20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/1

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/2

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/2

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/3

1)

Articolul 5 din Directiva 2005/36/CE (1) se opune unei restricționări a liberei prestări a serviciilor în cazul în care o societate de consultanță fiscală constituită în conformitate cu legislația unui stat membru întocmește în statul membru de stabilire, în care activitatea de consultanță fiscală nu este reglementată, o declarație fiscală pentru o persoană impozabilă din alt stat membru și o transmite către administrația financiară din acest stat, ale cărui dispoziții naționale prevăd că, pentru a desfășura o activitate profesională de asistență în materie fiscală, o societate de consultanță fiscală trebuie să fie recunoscută și trebuie să fie administrată de consultanți fiscali a căror răspundere este angajată?

2)

În împrejurările prezentate la prima întrebare, o societate de consultanță fiscală poate invoca cu succes articolul 16 alineatele (1) și (2) din Directiva 2006/123/CE (2), și anume indiferent în care dintre cele două state membre prestează serviciul vizat?

3)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că, în împrejurările prezentate la prima întrebare, se opune unei restricționări a liberei prestări a serviciilor prin dispoziții aplicabile în statul membru al beneficiarului, atunci când societatea de consultanță fiscală nu este stabilită în statul membru al beneficiarului?

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/3

1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 260/2013 (1) al Consiliului din 18 martie 2013 de extindere a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1458/2007 privind importurile de brichete de buzunar cu piatră și gaz, nereîncărcabile, originare din Republica Populară Chineză, la importurile de brichete de buzunar cu piatră și gaz, nereîncărcabile, expediate din Republica Socialistă Vietnam, indiferent dacă acestea sunt declarate sau nu ca fiind originare din Republica Socialistă Vietnam (denumit în continuare: „Regulamentul nr. 260/2013”) este nevalid întrucât, la data adoptării sale, taxa antidumping instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1458/2007, care ar fi trebuit extinsă, nu mai era în vigoare?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

2)

Regulamentul nr. 260/2013 este nevalid întrucât nu se poate constata o circumvenție a măsurii dispuse prin Regulamentul (CE) nr. 1458/2007 (2), în sensul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 260/2013?

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/4

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/4

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/5

1)

Articolul 49 TFUE (ex-articolulul 43 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții precum articolul 52 alineatul 3 EStG, în măsura în care cauza reintroducerii unui cuantum corespunzător pierderilor, anterior considerate deductibile, înregistrate de o unitate permanentă străină o reprezintă vânzarea acelei unități permanente către o altă societate pe acțiuni care aparține aceluiași grup ca și vânzătorul, iar nu realizarea de profit

2)

Articolul 49 TFUE (ex-articolul 43 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune unei prevederi precum articolul 23 alineatul 1 litera a din DBA Germania/Austria 2000 [Convenţia pentru evitarea dublei impuneri dintre Germania și Austria din anul 2000], potrivit căruia profitul din Austria este exclus de la aplicarea legislației fiscale germane dacă acel profit poate fi impozitat în Austria, în cazul în care pierderile înregistrate de o unitate permanentă din Austria a unei societăți pe acțiuni germane nu mai pot fi luate în considerare în Austria întrucât unitatea permanentă este vândută unei societăți pe acțiuni austriece care aparține aceluiași grup ca și societatea pe acțiuni germană

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/5

1.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 (1) este invalidă întrucât nu a ținut seama la calcularea cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit de ponderea emisiilor asociate arderii de gaze reziduale – sau de gaze rezultate din procese siderurgice –, nici de cea a emisiilor asociate energiei termice produse prin cogenerare, prin aceasta încălcând articolul 290 TFUE și articolul 10a alineatele (1), (4) și (5) din Directiva 2003/87/CE (2), depășind limitele delegației conferite de această directivă și contravenind scopurilor directivei (stimularea celor mai eficiente tehnologii energetice și protejarea cerințelor dezvoltării economice și ale încadrării în muncă)?

2.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în lumina articolului 6 TUE întrucât contravine articolului 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), precum și a articolului 17 din această convenție prin faptul că a determinat în mod nejustificat lezarea așteptării legitime a societăților reclamante privind menținerea activului constând in cantitatea de cote alocate în prealabil și care li se cuvin în temeiul prevederilor directivei, prin aceasta determinând privarea de utilitatea economică asociată activului menționat mai sus?

3.

