29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/1

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Europa 2020, bazată pe coordonarea extinsă a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat Recomandarea (4) privind Programul național de reformă al Belgiei pentru 2013 și și-a emis avizul cu privire la Programul de stabilitate actualizat al Belgiei pentru perioada 2012-2016. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia și-a prezentat avizul privind proiectul de plan bugetar al Belgiei pentru 2014.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat Analiza anuală a creșterii, marcând începutul semestrului european 2014 pentru coordonarea politicilor economice. Tot la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Belgia ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea finanțelor publice într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului său aprofundat pentru Belgia, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este că Belgia se confruntă în continuare cu dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și adoptarea unor măsuri de politică. În special, ar trebui acordată în continuare atenție evoluțiilor în materie de competitivitate externă a bunurilor, deoarece o deteriorare persistentă a situației în acest domeniu ar amenința stabilitatea macroeconomică.

(8)

La 30 aprilie 2014, Belgia și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014 și Programul de stabilitate pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(9)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de stabilitate pentru 2014 este ca până în 2016 să se obțină un buget echilibrat din punct de vedere structural, iar în anul următor să se atingă obiectivul pe termen mediu. Programul de stabilitate confirmă obiectivul pe termen mediu stabilit anterior, de 0,75 % din PIB, care reflectă obiectivele Pactului de stabilitate și de creștere, dar atingerea acestuia este amânată pentru 2017, ceea ce reprezintă o întârziere de un an față de anul-țintă stabilit în Programul de stabilitate de anul trecut. Progresele anuale preconizate în vederea realizării obiectivului pe termen mediu sunt conforme cu ajustarea prevăzută în Pactul de stabilitate și de creștere. Conform Programului de stabilitate, criteriul de referință în materie de cheltuieli este în linii mari atins pe întreaga perioadă de desfășurare a programului. Rata datoriei, de 101,5 % din PIB în 2013, este mai mare decât valoarea de referință din tratat, de 60 % din PIB, și, conform Programului de stabilitate, se preconizează că va scădea treptat, până la circa 93 % din PIB în 2017. La nivel global, obiectivele prevăzute în Programul de stabilitate sunt conforme cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare din Programul de stabilitate, care a fost pregătit de o instituție independentă (Biroul Federal de Planificare), este plauzibil. Estimările în materie de creștere sunt apropiate de previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014. Traiectoria bugetară nu este încă sprijinită de măsuri. Conform previziunilor Comisiei, nu se întrevede nicio îmbunătățire structurală în 2014 și, în ipoteza obișnuită în care nu intervine nicio schimbare de politică, se prevede o deteriorare structurală în 2015. Acest lucru pune în pericol atingerea obiectivelor și ar putea duce la o abatere semnificativă de la ajustarea necesară pentru atingerea obiectivului pe termen mediu în perioada 2014-2015. În plus, conform previziunilor Comisiei, Belgia nu va respecta nici în 2014, nici în 2015 regula privind datoria. Pe baza evaluării Programului de stabilitate și a previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că Belgia și-a redus în mod sustenabil deficitul public general sub 3 % din PIB în 2013, dar, începând cu 2014, există riscul de a se abate considerabil de la cerințele componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere.

(10)

Belgia a înregistrat progrese importante în direcția introducerii unor măsuri mai structurale în materie de coordonare. Un Acord de cooperare privind coordonarea bugetară, încheiat la sfârșitul anului 2013, a introdus la nivelul administrației publice generale o regulă privind soldul bugetar structural (definită în conformitate cu obiectivul pe termen mediu), astfel cum se prevede în Pactul bugetar. În plus, acest acord oficializează practica de coordonare consacrată, prin faptul că (i) oficializează rolul „Comitetului consultativ” interguvernamental în acest proces și (ii) explicitează mai mult rolul consultativ al Înaltului Consiliu pentru Finanțe. Acordul prevede, de asemenea, consolidarea rolului de monitorizare al Înaltului Consiliu prin introducerea unui mecanism de corecție explicit în cazul unei abateri semnificative de la obiectivele convenite. Ar putea fi necesare măsuri suplimentare pentru a conferi caracter obligatoriu obiectivelor care trebuie atinse după 2014.

(11)

Recent, Belgia a reușit să oprească creșterea ratei datoriei sale publice, însă povara reprezentată de aceasta, care este de 101,5 % din PIB, este mare, iar datoriile și obligațiile viitoare care vor rezulta din angajamentele în materie de pensii sunt considerabile. Pentru a le putea acoperi, menținând totodată niveluri ridicate de trai, creșterile viitoare în materie de costuri bugetare trebuie ținute sub control, ratele de activitate și de ocupare a forței de muncă ar trebui să crească, iar competitivitatea pe plan internațional trebuie îmbunătățită. Belgia continuă să se confrunte cu provocări importante în fiecare dintre aceste domenii. Chiar dacă Belgia a întreprins pași în direcția cea bună, lucru care va produce efecte în anii următori, sunt necesare acțiuni mai ambițioase, cu atât mai mult cu cât și partenerii comerciali ai Belgiei efectuează reforme.

(12)

Rata globală a impozitării în Belgia este una dintre cele mai ridicate din Uniune, iar sarcina fiscală este suportată în principal de forța de muncă, fiind astfel una dintre cele mai mari din Uniune. O serie de caracteristici specifice ale sistemului fiscal, de exemplu tratamentul fiscal aplicat în cazul mașinilor de serviciu, sunt dăunătoare pentru mediu. Au fost întreprinse unele măsuri specifice pentru a diminua costurile legate de forța de muncă pentru anumite grupuri și pentru a reduce diferența dintre salariile brute și nete în cazul nivelurilor inferioare ale grilelor de salarizare. Cu toate acestea, nu s-a produs nicio redirecționare semnificativă a sarcinii fiscale spre baze de impozitare care sunt mai puțin dăunătoare pentru creștere. Au fost lansate primele reflecții cu privire la o reformă fiscală amplă, care să faciliteze asigurarea sustenabilității finanțelor publice, să sprijine competitivitatea și creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și să protejeze mediul. O astfel de reformă fiscală amplă ar trebui să implice redirecționarea impozitării, astfel încât aceasta să nu mai fie suportată în special de forța de muncă, simplificarea sistemului fiscal, creșterea eficienței TVA-ului, lărgirea bazelor de impozitare, reducerea cheltuielilor fiscale, eliminarea lacunelor în materie de legislație și eliminarea treptată a subvențiilor care dăunează mediului.

(13)

Conform previziunilor, impactul îmbătrânirii populației va fi considerabil pentru Belgia, estimându-se că între 2010 și 2060 se va înregistra o creștere de peste 8 % din PIB a costurilor legate de îmbătrânirea populației, în special din cauza cheltuielilor cu pensiile și cu îngrijirea pe termen lung. Se prevede că reforma sistemului de securitate socială pentru persoanele mai în vârstă, inițiată recent, va avea un impact pozitiv asupra încadrării acestora în muncă. Cu toate acestea, având în vedere amploarea provocării, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se asigura sustenabilitatea bugetară. Aceste eforturi trebuie să țină seama de necesitatea ca sistemele de securitate socială pentru persoanele în vârstă să rămână adecvate. Este necesară instituirea unor măsuri prin care să se stabilească o legătură între vârsta de pensionare și evoluțiile privind speranța de viață, să se reducă diferența dintre vârsta legală de pensionare și cea efectivă și să se îmbunătățească rentabilitatea cheltuielilor publice cu îngrijirea pe termen lung.

(14)

Belgia se confruntă cu o utilizare insuficientă, care este de-a dreptul cronică, a forței de muncă. Rata activității și cea a ocupării forței de muncă se situează sub media UE și stagnează, în timp ce rata șomajului de lungă durată, exprimată ca procent din șomajul total, rămâne ridicată. În majoritatea cazurilor, sarcina fiscală mare asupra forței de muncă, prin interacțiunea cu sistemul de prestații, creează capcane semnificative reprezentate de șomaj și de inactivitate pentru majoritatea categoriilor de lucrători. Chiar dacă s-au întreprins acțiuni pentru a reduce capcanele reprezentate de șomaj pentru persoanele cu salarii mici, capcana a devenit mai mare pentru majoritatea celorlalte categorii, iar capcanele reprezentate de inactivitate sunt în continuare omniprezente. Întrucât costurile legate de forța de muncă rămân ridicate, politicile în materie de recrutare tind să minimizeze riscurile și să îi penalizeze pe outsideri, cum ar fi tinerii, lucrătorii slab calificați și persoanele care provin din familii de migranți, care, împreună cu lucrătorii mai în vârstă, au rate de participare pe piața forței de muncă care sunt cu mult sub media UE. Protecția puternică acordată persoanelor deja încadrate în muncă descurajează mobilitatea profesională de la un loc de muncă la altul și între sectoare, deoarece schimbarea locului de muncă implică pierderea unor drepturi (de exemplu, la plata compensatorie, la posibilitatea pensionării anticipate, la sporul de vechime). Din cauza acestei inerții, politicile active din Belgia privind piața forței de muncă sunt relativ ineficiente și duc la o situație în care nivelurile ridicate ale ratei șomajului din anumite zone și sectoare coexistă, în alte zone și sectoare, cu piețe de muncă restrânse și cu un deficit de competențe care împiedică creșterea. Rata șomajului în rândul tinerilor a crescut considerabil anul trecut, existând diferențe mari între regiuni și grupuri. Soluționarea problemei structurale a neconcordanțelor în materie de competențe va trebui să fie însoțită de combaterea problemei presante reprezentate de părăsirea timpurie a școlii și de faptul că tinerii părăsesc sistemul educațional fără să fi obținut vreo calificare. Cea de a șasea reformă statală oferă oportunitatea îmbunătățirii eficienței și a specificității politicilor privind ocuparea forței de muncă, cu condiția optimizării cooperării dintre nivelul federal și cel regional.

(15)

Belgia continuă să se confrunte cu o scădere a competitivității, inclusiv în ceea ce privește aspectele care nu sunt legate de costuri. În special, capacitatea industriei prelucrătoare de a concura la nivel internațional se erodează, ceea ce duce la diminuarea marjelor pentru producători și la desființarea de locuri de muncă. Belgia se bazează în mod tradițional pe indexarea salariilor pentru a menține puterea de cumpărare. Cu toate acestea, depășirile bugetare cauzate de creșterea totală a salariilor au fost corectate târziu și insuficient. În plus, norma salarială adoptată la nivel central nu permite întotdeauna o reflectare adecvată a evoluțiilor sectoriale în materie de productivitate și a condițiilor pieței forței de muncă locale. Prin urmare, salariile au crescut mai rapid decât productivitatea, înregistrându-se astfel pierderi în materie de locuri de muncă și de competitivitate. În consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu practica națională, Belgia ar trebui să își reformeze sistemul de stabilire a salariilor, astfel încât să permită o dispersie mai mare a salariilor la nivel sectorial și o aliniere mai bună a salariilor la evoluțiile în materie de productivitate. În sectorul comerțului cu amănuntul, prețurile rămân mai mari decât cele din țările vecine, iar restricțiile privind serviciile profesionale împiedică dezvoltarea unor modele comerciale inovatoare și limitează investițiile. Tarifele la distribuția energiei electrice rămân printre cele mai ridicate din Europa, iar faptul că se preconizează regionalizarea acestora reprezintă un motiv suplimentar de incertitudine în privința evoluției viitoare a costurilor de distribuție suportate de utilizatorii finali, întrucât tariful actual, care este înghețat, nu acoperă costurile tot mai mari ale distribuitorilor. Dacă Belgia vrea să mențină un nivel ridicat al salariilor și, în același timp, să creeze noi locuri de muncă, trebuie să producă și să vândă pe piețele mondiale bunuri mai sofisticate și cu o valoare adăugată mai mare decât cele pe care le oferă în prezent. În Belgia nu există firme cu o dezvoltare rapidă în sectoarele inovatoare. Sprijinul pentru inovare este bine dezvoltat și acoperă întregul ciclu al inovării, dar a devenit complex și este fragmentat. Dezvoltarea activităților cu o valoare adăugată mare este împiedicată adesea de insuficiența resurselor umane competente.

(16)

Se preconizează că Belgia nu va reuși să își atingă obiectivul de reducere cu 15 %, până în 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră în sectoarele care nu fac obiectul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii, cel puțin nu fără să se bazeze pe mecanismele de flexibilitate. Deși sunt întreprinse unele inițiative, acestea nu par să fie direcționate în mod coerent, iar impactul combinat al măsurilor de reducere a emisiilor, în special în sectorul transporturilor și al construcțiilor, rămâne neclar. Reducerea TVA-ului la energie electrică ar putea submina și mai mult eforturile în acest sens. Negocierile privind un acord de cooperare și de repartizare a sarcinilor între statul federal și regiuni nu au dus la o distribuție clară a eforturilor. Ambuteiajele reprezintă o povară grea pentru economia belgiană comparativ cu majoritatea celorlalte țări. Gravitatea problemei necesită un răspuns amplu în materie de politică, care să țină seama de posibilitatea tarifării participării vehiculelor la crearea de ambuteiaje, prețurile fiind stabilite pe tranșe orare, să revizuiască tratamentul fiscal favorabil acordat utilizării în scopuri private a mașinilor de serviciu și a cardurilor de carburant, precum și să îmbunătățească eficiența transportului public.

(17)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Belgiei și a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Belgia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-6 de mai jos.

(18)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său (6) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(19)

Având în vedere bilanțul aprofundat și evaluarea sus-menționată realizate de Comisie, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Recomandările sale, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, sunt reflectate în recomandările 2, 4 și 5 de mai jos.

(20)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe această bază, Consiliul a formulat recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (7). În calitate de țară a cărei monedă este euro, Belgia ar trebui de asemenea să asigure punerea în aplicare integrală și la timp a acestor recomandări,

1.

După corectarea deficitului excesiv, să consolideze măsurile bugetare pentru 2014, având în vedere faptul că se întrevede o diferență de 0,5 % din PIB, conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, ceea ce indică faptul că există riscul unei abateri semnificative de la cerințele componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere. În 2015, să își consolideze semnificativ strategia bugetară, pentru a asigura efectuarea ajustării prevăzute de 0,6 % din PIB în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu, care ar asigura și respectarea regulii privind datoria. Ulterior, până la atingerea obiectivului pe termen mediu, să își continue ajustarea structurală anuală planificată în direcția obiectivului pe termen mediu, în conformitate cu cerința unei ajustări structurale anuale de cel puțin 0,5 % din PIB și, în condiții economice bune sau în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura respectarea regulii privind datoria, nivelul acestei ajustări să fie mai mare, astfel încât rata datoriei publice, care în prezent este ridicată, să se înscrie în mod sustenabil pe o traiectorie descendentă. Să asigure o contribuție echilibrată din partea tuturor nivelurilor de guvernare la respectarea normelor bugetare, inclusiv a regulii privind soldul bugetar structural, printr-un instrument cu caracter juridic obligatoriu care să prevadă o defalcare clară a obiectivelor prevăzute a fi atinse pe termen mediu.

2.

Să îmbunătățească echilibrul și caracterul echitabil al sistemului fiscal global și să pregătească o reformă fiscală amplă, care să permită redirecționarea impozitării dinspre forța de muncă spre baze mai favorabile creșterii, simplificarea sistemului fiscal, eliminarea lacunelor, îmbunătățirea eficienței TVA-ului, lărgirea bazelor de impozitare, reducerea cheltuielilor fiscale și eliminarea treptată a subvențiilor care dăunează mediului.

3.

Să țină sub control în viitor creșterea cheltuielilor publice legate de îmbătrânirea populației, mai ales a cheltuielilor cu pensiile și cu îngrijirea pe termen lung, prin intensificarea eforturilor de reducere a diferenței dintre vârsta legală de pensionare și cea efectivă, reducerea posibilităților de pensionare anticipată, promovarea îmbătrânirii active, alinierea vârstei de pensionare la schimbările privind speranța de viață și îmbunătățirea rentabilității cheltuielilor publice care rezultă din îngrijirea pe termen lung.

4.

Să vizeze creșterea ratei participării pe piața forței de muncă, în special prin reducerea factorilor de ordin financiar care descurajează dorința de a se încadra în muncă, îmbunătățirea accesului pe piața forței de muncă pentru grupurile dezavantajate, cum ar fi tinerii și persoanele care provin din familii de migranți, consolidarea mobilității profesionale și soluționarea unor probleme precum deficitul și neconcordanțele în materie de competențe și părăsirea timpurie a școlii. Să consolideze, la nivelul întregii țări, parteneriatele dintre autoritățile publice, serviciile publice de ocupare a forței de muncă și instituțiile de învățământ, pentru a oferi din timp un sprijin personalizat tinerilor.

5.

Să reinstituie competitivitatea prin: continuarea reformei sistemului de stabilire a salariilor, inclusiv de indexare a salariilor, în consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu practica națională, pentru a asigura faptul că evoluțiile salariilor reflectă evoluțiile în materie de productivitate de la nivel sectorial și/sau de la nivelul întreprinderilor și circumstanțele economice și pentru a asigura corecții automate eficace în cazurile necesare; sporirea concurenței în sectoarele comerțului cu amănuntul, eliminând restricțiile excesive aplicate serviciilor, inclusiv serviciilor profesionale, și riscul de majorări suplimentare ale costurilor cu distribuția energiei electrice; promovarea inovării prin instituirea unor scheme de stimulare simplificate și reducerea barierelor administrative; aplicarea unor politici coordonate în materie de educație și formare, care să abordeze problema omniprezentă a neconcordanțelor în materie de competențe și a disparităților regionale în materie de părăsire timpurie a școlii.

6.

Să asigure atingerea obiectivelor de reducere, până în 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activitățile care nu fac obiectul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii, în special în sectorul construcțiilor și al transporturilor. Să asigure alinierea contribuției transporturilor la obiectivul de reducere a ambuteiajelor. Să convină asupra unei distribuții clare a eforturilor și a sarcinilor între entitățile federale și cele regionale.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/7

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (4) privind Programul național de reformă al Bulgariei pentru 2013 și a emis avizul cu privire la Programul actualizat de convergență al Bulgariei pentru perioada 2012-2016.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice din 2014. În aceeași zi, Comisia a adoptat, în baza Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Bulgaria ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării bugetare și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea bugetară într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului aprofundat pe care l-a efectuat pentru Bulgaria, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este că Bulgaria se confruntă în continuare cu dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și adoptarea unor măsuri de politică. În special, întârzierile în adaptarea pieței forței de muncă impun măsuri de politică, în timp ce corectarea poziției externe și reducerea efectului de levier al societăților progresează într-un ritm satisfăcător.

(8)

La 17 aprilie 2014, Bulgaria și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014, precum și Programul de convergență pentru 2014. În vederea luării în considerare a legăturilor dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(9)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de convergență pentru 2014 constă în îndeplinirea obiectivului pe termen mediu privind obținerea, până în 2016, a unui deficit structural de -1 % din PIB. Acest obiectiv pe termen mediu este mai strict decât cerințele impuse de Pactul de stabilitate și de creștere. Bulgaria a beneficiat de posibilitatea de a se abate temporar de la obiectivul pe termen mediu cu 0,6 % din PIB în 2013 și cu 0,1 % din PIB în 2014, abatere care a fost autorizată pentru proiecte finanțate în comun. Programul de convergență prevede o deteriorare a soldului structural (recalculat) cu 0,3 % din PIB în 2014 până la – 1,3 % din PIB, precum și o îmbunătățire a acestuia cu 0,3 % din PIB în 2015 până la – 1,0 % din PIB, garantând astfel revenirea la obiectivul pe termen mediu. Rata de creștere a cheltuielilor publice nu ar depăși criteriul de referință relevant în materie de cheltuieli pe termen mediu în perioada 2014-2015. Prin urmare, planurile bugetare sunt conforme cu Pactul de stabilitate și de creștere. Rata datoriei se situează cu mult sub 60 % din PIB și, conform Programului de convergență, se preconizează că aceasta va crește ușor pentru a atinge 20,6 % din PIB până la sfârșitul perioadei acoperite de program. Scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare din Programul de convergență este optimist pentru perioada 2014-2015, estimându-se că rata anuală de creștere va ajunge la 2,1 % în 2014 și la 2,6 % în 2015, spre deosebire de nivelurile preconizate în previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, și anume 1,7 % în 2014 și, respectiv, 2,0 % în 2015. Conform previziunilor Comisiei, abaterea, în 2014, a Bulgariei de la obiectivul său pe termen mediu este mai mare decât ceea ce este permis pe baza abaterii temporare, care a fost autorizată pentru proiecte finanțate în comun, urmând ca revenirea necesară la obiectivul pe termen mediu să nu se realizeze în 2015. Pe baza evaluării sale cu privire la Programul de convergență pentru 2014 și pe baza previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că există un risc de abatere de la obiectivul pe termen mediu în perioada 2014-2015.

(10)

Respectarea obligațiilor fiscale și calitatea administrației fiscale rămân provocări majore pentru Bulgaria. Potrivit estimărilor disponibile, amploarea economiei paralele este considerabilă, fapt confirmat de datele referitoare la munca nedeclarată desfășurată în Bulgaria. Cheltuielile administrative aferente colectării veniturilor și costurile legate de respectarea obligațiilor fiscale sunt relativ ridicate. În pofida mai multor măsuri care au fost întreprinse pentru a răspunde acestor provocări, Bulgaria nu are încă o adevărată strategie menită să asigure respectarea obligațiilor fiscale, care ar viza activitatea tuturor autorităților responsabile de colectarea impozitelor și ar cuprinde o analiză preliminară a celor mai semnificative riscuri aferente colectării impozitelor, precum și o evaluare a măsurilor aflate deja în vigoare, inclusiv a măsurilor de simplificare și a controalelor îmbunătățite.

(11)

În 2013, Bulgaria a făcut un pas înapoi în raport cu angajamentele asumate anterior în domeniul reformei pensiilor. Regimurile de pensionare anticipată nu au fost reduse după cum se preconizase. Creșterea anuală planificată a vârstei legale de pensionare a fost amânată. Nu s-au înregistrat progrese în privința armonizării vârstei de pensionare pentru bărbați și femei și nu s-au întreprins măsuri în vederea înăspririi criteriilor de eligibilitate și a verificărilor menite să limiteze abuzurile în ceea ce privește acordarea pensiilor de invaliditate. În Bulgaria, ritmul de îmbătrânire a populației este printre cele mai ridicate din Uniune, ceea ce are consecințe negative asupra pieței muncii, asupra potențialului de creștere a economiei și asupra finanțării sistemului său de pensii. Prin urmare, Bulgaria trebuie să continue reforma sistemului său de pensii. Această țară se confruntă, de asemenea, cu provocări majore în ceea ce privește raționalizarea și administrarea sectorului spitalicesc, inclusiv lipsa de transparență a sistemului de finanțare a spitalelor și servicii de îngrijire ambulatorie insuficient dezvoltate. Mai mult, dat fiind nivelul ridicat de plăți formale și informale suportate direct de către pacient, anumite segmente ale populației nu au efectiv acces la asistență medicală. Indicatorii stării de sănătate sunt nesatisfăcători în comparație cu alte state membre, ceea ce înseamnă că, în viitor, pot fi necesare cheltuieli publice mai mari în domeniul sănătății.

(12)

În ultimii ani, piața muncii a fost neperformantă, limitând astfel capacitatea de ajustare a economiei și subminând potențialul de creștere al acesteia. Șomajul s-a stabilizat în 2013, însă ratele șomajului în rândul tinerilor și șomajului de lungă durată au continuat să crească. Bulgaria se confruntă cu una dintre cele mai ridicate rate de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, ceea ce presupune utilizarea deficitară sau subdezvoltarea gravă a capitalului uman. S-au înregistrat doar progrese foarte modeste în ceea ce privește consolidarea capacității Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă. Este, de asemenea, necesar să se extindă sfera de acoperire și eficiența politicilor active în domeniul pieței forței de muncă. Bulgaria nu dispune de măsuri eficace destinate tinerilor care nu sunt înregistrați, inclusiv romilor, în conformitate cu obiectivele unei garanții pentru tineret. Un număr semnificativ de șomeri nu sunt acoperiți de dispozitivele tipice de siguranță (indemnizații de șomaj și asistență socială), însă se bazează, în schimb, pe solidaritatea familiei sau pe munca informală. Cetățenii bulgari se confruntă cu unul dintre cele mai ridicate niveluri de risc de sărăcie și de excluziune socială din Uniune. Aplicarea unor praguri minime pentru plata contribuțiilor la asigurările sociale ar putea împiedica participarea deplină a persoanelor slab calificate la economia formală. Au fost efectuate unele analize pentru a evalua eventualul impact. Acestea trebuie să fie evaluate și urmate de măsuri de politică adecvate. Nu există orientări clare în ceea ce privește o modalitate transparentă de stabilire a salariului minim în Bulgaria. Salariile minime garantate au fost majorate din anul 2011, ceea ce poate avea un impact negativ asupra ocupării forței de muncă și ar trebui, în consecință, să facă obiectul unei monitorizări.

(13)

Bulgaria nu a adoptat încă Legea privind învățământul școlar menită să asigure un cadru pentru punerea în aplicare a reformelor cuprinzătoare necesare ale sistemului de învățământ, inclusiv modernizarea programelor și o mai bună formare a cadrelor didactice. Se impune îmbunătățirea calității învățământului profesional și tehnic în Bulgaria, precum și integrarea acestuia în structurile educaționale generale pentru a face posibilă realizarea unor parcursuri flexibile, pentru a reduce fenomenul părăsirii timpurii a școlii și pentru a îmbunătăți accesul la învățarea pe tot parcursul vieții. La rândul său, învățământul superior se confruntă cu provocări persistente în ceea ce privește asigurarea unei reacții mai oportune la nevoile pieței muncii. Nivelul scăzut de certificare a calității contribuie la obținerea unor rezultate slabe în acest domeniu. Sunt în curs dezbateri referitoare la o nouă strategie privind învățământul superior, în care se solicită restructurarea modului de gestionare a universităților prin participarea directă a părților interesate, cum ar fi întreprinderile și studenții, consolidarea universităților, precum și o abordare bazată pe rezultate în vederea unei mai bune alinieri a realizărilor din domeniul educației la cererile de pe piața muncii. Accesul la educație al copiilor defavorizați, în special al copiilor romi, reprezintă o provocare continuă. Cei doi ani obligatorii de învățământ preșcolar constituie o măsură crucială îndreptată în direcția cea bună, care ar trebui să fie pusă în aplicare cu strictețe. În paralel, ar trebui să se adopte măsuri menite să prevină părăsirea timpurie a școlii. Este necesar să se dezvolte inițiativele existente pentru a îmbunătăți formarea profesională a cadrelor didactice și pentru a reduce de facto fenomenul segregării în școli. Normele care asociază acordarea alocațiilor pentru creșterea copilului cu frecventarea școlii sunt în vigoare, însă este posibil ca aceste măsuri să nu fi produs încă efectele vizate.

(14)

Eforturile mai ample depuse în vederea modernizării administrației publice au avut un impact limitat din cauza unei abordări fragmentate și a unui angajament insuficient pe calea unor reforme aprofundate. Bulgaria are nevoie de o strategie coordonată de reformă a administrației publice menită să îmbunătățească profesionalismul și independența administrației publice și a agențiilor sale de reglementare, inclusiv de un sistem bazat pe merite pentru numirea funcționarilor publici și dezvoltarea carierei acestora, precum și de structuri eficace care să contracareze riscul de corupție. Sunt necesare eforturi continue pentru a îmbunătăți mediul de afaceri general. Printre provocări se numără și procedurile de obținere a autorizațiilor și de înregistrare a întreprinderilor. Soluționarea cazurilor de insolvență durează, în medie, peste trei ani, iar rata de recuperare este scăzută. În 2013 au fost adoptate și trebuie să fie puse în aplicare noi norme referitoare la întârzierea efectuării plăților. Dezvoltarea guvernării electronice a stagnat, iar coordonarea menită să asigure interoperabilitatea sistemelor și să creeze un ghișeu unic este insuficientă, limitând astfel eforturile destinate sporirii transparenței și reducerii sarcinilor administrative. În domeniul achizițiilor publice lipsește un cadru juridic simplu și codificat, având drept rezultat un context juridic și de reglementare complicat ce creează incertitudini pentru operatori. Independența sistemului judiciar rămâne, de asemenea, o preocupare majoră care afectează mediul de afaceri din Bulgaria. Această țară a întreprins unele măsuri în vederea abordării fenomenului corupției, însă progresele înregistrate per ansamblu au fost limitate și rămân fragile, impunându-se necesitatea unor controale mai temeinice și a unor sancțiuni cu caracter disuasiv aplicate în cazul conflictelor de interese. Este, de asemenea, necesar să se asigure o mai bună coordonare între instituțiile anticorupție, garantându-se protecția acestora împotriva influențelor politice.

(15)

În sectorul energiei electrice și al gazelor naturale, concurența este în continuare limitată. Printre aspectele deosebit de preocupante referitoare la îmbunătățirea funcționării piețelor energiei se numără lipsa unor burse pentru energia electrică și gazele naturale și absența unei piețe transparente pentru comercializarea cu ridicata a energiei electrice și a gazelor naturale. Piața liberă a energiei electrice este dominată de un singur furnizor și, din cauza dimensiunii sale limitate, concurența nu își poate îndeplini funcția ce constă în garantarea eficienței din punctul de vedere al costurilor. Independența și eficacitatea autorității naționale de reglementare rămân limitate. Dependența de importurile provenite de la un număr restrâns de furnizori și lipsa dezvoltării infrastructurii antrenează riscul unor șocuri de aprovizionare. Un pachet cuprinzător de măsuri destinate îmbunătățirii eficienței energetice a fost propus pentru finanțare din partea UE în cadrul noii perioade de programare 2014-2020.

(16)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Bulgariei și a evaluat Programul național de reformă și Programul de convergență al acestei țări. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Bulgaria, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-6 de mai jos.

(17)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de convergență, iar avizul său (5) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(18)

Având în vedere bilanțul aprofundat realizat de Comisie și această evaluare, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de convergență prezentate de această țară. Recomandările Consiliului, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, se reflectă în recomandările 3, 4 și 5 de mai jos,

1.

Să consolideze măsurile bugetare pentru 2014, ținând cont de decalajul care apare comparativ cu cerințele aferente componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere. Să consolideze, în 2015, strategia bugetară pentru a asigura atingerea obiectivului pe termen mediu și menținerea sa ulterioară. Să asigure capacitatea noului consiliu bugetar pentru ca acesta să își ducă la îndeplinire mandatul. Să pună în aplicare o strategie fiscală cuprinzătoare pentru a consolida colectarea impozitelor, pentru a combate economia paralelă și pentru a reduce costurile de conformitate.

2.

