21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/1

1.

salută angajamentul noii Comisii de a pune investițiile pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă în centrul agendei sale și subliniază dorința Comitetului Regiunilor de a coopera cu instituţiile Uniunii Europene, în special cu Comisia Europeană și cu Banca Europeană de Investiţii, astfel încât să fie asigurată asumarea politică necesară pentru reușita planului, care combină consolidarea investițiilor cu reformele structurale;

2.

salută recunoașterea în planul de investiții propus a rolului pe care autorităţile locale şi regionale îl vor juca în stimularea investițiilor pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, în condițiile în care autoritățile de la nivel subnațional au efectuat în 2013 aproximativ 55 % din totalul investițiilor publice ale UE-28 (1);

3.

salută recunoașterea de către Comisia Europeană a faptului că actualele investiții sunt cu totul insuficiente, nivelurile actuale ale investițiilor situându-se cu 230 de miliarde până la 370 de miliarde EUR sub media anuală;

4.

subliniază că planul de investiții ar trebui să fie punctul de plecare al unei strategii de investiții mai largi a UE, aflată în strânsă legătură cu revizuirea Strategiei Europa 2020 și în interdependență cu eliminarea sarcinilor de reglementare;

5.

propune ca rata investiţiilor pentru fiecare stat membru să fie utilizată drept criteriu al supravegherii macroeconomice;

6.

subliniază că investițiile publice trebuie să îndeplinească condițiile de sustenabilitate a datoriei publice; evidențiază faptul că investițiile publice de calitate constituie un stimul și, adesea, o condiție preliminară pentru investițiile private, ca atare relansarea lor ar trebui să vizeze generarea unui randament care să ducă la scăderea raportului datorie/PIB;

7.

cere statelor membre, autorităţilor locale şi regionale să răspundă pozitiv chemării la participarea voluntară la Fondul european pentru investiții strategice (EFSI);

8.

susține propunerea Comisiei de a exclude investițiile publice care sprijină proiecte din cadrul EFSI din calcularea deficitului efectuat în cadrul Pactului de stabilitate şi de creştere;

9.

consideră că această excludere corespunde solicitării Comitetului Regiunilor ca în calcularea deficitului efectuat în cadrul Pactului de stabilitate şi de creştere să nu intre cofinanțarea națională a fondurilor structurale și de investiţii europene și, ca atare, solicită Comisiei Europene să evalueze fezabilitatea acestei cereri;

10.

este de acord cu aprecierea Comisiei conform căreia, fără implicarea financiară și pe bază de proiecte a autorităților regionale, Planul de investiții nu va genera efecte de pârghie corespunzătoare în economia reală;

11.

își pune întrebarea dacă raportul de pârghie preconizat de 1 la 15 poate fi atins pretutindeni în UE, ținând seama de faptul că unele regiuni mai puțin dezvoltate nu dispun de un sector privat robust care să poată oferi finanțare suplimentară pentru proiecte;

12.

salută anunțul Comisiei privind instituirea noului EFSI ca supliment la fondurile structurale și de investiții europene; subliniază că trebuie evitată orice suprapunere între EFSI și FSIE și solicită clarificări privind necesitatea ca cele două fonduri să se completeze, inclusiv cu privire la utilizarea de instrumente financiare;

13.

îndeamnă la asigurarea accesului pentru proiectele la scară mică ce contribuie la crearea de locuri de muncă la nivel local și insistă asupra necesității unui plan echilibrat de investiții urban-rural;

14.

subliniază că pachetul nu trebuie să aibă niciun impact negativ asupra proiectelor lansate sau planificate în cadrul programelor existente COSME și Orizont 2020;

15.

consideră că injecțiile de capital nu ar trebui să se concentreze numai asupra efectului de pârghie cantitativ în general, ci și asupra unor investiții de calitate în domenii precum educația, formarea, cercetarea, transporturile, infrastructura, sănătatea, eficiența energetică, dezvoltarea durabilă, care sporesc potențialul de creștere.

16.

salută intenția Comisiei de a colabora cu toate părțile implicate publice și private de la nivel regional, pentru a facilita proiectele de investiții esențiale și a asigura accesul acestora la surse de finanțare adecvate; subliniază că parteneriatele public-privat au potențialul de a genera competitivitate, dar că trebuie să aibă domenii de aplicare bine definite și obiective stabilite de comun acord. Comitetul îndeamnă Comisia să ceară statelor membre transparență în selectarea proiectelor, acționând în acest sens împreună cu autorităţile locale şi regionale;

17.

subliniază că este nevoie de o implicare mai solidă a băncilor de dezvoltare naționale și regionale în punerea în aplicare a pachetului de investiții;

18.

sugerează luarea în considerare a principiilor OCDE privind investițiile publice la evaluarea proiectelor de investiții preconizate;

19.

sprijină ideea unui centru de tip ghișeu unic pentru consultanță privind investițiile, pentru a se garanta stabilirea priorităților la nivel european; evidențiază capacitatea autorităţilor locale şi regionale de a deveni o punte către promotorii proiectelor, investitori și autoritățile de management public, în vederea facilitării proiectelor de investiții esențiale și pentru a asigura accesul proiectelor relevante la surse de finanțare corespunzătoare;

20.

salută inițiativa formulată în plan de a sprijini finanțarea de risc pentru IMM-uri; cu toate acestea, știut fiind că IMM-urile sunt cele mai vulnerabile întreprinderi în perioade de instabilitate economică și financiară, sprijinul ar trebui garantat pe deplin de BEI și nu ar trebui să fie acordat la prețurile pieței. Comitetul subliniază că sprijinirea finanțării de risc trebuie să fie disponibilă și pentru întreprinderile mici și pentru microîntreprinderi și își exprimă preocuparea în legătură cu faptul că definiția extinsă a întreprinderilor cu capitalizare medie le-ar putea avantaja cu precădere pe cele mai mari;

21.

sprijină inițiativa de a se organiza ateliere pe tema ‘Investiții în Europa’ la nivel regional și își confirmă disponibilitatea de a contribui cu expertiza sa la succesul acestora;

22.

subliniază că adesea capacitatea și calitatea cu care administrațiile locale și regionale pot identifica și pregăti proiecte adecvate reprezintă cel mai mare obstacol în calea creșterii investițiilor private; arată că autorităţile locale şi regionale pot fi expuse unor sarcini administrative și financiare suplimentare în cursul etapei de implementare a planului; subliniază că este importantă colaborarea cu autoritățile locale și regionale pentru identificarea obstacolelor normative și de altă natură, având în vedere că autorităţile locale şi regionale pun în aplicare circa 70 % din deciziile luate la nivelul UE;

23.

în consecință, subliniază că este nevoie de mai multă asistență tehnică punctuală pentru a sprijini capacitatea administrativă a administraţiilor publice de la nivel subnaţional de a face față în mod eficient reformelor structurale menite să îmbunătățească climatul de investiții;

24.

solicită simplificarea procedurilor, permițând aprobarea în timp util a proiectelor, astfel încât să se evite orice întârziere în punerea în aplicare a planului;

25.

împărtășește opinia conform căreia transpunerea eficientă și rapidă a normelor UE în materie de achiziţii publice, cu includerea celor privind parteneriatele inovatoare și promovarea instrumentelor pentru achiziții electronice, va îmbunătăți condițiile pentru investiții; subliniază, în acest sens, că multe autorități contractante nu dispun în prezent de aparatura de procesare a facturilor electronice și că deci diverse state membre ar trebui să desfășoare acțiuni specifice de dezvoltare a unor sisteme IT adecvate și de soluționare a decalajului existent;

26.

se angajează să își prezinte contribuția la proiectul de regulament pentru implementarea planului de investiții, a cărui adoptare de către Comisie este preconizată pentru ianuarie 2015;

27.

își mandatează președintele să transmită această rezoluție Parlamentului European, Consiliului, Comisiei Europene și președintelui Consiliului European.

21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/4

1.

subliniază că criza financiară, economică și socială actuală remodelează în mod fundamental condițiile de finanțare a economiei reale. În acest context, este tot mai important să fie susținute investițiile pe termen lung, atât publice cât și private. Într-adevăr, investițiile publice nu numai că pot să le stimuleze pe cele private, dar, adesea, pot reprezenta o condiție prealabilă pentru acestea, întrucât pot fi utile pentru definirea condițiilor structurale corespunzătoare în care economia funcționează într-o anumită regiune, și pot avea un efect anticiclic în conjuncturi economice neprielnice. Însă, dincolo de faptul că sunt complementare față de investițiile private, investițiile publice pot fi menite să contribuie la realizarea de obiective de interes general în domenii (cum ar fi educația, formarea, cercetarea, infrastructura, sănătatea, mediul etc.) în care este necesară o intervenție publică, întrucât beneficiile pentru societate în sens mai larg nu corespund modelelor de investiții private;

2.

subliniază că, în timp ce rata de creștere a investițiilor directe la nivel mondial se exprimă într-un număr cu două cifre (1), în Uniunea Europeană, investițiile private se află în declin. În același timp, ratele reale ale dobânzii, în prezent foarte scăzute, nu oferă sectorului privat destule stimulente pentru sprijinirea pe termen scurt a investițiilor publice. Prin urmare, este important să fie create condiții favorabile, care să stimuleze investițiile private, sporind totodată nivelul, calitatea și eficiența investițiilor publice, pentru a compensa lipsa de cerere privată prin cererea publică.

3.

Subliniază că, în conformitate cu raportul FMI din octombrie 2014 (2), „în cazul economiilor ale căror nevoi în materie de infrastructură sunt clar identificate și ale căror procese de investiții publice sunt eficace și care traversează o perioadă de încetinire economică și de ajustare monetară, numeroase argumente pledează în favoarea creșterii investițiilor publice în infrastructură.”

4.

subliniază că, în cadrul Uniunii Europene, investițiile publice au scăzut cu 20 % în termeni reali între 2008 și 2013; Recunoaște că subfinanțarea investițiilor publice a început încă înainte de criză și de atunci s-a înrăutățit considerabil. În perioada crizei, investițiile publice au fost, într-adevăr, încă și mai limitate prin intervenția publică pentru recapitalizarea băncilor, care s-au confruntat în special cu consecințele investițiilor excedentare în imobile în unele țări din zona euro. Potrivit ultimelor previziuni ale Comisiei pentru 2013 și 2014, investițiile publice în UE-27 vor înregistra niveluri minime istorice în 2014, la fel cum a fost cazul în ce privește sectorul privat în 2013 (3);

5.

sprijină, prin urmare, consensul din ce în ce mai larg în ce privește faptul că se va dovedi imposibil să se revină la o creștere susținută în UE fără stimularea investițiilor favorabile creșterii (4). Stimularea investițiilor favorabile creșterii este esențială, întrucât acestea au efectul cel mai ridicat de multiplicator fiscal, adică au un impact asupra creșterii reale a PIB-ului mai mare decât cel al altor tipuri de cheltuieli, cum ar fi consumul public, transferurile sociale, reducerea cotelor de TVA sau mărirea contribuțiilor sociale ale angajaților (5);

6.

subliniază faptul că un nivel scăzut de investiții publice de calitate ar adânci actualele clivaje, din perspectiva coeziunii și convergenței analizate în cel de-al șaselea raport de coeziune al Comisiei Europene;

7.

atrage, însă, atenția asupra faptului că atât nivelul ridicat de îndatorare din anumite state membre, cât și creșterea, în contextul crizei economice, a cheltuielilor cu serviciile sociale și transferurile de capital către întreprinderi reduc „spațiul fiscal de manevră” pentru investițiile publice;

8.

ia notă de faptul că deteriorarea finanțelor publice și măsurile de consolidare fiscală puse în aplicare de la sfârșitul lui 2010 au dus, într-un număr de state membre, la schimbări semnificative în structura cheltuielilor publice. În special, cheltuielile favorabile creșterii economice au fost reduse disproporționat în cadrul măsurilor de consolidare fiscală și au scăzut, în UE-27, de la 36,7 % la 35,6 % între anii 2008 și 2012 (6);

9.

reamintește că autoritățile subnaționale joacă un rol esențial în materie de investiții publice, dat fiind că, în 2013, au realizat în jur de 55 % din totalul investițiilor publice în UE-28. Cu toate acestea, procentajul investițiilor autorităților subnaționale a diminuat de la 2,2 % din PIB-ul UE-27 în 1995 la 1,8 % în 2013, înregistrând o scădere continuă în termeni reali din 2010 (7). Această scădere se datorează, în largă măsură, și deteriorării condițiilor de împrumut. Instaurarea, în numeroase state membre ale OCDE, de reguli în materie de împrumut pentru autoritățile subnaționale sau consolidarea celor deja în vigoare, în contextul măsurilor de consolidare fiscală, este necesară în multe cazuri, pentru a limita datoria publică, însă reduce și mai mult capacitatea lor de investiție;

10.

subliniază că, în temeiul protocolului nr. 12 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre sunt responsabile pentru deficitele administrației publice, care include toate nivelurile de guvernare. În același timp, însă, regulile de politică bugetară ale UE au efecte foarte diferite asupra autorităților locale și regionale europene. Impactul acestora depinde de: a) modul în care statele membre au transpus regulile de politică bugetară ale UE în legislația națională; b) nivelul de descentralizare fiscală din cadrul unui stat membru; c) nivelul competențelor autorităților locale și regionale și d) situația financiară a autorităților locale și regionale, care poate varia mult chiar în cadrul statelor membre;

11.

subliniază că, deși investițiile publice sunt definite indirect prin intermediul exigențelor macroeconomice impuse de Pactul de stabilitate și creștere (PSC) de a menține deficitul și datoria publică sub pragurile de 3 % și respectiv 60 % din PIB, tratatele UE fac o singură referire specifică la investițiile publice, și anume în contextul procedurii aplicabile deficitelor excesive, care nu prevede nicio diferențiere a tipurilor de cheltuieli. Într-adevăr, articolul 126 alineatul (3) din TFUE prevede că raportul care precede lansarea unei proceduri aplicabile deficitelor excesive„examinează, de asemenea, dacă deficitul public depășește cheltuielile publice de investiții și ține seama de toți ceilalți factori relevanți”. Printre acești factori relevanți, regulamentul privind procedura aplicabilă deficitelor excesive citează „evoluția cheltuielilor primare, atât curente, cât și de capital ..., implementarea politicilor în contextul strategiei comune de dezvoltare pentru Uniunea Europeană și calitatea generală a finanțelor publice”.

12.

menționează că nu a fost elaborată nicio strategie a UE în materie de investiții publice până în prezent și că Comisia Europeană s-a limitat cel mai adesea la a formula recomandări fără caracter obligatoriu la adresa statelor membre: „O consolidare credibilă și favorabilă creșterii, prin care se va spori eficiența structurii fiscale, precum și calitatea cheltuielilor publice, va contribui la stimularea creșterii economice. (…) statele membre ar trebui să se străduiască în special să continue consolidarea bugetară într-un ritm adecvat și, în același timp, să păstreze investițiile prevăzute pentru îndeplinirea obiectivelor de creștere economică și ocupare a forței de muncă stabilite în Strategia Europa 2020 (8)” Analiza anuală a creșterii 2013 a specificat în mai mare măsură această recomandare, subliniind că „ar trebui să se acorde prioritate investițiilor în educație, cercetare, inovare și energie și că acestea ar trebui consolidate, acolo unde este posibil, asigurând în același timp eficiența unor astfel de cheltuieli (…)”. Comitetul insistă asupra necesității ca orice strategie europeană să respecte riguros principiul subsidiarității;

13.

salută, însă, faptul că recomandările 2014 specifice fiecărei țări pun un accent mai puternic pe măsurile pe termen lung de relansare a creșterii și recunosc necesitatea ca măsurile de consolidare fiscală să fie însoțite, în cadrul unui ansamblu reechilibrat de politici, de investiții pe termen lung în favoarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă. Aceste recomandări specifice fiecărei țări fac adesea referire la cercetare și inovare, la cunoștințe, educație, acces pe piață pentru IMM-uri (13 țări), la sectorul energetic (12 țări), la transporturi și la infrastructura de bandă largă (8 țări) (9);

14.

reamintește că Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă, adoptat de șefii de stat și de guvern la 28 și 29 iunie 2012, prevede că „trebuie acordată o atenție deosebită investițiilor în sectoarele de viitor direct legate de potențialul de creștere al economiei și de măsurile menite să garanteze sustenabilitatea sistemelor de pensii. Comisia monitorizează impactul constrângerilor bugetare severe asupra cheltuielilor publice de stimulare a creșterii și asupra investițiilor publice. Comisia va prezenta un raport privind calitatea cheltuielilor publice și domeniul de aplicare al unor eventuale măsuri, în limitele cadrului bugetar al UE și ale celor naționale”. Comisia Europeană a reacționat la acest mandat prin prezentarea unei contribuții academice, fără caracter juridic propriu-zis și care nu include nici un fel de recomandări politice (10);

15.

consideră că recomandările formulate de Consiliul European în concluziile sale din decembrie 2012 de a se „(exploata) posibilitățile oferite de cadrul fiscal existent al UE pentru a găsi un echilibru între necesitățile în materie de investiții publice productive și obiectivele în materie de disciplină bugetară (…) în cadrul componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere” (11) nu au fost urmate, dar continuă să fie extrem de pertinente, după cum a subliniat președintele BCE în discursul său din 22 august 2014: „începând cu 2010, zona euro a suferit de pe urma faptului că politica bugetară a fost mai puțin disponibilă și eficientă, îndeosebi în comparație cu cea a altor mari economii avansate (…). Din punctul de vedere al orientării generale a politicilor, ar fi util ca politica bugetară să poată juca un rol mai important, alături de politica monetară, și consider că există un potențial în acest sens, ținându-se seama, totodată, de condițiile și constrângerile noastre juridice inițiale”.

16.

reamintește că Pactul de stabilitate și creștere este flexibil în ce privește punerea sa în aplicare în circumstanțe excepționale și temporare, definite în Regulamentul 1177/2011, și că, în conformitate cu evaluarea realizată de însăși Comisia Europeană, „cadrul bugetar al UE lasă suficient loc pentru a realiza un raport de echilibru între recunoașterea nevoilor în materie de investiții publice productive și obiectivele în materie de disciplină bugetară” (12).

17.

pe baza concluziilor Consiliului European din 27 iunie 2014, conform cărora„…Uniunea trebuie să ia măsuri ambițioase de stimulare a creșterii, de accelerare a investițiilor, de creare de locuri de muncă mai multe și mai bune și de încurajare a reformelor destinate competitivității”, „utilizând totodată în mod optim flexibilitatea cu care sunt înzestrate normele Pactului de stabilitate și de creștere”, solicită Comisiei să publice o comunicare cu privire la felul în care intenționează să aplice dispozițiile existente în materie de flexibilitate ale pactului de stabilitate și creștere, pentru a promova investițiile publice necesare în vederea relansării creșterii economice;

18.

reamintește că, pentru a pune la dispoziție un nivel adecvat și durabil de investiții publice nete, este important ca guvernele să nu-și reducă cheltuielile în materie de investiții în momentul realizării ajustărilor bugetare impuse. De fapt, experiența demonstrează că, în momentul cel mai acut al crizei, guvernele au hotărât să reducă investițiile, mai curând decât cheltuielile curente. Se știe însă că investițiile reprezintă o pârghie esențială pentru desfășurarea de acțiuni structurale eficiente de către regiunile și orașele europene, ca beneficiari ai fondurilor ESI, dat fiind că, fără această pârghie, ele nu ar putea juca un rol activ și nu ar putea lua parte la Strategia Europa 2020;

19.

își reiterează sprijinul în favoarea solicitării Parlamentului European de a exclude cofinanțarea națională a investițiilor cofinanțate de Uniunea Europeană prin acordurile de parteneriat și, în acest context, cere ca investițiilor realizate de autoritățile locale și regionale în cadrul fondurilor structurale și al fondului de coeziune să nu le fie aplicate regulile Pactului de stabilitate și de creștere. Comitetul subliniază însă că toate nivelurile de guvernare trebuie să se străduiască să-și limiteze nivelul datoriei publice, pentru a reduce povara rambursării pentru generațiile viitoare;

20.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că noul standard contabil ESA 2010 al Eurostat, care ar trebui aplicat începând cu septembrie 2014, nu face distincție între cheltuieli și investiții. În plus, transpunerea acestor norme în dreptul intern al unor state membre înseamnă ca autoritățile locale și regionale să fie obligate să aplice plafoane maxime pentru investiții, pe an și pe cap de locuitor. Aceste plafoane împiedică mai ales autoritățile locale și regionale din anumite state membre să participe la cofinanțarea necesară proiectelor realizate din fondurile structurale și de investiții europene (ESI). De asemenea, aceste plafoane blochează autoritățile locale și regionale care dispun de resurse financiare în demararea unor proiecte de investiții semnificative în cazul în care nu sunt legate de aceste fonduri. Ca atare, Comitetul îndeamnă Comisia Europeană să prezinte un raport privind implementarea standardului ESA 2010;

21.

subliniază că excluderea cofinanțării din calcularea deficitului ar avea o importanță deosebită pentru accelerarea și facilitarea procesului de punere în aplicare a programelor europene. De asemenea, subliniază că această excludere ar fi importantă și pentru acele state membre care au fost cele mai afectate de criză și care au primit sprijin financiar din partea unui program din cadrul mecanismului balanței de plăți pentru țările din afara zonei euro (România, Letonia și Ungaria) sau din cadrul mecanismului european de stabilizare financiară pentru țările din zona euro (Grecia, Irlanda și Portugalia), și în care rata de cofinanțare națională a fondurilor structurale a fost redusă începând cu 2011. În plus, excluderea cofinanțării din calcularea deficitului ar înlesni și ar da mai multă relevanță cofinanțării autorităților locale și regionale, fapt ce, la rândul său, ar permite o repartizare a fondurilor UE care să acopere mai multe proiecte, sporind, astfel, efectul lor de pârghie și promovând investițiile publice de calitate;

22.

având în vedere că investițiile publice ale UE prin intermediul politicii de coeziune sunt deja determinate de considerente legate de diferențierea calității investițiilor publice prin aplicarea principiului concentrării tematice (alocarea/stabilirea de priorități în cadrul UE 2020), solicită Comisiei Europeană să indice motivele pentru care UE nu ar putea avea în vedere să aplice criterii de evaluare similare pentru analizarea cheltuielilor publice naționale;

23.

invită Comisia Europeană să publice o carte albă care definește o tipologie la nivelul UE a calității investițiilor publice în cadrul cheltuielilor publice, în funcție de efectele lor pe termen lung. O astfel de tipologie ar putea, eventual, conduce la o evaluare ponderată a calității investițiilor publice în calcularea deficitelor bugetare și/sau la o mai bună luare în considerare a ciclului/contextului macroeconomic actual, cu obiectivul final de a introduce o „regulă de aur” care să permită separarea în contabilitatea publică a cheltuielilor curente de investiții, astfel încât să se evite ca investițiile publice cu beneficii nete pe termen lung să fie contabilizate doar din punct de vedere al „costurilor” negative pe care le implică pe termen scurt;

24.

își reafirmă, totodată, sprijinul față de recomandările formulate de Parlamentul European în rezoluția sa din noiembrie 2012 privind Pactul referitor la investițiile sociale – ca răspuns la criză (13). Având în vedere că criza economică și financiară actuală va avea efecte de lungă durată și, așadar, va avea un impact asupra cantității și calității investițiilor sociale în Europa, rezoluția solicită o abordare reînnoită a investițiilor sociale în Europa. Într-adevăr, Parlamentul European sugera ca, pe baza modelului „Pactului Euro Plus”, statele membre să aibă în vedere semnarea unui „Pact referitor la investițiile sociale”, care să stabilească obiective de investiții în vederea îndeplinirii obiectivelor sociale, în materie de ocupare a forței de muncă și de învățământ ale Strategiei Europa 2020; mai mult, solicită ca strategia în materie de investiții publice să vizeze, de asemenea, obiective ecologice și sociale;

25.

solicită revizuirea metodelor de calcul al „deficitului structural”, pentru a ține seama de caracteristicile proprii ale economiilor naționale și de diferențele structurale ale cheltuielilor publice (14);

26.

solicită Comisiei Europene să prevadă un capitol privind calitatea investițiilor publice, inclusiv la nivel subnațional, în fiecare raport anual privind finanțele publice în uniunea economică și monetară;

27.

atrage atenția asupra faptului că, în largă măsură, calitatea cheltuielilor depinde de o bună guvernanță. În această privință, împărtășește punctul de vedere conform căruia „analiza cheltuielilor constituie un instrument adecvat pentru evaluarea performanțelor acestora. Această analiză constă în urmărirea unei repartizări”mai inteligente” a cheltuielilor între prioritățile politice naționale, pe baza unei consolidări fondate pe cheltuieli selective și perene, adică în studierea în profunzime și în mod coordonat a cheltuielilor de bază în lumina obiectivelor politice urmărite. În principiu, aceasta oferă o abordare mai durabilă, în comparație cu o reducere generală directă a cheltuielilor, care riscă să producă efecte economice și sociale negative pe termen mediu și lung (15);

28.

sugerează ca Comisia Europeană să sprijine în mod oficial recomandarea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care definește o serie de principii în materie de investiții publice (16) (martie 2014). Salută faptul că această recomandare recunoaște rolul important și tot mai mare, în toate domeniile de acțiune politică (coordonarea investițiilor publice, consolidarea capacităților, stabilirea condițiilor-cadru) care le revine autorităților locale și regionale în planificarea și realizarea investițiilor publice;

29.

Comitetul salută anunțul privind așa-numitul „pachet Juncker”, prin care ar trebui să se pună la dispoziție resurse în valoare totală de până la 300 de miliarde EUR pentru investiții în sectoare precum serviciile în bandă largă, energia, infrastructura zonelor industriale și a comunicațiilor, și solicită în acest sens să fie informat mai bine cu privire la proveniența fondurilor, la adiționalitatea reală a acestora și la volumul resurselor private prevăzute să fie alocate, dorind ca autoritățile teritoriale să fie asociate în mod adecvat în procesul de programare și punere în aplicare a măsurilor;

30.

propune ca, în cadrul revizuirii intermediare a Strategiei Europa 2020, să se includă în setul de indicatori macroeconomici un indicator legat de rata investițiilor.

31.

insistă totodată asupra faptului că o strategie europeană destinată intensificării acțiunilor de combatere a evaziunii fiscale ar disponibiliza fonduri pentru relansarea investițiilor publice de calitate și ar garanta condiții generale mai bune și mai echitabile de concurență între întreprinderi;

32.

sugerează că crearea unui cont de economii european ar putea contribui la finanțarea unui pachet de investiții de 300 miliarde EUR.

33.

se așteaptă ca veniturile obținute din taxa pe tranzacții financiare pe care 11 state membre au intenția să o introducă în cadrul unei cooperări consolidate să fie coordonate cu pachetul de investiții de 300 miliarde EUR.

34.

pledează pentru o coordonare mai strânsă între BEI și băncile naționale de investiții, care ar putea consta în punerea în comun a capacităților financiare pentru o serie de proiecte comune, în vederea creării unui efect de propagare transfrontalieră.

35.

salută lansarea, la 23 iulie 2014, de către Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții a primelor obligațiuni pentru finanțarea unui proiect european în materie de bandă largă ultrarapidă și solicită lansarea și a altor obligațiuni de finanțare a proiectelor europene/transfrontaliere pentru a sprijini dezvoltarea de infrastructuri;

36.

sprijină o nouă sporire a capitalului subscris și vărsat al BEI cu 10 miliarde de euro, după modelul creșterii acestui capital de la jumătatea anului 2012, încununată de succes, care a permis aproape dublarea capacității de împrumut pentru IMM-uri. O nouă creștere cu încă 10 miliarde de euro ar permite în continuare sporirea până la 80 de miliarde de euro a volumului împrumuturilor BEI, în măsura în care acest lucru este posibil în cadrul mandatului BEI în statul membru respectiv;

37.

