorii pentru prevenirea generării deșeurilor, însoțite de stimulente financiare, dar și aplicarea deplină a principiului „poluatorul plătește”;

27.

își reiterează solicitarea de a introduce un obiectiv obligatoriu de prevenire/reducere a deșeurilor municipale în UE pentru ca, până în 2020, cantitatea de deşeuri municipale pe cap de locuitor să se reducă cu 10 % față de nivelul înregistrat în 2010 (12);

28.

recomandă elaborarea unor metode suplimentare pentru îmbunătățirea colectării selective și a reciclării deșeurilor precum: încurajarea transportului pneumatic al deșeurilor menajere, utilizarea pe șantiere a unor containere cu cuve cu mai multe compartimente care să faciliteze selectarea și gestionarea diferitelor tipuri de deșeuri din construcție și demolare, elaborarea unor modele de gestionare și a unor instalații pentru reciclarea deșeurilor provenite din creșterea viitoare, previzibilă, a deșeurilor de panouri solare fotovoltaice, realizarea unei rețele de infrastructuri pentru decontaminarea și valorificarea mijloacelor de transport la sfârșitul ciclului lor de viață;

29.

subliniază că, în momentul tranziției către o economie circulară, nu trebuie luată în considerare doar gestionarea deșeurilor, ci trebuie implicate și alte domenii care au legătură cu proiectarea și fabricarea de produse. Pentru ca produsele să poată fi reciclate și puse la dispoziție cu ușurință, trebuie promovate dezvoltarea ecologică a produselor și difuzarea tehnologiilor care implică puține sau zero deșeuri;

30.

în vederea consolidării răspunderii extinse a producătorilor, solicită Consiliului și Parlamentului European să mențină modificarea propusă la articolul 8 din DCD, care obligă, și nu doar invită statele membre să încurajeze ecoeficiența și proiectarea ecologică a produselor, inclusiv durabilitatea tehnică și capacitatea de reciclare, și să țină seama de impactul întregului ciclu de viață al produselor;

31.

observând că propunerea de directivă nu prevede un obiectiv cuantificat în favoarea unei concepţii responsabile, sub aspect ecologic, a produselor, invită la o responsabilizare sporită a actorilor economici în sensul îmbunătăţirii concepţiei produselor responsabile sub aspect ecologic și dorește să se elaboreze recomandări privind volumul de materiale reciclate care să fie utilizate în bunurile scoase pe piaţă; în acest context, subliniază și importanța etichetării ecologice;

32.

subliniază faptul că principiul responsabilității extinse a producătorilor, categorie în care intră și producătorii și importatorii, se dovedește a fi o pârghie eficientă a politicii de promovare a măsurilor de prevenire a generării deșeurilor. Solicită totuşi să se ia măsuri de însoţire pentru a se asigura că costurile induse nu se răsfrâng asupra consumatorilor finali şi că profitul obținut este reinvestit în procesul de gestionare a deșeurilor;

33.

sprijină în continuare consolidarea principiului REP în legislația UE (13), cu propunerea de a se introduce cerințe minime (acoperirea costurilor pentru colectarea, managementul și tratarea fluxurilor de deșeuri, costul informării populației și adaptării design-ului produselor -ecodesign);

34.

solicită Parlamentului European și Consiliului să-și păstreze ambiția în privința obiectivului propus de Comisie pentru reutilizarea și reciclarea deșeurilor municipale. CoR salută de asemenea și noua dispoziție conform căreia statele membre trebuie să includă măsuri privind colectarea și reciclarea deșeurilor care conțin cantități semnificative de materii prime critice în planurile lor de gestionare a deșeurilor;

35.

recomandă ca legislația europeană să fie în același timp ambițioasă dar și realistă. CoR atrage atenția asupra faptului că propunerile de modificare a țintelor simultan cu propunerea unei metode unice de calcul pot fi foarte provocatoare pentru multe state membre și autorități locale și regionale, mai ales pentru acelea care au întâmpinat dificultăți în implementarea actualei legislații. Țintele noi ar trebui stabilite după o analiză detaliată a motivelor neîndeplinirii actualelor obiective și a consecințelor acestora, inclusiv la nivel regional, întrucât caracterul demografic aparte al anumitor zone cu densitate extrem de scăzută a populației este deosebit de semnificativ; sugerează că stabilirea unor obiective ambiţioase şi realiste în materie de reciclare ar trebui să se bazeze pe o dezbatere aprofundată cu statele membre şi autorităţile lor locale şi regionale cu privire la măsurile necesare asigurării monitorizării eficace a acestor obiective şi a reuşitei implementării lor;