Să adopte o strategie pe termen lung în privința sistemului de pensii, avansând în direcția creșterii anuale planificate a vârstei legale de pensionare și instituind un mecanism de corelare a vârstei legale de pensionare cu speranța de viață pe termen lung, eliminând totodată treptat opțiunile de pensionare anticipată și uniformizând vârsta legală de pensionare pentru bărbați și femei. Să înăsprească criteriile de eligibilitate și procedurile necesare pentru acordarea pensiilor de invaliditate, de exemplu prin luarea în considerare într-o mai mare măsură a capacității de muncă restante a persoanelor care solicită aceste pensii. Să garanteze furnizarea eficientă din punctul de vedere al costurilor a serviciilor de asistență medicală, inclusiv prin îmbunătățirea determinării prețurilor acestor servicii, corelând finanțarea spitalelor cu rezultatele obținute, accelerând optimizarea rețelei de spitale și dezvoltând serviciile de îngrijire ambulatorie.

3.

Să îmbunătățească eficiența Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă prin dezvoltarea unui sistem de monitorizare a performanțelor și printr-o mai bună direcționare asupra grupurilor celor mai vulnerabile, cum ar fi lucrătorii slab calificați și cei în vârstă, precum și șomerii de lungă durată și romii. Să extindă sfera de acoperire și eficacitatea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă pentru a asigura o congruență a profilurilor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și pentru a veni în întâmpinarea tinerilor care nu sunt înregistrați, care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, în conformitate cu obiectivele unei garanții pentru tineret. Să îmbunătățească nivelul de acoperire efectivă a indemnizațiilor de șomaj și a asistenței sociale, precum și legătura dintre acestea și măsurile de activare. Să avanseze în procesul de revizuire aprofundată a pragurilor minime ale contribuțiilor la asigurările sociale, astfel încât să împiedice sistemul să excludă de pe piața muncii lucrătorii slab calificați. Să stabilească, în consultare cu partenerii sociali, orientări transparente pentru ajustarea salariilor minime garantate, ținând seama de impactul asupra ocupării forței de muncă și a competitivității. Pentru a reduce sărăcia, să sporească în continuare accesibilitatea și eficacitatea serviciilor și a transferurilor sociale destinate copiilor și persoanelor mai în vârstă.

4.

Să adopte Legea privind învățământul școlar și să continue reforma formării profesionale și a învățământului superior, pentru a spori nivelul și relevanța competențelor dobândite în toate etapele, încurajând totodată parteneriatele între instituții de învățământ și întreprinderi, în vederea unei mai bune alinieri a rezultatelor obținute în materie de educație la cerințele pieței muncii. Să consolideze calitatea instituțiilor de învățământ profesional și tehnic și să îmbunătățească accesul la învățarea pe tot parcursul vieții. Să intensifice eforturile destinate îmbunătățirii accesului la învățământ preșcolar și școlar de calitate și favorabil incluziunii pentru copiii defavorizați, în special romii, și să pună în aplicare cu strictețe normele care asociază plata alocației pentru creșterea copilului cu frecventarea școlii.

5.

Să îmbunătățească în continuare mediul de afaceri, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, prin reducerea birocrației excesive, prin promovarea guvernării electronice, prin simplificarea procedurilor de insolvență și prin punerea în aplicare a legislației privind întârzierea efectuării plăților. Să îmbunătățească sistemul de achiziții publice prin sporirea capacității administrative, prin consolidarea controalelor ex ante efectuate de către Agenția pentru Achiziții Publice și prin întreprinderea unor măsuri concrete în vederea punerii în aplicare a achizițiilor publice electronice. Să sporească nivelul de calitate și independența sistemului judiciar și să intensifice lupta împotriva corupției.

6.

Să intensifice reforma sectorului energetic pentru a spori concurența, eficiența și transparența pieței, precum și eficiența energetică, în special prin înlăturarea barierelor de pe piață, prin reducerea ponderii segmentului reglementat al pieței, prin intensificarea eforturilor destinate creării unei piețe transparente pentru comercializarea cu ridicata a energiei electrice și a gazelor naturale, prin eliminarea treptată a cotelor și prin consolidarea independenței și a capacității administrative a autorității de reglementare din domeniul energiei. Să accelereze lansarea unor proiecte de interconexiuni cu țările membre învecinate și cu țările candidate, în special pentru gazele naturale, și să consolideze capacitatea de a face față întreruperilor de furnizare.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/12

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 Consiliul a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor lor economice și de ocupare a forței de muncă de la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, la nivelul UE și la nivelul zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (3) privind Programul național de reformă al Republicii Cehe pentru 2013 și a emis avizul său privind Programul de convergență actualizat al Republicii Cehe pentru perioada 2012‐2016.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice 2014. De asemenea, la 13 noiembrie 2013, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Comisia a adoptat Raportul privind mecanismul de alertă, în care Republica Cehă nu a fost identificată ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării fiscale și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a subliniat că este necesar să se continue consolidarea fiscală într-un mod diferențiat și favorabil creșterii, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 16 aprilie 2014, Republica Cehă a prezentat Programul său național de reformă pentru 2014, iar la 28 aprilie 2014 și-a prezentat Programul de convergență pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(8)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de convergență pentru 2014 este menținerea deficitului public sub valoarea de referință din tratat de 3 % din PIB pe perioada programului. Obiectivul pe termen mediu menționat în Programul de convergență, de – 1 % din PIB, reflectă cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Deși, în 2014, strategia bugetară este conformă cu Pactul de stabilitate și de creștere, se preconizează că, în 2015, ajustarea structurală necesară nu va fi realizată, întrucât, conform previziunilor, soldul structural recalculat se va deteriora cu 0,6 puncte procentuale. În plus, se preconizează că cheltuielile publice vor crește într-un ritm incompatibil cu criteriul de referință în materie de cheltuieli. Se preconizează că soldul structural recalculat se va abate de la calea de ajustare necesară și în 2016 și 2017, valorile prevăzute ale acestuia fiind de – 1,6 % și, respectiv, – 1,9 % din PIB. În general, în 2015 se preconizează un risc de abatere de la calea de ajustare în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu. Conform Programului de convergență, se preconizează că rata datoriei, situată sub valoarea de referință de 60 % din PIB, va scădea temporar cu 1,1 puncte procentuale, ajungând la 45 % din PIB în 2014, și va crește la 46 % din PIB în 2015. Scenariul macroeconomic care stă la baza proiecțiilor bugetare din Programul de convergență este plauzibil. Conform Programului de convergență, economia cehă va crește cu 1,7 % în 2014 și cu 2 % în 2015, în comparație cu valorile de 2 % și, respectiv, 2,4 % preconizate de serviciile Comisiei în previziunile din primăvara anului 2014. Principalele riscuri pentru perspectiva bugetară provin din lipsa acută de certitudine referitoare la dezvoltarea viitoare a investițiilor publice și dintr-o potențială cheltuială excepțională legată de contractul prevăzut de cumpărare în rate a unor avioane de vânătoare, cu un impact estimat de creștere a deficitului de 0,5 % din PIB în 2015.

Potrivit previziunilor Comisiei, există un risc de abatere semnificativă de la obiectivul pe termen mediu în 2015. Diferența față de scenariul din Programul de convergență constă în ipotezele diferite privind politicile și măsurile discreționare pentru 2015. Pe baza evaluării Programului de convergență și a previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că deficitul a fost redus în mod durabil sub 3 % din PIB în 2013, în concordanță cu recomandarea sa, și că, deși se estimează că obiectivul pe termen mediu va fi îndeplinit în 2014, există un risc de abatere semnificativă de la acesta în 2015.

(9)

Republica Cehă lasă în urmă doi ani de recesiune, confruntându-se în prezent cu provocarea asigurării unei creșteri ridicate susținute, în condițiile îmbătrânirii rapide a populației. Investițiile publice au scăzut considerabil în ultimii ani, investițiile în infrastructură fiind afectate în mod deosebit. Modelul de creștere al economiei cehe dinaintea crizei se baza pe afluxuri masive de capital străin și pe o orientare puternică spre exporturi. Având în vedere că posibilitatea de recuperare pe baza acumulării de factori de producție (inclusiv capitalul străin) pare limitată, reorientarea economiei către factori interni de creștere ar crea noi modalități de creștere a productivității. Printre elementele esențiale ale acestui proces se află sprijinirea educației, a formării și a inovării, precum și consolidarea instituțiilor.

(10)

Guvernul a aprobat recent Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța, dar acesta nu a fost încă ratificat de către Parlament. În 2011 a început elaborarea unei reforme cuprinzătoare a cadrului bugetar, dar adoptarea și implementarea sa sunt încă incerte. A fost întârziată, de asemenea, adoptarea legislației relevante menite să asigure respectarea Directivei 2011/85/UE a Consiliului (5).

(11)

În domeniul impozitării, principalele provocări pentru Republica Cehă sunt creșterea eficienței colectării veniturilor și realizarea unei structuri fiscale mai favorabile creșterii. Republica Cehă a luat o serie de măsuri pentru a îmbunătăți respectarea obligațiilor fiscale, mai ales în domeniul impozitării indirecte, dar costul general al respectării este în continuare prea ridicat. În acest context, bazele de impozitare (impozitele pe venit și contribuțiile la asigurările sociale și de sănătate) nu au fost încă armonizate, iar înființarea unui punct unic de colectare, prevăzută pentru 2015, a fost anulată. Guvernul și-a anunțat totuși intenția de a aborda problema armonizării bazelor de impozitare. Recomandărilor din 2013 privind structura de impozitare nu li s-a dat curs. Rata de impozitare a veniturilor salariale rămâne ridicată, mai ales pentru lucrătorii cu venituri scăzute, inclusiv lucrătorii cu fracțiune de normă, în special din cauza contribuțiilor ridicate la asigurările sociale. Există un anumit potențial de reorientare a impozitării dinspre veniturile salariale spre alte domenii, cum ar fi taxele de mediu și impozitele periodice pe locuințe, care sunt relativ scăzute. Există în continuare discrepanțe semnificative între regimul de impozitare și de contribuții sociale al lucrătorilor salariați și cel al lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă, discrepanțe care duc la restrângerea bazei de impozitare și creează stimulente pentru declararea unei activități independente false, cu consecințe inechitabile pentru persoanele angajate cu un contract de muncă obișnuit.

(12)

Pe termen lung, Republica Cehă se confruntă cu riscuri medii în materie de sustenabilitate, din cauza majorărilor preconizate ale cheltuielilor cu pensiile și sănătatea. Conform legislației actuale, se prevede majorarea vârstei legale de pensionare pe termen lung, dar într-un ritm prea lent pe termen mediu. Guvernul intenționează să introducă un mecanism de revizuire care să alinieze vârsta de pensionare la evoluția speranței de viață, dar acesta este doar un răspuns parțial la problema decalajului de sustenabilitate. De asemenea, indexarea temporar mai scăzută a pensiilor va înceta în 2015, cu un an mai devreme decât era prevăzut, iar mecanismul standard de indexare a pensiilor (prețurile plus o treime din creșterea salariilor reale) nu a fost revizuit. În ceea ce privește promovarea capacității de inserție profesională a lucrătorilor vârstnici, s-au înregistrat progrese limitate. Nu s-a înregistrat niciun progres în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței din punctul de vedere al costurilor în cazul cheltuielilor publice pentru sistemul de sănătate. Sectorul spitalicesc înregistrează o capacitate excedentară, eficiența din punctul de vedere al costurilor și guvernanța putând fi îmbunătățite.

(13)

S-au luat câteva prime măsuri pentru a îmbunătăți capacitatea și calitatea serviciului public de ocupare a forței de muncă. Aceste măsuri merg în direcția bună, însă impactul lor trebuie să fie evaluat. Politicile active din domeniul pieței forței de muncă sunt în continuare subfinanțate și nu vizează efectiv femeile cu copii mici, tinerii și lucrătorii vârstnici. În pofida ratei generale de ocupare relativ ridicate, aceste grupuri sunt în continuare subreprezentate pe piața forței de muncă. Participarea femeilor la piața forței de muncă este împiedicată de accesul limitat la facilitățile și serviciile de îngrijire a copiilor accesibile ca preț și de utilizarea relativ scăzută a muncii cu fracțiune de normă. În 2012, disparitatea salarială de gen era în continuare una dintre cele mai ridicate din Uniune.

(14)

Calitatea sistemului educațional ceh și relevanța acestuia pentru piața forței de muncă constituie un motiv de preocupare. S-au luat unele măsuri pentru a îmbunătăți cadrul de evaluare în învățământul obligatoriu, dar monitorizarea efectelor acestora în cazul școlilor și al elevilor cu rezultate mai slabe rămâne o problemă. Atractivitatea profesiilor didactice este, de asemenea, o problemă pe care guvernul intenționează să o abordeze. Frecventarea scăzută de către copiii de etnie romă a sistemului general de învățământ preșcolar favorabil incluziunii și a învățământului primar rămâne o problemă pentru integrarea lor. Reforma învățământului superior a fost întârziată și nu s-a făcut niciun progres în direcția consolidării acreditării și finanțării în acest sector. În ceea ce privește finanțarea institutelor de cercetare, s-au introdus doar modificări minore. Este în continuare crucial să se creeze stimulentele adecvate pentru ca cercetătorii publici să aspire la excelență, să abordeze problemele societale și să coopereze cu întreprinderile.

(15)

Procesul de dereglementare a numărului mare de profesii reglementate a început, dar într-un ritm lent și care nu aduce beneficii rapide ca urmare a creșterii concurenței în sectorul serviciilor. Republica Cehă a luat câteva prime măsuri de sporire a eficienței energetice, mai ales prin stimulente sub formă de fonduri publice în sprijinul sectorului construcțiilor. Potențialul de economisire a energiei rămâne substanțial și adoptarea unor măsuri mai ambițioase ar contribui și la reducerea dependenței energetice.

(16)

Calitatea și eficiența administrației publice reprezintă în continuare o problemă cu repercusiuni economice negative. Mult așteptata lege privind funcția publică nu a fost încă adoptată, adoptarea sa fiind o prioritate importantă pentru guvern. Progresele în combaterea corupției au fost limitate, mai multe acte legislative importante din cadrul strategiei anticorupție 2013-2014 nefiind adoptate. Nu a fost formulată încă o viziune clară pe termen lung privind soluționarea durabilă a acestei probleme de importanță majoră pentru dezvoltarea economică și societală. Desfășurarea procedurilor publice de ofertare de la nivel local și regional este afectată de întârzieri inutile. Noile norme privind achizițiile publice reprezintă o involuție, deoarece elimină unele dintre garanțiile transparenței. S-au făcut progrese limitate privind îmbunătățirea utilizării fondurilor UE. Ratele de eroare ridicate raportate de autoritatea de audit pentru mai multe programe la sfârșitul anului 2013 indică faptul că sunt necesare eforturi suplimentare.

(17)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Republicii Cehe. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de convergență. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Republica Cehă, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european sunt reflectate în recomandările 1‐7 de mai jos.

(18)

Având în vedere evaluarea menționată, Consiliul a examinat Programul de convergență, iar avizul său (6) se regăsește în special în recomandarea de la punctul 1 de mai jos.

1.

Ca urmare a corectării deficitului excesiv, să își mențină o poziție bugetară solidă în 2014. Să consolideze semnificativ strategia bugetară în 2015, pentru a asigura atingerea obiectivului pe termen mediu și pentru a rămâne ulterior la nivelul acestuia. Să acorde prioritate cheltuielilor favorabile creșterii pentru a sprijini redresarea economică și a îmbunătăți perspectivele de creștere. Să adopte și să pună în aplicare măsuri de consolidare a cadrului bugetar care să includă, mai precis, crearea unei instituții bugetare independente care să monitorizeze politicile bugetare, introducerea unor reguli de politică bugetară pentru administrațiile locale și regionale și îmbunătățirea coordonării dintre toate nivelurile administrației.

2.

Să sporească gradul de respectare a obligațiilor fiscale, cu un accent deosebit asupra TVA-ului, și să reducă costurile aferente colectării și plății impozitelor prin simplificarea sistemului de impozitare și prin armonizarea bazelor de impozitare pentru impozitul pe venit și pentru contribuțiile la asigurările sociale și de sănătate. Să reducă nivelul ridicat de impozitare a veniturilor salariale, mai ales pentru persoanele cu venituri scăzute. Să reorienteze impozitarea către domenii mai puțin nefavorabile creșterii, cum ar fi impozitele periodice pe locuințe și taxele de mediu. Să reducă și mai mult discrepanțele dintre regimul fiscal aplicat lucrătorilor salariați și cel aplicat lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă.

3.

Să asigure sustenabilitatea pe termen lung a sistemului public de pensii, mai ales prin accelerarea majorării vârstei legale de pensionare și, ulterior, prin asocierea sa mai clară cu evoluția speranței de viață. Să promoveze capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor vârstnici și să revizuiască mecanismul de indexare a pensiilor. Să ia măsuri pentru a îmbunătăți semnificativ eficiența din punctul de vedere al costurilor și guvernanța sectorului sănătății, în special în cazul serviciilor medicale spitalicești.

4.

Să consolideze eficiența și eficacitatea serviciului public de ocupare a forței de muncă, mai ales prin instituirea unui sistem de măsurare a performanței. Să asigure creșterea participării tinerilor șomeri la servicii personalizate. Să sporească în mod semnificativ disponibilitatea facilităților și a serviciilor de îngrijire a copiilor de calitate și accesibile ca preț, cu un accent deosebit pe copiii în vârstă de până la trei ani.

5.

Să se asigure că acreditarea, guvernanța și finanțarea învățământului superior contribuie la îmbunătățirea calității acestuia și a relevanței sale pentru piața forței de muncă. Să accelereze elaborarea și introducerea unei noi metodologii de evaluare a cercetării și de alocare a fondurilor pentru a spori ponderea finanțărilor bazate pe performanță ale institutelor de cercetare. În privința învățământului obligatoriu, să sporească atractivitatea carierei didactice, să implementeze un cadru de evaluare cuprinzător și să sprijine școlile și elevii cu rezultate slabe. Să ia măsuri pentru ca învățământul să devină mai favorabil incluziunii, în special prin promovarea frecventării de către copiii defavorizați din punct de vedere social și copiii de etnie romă, în special a învățământului preșcolar.

6.

Să accelereze reforma profesiilor reglementate, axându-se pe eliminarea cerințelor nejustificate și disproporționate. Să intensifice eforturile de îmbunătățire a eficienței energetice în economie.

7.

În 2014, să adopte și să pună în aplicare o lege privind funcția publică care să asigure o administrație publică stabilă, eficientă și profesionistă. Să accelereze și să consolideze substanțial combaterea corupției, punând în aplicare restul măsurilor legislative prevăzute în strategia anticorupție pentru 2013‐2014 și elaborând planuri pentru perioada următoare. Să îmbunătățească în continuare gestionarea fondurilor UE prin simplificarea structurilor de implementare, îmbunătățirea capacității și eliminarea conflictelor de interese. Să sporească transparența achizițiilor publice și să îmbunătățească desfășurarea procedurilor publice de ofertare, asigurând o consiliere și o supraveghere corespunzătoare.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/17

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Europa 2020, bazată pe coordonarea extinsă a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o Recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă de la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (4) privind Programul național de reformă pe 2013 al Danemarcei și a emis avizul său cu privire la Programul actualizat de convergență al Danemarcei pentru perioada 2013-2016.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice din 2014. De asemenea, la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, pe baza Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Danemarca ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să fie efectuat un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării bugetare și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea bugetară într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului aprofundat pe care l-a efectuat pentru Danemarca, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Pe baza acestei analize, Comisia a ajuns la concluzia că provocările de natură macroeconomică cu care se confruntă Danemarca, legate de datoria privată și de competitivitatea pe plan extern, nu mai sunt identificate ca fiind dezechilibre în sensul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice. În special, ajustările de pe piața locuințelor și implicațiile pe care le are nivelul ridicat al datoriei sectorului privat asupra economiei reale, precum și asupra stabilității sectorului financiar par a fi ținute sub control. Cu toate acestea, este necesară monitorizarea continuă a acestor evoluții, precum și a factorilor care pot spori competitivitatea pe plan extern.

(8)

La 15 aprilie 2014, Danemarca și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014, precum și Programul de convergență pentru 2014. În vederea luării în considerare a legăturilor dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(9)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de convergență pentru 2014 este de a asigura sustenabilitatea corectării deficitului excesiv și de a menține soldul bugetar structural la un nivel egal cu obiectivul pe termen mediu sau superior acestuia. Obiectivul pe termen mediu, de – 0,5 % din PIB, reflectă cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. În 2013, deficitul public al Danemarcei a fost redus în mod durabil sub nivelul de 3 % din PIB. Programul de convergență vizează un deficit public global de 1,3 % din PIB în 2014 și de 2,9 % în 2015, ceea ce este în conformitate cu un sold structural (recalculat) de un nivel egal cu obiectivul pe termen mediu sau superior acestuia. În general, strategia bugetară prezentată în Programul de convergență respectă cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Se preconizează că nivelul datoriei, de 44,5 % din PIB în 2013, va crește temporar în 2015 și vă scădea ulterior. Scenariul macroeconomic care stă la baza proiecțiilor bugetare din Programul de convergență este plauzibil. Scenariul preconizează o creștere a PIB-ului de 1,6 % în 2014 și de 1,9 % în 2015 și este, în linii mari, în concordanță cu previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, și anume o creștere de 1,5 % și, respectiv, de 1,9 %. Pe baza evaluării Programului de convergență pentru 2014 și pe baza previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că finanțele publice ale Danemarcei sunt solide și că se poate preconiza realizarea obiectivului Programului de convergență.

(10)

Danemarca a înregistrat unele progrese în ceea ce privește găsirea de soluții pentru situația grupurilor de persoane aflate la periferia pieței forței de muncă și în ceea ce privește îmbunătățirea raportului cost-eficacitate în cadrul sistemului de învățământ. Reforma sistemului de pensii de invaliditate și a sistemului de locuri de muncă subvenționate (sistemul „flex-jobs”) a început să dea rezultate, reforma prestațiilor sociale în numerar a intrat în vigoare, s-a convenit asupra unei reforme a prestațiilor în caz de boală, iar guvernul a lansat în aprilie o propunere de reformare a politicilor active din domeniul pieței forței de muncă. Persistă o serie de provocări în ceea ce privește asigurarea unui număr suficient de stagii de ucenicie, sporirea calității acestei forme de învățare și îmbunătățirea imaginii acesteia, modernizarea sistemelor de învățământ profesional și tehnic și de formare profesională și găsirea de soluții pentru ratele ridicate de abandon școlar. Având în vedere faptul că punerea în aplicare a reformelor se află într-un stadiu incipient, rămâne de văzut care va fi efectul integral al acestora. În ceea ce privește învățământul profesional și tehnic și formarea profesională, în februarie 2014 s-a ajuns la un acord privind reformarea acestora, a cărui intrare în vigoare este preconizată pentru jumătatea anului 2015. Acordul vizează sporirea calității învățământului profesional și tehnic și a formării profesionale prin intermediul unei game variate de inițiative.

(11)

Revigorarea productivității reprezintă în continuare o provocare pentru economia daneză. Evaluarea Comisiei este, în general, în concordanță cu constatările Comisiei privind productivitatea. În aprilie 2014, Comisia pentru productivitate a publicat 25 de recomandări principale și peste 100 de propuneri concrete în domenii precum concurența, achizițiile publice, învățământul, internaționalizarea, inovarea, fiscalitatea și infrastructurile. Ar trebui să se avanseze în ceea ce privește abordarea provocării pe care o reprezintă creșterea scăzută a productivității, prin punerea în aplicare a recomandărilor formulate de Comisia pentru productivitate.

(12)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Danemarcei. A evaluat Programul național de reformă și Programul de convergență. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Danemarca, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții la nivelul UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-3 de mai jos.

(13)

În lumina acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de convergență și avizul său (5) se reflectă îndeosebi în recomandarea (1) de mai jos.

(1)

În urma corectării deficitului excesiv, să continue aplicarea unei politici bugetare favorabile creșterii și să mențină o poziție bugetară solidă, asigurându-se că obiectivul bugetar pe termen mediu continuă să fie respectat pe tot parcursul perioadei la care se referă Programul de convergență.

(2)

Să adopte măsuri suplimentare pentru îmbunătățirea capacității de inserție profesională a persoanelor care se află la periferia pieței forței de muncă. Să îmbunătățească rezultatele educaționale, în special în cazul tinerilor care provin din familii de migranți, și să sporească eficacitatea formării profesionale. Să faciliteze tranziția de la învățământ la piața forței de muncă, inclusiv prin recurgerea pe scară mai largă la cursuri de formare și ucenicii la locul de muncă.

(3)

Să își intensifice eforturile ce vizează înlăturarea barierelor la intrarea pe piață și să reducă sarcina de reglementare, în vederea intensificării concurenței în sectorul serviciilor interne, în special în sectorul comerțului cu amănuntul și în cel al construcțiilor, astfel cum recomandă Comisia pentru productivitate.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/20

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (4) privind Programul național de reformă al Germaniei pentru 2013 și a emis avizul cu privire la Programul actualizat de stabilitate al Germaniei pentru perioada 2012‐2017. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia a prezentat avizul său privind proiectul de plan bugetar al Germaniei pentru 2014.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice din 2014. Tot la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în baza Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Germania ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să fie efectuat un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării bugetare și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a subliniat că este necesar să se continue consolidarea bugetară într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului aprofundat pe care l-a efectuat pentru Germania, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este că Germania se confruntă cu dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și adoptarea unor măsuri de politică. În special, contul curent a înregistrat în mod persistent un excedent foarte ridicat, ceea ce reflectă efectele pozitive ale unei competitivități solide, o mare parte din economii fiind investite în străinătate. Acesta este și un indiciu al faptului că creșterea internă a rămas moderată și că este posibil ca resursele economice să nu fi fost alocate în mod eficient. Deși excedentele de cont curent nu generează riscuri similare cu cele pe care le presupun deficitele mari, dimensiunea și persistența excedentului de cont curent în Germania merită o atenție deosebită. Având în vedere dimensiunea economiei germane, este extrem de important să se ia măsuri pentru a se reduce riscul apariției unor efecte negative asupra funcționării economiei naționale și a zonei euro.

(8)

La 14 aprilie 2014, Germania și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014, iar la 8 aprilie 2014 și-a prezentat Programul de stabilitate pentru 2014. În vederea luării în considerare a legăturilor dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(9)

Obiectivul strategiei bugetare prezentat în Programul de stabilitate pentru 2014 este acela de a asigura îndeplinirea în continuare a obiectivului pe termen mediu. Programul de stabilitate confirmă obiectivul pe termen mediu, de – 0,5 % din PIB, care reflectă cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Conform Programului de stabilitate, soldul structural (recalculat) va rămâne pozitiv în 2014 și ulterior și se prevede scăderea datoriei brute la 76 % din PIB în 2014 și menținerea acesteia, ulterior, pe o traiectorie îndeajuns de descendentă. Prin urmare, strategia bugetară prezentată în Programul de stabilitate respectă cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Scenariul macroeconomic pe care se întemeiază previziunile bugetare din Programul de stabilitate, care nu a fost avizat în mod oficial de un organism independent, este plauzibil, corespunzând în general previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014. Pe baza evaluării Programului de stabilitate și pe baza previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că finanțele publice ale Germaniei rămân solide în general, întrucât se preconizează menținerea în continuare a obiectivului pe termen mediu și respectarea regulii privind gradul de îndatorare.

(10)

Germania a înregistrat doar progrese limitate în ceea ce privește consolidarea raportului cost‐eficacitate în domeniul cheltuielilor publice pentru asistență medicală și îngrijire pe termen lung, chiar dacă au fost anunțate unele inițiative noi. Aceste planuri vizează îmbunătățirea raportului cost‐eficacitate în domeniul asistenței medicale, însă s-ar putea ca ele să nu fie suficiente pentru a acoperi creșterile preconizate ale costurilor. Reforma recent adoptată a pensiilor vizează îmbunătățirea condițiilor aferente pensionării anticipate („Rente mit 63” - pensionarea la 63 de ani) și a nivelurilor pensiilor pentru anumite categorii de persoane, acestea din urmă incluzând, de asemenea, un supliment de pensie pentru persoanele care au crescut copii născuți înainte de anul 1992 („Mütterrente”). Reforma creează o presiune suplimentară asupra sustenabilității sistemului public de pensii și se preconizează că aceasta va fi finanțată printr-o rată mai mare a contribuției la sistemul de pensii, antrenând consecințe negative asupra veniturilor disponibile ale populației active. Reforma ar putea avea, de asemenea, un impact negativ asupra utilizării pensiilor complementare din cadrul celui de al doilea și al celui de al treilea pilon. Germania a înregistrat progrese limitate în ceea ce privește sporirea cheltuielilor cu educația, precum și unele progrese referitoare la un nivel mai ridicat al cheltuielilor pentru cercetare. Par să fie necesare eforturi suplimentare la toate nivelurile de guvernare în vederea îndeplinirii, până în 2015, a obiectivului de 10 % din PIB privind totalul cheltuielilor publice și private în materie de educație și de cercetare și ar trebui avute în vedere obiective subsecvente și mai ambițioase pentru a putea ține pasul cu economiile cele mai inovatoare. În ultimii ani, investițiile în infrastructură au crescut în Germania și se preconizează consolidarea ulterioară a acestora, însă sunt necesare eforturi suplimentare în acest sens.

(11)

Germania a realizat, în general, progrese limitate în ceea ce privește crearea unui sistem fiscal mai eficient și mai favorabil creșterii, precum și în ceea ce privește reducerea presiunii fiscale ridicate asupra veniturilor salariale. Nu se prevede adoptarea vreunor măsuri majore destinate trecerii spre surse de venituri mai favorabile creșterii. Aplicarea cotei reduse de taxă pe valoarea adăugată (TVA) (în prezent 7 %) ar putea fi restrânsă, iar baza TVA generală ar putea fi extinsă. Veniturile destul de scăzute provenind din impozitele recurente pe proprietate sunt un indiciu al faptului că există posibilitatea unor majorări în acest sens, iar repartizarea sarcinii fiscale s-ar putea realiza în mod mai echitabil în cazul în care baza de impozitare a impozitului municipal pe bunurile imobile (Grundsteuer) ar fi reevaluată. Condițiile privind investițiile în Germania ar putea fi îmbunătățite în continuare prin reformarea impozitului comercial perceput la nivel local (Gewerbesteuer), diminuarea sarcinii administrative legate de colectarea impozitelor și reducerea tendinței de finanțare prin îndatorare favorizate de impozitul pe profit.

(12)

Cadrul bugetar a fost completat printr-o regulă a echilibrului bugetar la nivel național și prin instituirea unui comitet consultativ independent. În mai multe landuri par să fie necesare norme specifice de implementare a regulii constituționale a echilibrului bugetar („frânarea îndatorării”), astfel încât să se asigure aplicarea efectivă a mecanismului de frânare a îndatorării în ciclul bugetar anual. Pentru a consolida responsabilitatea bugetară, ar trebui să se recurgă la revizuirea planificată a relațiilor bugetare dintre autoritățile federale, cele de la nivelul landurilor și cele municipale.

