1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/1

---

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2014/C 431/01)

Ultima publicație

JO C 421, 24.11.2014

Publicații anterioare

JO C 409, 17.11.2014

JO C 395, 10.11.2014

JO C 388, 3.11.2014

JO C 380, 27.10.2014

JO C 372, 20.10.2014

JO C 361, 13.10.2014

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/2

---

Depunerea jurământului de către un nou membru al Curții

(2014/C 431/02)

Numit judecător la Curtea de Justiție prin decizia reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 24 septembrie 2014 (1), pentru perioada cuprinsă între 7 octombrie 2014 și 6 octombrie 2018, domnul Lycourgos a depus jurământul în fața Curții la 8 octombrie 2014.

---

(1)  JO L 284, 30.9.2014, p. 46.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/2

---

Alegerea președinților de camere de trei judecători

(2014/C 431/03)

Întruniți la 7 octombrie 2014, judecătorii Curții de Justiție i-au ales, în temeiul articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, pe domnul Ó Caoimh în calitate de președinte al Camerei a opta, pe domnul Bonichot în calitate de președinte al Camerei a șaptea, pe domnul Vajda în calitate de președinte al Camerei a zecea, pe domnul Rodin în calitate de președinte al Camerei a șasea și pe doamna Jürimäe în calitate de președinte al Camerei a noua, pentru perioada cuprinsă între 7 octombrie 2014 și 6 octombrie 2015.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/2

---

Decizii adoptate de Curte în cadrul reuniunii generale din 14 octombrie 2014

(2014/C 431/04)

Cu ocazia reuniunii generale din 14 octombrie 2014, Curtea a decis să îl repartizeze pe domnul Lycourgos în Camera a doua și în Camera a șaptea.

Camera a doua și Camera a șaptea se compun, așadar, după cum se arată mai jos.

Camera a doua

Doamna Silva de Lapuerta, președinte de cameră,

Domnii Bonichot, Arabadjiev, Da Cruz Vilaça și Lycourgos, judecători.

Camera a șaptea

Domnul Bonichot, președinte de cameră,

Domnii Arabadjiev, Da Cruz Vilaça și Lycourgos, judecători.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/3

---

Listele care servesc la determinarea compunerii completelor de judecată

(2014/C 431/05)

Cu ocazia reuniunii generale din 14 octombrie 2014, Curtea a stabilit lista pentru determinarea compunerii Marii Camere după cum urmează:

Domnul Rosas

Domnul Lycourgos

Domnul Juhász

Doamna Jürimäe

Domnul Borg Barthet

Domnul Biltgen

Domnul Malenovský

Domnul Rodin

Domnul Levits

Domnul Vajda

Domnul Ó Caoimh

Domnul Da Cruz Vilaça

Domnul Bonichot

Domnul Fernlund

Domnul Arabadjiev

Domnul Jarašiūnas

Doamna Toader

Doamna Prechal

Domnul Safjan

Doamna Berger

Domnul Šváby

Cu ocazia reuniunii generale din 14 octombrie 2014, Curtea a stabilit lista pentru determinarea compunerii Camerei a doua, care se întrunește în complet de cinci judecători, după cum urmează:

Domnul Bonichot

Domnul Lycourgos

Domnul Arabadjiev

Domnul Da Cruz Vilaça

Cu ocazia reuniunii generale din 14 octombrie 2014, Curtea a stabilit lista pentru determinarea compunerii Camerei a șaptea, care se întrunește în complet de trei judecători, după cum urmează:

Domnul Arabadjiev

Domnul Da Cruz Vilaça

Domnul Lycourgos

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/4

---

Desemnarea camerei care are sarcina să judece cauzele prevăzute la articolul 107 din Regulamentul de procedură al Curții

(2014/C 431/06)

Cu ocazia reuniunii generale din 7 octombrie 2014, Curtea, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, a desemnat Camera a patra să judece cauzele prevăzute la articolul 107 din regulamentul menționat, pentru perioada cuprinsă între 7 octombrie 2014 și 6 octombrie 2015.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/4

---

Desemnarea camerei care are sarcina să judece cauzele prevăzute la articolul 193 din Regulamentul de procedură al Curții

(2014/C 431/07)

Cu ocazia reuniunii generale din 7 octombrie 2014, Curtea, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, a desemnat Camera întâi să judece cauzele prevăzute la articolul 193 din regulamentul menționat, pentru perioada cuprinsă între 7 octombrie 2014 și 6 octombrie 2015.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/4

---

Desemnarea primului avocat general

(2014/C 431/08)

Cu ocazia reuniunii generale din 7 octombrie 2014, Curtea l-a desemnat pe domnul Wathelet în calitate de prim avocat general, pentru perioada cuprinsă între 7 octombrie 2014 și 6 octombrie 2015.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/5

---

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 9 septembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Okrazhen sad – Tagrovishte – Bulgaria) – „Parva Investitsionna Banka” AD, „UniKredit Bulbank” AD, „Siyk Faundeyshan” LLS/„Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD, Sindik na „Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD

(Cauza C-488/13) (1)

((Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 - Noțiunea „creanțe pecuniare necontestate” - Procedură de insolvență - Titlu extrajudiciar referitor la o creanță contestată - Cerere de executare din masa credală, în temeiul unui astfel de titlu - Situație care nu se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1896/2006 - Necompetență vădită a Curții))

(2014/C 431/09)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Okrazhen sad – Tagrovishte

Părțile din procedura principală

Reclamante:„Parva Investitsionna Banka” AD, „UniKredit Bulbank” AD, „Siyk Faundeyshan” LLS

Pârâte:„Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD, Sindik na „Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD

Cu participarea: Natsionalna agentsia za prihodite, „Aset Menidzhmant” EAD, „Ol Siyz Balgaria” OOD, „Si Dzhi Ef – aktsionerna obshtnost” AD, „Silvar Biych” EAD, „Rudersdal” EOOD, „Kota Enerdzhi” EAD, Chavdar Angelov Angelov

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene est vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Okrazhen sad – Targovishte (Bulgaria).

---

(1)  JO C 344, 23.11.2013.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/6

---

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 11 septembrie 2014 – Think Schuhwerk GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-521/13 P) (1)

((Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) - Lipsa caracterului distinctiv - Margini de culoare roșie ale unor șireturi de încălțăminte - Articolul 122 din Regulamentul de procedură al Tribunalului - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat))

(2014/C 431/10)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Think Schuhwerk GmbH (reprezentant: M. Gail, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Think Schuhwerk GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 344, 23.11.2013.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/6

---

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 25 septembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – János Kárász/Nyugdíjfolyósító Igazgatóság

(Cauza C-199/14) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Punere în aplicare a dreptului Uniunii - Lipsă - Necompetență vădită a Curții))

(2014/C 431/11)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: János Kárász

Pârâtă: Nyugdíjfolyósító Igazgatóság

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebarea adresată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) prin decizia din 25 martie 2014.

---

(1)  JO C 245, 28.7.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/7

---

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 4 septembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tatabányai Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – István Tivadar Szabó/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Közép-dunántúli Regionális Adó Főigazgatósága

(Cauza C-204/14) (1)

([Trimitere preliminară - Societate comercială care a acumulat datorii fiscale - Director al acestei societăți care nu poate fi recrutat pentru exercitarea unei funcții de director într-o altă societate - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Inaplicabilitatea dispozițiilor dreptului Uniunii a căror interpretare se solicită - Necompetență vădită a Curții - Întrebări de natură ipotetică - Inadmisibilitate vădită])

(2014/C 431/12)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Tatabányai Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: István Tivadar Szabó

Pârât: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Közép-dunántúli Regionális Adó Főigazgatósága

Dispozitivul

1)	Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la cea de a treia întrebare adresată de Tatabányai közigazgatási és munkaügyi bíróság (Ungaria).

2)	Celelalte întrebări adresate de această instanță sunt vădit inadmisibile.

---

(1)  JO C 245, 28.7.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/7

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajowa Izba Odwoławcza (Polonia) la 14 august 2014 – Esaprojekt sp. z o.o./Województwo Łódzkie

(Cauza C-387/14)

(2014/C 431/13)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Krajowa Izba Odwoławcza

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Esaprojekt sp. z o.o.

Pârât: Województwo Łódzkie

Întrebările preliminare

1)

Dispozițiile articolului 51 coroborat cu principiul egalităţii de tratament și al nediscriminării operatorilor economici și cu principiul transparenței, ambele prevăzute la articolul 2 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (denumită în continuare „Directiva 2004/18/CE”) (1), permit ca, în cadrul notelor explicative și complementare privind documentația prezentată, un operator economic să indice alte contracte executate (și anume, alte contracte de furnizare de bunuri) decât cele pe care le-a prezentat în lista privind contractele de furnizare de bunuri anexată la ofertă? În particular, poate face acesta trimitere la contracte executate de alt operator economic dacă nu a menționat în ofertă că se întemeiază pe capacitățile acestuia?

2)

În lumina Hotărârii Curții din 10 octombrie 2013 pronunţate în cauza C-336/12, Manova, din care rezultă că „principiul egalității de tratament trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o autoritate contractantă să solicite unui candidat, după expirarea termenului acordat pentru depunerea candidaturilor la un contract de achiziții publice, comunicarea unor documente care descriu situația acestui candidat, precum bilanțul publicat, a căror existență înainte de expirarea termenului stabilit pentru depunerea candidaturii poate fi verificată în mod obiectiv, în măsura în care documentele contractului respectiv nu au impus în mod explicit comunicarea lor sub sancțiunea excluderii candidaturii”, articolul 51 din Directiva 2004/18/CE trebuie interpretat în sensul că prezentarea unei note complementare privind documentația depusă este permisă numai atunci când vizează documente a căror existență poate fi verificată în mod obiectiv înainte de expirarea termenului stabilit pentru depunerea ofertelor sau a cererilor de participare la procedura de atribuire ori în sensul că Curtea a indicat doar una dintre variantele posibile, iar prezentarea unor note complementare este admisibilă și în alte situații, de exemplu, prin prezentarea ulterioară a unor documente care nu existau înainte de expirarea acestui termen, care însă pot confirma în mod obiectiv îndeplinirea condițiilor de participare?

3)

În situația în care la întrebarea 2) s-ar răspunde că, prin note complementare, este permisă inclusiv prezentarea altor documente decât cele menționate în Hotărârea Manova, în cauza C-336/12, pot fi astfel prezentate documente care provin de la operatorul economic, de la terți subcontractanți sau de la alți operatori economici, pe capacitățile cărora se întemeiază operatorul economic, dacă nu au fost menționate în ofertă?

4)

Dispozițiile articolului 44 coroborat cu articolul 48 alineatul (2) litera (a), precum și cu principiul egalităţii de tratament a operatorilor economici, prevăzut la articolul 2 din Directiva 2004/18/CE, permit operatorului economic să se întemeieze pe capacitățile altui operator economic, menționate la articolul 48 alineatul (3), prin cumularea cunoștințelor și a experienței a doi operatori economici care, luați separat, nu dispun de cunoștințele și de experiența impuse de autoritatea contractantă, în condițiile în care această experiență este indivizibilă (și anume, condiția de participare la procedura de atribuire trebuie îndeplinită integral de către un singur operator economic), iar executarea contractului este de asemenea indivizibilă (reprezintă un întreg)?