36.

atrage atenția asupra faptului că punerea în aplicare a obiectivelor actuale variază în mod considerabil de la un stat membru la altul și de la o regiune la alta; totuşi, subliniază că rezultatele pozitive înregistrate în unele state membre arată, în același timp, că atingerea obiectivelor sau apropierea de acestea este posibilă atunci când condițiile-cadru respective sunt favorabile şi dacă se dezvoltă capacităţile administrative necesare acolo unde acestea nu există până în prezent (14);

37.

pledează ferm pentru ca țintele stabilite de către noua directivă să fie corelate cu calitatea materialelor reciclate/recuperate, astfel încât acestea să nu aducă prejudicii mediului și sănătății umane și încât să se asigure posibilitatea unei concurențe loiale cu resursele primare în piața de desfacere. În același timp trebuie definite metode unitare și clare de calcul al cotelor de reciclare efectivă;

38.

recomandă menţinerea nivelului de ambiţie cu privire la obiectivele referitoare la reciclarea deșeurilor de ambalaje pentru 2020, 2025 și 2030 și sprijină propunerea de utilizare a unei metode unice de calculare a rezultatelor în materie de reciclare prin limitarea acestora la activităţile de reciclare, spre deosebire de activităţile actuale de recuperare şi de reciclare. . Ar trebui stabilite obiective cantitative de reciclare după evaluarea impactului modificării metodei de calcul. Reutilizarea directă a ambalajului ar trebui să fie, de asemenea, luată în considerare în metodele de calcul și obiective. CoR a cerut deja să se analizeze posibilitatea de a mări volumul de reciclare a ambalajelor din plastic la 70 %, iar în cazul sticlei, metalelor, hârtiei, cartoanelor și lemnului, la 80 % până în 2020;

39.

își reia solicitarea ca în DCD revizuită să fie introdus un nou obiectiv de reciclare pentru deșeuri biologice, în perspectiva dezvoltării acestui sector și stabilirii unor obiective cantitative (15). Alături de acestea, Comisia ar putea stabili și criterii obligatorii privind calitatea compostului, pentru a promova piața reciclării deșeurilor biologice și protecția mediului (16). În acest scop, ar putea fi util să se stabilească orientări care să fie difuzate în rândul cetățenilor, pentru a îmbunătăți calitatea deșeurilor biologice colectate și trimise la compostare;

40.

recomandă ferm, din nou, necesitatea stabilirii de obiective suplimentare în materie de pregătire pentru reutilizare, care să fie obligatorii, separate şi specifice fiecărui flux de deşeuri, în special pentru mobilier, textile şi DEEE, mai ales că astfel de obiective există deja în anumite ţări la nivel național/regional (17);

41.

urmând exemplul lansării de către Parlamentul European a unui apel de interzicere progresivă a depozitării deșeurilor (18), CoR a solicitat interzicerea depozitării deșeurilor reciclabile și a celor biodegradabile până în 2020 (19). În acest sens, CoR își reiterează solicitarea către PE și Consiliu de a menține cel puțin obiectivul propus, acela ca începând de la 1 ianuarie 2025 să nu se mai depoziteze nici un fel de deșeuri reciclabile și biodegradabile, iar deșeurile reciclabile să fie colectate separat și reciclate acolo unde este posibil sub aspect tehnic și economic;

42.

solicită revizuirea formulării obiectivelor de reducere, întrucât conceptele de depozite de deșeuri nepericuloase și deșeuri municipale sunt amestecate în calculele și proporțiile prezentate, chiar dacă deșeurile municipale nu sunt singurul tip de deșeuri care pot ajunge în depozitele de deșeuri nepericuloase. CoR sugerează totodată reformularea obiectivului neobligatoriu propus, de maxim 5 % depozitare a deșeurilor reziduale până in 2030, în termeni mai flexibili, dar subliniază că acesta ar trebui transformat într-un obiectiv obligatoriu de reducere a depozitării acestor deşeuri, ceea ce ar reflecta mai bine mandatul încredințat de cel de-al 7-lea program de acțiune pentru mediu şi recomandările anterioare ale CoR (20);

43.

solicită Comisiei să analizeze mai detaliat chestiunea potențialului pe care îl prezintă reciclarea deșeurilor din construcții și demolări (CDW – construction and demolition waste) și mai ales să evalueze dacă un singur obiectiv în acest domeniu este suficient pentru a stimula colectarea, sortarea și reciclarea diverselor materiale de construcție sau dacă s-ar impune stabilirea de ținte specifice în cazul materialelor mai puțin întâlnite în deșeurile din construcții și demolări;

