12.2.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 50/1

POZIȚIA (UE) NR. 2/2015 ÎN PRIMĂ LECTURĂ A CONSILIULUI

în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile

Adoptată de Consiliu la 9 decembrie 2014

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2015/C 50/01)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1), precum și articolul 114 în ceea ce privește articolul 1 alineatele (3)-(13) și articolul 2 alineatele (5)-(7) din prezenta directivă,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), fiecare stat membru se asigură că ponderea de energie din surse regenerabile utilizată în toate formele de transport în 2020 va fi de cel puțin 10 % din consumul final de energie în sectorul transporturilor în statul membru respectiv. Amestecul de biocarburanți este una dintre metodele pe care statele membre le au la dispoziție pentru a îndeplini acest obiectiv și se așteaptă ca acesta să reprezinte principala contribuție.

(2)

Având în vedere obiectivul Uniunii de a reduce și mai mult emisiile de gaze cu efect de seră și contribuția semnificativă pe care combustibilii utilizați în transportul rutier o aduc la cantitatea de emisii, în conformitate cu articolul 7a alineatul (2) din Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) statele membre trebuie să impună furnizorilor de combustibili sau de energie să reducă cu cel puțin 6 %, până la 31 decembrie 2020, emisiile de gaze cu efect de seră per ciclu de viață per unitate de energie generate de combustibilii utilizați în Uniune pentru vehiculele rutiere, utilajele mobile fără destinație rutieră, tractoarele agricole și forestiere, precum și pentru ambarcațiunile de agrement atunci când acestea nu se află pe mare. Amestecul de biocarburanți este una dintre metodele pe care furnizorii de combustibili fosili le au la dispoziție pentru a reduce intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră aferente combustibililor fosili furnizați.

(3)

Directiva 2009/28/CE stabilește criteriile de durabilitate pe care biocarburanții și biolichidele trebuie să le respecte pentru a fi luate în calcul drept contribuții în vederea atingerii obiectivelor enunțate de directivă și pentru a putea fi incluse în programele de sprijin public. Printre aceste criterii se numără cerințe privind reducerile minime ale emisiilor de gaze cu efect de seră pe care trebuie să le atingă biocarburanții și biolichidele în comparație cu combustibilii fosili. Directiva 98/70/CE stabilește criterii de durabilitate identice pentru biocarburanți.

(4)

În cazul în care pășunile sau terenurile agricole destinate anterior piețelor de alimente și furaje sunt convertite pentru a fi utilizate în producția de biocarburanți, cererea de produse altele decât combustibilii va trebui totuși satisfăcută, prin intensificarea producției curente sau prin introducerea terenurilor neagricole în producție, în altă parte. Acest din urmă caz reprezintă o schimbare indirectă a utilizării terenurilor și, atunci când implică convertirea terenurilor cu stocuri mari de carbon, poate antrena importante emisii de gaze cu efect de seră. Directivele 98/70/CE și 2009/28/CE ar trebui, prin urmare, să fie modificate pentru a include dispoziții referitoare la schimbarea indirectă a utilizării terenurilor, ținând seama de faptul că, la ora actuală, biocarburanții sunt, în principal, produși pe bază de culturi de pe terenuri agricole existente.

(5)

Pe baza previziunilor privind cererea de biocarburanți furnizate de statele membre și a estimărilor privind emisiile legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor pentru diferite materii prime destinate producției de biocarburanți, se estimează că emisiile de gaze cu efect de seră legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor sunt semnificative și că ele ar putea anula, parțial sau în totalitate, reducerile de emisii de gaze cu efect de seră generate de biocarburanții individuali. Acest lucru se datorează faptului că se așteaptă ca aproape întreaga producție de biocarburanți din 2020 să provină din culturi de pe terenuri ce ar putea fi utilizate în vederea satisfacerii piețelor de alimente și furaje. În vederea reducerii acestor emisii, este necesar să se facă distincția corespunzătoare între diferite grupe de culturi, precum culturile de oleaginoase, de plante zaharoase, cereale și alte culturi bogate în amidon.

(6)	Pentru a evita stimularea unei creșteri deliberate a producției de reziduuri de prelucrare în detrimentul produsului principal, definiția reziduurilor de prelucrare ar trebui să excludă reziduurile rezultate dintr-un proces de producție care a fost modificat în mod deliberat în scopul respectiv.

(7)

Combustibilii lichizi din surse regenerabile vor fi probabil necesari în sectorul transporturilor pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră generate de acest sector. Biocarburanții avansați, cum ar fi cei produși pe bază de deșeuri și alge, contribuie mult la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cu risc scăzut de a provoca schimbări indirecte ale utilizării terenurilor, și nu concurează direct pentru terenuri agricole destinate piețelor de alimente și furaje. Este necesar, prin urmare, să se încurajeze creșterea producției de astfel de biocarburanți avansați, aceștia nefiind în prezent comercializați în cantități mari, în parte din cauza concurenței pentru subvenții publice cu tehnologiile consacrate de producere a biocarburanților pe bază de culturi alimentare. Fiecare stat membru ar trebui să promoveze consumul de astfel de biocarburanți avansați, prin stabilirea, la nivel național, a unor subobiective fără caracter juridic obligatoriu, în cadrul obligației de a garanta că ponderea deținută de energia din surse regenerabile în totalul formelor de transport, în 2020, este de cel puțin 10 % din consumul final de energie în sectorul transporturilor în statul membru respectiv. De asemenea, este necesar ca statele membre să raporteze cu privire la îndeplinirea acestor subobiective naționale în 2020 și ar trebui publicat un raport de sinteză în acest sens, pentru a se evalua eficacitatea măsurilor introduse prin prezenta directivă în ceea ce privește diminuarea, prin promovarea biocarburanților avansați, a riscului de emisii de gaze cu efect de seră asociate schimbării indirecte a utilizării terenurilor. Se preconizează că biocarburanții avansați și promovarea acestora vor juca în continuare un rol important în decarbonizarea transporturilor și în elaborarea de tehnologii de transport cu emisii scăzute de dioxid de carbon după această dată.

(8)

Diferențele de la nivelul emisiilor estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor provin din diferențele de la nivelul datelor de intrare și al ipotezelor fundamentale referitoare la evoluțiile din agricultură, precum tendințele randamentului și productivității agricole, alocarea coproduselor și ratele observate la nivel mondial ale schimbării utilizării terenurilor și ale despăduririlor, care nu se află sub controlul producătorilor de biocarburanți. Deși majoritatea materiilor prime pentru biocarburanți sunt produse în Uniune, se preconizează că majoritatea emisiilor estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor vor avea loc în afara Uniunii, în zone unde este probabil ca producția suplimentară să fie realizată cu cele mai mici costuri. În special, ipotezele referitoare la conversia pădurilor tropicale și la drenarea turbăriilor în afara Uniunii influențează puternic emisiile estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor, asociate cu producerea de biomotorină din culturi oleaginoase, fiind astfel extrem de importantă asigurarea faptului că aceste date și ipoteze sunt revizuite în conformitate cu cele mai recente informații disponibile referitoare la conversia terenurilor și la despădurire, inclusiv sesizarea oricărui progres înregistrat în zonele respective prin programele internaționale în curs.

(9)

Pentru a asigura competitivitatea pe termen lung a sectoarelor bioindustriale și în acord cu comunicarea Comisiei din 13 februarie 2012 intitulată „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa” și cu Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor”, care promovează existența în Europa a unor biorafinării integrate și diversificate, ar trebui ca, în cadrul Directivei 2009/28/CE, să se stabilească o serie de stimulente sporite, într-un mod care să acorde prioritate utilizării de surse de biomasă care nu au o valoare economică ridicată pentru alte utilizări decât pentru producția de biocarburanți.

(10)

O utilizare sporită a electricității din surse regenerabile reprezintă un mijloc de a răspunde multora dintre provocările din sectorul transporturilor, precum și din alte sectoare energetice. Este oportun, astfel, să se furnizeze stimulente suplimentare pentru impulsionarea utilizării electricității din surse regenerabile în sectorul transporturilor și, de asemenea, să fie majorați factorii de multiplicare pentru calcularea contribuției electricității din surse regenerabile care este consumată de transporturile feroviare electrificate și de autovehiculele electrice, pentru a crește utilizarea acestor mijloace și pătrunderea lor pe piață.

(11)

Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) contribuie la apropierea Uniunii de obiectivul unei „societăți a reciclării”, urmărind evitarea generării de deșeuri și utilizarea deșeurilor ca resursă. Ierarhia deșeurilor stabilește în general o ordine a priorităților în legătură cu ceea ce constituie cea mai bună opțiune globală legată de mediu în ceea ce privește legislația și politicile referitoare la deșeuri. Statele membre ar trebui să sprijine utilizarea materialelor reciclate în conformitate cu ierarhia deșeurilor și cu scopul de a deveni o societate a reciclării și, în măsura posibilului, nu ar trebui să sprijine depozitarea acestor materiale în depozite de deșeuri sau incinerarea acestora. Unele dintre materiile prime care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a utilizării terenurilor pot fi considerate deșeuri. Cu toate acestea, ele pot fi utilizate în continuare în alte scopuri care ar reprezenta, în ierarhia deșeurilor stabilită la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE, o prioritate mai mare decât valorificarea energetică. Prin urmare, este oportun ca statele membre să ia în considerare în mod corespunzător principiul ierarhiei deșeurilor, în toate eventualele măsuri-stimulent pentru promovarea biocarburanților cu risc scăzut din perspectiva schimbării indirecte a utilizării terenurilor și în toate eventualele măsuri de minimizare a factorilor care ar putea stimula frauda în legătura cu producția unor astfel de biocarburanți, astfel încât stimulentele în favoarea utilizării unor astfel de materii prime pentru biocarburanți să nu submineze eforturile de reducere a deșeurilor sau de sporire a reciclării și de creștere a utilizării eficiente și durabile a resurselor disponibile. Statele membre pot include măsurile pe care le adoptă în această privință în cuprinsul raportării efectuate în temeiul Directivei 2009/28/CE.

(12)

Pragul minim de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocarburanții și biolichidele produse în instalații noi ar trebui mărit pentru a îmbunătăți echilibrul global de gaze cu efect de seră al acestora, precum și pentru a descuraja noi investiții în instalații cu o performanță scăzută privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Această creștere permite protejarea investițiilor în capacitățile de producție de biocarburanți și biolichide în conformitate cu articolul 19 alineatul (6) al doilea paragraf din Directiva 2008/98/CE.

(13)

Pentru a pregăti tranziția către biocarburanții avansați și pentru a reduce la minimum impactul global în ceea ce privește schimbarea indirectă a utilizării terenurilor în perioada de până în 2020, este oportun să se limiteze cantitățile de biocarburanți și biolichide obținute din culturile alimentare indicate în partea A din anexa VIII la Directiva 2009/28/CE și în partea A din anexa V la Directiva 98/70/CE, care pot fi luate în calcul în scopul atingerii obiectivelor stabilite în Directiva 2009/28/CE, fără a restricționa utilizarea globală a acestor biocarburanți și biolichide.

(14)

Limitarea cantităților de biocombustibili și biolichide obținute din culturile alimentare care pot fi luate în calcul în scopul atingerii obiectivelor stabilite în Directiva 2009/28/CE nu afectează libertatea statelor membre de a-și elabora propria traiectorie pentru respectarea ponderii stabilite de biocarburanți convenționali în cadrul obiectivului global de 10 %. În consecință, accesul la piață al biocarburanților produși de instalațiile aflate în funcțiune înainte de sfârșitul anului 2013 rămâne în totalitate deschis. Prin urmare, prezenta directivă nu afectează așteptările legitime ale operatorilor acestor instalații.

(15)

Emisiile estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor ar trebui incluse în raportarea de către Comisie a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de biocarburanți în temeiul Directivelor 98/70/CE și 2009/28/CE. Biocarburanții proveniți din materii prime care nu antrenează o nevoie suplimentară de terenuri, cum ar fi cei produși din materii prime pe bază de deșeuri, ar trebui să primească un factor de emisie zero.

(16)

Sporurile de producție în sectoarele agricole datorate cercetării intensive, dezvoltării tehnologice și transferului de cunoștințe peste nivelurile care ar fi prevalat în lipsa regimurilor pentru promovarea productivității pentru biocarburanți pe bază de culturi alimentare și furajere, precum și cultivarea unei a doua culturi anuale în zone care nu se utilizau anterior pentru cultivarea unei a doua culturi anuale, pot contribui la atenuarea schimbării indirecte a utilizării terenurilor. În măsura în care efectul rezultant de atenuare a schimbării indirecte a utilizării terenurilor la nivel național sau la nivel de proiect poate fi cuantificat, măsurile introduse prin prezenta directivă ar putea să reflecte asemenea îmbunătățiri ale productivității atât prin intermediul unor valori mai joase ale emisiilor estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor, cât și prin contribuția biocarburanților pe bază de culturi alimentare și furajere la procentajul de energie din surse regenerabile care trebuie realizat în 2020 în transporturi.

