15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/1

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/2

1)

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 92/43/CEE (1) a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva habitate) trebuie interpretat în sensul că un proiect de construire a unui pod, care nu are legătură directă cu gestionarea unui sit și care a fost aprobat înainte de includerea acestuia în lista siturilor de importanță comunitară, trebuie să fie supus unei evaluări a efectelor potențiale asupra sitului înainte de executarea sa, în cazul în care includerea sitului în listă a avut loc după acordarea aprobării, dar înainte de începerea executării proiectului, iar înainte de aprobare s-a efectuat numai o evaluarea preliminară a riscurilor?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Cu ocazia examinării a posteriori, autoritatea națională trebuie să respecte cerințele articolului 6 alineatele (3) și (4) din Directiva habitate și în cazul în care, ca măsură de precauție, a avut în vedere aceste cerințe la evaluarea preliminară a riscurilor?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare și a unui răspuns negativ la a doua întrebare:

Ce condiții trebuie impuse potrivit articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate în privința unei examinări a posteriori a aprobării date unui proiect și la ce moment trebuie să se refere examinarea?

4)

În cadrul unei proceduri suplimentare, care urmărește îndreptarea unei erori constatate în privința unei examinări a posteriori potrivit articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate sau a unei evaluări a efectelor potențiale asupra sitului potrivit articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, trebuie să se țină seama, prin modificarea criteriilor de evaluare, de faptul că construcția a fost finalizată și este dată în folosință, deoarece decizia de aprobare a planului este de imediată aplicare, iar procedura privind măsurile provizorii a fost respinsă fără posibilitate de recurs? Acest lucru este valabil și în privința evaluării a posteriori a soluțiilor alternative, necesare în cadrul unui decizii întemeiate pe articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/3

1)

Împrejurările excepționale în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 (1) trebuie să privească în mod direct zborul rezervat?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: câte zboruri anterioare efectuate de aeronava utilizată pentru zborul programat sunt relevante pentru existența unor împrejurări excepționale? Există o limită în timp pentru luarea în considerare a unor împrejurări excepționale care au intervenit cu ocazia zborurilor anterioare? În caz afirmativ, cum se calculează această limită în timp?

3)

În cazul în care împrejurări excepționale care au intervenit cu ocazia zborurilor anterioare sunt relevante în privința unui zbor efectuat ulterior, măsurile rezonabile pe care operatorul de transport aerian trebuie să le adopte în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din regulament trebuie să vizeze numai prevenirea apariției împrejurărilor excepționale sau și prevenirea unei întârzieri mai mari?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/4

1)

Articolul 49 și următoarele și articolul 56 și următoarele TFUE, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea pronunțată la 16 februarie 2012 în cauzele conexate C-72/10 și C-77/10, trebuie să fie interpretate în sensul că se opun organizării unei proceduri de cerere de oferte cu privire la concesiuni cu o durată mai mică decât cea a concesiunilor acordate anterior, în condițiile în care procedura de cerere de oferte menționată este organizată în scopul declarat de remediere a consecințelor derivate din nelegalitatea excluderii unui anumit număr de operatori din cadrul procedurilor de cerere de oferte anterioare?

2)

Articolul 49 și următoarele și articolul 56 și următoarele TFUE, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea menționată, trebuie să fie interpretate în sensul că se opun posibilității ca cerința unei alinieri temporale a scadențelor concesiunilor să constituie o justificare adecvată pentru o durată a concesiunilor care fac obiectul procedurii de cerere de oferte mai redusă decât cea a concesiunilor atribuite în trecut?

3)

Articolul 49 și următoarele și articolul 56 și următoarele TFUE, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea menționată, trebuie să fie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții prin care se impune cedarea cu titlu gratuit a utilizării bunurilor materiale și imateriale deținute în proprietate care constituie rețeaua de gestiune și de colectare a jocurilor în caz de încetare a activității din cauza expirării duratei concesiunii sau ca efect al unor decizii de decădere sau de revocare?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/4

1)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 16 februarie 2012 [în cauzele conexate C-72/10 și C-77/10], trebuie interpretate în sensul că se opun atribuirii printr-o procedură de cerere de ofertă a unor licențe cu o durată mai mică decât cea a licențelor atribuite în trecut în cazul în care procedura de cerere de ofertă menționată a fost inițiată în scopul remedierii consecințelor excluderii ilegale a anumitor operatori din procedura de cerere de ofertă anterioară?

2)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea citată anterior, trebuie interpretate în sensul că se opun ca cerința reorganizării sistemului printr-o aliniere temporală a termenelor de expirare ale licențelor să constituie o justificare adecvată pentru o durată redusă a licențelor care fac obiectul procedurii de cerere de ofertă în raport cu durata licențelor atribuite în trecut?

3)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea citată anterior, trebuie interpretate în sensul că se opun să se prevadă obligația de transfer cu titlu gratuit a folosinței bunurilor materiale și imateriale deținute în proprietate care constituie rețeaua de gestiune și de colectare a pariurilor în cazul încetării activității pentru motivul expirării duratei concesiunii sau prin efectul deciziilor privind decăderea sau revocarea?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/5

1)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea nr. 72 din 16 februarie 2012 [în cauzele conexe C-72/10 și C-77/10], trebuie interpretate în sensul că se opun atribuirii printr-o procedură de cerere de ofertă a unor licențe cu o durată mai mică decât cea a licențelor atribuite în trecut în cazul în care procedura de cerere de ofertă menționată a fost inițiată în scopul remedierii consecințelor excluderii ilegale a anumitor operatori din procedura de cerere de ofertă anterioară?