5)

Dispozițiile articolului 44 coroborat cu articolul 48 alineatul (2) litera (a), precum și cu principiul egalităţii de tratament a operatorilor economici, prevăzut la articolul 2 din Directiva 2004/18/CE, permit operatorului economic să se întemeieze pe experiența unui grup de operatori economici, în sensul că un operator economic, care a executat un contract în calitate de membru al unui grup de operatori economici, se poate întemeia pe executarea unui contract de către acest grup, indiferent de cota sa de participare la executarea respectivului contract, sau acesta se poate întemeia exclusiv pe experiența proprie, dobândită efectiv în cadrul executării părții din contract care i-a fost alocată în cadrul grupului?

6)

Articolul 45 alineatul (2) litera (g) din Directiva 2004/18/CE, potrivit căruia, poate fi exclus de la participarea la un contract orice operator economic care s-a făcut grav vinovat de declarații false prin furnizarea informațiilor solicitate sau care nu a furnizat respectivele informații, poate fi interpretat în sensul că poate fi exclus de la participarea la procedură un operator economic, care a furnizat informații false, care au afectat sau ar fi putut să afecteze rezultatul procedurii de atribuire, presupunând că vina pentru respectiva inducere în eroare rezultă exclusiv din faptul că autorității contractante i s-au furnizat informații false care au influențat decizia autorității contractante cu privire la excluderea operatorului economic (sau la respingerea ofertei sale), indiferent dacă operatorul economic a acționat în mod premeditat și într-un anumit scop sau nepremeditat, din imprudență, din neglijență sau fără diligența necesară? Prezumția că un operator economic „s-a făcut grav vinovat de declarații false prin furnizarea informațiilor solicitate […] sau […] nu a furnizat […] informații” este valabilă numai în cazul unui operator economic care a furnizat informații false (care nu corespund realității) sau și în cazul unui operator economic care a furnizat informații corecte, dar într-un mod care viza să convingă autoritatea contractantă că îndeplinește cerințele impuse de aceasta, deși acest aspect nu corespundea realității?

7)

Dispozițiile articolului 44 coroborat cu articolul 48 alineatul (2) litera (a), precum și cu principiul egalităţii de tratament a operatorilor economici, prevăzut la articolul 2 din Directiva 2004/18/CE, permit operatorului economic să se întemeieze pe experiența sa, în sensul că acesta se poate întemeia cumulativ pe executarea a două sau mai multe convenții ca și cum acestea ar reprezenta un singur contract, în pofida faptului că autoritatea contractantă nu a prevăzut această posibilitate nici în anunțul de participare, nici în caietul de sarcini?

---

(1)  JO L 134, p. 114.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/9

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 20 august 2014 – Polkomtel sp. z o.o./Prezesowi Urzędu Komunikacji Elektronicznej

(Cauza C-397/14)

(2014/C 431/14)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Polkomtel Sp. z o.o.

Pârât: Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej

Alte părți din procedură: Telekomunikacja Polska S.A. cu sediul în Varșovia (în prezent Orange Polska S.A. cu sediul în Varșovia)

Întrebările preliminare

1)

Articolul 28 din Directiva (CE) nr. 22/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) (1), în varianta inițială, trebuie interpretat în sensul că accesul la numere negeografice trebuie asigurat nu numai utilizatorilor finali din alte state membre, ci și utilizatorilor finali din statul membru al respectivului operator al unei rețele publice de telecomunicații, cu consecința că verificarea, de către autoritatea națională de reglementare, a îndeplinirii acestei obligații este supusă cerințelor care decurg din respectarea principiilor eficacității dreptului Uniunii și a interpretării dreptului național în conformitate cu dreptul Uniunii?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: articolul 28 din Directiva 2002/22, coroborat cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că, pentru a îndeplini obligația prevăzută de dispozițiile menționate anterior, în ceea ce privește autoritățile naționale de reglementare, se poate aplica procedura prevăzută de articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) (2)?

3)

Articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2002/19 coroborat cu articolul 28 din Directiva 2002/22 și cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale sau articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2002/19 coroborat cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2002/19 și cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că, pentru a asigura accesul utilizatorilor finali ai unui operator național al unei rețele publice de comunicații la serviciile prestate prin intermediul numerelor negeografice din rețeaua altui operator național, autoritatea națională de reglementare poate stabili principiile facturării costurilor de conectare între operatori prin utilizarea tarifelor pentru terminarea apelurilor, care, în temeiul articolului 13 din Directiva 2002/19, au fost stabilite pentru unul din operatori, în funcție de costuri, în condițiile în care operatorul a propus utilizarea unui asemenea tarif în cadrul negocierii purtate și eșuate în temeiul îndeplinirii obligației prevăzute la articolul 4 din Directiva 2002/19?

---

(1)  JO L 108, p. 51, Ediție specială 13/vol. 035, p. 213.

(2)  JO L. 108, p.7, Ediție specială 13/vol. 35, p. 38.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/9

---

Recurs introdus la 20 august 2014 de Basic AG Lebensmittelhandel împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a şasea) din 26 iunie 2014 în cauza T-372/11: Basic AG Lebensmittelhandel/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-400/14)

(2014/C 431/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Basic AG Lebensmittelhandel (reprezentanţi: D. Altenburg, T. Haug, avocaţi)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Repsol YPF, SA

Concluziile recurentei

Recurenta solicită:

—	anularea Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (Tribunalul) din 26 iunie 2014 (cauza T-372/11) și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta contestă interpretarea Tribunalului cu privire la definirea „serviciilor de distribuire” care constituie – în drept – o chestiune prealabilă în cadrul aprecierii similitudinii dintre servicii. În consecință, recurenta susține că Tribunalul a reținut o percepție eronată drept temei juridic al aprecierii sale ulterioare privind posibilitatea unei confuzii între mărcile în cauză.

Recurenta arată că funcția principală a Curții de Justiție a Uniunii Europene este de a asigura o interpretare uniformă a noțiunii și a conținutului serviciilor respective (Hotărârea Praktiker, C-418/02, EU:C:2005:425, punctul 33 și Hotărârea Zino Davidoff și Levi Strauss, C-414/99-C-416/99, EU:C:2001:617, punctele 42 și 43) și a Hotărârii Chartered Institute of Patent Attorneys (C-307/10, EU:C:2012:361) potrivit căreia „produsele și serviciile trebuie să poată fi definite în mod obiectiv pentru a îndeplini funcția mărcii drept indicație a originii” și solicită Curții să dea „serviciilor de distribuire” o definiție „suficient de precisă și de clară”.

În opinia recurentei, serviciile „de distribuire” au un conținut foarte restrâns și cuprind numai activitățile „transport; ambalare și depozitare de mărfuri”, iar nu și serviciile „de vânzare cu ridicata și cu amănuntul”. În plus, recurenta arată că, în Hotărârea Praktiker, Curtea a reținut că obiectivul comerțului „cu amănuntul” (clasa 35), spre deosebire de serviciile din clasa 39, este vânzarea de mărfuri consumatorilor, având în vedere că aceste activități constau „inter alia, în selectarea unui asortiment de produse oferite la vânzare și în oferirea de diverse servicii destinate să determine consumatorul să încheie tranzacția cu comerciantul în cauză, iar nu cu un concurent”.

În opinia recurentei, nu se poate ignora clasificarea generală a serviciilor „de distribuire” în clasa 39 din clasificarea de la Nisa în condițiile în care, în Hotărârea Praktiker (C-418/02, punctul 36), Curtea și-a întemeiat în mod expres argumentarea pe nota explicativă referitoare la clasa 35.

Prin urmare, hotărârea Tribunalului trebuie anulată, iar cauza trebuie trimisă acestuia spre rejudecare.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/10

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Nejvyšší soud České republiky (Republica Cehă) la 25 august 2014 – Marie Matoušková, comisar judiciar în procedurile succesorale/Misha Martinus şi Elisabeth Jekaterina Martinus, reprezentați de David Sedlák, în calitate de tutore; Beno Jeriël Eljada Martinus

(Cauza C-404/14)

(2014/C 431/16)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší soud České republiky (Republica Cehă)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Marie Matoušková, comisar judiciar în procedurile succesorale

Pârâte: Misha Martinus și Elisabeth Jekaterina Martinus, reprezentați de David Sedlák, în calitate de tutore; Beno Jeriël Eljada Martinus

Întrebarea preliminară

În cazul în care tutorele unui minor încheie, în numele minorului, un pact succesoral care necesită o aprobare de către o instanță pentru a fi valabil, este vorba, din punctul de vedere al instanței, despre o materie în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b), sau despre o materie în sensul articolului 1 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul nr. 2201/2003 (1) al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000?

---

(1)  JO L 338 din 23 decembrie 2003, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 183.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/11

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Nejvyšším správním soudem (Republica Cehă) la 25 august 2014 – PST CLC a.s./Generální ředitelství cel

(Cauza C-405/14)

(2014/C 431/17)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšším správním soud

Părțile din procedura principală

Reclamantă: PST CLC a.s.

Pârâtă: Generální ředitelství cel

Întrebarea preliminară

Regulamentul (CE) nr. 384/2004 (1) al Comisiei din 1 martie 2004 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura Combinată era valid în perioada în care era în vigoare, între 22 martie 2004 și 22 decembrie 2009, în ceea ce privește punctul 2 din anexa la acesta, care prevedea că produsele alcătuite dintr-un difuzor de căldură și un ventilator se încadrează la subpoziția 8414 59 30 NC și, prin urmare, era aplicabil prezentei cauze?

---

(1)  JO L 64, p. 21, Ediție specială, 02/vol. 16, p. 203.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/11

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie (Polonia) la 27 august 2014 – Wrocław – Miasto na prawach powiatu/Ministrowi Infrastruktury i Rozwoju

(Cauza C-406/14)

(2014/C 431/18)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Wrocław – Miasto na prawach powiatu

Pârât: Minister Infrastruktury i Rozwoju

Întrebările preliminare

1)

În lumina articolului 25 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (1), este admisibil ca o autoritate contractantă să prevadă în caietul de sarcini obligația operatorului economic de a executa prin mijloace proprii cel puțin 25 % din lucrările care fac obiectul contractului?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: aplicarea cerinței descrise în cuprinsul primei întrebări, în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, conduce la o încălcare a dispozițiilor dreptului Uniunii de natură a justifica necesitatea unei corecții financiare în conformitate cu articolul 98 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006/CE al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (2)?

---

(1)  JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116.