(13)

Salariile au crescut în ultimii ani, după o perioadă prelungită de moderare salarială, însă în anul 2013, creșterea salariilor reale a fost mai temperată decât în 2012. Germania intenționează să introducă un salariu minim general de 8,50 EUR/oră în 2015, care va intra pe deplin în vigoare începând din anul 2017. Introducerea salariului minim general preconizat, care vizează asigurarea unui venit minim adecvat pentru lucrători, necesită o monitorizare strictă a impactului, în special a impactului asupra ocupării forței de muncă. S-au depus eforturi limitate în vederea reducerii sarcinii fiscale ridicate asupra costului forței de muncă, în special pentru persoanele cu venituri salariale mici. Reforma pensiilor care a fost adoptată și planurile de reformă actuale în domeniul îngrijirii pe termen lung, care presupun o creștere a ratelor contribuțiilor la asigurările sociale, ar putea antrena o nouă majorare a sarcinii fiscale asupra costului forței de muncă. Germania a înregistrat unele progrese în ceea ce privește creșterea nivelului de educație al persoanelor defavorizate, însă legătura dintre nivelul de educație și contextul socioeconomic rămâne puternică și se răsfrânge asupra vieții profesionale a persoanelor. În pofida anumitor progrese înregistrate în direcția adoptării unor măsuri adecvate de activare și de integrare, șomajul de lungă durată rămâne un motiv de îngrijorare, semnalând necesitatea unor măsuri suplimentare. Nu s-au înregistrat decât progrese minore în ceea ce privește adoptarea de măsuri menite să faciliteze trecerea de la „mini‐joburi” la forme de ocupare a forței de muncă supuse contribuțiilor obligatorii la fondul asigurărilor sociale. Nu s-au realizat progrese în vederea reducerii măsurilor fiscale de descurajare a muncii pentru o a doua persoană care contribuie la venitul familiei. Germania a făcut unele progrese în ceea ce privește asigurarea unei disponibilități mai mari a locurilor în structurile de educație și de îngrijire a copiilor preșcolari cu program prelungit, precum și în ceea ce privește sporirea numărului de școli cu program prelungit. În același timp, structurile de îngrijire a copiilor și școlile cu program prelungit fac în continuare obiectul unor preocupări legate de calitate și al unor discrepanțe la nivelul regiunilor.

(14)

Propunerea guvernului legată de revizuirea legii energiei din surse regenerabile vizează diminuarea ritmului de creștere a costurilor globale ale energiei, repartizarea mai echilibrată a costurilor în rândul consumatorilor, controlul extinderii surselor regenerabile și promovarea integrării pieței. Punerea în aplicare a reformei necesită o monitorizare atentă în ceea ce privește impactul său asupra raportului cost‐eficacitate al sistemului de sprijin. Sunt necesare eforturi suplimentare în domeniul extinderii rețelelor și al coordonării cu țările învecinate.

(15)

Acțiunile de politică menite să stimuleze și mai mult concurența în sectoarele serviciilor au fost limitate, chiar dacă au fost adoptate reforme izolate în cazul anumitor profesii și regiuni specifice, de exemplu în ceea ce privește procedurile de autorizare și comunicarea comercială din sectorul construcțiilor. În timp ce creșterea productivității poate fi mai scăzută din punct de vedere structural în sectoarele serviciilor decât în sectoarele industriale, aceasta prezintă niveluri extrem de scăzute în anumite sectoare ale serviciilor, mai ales în cazul serviciilor profesionale. Există în continuare obstacole în calea intrării pe piață și a exercitării serviciilor profesionale. Printre acestea se numără restricțiile privind forma juridică și participarea la capital, precum și cerințele în materie de calificări profesionale. Diferențele la nivelul landurilor dintre dispozițiile de reglementare pentru serviciile profesionale sugerează faptul că există posibilitatea de a identifica abordările cele mai puțin greoaie în materie de reglementare și de a le extinde la nivel național. Valoarea contractelor publicate de către autoritățile germane în temeiul legislației UE privind achizițiile publice rămâne una dintre cele mai scăzute din Uniune. Tranziția globală spre o piață transparentă a achizițiilor publice electronice ar putea spori concurența. În sectorul comerțului cu amănuntul, reglementările în materie de urbanism din anumite landuri continuă să restricționeze noile intrări pe piață. Progresele realizate în privința îmbunătățirii concurenței pe piețele feroviare au fost limitate.

(16)

Germania a înregistrat progrese reduse în ceea ce privește măsurile întreprinse în vederea consolidării sectorului bancar, îndeosebi prin îmbunătățirea cadrului de guvernanță. Restructurarea Landesbanken în ultimii ani a fost stimulată mai ales de deciziile Comisiei privind ajutoarele de stat și sectorul rămâne în continuare fragmentat. Sunt necesare eforturi suplimentare în vederea abordării obstacolelor structurale și a celor de la nivelul guvernanței care stau în calea unei consolidări orientate spre piață, ceea ce ar spori, de asemenea, eficiența globală a sectorului financiar. Revizuirea cadrului juridic al celui de al doilea pilon bancar ar putea contribui și mai mult la consolidarea sectorului bancar public.

(17)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Germaniei. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Germania, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-4 de mai jos.

(18)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său (6) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(19)

Având în vedere bilanțul aprofundat realizat de Comisie și această evaluare, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Recomandările sale, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, se reflectă în recomandările 1-4 de mai jos.

(20)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe baza acestei analize, Consiliul a emis recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (7). În calitate de țară a cărei monedă este euro, Germania ar trebui să garanteze și implementarea integrală și promptă a acestor recomandări,

1.

Să urmărească o politică bugetară favorabilă creșterii și să mențină o poziție bugetară solidă, asigurându-se că obiectivul bugetar pe termen mediu continuă să fie respectat pe întreaga durată a Programului de stabilitate și că ponderea datoriei publice rămâne pe o traiectorie descendentă susținută. În special, să valorifice posibilitățile de creștere și de eficientizare a investițiilor publice în infrastructură, educație și cercetare. Să îmbunătățească eficiența sistemului fiscal, în special prin lărgirea bazei de impozitare, mai ales pe seama consumului, prin reevaluarea bazei de aplicare a impozitului municipal pe bunurile imobile, prin îmbunătățirea administrației fiscale și prin revizuirea impozitului comercial perceput la nivel local, de asemenea în vederea încurajării investițiilor private. Să depună eforturi suplimentare pentru a spori raportul cost‐eficacitate al cheltuielilor publice în domeniul asistenței medicale și al îngrijirii pe termen lung. Să asigure sustenabilitatea sistemului public de pensii prin (i) trecerea de la finanțarea noilor prestații neincluse în sistemul de asigurări (Mütterrente) la finanțarea din venituri fiscale, inclusiv pentru a se evita o creștere ulterioară a contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale, (ii) sporirea stimulentelor pentru o pensionare mai târzie și (iii) creșterea gradului de acoperire a sistemelor de pensii din cadrul celui de al doilea și al celui de al treilea pilon. Să finalizeze implementarea mecanismului de frânare a îndatorării în mod consecvent în toate landurile, asigurând promptitudinea și relevanța procedurilor de monitorizare și a mecanismelor de corecție. Să îmbunătățească conceptul relațiilor bugetare dintre autoritățile federale, cele de la nivelul landurilor și cele municipale, inclusiv pentru a garanta investiții publice corespunzătoare la toate nivelurile de guvernare.

2.

Să amelioreze condițiile care continuă să sprijine cererea internă, prin reducerea, inter alia, a impozitelor și a contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale cu un nivel ridicat, îndeosebi pentru persoanele cu venituri salariale mici. În momentul punerii în aplicare a salariului minim general, să monitorizeze impactul acestuia asupra ocupării forței de muncă. Să optimizeze capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor prin creșterea în continuare a nivelului de educație al persoanelor defavorizate și prin punerea în aplicare a unor măsuri mai ambițioase de activare și de integrare pe piața muncii, îndeosebi pentru șomerii de lungă durată. Să intervină pentru a reduce măsurile fiscale de descurajare a muncii, în special pentru o a doua persoană care contribuie la venitul familiei, și să faciliteze trecerea de la „mini‐joburi” la forme de ocupare a forței de muncă supuse pe deplin contribuțiilor obligatorii la fondul asigurărilor sociale. Să remedieze lacunele existente la nivel regional în ceea ce privește disponibilitatea mai mare a locurilor în structurile de educație și de îngrijire a copiilor preșcolari cu program prelungit, îmbunătățind totodată calitatea per ansamblu a educației de acest tip.

3.

Să mențină la minimum costurile globale aferente transformării sistemului energetic. În special, să monitorizeze impactul reformei referitoare la legea energiei din surse regenerabile asupra raportului cost‐eficacitate al sistemului de sprijin în favoarea energiilor din surse regenerabile. Să își consolideze eforturile în vederea accelerării extinderii rețelelor naționale și transfrontaliere de energie electrică și gaze naturale. Să intensifice strânsa coordonare a politicilor energetice cu țările învecinate.

4.

Să ia măsuri mai ambițioase pentru a stimula în continuare concurența în sectorul serviciilor, inclusiv în ceea ce privește anumite servicii profesionale, revizuind, de asemenea, abordările existente în materie de reglementare și convergând către aplicarea celor mai bune practici în toate landurile. Să identifice cauzele valorii scăzute a contractelor publice deschise procedurilor de achiziții publice în temeiul legislației UE. Să își intensifice eforturile în vederea eliminării reglementărilor nejustificate în materie de urbanism care restricționează noile intrări pe piață în sectorul comerțului cu amănuntul. Să ia măsuri pentru eliminarea obstacolelor încă existente în calea concurenței pe piețele feroviare. Să continue eforturile de consolidare a sectorului bancar (Landesbanken), inclusiv prin îmbunătățirea cadrului de guvernanță.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/25

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (3) privind Programul național de reformă al Estoniei pentru 2013 și a emis avizul cu privire la Programul actualizat de stabilitate al Estoniei pentru perioada 2012‐2017. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Comisia a prezentat avizul său privind proiectul de plan bugetar al Estoniei pentru 2014.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european din 2014 pentru coordonarea politicilor economice. Tot la 13 noiembrie 2013, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia a adoptat Raportul privind mecanismul de alertă, în care nu a identificat Estonia ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării bugetare și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Acesta a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea bugetară într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 8 mai 2014, Estonia și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014, iar la 29 aprilie 2014 și-a prezentat Programul de stabilitate pentru 2014. În vederea luării în considerare a legăturilor dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(8)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de stabilitate pentru 2014 este să se atingă și să se mențină pe toată durata programului obiectivul pe termen mediu și să se constituie rezerve bugetare suficiente pentru perioadele dificile din punct de vedere economic. Programul de stabilitate confirmă obiectivul pe termen mediu precedent, și anume de a înregistra un excedent structural, care este mai strict decât cerințele impuse de Pactul de stabilitate și de creștere. Potrivit estimărilor, soldul structural recalculat al Estoniei ar urma să se deterioreze cu 0,1 puncte procentuale din PIB în 2014, abătându-se astfel de la traiectoria de ajustare necesară, înainte de a cunoaște o îmbunătățire cu 0,4 puncte procentuale din PIB în 2015 și de a se menține aproape de echilibru în perioada 2016‐2017. În plus, Programul de stabilitate semnalează riscul unei abateri de la criteriul de referință în materie de cheltuieli în 2014 și riscul unei abateri semnificative în 2015. În general, traiectoria de ajustare prevăzută în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen mediu prezintă o serie de riscuri în ceea ce privește respectarea cerințelor Pactului de stabilitate și de creștere.

(9)

Scenariul macroeconomic pe care se întemeiază previziunile bugetare din Programul de stabilitate, care nu a fost aprobat de o entitate independentă, este plauzibil și corespunde în general previziunilor Comisiei din primăvara anului 2014. Potrivit previziunilor respective, deficitul structural ar urma să cunoască o deteriorare cu 0,1 % din PIB în 2014, ceea ce ar conduce la un decalaj de 0,3 % din PIB în comparație cu ajustarea necesară și la o abatere semnificativă în cazul unei evaluări realizate pe doi ani. Comisia preconizează pentru 2015 încă o deteriorare a soldului structural, de 0,2 % din PIB, ceea ce ar indica o abatere semnificativă de la ajustarea necesară în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen mediu. Se preconizează o abatere semnificativă și în ceea ce privește criteriul de referință în materie de cheltuieli pentru perioada 2014‐2015. Pe baza evaluării Programului de stabilitate pentru 2014 și pe baza previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că există un risc de abatere semnificativă de la obiectivul pe termen mediu în 2014 și 2015. Regula privind soldul structural, adoptată în vederea respectării Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța, a intrat în vigoare la 23 martie 2014 prin intermediul noii legi a bugetului de stat adoptată de Estonia, însă trebuie completată prin consolidarea obligativității obiectivelor privind cheltuielile multianuale.

(10)

În ceea ce privește piața forței de muncă, s-au realizat progrese considerabile în ceea ce privește reducerea șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată. Este necesar să se acorde o atenție deosebită măsurilor care oferă persoanelor cu venituri reduse stimulente pentru desfășurarea unei activități profesionale. Sunt necesare eforturi suplimentare în vederea găsirii de soluții pentru carențele din ce în ce mai mari de forță de muncă, inclusiv cele cauzate de îmbătrânire și de retragerile de pe piața muncii legate de probleme de sănătate sau de invaliditate. Așadar este extrem de important ca reforma privind capacitatea de muncă să fie adoptată și pusă în aplicare în timp util, asigurându-se în același timp că sunt disponibile servicii de asistență. Raportul cost‐eficacitate aferent cheltuielilor legate de politica privind familia ar putea fi îmbunătățit în continuare, inclusiv prin facilitarea accesului la serviciile de îngrijire a copiilor. Se preconizează că această abordare va favoriza întoarcerea anticipată a femeilor pe piața muncii și va reduce diferența de remunerare dintre bărbați și femei, care se menține la cote ridicate. Este necesară intensificarea eforturilor de promovare a antreprenoriatului și a creării de locuri de muncă și în alte regiuni în afară de orașele Tallin și Tartu, astfel încât să se prevină adâncirea decalajelor în materie de dezvoltare economică și să se reducă șomajul, în special cel din rândul persoanelor slab calificate.

(11)

În domeniul învățământului și al formării, recent au fost adoptate reforme care vizează alinierea învățământului la cerințele pieței muncii. Vor fi necesare eforturi suplimentare pentru a facilita trecerea de la învățământ la activitatea profesională. Vor fi necesare eforturi sistematice, mai ales cu implicarea partenerilor sociali, pentru a spori participarea atât la învățământul și formarea profesională, cât și la învățarea la locul de muncă, în special la ucenicii. Punerea în aplicare a Strategiei privind învățarea pe tot parcursul vieții va necesita eforturi susținute, astfel încât să se ajungă la nivelurile absolut necesare de calificare, de îmbunătățire a calificărilor și de recalificare, în special în cazul persoanelor care se găsesc într-o poziție de fragilitate față de piața muncii. Există un cadru privind specializarea inteligentă, care înglobează Strategia privind antreprenoriatul și creșterea economică și Strategia privind cercetarea, dezvoltarea și inovarea; accentul este pus pe prioritățile comune și, în același timp, este sporit gradul de specializare tematică. Având în vedere dimensiunea redusă a economiei, ar trebui să fie continuate eforturile pentru ca sistemul de cercetare, dezvoltare și inovare să dobândească o dimensiune internațională și pentru a se fixa priorități în cadrul acestui sistem.

(12)

În Estonia, intensitatea consumului de resurse este în continuare foarte ridicată. S-au înregistrat progrese în domeniul eficienței energetice a clădirilor publice, însă eforturile trebuie continuate și intensificate, în special în sectorul rezidențial și în cel industrial. Cu toate că s-au realizat progrese considerabile în ceea ce privește gestionarea și depozitarea deșeurilor, este necesar să se asigure viabilitatea economică a activităților de reciclare. Este necesară punerea în aplicare a măsurilor din cadrul Planului de dezvoltare a transporturilor, în special pentru a permite Estoniei să limiteze emisiile de CO2 din sectoarele care nu fac obiectul schemei de comercializare a certificatelor de emisii (ETS). Eficiența energetică a transportului de mărfuri poate fi îmbunătățită prin dezvoltarea unor moduri de transport mai durabile. Utilizarea transportului public poate fi intensificată și mai mult prin dezvoltarea complementarității rețelelor regionale și a interconexiunilor dintre transportul cu autocarul și transportul feroviar de călători. Utilizarea autoturismelor personale înregistrează o creștere, în timp ce vârsta medie a parcului de autoturisme este aproape dublă în comparație cu media de la nivelul UE, iar autoturismele noi se numără printre cele mai poluante din Uniune. Este necesară consolidarea substanțială a stimulentelor de mediu, inclusiv a celor de natură fiscală. Cu toate că s-au realizat progrese promițătoare în ceea ce privește conexiunile energetice transfrontaliere, stabilirea unei conexiuni complete între piața estoniană a energiei și Uniune va necesita timp și investiții.

(13)

Adâncirea diferențelor regionale, în combinație cu tendințele demografice negative, cu ineficiențele și cu lipsa de cooperare între autoritățile locale, înfrânează potențialul de dezvoltare al Estoniei. Această situație reflectă în parte decalajul persistent dintre capacitatea bugetară a colectivităților locale mici și responsabilitățile care le revin, precum și economiile de scară limitate. O condiție prealabilă pentru ca măsurile de reintegrare în viața activă și cele privind piața muncii să fie eficace o reprezintă punerea la dispoziție a unor servicii publice mai eficiente și mai accesibile la nivel local, bazate pe domenii de servicii și pe standarde de servicii minime, în special în ceea ce privește transporturile, îngrijirea pe termen lung, educația copiilor preșcolari și serviciile sociale.

(14)

În contextul Semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Estoniei. Aceasta a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Estonia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-5 de mai jos.

(15)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său (6) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(16)

În contextul semestrului european, Comisia a realizat de asemenea o analiză a politicii economice din zona euro considerată ca un întreg. Pe baza acestei analize, Consiliul a emis recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (7). Fiind un stat membru a cărui monedă este euro, Estonia ar trebui, de asemenea, să asigure punerea în aplicare completă și în timp util a respectivelor recomandări,

1.

Să consolideze măsurile bugetare pentru 2014, având în vedere apariția unui decalaj de 0,3 % din PIB, pe baza previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, care indică riscul unei abateri semnificative în raport cu cerințele ramurii preventive a Pactului de stabilitate și de creștere. În 2015, să consolideze în mod substanțial strategia bugetară, astfel încât să se îndeplinească obiectivul pe termen mediu și să se mențină acest nivel și în perioada ulterioară. Să completeze regula bugetară cu reguli cu un caracter obligatoriu mai puternic în ceea ce privește cheltuielile multianuale în cadrul bugetar pe termen mediu și să continue îmbunătățirea eficienței cheltuielilor publice.

2.

Să îmbunătățească stimulentele pentru desfășurarea unei activități profesionale prin luarea de măsuri axate pe persoanele cu venituri reduse. Să concentreze eforturile vizând reintegrarea în viața activă prin asigurarea adoptării și punerii în aplicare în timp util a reformei privind capacitatea de muncă. Să crească eficiența politicii privind familia și să îmbunătățească raportul cost‐eficacitate al acestei politici, sporind totodată disponibilitatea și accesibilitatea serviciilor de îngrijire a copiilor. Să întreprindă măsuri coordonate care vizează promovarea dezvoltării economice și a antreprenoriatului în regiunile care se confruntă cu o rată ridicată a șomajului.

3.

Să asigure relevanța sistemelor de învățământ și de formare pentru piața muncii, să îmbunătățească nivelul competențelor și nivelul de calificare prin extinderea măsurilor de învățare pe tot parcursul vieții și prin sporirea sistematică a participării la învățământul și la formarea profesională, inclusiv a participării la ucenicii. Să intensifice în continuare procesul de stabilire de priorități și specializarea în cadrul sistemelor de cercetare și inovare, precum și să consolideze cooperarea dintre întreprinderi, învățământul superior și institutele de cercetare, pentru a contribui la competitivitatea pe plan internațional.

4.

Să intensifice eforturile de îmbunătățire a eficienței energetice, în special în ceea ce privește clădirile rezidențiale și cele industriale. Să consolideze substanțial stimulentele de mediu pentru sectorul transporturilor, pentru a contribui la dezvoltarea unei mobilități cu un consum mai redus de resurse. Să continue dezvoltarea conexiunilor transfrontaliere cu statele membre vecine, în vederea diversificării surselor de energie și a promovării concurenței prin sporirea gradului de integrare a piețelor energiei din zona baltică.

5.

Să stabilească un echilibru mai bun între veniturile administrațiilor locale și responsabilitățile care le revin. Să îmbunătățească eficiența administrațiilor locale și să asigure furnizarea de servicii publice de calitate la nivel local, în special de servicii sociale care să completeze măsurile de reintegrare în viața activă.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/29

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, la nivelul UE și la nivelul zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

Irlanda a făcut obiectul unui program de ajustare macroeconomică până în decembrie 2013. Prin urmare, în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), aceasta a fost scutită, pe durata programului, de monitorizarea și evaluarea semestrului european pentru coordonarea politicilor economice. În vederea încheierii cu succes a programului de ajustare macroeconomică al Irlandei, Irlanda ar trebui acum să fie integrată pe deplin în cadrul semestrului european.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice 2014. De asemenea, la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării bugetare și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea bugetară într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului său aprofundat privind Irlanda, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 și ținând seama de încheierea cu succes de către Irlanda a programului de ajustare economică și, prin urmare, de faptul că Irlanda ar trebui integrată pe deplin în cadrul semestrului european. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este că programul de ajustare macroeconomică recent încheiat de Irlanda a fost crucial în gestionarea riscurilor economice și în reducerea dezechilibrelor. Cu toate acestea, dezechilibrele macroeconomice care persistă necesită o monitorizare specifică și adoptarea unor măsuri de politică ferme. În special, evoluțiile din sectorul financiar, gradul de îndatorare a sectorului public și privat și, în conexiune cu aceasta, nivelul ridicat al datoriei externe brute și nete, precum și situația pieței muncii, arată că riscurile sunt prezente în continuare.

(8)

La 17 aprilie 2014, Irlanda și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014, iar la 29 aprilie 2014 Programul de stabilitate pentru 2014. În vederea luării în considerare a legăturilor dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(9)

Principalele obiective ale strategiei bugetare prezentate în Programul de stabilitate pentru 2014 sunt corectarea deficitului excesiv până în 2015 și atingerea obiectivului pe termen mediu până în 2018. Programul de stabilitate vizează atingerea unui nivel al deficitului de sub 3 % din PIB până în 2015, în conformitate cu recomandarea din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive. Programul de stabilitate confirmă obiectivul pe termen mediu al unui buget echilibrat în termeni structurali, care este în conformitate cu dispozițiile Pactului de stabilitate și de creștere. După 2015, Programul de stabilitate prevede o reducere a deficitului bugetar global cu aproximativ 1 punct procentual din PIB pe an în perioada 2016-2018. Aceasta are ca scop reducerea datoriei de la aproape 124 % din PIB în 2013 la 107 % din PIB în 2018. Scenariul macroeconomic care stă la baza proiecțiilor bugetare din Programul de stabilitate a fost aprobat ca fiind „în limitele unor proiecții adecvate” de către un organism independent (Consiliul consultativ de politică fiscală al Irlandei). Acesta este, în linii mari, în concordanță cu previziunile Comisiei pentru 2014 și 2015, cu unele diferențe în ceea ce privește contribuțiile componentelor cererii. Cu toate acestea, previziunile autorităților pentru ultimii ani ai Programului de stabilitate sunt optimiste. În plus, atingerea obiectivelor bugetare nu este sprijinită de măsuri suficient de detaliate pentru anul 2015. Prin urmare, previziunea Comisiei privind deficitul pentru 2015 este mai ridicată decât obiectivul recomandat de Consiliu. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, pe baza evaluării Programului de stabilitate și pe baza previziunilor Comisiei, Consiliul consideră că obiectivele Programului de stabilitate sunt coerente cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere, însă vor trebui sprijinite prin măsuri specifice începând din 2015. Au fost întreprinse măsuri semnificative vizând ameliorarea unor aspecte importante ale cadrului bugetar al Irlandei, precum și a calității și a punctualității datelor furnizate. Normele actuale privind plafoanele de cheltuieli pe termen mediu permit schimbări discreționare de către autoritățile publice, care nu se limitează la situații predefinite.

(10)

Reformele fiscale au contribuit la ajustarea bugetară, însă sunt necesare îmbunătățiri suplimentare în ceea ce privește eficiența sistemului fiscal și caracterul favorabil creșterii al acestuia. În ceea ce privește impozitarea proprietăților, Irlanda a trecut de la o taxă pe tranzacții la un impozit recurent bazat pe valoarea proprietăților imobiliare locative, însă baza de impozitare este în continuare relativ redusă, întrucât anumite tipuri de proprietăți rămân în afara sferei de cuprindere a impozitului. Impozitarea veniturilor salariale este fragmentată și complexă, iar bazele de impozitare pentru impozitele pe consum și taxele de mediu, care sunt mai favorabile creșterii, sunt limitate prin reducerea ratelor și prin aplicarea de exceptări. Aplicarea unor cote zero sau reduse de TVA determină o eficiență a TVA-ului inferioară față de media UE. Cotele reduse de TVA sunt utilizate pe scară largă pentru a îndeplini obiective de redistribuire, deși acestea nu reprezintă un instrument de politică eficient și bine direcționat pentru a garanta protecția categoriilor vulnerabile. Se pot face mai multe pentru a îmbunătăți eficacitatea instrumentelor fiscale în materie de mediu și pentru a elimina subvențiile care au efecte negative asupra mediului.

(11)

Deși populația Irlandei este relativ tânără, cheltuielile din domeniul sănătății publice au fost printre cele mai ridicate din UE în 2012, reprezentând 8,7 % din VNB, mult peste media UE, de 7,3 %. Având în vedere dificultățile actuale privind gestionarea bugetului pentru sănătate, precum și presiunile demografice prevăzute ca urmare a îmbătrânirii populației, nivelul actual al serviciilor nu va putea fi menținut decât dacă se vor obține ameliorări ale raportului preț-calitate pe termen mediu-lung. Conform estimărilor, până în 2060, creșterea cheltuielilor legate de sănătate ca urmare a presiunii demografice va fi de 1,2 puncte procentuale din PIB. Sectorul sănătății se confruntă cu provocări multiple. Gestiunea financiară și sistemele și procesele contabile sunt fragmentate între furnizorii de asistență medicală. Acest fapt cauzează întârzieri și probleme în colectarea și prelucrarea informațiilor. De asemenea, această situație îngreunează monitorizarea cheltuielilor din domeniul sănătății și eforturile de îmbunătățire a raportului preț-calitate, precum și alocarea adecvată a resurselor. Nivelul ridicat al cheltuielilor pentru produse farmaceutice constituie altă provocare, cheltuielile cu medicamente pentru tratament ambulatoriu fiind comparativ ridicate.

(12)

Irlanda se confruntă cu provocări legate de șomaj, în special șomajul în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată; de asemenea, numărul persoanelor în vârstă de muncă slab calificate continuă să fie ridicat, ceea ce determină inegalități și necorelări ale competențelor. Șomajul de lungă durată s-a redus progresiv odată cu consolidarea recentă a pieței forței de muncă, însă rămâne ridicat ca proporție din șomajul total, reprezentând peste 61 % din cifra totală la sfârșitul anului 2013. Rata șomajului în rândul tinerilor a atins nivelul maxim de peste 30 % la mijlocul anului 2012. De asemenea, proporția tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare a crescut cu 8 puncte procentuale între 2007 și 2012, până la 18,7 %, înainte de a scădea la 16,1 %, rămânând totuși printre cele mai ridicate din Uniune. În conformitate cu obiectivele garanției pentru tineret, este necesar ca toți tinerii care au nevoie de sprijin să fie acoperiți într-un interval maxim de patru luni. Odată cu reechilibrarea economiei au apărut neconcordanțe ale competențelor, sistemul de educație și de formare trebuind să răspundă unor provocări legate de recalificarea și perfecționarea profesională. În plus, participarea la învățarea pe tot parcursul vieții este mai scăzută decât media UE (în 2013, 7,3 % față de 10,7 %).

(13)

Irlanda înregistrează una dintre cele mai ridicate proporții ale persoanelor care trăiesc în gospodării cu o intensitate scăzută a muncii din Uniune, ceea ce antrenează provocări sociale grave. Această proporție era peste media UE înaintea crizei și a crescut de la 14,3 % în 2007 la 24,2 % în 2011. Intensitatea scăzută a muncii este deosebit de acută în cazul gospodăriilor monoparentale. Această situație a contribuit la creșterea riscului de sărăcie sau de excluziune socială în rândul copiilor și agravează problema participării mai scăzute a femeilor pe piața muncii, aceasta fiind de 67,2 % în 2013, față de 83,4 % pentru bărbați. Prin urmare, atenția s-a îndreptat către problema disponibilității și accesibilității ca preț a serviciilor de îngrijire a copilului, care constituie un obstacol important pentru părinți în calea găsirii unui loc de muncă și a evitării riscului de sărăcie. Piața forței de muncă este, de asemenea, afectată de mai multe categorii de capcane ale șomajului. Structura nediferențiată a ajutoarelor de șomaj acordate sub forma indemnizației și a alocației pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă, durata nelimitată a alocației respective, precum și pierderea plăților suplimentare (în special a suplimentului pentru chirie și a cardurilor pentru asistență medicală gratuită) odată cu găsirea unui loc de muncă fac ca ratele de înlocuire să fie relativ ridicate pentru șomerii de lungă durată cu potențial modest de câștig și pentru alte categorii de lucrători, în funcție de situația familială.

(14)

Împrumuturile acordate IMM-urilor rămân la un nivel modest, reflectând o combinație între o cerere de credite scăzută și constrângerile legate de acordarea creditelor, având în vedere că IMM-urile continuă să fie afectate de o îndatorare excesivă și de o cerere internă redusă, în timp ce băncile trebuie să facă progrese suplimentare pentru a găsi soluții sustenabile în privința portofoliilor lor de credite neperformante generate de IMM-uri. Din ultima analiză efectuată de societatea Red C reiese că, din procentul de 35 % de IMM-uri care au solicitat un credit bancar între octombrie 2013 și martie 2014, 19 % s-au confruntat cu un refuz. La sfârșitul anului 2009 a fost instituit Biroul pentru monitorizarea creditelor, care are rolul de a media litigiile dintre instituțiile creditoare și IMM-urile solicitante cărora li s-a refuzat creditul. Activitatea biroului a avut un impact pozitiv, dar care deocamdată pare a fi relativ limitat, în parte din cauză că numărul sesizărilor a fost destul de mic. IMM-urile depind în mare măsură de credite bancare pentru investiții, sursele nebancare de finanțare fiind relativ subdezvoltate, deși în prezent sunt în curs de examinare unele alternative, printre care fondurile de împrumut. Cu toate acestea, pe măsură ce redresarea va câștiga teren și cererea internă se va restabili, va fi probabil să se manifeste o creștere a constrângerilor legate de acordarea creditelor, în cazul în care canalele creditului nu se vor fi restabilit în mod adecvat, ceea ce este crucial pentru perspectivele de creștere economică. Au fost instituite programe și fonduri specifice pentru a îmbunătăți accesul IMM-urilor la finanțare, printre care schema de garantare a creditelor, Fondul de împrumut pentru microîntreprinderi și trei fonduri pentru IMM-uri, dar deocamdată nivelul de utilizare a acestora a fost scăzut.