2)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea citată anterior, trebuie interpretate în sensul că se opun ca cerința reorganizării sistemului printr-o aliniere temporală a termenelor de expirare ale licențelor să constituie o justificare adecvată pentru o durată redusă a licențelor care fac obiectul procedurii de cerere de ofertă în raport cu durata licențelor atribuite în trecut?

3)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea citată anterior, trebuie interpretate în sensul că se opun să se prevadă obligația de transfer cu titlu gratuit a folosinței bunurilor materiale și imateriale deținute în proprietate care constituie rețeaua de gestiune și de colectare a pariurilor în cazul încetării activității pentru motivul expirării duratei concesiunii sau prin efectul deciziilor privind decăderea sau revocarea?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/6

1)

Articolul 49 și următoarele și articolul 56 și următoarele TFUE, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea pronunțată la 16 februarie 2012 în cauzele conexate C-72/10 și C-77/10, trebuie să fie interpretate în sensul că se opun organizării unei proceduri de cerere de oferte cu privire la concesiuni cu o durată mai mică decât cea a concesiunilor acordate anterior, în condițiile în care procedura de cerere de oferte menționată este organizată în scopul declarat de remediere a consecințelor derivate din nelegalitatea excluderii unui anumit număr de operatori din cadrul procedurilor de cerere de oferte anterioare?

2)

Articolul 49 și următoarele și articolul 56 și următoarele TFUE, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea menționată, trebuie să fie interpretate în sensul că se opun posibilității ca cerința unei alinieri temporale a scadențelor concesiunilor să constituie o justificare adecvată pentru o durată a concesiunilor care fac obiectul procedurii de cerere de oferte mai redusă decât cea a concesiunilor atribuite în trecut?

3)

Articolul 49 și următoarele și articolul 56 și următoarele TFUE, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea menționată, trebuie să fie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții prin care se impune cedarea cu titlu gratuit a utilizării bunurilor materiale și imateriale deținute în proprietate care constituie rețeaua de gestiune și de colectare a jocurilor în caz de încetare a activității din cauza expirării duratei concesiunii sau ca efect al unor decizii de decădere sau de revocare?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/6

1)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea nr. 72 din 16 februarie 2012 [în cauzele conexe C-72/10 și C-77/10], trebuie interpretate în sensul că se opun atribuirii printr-o procedură de cerere de ofertă a unor licențe cu o durată mai mică decât cea a licențelor atribuite în trecut în cazul în care procedura de cerere de ofertă menționată a fost inițiată în scopul remedierii consecințelor excluderii ilegale a anumitor operatori din procedura de cerere de ofertă anterioară?

2)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea citată anterior, trebuie interpretate în sensul că se opun ca cerința reorganizării sistemului printr-o aliniere temporală a termenelor de expirare ale licențelor să constituie o justificare adecvată pentru o durată redusă a licențelor care fac obiectul procedurii de cerere de ofertă în raport cu durata licențelor atribuite în trecut?

3)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea citată anterior, trebuie interpretate în sensul că se opun să se prevadă obligația de transfer cu titlu gratuit a folosinței bunurilor materiale și imateriale deținute în proprietate care constituie rețeaua de gestiune și de colectare a pariurilor în cazul încetării activității pentru motivul expirării duratei concesiunii sau prin efectul deciziilor privind decăderea sau revocarea?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/7

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/8

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/8

1)

Articolul 3 alineatul (2) litera (a) din textul în vigoare al Regulamentului (CE) nr. 297/95 al Consiliului din 10 februarie 1995 (1) trebuie interpretat în sensul că, în cazul modificărilor de tip I aduse autorizațiilor de introducere pe piață – mai precis, în ceea ce privește litigiul principal, de tip IA – atunci când este vorba despre modificări identice referitoare la mai multe autorizații de introducere deținute de același titular, trebuie achitată o singură taxă, în măsura specificată în acesta, sau trebuie achitată câte o taxă pentru fiecare autorizație afectată de modificare?

2)

În condițiile existente în prezentul litigiu, instanța națională are dreptul sau, astfel cum consideră instanța de trimitere, are obligația să adreseze întrebarea Curții de Justiție?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/9

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea, în cazul fiecăruia dintre depozitele de deșeuri menționate la punctul 26 din prezenta acțiune [depozitele de deșeuri nepericuloase din Ortuella, în Țara Bascilor și din Zurita și Juan Grande, în Insulele Canare] a măsurilor necesare pentru a solicita operatorului adoptarea unui plan de amenajare și pentru a asigura punerea în aplicare integrală a acestui plan, în conformitate cu cerințele directivei, cu excepția celor enumerate la punctul 1 din anexa I, într-un termen de opt ani de la data menționată la articolul 18 alineatul (1) din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (1), Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau pentru fiecare dintre depozitele de deșeuri menționate potrivit articolului 14 litera (c) din această directivă