(2)  JO L 210, p. 25, Ediție specială, 14/vol. 2, p. 64.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/12

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione Tributaria Regionale di Mestre-Venezia (Italia) la 3 septembrie 2014 – Fratelli De Pra SpA, SAIV SpA/Agenzia Entrate – Direzione Provinciale Ufficio Controlli Belluno, Agenzia Entrate – Direzione Provinciale Ufficio Controlli Vicenza

(Cauza C-416/14)

(2014/C 431/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione Tributaria Regionale di Mestre-Venezia

Părțile din procedura principală

Reclamante: Fratelli De Pra SpA, SAIV SpA

Pârâte: Agenzia Entrate – Direzione Provinciale Ufficio Controlli Belluno, Agenzia Entrate – Direzione Provinciale Ufficio Controlli Vicenza

Întrebările preliminare

1)

În ceea ce privește echipamentele terminale pentru serviciul de radiocomunicații mobile terestre, următoarele dispoziții ale legislației naționale: — articolul 2 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 4/2014, transformat ulterior în Legea nr. 50/2014; — articolul 160 din Decretul legislativ nr. 259/2003; — articolul 21 din tariful anexat la Decretul Președintelui Republicii nr. 641/1972; care, asimilând echipamentele terminale cu stațiile radioelectrice, prevăd obligația utilizatorului de a obține o autorizație generală, precum și de a deține o licență de stație radioelectrică, care constituie fapte impozabile, sunt compatibile cu dreptul Uniunii (Directiva 1999/5 (1), precum și directivele 2002/19 (2), 2002/20 (3), 2002/21 (4) și 2002/22 (5))? Prin urmare, în ceea ce privește în special utilizarea echipamentelor terminale, este compatibilă cu dreptul Uniunii intenția statului italian de a prevedea în sarcina utilizatorului deținerea unei autorizații generale și a unei licențe de stație radio, în condițiile în care introducerea pe piață, libera circulație și punerea în funcțiune a echipamentelor terminale sunt deja reglementate în mod exhaustiv de surse de drept al Uniunii (Directiva 1999/5), fără prevederea vreunei autorizații generale și/sau a unei licențe, ținând seama că atât autorizația generală, cât și licența sunt prevăzute de reglementarea națională: — în pofida faptului că autorizația generală este o măsură care nu îl privește pe utilizatorul echipamentelor terminale, ci numai întreprinderile interesate să furnizeze rețele și servicii de comunicații electronice (articolele 1, 2 și 3 din Directiva privind autorizarea 2002/20); — în pofida faptului că concesiunea este prevăzută pentru drepturile individuale de utilizare a frecvențelor radio și pentru drepturile de utilizare a numerelor, situații care cu siguranță nu privesc utilizarea echipamentelor terminale; — în pofida faptului că reglementarea Uniunii nu prevede nicio obligație de obținere a unei autorizații generale sau eliberarea vreunei licențe pentru echipamentele terminale; — în pofida faptului că articolul 8 din Directiva 1999/5 prevede că statele membre „nu interzic, limitează sau împiedică introducerea pe piață sau punerea în funcțiune pe teritoriul lor a aparatelor care poartă marcajul CE”; — în pofida deosebirilor de substanță și de regim juridic dintre o stație radioelectrică și echipamentele terminale pentru serviciul de radiocomunicații mobile terestre?

2)

Sunt compatibile cu dreptul Uniunii (Directiva 1999/5 și Directiva 2002/20, în special articolul 20) următoarele dispoziții naționale: — articolul 2 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 4/2014, transformat ulterior în Legea nr. 50/2014; — articolul 160 din Decretul legislativ nr. 259/2003; — articolul 21 din tariful anexat la Decretul Președintelui Republicii nr. 641/1972; — articolul 3 din Decretul ministrului nr 33/1990, în temeiul cărora — contractul prevăzut la articolul 20 din Directiva 2002/22 – încheiat între operator și utilizator, act care guvernează raporturile comerciale dintre consumatorii și utilizatorii finali și una sau mai multe întreprinderi care furnizează conectarea și serviciile aferente – poate constitui „prin el însuși” și documentul care ține loc de autorizație generală și/sau de licență pentru stația radio, fără vreo intervenție, vreo activitate sau vreun control din partea autorității publice; — contractul trebuie să conțină caracteristicile tipului de echipament terminal și omologarea aferentă (neprevăzută la articolul 8 din Directiva 1999/5)?

3)

Sunt compatibile cu dreptul Uniunii menționat mai sus dispozițiile articolului 2 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 4/2014, transformat ulterior în Legea nr. 50/2014, precum și ale articolului 160 din Decretul legislativ nr. 259/2003 și ale articolului 21 din tariful anexat la Decretul Președintelui Republicii nr. 641/1972, care prevăd obligația autorizației generale și, prin urmare, a licenței de stație radioelectrică numai pentru o anumită categorie de utilizatori, titulari ai unui contract denumit formal abonament, în timp ce nicio autorizație generală sau licență nu este prevăzută în sarcina utilizatorilor de servicii de comunicații electronice pe baza unui contract pentru simplul motiv că acesta poartă o denumire diferită (serviciu preplătit sau de reîncărcare)?

4)

Articolul 8 din Directiva 1999/5 se opune unei reglementări naționale, precum articolul 2 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 4/2014, transformat ulterior în Legea nr. 50/2014, articolul 160 din Decretul legislativ nr. 259/2003 și articolul 21 din tariful anexat la Decretul Președintelui Republicii nr. 641/1972, care prevede: — o activitate administrativă de eliberare a autorizației generale și a licenței de stație radioelectrică, — plata unei taxe de concesiune guvernamentală în legătură cu această activitate, întrucât constituie comportamente care limitează punerea în funcțiune, utilizarea și libera circulație a echipamentelor terminale?

---

(1)  Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora (JO L 91, p. 10, Ediție specială, 13/vol. 26, p. 73).

(2)  Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) (JO L 108, p. 7, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 169).

(3)  Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) (JO L 108, p. 21, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183).

(4)  Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195).

(5)  Directiva (CE) nr. 22/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) (JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213).

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/14

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Giustizia Amministrativa per la Regione siciliana (Italia) la 17 septembrie 2014 – Impresa Edilux srl, în calitate de mandatar al unei asocieri temporare de societăți, Società Italiana Costruzioni e Forniture srl (SICEF)/Assessorato Beni Culturali e Identità Siciliana – Servizio Soprintendenza Provincia di Trapani, Assessorato ai Beni Culturali e dell’Identità Siciliana, UREGA – Sezione provinciale di Trapani, Assessorato delle Infrastrutture e della Mobilità della Regione Siciliana

(Cauza C-425/14)

(2014/C 431/20)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Giustizia Amministrativa per la Regione siciliana

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Impresa Edilux srl, în calitate de mandatar al unei asocieri temporare de societăți, alături de Società Italiana Costruzioni e Forniture srl (SICEF)

Pârâți: Assessorato Beni Culturali e Identità Siciliana – Servizio Soprintendenza Provincia di Trapani, Assessorato ai Beni Culturali e dell’Identità Siciliana, UREGA – Sezione provinciale di Trapani, Assessorato delle Infrastrutture e della Mobilità della Regione Siciliana

Întrebările preliminare

1)

Dacă dreptul Uniunii Europene, în special articolul 45 din Directiva 2004/18/CE (1), se opune unei dispoziții precum articolul 1 alineatul 17 din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012, care permite autorităților contractante să prevadă drept motiv legitim de excludere a societăților participante la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice neacceptarea sau lipsa unor documente care să dovedească acceptarea, de către societățile amintite, a angajamentelor prevăzute în „convențiile privind asigurarea condițiilor de legalitate” și, mai general, în acorduri între autorități contractante și societăți participante care au ca scop să împiedice infiltrarea criminalității organizate în sectorul atribuirii contractelor de achiziții publice;

2)

Dacă, în sensul articolului 45 din Directiva 2004/18/CE, eventuala prevedere din legislația unui stat membru a competenței de excludere descrisă la întrebarea precedentă poate fi considerată o derogare de la principiul potrivit căruia motivele de excludere sunt exhaustive justificată de cerința imperativă de a combate încercările de infiltrare a criminalității organizate în procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice.

---

(1)  Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol., p. 116).

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/15

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte (Italia) la 18 septembrie 2014 – Heart Life Croce Amica Srl/Regione Piemonte

(Cauza C-426/14)

(2014/C 431/21)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Heart Life Croce Amica Srl

Pârâtă: Regione Piemonte

Întrebările preliminare

1)

Dreptul Uniunii în materie de contracte de achiziții publice – în speță, întrucât este vorba despre contracte excluse, principiile generale ale liberei concurențe, nediscriminării, transparenței și proporționalității – se opune unei legislații naționale care permite atribuirea directă a serviciului de transport sanitar asociațiilor de voluntariat a căror organizare se întemeiază în principal pe prestații de muncă neremunerate și în schimbul acordării numai a rambursării cheltuielilor efectiv suportate?

2)

Dacă se consideră că acest tip de atribuire este compatibil cu dreptul comunitar, în noțiunea „acordarea numai a rambursării cheltuielilor efectiv suportate” pot intra și cheltuielile „indirecte și generale” legate de activitatea desfășurată în mod stabil de asociația de voluntariat, precum cheltuielile cu întreținerea extraordinară a mijloacelor utilizate pentru serviciu, cu masa pentru operatori, cu retribuirea personalului administrativ și a coordonatorului administrativ în raport cu serviciile prestate, cu legăturile telefonice și prin radio necesare între centrul operativ al serviciilor de transport sanitar și posturile asociației?

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/15

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil de prud'hommes de Paris (Franța) la 22 septembrie 2014 – David Van der Vlist/Bio Philippe Auguste SARL

(Cauza C-432/14)

(2014/C 431/22)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil de prud'hommes de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamant: David Van der Vlist

Pârâtă: Bio Philippe Auguste SARL

Întrebarea preliminară

Principiul general al nediscriminării în funcție de vârstă se opune unei legislații naționale (articolul L. 1243-10 din Codul muncii francez) care exclude tinerii care lucrează în timpul vacanțelor școlare sau universitare de la beneficiul unei indemnizații de precaritate datorate în cazul încadrării în muncă sub formă de contract pe durată determinată neurmat de o ofertă de muncă pe durată nedeterminată?

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/16

---

Ordonanța președintelui Curții din 24 septembrie 2014 – Comisia Europeană/Republica Cipru

(Cauza C-386/13) (1)

(2014/C 431/23)

Limba de procedură: greaca

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 260, 7.9.2013.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/16

---

Ordonanța președintelui Curții din 9 septembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de Navarra – Spania) – Miguel Angel Zurbano Belaza, Antonia Artieda Soria/Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA

(Cauza C-93/14) (1)

(2014/C 431/24)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 151, 19.5.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/16

---

Ordonanța președintelui Curții din 12 septembrie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(CauzaC-130/14) (1)

(2014/C 431/25)

Limba de procedură: franceza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 159, 26.5.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/16

---

Ordonanța președintelui Curții din 9 septembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Hannover – Germania) – Catharina Smets, Franciscus Vereijken/TUIfly GmbH

(Cauza C-279/14) (1)

(2014/C 431/26)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 302, 8.9.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/17

---

Ordonanța președintelui Curții din 25 septembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Rüsselsheim – Germania) – Marc Hußock, Ute Hußock, Michelle Hußock, Florian Hußock/Condor Flugdienst GmbH

(Cauza C-316/14) (1)

(2014/C 431/27)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 303, 8.9.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/17

---

Ordonanța președintelui Curții din 23 septembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Rüsselsheim – Germania) – Elvira Mandl, Helmut Mandl/Condor Flugdienst GmbH

(Cauza C-337/14) (1)

(2014/C 431/28)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 315, 15.9.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/17

---

Ordonanța președintelui Curții din 16 septembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Rüsselsheim – Germania) – Annette Lorch, Kurt Lorch/Condor Flugdienst GmbH

(Cauza C-364/14) (1)

(2014/C 431/29)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 339, 29.9.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/17

---

Ordonanța președintelui Curții din 12 septembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Rüsselsheim – Germania) – Brunhilde Liebler, Helmut Liebler/Condor Flugdienst GmbH

(Cauza C-365/14) (1)

(2014/C 431/30)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 329, 22.9.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/18

---

Hotărârea Tribunalului din 21 octombrie 2014 – Szajner/OAPI – Forge de Laguiole (LAGUIOLE)

(Cauza T-453/11) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară verbală LAGUIOLE - Denumirea socială franceză anterioară Forge de Laguiole - Articolul 53 alineatul (1) litera (c) și articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2014/C 431/31)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Gilbert Szajner (Niort, Franța) (reprezentant: A. Lakits-Josse, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: Forge de Laguiole SARL (Laguiole, Franța) (reprezentant: F. Fajgenbaum, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 1 iunie 2011 (cauza R 181/2007-1), privind o procedură de declarare a nulității între Forge de Laguiole SARL și domnul Gilbert Szajner

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 1 iunie 2011 (cauza R 181/2007-1) în măsura în care prin aceasta se declară nulitatea mărcii comunitare verbale LAGUIOLE, pentru alte produse decât „scule și instrumente de mână acționate manual; linguri; ferăstraie, șurubelnițe, aparate de ras, lame pentru aparate de ras; truse de bărbierit; pile și clești de unghii, forfecuțe de unghii; truse de manichiură”, din clasa 8, „cuțite de tăiat hârtie”, din clasa 16, „tirbușoane; desfăcătoare de sticle” și „pămătufuri de bărbierit, produse necesare pentru toaletă”, din clasa 21, și „cleşti pentru trabucuri” și „perii de curăţat pipe”, din clasa 34.