(15)

În ciuda reformelor sectorului bancar realizate în cadrul programului de asistență financiară recent încheiat, continuă să existe provocări considerabile. Aceste provocări au fost analizate în detaliu de Comisie în cadrul bilanțului său aprofundat din 2014 privind Irlanda. În iunie 2013, creditele neperformante reprezentau aproape 27 % din totalul creditelor acordate de principalele trei bănci din Irlanda. În ciuda reducerii recente, îndatorarea sectorului privat este în continuare printre cele mai ridicate din Uniune, continuând să reprezinte un risc pentru stabilitatea financiară și o povară pentru economie. Reducerea gradului de îndatorare a gospodăriilor și a IMM-urilor este incompletă, iar ajustarea bilanțurilor băncilor și ale IMM-urilor este esențială pentru restabilirea canalelor creditului. Împrumuturile bancare continuă să scadă, iar sectorul bancar încă se confruntă cu probleme de rentabilitate, parțial din cauză că bilanțurile băncilor includ un număr mare de credite ipotecare cu rate variabile în funcție de indici de referință (active istorice cu rentabilitate scăzută).

(16)

Costurile aferente executării contractelor sunt ridicate. Onorariile avocaților reprezintă cea mai mare parte a acestor costuri, și anume 18,8 puncte procentuale, iar costurile ridicate ale serviciilor juridice afectează structura costurilor tuturor întreprinderilor, inclusiv a IMM-urilor. În plus, spre deosebire de alte servicii profesionale, costurile serviciilor juridice nu au fost ajustate în sens descrescător de la declanșarea crizei, în parte din cauza concurenței insuficiente. Autoritățile s-au angajat să introducă reforme ale sectorului serviciilor juridice în cadrul programului de ajustare macroeconomică. În 2011, acestea au publicat un proiect de lege privind reglementarea serviciilor juridice, care nu a fost încă promulgat. Resursele judiciare și resursele administrative de care dispun instanțele în vederea unei gestionări active a cazurilor în etapa precontencioasă sunt foarte limitate, ceea ce poate determina întârzieri ale soluționării litigiilor și costuri mai mari. În plus, Irlanda se confruntă cu deficiențe importante legate de capacitatea de a colecta date privind eficiența sistemului judiciar.

(17)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Irlandei. A evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Irlanda, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii Europene prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-7 de mai jos.

(18)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său (5) se reflectă îndeosebi în recomandările 1 și 2 de mai jos.

(19)

Având în vedere bilanțul aprofundat realizat de Comisie și evaluarea sus-menționată, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Recomandările sale, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, se reflectă în recomandările 1, 3, 5 și 6 de mai jos.

(20)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe baza acestei analize, Consiliul a emis recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (6). Fiind un stat membru a cărui monedă este euro, Irlanda ar trebui, de asemenea, să asigure punerea în aplicare completă și în timp util a respectivelor recomandări,

1.

Să execute integral bugetul 2014 și să asigure corectarea în mod sustenabil a deficitului excesiv până în 2015, susținând strategia bugetară prin măsuri structurale suplimentare și realizând în același timp efortul de ajustare structurală specificat în recomandarea Consiliului formulată în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive. După corectarea deficitului excesiv, să urmărească, în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu, o ajustare structurală de cel puțin 0,5 % din PIB pe an sau mai mult în condiții economice favorabile ori dacă acest lucru este necesar în vederea asigurării respectării regulii privind gradul de îndatorare, pentru a înscrie ponderea datoriei publice, în prezent ridicată, pe o traiectorie descendentă susținută. Să consolideze credibilitatea strategiei de ajustare bugetară, să pună în aplicare în mod eficace planificarea bugetară multianuală și să definească măsuri bugetare cuprinzătoare care să permită atingerea obiectivelor bugetare pe termen mediu. Să asigure caracterul obligatoriu al plafonului de cheltuieli ale administrațiilor publice, inclusiv prin limitarea posibilităților legale de schimbare discreționară. Pentru a susține consolidarea bugetară, ar trebui să se aibă în vedere sporirea veniturilor prin extinderea bazei de impozitare. Să consolideze caracterul favorabil creșterii și protecției mediului al sistemului fiscal.

2.

Să facă progrese cu privire la reforma sistemului de sănătate inițiată prin cadrul strategic „Future Health” (Sănătatea în viitor), pentru a optimiza raportul cost-eficacitate. Să ia măsuri suplimentare pentru a reduce cheltuielile pentru produse farmaceutice, inclusiv prin procese mai frecvente de realiniere a prețurilor pentru medicamentele brevetate, favorizarea pătrunderii pe piață a medicamentelor generice și îmbunătățirea practicilor de prescriere. Să reformeze sistemele de gestiune financiară ale autorității naționale de sănătate pentru a realiza o raționalizare la nivelul tuturor furnizorilor și pentru a favoriza gestionarea optimizată a cererilor de rambursare. Să introducă identificatori individuali de sănătate începând de la sfârșitul primului trimestru al anului 2015, cel târziu.

3.

Să îmbunătățească în continuare politicile active în domeniul pieței forței de muncă, acordând o atenție specială șomerilor de lungă durată și persoanelor slab calificate, precum și tinerilor, în conformitate cu obiectivele garanției pentru tineret. Să ducă mai departe actuala reformă a sistemului de educație și formare continuă (further education and training – FET), a mecanismelor de sprijinire a ocupării forței de muncă și a programelor de ucenicie. Să ofere mai multe posibilități de formare la locul de muncă; să amelioreze și să asigure relevanța cursurilor FET și a uceniciilor în raport cu necesitățile de pe piața muncii. Să amelioreze nivelul și calitatea serviciilor de sprijin furnizate de birourile Intreo pentru ocuparea forței de muncă. Să introducă un sistem eficient de recomandare a activităților de educație și formare continuă între birourile Intreo și comitetele pentru educație și formare.

4.

Să ia măsuri referitoare la gospodăriile cu intensitate scăzută a muncii și să abordeze riscul de sărăcie în rândul copiilor prin introducerea unui sistem de prestații degresive și prin acordarea unor suplimente pentru persoanele care reîncep să muncească. Să încurajeze participarea pe piața muncii a femeilor prin îmbunătățirea disponibilității și a accesibilității ca preț a structurilor cu program prelungit de îngrijire a copilului, în special pentru familiile cu venituri mici.

5.

Să dezvolte politici pentru sectorul IMM-urilor, inclusiv inițiative pentru a aborda disponibilitatea finanțării bancare și nebancare și restructurarea datoriilor, evitând, în același timp, riscurile pentru finanțele publice și stabilitatea financiară. Să promoveze inițiative de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la împrumuturile bancare și la finanțarea nebancară. Să introducă un sistem de monitorizare a împrumuturilor acordate IMM-urilor de sectorul bancar. În paralel, să facă eforturi pentru a garanta o utilizare optimizată a facilităților de credit nebancar, inclusiv a celor trei fonduri pentru IMM-uri, cofinanțate de Fondul național de rezervă pentru pensii, de Microfinance Ireland și de schema de garantare temporară a împrumuturilor. Să promoveze utilizarea schemelor menționate și a altor scheme de finanțare nebancară de către IMM-uri. Să mărească vizibilitatea Biroului pentru monitorizarea creditelor și capacitatea acestuia de a media litigiile dintre bănci și IMM-urile solicitante cărora li s-a refuzat creditul.

6.

Să monitorizeze performanțele băncilor în raport cu obiectivele privind restructurarea creditelor ipotecare restante. Să anunțe obiective ambițioase pentru al treilea și al patrulea trimestru din 2014 astfel încât principalele bănci de credit ipotecar să propună și să adopte soluții pentru restructurarea creditelor ipotecare restante de peste 90 de zile, pentru a soluționa în mod eficace creditele ipotecare restante până la sfârșitul anului 2014. Să continue să evalueze sustenabilitatea acordurilor de restructurare încheiate, prin intermediul auditurilor și al unor examinări specifice la fața locului. Să elaboreze orientări referitoare la caracterul durabil al soluțiilor. Să publice cu regularitate date privind portofoliile de credite restante pentru IMM-uri emise de bănci, pentru a spori transparența. Să elaboreze o strategie pentru a aborda problema expunerilor la credite imobiliare comerciale cu risc ridicat de neplată. Să instituie un registru central al creditelor.

7.

Să diminueze costurile procedurilor și ale serviciilor juridice și să stimuleze concurența, inclusiv prin promulgarea legii privind reglementarea serviciilor juridice până la sfârșitul anului 2014, inclusiv a dispoziției care permite introducerea unor practici multidisciplinare, și prin urmărirea obiectivului de a desființa dreptul de reținere al avocatului (solicitor's lien). Să monitorizeze impactul acesteia, inclusiv asupra costurilor serviciilor juridice. Să ia măsuri de executare pentru a se asigura că Autoritatea de Reglementare a Serviciilor Juridice devine operațională cât mai curând și își îndeplinește obligațiile prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește publicarea de reglementări sau de orientări privind practicile multidisciplinare și soluționarea plângerilor. Să îmbunătățească sistemele de colectare a datelor pentru a eficientiza monitorizarea și evaluarea eficienței procedurilor judiciare astfel încât să fie identificate aspectele în care este necesară reforma.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/35

1.

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă – Strategia Europa 2020 – bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează asupra domeniilor-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

2.

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care alcătuiesc împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

3.

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

4.

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (4) privind Programul național de reformă al Spaniei pentru 2013 și a emis avizul cu privire la Programul actualizat de stabilitate al Spaniei pentru perioada 2012-2016. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia a prezentat avizul său privind proiectul de plan bugetar al Spaniei pentru 2014.

5.

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european 2014 pentru coordonarea politicilor economice. De asemenea, la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Spania ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

6.

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării bugetare și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a subliniat că este necesar să se continue consolidarea bugetară într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

7.

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului aprofundat pe care l-a efectuat pentru Spania, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este că Spania se confruntă cu dezechilibre macroeconomice care necesită o monitorizare specifică și măsuri ferme de politică. În special, în mai multe domenii s-au înregistrat progrese clare în ceea ce privește ajustarea dezechilibrelor identificate anul trecut drept excesive, iar revenirea la o creștere pozitivă a redus riscurile. Cu toate acestea, amploarea și natura interdependentă a dezechilibrelor – în special nivelurile ridicate ale datoriei interne și externe și rata ridicată a șomajului – arată că există în continuare vulnerabilități.

8.

La 30 aprilie 2014, Spania și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014, precum și Programul de stabilitate pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

9.

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de stabilitate pentru 2014 este acela de a corecta deficitul excesiv până în 2016 și de a atinge obiectivul pe termen mediu în 2017. Programul de stabilitate confirmă obiectivul pe termen mediu de a avea o poziție bugetară echilibrată în termeni structurali, care este mai strict decât cerințele impuse de Pactul de stabilitate și de creștere. Programul de stabilitate își propune să reducă deficitul la sub 3 % din PIB în 2016, în conformitate cu calendarul stabilit în recomandarea Consiliului din 21 iunie 2013 (6), și urmărește, pentru 2014, atingerea unui deficit inferior celui recomandat (5,5 % din PIB față de 5,8 % din PIB). Cu toate acestea, îmbunătățirea anuală a soldului structural (recalculat) planificată în Programul de stabilitate se situează sub efortul recomandat începând cu 2014. Pentru 2017, planul prevede realizarea unor progrese suficiente către îndeplinirea obiectivului pe termen mediu, deși acestea ar putea să nu fie suficiente pentru a atinge obiectivul în același an, astfel cum se arată în Programul de stabilitate. Programul de stabilitate estimează că ponderea datoriei publice va atinge nivelul maxim de 101,7 % din PIB în 2015, după care va începe să scadă. În general, strategia bugetară prezentată în Programul de stabilitate respectă doar parțial cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Scenariul macroeconomic pe care se întemeiază previziunile bugetare din Programul de stabilitate, care nu a fost elaborat sau aprobat de un organism independent, este în linii mari plauzibil pentru 2014 și este afectat de riscuri de evoluție negativă în 2015, comparativ cu previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014. Pentru perioada 2016-2017, ratele de creștere a PIB-ului prevăzute de Programul de stabilitate par întrucâtva optimiste față de estimările actuale privind rata de creștere potențială a economiei și față de ajustările economice ulterioare crizei care se impun în continuare.

Prin urmare, calea aleasă pentru ajustarea deficitului și a datoriei este de asemenea, afectată de riscuri de evoluție negativă. În plus, deocamdată măsurile concrete în sprijinul obiectivelor privind deficitul global începând cu 2015 nu sunt descrise suficient de detaliat, în special în ceea ce privește modificările legislației fiscale în contextul reformei fiscale planificate. Alte riscuri sunt legate de datoriile contingente și de randamentul economiilor planificate la nivel local și regional. Pe baza previziunilor Comisiei, efortul bugetar din perioada 2013-2014 este inferior cu 1,1 puncte procentuale în ceea ce privește modificările (corectate) ale soldului structural (deși această cifră este mai ridicată din cauza modificărilor recente ale metodologiei de estimare a producției potențiale) și cu 0,4 puncte procentuale față de valoarea măsurilor estimate ca fiind necesare la momentul recomandării din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, după ce a evaluat Programul de stabilitate și pe baza previziunilor Comisiei, Consiliul consideră că trebuie să se ofere mai multe precizări asupra măsurilor care stau la baza strategiei bugetare și că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se conforma pe deplin recomandării Consiliului din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive.

10.

În ceea ce privește măsurile structurale bugetare, s-au înregistrat progrese în legătură cu raportarea execuției bugetare și aplicarea măsurilor corective în cazul organismelor administrative neconforme. Cu toate acestea, se pot în continuare implementa mecanisme suplimentare de asigurare a conformității, prevăzute de Legea organică a Spaniei privind stabilitatea bugetară, în cazul regiunilor neconforme. S-au luat noi măsuri pentru a asigura respectarea unei perioade medii de 30 de zile pentru plata furnizorilor comerciali, la toate nivelurile administrației publice. În noiembrie 2013 a fost creată prin lege o instituție bugetară independentă, al cărei președinte a fost numit în februarie 2014. Cu toate acestea, instituția nu a devenit operațională în timp util pentru evaluarea Programului de stabilitate pentru 2014. În cadrul Programului național de reformă pentru 2014 se recunoaște, de asemenea, nevoia de a îmbunătăți în continuare eficacitatea în materie de costuri în ceea ce privește cheltuielile în domeniul sănătății și al produselor farmaceutice, de exemplu prin centralizarea achizițiilor de produse farmaceutice, revizuirea pachetului de servicii, dezvoltarea dosarelor clinice digitale sau consolidarea gestionării instituțiilor de sănătate. În condițiile în care se preconizează că majoritatea măsurilor viitoare de consolidare bugetară vor fi generate de reduceri ale costurilor, o examinare sistematică a cheltuielilor la toate nivelurile administrației ar contribui la identificarea domeniilor în care s-ar putea face economii într-un mod favorabil creșterii, fără a neglija nevoile persoanelor celor mai vulnerabile.

11.

În 2013, Spania a adoptat noi măsuri pentru a reduce măsurile fiscale care favorizează îndatorarea întreprinderilor. Pe parcursul anului 2013, Spania a înregistrat, de asemenea, anumite progrese în privința respectării obligațiilor fiscale prin intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale și a muncii fără forme legale, însă continuă să existe provocări importante. În 2013 și 2014, Spania a introdus, de asemenea, reduceri ale contribuțiilor de securitate socială pentru încadrarea în muncă a tinerilor și a noilor angajați. În urma prezentării unui raport cuprinzător privind reforma fiscală, comandat de guvern unui comitet de experți, autoritățile planifică să prezinte propuneri legislative concrete în al doilea trimestru din 2014. Conform Programului național de reformă pentru 2014, propunerile vor urmări să modernizeze sistemul fiscal, să reducă măsurile care descurajează încadrarea în muncă, să favorizeze colectarea veniturilor, să stimuleze dezvoltarea economică, să asigure unitatea pieței și neutralitatea fiscală și să stimuleze competitivitatea economiei spaniole, contribuind în același timp la consolidarea bugetară. Conceperea și punerea în aplicare a acestei reforme vor fi importante pentru perspectivele economice și pentru finanțele publice.

12.

Stabilitatea financiară a fost consolidată prin recapitalizarea și restructurarea sectorului bancar și printr-o punere în aplicare temeinică a programului Mecanismul european de stabilitate (MES) din iulie 2012 pentru recapitalizarea instituțiilor financiare, încheiat la 22 ianuarie 2014. Cu toate acestea, sectorul financiar din Spania continuă să se confrunte cu provocări considerabile, care trebuie monitorizate și gestionate cu atenție. În plus, îmbunătățirea condițiilor de finanțare pentru bănci este transferată doar treptat asupra finanțării acordate IMM-urilor. În viitor, va fi important să se asigure fluxuri de credit constante către sectoarele viabile ale economiei pe măsură ce continuă reducerea gradului de îndatorare a sectorului privat. Autoritățile au luat diferite măsuri pentru a îmbunătăți accesul firmelor la finanțarea bancară și nebancară și pentru a facilita restructurarea datoriilor societăților, dar sunt necesare acțiuni de politică suplimentare.

13.

Piața muncii dă unele semne de stabilizare, preconizându-se că în 2014 va avea loc o ușoară redresare, cu o creștere a ratei de ocupare a forței de muncă și o descreștere a nivelului șomajului. Cu toate acestea, rata șomajului rămâne foarte ridicată, cu o medie anuală de 26,1 % în 2013. Aspecte deosebit de preocupante sunt șomajul ridicat în rândul tinerilor, cu o rată de 54,3 %, precum și nivelul record al șomajului de lungă durată, care în 2013 a reprezentat 49,7 % din șomajul total, acesta din urmă înregistrând rate deosebit de ridicate în rândul lucrătorilor mai în vârstă și al celor slab calificați. Evaluările disponibile ale reformei pieței muncii din 2012 concluzionează că reforma, împreună cu angajamentul partenerilor sociali privind moderarea salariilor în perioada 2012-2014, a oferit firmelor o mai mare flexibilitate internă și a limitat pierderea locurilor de muncă, acordând prioritate contractelor colective de muncă la nivelul întreprinderilor și sporind posibilitățile firmelor de a renunța la un contract colectiv. De asemenea, reforma a redus costurile legate de indemnizațiile pentru concedieri nejustificate, a contribuit la scăderea numărului de concedieri atacate în justiție și a introdus un nou contract pentru a promova locurile de muncă stabile în cadrul IMM-urilor. În 2013 și în prima parte din 2014 au fost introduse noi măsuri pentru a favoriza locurile de muncă stabile cu fracțiune de normă și a reduce temporar contribuțiile la asigurările sociale pentru noile contracte de muncă pe durată nedeterminată. Cu toate acestea, segmentarea rămâne o provocare importantă pentru piața forței de muncă din Spania, continuă să existe un număr mare de tipuri de contracte, iar diferența dintre costurile legate de încetarea contractului pentru contractele cu durată determinată și cele cu durată nedeterminată este în continuare cea mai ridicată din Uniune, chiar și după reformă.

14.

S-au făcut progrese în ceea ce privește reformarea politicilor active în domeniul pieței muncii, inclusiv aprobarea Planului național privind ocuparea forței de muncă. Cu toate acestea, măsurile de modernizare și consolidare a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă par a progresa lent, ceea ce riscă să întârzie punerea în aplicare cu succes a noului cadru. Punerea deplină în funcționare a portalului unic pentru ocuparea forței de muncă a suferit întârzieri. S-au făcut progrese privind încurajarea cooperării cu agențiile private de plasare a forței de muncă, dar sunt necesare eforturi suplimentare.

15.

Relevanța scăzută a învățământului și formării pentru piața muncii, precum și proporția ridicată a șomerilor fără calificări formale (35,2 %) sunt printre factorii care determină rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor, precum și șomajul de lungă durată. Rata tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare rămâne mai ridicată decât media UE. Proporția elevilor și a studenților care părăsesc devreme sistemul de educație și formare, deși este în scădere, rămâne foarte ridicată (23,5 %). Ratele de absolvire a învățământului terțiar sunt constante, însă programele de învățământ profesional și tehnic și de ucenicie continuă să fie insuficient utilizate, iar competențele persoanelor care termină ciclul secundar superior de învățământ profesional și tehnic sunt mai scăzute decât media UE. Spania pregătește, de asemenea, măsuri de stimulare a încadrării în muncă a tinerilor. Strategia națională privind încadrarea în muncă și antreprenoriatul în rândul tinerilor pentru perioada 2013-2016, prezentată în martie 2013, este în prezent pusă în aplicare, cu excepția anumitor măsuri. Pe baza strategiei respective, Spania a luat măsuri de combatere a șomajului în rândul tinerilor, în conformitate cu obiectivele unei garanții pentru tineret. S-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește măsurile de combatere a părăsirii timpurii a școlii și de promovare a programelor duale de învățământ profesional și tehnic, însă punerea în aplicare deplină și utilizarea eficientă a finanțării rămân cruciale. În ceea ce privește învățământul profesional dual, este necesară o coordonare continuă între toate părțile interesate, inclusiv factorii de decizie și furnizorii de formare la toate nivelurile de administrare și angajatorii, pentru a raționaliza sistemul, a favoriza o mai bună corelare dintre formare și cererea de forță de muncă și a garanta compatibilitatea modelelor duale de învățământ profesional și tehnic din diferite regiuni.

16.

În principal ca urmare a situației de pe piața forței de muncă, dar și din cauza eficacității limitate a protecției sociale în materie de reducere a sărăciei, Spania se situează sub media UE în ceea ce privește principalii indicatori de măsurare a sărăciei și a excluziunii sociale, copiii și tinerii adulți fiind deosebit de expuși în această privință. Din cauza crizei, Spania s-a confruntat, de asemenea, cu una dintre cele mai grave reduceri ale venitului brut disponibil al gospodăriilor și cu unul dintre cele mai ridicate niveluri de inegalitate a veniturilor din Uniune. Principalele provocări sunt simplificarea procedurilor pentru solicitanții de asistență socială și îmbunătățirea guvernanței și a coordonării interinstituționale la nivel național, regional și local. Planul național de acțiune pentru incluziunea socială pentru perioada 2013-2016 oferă un cadru de politică adecvat pentru adaptarea politicilor active în domeniul pieței muncii la necesitățile persoanelor îndepărtate de piața forței de muncă, pentru reducerea sărăciei în rândul copiilor și îmbunătățirea eficienței serviciilor de sprijin pentru familii. În plus, asistența socială și prestațiile sociale au efecte redistributive limitate asupra diferitor grupuri expuse la risc, ceea ce sugerează o direcționare necorespunzătoare. De asemenea, coordonarea insuficientă dintre serviciile de ocupare a forței de muncă și serviciile sociale (inclusiv la nivel regional și local) și sarcina administrativă implicată de accesul la sistemele de garantare a venitului minim îngreunează tranziția beneficiarilor de asistență socială către reintegrarea pe piața muncii.

17.

Spania a făcut progrese în privința reformelor structurale pentru promovarea creșterii și a competitivității, în mare măsură în conformitate cu Programul național de reformă pentru 2013. Legea privind garantarea unității pieței a fost adoptată în decembrie 2013, procesul complex de punere în aplicare a acesteia fiind în curs. Legea privind antreprenoriatul, adoptată în toamna anului 2013, a adus, de asemenea, îmbunătățiri ale cadrului privind insolvența întreprinderilor, a introdus tipuri de societăți mai flexibile și a raționalizat programele de susținere a internaționalizării întreprinderilor. A fost extinsă utilizarea procedurilor accelerate de acordare a licențelor, simplificând astfel înființarea punctelor de vânzare cu amănuntul de mici dimensiuni, și s-au luat măsuri suplimentare de facilitare a acordării licențelor comerciale. Cu toate acestea, încă nu au fost adoptate actele legislative secundare care să permită crearea de societăți cu răspundere limitată prin intermediul unor ghișee unice în termenele mai scurte prevăzute de legea privind antreprenoriatul din 2013. În plus, este necesară continuarea examinării reglementărilor care îngreunează dezvoltarea întreprinderilor, inclusiv a sistemului de impozitare, având în vedere decalajul dintre Spania și celelalte state membre din zona euro în privința dimensiunilor întreprinderilor. Reforma îndelung așteptată a serviciilor profesionale a prezentat întârzieri, fiind necesară accelerarea acesteia. Nu au fost luate măsuri pentru a elimina restricțiile privind înființarea de puncte de vânzare cu amănuntul de mari dimensiuni.

18.

Este necesară ameliorarea calității rezultatelor științifice obținute de sistemul de cercetare și inovare din Spania, trebuie stimulată cooperarea dintre sectorul public-privat și facilitată transpunerea cercetării și inovării în produse comerciale. În 2013, guvernul a adoptat o strategie națională pentru știință, tehnologie și inovare, pentru care trebuie încă să se asigure finanțarea publică. De asemenea, este încă în curs instituirea Agenției publice pentru cercetare, care va avea rolul de a asigura gestionarea eficientă a investițiilor publice în cercetare și dezvoltare.

19.

Au fost luate măsuri importante pentru soluționarea deficitului tarifelor la energie electrică, în special prin reducerea costurilor sistemului, deși impactul precis al reformei, în special asupra energiei din surse regenerabile, încă nu este pe deplin clar. Guvernul examinează modalitățile de a reduce la minimum efectele negative de propagare ale insolvenței companiilor de autostrăzi asupra finanțelor publice. Autoritățile au creat o bază de date care conține indicatori economici, de mediu, legați de trafic și alți indicatori, utilizați în analizele anterioare investițiilor în infrastructură, dar încă nu au instituit un organism independent care să contribuie la evaluarea viitoarelor proiecte majore de infrastructură. Asigurarea unei concurențe reale în sectorul serviciilor de transport feroviar de călători și de marfă continuă să se confrunte cu obstacole tehnice și juridice, care împiedică utilizarea eficientă a rețelei extinse de infrastructură.

20.

Reforma administrației publice face progrese. O reformă a administrației publice locale a fost adoptată în decembrie 2013, iar punerea în aplicare a recomandărilor comitetului de experți privind reforma administrației publice este în curs și va continua în perioada 2014-2015. Reforma judiciară se află în diferite stadii de realizare și/sau punere în aplicare și trebuie finalizată. Printre eforturile recente de combatere a corupției se numără legea privind transparența, accesul publicului la informații și buna guvernanță, adoptată în decembrie 2013, precum și două proiecte de lege privind supravegherea finanțării partidelor și răspunderea înalților funcționari. Planul național pentru 2012-2014 împotriva muncii fără forme legale și a fraudelor din domeniul securității sociale (Plan Nacional de Lucha contra el Empleo Irregular y el Fraude a la Seguridad Social) este în curs de punere în aplicare. De asemenea, Spania și-a extins rețeaua de acorduri internaționale pentru a face schimb de informații relevante pentru stabilirea bazei de impozitare și a lansat un proiect în colaborare cu societăți private pentru a examina posibilitățile de a îmbunătăți gestionarea sistemului de acordare a prestațiilor.

21.

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Spaniei. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru sustenabilitatea politicii bugetare și socioeconomice a Spaniei, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-8 de mai jos.

22.

În lumina acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate și avizul său (7) se reflectă îndeosebi în recomandarea de la punctul 1 de mai jos.

23.

Având în vedere bilanțul aprofundat realizat de Comisie și prezenta evaluare, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Recomandările Consiliului formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 se reflectă în recomandările 1, 2, 3, 4, 6, 7 și 8 de mai jos.

24.

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe baza acestei analize, Consiliul a emis recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (8). În calitate de țară a cărei monedă este euro, Spania ar trebui să asigure de asemenea implementarea integrală și la timp a acestor recomandări,

(1)

Să consolideze strategia bugetară începând cu 2014, în special prin descrierea integrală a măsurilor care stau la baza acesteia pentru anul 2015 și pentru perioada ulterioară, să asigure corectarea deficitului excesiv în mod sustenabil până în 2016, prin realizarea efortului de ajustare structurală indicat în recomandarea Consiliului din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive. Pentru o corecție durabilă a dezechilibrelor bugetare este necesară punerea în aplicare credibilă a unor reforme structurale ambițioase menite să amelioreze capacitatea de ajustare și să stimuleze creșterea și ocuparea forței de muncă. După corectarea deficitului excesiv, să urmărească, în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu, o ajustare structurală de cel puțin 0,5 % pe an sau mai mult în condiții economice favorabile ori dacă acest lucru este necesar pentru a asigura respectarea regulii privind gradul de îndatorare, pentru a înscrie ponderea datoriei publice, în prezent ridicată, pe o traiectorie descendentă susținută. Să se asigure că autoritatea bugetară independentă nou instituită devine pe deplin operațională cât mai curând și să garanteze punerea în aplicare integrală a măsurilor de prevenire, de corectare și de asigurare a conformității prevăzute de Legea organică privind stabilitatea bugetară, la toate nivelurile de guvernare, inclusiv a măsurilor privind eliminarea arieratelor comerciale în sectorul public. Să realizeze, până în februarie 2015, o examinare sistematică a cheltuielilor la toate nivelurile de guvernare, pentru a susține îmbunătățirea continuă a eficienței și a calității cheltuielilor publice. Să amelioreze în continuare eficacitatea costurilor în sectorul sănătății, în special printr-o raționalizare suplimentară a cheltuielilor farmaceutice, inclusiv în spitale, și prin consolidarea coordonării diferitelor tipuri de îngrijire, menținând totodată accesibilitatea pentru grupurile vulnerabile. Să adopte, până la sfârșitul anului 2014, o reformă fiscală cuprinzătoare, pentru ca sistemul fiscal să devină mai simplu și mai favorabil creșterii economice și creării de locuri de muncă, protecției mediului și stabilității veniturilor.

În acest scop, să-și reorienteze fiscalitatea către impozite care produc mai puține efecte de denaturare, precum impozitele pe consum, taxele de mediu (de exemplu, pe combustibil) și impozitele recurente pe proprietate; să elimine cheltuielile fiscale ineficiente legate de impozitele pe venit pentru persoane fizice și pentru societăți; să analizeze posibilitatea de a reduce contribuțiile la asigurările sociale ale angajatorilor, în special pentru locurile de muncă slab remunerate; să reducă în continuare măsurile fiscale care favorizează îndatorarea întreprinderilor; să ia măsuri pentru ca fiscalitatea să nu afecteze buna funcționare a pieței interne a Spaniei. Să intensifice lupta împotriva evaziunii fiscale.