(17)

Regimurile/sistemele voluntare joacă un rol de importanță crescândă în furnizarea de probe privind conformitatea cu cerințele în materie de durabilitate prevăzute în Directivele 98/70/CE și 2009/28/CE. Prin urmare, este oportun să se însărcineze Comisia să impună regimurilor/sistemelor voluntare, inclusiv celor deja recunoscute de Comisie în conformitate cu articolul 7c alineatul (6) din Directiva 98/70/CE și cu articolul 18 alineatul (6) din Directiva 2009/28/CE, să raporteze periodic cu privire la activitatea lor. Aceste rapoarte ar trebui publicate pentru a spori transparența și a îmbunătăți supravegherea de către Comisie. Mai mult, raportarea respectivă ar urma să furnizeze informațiile necesare pentru ca Comisia să raporteze cu privire la funcționarea regimurilor/sistemelor voluntare, în vederea identificării celor mai bune practici și a transmiterii, dacă este necesar, a unei propuneri pentru promovarea în continuare a unor astfel de bune practici.

(18)

Pentru a facilita buna funcționare a pieței interne, este oportun să se clarifice condițiile în care principiul recunoașterii reciproce se aplică între toate sistemele de verificare a respectării criteriilor de durabilitate pentru biocarburanți și biolichide stabilite în conformitate cu Directiva 98/70/CE și cu Directiva 2009/28/CE.

(19)

Deși biocarburanții pe bază de culturi alimentare și furajere sunt asociați, în general, cu existența de riscuri privind schimbarea indirectă a utilizării terenurilor, există și excepții. Statele membre și Comisia ar trebui să încurajeze dezvoltarea și utilizarea de sisteme care pot dovedi cu certitudine că o cantitate determinată de materii prime pentru biocarburanți produsă într-un proiect dat nu a dislocat producția vizând alte scopuri. Aceasta se poate întâmpla, de exemplu, atunci când producția de biocarburant este egală cu suma producției suplimentare obținute prin investiții în îmbunătățirea productivității peste nivelurile care s-ar fi atins în caz contrar sau atunci când producția de biocarburant are loc pe terenuri pe care schimbarea directă a utilizării terenurilor a avut loc fără impacturi negative semnificative asupra serviciilor ecosistemice preexistente oferite de terenul respectiv, inclusiv protejarea stocurilor de carbon și biodiversitatea.

(20)

Este oportun să se alinieze normele de utilizare a valorilor implicite pentru a asigura tratamentul echitabil al producătorilor, indiferent de locul de producție. În timp ce țările terțe au permisiunea de a utiliza valori implicite, producătorii din Uniune trebuie să utilizeze valori efective atunci când acestea sunt mai mari decât valorile implicite sau atunci când statul membru nu a prezentat un raport, ceea ce contribuie la creșterea sarcinii lor administrative. Prin urmare, normele actuale ar trebui simplificate astfel încât utilizarea valorilor implicite să nu fie limitată la zonele din Uniune incluse în listele menționate la articolul 19 alineatul (2) din Directiva 2009/28/CE și la articolul 7d alineatul (2) din Directiva 98/70/CE.

(21)	Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), competențele conferite Comisiei în temeiul Directivelor 2009/28/CE și 98/70/CE trebuie aliniate la articolele 290 și 291 din TFUE.

(22)	Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a Directivelor 98/70/CE și 2009/28/CE, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(23)

Pentru a permite adaptarea Directivei 98/70/CE la progresul științific și tehnic, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adăugarea de valori tipice și implicite estimate pentru căi de producție a biocarburanților și adaptarea metodelor analitice autorizate, legate de specificațiile combustibililor, și a derogării referitoare la presiunea autorizată a vaporilor în ceea ce privește benzina cu conținut de bioetanol.

(24)

Pentru a permite adaptarea Directivei 2009/28/CE la progresul științific și tehnic, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește eventuale adăugiri la lista materiilor prime pentru biocarburanți și a combustibililor, a căror contribuție la realizarea obiectivelor menționate la articolul 3 alineatul (4) din directiva respectivă ar trebui considerată a fi egală cu de două ori conținutul lor energetic, precum și în ceea ce privește adăugarea de valori tipice și implicite estimate pentru căi de producție a biocarburanților și biolichidelor.

(25)

Este deosebit de important ca, în aplicarea Directivelor 98/70/CE și 2009/28/CE, Comisia să organizeze consultări adecvate în timpul lucrărilor pregătitoare, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(26)

Comisia ar trebui să evalueze eficacitatea măsurilor introduse de prezenta directivă, pe baza celor mai bune și mai recente dovezi științifice disponibile, în ceea ce privește limitarea emisiilor provenite din schimbarea indirectă a utilizării terenurilor și abordarea modalităților de reducere în continuare a respectivului impact.

(27)

În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (7), statele membre s-au angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(28)

Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume de a asigura o piață unică pentru combustibilii destinați transportului rutier și utilajelor mobile fără destinație rutieră și de a asigura respectarea nivelurilor minime de protecție a mediului în utilizarea combustibililor respectivi, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(29)	Prin urmare, Directivele 98/70/CE și 2009/28/CE ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificarea Directivei 98/70/CE

Directiva 98/70/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 2, se adaugă următoarele puncte:

„10.

«culturi bogate în amidon» înseamnă culturi care cuprind mai ales cereale, (indiferent dacă se utilizează doar semințele sau întreaga plantă, ca în cazul porumbului verde), tuberculi și rădăcinoase (de exemplu, cartofi, topinambur, batate, cassava și igname), precum și culturi de bulbo-tuberculi (precum taro și taro polinezian);

11.

«biocarburanți cu risc scăzut din perspectiva schimbării indirecte a utilizării terenurilor» înseamnă biocarburanți ale căror materii prime nu figurează în partea A din anexa V sau figurează în partea A din anexa V, dar au fost produse în cadrul unor regimuri care reduc dislocarea producției care vizează alte scopuri decât fabricarea de biocarburanți și au fost produse în conformitate cu criteriile de durabilitate pentru biocombustibili prevăzute la articolul 7b. Nu se poate lua în considerare decât cantitatea de materii prime care corespunde acelei reduceri efective a dislocării care este obținută prin regimul în cauză. Respectivele regimuri pot funcționa fie ca proiecte individuale la nivel local, fie ca măsuri de politici care acoperă, parțial sau integral, teritoriul unui stat membru sau al unei țări terțe. Dislocarea producției care vizează alte scopuri decât fabricarea de biocarburanți poate fi redusă dacă regimul aplicat generează, în zona care îi corespunde, creșteri de productivitate peste nivelurile care ar fi prevalat în absența unor astfel de regimuri de promovare a productivității;

12.	«reziduu de prelucrare» înseamnă o substanță care nu reprezintă produsul sau produsele finite vizate direct de un proces de producție; acesta nu constituie un obiectiv principal al procesului de producție, iar procesul nu se modifică în mod intenționat pentru a-l produce;

13.	«reziduuri agricole, din acvacultură, pescuit și silvicultură» înseamnă reziduuri care sunt generate în mod direct din agricultură, acvacultură, pescuit și silvicultură; această categorie de reziduuri nu include reziduurile din industriile sau prelucrarea conexe.”

Articolul 7a se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Pentru a se asigura punerea în aplicare uniformă a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (3) pentru a stabili:

(a)	metodologia de calculare a emisiilor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viață de combustibili, alții decât biocarburanți, și de energie;

(b)	metodologia care specifică, înainte de 1 ianuarie 2011, standardul de combustibil care se bazează pe emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viață pe unitate de energie de combustibilii fosili în 2010 în sensul alineatului (2) de la prezentul articol;

(c)	normele de asigurare a unei abordări cât mai uniforme posibil a punerii în aplicare de către statele membre a alineatului (4) de la prezentul articol;

(d)	metodologia de calculare a contribuției vehiculelor rutiere electrice, care este compatibilă cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2009/28/CE.”;

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(6) În cadrul raportării prevăzute la alineatul (1), statele membre se asigură că furnizorii de combustibil raportează anual autorității desemnate de statul membru căile și volumele de producție pentru biocarburanții obținuți din materiile prime încadrate în categoriile din partea A din anexa V, precum și emisiile de gaze cu efect de seră per ciclu de viață per unitate de energie. Statele membre raportează aceste date Comisiei.”

Articolul 7b se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultând din utilizarea biocarburanților luați în considerare în scopurile menționate la alineatul (1) este de cel puțin 60 %, în cazul biocarburanților produși în instalații care vor intra în funcțiune după … (8). O instalație este considerată a fi în funcțiune atunci când a avut loc producția fizică de biocarburanți.

În cazul instalațiilor care erau în funcțiune la … (8) sau înainte de această dată, în scopurile menționate la alineatul (1), biocarburanții trebuie să atingă o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de cel puțin 35 % până la 31 decembrie 2017 și de cel puțin 50 % începând cu 1 ianuarie 2018.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultând din utilizarea biocarburanților se calculează în conformitate cu articolul 7d alineatul (1).”;

(b)

la alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru a se asigura aplicarea uniformă a literei (c) de la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește criteriile și limitele geografice în vederea identificării pășunilor care intră sub incidența respectivei litere. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (3).”

Articolul 7c se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (3), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Comisia adoptă acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (3), pentru a stabili lista informațiilor adecvate și relevante menționate la primele două paragrafe de la prezentul alineat. Comisia se asigură, în special, că furnizarea acestor informații nu constituie o sarcină administrativă excesivă pentru agenții economici în general sau pentru micii agricultori, organizații și cooperative de producție, în particular.”;

(b)

la alineatul (5) se adaugă următoarele paragrafe:

„Regimurile voluntare menționate la alineatul (4) (denumite în continuare «regimuri voluntare») publică periodic, cel puțin o dată pe an, o listă a organismelor lor de certificare utilizate pentru auditul independent, indicând, pentru fiecare organism de certificare, entitatea sau autoritatea publică națională care l-a recunoscut și entitatea sau autoritatea publică națională care îl monitorizează.

În special pentru prevenirea fraudelor, Comisia poate, pe baza unei analize a riscurilor sau a rapoartelor menționate la alineatul (6) al doilea paragraf de la prezentul articol, să detalieze standardele de audit independent și să impună ca toate regimurile voluntare să aplice standardele respective. Aceasta se realizează prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (3). Actele respective stabilesc un calendar în limitele căruia regimurile voluntare trebuie să pună în aplicare standardele. Comisia poate abroga deciziile de recunoaștere a unor regimuri voluntare în cazul în care regimurile respective nu pun în aplicare standardele respective în termenul prevăzut.”;

(c)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Deciziile luate în temeiul alineatului (4) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (3). Aceste decizii sunt valabile pe o perioadă de cel mult cinci ani.

Comisia solicită ca fiecare regim voluntar, în privința căruia a fost adoptată o decizie în temeiul alineatului (4), să transmită Comisiei până la … (9) și, ulterior, anual până la data de 30 aprilie, un raport care să trateze fiecare dintre punctele prevăzute la al treilea paragraf din prezentul alineat. În general, raportul acoperă perioada anului calendaristic precedent. Primul raport acoperă o perioadă de cel puțin șase luni de la … (10). Cerința transmiterii unui raport se aplică numai regimurilor voluntare care au funcționat timp de cel puțin 12 luni.

Până la … (11), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport care analizează rapoartele menționate la al doilea paragraf din prezentul alineat, care examinează funcționarea acordurilor menționate la alineatul (4) sau a regimurilor voluntare pentru care a fost adoptată o decizie în conformitate cu prezentul articol și care identifică cele mai bune practici. Raportul se bazează pe cele mai bune informații disponibile, inclusiv pe cele obținute prin consultarea părților interesate, și pe experiența practică acumulată prin aplicarea acordurilor sau regimurilor în cauză. Raportul analizează următoarele:

în general:

(a)	independența, modalitatea și frecvența auditurilor, atât în legătură cu cele exprimate în documentația referitoare la regim la momentul la care regimul în cauză a fost aprobat de către Comisie, cât și în legătură cu cele mai bune practici ale industriei;

(b)	disponibilitatea, experiența și transparența în aplicarea metodelor de identificare și tratare a neconformității, acordând o atenție specială tratării situațiilor sau acuzațiilor de nereguli grave din partea membrilor regimului;

(c)

transparența, în special în legătură cu accesibilitatea regimului, disponibilitatea traducerilor în limbile aplicabile ale țărilor și regiunilor din care provin materiile prime, accesibilitatea unei liste cuprinzând operatorii autorizați și certificatele corespunzătoare, precum și accesibilitatea rapoartelor auditorilor;

(d)	implicarea părților interesate, în special în ceea ce privește consultarea comunităților indigene și locale înaintea luării hotărârilor, în cursul elaborării și reexaminării regimului, precum și în cursul auditurilor, și reacția oferită în urma contribuțiilor lor;

(e)	robustețea globală a regimului, în special sub aspectul normelor privind acreditarea, calificarea și independența auditorilor, precum și organismele relevante ale regimului;

(f)	actualizările regimului în funcție de piață, cantitatea de materii prime și biocarburanți certificată, clasificată pe țară de origine și tip, numărul de participanți;

(g)

ușurința și eficacitatea punerii în aplicare a unui sistem de urmărire a probelor de conformitate cu criteriile de durabilitate pe care sistemul le acordă unui membru al său, acest sistem fiind destinat să folosească drept mijloc de prevenire a activităților frauduloase, în special în vederea depistării, tratării și urmăririi ulterioare a suspiciunilor de fraudă și de alte nereguli și, după caz, a numărului cazurilor de fraudă sau de nereguli depistate;

și în special:

(h)	posibilitatea ca entitățile să fie autorizate să recunoască și să monitorizeze organismele de certificare;

(i)	criteriile de recunoaștere sau acreditare a organismelor de certificare;

(j)	normele privind desfășurarea monitorizării organismelor de certificare.