2)	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)	Forge de Laguiole SARL suportă o pătrime din cheltuielile de judecată ale reclamantului, precum și trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată.

4)	Domnul Gilbert Szajner suportă o pătrime din cheltuielile de judecată efectuate de Forge de Laguiole și o pătrime din cheltuielile de judecată efectuate de OAPI, precum și trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată.

5)	OAPI suportă cele trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 298, 8.10.2011.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/19

---

Hotărârea Tribunalului din 21 octombrie 2014 – Italia/Comisia

(Cauza T-268/13) (1)

((„Neexecutarea unei hotărâri a Curții prin care s-a constatat neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Penalitate cu titlu cominatoriu - Decizie de lichidare a penalității cu titlu cominatoriu - Obligație de recuperare - Întreprinderi care fac obiectul unor proceduri de faliment - Obiectul procedurilor de faliment în cauză - Diligență necesară - Sarcina probei”))

(2014/C 431/32)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de S. Fiorentino, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, G. Conte și B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2013) 1264 final a Comisiei din 7 martie 2013 prin care se impune Republicii Italiene să plătească în contul „Resurse proprii ale Uniunii Europene” suma de 1 6 5 33  000 de euro cu titlu de penalitate cu titlu cominatoriu

Dispozitivul

1)	Respinge calea de atac.

2)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 207, 20.7.2013.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/19

---

Ordonanța Tribunalului din 16 septembrie 2014 – Justice & Environment/Comisia

(Cauza T-405/10) (1)

((„Apropierea legislațiilor - Diseminare deliberată în mediu a OMG-urilor - Procedură de autorizare de introducere pe piață - Cerere de reexaminare internă - Anularea deciziilor atacate sau în cauză - Litigiu rămas fără obiect - Nepronunțare asupra fondului”))

(2014/C 431/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Justice & Environment (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: P. Černý, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial P. Oliver și D. Bianchi, ulterior D. Bianchi, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2010/135/UE a Comisiei din 2 martie 2010 privind introducerea pe piață, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui soi de cartof (Solanum tuberosum L., linia EH92-527-1) modificat genetic pentru conținut sporit de amilopectină în amidon (JO L 53, p. 11) și a Deciziei 2010/136/UE din 2 martie 2010 de autorizare a introducerii pe piață a furajelor produse din cartof modificat genetic de tipul EH92-527-1 (BPS-25271-9) și a prezenței accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic a acestui cartof în produsele alimentare și în alte produse furajere prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 53, p. 15), precum și a deciziei pretins cuprinse în scrisoarea Comisiei din 6 iulie 2010 de respingere a cererii de reexaminare internă a acestor decizii.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Comisia Europeană suportă, în afara propriilor cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Justice & Environment.

---

(1)  JO C 301, 6.11.2010.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/20

---

Ordonanța Tribunalului din 17 septembrie 2014 – Afepadi și alții/Comisia

(Cauza T-354/12) (1)

([„Acțiune în anulare - Mențiuni de sănătate utilizate în etichetarea și în publicitatea produselor alimentare - Regulamentul (UE) nr. 432/2012 - Considerentele (11), (14) și (17) - Act care nu este supus căilor de atac - Inadmisibilitate”])

(2014/C 431/34)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Asociación Española de Fabricantes de Preparados alimenticios especiales, dietéticos y plantas medicinales (Afepadi) (Barcelona, Spania), Elaborados Dietéticos, SA (Palma de Cervelló, Spania), Nova Diet, SA (Burgos, Spania), Laboratorios Vendrell, SA (Barcelona) și Ynsadiet, SA (Leganés, Spania) (reprezentant: P. Velázquez González, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Grünheid și P. Němečková, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtelor: Republica Franceză (reprezentanţi: D. Colas și S. Menez, agenți)

Obiectul

În special, cerere de anulare a considerentelor (11), (14) și (17) ale Regulamentului (UE) nr. 432/2012 din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor (JO L 136, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Asociación Española de Fabricantes de Preparados alimenticios especiales, dietéticos y plantas medicinales (Afepadi), Elaborados Dietéticos, SA, Nova Diet, SA, Laboratorios Vendrell, SA și Ynsadiet, SA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 295, 29.9.2012.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/20

---

Ordonanța Tribunalului din 7 octombrie 2014 – BT/Comisia

(Cauza T-59/13 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Agenți contractuali - Neprelungirea contractului - Articolul 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice”))

(2014/C 431/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: BT (București, România) (reprezentanți: N. Visan și G. Coca, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și A.-C. Simon, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 3 decembrie 2012, BT/Comisia (F-45/12, RecFP, EU:F:2012:168) și prin care se solicită anularea acestei ordonanțe.

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	BT suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

---

(1)  JO C 114, 20.4.2013.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/21

---

Ordonanța Tribunalului din 16 septembrie 2014 – BS/Comisia

(Cauza T-83/13 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Securitate socială - Articolul 73 din statut - Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională - Principiul colegialității - Caracterul juridic al litigiului - Rata de afectare a integrității fizice și psihice - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”))

(2014/C 431/36)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: BS (Messina, Italia) (reprezentant: C. Pollicino, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial J. Currall și V. Joris, ulterior J. Currall, agenți, asistați de D. Gullo, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului funcției publice a Uniunii Europene (camera a treia) din 12 decembrie 2012, BS/Comisia (F-90/11, RepFP, EU:F:2012:188), și vizând anularea hotărârii menționate.

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	BS suportă propriile cheltuieli de judecată precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

---

(1)  JO C 101, 6.4.2013.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/22

---

Ordonanța Tribunalului din 2 octombrie 2014 – HTC Sweden/OAPI – Vermop Salmon (TWISTER)

(Cauza T-230/13) (1)

((„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Retragerea cererii de declarare a nulității - Nepronunțare asupra fondului”))

(2014/C 431/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: HTC Sweden AB (Söderköping, Suedia) (reprezentanți: G. Hasselblatt și D. Kipping, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în faţa Tribunalului: Vermop Salmon GmbH (Gilching, Germania) (reprezentanți: M. Ring și W. von der Osten-Sacken, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 31 ianuarie 2013 (cauzele conexate R 1873/2011-1 și R 1881/2011-1) privind o procedură de declarare a nulității între Vermop Salmon GmbH și HTC Sweden AB

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Reclamanta și intervenienta suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și, fiecare, jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de pârât.

---

(1)  JO C 178, 22.6.2013.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/22

---

Ordonanța Tribunalului din 16 septembrie 2014 – Boston Scientific Neuromodulation/OAPI (PRECISION SPECTRA)

(Cauza T-497/13) (1)

([„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale PRECISION SPECTRA - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”])

(2014/C 431/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Boston Scientific Neuromodulation Corp. (Valencia, California, Statele Unite) (reprezentanți: P. Rath și W. Festl-Wietek, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Geroulakos, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a OAPI din 17 mai 2013 (cauza R 2099/2012-5) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal PRECISION SPECTRA ca marcă comunitară

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Boston Scientific Neuromodulation Corp. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 344, 23.11.2013.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/23

---

Ordonanța Tribunalului din 3 septembrie 2014 – Shire Pharmaceutical Contracts/Comisia

(Cauza T-583/13) (1)

([„Acțiune în anulare - Medicamente de uz pediatric - Regulamentul (CE) nr. 1901/2006 - Articolul 37 - Prelungirea duratei de exclusivitate pe piață a produselor medicamentoase orfane nebrevetate - Act care nu este supus căilor de atac - Inadmisibilitate”])

(2014/C 431/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Shire Pharmaceutical Contracts Ltd (Hampshire, Regatul Unit) (reprezentanți: K. Bacon, barrister, M. Utges Manley și M. Vickers, solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Sipos și V. Walsh, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei care ar fi cuprinsă în scrisoarea Comisiei adresată reclamantei la 2 septembrie 2013, astfel cum a fost confirmată ulterior prin scrisoarea din 18 octombrie 2013, în ceea ce privește eligibilitatea medicamentului Xagrid pentru recompensa prevăzută la articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1901/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 privind medicamentele de uz pediatric și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1768/92, a Directivei 2001/20/CE, a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 (JO L 378, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 83).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă Shire Pharmaceutical Contracts Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 377, 21.12.2013.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/23

---

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 septembrie 2014 – Röchling Oertl Kunststofftechnik/Comisia

(Cauza T-286/14 R)

((„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Promovare națională a producției de energie electrică din surse regenerabile - Decizia Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris”))

(2014/C 431/40)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Röchling Oertl Kunststofftechnik GmbH (Brensbach, Germania) (reprezentanți: T. Volz și B. Wißmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a efectelor juridice ale deciziei prin care Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat în ceea ce privește legea germană privind energia din surse regenerabile

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/24

---

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 septembrie 2014 – Schaeffler Technologies/Comisia

(Cauza T-287/14 R)

((„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Promovare națională a producției de energie electrică din surse regenerabile - Decizia Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris”))

(2014/C 431/41)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Schaeffler Technologies GmbH & Co. KG (Herzogenaurach, Germania) (reprezentanți: T. Volz și B. Wißmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a efectelor juridice ale deciziei prin care Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat în ceea ce privește legea germană privind energia din surse regenerabile

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/24

---

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 septembrie 2014 – Energiewerke Nord/Comisia

(Cauza T-288/14 R)

((„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Promovare națională a producției de energie electrică din surse regenerabile - Decizia Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris”))

(2014/C 431/42)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Energiewerke Nord GmbH (Rubenow, Germania) (reprezentanți: T. Volz și B. Wißmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a efectelor juridice ale deciziei prin care Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat în ceea ce privește legea germană privind energia din surse regenerabile

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/25

---

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 septembrie 2014 – Klemme/Comisia

(Cauza T-294/14 R)

((„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Promovare națională a producției de energie electrică din surse regenerabile - Decizia Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris”))

(2014/C 431/43)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Klemme AG (Lutherstadt Eisleben, Germania) (reprezentanți: T. Volz și B. Wißmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a efectelor juridice ale deciziei prin care Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat în ceea ce privește legea germană privind energia din surse regenerabile

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/25

---

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 septembrie 2014 – Autoneum Germany/Comisia

(Cauza T-295/14 R)

((„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Promovare națională a producției de energie electrică din surse regenerabile - Decizia Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris”))