În acest context, solicită Comisiei Europene să analizeze posibilitatea de a utiliza o mică parte a bugetului UE, de exemplu în jur de 5 miliarde de euro pe an, ca rezervă de risc pentru a-i permite BEI să acorde resurse suplimentare pentru finanțarea de proiecte de infrastructură (obligațiuni pentru finanțarea proiectelor) și să promoveze inovarea, ceea ce ar putea genera investiții de până la 40 de miliarde de euro;

21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/9

1.

consideră că politica de coeziune este una dintre politicile care caracterizează cel mai mult modelul european și – datorită potențialului reformator al economiilor și administrațiilor și datorită influenței sale globale și la niveluri multiple – cea mai adaptată pentru a contribui la un anumit echilibru care să permită Uniunii și regiunilor sale să răspundă marilor mize ale epocii noastre, de la globalizare la schimbările climatice, la furnizarea de energie sau la dezvoltarea durabilă;

2.

subliniază că, în timpul crizei economice, politica de coeziune a făcut dovada capacității sale de a contribui la menținerea nivelului investițiilor publice în diversele state membre, din punct de vedere atât cantitativ, cât și calitativ, grație unor mecanisme de selecție care îi asigură coerența cu strategiile europene;

3.

consideră că autoritățile locale și regionale sunt, în multe cazuri, principalii responsabili administrativi pentru cheltuielile publice de investiții și că politica de coeziune, ca instrument esențial pentru rolul lor de protagoniști ai scenei europene, ar trebui să le consolideze capacitatea de a furniza servicii de calitate cetățenilor;

4.

consideră că efectele crizei economice și financiare asupra finanțelor publice în întreaga Europă sporesc necesitatea de a prevedea o relansare a investițiilor publice și private durabile și de a acorda atenție sporită proceselor de cheltuieli, pentru a le asigura eficiența, regularitatea și rapiditatea;

5.

insistă asupra necesității unei mai bune articulări între politica de coeziune și Strategia Europa 2020, a cărei revizuire intermediară va începe în 2015. În mod concret, această articulare s-ar putea face prin integrarea, în analiza anuală a creșterii, prezentată anual în septembrie, la deschiderea semestrului european, a unui capitol consacrat coeziunii economice, sociale și teritoriale, care să înlocuiască rapoartele intermediare privind coeziunea publicate în trecut între rapoartele pe această temă;

6.

consideră că rolul politicii de coeziune este esențial într-un moment în care echilibrul dintre măsurile de austeritate și de creștere și definirea unui nou model de dezvoltare care să răspundă presiunilor globalizării sunt probleme cruciale ale agendei europene. În acest context – și în contextul de presiune asupra finanțelor publice – acțiunile la nivel european trebuie să sprijine în continuare creșterea, să orienteze măsurile spre obiective strategice pentru diversele regiuni și pentru economia europeană și să construiască un sistem administrativ eficient pentru a face față provocărilor globalizării. În acest scop, pentru începutul perioadei de programare 2014-2020, Comitetul consideră că este util să existe un proces de reflecție cu privire la modalitățile de a asigura un rol maxim politicii de coeziune, exploatând sinergiile cu alte instrumente și îmbunătățind nivelul de cunoaștere a acesteia de către cetățenii europeni;

7.

salută cel de-al șaselea raport, considerându-l un important instrument de informare privind evoluția politicii de coeziune, rezultatele sale și dificultățile operaționale, problemele cu care se va confrunta în următorii ani și posibilitățile oferite de utilizarea sa efectivă.

8.

subliniază faptul că funcționarea corespunzătoare a guvernanței pe mai multe niveluri, cu o structură care să răspundă în mod eficient la solicitările din partea întreprinderilor și a cetățenilor și un sistem transparent și inovator de achiziții publice, este esențială pentru ameliorarea impactului politicii de coeziune. În acest sens, Comitetul, în conformitate cu cel de al șaselea raport, recomandă utilizarea resurselor și a cunoștințelor disponibile prin intermediul politicii de coeziune pentru o consolidare marcată a capacității administrative, inclusiv prin utilizarea pe scară cât mai largă a noilor tehnologii și prin diminuarea procedurilor birocratice;

9.

consideră că, pentru a îmbunătăți calitatea cheltuielilor publice, pe lângă aspectele de eficiență în alocarea resurselor, trebuie luate în considerare diferențele teritoriale și caracteristicile specifice care pot constitui un obstacol în calea creșterii, trebuie să fie analizat efectul acestora asupra măsurilor luate, acestea trebuind să fie adaptate pentru a spori impactul politicii de coeziune (1);

10.

subliniază faptul că, ținând seama de vulnerabilitatea specifică multor economii în actuala situație de criză, politicile publice ar trebui să se concentreze pe capacitatea de a reacționa rapid și eficient la șocurile economice. Comitetul consideră că fondurile structurale, concepute pentru ajustare structurală și economică pe termen lung, trebuie să fie însoțite de măsuri de stimulare pe termen scurt;

11.

subliniază, după cum se indică în cel de al șaselea raport, că dezvoltarea unui nou antreprenoriat depinde parțial de climatul de afaceri, iar acest aspect variază considerabil în statele membre. În acest context, Comitetul consideră că sunt necesare măsuri suplimentare de simplificare a normelor și instrumentelor, reducerea sarcinii administrative și îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru investiții și încurajarea abilităților antreprenoriale în mediul educațional și al formării;

12.

este de acord cu importanța unei „creșteri inteligente”, ca o oportunitate de a promova economiile regionale mai competitive și mai puțin expuse șocurilor externe. Ca atare, Comitetul încurajează regiunile și localitățile să elaboreze în mod organic și continuu inițiative de stimulare a antreprenoriatului în sectoarele inovatoare și să își concentreze investițiile către sectoarele viitorului, precum sectorul agroalimentar (tehnologiile agricolă, veterinară și alimentară), „economia ecologică”, industriile creative, inițiativele de e-Sănătate, turismul și serviciile sociale și așa-numita „economie a vârstei a treia” (silver economy). În acest scop, Comitetul invită Comisia să sprijine administrațiile regionale pentru ca strategiile de specializare inteligentă elaborate de acestea în conformitate cu cerințele cadrului european să fie puse în aplicare în mod eficient la nivel regional;

13.

consideră că schimbările generate de economia globalizată au un impact enorm asupra forței de muncă, atenția trebuind să se concentreze asupra modernizării pieței muncii, pentru a-i ajuta pe cetățeni să își găsească locuri de muncă, și asupra unei formări menită să creeze competențele cerute de noile provocări economice. Comitetul subliniază, în acest sens, rolul central al Fondului social european (denumit în continuare „FSE”) în sprijinirea politicilor active, în special a celor vizând îmbunătățirea cunoștințelor lucrătorilor și adaptarea acestora la schimbările sociale, tehnologice și culturale;

14.

subliniază faptul că politica de coeziune trebuie să aloce o parte din fondurile sale pentru a sprijini inițiativele în domeniul educației și formării profesionale și reamintește că unul dintre efectele crizei a fost creșterea semnificativă a șomajului în rândul tinerilor. Comitetul subliniază rolul esențial jucat de autoritățile locale și regionale în acest domeniu și consideră că este necesară consolidarea legăturii dintre Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (2) și activitățile finanțate din FSE, punând accentul mai ales pe garanția pentru tineret și pe instrumentele de acces la un loc de muncă;

15.

consideră că, având în vedere adâncirea sărăciei și excluziunii sociale înregistrate în societățile europene, politicile publice ar trebui să consolideze instrumentele existente pentru persoanele defavorizate, inclusiv prin inițiative la nivel european și prin utilizarea resurselor politicii de coeziune;

16.

este de acord cu importanța Agendei urbane în cadrul analizei celui de-al șaselea raport privind coeziunea, având în vedere importanța centrelor urbane în cadrul economiei globalizate și posibilele efecte în materie de durabilitate, dar regretă faptul că nu se acordă mai multă importanță decalajelor semnificative în materie de dezvoltare dintre zonele rurale și cele urbane; prin urmare, susține necesitatea de a promova o creștere echilibrată din punct de vedere geografic și cu mai multe centre situate în regiuni diferite, inclusiv prin acțiuni care să abordeze cu fermitate problema decalajului digital și printr-o politică de transport durabilă, bazată pe o abordare diferențiată, în funcție de specificul regiunilor;

17.

reamintește importanța creșterii economice, care creează noi oportunități economice prin dezvoltarea unor forme de energie din surse ecologice și eficiente. Comitetul salută faptul că, în ultimii ani, autoritățile locale au sporit investițiile publice în sectorul mediului, și ia act de angajamentul localităților și regiunilor europene pentru tranziția spre o creștere mai ecologică. În acest context, Comitetul pledează pentru consolidarea Convenției primarilor, în vederea îmbunătățirii și consolidării eforturilor depuse de autoritățile locale și regionale în combaterea schimbărilor climatice;

18.

recomandă ca politica de coeziune a UE, cu țintele sale de coeziune economică, socială și teritorială, să contribuie semnificativ și în viitor la concretizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Datorită corelării mai strânse dintre țintele de creștere și cele de convergență, politica de coeziune va putea contribui – din perspectiva realizării obiectivelor fundamentale ale strategiei – la reducerea decalajelor în Uniunea Europeană și, astfel, la realizarea unor beneficii durabile în termeni de bunăstare în toată Europa. Acest potențial trebuie fructificat metodic, dat fiind că, prin demersul bazat pe parteneriat al politicii de coeziune, condițiile și posibilitățile locale sunt abordate concret prin strategii circumscrise regional.

19.

își reiterează solicitarea ca, printre cheltuielile structurale, publice sau asimilate acestora, definite în Pactul de stabilitate și de creștere, să nu fie incluse cheltuielile publice suportate de statele membre și de autoritățile locale și regionale ca urmare a cofinanțării în cadrul fondurilor structurale și de investiții. De fapt, această schimbare ar avea ca efect eliberarea unor resurse pentru investiții, selectate pe baza unor criterii de interes european, și accelerarea proceselor de cheltuieli;

20.

subliniază, așa cum se indică și în al șaselea raport, că orientările privind dezvoltarea rețelei europene de transport stabilesc drept obiectiv înființarea unei autentice rețele multimodale la scara întregii UE – care trebuie să includă căile ferate – atât prin crearea unei noi infrastructuri, cât și prin îmbunătățirea celei existente. În această privință, Comitetul consideră că este necesar să existe mijloace de transport sustenabile, competitive și eficiente energetic și mai ecologice, să se promoveze intermodalitatea, utilizarea complementară a diverselor moduri de transport, precum și necesitatea unor proiecte de infrastructură în zone mai puțin dezvoltate, cele care se confruntă cu bariere fizice în calea pieței interne (cum sunt zonele periferice și zonele muntoase) și cele care au probleme de coeziune teritorială;

21.

pentru creșterea și consolidarea volumului de investiții destinate creșterii, Comitetul solicită îmbunătățirea sinergiilor dintre instrumentele bugetare aparținând diverselor niveluri de guvernare naționale și instrumentele financiare ale UE. În acest context, CESE consideră că trebuie acordată întâietate procesului de reflecție privind rolul Băncii Europene de Investiții (BEI) și al Fondului european de investiții, în vederea extinderii mandatului lor de intervenție și a consolidării capitalului lor. Comitetul atrage atenția asupra faptului că începutul perioadei de programare ar putea fi un moment adecvat pentru a stabili finanțarea specifică de către BEI a dezvoltării regionale, cu scadențe și condiții gândite pentru necesitățile proprii ale organismelor însărcinate cu efectuarea cheltuielilor. În plus, ar trebui examinată posibilitatea de a asigura BEI un rol de supraveghere în legătură cu anumite investiții derulate de administrațiile teritoriale. Instituția financiară a Uniunii ar putea, în special, să evalueze calitatea și coerența cu opțiunile strategice majore ale politicilor, pentru a obține un tratament privilegiat în cazul împrumuturilor necesare pentru a le pune în aplicare în conformitate cu Pactul de stabilitate;

22.

își exprimă încă o dată îngrijorarea cu privire la riscul ca, prin intermediul condiționalității macroeconomice, eficiența și utilitatea fondurilor structurale și de investiții să fie subminate de politicile macroeconomice ale statelor membre;

23.

solicită Comisiei să evalueze în ce măsură cerințele în materie de condiționalitate ex ante au contribuit la întârzierile considerabile înregistrate în încheierea acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale;

24.

subliniază că indicatorii utilizați în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice și introduși în pachetul legislativ de șase acte normative (six-pack) sunt exclusiv de natură economică. Comitetul cere Comisiei să ia în considerare și indicatori sociali, de mediu și teritoriali în tabloul de bord, în conformitate cu obiectivele principale ale Strategiei Europa 2020, pentru a decide adoptarea unei recomandări preventive adresate unui stat membru sau – în cazurile cele mai grave – lansarea procedurii privind dezechilibrele macroeconomice. Comitetul consideră că legătura strânsă dintre obiectivele financiare și bugetare și politica de coeziune ar putea afecta punerea în aplicare a măsurilor de coeziune teritorială;

25.

cere să se respecte în mai mare măsură dispozițiile articolului 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind coeziunea teritorială, în special în zonele rurale, în zonele afectate de tranziția industrială și în regiunile afectate de un handicap natural și demografic grav și permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populației, precum și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase. În plus, trebuie să se țină seama și de alte aspecte demografice cu impact important asupra regiunilor, precum depopularea, îmbătrânirea și dispersarea ridicată a populației. Comitetul Regiunilor cere Comisiei să acorde atenție specială zonelor mai defavorizate din punct de vedere geografic și demografic în punerea în aplicare a politicii de coeziune;

26.

subliniază sprijinul esențial pe care politica de coeziune, în calitatea sa de motor al schimbării și creșterii, îl oferă regiunilor mai puțin dezvoltate, care au nevoie de eforturi susținute pe termen lung;

27.

solicită, de asemenea, să se acorde o mai mare atenție specificităților și constrângerilor regiunilor ultraperiferice, menționate la articolul 349 din TFUE, în definirea și punerea în aplicare a politicii de coeziune;

28.

consideră – și din perspectiva diferențelor apărute în ceea ce privește gradul de inovare – că dimensiunii teritoriale trebuie să-i fie acordată întreaga atenție la definirea și punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020. În acest scop, consideră că atribuirea unui rol mai important autorităților locale și regionale ar mări nivelul de responsabilitate, favorizând eficientizarea procesului decizional cu privire la prioritățile de investiții, și recomandă instituirea unor indicatori regionali pentru monitorizarea progreselor realizate;

29.

regretă că al șaselea raport privind politica de coeziune nu cuprinde o evaluare clară a impactului teritorial al politicilor sectoriale europene asupra politicii de coeziune. Dată fiind interdependența existentă între politica de coeziune și celelalte politici sectoriale, Comitetul propune Comisiei să introducă în raport un capitol special dedicat acestui aspect, așa cum a fost cazul în trecut și în conformitate cu dispozițiile TFUE, care impun politicilor europene să promoveze coeziunea în Europa;

30.

reamintește importanța adoptării instrumentelor de evaluare a impactului teritorial al politicilor, al căror principal obiectiv este de a examina efectele teritoriale ale politicilor europene asupra autorităților locale și regionale și de a spori vizibilitatea acestor tipuri de impact în procesul legislativ;

31.

ca atare, solicită identificarea unei dimensiuni teritoriale prioritare în cadrul programelor operaționale, aceasta venind în completarea tematicilor legate de Strategia Europa 2020, astfel încât coeziunea teritorială să poată asigura o structură echilibrată a teritoriului și interdependența dintre regiuni;

32.

amintește Comisiei Europene de activitatea sa anterioară pe tema conceptului „dincolo de PIB” și de nevoia de a examina provocările regionale într-un mod mai concret (cum ar fi modul în care proiectele TIC și banda largă de mare viteză ar putea fi sprijinite prin utilizarea FEDR); consideră că un calcul având la bază PIB-ul unei regiuni prezintă o serie de deficiențe care subminează credibilitatea politicii de coeziune, în special din perspectiva clasificării regiunilor și a alocării fondurilor ESI;

33.

în vederea asigurării unei rapide implementări a programelor, încurajează adoptarea unor măsuri de simplificare și raționalizare a procedurilor de acces la finanțări europene, a gestionării măsurilor și a mecanismelor de control, pentru a atinge o mai mare eficiență;

34.

cere autorităților responsabile să facă un efort special în vederea omogenizării și transpunerii corecte a normelor de bază cu caracter orizontal, pe care se întemeiază gestionarea resurselor politicii de coeziune, în special a celor referitoare la procedurile de achiziții publice (3);

35.

În opinia sa, Comisia ar trebui să evite ca formalitățile administrative foarte numeroase să împiedice luarea unor măsuri eficiente. CoR cere Comisiei să revadă practica prin care se impun celor mai eficiente programe operaționale aceleași sarcini administrative ca și programelor caracterizate de numeroase erori și fraude. De asemenea, Comitetul Regiunilor invită Comisia Europeană să adopte măsurile necesare pentru aprobarea rapidă a unor programe operaționale, în vederea lansării cu celeritate a noii perioade de programare;

36.

împărtășește opinia din raport cu privire la necesitatea de a concentra fondurile structurale și de investiții asupra unui număr limitat de obiective, în vederea obținerii unui impact maxim pe teren. Comitetul își exprimă totuși preocuparea față de lipsa de flexibilitate în alegerea obiectivelor tematice, care ar trebui stabilite în funcție de nevoile și trăsăturile specifice ale diverselor teritorii;

37.

este preocupat de slăbirea principiului adiționalității pentru perioada 2014-2020, unde verificarea este cerută numai în 14 state membre, și solicită Comisiei să evalueze aplicarea acestui principiu în întreaga UE, cu scopul de a evita utilizarea fondurilor ESI ca substitut al investițiilor făcute de statele membre;

38.

nu este de acord cu crearea unei rezerve naționale de performanță, considerând că un astfel de mecanism ar putea duce la stabilirea unor obiective cu rezultate modeste și ușor accesibile. Comitetul consideră că una dintre mizele majore ale cadrului de performanță este de a formula obiective cifrate și indicatori ambițioși și totodată realizabili;

39.

reamintește că investițiile publice și private au scăzut în ultimii ani, atingând valori negative în unele state membre. Restricțiile bugetare și reducerea cheltuielilor au compromis serios investițiile în unele domenii care pot stimula creșterea economică. În acest sens, CESE solicită Comisiei Europene să evalueze cu atenție, ținând seama de posibilul impact în materie de locuri de muncă și creștere, împrejurările în care urmează să fie aplicate corecții financiare sau suspendarea plăților;

40.

îndeamnă Comisia și statele membre să accelereze negocierile și procedurile de adoptare a acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale, subliniind importanța resurselor din fondurile ESI pentru activitatea de investiții a autorităților locale și regionale. Ca atare, Comitetul cere Comisiei și statelor membre să conlucreze strâns pentru a asigura calitatea procedurilor și a limita efectele negative ale întârzierilor suplimentare la începutul noii perioade de finanțare;

41.

invită Comisia să definească forme administrative de asistență pe teme esențiale, precum stabilirea obiectivelor măsurilor, evaluarea rezultatelor acestora prin utilizarea unor indicatori adecvați și stabilirea următorilor pași ce trebuie făcuți. Scopul este de a asigura o punere în aplicare armonizată a acestor activități de către diversele administrații interesate și de a contribui la dezvoltarea la nivel european a unei culturi administrative bazate pe monitorizarea și evaluarea activității desfășurate. În aceeași ordine de idei, Comitetul consideră că este important să se acorde asistență administrațiilor teritoriale cu privire la așa-numitele inițiative de inginerie financiară, esențiale pentru sporirea resurselor și investițiilor, și la achizițiile publice, care trebuie să devină tot mai mult un instrument al administrației publice, în vederea stimulării inovării și creativității;

42.

este convins că Codul de conduită în materie de parteneriat consolidează, în formă și conținut, participarea la activitățile de programare ale teritoriilor și este esențial pentru amplificarea efectelor politicii de coeziune și pentru consolidarea impactului acesteia. Comitetul îndeamnă Comisia Europeană să supravegheze modul în care codul este implementat în legislația națională a fiecărui stat membru, pentru a asigura o participare largă și transparentă a părților interesate la nivel local, dat fiind faptul că, fără o implicare deplină în pregătirea documentelor de programare, participarea lor va fi mai puțin eficientă în faza de punere în aplicare, în special în ceea ce privește instrumentele de planificare participative implicând diversele niveluri de guvernare;

43.

într-un moment în care, pentru a asigura legitimitatea politică deplină și aprofundarea integrării europene, cetățenii trebuie să fie sensibilizați și informați cu privire la rezultatele proiectelor finanțate din fondurile structurale și la efectele politicilor UE asupra propriei regiuni, Comitetul semnalează faptul că cel de-al șaselea raport nu acordă atenție specială comunicării și informării. În această privință, pentru a optimiza diseminarea cunoștințelor despre politica de coeziune în rândul cetățenilor, Comitetul solicită Comisiei Europene și statelor membre o mai mare implicare a autorităților locale și regionale în campaniile de comunicare. În același timp, Comitetul susține că este necesar ca, prin utilizarea pe scară largă a instrumentelor informatice, să fie eficientizate măsurile ce impun transparență în privința alocării resurselor și a gradului de atingere a rezultatelor preconizate și să sporească utilizarea informațiilor colectate (Open Data) pentru scopurile considerate a fi cât mai utile și avantajoase pentru cetățeni;

44.

fiind conștient de faptul că cooperarea teritorială europeană reprezintă un obiectiv de sine stătător al politicii de coeziune încă din perioada de programare 2007-2013, consideră că raportul privind coeziunea nu-i acordă decât foarte puțină atenție. Coeziunea regiunilor transfrontaliere este influențată în primul rând de componenta de cooperare. Ca atare, Comitetul propune ca acest raport să cuprindă în viitor o evaluare a coeziunii regiunilor transfrontaliere în Europa, care să includă o analiză a principalelor probleme existente și evaluarea impactului programelor operaționale de cooperare transfrontalieră. Ar trebui acordată mai multă atenție acestui instrument, mai ales pentru că promovează parteneriatele și schimburile de experiență între administrațiile din diversele state membre și pentru că urmărește realizarea unui sistem administrativ inspirat din ce în ce mai mult din valorile și modalitățile de funcționare comune;

45.

regretă faptul că rolul esențial al politicii de coeziune în sprijinirea strategiilor macroregionale nu este mai bine pus în evidență în cel de-al șaselea raport privind coeziunea;

46.

solicită o coordonare mai strânsă între politica de coeziune și politica de vecinătate a Uniunii Europene și îmbunătățirea evaluării și difuzării rezultatelor proiectului;

47.

recomandă crearea unui „Consiliu pentru politica de coeziune”, alcătuit din miniștrii responsabili cu politica de coeziune de la nivelurile de guvernare competente din statele membre. Comitetul consideră că acest lucru poate conferi mai multă vizibilitate și poate asigura continuitatea dezbaterii politice privind coeziunea. În acest sens, Comitetul își declară disponibilitatea de a participa activ la discuțiile politice privind crearea unei astfel de structuri, pentru a asigura luarea în considerare pe deplin a punctelor de vedere ale autorităților locale și regionale (4).

21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/15

1.

Din 2010, CoR a abordat politica industrială în principal din perspectiva iniţiativelor emblematice relevante din cadrul Strategiei Europa 2020, pe care le-a evaluat într-o serie de anchete și conferinţe (1). Această activitate a culminat cu evaluarea globală cuprinzătoare a Strategiei Europa 2020 realizată de CoR, care a fost prezentată la 7 martie 2014 în Declaraţia de la Atena (2) privind o viziune teritorială pentru creștere și locuri de muncă, însoțită de un raport de evaluare la jumătatea perioadei (3). Pe scurt, CoR pledează pentru:

2.

observă că prin implicarea mai îndeaproape a orașelor în toate etapele ciclului de elaborare a politicilor, UE va putea să gestioneze mai bine schimbările cu care se confruntă cetățenii în toată Europa. Acest lucru implică o abordare bazată pe guvernanţa pe mai multe niveluri, în colaborare cu toate nivelurile de guvernare (parteneriat vertical) și în cooperare, în măsuri diferite, cu toate părţile interesate (parteneriat orizontal);

3.

propune Comisiei să își intensifice activităţile legate de analizele comparative regionale și locale, schimbul de experienţă și învățarea reciprocă – toate acestea fiind esențiale pentru consolidarea capacităţilor inovatoare în industrie, ceea ce are o relevanță deosebită pentru Strategia Europa 2020. Trebuie consolidată capacitatea administrativă a autorităţilor locale şi regionale în aceste domenii pentru ca acestea să poată prelua un rol de coordonare și să le ofere partenerilor o platformă pentru identificarea soluțiilor;

4.

CoR a efectuat o analiză a dimensiunii teritoriale a pachetului privind politica industrială și a identificat principalele probleme și nevoi cu care se confruntă autorităţile locale şi regionale în punerea în aplicare a politicii industriale: (1) rolul nivelului local și regional în lanţul valoric global; (2) impactul neuniform și persistent al crizei asupra coeziunii teritoriale, economice și sociale; (3) guvernanța pe mai multe niveluri și coordonarea politicilor; (4) capacitatea instituţională și guvernanța strategică a politicilor industriale; (5) capacitatea de promovare a ingeniozității antreprenoriale și de reglementare echitabilă și eficientă a pieței;

5.

Analiza a inclus și o evaluare a legăturilor dintre aceste chestiuni și nevoi și comunicările din cadrul pachetului privind politica industrială, precum și analizele comparative ale unora dintre cele mai bune practici. Ca urmare a acestor analize, s-au formulat propuneri astfel încât autorităţile locale şi regionale să sprijine și să promoveze activitatea industrială;

6.

Pe baza acestei analize, CoR recomandă autorităţilor locale şi regionale ca, în cadrul strategiilor lor de cercetare şi inovare pentru specializare inteligentă (RIS3), să acorde atenție sporită următoarelor aspecte (punerea în aplicare a multora dintre ele necesită măsuri din partea Comisiei):

7.

este de acord cu Comisia că o bază industrială puternică este esențială pentru asigurarea competitivității Europei și pentru o creștere economică constantă. subliniind că industria nu se rezumă la sectorul tradițional prelucrător, la care se face de obicei referire, și ținând seama de faptul că procesele și ecosistemele industriale au un impact enorm asupra întregii societăţi, CoR solicită punerea în aplicare cât mai curând posibil a măsurilor propuse în declarație;

8.

subliniază că avantajul competitiv al Europei în economia globală se datorează în principal produselor și serviciilor sale durabile și cu înaltă valoare adăugată și, în consecință, scăderea investițiilor în inovare – esenţială pentru reînnoirea industrială – în perioadă de criză economică reprezintă o amenințare serioasă pentru viitorul Europei;

9.

îndeamnă Europa să recunoască nevoia de a urmări poziția de lider global în sectoarele strategice cu locuri de muncă creatoare de valoare ridicată. În acest scop, industria existentă trebuie stimulată prin investiții în noi tehnologii, prin îmbunătățirea mediilor de afaceri, prin facilitarea accesului la piețe și la finanțare, precum și prin asigurarea dotării lucrătorilor cu competențele relevante în sectorul industrial.

10.

subliniază că cea mai lungă criză pe care a cunoscut-o UE a scos în evidență importanța unei industrii puternice, competitive şi durabile ca piatră de temelie a bunăstării cetăţenilor. Industria este sursa a peste 80 % din produsele de export ale UE și 80 % din cercetarea și inovarea din sectorul privat. Aproape unul din patru locuri de muncă din sectorul privat este ocupat în industrie, de multe ori fiind posturi de înaltă calificare. Fiecare loc de muncă suplimentar din procesul de producție creează între 0,5-2 locuri de muncă în alte sectoare;

11.

Subliniază că, pe lângă măsurile luate de societate, capacitatea de reacție a fiecărei întreprinderi manufacturiere și măsurile luate de acestea sunt esențiale pentru a-i permite industriei – în calitatea ei de coloană vertebrală a economiei și prosperității reale – să se dezvolte în mod competitiv;

12.

atrage atenţia asupra competenţelor de gestionare a schimbărilor la nivel local în întreaga Europă. Competențele în domeniul industriei și al politicii includ, mai mult decât oricând, înțelegerea proceselor profesionale, gestionarea tehnologiei și a cunoștințelor și abilități în materie de relații interpersonale. Activitățile industriale din cadrul lanțurilor de valori și al reţelelor devin tot mai ample și mai complexe, pe măsură ce marile întreprinderi și IMM-urile care funcționează în diferite sectoare și țări sunt mai interconectate. Politicile marilor întreprinderi și IMM-urilor din sectorul industrial trebuie să fie eficient corelate cu politicile industriale specifice ale statelor și regiunilor în care sunt amplasate.