Un stat membru poate notifica regimul său național Comisiei. Comisia acordă prioritate evaluării acestui tip de regim. Decizia privind conformitatea unui regim național astfel notificat cu condițiile prevăzute în prezenta directivă se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (3), pentru a facilita recunoașterea reciprocă bilaterală și multilaterală a regimurilor de verificare a îndeplinirii criteriilor de durabilitate pentru biocarburanți. În cazul în care decizia este pozitivă, regimurile instituite în conformitate cu prezentul articol nu refuză recunoașterea reciprocă cu regimul statului membru respectiv.”;

(d)

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) La cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia examinează aplicarea articolului 7b cu privire la o sursă de biocarburant și, în termen de șase luni de la primirea unei cereri, decide, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 11 alineatul (3), dacă statul membru respectiv poate lua în considerare biocarburantul provenit din respectiva sursă în sensul articolului 7a.”

Articolul 7d se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (3), (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3) Se pot raporta Comisiei emisiile tipice de gaze cu efect de seră provenite din cultivarea materiilor prime agricole incluse în rapoartele menționate la alineatul (2), în cazul statelor membre, și în rapoartele echivalente celor menționate la alineatul (2) și redactate de organisme competente, în cazul teritoriilor aflate în afara Uniunii.

(4) Comisia poate decide, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (3), ca rapoartele menționate la alineatul (3) din prezentul articol să conțină date exacte în scopul măsurării emisiilor de gaze cu efect de seră asociate cu cultivarea de materii prime pentru biocarburanți produse în mod tradițional în zonele respective în sensul articolului 7b alineatul (2).

(5) Până cel târziu la 31 decembrie 2012 și, ulterior, la fiecare doi ani, Comisia întocmește un raport privind estimarea valorilor tipice și implicite prezentate în anexa IV părțile B și E, acordând o atenție deosebită emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transporturi și prelucrare.

În eventualitatea în care rapoartele menționate la primul paragraf indică faptul că valorile tipice și implicite estimate din anexa IV părțile B și E ar putea să trebuiască să fie modificate pe baza celor mai recente dovezi științifice, Comisia transmite, după caz, o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului.”;

(b)	alineatul (6) se elimină;

(c)

la alineatul (7), primul, al doilea și al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„(7) Comisia revizuiește în permanență anexa IV în vederea adăugării, atunci când se justifică, a unor valori pentru alte căi de producție a biocarburanților pentru aceleași materii prime sau pentru altele. În cadrul acestei revizuiri se analizează, de asemenea, oportunitatea modificării metodologiei prezentate în anexa IV partea C, mai ales în ceea ce privește:

—	metoda de calculare a deșeurilor și a reziduurilor;

—	metoda de calculare a coproduselor;

—	metoda de calculare a cogenerării; și

—	statutul de coproduse al reziduurilor de culturi agricole.

Valorile implicite pentru biomotorina din ulei din deșeuri de origine vegetală sau animală se revizuiesc cât mai curând. În cazul în care revizuirea Comisiei ajunge la concluzia că anexa IV ar trebui să primească adăugiri, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a pentru a adăuga, dar nu pentru a înlătura sau modifica, valorile tipice și implicite estimate din anexa IV părțile A, B, D și E pentru căi de producție a biocarburanților pentru care nu sunt încă incluse valori specifice în anexa respectivă.”;

(d)

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) Atunci când este necesar pentru a se asigura aplicarea uniformă a anexei IV partea C punctul 9, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc specificații tehnice și definiții detaliate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (3).”

La articolul 7e, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Rapoartele Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, menționate la articolul 7b alineatul (7), articolul 7c alineatul (2), articolul 7c alineatul (9), articolul 7d alineatele (4) și (5), precum și rapoartele și informările prezentate în conformitate cu articolul 7c alineatul (3) primul și al cincilea paragraf și cu articolul 7d alineatul (2), se pregătesc și se transmit atât în sensul Directivei 2009/28/CE, cât și în sensul prezentei directive.”

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)	alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Statele membre monitorizează respectarea cerințelor prevăzute la articolele 3 și 4, în privința benzinei și a motorinei, pe baza metodelor analitice menționate în anexa I și, respectiv, în anexa II.”;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) În fiecare an, până la 31 august, statele membre prezintă un raport conținând informații privind calitatea combustibililor la nivel național pentru anul calendaristic precedent. Comisia stabilește un format comun pentru prezentarea unei sinteze a informațiilor privind calitatea combustibililor la nivel național, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (3). Primul raport este prezentat până la data de 30 iunie 2002. Începând cu 1 ianuarie 2004, formatul pentru raportul respectiv trebuie să fie în concordanță cu cel descris în standardul european relevant. În plus, statele membre trebuie să raporteze volumele totale de benzină și motorină comercializate pe teritoriul lor, precum și volumele comercializate de benzină fără plumb și motorină cu un conținut maxim de sulf de 10 mg/kg. De asemenea, statele membre raportează anual cu privire la disponibilitatea, pe o bază geografică echilibrată în mod corespunzător, a benzinei și motorinei cu un conținut maxim de sulf de 10 mg/kg care sunt comercializate pe teritoriul lor.”

La articolul 8a, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Având în vedere evaluarea realizată cu ajutorul metodologiei de testare menționate la alineatul (1), Parlamentul European și Consiliul pot revizui limita pentru conținutul de MMT al combustibilului specificată la alineatul (2) pe baza unei propuneri legislative a Comisiei.”

La articolul 9 alineatul (1) se adaugă următoarea literă:

„(k)

căile și volumele de producție, precum și emisiile de gaze cu efect de seră per ciclu de viață per unitate de energie, inclusiv valorile medii provizorii ale emisiilor estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor și intervalul aferent derivat din analiza sensibilității conform anexei V, pentru biocarburanții consumați în Uniune. Comisia face publice datele referitoare la valorile provizorii ale emisiilor estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor și intervalul aferent derivat din analiza sensibilității.”

10.

Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)	titlul se înlocuiește cu următorul text: „Procedura de adaptare a metodelor analitice autorizate și a depășirii autorizate a presiunii vaporilor”;

(b)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a în măsura necesară pentru adaptarea metodelor analitice autorizate pentru a se asigura conformitatea cu orice revizuire a standardelor europene menționate în anexa I sau în anexa II. De asemenea, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a pentru a adapta depășirea autorizată a presiunii vaporilor în kPa pentru conținutul de etanol al benzinei stabilită în anexa III în limita stabilită la articolul 3 alineatul (4) primul paragraf. Actele delegate respective nu aduc atingere depășirilor acordate în temeiul articolului 3 alineatul (4).”

11.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 10a

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 7d alineatul (7) și la articolul 10 alineatul (1) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la … (12).

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 7d alineatul (7) și la articolul 10 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 7d alineatul (7) și al articolului 10 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

12.

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Procedura comitetului

(1) Cu excepția cazurilor menționate la alineatul (2), Comisia este asistată de Comitetul privind calitatea carburanților. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(2) În cazul chestiunilor referitoare la durabilitatea biocarburanților în sensul articolelor 7b, 7c și 7d, Comisia este asistată de Comitetul privind durabilitatea biocarburanților și a biolichidelor menționat la articolul 25 alineatul (2) din Directiva 2009/28/CE. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(3) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetele nu emit un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

13.	Se modifică anexa IV și se adaugă anexa V în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

Articolul 2

Modificarea Directivei 2009/28/CE

Directiva 2009/28/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 2 al doilea paragraf, se adaugă următoarele litere:

„(p)	«deșeuri» înseamnă termenul definit la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14); substanțele care au fost modificate sau contaminate intenționat pentru a corespunde definiției respective nu sunt vizate de această definiție;

(q)

(r)	«materiale ligno-celulozice» înseamnă materiale compuse din lignină, celuloză și hemiceluloză, precum biomasa obținută din păduri, culturile lemnoase energetice și reziduurile și deșeurile industriale pe bază forestieră;

(s)

«materiale celulozice de origine nealimentară» înseamnă materii prime compuse mai ales din celuloză și hemiceluloză și care au un conținut de lignină mai scăzut decât materialele ligno-celulozice; acestea includ reziduurile de culturi alimentare și furajere (precum paiele, tulpinile de porumb, pleava și cojile), culturile ierboase energetice cu conținut scăzut de amidon (precum Panicum virgatum, Miscanthus, trestia de zahăr gigant), reziduuri industriale (inclusiv cele provenite din culturi alimentare și furajere după ce s-au extras uleiuri vegetale, zaharuri, amidonuri și proteine) și materiale provenite din biodeșeuri;

(t)	«reziduu de prelucrare» înseamnă o substanță care nu reprezintă produsul sau produsele finite vizate direct de un proces de producție; acesta nu constituie un obiectiv principal al procesului de producție, iar procesul nu se modifică în mod intenționat pentru a-l produce;

(u)	«reziduuri agricole, din acvacultură, pescuit și silvicultură» înseamnă reziduuri care sunt generate în mod direct din agricultură, acvacultură, pescuit și silvicultură; această categorie de reziduuri nu include reziduurile din industriile sau prelucrarea conexe;

(v)

«biocarburanți și biolichide care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a utilizării terenurilor» înseamnă biocarburanți și biolichide ale căror materii prime nu figurează în anexa VIII partea A, sau figurează în anexa VIII partea A, dar au fost produse în cadrul unor sisteme care reduc dislocarea producției care vizează alte scopuri decât fabricarea de biocarburanți sau de biolichide și au fost produse în conformitate cu criteriile de durabilitate pentru biocarburanți și biolichide prevăzute la articolul 17. Nu se poate lua în considerare decât cantitatea de materii prime care corespunde acelei reduceri efective a dislocării care este obținută prin sistemul în cauză. Respectivele sisteme pot funcționa fie ca proiecte individuale la nivel local, fie ca măsuri de politici care acoperă, parțial sau integral, teritoriul unui stat membru sau al unei țări terțe. Dislocarea producției care vizează alte scopuri decât fabricarea de biocarburanți și biolichide poate fi redusă dacă sistemul aplicat generează, în zona care îi corespunde, creșteri de productivitate peste nivelurile care ar fi prevalat în absența unor astfel de sisteme de promovare a productivității.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Pentru a asigura conformitatea cu obiectivele menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, contribuția maximă comună a biocarburanților și biolichidelor produse pe bază de culturi de cereale și de alte culturi bogate în amidon, de culturi de plante zaharoase și de plante oleaginoase nu trebuie să depășească cantitatea de energie care corespunde contribuției maxime, astfel cum se prevede la alineatul (4) litera (d).”;

(b)

la alineatul (4), al doilea paragraf se modifică după cum urmează:

(i)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

pentru calcularea numitorului, și anume cantitatea totală de energie consumată pentru transport în sensul primului paragraf, se iau în considerare numai benzina, motorina, biocarburanții consumați în transportul rutier și feroviar și energia electrică, inclusiv energia electrică utilizată la producerea de combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică obținuți din surse regenerabile;”;

(ii)	la litera (b) se adaugă următoarea teză: „Această literă nu aduce atingere literei (d) de la prezentul alineat și nici articolului 17 alineatul (1) litera (a);”;

(iii)

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

pentru calcularea contribuției energiei electrice produse din surse regenerabile și consumate de toate tipurile de vehicule electrice și pentru producerea de combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică obținuți din surse regenerabile în sensul literelor (a) și (b), statele membre pot alege să folosească fie ponderea medie de energie electrică din surse regenerabile în cadrul Uniunii, fie ponderea de energie electrică din surse regenerabile din propria țară, măsurată cu doi ani înainte de anul în cauză. În plus, pentru calcularea cantității de energie electrică din surse regenerabile consumate de transportul feroviar electrificat, acest consum este considerat ca fiind de 2,5 ori conținutul energetic al energiei electrice provenite din surse regenerabile consumate. Pentru calcularea cantității de energie electrică din surse regenerabile consumate de autovehiculele electrice la litera (b), acest consum este considerat ca fiind de cinci ori conținutul energetic al energiei electrice provenite din surse regenerabile consumate;”;

(iv)

se adaugă următoarele litere:

„(d)

pentru luarea în calcul a biocarburanților în numărător, ponderea energiei generate de biocarburanții produși pe bază de culturi de cereale și de alte culturi bogate în amidon, de culturi de plante zaharoase și de plante oleaginoase nu trebuie să fie mai mare de 7 % din consumul final de energie în transporturi în statele membre în 2020;

(e)

statele membre urmăresc îndeplinirea obiectivului referitor la consumul, pe teritoriul lor, al unei proporții minime de biocarburanți produși din materii prime, precum și de alți combustibili enumerați în anexa IX partea A. În acest scop, fiecare stat membru stabilește un obiectiv național pe care se străduiește să îl atingă. O valoare de referință pentru acest obiectiv este de 0,5 puncte procentuale de conținut energetic din ponderea de energie din surse regenerabile utilizată în toate formele de transport în 2020, menționată la primul paragraf, care să se realizeze cu biocarburanți produși din materii prime și cu alți combustibili enumerați în anexa IX partea A și care se consideră a fi egali cu de două ori conținutul lor energetic, în conformitate cu litera (f) din prezentul paragraf și cu anexa IX partea A. De asemenea, biocarburanții obținuți din materii prime care nu sunt enumerate în anexa IX și care au fost stabilite de către autoritățile naționale de resort ca fiind deșeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentară și material ligno-celulozic și care sunt utilizate în instalațiile existente înainte de adoptarea Directivei 2014/…/UE (15) a Parlamentului European și a Consiliului (16) pot fi luați în calcul în scopul atingerii obiectivului național.