(2014/C 431/44)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Autoneum Germany GmbH (Roßdorf, Germania) (reprezentanți: T. Volz și B. Wißmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a efectelor juridice ale deciziei prin care Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat în ceea ce privește legea germană privind energia din surse regenerabile

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/26

---

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 septembrie 2014 – Erbslöh/Comisia

(Cauza T-296/14 R)

((„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Promovare națională a producției de energie electrică din surse regenerabile - Decizia Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris”))

(2014/C 431/45)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Erbslöh AG (Velbert, Germania) (reprezentanți: T. Volz și B. Wißmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a efectelor juridice ale deciziei prin care Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat în ceea ce privește legea germană privind energia din surse regenerabile

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/26

---

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 septembrie 2014 – Walter Klein/Comisia

(Cauza T-297/14 R)

((„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Promovare națională a producției de energie electrică din surse regenerabile - Decizia Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris”))

(2014/C 431/46)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Walter Klein GmbH & Co. KG (Wuppertal, Germania) (reprezentanți: T. Volz și B. Wißmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a efectelor juridice ale deciziei prin care Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat în ceea ce privește legea germană privind energia din surse regenerabile

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/27

---

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 septembrie 2014 – Erbslöh Aluminium/Comisia

(Cauza T-298/14 R)

((„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Promovare națională a producției de energie electrică din surse regenerabile - Decizia Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris”))

(2014/C 431/47)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Erbslöh Aluminium GmbH (Velbert, Germania) (reprezentanți: T. Volz și B. Wißmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a efectelor juridice ale deciziei prin care Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat în ceea ce privește legea germană privind energia din surse regenerabile

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/27

---

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 septembrie 2014 – Fricopan Back/Comisia

(Cauza T-300/14 R)

((„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Promovare națională a producției de energie electrică din surse regenerabile - Decizia Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris”))

(2014/C 431/48)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Michelin Reifenwerke AG & Co. KGaA (Karlsruhe, Germania) (reprezentanți: T. Volz și B. Wißmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a efectelor juridice ale deciziei prin care Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat în ceea ce privește legea germană privind energia din surse regenerabile

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/28

---

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 septembrie 2014 – Michelin Reifenwerke/Comisia

(Cauza T-301/14 R)

((„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Promovare națională a producției de energie electrică din surse regenerabile - Decizia Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris”))

(2014/C 431/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Fricopan Back GmbH Immekath (Klötze, Germania) (reprezentanți: T. Volz și B. Wißmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a efectelor juridice ale deciziei prin care Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare în materia ajutoarelor de stat în ceea ce privește legea germană privind energia din surse regenerabile

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/28

---

Acțiune introdusă la 4 iulie 2014 – Suedia/Comisia

(Cauza T-521/14)

(2014/C 431/50)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamant: Regatul Suediei (reprezentanți: A. Falk și K. Sparrman, în calitate de agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea de acte delegate în care să specifice criteriile științifice pentru determinarea proprietăților care afectează sistemul endocrin, Comisia Europeană a încălcat articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul privind biocidele (1), Comisia trebuie să adopte, cel mai târziu la 13 decembrie 2013, acte delegate în care să specifice criteriile științifice pentru determinarea proprietăților care afectează sistemul endocrin. Reclamantul susține că, prin neadoptarea acestor acte delegate, Comisia nu a luat măsurile pe care este obligată prin lege să le ia. Reclamantul a solicitat Comisiei să adopte actele delegate prevăzute la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul privind biocidele, dar, potrivit reclamantului, în răspunsul Comisiei nu a fost precizată nicio poziție cu privire la solicitarea respectivă în sensul articolului 265 al doilea paragraf TFUE. Reclamantul susține că, în plus, la data introducerii acțiunii, Comisia nu adoptase nicio măsură care să pună capăt pretinsei abțineri de a acționa. În opinia reclamantului, Comisia dispune de date pentru a preciza criteriile științifice de determinare a proprietăților care afectează sistemul endocrin și o aplicare a acelor criterii care, potrivit articolului 5 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul privind biocidele, trebuie aplicate până la adoptarea de către Comisie de acte delegate conținând criterii privind substanțele care afectează sistemul endocrin.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO L 167, p. 1).

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/29

---

Acțiune introdusă la 29 august 2014 – JP Divver Holding Company/OAPI (EQUIPMENT FOR LIFE)

(Cauza T-642/14)

(2014/C 431/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: JP Divver Holding Company Ltd (Newry, Irlanda) (reprezentanți: A. Franke, E. Bertram, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu în cauză: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii „EQUIPMENT FOR LIFE”

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a OAPI din 16 iunie 2014 în cauza R 64/2014-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/29

---

Acțiune introdusă la 12 septembrie 2014 – SV Capital/ABE

(Cauza T-660/14)

(2014/C 431/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: SV Capital OÜ (Tallinn, Estonia) (reprezentant: M. Greinoman, avocat)

Pârâtă: Autoritatea Bancară Europeană (ABE)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în tot Deciziei nr. EBA C 2013 002 a ABE din 21 februarie 2014;

—	anularea Deciziei nr. BoA 2014-CI-02 a comisiei de apel a autorităților europene de supraveghere, prin care a fot respins în parte calea de atac;

—	trimiterea cauzei organului competent al ABE în vederea revizuirii pe fond a plângerii din 24 octombrie 2012, formulată de SV Capital OÜ (astfel cum a fost completată);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în procedura desfășurată la Tribunal, inclusiv a celor efectuate pentru executarea hotărârii sau a ordonanței Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe erori de fapt, întrucât în decizia contestată, nr. EBA C 2013 002, s-a statuat că „nici doamna [RR], nici domnul [OP] nu au fost conducători ai sucursalei Nordea Bank Finland sau titulari ai unor posturi-cheie în sensul liniilor directoare ale ABE referitoare la aptitudini”, deși comisia de apel a admis probele în sens contrar prezentate de reclamantă.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că pârâta nu și-a exercitat puterea de apreciere, întrucât nu a luat în considerare că i) Nordea se află pe lista întocmită de Consiliul de Stabilitate Financiară care cuprinde 29 de instituții financiare de importanță sistemică mondială, ii) că este un conglomerat financiar, iii) că sucursala sa estoniană este foarte importantă și iv) că pretinsele încălcări sunt foarte grave.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 39 alineatul (1) din Regulamentul ABE (1) și a articolului 16 din Codul de bună conduită administrativă al ABE (2), întrucât reclamantei nu i s-a dat posibilitatea să își exprime poziția cu privire la motivarea pârâtei și la aprecierea faptelor de către aceasta înaintea adoptării deciziei contestate, nr. EBA C 2013 002, din moment ce pârâta nu a adus la cunoștința reclamantei intenția de a nu iniția investigația solicitată și nu a furnizat motive în acest sens.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (3) și a articolelor 4 și 5 din Regulamentul intern al ABE (3), întrucât supleantul președintelui acesteia nu a fost informat, pe baza unor informații anonimizate, despre decizia de a nu se iniția o investigație.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe un abuz de putere și pe un comportament nerezonabil al ABE, întrucât aceasta a avut un comportament părtinitor și, având în vedere timpul și eforturile depuse de reclamantă pentru a redacta plângerea și pentru a întemeia admisibilitatea acesteia, nu exista niciun motiv pentru închiderea cazului în lipsa unei decizii motivate pe fond.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, p. 12).

(2)  Decizia DC 006 a Consiliului de administrație din 12 ianuarie 2011 privind Codul de bună conduită administrativă al Autorității Bancare Europene.

(3)  Decizia DC 054 a Consiliului supraveghetorilor privind Regulile interne de procedură în investigațiile care privesc încălcări ale dreptului Uniunii.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/30

---

Acțiune introdusă la 19 septembrie 2014 – Milchindustrie-Verband și Deutscher Raiffeisenverband/Comisia

(Cauza T-670/14)

(2014/C 431/53)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Milchindustrie-Verband e.V. (Berlin, Germania), Deutscher Raiffeisenverband e.V. (Berlin) (reprezentanți: I. Zenke și T. Heymann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea Comunicării 2014/C 200/01 a Comisiei Europene din 28 iunie 2014 privind orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 în măsura în care industria lactatelor (NACE 10.51) nu este citată în anexa 3, deși îndeplinește criteriile prevăzute în secțiunea 3.7.2 a acestor orientări;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe un abuz de putere ca urmare a unei erori vădite de apreciere în alegerea perioadei de referință — reclamantele susțin că pârâta, prin adoptarea Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 (1), a încălcat principiile fundamentale ale exercitării puterii de apreciere, întrucât s-ar fi întemeiat pe date vechi pentru calcularea intensității schimburilor comerciale, deși erau disponibile date noi.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe un abuz de putere ca urmare a unei examinări insuficiente a faptelor — reclamantele susțin că pârâta ar fi săvârșit în plus un abuz de putere întrucât pentru calcularea intensității schimburilor comerciale nu ar fi identificat și nu ar fi luat în considerare toate produsele efectiv fabricate de industria lactatelor. Acest lucru ar conduce la o denaturare în prezentarea situației concurențiale.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură — reclamantele arată în plus că pârâta, prin clasificarea ramurilor economice în anexa 3 sau în anexa 5 la Orientările privind ajutoarele de stat ar încălca articolul 296 TFUE, întrucât nu ar indica în ce mod și pe baza căror date va fi calculat și determinat criteriul intensității schimburilor comerciale. Reclamantele ar fi lipsite astfel de posibilitatea de a-și exercita în mod efectiv drepturile.

---

(1)  Comunicarea Comisiei – Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 (JO C 200, p. 1).

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/31

---

Acțiune introdusă la 18 septembrie 2014 –El-Qaddafi/Consiliul

(Cauza T-681/14)

(2014/C 431/54)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aisha Muammer Mohamed El-Qaddafi (Muscat, Oman) (reprezentant: J. Jones, Barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	să adopte o măsură de organizare a procedurii în temeiul articolului 64 din regulamentul său de procedură, impunând Consiliului să divulge toate informațiile care stăteau la baza înscrierii reclamantei pe listă în cadrul măsurilor în litigiu;

—	anularea în tot sau în parte a Deciziei 2011/137/PESC a Consiliului din 28 februarie 2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/380/PESC a Consiliului din 23 iunie 2014, în măsura în care o vizează pe reclamantă;

—

anularea în tot sau în parte a Regulamentului (UE) nr. 204/2011 al Consiliului din 2 martie 2011, pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 689/2014 al Consiliului din 23 iunie 2014 privind punerea în aplicare a articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 204/2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia, în măsura în care o vizează pe reclamantă;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe faptul că Tribunalul este competent să examineze legalitatea măsurilor restrictive adoptate împotriva reclamantei de către Consiliul Uniunii Europene pentru a pune în aplicare regimul de sancțiuni impus de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în raport cu Libia. Reclamanta susține că nicio imunitate de jurisdicție nu însoțește măsurile Uniunii care pun în aplicare măsuri restrictive adoptate la nivel internațional ca urmare a faptului că acestea urmăresc să aplice rezoluții adoptate de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în temeiul capitolului VII din Carta Organizației Națiunilor Unite.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că Tribunalul este competent să efectueze o examinare completă și pe fond a legalității măsurilor în litigiu ale Uniunii care pun în aplicare rezoluții ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite prin care îi sunt impuse reclamantei măsuri restrictive. Această examinare privește, printre altele, aspectul dacă motivele invocate de Consiliu în susținerea deciziei sale de a confirma înscrierea reclamantei pe listă sunt întemeiate și suficient de detaliate și de precise.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că măsurile în litigiu ale Uniunii încalcă dreptul la apărare al reclamantei, precum și dreptul său la protecție jurisdicțională efectivă. Reclamanta susține că Consiliul nu i-a furnizat motive și niciun element de probă precis care să justifice menținerea sa pe listă.