(2)

Să finalizeze reforma din sectorul băncilor de economii, în ceea ce privește adoptarea legislației secundare, și să încheie restructurarea băncilor de economii deținute de stat, pentru a accelera redresarea lor deplină și pentru a facilita reintrarea lor în proprietatea privată. Să stimuleze eforturile băncilor de susținere a unor rate solide ale capitalului, să monitorizeze activitatea societății de administrare a investițiilor Sareb pentru a asigura o cedare rapidă a activelor, minimizând în același timp costurile suportate de contribuabili. Să finalizeze măsurile în curs pentru extinderea accesului IMM-urilor la finanțare, în special măsurile vizând îmbunătățirea intermedierii financiare nebancare. Să elimine blocajele rămase în cadrul privind insolvența întreprinderilor, în special prin îmbunătățirea expertizei administratorilor judiciari și a capacității sistemului judiciar de a trata cazurile de insolvență, și să instituie un cadru permanent privind insolvența persoanelor fizice, acordând atenția cuvenită echilibrului dintre drepturile creditorilor și cele ale debitorilor, precum și considerentelor de stabilitate financiară.

(3)

Să adopte noi măsuri de reducere a segmentării pieței muncii, favorizând crearea unor locuri de muncă durabile și de calitate, de exemplu prin reducerea tipurilor de contracte și prin garantarea unui acces echilibrat la drepturile de încetare a contactelor de muncă. Să continue să monitorizeze cu regularitate reformele pieței muncii. Să promoveze o evoluție a salariilor reale coerentă cu obiectivul de a crea locuri de muncă. Să consolideze cerințele privind căutarea unui loc de muncă legate de acordarea indemnizațiilor de șomaj. Să îmbunătățească eficacitatea și direcționarea politicilor active în domeniul pieței muncii, inclusiv a subvențiilor pentru angajare, în special în beneficiul persoanelor care au un acces mai dificil la încadrarea în muncă. Să consolideze coordonarea dintre piața muncii și politicile privind educația și formarea. Să accelereze modernizarea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, pentru a asigura o consiliere personalizată eficace și servicii adecvate de formare și de plasare a forței de muncă, acordând o atenție deosebită șomerilor de lungă durată. Să garanteze punerea în aplicare efectivă a cooperării public-privat în cadrul serviciilor de plasare a forței de muncă înainte de sfârșitul lui 2014 și să monitorizeze calitatea serviciilor oferite. Să asigure funcționarea eficace a portalului unic pentru ocuparea forței de muncă și să îl completeze cu măsuri suplimentare de susținere a mobilității forței de muncă.

(4)

Să pună în aplicare Strategia privind șomajul și antreprenoriatul în rândul tinerilor pentru perioada 2013-2016 și să-i evalueze eficacitatea. Să furnizeze tinerilor oferte de bună calitate de locuri de muncă, ucenicii și stagii și să amelioreze posibilitățile de a sprijini tinerii șomeri neînregistrați, în conformitate cu obiectivele unei garanții pentru tineret. Să pună în aplicare în mod eficient noile programe educaționale pentru a îmbunătăți calitatea învățământului primar și secundar. Să amelioreze consilierea și sprijinul oferite grupurilor expuse riscului de părăsire timpurie a școlii. Să sporească relevanța pentru piața forței de muncă a învățământului profesional și tehnic și a învățământului superior, în special printr-o cooperare mai strânsă cu angajatorii și prin formarea formatorilor și a consilierilor.

(5)

Să pună în aplicare Planul național de acțiune pentru incluziunea socială pentru perioada 2013-2016 și să evalueze eficacitatea acestuia în ceea ce privește toate obiectivele sale. Să consolideze capacitatea administrativă și coordonarea dintre serviciile de ocupare a forței de muncă și serviciile sociale pentru a oferi modalități integrate de sprijinire a persoanelor expuse la risc și să impulsioneze, în rândul administrațiilor publice care răspund de sistemele de garantare a venitului minim, proceduri raționalizate de susținere a tranzițiilor de la sistemele de garantare a venitului minim către integrarea pe piața muncii. Să direcționeze mai bine sistemele de sprijin pentru familii și să ofere servicii de calitate destinate familiilor cu venituri scăzute care au copii, pentru a asigura caracterul progresiv și eficacitatea transferurilor sociale.

(6)

Să asigure o punere în aplicare ambițioasă și rapidă a Legii nr. 20/2013 privind unitatea pieței, la toate nivelurile administrative. Să adopte, până la sfârșitul anului 2014, o reformă ambițioasă a serviciilor profesionale și a asociațiilor profesionale, definind profesiile pentru care este necesară înregistrarea în cadrul unei organizații profesionale, precum și transparența și răspunderea organismelor profesionale, deschizând activitățile care sunt rezervate în mod nejustificat și garantând unitatea pieței în ceea ce privește accesul la serviciile profesionale și exercitarea acestora în Spania. Să reducă suplimentar timpul necesar, costurile și numărul procedurilor de înființare a unei întreprinderi. Să abordeze restricțiile nejustificate privind înființarea de puncte de vânzare cu amănuntul de mari dimensiuni, în special prin revizuirea reglementărilor actuale privind amenajarea teritoriului. Să identifice surse de finanțare pentru noua strategie națională privind știința, tehnologia și inovarea și să pună în funcțiune noua Agenție publică pentru cercetare.

(7)

În urma reformei din 2013, să garanteze eliminarea efectivă a deficitului sistemului de energie electrică începând din 2014, inclusiv prin adoptarea unor măsuri structurale suplimentare, dacă va fi necesar. Să abordeze problema insolvenței companiilor de autostrăzi, reducând la minimum costurile suportate de stat. Să instituie, până la sfârșitul anului 2014, un organism independent care să contribuie la evaluarea viitoarelor proiecte majore de infrastructură. Să ia măsuri pentru asigurarea unei concurențe efective în domeniul serviciilor de transport feroviar de marfă și de călători.

(8)

Să pună în aplicare, la toate nivelurile de guvernare, recomandările comitetului pentru reforma administrației publice. Să consolideze mecanismele de control și să mărească transparența deciziilor administrative, în special la nivel regional și local. Să finalizeze și să monitorizeze îndeaproape măsurile în curs pentru a combate economia paralelă și munca fără forme legale. Să finalizeze adoptarea reformelor în curs privind structura sistemului judiciar și harta judiciară și să asigure punerea în aplicare a reformelor adoptate.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/42

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (4) privind Programul național de reformă al Franței pentru 2013 și a emis avizul cu privire la Programul actualizat de stabilitate al Franței pentru perioada 2012-2017. La 15 noiembrie 2013, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia a prezentat avizul său privind proiectul de plan bugetar al Franței pentru 2014.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice din 2014. Tot la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Franța ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a subliniat că este necesar să se continue consolidarea finanțelor publice într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului aprofundat pe care l-a efectuat pentru Franța, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este că Franța continuă să traverseze o perioadă de dezechilibre macroeconomice și că se impune monitorizarea specifică a acestora și adoptarea de măsuri de politică decisive. În special, deteriorarea balanței comerciale și a competitivității, precum și implicațiile gradului ridicat de îndatorare a sectorului public necesită o atenție politică continuă.

(8)

La 5 martie 2014, Comisia a recomandat Franței să depună în continuare eforturi pentru a asigura deplina conformitate cu recomandarea Consiliului în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive.

(9)

La 7 mai 2014, Franța și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014 și Programul de stabilitate pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(10)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de stabilitate pentru 2014 este acela de a corecta deficitul excesiv până în 2015 și de a atinge obiectivul pe termen mediu până în 2017. Programul de stabilitate confirmă obiectivul pe termen mediu precedent de a avea un buget echilibrat, în termeni structurali, care este mai strict decât cerințele impuse de Pactul de stabilitate și de creștere. Programul de stabilitate prevede ca în 2015 deficitul să ajungă la 3 % din PIB, ceea ce este superior obiectivului stabilit în cadrul recomandării din 21 iunie 2013 a Consiliului. După această dată, progresul anual (recalculat) preconizat în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu este inferior cerinței minime de 0,5 % din PIB. În general, strategia bugetară prezentată în Programul de stabilitate este doar parțial în conformitate cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Conform Programului de stabilitate, se preconizează că ponderea datoriei publice în PIB va ajunge la un nivel maxim de 95,6 % în 2014 și în 2015, pentru ca apoi să scadă la 91,9 % în 2017. Scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare din Programul de stabilitate este plauzibil pentru 2014 și ușor optimist pentru 2015, estimându-se că PIB-ul va crește cu 1,0 % anul acesta și, respectiv, cu 1,7 %, anul viitor, comparativ cu 1,0 % și, respectiv, 1,5 %, conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014. În aprilie 2014, Consiliul superior pentru finanțele publice („Haut Conseil des Finances Publiques”), organism independent, a emis un aviz cu privire la scenariul macroeconomic din cadrul Programului de stabilitate. Programul de stabilitate definește o serie de măsuri suplimentare pentru 2014, printre care anularea unor credite bugetare ministeriale care urmează să fie adoptată în cadrul unui buget suplimentar și primele efecte ale planului de economii în valoare de 50 de miliarde EUR, anunțat de guvern.

Pe baza acestor măsuri și ținând cont, de asemenea, de faptul că efortul bugetar realizat în 2013 a fost mai mare decât cel preconizat în momentul emiterii recomandării de către Comisie, se poate considera că Programul de stabilitate respectă, în linii mari, recomandarea Comisiei. Gradul de detaliere a măsurilor de consolidare bugetară este insuficient pentru a asigura în mod credibil corectarea, până în 2015, a deficitului excesiv, conform previziunilor Comisiei, în care se preconizează un deficit de 3,4 % din PIB pentru anul viitor și o ajustare structurală subiacentă care este foarte departe de nivelul recomandat de Consiliu. Mai mult, este posibil să crească riscurile legate de îndeplinirea obiectivelor stabilite de guvern. Mai precis, o parte din măsurile suplimentare pentru 2014 anunțate în Programul de stabilitate nu au fost încă adoptate și cuantumul economiilor preconizat pentru 2015 este foarte ambițios. Potrivit previziunilor Comisiei, efortul bugetar pentru perioada 2013-2014 este mai mic cu 0,2 puncte procentuale din PIB în ceea ce privește variația (corectată a) soldului structural și cu cel puțin 0,1 puncte procentuale din PIB în ceea ce privește numărul de măsuri considerate a fi necesare în momentul formulării recomandării de către Consiliu. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, pe baza evaluării Programului de stabilitate și pe baza previziunilor Comisiei, Consiliul consideră că este necesar ca măsurile pe care se bazează strategia bugetară să fie mai detaliate și că trebuie să se depună în continuare eforturi în vederea respectării recomandării Consiliului și a asigurării, ulterior, a unei traiectorii adecvate către atingerea obiectivului pe termen mediu. În special, eforturile suplimentare ar trebui să fie precizate în viitoarea lege cu privire la rectificarea bugetară pentru anul 2014.

(11)

Având în vedere nivelul datoriei publice, care este ridicat și continuă să crească, precum și faptul că termenul prevăzut pentru corectarea deficitului excesiv a fost prelungit până în 2015, este cu atât mai important ca bugetul pentru 2014 să fie executat cu strictețe și eforturile substanțiale de consolidare să fie continuate cu fermitate în 2015. În special, potrivit previziunilor guvernului, nivelul cheltuielilor publice ar trebui să crească într-un ritm mult mai lent decât în anii precedenți. Prin urmare, este necesar să se aducă precizări suplimentare la strategia cu privire la reducerea cheltuielilor, prin intensificarea analizei în curs a cheltuielilor și prin redefinirea, în cazul în care este necesar, a domeniului de aplicare al măsurilor guvernului. Nu pot fi realizate economii considerabile pe termen scurt fără o reducere semnificativă a creșterii nivelului cheltuielilor în domeniul securității sociale, care reprezintă aproape jumătate din totalul cheltuielilor sectorului public.

Pentru a realiza acest lucru se impune diminuarea cheltuielilor pentru asistența medicală și pensii, de exemplu prin stabilirea unor obiective anuale mai ambițioase în materie de cheltuieli pentru asistența medicală și înghețarea temporară a pensiilor, precum și a altor prestații sociale, astfel cum este prevăzut în prezent de guvern. În plus, noua lege preconizată privind descentralizarea ar trebui să contribuie la raționalizarea diferitelor niveluri ale administrației publice franceze, astfel încât să se elimine suprapunerea acestora și să se realizeze sinergii suplimentare, creșterea eficienței și economii, prin fuzionarea sau suprimarea unor niveluri administrative. În privința acestui aspect, nu numai că reformele structurale prezentate în Programul de stabilitate vor fi puse în aplicare abia pe termen mediu, deși calendarul planificat a fost prezentat de la adoptarea Programului de stabilitate, dar există și riscuri semnificative care amenință punerea în aplicare a acestora. Ar trebui, de asemenea, să se înăsprească controlul cheltuielilor administrațiilor locale, inclusiv prin limitarea creșterii anuale a veniturilor din impozite la nivelul acestor administrații, ținând cont de plafoanele existente pentru mai multe impozite locale, corelată cu punerea în aplicare, în mod riguros, a reducerii preconizate a subvențiilor acordate de administrația publică centrală. Pe lângă necesitatea de a se realiza economii pe termen scurt, sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice reprezintă, de asemenea, un motiv de preocupare.

Chiar dacă cheltuielile publice în domeniul sănătății au fost ținute sub control în ultimii ani, se impun eforturi suplimentare în vederea îmbunătățirii raportului cost-eficacitate al sistemului de sănătate. În special, este necesar să se pună în aplicare politici suplimentare de limitare a costurilor, deoarece se preconizează că, pe termen mediu și lung, sistemul de sănătate se va confrunta cu o creștere semnificativă a cheltuielilor. Domeniile în care ar trebui să sporească eficacitatea includ cheltuielile cu produsele farmaceutice, cheltuielile administrative și serviciile medicale spitalicești. În final, în decembrie 2013 a fost adoptată o reformă a pensiilor, în vederea asigurării sustenabilității pe termen lung a sistemului. Cu toate acestea, reforma pensiilor nu va fi suficientă pentru a elimina deficitul sistemului, în special deficitul generat de sistemele destinate funcționarilor publici și angajaților dintr-o serie de societăți controlate de stat și, în mod global, conform previziunilor autorităților franceze, prin introducerea noilor măsuri privind pensiile, deficitul total al sistemului va fi redus doar la jumătate, estimându-se că, până în 2020, acesta va ajunge la aproximativ 0,5 % din PIB. Mai mult, amploarea ajustării este amenințată de riscuri semnificative, deoarece scenariul macroeconomic care stă la baza acestor previziuni s-ar putea dovedi excesiv de optimist. Comitetul de monitorizare a pensiilor („Comité de Suivi des Retraites”), recent instituit, ar trebui să asigure eliminarea treptată a deficitului sistemului.

(12)

Franța se numără printre statele membre cu cel mai mare cost al forței de muncă. În special, gradul ridicat al presiunii fiscale asupra veniturilor salariale reduce rentabilitatea firmelor și influențează negativ ocuparea forței de muncă. Pentru a sprijini competitivitatea costurilor, guvernul a adoptat o serie de inițiative menite să reducă presiunea fiscală asupra veniturilor salariale. În decembrie 2012 a fost adoptată o reducere fiscală pentru competitivitate și ocuparea forței de muncă (CICE), echivalentă cu o scădere a costului forței de muncă pentru salariile a căror valoare este mai mică decât salariul minim înmulțit cu 2,5. În ianuarie 2014, în cadrul „pactului de responsabilitate și solidaritate”, a fost anunțată o reducere suplimentară a costului forței de muncă, în valoare 10 miliarde EUR. Valoarea sumei generate ca urmare a acestor două măsuri va fi de 30 de miliarde EUR, proporțională cu creșterea generală a nivelului de impozitare a societăților înregistrată în perioada 2010-2013 și ar reduce doar la jumătate diferența dintre contribuțiile angajatorului la asigurările sociale în Franța și contribuțiile medii ale angajatorului la asigurările sociale în țările din zona euro. În plus, pentru firmele exportatoare, care au tendința să plătească salarii mari, avantajele CICE vor fi mai mici decât pentru firmele care nu exportă, fapt care va reduce impactul acestei măsuri asupra competitivității. „Pactul de responsabilitate și solidaritate” prevede o reducere a costului forței de muncă atât pentru salariile mici, cât și pentru salariile a căror valoare este cuprinsă între salariul minim înmulțit cu 1,6 și salariul minim înmulțit cu 3,5. Se preconizează că această din urmă măsură va intra în vigoare începând cu anul 2016 și va avea un impact mai direct asupra firmelor exportatoare. Mecanismul de stabilire a salariilor din Franța are tendința de a duce la denaturări ale structurii salariilor și de a limita capacitatea firmelor de a adapta salariile în perioadele de încetinire a creșterii economice. Consiliul Superior pentru finanțarea protecției sociale („Haut Conseil du financement de la protection sociale”) a evaluat impactul pe care îl au asupra ocupării diferitele scenarii privind scutirile de la plata contribuțiilor la asigurările sociale, însă a acordat o atenție limitată impactului acestora asupra evoluției salariilor și a competitivității.

Cu toate acestea, în ciuda faptului că au fost acordate numeroase scutiri, în ceea ce privește lucrătorii care percep salariul minim, costul forței de muncă aferent salariului minim rămâne ridicat. Aceste scutiri au contribuit la limitarea costului forței de muncă în 2013, ceea ce reprezintă un pas înainte, însă nivelul salariului minim din Franța rămâne ridicat în comparație cu cel din alte state membre. Prin urmare, salariul minim ar trebui să continue să evolueze într-un mod favorabil competitivității și creării de locuri de muncă. În Franța există puține derogări de la salariul minim legal și s-ar putea depune eforturi suplimentare în vederea reducerii costului forței de muncă pentru grupurile vulnerabile.

(13)

Poziția pe care Franța o ocupă în clasamentul mondial privind mediul de afaceri, stabilit în urma efectuării unei serii de anchete internaționale în materie, s-a deteriorat. În cadrul „simplificării radicale”, lansate în iulie 2013, s-au depus eforturi pentru a facilita relațiile dintre firme și administrație, însă este necesară îmbunătățirea în continuare a mediului de afaceri. În plus, trebuie încă să fie definite și puse în aplicare o serie de măsuri prevăzute în cadrul planului de simplificare. În special, ar trebui să se acorde o atenție deosebită reglementărilor din codul muncii sau normelor contabile legate de praguri specifice în ceea ce privește dimensiunea, care împiedică creșterea firmelor franceze. Este posibil ca aceste dispozitive să contribuie la dificultățile pe care le întâmpină IMM-urile în ceea ce privește atingerea unei dimensiuni care le-ar permite să exporte și să inoveze. Până în prezent, inițiativele de politică menite să stimuleze cheltuielile și inovarea societăților private în domeniul C&D, în special creditul fiscal pentru cheltuieli în domeniul cercetării și polii de competitivitate, au dat rezultate împărțite. Scăderea ponderii sectorului industrial în sectorul privat francez are ca efect stagnarea cheltuielilor societăților private în domeniul C&D, în ciuda eforturilor semnificative depuse la nivel de întreprindere. În consecință, o mare parte a cheltuielilor din acest domeniu este în continuare finanțată din fonduri publice, fie în mod direct, prin intermediul cercetării publice, fie în mod indirect, prin subvenții. Eficacitatea instrumentelor actuale ar trebui îmbunătățită în continuare, pentru a stimula întreprinderile private să realizeze un volum mai mare de cheltuieli și un grad mai ridicat de inovare în domeniul C&D. În special, alocarea de resurse în domeniul polilor de competitivitate ar putea să genereze, într-o mai mare măsură, efecte la scară largă și să îmbunătățească difuzarea inovării. În plus, eficacitatea politicii din acest domeniu ar putea fi consolidată prin transformarea acestor poli în adevărate rețele de întreprinderi, cu efecte secundare pozitive. În final, costul creditului fiscal pentru cheltuieli în domeniul cercetării se preconizează că va ajunge la 5,8 miliarde EUR în 2014 (aproximativ 0,3 % din PIB). În ciuda costului, nu este disponibilă nicio evaluare ex post cu privire la eficacitatea acestei măsuri în domeniul C&D, ținând cont de reformele recente.

(14)

În ciuda faptului că au fost eliminate obstacolele privind forma juridică, structura acționariatului sau tarifele în cazul anumitor profesii (de exemplu, medicii veterinari, contabilii) și că s-au adoptat noi măsuri pentru îmbunătățirea concurenței prin recenta Lege privind consumul, unele profesii se confruntă în continuare cu bariere semnificative la intrare sau cu obstacole în exercitarea profesiei (de exemplu, șoferii de taxi, sectorul sănătății, notarii și, în general, profesiile din domeniul juridic). Principiul numerus clausus care se aplică pentru accesul la un număr mare de profesii (medici, farmaciști etc.) continuă să constituie un obstacol în calea accesului la servicii și ar putea fi revizuit, fără ca siguranța și calitatea acestora să fie periclitate. Până în prezent nu a fost efectuată o evaluare detaliată cu privire la necesitatea și proporționalitatea restricțiilor care au un impact asupra profesiilor reglementate. În sectorul comerțului cu amănuntul persistă încă cerințe împovărătoare în ceea ce privește procedurile de autorizare a deschiderii de puncte de comercializare, impuse, în special, de reglementările în materie de urbanism, iar vânzările în pierdere sunt în continuare interzise, ceea ce are un efect negativ asupra concurenței și asupra consumatorilor. Până în prezent, autoritățile franceze nu au adoptat măsuri concrete în vederea eliminării barierelor la intrare în sectorul comerțului cu amănuntul. În privința distribuției de energie electrică și gaz, prețurile reglementate sunt eliminate treptat pentru consumatorii noncasnici. Cu toate acestea, prețurile aplicate gospodăriilor sunt în continuare reglementate, iar în ceea ce privește prețurile la energia electrică acestea sunt fixate la un nivel inferior nivelului costurilor, accesul furnizorilor alternativi fiind limitat. În privința interconectării energetice, proiectele în curs de desfășurare, îndeosebi cele în colaborare cu Spania, ar trebui să fie finalizate, în vederea consolidării interconectării rețelelor de energie electrică și gaz cu țările vecine. În sectorul feroviar, existența barierelor la intrarea pe piață continuă să împiedice funcționarea eficientă a pieței. Franța nu și-a deschis către concurență piața serviciilor de transport feroviar intern de călători, cu excepția serviciilor internaționale, unde numărul actorilor nou-veniți pe piață este mic. Pentru ca sistemul feroviar să devină mai sustenabil din punct de vedere financiar, a fost lansată o reformă a acestui sistem. În octombrie 2013 a fost prezentat un proiect de lege care este dezbătut în prezent de către Parlament. Printre măsurile prezentate se numără instituirea, în cadrul unei structuri integrate vertical, care va include operatorul tradițional, a unui administrator de infrastructură unic. Această nouă structură ar putea să împiedice accesul operatorilor alternativi la rețea.

(15)

În Franța, nivelul sarcinii fiscale generale este ridicat și continuă să crească. În 2013, ponderea taxelor și a impozitelor în PIB a fost de 45,9 %, situându-se printre cele mai ridicate din Uniune, iar nivelul acesteia a crescut cu 3,3 puncte procentuale din 2010, când a început procesul de consolidare bugetară. În acest context, un comitet special în domeniul fiscalității („Assises de la fiscalité”) a oferit contribuții în vederea unei revizuiri a sistemului fiscal. Până în prezent au fost realizate puține progrese în privința reducerii ratelor legale ale impozitului pe venitul persoanelor fizice și ale impozitului pe profit și în ceea ce privește sporirea eficienței TVA. În schimb, perceperea temporară a unei suprataxe în cazul întreprinderilor mari a fost prelungită până în 2015, fapt care va duce la o creștere a ratei legale globale a impozitului pe profit, aceasta urmând să ajungă la un nivel record de 38,1 % (nivelul actual al ratei legale este de 33,3 %, fiind deja unul dintre cele mai ridicate din Uniune). Guvernul a anunțat eliminarea progresivă a contribuției de solidaritate socială a întreprinderilor („C3S”) și o reducere treptată a ratei legale, aceasta urmând să ajungă la 28 % până în 2020. În ceea ce privește această din urmă măsură, nu există informații detaliate cu privire la calendarul exact. În ultimul an au fost realizate progrese limitate și în privința reducerii și a raționalizării cheltuielilor cu impozitul pe venit. În pofida realizării unor progrese în domeniul taxelor de mediu (de exemplu, prin introducerea treptată a unei taxe pe carbon, denumită „contribution climat énergie”), proporția sumelor provenite din taxele de mediu în PIB rămâne în continuare scăzută. Mai precis, în Franța accizele nu se indexează în funcție de inflație și continuă să persiste o serie de subvenții importante care dăunează mediului, cum ar fi rata preferențială a accizelor la motorină. În ultimul rând, în 2013 nu au fost adoptate măsuri suplimentare pentru a se rezolva problema favorizării îndatorării în cadrul sistemului de impozitare a întreprinderilor, astfel încât să fie împiedicată o nouă creștere a nivelului de îndatorare privată.

(16)

În ciuda faptului că autoritățile franceze au adoptat o serie de măsuri în materie de politică, situația pe piața forței de muncă a continuat să se deterioreze în 2013, existând în continuare provocări semnificative în acest domeniu. Rata șomajului a continuat să crească, ajungând la 10,3 % în 2013 (comparativ cu 7,5 % în 2008). Piața forței de muncă din Franța rămâne fragmentată, caracterizându-se printr-un procent redus de persoane care au trecut de la un contract de muncă temporar la unul pe durată nedeterminată (în 2010, procentul angajaților cu contract temporar susceptibili de a obține un loc de muncă permanent a fost de doar 10,6 %, spre deosebire de media Uniunii, de 25,9 %). Acordul interprofesional privind protecția locurilor de muncă a fost transpus într-o lege adoptată în iulie 2013. Cu toate că această reformă reprezintă un pas înainte, impactul acesteia rămâne inegal, în acest stadiu. Mai precis, foarte puține întreprinderi au utilizat posibilitatea prevăzută de această lege de a încheia acorduri la nivel de întreprindere, pentru a spori flexibilitatea condițiilor de muncă în eventualitatea unor dificultăți economice temporare. Cu toate acestea, numărul cazurilor de concediere efectivă pentru care a fost introdusă o acțiune în justiție a scăzut în mod semnificativ. Deși în 2014 au avut loc negocieri între partenerii sociali cu privire la reformarea sistemului de indemnizații de șomaj, nu se așteaptă ca noul acord să reducă în mod semnificativ deficitul sistemului. În contextul existenței unui deficit cumulat al sistemului de indemnizații de șomaj, care a ajuns la aproape 1 % din PIB în 2013, sunt necesare măsuri structurale suplimentare pentru asigurarea sustenabilității sistemului. În special unele elemente, cum ar fi condițiile de eligibilitate, caracterul degresiv al indemnizațiilor în timp sau ratele de înlocuire pentru lucrătorii cu salariile cele mai ridicate au fost modificate doar în mică măsură în urma ultimului acord încheiat între partenerii sociali în martie 2014, fiind necesar ca acestea să fie adaptate în continuare, pentru a se garanta faptul că stimulentele pentru desfășurarea unei activități profesionale sunt adecvate. Datorită reformelor succesive din domeniul pensiilor, rata de ocupare în rândul lucrătorilor cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani a crescut în mod constant în ultimii trei ani.

Cu toate acestea, rata de ocupare în rândul lucrătorilor în vârstă din Franța (45,6 % în 2013) rămâne cu mult sub nivelul mediei Uniunii ( – 4,5 puncte procentuale) și doar 55 % din lucrătorii francezi în vârstă trec direct de la încadrarea în muncă la pensie (2008-2011). În consecință, rata șomajului în cazul acestui grup a crescut în mod semnificativ în ultimii ani. Prin urmare, este necesară consolidarea măsurilor vizând îmbunătățirea capacității de inserție profesională a acestor lucrători, precum și revizuirea, în același timp, a stimulentelor acordate pentru ca aceștia să rămână sau să se reîntoarcă pe piața muncii.

(17)

Rezultatele anchetei din cadrul Programului privind evaluarea internațională a elevilor din 2013 au evidențiat faptul că Franța se numără printre țările membre ale OCDE în care inegalitățile din domeniul educației sunt cele mai mari. Unul din șase tineri din Franța părăsește sistemul de învățământ sau de formare fără nicio calificare. Acest lucru este deosebit de îngrijorător, având în vedere că rata șomajului în rândul tinerilor era de 25,5 % la sfârșitul anului 2013, iar riscul de a nu avea un loc de muncă era aproape de două ori mai mare în cazul tinerilor cu cele mai slabe calificări. Inițiativele de promovare a uceniciilor ar trebui să se adreseze în special tinerilor cu cele mai slabe calificări. În urma lansării, în iulie 2013, a reformei cu privire la învățământul obligatoriu și a adoptării, în martie 2014, a unei legi privind învățământul profesional și învățarea pe tot parcursul vieții, s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește soluționarea acestui aspect. Totuși, este încă prea devreme pentru a se stabili dacă aceste măsuri vor reduce în mod eficient inegalitățile din cadrul sistemului educațional și un nou plan, anunțat în ianuarie 2014, care vizează școlile din ciclul de învățământ secundar inferior situate în zonele defavorizate, nu a fost încă pus în aplicare. În sfârșit, tranziția de la școală la activitatea profesională a fost facilitată, însă numărul uceniciilor a scăzut în 2012, de aceste măsuri beneficiind, din ce în ce mai mult, studenții din învățământul superior.

(18)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Franței. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Franța, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările Comisiei formulate în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-7 de mai jos.

(19)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său (6) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(20)

Având în vedere bilanțul aprofundat realizat de Comisie și această evaluare, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Recomandările sale, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, se reflectă în recomandările 1-6 de mai jos.

(21)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe această bază, Consiliul a emis recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (7). În calitate de țară a cărei monedă este euro, Franța ar trebui, la rândul său, să vegheze la punerea în aplicare integrală și în timp util a acestor recomandări,

1.