Statele membre pot stabili un obiectiv național inferior valorii de referință de 0,5 puncte procentuale, pe baza unuia sau a mai multe dintre motivele următoare:

(i)

factori obiectivi, precum potențialul limitat pentru o producție durabilă de biocarburanți produși din materii prime și de alți combustibili enumerați în anexa IX partea A, sau disponibilitatea limitată pe piață a acestor biocarburanți la prețuri eficiente din punctul de vedere al costurilor, ținându-se cont de evaluarea cuprinsă în raportul Comisiei menționat la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/…/UE (15);

(ii)	anumite caracteristici tehnice sau climatice ale pieței naționale a combustibililor destinați transporturilor, cum ar fi componența parcului auto rutier și starea în care se află acesta; sau

(iii)

politici naționale de alocare a unor resurse financiare proporționale cu acordarea de stimulente pentru utilizarea de electricitate din surse regenerabile de energie în domeniul transporturilor.

Comisia publică:

—	obiectivele naționale ale statelor membre și, după caz, motivele care stau la baza devierii obiectivelor naționale de la valoarea de referință, notificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2014/…/UE (15);

—	un raport de sinteză privind gradul de îndeplinire, de către statele membre, a obiectivelor lor naționale;

(f)	biocarburanții obținuți din materiile prime enumerate în anexa IX se consideră a fi egali cu de două ori conținutul lor energetic.

(c)

la alineatul (4), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Până la 31 decembrie 2017, Comisia prezintă, după caz, o propunere care să permită, în anumite condiții, luarea în considerare a întregii cantități de energie electrică produse din surse regenerabile utilizată pentru toate tipurile de vehicule electrice și pentru producerea de combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică obținuți din surse regenerabile.”;

(d)

la alineatul (4), se adaugă următorul paragraf:

„În sensul respectării obiectivelor menționate la alineatele (1) și (2) și la prezentul alineat, contribuția realizată de biocarburanții produși din materii prime enumerate în partea A din anexa IX se consideră a fi egală cu de două ori conținutul lor energetic.”;

(e)

se adaugă următorul alineat:

„(5) În vederea reducerii la minimum a riscului solicitării loturilor unice de mai multe ori în Uniune, statele membre și Comisia se angajează să consolideze cooperarea între sistemele naționale și între sistemele naționale și sistemele voluntare stabilite în conformitate cu articolul 18, inclusiv, dacă este cazul schimbul de date. Pentru a împiedica modificarea intenționată sau eliminarea materialelor în vederea încadrării în anexa IX, statele membre încurajează dezvoltarea și utilizarea sistemelor care monitorizează și identifică materiile prime, precum și biocarburanții rezultați, de-a lungul întregului lanț valoric. Statele membre se asigură că, atunci când sunt detectate fraude, se iau măsuri corespunzătoare. Statele membre raportează cu privire la măsurile pe care le-au luat, până la 31 decembrie 2017 și ulterior din doi în doi ani, în cazul în care nu au furnizat informații echivalente cu privire la fiabilitate și la protecția împotriva fraudelor în cadrul rapoartelor lor privind progresul în promovarea și utilizarea energiei din surse regenerabile, rapoarte întocmite în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) litera (d).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25a în vederea modificării listei de materii prime din partea A din anexa IX, însă numai în sensul adăugării de materii prime, nu și în cel al eliminării acestora. Comisia adoptă un act delegat separat cu privire la fiecare materie primă care se adaugă pe lista din partea A din anexa IX. Fiecare act delegat se bazează, luând în mod corespunzător în considerare principiile ierarhiei deșeurilor, pe analiza celor mai recente progrese științifice și tehnice care permit să se concluzioneze că materia primă respectivă nu creează o cerere suplimentară de terenuri și nici efecte semnificative de distorsionare a piețelor produselor (secundare), deșeurilor sau reziduurilor, că generează reduceri substanțiale ale emisiilor de gaze cu efect de seră în comparație cu combustibilii fosili și că nu riscă să producă un impact negativ asupra mediului și a biodiversității.”

3.	La articolul 5, alineatul (5) se elimină.

La articolul 6, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Statele membre pot prevedea și conveni asupra unor dispoziții cu privire la transferul statistic al unei cantități specificate de energie din surse regenerabile de la un stat membru către un alt stat membru. Cantitatea transferată:

(a)	se scade din cantitatea de energie din surse regenerabile care este luată în considerare pentru măsurarea respectării de către statul membru care efectuează transferul a cerințelor de la articolul 3 alineatele (1), (2) și (4); și

(b)	se adaugă la cantitatea de energie din surse regenerabile care este luată în considerare pentru măsurarea respectării, de un alt stat membru care acceptă transferul, a cerințelor de la articolul 3 alineatele (1), (2) și (4).

(2) Dispozițiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol în ceea ce privește articolul 3 alineatele (1), (2) și (4) pot avea o durată de un an sau mai mult. Acestea sunt notificate Comisiei în termen de cel mult trei luni de la încheierea fiecărui an în care sunt în vigoare. Informațiile transmise Comisiei includ cantitatea și prețul energiei respective.”

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultând din utilizarea biocarburanților luați în considerare în scopurile menționate la alineatul (1) este de cel puțin 60 %, în cazul biocarburanților și al biolichidelor produse în instalații care vor intra în funcțiune după … (17). O instalație este considerată a fi în funcțiune atunci când a avut loc producția fizică de biocarburanți și biolichide.

În cazul instalațiilor care erau în funcțiune la … (18) sau înainte de această dată, în scopurile menționate la alineatul (1), biocarburanții și biolichidele trebuie să atingă o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de cel puțin 35 % până la 31 decembrie 2017 și de cel puțin 50 % începând cu 1 ianuarie 2018.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultând din utilizarea biocarburanților și a biolichidelor se calculează în conformitate cu articolul 19 alineatul (1).”;

(b)

la alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru a se asigura aplicarea uniformă a literei (c) de la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește criteriile și limitele geografice în vederea identificării pășunilor care intră sub incidența respectivei dispoziții. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 alineatul (3).”

Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (3), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Comisia adoptă acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 alineatul (3), pentru a stabili lista informațiilor adecvate și relevante menționate la primele două paragrafe de la prezentul alineat. Comisia se asigură, în special, că furnizarea acestor informații nu constituie o sarcină administrativă excesivă pentru agenții economici în general sau pentru micii agricultori, organizații și cooperative de producție, în particular.”;

(b)

la alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Comisia poate decide ca sistemele internaționale sau naționale voluntare de stabilire a standardelor de producție a produselor obținute din biomasă să conțină date exacte în sensul articolului 17 alineatul (2) și/sau să demonstreze că loturile de biocarburanți sau de biolichide respectă criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (3), (4) și (5) și/sau că niciun material să nu fie modificat sau eliminat în mod intenționat astfel încât expedierea sau o parte a acesteia să intre sub incidența anexei IX. Comisia poate decide ca aceste sisteme să conțină date exacte în scopul informării privind măsurile luate pentru conservarea zonelor care oferă servicii ecosistemice de bază în situații critice (cum ar fi protecția bazinelor de recepție și controlul eroziunii) în materie de protecție a solului, apei și aerului, readucerea la starea inițială a solurilor degradate, evitarea consumului excesiv de apă în zonele sărace în resurse de apă, precum și privind aspectele menționate la articolul 17 alineatul (7) al doilea paragraf. Comisia poate recunoaște, de asemenea, zonele de protecție a ecosistemelor sau a speciilor rare, amenințate sau pe cale de dispariție, protejate și recunoscute prin acorduri internaționale sau incluse pe listele elaborate de organizații interguvernamentale sau de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, în sensul articolului 17 alineatul (3) litera (b) punctul (ii).”;

(c)

la alineatul (5) se adaugă următoarele paragrafe:

„Sistemele voluntare menționate la alineatul (4) (denumite în continuare «sisteme voluntare») publică periodic, cel puțin o dată pe an, o listă a organismelor lor de certificare utilizate pentru auditul independent, indicând, pentru fiecare organism de certificare, entitatea sau autoritatea publică națională care l-a recunoscut și entitatea sau autoritatea publică națională care îl monitorizează.

În special pentru prevenirea fraudelor, Comisia poate, pe baza unei analize a riscurilor sau a rapoartelor menționate la alineatul (6) al doilea paragraf din prezentul articol, să detalieze standardele de audit independent și să impună ca toate sistemele voluntare să aplice standardele respective. Aceasta se realizează prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 alineatul (3). Actele respective stabilesc un calendar în limitele căruia sistemele voluntare trebuie să pună în aplicare standardele. Comisia poate abroga deciziile de recunoaștere a unor sisteme voluntare în cazul în care sistemele respective nu pun în aplicare standardele respective în termenul prevăzut.”;

(d)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Deciziile luate în temeiul alineatului (4) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 alineatul (3). Aceste decizii sunt valabile pe o perioadă de cel mult cinci ani.

Comisia solicită ca fiecare sistem voluntar, în privința căruia a fost adoptată o decizie în temeiul alineatului (4), să transmită Comisiei până la … (19) și, ulterior, anual până la data de 30 aprilie, un raport care să trateze fiecare dintre punctele prezentate la al treilea paragraf de la prezentul alineat. În general, raportul acoperă perioada anului calendaristic precedent. Primul raport acoperă o perioadă de cel puțin șase luni de la … (20). Cerința transmiterii unui raport se aplică numai sistemelor voluntare care au funcționat timp de cel puțin 12 luni.

Până la … (21) și, ulterior, în cadrul rapoartelor sale elaborate in conformitate cu articolul 23 alineatul (3), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport care analizează rapoartele menționate la al doilea paragraf de la prezentul alineat, care examinează funcționarea acordurilor menționate la alineatul (4) sau a sistemelor voluntare pentru care a fost adoptată o decizie în conformitate cu prezentul articol și care identifică cele mai bune practici. Raportul se bazează pe cele mai bune informații disponibile, inclusiv pe cele obținute prin consultarea părților interesate, și pe experiența practică acumulată prin aplicarea acordurilor sau sistemelor în cauză. Raportul analizează următoarele:

în general:

(a)	independența, modalitatea și frecvența auditurilor, atât în legătură cu cele exprimate în documentația referitoare la sistem la momentul la care sistemul în cauză a fost aprobat de către Comisie, cât și în legătură cu cele mai bune practici ale industriei;

(b)	disponibilitatea, experiența și transparența în aplicarea metodelor de identificare și tratare a neconformității, acordând o atenție specială tratării situațiilor sau acuzațiilor de nereguli grave din partea membrilor sistemului;

(c)

transparența, în special în legătură cu accesibilitatea sistemului, disponibilitatea traducerilor în limbile aplicabile ale țărilor și regiunilor din care provin materiile prime, accesibilitatea unei liste cuprinzând operatorii autorizați și certificatele corespunzătoare, precum și accesibilitatea rapoartelor auditorilor;

(d)	implicarea părților interesate, în special în ceea ce privește consultarea comunităților indigene și locale înaintea luării hotărârilor, în cursul elaborării și reexaminării sistemului, precum și în cursul auditurilor, și reacția oferită în urma contribuțiilor lor;

(e)	robustețea globală a sistemului, în special sub aspectul normelor privind acreditarea, calificarea și independența auditorilor, precum și organismele relevante ale sistemului;

(f)	actualizările sistemului în funcție de piață, cantitatea de materii prime și biocarburanți certificată, clasificată pe țară de origine și tip, numărul de participanți;

(g)

și, în special:

(h)	posibilitatea ca entitățile să fie autorizate să recunoască și să monitorizeze organismele de certificare;

(i)	criteriile de recunoaștere sau acreditare a organismelor de certificare;

(j)	normele privind desfășurarea monitorizării organismelor de certificare.