De asemenea, Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, luând în considerare faptul că decizia încalcă articolul 296 al doilea paragraf TFUE și articolul 41 din Carta de la Nisa, întrucât este lipsită de o motivare corespunzătoare?

4.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, luând în considerare faptul că decizia încalcă articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE și principiul proporționalității consacrat de articolul 5 alineatul (4) TUE și, în plus, este viciată prin lipsa examinării și printr-o eroare de apreciere, având în vedere faptul că la calcularea cantității maxime a cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit (date relevante pentru stabilirea factorului de corecție transsectorial uniform) nu a ținut seama de efectele modificărilor intervenite în ceea ce privește interpretarea noțiunii „instalație de ardere” între prima (2005-2007) și a doua etapă (2008-2012) de punere în aplicare a Directivei 2003/87/CE?

5.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, întrucât încalcă articolul 10a alineatul (5) și articolul 9a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, precum și pentru lipsa examinării și pentru eroare de apreciere, deoarece calcularea cantității maxime a cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit (date relevante pentru stabilirea factorului de corecție transsectorial uniform) a fost efectuată pe baza datelor furnizate de statele membre, care sunt inconsecvente pentru că se bazează pe o interpretare diferită a articolului 9a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE?

6.

În sfârșit, Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, întrucât încalcă normele privind procedura prevăzută la articolul 10a alineatul (1) și la articolul 23 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE?

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/7

1)

Având în vedere principiul cooperării loiale, al efectului util în vederea realizării finalităților directivei, precum și al caracterului proporțional, adecvat și rațional al pedepselor, articolele 15 și 16 din Directiva 2008/115/CE (1) pot fi interpretate în sensul că permit exercitarea acțiunii penale în temeiul unei norme naționale anterioare transpunerii [articolul 19 alineatul 1 literele f) și i) din Legea privind străinii și imigrația, denumită „capitolul 105”] împotriva unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală, căruia i-au fost aplicate fără succes măsuri coercitive de îndepărtare și care a rămas în custodie publică o perioadă mai mare de 18 luni, întrucât nu se afla în posesia unui pașaport și nu a cooperat cu autoritățile pentru eliberarea unui pașaport prin intermediul ambasadei sale, invocând teama de persecuții din partea autorităților din Iran?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, acțiunea penală respectivă poate fi exercitată imediat după expirarea perioadei maxime de luare în custodie publică de 18 luni în scopul expulzării, cu consecința că resortisantul unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală nu este eliberat, iar luarea sa în custodie publică, în cazul în care instanța consideră necesar din cauza pericolului de contumacie, se prelungește pe durata procedurii penale?

3)

Ce se înțelege prin „lipsă de cooperare” a resortisantului unei țări terțe, în sensul articolului 15 [alineatul (6) litera (a)] din Directiva 2008/115, și, mai exact, această noțiune poate coincide cu prevederile dreptului național (articolul 19 [alineatul 1 literele f) și i) din Legea privind străinii și imigrația, denumită „capitolul 105”]) care sancționează penal orice refuz de „a prezenta autorității de poliție orice document pe care aceasta îl solicită”, precum și orice „opoziție sau împiedicare, activă sau pasivă, împotriva oricărei autorități de poliție în îndeplinirea atribuțiilor sale”, pentru neprezentarea pașaportului, în condițiile în care, în același timp, nu rezultă elemente referitoare la acțiuni întreprinse de către autorități și adresate autorităților din țara de origine pentru a finaliza cu succes îndepărtarea resortisantului țării terțe?

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/7

1.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 (1) este invalidă întrucât nu a ținut seama la calcularea cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit de ponderea emisiilor asociate arderii de gaze reziduale – sau de gaze rezultate din procese siderurgice –, nici de cea a emisiilor asociate energiei termice produse prin cogenerare, prin aceasta încălcând articolul 290 TFUE și articolul 10a alineatele (1), (4) și (5) din Directiva 2003/87/CE (2), depășind limitele delegației conferite de această directivă și contravenind scopurilor directivei (stimularea celor mai eficiente tehnologii energetice și protejarea cerințelor dezvoltării economice și ale încadrării în muncă)?

2.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în lumina articolului 6 TUE întrucât contravine articolului 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), precum și a articolului 17 din această convenție prin faptul că a determinat în mod nejustificat lezarea așteptării legitime a societăților reclamante privind menținerea activului constând in cantitatea de cote alocate în prealabil și care li se cuvin în temeiul prevederilor directivei, prin aceasta determinând privarea de utilitatea economică asociată activului menționat mai sus?