13.

reamintește că conceptul tradițional al lanțurilor de producție, cu etape de producție și actori productivi bine determinați ajunge să fie depășit, deoarece realitatea se bazează pe interacțiuni complexe în ecosisteme interconectate la nivel global. Tehnologiile joacă un rol esenţial pentru a facilita noi abordări durabile;

14.

subliniază că este important să se mizeze pe modernizarea sectoarelor tradiționale ale industriei UE, vizându-se în special acele sectoare a căror competitivitate a depins, în mod preponderent, de costul mâinii de lucru și în care există un know-how substanțial, care ar putea fi valorificat;

15.

recunoaște evoluțiile recente în sectorul industrial: produsele şi serviciile industriale se completează. Serviciile reprezintă aproximativ 40 % din valoarea adăugată a exporturilor industriei europene prelucrătoare. Aproximativ o treime din locurile de muncă generate de aceste exporturi sunt oferite de întreprinderi care oferă întreprinderilor exportatoare bunuri sau servicii auxiliare. Serviciile, cum ar fi întreținerea și formarea, sunt elemente esențiale pentru furnizarea de produse finite de înaltă complexitate. Serviciile de specialitate – cum ar fi finanțarea, comunicațiile, asigurările și serviciile bazate pe utilizarea intensivă a cunoașterii (KIBS) – au un rol tot mai important în producția de mărfuri. Aceasta este una din explicațiile pentru contribuția crescândă a serviciilor la producția globală a unei economii;

16.

dorește să pună în evidență consecinţele schimbării de paradigmă în domeniul TIC. Rețelele mobile sunt astăzi mai răspândite în autovehicule, produsele electronice de larg consum, în producția industrială și servicii medicale decât în activitățile de zi cu zi ale oamenilor. O întreprindere modernă constructoare de mașini-unelte are deseori de peste zece ori mai multe calculatoare și dispozitive legate în rețea decât un birou. Activitățile în rețea presupun o gestionare a datelor: modelarea datelor pentru sisteme, precum și activități de inovare și cooperare în rețele deschise, cu beneficii pentru toate părțile implicate. La nivelul orașelor și al regiunilor este nevoie urgentă de modelarea informațiilor regionale pentru planificarea urbană și pentru gestionarea proceselor;

17.

dorește să promoveze introducerea în politica industrială europeană a unor concepte caracteristice responsabilităţii sociale a întreprinderilor, pentru a pune bazele unei economii mai productive, durabile și incluzive;

18.

este de acord cu Comisia că trebuie să se solicite statelor membre să își asume problema relansării industriale și să găsească soluții comune pentru consolidarea competitivităţii şi a creşterii durabile în Europa. Apreciază că, la rândul ei, Comisia Europeană trebuie să exploateze mai bine tot potențialul în materie de politică industrială care-i este conferit prin articolul 173 din TFUE, folosind în special opțiunea de a ‘adopta orice inițiativă utilă promovării acestei coordonări [între statele membre, în materie de politică industrială], în special inițiative menite să stabilească orientările și indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici și să pregătească elementele necesare pentru supravegherea și evaluarea periodice’;

19.

subliniază că o strategie industrială nu poate fi pusă în aplicare ca politică separată, deoarece aceasta interacționează și se suprapune cu multe alte domenii de politică; Strategia industrială trebuie să fie strâns legată de politicile în domeniile energiei, formării, cercetării, dezvoltării și inovării (CDI), comerțului, infrastructurii, responsabilităţii sociale și sănătății și securității; solicită, prin urmare, o abordare mai integrată și interdisciplinară a politicii industriale;

20.

consideră că IMM-urile trebuie percepute ca element strategic al politicii industriale europene, punându-se astfel efectiv în practică Comunicarea privind Small Business Act;

21.

atrage atenţia asupra rolului important al industriei primare grele în dezvoltarea bioindustriilor în Europa și recomandă ca UE să introducă noi mecanisme de cooperare și finanţare pentru a pune în aplicare tehnologia europeană de ultimă oră și alte cunoștințe în favoarea unor proiecte complexe și pe scară largă destinate reînnoirii industriei primare, în special în domenii afectate de șomaj persistent;

22.

dorește să sublinieze priorităţile propuse de Comisie, menite să sprijine competitivitatea industriei europene. Totuși, CoR accentuează faptul că aceste priorități reprezintă cerințe de bază care necesită să fie dezvoltate în mai mare detaliu și să fie puse concret în aplicare;

23.

salută deciziile importante cu privire la sporirea competitivităţii în sectorul industrial care au fost luate de Consiliul European la 20 și 21 martie 2014. Consiliul a declarat că tehnologiile generice esențiale (TGE) trebuie consolidate prin conturarea cât mai curând a unor proiecte de interes european; de asemenea, a acordat o atenție specială tehnologiei curate ca element transversal pentru sporirea competitivității industriei;

24.

consideră că este necesar ca, în contextul punerii în aplicare a Regulamentului UE nr. 1260/2012 privind cooperarea consolidată în materie de brevete, să se stimuleze inovarea și să se asigure schimbul cât mai intens de cunoștințe care ar putea să genereze progrese tehnologice în viitor. La nivel european, este necesar să se împiedice utilizarea brevetelor ca armă strategică, cum ar fi, de exemplu, prin utilizarea abuzivă a suprapunerilor de brevete (patent thickets) sau prin fragmentarea acestora, și să se promoveze criterii stricte de brevetare pentru evitarea drepturilor de monopol în cazul brevetelor cu valoare adăugată redusă;

25.

recunoaște că, de asemenea, Consiliul a îndemnat Comisia și statele membre să soluționeze în mod prioritar deficitul de competențe din domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (competențele STIM), cu implicarea sporită a industriei; Sunt necesare măsuri urgente pentru punerea în practică a acestui deziderat, iar Comitetul recomandă ca acestea să includă și măsuri de îmbunătăţire a competenţelor lingvistice, ameliorând astfel performanța economică a pieței interne;

26.

solicită Comisiei să ia măsuri de reindustrializare, care să se concentreze asupra excelenței și asupra promovării acesteia în regiunile industrializate din Europa, cu sprijinul programului Orizont 2020. Programele INTERREG sunt, de bună seamă, instrumente necesare pentru consolidarea rețelelor dintre universitățile de științe aplicate aflate în regiunile industrializate, dar, din punctul de vedere al consolidării interacţiunilor dintre mediile științific și industrial, CoR regretă sincer dispariţia instrumentului ‘Regiunile cunoașterii’ din cadrul programului Orizont 2020 pentru perioada de programare 2014-2020, care își dovedise totuși utilitatea în ceea ce privește coordonarea agendelor de cercetare ale clusterelor regionale, timp de aproape 10 ani; subliniază că primul an de funcționare al programului Orizont 2020 a dovedit că nu a fost încă elaborat un nou instrument suficient de eficient pentru a îndeplini această cerință. Instrumentul ‘Regiunile cunoașterii’ ar trebui reelaborat și implementat rapid;

27.

încurajează Comisia să pună accentul pe relația dintre știință, afaceri, societate, public și elaborarea de politici și sprijină rolul important al regiunilor în contextul reunirii tuturor părților interesate relevante din cadrul modelului tripartit și cvadripartit;

28.

remarcă faptul că Consiliul a subliniat că ar trebui utilizate toate instrumentele disponibile, cum ar fi fondurile structurale și de investiții europene, pentru atingerea obiectivelor europene în materie de competitivitate și creștere durabilă;

29.

subliniază responsabilitatea comună a Comisiei Europene, a statelor membre și a autorităţilor locale şi regionale pentru crearea și implementarea pachetului de investiții în valoare de 300 de miliarde pentru promovarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă, având în vedere că acestea dețin competențe juridice și bugetare complementare în acest domeniu. Noile soluții cu impact pe termen scurt, dar și lung, se pot baza pe următoarele principii:

30.

susține căutarea unor surse alternative de finanțare pentru consolidarea ecosistemelor; printre astfel de surse se numără finanțarea participativă, capitalul de risc și alte instrumente inovatoare, pentru a se depăși dependența tradițională de împrumuturile bancare.

31.

recunoaște că avantajul competitiv al Europei în economia mondială constă în furnizarea de bunuri și servicii durabile cu valoare adăugată mare, gestionarea eficientă a lanțurilor de valori și accesul la piețe în întreaga lume;

32.

subliniază că un cadru de reglementare stabil și predictibil este o condiție prealabilă pentru investițiile în industria UE. Această stabilitate și previzibilitate trebuie atinsă atât la nivel local și regional, cât și la nivel național şi al UE. Stabilitatea și previzibilitatea, ca garanție a securității juridice pentru întreprinderi, trebuie încurajate de legislația UE, de preferință prin intermediul unor directive;

33.

susține politica Comisiei de dezvoltare a pieței unice ca temelie a unei industrii competitive şi durabile. În plus, CoR arată că legislaţia din domeniul pieței interne referitoare la produse și servicii este un factor-cheie nu numai pentru competitivitatea industriei europene, ci și pentru protecția consumatorilor și a mediului;

34.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei conform căruia piața europeană de produse și servicii industriale are nevoie de un cadru de reglementare pentru a-și putea menține competitivitatea. Acest cadru trebuie să faciliteze inovarea și nu trebuie să creeze obstacole inutile, astfel încât noile tehnologii să poată fi adoptate, iar inovațiile să pătrundă pe piață la timp. Legislația și standardele UE trebuie să permită noilor produse, servicii și tehnologii să fie disponibile pe piață cât mai rapid, așa încât Europa să se poată folosi de avantajul primului venit pe piața globală;

35.

subliniază că regiunile trebuie să-și poată defini propriul potențial de creștere și să stimuleze inovarea, implicând autoritățile locale și regionale în acest demers printr-o abordare mixtă, atât descendentă, cât și ascendentă;

36.

își reiterează propunerea privind pactele teritoriale, care permit organizarea diferitelor niveluri de cooperare legate de proiectele de dezvoltare regională și promovarea cooperării dintre regiuni; propune ca acest demers să facă obiectul unui document unic de programare, care să permită convergența, la nivelul teritoriilor, a politicilor naționale și locale cu politicile sectoriale și de coeziune ale Uniunii;

37.

solicită ca investițiile legate de aceste documente unice de programare să poată face obiectul unui pachet specific de împrumuturi, rezervate de către Banca Europeană de Investiții (BEI), în scopul creării de noi ecosisteme regionale de inovare economică și socială. Acesta ar putea fi un mijloc foarte bun de a încuraja soluțiile inovatoare, de a organiza demonstrații industriale pentru întreprinderi, de a promova constituirea de consorții în domenii care necesită noi parteneriate între întreprinderi. Aceste ecosisteme ar trebui să fie parteneriate public-privat care să răspundă dublului obiectiv de a contribui la îmbunătățirea competitivității întreprinderilor și a eficacității serviciilor publice (deci la raționalizarea cheltuielilor publice);

38.

CoR este convins că elementul esențial pentru sprijinirea ambițiilor industriale ale UE îl constituie politica regională de specializare inteligentă RIS3, bazată pe o analiză sistematică a specificului regional existent și a potențialului de inovare și creștere.

39.

propune ca statele membre să adopte politici de amenajare a teritoriului care să le permită să se decidă în timp util în raport cu localizarea zonelor de activitate economică și să nu creeze obstacole inutile, împiedicând amplasarea întreprinderilor;

40.

îndeamnă regiunile să evalueze necesitatea de a promova dezvoltarea tehnologiilor prevăzute în propriile strategii de specializare inteligentă (RIS3) și să ia măsurile necesare pentru a promova politica industrială ca prioritate de finanțare, precum și măsuri de consolidare a parteneriatelor în întreaga UE, în vederea realizării obiectivelor;

41.

face apel la Comisie să sprijine în special rețelele interregionale, cooperarea dintre acestea și învățarea reciprocă. Un exemplu îl constituie inițiativa Vanguard, care a plasat renașterea industrială în centrul activităților sale de tip S3, în vederea promovării schimbului de experiență, a creării unor căi ascendente către excelență și a procesării în comun a dosarelor pentru proiecte;

42.

solicită UE trebuie să acorde finanţare regiunilor, contribuind astfel la crearea unor ecosisteme de inovare eficiente și a unor inițiative europene comune. CoR subliniază că singura cale de realizare a obiectivelor RIS3 din Europa sunt activităţile descentralizate în domeniul inovării, întreprinse cu sprijinul UE;

43.

arată că, în comparație cu perioada anterioară de programare 2007-2013, trebuie reînnoite normele și practicile definite de statele membre și autorităţile regionale, pentru a pune în evidență și măsura rezultatele și impactul. Acest lucru necesită implicarea sporită a tuturor actorilor principali din domeniul cercetării, dezvoltării și inovării (CDI) din regiune în punerea în aplicare a RIS3 în regiunea respectivă, precum și colaborarea eficace în rețea la nivelul UE;

44.

împărtăşeşte preocupările exprimate de multe părți interesate din Europa referitoare la faptul că statele membre și autorităţile regionale nu au urmat orientările Comisiei privind reducerea birocraţiei, reînnoirea finanțării bazate pe RIS3 și crearea sistemului de finanţare prin fonduri ESI, care să fie flexibil și orientat către utilizator;

45.

îndeamnă statele membre să evalueze condițiile mediului de afaceri de la nivel local în vederea unei mai mari eficiențe a procedurilor administrative și a reducerii birocrației pentru întreprinderi. Acest lucru va face posibilă compararea modului în care diferitele proceduri și modalități de a aplica normele afectează mediul de afaceri la nivel local;

46.

îndeamnă regiunile ca, împreună cu Comisia, să-și revizuiască planurile RIS3 și cele de parteneriat european în ceea ce privește TGE. Conform raportului Platformei S3, factorii de decizie politică de la nivel regional au numeroase întrebări legate de ajutoarele de stat și finanţarea TGE, inclusiv referitor la normele de finanţare a proiectelor și infrastructurilor demonstrative;

47.

reamintește că trebuie folosite și instrumente naționale, în special cele bazate pe piață și alte instrumente de finanțare inovatoare. Noile priorități de finanțare convenite de Comisie și de Banca Europeană de Investiții oferă posibilități semnificative pentru ca întreprinderile de vârf să investească în tehnologii generice esențiale;

48.

subliniază importanţa fondurilor structurale și de investiții europene (ESI) și a programului Orizont 2020 pentru consolidarea competitivităţii industriale a UE. Este deosebit de important să se consolideze cercetarea multidisciplinară de vârf și să se pună în aplicare la nivel regional rezultatele acesteia. Sunt necesare pachete de măsuri finanțate din mai multe fonduri, care să recurgă la cunoștințele de ultimă oră în materie de TIC și TGE, cu scopul de a moderniza diferitele sectoare industriale și de a crea noile practici necesare pentru rezultate durabile pe plan social;

49.

în plus, sprijinul prin Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) continuă să fie un important instrument practic care ajută persoanele și regiunile să se redreseze în urma efectelor crizei economice și a impactului globalizării, ajutând persoanele disponibilizate să își găsească noi locuri de muncă;

50.

atrage atenţia asupra rolului esențial al capitalului uman, al know-how-ului de cea mai bună calitate și al competenţelor în abordarea provocărilor din sectorul industrial. Inadecvarea competențelor și aspectele legate de formare vor reprezenta o provocare majoră pentru industria UE în anii următori, în special datorită faptului că progresele din domeniul tehnologiilor de producție vor duce la creșterea cererii de competențe specifice și de cicluri de formare corespunzătoare; consideră că trebuie să fie sensibilizat publicul și să se introducă programe de formare și învățământ multidisciplinare și transsectoriale pentru ca rezultatele cercetării și inovării să poată fi dezvoltate și să se permanentizeze, fiind puse în practică;

51.

CoR lansează o provocare tinerei generații digitale și întreprinderilor la început de drum demarate de aceasta, să contribuie la proiectarea și implementarea strategiilor regionale de specializare inteligentă, ajutând la identificarea insuficiențelor și la repararea proceselor din cadrul lanțurilor valorice necesare în regiuni. Noile soluții inovatoare ar trebui să se concentreze atât asupra proceselor industriale publice și private, cât și asupra comportamentului cetățenilor în calitate de consumatori;

52.

CoR îndeamnă UE, statele membre și regiunile să direcționeze fondurile de coeziune și cele din cadrul Orizont 2020 către competitivitate, făcând investiții mai mari în oportunitățile industriale transregionale, transfrontaliere și transsectoriale. O atenție deosebită trebuie acordată infrastructurii energetice, de transport și digitale, care permite cooperarea dintre țări, integrarea lanțurilor de aprovizionare și un comerț intern intra-UE mai activ;

53.

în avizele sale, a insistat în mod constant în favoarea unei reforme structurale a industriei și a subliniat importanța capacității de reacție a societății și a întreprinderilor în mediul concurențial creat de globalizare și digitalizare. Aceste recomandări sunt, de asemenea, legate de măsuri pentru creșterea nivelului de calificare și de o gândire bazată pe ciclul de viață, care subliniază impactul global și atingerea obiectivelor în materie de schimbări climatice. Printre acestea se numără:

54.

a identificat deja principalele schimbări necesare pentru politica industrială și investiţiile necesare pentru modernizarea activității întreprinderilor, precum și mijloacele de punere în aplicare a acestora. Următoarele extrase din avizul CoR adoptat în urmă cu trei ani arată că aceleași orientări sunt încă în faza de pregătire și că măsurile UE sunt prea lente pentru a răspunde rapid la nevoile în schimbare ale mediului economic și de afaceri. CoR (6):

55.

subliniază că ritmul schimbării poate fi sporit prin alocarea mai multor resurse nivelurilor local şi regional. Avem nevoie de activităţi de pionierat inovatoare și de înaltă calitate și de reproducerea rezultatelor în Europa. Regiunile sunt pregătite să experimenteze și să creeze rapid prototipuri, ceea ce este o cheie a succesului;

56.

în mai multe avize ale sale, a menționat pe ce trebuie pus accentul în procesul de punere în aplicare. Următoarele exemple din avizul privind Orizont 2020 (7), adoptat de CoR cu doi ani în urmă, sunt relevante, printre altele, pentru punerea în aplicare a pachetului privind politica industrială. CoR:

57.

recunoaște că mediul concurențial mondial s-a schimbat fundamental: este necesară nu doar o adaptare la situație, ci transformarea într-un motor al schimbării în multe privințe. Competitivitatea globală pe termen lung a întreprinderilor din UE trebuie să beneficieze de o prioritate mai mare atunci când se evaluează reglementările existente la nivelul UE și se decide modul în care se direcționează finanțarea pentru CDI;

58.

subliniază că legislația UE privind produsele industriale definește principalele cerințe pentru întreprinderi în ceea ce privește siguranța, sănătatea și alte chestiuni de interes public. Este deosebit de important ca industria să nu fie împovărată excesiv cu modificări nejustificat de frecvente ale reglementărilor, ci, dimpotrivă, să dispună de mecanisme concrete care să vizeze facilitarea și sprijinirea investițiilor în întreprinderi. O eliminare controlată a barierelor de reglementare este importantă, știindu-se că tehnologia avansează din ce în ce mai rapid, iar lanțurile de aprovizionare mondiale devin tot mai interconectate;

59.

CoR încurajează regiunile și orașele europene să creeze și să implementeze un cadru de reglementare care să stimuleze inovarea și investițiile în TIC în întreaga economie de pe teritoriile lor. Restabilirea rolului UE de inovator global va fi catalizatorul unui cerc virtuos al îmbunătățirii productivității, creșterii și creării de locuri de muncă.

60.

reamintește promisiunea Comisiei de a lua măsuri pentru ca reglementarea să rămână stabilă pe termen lung și ca normele să fie simplificate în mod substanțial. Acest obiectiv este o prioritate imediată. Noile norme ar trebui supuse unor evaluări aprofundate ale impactului. În practică, standardele UE servesc drept model în întreaga lume, iar Comisia continuă să promoveze un sistem de standarde internaționale;

61.

solicită din nou Comisiei să-și rafineze capacitatea de analiză și instrumentele de susținere a întreprinderilor prin studierea posibilității de a crea, așa cum a acceptat deja în cazul industriilor agroalimentare, o nouă categorie de întreprinderi intermediare între IMM-uri și întreprinderile mari, al căror efectiv ar urma să fie cuprins între 250 și 750 de salariați și a căror cifră de afaceri nu ar depăși 200 de milioane EUR. Această categorie de întreprinderi ar putea beneficia de rate adaptate ale ajutoarelor, superioare celor ale marilor întreprinderi și inferioare celor ale IMM-urilor (8);

62.

arată că în iulie 2014 (9) au intrat în vigoare noi norme privind ajutoarele de stat pentru Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare și pentru cercetare, dezvoltare și inovare (CDI). Aceste noi norme permit mai multe investiții în cercetare şi inovare, în special în grupuri de proiecte complexe, la scară largă, scopul urmărit fiind influențarea în mod semnificativ a reînnoirii industriale;

63.

observă că facilitarea punerii în aplicare a fondurilor structurale și de investiții europene, prin extinderea domeniului de aplicare a Regulamentului general de exceptare pe categorii, reprezintă o îmbunătățire semnificativă;

64.

notează că Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare stabilește condițiile în care ajutoarele de stat sunt exceptate de la obligația de a da aviz prealabil Comisiei; de asemenea, notează că Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare stabilește praguri mai ridicate de notificare și de intensitate a ajutorului și introduce noi categorii suplimentare de ajutor exceptat, cum ar fi ajutorul acordat clusterelor de inovare și ajutorul de investiții acordat infrastructurii de cercetare;

65.

observă că în cadrul pentru ajutoarele de stat în domeniul CDI este inclus și ajutorul pentru dezvoltare experimentală și cercetare în sectorul industrial și că, în domeniul cercetării aplicate, a crescut intensitatea maximă a ajutorului;

66.

subliniază că domeniul de aplicare al instrumentului pentru proiecte importante de interes comun european este extins dincolo de cercetare și dezvoltare, incluzând o primă mobilizare, iar desfășurarea proiectelor importante de interes comun european implică deseori participarea semnificativă a autorităţilor publice, întrucât altfel piața nu ar finanța astfel de proiecte;

67.

afirmă încă o dată că proiectele importante de interes comun european pot fi o contribuție importantă la creșterea economică, crearea de locuri de muncă şi competitivitatea industriei și economiei din UE prin prisma efectelor lor colaterale pozitive asupra pieței interne și a societăţii UE;

68.

subliniază că statele membre și industria trebuie să profite pe deplin de posibilitățile oferite de noile norme privind ajutoarele de stat pentru promovarea activităţilor comerciale, reînnoirii industriale și creării de locuri de muncă în Europa;

69.

accentuează faptul că întreprinderile europene trebuie să-și îmbunătăţească capacitatea de inovare și să devină actori-cheie în cadrul extinderii continue a lanțurilor de creare a valorii, chiar dacă li se impun condiții inechitabile pe piețele emergente importante.

21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/24

1.

consideră că valorificarea potențialului creșterii albastre reprezintă o oportunitate de stimulare a economiei locale și duce la crearea de locuri de muncă de calitate în sectoare economice care utilizează intensiv cunoașterea și investițiile;

2.

atrage atenția asupra faptului că protecția mediului ar trebui să fie în continuare unul dintre obiectivele principale ale strategiei europene privind creșterea albastră;

3.

consideră că evaluarea datelor științifice poate contribui semnificativ la succesul reformei politicii comune în domeniul pescuitului, fiind o condiție importantă pentru punerea în aplicare a componentei de regionalizare a politicii;

4.

își reafirmă convingerea că dezvoltarea și susținerea acvaculturii europene reprezintă un element-cheie pentru crearea de locuri de muncă în zonele slab dezvoltate structural, asigurând în același timp aprovizionarea cu produse piscicole de bună calitate a consumatorilor europeni;

5.

este de acord cu inițiativele adoptate de Comisia Europeană menite să stimuleze creșterea economiei albastre;

6.

subliniază necesitatea unei abordări integrate și transsectoriale în coordonarea politicii de cercetare, a politicii economice, a politicii comune în domeniul pescuitului și a politicii în domeniul transporturilor. Pentru ca activitatea UE legată de economia albastră să fie mai eficientă, aceste politici nu ar trebui tratate în mod exclusiv ca fiind domenii separate. Inițiativele adoptate vor fi mai eficace și vor produce o valoare adăugată mai mare, dacă se vor asigura sinergii între politicile menționate mai sus;

7.

atrage atenția asupra necesității de a utiliza cercetarea științifică pentru punerea în aplicare a reformei politicii comune în domeniul pescuitului, pentru protecția ecosistemelor marine și pentru gestionarea riscurilor în situații de criză; subliniază, însă, că utilizarea cercetării științifice și implementarea inovării ar trebui să se concentreze în primul rând pe creșterea albastră, înțeleasă nu numai sub aspectul creșterii economice în economia marină, ci și ca o creștere cu impact pozitiv asupra altor segmente ale economiei;

8.

constată că, deși procesul de deblocare a potențialului mărilor și oceanelor noastre pentru crearea de locuri de muncă și creștere economică este atât necesar, cât și de dorit, el nu trebuie să ducă la deteriorarea mediului natural sau la distrugerea ecosistemelor marine;

9.

solicită ca, în procesul de implementare a inovării, să se pună un accent mai mare pe sectorul acvaculturii și pe cel al transportului maritim, de coastă și de croazieră, pentru a se asigura o creștere economică mai accentuată și a se crea noi locuri de muncă;

10.

solicită o coordonare mai extinsă și mai eficientă între strategia privind creșterea albastră și alte strategii și programe ale UE, în special Strategia Europa 2020;

11.

subliniază că, deși sunt menite să promoveze creșterea albastră, cercetarea științifică și inovarea nu ar trebui să aibă efecte numai asupra economiei marine, ci și asupra altor sectoare economice;

12.

solicită crearea unei comunități de cunoaștere și inovare specifice pentru economia albastră, ca măsură suplimentară pentru dezvoltarea abilităților și transferul ideilor dinspre cercetarea în domeniul marin către sectorul privat;

13.

este de acord cu ideea că una dintre principalele probleme care frânează dezvoltarea economiei albastre este reprezentantă de lacunele în materie de cunoștințe și date cu privire la starea oceanelor noastre, la resursele existente pe fundul mărilor, la viața marină și la riscurile care amenință habitatele și ecosistemele. Multiplicarea cunoștințelor cu privire la mările noastre va promova creșterea în economia albastră, atât printr-o cunoaștere mai bună a resurselor pe care le conține, cât și printr-o înțelegere mai aprofundată a modului în care pot fi utilizate acestea, în paralel cu îndeplinirea obiectivelor în materie de protecție a mediului;

14.

subliniază importanța disponibilității datelor referitoare la starea mărilor și oceanelor pentru dezvoltarea economiei albastre. Îmbunătățirea furnizării de date și a accesului la acestea va stimula inovarea și concurența, permițând gestionarea eficientă a situațiilor de criză și diminuarea incertitudinilor legate de zonele marine;

15.

afirmă că disponibilitatea datelor referitoare la starea mărilor și oceanelor nu ar trebui limitată la informațiile generale relevante numai la nivelul UE sau la nivelul fiecărui stat membru. Este vital să se țină seama de nevoile fiecărei regiuni în parte, punându-le la dispoziție un volum mai mare de informații în acest domeniu, pe care regiunile să le poată utiliza efectiv atât în sectorul public, cât și în cel privat;

16.

precizează că, deși este important să se pună la dispoziție date privind starea mărilor și oceanelor la nivel local, regional și național, întregul proces trebuie coordonat la nivelul UE. Aceasta va spori eficacitatea datelor utilizate și va permite un schimb de informații adecvat între părțile interesate;

17.

solicită Comisiei Europene să extindă în continuare utilizarea cercetării științifice în cadrul eforturilor de realizare a regionalizării în politica comună în domeniul pescuitului. Utilizarea pe scară mai largă a cercetării științifice va reflecta principiul unei abordări transversale în ceea ce privește economia albastră și, în același timp, va îmbunătăți gestionarea rațională a resurselor piscicole;

18.

subliniază că Uniunea Europeană ar trebui să continue să sprijine acvacultura, aceasta fiind unul dintre sectoarele cu creșterea cea mai rapidă din industria alimentară. O cercetare științifică corespunzătoare, care oferă întreprinderilor acces la informații noi și mai extinse cu privire la starea mărilor și oceanelor, poate contribui la sporirea competitivității întreprinderilor, stimulând, în consecință, creșterea ocupării forței de muncă, în special în zonele slab dezvoltate structural;

19.

subliniază că prin colectarea și schimbul de informații în domeniul marin nu trebuie să creeze dezavantaje sau să genereze o povară administrativă suplimentară pentru autoritățile locale și regionale și agenții economici;

20.

afirmă că, pe lângă faptul că un acces corespunzător la informații referitoare la starea mărilor și oceanelor este important pentru implementarea unor soluții inovatoare, pentru protecția mediului și gestionarea resurselor piscicole și acvacultură, el poate fi și un factor favorizator esențial pentru gestionarea riscurilor și adoptarea unor acțiuni de sprijin corespunzătoare în situații de criză. În consecință, Comitetul Regiunilor solicită să se întreprindă acțiuni în direcția elaborării unui mecanism de utilizare a datelor provenind din imaginile prin satelit oferite de serviciul de satelit al programului Copernicus, pentru a ajuta autoritățile locale și regionale să dea un prim răspuns la dezastrele naturale;

21.