Comisia face disponibile rapoartele elaborate de sistemele voluntare, în formă agregată sau integral, dacă este necesar, în cadrul platformei în materie de transparență menționate la articolul 24.

Un stat membru poate notifica sistemul său național Comisiei. Comisia acordă prioritate evaluării acestui tip de sistem. Decizia privind conformitatea unui sistem național astfel notificat cu condițiile prevăzute în prezenta directivă se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 alineatul (3), pentru a facilita recunoașterea reciprocă bilaterală și multilaterală a sistemelor, în vederea verificării îndeplinirii criteriilor de durabilitate pentru biocarburanți și biolichide. În cazul în care decizia este pozitivă, sistemele instituite în conformitate cu prezentul articol nu refuză recunoașterea reciprocă cu sistemul statului membru respectiv.”;

(e)

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) La cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia examinează aplicarea articolului 17 cu privire la o sursă de biocarburant și, în termen de șase luni de la primirea unei cereri, decide, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 25 alineatul (3), dacă statul membru respectiv poate lua în considerare biocarburantul provenit din respectiva sursă în sensul articolului 17 alineatul (1).”

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (3), (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

(4) Comisia poate decide, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 alineatul (3), ca rapoartele menționate la alineatul (3) din prezentul articol să conțină date exacte în scopul măsurării emisiilor de gaze cu efect de seră asociate cu cultivarea de materii prime pentru biocarburanți și biolichide produse în mod tradițional în zonele respective în sensul articolului 17 alineatul (2).

(5) Până cel târziu la 31 decembrie 2012 și, ulterior, la fiecare doi ani, Comisia întocmește un raport privind estimarea valorilor tipice și implicite prezentate în anexa V părțile B și E, acordând o atenție deosebită emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transporturi și prelucrare.

În eventualitatea în care rapoartele menționate la primul paragraf indică faptul că valorile tipice și implicite estimate din anexa V părțile B și E ar putea să trebuiască să fie modificate pe baza celor mai recente dovezi științifice, Comisia, după caz, transmite o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului.”;

(b)	alineatul (6) se elimină;

(c)

la alineatul (7), primul, al doilea și al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„(7) Comisia revizuiește în permanență anexa V în vederea adăugării, atunci când se justifică, a unor valori pentru alte căi de producție a biocarburanților pentru aceleași materii prime sau pentru altele. În cadrul acestei revizuiri se analizează, de asemenea, oportunitatea modificării metodologiei prezentate în anexa V partea C, mai ales în ceea ce privește:

—	metoda de calculare a deșeurilor și a reziduurilor;

—	metoda de calculare a coproduselor;

—	metoda de calculare a cogenerării; și

—	statutul de coproduse al reziduurilor de culturi agricole.

Valorile implicite pentru biomotorina din ulei din deșeuri de origine vegetală sau animală se revizuiesc cât mai curând. În cazul în care, în revizuirea Comisiei, se ajunge la concluzia că ar trebui adăugate elemente la anexa V, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25a pentru a adăuga, dar nu pentru a înlătura sau modifica, valorile tipice și implicite estimate din anexa V părțile A, B, D și E pentru căi de producție a biocarburanților și biolichidelor pentru care nu sunt încă incluse valori specifice în anexa respectivă.”;

(d)

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) Atunci când este necesar, pentru a se asigura aplicare uniformă a anexei V partea C punctul 9, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc specificații tehnice și definiții detaliate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 alineatul (3).”

8.	Articolul 21 se elimină.

La articolul 22 alineatul (1), al doilea paragraf se modifică după cum urmează:

(a)

litera (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i)

dezvoltarea și utilizarea în comun a biocarburanților obținuți din materiile prime enumerate în anexa IX, inclusiv evaluarea resurselor, accentul fiind pus pe aspectele legate de durabilitate referitoare la efectul înlocuirii produselor alimentare și furajelor pentru producția biocarburanților, ținând seama în mod adecvat de principiile ierarhiei deșeurilor stabilite de Directiva 2008/98/CE, principiul ierarhiei biomasei, menținerea stocului necesar de carbon în sol și calitatea solului și a ecosistemelor;”;

(b)

se adaugă următoarea literă:

„(o)

cantitățile de biocarburanți și biolichide în unități energetice, corespunzătoare fiecărui grup de materii prime enumerat în anexa VIII partea A, de care statul membru în cauză ține seama în scopul realizării obiectivelor prevăzute la articolul 3 alineatele (1) și (2) și la articolul 3 alineatul (4) primul paragraf.”

10.

Articolul 23 se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), ultima teză se elimină;

(b)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În rapoartele sale cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră datorate utilizării biocarburanților și biolichidelor, Comisia utilizează cantitățile raportate de statele membre în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) litera (o), inclusiv valorile medii provizorii ale emisiilor estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor, precum și intervalul aferent derivat din analiza sensibilității astfel cum se menționează în anexa VIII. Comisia face publice datele referitoare la valorile provizorii ale emisiilor estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor și intervalul aferent derivat din analiza sensibilității. De asemenea, Comisia evaluează dacă și în ce mod s-ar modifica estimarea privind reducerile directe ale emisiilor în cazul în care coprodusele ar fi calculate utilizând metoda substituției.”;

(c)

la alineatul (5), literele (e) și (f) se înlocuiesc cu următorul text:

„(e)

disponibilitatea și durabilitatea biocarburanților obținuți din materiile prime enumerate în anexa IX, inclusiv o evaluare a efectului înlocuirii produselor alimentare și furajelor pentru producția biocarburanților, ținând seama în mod adecvat de principiile ierarhiei deșeurilor stabilite de Directiva 2008/98/CE, principiul ierarhiei biomasei, menținerea stocului necesar de carbon în sol și calitatea solului și a ecosistemelor; și

(f)

o evaluare privind posibilitatea îngustării intervalului de incertitudine identificat în analiza care stă la baza estimărilor emisiilor legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor, precum și posibilitatea luării în calcul a eventualului impact al politicilor Uniunii, cum ar fi politicile privind clima, mediul și politica agricolă.”;

(d)

la alineatul 8 primul paragraf, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

în ceea ce privește obiectivele menționate la articolul 3 alineatul (4), o reexaminare a:

(i)	eficienței din punct de vedere al costurilor a măsurilor care trebuie puse în aplicare pentru a atinge aceste obiective;

(ii)

evaluării fezabilității atingerii acestor obiective, asigurându-se, în același timp, durabilitatea producției de biocarburanți în Uniune și în țările terțe și luând în considerare impactul de ordin economic, social și asupra mediului, inclusiv efectele indirecte și impactul asupra biodiversității, precum și disponibilitatea comercială a biocarburanților de a doua generație;

(iii)

impactului punerii în aplicare a obiectivelor asupra disponibilității produselor alimentare la prețuri accesibile;

(iv)	disponibilității comerciale a vehiculelor electrice, hibride și pe bază de hidrogen, precum și a metodologiei alese pentru calcularea ponderii energiei din surse regenerabile consumate în sectorul transporturilor;

(v)	evaluării condițiilor specifice de piață, luând în considerare în special piețele în care combustibilii pentru transport reprezintă peste jumătate din consumul final de energie și piețele care depind total de biocarburanți importați;”.

11.

Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 25

Procedura comitetului

(1) Cu excepția cazurilor menționate la alineatul (2), Comisia este asistată de Comitetul privind sursele regenerabile de energie. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (22).

(2) În cazul chestiunilor referitoare la durabilitatea biocarburanților și a biolichidelor, Comisia este asistată de Comitetul privind durabilitatea biocarburanților și a biolichidelor. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(3) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

12.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 25a

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (5) și la articolul 19 alineatul (7) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la … (23).

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (5) și la articolul 19 alineatul (7) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (5) și al articolului 19 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau, în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

13.	Se modifică anexa V și se adaugă anexele VIII și IX în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.

Articolul 3

Revizuire

(1) Cel târziu până la … (24), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport care include o evaluare a disponibilității pe piața Uniunii a cantităților necesare de biocarburanți eficienți din punct de vedere al costurilor din materii prime care nu utilizează terenuri și din culturi nealimentare până în 2020, inclusiv necesitatea unor criterii suplimentare pentru asigurarea durabilității lor, precum și a celor mai bune dovezi științifice privind emisiile de gaze cu efect de seră provenite din schimbarea indirectă a utilizării terenurilor asociate cu producerea de biocarburanți și biolichide. Raportul este însoțit, după caz, de propuneri de măsuri suplimentare, ținând seama de considerații economice, sociale și de mediu. De asemenea, raportul stabilește criterii de identificare și certificare a biocarburanților și biolichidelor care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a utilizării terenurilor, în vederea modificării anexei V la Directiva 98/70/CE și a anexei VIII la Directiva 2009/28/CE, după caz.

(2) Până la 31 decembrie 2017, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului în care examinează, pe baza celor mai bune și mai recente dovezi științifice disponibile, eficacitatea măsurilor introduse de prezenta directivă în ceea ce privește limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor, asociate producției de biocarburanți și biolichide. În această privință, raportul include, de asemenea, ultimele informații disponibile referitoare la ipotezele fundamentale care influențează rezultatele din modelarea emisiilor de gaze cu efect de seră legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor și asociate cu producția de biocarburanți și biolichide, inclusiv măsurarea tendințelor randamentului și productivității agricole, alocarea coproduselor și ratele observate la nivel mondial ale schimbării utilizării terenurilor și ale despăduririlor, precum și posibilul impact al politicilor Uniunii, cum ar fi politicile privind clima, mediul și politica agricolă, implicând părțile interesate în acest proces de analiză. Raportul examinează, de asemenea, evoluțiile și eficacitatea regimurilor de certificare pentru materiile prime care stau la baza biocarburanților și a biolichidelor care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a utilizării terenurilor, enumerate în anexa V la Directiva 98/70/CE și în anexa VIII la Directiva 2009/28/CE, cu ajutorul unor măsuri de micșorare la nivelul proiectului.

Dacă este cazul, raportul menționat la primul paragraf este însoțit de o propunere legislativă, bazată pe cele mai bune dovezi științifice disponibile, pentru introducerea factorilor estimați ajustați aferenți emisiilor legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor în criteriile de durabilitate adecvate, precum și de o examinare a eficacității stimulentelor prevăzute pentru biocarburanții obținuți din materii prime care nu utilizează terenuri sau din culturi nealimentare, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 2009/28/CE. În cadrul raportului respectiv, ținând seama de rapoartele statelor membre în temeiul articolului 3 alineatul (5) din Directiva 2009/28/CE, Comisia evaluează eficiența măsurilor luate pentru a preveni și combate frauda și, după caz, înaintează propuneri pentru măsuri ulterioare, inclusiv cu privire la măsuri suplimentare care să fie luate la nivelul Uniunii.

(3) După caz, având în vedere rapoartele regimurilor/sistemelor voluntare în conformitate cu articolul 7c alineatul (6) al doilea paragraf din Directiva 98/70/CE și cu articolul 18 alineatul (6) al doilea paragraf din Directiva 2009/28/CE, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere de modificare a dispozițiilor directivelor care se referă la regimurile/sistemele voluntare, în vederea promovării celor mai bune practici.

Articolul 4

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la … (25). Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Cu acea ocazie, statele membre informează Comisia cu privire la obiectivele lor naționale stabilite în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (e) din Directiva 2009/28/CE și, după caz, cu privire la o deviere a obiectivelor lor naționale de la valoarea de referință menționată la litera respectivă, precum și la motivele devierii în cauză.

În 2020, statele membre raportează Comisiei gradul în care și-au îndeplinit obiectivele naționale stabilite în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (e) din Directiva 2009/28/CE, specificând motivele pentru orice eventuală nerealizare a acestora.

Articolul 5

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă întră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …

Pentru Parlamentul European

Președintele

…

Pentru Consiliu

Președintele

…

(1) JO C 198, 10.7.2013, p. 56.

(2) Poziția Parlamentului European din 11 septembrie 2013 (JO C 357 E, 6.12.2013, p. 86) și poziția în primă lectură a Consiliului din 9 decembrie 2014. Poziția Parlamentului European din … (și decizia Consiliului din …).

(3) Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16).

(4) Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului (JO L 350, 28.12.1998, p. 58).