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea, pentru fiecare dintre depozitele de deșeuri menționate la punctul 37 din prezenta acțiune [9 depozite de deșeuri nepericuloase [Vélez Rubio (Almeria), Alcolea de Cinca (Huesca), Sariñena (Huesca), Tamarite de Litera (Huesca), Somontano – Barbastro (Huesca), Barranco de Sedases (Fraga, Huesca), Barranco Seco (Puntallana, La Palma), Jumilla (Murcia) e Legazpia (Guipuzkoa)] și 19 depozite de deșeuri inerte [Sierra Valleja (Arcos de la Frontera, Cádiz), Carretera Pantano del Rumblar (Baños de la Encina, Jaén), Barranco de la Cueva (Bélmez de la Moraleda, Jaén), Cerrajón (Castillo de Locubín, Jaén), Las Canteras (Jimena și Bedmar, Jaén), Hoya del Pino (Siles, Jaén), Bellavista (Finca El Coronel, Alcalá de Guadaira, Sevilia), El Patarín (Alcalá de Guadaira, Sevilia), Carretera de Arahal-Morón de la Frontera (Arahal, Sevilia), Carretera de Almadén de la Plata (Cazalla de la Sierra, Sevilia), El Chaparral (Écija, Sevilia), Carretera A-92, KM 57,5 (Morón de la Frontera, Sevilia), Carretera 3118 Fuente Leona – Cumbres mayores (Colina Barragona, Huelva), Llanos del Campo (Grazalema – Benamahoma, Cádiz) Andrada Baja (Alcalá de Guadaira, Sevilia), Las Zorreras (Aldeira, Granada), Carretera de los Villares (Andújar, Jaén), La Chacona (Cabra, Córdoba) și Chaparral – la Sombrerera (Puerto Serrano, Cádiz)]] a măsurilor necesare pentru a închide cât mai curând posibil, potrivit articolului 7 litera (g) și articolului 13 din Directiva 1999/31 instalațiile care nu au obținut, în conformitate cu articolul 8 din aceeași directivă, autorizația de continuare a activităților, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin pentru fiecare dintre depozitele menționate în temeiul articolului 14 litera (b) din directivă.

—

obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/10

—

anularea Ordonanței Tribunalului din 10 iulie 2014 pronunțate în cauza T-271/10 H/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană și „MPUE” întrucât s-a respins cererea recurentului de anulare a Deciziei din 7 aprilie 2010, semnată de Șeful de personal al MPUE, prin care recurentul a fost relocat pe postul de „Criminal Justice Adviser-Prosecutor” din oficiul regiunii Banja Luka (Bosnia-Herzegovina) și, eventual, a Deciziei din 30 aprilie 2010, semnată de Șeful Misiunii, în temeiul articolului 6 din Decizia 2009/906/CFSP a Consiliului din 8 decembrie 2009 privind Misiunea de Poliție a Uniunii Europene (MPUE) în Bosnia și Herzegovina (BiH) (1), și, în subsidiar, acordarea de despăgubiri;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal,

—

obligarea pârâtului din primă instanță la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea dreptului la apărare;

—

încălcarea articolului 114 din Regulamentul de procedură;

—

eroarea de drept,

—

încălcarea dreptului Uniunii.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/11

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/12

1)

Noțiunea „procedură administrativă”, prevăzută la articolul 4 alineatul (1) teza introductivă și litera (a) din Directiva 87/344/CEE (1) a Consiliului din 22 iunie 1987 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea de protecție juridică, trebuie interpretată în sensul că include procedura în fața UWV [Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen (Institutul de administrare a asigurărilor pentru lucrătorii salariați)], prin care angajatorul solicită o autorizație pentru concediere cu scopul de a putea pune capăt contractului de muncă cu lucrătorul salariat (asigurat pentru protecție juridică)?

2)

În situația în care răspunsul la întrebarea 1 depinde de caracteristicile procedurii specifice coroborate, dacă este cazul, cu faptele și cu împrejurările cauzei, pe baza căror caracteristici, fapte și împrejurări instanța națională trebuie să stabilească dacă procedura trebuie considerată procedură administrativă în sensul prevăzut la articolul 4 alineatul (1) teza introductivă și litera (a) din directivă?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/12

1)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 16 februarie 2012 [în cauzele conexate C-72/10 și C-77/10], trebuie interpretate în sensul că se opun atribuirii printr-o procedură de cerere de ofertă a unor licențe cu o durată mai mică decât cea a licențelor atribuite în trecut în cazul în care procedura de cerere de ofertă menționată a fost inițiată în scopul remedierii consecințelor excluderii ilegale a anumitor operatori din procedura de cerere de ofertă anterioară?

2)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea citată anterior, trebuie interpretate în sensul că se opun ca cerința reorganizării sistemului printr-o aliniere temporală a termenelor de expirare ale licențelor să constituie o justificare adecvată pentru o durată redusă a licențelor care fac obiectul procedurii de cerere de ofertă în raport cu durata licențelor atribuite în trecut?

3)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea citată anterior, trebuie interpretate în sensul că se opun să se prevadă obligația de transfer cu titlu gratuit a folosinței bunurilor materiale și imateriale deținute în proprietate care constituie rețeaua de gestiune și de colectare a pariurilor în cazul încetării activității pentru motivul expirării duratei concesiunii sau prin efectul deciziilor privind decăderea sau revocarea?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/13

1)

Articolul 3 și articolul 94 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1408/71 (1) trebuie interpretate în sensul că se opun ca unui fost navigator maritim, care a făcut parte din echipajul unei nave maritime cu portul de origine într-un stat membru, care nu a avut reședința pe uscat și nu a fost resortisantul niciunui stat membru, să i se refuze (în parte) acordarea unei pensii pentru limită de vârstă după aderarea statului a cărui cetățenie o deține la Uniune (respectiv la predecesoarea legală a Uniunii) sau după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1408/71 în privința acestui stat, pentru simplul motiv că la data asigurării (pretinse) respectivul fost navigator maritim nu avea cetățenia statului membru (primului stat membru)?