3.

De asemenea, Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, luând în considerare faptul că decizia încalcă articolul 296 al doilea paragraf TFUE și articolul 41 din Carta de la Nisa, întrucât este lipsită de o motivare corespunzătoare?

4.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, luând în considerare faptul că decizia încalcă articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE și principiul proporționalității consacrat de articolul 5 alineatul (4) TUE și, în plus, este viciată prin lipsa examinării și printr-o eroare de apreciere, având în vedere faptul că la calcularea cantității maxime a cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit (date relevante pentru stabilirea factorului de corecție transsectorial uniform) nu a ținut seama de efectele modificărilor intervenite în ceea ce privește interpretarea noțiunii „instalație de ardere” între prima (2005-2007) și a doua etapă (2008-2012) de punere în aplicare a Directivei 2003/87/CE?

5.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, întrucât încalcă articolul 10a alineatul (5) și articolul 9a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, precum și pentru lipsa examinării și pentru eroare de apreciere, deoarece calcularea cantității maxime a cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit (date relevante pentru stabilirea factorului de corecție transsectorial uniform) a fost efectuată pe baza datelor furnizate de statele membre, care sunt inconsecvente pentru că se bazează pe o interpretare diferită a articolului 9a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE?

6.

În sfârșit, Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, întrucât încalcă normele privind procedura prevăzută la articolul 10a alineatul (1) și la articolul 23 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE?

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/9

1.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 (1) este invalidă întrucât nu a ținut seama la calcularea cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit de ponderea emisiilor asociate arderii de gaze reziduale – sau de gaze rezultate din procese siderurgice –, nici de cea a emisiilor asociate energiei termice produse prin cogenerare, prin aceasta încălcând articolul 290 TFUE și articolul 10a alineatele (1), (4) și (5) din Directiva 2003/87/CE (2), depășind limitele delegației conferite de această directivă și contravenind scopurilor directivei (stimularea celor mai eficiente tehnologii energetice și protejarea cerințelor dezvoltării economice și ale încadrării în muncă)?

2.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în lumina articolului 6 TUE întrucât contravine articolului 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), precum și a articolului 17 din această convenție prin faptul că a determinat în mod nejustificat lezarea așteptării legitime a societăților reclamante privind menținerea activului constând in cantitatea de cote alocate în prealabil și care li se cuvin în temeiul prevederilor directivei, prin aceasta determinând privarea de utilitatea economică asociată activului menționat mai sus?

3.

De asemenea, Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, luând în considerare faptul că decizia încalcă articolul 296 al doilea paragraf TFUE și articolul 41 din Carta de la Nisa, întrucât este lipsită de o motivare corespunzătoare?

4.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, luând în considerare faptul că decizia încalcă articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE și principiul proporționalității consacrat de articolul 5 alineatul (4) TUE și, în plus, este viciată prin lipsa examinării și printr-o eroare de apreciere, având în vedere faptul că la calcularea cantității maxime a cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit (date relevante pentru stabilirea factorului de corecție transsectorial uniform) nu a ținut seama de efectele modificărilor intervenite în ceea ce privește interpretarea noțiunii „instalație de ardere” între prima (2005-2007) și a doua etapă (2008-2012) de punere în aplicare a Directivei 2003/87/CE?

5.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, întrucât încalcă articolul 10a alineatul (5) și articolul 9a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, precum și pentru lipsa examinării și pentru eroare de apreciere, deoarece calcularea cantității maxime a cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit (date relevante pentru stabilirea factorului de corecție transsectorial uniform) a fost efectuată pe baza datelor furnizate de statele membre, care sunt inconsecvente pentru că se bazează pe o interpretare diferită a articolului 9a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE?

6.

În sfârșit, Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, întrucât încalcă normele privind procedura prevăzută la articolul 10a alineatul (1) și la articolul 23 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE?

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/10

1.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 (1) este invalidă întrucât nu a ținut seama la calcularea cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit de ponderea emisiilor asociate arderii de gaze reziduale – sau de gaze rezultate din procese siderurgice –, nici de cea a emisiilor asociate energiei termice produse prin cogenerare, prin aceasta încălcând articolul 290 TFUE și articolul 10a alineatele (1), (4) și (5) din Directiva 2003/87/CE (2), depășind limitele delegației conferite de această directivă și contravenind scopurilor directivei (stimularea celor mai eficiente tehnologii energetice și protejarea cerințelor dezvoltării economice și ale încadrării în muncă)?