Să consolideze strategia bugetară, inclusiv prin detalierea măsurilor care stau la baza acesteia, pentru anul 2014 și pentru perioada ulterioară, astfel încât să asigure corectarea, în mod sustenabil, până în 2015, a deficitului excesiv, prin realizarea efortului de ajustare structurală specificat în recomandarea Consiliului din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive. O corectare durabilă a dezechilibrelor bugetare necesită punerea în aplicare credibilă a unor reforme structurale ambițioase, în scopul de spori capacitatea de ajustare și de a stimula creșterea economică și ocuparea forței de muncă. După corectarea deficitului excesiv, să continue o ajustare structurală anuală de cel puțin 0,5 % din PIB sau chiar mai mare în condiții economice favorabile, în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu sau, dacă acest lucru este necesar, pentru a asigura respectarea regulii privind gradul de îndatorare, astfel încât rata datoriei publice, în prezent ridicată, să se înscrie pe o traiectorie descendentă. Să își intensifice eforturile în vederea sporirii eficienței în toate subsectoarele administrației publice, inclusiv prin redefinirea, în cazul în care acest lucru este relevant, a domeniului de aplicare al măsurilor guvernului. În special, să adopte măsuri pentru a reduce în mod semnificativ, începând cu anul 2015, astfel cum este planificat, creșterea nivelului cheltuielilor din domeniul asigurărilor sociale, prin stabilirea unor obiective mai ambițioase în ceea ce privește cheltuielile anuale în domeniul asistenței medicale, prin limitarea costurilor cu pensiile și prin raționalizarea prestațiilor familiale și a alocațiilor pentru locuință. Până în decembrie 2014, să stabilească un calendar bine-definit pentru procesul de descentralizare care este în curs de desfășurare și să adopte primele măsuri, în vederea eliminării duplicării măsurilor administrative, a facilitării procesului de fuzionare a administrațiilor locale și a clarificării responsabilităților care le revin administrațiilor locale, la fiecare nivel. Să consolideze stimulentele de simplificare a cheltuielilor administrației locale prin introducerea unui plafon pentru creșterea anuală a veniturilor din impozite la nivelul administrației locale, reducând, în paralel, volumul subvențiilor acordate de administrația publică centrală, astfel cum este planificat. Pe lângă necesitatea de a realiza economii pe termen scurt, să adopte măsuri pentru soluționarea creșterii preconizate pe termen mediu și lung a cheltuielilor publice cu sănătatea, inclusiv în domeniul cheltuielilor cu produsele farmaceutice și să adopte măsuri suplimentare, în cazul în care acest lucru este necesar, în scopul echilibrării, în mod sustenabil, până în 2020, a sistemului de pensii, acoperind toate sistemele, cu acordarea unei atenții deosebite sistemelor speciale și complementare existente.

2.

Să asigure reducerea, într-un ritm susținut, a costului forței de muncă, generată în urma introducerii creditului fiscal pentru competitivitate și ocuparea forței de muncă („crédit d’impôt compétitivité emploi”). În conformitate cu angajamentele asumate în cadrul pactului de responsabilitate și solidaritate, să adopte măsuri în vederea reducerii în continuare a contribuțiilor angajatorului la sistemul de asigurări sociale, asigurându-se că nicio altă măsură nu va anula efectul acestora și că obiectivele actuale sunt menținute. Să continue analizarea impactului economic al scutirilor de la plata contribuțiilor la asigurările sociale, punând accentul pe încadrarea în muncă, evoluția salariilor și competitivitate, și să adopte măsuri adecvate, în cazul în care este necesar. Să reducă în continuare costul forței de muncă, fără ca acest lucru să afecteze bugetul, respectiv la nivelul inferior al grilei salariale, în special prin acordarea de reduceri specifice ale contribuțiilor angajatorului la asigurările sociale, luând în considerare diferitele scheme de sprijinire a salariilor.

3.

Până în decembrie 2014, să simplifice normele administrative, fiscale și contabile aplicabile întreprinderilor și să adopte măsuri concrete de punere în aplicare a „planului de simplificare” al guvernului, care este în curs de desfășurare. Să elimine obstacolele în materie de reglementare din calea creșterii întreprinderilor, în special prin revizuirea criteriilor legate de dimensiune, stabilite în reglementări, pentru a evita efectele de prag. Să adopte măsuri de simplificare și de îmbunătățire a eficienței politicii în materie de inovare, în special prin evaluări care să ia în considerare cele mai recente reforme și, în cazul în care este necesar, prin adaptarea creditului fiscal pentru cheltuielile în domeniul cercetării („crédit d’impôt recherche”). Să asigure concentrarea resurselor asupra celor mai eficienți poli de competitivitate și să continue să stimuleze impactul economic al activităților de inovare desfășurate în acești poli.

4.

Să elimine restricțiile nejustificate privind accesul la profesiile reglementate și exercitarea acestora, să reducă costurile legate de accesul la acestea și să încurajeze concurența în domeniul serviciilor. Să adopte măsuri suplimentare pentru a reduce sarcina de reglementare care afectează funcționarea sectorului comerțului cu amănuntul, în special prin simplificarea procedurilor de autorizare a deschiderii de puncte de comercializare și prin eliminarea interzicerii vânzărilor în pierdere. Să se asigure că tarifele reglementate la gaz și energie electrică pentru gospodării sunt stabilite la un nivel adecvat, care să nu reprezinte un obstacol în calea concurenței, menținând, în același timp, condiții accesibile ca preț pentru grupurile vulnerabile. Să consolideze capacitatea de interconectare cu rețelele de energie electrică și gaz ale Spaniei; în special, să sporească nivelul de interconectare între rețelele de gaz, în vederea integrării depline a pieței iberice a gazului în piața europeană. În sectorul feroviar, să asigure independența noului administrator de infrastructură unificată față de operatorul tradițional și să adopte măsuri pentru ca sectorul transporturilor interne de călători să fie deschis concurenței în conformitate cu dispozițiile și calendarul care vor fi decise de directivele ulterioare.

5.

Să reducă presiunea fiscală asupra veniturilor salariale și să își intensifice eforturile în vederea simplificării și a creșterii eficienței sistemului fiscal. În acest scop, începând cu bugetul pe 2015, să adopte măsuri pentru: a elimina cheltuielile fiscale ineficiente legate de impozitul pe venitul persoanelor fizice și impozitul pe profit, pe baza evaluărilor recente și a inițiativei privind crearea unui comitet special în domeniul fiscalității („Assises de la fiscalité”), reducând, în același timp, ratele legale de impozitare; să adopte măsuri suplimentare menite să elimine problema favorizării îndatorării în cadrul sistemului de impozitare a întreprinderilor; să extindă baza de impozitare, îndeosebi în ceea ce privește consumul; să elimine treptat subvențiile cu efecte nocive pentru mediu.

6.

Să adopte măsuri suplimentare de combatere a rigidității pieței forței de muncă și, în special, să adopte măsuri în vederea reformării condițiilor acordurilor pentru păstrarea locurilor de muncă („accords de maintien de l’emploi”), pentru a spori gradul de utilizare a acestora de către întreprinderile care se confruntă cu dificultăți. Să adopte măsuri suplimentare în vederea reformării, în colaborare cu partenerii sociali, a sistemului indemnizațiilor de șomaj, pentru a garanta sustenabilitatea acestuia, veghind totodată ca acesta să ofere stimulente adecvate pentru reluarea activității profesionale. Să se asigure că lucrătorii în vârstă beneficiază de consiliere și de formare adecvate și să reevalueze regimurile de prestații de șomaj specifice relevante în ceea ce privește situația lor pe piața forței de muncă.

7.

Să continue procesul de modernizare a învățământului profesional și tehnic, să pună în aplicare reforma privind învățământul obligatoriu și să adopte măsuri suplimentare pentru a reduce inegalitățile din domeniul educației, mai ales prin consolidarea măsurilor privind părăsirea timpurie a școlii. Să se asigure că politicile active privind piața muncii sprijină în mod eficace grupurile cele mai vulnerabile. Să îmbunătățească tranziția de la școală la activitatea profesională, în special prin intensificarea măsurilor de dezvoltare, în continuare, a uceniciilor, acordând o atenție deosebită tinerilor slab calificați.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/50

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, la nivelul UE și la nivelul zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

Croația a participat în mod voluntar și în calitate neoficială la semestrul european din 2013, prin prezentarea unui program economic, dar nu au fost formulate recomandări specifice acestei țări. În concluziile adoptate la 21 iunie 2013, Consiliul a salutat programul economic al Croației și a subliniat că se așteaptă ca aceasta să înregistreze progrese în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor Pactului de stabilitate și de creștere și că este necesar ca aceasta să urmeze o cale credibilă de consolidare, menținând cheltuieli propice creșterii și asigurând posibilități de cofinanțare a fondurilor acordate de UE.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, marcând începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice din 2014. Tot la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Croația ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea finanțelor publice într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului aprofundat pe care l-a efectuat pentru Croația în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia desprinsă din analiza Comisiei este că Croația se confruntă cu dezechilibre macroeconomice excesive care necesită o monitorizare specifică și măsuri ferme de politică. Mai precis, în contextul unei creșteri economice reduse și al unei capacități scăzute de ajustare, sunt necesare măsuri de politică pentru remedierea punctelor slabe cauzate de o datorie externă considerabilă, de rezultate la export aflate în scădere, de un grad ridicat de îndatorare a întreprinderilor și de o datorie publică brută aflată în creștere rapidă.

(8)

La 24 aprilie 2014, Croația și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014 și Programul de convergență pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(9)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de convergență pentru 2014 constă în corectarea deficitului excesiv până în 2016 și în revenirea simultană pe o traiectorie de creștere economică durabilă. Se prevede că acest obiectiv va fi atins prin reducerea continuă a deficitului de la 4,9 % din PIB în 2013 la sub 3 % din PIB până în 2016, an care constituie termenul pentru corectarea deficitului excesiv. În Programul de convergență se estimează că datoria publică va atinge o valoare maximă de aproximativ 72 % din PIB în 2014, urmând să scadă ușor în anul următor și să se stabilizeze ulterior. Scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare din Programul de convergență este optimist de-a lungul întregii perioade acoperite de program. Conform scenariului din Programul de convergență, ar urma ca PIB-ul să stagneze în 2014, pentru 2015 fiind estimată o creștere moderată de 1,2 %, spre deosebire de previziunile Comisiei din primăvara anului 2014, conform cărora PIB-ul ar urma să prezinte o scădere de 0,6 %, iar creșterea ar urma să fie de 0,7 %. Valorile previziunilor bugetare din Programul de convergență se abat de la standardele Sistemului european de conturi naționale și regionale (SEC), generând discrepanțe față de datele din trecut și de scenariul macroeconomic și împiedicând o comparație corectă cu previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014. Mai mult, Programul de convergență nu oferă un nivel suficient de detaliere în ceea ce privește măsurile de consolidare pentru 2015 și 2016, în special pe partea de cheltuieli. Din previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 reiese că soldul global va ajunge la 3,8 % din PIB în 2014 și la 3,1 % din PIB în 2015. După ajustarea necesară pentru ca aceste previziuni să fie poată fi comparate cu obiectivele stabilite în contextul procedurii aplicabile deficitelor excesive (și anume, excluderea impactului produs de transferul activelor fondurilor de pensii din al doilea pilon), valoarea deficitului, prevăzută de Comisie, ar fi de 4,6 % din PIB în 2014 și de 3,8 % din PIB în 2015.

Întrucât Programul de convergență constituie primul raport privind măsurile întreprinse de autorități în urma deschiderii, la 28 ianuarie 2014, a procedurii aplicabile deficitelor excesive, Comisia a evaluat măsurile întreprinse de Croația într-o comunicare publicată la 2 iunie 2014. Mai precis, se prevede că obiectivul global va fi atins în 2014 și că deficitul se va situa oarecum peste obiectiv în 2015. Îmbunătățirea soldului public structural se situează cu puțin sub cerințe, atât pentru 2014, cât și pentru 2015. În fine, deși variația soldului structural ajustat se situează sub efortul recomandat, se estimează că efortul măsurat în suma subiacentă a măsurilor discreționare va fi realizat atât în 2014, cât și în 2015. În vederea reducerii impactului negativ asupra creșterii și în vederea îmbunătățirii sustenabilității consolidării, este necesar să se acorde mai multă atenție calității măsurilor și să se realizeze o tranziție spre măsuri bazate pe cheltuieli. Pe baza evaluării Programului de convergență și a previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului, Consiliul consideră că, deși Croația a întreprins, până la 30 aprilie 2014, măsuri concrete pentru corectarea deficitului său excesiv, astfel cum i s-a recomandat, sunt necesare eforturi suplimentare pentru respectarea recomandării, formulate în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive, de a corecta deficitul excesiv până în 2016 și de a asigura credibilitatea corecției.

(10)

Măsurile de consolidare bugetară ar trebui orientate spre mărirea calității finanțelor publice, în vederea obținerii unor sporuri de eficiență în special în ceea ce privește cheltuielile cu salariile, cu asigurările sociale și cu subvențiile, precum și în vederea asigurării unui spațiu suficient de manevră bugetară pentru a acorda prioritate cheltuielilor propice creșterii economice și investițiilor, inclusiv în proiectele finanțate de Uniune. În ultimii ani, Croația a realizat reforme semnificative în cadrul său bugetar. Cu toate acestea, continuă să existe anumite lipsuri în ceea ce privește planificarea bugetară, controlul efectiv al cheltuielilor și aplicarea uniformă a constrângerilor bugetare, ceea ce are un impact negativ asupra procesului de elaborare a politicilor bugetare. Deși a fost modificat de curând, modul în care sunt concepute regulile de politică bugetară ar trebui îmbunătățit în continuare. Eficacitatea cadrului bugetar este subminată, în special, de absența unor mecanisme preventive și de nivelul scăzut de respectare a regulii privind îndatorarea, precum și de modul ambiguu în care este formulată regula privind un buget cu sold structural. Instituirea unei comisii de politică bugetară este binevenită, dar se consideră că sunt necesare măsuri suplimentare pentru consolidarea rolului acestei comisii în planificarea și monitorizarea bugetului și, în special, pentru consolidarea independenței acesteia față de orice autoritate bugetară.

(11)

Croația se confruntă cu provocarea de a continua demersul de consolidare a finanțelor publice fără a dăuna competitivității și perspectivelor de redresare economică. Într-o astfel de situație, partea de venituri a finanțelor publice este constrânsă de o definiție limitată a bazelor impozitelor care oferă încasări fiscale stabile și care au un impact minor de denaturare asupra creșterii economice. În acest context, în Programul național de reformă se anunță un plan de introducere a unui impozit periodic pe proprietate în 2016, însă nu au fost precizate încă structura operațională a acestuia și nici cea a bazei de impozitare. Croația este hotărâtă, de asemenea, să adopte măsuri pentru mărirea gradului de respectare a obligațiilor fiscale, prin reducerea economiei subterane. Au fost întreprinse demersuri în această direcție. Prin introducerea treptată a caselor de marcat fiscale, care asigură o supraveghere îmbunătățită a tranzacțiilor, au crescut încasările din impozite. Se preconizează că reorganizarea administrației fiscale va spori eficiența și eficacitatea colectării impozitelor, reducând, în același timp, sarcina de conformare fiscală a contribuabililor. Având în vedere necesitățile de consolidare a finanțelor publice și luând în considerare, de asemenea, cuantumul semnificativ al impozitelor necolectate, se pare însă că există spațiu de manevră pentru sporirea într-o și mai mare măsură a eficienței colectării impozitelor, fiind necesar să se depună eforturi continue de mărire a gradului de respectare a obligațiilor fiscale prin punerea la dispoziția contribuabililor a mai multor servicii electronice.

(12)

Croația a adoptat măsuri în vederea măririi nivelului de sustenabilitate și de adecvare a pensiilor: vârsta legală de pensionare, vârsta de pensionare anticipată și perioada de calificare pentru femei au fost majorate treptat începând din noiembrie 2010 și urmează să fie armonizate pe deplin până în 2030. În urma modificărilor aduse Legii pensiilor, care au fost adoptate în decembrie 2013, vârsta legală de pensionare a fost majorată de la 65 la 67 de ani, iar vârsta de pensionare anticipată de la 60 la 62 de ani. Această majorare va intra însă în vigoare abia în 2031, ceea ce este insuficient de ambițios având în vedere tendințele demografice. În ciuda reformelor întreprinse în ultimii ani, există în continuare diverse posibilități de pensionare anticipată. Dată fiind amploarea excepțiilor, penalizările pentru pensionarea anticipată și bonusurile pentru pensionarea târzie nu stimulează foarte mult cetățenii să lucreze până la vârsta legală de pensionare, ceea ce influențează negativ oferta de forță de muncă și sustenabilitatea sistemului de pensii. Pentru a contribui la limitarea afluenței de beneficiari ai unei pensii de invaliditate și la reducerea fraudei prin unificarea evaluărilor gradului de invaliditate, în 2013 a fost adoptată Legea privind organismul unic de expertiză medico-legală. Această lege, combinată cu un număr sporit de inspecții, abordează o nevoie clară, însă efectul asupra cheltuielilor va depinde de modul în care dispozițiile sunt puse în aplicare și de măsura în care se asigură respectarea deciziilor. Pensiile din cadrul unor sisteme speciale care depășeau un anumit prag au fost reduse cu 10 %, însă temporar, iar indexarea lor a fost legată de un factor de creștere a PIB-ului. În ciuda încercărilor recente de a restrânge cheltuielile și de a spori transparența, convergența pensiilor din cadrul sistemelor speciale spre norme generale prezintă un ritm și o amploare scăzute, iar progresele globale sunt în continuare limitate.

(13)

Rezultatele obținute în sectorul sănătății sunt suficient de bune și, cu anumite variații de la o regiune la alta, serviciile sunt accesibile, dar sistemul contribuie în mod semnificativ la presiunea la care sunt supuse finanțele publice. Autoritățile au constatat ineficiențe remediabile în rețeaua spitalicească. Planul general prezentat în martie 2014 pentru reorganizarea serviciilor medicale spitalicești conține măsuri prin care s-ar putea îmbunătăți raportul costuri/eficacitate, cum ar fi raționalizarea rețelei spitalicești, reducerea duratei medii de spitalizare, îmbunătățirea modului de alocare a paturilor în spital, inclusiv în cazul îngrijirilor pe termen lung, și efectuarea unor modificări suplimentare în sistemul de finanțare a spitalelor. Pentru punerea în practică a planului ar trebui asigurate capacități ridicate de monitorizare și de punere în aplicare, atât în spitale, cât și în administrația centrală. Îngrijirile pe termen lung se caracterizează prin servicii dispersate între sistemele de sănătate și sistemele de bunăstare socială, rate scăzute de acoperire și de asistență oficială, costuri ridicate de furnizare a serviciilor și liste lungi de așteptare.

(14)

Ratele de angajare și de ocupare a forței de muncă se numără printre cele mai scăzute din Uniune și sunt deosebit de scăzute în rândul tinerilor și al vârstnicilor. Dincolo de evoluțiile ciclice, această situație a pieței forței de muncă este parțial legată de cadrele instituționale și politice. Croația s-a angajat pe calea unei reforme a pieței forței de muncă, în vederea sporirii flexibilității acesteia. O primă fază a acestei reforme, finalizată în 2013, a fost axată pe reglementarea contractelor de muncă cu durată determinată. În ianuarie 2014, guvernul a adoptat o a doua propunere legislativă în care se prevede reducerea costurilor de concediere prin scurtarea și simplificarea procedurilor și prin sporirea flexibilității orarului de lucru. În plus, ar urma să fie introduse forme mai flexibile de angajare, precum contractele cu fracțiune de normă. Croația s-ar ridica, prin aceste modificări, la nivelul egalilor săi în ceea ce privește indicele de protecție a locurilor de muncă. Deși ar trebui să aibă un efect pozitiv asupra ocupării forței de muncă în general, aceste reforme creează, de asemenea, un risc sporit de fragmentare a pieței forței de muncă, inclusiv dezvoltarea contractelor cu durată determinată. Între timp, nu se prevăd modificări în ceea ce privește instituțiile de stabilire a salariilor, în ciuda combinației speciale, observate în Croația, între salarii medii relativ ridicate și o rată foarte scăzută de ocupare a forței de muncă. În ciuda șomajului aflat în continuă creștere, cheltuielile și acoperirea măsurilor de politică activă în domeniul pieței forței de muncă, menite să îmbunătățească accesul la piața forței de muncă și să prelungească prezența pe această piață, se situează încă sub medie, în special în ceea ce privește tinerii, șomerii de lungă durată și lucrătorii în vârstă. Capacitatea administrativă a serviciului public de ocupare a forței de muncă din Croația este supusă unei presiuni masive, inclusiv la nivel regional. Nu există un sistem general de monitorizare și de evaluare a evoluțiilor de pe piața forței de muncă și a necesităților acestei piețe, care să cuprindă și o prognoză a calificărilor, și nici o evaluare periodică a măsurilor de politică activă în domeniul pieței forței de muncă. Există o proporție ridicată de activitate plătită nedeclarată.

(15)

Situația de pe piața forței de muncă este deosebit de îngrijorătoare mai ales în ceea ce îi privește pe tineri, dat fiind că rata șomajului în rândul tinerilor a crescut puternic, atingând aproape 50 % în 2013; în același timp continuă să crească proporția tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. Printre provocările importante se numără sprijinirea proactivă a tinerilor neînregistrați și mobilizarea sectorului privat în vederea asigurării unei oferte mai bogate de ucenicii, în conformitate cu obiectivele unei garanții pentru tineret. Croația se confruntă cu provocări serioase și în domeniul educației, în ceea ce privește relevanța învățământului pentru piața forței de muncă și calitatea acestuia în toate sectoarele educaționale. Învățământul secundar și învățământul superior nu conțin programe de învățare la locul de muncă și nici de orientare profesională, iar implicarea angajatorilor atât în învățământul profesional și tehnic, precum și în învățământul secundar și superior, este scăzută. Rata de ocupare a forței de muncă în rândul proaspeților absolvenți este considerabil mai scăzută decât în restul Uniunii. Sistemul învechit de învățământ profesional și tehnic este supus reformei, care constă în testarea unor noi programe școlare. Cadrul croat al calificărilor și strategia croată pentru educație, știință și tehnologie nu au fost încă puse în aplicare, însă ele ar trebui să îmbunătățească rezultatele din învățământ și să le alinieze la necesitățile pieței forței de muncă.

(16)

Șomajul ridicat și participarea slabă la piața forței de muncă au condus la o deteriorare a situației sociale din Croația. Proporția persoanelor expuse riscului de sărăcie și de excludere socială a crescut în ultimii ani, situându-se cu mult peste media UE. Modul în care este conceput sistemul de prestații sociale permite beneficiarilor să acumuleze mai multe transferuri de numerar care se suprapun. În momentul în care se încadrează în muncă, beneficiarii își pierd unele dintre aceste transferuri sociale, fiind astfel descurajați să participe la piața forței de muncă. Există posibilitatea de a conferi mai multă eficiență și transparență sistemului de protecție socială: în prezent, alocările din schemele de ajutor pentru venit și de prestații se fac prin intermediul mai multor instituții și niveluri ale administrației, observându-se o aplicare neuniformă a criteriilor, precum și suprapuneri. Prin Legea privind bunăstarea socială din 2013 a fost introdusă o evaluare mai strictă a resurselor și patru din cele peste 70 de prestații sociale existente la nivel național, inclusiv câteva prestații destinate anumitor categorii de beneficiari, au fost fuzionate în venitul minim general. Se află în curs de introducere treptată un „ghișeu unic” național prin care vor fi administrate toate prestațiile sociale în numerar la nivel național. Introducerea acestuia urmează să fie finalizată în 2016. Cu toate acestea, va fi dificil să se asigure o monitorizare și o evaluare sistematice, deoarece nu au fost integrate schemele și programele de ajutor pentru venit de la nivel local și regional, nici diferitele prestații în numerar destinate anumitor categorii de beneficiari care nu au fost supuși unei evaluări a resurselor. În ciuda mai multor reforme legislative întreprinse începând din 2011, sistemele de prestații sociale nu au reușit, dat fiind modul în care sunt concepute, să se adreseze efectiv persoanelor cu cele mai stringente nevoi.

(17)

Cadrul legislativ pentru desfășurarea unei activități comerciale aplicabil în prezent în Croația prevede o sarcină ridicată pentru societățile comerciale, care este caracterizată de lipsa de securitate juridică, de lipsa de transparență a procesului decizional, în special la nivel local, și de existența a numeroase taxe parafiscale. Mai mult, gradul ridicat de fragmentare a responsabilităților administrației publice la nivelurile regional și local, precum și sistemul complex de separare a competențelor între ministere și agenții la nivel central îngreunează deciziile comerciale și lungesc procedurile administrative. Pentru identificarea obstacolelor din calea desfășurării unei activități comerciale a fost introdusă o abordare structurată la nivelul administrației centrale; cu toate acestea, nu se aplică o metodologie uniformă pentru calcularea sarcinii administrative, ceea ce diminuează eficacitatea măsurilor adoptate deja. Ghișeul unic existent pentru societățile comerciale îndeplinește numai un număr restrâns de funcții. Este necesar să se raționalizeze și să se îmbunătățească controlul subvențiilor și al garanțiilor de stat; un registru central al persoanelor juridice și fizice care beneficiază de sprijin ar putea reprezenta un prim pas în acest domeniu. Croația a demarat reforme ale administrației publice în vederea consolidării capacităților administrative ale acesteia și a îmbunătățirii orientării către clienți a serviciilor publice pentru cetățeni și societăți comerciale. Cu toate acestea, calitatea guvernanței publice se menține la un nivel scăzut, fiind caracterizată de o coordonare deficitară între diferitele niveluri ale administrației și de o utilizare limitată sau excesiv de birocratică a unui proces decizional și a unei evaluări bazate pe date concrete. Un pas în direcția cea bună îl constituie adoptarea strategiei de reformă a administrației publice; această strategie ar trebui să fie introdusă complet la toate nivelurile administrației. Din experiența utilizării fondurilor de preaderare reies anumite deficiențe în ceea ce privește planificarea strategică și capacitatea instituțională, precum și lipsuri în ceea ce privește elaborarea proiectelor și monitorizarea rezultatelor acestora.

(18)

Întreprinderile deținute sau controlate de stat suportă efectele negative ale unei slabe guvernanțe, în timp ce punerea în aplicare a noii strategii de administrare a activelor și a întreprinderilor publice s-a confruntat cu întârzieri. Nu există, în prezent, o procedură competitivă de selecție a membrilor consiliilor de supraveghere și a conducerii întreprinderilor, iar numirile nu se publică. Deși au fost întreprinse măsuri pentru îmbunătățirea cadrului anticorupție, sunt necesare eforturi suplimentare, la toate nivelurile administrației, în ceea ce privește prevenirea corupției. Printre elementele esențiale care lipsesc, în prezent, din cadrul anticorupție se numără mecanismele de verificare efectivă a conflictelor de interese și a declarațiilor de avere în rândul funcționarilor publici, precum și garanțiile specifice pentru întreprinderile deținute sau controlate de stat. Atribuțiile de verificare ale Comisiei pentru soluționarea conflictelor de interese se bazează pe competențele altor autorități și pe atitudinea proactivă a acestora. În ciuda progreselor înregistrate în ceea ce privește sporirea transparenței procedurilor de achiziții publice, nu se utilizează în mod sistematic instrumente de evaluare a riscurilor, iar sectoarele vulnerabile par să nu fie tratate cu prioritatea cuvenită. Având în vedere și faptul că în anii următori vor fi alocate fonduri ale UE, este necesar să se consolideze procesul de supraveghere a punerii efective în aplicare a normelor de achiziții publice.

(19)

Aplicarea răspândită a procedurii de prefaliment în 2013 a înregistrat un anumit succes în ceea ce privește rezolvarea problemelor de achitare a datoriilor, cu care se confruntau întreprinderile în contextul unor proceduri de faliment complexe, costisitoare și îndelungate. Cu toate acestea, există posibilitatea ca acest instrument să fie consolidat în mod considerabil prin remedierea diferitelor lipsuri, cum ar fi prin explicarea mai clară a rolului pe care îl are statul în proces, prin consolidarea rolului pe care îl au instanțele comerciale în validarea creanțelor și a unor planuri judicioase de restructurare, precum și prin lărgirea domeniului de aplicare al procedurii pentru a se permite realizarea efectivă a restructurării înainte ca debitorul să ajungă în insolvență, și prin remedierea deficiențelor în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației. În ciuda mai multor reforme întreprinse pentru sporirea eficacității justiției, procedurile judiciare în cazurile civile, comerciale și administrative sunt nejustificat de îndelungate, în special în primul grad de jurisdicție. Numărul de cazuri care stagnează în instanță a crescut în 2013 și este foarte ridicat, îndeosebi în ceea ce privește procedurile civile și comerciale. Pentru soluționarea acestor aspecte, care stânjenesc activitatea comercială și reduc atractivitatea Croației pentru investițiile directe străine, sunt necesare eforturi neîntrerupte pentru crearea și impunerea unor stimulente adecvate de soluționare a acțiunilor în timp util și pentru promovarea soluționării extrajudiciare a litigiilor, în special în cazul cererilor cu valoare redusă.

(20)

Abordarea conservatoare adoptată de Banca Națională a Croației față de reglementarea macroprudențială, în special în ceea ce privește nivelurile de capital, a însemnat că băncile au atins un grad de reziliență care s-a dovedit a fi util, date fiind provocările cu care acestea se confruntă în contextul unei economii slabe. Cu toate acestea, având în vedere intrarea economiei în cel de al șaselea an de recesiune și creșterea numărului de credite neperformante, calitatea activelor băncilor este expusă riscurilor. Este binevenit faptul că anumite portofolii ale celor mai mari patru bănci croate, care sunt deținute de investitori străini, vor fi incluse în evaluarea calității activelor/simularea de criză efectuată în cadrul mecanismului unic de supraveghere în zona euro. Din exercițiu sunt excluse însă anumite portofolii importante din punct de vedere material din perspectiva croată, deoarece portofoliile sunt alese pe baza relevanței lor la nivelul unui grup bancar. În plus, în exercițiu nu sunt incluse băncile mijlocii și mici, care ar putea să aibă niveluri de capital mai scăzute și o calitate a activelor mai puțin solidă și care ar putea să fie importante pentru stabilitatea financiară. Completarea exercițiului desfășurat în cadrul mecanismului unic de supraveghere cu un exercițiu suplimentar de supraveghere și diagnoză, conceput special pentru sistemul financiar croat (și în care ar putea fi incluse portofolii semnificative ale filialelor croate neincluse în exercițiul din cadrul mecanismului unic de supraveghere, precum și bănci mijlocii și mici importante), ar putea îmbunătăți înțelegerea generală a modului în care băncile clasifică împrumuturile și a adecvării modului în care acestea provizionează creditele.

(21)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Croației. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de convergență. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Croația, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-8 de mai jos.

(22)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de convergență, iar avizul său (4) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos,

(23)

Având în vedere bilanțul aprofundat realizat de Comisie și această evaluare, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de convergență. Recomandările sale, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, se reflectă în recomandările 1-8 de mai jos.

1.

Să pună pe deplin în aplicare măsurile bugetare adoptate pentru 2014. Să consolideze strategia bugetară, prin detalierea într-o și mai mare măsură a măsurilor anunțate pentru 2015 și 2016, precum și prin includerea unor măsuri suplimentare permanente și favorabile creșterii economice, în vederea asigurării unei corectări sustenabile a deficitului excesiv până în 2016. Să asigure, în același timp, realizarea efortului de ajustare structurală, astfel cum se specifică în recomandarea formulată de Consiliu în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive. Să alinieze previziunile din program la standardele SEC și la cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Să adopte măsuri pentru consolidarea controlului cheltuielilor. Să efectueze, până în martie 2015, o evaluare amănunțită a cheltuielilor. Să consolideze procesul de planificare bugetară, în special prin asigurarea unor previziuni macroeconomice și bugetare mai precise și prin consolidarea obligativității plafoanelor de cheltuieli anuale și pe termen mediu, și să îmbunătățească modul în care sunt concepute regulile de politică bugetară. Să consfințească prin lege, până în octombrie 2014, nou instituita Comisie pentru politica bugetară, să consolideze independența acesteia față de toate autoritățile bugetare, să extindă mandatul acesteia, în special cu privire la monitorizarea tuturor regulilor de politică bugetară și la evaluarea ex ante și ex post a previziunilor, și să îi pună la dispoziție resurse adecvate. Pornind de la planurile conturate în Programul național de reformă, să prezinte o strategie concretă de reformare a impozitului periodic pe proprietate. Să demareze un proces de raportare și de revizuire a cheltuielilor fiscale. Să mărească gradul de respectare a obligațiilor fiscale, în special prin sporirea într-o și mai mare măsură a eficienței administrației fiscale; să prezinte un plan de acțiune în acest scop până la sfârșitul anului 2014.