2)

Articolele 18 TFUE și 45 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru, potrivit căreia un navigator maritim, care aparținea echipajului unei nave maritime cu portul de origine în acest stat membru, care nu avea nicio reședință pe uscat și nu era resortisantul niciunui stat membru, era exclus de la asigurarea de pensie pentru limită de vârstă, în timp ce potrivit acestei reglementări un navigator maritim este considerat asigurat dacă este resortisant al statului membru în care se află portul de origine al navei maritime și care în rest se află în aceeași situație, atunci când statul al cărui resortisant este primul navigator maritim, între timp – la data stabilirii pensiei – a aderat la Uniune (o predecesoare legală a acesteia) sau dacă, între timp, Regulamentul nr. 1408/71 a intrat în vigoare în privința acestui stat?

3)

Întrebările 1 și 2 vor primi același răspuns în cazul unui (fost) navigator maritim, care la data desfășurării activității avea cetățenia unui stat care ulterior a aderat la Uniune (un predecesor legal al Uniunii), dar care la data aderării sau a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1408/71 în privința statului respectiv și la data invocării dreptului la pensie pentru limită de vârstă nu era resortisant al unui stat membru, dar în cazul căruia se aplica totuși regulamentul menționat, în temeiul articolului 1 din Regulamentul nr. 859/2003 (2)?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/14

1)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, în lumina principiilor afirmate în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 16 februarie 2012 [în cauzele conexate C-72/10 și C-77/10], trebuie interpretate în sensul că se opun atribuirii printr-o procedură de cerere de ofertă a unor licențe cu o durată mai mică decât cea a licențelor atribuite în trecut?

2)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, în lumina principiilor afirmate în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene nr. 72 din 16 februarie 2012, trebuie interpretate în sensul că se opun ca cerința reorganizării sistemului printr-o aliniere temporală a termenelor de expirare ale licențelor să constituie o justificare adecvată pentru o durată redusă a licențelor care fac obiectul procedurii de cerere de ofertă în raport cu durata licențelor atribuite în trecut?

3)

Articolul 49 TFUE și următoarele și articolul 56 TFUE și următoarele, în lumina principiilor afirmate în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene nr. 72 din 16 februarie 2012,, trebuie interpretate în sensul că se opun să se prevadă obligația de transfer cu titlu gratuit a folosinței bunurilor materiale și imateriale deținute în proprietate care constituie rețeaua de gestiune și de colectare a pariurilor în cazul încetării activității pentru motivul expirării duratei concesiunii sau prin efectul deciziilor privind decăderea sau revocarea?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/15

1)

Este contrar dispoziţiilor Regulamentului REACH (1) faptul că, în temeiul legislației suedeze, persoana care, în cursul desfășurării unei activităţi comerciale, importă în Suedia un produs chimic în privinţa căruia există o obligaţie de înregistrare în temeiul acestui regulament are și obligaţia de notificare către Kemikalieinspektionen în scopul înregistrării în registrul produselor suedez?

2)

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este negativ, obligaţia de notificare prevăzută de legislația suedeză este contrară articolului 34 TFUE, având în vedere excepţiile prevăzute la articolul 36 TFUE?

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/16

1)

Respinge acțiunea.

2)

Vtesse Networks Ltd suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, precum și de British Telecommunications plc.

3)

Republica Polonă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/17

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Computer Resources International (Luxemburg) SA la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii măsurilor provizorii.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/17

1)

Anulează Decizia de punere în aplicare 2011/689/UE a Comisiei din 14 octombrie 2011 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în măsura în care aceasta impune Republicii Elene o corecție forfetară privind acordarea de drepturi din rezerva națională noilor agricultori.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Comisia Europeană și Republica Elenă suportă propriile cheltuieli de judecată.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/18

1)

Respinge acțiunea.

2)

FIS’D – Formazione integrata superiore del design suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)

Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) suportă propriile cheltuieli de judecată.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/19

1)

Respinge acțiunea în cauza T-307/12.

2)

Nu mai este necesară pronunțarea cu privire la acțiunea în cauza T-408/13.

3)

Îl obligă pe domnul Adib Mayaleh la plata cheltuielilor de judecată.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/20

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îi obligă pe domnii Eugen Popp și Stefan M. Zech la plata cheltuielilor de judecată.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/20

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/21

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra concluziilor având ca obiect anularea Deciziei 2013/72/PESC a Consiliului din 31 ianuarie 2013 de modificare a Deciziei 2011/72/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia în ceea ce îl privește pe domnul Mehdi Ben Tijani Ben Haj Hamda Ben Haj Hassen Ben Ali.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Domnul Ben Ali și Consiliul Uniunii suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/22

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Îi obligă pe domnul K. Mallis și pe doamna E. Malli să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisia Europeană și de Banca Centrală Europeană (BCE).

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/22

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Obligă Tameio Pronoias Prosopikou Trapezis Kyprou să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană și de Banca Centrală Europeană (BCE).

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/23

1)

Respinge acțiunea ca inadmisabilă.

2)

Petros Chatzithoma și Elenitsa Chatzithoma suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și de Banca Centrală Europeană (BCE).

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/24

1)

Respinge acțiunea ca inadmisabilă.