44.

salută propunerea de a introduce un sistem de alertă timpurie pentru a monitoriza conformitatea cu obiectivele de reciclare propuse în noua directivă. Planurile de conformitate reflectă recomandările CoR privitoare la foile de parcurs individuale pentru fiecare stat membru. Totodată, solicită Comisiei să ofere un sprijin metodologic statelor membre la elaborarea acestor planuri;

45.

salută de asemenea și introducerea obligativității raportărilor anuale, însoțite de un raport de control al calității și verificate de o parte terță, independentă. Acest aspect ar putea crea premisele unei mai bune evaluări a situației atingerii obiectivelor în statele membre și ar da posibilitatea luării unor măsuri pentru îmbunătățirea performanțelor;

46.

recomandă ca prezentarea rapoartelor anuale în scopul evaluării de către o terță parte independentă să fie obligatorie doar atunci când există îndoieli în ce privește fiabilitatea datelor menționate în aceste rapoarte, și sfătuiește Comisia să definească criterii obiective și să ofere sprijin metodologic care să facă posibilă o astfel de evaluare;

47.

Consideră că noile obiective în materie de reciclare pentru deșeurile municipale, deșeurile de ambalaje, DEEE, eliminarea până în 2025 și apoi 2030 a depozitării deșeurilor reciclabile, sistemul de avertizare timpurie și modificarea obligațiilor de raportare, nu reprezintă un motiv de îngrijorare sub aspectul subsidiarității. Există însă câteva probleme legate de subsidiaritate în ceea ce privește nivelul diferit al punerii în aplicare a obiectivelor actuale și calendarul preconizat de Comisie pentru noile obiective (21);

48.

Observă, cu îngrijorare, numeroasele clauze din noua directivă prin care i se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în viitor.

28.4.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/47

1.

subliniază beneficiile și oportunitățile pe care le oferă utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) în ceea ce privește creșterea eficienței și transparenței în sectorul public;

2.

constată că este important ca instituțiile publice să fie accesibile persoanelor fizice și întreprinderilor prin intermediul unor mijloace electronice, indiferent de localizarea fizică a persoanei contactate; prin urmare, subliniază sprijinul său pentru dezvoltarea serviciilor publice transfrontaliere, în special a celor care vizează aspectele legate de interoperabilitate și de identificarea electronică, de semnăturile electronice, de serviciile electronice privitoare la documente, precum și de alte elemente constitutive ale guvernării electronice (1);

3.

subliniază importanța interoperabilității între administrațiile publice naționale ale diferitelor state membre și cele ale Uniunii Europene, ca element al modernizării generale a administrațiilor publice în întreaga UE, precum și a organismelor comunitare, în scopul atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ale inițiativei sale emblematice „O Agendă digitală pentru Europa” (2);

4.

observă că UE a acordat o deosebită atenție programelor privind interoperabilitatea încă din momentul introducerii lor în 1995 (3) și că numeroase organisme ale UE au evaluat favorabil aceste activități (4); solicită, prin urmare, menținerea acestui angajament și continuarea și aprofundarea procesului de modernizare a serviciilor publice, prin promovarea bunei-guvernanțe și facilitarea interacțiunilor transfrontaliere și transsectoriale;

5.

salută concluziile Consiliului European din 24 și 25 octombrie 2013, care a sugerat că modernizarea administrațiilor publice trebuie continuată, punându-se un accent deosebit pe serviciile electronice, precum guvernarea electronică, e-sănătatea, facturarea electronică și achizițiile publice electronice și care a subliniat necesitatea asigurării interoperabilității între astfel de servicii, ceea ce va duce la furnizarea unor servicii electronice mai numeroase și mai bune pentru cetățeni și pentru întreprinderi în întreaga Europă, la economii de costuri și la o mai mare eficiență, transparență și calitate a serviciilor din sectorul public;

6.

dorește să sublinieze rezultatele analizelor anuale ale creșterii publicate de Comisie în anii 2011, 2012 și 2013, care arată că nivelul de calitate a administrațiilor publice europene are un impact direct asupra mediului economic și, prin urmare, joacă un rol esențial în stimularea creativității, competitivității și creșterii; ca atare, subliniază importanța unei modernizări cuprinzătoare și în timp util a administrațiilor publice;

7.

subliniază că peste 1 00  000 de autorități locale și regionale, din toate cele 28 de state membre, precum și din alte țări afectate în mod direct de legislația UE, reprezintă importanți prestatari de servicii pentru publicul larg și pentru întreprinderi, ale căror voci ar trebui să se facă auzite și să fie luate în considerare la elaborarea oricărei inițiative care afectează prestarea de servicii publice;