subliniază necesitatea de a monitoriza pe baze permanente implementarea inovării și a creșterii din economia albastră, pentru a se asigura o eficacitate cât mai mare a măsurilor întreprinse. De aceea, Comitetul Regiunilor recomandă să se elaboreze indicatori de performanță clar definiți pentru creșterea și inovarea din economia albastră. Indicatorii astfel definiți vor fi utili nu numai Comisiei, ci și în identificarea unor obiective corespunzătoare pentru statele membre și regiuni;

22.

precizează că problematica centrală a economiei albastre nu ține numai de utilizarea informațiilor din domeniul marin pentru stimularea creșterii economice, ci în primul rând de utilizarea acestora în scopul conservării ecosistemelor marine și a menținerii calității mediului marin. Protecția și conservarea ecosistemelor marine trebuie să constituie un element central al politicii maritime;

23.

subliniază faptul că un mediu marin ar trebui să fie curat și sănătos. În consecință, ideea elaborării unor planuri pentru eliminarea echipamentelor militare și a deșeurilor chimice aruncate în mare, exprimată într-un aviz precedent al Comitetului Regiunilor (1), ar trebui luată în considerare în mod oficial; în același timp, informațiile referitoare la mări și oceane ar trebui folosite și în scopul curățării și repopulării mediului marin, ceea ce va contribui la asigurarea diversității biologice și a fertilității acestuia;

24.

evidențiază faptul că un mediu marin curat și sănătos, bazat pe o rețea de zone marine protejate, este important și pentru dezvoltarea turismului durabil, de exemplu a activităților de scufundare, care reprezintă un instrument strategic pentru obținerea de informații referitoare la mediul marin și pentru sensibilizarea cetățenilor cu privire la acesta;

25.

afirmă că o competitivitate sporită și crearea de locuri de muncă în sectorul acvaculturii vor contribui la o dezvoltare mai dinamică a acestui sector. Aceasta nu trebui însă să ducă la deteriorarea calității produselor marine în favoarea cantității, motiv pentru care ar trebui întreprinse toate acțiunile necesare pentru a asigura aprovizionarea consumatorilor europeni cu produse de foarte bună calitate. Concret, aceasta înseamnă să nu se autorizeze furnizarea către consumatori de organisme modificate genetic;

26.

salută importanța inițiativelor Comisiei Europene menite să extindă utilizarea cercetării științifice și a inovării în strategia privind creșterea albastră. Cu toate acestea, este important să ne reamintim că rezultatul cel mai important și cel mai de dorit al strategiei privind creșterea albastră ar trebui să fie dezvoltarea antreprenoriatului bazat pe potențialul neexploatat al mărilor și oceanelor;

27.

observă că în comunicare nu se ține seama de unele din domeniile cu cea mai mare pondere în economia albastră, cum ar fi construcția de nave, transportul maritim și energia albastră. Este limpede că această comunicare pregătește terenul pentru inițiative științifice și de inovare viitoare, însă sectoarele economice menționate mai sus continuă să fie forțele motrice ale economiei albastre;

28.

consideră că, în evaluarea posibilităților de introducere a inovării în economia albastră, ar trebui să se acorde o atenție deosebită dezvoltării transportului și a turismului marin, domenii care dețin un potențial enorm sub aspectul creșterii ocupării forței de muncă;

29.

subliniază faptul că întreprinderile din sectorul privat pot juca un rol major în ceea ce privește inovarea și utilizarea acesteia pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă noi și de mai bună calitate. Întreprinderile din sectorul IMM-urilor, în special, pot juca un rol important în acest domeniu;

30.

consideră că planurile Comisiei de a spori participarea IMM-urilor la economia albastră ar trebui susținute printr-o asistență financiară adecvată, atât prin programele existente, cât și prin cele viitoare. Nevoia de finanțare este vizibilă în special în sectorul acvaculturii; microîntreprinderile reprezintă 90 % din acest sector și sunt capabile să genereze nivelul dorit de inovare;

31.

este nevoie de un cadru politic consolidat pentru includerea întreprinderilor private în economia albastră. Pentru a asigura sinergia optimă între sectorul public și nevoile sectorului privat, întreprinderile ar trebui să aibă un cuvânt important de spus în identificarea nevoilor de cercetare, precum și în formularea unor norme, standarde și soluții care să stimuleze mediul de afaceri;

32.

menționează că includerea pe scară mai largă a întreprinderilor private în economia albastră ar trebui să se facă fără a genera sarcini administrative inutile pentru sectorul privat;

33.

face apel la Comisie și la statele membre să conlucreze pentru îmbunătățirea competitivității operatorilor economici din sectorul maritim european. Dacă înțelegem nevoile sectorului privat legate de participarea la economia albastră, ar trebui să fie mai ușor ca măsurile și politicile de la nivel european, național și regional să fie adaptate la aceste nevoi;

34.

subliniază că importanța antreprenoriatului pentru economia albastră merge dincolo de activitățile care au loc în mări și oceane. Este important să planificăm sprijinul necesar pentru întreprinderile de la țărm legate de economia albastră, cum ar fi instalațiile de procesare a produselor piscicole, în vederea creării unui climat antreprenorial durabil pentru pescarii locali;

35.

constată că introducerea inovațiilor în economia albastră în vederea creșterii economice și a creării de locuri de muncă necesită și selectarea persoanelor care dețin competențele adecvate. Este nevoie de o strânsă coordonare între procesul de elaborare a politicilor, educație și întreprinderi, pentru ca locurile de muncă offshore să devină mai populare și mai căutate de către tineri;

36.

subliniază că beneficiile care rezultă din economia albastră vor fi resimțite atât în sectorul public, cât și în cel privat. Orice finanțare publică este însă limitată. De aceea, este important să se atragă și capital privat pentru finanțarea operațiunilor din acest domeniu. În acest scop, ar trebui încurajată o cooperare extinsă între sectorul public și cel privat, nu în ultimul rând prin intermediul parteneriatelor public-privat, în care sectorul public poate beneficia de capacitatea financiară a sectorului privat, precum și de expertiza, de experiența comercială, de competențele de management și de potențialul intelectual al acestuia, pentru a dezvolta și a implementa soluții inovatoare pentru economia albastră;

37.

subliniază că, datorită diferențelor existente între statele membre ale UE sub aspectul condițiilor juridice care guvernează parteneriatele public-privat, Comisia Europeană are un rol capital în promovarea celor mai bune practici și soluții pentru utilizarea parteneriatelor în economia albastră. Ar trebui să se acorde o atenție specială posibilității de a implementa parteneriate public-privat instituționalizate, în vederea creării de noi locuri de muncă;

38.

afirmă că reprezentanții sectorului privat, inclusiv cei proveniți din întreprinderile mici și mijlocii, nu vor putea fi angajați în relații de cooperare cu sectorul public, dacă această cooperare nu este promovată la nivel local și regional. Este necesar să se faciliteze și să se sprijine activitatea autorităților locale și regionale de a-i implica pe reprezentanții sectorului privat în proiecte desfășurate sub forma parteneriatelor public-privat;

39.

precizează că parteneriatele public-privat din economia albastră nu ar trebui utilizate numai în scopul atragerii marilor întreprinderi ca parteneri privați. Dacă sunt corect implementate, parteneriatele public-privat ar trebui să țină seama de potențialul financiar și de capacitatea de gestionare a riscurilor specifice sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, ceea ce ar permite ca și autorități de dimensiuni mai reduse să utilizeze resursele deținute de astfel de întreprinderi.

40.

salută faptul că în comunicare sunt respectate principiile subsidiarității și proporționalității, prevăzute la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolele 3 și 4 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/28

1.

salută Comunicarea Comisiei Europene, în care se afirmă că sistemele de sănătate au misiunea de a face cu putință nu doar o viață mai lungă, ci și o viață mai bună, contribuind astfel la îmbunătățirea sănătății populației, pentru sănătatea individuală – înțeleasă atât ca bunăstare fizică, cât și psihică -, sunt decisivi și alți factori decât serviciile de sănătate;

2.

solicită să se recunoască sănătatea ca o valoare în sine și să se considere, în acest context, cheltuielile pentru sistemele de sănătate drept investiții în sănătatea populației, care, în plus, se pot repercuta în mod pozitiv sub forma unei productivități sporite, a unei oferte mai extinse de forță de muncă și a unor finanțe publice mai solide;

3.

constată că autoritățile de la nivelurile teritoriale inferioare se confruntă în întreaga UE cu aceleași provocări: costurile sănătății cresc, populația îmbătrânește, fiind afectată într-un grad din ce în ce mai mare de boli cronice și de morbiditate multiplă, ceea ce cauzează creșterea cererii de servicii de sănătate. Comitetul Regiunilor subliniază că soluționarea acestor provocări ține de responsabilitatea nivelurilor național, regional și local;

4.

salută și sprijină faptul că cetățenii UE au acces la tratamente eficace de calitate înaltă și că, pe fundalul experiențelor din anii trecuți, Comisia Europeană dorește să sprijine statele membre în elaborarea de strategii, care să vizeze sporirea eficienței și rezilienței sistemelor de sănătate și facilitarea accesului la asistența medicală;

5.

consideră că respectarea articolului 168 din Tratatul UE, care prevede că sistemul de sănătate ține în principiu de competența națională, precum și garantarea principiului subsidiarității sunt de la sine înțelese. Comitetul Regiunilor amintește, în acest context, de faptul că statele membre sunt răspunzătoare de politica în domeniul sănătății și că, în cele mai multe cazuri, competențele în materie de îngrijire a sănătății revin, în mare parte, autorităților locale și regionale;

6.

ia notă de faptul că, în cadrul semestrului european 2013, 11 state membre au primit recomandarea de a-și reforma sistemele de sănătate. În acest context, Comitetul Regiunilor subliniază faptul că diferențele dintre sistemele de sănătate ale statelor membre reflectă diferite decizii societale și reamintește articolul 168 din Tratatul UE, conform căruia rolul UE în domeniul sănătății se limitează la completarea politicii naționale;

7.

este de părere că sistemul de sănătate este marcat în mod deosebit de inovații și recunoaște importanța economică considerabilă a sectorului. Cu toate acestea, recomandă să se acorde în permanență prioritate valorilor comune recunoscute de Consiliu (Sănătate) în 2006 – acoperirea universală a sistemelor de sănătate în UE, acces la îngrijiri medicale de calitate, egalitate și solidaritate – în raport cu condițiile economice actuale;

8.

este conștient de blocajele financiare cauzate de criza economică în multe state membre, însă reamintește totodată că sistemele de sănătate trebuie să fie sustenabile, astfel încât să corespundă valorilor fundamentale comune atât în prezent, cât și în viitor;

9.

salută faptul că, în dorința de a sprijini statele membre în evaluarea eficienței sistemelor lor de sănătate, Comisia Europeană dorește să conlucreze mai strâns cu organizații internaționale precum OMS și OCDE;

10.

recomandă Comisiei Europene să dea dovadă de circumspecție în ceea ce privește crearea unui sistem de raportare cuprinzător pentru evaluarea rezultatelor sistemelor de sănătate și atrage atenția asupra faptului că se pot utiliza datele deja existente printr-o colaborare mai strânsă cu OMS și OCDE;

11.

încurajează statele membre să își consolideze și, eventual, să își extindă capacitățile existente, pentru a asigura o colectare continuă și automată a datelor în materie de sănătate, deoarece aceasta va contribui la calitatea ridicată a bazelor de date internaționale în organizații precum OMS și OCDE;

12.

atrage atenția asupra faptului că, pentru evaluarea rezultatelor sistemelor de sănătate, ar trebui utilizați indicatori extinși și ușor disponibili, precum procentul de supraviețuitori în cazul anumitor maladii sau al anumitor timpi de așteptare; salută instituirea unui cadru pentru o serie de criterii europene comune de evaluare a rezultatelor sistemelor de sănătate, care ar trebui să sprijine discuția politică și stabilirea de priorități în statele membre;

13.

este de părere că mobilitatea în creștere a pacienților și a personalului medical conduce la exercitarea unei influențe reciproce mai puternice între sistemele de sănătate și atrage atenția asupra faptului că, printr-o cooperare mai strânsă între sistemele de sănătate, ar trebui utilizate cunoștințele prezente la nivel local și regional ale operatorilor din domeniu, tocmai în vederea luării în considerare a acestui fenomen;

14.

observă că disponibilitatea unei forțe de muncă bine educate, beneficiind de perspective de formare continuă și de posibilități de aplicare a competențelor, un bun management și o circulație adecvată a informațiilor în sistem constituie caracteristici esențiale ale unor sisteme de sănătate în care competențele au fost delegate către nivelul local și regional;

15.

atrage atenția asupra faptului că integrarea asistenței medicale ar trebui să se facă în paralel cu o implicare extinsă a pacienților și cu o atenție sporită pentru calitatea îngrijirii și subliniază faptul că activitatea comitetului de experți al Comisiei Europene în acest domeniu și în alte domenii ar trebui discutată cu autoritățile publice de la nivelurile inferioare, de exemplu în forma unor audieri publice privind rezultatele activității acestui comitet;

16.

recunoaște că sistemele de sănătate trebuie să fie reziliente, să se adapteze la condiții diferite și să poată soluționa provocări importante cu resurse limitate și este de părere că aceste caracteristici pot fi asigurate prin asumarea răspunderii la nivel local și regional pentru sănătatea cetățenilor;

17.

salută recunoașterea de către Comisia Europeană a importanței sistemului de sănătate în ceea ce privește combaterea efectelor sociale ale crizei economice; subliniază însă că deciziile adoptate pentru a depăși crize și probleme economice de ordin mai general trebuie evaluate din punctul de vedere al eventualelor lor consecințe negative asupra sănătății populației, tocmai pentru a se evita astfel de consecințe;

18.

salută și sprijină elaborarea unei strategii a incluziunii sociale, prin care să se garanteze un larg acces la o asistență medicală de bună calitate și accesibilă din punct de vedere al prețurilor, cu scopul de a combate inegalitățile în creștere în materie de sănătate din statele membre;

19.

salută și sprijină lucrările în curs de la nivelul UE privind siguranța pacienților și solicită ca experiențele pacienților și participarea pacienților înșiși, precum și formarea continuă a personalului să fie incluse, ca factori-cheie, în mod prioritar în viitoarele inițiative ale UE din domeniul sănătății;

20.

subliniază faptul că este dificil să se definească rezultatele sistemelor de sănătate, ceea ce face să devină problematice comparațiile între statele membre, însă este de acord că măsurătorile și comparațiile privind eficiența sistemelor de sănătate reprezintă un obiectiv important;

21.

în plus, este de părere că o comparație între statele membre ar trebui să se realizeze exclusiv în scopul învățării și al schimbului de bune practici; astfel, statelor membre li se oferă posibilitatea de a monitoriza dintr-o perspectivă europeană progresele înregistrate în cadrul eforturilor proprii de îmbunătățire;

22.

recunoaște că, în anumite domenii speciale, organizațiile internaționale (precum OMS și OCDE) nu pot pune la dispoziție date suficiente, astfel încât ar putea fi necesară crearea unei baze de date europene;

23.

salută faptul că, în comunicarea Comisiei, se reamintesc principiile pactului social european și se subliniază importanța unor criterii transparente pentru accesul la asistența medicală, precum și obligația de a nu se exclude niciun grup social de la aceasta;

24.

este de acord cu observația că este dificil să se măsoare accesul, însă atrage atenția asupra faptului că indicatorii care includ experiențele raportate de cetățeni constituie puncte de pornire importante care reflectă opinia acestora cu privire la accesul la asistența medicală;

25.

este de acord că evaluarea accesului la asistența medicală ar trebui să vizeze atât acea parte a populației care beneficiază de serviciile medicale, cât și întinderea acestor servicii, însă reamintește că diferențele în materie de asistență medicală și de întindere a serviciilor respective sunt expresia unor decizii societale diferite luate la nivel național, regional și local;

26.

este de acord cu faptul că accesibilitatea serviciilor medicale reprezintă o condiție de bază, care se referă la timpii de așteptare, distanță și forța de muncă din sistemul de sănătate; subliniază însă că concentrarea unor tratamente specializate în anumite centre și nevoia care decurge de aici de a se deplasa către acestea sunt uneori inevitabile pentru asigurarea unor competențe suficiente în anumite domenii de tratament. Trebuie însă garantat că și cetățenii din regiunile defavorizate din punct de vedere demografic și geografic beneficiază de acces la astfel de tratamente specializate;

27.

amintește că regiunile defavorizate din punct de vedere demografic și geografic (grad mare de dispersie și densitate redusă a populației, îmbătrânire demografică accentuată, regiuni insulare sau montane) se confruntă cu provocări specifice, care se resimt acut în domeniul sănătății;

28.

recunoaște că modelele de asistență medicală integrate și soluțiile de e-sănătate reprezintă soluții parțiale la problema accesibilității sistemelor de sănătate în statele membre, mai ales în regiunile defavorizate din punct de vedere geografic și demografic;

29.

regretă în acest context că nu există nicio trimitere la faptul că, uneori, mai ales persoanelor cu handicap le este limitat accesul la servicii de sănătate și, în contextul articolului 9 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, îi reamintește Comisiei Europene angajamentele sale [COM(2010) 636 final] în vederea acordării unei atenții deosebite persoanelor cu handicap la punerea în aplicare a unor strategii de combatere a inegalităților în materie de sănătate;

30.

salută faptul că Directiva Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere a pus un accent sporit pe chestiunea răspunderii sistemelor medicale în ceea ce privește accesul la asistența medicală;

31.

se bucură că, pentru Comisia Europeană, recunoașterea și pe viitor a unui rol consultativ important personalului medical reprezintă o preocupare centrală și că acest lucru se poate face în cooperare cu alte sectoare; amintește că expertiza locală și regională substanțială în legătură cu astfel de forme de cooperare poate fi inclusă în lucrările ulterioare;

32.

sprijină schimbul de informații privind îmbunătățirea accesului la medicamente; atrage însă atenția că deciziile privind stabilirea prețurilor și rambursarea costurilor pentru pacienți sunt rezultatul unor decizii societale, precum și al priorităților stabilite la nivel național, regional și local. Comitetul Regiunilor subliniază în schimb că o transparență sporită în stabilirea prețurilor pentru produsele medicale ar conduce la o utilizare mai eficientă a resurselor;

33.

ia la cunoștință faptul că Comisia Europeană intenționează să sprijine și pe viitor planificarea statelor membre privind forța de muncă din sectorul sănătății, pentru a contribui astfel la depășirea provocărilor legate de mobilitatea acesteia;

34.

este de părere că statele membre trebuie să se ocupe de transpunerea corespunzătoare a Directivei Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere;

35.

ia la cunoștință faptul că, în cadrul semestrului european, Comisia Europeană a recomandat reforma sistemelor de sănătate din statele membre și trimite în acest context la articolul 168 din Tratatul privind UE, conform căruia rolul UE în domeniul sănătății se limitează la completarea politicilor naționale;

36.

salută faptul că Comisia Europeană sprijină statele membre în reformarea sistemelor lor de sănătate, prin elaborarea de inițiative pentru învățare și schimbul de bune practici cu alte state membre și regiuni;

37.

subliniază că investițiile pe termen lung suficiente în sistemele de sănătate pot fi mai puțin costisitoare pe termen lung decât indică considerentele financiare pe termen scurt dictate de conjunctură; subliniază, de asemenea, că, pe viitor, calcularea impactului atât pe termen scurt, cât și lung al investițiilor în sistemul de sănătate va trebui să constituie o prioritate;

38.

recunoaște că sistemele financiare trebuie să fie robuste din punct de vedere financiar, însă este de părere că considerentele pe termen scurt dictate de conjunctură nu trebuie să cântărească mai greu decât sănătatea ca valoare în sine, siguranța pacienților și participarea lor, precum și formarea continuă a personalului;

39.

recunoaște și salută activitatea Comisiei Europene, care a identificat șase factori de reziliență, care pot contribui la asigurarea prin sistemele de sănătate a unei asistențe medicale accesibile și eficace pentru populație;

40.

salută faptul că Comisia Europeană sprijină obiectivul ambițios al rețelei ETM, instituită prin Directiva Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, și este de părere că prin aceasta se reduce duplicarea muncii administrative;

41.

ia la cunoștință prioritatea stabilită de Comisia Europeană privind transmiterea informațiilor despre pacienți către prestatorii de servicii de asistență medicală corespunzători și recomandă ca aceasta să sprijine statele membre, prin încurajarea difuzării de cunoștințe și a schimbului de bune practici în legătură cu fluxurile de informații;

42.

amintește că la nivelul cetățenilor și la nivelul local și regional există cunoștințe considerabile privind sistemul de sănătate și consideră includerea activă a acestora mai importantă decât investigarea posibilităților privind un vast consorțiu pentru o infrastructură europeană de cercetare;

43.

consideră că posibilele efecte de sinergie dintre sistemele de sănătate din regiunile frontaliere nu sunt încă optimizate. Acestea ar îmbunătăți accesibilitatea sistemelor de sănătate și ar servi interesului pacienților. Comitetul Regiunilor îndeamnă autoritățile din statele membre să încurajeze semnarea unor acorduri de cooperare în acest sens;

44.

atrage atenția asupra faptului că datele disponibile pot fi utilizate și în beneficiul infrastructurii de cercetare printr-o colaborare mai strânsă cu OMS și OCDE.

21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/32

1.

salută Concluziile Consiliului European din decembrie 2013, în care se solicită Comisiei Europene ca, în cooperare cu statele membre, să elaboreze o strategie a UE pentru regiunea Alpilor (EUSALP) până în iunie 2015;

2.

subliniază că această strategie va contribui în mod considerabil la consolidarea rolului regiunilor în procesul de elaborare și implementare a EUSALP; prin urmare, pentru a relansa creșterea, Europa trebuie într-adevăr să recunoască și să pună în valoare propria diversitate și nu să tindă către uniformizarea diferențelor. Strategiile macroregionale reprezintă un instrument care poate contribui efectiv la punerea în valoare a particularităților de dezvoltare ale diverselor teritorii, cu respectarea particularităților și caracteristicilor naturale ale acestora;

3.

salută conceptul de strategie macroregională ca un cadru comun, aprobat de Consiliul European și susținut de Parlamentul European, pentru statele membre și țările terțe din aceeași regiune geografică, prin care se urmărește abordarea provocărilor comune și consolidarea cooperării pentru coeziune economică, socială și teritorială (1);

4.

își ia angajamentul de a sprijini în continuare dezvoltarea și punerea în aplicare a strategiilor macroregionale (2), după cum a menționat deja acest lucru în Avizul privind valoarea adăugată a strategiilor macroregionale; subliniază că valoarea adăugată a strategiilor macroregionale în vigoare este deja recunoscută pe plan politic și strategic (3);

5.

menționează că EUSALP va fi a patra strategie macroregională a UE, alături de strategiile pentru regiunea Mării Baltice, regiunea Dunării și regiunea Mării Adriatice și Ionice și, pe fundalul marilor provocări cu care se confruntă celelalte mari zone metropolitane, își declară sprijinul pentru elaborarea altor strategii macroregionale;

6.

salută faptul că în cadrul EUSALP cooperează cinci state membre ale UE (Germania, Franța, Italia, Austria și Slovenia) și două țări terțe (Liechtenstein și Elveția), contribuind astfel în mod semnificativ la integrarea paneuropeană. Aspectul legat de integrare conferă valoare adăugată acestei strategii macroregionale (4);

7.

subliniază că regiunile din Alpi au avut inițiativa de a avea o poziție strategică comună pentru regiunea Alpilor la nivelul UE și că, prin urmare, EUSALP a luat naștere printr-un real proces de jos în sus, de la nivelul regiunilor implicate, la nivelul statelor din zona Alpilor și până la nivelul european;

8.

salută eforturile Comisiei Europene împreună cu statele și regiunile din zona Alpilor, în cadrul Comitetului director EUSALP, de a elabora un plan de acțiune specific pentru punerea în aplicare a strategiei;

9.

de asemenea, salută faptul că consultarea publică extinsă referitoare la prioritățile privind EUSALP discutate deja a oferit tuturor părților interesate și cetățenilor ocazia de a evalua aceste priorități, de a propune și de a pregăti și alte subiecte, precum și de a identifica actori interesați, pentru a defini obiectivele corecte și instrumentele cele mai adecvate, astfel încât să poată fi atins nivelul de dezvoltare și bunăstare urmărit de toate autoritățile locale din regiunea Alpilor;

10.

subliniază că, în regiunea Alpilor, cooperarea transfrontalieră este deja o tradiție care a dus la crearea unei serii de instrumente de cooperare începând cu anii ’70, cum ar fi Comunitatea de lucru a țărilor din regiunea Alpilor, Alianța Alpi-Adriatica, Convenția alpină, programul UE pentru regiunea Alpilor, structuri de cooperare bilaterale și multilaterale – ca de exemplu Eurorégion Alpes-Méditerranée sau Gruparea europeană de cooperare teritorială Senza Confini și regiunea europeană Tirol-Tirolul de Sud-Trentino, precum și diferite organizații ale societății civile;

11.

accentuează că EUSALP se bazează în principal pe o abordare de jos în sus, care urmărește să includă activitatea substanțială bazată pe instrumentele de cooperare transfrontalieră din regiunea Alpilor și să îmbunătățească eficiența și eficacitatea acestei cooperări pe scară largă desfășurate într-un cadru comun;

12.

reamintește că valoarea adăugată esențială a strategiilor macroregionale constă în faptul că provocările comune sunt abordate prin activități orientate ale părților interesate, cu utilizarea cât mai eficientă a instrumentelor de finanțare adecvate, cum ar fi parteneriatele public-privat;

13.

arată că EUSALP va da răspunsuri comune provocărilor cu care se confruntă regiunea Alpilor. Printre aceste provocări se numără menținerea calității vieții, a unui nivel ridicat de protecție a mediului și dezvoltarea prosperă a economiei în contextul globalizării, schimbările climatice și demografice, în special schimbările structurale din domeniul agriculturii și turismului, dezindustrializarea, decalajul digital și accesul limitat la servicii de interes general economic în anumite zone;

14.

subliniază că punctul de referință al strategiei este masivul Alpilor, iar regiunea Alpilor este alcătuită din zona muntoasă în sine, așa cum se prevede în sfera de aplicare a Convenției alpine, dar și din împrejurimi, care cuprind o serie de metropole. Aceste spații sunt legate între ele prin interacțiuni strânse și relații funcționale, care influențează dezvoltarea economică, socială și ecologică;

15.

este conștient de faptul că zonele montane au deseori preocupări și priorități diferite față de zonele și orașele învecinate și subliniază necesitatea intensificării dialogului de pe poziții de egalitate între zona centrală a regiunii Alpilor și împrejurimi, pentru a asigura echilibrul dintre interesele populației din ambele spații;

16.

este în favoarea flexibilității în ceea ce privește punerea în aplicare a EUSALP, în așa fel încât sfera cooperării strategice să fie stabilită în fiecare caz în parte, în funcție de cerințele specifice ale domeniilor de acțiune și de relațiile funcționale dintre zona centrală a regiunii Alpilor și împrejurimile acesteia;

17.

împărtășește opinia că EUSALP ar trebui să aibă o contribuție specifică, adaptată nevoilor din regiunea Alpilor, la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, promovând astfel coeziunea economică, socială și teritorială în Europa;

18.

consideră că prioritățile strategice ale EUSALP trebuie stabilite în așa fel încât interesele zonelor montane din regiunea Alpilor să fie tratate în mod egal cu cele ale zonelor învecinate și ale orașelor, iar interacțiunile dintre aceste zone să aducă beneficii reciproce;

19.

este convins că abordările inovatoare care permit armonizarea componentelor orientate spre dezvoltare ale strategiei cu protejarea mediului sunt esențiale pentru succesul EUSALP, pentru ca regiunea Alpilor să se mențină în mod durabil ca un habitat natural și un spațiu economic și natural în inima Europei;

20.

face trimitere la Rezoluția Parlamentului European din 23 mai 2013 privind o strategie macroregională pentru regiunea Alpilor [2013/2549 (RSP)] și arată că substanța strategiei trebuie să respecte Convenția alpină;

21.

subliniază importanța colaborării în parteneriat a tuturor actorilor din teritoriu la elaborarea și punerea în aplicare a EUSALP și salută conținutul textului elaborat de Comitetul director EUSALP în colaborare cu regiunile, cu țările și Comisia Europeană, cuprins în următorii trei piloni: „Asigurarea creșterii durabile și promovarea ocupării integrale a forței de muncă, a competitivității și inovării prin consolidarea și diversificarea activităților economice în vederea consolidării solidarității reciproce dintre zonele montane și cele urbane”, „Promovarea dezvoltării spațiale, cu accent pe mobilitatea ecologică, cooperarea academică consolidată, dezvoltarea serviciilor, politicii în domeniul transportului și infrastructurii de comunicare” și „Promovarea gestiunii durabile a energiei, a resurselor naturale și culturale, protecția mediului și conservarea biodiversității și a habitatelor naturale”;

22.