2)

Lella Chatziioannou suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și de Banca Centrală Europeană (BCE).

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/24

1)

Respinge acțiunea ca inadmisabilă.

2)

Domnul Marinos Nikolaou suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și de Banca Centrală Europeană (BCE).

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/25

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Le obligă pe doamnele Chrysanthi Christodoulou și Maria Stavrinou să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisia Europeană și de Banca Centrală Europeană (BCE).

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/26

—

anularea în parte a deciziei atacate;

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/26

—

anularea articolului 45 alineatul (8) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a anexei X la regulamentul menționat, în partea care cuprinde următoarea formulare: „selectând din lista întocmită în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 speciile cele mai adecvate din punct de vedere ecologic, excluzând astfel specii care în mod clar nu sunt indigene”;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/27

—

anularea deciziei Comisiei, conținută în scrisoarea din 15 iulie 2014, prin intermediul căreia aceasta din urmă solicită Republicii Slovace să pună la dispoziție resursele financiare care corespund pierderii de resurse proprii tradiționale și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe necompetența Comisiei

În opinia Republicii Slovace, Comisia nu era competentă să adopte decizia atacată. Nicio dispoziție a dreptului Uniunii nu conferă Comisiei competența de a acționa astfel cum a procedat aceasta adoptând decizia atacată, și anume competența de a obliga, ca urmare a cuantificării sumei care corespunde pierderii de resurse proprii tradiționale sub forma taxelor la import nepercepute, un stat membru, care nu era responsabil pentru evaluarea și perceperea taxelor menționate, să pună la dispoziția Comisiei resurse financiare în cuantumul stabilit de aceasta care, potrivit Comisiei, corespunde pierderii respective.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea cerințelor securității juridice

În opinia Republicii Slovace, chiar dacă Comisia ar fi fost competentă să adopte decizia atacată (quod non), în speță, aceasta a încălcat principiul securității juridice. Obligația impusă prin decizia atacată Republicii Slovace nu ar fi fost, în opinia acesteia din urmă, previzibilă în mod rezonabil anterior adoptării deciziei.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe exercitarea în mod incorect de către Comisie a competenței sale

Chiar dacă Comisia ar fi fost competentă să adopte decizia atacată și, prin adoptarea deciziei respective, ar fi acționat în conformitate cu principiul securității juridice (quod non), Republica Slovacă consideră că, în speță, Comisia nu și-ar fi exercitat competența în mod corect. În primul rând, Comisia a efectuat o evaluare vădit eronată, întrucât solicită Republicii Slovace plata unor resurse financiare, în pofida faptului că pierderea de resurse proprii tradiționale nu a survenit deloc sau a faptului că pierderea respectivă nu a survenit ca o consecință directă a evenimentelor pe care Comisia le impută Republicii Slovace. În al doilea rând, Comisia ar fi încălcat dreptul la apărare al Republicii Slovace și principiul bunei administrări.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe motivarea insuficientă a deciziei atacate

Prin intermediul acestui motiv, Republica Slovacă susține că motivarea deciziei atacate prezintă diverse vicii, motiv pentru care trebuie considerată insuficientă, aspect care reprezintă o încălcare a normelor fundamentale de procedură și contravine totodată cerințelor securității juridice. În opinia Republicii Slovace, Comisia nu a indicat în decizia atacată temeiul juridic al acestei decizii. În plus, Comisia nu a furnizat precizări privind originea și temeiul unora dintre concluziile sale. În sfârșit, Republica Slovacă consideră că motivarea deciziei atacate este confuză sub diverse aspecte.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/28

—

anularea Deciziei DIGIT/R/3/MB/pt 2431467 (2014) a Comisiei din 11 iulie 2014 prin care Comisia a clasat oferta reclamantelor pe locul patru, în cadrul procedurii de cerere de ofertă respective, pentru lotul 1;

—

anularea Deciziei DIGIT/R/3/MB/pt 2703722 (2014) a Comisiei din 31 iulie 2014 prin care Comisia a respins oferta prezentată de reclamante, în cadrul procedurii de cerere de ofertă respective, pentru lotul 2;

—

anularea Deciziei DIGIT/R/3/MB/pt 2711165 (2014) a Comisiei din 31 iulie 2014 prin care Comisia a clasat oferta reclamantelor pe locul trei, în cadrul procedurii de cerere de ofertă respective, pentru lotul 3;

—

obligarea Comisiei la repararea prejudiciului cauzat reclamantelor prin pierderea oportunității de a se clasa pe primul loc în cadrul celor trei loturi ale contractului-cadru, prejudiciu care este estimat la opt sute de mii de euro (EUR 8 00  000) pentru lotul nr. 1, la patru sute de mii de euro (EUR 4 00  000) pentru lotul nr. 2 și la două sute de mii de euro (EUR 2 00  000) pentru lotul nr. 3, și la plata dobânzilor aferente de la data pronunțării hotărârii; și

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

1.

în primul rând, încălcarea de către Comisie a obligației de motivare, întrucât aceasta a oferit o motivare insuficientă în ceea ce privește oferta tehnică a reclamantelor;

2.

în al doilea rând, încălcarea de către Comisiei a regulamentului financiar, a regulamentului de punere în aplicare a acestuia și a documentelor procedurii, în ceea ce privește aspectul ofertelor anormal de mici;

3.