8.

salută propunerea de Program privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni (ISA2), pe care îl consideră un pas înainte către finalizarea pieței digitale europene (5). Cu toate acestea, Comitetul subliniază că este important să se asigure alinierea acestui program cu activitățile din alte domenii politice relevante, precum semestrul european, programul Orizont 2020, Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), pilonul II privind interoperabilitatea și standardele din Agenda digitală pentru Europa, Cadrul de interoperabilitate european și viitoarele lor versiuni actualizate, astfel încât coerența și sinergiile să fie maximizate;

9.

ia act de rezultatele studiilor efectuate, indicând faptul că guvernele statelor membre au încă un drum lung de parcurs în ceea ce privește garantarea accesului fără probleme al întreprinderilor și persoanelor private la serviciile publice online, chiar și în propriul lor stat membru (indicatorul se ridică în prezent la 72 % din toate serviciile), în timp ce disponibilitatea serviciilor publice transfrontaliere pentru resortisanții din alte țări ale UE nu se ridică decât la mai puțin de jumătate din servicii (42 %) (6);

10.

subliniază importanța nivelului european în ce privește coordonarea și furnizarea de orientări în materie de bune practici în domenii noi, precum serviciile publice electronice și interoperabilitatea transfrontalieră a acestora;

11.

subliniază beneficiile în ceea ce privește reducerea costurilor, flexibilitatea și capacitatea de reutilizare a produsului final pe care le oferă utilizarea unor standarde deschise;

12.

prin urmare, solicită o campanie de asigurare a unei interoperabilități cuprinzătoare, transsectoriale și transfrontaliere a serviciilor electronice ale UE și ale statelor membre la nivel național, regional și local, care să permită tuturor țărilor interesate să se alăture acestui sistem, dacă este cazul;

13.

salută faptul că proiectul de decizie se bazează pe inițiativa e-coeziune, care urmărește să simplifice și să raționalizeze implementarea politicii de coeziune pentru 2014-2020 prin schimbul electronic de informații între beneficiari și organismele relevante;

14.

împărtășește prudența pe care o manifestă proiectul de decizie în ce privește faptul că o abordare sectorială a interoperabilității creează riscul ca adoptarea unor soluții diferite sau incompatibile la nivel național sau sectorial să creeze noi bariere electronice, ce vor împiedica buna funcționare a pieței interne, precum și libertățile de circulație și nivelul de competitivitate asociate cu aceasta;

15.

salută faptul că programul ISA2 se angajează să promoveze și, după caz, să sprijine standardizarea parțială sau deplină a soluțiilor de interoperabilitate existente și că aceste acțiuni se vor desfășura în cooperare cu alte activități de standardizare la nivelul UE, în cadrul organizațiilor de standardizare europene și al altor organizații internaționale de standardizare;

16.

observă că legislația privind interoperabilitatea ar trebui extinsă pentru a cuprinde persoanele fizice și întreprinderile (7), motiv pentru care solicită ca programul ISA2 să fie mai deschis față de sectoarele neguvernamentale;

17.

atrage atenția asupra nivelului înalt de încredere în serviciile de cloud computing (8), însă subliniază, de asemenea, faptul că, datorită naturii fizice a acestui serviciu, ar trebui să se acorde cea mai mare prioritate aspectelor legate de operarea sigură și integrală a sistemelor interoperabile;

18.

subliniază că interoperabilitatea guvernării electronice nu presupune numai compatibilitatea sistemelor (soluții M2M), ci și capacitatea serviciilor civile de a colabora îndeaproape cu sistemele de informații, precum și conștientizarea de către public a oportunităților oferite de astfel de sisteme; prin urmare, Comitetul sugerează să se adauge la programul ISA2 și componente legate de dezvoltarea resurselor umane, atât în ce privește competențele digitale, cât și cele lingvistice, și de sensibilizare, așa cum se propune în alte acte legislative (9);

19.

salută domeniul de aplicare al propunerii de program ISA2, care va acoperi toate nivelurile administrative: european, local, regional și național și care se angajează să ia în considerare necesitățile respective ale acestora, precum și pe cele ale cetățenilor și întreprinderilor, acolo unde acest lucru este relevant (10);

20.

observă că într-o serie de declarații ministeriale (11), miniștrii au solicitat Comisiei să faciliteze cooperarea dintre statele membre prin punerea în aplicare a unor soluții privind interoperabilitatea transfrontalieră și transsectorială, care vor permite furnizarea unor servicii publice mai eficiente și mai sigure;

21.