în vederea dezvoltării integrate a acestor conținuturi, solicită ca în planul de acțiune să se acorde atenție deosebită următoarelor teme: impulsionarea ocupării forței de muncă, dezvoltarea lanțurilor de valori din zonele alpine, a turismului și a unei rețele de întreprinderi alpine la scară macroregională, consolidarea serviciilor de interes general și solidaritatea reciprocă între persoanele care trăiesc în diferite zone din regiunea alpină, îmbunătățirea conectării în rețea, în vederea eliminării decalajului digital din zonele defavorizate, consolidarea intermodalității și interoperabilității în domeniul transportului, de exemplu prin legarea rețelelor de transport locale și regionale la infrastructura europeană superioară, transferul transportului de mărfuri dinspre rețeaua rutieră către transportul feroviar, sporirea eficienței energetice și producerea durabilă de energie din surse regenerabile, în special a energiei hidroelectrice, utilizarea durabilă și eficientă a resurselor naturale și culturale, precum și dezvoltarea gestionării catastrofelor naturale pe fondul schimbărilor climatice, acordând atenție specială protecției structurii hidrogeologice și a mediului;

23.

se așteaptă ca planul de acțiune să producă sinergii între diferitele programe și să se concentreze pe un număr limitat de priorități, ceea ce permite concentrarea resurselor;

24.

ia cunoștință cu interes de raportul Comisiei Europene privind guvernanța strategiilor macroregionale (5), însă constată că acest raport nu ia în considerare în mod suficient rolul regiunilor ca factori de decizie;

25.

evidențiază rolul autorităților locale și regionale, care, în procesul de definire a EUSALP, îi asigură caracterul concret la care se așteaptă cetățenii. Arată că trebuie create condițiile pentru ca și autoritățile locale și regionale să poată pune în aplicare proiecte emblematice;

26.

arată că succesul EUSALP depinde de implicarea actorilor politici de la nivel local și regional, printre care și grupările europene de cooperare teritorială, în conducerea acestui proces de guvernanță pe mai multe niveluri, în conformitate cu principiul subsidiarității consacrat în legislația UE; în acest sens, pare potrivit să se încurajeze și implicarea într-o mai mare măsură a actorilor sociali, economici și culturali din teritoriile vizate;

27.

solicită să se creeze modalități de punere în aplicare a strategiei care să asigure, în temeiul principiului guvernanței pe mai multe niveluri consacrat în Carta Comitetului Regiunilor (6), implicarea nivelului regional în aceeași măsură cu nivelul național, în conformitate cu competențele sale;

28.

subliniază că Grupul interregional „Macroregiunea Alpilor”, înființat de Comisia Europeană în iunie 2014, este menit să sprijine această regiune și țările din regiunea Alpilor, prin intermediul punctelor de contact naționale, pentru elaborarea și urmărirea unei strategii pentru regiunea Alpilor, să sprijine elaborarea planului de acțiune, să confere mai multă vizibilitate la nivel regional, național și european prin punerea în evidență a identității comune a acestui spațiu, ceea ce ar trebui să contribuie la valorificarea potențialului uriaș al regiunii;

29.

se pronunță în favoarea introducerii unei președinții prin rotație a EUSALP, asigurată de statul membru sau regiunea din fiecare stat membru implicat, pentru a defini liniile generale ale Strategiei. Fiecare țară membră a Strategiei pentru regiunea Alpilor va exercita președinția timp de un an, conform principiului rotației stabilit de comun acord. astfel, țările și regiunile implicate ar avea, în mod echitabil, libertate de acțiune și ar putea să-și împartă în mod egal activitățile legate de conducerea EUSALP. Activitatea președinției ar putea include și crearea și organizarea unui forum dedicat strategiei;

30.

este de acord ca regiunile și țările membre ale EUSALP să creeze funcția de coordonator al strategiei după modelul coordonatorilor europeni TEN-T, care nu exercită nicio funcție politică pe timpul mandatului său și nu are putere executivă, dar care să vină în sprijinul Comisiei Europene și a Președinției, pentru a asigura o ancorare mai fermă a strategiei la nivelul instituțiilor europene;

31.

recomandă ca funcția de coordonator al EUSALP să fie deținută de o personalitate cu experiență în domeniul cooperării interregionale și transfrontaliere în regiunea Alpilor, care să provină din regiune. Acest lucru are importanță strategică mai ales sub aspectul orientării de jos în sus a strategiei;

32.

este de părere că o organizare echilibrată a structurilor de conducere politică trebuie să garanteze, alături de Comisia Europeană, reprezentarea echitabilă a intereselor statelor și regiunilor;

33.

recomandă ca în conducerea strategică a EUSALP Comisia Europeană să joace un rol important, în special prin asigurarea coerenței cu politicile și pozițiile UE și prin integrarea conceptului de macroregiune în acțiunile de la nivelul UE, în special cu privire la programele și instrumentele europene de finanțare;

34.

în opinia sa, guvernanța punerii în aplicare a priorităților strategice ar trebui să demareze cu prioritățile din cadrul „pilonilor”, în vederea repartizării pe scară largă a responsabilităților, iar pentru temele transversale, cum ar fi schimbările climatice, trebuie create forme de organizare speciale;

35.

este convins că, fără guvernanța pe mai multe niveluri, strategiile și politicile europene nu pot fi puse în aplicare în mod eficient și propune ca și grupările europene de cooperare teritorială să fie luate în considerare ca instrumente de punere în aplicare în domeniile lor de competență;

36.

face trimitere la Rezoluția Parlamentului European din 23 mai 2013 privind o strategie macroregională pentru regiunea Alpilor [2013/2549 (RSP)] și consideră că la punerea în aplicare a EUSALP trebuie luate în considerare cooperările și rețelele transnaționale existente;

37.

este conștient de faptul că cetățenii pot obține rezultate tangibile doar prin proiecte concrete, prin care se implementează planul de acțiune al EUSALP; în acest sens, cere să se înlăture obstacolele juridice și administrative care împiedică punerea sa în aplicare;

38.

accentuează că strategiile macroregionale constituie un cadru adecvat pentru implicarea partenerilor din societatea civilă în luarea deciziilor politice, pentru a crea sinergii între inițiativele existente și pentru a optimiza utilizarea resurselor; în acest sens, pentru a concretiza mai bine implicarea menționată și a mări gradul de accesibilitate și de utilizare a resurselor disponibile, pare oportună încheierea de acorduri și protocoale de colaborare cu partenerii respectivi din cadrul societății civile, de exemplu asociații profesionale, camere de comerț, universități și alte entități de natură economică și socială din zonele vizate;

39.

este în favoarea implicării Consiliului Europei, în special a Congresului Autorităților Locale și Regionale, în strategia macroregională pentru regiunea Alpilor, având în vedere că două state participante la această strategie macroregională – Elveția și Liechtenstein – nu sunt membre ale UE, dar sunt membre ale Consiliului Europei;

40.

salută faptul că regulamentul, prin dispozițiile comune, și cooperarea teritorială europeană înlesnesc sprijinirea priorităților macroregionale prin fondurile structurale și solicită Comisiei Europene să stabilească modalitatea prin care pot fi folosite aceste fonduri în conformitate cu acordul de parteneriat și programele operaționale regionale din regiunea Alpilor;

41.

recunoaște că regula „celor trei NU” (niciun regulament nou, nicio instituție nouă și niciun fond suplimentar) a contribuit la utilizarea mai eficientă a resurselor financiare destinate cooperării teritoriale europene în regiunile în care exista deja o strategie macroregională; dorește să sublinieze importanța unei finanțări pe termen mai lung. Mai ales structurile responsabile cu coordonarea punerii în aplicare a strategiei necesită o finanțare pe termen lung. Conform principiului guvernanței pe mai multe niveluri, statele membre implicate și autoritățile lor locale și regionale trebuie să-și asume responsabilitatea într-o mai mare măsură și să pună la dispoziție resurse suficiente pentru punerea în aplicare a strategiei macroregionale pentru regiunea Alpilor;

42.

reiterează punctul de vedere exprimat în avizele sale referitoare la strategiile macroregionale existente (7), și anume că și regula „celor trei DA” ar trebui să fie valabilă (mai multă coordonare în utilizarea resurselor financiare existente, coordonare instituțională sporită, mai multe idei și proiecte noi) și se declară în favoarea implicării efective a autorităților regionale și locale în coordonare;

43.

salută faptul că programul de cooperare transnațională „Zona Alpilor 2014-2020” prevede o prioritate prin care vor putea fi susținute modelele inovatoare de guvernanță;

44.

așteaptă de la EUSALP o mai bună coordonare la nivel european, național, regional și local a fondurilor disponibile face apel la Comisia Europeană și la serviciile acesteia responsabile atât cu programele operaționale care țin de fondurile structurale și de investiții europene, cât și cu programele de gestiune directă să asigure, în domeniile lor de competență, punerea în aplicare a obiectivelor și măsurilor EUSALP în cadrul instrumentelor și politicilor respective.

21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/36

1.

atrage atenția asupra faptului că un sistem de informații actualizat și operațional în întreaga Europă, care să se adreseze conducătorilor de mijloace de transport și călătorilor și care să cuprindă toate modurile de transport, constituie un instrument esențial pentru exercitarea uneia dintre libertățile fundamentale proclamate de către UE, și anume libera circulație a persoanelor. Exercitarea efectivă a acesteia nu presupune doar îndepărtarea obstacolelor, ci și facilitarea sa în cea mai mare măsură posibilă pentru cetățeni. Din acest motiv, ar trebui să fie obligatoriu să se publice datele referitoare la orare și alte informații legate de călătorii și să se ia toate măsurile necesare pentru ca acestea să fie pe deplin accesibile tuturor cetățenilor UE, fără deosebire, într-o formă care să-i permită fiecărui cetățean să le utilizeze în modul cel mai simplu și mai eficient. În cadrul unui astfel de sistem, UE și fiecare stat membru în parte ar trebui, de asemenea, să se asigure că niciun furnizor de servicii de transport public nu este favorizat în detrimentul altora. În plus, ar trebui să le garanteze tuturor operatorilor de călătorii și de transporturi acces nediscriminatoriu la aceste sisteme. Din aceeași perspectivă globală ar trebui abordată și elaborarea legislației europene care va fi transpusă ulterior în diferitele legislații naționale. Această abordare ar trebui să se aplice nu numai informațiilor „statice” referitoare la transport, adică orarelor fixe, ci și informațiilor „dinamice”, cum ar fi datele de localizare exactă în timp real a unui vehicul de transport în comun pe traseul său. Această cerință referitoare la colectarea datelor privind poziția în timp real a vehiculelor de transport public de călători va favoriza totodată și utilizarea segmentului spațial deja existent al programului Galileo;

2.

salută atenția pe care o acordă Comisia Europeană problematicii informațiilor multimodale în materie de transport și de servicii de înregistrare („servicii de emitere a biletelor”) pentru călători și consideră că publicarea documentului de lucru care face obiectul examinării constituie o etapă importantă, care va stimula continuarea dezbaterii, căutarea de soluții și procesul de punere în aplicare;

3.

este conștient de complexitatea acestei tematici și, cu toate că salută faptul că, în documentul său, Comisia Europeană include transporturile individuale, pe lângă transporturile publice, consideră că, deși o nouă extindere a domeniului de aplicare prezintă, fără îndoială, avantajul exhaustivității, în faza actuală, ea ar complica într-o măsură considerabilă întreaga problematică, a cărei soluționare, și așa amânată, ar deveni și mai complexă. Recomandă, prin urmare, să se procedeze în etape intermediare, începându-se cu transportul public de persoane, și să nu se adauge decât într-o etapă ulterioară modurile de transport individuale la sistemele operaționale de transporturi publice și în comun. Ritmul de integrare a diferitor moduri de transport individuale poate varia în diferitele regiuni ale UE în funcție de cota de piață pe care o deține modul de transport individual în cauză;

4.

atrage atenția asupra faptului că, pe termen mai lung, este necesar să se acorde o atenție constantă transportului individual și să se elaboreze soluții juridico-tehnice eficace în acest scop; recomandă așadar pregătirea unui calendar structurat al acestor lucrări, care să garanteze nivelul de eficiență necesar pentru adoptarea unor astfel de măsuri;

5.

subliniază că documentul de față evidențiază foarte clar faptul că etapa cea mai complicată din punctul de vedere al informațiilor legate de călătorii și de înregistrare o constituie „primul și ultimul kilometru”, ceea ce corespunde acelei porțiuni a itinerarului în cazul căreia transportul ține, în general, de competența autorităților locale și regionale. Astfel, este esențială implicarea autorităților locale și regionale, atât în implementarea fiecăreia dintre soluții și în monitorizarea funcționării lor, cât și în măsurile luate pentru a se asigura funcționarea eficientă a întregului sistem;

6.

atrage atenția asupra faptului că soluția la problematica sistemele de informații și de înregistrare în domeniul transporturilor publice (inclusiv serviciile de emitere a biletelor) cuprinde mai multe etape: 1) căutarea legăturilor corespunzătoare; 2) rezervarea locului; 3) plata biletului; 4) înregistrarea cu biletul pe parcursul călătoriei; prin urmare, este necesar să se găsească soluții pentru fiecare dintre aceste etape pornindu-se de la premisa importanței fundamentale a rezolvării primei etape (căutarea legăturilor adecvate), soluția tuturor etapelor următoare decurgând din aceasta;

7.

subliniază că, în prezent, cele mai multe state membre ale UE nu dispun nici măcar de un sistem național de orare de transport fixe, care să reunească toate orarele existente pe teritoriul lor și care să permită căutarea și rezervarea de legături de transport în comun în interiorul unui stat membru; prin urmare, consideră indispensabilă crearea, mai întâi de toate, a unor astfel de sisteme la nivelul fiecărui stat membru, întrucât nivelul național este cel la care se pot adopta dispoziții legislative pentru a impune transportatorilor – atât publici, cât și privați – obligația de a furniza statului informații privind orarele practicate. Fiecare stat membru ar trebui să instituie un sistem național de informații privind orarele în care să fie incluse toate orarele regionale ale întreprinderilor de transport publice și private. De asemenea, ar trebui să se asigure actualizarea și întreținerea cu regularitate a acestui sistem, mai ales în cazul modificării orarului de călătorie. Aceasta constituie prima etapă indispensabilă pentru crearea unui astfel de sistem la nivelul întregii Uniuni. De asemenea, fiecare stat membru ar trebui să garanteze exactitatea informațiilor din sistemul său național. În plus, la nivel național, acest sistem ar trebui să permită ca rezervarea și plata biletelor de călătorie să se facă în totalitate online. De aceea, pe lângă detaliile legate de orarul de călătorie, ar trebui incluse și informații privind tarifele practicate de toate întreprinderile, pentru a-i informa pe călători cu privire la prețul traseului lor;

8.

este de părere că nivelul minim de informații indispensabil pentru asigurarea calității așteptate a sistemului ar trebui să fie stabilit pe baza consultării părților interesate cu experții din sector, în urma unor teste și a unui proiect-pilot;

9.

întrucât datele referitoare la orare sunt de cele mai mult ori strânse și prelucrate la nivel regional, iar nu la nivel național, și dat fiind faptul că există chiar o serie de sisteme regionale de informații, aceste sisteme ar trebui să fie interconectate, în primul rând, la nivel transfrontalier. Comitetul Regiunilor își exprimă satisfacția cu privire la faptul că informațiile în materie de transport multimodal se înscriu în cel de-al 7-lea obiectiv tematic – „promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore”, dar subliniază că trebuie asigurată o mai bună coordonare și concentrare a instrumentului atât în interiorul programelor operaționale individuale din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene, cât și între acestea, în scopul realizării acestei interconexiuni, în special la nivel transfrontalier;

10.

consideră că, pentru a se putea înregistra progrese reale în ceea ce privește furnizarea de servicii de informații și de emitere a biletelor pentru toate modurile de transport, este esențial ca, în cadrul fondurilor ESI, să se aloce resurse, în special programelor operaționale individuale corespunzătoare, pentru punerea efectivă în aplicare a sistemelor, și nu doar pentru cercetare și dezvoltare sau pentru alte măsuri aferente;

11.

subliniază că, în acest context, este necesar ca soluționarea acestei problematici în ansamblul său să înceapă prin abordarea unor provocări mai simple, dar concrete, pe care ea le presupune. Printre acestea se numără armonizarea la nivelul UE a terminologiei curente și a simbolurilor, compilarea unor orare „fixe” în fiecare dintre state și asigurarea utilizării încrucișate la nivel transfrontalier. În ceea ce privește etapa emiterii biletelor, ar trebui să se creeze un model de referință pentru întregul sector, care să scoată în evidență punctele slabe și posibilitățile acestui sistem, încercându-se în același timp să se găsească mijloacele necesare pentru deschiderea sistemelor de rezervare în condiții de reciprocitate între toți transportatorii și furnizorii de servicii;

12.

atrage atenția asupra faptului că sistemele moderne electronice de emitere a biletelor care folosesc carduri inteligente încărcabile incompatibile cu sistemele țărilor învecinate creează noi frontiere și îngreunează transportul transfrontalier; prin urmare, solicită să se creeze un sistem inteligent european de emitere a biletelor pentru transportul public, care să funcționeze în toate statele membre, precum și pentru călătoriile transfrontaliere;

13.

consideră că nu este realist să se elaboreze pe termen scurt norme obligatorii în întreaga Uniune pentru această problematică, dar că este necesar să se garanteze o formă de interoperabilitate, adică să se ia toate măsurile pentru ca sisteme diferite să comunice cât mai bine între ele. În acest scop, ar trebui să se creeze o specificație comună pentru diferitele conexiuni interregionale și transfrontaliere, care să fie testată într-o fază-pilot de funcționare. Pe baza acesteia, ar trebui să se definească, pe un teritoriu dat, o „specificație tehnică comună”, prin care să se garanteze că sistemele existente sau nou create pe acest teritoriu sunt în măsură să comunice între ele. În acest scop, ar trebui totodată să se ia toate măsurile pentru ca respectarea acestei „specificații tehnice comune” să nu fie percepută ca un criteriu discriminatoriu în cadrul achizițiilor publice;

14.

consideră, de asemenea, că, la stabilirea de legături între diferitele sisteme de informații, ar trebui să nu se recurgă numai la informațiile statice pe care le furnizează orarele fixe, ci și la posibilitățile uriașe pe care le oferă informațiile ce vor putea fi obținute prin intermediul sistemelor GNSS, inclusiv al sistemului european de navigație Galileo. Astfel ar fi posibil să se creeze, pe baza unor sisteme în cadrul cărora nu se prelucrează decât date statice, sisteme inteligente care să reacționeze la situația actuală a fluxurilor de transport și a capacităților de care dispun transportatorii. Aceste sisteme ar putea nu doar să furnizeze călătorilor informații în timp real privind traficul și să le propună alte variante, ci și să ofere informații mai ample „de ultimă oră” furnizorilor de servicii de transporturi în comun și individuale și să le permită să reacționeze rapid. Tocmai această transformare a sistemelor locale și regionale existente în vederea exploatării informațiilor dinamice referitoare la transporturi – și, în același timp, transformarea lor în sisteme de o calitate superioară – ar trebui să imprime principalul impuls creării unor sisteme de informații interconectate. Pentru a obține informații dinamice referitoare la transporturi, este avantajos să se recurgă la sistemul de navigație european existent, Galileo, care, spre deosebire de alte sisteme similare, oferă chiar un serviciu adaptat în ceea ce privește semnalul de localizare. Aceste informații, care sunt indispensabile pentru gestionarea modernă a transporturilor, pot fi utilizate nu numai de către furnizorii de servicii de transport, ci și de către sistemele de informații în materie de transport multimodal și de către autoritățile naționale, locale și regionale. Acestea din urmă pot utiliza datele obținute în acest mod prin intermediul diferitor aplicații, în vederea planificării pe termen lung (de exemplu, orare, trasee etc.), a luării de decizii strategice și a gestionării crizelor;

15.

propune ca, pentru soluționarea diverselor situații, în special a celor de criză, și pentru ca furnizorii de servicii de transporturi publice – în mare parte autorități locale și regionale – să poată reacționa rapid, să se asigure totodată interconectarea sistemelor care furnizează informații în materie de transport multimodal cu programul european de monitorizare pentru mediu și securitate Copernicus (fostul GMES). Diferitele aplicații care ar utiliza aceste două surse ar permite nu numai identificarea posibilelor situații de criză, ci și, de exemplu, propunerea măsurilor necesare, căutând atât rute alternative, cât și mijloacele de transport de înlocuire la care ar trebui să se recurgă și, ulterior, să propună fiecărui călător alte rute;

16.

subliniază, de asemenea, că, pentru ca pasagerii să poată utiliza pe deplin și în mod activ sistemul de informații în materie de transport multimodal, este necesar să se asigure posibilitatea conectării la o rețea în bandă largă în vehiculele de transport în comun și în locurile de așteptare, de înregistrare și de îmbarcare. Asigurarea unei conexiuni în rețea constantă și de calitate constituie una dintre condițiile sine qua non pentru ca sistemul să se poată comporta inteligent, iar călătorii să poată profita de avantajele pe care le oferă informațiile dinamice prelucrate referitoare la stadiul actual al transporturilor;

17.

observă faptul că drepturile călătorilor se aplică doar separat, pentru fiecare contract de transport în parte; întrucât este imposibilă achiziționarea unui singur bilet, care să fie valabil pentru întreaga călătorie, în multe călătorii transfrontaliere sau în cazul călătoriilor multimodale, călătorii nu sunt protejați de drepturile obișnuite ale călătorilor; solicită, prin urmare, să se adopte dispoziții legislative prin care să se înființeze un sistem european de drepturi ale călătorilor pentru transportul multimodal;

18.

subliniază că sistemele care furnizează informații în materie de transport multimodal ar trebui să fie cât mai ușor de utilizat; din acest motiv, este necesar ca ele să fie conectate la suporturi cartografice și geografice actualizate. În plus, ar fi utilă – și interesantă pentru utilizatori – conectarea acestor sisteme și la aplicații privind informații locale și regionale cu caracter turistic, ca, de exemplu, la cele referitoare la ofertele de cazare, la destinațiile turistice, la evenimentele culturale sau de altă natură;

19.

subliniază că interconectarea unor sisteme complexe de informații în materie de transport multimodal cu sistemele GNSS, în special Galileo, cu suporturile cartografice și geografice, cu programul Copernicus și cu alte surse de informații și de date permite crearea unei game largi de aplicații. Aceste aplicații oferă posibilitatea de a planifica în mod eficient rutele de transport, de a răspunde rapid la necesitățile care apar în acest domeniu, de a rezolva în mod eficace diferite situații neobișnuite sau de criză, de a îmbunătăți în mod semnificativ eficiența transportului, ceea ce permite economisirea de energie și contribuie în mod semnificativ la reducerea emisiilor de CO2 și la îmbunătățirea mediului în general, de a crește mobilitatea cetățenilor, oferindu-le astfel o posibilitate mai mare de a răspunde la ofertele de locuri de muncă etc. Dar, în primul rând, va apărea un sector industrial cu totul nou în domeniul prelucrării acestor date, al creării și al administrării de aplicații și al utilizării rezultatelor lor, în care se vor crea foarte multe locuri de muncă. Aceste noi locuri de muncă vor prezenta, cel mai adesea, avantajul de a nu trebui să fie exercitate la fața locului, putând astfel oferi posibilități de angajare chiar în regiunile periferice și în cele mai puțin dezvoltate;

20.

constată că sunt disponibile tot mai multe aplicații mobile de servicii de planificare și de informații pentru călătoriile multimodale, care sunt deseori create de către dezvoltatori privați inventivi; face apel la operatorii din domeniu și la autoritățile competente să coopereze și să permită accesul la datele pe care le posedă, pe baza unui sistem de surse deschise;

21.

în concluzie, consideră că, dat fiind că autoritățile locale și regionale reprezintă piatra de temelie a creării acestui sistem de ansamblu, este necesar să se soluționeze următoarele aspecte, astfel încât autoritățile locale și regionale și organizațiile, precum și organismele care țin de acestea să poată juca un rol mai activ și să devină un factor de progres pentru întregul proces:

21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/40

1.

subliniază că neîncrederea față de instituții și politică în general, creșterea numărului de voturi în favoarea partidelor anti-UE cu ocazia alegerilor europene din 22–25 mai 2014 și cea mai ridicată rată a absenteismului înregistrată vreodată constituie un nou avertisment din care trebuie trase toate concluziile care se impun;

2.

insistă asupra faptului că reconcilierea cetățenilor cu Uniunea Europeană și stimularea angajamentului lor european constituie o miză politică și democratică, precum și o miză de comunicare ce trebuie abordată de către toate nivelurile de guvernanță ale Uniunii și în teritorii;

3.

subliniază că instituțiilor europene le revine răspunderea de a propune o nouă cale de comunicare în parteneriat despre proiectul european, pentru a consolida atitudinea favorabilă a cetățenilor față de UE. acest proces descentralizat și creativ trebuie să fie însoțit de acordul instituțiilor asupra unui concept de comunicare unificator, care să pună în valoare Uniunea Europeană, identitatea sa, rațiunea sa de a fi, valorile și rezultatele concrete ale politicilor sale în viața cetățenilor ei. Conceptul de comunicare respectiv trebuie să țină seama de preocupările cetățenilor;

4.

atrage atenția asupra faptului că regiunile și orașele au tradiție și expertiză recunoscute în materie de consultare și dialog cu cetățenii, bazate în special pe mecanisme participative, care sunt punctele forte principale ale comunicării instituționale a UE;

5.

insistă asupra faptului că, pentru a apropia Uniunea Europeană de cetățenii săi, trebuie create condițiile unor procese decizionale îmbunătățite și ale unui dialog mai democratic și mai transparent între cetățeni și instituțiile de la nivel local, regional, național și european;

6.

salută inițiativele de îmbunătățire a condițiilor de participare civică și democratică la nivelul UE, cum ar fi inițiativa cetățenească europeană, și regretă reducerea, în noul cadru financiar multianual, a bugetului alocat programului „Europa pentru cetățeni”;

7.

după cum precizează în rezoluția adoptată cu ocazia celei de-a 20-a aniversări a CoR și în Carta sa privind guvernanța pe mai multe niveluri în Europa, Comitetul insistă ca acțiunile UE să fie mai aproape de preocupările cetățenilor și să aducă o valoare adăugată reală, conform principiilor subsidiarității și proporționalității;

8.

este convins că ar trebui să li se încredințeze autorităților locale și regionale mai multe responsabilități, în calitatea lor de parteneri de prim-plan, pentru punerea în aplicare a unei comunicări având drept scop crearea unor punți de legătură între cetățeni și Europa. Membrii CoR trebuie să fie, fiecare în circumscripția sa, împreună cu reprezentanții politici de la nivel regional și local, actori importanți ai integrării europene și purtători de cuvânt ai opiniei publice locale pe lângă instituțiile europene. În schimb, autorităților locale și regionale, în special celor alese, le revine misiunea de a informa cetățenii, printr-o activitate exhaustivă de sensibilizare, despre intervențiile UE în propriile lor teritorii, după cum prevăd, în orice caz, normele privind comunicarea despre fondurile structurale. Pentru a-și asuma pe deplin aceste responsabilități reciproce, ar fi de dorit ca ei să aibă un loc rezervat în cadrul protocolului manifestărilor de la nivel local și european;

9.

este de părere că trebuie evitate fragmentarea și multiplicarea canalelor, priorităților, resurselor și stilurilor de comunicare, pentru a se ajunge la o mai bună coordonare a strategiilor și activităților de comunicare ale instituțiilor și organelor Uniunii Europene;

10.

totodată, pune în evidență faptul că politicile fiecărei instituții europene privind brandul propriu trebuie să evolueze către un punct de convergență, astfel încât cetățenii să își poată forma o viziune de ansamblu asupra proiectului european, precum și faptul că este necesar să se „traducă”, pentru cetățeni, limbajul specific și terminologia UE și să se promoveze, prin intermediul unor materiale de informare clare, o mai bună înțelegere a structurilor instituționale ale UE;

11.

socotește că este necesar ca instituțiile UE să depună în continuare eforturi în vederea profesionalizării și valorificării politicilor lor în domeniul comunicării și participării. Comunicarea trebuie să țină pasul cu interesele cetățenilor, nu să se limiteze la campanii instituționale „de ultimă oră”, în ajunul alegerilor europene. De exemplu, activitatea desfășurată pe durata campaniei electorale europene de Parlamentul European, cu sprijinul partidelor politice, ar trebui să servească drept model în comunicarea de zi cu zi a UE;

12.

face apel la un angajament cu privire la un „Plan de comunicare 2015-2019: reapropierea Europei de cetățenii săi” în perspectiva viitoarelor alegeri europene, care să fie asumat în comun de către instituțiile UE, acestea stabilindu-și, în jurul unor axe strategice și al unor inițiative de comunicare coordonate și descentralizate, obiective cuantificabile și măsurabile, de mobilizare și sensibilizare a opiniei publice cu privire la proiectul european;

13.

subliniază că acest plan ar trebui să renunțe la abordarea descendentă tradițională care constă în a explica și a „vinde” Europa. Inițierea unui dialog, cu cetățenii și între aceștia, va permite o comunicare bidirecțională și cunoașterea reacțiilor de pe teren;

14.

propune ca, din prezent până în mai 2019, să se ajungă la situația în care majoritatea cetățenilor participanți la anchetele „Standard” efectuate de Eurobarametru să considere că „vocea lor contează în Europa”, că „înțeleg principalele procese decizionale și marile politici ale UE”, că sunt „bine informați pe teme europene” și că au o „imagine pozitivă despre UE” (1);

15.