(5) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(6) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(7) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

(8) Data intrării în vigoare a prezentei directive.

(9) Data intrării în vigoare a prezentei directive.

(10) Data adoptării prezentei directive.

(11) Optsprezece luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(12) Data intrării în vigoare a prezentei directive.

(13)

(+)	Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”

(14)

(+)	Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).”

(15) Numărul prezentei directive.

(16)

(+)	Directiva 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului din … de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L …, p. …).”;

(17) Data intrării în vigoare a prezentei directive.

(18) Data intrării în vigoare a prezentei directive.

(19) Un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(20) Data adoptării prezentei directive.

(21) Optsprezece luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(22)

(+)	Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”

(23) Data intrării în vigoare a prezentei directive.

(24) Un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(25) Douăzeci și patru de luni de la data adoptării prezentei directive.

ANEXA I

Anexele la Directiva 98/70/CE se modifică după cum urmează:

La anexa IV partea C, punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„7.

Emisiile anuale rezultate din variațiile stocurilor de carbon provocate de schimbarea utilizării terenurilor, el, se calculează prin distribuirea în mod egal a emisiilor totale pe o perioadă de 20 de ani. La calcularea emisiilor respective se aplică formula următoare:

(1)

unde

el = emisiile anuale de gaze cu efect de seră rezultate din variația stocului de carbon provocată de schimbarea utilizării terenurilor [măsurată ca masă (grame) de echivalent de CO2 per unitate energetică generată de biocarburant (megajouli)]. «Terenuri cultivate» (2) și «terenuri cu cultură perenă» (3) sunt privite ca o singură utilizare a terenurilor;

CSR = stocul de carbon per unitate de suprafață asociat utilizării de referință a terenurilor [măsurat ca masă (tone) de carbon per unitate de suprafață, cuprinzând atât solul, cât și vegetația]. Utilizarea de referință a terenurilor reprezintă utilizarea terenurilor în ianuarie 2008 sau cu 20 de ani înainte de obținerea materiei prime, în funcție de care dată este mai recentă;

CSA = stocul de carbon per unitate de suprafață asociat utilizării curente a terenurilor [măsurat ca masă (tone) de carbon per unitate de suprafață, cuprinzând atât solul, cât și vegetația]. În cazurile în care stocul de carbon se acumulează pe o perioadă mai mare de un an, valoarea atribuită CSA este stocul estimat per unitate de suprafață după 20 de ani sau atunci când recolta ajunge la maturitate, în funcție de care dintre momente survine primul;

P= productivitatea culturii (măsurată în energia generată de biocarburant per unitate de suprafață într-un an); și

eB = bonus de biocarburant 29 gCO2eq/MJ, dacă biomasa este obținută din teren degradat reabilitat, în condițiile prevăzute la punctul 8.

Se adaugă următoarea anexă:

„ANEXA V

Partea A. Emisii estimate provizorii legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor, generate de biocarburanți (gCO2eq/MJ) (4)

Grupul de materii prime	Media (5)	Intervalul dintre percentile derivat din analiza sensibilității (6)
Culturi de cereale și alte culturi bogate în amidon	12	8-16
Culturi de plante zaharoase	13	4-17
Culturi de plante oleaginoase	55	33-66

Partea B. Biocarburanți pentru care emisiile estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor sunt considerate a fi egale cu zero

Biocarburanții obținuți din următoarele categorii de materii prime sunt considerați ca având emisii estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor egale cu zero:

1.	materii prime care nu sunt enumerate în partea A din prezenta anexă;

materii prime a căror producție a condus la schimbarea directă a utilizării terenurilor, și anume o schimbare de la una dintre următoarele categorii utilizate de IPCC: terenuri forestiere, pășuni, zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri, la terenuri cultivate sau terenuri cu culturi perene (7). În acest caz, o valoare a emisiilor legate de schimbarea directă a utilizării terenurilor (e l) ar fi trebuit calculată în conformitate cu anexa IV partea C punctul 7.

(1) Coeficientul obținut prin împărțirea masei moleculare a CO2 (44,010 g/mol) la masa moleculară a carbonului (12,011 g/mol) este de 3,664.

(2) «Terenuri cultivate» astfel cum sunt definite de IPCC.

(3) Culturile perene înseamnă culturi multianuale a căror tulpină nu este, în general, recoltată anual, cum este cazul crângurilor cu rotație rapidă și al palmierilor de ulei.”

(4)

(+)

Valorile medii raportate aici reprezintă o medie ponderată a valorilor materiilor prime modelate individual. Cuantumul valorilor din anexă depinde de gama de ipoteze (precum tratarea coproduselor, dezvoltarea volumului producției, stocurile de carbon și dislocarea altor produse etc.) folosite în cadrul modelelor economice dezvoltate pentru estimarea lor. Prin urmare, deși nu este posibil să se caracterizeze pe deplin intervalul de incertitudine asociat cu astfel de estimări, a fost efectuată o analiză a sensibilității cu privire la aceste rezultate pe baza variației aleatorii a parametrilor-cheie, așa-numita «analiză Monte Carlo».

(5) Valorile medii prevăzute aici reprezintă o medie ponderată a valorilor materiilor prime modelate individual.

(6) Intervalul prevăzut aici reflectă 90 % dintre rezultate, utilizând valorile celei de a cincea și a nouăzeci și cincea percentile care rezultă din analiză. Cea de a cincea percentilă sugerează o valoare sub care au fost identificate 5 % dintre observații (și anume 5 % din datele totale utilizate au arătat rezultate sub 8, 4 și 33 gCO2eq/MJ). Cea de a nouăzeci și cincea percentilă sugerează o valoare sub care au fost identificate 95 % dintre observații (și anume 5 % din datele totale utilizate au arătat rezultate peste 16, 17 și 66 gCO2eq/MJ).

(7)

(++)	Culturile perene înseamnă culturi multianuale a căror tulpină nu este, în general, recoltată anual, cum este cazul crângurilor cu rotație rapidă și al palmierilor de ulei.”

ANEXA II

Anexele la Directiva 2009/28/CE se modifică după cum urmează:

La Anexa V partea C, punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„7.

Emisiile anuale rezultate din variațiile stocurilor de carbon provocate de schimbarea utilizării terenurilor, e l, se calculează prin distribuirea în mod egal a emisiilor totale pe o perioadă de 20 de ani. La calcularea emisiilor respective se aplică formula următoare:

(1)

unde

e l	=	emisiile anuale de gaze cu efect de seră rezultate din variația stocului de carbon provocată de schimbarea utilizării terenurilor [măsurată ca masă (grame) de echivalent de CO2 per unitate energetică generată de biocarburanți sau de biolichide (megajouli)]. «Terenuri cultivate» (2) și «terenuri cu cultură perenă» (3) sunt privite ca o singură utilizare a terenurilor;
CSR	=	stocul de carbon per unitate de suprafață asociat utilizării de referință a terenurilor [măsurat ca masă (tone) de carbon per unitate de suprafață, cuprinzând atât solul, cât și vegetația]. Utilizarea de referință a terenurilor reprezintă utilizarea terenurilor în ianuarie 2008 sau cu 20 de ani înainte de obținerea materiei prime, în funcție de care dată este mai recentă;
CSA	=	stocul de carbon per unitate de suprafață asociat utilizării curente a terenurilor [măsurat ca masă (tone) de carbon per unitate de suprafață, cuprinzând atât solul, cât și vegetația]. În cazurile în care stocul de carbon se acumulează pe o perioadă mai mare de un an, valoarea atribuită CSA este stocul estimat per unitate de suprafață după 20 de ani sau atunci când recolta ajunge la maturitate, în funcție de care dintre momente survine primul;
P	=	productivitatea culturii (măsurată ca energie generată de biocarburanți sau biolichide per unitate de suprafață per an); și
eB	=	bonus de biocarburant 29 gCO2eq/MJ sau de biolichid, dacă biomasa este obținută din teren degradat reabilitat, în condițiile prevăzute la punctul 8.

Se adaugă următoarea anexă:

„ANEXA VIII

Partea A. Emisii estimate provizorii legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor, generate de materiile prime pentru biocombustibili și biolichide (gCO2eq/MJ) (4)

Grupul de materii prime	Media (5)	Intervalul dintre percentile derivat din analiza sensibilității (6)
Culturi de cereale și alte culturi bogate în amidon	12	8-16
Culturi de plante zaharoase	13	4-17
Culturi de plante oleaginoase	55	33-66

Partea B. Biocarburanți și biolichide pentru care emisiile estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor sunt considerate a fi egale cu zero

Biocarburanții și biolichidele obținute din următoarele categorii de materii prime sunt considerate ca având emisii estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor egale cu zero:

1.	materii prime care nu sunt enumerate în partea A din prezenta anexă.

Se adaugă următoarea anexă:

„ANEXA IX

Partea A. Materii prime și carburanți a căror contribuție la realizarea obiectivului (obiectivelor) menționat(e) la articolul 3 alineatul (4) se consideră a fi egală cu de două ori conținutul lor energetic

(a)	Algele, dacă sunt cultivate pe pământ în heleșteie sau fotobioreactoare.

(b)	Fracțiunea de biomasă din deșeurile municipale mixte, însă nu din deșeurile menajere triate vizate de obiectivele în materie de reciclare prevăzute la articolul 11 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/98/CE.

(c)	Biodeșeuri astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2008/98/CE provenite din gospodării private care fac obiectul colectării separate astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (11) din directiva respectivă.

(d)

Fracția de biomasă din deșeurile industriale care nu poate fi folosită în lanțul alimentar și furajer, inclusiv materiale provenite din industria cu amănuntul și cu ridicata și industria agroalimentară, precum și pescuitul și acvacultura și excluzând materiile prime enumerate la partea B din prezenta anexă.

(e)

Paie.

(f)	Gunoiul de grajd și nămolul de epurare.

(g)	Efluenți proveniți de la fabricile de ulei de palmier și grămezile de fructe de palmier goale.

(h)	Smoală de ulei de tal.

(i)	Glicerină brută.

(j)	Deșeuri rezultate din prelucrarea trestiei zaharoase (bagasă).

(k)	Tescovină de struguri și drojdie de vin.

(l)	Coji de fructe cu coajă lemnoasă.

(m)

Pleavă.

(n)	Știuleți curățați de boabe de porumb.

(o)	Fracțiunea de biomasă din deșeuri și reziduuri din silvicultură și industriile forestiere, cum ar fi scoarța, ramurile, reziduurile anterioare comercializării, frunzele, acele, coroanele arborilor, rumegușul, așchiile, leșia neagră, leșia cu sulfit, fibra de nămol, lignina și uleiul de tal.

(p)	Alte materiale celulozice de origine nealimentară, astfel cum sunt definite la articolul 2 al doilea paragraf litera (s).

(q)	Alte materiale ligno-celulozice, astfel cum sunt definite la articolul 2 al doilea paragraf litera (r), cu excepția buștenilor de gater și a buștenilor de furnir.

(r)	Combustibili lichizi și gazoși regenerabili de origine nebiologică.

Partea B. Materii prime a căror contribuție la realizarea obiectivului menționat la articolul 3 alineatul (4) primul paragraf se consideră a fi egală cu de două ori conținutul lor energetic

(a)	Ulei de gătit uzat.

(b)	Grăsimi animale clasificate în categoriile 1 și 2 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 (8).

(1) Coeficientul obținut prin împărțirea masei moleculare a CO2 (44,010 g/mol) la masa moleculară a carbonului (12,011 g/mol) este de 3,664.

(2) «Terenuri cultivate» astfel cum sunt definite de IPCC.

(3) Culturile perene înseamnă culturi multianuale a căror tulpină nu este, în general, recoltată anual, cum este cazul crângurilor cu rotație rapidă și al palmierilor de ulei.”

(4)

(+)

(5) Valorile medii prevăzute aici reprezintă o medie ponderată a valorilor materiilor prime modelate individual.

(7)

(++)	Culturile perene înseamnă culturi multianuale a căror tulpină nu este, în general, recoltată anual, cum este cazul crângurilor cu rotație rapidă și al palmierilor de ulei.”

(8) Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).”

12.2.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 50/26

Expunere de motive a Consiliului: Poziția în primă lectură (UE) nr. 2/2015 a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile

(2015/C 50/02)

I. INTRODUCERE

La 18 octombrie 2012, Comisia a transmis propunerea menționată în subiect, în temeiul articolului 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și al articolului 114 în legătură cu o serie de dispoziții propuse.

Propunerea (1) vizează modificarea Directivei privind calitatea carburanților (98/70/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/30/CE; denumită în continuare „Directiva privind calitatea carburanților”) și a Directivei privind energia din surse regenerabile (2009/28/CE; denumită în continuare „Directiva privind energia din surse regenerabile”), pe baza cerinței incluse în aceste două directive care prevede furnizarea de către Comisie a unui raport în care să examineze impactul schimbării indirecte a utilizării terenurilor (2) asupra emisiilor de gaze cu efect de seră și să abordeze modalități de minimizare a respectivului impact, raportul fiind însoțit, dacă este cazul, de o propunere (3).