De aceea, salută faptul că se oferă și altor instituții și organisme europene posibilitatea de utilizare nelimitată a soluțiilor de interoperabilitate elaborate, ca de altfel și administrațiilor publice naționale, regionale și locale, facilitându-se astfel interacțiunea transfrontalieră sau transsectorială dintre acestea (12);

22.

salută faptul că ISA2 este deschis participării țărilor din Spaţiul Economic European și a țărilor candidate, ca instrument de promovare a integrării lor în UE; cu toate acestea, propune ca odată cu luarea în considerare a unui eventual interes din partea altor state partenere și a potențialului de a disemina stimulente în direcția bunei guvernanțe, finanțarea prin ISA2 să fie accesibilă și altor state partenere, în special celor implicate în Parteneriatul estic sau în cel euromediteraneean;

23.

cu toate acestea, consideră oarecum restrictivă și imprecisă prevederea ca eforturile administrațiilor naționale să poată fi sprijinite prin instrumente specifice din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESIF) și solicită ca această propunere să fie reformulată în mod mai detaliat;

24.

recunoaște progresele referitoare la interoperabilitatea serviciilor publice europene, înregistrate ca urmare a introducerii Strategiei europene de interoperabilitate (EIS) și a Cadrului de interoperabilitate european (EIF) și sugerează Comisiei să prezinte în mod regulat rapoarte cu privire la nivelul de interoperabilitate a serviciilor publice în cadrul a diferite state membre, țări din SEE și state candidate și să furnizeze, de asemenea, analize transsectoriale, pentru a evidenția astfel bunele practici și a implementa metoda deschisă de coordonare în acest domeniu;

25.

solicită ca actualele schimbări privind interoperabilitatea transsectorială și transfrontalieră pentru serviciile electronice ale administrațiilor publice din întreaga UE să fie introduse, inclusiv la nivel local și regional, printre indicatorii care trebuie elaborați în programul de lucru deschis, în vederea măsurării impactului programului;

26.

Luând în considerare nivelul scăzut de participare a statelor membre la consultările privind programul ISA2  (13), recomandă Comisiei să depună eforturi pentru a implica mai puternic statele membre, precum și autoritățile subnaționale, în revizuirea programului ISA2;

27.

salută menționarea multilingvismului ca unul dintre principiile cheie ale programului ISA2  (14) și îndeamnă Comisia să acorde o atenție corespunzătoare dezvoltării unor soluții multilingve, oferind utilizatorilor finali mai multe oportunități de a recurge la soluții în limba lor maternă;

28.

având în vedere posibilitățile de utilizare abuzivă a datelor stocate și prelucrate, precum și implicațiile sociale și politice, sugerează menționarea explicită a securității de utilizare printre principiile aplicabile tuturor acțiunilor finanțate în cadrul programului ISA2;

29.

dat fiind că implementarea acțiunilor în cadrul programelor care au precedat ISA2 a fost adesea îngreunată de procedurile laborioase de achiziții publice, solicită Comisiei să identifice posibile îmbunătățiri în acest domeniu, ceea ce ar permite totodată și promovarea principiilor privind buna gestiune financiară și un bun raport calitate-preț;

30.

amintește că și-a exprimat în mod repetat sprijinul în favoarea dezvoltării noilor cadre comune în contextul elaborării proiectului de decizie privind ISA2 și solicită o abordare mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, care să pună accentul în primul rând asupra actualizării și extinderii infrastructurii existente, și nu asupra creării de noi infrastructuri;

31.

afirmă că propunerea respectă principiile fundamentale ale subsidiarității și proporționalității, însă subliniază că implicarea efectivă a statelor membre și a autorităților lor locale și regionale în programul ISA2 va fi esențială pentru a-i îndeplini integral obiectivele și pentru a garanta că principiul subsidiarității este respectat constant pe durata implementării programului;

32.

prin urmare, constată necesitatea unei strânse interacțiuni cu toate nivelurile administrației publice, în special cu nivelul de guvernanță cel mai apropiat de cetățeni și care furnizează gama cea mai largă de servicii – autoritățile locale și regionale;

33.

salută obiectivul ambițios de a limita intervenția programului ISA2 la cazurile în care există o valoare adăugată demonstrabilă a UE și în care se aduce o contribuție concretă la consolidarea și implementarea politicilor și legislației UE, realizându-se astfel sinergii considerabile prin coordonarea transfrontalieră sau transsectorială;