în opinia sa, conținutul comunicării UE ar trebui să fie adaptat la condițiile generale culturale, sociale și economice existente la nivel local și să țină cont de mizele naționale; este de părere că ar fi mai relevant și mai operațional ca sferele locale, regionale și naționale existente să fie „europenizate”, în loc să se depună eforturi pentru crearea, în mod uniform, a unei sfere publice europene;

16.

recomandă ca mesajul să îi vizeze pe cetățeni și să fie anume conceput în funcție de nevoile și interesele lor, în special pe tineri, pe vârstnici – categorie a populației din ce în ce mai numeroasă – și pe locuitorii din zonele rurale și periurbane;

17.

subliniază în mod expres că tinerii reprezintă un grup-țintă la fel de important în toate regiunile. Tinerii care au putut participa activ la programele de mobilitate ale UE, la schimburile școlare, la semestre petrecute în străinătate sau la întâlniri ale tineretului la nivel internațional și la parteneriate școlare reprezintă ambasadorii Uniunii Europene de mâine; prin urmare, solicită să se ofere unui număr cât mai mare de tineri posibilitatea de a participa la programe și parteneriate europene, de exemplu, în cadrul programului Erasmus+, care ar trebui mai bine promovat în regiuni;

18.

consideră că, pentru a asigura succesul Planului de comunicare 2015-2019, este indispensabilă crearea de instrumente publicitare puse în slujba atragerii și motivării cetățenilor și care să evoce emoția provocată de sentimentul de a fi și a se simți europeni. Astfel, numeroase autorități locale și regionale dispun de platforme internet/sociale care se pot dovedi foarte utile pentru sensibilizarea cetățenilor și asigurarea implicării lor în proiectul european;

19.

reiterează necesitatea de a scoate în evidență date concrete referitoare la sfera de acțiune și la influența politicilor UE asupra vieții cotidiene a cetățenilor;

20.

amintește importanța multilingvismului; ca atare, solicită ca informațiile să fie disponibile în toate limbile oficiale ale UE;

21.

încurajează instituțiile UE să furnizeze informații pentru combaterea zvonurilor și a informațiilor neadevărate prin care se urmărește discreditarea Europei prin falsificarea faptelor; face apel la reprezentanții politici de la toate nivelurile să combată direct denigrarea nejustificată a Europei, în special atunci când o practică guverne și partide politice naționale, din motive politice interne; recomandă punerea în valoare a eforturilor bărbaților și femeilor care susțin activitatea de zi cu zi a Europei, precum și să se încerce ca dezbaterile pe teme europene să se bazeze pe informații obiective și precise;

22.

susține demersul ce constă în crearea unui „nou discurs pentru Europa” care ar favoriza în rândul opiniei publice europene un proces de reflecție asupra fundamentelor istorice, culturale, filozofice și sociologice ale integrării europene, inclusiv asupra costurilor „non-Europei”, care să nu fie însă nici impus „de sus în jos”, nici canalizat înspre un exercițiu de legitimare a posteriori a politicilor UE;

23.

în acest scop, subliniază că este important să se recurgă, pe plan local, regional, național și european, la sectoare de activitate inovatoare, europenizate, dar încă subestimate și insuficient utilizate, precum sportul, pentru a consolida „discursul pentru Europa” pornind de la argumente comune înscrise într-un demers educativ;

24.

propune ca acest „nou discurs pentru Europa” să capete substanță prin realizarea unor mijloace de comunicare (videoclipuri, aplicații pentru dispozitivele mobile, benzi desenate etc.) care să relateze drumul străbătut de o familie ce trăiește marile evenimente ale Europei și ca pe bancnotele din zona euro să se regăsească figurile unor personalități care întruchipează valorile UE; totodată, propune să se creeze, pentru actorii din lumea culturală și intelectualii care contribuie la elaborarea acestui „nou discurs”, platforme și condiții-cadru care să faciliteze colaborarea lor în rețea și schimburile dintre ei;

25.

solicită ca Grupul interinstituțional pentru informare (IGI) să se întrunească trimestrial, sub copreședinția Parlamentului European, a Consiliului de Miniștri și a Comisiei, în cadrul unui mandat clar, pentru a formula, a transpune în practică și a evalua prioritățile strategice comune și pentru a răspunde mai bine la nevoile fiecărei instituții în materie de comunicare; de asemenea, recomandă activarea Grupului „Informare” din cadrul Consiliului, care să instituie în fiecare stat membru structuri de coordonare a responsabililor cu comunicarea despre UE de la nivel național și subnațional;

26.

este de părere că Parlamentul European a demonstrat relevanța unei campanii de informare centralizate – la care a participat plenar și Comitetul Regiunilor – cu ocazia alegerilor europene din 2014, dar semnalează faptul că operațiunile de comunicare derulate la nivelul întregului continent reclamă dezvoltarea unor relații de cooperare descentralizate cu regiunile și administrațiile locale, cu societatea civilă și mass-media; remarcă, în această privință, restructurarea politicii de comunicare a Comisiei Europene, ceea ce este de așteptat să contribuie la realizarea acestei cooperări;

27.

propune ca, în decurs de cinci ani, să se organizeze 500 de „dialoguri cetățenești”, care să acopere tot teritoriul Europei, evitându-se organizarea întrunirilor doar în marile metropole; subliniază că aceste întâlniri cetățenești ar trebui să implice în mod sistematic birourile de informare din cadrul Parlamentului European, reprezentanțele Comisiei, Comitetul Regiunilor și colectivitățile teritoriale, care dispun de resursele, de experiența și de cunoștințele necesare referitoare la specificul local; aceste dialoguri cetățenești ar trebui purtate în locuri simbolice și să se refere la o politică sectorială a UE, la dosarele de maxim interes pentru o populație sau o regiune. Factorii politici de răspundere de la nivel regional și local, în special membrii CoR și deputații europeni, ar fi solicitați să anime aceste dialoguri și să asigure continuarea lor prin acțiuni concrete. Ar fi oportun ca această inițiativă să fie coordonată cu rețeaua de centre de informare „Europe Direct”, instituită de Comisia Europeană, prezentă în toate statele membre și dispunând de experiență în promovarea proiectului european la nivel regional și local;

28.

speră ca, în fiecare an, în fiecare din cele 277 de regiuni ale Europei, să se organizeze deplasarea unui comisar european care să îi asculte pe concetățenii noștri și să pună în valoare acțiunile UE;

29.

consideră oportun ca deputații europeni și membrii Comitetului Regiunilor să participe în fiecare an la inițiativa Back to school („Înapoi la școală”), așa cum se întâmplă cu funcționarii Comisiei Europene;

30.

salută campaniile-pilot de comunicare lansate în al doilea semestru al anului 2014 de către Comisia Europeană la nivelul a șase state membre, campanii care ar putea constitui un alt pilon al Planului de comunicare 2015-2019 al UE, întrucât sunt derulate în imediata apropiere a cetățenilor, demonstrând efectele concrete ale politicilor și legislației europene; propune ca ele să fie extinse la celelalte state membre, să li se asocieze regiunile și orașele și să li se adauge o dimensiune interactivă;

31.

solicită o cooperare mai activă a serviciilor UE de comunicare instituțională din statele membre (reprezentanțele Comisiei Europene, birourile de informare ale Parlamentului European, centrele de informare Europe Direct, autoritățile de management responsabile cu punerea în aplicare, în ansamblu, a fondurilor europene) cu autoritățile locale și regionale și cu asociațiile naționale ale acestora și luarea în considerare a informațiilor relevante despre lucrările Comitetului Regiunilor privind legislația UE și procesul său decizional, pentru a pune în valoare importanța și efectele politicilor europene la nivel local și pentru a promova inițiativele prin care se ține seama de nelămuririle și motivele de îngrijorare ale cetățenilor, oferindu-li-se astfel posibilitatea de a-și face cunoscute preocupările;

32.

solicită acestor servicii de comunicare din statele membre să efectueze un inventar al inițiativelor publice și private în materie de participare cetățenească, pentru a transmite mesaje prin intermediul acestora și a asigura astfel o interactivitate a mesajelor și un mai mare impact la nivel local. În acest scop, s-ar impune crearea de rețele și includerea acestora în Planul de comunicare, ca instrumente esențiale de difuzare;

33.

atrage atenția asupra faptului că colectivitățile locale și regionale dispun adesea de mijloace proprii de comunicare, difuzate pe scară largă, care pot fi utilizate în scopul comunicării și al lansării unei dezbateri despre informațiile europene adaptate la contextul local. UE le-ar putea transmite acestor cca 1 00  000 de colectivități locale suporturi de comunicare „la cheie”, care să nu conțină elemente de jargon (articole pentru reviste de informare, scheme, videoclipuri etc.). Asociațiile teritoriale naționale și delegațiile naționale ale CoR constituie calea de acces potrivită pentru a intra în contact cu acest grup bine determinat de autorități subnaționale;

34.

amintește că colectivitățile locale sunt responsabile pentru punerea în aplicare a unei părți semnificative din legislația europeană. Ca atare, este esențial să li se asigure posibilități optime de participare la procesul legislativ european. Or, recenta propunere comună a Comisiei Europene și a Parlamentului European de a obliga colectivitățile locale și asociațiile acestora să se înscrie în registrul organizațiilor care desfășoară activități de lobby limitează în mare măsură aceste posibilități de participare. Comitetul Regiunilor solicită așadar să se revină asupra acestui aspect al propunerii, astfel încât colectivitățile locale și asociațiile acestora să fie scutite, ca și regiunile, de obligația de a se înregistra;

35.

solicită Comisiei să impună obligații de comunicare mai ferme la acordarea subvențiilor europene destinate acestor colectivități (dimensiunile panourilor, amplasarea lor, prezența logourilor UE pe suporturile de comunicare etc.). Mențiunea „Cofinanțat de Uniunea Europeană” ar trebui să înlocuiască siglele de tipul FEDER, FEADR, FSE, ininteligibile pentru cetățeanul obișnuit; consideră că ar trebui să servească drept exemplu eforturile depuse de anumite regiuni în direcția contopirii bugetelor pentru comunicare ale diferitelor programe din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene și a punerii lor la dispoziția unor campanii mai eficiente; totodată, recomandă să se găsească sinergii (prin intermediul portalului „europe.eu”) între diferitele proiecte on-line (2) ale Comisiei Europene, ale statelor, ale Parlamentului și ale CoR, care – toate – să se bazeze pe hărți interactive de prezentare a proiectelor susținute de UE la nivel local;

36.

recomandă să se recurgă din ce în ce mai mult la o utilizare intensivă a instrumentelor de comunicare on-line și la platformele sociale, ca instrumente predilecte în contextul Planului de comunicare 2015-2019. Salută inițiativele care urmăresc elaborarea unor metode novatoare de participare on-line și de colectare a contribuțiilor cetățenilor din mai multe state membre și subliniază enormul potențial deținut de responsabilii politici locali și regionali în ceea ce privește „efectul multiplicator”, dată fiind influența lor pe rețelele sociale;

37.

se opune reducerii resurselor de care dispun instituțiile europene pentru activități de comunicare pentru perioada 2014-2020;

38.

propune descentralizarea a 20 % din bugetul de comunicare al UE pe plan național și local, în special către centrele de informare Europe Direct și Casa Europei, care să fie astfel consolidate, să stabilească relații de cooperare structurală cu partenerii locali și regionali și să vizeze un public mai larg;

39.

propune intensificarea campaniilor publicitare pentru a pune în valoare acțiunile Europei și pentru ca mecanismele sale decizionale să fie mai bine înțelese. Propune încheierea unor acorduri de parteneriat cu 500 de instituții de presă, posturi de televiziune și radio locale care să organizeze dezbateri și să dea cuvântul celor care trăiesc și construiesc Europa în viața de zi cu zi; subliniază că aceste acorduri de parteneriat trebuie să acorde independență editorială deplină redactorilor de presă și din mass-media audiovizuale. Instituțiile europene sprijină eforturile Comitetului Regiunilor de informare și sensibilizare a jurnaliștilor locali și regionali, organizând periodic activități cu participarea acestora;

40.

recomandă elaborarea unor noi modele de cofinanțare a strategiilor de comunicare ale UE, în locul programului de parteneriat de management care s-a încheiat în 2013. Subliniază că structura elaborată ar trebui să permită și parteneriatele directe cu colectivitățile locale și regionale din statele membre. Evidențiază faptul că proiectele-pilot de parteneriat strategic implementate recent de reprezentanțele Comisiei și de autoritățile regionale ar putea să servească drept exemplu și să fie aplicate pe scară mai largă, cu condiția să cuprindă angajamente financiare reciproce;

41.

propune ca între reprezentanțele Comisiei și autoritățile regionale și locale să se încheie 500 de parteneriate strategice, prevăzute în buget în cadrul „Planului de comunicare 2015-2019: reapropierea Europei de cetățenii săi”;

42.

subliniază utilitatea rețelelor structurate, precum conferința anuală EuroPCom a CoR, care reunește în fiecare an la Bruxelles peste 700 de actori instituționali în domeniul comunicării, și a acțiunilor de sprijin pentru consolidarea capacităților de comunicare ale autorităților locale, regionale și naționale. Propune ca până în 2019, rețeaua „Prieteni ai Europei”să numere cel puțin 5  000 de localități, orașe și regiuni, pentru a mobiliza, a forma și a acorda asistență responsabililor cu comunicarea din statele membre;

43.

încurajează reprezentanțele instituționale ale Comisiei și Parlamentului din statele membre să organizeze la nivel regional, la Bruxelles și la Strasbourg reuniuni cu specialiștii în comunicare publică și cu agenții din cadrul administrațiilor publice locale și regionale;

44.

recomandă să se efectueze o evaluare de impact al Planului de comunicare 2015-2019 al UE, precum și mai multe anchete regionale Eurobarometru, care să colecteze date la nivel local și regional, și să se pună la punct o metodologie comună de măsurare a impactului acțiunilor de comunicare despre UE la nivel local, utilizându-se expertiza autorităților descentralizate și capacitatea lor de înțelegere a opiniei publice.

21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/45

1.

dorește să sublinieze însemnătatea politicii europene de vecinătate (PEV) ca instrument al politicii externe a Uniunii Europene (UE) destinat țărilor vecine din sudul și estul Uniunii și având ca scop înlesnirea relațiilor acestora cu UE;

2.

evidențiază complexitatea și diversitatea condițiilor din cadrul PEV, cum ar fi multitudinea de niveluri de guvernanță, care face să fie importantă sprijinirea dimensiunii regionale și locale a PEV, permițând astfel colaborarea deplină la nivel guvernamental;

3.

prin urmare, solicită recent numitului Înalt Reprezentant să ia măsuri pentru ca nivelul local și regional, atât în UE, cât și în țările Parteneriatului estic, să se implice în dezvoltarea ulterioară a politicii și să colaboreze îndeaproape cu CoR pentru a îmbunătăți elaborarea, punerea în aplicare și acceptanța PEV la fața locului;

4.

subliniază, de asemenea, necesitatea asigurării unei mai mari elasticități în funcționare și a unui acces individualizat, „pe măsură” la sprijinul pentru reformele democratice și pentru efectuarea reformelor economice în principalele state care beneficiază de acest ajutor;

5.

subliniază importanța a două inițiative, și anume Parteneriatul estic și Uniunea pentru Mediterana (UpM), reprezentând dimensiunea regională a PEV, care au constituit nu numai o componentă a politicii UE pe această temă, ci și o direcție prioritară a politicii externe a unor anumite state membre ale UE, atât la nivel central, regional, cât și la nivel local;

6.

solicită o participare mai activă și o mai mare angajare a nivelurilor de guvernare subnaționale în procesul de punere în aplicare a PEV. Înființarea de către Comitetul Regiunilor a două platforme pentru dialog și cooperare care funcționează în paralel, Adunarea autorităților regionale și locale euromediteraneene (ARLEM) și Conferința autorităților locale și regionale din cadrul Parteneriatului estic (CORLEAP), generează posibilități pentru dezvoltarea în continuare a acestei dimensiuni a PEV prin cooperare concretă și dialog direct cu nivelul local și regional;

7.

apreciază eforturile Uniunii Europene orientate în direcția sprijinirii proceselor de reformă structurală și economică, prin furnizarea unei asistențe financiare și tehnice responsabile țărilor care fac obiectul PEV, care necesită însă o mai mare simplificare și regularizare. Nivelul ajutoarelor oferite de UE țărilor vecine ar trebui să depindă de progresul reformelor structurale, de nivelul de democratizare, de respectarea statului de drept și de egalitatea de gen; Necesitatea progreselor în acest sens este și mai urgentă, ca urmare a recentelor evenimente tragice. Aceste progrese trebuie să aibă loc cu respectarea deplină a drepturilor omului, iar țările interesate trebuie să acorde statutul de cetățean cu drepturi depline persoanelor aparținând tuturor minorităților religioase și etnice;

8.

atrage atenția asupra rolului fundamental al nivelului regional și local în procesul de prevedere, planificare, implementare și monitorizare adecvată a programelor și instrumentelor de asistență, solicitând totodată facilitarea accesului autorităților locale și regionale (ALR) la mijloacele de sprijin și simplificarea mecanismelor și a procedurilor aferente acestora;

9.

subliniază necesitatea promovării unor autorități puternice și democratice la nivel subnațional și atrage atenția asupra aspectelor legate de democrația locală în țările partenere, precum și la problemele legate de funcționarea autorităților locale și regionale. În acest sens, optează pentru procesul de descentralizare, în special fiscală, pentru sprijinirea inițiativelor ascendente și aprecierea rolului autorităților autonome în procesul de realizare a reformelor interne indispensabile.

10.

subliniază că 2013 s-a caracterizat printr-o dinamică amplă a mutațiilor în teritoriile care fac obiectul Politicii europene de vecinătate. Anul trecut, PEV, care are ca scop dezvoltarea unor relații speciale între UE și principalele țări vecine, în vederea consolidării nivelului de securitate, bunăstare și a condițiilor de bună vecinătate, O parte din aceste obiective au fost realizate anul trecut, dar au existat și o serie de regrese considerabile. PEV în ansamblul ei ar trebui supusă unei reexaminări critice pentru a evalua dacă ea mai este adecvată în forma ei actuală;

11.

în ceea ce privește aspectele pozitive, ritmul reformelor democratice, dificile în unele țări din vecinătatea sudică, cum ar fi Tunisia, Maroc și Egipt, a fost intensificat într-o anumită măsură. În plus, în noiembrie 2013, au fost adoptate două acorduri de asociere (inclusiv documentele privind zonele de liber schimb complex și cuprinzător) cu două țări vecine din est, și anume Georgia și Moldova, iar apoi, în 2014, a fost semnat cel cu Ucraina. Semnarea acordurilor de către primele două țări menționate a fost rezultatul unui lung proces de negociere, care a pus bazele pentru pregătirea agendelor de implementare a obligațiilor asumate prin acestea;

12.

constată, însă, că 2013 a constituit și o perioadă de tulburări politice și crize economico-sociale în multe din țările PEV. Pericolele pentru securitate, la nivel național și regional (atât în țările vecinătății sudice, cât și estice) s-au înmulțit. Evenimentele dramatice din Ucraina, războiul civil din Siria și escaladarea conflictului israelo-palestinian au făcut ca provocarea unei politici europene coerente de promovare a stabilității, cu o puternică dimensiune locală și regională, să devină și mai stringentă;

13.

îndeamnă la luarea unor măsuri responsabile cu scopul de a sprijini autoritățile locale să facă față crizelor umanitare, în special valurilor de refugiați cauzate de instabilitatea existentă în multe din țările PEV, în prezent în special în Siria și Ucraina. Consecințele migrației, în special în zona Mării Mediterane, presupun o abordare cuprinzătoare și pe termen lung, cu participarea activă a tuturor statelor membre ale UE, inclusiv a autorităților regionale și locale, și nu doar a celor interesate din rațiuni geografice. Țările, regiunile și autoritățile locale situate la frontierele exterioare ale UE ar trebui să beneficieze de un sprijin adecvat pentru controlarea acestor frontiere și pentru a face față situațiilor de urgență, inclusiv în domeniul sănătății, apărute în urma migrației.

14.

consideră că există mari diferențe între diferitele țări PEV în ceea ce privește agendele și voința politică pentru a pune în practică reformele politice, sociale și economice necesare. inițiativele din cadrul PEV ar trebui, prin urmare, adaptate, în funcție de disponibilitatea reală a guvernelor respective de a iniția schimbările necesare și a aprofunda relațiile cu UE și în funcție de hotărârea lor privind promovarea reformelor și asigurarea unui sprijin public în acest sens; autoritățile locale și regionale joacă un rol central în acest context, dar depind deseori de guvernele lor naționale – cu toate acestea, ele ar trebui să fie considerate a fi principalii interlocutori;

15.

este de acord că esențială pentru UE este construirea democrației în țările partenere. Democratizarea și descentralizarea sunt indispensabile pentru dezvoltarea economico-socială și au o însemnătate fundamentală pentru procesele de transformare în regiunea Parteneriatului estic și în bazinul Mării Mediterane. PEV este o inițiativă excelentă pentru sprijinirea acestor procese, iar CORLEAP și ARLEM; platformele proprii ale CoR, promovează parteneriatul și deschiderea în procesul de democratizare și de construire a societății civile;

16.

este cu totul de acord cu teza prezentată în Comunicarea comună, conform căreia PEV ar trebui să devină o inițiativă atractivă de colaborare, prin care să se reacționeze la necesitățile partenerilor UE. Desigur, UE ar trebui să fie un partener strategic pentru statele din PEV, să le sprijine pe acestea în domeniul dezvoltării economice și în efortul de a realiza o mai bună guvernare, cu respectarea în același timp a suveranității acestora;

17.

reamintește că viitorul statut de membru al Uniunii reprezintă unul din principalele stimulente de care dispune UE pentru a încuraja țările partenere să se angajeze pe calea reformelor. Prin urmare, este esențial ca acest instrument să fie utilizat într-un mod adecvat, transparent și realist, în funcție de situația specifică a fiecărei țări;

18.

amintește faptul că ALR joacă un rol esențial în promovarea și construirea proceselor democratice; ele sunt parteneri strategici în procesul de bună guvernare și în obținerea unor efecte pozitive de dezvoltare, precum și actori semnificativi în politica externă a UE;

19.

subliniază în același timp necesitatea de a se evalua nivelul de realizare a PEV, în viitor, inclusiv din punctul de vedere al angajării ALR și al reprezentanților lor de la nivel supranațional, aspect care lipsea din comunicarea analizată aici.

20.

subliniază importanța îmbogățirii PEV bilaterale cu inițiative regionale și multilaterale de cooperare, menite să asigure mecanisme de sprijinire a cooperării dintre UE și țările vecine, precum și între țările respective, Aceasta s-ar putea realiza prin actualizarea și intensificarea convențiilor de cooperare, în contextul inițiativelor UE existente, între regiunile și rețelele regiunilor europene, atât din interiorul, cât și din afara UE.

21.

constată că Politica europeană de vecinătate este o inițiativă interactivă și că realizarea ei efectivă necesită angajamentul și participarea comună a tuturor părților, pe diverse niveluri de guvernanță. Numai în acest caz țările din PEV, gata să facă reforme interne, au posibilitatea să colaboreze în mod eficient cu UE și se pot aștepta la asistență politică din partea acesteia, la încheierea unor acorduri comerciale complexe, la preconizarea unor măsuri în sensul liberalizării regimului vizelor și la primirea de ajutor tehnic și financiar;

22.

consideră că varietatea parcursurilor de adoptare a reformelor în țările vecine, diferențele în efortul de consolidare a relațiilor cu UE, precum și multitudinea de provocări cu care s-au confruntat în ultima perioadă anumite țări din PEV au general, de partea Uniunii, necesitatea unei abordări individuale, „pe măsură” a PEV, nu numai din perspectiva geografică (regiunea sudică și cea estică), ci și, înainte de toate, pornind de la așteptările, posibilitățile și sarcinile atribuite în mod concret fiecărei țări partenere;

23.

este de acord cu opinia conform căreia UE ar trebui să investească în instrumente de finanțare sectoriale, structurate tematic. O astfel de abordare încurajează un schimb de bune practici mai strâns și elaborarea unei strategii de dezvoltare în domeniile alese ca priorități politice, de exemplu privind reforma administrației publice, descentralizarea fiscală sau cooperarea teritorială;

24.

dorește să sublinieze semnificația sprijinului acordat eforturilor care vizează construirea democrației participative și reformele politice din țările partenere. Fără îndoială, politica de vecinătate implementată în regiuni și de către acestea poate constitui un instrument eficient de promovare a principalelor valori ale UE, precum respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept, precum și respectul pentru drepturile omului, printre care și drepturile minorităților;

25.

solicită acordarea unei atenții speciale însemnătății și valorii angajamentului autorităților locale și regionale în proiecte de cooperare concrete ale UE și ale țărilor din PEV; realizarea obiectivelor propuse depinde totodată, în mare măsură, de nivelul de dezvoltare regional și de capacitatea diverselor țări de a guverna eficient la nivel central, regional și local;

26.

invită Comisia Europeană și statele membre să țină seama de recomandările și experiența CoR și a membrilor acestuia în sprijinul proceselor de tranziție economică și structurală din țările partenere și al unei colaborări mai eficiente la toate nivelurile de guvernanță;

27.

subliniază că, de asemenea, nu este lipsită de importanță multitudinea de niveluri din politica externă națională. Principala provocare în acest sens este generarea de sinergii între dimensiunea guvernamentală și cea locală și regională ale politicii externe a fiecărui stat. În acest sens, CORLEAP și ARLEM reprezintă forumuri ideale prin care se definesc necesitățile și se poate face schimb de experiență.

28.

dorește să sublinieze că, prin intermediul contactelor internaționale și a participării active la viața economică, autoritățile regionale și locale realizează unul dintre obiectivele principale ale integrării europene, și anume stimularea dezvoltării socioeconomice. Având în vedere acest lucru, autoritățile regionale și locale ar trebui să ia parte la procesele de planificare, de realizare, de monitorizare și evaluare a funcționării PEV, în special în domeniile în care acestea dețin competențe și o experiență directă;

29.

este conștient că dezvoltarea capacităților instituționale și administrative are o importanță fundamentală pentru majoritatea țărilor din PEV. Parte integrantă a acestui domeniu politic o constituie autoritățile locale și regionale. CoR și ALR ar trebui, de aceea, să joace un rol semnificativ în elaborarea și punerea în aplicare a programelor cuprinzătoare de dezvoltare instituțională inițiate de Comisia Europeană și de statele membre, cu scopul sporirii capacităților instituționale și administrative ale țărilor din PEV;

30.

recomandă ca autoritățile locale și regionale să ia parte, alături de guverne, la pregătirea și executarea acordurilor de asociere, a documentelor strategice și a planurilor de acțiune asupra cărora s-au pus de acord UE și țările partenere;

31.

subliniază importanța funcționării inițiativelor ascendente bine coordonate, precum și a sprijinirii cooperării între autoritățile locale și regionale din țările PEV și UE, ceea ce ar contribui la procesul de creare a structurilor democrației locale și a societății civile;

32.

consideră că este pertinentă sprijinirea unor astfel de inițiative, care se înscriu în domeniul de interes practic al orașelor și regiunilor din țările PEV și care pot fi puse în aplicare de autoritățile de la niveluri mai mici, ca de exemplu cooperarea dintre orașe partenere, cea transfrontalieră, culturală, economică etc.;

33.

este de părere că reformele administrative democratice la nivel central ar trebui să se completeze cu acțiuni la nivel regional și local. Acest lucru este deosebit de semnificativ din perspectiva consolidării capacităților instituționale și a punerii în aplicare a acordurilor cu UE, de exemplu a acordurilor de asociere și a realizării zonelor de liber schimb cuprinzătoare și aprofundate;

34.

subliniază că dezvoltarea regională din țările partenere ar trebui să reprezinte un obiectiv important pentru fondurile UE, cu criterii clar definite pentru utilizarea acestora, în baza unor strategii de dezvoltare regională pregătite în prealabil și de comun acord, a unor obiective și rezultate concrete, precum și cu o reprezentare adecvată a ALR și a societății civile în organele de monitorizare a modului de folosire a acestor mijloace;

35.

solicită ca de ambele părți ale PEV să se stabilească mecanisme adecvate de încurajare a dialogului nemijlocit, de schimb de informații și de transfer de know-how între nivelul local și regional al țărilor din PEV (de exemplu după modelul programului în vigoare „Instrument pentru administrația locală”);

36.