4.	Al patrulea motiv se întemeiază pe faptul că măsurile în litigiu ale Uniunii încalcă principiul proporționalității, precum și drepturile fundamentale ale reclamantei, inclusiv dreptul său de proprietate și dreptul său la respectarea vieții private și familiale.

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe faptul că înscrierea reclamantei pe listă este neîntemeiată, inexactă, nejustificată și insuficient detaliată, dat fiind că reclamanta nu reprezintă nicio amenințare pentru pacea și securitatea internațională. Reclamanta susține că menținerea sa pe listă numai în temeiul legăturii sale familiale cu șeful defunct al regimului Gaddafi în prezent căzut este contrară dreptului Uniunii. Reclamanta pretinde, în plus, că nu a fost implicată în niciunul dintre evenimentele din Libia care constituie o amenințare pentru pacea și securitatea internațională.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/32

---

Acțiune introdusă la 19 septembrie 2014 – Mylan Laboratories și Mylan/Comisia

(Cauza T-682/14)

(2014/C 431/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Mylan Laboratories Ltd (Hyderabad, India) și Mylan, Inc. (Canonsburg, Statele Unite) (reprezentanți: S. Kon, C. Firth și C. Humpe, Solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea articolelor 2, 7 și 8 din Decizia C(2014) 4955 final a Comisiei din 9 iulie 2014 în cauza AT.39612 Perindopril (Servier) în măsura în care acestea le privesc pe reclamante sau

—	cu titlu subsidiar, anularea articolului 7 din Decizia C(2014) 4955 final a Comisiei din 9 iulie 2014 în cauza AT.39612 Perindopril (Servier) în măsura în care aplică o amendă reclamantelor sau

—	cu titlu mai subsidiar, reducerea amenzii aplicate reclamantelor în conformitate cu articolul 7 din Decizia C(2014) 4955 final a Comisiei din 9 iulie 2014 în cauza AT.39612 Perindopril (Servier) sau

—	cu titlu încă mai subsidiar, anularea articolelor 2, 7 şi 8 din Decizia C(2014) 4955 final a Comisiei din 9 iulie 2014 în cauza AT.39612 Perindopril (Servier) în măsura în care acestea privesc Mylan Inc.;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă opt motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată conține erori de fapt și erori vădite de apreciere în analiza contextului factual, legal și economic relevant în care a fost încheiat acordul de soluționare în materie de brevete dintre Mylan Laboratories (anterior cunoscută sub numele de Matrix Laboratories) și Servier.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este eronată în drept și în fapt, întrucât stabilește că Matrix era un potențial concurent pentru Servier.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată nu stabilește corespunzător cerințelor legale faptul că acordul de soluționare în materie de brevete avea ca obiect restrângerea concurenței cu încălcarea articolului 101 TFUE.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată nu stabilește corespunzător cerințelor legale faptul că acordul de soluționare în materie de brevete avea ca efect restrângerea concurenței cu încălcarea articolului 101 TFUE.

5.	Al cincilea motiv, invocat cu titlu subsidiar și întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003 (1), precum și principiile proporționalității, nullum crimen nulla poena sine lege și securității juridice prin aplicarea unei amenzi reclamantelor.

6.	Al șaselea motiv, invocat cu titlu mai subsidiar și întemeiat pe faptul că Comisia a aplicat o amendă care este vădit disproporționată în raport cu gravitatea pretinsei încălcări.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat drepturile procedurale la apărare ale Mylan Inc. prin reformularea, fără a adresa o comunicare privind obiecțiunile suplimentară, a temeiului răspunderii atribuite Mylan Inc. în decizia atacată într-un mod diferit de cel pe baza căruia această răspundere fusese atribuită în prealabil în comunicarea privind obiecțiunile.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia (i) a încălcat principiul răspunderii personale și prezumției de nevinovăție considerând Mylan Inc. răspunzătoare pentru încălcarea pretins săvârșită de Matrix și (ii) a săvârșit erori vădite de apreciere considerând că Mylan Inc. a exercitat o influență decisivă asupra comportamentului Matrix în perioada relevantă.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/33

---

Recurs introdus la 16 septembrie 2014 de Rhys Morgan împotriva Hotărârii din 8 iulie 2014 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-26/13, Morgan/OAPI

(Cauza T-683/14 P)

(2014/C 431/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Rhys Morgan (Alicante, Spania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 8 iulie 2014 în cauza F-26/13;

—	anularea raportului de evaluare a recurentului pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 2010 și 30 septembrie 2011;

—	obligarea OAPI la plata unei despăgubiri corespunzătoare, al cărei cuantum – de cel puțin 500 de euro – este lăsat la aprecierea Tribunalului, pentru prejudiciile morale și nemateriale suferite de recurent ca urmare a raportului de evaluare atacat;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor desfășurate în fața Tribunalului Funcției Publice și în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunalul Funcției Publice prin faptul că nu a admis că o evaluare generală trebuie să se bazeze pe activitatea funcționarului desfășurată în perioada de evaluare considerată în ansamblul său.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunalul Funcției Publice prin faptul că nu a admis gravitatea încălcărilor normelor de procedură săvârșite de OAPI.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare în aprecierea motivului prin care se invoca încălcarea principiului protecției încrederii legitime.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit erori în aprecierea motivului prin care se invoca încălcarea principiului egalității de tratament.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice nu a apreciat în mod corespunzător sau chiar a omis să examineze probele referitoare la motivul privind săvârșirea unui abuz de putere.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/34

---

Acțiune introdusă la 19 septembrie 2014 – Krka/Comisia

(Cauza T-684/14)

(2014/C 431/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Krka Tovarna Zdravil d.d. (Novo Mesto, Slovenia) (reprezentanți: T. Ilešič și M. Kocmut, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2014) 4955 final a Comisiei din 9 iulie 2014 adoptate în cazul AT.39612 – Perindopril (SERVIER), notificată reclamantei la 11 iulie 2014, în măsura în care o vizează pe reclamantă, în special a articolului 4, a articolului 7 alineatul (4) litera (a) și a articolelor 8 și 9;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în legătură cu prezenta cauză;

—	dispunerea oricărei alte măsuri adecvate.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe o analiză eronată realizată de Comisie cu privire la contextul juridic, de fapt și economic al situației reclamantei.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe concluzia eronată a Comisiei potrivit căreia reclamanta și Servier sunt concurenți actuali sau potențiali în sensul articolului 101 TFUE.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că concluzia eronată a Comisiei potrivit căreia soluționarea amiabilă de către reclamantă și Servier referitoare la brevete are drept obiect restrângerea concurenței în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE se întemeiază pe o analiză eronată de fapt și de drept, precum și pe o aplicare eronată a principiilor stabilite în materie de restricții prin obiect.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a dreptului la apărare al reclamantei întrucât nu a examinat în mod coerent contractul de cesiune și de licență și a concluzionat în mod nejustificat că acest contract constituie o restricție prin obiect în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că Comisia a concluzionat în mod nejustificat că acordurile încheiate între reclamantă și Servier aveau drept efect restrângerea concurenței în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe neexaminarea corectă de către Comisie a argumentelor invocate de reclamantă în temeiul articolului 101 alineatul (3) TFUE.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/35

---

Acțiune introdusă la 18 septembrie 2014 – EEB/Comisia

(Cauza T-685/14)

(2014/C 431/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: European Environmental Bureau (EEB) (Brussels, Belgia) (reprezentant: S. Podskalská, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei Ares (2014) 2317513 din 11 iulie 2014 prin care se declară inadmisibilă cererea de reexaminare internă, formulată de reclamant, referitoare la Decizia Comisei 2014/2002 final din 31 martie 2014 privind notificarea de către Republica Bulgaria a unui plan național de tranziție prevăzut la articolul 32 din Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale;

—	anularea Deciziei Comisiei C 2014/2002 final din 31 martie 2014 privind notificarea de către Republica Bulgaria a unui plan național de tranziție prevăzut la articolul 32 din Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că Decizia Comisiei Ares (2014) 2317513 din 11 iulie 2014 încalcă articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 2 alineatul (1) litera (g) și articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006, precum și Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (denumită în continuare „Convenția CEE-ONU), coroborate cu Decizia Consiliului din 17 februarie 2005 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției CEE-ONU (2005/370/CE).

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că Decizia Comisiei C 2014/2002 final din 31 martie 2014 încalcă articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale, Decizia 2012/115/UE de punere în aplicare a Comisiei din 10 februarie 2012 de stabilire a normelor referitoare la planurile naționale de tranziție menționate în Directiva 2010/75/UE, precum și Convenția CEE-ONU, coroborate cu Decizia Consiliului din 17 februarie 2005 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției CEE-ONU (2005/370/EC), cu Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului și cu Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/36

---

Recurs introdus la 12 septembrie 2014 de Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA) împotriva Hotărârii din 2 iulie 2014 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-63/13, Psarras/ENISA

(Cauza T-689/14 P)

(2014/C 431/59)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA) (reprezentanți: P. Empadinhas, agent și C. Meïdanis, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Aristeidis Psarras (Heraklion, Grecia)

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—	anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 2 iulie 2014 în cauza F-63/13;

—	respingerea în totalitate a cererilor formulate de reclamant în cauza F-63/13 și

—	obligarea reclamantului la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate atât în fața Tribunalului Funcției Publice, cât și în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe denaturarea faptelor cu privire la evenimentele din 4 mai 2012 și din perioada care a urmat și pe o eroare de drept cu privire la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă și la articolul 47 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (coroborat cu articolul 59 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene).

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept cu privire la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, întrucât Tribunalul Funcției Publice a concluzionat că, pe de o parte, constatarea încălcării dispoziției menționate implică în mod automat anularea ex lege a actului atacat, contrar jurisprudenței potrivit căreia reclamantul ar fi trebuit în plus să dovedească că în lipsa acestei neregularități, procedura s-ar fi terminat cu un rezultat diferit și, pe de altă parte, că, în lumina acestei noi interpretări, jurisprudența aplicată până în prezent „lipsește total de conținut dreptul fundamental de a fi ascultat”.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației care îi revine Tribunalului Funcției Publice de a se pronunța asupra excepțiilor de inadmisibilitate ridicate de pârâtă și pe lipsa motivării, precum și pe încălcarea obligației de respectare a procedurii precontencioase privind cererea de despăgubire.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice a statuat contrar jurisprudenței potrivit căreia anularea actului atacat constituie în principiu o reparație adecvată, pe lipsa de motivare, pe faptul că Tribunalul Funcției Publice a statuat ultra vires, precum și pe o eroare vădită de apreciere.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe suspiciuni de lipsă de imparțialitate a Tribunalului Funcției Publice.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/37

---

Acțiune introdusă la 19 septembrie 2014 – Sony Computer Entertainment Europe/OAPI – Marpefa (Vieta)

(Cauza T-690/14)

(2014/C 431/60)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sony Computer Entertainment Europe Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: S. Malynicz, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Marpefa, SL (Barcelona, Spania)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu în cauză: marca comunitară nr. 1 7 90  674

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a OAPI din 2/7/2014 în cauza R 2100/2013-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009:

—	încălcarea articolului 51 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/38

---

Acțiune introdusă la 22 septembrie 2014 – Niche Generics/Comisia

(Cauza T-701/14)

(2014/C 431/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Niche Generics Ltd (Hitchin, Regatul Unit) (reprezentanți: E. Batchelor și M. Healy, Solicitors, și F. Carlin, Barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei;

—	anularea sau, în orice caz, reducerea cuantumului amenzii și

—	obligarea Comisiei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în legătură cu prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamanta urmărește anularea în parte a Deciziei C(2014) 4955 final a Comisiei din 9 iulie 2014 în cauza AT.39612 – Perindopril (Servier).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă unsprezece motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a aplicat criteriul juridic corect întemeiat pe „necesitatea obiectivă” pentru a determina dacă acordul de soluționare în materie de brevete încheiat între reclamantă și Servier intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) TFUE.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat principiul egalității de tratament prin aceea că nu a aplicat Orientările privind Regulamentul de exceptare pe categorii de ajutoare pentru transferurile de tehnologie în privința acordului reclamantei.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a calificat acordul drept încălcare „prin obiect” a articolului 101 alineatul (1) TFUE.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a aplicat în mod greșit propriul criteriu juridic întemeiat pe „încălcarea prin obiect” situației specifice care o privea pe reclamantă.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a concluzionat că acordul de soluționare avea efecte anticoncurențiale.