în al treilea rând, încălcarea de către Comisie a principiului liberei concurențe, în măsura în care Comisia a impus condiții obligatorii la prezentarea ofertelor fără a permite formularea liberă a acestora de către candidați, pentru a selecta oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/29

—

anularea Deciziei din 15 iulie 20147 a Comisiei adoptată în cauza AT.39899 – acordarea de licențe de drepturi de proprietate intelectuală pentru obiecte de colecționat din domeniul fotbalului, prin care s-a respins plângerea reclamantei prin care invoca faptul că un anumit număr de organe naționale de gestionare a fotbalului și de asociații de jucători împreună cu Panini S.p.A., Union des Associations Européennes de Football, Fédération Internationale de Football Association, Fédération Française de Football, Associazione Italiana Calciatori, Real Federación Española de Fútbol și Deutscher Fußball-Bund au încălcat articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a încălcat în mod grav drepturile procedurale ale reclamantei și, prin urmare, pârâta a comis o eroare de drept.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia pârâtei se întemeiază pe o situație de fapt incorectă și este rezultatul unei erori vădite de apreciere și, prin urmare, pârâta a comis o eroare de drept și/sau o eroare de apreciere a situației de fapt.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/30

—

ordonarea unei expertize pentru a examina pretinsa constatare, cuprinsă în raportul de audit al experților contabili ai KPMG AG și pe care Comisia Europeană a primit-o în mod eronat și ilegal, care ar revela „lipsa unor probe alternative denatură să confirme realitatea cheltuielilor cu personalul solicitate”. Acest element are o importanță capitală pentru soluționarea acestei cauze în măsura în care de cheltuielile de personal depind de asemenea costurile indirecte. Reclamanta subliniază de altfel că raportul de audit al KPMG AG, în privința căruia societatea DAVNET AEVE a formulat observații scrise, precum și o cerere de reexaminare prezentând elemente de probă concludente, a fost acceptat de Comisia Europeană fără vreo motivare suficientă și fără o respingere a probelor prezentate; și

—

constatarea, pe de o parte, că nota de debit nr. 3241409008 care i-a fost adresată la 31 iulie 2014 și prin care i se solicită să achite suma de 64  574,73 euro în temeiul contractului referitor la proiectul FP7-SME-2007-222303 intitulat „FIREBOB”, pe baza raportului de audit 12-BAI176-003, constituie o încălcare a obligațiilor contractuale ale Comisiei și este lipsită de temei și, pe de altă parte, că cheltuielile pe care le-a efectuat în temeiul contractului în litigiu sunt eligibile, astfel încât se impune obligarea Comisiei să emită o notă de debit de 64  574,73 euro.

1.

Primul motiv este întemeiat pe clauza compromisorie. Reclamanta susține, în primul rând, că mijloacele de probă înaintate demonstrează pe deplin că membrii personalului său au fost afectați proiectului „FIREBOB”, în al doilea rând, că raportul de audit nu menționează în niciun moment că personalul său nu ar fi executat proiectul în cadrul contractului „FIREBOB” sau că aceasta ar fi făcut declarații false și, în al treilea rând, că, atunci când s-a angajat să consacre acestuia 12,2 persoane/lună în personal, aceasta a afectat 21,92 persoane/lună în total, fără a solicita ca bugetul aprobat să nu fie modificat.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe abuzul de drept. Reclamanta susține că plata a 64  574,73 euro solicitată de Comisie, și anume o sumă care reprezintă aproape de cinci ori contribuția directă care i-a fost acordată (13  474,00 euro), pentru un proiect pe care a făcut eforturi să îl execute cu toată diligența necesară, este disproporționat și contrar principiului bunei credințe în executarea contractelor.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime. Reclamanta susține că a fost privată de dreptul său legal de a supune obiecțiunile sale legale direct auditorului desemnat de Comisia Europeană și de a furniza explicații privind afirmațiile nefondate ale autorului proiectului de raport de audit.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe principiul proporționalității. Reclamanta susține că clauza II.24 alineatul 1 din anexa II la contractul „FIREBOB”, conferă Comisiei latitudinea de a nu solicita plata unei despăgubiri, dat fiind că reclamanta a efectuat o muncă evaluată foarte pozitiv și că, potrivit raportului tehnic al Comisiei Europene, a dat rezultate științifice de nivel foarte ridicat.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/31

—

anularea Deciziei Comisiei din 9 iulie 2014 privind o procedură de aplicare a articolului 101 și a articolului 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [cazul Comp/AT.39.612-perindopril (Servier)] în totalitate și, în orice caz, anularea și/sau reducerea amenzii aplicate, în măsura în care aceasta vizează Unichem și

—

obligarea Comisiei Europene la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor efectuate de Unichem în legătură cu prezenta procedură.

1.

În cadrul primului motiv, reclamanta susține că Comisia nu este competentă să adreseze Unichem o decizie adoptată în temeiul articolului 101 alineatul (1) TFUE.

2.

În cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta arată că Comisia nu a aplicat criteriul juridic corect întemeiat pe „necesitatea obiectivă” pentru a determina dacă acordul de soluționare amiabilă în materie de brevete intra în domeniul de aplicare al articolului 101 alineatul (1) TFUE.

3.

În cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că Comisia încalcă principiul egalității de tratament neaplicând liniile directoare ale regulamentului de exceptare pe categorii de acorduri de transfer de tehnologie soluționării amiabile a Unichem.

4.

În cadrul celui de al patrulea motiv, reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare de drept calificând soluționarea amiabilă drept încălcare „prin obiect” a articolului 101 alineatul (1) TFUE.