2.

Să reducă posibilitățile de pensionare anticipată. Să adopte, până în martie 2015, actele legislative necesare pentru accelerarea armonizării prevăzute a vârstei legale de pensionare pentru femei și bărbați și pentru urgentarea majorării prevăzute a vârstei legale de pensionare la 67 de ani. Să asigure efectuarea unor evaluări și controale mai stricte în ceea ce privește pensiile de invaliditate și să accelereze integrarea pensiilor din cadrul sistemelor speciale în sistemul general de pensii. Să consolideze raportul costuri/eficacitate al sectorului sănătății, inclusiv în cazul spitalelor.

3.

Să realizeze, până în martie 2015, a doua fază a reformei legislației muncii, după consultarea partenerilor sociali, în special cu privire la condițiile de concediere și la orarul de lucru, și în vederea prevenirii unei noi segmentări pe piața forței de muncă, inclusiv în ceea ce îi privește pe tineri. Să întreprindă o revizuire a sistemului de stabilire a salariilor, în vederea unei mai bune alinieri a evoluției productivității la condițiile de salarizare. Să prezinte concluziile acestei revizuiri până la sfârșitul anului 2014. Să mărească eficacitatea și raza de acțiune a politicilor active din domeniul pieței forței de muncă, prin consolidarea capacităților administrative ale serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, inclusiv la nivel regional, și prin includerea unui număr mai mare de tineri, șomeri de lungă durată și lucrători în vârstă. Să acorde prioritate sprijinirii proactive a tinerilor neînregistrați și să mobilizeze sectorul privat în vederea asigurării unei oferte mai bogate de ucenicii, în conformitate cu obiectivele unei garanții pentru tineret. Să elaboreze, până la sfârșitul anului 2014, proiecte de planuri pentru combaterea muncii nedeclarate. Să pună în aplicare măsuri de îmbunătățire a relevanței rezultatelor din învățământ pentru piața forței de muncă și de sporire a calității acestora, prin modernizarea sistemelor de calificare, prin introducerea unor mecanisme de asigurare a calității și prin îmbunătățirea tranziției de la școală la muncă, ceea ce presupune, în special, consolidarea învățământului profesional și a învățării la locul de muncă.

4.

Să revizuiască sistemele de impozite și de prestații sociale până la sfârșitul anului 2014 și să prezinte un plan de acțiune pentru îmbunătățirea reinserției persoanelor inactive și a șomerilor. Să sporească eficacitatea și transparența sistemului de protecție socială prin consolidarea în continuare a prestațiilor, prin uniformizarea criteriilor de eligibilitate și prin conectarea datelor provenite de la toate nivelurile și entitățile guvernamentale relevante în cadrul „ghișeului unic”. Să sporească eficacitatea și gradul de adecvare a prestațiilor sociale printr-o mai bună direcționare a acestora.

5.

Să adopte măsuri suplimentare pentru îmbunătățirea mediului de afaceri. Mai precis, să stabilească, până în martie 2015, un obiectiv de reducere considerabilă a cerințelor administrative, inclusiv a taxelor parafiscale. Să combată nivelul ridicat de fragmentare și suprapunerea responsabilităților, prin raționalizarea proceselor administrative și prin clarificarea procesului decizional și a cadrului de responsabilitate de la diferitele niveluri ale administrației și, la nivelul administrației centrale, dintre ministere și agenții. Să consolideze capacitatea administrativă și planificarea strategică a unităților cărora le-a fost încredințată gestionarea fondurilor structurale și de investiții europene și să le pună la dispoziție resurse umane adecvate și stabile.

6.

Să prezinte, până în octombrie 2014, un plan detaliat de administrare a bunurilor publice pentru 2015. Să se asigure că întreprinderile aflate în controlul statului sunt administrate într-un mod transparent și responsabil; mai precis, să consolideze cerințele referitoare la competențele membrilor consiliilor de administrație și de supraveghere numiți de stat și să introducă un registru public al numirilor. Să mărească gradul de prevenire a corupției în administrația publică și în întreprinderile deținute și controlate de stat, inclusiv prin lărgirea atribuțiilor de verificare ale Comisiei de soluționare a conflictelor de interese. Să sporească transparența și eficiența achizițiilor publice atât la nivel central, cât și la nivel local, precum și capacitatea de monitorizare a punerii în aplicare și de detectare a neregulilor.

7.

Să consolideze, până la sfârșitul anului 2014, rolul instanțelor comerciale în monitorizarea transparenței și a legalității la aplicarea procedurii de prefaliment în cazul marilor întreprinderi. Să revizuiască testul obligatoriu de insolvență/lipsă de lichidități, la care sunt supuse întreprinderile pentru a putea solicita o procedură de prefaliment, și să raționalizeze procedura de insolvență/lichidare, în sensul reducerii duratei acesteia. Să consolideze calitatea și eficiența sistemului judiciar, în special prin oferirea unor stimulente pentru soluționarea acțiunilor civile, comerciale și administrative în timp util și pentru promovarea soluționării extrajudiciare a litigiilor, în special în cazul cererilor cu valoare redusă.

8.

Să completeze exercițiile de evaluare a calității activelor și de simulare de criză, desfășurate de Banca Centrală Europeană în 2014, să efectueze un exercițiu cuprinzător de verificare a portofoliilor, conceput special pentru sectorul financiar croat, care să pună accent pe portofoliile importante neincluse în exercițiul desfășurat de Banca Centrală Europeană și în care să fie incluse bănci mijlocii și mici importante.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/57

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Europa 2020, bazată pe coordonarea extinsă a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat Recomandarea (4) privind Programul național de reformă al Italiei pentru 2013 și și-a emis avizul cu privire la Programul de stabilitate al Italiei pentru perioada 2012‐2017. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia și-a prezentat avizul privind proiectul de plan bugetar al Italiei pentru 2014.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat Analiza anuală a creșterii (6), marcând începutul semestrului european 2014 pentru coordonarea politicilor economice. Tot la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Italia ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea finanțelor publice într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului aprofundat pe care l-a efectuat pentru Italia, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este că Italia se confruntă în continuare cu dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și adoptarea unor măsuri ferme de politică. În special, rata constant ridicată a datoriei publice, la care se adaugă competitivitatea externă redusă cauzată de creșterea lentă a productivității și exacerbată de o situație prelungită de rezultate mediocre în materie de creștere impun măsuri decisive de politică, precum și vigilență.

(8)

La 22 aprilie 2014, Italia și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014 și Programul de stabilitate pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(9)

Obiectivul strategiei bugetare prevăzut în Programul de stabilitate constă în atingerea obiectivului pe termen mediu, și anume de a avea, până în 2016, o poziție bugetară echilibrată în termeni structurali, respectând totodată regula privind datoria în perioada de tranziție 2013-2015. Programul de stabilitate confirmă obiectivul pe termen mediu de a avea o poziție bugetară echilibrată în termeni structurali, care respectă cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Ajustarea structurală (recalculată) planificată în Programul de stabilitate este de 0,2 puncte procentuale din PIB în 2014 și de 0,4 puncte procentuale în 2015. Conform Programului de stabilitate, această ajustare limitată în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu este justificată de condițiile economice extrem de nefavorabile și de efortul necesar pentru a pune în aplicare un program ambițios de reforme structurale. În special, sunt planificate o serie de reforme structurale, care ar urma să aibă un impact pozitiv asupra creșterii economice potențiale și, în cele din urmă, ar reduce ponderea datoriei guvernamentale în PIB în următorii ani. Ajustarea structurală planificată în Programul de stabilitate ar permite Italiei să respecte criteriul de referință privind reducerea datoriei în perioada de tranziție 2013-2015, parțial datorită unui plan de privatizare ambițios care urmează să fie implementat în perioada 2014-2017 (0,7 puncte procentuale din PIB anual). Scenariul macroeconomic care stă la baza proiecțiilor bugetare din Programul de stabilitate, care nu a fost aprobat de un organism independent, este ușor optimist, în special pentru ultimii ani ai Programului de stabilitate.

În 2014 este planificată o abatere de la calea de ajustare către atingerea obiectivului pe termen mediu; dacă această situație se va repeta în anul următor, abaterea ar putea fi considerată semnificativă, inclusiv pe baza criteriului de referință privind cheltuielile. În plus, atingerea obiectivelor bugetare nu este sprijinită pe deplin de măsuri suficient de detaliate, în special începând din 2015. Previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 indică nerespectarea, în 2014, a criteriului de referință privind reducerea datoriei, întrucât ajustarea structurală preconizată (de doar 0,1 puncte procentuale din PIB) nu corespunde ajustării structurale necesare de 0,7 puncte procentuale din PIB. Pe baza evaluării Programului de stabilitate și a previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că sunt necesare eforturi suplimentare, inclusiv în 2014, pentru a se respecta cerințele Pactului de stabilitate și de creștere.

(10)

Măsurile recente de reducere a impozitării factorilor de producție au fost oarecum limitate. Există, prin urmare, o marjă pentru a orienta și mai mult sarcina fiscală către consum, proprietăți și mediu, respectându-se pe deplin obiectivele bugetare. În ceea ce privește consumul, în vederea îmbunătățirii structurii sistemului fiscal este, de asemenea, imperativ necesar să se revizuiască ratele reduse ale TVA-ului și cheltuielile fiscale directe, acordându-se atenția cuvenită necesității de a diminua eventualul efect distributiv. În ceea ce privește proprietățile, revizuirea valorilor cadastrale în conformitate cu valorile actuale ale pieței ar permite o impozitare recurentă mai echitabilă a bunurilor imobile. O lege adoptată recent care permite efectuarea reformei fiscale reprezintă ocazia de a efectua aceste reforme necesare. Având în vedere că este vorba de o provocare semnificativă, acțiunile privind componența structurii impozitelor trebuie suplimentate cu măsuri de îmbunătățire a administrării fiscale și a respectării obligațiilor fiscale și cu măsuri decisive de combatere a evaziunii fiscale, a economiei paralele și a muncii nedeclarate, care reprezintă în continuare o povară atât asupra finanțelor publice, cât și asupra contribuabililor care își achită obligațiile fiscale. În acest sens, legea care permite efectuarea reformei fiscale prevede o serie de măsuri de consolidare a administrării fiscale: un sistem cuprinzător de estimare și monitorizare a impozitelor neîncasate, măsuri de simplificare, acțiuni de îmbunătățire a relației cu contribuabilii, măsuri de îmbunătățire a recuperării datoriilor fiscale locale și consolidarea controalelor fiscale. Decizia ca, din 2015, să se introducă declarații de impunere completate în prealabil reprezintă un alt pas înainte către consolidarea respectării obligațiilor fiscale.

(11)

Punerea în aplicare cu temeinicie și rapidă a măsurilor adoptate rămâne o provocare esențială pentru Italia, atât în ceea ce privește abordarea întârzierilor în materie de punere în aplicare, cât și referitor la prevenirea acumulării de noi întârzieri. Una dintre pârghiile-cheie de îmbunătățire a rezultatelor Italiei în materie de punere în aplicare și, la nivel mai general, de asigurare a aplicării în condiții mai bune a acțiunilor în materie de politică, o reprezintă sporirea coordonării și o alocare mai eficientă a competențelor în cadrul diverselor niveluri ale administrației publice. Acest lucru ar putea să fie benefic, la rândul său, pentru gestionarea fondurilor UE, domeniu în care până acum s-au întreprins doar acțiuni parțiale și incomplete, în special în zonele sudice. De asemenea, gestionarea fondurilor UE suferă în continuare din cauza capacității administrative deficiente și a lipsei de transparență, de evaluări și de control al calității. Calitatea funcției publice ar avea de câștigat, de asemenea, de pe urma creșterii eficacității și a orientării spre servicii, precum și de pe urma unor modificări corespunzătoare în ceea ce privește gestionarea resurselor umane. Corupția reprezintă în continuare o povară semnificativă asupra sistemului de producție al Italiei și asupra încrederii în peisajul politic și instituțional. Este nevoie să se revizuiască statutul limitărilor. Pentru ca lupta împotriva corupției să fie eficace, este necesar, de asemenea, ca Autoritatea Națională de Combatere a Corupției pentru Evaluarea și Transparența Administrațiilor Publice să fie împuternicită în mod corespunzător. Continuă să existe ineficiențe în sistemul de justiție civilă, iar impactul măsurilor adoptate trebuie monitorizat îndeaproape.

(12)

Pe baza revizuirii calității anumitor active, efectuată anul trecut sub patronajul Băncii Italiei, este important în continuare să se îmbunătățească gestionarea activelor depreciate și să se consolideze cedarea lor pentru a restaura capacitatea băncilor de a extinde furnizarea de credite către economia reală. În ceea ce privește accesul la finanțare, principala acțiune întreprinsă până acum s-a axat pe facilitarea accesului întreprinderilor la credite, dar dezvoltarea instrumentelor de finanțare altele decât creditele bancare rămâne limitată, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii. Inițiativele întreprinse în domeniul guvernanței corporative a băncilor, în special noile principii emise recent de Banca Italiei, sunt binevenite. În același timp, impactul acestora va depinde de punerea lor în aplicare corespunzătoare de către bănci și de asigurarea respectării acestora. În special, este în continuare necesară monitorizarea atentă a unora dintre cele mai mari bănci cooperatiste („banche popolari”).

(13)

Situația pieței forței de muncă din Italia a continuat să se înrăutățească în 2013, rata șomajului crescând la 12,2 %, iar cea a șomajului în rândul tinerilor la 40 %. Asigurarea unei puneri în aplicare corespunzătoare și monitorizarea atentă a efectului reformelor adoptate privind piața forței de muncă și stabilirea salariilor sunt esențiale pentru garantarea materializării beneficiilor preconizate în ceea ce privește consolidarea flexibilității ieșirii de pe piață, îmbunătățirea reglementării flexibilității intrării pe piață, un sistem mai amplu de prestații de șomaj și o mai bună aliniere a salariilor la productivitate. Planurile de îmbunătățire a eficacității serviciilor de plasament prin consolidarea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă au înregistrat întârzieri și trebuie accelerate. La măsurile ce vizează consolidarea creării de locuri de muncă pe termen scurt trebuie să se adauge măsuri ce privesc segmentarea. Per ansamblu, piața forței de muncă a Italiei continuă să fie marcată de segmentare și de un nivel scăzut de participare, ceea ce afectează în principal femeile și tinerii. Prin urmare, măsurile limitate luate până acum trebuie extinse, inclusiv în conformitate cu obiectivele acordării unei garanții pentru tineret. Italia se confruntă cu scăderea veniturilor de care dispun gospodăriile, la care se adaugă creșterea ratei sărăciei și a excluziunii sociale, fiind afectate în special familiile care au copii. Cheltuielile sociale din Italia rămân orientate preponderent către persoanele în vârstă și se axează în mică măsură pe activare, limitând posibilitatea soluționării riscului de excludere socială și de sărăcie. Schema-pilot în materie de asistență socială introdusă recent vizează oferirea unei plase de siguranță sociale. Extinderea preconizată a acesteia la întreaga țară va necesita îmbunătățirea eficacității cheltuielilor și a serviciilor sociale în întreaga țară.

(14)

Eforturile de îmbunătățire a performanțelor școlare și a capitalului uman trebuie întreprinse la toate nivelurile de învățământ, și anume în învățământul primar, secundar și terțiar. Profesia de cadru didactic se caracterizează printr-un parcurs al carierei prestabilit și oferă în prezent perspective limitate în materie de dezvoltare profesională. Diversificarea carierei cadrelor didactice și îmbunătățirea legăturii dintre traiectoriile carierei acestora, pe de o parte, și merite și performanță, pe de altă parte, împreună cu generalizarea evaluării școlilor, ar putea duce la rezultate școlare mai bune. Pentru a asigura o tranziție lină de la sistemul de învățământ la piața forței de muncă, consolidarea și extinderea formării practice, printr-un accent mai mare pe învățarea bazată pe muncă și pe învățământul profesional și tehnic, par cruciale la nivelul învățământului secundar și terțiar. În urma adoptării, în 2013, a decretului legislativ care reglementează această chestiune, este esențială instituirea unui registru național al calificărilor, pentru a asigura recunoașterea competențelor la nivel național. Pe baza acțiunilor inițiale întreprinse în această direcție, accentul pus pe alocarea fondurilor publice către universități și institute de cercetare pe baza rezultatelor acestora în materie de cercetare și predare ar avea atât meritul de a contribui la îmbunătățirea calității universităților, cât și potențialul de a consolida capacitatea de cercetare și de inovare, acolo unde aceasta este în continuare nesatisfăcătoare.

(15)

S-au întreprins unele măsuri pentru a obține un mediu mai favorabil întreprinderilor și cetățenilor, însă impactul acestora este redus din cauza întârzierilor privind aprobarea lor finală și a lacunelor în materie de punere în aplicare. Există în continuare o serie de blocaje în ceea ce privește concurența (domenii de activitate rezervate, scheme de concesiuni/autorizări etc.) în sectorul serviciilor profesionale, al asigurărilor, al distribuției de carburant, al serviciilor cu amănuntul și al celor poștale. Trebuie abordate, de asemenea, o serie de deficiențe care afectează sistemul de achiziții publice. Consolidarea concurenței în domeniul serviciilor publice locale reprezintă o altă prioritate. În special, este necesară punerea în aplicare a legislației actuale care prevede rectificarea, până la 31 decembrie 2014, a contractelor existente care nu sunt în conformitate cu legislația UE privind criteriile interne.

(16)

Blocajele în materie de infrastructură împiedică funcționarea corespunzătoare a pieței energiei electrice. În ceea ce privește transporturile, lipsa infrastructurii intermodale și insuficiența sinergiilor și a conexiunilor dintre porturile italiene și hinterland necesită o atenție specială și întreprinderea de acțiuni. În ceea ce privește acoperirea în bandă largă, zonele din Italia altele decât cele urbane sunt deservite sub nivelul necesar.

(17)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Italiei și a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Italia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-8 de mai jos.

(18)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său (7) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(19)

Având în vedere bilanțul aprofundat și evaluarea sus-menționată realizate de Comisie, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Recomandările sale, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, sunt reflectate în recomandările 1-8 de mai jos.

(20)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe această bază, Consiliul a formulat recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (8). În calitate de țară a cărei monedă este euro, Italia ar trebui de asemenea să asigure punerea în aplicare integrală și la timp a acestor recomandări,

1.

Să consolideze măsurile bugetare pentru 2014, având în vedere faptul că, pe baza previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, se întrevede înregistrarea unei diferențe față de cerințele Pactului de stabilitate și de creștere, și anume în privința regulii privind reducerea datoriei, precum și să asigure înregistrarea de progrese în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu. În 2015, să își consolideze semnificativ strategia bugetară, pentru a asigura respectarea cerinței privind reducerea datoriei, atingând astfel obiectivul pe termen mediu. Ulterior, să se asigure că datoria publică începe să scadă suficient de mult, să implementeze planul de privatizare ambițios și să efectueze o ajustare fiscală favorabilă creșterii, pe baza economiilor semnificative anunțate, provenite din îmbunătățirea durabilă a eficienței și a calității cheltuielilor publice la toate nivelurile administrației publice, păstrând totodată cheltuielile care favorizează creșterea, cum ar fi proiectele în materie de cercetare și dezvoltare, inovare, educație și infrastructură esențială. Să garanteze, cât mai curând posibil și cel târziu până în septembrie 2014, la timp pentru efectuarea evaluării proiectului de plan bugetar pentru 2015, independența și caracterul pe deplin operațional al Consiliului bugetar.

2.

Să redirecționeze și mai mult sarcina fiscală dinspre factorii de producție către consum, proprietate și mediu, în conformitate cu obiectivele bugetare. În acest sens, să evalueze eficacitatea reducerii recente a sarcinii fiscale asupra costului forței de muncă și să asigure finanțarea acesteia pe 2015, să revizuiască domeniul de aplicare al cheltuielilor fiscale directe și să lărgească baza de impozitare, în special asupra consumului. Să asigure o impozitare mai eficace în domeniul mediului, inclusiv în domeniul accizelor, și să elimine subvențiile care dăunează mediului. Să pună în aplicare, până în martie 2015, legea care permite efectuarea reformei fiscale, inclusiv prin adoptarea decretelor care prevăd efectuarea reformei sistemului cadastral, pentru a asigura eficacitatea reformei impozitării bunurilor imobile. Să îmbunătățească și mai mult respectarea obligațiilor fiscale, prin consolidarea caracterului previzibil al sistemului fiscal, prin simplificarea procedurilor, prin îmbunătățirea recuperării datoriilor fiscale și prin modernizarea administrației fiscale. Să continue combaterea evaziunii fiscale și să ia măsuri suplimentare împotriva economiei paralele și a muncii nedeclarate.

3.

Ca parte a unui efort mai amplu de îmbunătățire a eficienței administrației publice, să clarifice competențele la toate nivelurile administrației publice. Să asigure o mai bună gestionare a fondurilor UE, prin întreprinderea unor acțiuni decisive de îmbunătățire a capacității administrative, a transparenței, a evaluării și a controlului calității atât la nivel național, cât și regional, în special în regiunile sudice. Să sporească și mai mult eficacitatea măsurilor anticorupție, inclusiv prin revizuirea statutului limitărilor până la sfârșitul anului 2014 și prin consolidarea competențelor autorității naționale de combatere a corupției. Să monitorizeze în timp util impactul reformelor adoptate în vederea îmbunătățirii eficienței justiției civile, pentru a asigura eficacitatea acestora și a adopta acțiuni complementare, în cazul în care este necesar.

4.

Să consolideze reziliența sectorului bancar și să asigure capacitatea acestuia de a gestiona și a ceda activele depreciate pentru a se relua activitatea de creditare către economia reală. Să promoveze accesul întreprinderilor, în special al celor mici și mijlocii, la finanțare din alte surse decât băncile. Să continue să promoveze și să monitorizeze practicile eficiente în materie de guvernanță corporativă în întregul sector bancar, acordând o atenție specială băncilor cooperative mari („banche popolari”) și rolului fundațiilor, în vederea îmbunătățirii eficacității intermedierii financiare.

5.

Să evalueze, până la sfârșitul anului 2014, impactul reformelor privind forța de muncă și stabilirea salariilor asupra creării de locuri de muncă, a procedurilor de concediere, a dualității pieței forței de muncă și a competitivității costurilor și să evalueze necesitatea întreprinderii unor acțiuni suplimentare. Să ia măsuri în direcția unei protecții sociale mai cuprinzătoare a șomerilor, limitând totodată utilizarea schemelor de suplimentare a salariilor pentru facilitarea realocării forței de muncă. Să consolideze atât legătura dintre politicile active și cele pasive privind piața forței de muncă, începând prin elaborarea până în decembrie 2014 a unei foi de parcurs detaliate vizând acțiunile care trebuie întreprinse, cât și coordonarea și buna funcționare a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă în întreaga țară. Să adopte, până în martie 2015, acțiuni eficace de promovare a ocupării în rândul femeilor, prin adoptarea de măsuri de reducere a elementelor fiscale cu caracter descurajant pentru a doua persoană care contribuie la venitul familiei și prin oferirea unor servicii de îngrijire adecvate. Să ofere în întreaga țară servicii adecvate tinerilor neînregistrați și să asigure un angajament mai ferm din partea sectorului privat de a oferi ucenicii și stagii de calitate, până la sfârșitul anului 2014, în conformitate cu obiectivele unei garanții pentru tineret. Să abordeze problema expunerii la sărăcie și la excluziune socială, să extindă noua schemă-pilot de asistență socială, în conformitate cu obiectivele bugetare, garantând faptul că aceasta este direcționată în mod corespunzător, că prevede condiții stricte și că este aplicată uniform pe întreg teritoriul și consolidând legătura cu măsurile de activare. Să îmbunătățească eficacitatea schemelor de sprijin pentru familii și să ofere servicii de calitate în favoarea gospodăriilor cu venituri mici și cu copii.

6.

Să implementeze Sistemul național de evaluare a școlilor, pentru a îmbunătăți rezultatele școlare și a reduce ratele de părăsire timpurie a școlii. Să intensifice utilizarea învățării la locul de muncă în învățământul profesional și tehnic secundar superior și să îmbunătățească învățământul terțiar orientat spre formare profesională. Să instituie un registru național al calificărilor, pentru a asigura recunoașterea pe scară largă a competențelor. Să asigure faptul că fondurile publice răsplătesc mai bine calitatea învățământului superior și a cercetării.

7.

Să aprobe legislația propusă sau alte măsuri echivalente care vizează simplificarea cadrului de reglementare pentru întreprinderi și cetățeni și să abordeze lacunele în materie de punere în aplicare a legislației în vigoare. Să consolideze deschiderea pieței și să elimine barierele restante din calea concurenței, precum și restricțiile privind concurența în ceea ce privește sectorul serviciilor profesionale și al serviciilor publice locale, al asigurărilor, al distribuției carburantului și al serviciilor cu amănuntul și poștale. Să consolideze eficiența achizițiilor publice, în special prin simplificarea procedurilor, inclusiv printr-o mai bună utilizare a achizițiilor electronice, prin raționalizarea organismelor centrale din domeniul achizițiilor și prin asigurarea faptului că regulile aplicabile în etapa anterioară atribuirii contractelor și cele din perioada de după atribuirea acestora sunt puse în aplicare în mod corespunzător. În ceea ce privește serviciile publice locale, să pună în aplicare cu rigurozitate legislația care prevede rectificarea, până la 31 decembrie 2014, a contractelor care nu respectă cerințele privind procedurile de atribuire interne.

8.

Să se asigure că, până în septembrie 2014, Autoritatea pentru Transporturi devine operațională pe deplin și în condiții optime. Să aprobe lista cu infrastructura strategică din sectorul energetic și să consolideze gestionarea porturilor și conexiunile cu hinterlandul.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/63

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Europa 2020, bazată pe coordonarea extinsă a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o Recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o Recomandare (3) privind Programul național de reformă al Letoniei pentru 2013 și a emis avizul cu privire la Programul actualizat de convergență al Letoniei pentru perioada 2012-2016.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice din 2014. Tot la 13 noiembrie 2013, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Comisia a adoptat Raportul privind mecanismul de alertă, în care nu a identificat Letonia ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea bugetară într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 29 aprilie 2014, Letonia și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014, iar la 30 aprilie 2014 Programul de stabilitate pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(8)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de stabilitate pentru 2014 constă în reducerea treptată a deficitului global și în menținerea unui sold structural care să fie în concordanță cu obiectivul pe termen mediu atunci când se ia în considerare abaterea temporară permisă de la obiectivul pe termen mediu, având în vedere impactul reformei sistemice a pensiilor. Programul a modificat obiectivul pe termen mediu de la – 0,5 % la – 1,0 %; noul obiectiv pe termen mediu reflectă obiectivele Pactului de stabilitate și de creștere. Traiectoria preconizată a soldului global menționat în Programul de stabilitate presupune o deteriorare treptată a soldului structural (recalculat), situându-se totuși în limitele marjei permise de punerea în aplicare a reformei pensiilor. Luând în considerare abaterea permisă de la obiectivul pe termen mediu, deficitul structural preconizat respectă cerința prevăzută de Pactul de stabilitate și de creștere până în 2016. Cu toate acestea, majorarea preconizată a deficitului structural recalculat în 2017 conduce la o abatere de la calea de ajustare necesară pentru îndeplinirea obiectivului pe termen mediu. În ansamblu, strategia bugetară prezentată în Programul de stabilitate respectă, în mare parte, cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Se estimează că datoria publică va rămâne cu mult sub nivelul de 60 % din PIB pe întreaga perioadă a programului, scăzând la 31 % din PIB până în 2017. Scenariul macroeconomic pe care se întemeiază previziunile bugetare din Programul de stabilitate, care nu a fost aprobat oficial de o instituție independentă, este plauzibil. Se estimează că ritmul creșterii economice va rămâne la aproximativ 4 % pe an pe durata programului și se preconizează creșteri de preț moderate.

(9)

Scenariul bugetar al Programului de stabilitate preconizează un declin brusc al ponderii veniturilor și cheltuielilor publice în PIB, reflectând mai multe măsuri de reducere a veniturilor adoptate pentru limitarea planificată a cheltuielilor. Cererea crescută în privința cheltuielilor din mai multe domenii de politică reprezintă un risc pentru previziunile din Programul de stabilitate referitoare la reducerea cheltuielilor. Previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 arată că, deși politica bugetară respectă în 2014 cerința prevăzută de Pactul de stabilitate și de creștere, în 2015 există un risc de abatere de la aceasta. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, pe baza propriei evaluări a Programului de stabilitate și pe baza previziunilor Comisiei, Consiliul consideră că, în 2014, abaterea deficitului structural de la obiectivul pe termen mediu reflectă impactul reformei sistemice a pensiilor, în timp ce în 2015 există un risc de abatere de la calea de ajustare necesară.

(10)

Letonia a luat măsuri în vederea reducerii sarcinii fiscale pentru persoanele cu venituri salariale mici și pentru familiile care au persoane în întreținere și a majorării impozitelor pe proprietate și a taxelor de mediu, însă nivelul și structura acestor taxe și impozite nu afectează suficient comportamentul operatorilor economici, în timp ce există în continuare anumite subvenții dăunătoare mediului. Deși autoritățile au făcut unele progrese privind îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale și reducerea ponderii activității economice nedeclarate, în special prin îmbunătățirea evaluării riscurilor și înăsprirea sancțiunilor aplicate în cazul comportamentului fraudulos, există în continuare provocări în combaterea fraudei și a evaziunii fiscale. În special, deși reprezintă un procent semnificativ din impozitele generale, veniturile din impozitul pe consum au un mare potențial de creștere dacă respectarea obligațiilor fiscale este îmbunătățită.