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a Parlamentului European și-a votat raportul la 11 iulie 2013, după care a urmat adoptarea de către Parlamentul European a poziției sale în primă lectură la 11 septembrie 2013 (4).

La 13 iunie 2014, Consiliul a ajuns la un acord politic cu privire la proiectul de propunere. În urma revizuirii textului de către experții juriști-lingviști, Consiliul a adoptat poziția sa la 9 decembrie 2014, în conformitate cu procedura legislativă ordinară prevăzută la articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

În cursul lucrărilor sale, Consiliul a ținut seama de avizul Comitetului Economic și Social European. Comitetul Regiunilor a hotărât să nu emită niciun aviz.

II. OBIECTIV

Obiectivul propunerii Comisiei este de a demara tranziția către biocarburanții care duc la reduceri importante de emisii de gaze cu efect de seră atunci când sunt raportate și emisiile estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor. Comisia subliniază că investițiile existente ar trebui protejate, iar obiectivele și principalele elemente ale propunerii sale sunt:

—	limitarea contribuției pe care biocarburanții convenționali (cu un risc de emisii legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor) o aduc la atingerea obiectivelor Directivei privind energia din surse regenerabile;

—	îmbunătățirea performanței în materie de gaze cu efect de seră a proceselor de producere a biocarburanților (reducerea emisiilor asociate) prin mărirea pragului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru instalațiile noi, cu condiția protejării instalațiilor aflate deja în funcțiune;

—	încurajarea unei mai bune pătrunderi pe piață a biocarburanților avansați (cu emisii scăzute legate de ILUC), permițându-le acestora să contribuie la obiectivele Directivei privind energia din surse regenerabile mai mult decât biocarburanții convenționali;

—	îmbunătățirea raportării privind emisiile de gaze cu efect de seră, obligând statele membre și furnizorii de carburanți să raporteze, pentru biocarburanți, emisiile estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor.

III. ANALIZA POZIȚIEI CONSILIULUI

1. Generalități

Deși Consiliul este de acord cu Comisia și Parlamentul în ceea ce privește obiectivele principale ale propunerii, abordarea Consiliului implică modificări ale propunerii inițiale. Consiliul vizează o abordare echilibrată care ține seama de necesitatea de a lua în considerare

—	fenomenul global al schimbării indirecte a utilizării terenurilor (ILUC);

—	obiectivul furnizării de stimulente pentru biocarburanții avansați;

—	o perspectivă de investiții mai clară și protejarea investițiilor efectuate pe baza legislației UE existente.

Ca rezultat al acestei abordări, poziția Consiliului modifică, într-o anumită măsură, propunerea inițială a Comisiei în scopul de a reflecta în special situația actuală și incertitudinile privind estimările ILUC, precum și circumstanțele și perspectivele producției și consumului de biocarburanți, prin reformularea acesteia și eliminarea mai multor dispoziții din text. Aceasta înseamnă că niciun amendament din poziția Parlamentului European în primă lectură legat de aceste dispoziții eliminate nu a fost acceptat de către Consiliu. În plus, mai multe amendamente propuse nu au fost acceptate deoarece s-a considerat că nu contribuie în mod corespunzător la obiectivele directivei, iar alte dispoziții au fost reformulate în scopul clarificării și consolidării directivei în cauză.

Următoarele secțiuni descriu modificările de fond.

2. Aspecte strategice esențiale

(i) Pragul pentru biocarburanții convenționali și instalațiile noi

Comisia a propus limitarea la 5 % a contribuției biocarburanților și biolichidelor produse din culturi de cereale și alte culturi bogate în amidon, din culturi de plante zaharoase și din culturi de plante oleaginoase la atingerea obiectivelor Directivei privind energia din surse regenerabile, fără a stabili vreo limită cu privire la consumul lor global.

Deși Consiliul consideră că un prag poate constitui un instrument de politică de atenuare a ILUC, acesta este de părere că propunerea Comisiei trebuie modificată în vederea atingerii obiectivelor menționate mai sus. Poziția Consiliului stabilește pragul la 7 %. Trebuie remarcat faptul că și Parlamentul a ridicat pragul propus de Comisie prin amendamentul său 181 (la 6 %, inclusiv culturile energetice). Consiliul nu sprijină amendamentul 184/REV al Parlamentului, care aplică pragul și în cazul obiectivului de reducere a intensității gazelor cu efect de seră din Directiva privind calitatea carburanților, și menționează că Comisia nu a inclus aplicarea pragului în propunerea sa. Consiliul consideră că aplicarea acestuia nu este adecvată, având în vedere că obiectivul Directivei privind calitatea carburanților reprezintă o țintă de reducere a intensității gazelor cu efect de seră generate de mixul de combustibili din UE.

În plus, deși Consiliul acceptă o limită pentru contribuția la atingerea obiectivelor Directivei privind energia din surse regenerabile, acesta consideră, de asemenea, că un prag nu ar trebui să limiteze flexibilitatea statelor membre prin stabilirea faptului că cantitățile de biocarburanți care depășesc pragul ar trebui considerate nedurabile și, prin urmare, nu ar trebui să aibă acces la sprijin în statele membre. În consecință, Consiliul nu poate accepta amendamentul 89 al Parlamentului European.

În ceea ce privește instalațiile noi, Consiliul poate, în principiu, să fie de acord cu abordarea Comisiei, care este susținută și de Parlament, de a devansa aplicarea pragului minim al reducerilor de emisii de gaze cu efect de seră de 60 % pentru biocarburanții/biolichidele produse în instalații noi (la data intrării în vigoare a directivei, în locul datei fixe propuse, și anume 1 iulie 2014).

(ii) Estimări ILUC, raportare și revizuire

În textul său original, Comisia prevede o obligație pentru statele membre/furnizorii de carburanți de a include în rapoartele lor emisiile estimate legate de ILUC în scopul calculării reducerilor de emisii de gaze cu efect de seră de-a lungul ciclului de viață datorate utilizării de biocarburanți/biolichide. Se propun anexe noi (V pentru Directiva privind calitatea carburanților și, respectiv, VIII pentru Directiva privind energia din surse regenerabile) care conțin emisiile estimate legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor provenite din anumite grupuri de materii prime (5).

Consiliul consideră că aceste dispoziții ar trebui să reflecte mai bine gradul de incertitudine privind modelarea, ipotezele și estimările ILUC rezultate, vizând în același timp înțelegerea fenomenului ILUC și susținând dezvoltarea în continuare a celor mai bune dovezi științifice. Textul Consiliului include, prin urmare, intervale care ilustrează această incertitudine privind emisiile legate de ILUC estimate provizoriu în anexele noi menționate mai sus. Statele membre/furnizorii de carburanți ar raporta cantitățile de biocarburanți/biolichide pentru fiecare dintre categoriile de materii prime enumerate în anexele respective, pe baza cărora Comisia și-ar efectua raportarea, care ar include intervalele de valori, în scopul reducerii gradului de incertitudine și creând astfel o bază științifică mai solidă. În plus, referitor la raportare și revizuire, Comisia ar analiza, de asemenea, care ar fi posibilele efecte ale politicilor UE, cum ar fi politicile privind mediul și clima și politica agricolă, și dacă acestea ar putea fi luate în considerare.

Au fost incluse și elemente ale unei revizuiri consolidate, combinate cu o nouă definiție a biocarburanților/biolichidelor care prezintă riscuri reduse din perspectiva ILUC, inclusiv stabilirea unor criterii de identificare și certificare a biocarburanților care prezintă riscuri reduse din perspectiva ILUC, cum ar fi cei obținuți prin creșterea randamentului recoltelor, precum și luarea în considerare a regimurilor de certificare pentru producția de biocarburanți și biolichide care prezintă riscuri reduse din perspectiva ILUC prin intermediul unor măsuri de atenuare la nivelul proiectului. Clauza de revizuire menține posibilitatea introducerii printre criteriile de durabilitate a unor factori estimați ajustați aferenți emisiilor ILUC. În plus, în articolul din poziția sa privind revizuirea, Consiliul invită Comisia, astfel cum s-a menționat și în amendamentele 189, 107 și 190 ale Parlamentului, să includă în raportul său cele mai recente informații disponibile cu privire la ipotezele fundamentale privind estimările ILUC, precum tendințele randamentului și productivității agricole, alocarea coproduselor și ratele observate la nivel mondial ale schimbării utilizării terenurilor și ale despăduririlor.

Consiliul nu poate accepta amendamentul 60 al Parlamentului, care vizează includerea factorilor ILUC în calculul emisiilor de gaze cu efect de seră pe durata ciclului de viață provenite de la biocarburanți începând cu 2020 în Directiva privind calitatea carburanților, din cauza unor considerații privind natura estimărilor ILUC, astfel cum s-a subliniat anterior. În plus, ca abordare generală, poziția Consiliului vizează o coerență cât mai mare a modificărilor aduse Directivei privind calitatea carburanților și Directivei privind energia din surse regenerabile.

Consiliul este de părere că, din motive de coerență între cele două directive modificate, noua anexă VIII din Directiva privind energia din surse regenerabile, astfel cum a fost modificată prin poziția Consiliului, ar trebui menținută împreună cu noua anexă V la Directiva privind calitatea carburanților, și nu ar trebui eliminată, astfel cum prevede amendamentul 164 al Parlamentului.

(iii) Stimulente pentru biocarburanții avansați

În vederea intensificării stimulentelor pentru biocarburanții avansați, pe lângă pragul privind biocarburanții convenționali, Comisia a propus un program pentru a promova în continuare astfel de biocarburanți proveniți din materii prime care nu ar crea o cerere suplimentară de terenuri, sugerând că conținutul lor energetic ar trebui luat în calcul de patru ori în vederea atingerii obiectivului de 10 % stabilit pentru sectorul transporturilor de Directiva privind energia din surse regenerabile. Se propune o nouă anexă IX la directiva respectivă, care include astfel de materii prime, cum ar fi deșeuri și reziduuri.

În poziția sa, Parlamentul a inclus obiective obligatorii pentru statele membre pentru a ajunge treptat la o proporție de biocarburanți avansați de cel puțin 0,5 % din consumul de energie în 2016 și la cel puțin 2,5 % în 2020. Anexa IX conține trei categorii diferite corespunzătoare părților A, B și C, în care unele materii prime ar fi luate în considerare o singură dată, altele de două ori, iar altele de patru ori în vederea atingerii obiectivului de 10 % stabilit pentru sectorul transporturilor, iar pentru îndeplinirea obiectivelor privind biocombustibilii avansați, numai cele din părțile A și C.

Consiliul împărtășește obiectivul promovării consumului de biocarburanți avansați cu riscuri reduse de a provoca ILUC. Cu toate acestea, în cadrul Consiliului, s-au exprimat dubii serioase cu privire la beneficiile luării în calcul de patru ori a anumitor materii prime, astfel cum a propus Comisia, din cauza unor preocupări cu privire la posibile denaturări ale pieței și fraude, iar un astfel de sistem nu a fost considerat ca fiind instrumentul cel mai eficace pentru a stimula biocarburanții avansați. Prin urmare, poziția Consiliului conține o serie de elemente care vizează promovarea biocarburanților avansați, acordând în același timp flexibilitate statelor membre în funcție de potențialul lor și de circumstanțele naționale: Statele membre trebuie să stabilească obiective naționale în materie de biocarburanți avansați pe baza unei valori de referință de 0,5 puncte procentuale din obiectivul de 10 % privind energia regenerabilă în sectorul transporturilor stabilit în Directiva privind energia din surse regenerabile. Ele pot stabili un obiectiv mai redus, pe baza a trei categorii de motive. Cu toate acestea, ele ar trebui să justifice orice stabilire a unui obiectiv sub 0,5 puncte procentuale și să raporteze eventualele motive pentru neatingerea obiectivului lor național în materie de biocarburanți avansați. Comisia urmează să publice un raport de sinteză privind progresele realizate de statele membre în vederea atingerii obiectivelor lor naționale în materie de biocarburanți avansați.

Prin urmare, deși consideră că obiectivele secundare, neobligatorii din punct de vedere juridic, de la nivel național privind biocarburanții avansați sunt un stimulent eficient și un semnal clar de investiții, Consiliul nu poate susține nici natura, nici traiectoria pentru îndeplinirea unui obiectiv privind biocarburanții avansați inclus în poziția Parlamentului, din cauza preocupărilor privind disponibilitatea și costurile acestor biocarburanți. Consiliul și Parlamentul (în amendamentul său 111) par a fi de acord cu privire la necesitatea ca revizuirea să includă o evaluare a disponibilității acestor biocarburanți și să țină seama de aspectele economice, sociale și de mediu în contextul respectiv, precum și la posibilitatea de a stabili criterii suplimentare pentru a asigura durabilitatea lor.