5.

În cadrul celui de al cincilea motiv, reclamanta susține că Comisia a aplicat în mod eronat propriul său criteriu juridic întemeiat pe „încălcarea prin obiect” a situației de fapt specifice a Unichem.

6.

În cadrul celui de al șaselea motiv, reclamanta susține că Comisia săvârșește o eroare de drept atunci când concluzionează că acordul de soluționare amiabilă a avut ca rezultat efecte anticoncurențiale.

7.

În cadrul celui de al șaptelea motiv, reclamanta susține că Comisia își încalcă obligația care îi revine în temeiul articolului 296 de a enunța motivele pentru care consideră că Unichem poate fi considerată direct răspunzătoare pentru încălcarea articolului 101 alineatul (1) TFUE, în condițiile în care aceasta nu este un concurent potențial pentru Servier.

8.

În cadrul celui de al optulea motiv, reclamanta susține că, în subsidiar, Comisia săvârșește o eroare de drept prin faptul că nu recunoaște că acordul de soluționare amiabilă îndeplinește criteriile de scutire prevăzute la articolul 101 alineatul (3) TFUE.

9.

În cadrul celui de al nouălea motiv, reclamanta susține că Comisia încalcă dreptul la apărare, principiul bunei administrări, precum și obligația sa de a nu acționa în mod opresiv pentru a obține în mod legal documente confidențiale pentru a le folosi împotriva Unichem.

10.

În cadrul celui de al zecelea motiv, reclamanta susține că Comisia a încălcat principiul general de drept al Uniunii al egalității de tratament în calcularea amenzii tratând Unichem în mod diferit față de Servier fără o justificare obiectivă.

11.

În cadrul celui de al unsprezecelea motiv, reclamanta susține că Comisia a încălcat principiul general de drept al Uniunii al proporționalității, propriile sale linii directoare privind amenzile și practica sa stabilită anterior aplicând o amendă Unichem.

12.

În cadrul celui de al douăsprezecelea motiv, reclamanta susține că Comisia și-a încălcat obligația de motivare care îi revine în temeiul articolului 296 TFUE în ceea ce privește calcularea amenzii și evaluarea sa cu privire la gravitatea pretinsei încălcări săvârșite de Unichem.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/32

—

anularea Deciziei de punere în aplicare 2014/488/PESC a Consiliului din 22 iulie 2014 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 793/2014 al Consiliului din 22 iulie 2014 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria în măsura în care se aplică reclamantei și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că Consiliul nu a respectat criteriile privind includerea pe listă, și anume ca persoana în cauză să fie „responsabilă de reprimarea violentă a populației civile în Siria”, să fie o persoană care „beneficiază de pe urma regimului ori sprijină regimul” sau să fie o persoană asociată cu o astfel de persoană. Consiliul nu a dovedit temeinicia motivelor invocate împotriva entității în cauză.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că Consiliul a încălcat dreptul la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă ale reclamantei. Reclamantei nu i-au fost prezentate în niciun moment „probe serioase și credibile” sau „probe și informații concrete” în susținerea argumentelor care să justifice adoptarea unor măsuri restrictive împotriva sa, astfel cum impune jurisprudența Curții.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că Consiliul nu și-a motivat suficient decizia de includere pe listă a reclamantei.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că Consiliul a încălcat în mod grav drepturile fundamentale de proprietate și la reputație ale reclamantei. Măsurile restrictive au fost impuse fără garanții adecvate care să permită reclamantei să își susțină cauza în mod efectiv în fața Consiliului. Consiliul nu a dovedit că atingerea foarte gravă adusă dreptului său de proprietate este justificată și proporțională. Atingerea adusă drepturilor reclamantei are mai mult decât un impact financiar, afectând și reputația acesteia.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe faptul că Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere. Contrar unicului motiv al includerii sale pe lipsă, nu există nicio informație sau probă potrivit căreia, în fapt, reclamanta a furnizat „sprijin regimului sirian” sau a beneficiat de pe urma regimului respectiv.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/33

—

constatarea faptului că AESA a încălcat Convenția de la Aarhus, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 în privința deciziei Comisiei din 10 august 2011;

—

anularea deciziei AESA din 30 iulie 2014;

—

obligarea AESA la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea de către AESA, prin adoptarea deciziei atacate, a articolului 4 alineatul (4) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”), astfel cum a fost aprobată prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (JO L 124, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 201), a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126) și a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76). În decizia atacată, AESA nu a recunoscut, cu încălcarea dispozițiilor menționate, obligația de a comunica informații care figurau în documentele solicitate și care priveau emisiile în mediu.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că, prin adoptarea deciziei atacate, AESA a încălcat articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 și obligația sa de a efectua, în temeiul articolului 4 alineatul (4) al Convenției de la Aarhus, o interpretare conformă cu convenția menționată a motivului de refuz care figurează la articolul 4 alineatul (2) din regulamentul menționat.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/34