îndeamnă la o utilizare mai eficientă a instrumentelor de sprijin cum sunt programele de înfrățire sau Biroul TAIEX de către autoritățile locale și regionale din UE și omoloagele lor din țările care fac obiectul PEV, pentru a sprijini aceste țări să-și dezvolte structuri administrative eficiente și moderne, inclusiv printr-o strânsă colaborare între administrații, prevăzând – ca principală măsură – detașarea unor funcționari din administrația unui stat membru al UE în cea a unei țări care face obiectul PEV. Regiunile UE și-ar putea consolida totodată rolul jucat în sprijinirea eventualilor participanți la programele europene pentru 2014-2020 ce vizează țările terțe, cum ar fi IPA II (Instrumentul de asistență preaderare), secțiunea referitoare la relațiile internaționale a Orizont 2020 și programele UE care presupun participarea statelor membre și a statelor terțe, precum Instrumentul european de vecinătate și parteneriat – Cooperare transfrontalieră (IEVP CTF MED) pentru perioada 2007-2013, care va finanța în continuare cooperarea transfrontalieră și în perioada 2014-2020, în cadrul programului IEVP CTF MED;

37.

este convins că o mai mare implicare a CoR în lucrările din cadrul platformelor tematice le permite autorităților locale și regionale să funcționeze mai eficient și la un nivel de calitate mai ridicat. Totodată, CoR joacă un rol important în acest sens mulțumită caracterului său de complementare și sprijinire a deciziilor luate de CORLEAP și ARLEM;

38.

subliniază disponibilitatea CoR de a oferi consultanță CE și serviciilor ei la analizarea criteriilor de eligibilitate pentru asistența financiară din partea UE și stabilirea procedurilor de calificare pentru această asistență, în cazul în care aceasta este disponibilă și utilă pentru autoritățile locale și regionale din țările vizate de PEV. Aceste criterii nu trebuie să treacă însă cu vederea necesitatea ca autoritățile locale din PEV să-și asume o mai mare responsabilitate pentru organizare și pentru rezultate;

39.

consideră că eforturile UE de creare a unor structuri politice și administrative durabile ar trebui să includă și programele de formare (fixe sau la distanță) pentru reprezentanții administrației locale și regionale, având ca scop îmbunătățirea calificărilor profesionale și a cunoștințelor și o mai bună folosire a resurselor de sprijin;

40.

reamintește de proiectele în curs de desfășurare la CoR referitoare la monitorizarea și evaluarea deconcentrării în țările PEV. Aceste instrumente, cu includerea unei platforme online, ar putea constitui în viitor o sursă importantă de informații și un punct de plecare pentru elaborarea noilor direcții de acțiune sau modificarea celor existente;

41.

consideră că informațiile disponibile cu privire la programele de sprijin disponibile și procesul de solicitare a mijloacelor de sprijin financiar din partea Uniunii ar trebui să se adreseze tuturor părților interesate din regiunea PEV. La rândul lor, ALR ar trebui să transmită entităților abilitate de la nivel național și subnațional informații cu privire la necesitățile lor în materie de formare și de demarare a altor inițiative de sprijinire a „bunei guvernanțe” la nivel local și regional. O bună comunicare și dialogul dintre parteneri ar trebui să constituie principalul liant al Politicii europene de vecinătate;

42.

recomandă crearea unui ghid online privind țările PEV și instrumentele de finanțare disponibile, adresat autorităților regionale și locale din aceste state și accesibile lor, după modelul paginii existente pentru politica regională, „inforegio”. Acesta ar asigura accesul autorităților regionale și locale atât din UE, cât și din țările partenere, la informații la zi și ușor de interpretat;

43.

se adresează, în ultimul rând, Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind desemnarea, în fiecare reprezentanță a UE din statele PEV, a unor „persoane de contact” care să îndeplinească, pe de o parte, funcția de punct de informare pentru organizațiile teritoriale sau ALR din țările-gazdă cu privire la proiectele preconizate și în curs de la nivel subnațional, iar de cealaltă parte cea de diseminare a comunicărilor CoR către instituțiile statelor PEV.

21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/50

1.

amintește că se consideră în general că restructurările și schimbările structurale fac parte din evoluția naturală a economiei;

2.

atrage atenția asupra faptului că efectele restructurărilor se fac simțite în mod evident la nivel regional. Ele pot influența dezvoltarea structurală a regiunilor și competitivitatea acestora pe termen mediu și chiar pe termen lung. Prin urmare, este necesar să se adopte abordări regionale (politici descentralizate adaptate la nevoile locale și puse în aplicare prin asocierea principalilor parteneri) (1);

3.

amintește că restructurările au un impact deosebit de puternic asupra regiunilor mai puțin dezvoltate, care, de regulă, au o structură industrială mai puțin competitivă și inovatoare și prezintă niveluri ridicate ale șomajului, motiv pentru care este necesar să se acorde o atenție specială acestui tip de regiuni;

4.

prin urmare, salută faptul că cadrul de calitate recunoaște responsabilitatea tuturor părților participante, inclusiv a autorităților regionale. Comitetul atrage atenția și asupra faptului că problematica respectivă privește și autoritățile locale, în primul rând, cele din marile orașe, unde se găsesc cele mai mari concentrații de angajatori și care joacă un rol-cheie în determinarea situației economice a centrelor urbane mai mici din zona lor de influență;

5.

subliniază faptul că partajarea responsabilităților de gestionare este cheia succesului abordărilor propuse. Și UE ar trebui să încurajeze consolidarea parteneriatelor între toți actorii majori. Rolul de coordonare al statului, al autorităților regionale și locale este de asemenea esențial, având în vedere punctele de vedere diferite ale lucrătorilor și ale angajatorilor privind procesul de restructurare;

6.

consideră că, pentru reușita Strategiei Europa 2020, este imperativ necesar, în actualul climat socioeconomic, ca toate eforturile să se concentreze pe dezvoltarea ocupării forței de muncă (crearea și menținerea locurilor de muncă);

7.

pune un mare accent pe anticiparea schimbărilor și pe capacitatea tuturor părților interesate de a se adapta la acestea. Acest aspect presupune trei dimensiuni:

8.

salută inițiativele Comisiei, cum ar fi, de exemplu, înființarea Centrului European de Monitorizare a Schimbărilor (European Monitoring Centre on Change – EMCC) sau a Observatorului european al restructurărilor (ERM) (European Restructuring Monitor – ERM) (2) și propune consolidarea acestora, de exemplu, prin acordarea de asistență adaptată autorităților locale și regionale în situații specifice;

9.

apreciază totodată faptul că fundația Eurofound își concentrează activitățile de cercetare pe efectele restructurărilor la nivel regional, ceea ce compensează eficace în ultimii ani lipsa de informații din acest domeniu;

10.

salută faptul că, în comunicarea sa, Comisia enumeră o serie de bune practici, propunând să fie adoptate pe bază voluntară. recomandă în plus Comisiei să se aplece asupra solicitării Parlamentului European și a Comitetului Regiunilor (3) de revizuire a cadrului legislativ privind informarea și consultarea lucrătorilor cu privire la anticiparea și gestionarea restructurărilor, ale cărui neajunsuri actuale sunt evidențiate chiar de Comisie în prezenta comunicare;

11.

propune ca Comisia să coopereze cu toți partenerii interesați în cadrul evaluării punerii în aplicare a cadrului de calitate și să ia de asemenea în considerare, în cadrul acestui proces, procedurile existente sau acordurile între parteneri, în fiecare dintre statele membre;

12.

subliniază că cadrul de calitate propus de Comisie, care constă într-un pachet de recomandări și de bune practici a căror adoptare pe bază voluntară este recomandată de către aceasta, nu face referire la niciun temei juridic specific din tratate, constituind un instrument juridic sui generis, care nici el nu este prevăzut explicit în tratate. Din acest motiv, demersul Comisiei nu permite Parlamentului European să adopte o poziție utilă. Considerând totuși că propunerea Comisiei se înscrie în cadrul competențelor partajate între Uniune și statele membre în materie de politică socială, astfel cum sunt definite la articolele 151 și 153 TFUE, și că schimburile de experiență și de exemple de bune practici la nivelul UE au o valoare adăugată indiscutabilă, propunerea Comisiei este conformă cu principiile subsidiarității și proporționalității;

13.

subliniază rolul autorităților locale și regionale în a prevedea competențele necesare și în a le acorda cu nevoile pieței forței de muncă (4) prin măsuri aplicate în special în domeniul învățământului și al formării. Statele membre ar trebui să fie conștiente de acest rol și să furnizeze autorităților locale și regionale resursele adecvate pentru a facilita trecerea tinerilor de pe băncile școlii pe piața forței de muncă, dat fiind că tocmai aceste autorități asumă, deseori, funcția de furnizori de servicii în învățământ, formare și ocuparea forței de muncă (5);

14.

subliniază încă o dată faptul că chestiuni precum mobilitatea profesională sau asigurarea echilibrului între cerere și ofertă pe piața locală a forței de muncă au impact decisiv asupra succesului mecanismelor de restructurare aplicate. Mobilitatea lucrătorilor trebuie stimulată prin servicii personalizate de căutare a unui loc de muncă, prin asigurarea unei experiențe la locul de muncă și a unor cursuri de formare, astfel încât aceștia să-și poată adapta competențele la nevoile pieței forței de muncă (6). Aceste măsuri privesc în primul rând grupurile specifice care se confruntă cu șomajul de lungă durată (tinerii, persoanele cu un nivel scăzut de calificare, persoanele în vârstă, migranții și persoanele cu handicap);

15.

în ceea ce privește regiunile de frontieră, subliniază importanța promovării mobilității transfrontaliere a lucrătorilor prin înlăturarea piedicilor fiscale, exportul indemnizațiilor de șomaj și posibilitatea transferării drepturilor de pensie (7). Autoritățile locale și regionale pot juca un rol important în domeniul acordării de consultanță navetiștilor prin serviciile EURES sau prin structurile transfrontaliere existente (8);

16.

încurajează autoritățile locale să coopereze mai îndeaproape în efortul de a face schimb de informații cu privire la oportunitățile de lucru de pe o anumită piață a forței de muncă locale sau regionale. Acțiunile comune de promovare a mobilității individuale și de schimb al informațiilor privind piața forței de muncă ar putea crește cu mult rata de ocupare a forței de muncă în profesiunile cu o cerere ridicată pentru care nu există suficiente competențe la nivel local sau regional.

17.

salută Comunicarea Comisiei Europene pe tema „Pentru o renaștere industrială europeană” (COM(2014)14), prezentată în ianuarie 2014 și invită Comisia să includă anticiparea schimbărilor și gestionarea restructurărilor ca măsuri concrete de sprijinire a unei largi politici industriale europene. Schimbările structurale au impact asupra industriei din regiuni și orașe. Consideră, prin urmare, că orice dezbatere privind schimbările structurale trebuie să abordeze și rolul politicilor industriale și regionale în contextul anticipării acestor schimbări;

18.

subliniază rolul autorităților locale și regionale în utilizarea fondurilor structurale ale UE precum FSE și FEDER, precum și a Fondului european de ajustare la globalizare în regiunile relevante, pentru promovarea creării de locuri de muncă de calitate și a unei tranziții incluzive. Trebuie create condiții ca finanțarea măsurilor legate de anticiparea schimbărilor și restructurărilor să provină din mai multe surse, pentru a li se asigura perenitatea;

19.

subliniază importanța strategiilor de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă (RIS3) pentru a facilita schimbările considerate prioritare de către regiuni. Prin natura sa, RIS3 este un proces menit, în primul rând, să aducă schimbări în mediul de afaceri, sprijinind regiunile să aibă acces la cele mai bune competențe în materie de inovare și la cei mai buni parteneri. Cooperarea europeană din cadrul proceselor RIS3 are o valoare adăugată considerabilă pentru punerea în aplicare a schimbărilor structurale;

20.

consideră că cel mai important rol al autorităților locale și regionale în procesul de restructurare este coordonarea tuturor părților interesate. În practică, structurile permanente de coordonare s-au dovedit cruciale pentru o reacție rapidă și eficace la nivel regional;

21.

sprijină apelul CESE la „o coordonare și o colaborare mai strânsă, la nivel european, între politicile și serviciile Comisiei, agenții și numeroase observatoare, pentru a putea susține într–un mod clar și coerent deciziile întreprinderilor în materie de restructurare. În special IMM-urile și microîntreprinderile, pentru anticiparea schimbărilor, trebuie să poată beneficia de mecanisme adecvate și specifice de sprijin și îndrumare (9).

21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/54

1.

subliniază că, pentru a se elabora o politică în domeniul migrației completă și care să abordeze toate problemele cu care se confruntă autoritățile locale și regionale, este necesar să se acorde mai multă atenție angajamentului UE de a garanta respectarea principiilor solidarității și responsabilității partajate. În acest sens, CoR salută faptul că Președinția italiană acordă prioritate unei strategii globale privind migrația și că pune accentul pe promovarea unei solidarități reale în cadrul unei autentice politici europene privind migrația, destinată migranților, țărilor terțe de origine și țărilor de tranzit, precum și țărilor, regiunilor și orașelor de destinație, ca și între diferitele niveluri de guvernanță;

2.

salută faptul că pentru Președinția italiană o prioritate clară o constituie elaborarea unei politici europene comune în domeniul migrației, bazată pe respectarea deplină a drepturilor omului, pe solidaritate, pe încrederea reciprocă, pe respectarea obligațiilor internaționale și pe responsabilitatea partajată între statele membre și autoritățile locale și regionale, politică aptă să contribuie la Agenda pentru creștere a UE și însoțită de o strategie de promovare a creșterii economice în țările de origine ale migranților;

3.

consideră că guvernanța pe mai multe niveluri este un instrument-cheie și o condiție indispensabilă pentru atingerea unor rezultate optime în ceea ce privește integrarea migranților și a celei de-a doua generații. Toate nivelurile de guvernanță din întreaga Europă ar trebui să împartă responsabilitatea de a primi și de a integra refugiați și migranți și de a îmbunătăți cooperarea, coordonarea și solidaritatea interregională prin introducerea unui mecanism de partajare a responsabilității între Uniunea Europeană, statele membre, regiuni și autoritățile locale care să țină seama de constrângerile structurale, resurse, nevoile pieței, situațiile demografice și alți factori relevanți (cum ar fi reunificarea familiei). În acest cadru, este esențial ca autoritățile de la nivelul UE, național și subnațional să lucreze în strânsă cooperare cu societatea civilă, cu asociațiile migranților, cu țările de origine și cu cele de tranzit ale migranților din afara UE și cu comunitățile locale și să fie receptive la opiniile acestora;

4.

dorește să felicite Italia pentru activitățile sale în contextul operațiunii Mare Nostrum de salvare a vieților omenești în Marea Mediterană; regretă, în consecință, decizia UE de a o înlocui cu o operațiune a Frontex care nu este orientată la fel de clar către salvarea vieților omenești și a persoanelor aflate în dificultate; solicită Uniunii Europene și statelor membre să asigure de urgență mijloacele necesare pentru a evita pierderea de vieți omenești pe mare;

5.

consideră că, în legătură cu o temă cu caracter atât de sensibil și strategic, Uniunea Europeană și principalele sale instituții trebuie să-și asume conceperea unei politici proprii complete de migrație și responsabilitățile politice aferente punerii ei în aplicare. Acest rol nu trebuie lăsat pe seama responsabilității individuale a fiecărui stat membru, mai ales a statelor de frontieră, statele membre trebuind să fie implicate, împreună cu autoritățile locale, într-un plan politic comun privind migrația, care să cuprindă și măsuri operaționale corespunzătoare;

6.

reamintește că, după 15 ani de la primele încercări de a elabora o politică comună privind migrația, există încă un mare decalaj între practică, pe de o parte, și principii și valori declarate, pe de alta. Încă nu s-a recurs într-o măsură suficientă la articolul 80 din TFEU, pentru a se adopta măsuri de punere în practică a solidarității și de partajare echitabilă a responsabilității privind mobilitatea, inclusiv implicațiile sale financiare, între statele membre. Angajamentele privind migrația și repatrierea au fost asumate exclusiv pe baze voluntare, iar în unele cazuri autoritățile locale au fost cele care și-au asumat transformarea acestor angajamente în realități;

7.

salută orientările strategice ale Consiliului European privitoare la planificarea legislativă și politică în domeniul libertății, securității și justiției din iunie 2014, care fac o prioritate absolută din transpunerea și implementarea integrală și efectivă a sistemului european comun de azil (SECA);

8.

amintește că Uniunea Europeană are nevoie de migrație atât în sensul libertății de mișcare a cetățenilor săi între statele membre, cât și ca imigrație din țări terțe, pentru a răspunde provocărilor demografice și posibilelor deficite pe piața forței de muncă; încurajează Consiliul European să-și continue acțiunea, luând în considerare și necesitatea de a aborda aspectele legate de lipsa de solidaritate și de partajarea echitabilă a responsabilității. Cu toate acestea, focalizarea atenției în următoarea etapă legislativă ar trebui să nu acopere numai consolidarea și implementarea normelor existente, deoarece nu există încă o definiție precisă a modului în care ar putea fi încurajat principiul solidarității și în contextul în care nu există nici o politică realmente cuprinzătoare în domeniul migrației;

9.

subliniază că, pentru a se asigura o punere în aplicare eficientă a orientărilor strategice la toate nivelurile, implicarea autorităților locale și regionale este esențială. Comitetul Regiunilor este pregătit să coopereze îndeaproape la elaborarea unui plan de acțiune. Începând din 2015, domeniul acoperit de Forumul integrării europene, înființat de Comisie și de Comitetul Economic și Social European va fi extins, pentru a cuprinde imigrația și politica în domeniul azilului. Acest plan de acțiune ar putea beneficia de experiența unui forum extins, la care să contribuie și CoR. Prin urmare, CoR își reiterează solicitarea de a deveni membru al Biroului viitorului Forum european pentru migrație, alături de Comisia Europeană și de Comitetul Economic și Social European;

10.

În prezent autoritățile locale și regionale suportă o povară financiară considerabilă în ceea ce privește primirea migranților. Cu toate acestea, procesul de primire este repartizat inegal atât de la o țară la alta, cât și în interiorul statelor membre, astfel încât unele autorități locale și regionale își asumă o parte mult mai mare de responsabilitate prin primirea unei părți însemnate din numărul imigranților nou-sosiți, ceea ce deseori depășește capacitățile individuale ale regiunilor în cauză;

11.

consideră că distribuția neuniformă a solicitanților de azil și refugiaților între țări, între regiuni și în cadrul acestora din urmă reprezintă o provocare majoră pentru autoritățile locale și regionale. O altă problemă o constituie lipsa planificării prospective și a capacității de a pregăti primirea cu suficient timp înainte. Soluțiile improvizate pot să aibă consecințe sociale negative, afectând modul în care noii sosiți se pregătesc pentru începerea procesului de integrare;

12.

prin urmare, consideră că a venit momentul să se precizeze mai exact și în mod realist ce se înțelege prin solidaritate, în UE și în cadrul statelor membre, în domeniul azilului și al migrației. Este clar că statele, regiunile și localitățile, fiecare în funcție de condițiile și dorințele sale, au propria percepție asupra a ceea ce înseamnă partajarea echitabilă a responsabilității și solidaritatea;

13.

arată că solidaritatea este unul dintre principiile care reprezintă forța motrice a deciziilor luate de autoritățile locale obligate să primească un număr mare de migranți. Localități precum Lampedusa în Italia, Ceuta și Melilla în Spania și Calais în Franța sunt numai câteva dintre punctele de intrare și tranzit pentru solicitanții de azil și migranții din UE, iar ele sunt reprezentative pentru dificultățile cu care se confruntă unele autorități locale în termeni de primire a miganților, gestionare a fluxurilor și soluții umanitare;

14.

consideră că o colaborare eficientă și o relație de încredere între nivelul local, regional, național și european în ceea ce privește partajarea resurselor și a responsabilităților sunt absolut esențiale pentru primirea sustenabilă și echitabilă a solicitanților de azil și a refugiaților;

15.

consideră că structurile existente oferă instrumente și căi de dialog politic între nivelul UE, statele membre la nivel național și organizațiile societății civile, dar că dialogul politic între nivelurile local/regional și european este fragmentat sau se desfășoară pe o bază ad-hoc;

16.

propune să se analizeze disponibilitatea resurselor financiare destinate autorităților locale și regionale, pentru a le permite să își îndeplinească obligațiile privind migrația și integrarea, asigurându-li-se accesul la fondurile naționale și ale UE (cum ar fi Fondul pentru azil și migrație, Instrumentul european de vecinătate, Fondul social european și Fondul pentru frontierele externe);

17.

subliniază faptul că întărirea controalelor la frontieră și a măsurilor de combatere a migrației ilegale este esențială, dar nu poate avea prioritate față de obligațiile internaționale (în conformitate cu UNCLOS, SOLAS și SAR, de exemplu) de a salva vieți și de a respecta drepturile omului, sau asupra dreptului de a solicita azil în UE, care trebuie să rămână un loc de refugiu pentru persoanele care au nevoie de protecție internațională. de asemenea, subliniază că la primirea solicitanților de azil, refugiaților și migranților minori și a minorilor neînsoțiți trebuie întotdeauna respectată Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturilor copilului;

18.

solicită consolidarea FRONTEX pentru a întări și a raționaliza în mod mai eficace și mai eficient cooperarea dintre autoritățile naționale de frontieră, pentru a proteja migranții și frontierele externe ale UE și pentru a colabora în ce privește lupta împotriva traficului de ființe umane;

19.

sprijină eforturile de a continua monitorizarea și punerea în aplicare a strategiilor prezentate în „Acțiunea UE privind presiunea migrației”, prin care se solicită Uniunii Europene să își concentreze atenția asupra necesității de a coordona acțiunile întreprinse de statele membre cu rolul central jucat de agențiile UE relevante, cum ar fi Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (FRONTEX), EUROPOL și Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO);

20.

consideră că este esențial să se continue eforturile pentru dezvoltarea în continuare a unui sistem integrat și echilibrat de gestionare a frontierelor, pentru a se îmbunătăți controlul frontierelor externe și a se combate mai eficient imigrația ilegală, traficul de migranți, traficul de persoane și alte forme de criminalitate transfrontalieră și de criminalitate transnațională legate de traficul de persoane;

21.

sprijină pachetul legislativ „Frontiere inteligente” în vederea accelerării, facilitării și consolidării procedurilor de verificare la frontieră a străinilor care călătoresc în UE, inclusiv programul de înregistrare a călătorilor (RTP) și sistemul de intrare/ieșire (EES), dar reamintește că în 2013 a exprimat anumite preocupări legate de protecția vieții private și de raportul cost-eficacitate al propunerilor vizate. CoR ia notă de rezultatele studiului tehnic efectuat de către Comisia Europeană și eu-LISA, care propune o soluție pe termen lung pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, acestea fiind instrumente esențiale pentru punerea în aplicare a politicilor UE privind azilul, gestionarea frontierelor și migrația;

22.

propune să se acorde o atenție deosebită sporirii sinergiilor dintre diferitele organisme și sisteme deja înființate, pe baza misiunilor și domeniilor lor specifice: de exemplu, Frontex, SIS II și EUROSUR, care operează în contextul migrației și circulației persoanelor și, în ceea ce privește securitatea, EUROPOL și EUROJUST, care acționează pentru a preveni și a eradica infracțiunile legate de tranzitarea ilegală;

23.

promovează, în special în ceea ce privește EUROSUR, punerea integrală în aplicare a regulamentului recent adoptat cu scopul de a reduce riscul pierderii de vieți omenești pe mare;

24.

încurajează eforturile de a analiza posibilitatea introducerii unor măsuri de prevenire a migrației ilegale, de creare a unor rute alternative sigure și legale în Europa, de evitare a altor pierderi de vieți omenești în călătorii periculoase. Aceste măsuri ar putea consta în înființarea unui „coridor umanitar”, emiterea unui număr mai mare de vize din motive umanitare, creșterea cotelor de relocare și înființarea de centre de primire în țările de tranzit, pentru a prelucra cererile de azil sau a determina eligibilitatea pentru intrarea legală în țările UE (1). Autoritățile locale și regionale ar putea juca un rol foarte util în acest sens;

25.

salută înființarea Grupului operativ pentru Marea Mediterană (2) în urma Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 7-8 octombrie 2013, pentru a oferi un răspuns al UE la situația existentă. Scopul său principal este să identifice instrumentele adecvate pentru a evita repetarea evenimentelor tragice precum cele care au avut loc în largul coastelor Lampedusei și de a elabora o abordare mai strategică, integratoare și pe termen lung a situației migrației în zona mediteraneeană. În acest context, CESE reamintește de propria sa activitate în cadrul ARLEM și în special recomandările din raportul privind rolul autorităților locale și regionale în gestionarea migrației în zona mediteraneeană, adoptat recent de Comisia ECOTER a ARLEM;

26.

dorește să sublinieze că operațiunea Frontex plus, lansată la 27 august 2014 și planificată să înlocuiască Mare Nostrum, nu acoperă activitățile desfășurate în prezent de Mare Nostrum. Bugetul Frontex a fost limitat în temeiul cadrului financiar multianual. Frontex plus va trebui să se bazeze pe contribuțiile statelor membre. Lăsând la o parte considerațiile de ordin financiar, spiritul celor două operațiuni este diferit – Mare Nostrum urmează o abordare umanitară, în timp ce Frontex constituie în principal un răspuns la preocuparea privind controlul frontierelor;

27.