Ca stimulente suplimentare pentru biocarburanții avansați, poziția Consiliului extinde instrumentul transferurilor statistice din Directiva privind energia din surse regenerabile pentru a acoperi biocarburanții avansați, iar dubla contabilizare a contribuției acestor biocarburanți este extinsă la obiectivele globale ale directivei respective.

Poziția Consiliului conține o nouă anexă IX modificată, care a fost extinsă pentru a include, în partea sa A, mai multe elemente precum deșeurile și reziduurile din silvicultură și deșeurile biologice din gospodăriile private, al căror conținut energetic total ar conta de două ori în vederea atingerii obiectivelor. Partea B ar conține numai uleiuri de gătit și grăsimi animale uzate, a căror contribuție nu ar contribui la îndeplinirea obiectivului național dedicat privind biocarburanții avansați.

Drept clauză de anterioritate, materiile prime folosite pentru producerea biocarburanților care nu sunt enumerate în anexa IX, care au fost identificate ca fiind deșeuri, reziduuri, materiale celulozice de origine nealimentară sau materiale ligno-celulozice și care sunt utilizate în instalațiile existente înainte de adoptarea directivei pot fi luate în calcul în vederea atingerii obiectivului național privind biocarburanții avansați. Împărțirea pe categorii simplificată și clară din anexa IX este, în opinia Consiliului, de preferat în locul structurii complexe a anexei IX astfel cum a fost inclusă în poziția Parlamentului.

În linii mari, Consiliul împărtășește dorința Parlamentului de a consolida dispozițiile pentru a reduce eventualele riscuri de fraudă, precum solicitarea loturilor unice de mai multe ori în UE sau modificarea intenționată a materialelor pentru a se încadra în anexa IX, și a preluat în poziția sa respectivele elemente incluse în amendamentele 101 și 185, astfel încât statele membre să încurajeze dezvoltarea și utilizarea sistemelor care monitorizează și identifică materiile prime, precum și biocarburanții rezultați, de-a lungul întregului lanț valoric, și să se asigure că se iau măsuri atunci când sunt detectate acte de fraudă. În plus, poziția Consiliului include o obligație de raportare pentru statele membre, care îi va permite Comisiei să evalueze eficacitatea măsurilor luate în ceea ce privește prevenirea și combaterea fraudei și să stabilească dacă sunt necesare măsuri suplimentare, inclusiv la nivelul Uniunii.

În ceea ce privește raportarea de către statele membre și Comisie privind disponibilitatea și durabilitatea biocarburanților produși din materiile prime enumerate în anexa IX, poziția Consiliului include, de asemenea, o obligație ca statele membre și Comisia să țină seama în mod adecvat de principiile ierarhiei deșeurilor, stabilită în Directiva-cadru privind deșeurile, principiul „în cascadă” a biomasei, menținerea stocului necesar de carbon în sol și calitatea solului și a ecosistemelor, dar consideră că amendamentul 59 al Parlamentului, care împuternicește Comisia să adopte acte delegate în vederea verificării respectării ierarhiei deșeurilor, nu este adecvat și nu poate fi pus în aplicare. Consiliul ia act de faptul că, în mod similar, amendamentele 12 și 109 ale Parlamentului invită Comisia să prezinte un raport inclusiv cu privire la disponibilitatea biocarburanților avansați și la impacturile economice și asupra mediului ale biocarburanților produși din deșeuri, reziduuri, coproduse sau materii prime care nu utilizează terenuri.

(iv) Stimulente pentru energia electrică din surse regenerabile și măsuri privind eficiența energetică

Propunerea Comisiei a abordat modalități de atenuare a riscurilor ILUC în legătură directă cu producția și consumul de biocarburanți. Cu toate acestea, Consiliul este de părere că decarbonizarea transporturilor ca obiectiv global poate, de asemenea, să fie promovată printr-o mai bună utilizare a energiei electrice din surse regenerabile. Textul Consiliului mărește, așadar, factorii de multiplicare pentru calcularea contribuției energiei electrice din surse regenerabile consumate de transportul feroviar electrificat și autovehiculele electrice, astfel încât să consolideze implementarea și pătrunderea lor pe piață.

În poziția Parlamentului nu se regăsesc dispoziții comparabile. Cu toate acestea, Parlamentul invită Comisia să formuleze recomandări privind măsuri suplimentare pentru a încuraja eficiența energetică și economiile de energie în sectorul transporturilor, care ar putea fi luate în considerare pentru a calcula cantitatea de energie din surse regenerabile consumată pentru transport în ceea ce privește obiectivul de 10 % în sectorul transporturilor din Directiva privind energia din surse regenerabile (amendamentele 153 și 154). Deși opinia Consiliului este că o mai mare eficiență energetică în general are o contribuție importantă la decarbonizarea transporturilor, acesta nu consideră că măsurile în această privință și efectul acestora ar trebui să facă obiectul unei directive de modificare a Directivei privind energia din surse regenerabile.

(v) Respectarea criteriilor de durabilitate: sistemele voluntare și recunoașterea reciprocă

În ceea ce privește raportarea și revizuirea funcționării sistemelor voluntare stabilite în conformitate cu directivele privind calitatea combustibililor și, respectiv, energia din surse regenerabile, atât Consiliul, cât și Parlamentul au inclus dispoziții de raportare detaliate și foarte similare pentru a-i permite Comisiei să evalueze, de exemplu, independența, transparența și implicarea părților interesate, precum și robustețea globală a sistemelor (amendamentele 54, 58 și 103), iar textul Consiliului invită Comisia să înainteze o propunere de modificare a dispozițiilor directivelor privind calitatea combustibililor și, respectiv, energia din surse regenerabile în ceea ce privește sistemele voluntare, după caz, în vederea promovării bunelor practici.

În ceea ce privește recunoașterea reciprocă a sistemelor voluntare și a sistemelor naționale pentru verificarea respectării criteriilor de durabilitate pentru biocarburanți/biolichide, Consiliul constată că condițiile în care principiul recunoașterii reciproce se aplică între toate sistemele ar trebui clarificate pentru a facilita buna funcționare a pieței interne. În acest scop, poziția Consiliului conține dispoziții pentru directivele privind calitatea carburanților și, respectiv, energia din surse regenerabile prin care un stat membru poate comunica sistemul său național Comisiei, care ar urma să-l evalueze cu prioritate. O decizie privind conformitatea sistemelor naționale astfel comunicate ar fi adoptată prin intermediul unei proceduri de examinare, iar recunoașterea reciprocă a unui sistem evaluat favorabil de către alte sisteme, inclusiv sisteme voluntare, stabilite în conformitate cu articolele relevante, nu poate fi refuzată. Poziția Parlamentului include recunoașterea reciprocă automată a sistemelor de verificare (amendamentul 102), pe care Consiliul nu o consideră oportună.

(vi) Acte delegate

Comisia a propus un mare număr de adaptări la directivele privind calitatea carburanților și, respectiv, energia din surse regenerabile, în special în ceea ce privește conferirea de competențe Comisiei pentru a adopta acte în temeiul articolelor 290 și 291 din TFUE.

Consiliul a revizuit aceste dispoziții ținând seama în mod corespunzător de modificările introduse de TFUE de la adoptarea celor două directive, în special articolul 290 privind competența de a adopta acte fără caracter legislativ cu domeniu de aplicare general pentru a completa sau modifica anumite elemente neesențiale ale actului legislativ. Prin urmare, Consiliul a decis să limiteze delegarea de competențe către Comisie, pentru o perioadă de cinci ani, la adăugarea de valori tipice și implicite estimate pentru căi de producție a biocarburanților, precum și a metodelor analitice autorizate legate de specificațiile carburanților și a derogării referitoare la presiunea vaporilor, autorizată în ceea ce privește benzina cu conținut de bioetanol, prin amendamente la Directiva privind calitatea carburanților, precum și în ceea ce privește eventuale adăugiri la lista materiilor prime și a carburanților din anexa IX și de valori tipice și implicite estimate pentru căi de producție a biocarburanților și a biolichidelor în Directiva privind energia din surse regenerabile. Prin urmare, Consiliul nu poate accepta amendamentele din poziția Parlamentului care revizuiesc sau completează dispozițiile privind delegarea de competențe către Comisie care nu sunt reținute de Consiliu.

În ceea ce privește alte dispoziții privind delegarea de competențe propuse de Comisie, Consiliul a concluzionat, după o analiză aprofundată de la caz la caz, că actele de punere în aplicare sau, respectiv, procedura legislativă ordinară sunt mai judicioase.

(vii) Considerentele

Considerentele au fost modificate de Consiliu pentru a se corela cu părțile operaționale modificate ale directivei și, prin urmare, opinia Consiliului cu privire la considerente astfel cum au fost modificate de Parlament corespunde opiniei Consiliului cu privire la modificările aduse de Parlamentul European dispozițiilor operaționale. A se vedea, de asemenea, considerentele menționate la punctul 4 de mai jos.

3. Alte aspecte strategice

În contextul emisiilor ILUC și al biocarburanților avansați, Consiliul a considerat că, pentru o mai mare claritate și coerență, este necesar să se adauge o serie de noi definiții la directivele privind calitatea carburanților și, respectiv, energia din surse regenerabile. În timp ce poziția Parlamentului conține un număr mai mare de noi definiții (amendamentele 34-37 și 69-76), care nu sunt necesare din punctul de vedere al Consiliului, se poate observa că unele dintre noile definiții propuse coincid, cel puțin în parte, cu unele definiții introduse de Consiliu (în special în ceea ce privește „materiale celulozice de origine nealimentară” și „materiale ligno-celulozice”).

În ceea ce privește calcularea impactului gazelor cu efect de seră provenite de la biocarburanți/biolichide, Consiliul a decis că, spre deosebire de propunerea Comisiei, bonusul de biocarburant/biolichid pentru biomasa obținută din terenuri degradate reabilitate trebuie menținut.

4. Alte amendamente adoptate de Parlamentul European

Alte amendamente, care nu au fost considerate necesare sau adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor directivei și, prin urmare, nu au fost incluse în poziția Consiliului, se referă la:

—

o obligație pentru furnizorii de combustibili de a asigura introducerea pe piață a benzinei cu un conținut maxim specific de oxigen și etanol (amendamentul 38), o obligație pentru statele membre de a asigura o anumită parte din energia din surse regenerabile sub formă de benzină (parte din amendamentul 152/rev) și procentul de EMAG amestecat în motorină (amendamentul 39);

—	furnizorii de biocarburanți destinați utilizării în aviație (amendamentul 40);

—	drepturile legale și consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză ale terților cu privire la utilizarea și exploatarea terenurilor utilizate pentru producția de biocarburanți (amendamentele 49 și 96);

—	un raport al Comisiei privind impactul asupra sustenabilității sociale al creșterii cererii de biocarburanți și impactul producției de biocarburanți asupra disponibilității proteinei vegetale și a produselor alimentare la prețuri accesibile (amendamentul 50);

—	încheierea și conținutul acordurilor bilaterale sau multilaterale cu țări terțe privind durabilitatea biocarburanților (amendamentele 55 și 100);

—	garanții de origine în legătură cu respectarea obiectivelor, precum și utilizarea de transferuri statistice, proiecte comune sau scheme de sprijin comune (amendamentul 88);

—	practicile de gestionare durabilă a terenurilor (amendamentul 97);

—	publicarea de către Eurostat de informații cu caracter comercial referitoare la biocarburanți, date privind importurile și exporturile și informații referitoare la ocuparea forței de muncă în industria biocarburanților (amendamentele 98 și 99);

—	alte considerente (amendamentele 4, 8, 13, 129, 16, 17, 22, 24, 25, 27, 30).

IV. CONCLUZIE

Pentru adoptarea poziției sale, Consiliul a ținut seama pe deplin de propunerea Comisiei și de poziția în primă lectură a Parlamentului European. În ceea ce privește amendamentele propuse de Parlamentul European, Consiliul remarcă faptul că un anumit număr de amendamente au fost deja incluse – în principiu, parțial sau integral – în poziția sa.

(1) 15189/12 ENV 789 ENER 417 ENT 257 TRANS 346 AGRI 686 POLGEN 170 CODEC 2432.

(2) „ILUC”.

(3) Articolul 7d alineatul (6) din Directiva 2009/30/CE și articolul 19 alineatul (6) din Directiva 2009/28/CE.

(4) A7-0279/2013.

(5) Culturi de cereale și alte culturi bogate în amidon, culturi de plante zaharoase și culturi de plante oleaginoase.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 50

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 58 12 februarie 2015

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	III Acte pregătitoare
	CONSILIU
2015/C 050/01	Poziția (UE) nr. 2/2015 în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile Adoptată de Consiliu la 9 decembrie 2014 ( 1 )	1
2015/C 050/02	Expunere de motive a Consiliului: Poziția în primă lectură (UE) nr. 2/2015 a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile	26