2.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în lumina articolului 6 TUE întrucât contravine articolului 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), precum și a articolului 17 din această convenție prin faptul că a determinat în mod nejustificat lezarea așteptării legitime a societăților reclamante privind menținerea activului constând in cantitatea de cote alocate în prealabil și care li se cuvin în temeiul prevederilor directivei, prin aceasta determinând privarea de utilitatea economică asociată activului menționat mai sus?

3.

De asemenea, Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, luând în considerare faptul că decizia încalcă articolul 296 al doilea paragraf TFUE și articolul 41 din Carta de la Nisa, întrucât este lipsită de o motivare corespunzătoare?

4.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, luând în considerare faptul că decizia încalcă articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE și principiul proporționalității consacrat de articolul 5 alineatul (4) TUE și, în plus, este viciată prin lipsa examinării și printr-o eroare de apreciere, având în vedere faptul că la calcularea cantității maxime a cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit (date relevante pentru stabilirea factorului de corecție transsectorial uniform) nu a ținut seama de efectele modificărilor intervenite în ceea ce privește interpretarea noțiunii „instalație de ardere” între prima (2005-2007) și a doua etapă (2008-2012) de punere în aplicare a Directivei 2003/87/CE?

5.

Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, întrucât încalcă articolul 10a alineatul (5) și articolul 9a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, precum și pentru lipsa examinării și pentru eroare de apreciere, deoarece calcularea cantității maxime a cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit (date relevante pentru stabilirea factorului de corecție transsectorial uniform) a fost efectuată pe baza datelor furnizate de statele membre, care sunt inconsecvente pentru că se bazează pe o interpretare diferită a articolului 9a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE?

6.

În sfârșit, Decizia 2013/448/UE a Comisiei Europene din 5 septembrie 2013 este invalidă în măsura în care stabilește factorul de corecție transsectorial, întrucât încalcă normele privind procedura prevăzută la articolul 10a alineatul (1) și la articolul 23 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE?

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/11

1)

Împrejurarea excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie să privească în mod direct zborul rezervat?

2)

În cazul în care împrejurări excepționale care au intervenit cu ocazia zborurilor anterioare sunt relevante în privința unui zbor efectuat ulterior, măsurile rezonabile pe care operatorul de transport aerian trebuie să le adopte în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din regulament trebuie să vizeze numai prevenirea apariției împrejurărilor excepționale sau și prevenirea unei întârzieri mai mari?

3)

Trebuie calificate drept împrejurări excepționale, în sensul articolului 5 alineatul (3) din regulament, intervențiile terților care acționează pe proprie răspundere și cărora li s-au delegat funcții specifice operațiunilor unui transportator aerian?

4)

În ipoteza în care a treia întrebare primește un răspuns pozitiv, prezintă relevanță cine (companie aeriană, operator aeroportuar etc.) a încredințat sarcinile terțului?

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/12

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/13

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Éditions Odile Jacob SAS la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii privind măsurile provizorii.

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/13

1)

Anulează Decizia Comisiei din 12 iulie 2011 prin care se refuză accesul MasterCard, Inc., MasterCard International, Inc. și MasterCard Europe la anumite documente întocmite de un terț referitoare la un studiu cu privire la costurile și avantajele comercianților legate de acceptarea diferitor modalități de plată în măsura în care prin aceasta se refuză accesul la documentele privind:

2)

Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/14

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Micrus Endovascular LLC la plata cheltuielilor de judecată.

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/15

1)

Anulează Decizia C(2012) 1012 final a Comisiei din 22 februarie 2012 privind ajutoarele de stat SA.27585 și SA.31149 (2012/C) (ex NN/2012, ex CP 31/2009 și CP 162/2010) – Germania, în măsura în care această decizie privește regulamentul referitor la taxele pentru aeroportul din Lübeck adoptat în anul 2006.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Hansestadt Lübeck.

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/16

1)

Respinge acțiunea.

2)

Biscuits Poult SAS suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) și de Banketbakkerij Merba BV.

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/16

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă DTM Ricambi Srl la plata cheltuielilor de judecată.