—

anularea Deciziei de punere în aplicare 2014/678/PESC a Consiliului din 26 septembrie 2014 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și a Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1013/2014 al Consiliului din 26 septembrie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care se aplică reclamantei și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul nu a respectat criteriile de înscriere pe listă, și anume faptul că persoana în cauză era „responsabilă pentru represiunea violentă împotriva populației civile în Siria” sau o persoană „care a beneficiat de pe urma regimului ori care l-a susținut”, sau că era asociată cu orice astfel de persoană. Consiliul nu a stabilit faptul că motivele reținute împotriva entității în cauză erau întemeiate.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a încălcat dreptul la apărare al reclamantei și dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă. Reclamanta nu a primit, în niciun moment, „probe serioase și credibile” sau „probe și informații concrete” în susținerea unui dosar care ar justifica măsuri restrictive împotriva sa, astfel cum impune jurisprudența Tribunalului.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul nu i-a prezentat reclamantei suficiente motive pentru includerea sa pe listă.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a încălcat în mod grav drepturile fundamentale ale reclamantei la proprietate și la reputație. Măsurile restrictive au fost impuse fără garanții adecvate care să îi permită reclamantei să își prezinte cauza în mod efectiv în fața Consiliului. Consiliul nu a demonstrat că ingerința semnificativă cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei este justificată și proporțională. Ingerința suferită de reclamantă depășește impactul financiar și a avut ca rezultat, de asemenea, prejudicierea reputației sale.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere. Contrar singurului motiv al includerii sale pe listă, nu există informații sau probe disponibile potrivit cărora reclamanta a oferit în fapt „susținere regimului sirian” și că a beneficiat de pe urma regimului. Consiliul a identificat, de asemenea, în mod greșit reclamanta ca fiind „Tri Ocean Trading, cunoscută drept Tri-Ocean Energy”, sugerând că cele două persoane juridice sunt una și aceeași. Reclamanta este o societate separată, diferită de Tri Ocean Trading.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/35

—

anularea articolului 4 din Decizia 2014/512/PESC a Consiliului din 31 iulie 2014;

—

anularea articolului 3 și a articolului 4 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr 833/2014 al Consiliului din 31 iulie 2014; și

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta procedură.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe caracterul inadecvat al temeiului juridic al dispozițiilor atacate.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a drepturilor fundamentale.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/36

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (8) din Regulamentul nr. 207/2009.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/37

—

declararea ca admisibilă a prezentei acțiuni și anularea deciziei atacate;

—

obligarea OAPI și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care se constituie părți în prezenta procedură.

—

încălcarea articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 și a normei 22 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/38

1)

Respinge acțiunea.

2)

DH suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/38

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/39

—

anularea deciziei pârâtei, număr de dosar HR.D.2/AS/ac/Ares(2014) din 5 iunie 2014, privind reclamația sa înregistrată la 12 februarie 2014 la HR.D.2 „Unitatea căi de atac și urmărirea cazurilor” cu numărul de dosar R/227/14;

—

obligarea autorității împuternicite să facă numiri să o recunoască pe fiica sa în mod neîntrerupt și retroactiv de la 1 septembrie 2013 ca fiind copil aflat în întreținere care urmează o formare educațională și pentru acest motiv să recunoască pentru fiica sa în mod neîntrerupt și retroactiv de la 1 septembrie 2013 continuarea acordării alocației pentru creșterea copilului și rambursarea cheltuielilor medicale.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/40

—

anularea deciziei pârâtei din 5 martie 2014 de respingere a cererii de despăgubire formulate de reclamant la 16 decembrie 2013 și a deciziei implicite de respingere a reclamației introduse la 24 martie 2014 împotriva acelei decizii, precum și, în subsidiar, anularea deciziei explicite de respingere adoptate la 29 iulie 2014 de un autor neidentificat;

—

obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 30  000 de euro în repararea prejudiciului său moral, precum și la plata de dobânzi moratorii cu cinci puncte peste rata dobânzii de bază, la suma de 25  000 de euro începând de la 1 februarie 2014, iar la suma de 5  000 începând de la 1 mai 2014;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii precontencioase și a tuturor cheltuielilor necesare efectuate de reclamant.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/40

—

Anularea, în temeiul articolului 270 TFUE, a deciziei cuprinse în Comunicarea adresată personalului („CP”) 13/14 (Decizia nr. 2/2014) din 9 ianuarie 2014, care a modificat regimul aplicabil concediului aferent duratei călătoriei, ca urmare a aplicării începând de la 1 ianuarie 2014 a dispoziției prevăzute la articolul 7 din anexa V la statut, precum și a Comunicării adresate personalului („CP”) 9/14 (Decizia nr. 12/2014), care a modificat regimul cheltuielilor de călătorie ca urmare a aplicării începând de la 1 ianuarie 2014 a dispoziției prevăzute la articolul 8 din anexa VII la statut, modificate prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, publicat în Jurnalul Oficial nr. L 287 din 29 octombrie 2013. Cererea de anulare se limitează la partea din aceste CP-uri care leagă dreptul la rambursarea cheltuielilor de călătorie și la concediul aferent duratei călătoriei de indemnizația de expatriere sau de indemnizația de reședință în afara țării de origine precum și la articolul 6 din CP 9/14 care a introdus criterii noi pentru stabilirea locului de origine;

—

obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1 69  051,96 euro pentru prejudiciul material suferit, precum și a sumei de 40  000 de euro pentru prejudiciul moral;

—

obligarea pârâtului la plata de daune interese de întârziere și compensatorii de 6,75 % pentru prejudiciile moral și material suferite;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

15.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 448/41

—

declararea nelegalității articolului 7 din anexa V la statut și a articolului 8 din anexa VII la statut;

—

anularea deciziei de a nu mai acorda reclamanților niciun concediu aferent duratei călătoriei și de a nu mai rambursa cheltuielile de călătorie anuale începând cu anul 2014;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.