6.	Al șaselea motiv, prin care se invocă în subsidiar faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a recunoscut că acordul de soluționare îndeplinește criteriile de exceptare conform articolului 101 alineatul (3) TFUE.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat dreptul la apărare al reclamantei și principiul bunei administrări prin faptul că a acționat în mod opresiv în cadrul anchetei sale în legătură cu documente protejate.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat principiul egalității de tratament la calcularea amenzii prin faptul că a tratat-o pe reclamantă diferit față de Servier fără o justificare obiectivă.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat principiul proporționalității, propriile sale orientări privind amenzile și practica stabilită anterior atunci când i-a aplicat o amendă reclamantei.

10.	Al zecelea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) prin aceea că a depășit limita superioară maximă de 10 % prevăzută pentru amenzi.

11.	Al unsprezecelea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia și-a încălcat obligația de motivare conform articolului 296 TFUE în ceea ce privește calculul amenzii și aprecierea gravității încălcării săvârșite de reclamantă.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE] (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/39

---

Acțiune introdusă la 10 octombrie 2014 – IPSO/BCE

(Cauza T-713/14)

(2014/C 431/62)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Organizația angajaților din instituțiile europene și internaționale din Republica Federală Germania (IPSO) (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comitetului executiv al BCE din 30 mai 2014, făcută publică la data de 16 iulie 2014, prin care durata maximă a anumitor contracte de agent interimar cu funcții de natură de secretariat și administrativă, este stabilită la doi ani;

—	obligarea pârâtei la repararea prejudiciului moral evaluat ex aequo et bono la 15  000 de euro;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat, pe de o parte, pe încălcarea dreptului la informarea și consultarea reclamantei, astfel cum este consacrat de articolul 27 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de Directiva 2002/14 (1) și precizat și pus în aplicare de Acordul-cadru privind recunoașterea, schimbul de informații și consultarea și Acordul ad hoc din luna ianuarie 2014 prin care s-a instituit grupul de lucru cu privire la lucrătorii interimari, încheiate între BCE și IPSO și, pe de altă parte, pe încălcarea acordurilor menționate.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la bună administrare și în special a dreptului de a fi ascultat și a dreptului de acces la informație, drepturi procesuale consacrate în articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

---

(1)  Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană – Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei cu privire la reprezentarea lucrătorilor (JO L 80, p. 29).

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/40

---

Acțiune introdusă la 8 octombrie 2014 – Bonney/OAPI – Bruno (ATHEIST)

(Cauza T-714/14)

(2014/C 431/63)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: David Bonney (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: D. Farnsworth, Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Vanessa Bruno (Paris, Franța)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: reclamantul

Marca în litigiu în cauză: marca comunitară verbală „ATHEIST” – cererea de înregistrare nr. 1 0 0 34  874

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 5 august 2014 în cauza R 803/2013-4

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea opoziției în ceea ce privește bunurile și serviciile din clasele 18, 25 și 35;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/40

---

Acțiune introdusă la 9 octombrie 2014 – NK Rosneft și alții/Consiliul

(Cauza T-715/14)

(2014/C 431/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: NK Rosneft OAO (Moscova, Rusia), RN-Shelf-Arctic OOO (Moscova), RN-Shelf-Dalniy Vostok ZAO (Iujno-Sahalinsk, Rusia), RN-Exploration OOO (Moscova) și Tagulskoe OOO (Krasnoiarsk, Rusia) (reprezentant: T. Beazley, QC)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea articolului 1 alineatul (2) literele (b), (c) și (d) și alineatul (3), precum și a anexei III la Decizia 2014/512/PESC a Consiliului din 31 iulie 2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/659/PESC a Consiliului din 8 septembrie 2014;

—

anularea articolelor 3 și 3a, a articolului 4 alineatele (3) și (4), a anexei II, a articolului 5 alineatul (2) literele (b), (c) și (d) și alineatul (3) și a anexei VI, precum și a articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 833/2014 al Consiliului din 31 iulie 2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 960/2014 al Consiliului din 8 septembrie 2014;

—	în plus și în subsidiar, anularea Regulamentului (UE) nr. 833/2014 al Consiliului și a Deciziei 2014/512/PESC a Consiliului în măsura în care se aplică reclamantelor;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă nouă motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul nu a furnizat o motivare suficientă care să permită un control efectiv al legalității formale și materiale a dispozițiilor a căror anulare o solicită reclamantele (denumite în continuare „măsurile în litigiu”) și pe faptul că Consiliul a încălcat dreptul la apărare al reclamantelor și dreptul lor la protecție jurisdicțională efectivă în ceea ce privește măsurile în litigiu.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe împrejurarea că Consiliul nu a prezentat elemente care să dovedească sau să poată să dovedească faptul că măsurile în litigiu au un obiectiv legitim sau legal.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că măsurile în litigiu încalcă obligațiile pe care Uniunea le are în temeiul dreptului internațional și care decurg din Acordul de parteneriat și de cooperare cu Federația Rusă și/sau din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT).

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul nu avea competența de a adopta măsurile în litigiu sau că acestea sunt nelegale, întrucât nu este evidentă și nu a fost menționată în motivare vreo legătură logică între obiectivul urmărit prin Decizia 2014/512/PESC a Consiliului și mijloacele puse în aplicare pentru atingerea acestuia.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Regulamentul (UE) nr. 833/2014 al Consiliului nu pune în mod corect în aplicare dispozițiile Deciziei 2014/512/PESC a Consiliului, întrucât Consiliul nu avea competența să îl adopte sau, dacă avea o asemenea competență, nu putea să adopte în mod legal articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 833/2014 al Consiliului întrucât, la prima vedere (cel puțin) el contravine dispozițiilor Deciziei 2014/512/PESC a Consiliului pe care se întemeiază, și anume articolul 4 din aceasta.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul nu avea competența să adopte măsurile în litigiu sau nu putea să le adopte în mod legal, întrucât acestea încalcă principiul fundamental al egalității de tratament și de interdicție a arbitrariului.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul nu avea competența să adopte măsurile în litigiu sau nu putea să le adopte în mod legal, întrucât acestea nu sunt proporționale cu obiectivul urmărit prin Decizia 2014/512/PESC a Consiliului sau nu s-a demonstrat că îndeplinesc această condiție. În plus, ca urmare a caracterului lor disproporționat, aceste dispoziții constituie (a) o încălcare a competențelor legislative ale Uniunii în materia politicii comerciale comune și (b) o ingerință inacceptabilă în dreptul fundamental de proprietate și/sau în libertatea de desfășurare a unei activități comerciale ale reclamantelor.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că, ținând seama în special de lipsa oricărei explicații cu privire la măsurile în litigiu și la natura lor, finalitatea dispoziției contestate ar putea fi, cel puțin în parte, urmărirea unui alt obiectiv decât cel declarat și că, în plus, s-a abuzat de puterile conferite prin Decizia 2014/512/PESC a Consiliului.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea normelor de natură constituțională care garantează securitatea juridică, având în vedere printre altele lipsa de claritate a termenilor-cheie din măsurile în litigiu.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/41

---

Acțiune introdusă la 10 octombrie 2014 – Hong Kong Group/OAPI – WE Brand (W E)

(Cauza T-718/14)

(2014/C 431/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Hong Kong Group Oy (Vantaa, Finlanda) (reprezentant: J. Spåre, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: WE Brand Sàrl (Luxemburg, Luxemburg)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: reclamantul

Marca în litigiu în cauză: marca figurativă care cuprinde elementul verbal „W E”- cererea de înregistrare nr. 1 0 7 63  795

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a OAPI din 4 august 2013 în cauza R 2305/2013-2

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și admiterea cererii de înregistrare a mărcii comunitare formulate de reclamant;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/42

---

Acțiune introdusă la 13 octombrie 2014 – Belgia/Comisia

(Cauza T-721/14)

(2014/C 431/66)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamant: Regatul Belgiei (reprezentanți: L. Van den Broeck și M. Jacobs, agenți, asistați de P. Vlaemminck și B. Van Vooren, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Recomandării 2014/478/UE a Comisiei din 14 iulie 2014 privind principiile pentru protecția consumatorilor și a utilizatorilor de servicii de jocuri de noroc online și pentru împiedicarea accesului minorilor la jocurile de noroc online;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe o încălcare a principiului atribuirii competențelor prevăzut la articolul 5 TUE, întrucât nu a fost menționat temeiul juridic esențial care atribuie Comisiei competența de a adopta măsura atacată.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe o încălcare a principiului atribuirii competențelor, întrucât tratatele nu atribuie Comisiei competența de a adopta un act cu efect de armonizare în domeniul jocurilor de noroc.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe o încălcare a principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE și a echilibrului instituțional prevăzut la articolul 13 alineatul (2) TUE, întrucât Comisia nu a luat în considerare Concluziile Consiliului din 10 decembrie 2010 privind „cadrul pentru jocurile de noroc și pariuri în statele membre ale Uniunii Europene” (Document 16884/10).

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe o încălcare a principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE în raport cu statele membre.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe o încălcare a articolului 13 alineatul (2) TUE, precum și a articolelor 288 TFUE și 289 TFUE, întrucât, în realitate, măsura atacată reprezintă o directivă disimulată. În plus, reclamantul critică încălcarea de către Comisie a articolului 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prin faptul că aceasta nu a recurs la un act legislativ pentru a limita libertatea de exprimare și de informare consacrată la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/43

---

Acțiune introdusă la 14 octombrie 2014 – Aalberts Industries/Comisia Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-725/14)

(2014/C 431/67)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: Aalberts Industries NV (Utrecht, Țările de Jos) (reprezentanți: R. Wesseling și M. Tuurenhout, avocați)

Pârâte: Comisia Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

obligarea Uniunii Europene reprezentată de Curtea de Justiție și de Comisia Europeană la plata unei reparații pentru prejudiciul suferit de doamna Aalberts ca urmare a încălcării drepturilor sale, constând în 1 0 41  863 de euro prejudiciu material și 5 0 40  000 de euro prejudiciu moral sau la un cuantum stabilit de Tribunal ex aequo et bono, ambele majorate cu dobânzi compensatorii pentru perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2010 și data pronunțării hotărârii cu privire la prezenta acțiune, calculate la cursul stabilit de BCE pentru principalele sale operațiuni de refinanțare pentru perioada relevantă, majorat cu două puncte procentuale sau cu dobânda stabilită de Tribunal în mod rezonabil;

—	obligarea Uniunii Europene reprezentată de Curtea de Justiție și de Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta arată că Tribunalul i-a încălcat dreptul de a i se judeca cauza într-un termen rezonabil în acțiunea T-385/06, Aalberts Industries N.V. și alții/Comisia, pe care reclamanta o introdusese împotriva Deciziei C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F-1/38.121 – Fitinguri).