încurajează dezvoltarea în continuare a dialogului și a cooperării cu țările terțe de origine și de tranzit ale fluxurilor de migrație, în conformitate cu abordarea globală a UE privind migrația și mobilitatea, prin intermediul instrumentului reprezentat de parteneriatele pentru mobilitate și prin dialoguri și procese regionale, cum ar fi Procesul de la Rabat;

28.

sprijină eforturile Frontex vizând încheierea unor acorduri de cooperare operațională cu țările terțe privind controlul la frontieră și imigrația ilegală, care ar trebui să promoveze asumarea responsabilității de către țările terțe în cauză;

29.

salută inițiativa lansată de Președinția italiană de a stabili un dialog similar cu țările din Africa de Est. Promovarea migrației legale are ca scop să contribuie la eforturile depuse de UE în vederea creșterii economice, prevenind astfel eventuala utilizare abuzivă a canalelor de migrație legală care pot duce la subminarea credibilității întregului sistem de migrație european;

30.

subliniază importanța conceptului de migrație circulară, care ar ajuta la echilibrarea efectului migrației atât în regiunile de origine, cât și în cele gazdă, contribuind la dezvoltarea amândurora. Aici se include necesitatea unei politici de returnare eficace și sustenabile, care să respecte în totalitate drepturile migranților și să ia în considerare caracteristicile specifice ale țărilor de origine. În acest scop, cooperarea concretă între autoritățile locale și țările terțe relevante trebuie să fie îmbunătățită, în scopul de a încuraja și de a crea cele mai eficiente sisteme de returnare voluntară;

31.

consideră că autoritățile de la toate nivelurile trebuie să se implice în mod activ în protejarea și promovarea dialogului și a cooperării cu țările terțe, pentru a oferi sprijin concret, la nivel politic și economic, canalelor legale de intrare, precum și pentru a preveni și a face față imigrației ilegale și tuturor formelor de infracționalitate asociate cu aceasta prin îmbunătățirea capacităților instituționale și operaționale ale autorităților competente din țările respective;

32.

subliniază că autoritățile locale și regionale pot juca un rol în efortul comun al nivelului UE și național și al țărilor terțe, de a aborda și a preveni migrația ilegală, prin desfășurarea de activități în țările de origine (de exemplu, campanii de sensibilizare, informații cu privire la riscurile legate de trecerea ilegală a frontierelor, măsuri de pregătire a cetățenilor în vederea integrării, formare, asistență pentru reîntregirea familiei, cursuri de limbă și măsuri de îmbunătățire a dialogului intercultural) și în țările de destinație (de exemplu înființarea unor sisteme locale de selecție în funcție de nevoile locale, primirea și măsurile de sprijin etc.). De asemenea, ele pot contribui la identificarea și protejarea victimelor traficului de persoane și pot ajuta la reintegrarea migranților ilegali care se întorc în țările lor. În același timp, instituirea la nivel local și regional a unor politici eficiente privind migrația legală și integrarea reprezintă un mijloc de combatere a rasismului și xenofobiei;

33.

sugerează ca intensificarea relocării refugiaților în UE să facă parte integrantă din eforturile europene de sprijinire a țărilor din sudul și estul Mării Mediterane, care se confruntă cu un mare număr de refugiați (3). Acesta este un domeniu în care orașele și regiunile europene au jucat un rol important, promovând integrarea refugiaților în comunitățile locale și luând măsuri de întărire a coeziunii sociale;

34.

solicită să fie promovată înființarea de „parteneriate privind migrația și integrarea” între regiuni și orașe din țările de origine și cele de destinație, sporind astfel cooperarea și încrederea reciprocă și asigurând o gestiune mai descentralizată ale migrației. De asemenea, Comitetul Regiunilor își reiterează sugestia (4)ca autoritățile locale și regionale să fie implicate în dezvoltarea unor „parteneriate privind migrația și integrarea” cu țările terțe;

35.

subliniază că în Comunicarea Comisiei privind noua Agendă europeană privind integrarea (5) se solicită acțiuni suplimentare la nivel local și evidențiază necesitatea unei adevărate abordări ascendente în ce privește dezvoltarea politicilor de integrare;

36.

consideră că autoritățile locale și regionale ar trebui să joace un rol mai important în stabilirea contextului mai larg în care se înscrie abordarea politicii de migrație;

37.

subliniază necesitatea schimbului de bune practici între autoritățile locale și regionale și statele membre în ceea ce privește prelucrarea cererilor solicitanților de azil și ale refugiaților, politicile de integrare și combaterea migrației ilegale. CoR poate contribui la procesul de realizare a unei implicări mai eficace a autorităților locale și regionale în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor de integrare, în acord cu guvernanța pe mai multe niveluri și cu principiul subsidiarității; acest lucru poate contribui și la abordarea decalajelor existente între statele membre și între regiuni în privința condițiilor în care sunt primiți și găzduiți solicitanții de azil, refugiații sau migranții;

38.

propune ca Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă, eu-LISA, să elaboreze în viitorul apropiat un sistem complet de schimb de date cu privire la tema migrației și a autorităților locale, bazat pe sistemul VIS. Un astfel de sistem ar putea fi foarte util în împărtășirea cunoștințelor și schimbul de experiență în ceea ce privește gestionarea locuințelor, prelucrarea cererilor solicitanților de azil și refugiaților, politicile de integrare și combaterea migrației ilegale și ar oferi soluții practice pentru încurajarea principiului solidarității între autoritățile locale;

39.

propune elaborarea unei baze de date, care ar contribui la urmărirea fluxurilor de migrație dintre statele membre. Baza de date ar conține informații referitoare la mișcările populației dinspre țările de origine către țările de destinație. Cunoașterea acestor mișcări ar facilita luarea deciziilor la nivel local, regional și european;

40.

consideră că solidaritatea și cooperarea ar fi facilitate substanțial, dacă s-ar face mai multe în ceea ce privește soluțiile practice și pragmatice. Expertiza autorităților locale și regionale nu trebuie trecută cu vederea atunci când se încearcă identificarea principalelor probleme;

41.

consideră că UE ar trebui să profite de orice ocazie de a coopera cu parteneri instituționali și de a încuraja dezbaterea în toate cadrele relevante. Organizații precum Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) și adunările precum Adunarea autorităților locale și regionale din zona euro-mediteraneeană (ARLEM) sunt parteneri importanți în acest sens;

42.

Salută faptul că următoarea conferință ministerială a Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), care urmează să aibă loc în octombrie 2015, se va axa pe modalitățile prin care orașele pot contribui la gestionarea migrației și va constitui o excelentă platformă de dialog global între orașe. Dorește să fie asociat la această conferință și așteaptă cu interes să contribuie la dezbateri.

21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/59

1.

La solicitarea Președinției italiene a Consiliului UE, Comitetul Regiunilor elaborează propuneri robuste cu privire la modalitatea în care o Europă interconectată poate sta la baza valorificării amplului potențial oferit de sectorul TIC ca sursă de creștere și de noi locuri de muncă, în special în următorii cinci ani.

2.

În era noii revoluții industriale, Europa poate folosi digitalizarea pentru a impulsiona creșterea economică și socială, în conformitate cu Strategia Europa 2020. Este necesar să se înțeleagă de ce tip de serviciu are nevoie clientul și să se știe cum poate fi dezvoltată tehnologia relevantă, precum și să se înțeleagă că clientul nu vrea să achiziționeze doar un produs, ci în primul rând productivitate, securitate a locurilor de muncă și satisfacția clienților. Toate acestea se pot realiza prin valorificarea digitalizării. Economia circulară, digitalizarea și proiectarea serviciilor pot fi folosite pentru a genera locuri de muncă noi și ecologice și pentru a revitaliza industria tradițională. Conform studiilor Comisiei, până în 2020 PIB-ul Europei ar putea crește cu 4 % prin stimularea creșterii pieței interne digitale, în vreme ce administrația publică și-ar putea reduce cheltuielile cu 15-20 % prin digitalizarea serviciilor publice (1). Chiar și într-o perioadă caracterizată de un șomaj ridicat, internetul generează cinci noi locuri de muncă pentru fiecare două locuri de muncă pierdute. S-a estimat că luarea de măsuri comune de către UE în contextul strategiei pentru digitalizare ar putea crea până la 3,8 milioane de noi locuri de muncă pe termen lung în toate sectoarele economice.

3.

Cu toate acestea, capacitatea Europei de a genera creștere și de a crea locuri de muncă nu este corespunzătoare sub toate aspectele. Trebuie dezvoltate competențele TIC ale oamenilor, având în vedere că jumătate din populație deține competențe reduse sau inexistente în domeniu. Având în vedere că într-un mediu globalizat serviciile sunt dezvoltate prin utilizarea tehnologiei informației, este important ca poziția concurențială a Europei ca producător și dezvoltator de servicii să fie îmbunătățită. Întreprinderile operează totodată într-un mediu caracterizat de provocări: nicio întreprindere europeană de TIC nu se regăsește în topul primelor societăți de TIC, ca volum de vânzări.

—

Trebuie încurajate și planificate cu atenție sinergiile dintre diferitele mecanisme de finanțare și dintre sectorul public și cel privat, pentru a se construi infrastructuri de calitate și accesibile sub aspectul costului, capabile să susțină tehnologii de tip cloud computing, volume mari de date (big data) și conexiuni în bandă largă de mare viteză.

—

Autoritățile de la nivelul UE, național, regional și local ar trebui să acorde prioritate dotării persoanelor cu competențele digitale și antreprenoriale care să le permită să utilizeze pe deplin noile tehnologii, să analizeze volumele mari de date (big data), să înțeleagă problemele de securitate cibernetică, să dobândească o mai mare capacitate de inserție profesională și să creeze noi oportunități de afaceri.

—

Autoritățile UE, naționale și subnaționale ar trebui să aibă ca obiectiv instituirea unui cadru de reglementare flexibil, care să reducă cheltuielile și să faciliteze crearea și funcționarea întreprinderilor din domeniul TIC, permițând totodată accesul facil la finanțare și încurajând inovarea, inclusiv prin politici de evaluare și recompensare.

—

În toată legislația viitoare destinată finalizării pieței unice, ar trebui să se țină seama de rolul-cheie al autorităților locale și regionale și de potențialul acestora în ceea ce privește educația digitală a cetățenilor, crearea și gestionarea infrastructurii digitale – adesea în colaborare transfrontalieră sau interregională –, procesul de inovare și de descoperire antreprenorială și punerea în aplicare a e-guvernării.

4.

a salutat propunerile de măsuri referitoare la piața internă a comunicațiilor electronice, care ar trebui să promoveze creșterea dinamică și durabilă în toate sectoarele economiei și să creeze locuri de muncă, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a consumatorilor. În toată legislația viitoare destinată finalizării pieței unice, ar trebui să se țină seama de rolul-cheie al autorităților locale și regionale și de potențialul acestora în ceea ce privește punerea în aplicare a e-guvernării;

5.

subliniază rolul crucial al inițiativelor emblematice, inclusiv al Agendei digitale, ca instrumente pentru creșterea economică. Inițiativele emblematice ar trebui să servească drept pârghie pentru îmbunătățirea coordonării politice la toate nivelurile, în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020, și să fie utilizate în documentele de referință. Autoritățile locale și regionale ar trebui, de asemenea, să utilizeze în continuare inițiativele emblematice ca un cadru de referință, nu numai pentru planificarea politicilor lor, ci și atunci când interacționează cu nivelurile superioare de guvernare și cu alte părți interesate. În plus, ALR (și alte organisme publice precum bibliotecile, spitalele sau școlile) ar putea juca un rol mai important în diseminarea și utilizarea rezultatelor programului Orizont 2020;

6.

evidențiază faptul că creșterea și crearea de locuri de muncă nu pot fi obținute printr-o optimizare parțială: mai degrabă, este nevoie de o abordare holistică, de spirit de conducere și de măsuri la nivel global. De exemplu, autoritățile locale și regionale sunt mai în măsură să aplice proceduri digitale în cadrul propriilor activități, în cazul în care practicile și indicatorii lor bugetari necesită un rezultat global bun și încurajează cooperarea între sectoare. Pentru a permite dezvoltarea unor proceduri administrative noi și inovatoare, este, de asemenea, important să se mențină un echilibru între rolul autorităților publice și evoluțiile noi și inovatoare. S-au înregistrat experiențe pozitive cu finanțarea experimentală, utilizată pentru a preîntâmpina probleme sau pentru a dezvolta și testa noi inovații sociale;

7.

se pronunță în favoarea combinării măsurilor de jos în sus cu conducerea strategică de sus în jos. Actorii locali și regionali sunt o forță motrice în elaborarea și punerea în aplicare a procesului de digitalizare. Factorii de decizie locali și regionali, lucrătorii și oamenii de rând reprezintă resurse fundamentale, cu condiția să aibă cunoștințele și competențele necesare, precum și să dea dovadă de o atitudine pozitivă față de digitalizare. Actorii locali și regionali sunt responsabili de asigurarea acestor competențe. Nivelul local și regional ar trebui să se monitorizeze pe sine, pentru a se asigura că actorii locali și regionali nu devin obstacole în calea propriei dezvoltări;

8.

subliniază faptul că, într-o Europă a cetățenilor, digitalizarea permite oamenilor să construiască rețele și să mențină contacte, astfel încât să poată discuta, să poată învăța unii de la alții, să își formeze opinii în comun și să inoculeze propriile speranțe și obiective în procesul de luare a deciziilor și în consolidarea unei identități europene comune. Noile locuri de muncă sunt bazate pe piețe, iar piețele sunt create mai ușor dacă Europa are o puternică identitate digitală și cetățenii doresc să utilizeze procese digitale și solicită cu adevărat noi soluții digitale;

9.

subliniază că, prin modificarea metodelor de lucru, digitalizarea a făcut ca anumite locuri de muncă să devină în mod inevitabil depășite, ceea ce înseamnă că întreprinderile și sectorul public trebuie să aibă posibilitatea de a consolida și de a utiliza o forță de muncă bine educată, pentru a crea o valoare adăugată mai mare. De asemenea, digitalizarea permite anumitor persoane să își asigure mijloacele de existență pe baza microantreprenoriatului. În plus, digitalizarea ar trebui utilizată pentru a viza antreprenoriatul cu creștere puternică, deoarece permite ca produsele și serviciile să fie create și livrate fără constrângeri de ordin geografic sau de timp. Chiar operatorii din regiuni îndepărtate dispun de aceleași posibilități de a beneficia de digitalizare;

10.

subliniază că la nivelul Uniunii Europene și al statelor membre este necesară o strategie de creștere economică care să țină seama de oportunitățile oferite de Strategia digitală, pentru a sprijini crearea de locuri de muncă mai durabile și de mai bună calitate, în special pentru tineri. Capacitatea de inserție profesională nu este doar o responsabilitate individuală, ci ar trebui implicate toate părțile interesate – întreprinderi, universități, școli și alte institute de învățământ, autoritățile locale și tinerii;

11.

observă că asigurarea furnizării de resurse naturale și reducerea amprentei de carbon sunt aspecte esențiale ale dezvoltării durabile. Prin urmare, creșterea economică a Europei ar trebui să aibă o altă bază decât creșterea producției de bunuri de consum. Produsele și serviciile care pot fi realizate și vândute digital pot fi utilizate pentru a genera creștere, cu o exploatare mai redusă a resurselor naturale (2);

12.

face apel la autoritățile locale și regionale să evalueze scara pe care se pot utiliza TIC, modelarea informațiilor și o abordare bazată pe PPP pentru a se spori sustenabilitatea ciclurilor de viață ale bunurilor publice – mai ales ale mediului construit și clădirilor;

13.

observă că, pe lângă dezvoltarea de produse bazate pe tehnologie, este important să se pună accentul pe dezvoltarea unor tehnologii, servicii și produse centrate pe om, inclusiv pe proiectarea centrată pe utilizator, co-creare și dezvoltarea rapidă. Comitetul sprijină inițiativa referitoare la Mecanismul pentru interconectarea Europei, care poate fi utilizat pentru a dezvolta noi infrastructuri pentru serviciile publice digitale și pentru a răspunde mai bine problemelor din diverse regiuni cu soluțiile propuse în diferite părți ale Europei. Aceste măsuri vor garanta că produsele digitale răspund mai prompt și mai eficient nevoilor reale ale pieței, inclusiv celor ale sectorului public, și că se îmbunătățește competitivitatea produselor și întreprinderilor europene;

14.

recomandă să se examineze posibilitatea ca decalajul dintre TIC și „activitatea de afaceri” să fie redus prin gestionarea serviciilor din domeniul sistemelor de informații utilizând arhitectura de întreprindere, cu alte cuvinte nu este vorba numai de gestionarea informațiilor sau a operațiunilor, ci de adoptarea unei abordări holistice. Cheia modelului arhitecturii de întreprindere este de a adapta mediul informațional și tehnologic dorit, în mod bine gestionat și sistematic, la nevoile strategice și operaționale ale activității centrale;

15.

observă, în acest context, că autoritățile locale și regionale au un rol-cheie în asigurarea unui acces egal și la prețuri rezonabile la banda largă în zonele în care mecanismele pieței nu dau rezultate și solicită ca proiectele de dezvoltare digitală din zonele rurale și cu densitate scăzută a populației să fie recunoscute drept servicii de interes economic general (3);

16.

subliniază faptul că TIC pot fi utilizate în domeniul inovării pentru a răspunde provocărilor socio-economice majore și propune un nou cadru de politică prin care Uniunea Europeană să încurajeze întreprinderile bazate pe TIC, astfel încât acestea să evolueze către abordarea unor probleme societale majore, cum ar fi schimbările climatice, aspectele energetice sau societățile în curs de îmbătrânire. Îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate este unul dintre principalele parteneriate europene pentru inovare, putându-se dezvolta serviciile digitale pentru a sprijini îmbătrânirea activă („îmbătrânirea activă digitală”). Investițiile în servicii digitale pentru a promova sănătatea și integrarea socială a persoanelor în vârstă ar putea face din Europa un deschizător de drumuri în acest domeniu, creându-se astfel baza pentru o nouă piață de export mondială și reducându-se în același timp presiunea costurilor legate de îmbătrânire;

17.

consideră că, prin conectarea procesului de digitalizare cu sectoare europene tradiționale puternice, cum ar fi turismul și cultura, într-o manieră nouă și inovatoare, s-ar putea crea o oportunitate de stimulare a creșterii economice și a ocupării forței de muncă. De exemplu, furnizorii și utilizatorii de servicii ar putea să se reunească prin intermediul unor platforme digitale și al unor abordări noi și inovatoare. Operatorii locali și regionali îi pot ajuta pe furnizorii de servicii turistice și culturale să găsească prestatori de servicii similari în alte părți ale Europei, astfel încât să se poată organiza în rețele și să își sporească vizibilitatea în comun, folosind abordări digitale. Consumatorii de turism și cultură pot atât să utilizeze, cât să și producă conținut prin externalizare spre public (crowd sourcing). Registrele de date publice, cum ar fi resursele digitale ale muzeelor, arhivelor și bibliotecilor, pot servi ca surse de noi servicii turistice și culturale;

18.

recomandă ca procesul de digitalizare să fie promovat prin adoptarea unor modele de afaceri complementare, care să poată fi utilizate, de exemplu, de întreprinderile sociale și de operatorii din sectorul terțiar, pentru a crea servicii care nu sunt asigurate de către sectorul public și în cazul cărora sectorul privat încă nu consideră că există oportunități de afaceri;

19.

subliniază că investițiile în TIC pot contribui în mai mare măsură la creșterea regională decât alte investiții de capital și, prin urmare, recomandă ca finalizarea pieței unice digitale până în 2015 să devină o prioritate și să se răspundă nevoilor de investiții ale infrastructurii de telecomunicații prin utilizarea deplină a fondurilor structurale ale UE, prin facilitarea combinației adecvate de investiții publice și private, prin folosirea altor surse de finanțare, cum ar fi Banca Europeană de Investiții, și prin stabilirea unui cadru de reglementare adecvat. Regiunile foarte dens populate ar putea fi sprijinite prin investiții private în infrastructură, în timp ce alte regiuni ar trebui să aibă acces la fonduri publice pentru a-și consolida infrastructura;

20.

salută inițiativa „Comunități conectate” a Comisiei Europene, care are drept scop să ofere localităților, membrilor parteneriatelor locale pentru banda largă și operatorilor orientări privind modul de a obține finanțare și de a dezvolta modele de afaceri adaptate pentru furnizarea de bandă largă de mare viteză în comunitățile lor. Comitetul încurajează actorii locali și regionali să utilizeze noile surse de finanțare și noile forme de sprijin din partea UE pentru banda largă;

21.

consideră că instalarea unor rețele de mare viteză accesibile și reducerea costurilor acestora va genera locuri de muncă pentru întreprinderile europene, va stimula dezvoltarea de servicii moderne, va promova comerțul electronic și va oferi oportunități de afaceri în domeniul tehnologiilor utilizate în internetul obiectelor (IoT) și comunicațiile de tip mașină către mașină (machine to machine – M2M). Comitetul este preocupat de tendința pe care o impune noua generație tehnologică (cloud computing, imprimarea 3D, e-sănătatea, e-guvernarea, orașele inteligente, serviciile de divertisment, teleprezența, volumele mari de date – „big data”, internetul în autoturisme etc.), care necesită creșterea și mai mare a lățimii benzii și servicii cu funcționare continuă pe teritoriul Europei și de faptul că modelele de afaceri dezvoltate pentru introducerea acestor tehnologii impun costuri ce apasă greu pe umerii autorităților locale și regionale. Este important ca structura totală a costurilor aferente proiectelor de bandă largă să ia în considerare nu numai cheltuielile de constituire, ci și costurile viitoare pe care le va induce dezvoltarea tehnologică rapidă;

22.

subliniază că Parteneriatul european pentru inovare „Orașe și comunități inteligente”  (4) este o platformă care promovează eficient creșterea durabilă pe baza tehnologiilor digitale. Pentru o funcționare adecvată, platformele de dezvoltare și testare a produsului necesită, de asemenea, o bună funcționare a ecosistemului de inovare și de afaceri. Cooperarea dintre orașele inteligente interconectate permite operatorilor locali și regionali, cât mai eficient posibil, să promoveze dezvoltarea unor soluții produse în întreprinderi și, prin urmare, impulsionarea competitivității întreprinderilor într-un mediu de afaceri global;

23.

recomandă ca, la elaborarea unei strategii de specializare inteligentă (RIS 3), regiunile să recurgă la digitalizare în strategia de specializare aleasă, pentru a crea mai multă valoare adăugată și, astfel, o creștere mai rapidă în regiune. Comitetul încurajează autoritățile locale și regionale să creeze procese inovatoare și antreprenoriale de descoperire și mecanisme de guvernanță pentru a optimiza sinergiile dintre diferitele mecanisme de finanțare publice și private, să asigure sinergii între diferitele portofolii de proiecte regionale și locale și să pună accentul pe construirea de parteneriate europene prin intermediul inițiativei Orizont 2020, al programului INTERREG, al macroregiunilor etc.;

24.

îndeamnă Comisia să ia măsurile necesare pentru ca regiunile să primească orientări clare privind modul de a implementa strategiile RIS3, prin utilizarea de portofolii de proiecte și de „lucrări de mare anvergură” pe scară largă cu finanțare multiplă, organizate mai degrabă prin orchestrarea unei cooperări sinergice decât prin gestionarea unor proiecte individuale. Instrumentele digitale de gestionare a proiectelor și mediile de lucru virtuale vor reprezenta puncte centrale ale acestei evoluții a culturii de lucru;

25.

semnalează că a aprobat deja ideea că „instrumentele de conexiune între cercetare, inovare și strategiile de specializare inteligentă sunt puse în practică atât în Orizont 2020, cât și în fondurile structurale pentru a crea indicatori obiectivi pentru scările de excelență și crearea ERA” (5). Indicatorii elaborați ar putea fi adaptați pentru a evalua beneficiile proiectelor de cercetare realizate cu finanțare publică. Evaluarea ar trebui să pună accentul pe rezultate și efecte, cum ar fi avantajele pentru autoritățile locale și regionale, precum și pe noile oportunități de afaceri și de creare de locuri de muncă și pe îmbunătățirea concepției, funcționalității, utilității și eficienței producției de servicii, a calității globale a produselor și serviciilor sau a contribuției la sistemele de inovare în general;

26.

a subliniat în avizele anterioare utilizarea activă a achizițiilor publice inovatoare și simplificarea procedurilor și îi încurajează pe administratorii de la nivel local și regional să aplice aceste principii cu scopul de a accelera dezvoltarea abordărilor digitale;

27.

constată că, pentru funcționarea pieței interne și competitivitatea economiei digitale, este important să fie reuniți factorii care contribuie la rețeaua de valori – creatorii de conținut, actorii de pe piață, circuitele de distribuție, comerțul electronic, firme de software, operatorii de telecomunicații și finanțatori, specialiști din cercetare și inovare, din educație și din domeniul drepturilor de proprietate intelectuală – să găsească soluții digitale. Comitetul recomandă ca actorii locali și regionali să fie implicați mai mult în elaborarea și organizarea rețelelor de valoare la nivel european și interregional;

28.

observă că creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă pot fi stimulate prin deschiderea accesului la cunoștințe, procese, spații publice și inovare generate în cadrul proiectelor de cercetare și dezvoltare finanțate din fonduri publice. De exemplu, prin realizarea de spații publice cu acces online și echipamente disponibile pentru un tarif convenit individual, localitățile pot sprijini microantreprenorii și mobiliza diferite grupuri de populație;

29.

observă că, potrivit studiilor Comisiei, accesul liber la datele din sectorul public și de la entitățile finanțate din fonduri publice stimulează creșterea economică și creează noi oportunități de afaceri, inclusiv pentru întreprinderile mici, indiferent de locul în care se situează acestea. Datele publice deschise contribuie la îmbunătățirea condițiilor pentru o piață internă digitală eficientă, în care consumatorii pot beneficia de un acces flexibil, sigur și ușor la conținut și servicii digitale legale (6);

30.

subliniază că tehnologia necesară pentru deschiderea datelor publice este deja într-un stadiu avansat de dezvoltare, dar că la nivel local și regional s-ar putea dovedi că nu este suficient de bine stăpânită și că nu există instrumentele necesare pentru a găsi informațiile disponibile pentru reutilizare (7). Metadatele constituie un aspect important al reutilizării informațiilor și, în special, publicarea metadatelor într-un format standardizat ar îmbunătăți considerabil schimbul de informații, accesibilitatea și comercializarea cunoștințelor la nivel transfrontalier;

31.

observă că volumul de informații disponibile pe internet este în creștere rapidă. Este de așteptat ca utilizarea de volume mari de date sau de mari cantități de informații să genereze noi oportunități de afaceri și locuri de muncă în următorii câțiva ani, dar aceste date abia încep să fie utilizate în sectorul public, de exemplu în domeniul asistenței medicale, al transportului sau al serviciilor de ocupare a forței de muncă. Există un potențial imens neexploatat în ceea ce privește integrarea datelor deschise și a marilor volume de date, precum și a bazelor de date publice și private. Legislația Uniunii Europene ar trebui să fie concepută în așa fel încât să permită aplicarea corespunzătoare a marilor volume de date fără a se încălca drepturile în materie de protecție a datelor individuale;

32.

militează pentru transformarea mediului online al UE în cel mai sigur din lume și recomandă ca Europa să se prezinte pe piața mondială ca un mediu de afaceri stabil și sigur, cu o infrastructură de telecomunicații eficientă, pe baza căreia să poată atrage companiile cu grad ridicat de cunoștințe să investească și să-și extindă activitățile în regiunile Europei. Căderile de rețele și atacurile și infracțiunile la adresa rețelelor ar trebui să fie reduse cât mai mult posibil, deoarece dăunează imaginii întreprinderii, reduc productivitatea muncii și aduc prejudicii cunoștințelor care sunt vitale întreprinderilor;

33.

militează pentru crearea de platforme tehnologice în Europa și clarificarea necesității dezvoltării, din motive de securitate cibernetică, a unei rețele de internet mai restrânse alături de internetul actual, care ar conferi un avantaj competitiv afacerilor bazate pe încredere, precum și serviciilor și cercetării în materie de cloud computing. Uniunea Europeană ar putea, de asemenea, orienta beneficiarii de fonduri UE către aceste platforme, pentru a facilita astfel succesul comercial al noilor soluții;

34.

subliniază că respectarea cerințelor privind securitatea la fiecare nivel este de o importanță crucială pentru asigurarea unor niveluri optime protecție a vieții private și a datelor cu caracter personal și pentru prevenirea oricărui tip de urmărire neautorizată a informațiilor personale și a creării de profiluri pe baza acestor informații, incluzând preferințele în materie de cumpărături, starea sănătății, fișele medicale etc. Protecția vieții private ar trebui privită, de asemenea, din perspectiva modului în care date din fișiere diferite pot fi automat unificate pentru a crea profiluri individuale amănunțite (8);

35.

este conștient de faptul că digitalizarea – inclusiv cursurile online deschise și în masă (MOOC) – conduc la același tip de schimbare în învățământul superior care a transformat deja, de exemplu, mediul de afaceri din mass-media. Învățământul superior european riscă să rămână în urma altor regiuni ale lumii care investesc în strategiile bazate pe TIC pentru modernizarea educației. Pe de altă parte, actorii locali și regionali pot, de asemenea, să utilizeze digitalizarea pentru modernizarea sectorului educației în colaborare cu universitățile. Acest lucru ar îmbunătăți condițiile necesare pentru ca operatorii europeni să reușească pe o piață globală din ce în ce mai mare în materie de educație și ar oferi, de asemenea, o oportunitate pentru crearea de noi locuri de muncă în sectorul învățământului superior. Universitățile care au adoptat digitalizarea pot să modernizeze cu mai multă credibilitate alte sectoare în propria regiune, pe baza principiului triunghiului cunoașterii (educație, cercetare și inovare), și, prin urmare, să ajute întreprinderile să creeze noi locuri de muncă și sectorul public să dezvolte e-guvernarea și serviciile electronice;

36.

apreciază pozitiv eforturile de parteneriat cu industria, prin Marea coaliție pentru locuri de muncă în sectorul digital (9), pentru a promova competențele necesare în materie de TIC. Atât organizațiile, cât și persoanele fizice trebuie din ce în ce mai frecvent să se adapteze – să dobândească noi competențe și să învețe mai mult – pentru a se ține pasul cu evoluțiile. Acest lucru face cu atât mai necesară pentru întreprinderi și administrația publică dezvoltarea de modalități inovatoare de asigurare a disponibilității competențelor în viitor. Lipsa cunoștințelor și a competențelor adecvate este considerată a fi cel mai mare obstacol în acest sens. În special, ar trebui îmbunătățite competențele digitale ale persoanelor aflate în șomaj, iar persoanele cu o calificare universitară sau profesională ar trebui să beneficieze de posibilitatea de a deprinde competențe în materie de comerț electronic. Comitetul Regiunilor sprijină inițiativele de dezvoltare a spiritului antreprenorial în domeniul internetului la nivel european;