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/17

—

anularea Deciziei C(2014)3271 final a Comisiei Europene din 14 mai 2014 privind suspendarea plăților intermediare efectuate în cadrul programului operațional de susținere a Estoniei din cadrul Fondului european pentru pescuit (FEP) pentru perioada 2007-2013;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv: Comisia a aplicat incorect articolul 25 alineatul (2) și articolul 89 din Regulamentul nr. 1198/2006 (1).

Reclamanta arată că interpretarea pe care Comisia a dat-o articolului 25, potrivit căreia susținerea investițiilor nu este justificată decât dacă are ca rezultat o îmbunătățire a indicatorilor tehnici relevanți ai navei, care depășește ceea ce se poate atinge în cazul readucerii navei în starea inițială, nu corespunde modului de formulare și sensului acestui articol și nici obiectivelor acestuia. Modul de redactare a articolului 25 alineatul (2) lasă o largă putere de apreciere pentru a stabili care sunt investițiile ce pot fi susținute în cadrul FEP. Dat fiind faptul că reclamanta a respectat dispozițiile articolului 25 alineatul (2), nu se mai impune nici aplicarea articolului 89, nici suspendarea plăților intermediare destinate susținerii primei axe prioritare din programul operațional.

2.

Al doilea motiv: Comisia a încălcat articolul 88 din Regulamentul nr. 1198/2006.

Reclamanta reproșează Comisiei că nu a luat decizia de suspendare a plăților în termen de 6 luni de la comunicarea întreruperii termenului de plată. Potrivit reclamantei, prin aceasta, Comisia a încălcat articolul 88 din Regulamentul nr. 1198/2006 și nu a respectat propriul manual referitor la întreruperea, suspendarea și corecția financiară a plăților.

3.

Al treilea motiv: Comisia a încălcat principiul bunei administrări

Reclamanta arată că, prin adoptarea deciziei atacate, Comisia a încălcat principiul bunei administrări, deoarece, în primul rând, nu a apreciat cu atenție și nu a luat în considerare elementele prezentate de reclamantă, în al doilea rând, nu a controlat dacă toate ipotezele pe care se întemeia decizia sa corespundeau realității, în al treilea rând, a considerat în mod automat că investițiile efectuate pentru a îmbunătăți starea navelor deja amortizate erau cheltuieli de întreținere curente și, în al patrulea rând, a estimat în mod greșit că aceste investiții nu au contribuit la realizarea obiectivelor vizate la articolul 25 alineatul (2).

4.

Al patrulea motiv: Comisia a încălcat principiul încrederii legitime

Reclamanta arată că, în pofida punctului de vedere expus cu claritate și precizie în scrisoarea Comisiei, care îi permitea în mod legitim să se aștepte ca acele cheltuieli destinate renovării/reparării unui motor să se încadreze la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1198/2006, dacă aceasta nu conducea la creșterea capacității de capturare a navei de pescuit, Comisia a decis ulterior că aceste cheltuieli nu conduc la o îmbunătățire a indicatorilor tehnici ai navei, ci contribuie mai degrabă la readucerea sau menținerea navelor de pescuit în starea lor inițială, astfel încât investițiile respective sunt neeligibile. Reclamanta susține că nu avea cunoștință de această regulă, care nu se poate deduce nici de la articolul 25 din Regulamentul nr. 1198/2006, nici din scrisoarea de răspuns a Comisiei la întrebarea adresată în acest sens de reclamantă.

5.

Al cincilea motiv: Comisia a încălcat principul securității juridice

Potrivit reclamantei, împrejurarea că, în speță, Comisia a luat decizia finală de suspendare a cererii de plăți intermediare după mai mult de trei ani de la întreruperea termenului de plată în privința cererii referitoare la prima plată intermediară și nu a respectat, așadar, termenul de 6 luni prevăzut la articolul 88 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006, încalcă în mod clar principiul securității juridice. Această atitudine a Comisiei nu ar fi fost deloc previzibilă pentru beneficiarii susținerii din partea FEP.

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/18

—

Anularea deciziilor Camerei a patra de recurs a OAPI din 2 iunie 2014 pronunțată în cauza R 1587/2013-4 în temeiul articolului 65 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009;

—

obligarea OAPI și, dacă este cazul, a părții interesate interveniente la Tribunal, la plata cheltuielilor de judecată.