Reclamanta arată că procedura a durat patru ani și trei luni în timp ce judecarea acțiunii sale de către Tribunal nu ar fi putut dura mai mult de trei ani ținând seama de toate împrejurările cauzei. Reclamanta afirmă că Tribunalul a acționat cu nerespectarea articolului 47 al doilea paragraf din cartă care impune instanțelor Uniunii să se pronunțe într-un termen rezonabil în cauzele care îi sunt supuse și a articolului 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care acordă particularilor dreptul de a le fi judecate cauzele într-un termen rezonabil.

Reclamanta a suferit un prejudiciu real și cert din cauza faptului că Tribunalul nu a soluționat acțiunea în trei ani. Acest prejudiciu constă în cheltuielile pe care a trebuit să le efectueze pentru refinanțarea unei garanții bancare atunci când judecarea acțiunii a depășit trei ani.

Reclamanta a suferit un prejudiciu moral, întrucât s-a presupus că a fost parte la o înțelegere ilicită anormal de mult timp, din cauza duratei excesive a procedurii în fața Tribunalului. Reclamanta consideră că o despăgubire în cuantum de 5 % din amenda aplicată inițial corespunde despăgubirii pe care Curtea de Justiție o consideră convenabilă în cauze similare de depășire importantă a termenului de examinare a amenzilor pentru înțelegere.

Reclamanta afirmă că ceea ce precedă atestă existența unei legături de cauzalitate directe între despăgubirea solicitată și norma de drept nerespectată de Uniune care urmărește să acorde drepturi particularilor. Prin urmare, reclamanta consideră că sunt îndeplinite condițiile răspunderii extracontractuale a Uniunii în sensul articolului 340 a doua teză TFUE.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/44

---

Acțiune introdusă la 10 octombrie 2014 – Universal Protein Supplements Corp. d/b/a Universal Nutrition/OAPI – H. Young Holdings (animal)

(Cauza T-727/14)

(2014/C 431/68)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Universal Protein Supplements Corp. d/b/a Universal Nutrition (New Brunswick, Statele Unite) (reprezentant: S. Malynicz, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: H. Young Holdings plc (Newbury, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu în cauză: marca comunitară figurativă care cuprinde elementul verbal „animal” – Marca comunitară nr. 2 8 22  807

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 31 iulie 2014 în cauza R 2054/2013-1.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, pe lângă suportarea propriilor cheltuieli de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 37 litera (b) subpunctul (ii) din Regulamentul nr. 2868/95;

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/44

---

Acțiune introdusă la 10 octombrie 2014 – Universal Protein Supplements Corp. d/b/a Universal Nutrition/OAPI – H. Young Holdings (animal)

(Cauza T-728/14)

(2014/C 431/69)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Universal Protein Supplements Corp. d/b/a Universal Nutrition (New Brunswick, Statele Unite) (reprezentant: S. Malynicz, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: H. Young Holdings plc (Newbury, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu în cauză: marca comunitară figurativă care cuprinde elementul verbal „animal” – marca comunitară nr. 2 8 24  548

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 31 iulie 2014 în cauza R 2058/2013-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI și a celeilalte părți la plata propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 37 litera (b) punctul (ii) din Regulamentul nr. 2868/95.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/45

---

Ordonanța Tribunalului din 2 octombrie 2014 – Ratioparts-Ersatzteile/OAPI – Norwood Industries (NORTHWOOD professional forest equipment)

(Cauza T-592/13) (1)

(2014/C 431/70)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 24, 25.1.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/45

---

Ordonanța Tribunalului din 2 octombrie 2014 – Ratioparts-Ersatzteile/OAPI – Norwood Promotional Products Europe (NORTHWOOD professional forest equipment)

(Cauza T-622/13) (1)

(2014/C 431/71)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 39, 8.2.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/46

---

Ordonanța Tribunalului din 1 octombrie 2014 – Tui Deutschland/OAPI – Infinity Real Estate & Project Development (Sensimar)

(Cauza T-706/13) (1)

(2014/C 431/72)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a patra a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 61, 1.3.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/46

---

Ordonanța Tribunalului din 2 septembrie 2014 – Petropars și alții/Consiliul

(Cauza T-370/14) (1)

(2014/C 431/73)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 261, 11.8.2014.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/47

---

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 15 octombrie 2014 – AY/Consiliul

(Cauza F-23/11 RENV) (1)

((Funcție publică - Funcționari - Trimitere la Tribunal spre rejudecare după anulare - Promovare - Exercițiul de promovare 2010 - Evaluare comparativă a meritelor - Decizia de a nu îl promova pe reclamant))

(2014/C 431/74)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: AY (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și A. F. Jensen, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Consiliului de a nu îl include pe reclamant pe lista funcționarilor promovați în gradul AST 9 în cadrul exercițiului de promovare 2010 și repararea prejudiciului moral suferit. Cauza T-167/12 P trimisă de Tribunal spre rejudecare după casare

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	AY suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele F-23/11, T-167/12 P și F-23/11 RENV, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene în cauza F-23/11.

3)	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele T-167/12 P și F-23/11 RENV.

---

(1)  JO C 226, 30.7.2011, p. 31.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/47

---

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 15 octombrie 2014 – van de Water/Parlamentul

(Cauza F-86/13) (1)

((Funcție publică - Drepturi și obligații ale funcționarului - Declarație de intenție privind desfășurarea unei activități profesionale după încetarea funcțiilor - Articolul 16 din statut - Compatibilitate cu interesele legitime ale instituției - Interzicere))

(2014/C 431/75)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Robert van de Water (Grimbergen, Belgia) (reprezentanți: P. Bentley QC și R. Bäuerle, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: N. Chemaï și M. Dean, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a interzice reclamantului să ocupe un post de consilier pe lângă prim-ministrul Ucrainei în cursul primilor doi ani după încetarea funcțiilor sale la Parlamentul European

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul van der Water suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte și cheltuielile efectuate de Parlamentul European.

---

(1)  JO C 336, 16.11.2013, p. 31.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/48

---

Acțiune introdusă la 24 iunie 2014 – ZZ/Comisia Europeană

(Cauza F-59/14)

(2014/C 431/76)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: H. Mannes, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Funcție publică – Cerere de reparare a prejudiciului material și moral, plus dobânzi de întârziere, ca urmare a pierderii șansei de către reclamant de a fi recrutat pentru un post într-o instituție a UE având în vedere Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 29 septembrie 2010 în cauza Brune/Comisia F-5/08

Concluziile reclamantului

—	obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material și moral, plus dobânzi de întârziere, suferit ca urmare a excluderii în mod nelegal de la concursul EPSO/AD/26/05;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată,

—	cu titlu de precauție, pronunțarea unei hotărâri în lipsă.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/48

---

Acțiune introdusă la 31 iulie 2014 – ZZ/Întreprinderea comună ECSEL

(Cauza F-75/14)

(2014/C 431/77)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: V. A. Christianos, avocat)

Pârâtă: Întreprinderea comună ECSEL

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea raportului de evaluare a reclamantului întocmit pentru anul 2012

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei atacate prin care ARTEMIS a respins reclamația reclamantului și anularea actului atacat adoptat la 15 noiembrie 2013 de către evaluatorul de apel în legătură cu refuzul motivat al reclamantului de a accepta conținutul raportului de evaluare pentru anul 2012;

—	obligarea Întreprinderii comune ECSEL la plata cheltuielilor de judecată.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/49

---

Acțiune introdusă la 1 septembrie 2014 – ZZ/Consiliul

(Cauza F-87/14)

(2014/C 431/78)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziilor Consiliului privind rambursarea cheltuielilor de spitalizare ale reclamatului și obligarea Consiliului, pe de o parte, la plata dobânzilor moratorii și compensatorii și, pe de altă parte, la plata unor daune interese pentru prejudiciul moral pe care pretinde că l-a suferit

Concluziile reclamantului

—	Anularea în parte a deciziilor biroului lichidatorului din Bruxelles, astfel cum rezultă din decontul 55 din 27 septembrie 2013, privind cererea din 12 iulie 2012 de rambursare a cheltuielilor de spitalizare ale reclamantului;

—	declararea nulității scrisorilor din 19 noiembrie 2013 ale directorului biroului lichidatorului privind răspunsul negativ la o pretinsă cerere de autorizare prealabilă din 12 iulie 2012, sau, cu titlu subsidiar, anularea acestora;

—	anularea, în măsura în care este necesar, a deciziei AIPN din 22 mai 2014 de respingere a reclamațiilor depuse de reclamant la 27 decembrie 2013 și la 18 februarie 2014;

—	obligarea Consiliului la plata unor dobânzi moratorii și compensatorii începând de la data la care sumele solicitate erau datorate, precum și la repararea prejudiciului moral suferit de reclamant;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

---

1.12.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/50

---

Acțiune introdusă la 29 septembrie 2014 – ZZ/Consiliul

(Cauza F-98/14)

(2014/C 431/79)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea în parte a două comunicări către personalul Consiliului, în măsura în care acestea condiționează acordarea rambursării cheltuielilor de călătorie de la locul de repartizare la locul de origine și a concediului aferent duratei călătoriei de indemnizația de expatriere sau de reședință în afara țării de origine și obligarea pârâtului la plata unor daune interese pentru prejudiciul moral și material pe care pretinde că l-a suferit.

Concluziile reclamantului

—

Anularea în temeiul articolului 270 TFUE a deciziei din Comunicarea către personal (denumită în continuare „CP”) 13/14 (decizia nr. 2/2014) din 9 ianuarie 2014, care a modificat regimul aplicabil concediului aferent duratei călătoriei, în urma aplicabilității începând de la 1 ianuarie 2014 a dispoziției de la articolul 7 din anexa V din statut, precum și a CP 9/14 (decizia nr. 12/2014), care a modificat regimul cheltuielilor de călătorie în urma aplicabilității de la 1 ianuarie 2014 a dispoziției de la articolul 8 din anexa VII la statut, modificate prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial L 287 din 29 octombrie 2013. Cererea de anulare este limitată la partea din aceste CP care condiționează dreptul la cheltuielile de călătorie și la concediul aferent duratei călătoriei de indemnizația de expatriere sau de reședință în afara țării de origine, precum și la articolul 6 din CP 9/14 care a introdus noi criterii pentru stabilirea locului de origine;

—	obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 1 65  596,42 de euro pentru prejudiciul material suferit, precum a sumei de 40  000 de euro pentru prejudiciul moral;

—	obligarea pârâtului la plata unor daune interese moratorii și compensatorii la o rată de 6,75 pentru prejudiciul moral și material suferit;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

---