—

Încălcarea articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (în mod eronat, conținutul legii bulgare a fost stabilit din oficiu);

—

încălcarea articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (nu a existat o apreciere de ansamblu și nici corectă a elementelor de probă care au fost prezentate);

—

încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (elementele de probă și argumentele juridice care au fost prezentate nu au fost examinate în raport cu condițiile prevăzute de această dispoziție).

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/19

—

anularea deciziei conținute în scrisoarea Comisiei Europene, Direcția Generală Buget, nr.oBUDG/B/03MV D (2014) 1782918, din 2 iunie 2014 prin care, pe de o parte, se constată că reclamanta ar fi responsabilă financiar pentru o pierdere a unor resurse proprii din bugetul Uniunii, întrucât o cantitate de zahăr a fost importată în afara sistemului contingentelor tarifare de import, iar resursele pentru acest import nu au fost stabilite și prin care, pe de altă parte, se dispune reclamantei să pună la dispoziția bugetului Uniunii o sumă echivalentă cu resursele proprii pierdute care se ridică, în cazul în care certificatul de import a fost utilizat în integralitate, la 1 2 57  000,00 de euro;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv se întemeiază pe o eroare vădită de apreciere

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea normelor privind procedura decizională a Comisiei

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe o motivare insuficientă a deciziei și pe un temei juridic eronat

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului de a fi audiat

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe lipsa controlului Comisiei

6.

Al șaselea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor proporționalității, securității juridice și prevenirii îmbogățirii fără justă cauză

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/20

—

Anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 471/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 (1) de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză, în măsura în care se aplică reclamantei şi

—

obligarea Comisiei şi a oricărui intervenient a cărui cerere de intervenţie în susţinerea concluziilor Comisiei ar fi admisă la plata cheltuielilor de judecată aferente acestei proceduri.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită a Comisiei de apreciere a faptelor şi a dreptului prin aceea că a considerat că costurile de producţie şi situaţia financiară a reclamantei sunt supuse unor denaturări semnificative perpetuate din vechiul sistem al economiei centralizate, încălcându-se articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuţă din regulamentul de bază.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită a Comisiei de apreciere şi pe faptul că aceasta nu a adus dovezi suficiente pentru a deduce din preţul de export al reclamantei un comision de agent de vânzări echivalent marjei facturate reclamantei de o societate asociată cu sediul în Hong Kong, fără a stabili în mod corespunzător că această societate asociată opera într-adevăr ca agent care lucrează pe bază de comision, încălcându-se articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a calculat preţul la export al reclamantei pe baza preţului efectiv plătit sau plătibil pentru produs în cazul în care este vândut către Uniunea Europeană şi nici pe baza preţului la care produsul exportat este revândut prima dată unui cumpărător independent în UE, încălcându-se articolul 2 alineatele (8) şi (9) din regulamentul de bază.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a arătat faptele şi dovezile esenţiale care să facă posibilă înţelegerea modului în care a calculat marjele de dumping şi de prejudiciu ale reclamantei, încălcându-se articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/21

—

Declararea acțiunii reclamantelor ca fiind admisibilă și fondată;

—

în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea prejudiciului privind suspendarea proiectului „Yasmeen Rotana” suferit de reclamante, în cuantum de 4 3 0 00  000 EUR;

—

dispunerea numirii unui expert în vederea stabilirii amplorii totale a prejudiciului suferit de reclamante;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/22

—

Declararea acţiunii reclamantei ca fiind admisibilă şi fondată;

—

în consecinţă, anularea Deciziei 2014/309/PESC din 28 mai 2014 şi a actelor subsecvente ale acesteia de punere în aplicare, în măsura în care se referă la reclamantă;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/22

—

Modificarea deciziilor Camerei întâi de recurs din 23 mai 2014 și ale examinatorului din 23 mai 2013, conform articolului 65 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009, pentru încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din regulamentul menționat, dispunând (i) că marca grafică vizată prin cererea de înregistrare nr. 1 1 7 64  354 are caracter distinctiv și, prin urmare, că interdicția absolută de înregistrare cuprinsă în articolul 7 alineatul (1) litera (b) din acest regulament este inaplicabilă, și (ii) publicarea respectivei cereri de înregistrare a unei mărci pentru ca, odată parcurse etapele restante, să poată fi admisă;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, conform articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009

20.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/23