(11)

În ciuda unui plan de reformă, care inițial a fost ambițios, a învățământului superior, Letonia nu a înregistrat progrese în ceea ce privește instituirea unui sistem de acreditare aprobat la nivel internațional, planul de a introduce un nou model de finanțare este prevăzut cu titlu indicativ pentru anul 2016, consolidarea instituțiilor de învățământ superior a fost fragilizată, iar restricțiile în utilizarea limbilor străine au rămas neschimbate. Aceasta s-a întâmplat în ciuda faptului că există o mare marjă de manevră pentru reformarea sistemului de învățământ superior, care este prea amplu în raport cu populația în scădere, oferă prea multe programe de studiu diferite și prezintă un interes limitat pentru studenții și cadrele didactice din străinătate. Rezultatele primei evaluări independente a institutelor de cercetare arată că 21 % din oamenii de știință ocupați în echivalent normă întreagă lucrează la 10 % din instituțiile evaluate care pot fi considerate drept centre de cercetare de înalt nivel internațional. Mai mult, Letonia a înregistrat o intensitate a activității de C&D de numai 0,66 % din PIB în 2012 și nu este în grafic în ceea ce privește atingerea obiectivului prevăzut în cadrul Strategiei Europa 2020 de a dedica 1,5 % din PIB cercetării și dezvoltării.

(12)

Letonia a înregistrat progrese în combaterea șomajului, al cărui nivel a scăzut considerabil. Cu toate acestea, nivelul șomajului în rândul tinerilor este încă relativ ridicat și sunt necesare măsuri de sensibilizare destinate tinerilor neînregistrați care nu desfășoară o activitate profesională. Deși Letonia a luat măsuri pentru a aborda neconcordanța de competențe și calitatea învățământului profesional, aceste măsuri necesită încă atenție, în special în ceea ce privește îmbunătățirea calității stagiilor de ucenicie și dezvoltarea unor orientări profesionale cuprinzătoare. Sfera politicilor active în domeniul pieței forței de muncă este în continuare limitată și depinde în prea mare măsură de lucrările publice.

(13)

Sărăcia în rândul persoanelor în vârstă de muncă este în continuare foarte ridicată în Letonia. Letonia a luat unele măsuri pentru a reforma asistența socială și a finalizat o evaluare la scară largă a sistemului de asigurări sociale, care a furnizat o temelie solidă pentru realizarea unei reforme bazate pe date concrete. Letonia a crescut semnificativ nivelul diferitelor prestații sociale pentru copii și a majorat pragurile neimpozabile ale impozitului pe venitul persoanelor fizice care se află în întreținere. Cu toate acestea, eficacitatea protecției sociale în ceea ce privește reducerea sărăciei este în continuare slabă, iar crearea unui sistem de protecție socială eficace rămâne o problemă. În general, o parte importantă din populație este expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială, chiar mai mult în cazul copiilor. Familiile cu copii, șomerii, persoanele cu handicap și persoanele care locuiesc în zone rurale sunt expuse unui risc foarte ridicat de sărăcie și de excluziune socială. Ca procent din PIB, cheltuielile Letoniei cu protecția socială sunt cele mai scăzute din Uniune. Accesul la serviciile de sănătate este limitat din cauza costurilor, inclusiv din cauza ratei ridicate de plăți directe și a plăților informale, acestea fiind predominante, ceea ce face ca o mare parte a populației să nu își poată satisface nevoile legate de asistența medicală. Se pot aduce îmbunătățiri pentru a spori eficiența sistemului, pentru a asigura o finanțare eficace din punctul de vedere al costurilor și pentru a promova activități de prevenire a bolilor.

(14)

Letonia a înregistrat unele progrese în privința deschiderii către concurență a pieței sale de energie electrică, deschidere care va fi extinsă asupra sectorului gospodăriilor la începutul anului 2015. În luna iunie 2013, Letonia a aderat la piața regională Nord Pool Spot de contractare a energiei electrice din zona Scandinavia-Marea Baltică. Este necesară consolidarea în continuare a interconexiunilor cu piața UE a energiei, întrucât în prezent Letonia este dependentă de importuri, iar conexiunea electrică transfrontalieră cu Estonia este în mare parte saturată. Prin urmare, dezvoltarea unei infrastructuri este esențială, Letonia confruntându-se cu probleme majore în acoperirea deficiențelor în materie de infrastructură. S-au înregistrat, de asemenea, unele progrese în sectorul gazelor naturale, întrucât parlamentul a aprobat modificări la legea energiei, care prevăd deschiderea treptată a pieței gazelor, începând din aprilie 2014; totuși, deschiderea completă a pieței a fost amânată pentru anul 2017. Letonia a prezentat un mix echilibrat de măsuri de politică destinate economiilor de energie pentru principalele sectoare ale economiei, iar în anii viitori, peste 70 % din economiile de energie vor fi generate în sectorul clădirilor. Totuși, eficiența în domeniul transporturilor, al clădirilor și al sistemelor de încălzire trebuie îmbunătățită în continuare.

(15)

Letonia a adoptat măsuri semnificative pentru a îmbunătăți capacitatea sistemului judiciar de a reduce numărul de cauze nesoluționate și durata procedurilor. Cu toate acestea, numărul mare de cauze judiciare nesoluționate reprezintă în continuare o amenințare pentru întreprinderi și trebuie finalizate reformele menite să îmbunătățească eficiența și calitatea sistemului judiciar, inclusiv în materie de insolvență, mediere și arbitraj. Letonia a propus reforme ambițioase ale administrației publice, însă implementarea acestora este lentă și nu se aplică administrațiilor locale, iar reforma întreprinderilor deținute de stat a fost amânată în mod semnificativ. Este necesar să se aducă modificări legii concurenței pentru a acorda Consiliului Concurenței o mai mare independență instituțională și financiară de a interveni în mod eficace împotriva acțiunilor organismelor publice și private care restrâng concurența.

(16)

În contextul Semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Letoniei. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Letonia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-5 de mai jos.

(17)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul (5) său se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(18)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe baza acestei analize, Consiliul a emis recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (6). Fiind un stat membru a cărui monedă este euro, Letonia ar trebui, de asemenea, să asigure punerea în aplicare completă și în timp util a respectivelor recomandări,

1.

Să își mențină o poziție bugetară solidă în 2014 și să își consolideze strategia bugetară începând din 2015, asigurându-se că abaterea de la obiectivul pe termen mediu rămâne limitată la impactul reformei sistemice a pensiilor. Să își continue eforturile de a reduce mai mult sarcina fiscală asupra persoanelor cu venituri salariale mici, prin orientarea acesteia către impozitele pe proprietate și către taxele de mediu, care să fie mai favorabile creșterii economice, prin întărirea respectării obligațiilor fiscale și prin îmbunătățirea colectării impozitelor.

2.

Să accelereze implementarea reformei învățământului superior, în special prin instituirea unei agenții independente de acreditare și a unui model de finanțare care recompensează calitatea. Să furnizeze orientări profesionale la toate nivelurile educaționale, să amelioreze calitatea învățământului și a formării profesionale, inclusiv prin încurajarea urmării unor stagii de ucenicie, și să facă progrese privind capacitatea de inserție profesională a tinerilor, inclusiv prin adoptarea unor măsuri adresate tinerilor neînregistrați care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. Să adopte măsuri în favoarea unui sistem de cercetare mai integrat și mai cuprinzător, inclusiv prin concentrarea finanțării asupra institutelor de cercetare competitive la nivel internațional.

3.

Să reformeze în continuare asistența socială și finanțarea acesteia pentru a asigura o mai bună acoperire, un grad de adecvare a prestațiilor, o activare consolidată și servicii sociale specifice. Să extindă sfera de acoperire a politicilor active în domeniul pieței forței de muncă. Să îmbunătățească eficacitatea din punctul de vedere al costurilor, calitatea și accesibilitatea sectorului serviciilor de sănătate.

4.

Să accelereze dezvoltarea interconexiunilor în domeniul gazelor și al energiei electrice cu statele membre vecine pentru a diversifica sursele de energie și a promova concurența printr-o mai bună integrare a piețelor energiei din zona Mării Baltice. Să își continue eforturile de îmbunătățire a eficienței energetice în domeniul transporturilor, al clădirilor și al sistemelor de încălzire.

5.

Să finalizeze reformele judiciare, inclusiv reformele în curs ale cadrelor în materie de insolvență, mediere și arbitraj pentru a asigura un mediu juridic mai favorabil întreprinderilor și consumatorilor. Să accelereze reformele administrației publice, inclusiv prin implementarea unei reforme a gestionării întreprinderilor deținute de stat și prin consolidarea independenței instituționale și financiare a Consiliului Concurenței.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/67

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010‐2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor lor economice și de ocupare a forței de muncă de la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, la nivelul UE și la nivelul zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (3) privind Programul național de reformă al Lituaniei pentru 2013 și a emis un aviz privind Programul de convergență actualizat al Lituaniei din 2013 pentru perioada 2012‐2016.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice 2014. De asemenea, la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Raportul privind mecanismul de alertă, în care Lituania nu a fost identificată ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării fiscale și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a subliniat că este necesar să se continue consolidarea fiscală într-un mod diferențiat și favorabil creșterii, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 1 aprilie 2014, Lituania a prezentat Programul său național de reformă pentru 2014, iar la 22 aprilie 2014 și-a prezentat Programul de convergență pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(8)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de convergență pentru 2014 constă în îndeplinirea, până în 2015, a obiectivului pe termen mediu și atingerea unui excedent structural de 0,9 % din PIB la sfârșitul Programului de convergență, în 2017. Programul de convergență confirmă obiectivul pe termen mediu anterior de ‐ 1 % din PIB, care reflectă cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Pe baza soldului bugetar structural (recalculat), progresele anuale înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivului pe termen mediu se situează la cel puțin 0,5 % din PIB în 2014 și 2015. În același timp, în 2015 există un risc de abatere de la criteriul de referință privind cheltuielile. În general, traiectoria de ajustare necesară pentru îndeplinirea obiectivului pe termen mediu respectă, în mare parte, cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Programul de convergență arată diminuarea substanțială a datoriei de-a lungul perioadei programului, la aproximativ 35 % până în 2017. Scenariul macroeconomic pe care se întemeiază previziunile bugetare din cadrul Programului de convergență este, în general, plauzibil. Cu toate acestea, pentru perioada 2015‐2017, trebuie încă specificate măsurile de consolidare avute în vedere. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, se estimează că ajustarea structurală va fi de 0,2 % din PIB în 2014 și, respectiv, de 0,6 % din PIB în 2015, prin urmare, pentru 2014, cu 0,3 % din PIB sub diminuarea solicitată de 0,5 % din PIB. Mai mult, în 2014 există un risc semnificativ de abatere de la criteriul de referință privind cheltuielile, în 2015 preconizându-se o abatere suplimentară, însă mai limitată. Consiliul consideră, pe baza evaluării Programului de convergență și pe baza previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, că, începând cu 2014, există un risc de abatere semnificativă de la traiectoria de ajustare necesară pentru îndeplinirea obiectivului pe termen mediu.

(9)

Importanța relativă a taxelor și impozitelor considerate a fi mai puțin dăunătoare creșterii economice, cum ar fi impozitele pe proprietate și taxele de mediu, rămâne scăzută. Veniturile fiscale se bazează în mare măsură pe impozitarea indirectă și impozitarea veniturilor salariale, în timp ce ponderea taxelor de mediu rămâne mică. Pentru a diminua povara fiscală asupra persoanelor cu venituri mici, în special asupra persoanelor slab calificate, ar putea fi utilizate venituri mai mari, generate de taxe care favorizează creșterea. La începutul anului 2013 a fost întreprinsă o revizuire parțială a sistemului fiscal, iar guvernul a decis să ajusteze impozitarea capitalului, să majoreze pragul veniturilor impozabile, ceea ce înseamnă creșterea gradului de progresivitate a impozitării venitului personal în beneficiul persoanelor cu venituri mici, precum și a accizelor pentru tutun și alcool. Cu toate acestea, în ansamblu, aceste măsuri vor avea un impact mai degrabă negativ asupra veniturilor. Prin urmare, este în continuare crucial să se adopte măsuri suplimentare pentru îmbunătățirea sustenabilității finanțelor publice și consolidarea părții de venituri. În urma recomandărilor din 2013 specifice fiecărei țări nu s-au adoptat măsuri importante privind taxele de mediu. S-au înregistrat progrese limitate în ceea ce privește consolidarea cadrului bugetar, întrucât plafoanele de cheltuieli nu sunt încă suficient de constrângătoare și modificările legislative nu au fost încă aprobate. Lituania se confruntă în continuare cu provocări legate de respectarea obligațiilor fiscale, în special în a combate frauda în ceea ce privește TVA prin consolidarea, printre altele, a măsurilor de gestionare a riscurilor. Planul de acțiune 2013‐2014 privind respectarea obligațiilor fiscale este în prezent pus în aplicare și primele estimări sugerează unele efecte pozitive. În 2013 a fost adoptat un set de măsuri pentru a consolida respectarea obligațiilor fiscale în domeniul TVA și al accizelor. Pentru 2014‐2015 a fost lansată o nouă strategie specifică.

(10)

Evoluțiile demografice nefavorabile pun probleme pentru sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice din Lituania. Se preconizează o creștere semnificativă a cheltuielilor cu pensiile, care, potrivit estimărilor, vor atinge în 50 de ani aproape dublul mediei UE. Majorarea treptată a vârstei legale de pensionare, care a început în 2012, nu este suficientă pentru a ține pasul cu diminuarea forței de muncă și speranța de viață în creștere. În plus, creșterea bruscă a sărăciei și starea severă de precaritate materială în rândul persoanelor în vârstă indică probleme legate de gradul de adecvare al pensiilor. Lituania a făcut pași importanți, dar izolați, în direcția cea bună, însă sunt necesare mai multe schimbări semnificative pentru a pune în aplicare o reformă cuprinzătoare. Lituania a finalizat reforma celui de al doilea pilon de pensii, însă nici sistemele ocupaționale, nici acumularea voluntară de pensii nu sunt utilizate la scară largă. Pe lângă majorarea vârstei legale de pensionare, sunt necesare și măsuri care să asigure capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor în vârstă, precum și medii de lucru adaptate persoanelor în vârstă.

(11)

Nivelul șomajului global a scăzut, însă nivelul șomajului structural rămâne ridicat, sugerând existența unei necorelări a competențelor, în special pentru persoanele slab calificate. Nivelul șomajului în rândul tinerilor și rata tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare sunt în scădere, însă în continuare ridicate. Gradul limitat de acoperire al politicilor active în domeniul pieței forței de muncă rămâne o provocare; trebuie îmbunătățită eficacitatea acestor politici, care trebuie adoptate în timp util. Se preconizează că deficitul de mână de lucru calificată se va accentua și mai mult în viitor. Pentru a îmbunătăți capacitatea de inserție profesională a tinerilor, este important să se îmbunătățească relevanța învățământului profesional și superior pentru piața forței de muncă, să se amelioreze calitatea programelor de ucenicie și a învățării la locul de muncă, în parteneriat cu sectorul privat, inclusiv cu IMM-urile. Deși a înregistrat o creștere, participarea la programe de învățare pe tot parcursul vieții rămâne insuficientă. Este necesară o revizuire amplă a legislației muncii, cu implicarea partenerilor sociali, pentru a găsi modalități de a reduce sarcina administrativă asupra angajatorilor. În primul rând, va fi esențial să fie identificate și eliminate restricțiile inutile care afectează flexibilitatea contractelor de muncă, dispozițiile referitoare la concediere și orarele de lucru.

(12)

În ciuda recentei ameliorări, sărăcia în rândul persoanelor în vârstă de muncă rămâne peste media UE. Majorarea salariului lunar minim și a pragului veniturilor neimpozabile au contribuit la abordarea problemei sărăciei. Cu toate acestea, sărăcia și starea severă de precaritate materială în rândul persoanelor în vârstă au crescut abrupt în ultimii ani. În perioada 2012‐2013, reforma-pilot a sistemului de ajutoare sociale bănești a avut drept rezultat un număr mai mic de beneficiari de asistență socială și cheltuieli mai reduse cu prestațiile sociale bănești. În 2014, modelul-pilot a fost extins pentru a cuprinde toate localitățile. Este necesar să se asigure monitorizarea și evaluarea efectelor reformei asupra persoanelor care au cele mai stringente nevoi. Măsurile de activare nu acoperă un număr suficient de șomeri pe termen lung care beneficiază de asistență socială. Mai mult, măsurile sunt axate în continuare pe sistemele de lucrări publice, prin urmare acordă ajutor pentru venit, dar nu ajută la îmbunătățirea capacității de inserție profesională a beneficiarilor. Trebuie analizat impactul reformei asupra persoanelor cu venituri mici. Lituania a adoptat Planul de acțiune 2014‐2020 pentru consolidarea incluziunii sociale. Cu toate acestea, este în continuare necesar să se definească principalele grupuri vizate, bugetul și măsurile concrete care să specifice modul în care vor fi atinse țintele și modul în care vor coopera diferitele ministere, administrații locale și actori ai societății civile care pun în aplicare planul de acțiune.

(13)

Începând din 2010, guvernul a întreprins o reformă ambițioasă a întreprinderilor de stat. Actele legislative finale au fost aprobate în luna decembrie 2013 și au modificat orientările privind transparența care impun tuturor întreprinderilor de stat, începând cu 2014, să furnizeze în rapoartele lor anuale date separate pentru funcția comercială și cea necomercială. Un prim raport care a prezentat în detaliu această defalcare este preconizat pentru luna august 2014. Acesta ar trebui să permită o evaluare mai detaliată a succesului modificării respective. Totuși, numărul membrilor independenți ai consiliilor de conducere din întreprinderile de stat rămâne mic, parțial din cauza constrângerilor legale care se aplică întreprinderilor de stat și locale. Sunt propuse modificări legale care ar permite numirea unor membri independenți în consiliile de conducere ale tuturor întreprinderilor de stat. Eficacitatea separării funcției comerciale de cea necomercială și profesionalizarea consiliilor de conducere vor trebui analizate după ce aceste aspecte au fost pe deplin implementate.

(14)

Legăturile în domeniul energiei electrice și al gazelor cu statele membre vecine nu sunt încă dezvoltate la adevăratul potențial, rezultatul fiind o concurență limitată și prețuri mari. Concurența pe piețele interne a fost consolidată prin liberalizarea piețelor gazelor și energiei electrice, însă până acum clienții nu și-au exercitat drepturile de a schimba furnizorii. Guvernul a definit interconexiunile energetice ca prioritate, însă acestea trebuie încă finalizate. A fost comandată o importantă conductă de gaze și se preconizează că terminalul GNL din Klaipeda va deveni operațional până în decembrie 2014. S-au înregistrat unele progrese în privința interconectării rețelei energetice lituaniene cu piața energiei din UE. În plus, trebuie îmbunătățită eficiența energetică. Lituania a înregistrat unele progrese privind eficiența energetică a clădirilor, inclusiv în privința investițiilor în cadrul fondului de participare JESSICA. În 2013 au fost adoptate măsuri legislative pentru a accelera absorbția fondului de participare. La începutul anului 2014, proiectele au fost finalizate, iar numărul cererilor inițiale a crescut considerabil. Modificările legale constau în reducerea subvențiilor la căldură în cazurile în care locatarii refuză renovarea, eliminându-se astfel măsurile care descurajează renovarea.

(15)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Lituaniei. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de convergență. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Lituania, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările Comisiei în cadrul semestrului european sunt reflectate în recomandările 1-6 de mai jos.

(16)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de convergență, iar avizul său (5) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos,

1.

Să consolideze măsurile bugetare pentru 2014, având în vedere creșterea cheltuielilor, care depășește criteriul de referință, și decalajul de 0,3 % din PIB în ceea ce privește efortul structural, pe baza previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, care indică un risc de abatere semnificativă de la cerințele componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere. În 2015, să consolideze strategia bugetară pentru a asigura ajustarea de 0,5 % din PIB necesară în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen mediu. Ulterior, să se asigure că obiectivul pe termen mediu este respectat. Să completeze strategia bugetară cu un cadru bugetar și mai consolidat, în special prin asigurarea unor plafoane de cheltuieli obligatorii atunci când se stabilește cadrul bugetar pe termen mediu. Să revizuiască în continuare sistemul fiscal și să aibă în vedere o majorare a impozitelor care sunt cel mai puțin dăunătoare pentru creșterea economică, cum ar fi impozitele recurente pe proprietate și taxele recurente de mediu, și să continue să îmbunătățească respectarea obligațiilor fiscale.

2.

Să adopte și să pună în aplicare acte legislative privind o reformă globală a sistemului de pensii. În special, să coreleze vârsta legală de pensionare cu speranța de viață, să restricționeze accesul la regimurile de pensionare anticipată, să stabilească norme clare de indexare a pensiilor și să promoveze utilizarea sistemelor complementare de economii. Să susțină reforma sistemului de pensii cu măsuri care promovează capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor în vârstă.

3.

Să direcționeze mai bine măsurile politicilor active în domeniul pieței muncii către persoanele slab calificate și șomerii de lungă durată. Să îmbunătățească nivelul de acoperire și adecvarea indemnizațiilor de șomaj și să le coreleze cu măsurile de activare. Să abordeze necorelările persistente ale competențelor prin îmbunătățirea relevanței învățământului pentru piața forței de muncă, printre altele pe baza unor sisteme de estimare anticipată a competențelor, precum și să promoveze învățarea pe tot parcursul vieții. Pentru a ameliora capacitatea de inserție profesională a tinerilor, să acorde prioritate furnizării unor programe de ucenicie de calitate, altor forme de învățare la locul de muncă și să consolideze parteneriatul cu sectorul privat. Să revizuiască pertinența legislației muncii, în special în ceea ce privește cadrul pentru contractele de muncă și orarele de lucru, în consultare cu partenerii sociali.

4.

Să asigure o acoperire adecvată pentru persoanele care au cele mai stringente nevoi și să consolideze în continuare legăturile dintre ajutoarele sociale bănești și măsurile de activare.

5.

Să finalizeze punerea în aplicare a reformei întreprinderilor deținute de stat, conform planurilor, în special prin finalizarea separării funcției comerciale de cea necomercială, prin profesionalizarea suplimentară a consiliilor de conducere și prin monitorizarea strictă a respectării cerințelor reformei.

6.

Să intensifice măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice a clădirilor, prin implementarea rapidă a fondului de participare. Să continue dezvoltarea conexiunilor transfrontaliere cu statele membre vecine atât în domeniul energiei electrice, cât și în domeniul gazelor, pentru a diversifica sursele de energie și a promova concurența printr-o mai bună integrare a piețelor energiei din zona Mării Baltice.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/72

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor lor economice și de ocupare a forței de muncă de la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, la nivelul UE și la nivelul zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (3) privind Programul național de reformă al Luxemburgului pentru 2013 și a emis un aviz privind Programul de stabilitate actualizat al Luxemburgului pentru perioada 2012-2016. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Comisia a prezentat avizul său privind proiectul de plan bugetar al Luxemburgului pentru 2014.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice 2014. De asemenea, la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Luxemburgul ca fiind unul dintre statele membre pentru care va fi efectuat un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării fiscale și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a subliniat că este necesar să se continue consolidarea fiscală într-un mod diferențiat și favorabil creșterii, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului aprofundat pe care l-a efectuat pentru Luxemburg, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este că Luxemburgul nu se confruntă cu dezechilibre macroeconomice în sensul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice. Mai precis, analiza excedentului de cont curent demonstrează că acesta nu decurge dintr-o cerere internă anemică, ci este mai degrabă rezultatul unui model de creștere specific Luxemburgului, în care serviciile financiare au o pondere importantă. Există riscuri la adresa stabilității financiare interne, cauzate de prezența unui sector financiar de mari dimensiuni, însă acestea sunt relativ limitate, deoarece sectorul este diversificat și specializat în același timp. Nivelul ridicat de îndatorare a sectorului privat și, în special, a societăților nefinanciare, reflectă, în principal, prezența unui număr mare de societăți multinaționale care își utilizează sucursalele sau filialele din Luxemburg pentru operațiuni de finanțare intragrup. În fine, actuala poziție favorabilă a finanțelor publice este foarte dependentă de sustenabilitatea modelului de creștere bazat pe un sector financiar prosper și prezintă un risc ridicat în ceea ce privește sustenabilitatea pe termen lung.

(8)

La 28 aprilie 2014, Luxemburgul și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014, iar la 25 aprilie 2014 și-a prezentat Programul de stabilitate pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(9)

Obiectivul strategiei bugetare pe termen mediu prezentate în Programul de stabilitate pentru 2014 este revenirea, în 2016, la obiectivul pe termen mediu, după o abatere semnificativă de la acesta, în 2015. Programul de stabilitate confirmă obiectivul pe termen mediu anterior, și anume un excedent de 0,5 % din PIB, care reflectă cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Se preconizează că excedentul public structural (recalculat) va scădea de la 1,4 % din PIB, în 2013, la 1,1 %, în 2014, urmând ca, în 2015, acesta să ajungă la un deficit de 0,1 % din PIB. Ulterior, se preconizează o creștere treptată a excedentelor structurale. Prin urmare, se preconizează că Luxemburgul se va menține la nivelul obiectivului pe termen mediu în 2014, însă se va abate în mod semnificativ de la acesta în 2015. Conform previziunilor din Programul de stabilitate, se preconizează că în 2015 rata de creștere a cheltuielilor publice, fără măsurile discreționare privind veniturile, va depăși rata de referință pe termen mediu a creșterii potențiale a PIB-ului. În general, obiectivele stabilite în program corespund parțial cerințelor componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere, urmând să se înregistreze însă o deviere de la acestea, în special în 2015. Se preconizează că rata datoriei, care se situa la 23,1 % din PIB în 2013, cu mult sub valoarea de referință de 60 % din PIB, va continua să scadă pe întreaga perioadă a programului. Scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare din Programul de stabilitate și care a fost elaborat de un organism independent (STATEC) este ușor mai optimist pentru 2014 și 2015. Guvernul preconizează o rată de creștere a PIB-ului de 3,2 %, atât în 2014, cât și în 2015, în timp ce, conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, aceasta ar urma să fie de 2,6 % și, respectiv, 2,7 %. Mai mult, măsurile care stau la baza traiectoriei bugetare pentru perioada 2015-2018 nu au fost încă specificate în detaliu de către autorități. Potrivit previziunilor Comisiei, care nu țin cont de măsurile cele mai recente anunțate, se preconizează că excedentul structural va scădea la 0,6 % din PIB în 2014, urmând să fie înlocuit de un deficit de 1,3 % din PIB în 2015. Se preconizează că în 2015, an în care se așteaptă o abatere semnificativă, rata de creștere a cheltuielilor publice, fără măsurile discreționare privind veniturile, ar urma să depășească rata de referință pe termen mediu a creșterii potențiale a PIB-ului. Pe baza evaluării sale a Programului de stabilitate și pe baza previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că, îndeosebi începând cu anul 2015, vor exista riscuri în privința atingerii obiectivelor Programului de stabilitate, care corespund doar parțial cerințelor componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere.

(10)

Guvernul a transmis parlamentului, în iulie 2013, un proiect de lege privind transpunerea dispozițiilor Directivei 2011/85/UE a Consiliului (5), precum și Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța. În ciuda faptului că proiectul de lege urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2014, adoptarea acestuia a fost amânată din cauza demisiei guvernului, în luna iulie. Prin acest proiect, se introduce o nouă lege cu privire la un Program multianual privind finanțele publice, care acoperă aceeași perioadă ca cea care corespunde următoarei actualizări a Programului de stabilitate. Legea cu privire la Programul multianual privind finanțele publice urmează să fie actualizată anual, în mod constant, în paralel cu bugetul anual. Aceasta ar urma să clarifice în mod detaliat planurile prin care se va realiza obiectivul bugetar pe termen mediu la nivelul administrației publice. Proiectul introduce plafoane multianuale în legea cu privire la Programul multianual privind finanțele publice, care ar urma să se aplice numai sectorului administrației centrale, însă acesta nu conține nicio specificație cu privire la consecințe, în cazul în care se depășesc plafoanele respective. Proiectul de lege nu prevede nicio regulă națională în materie de cheltuieli care să ofere orientări în ceea ce privește stabilirea obiectivelor privind cheltuielile multianuale. Cu toate acestea, conține dispoziții pentru respectarea traiectoriei de ajustare către obiectivul pe termen mediu. În martie 2014 a fost transmisă Parlamentului o versiune revizuită a proiectului de lege, care prevedea, printre altele, atribuirea sarcinii de monitorizare independentă a respectării normelor bugetare unei instituții recent înființate, Consiliul Național al Finanțelor Publice (Conseil National des Finances Publiques).

(11)

În plus, noile norme privind veniturile din TVA generate de activitățile de comerț electronic vor avea un impact negativ asupra veniturilor din TVA. Începând cu 2015, aceste venituri vor fi transferate din țara unde se află furnizorul către țara de reședință a clientului. Guvernul a anunțat majorarea cu 2 puncte procentuale a cotelor de TVA, fapt care ar trebui să compenseze, parțial, pierderile de venituri. Cu toate acestea, având în vedere utilizarea pe scară largă a cotelor de TVA reduse și extrem de reduse, ar putea fi obținute venituri suplimentare prin extinderea aplicării cotei standard, ceea ce ar compensa într-o măsură mai mare pierderile susmenționate.

(12)

Conform informațiilor din Raportul Comisiei din 2012 privind îmbătrânirea populației, ponderea cheltuielilor publice brute cu pensiile în PIB-ul Luxemburgului urmează să crească de la 9,2 % din PIB la 18,6 %, în 2060. Acest lucru este cauzat mai ales de cheltuielile legate de îmbătrânire și, în special, de pensii. Reforma pensiilor din 2012 a avut un domeniu de aplicare limitat și nu a abordat în mod substanțial riscurile la adresa sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice. Finanțarea pe termen scurt a sistemului de pensii este asigurată în prezent de existența unei rate scăzute de dependență a persoanelor vârstnice și se bazează pe contribuțiile plătite de populația relativ tânără de lucrători transfrontalieri. Se preconizează că această tendință se va inversa în viitor, iar costurile cu pensiile și serviciile de îngrijire pe termen lung vor crește, probabil, în mod substanțial. Pentru a se asigura viabilitatea sistemului de pensii, ar fi necesară o creștere considerabilă a valorii contribuției la sistemul de pensii după anul 2020, coroborată cu integrarea unei adaptări moderate a pensiilor la standardul de viață. Acest lucru va aduce cu sine o creștere considerabilă a sarcinii fiscale asupra costului forței de muncă pe care populația activă va trebui să o suporte în viitor și, prin urmare, o reducere a competitivității costurilor. Având în vedere nivelul actual ridicat al ratei de înlocuire, s-ar fi putut adopta și alte măsuri pentru a se asigura o repartizare mai echitabilă a sarcinii fiscale între generații. Introducerea unui plafon aplicabil ajustărilor pensiilor pe baza creșterilor salariale reale ar spori rezervele pentru pensii. În plus, creșterea vârstei efective de pensionare, care este de 59 de ani în prezent, prin alinierea acesteia la schimbările survenite în materie de speranță de viață, ar contribui la asigurarea sustenabilității pe termen lung a sistemului de pensii. De asemenea, ar trebui reduse posibilitățile de pensionare anticipată. Stimulentele financiare în vederea prelungirii carierelor profesionale, prevăzute în reforma pensiilor, pot contribui la sustenabilitatea sistemului de pensii, însă capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor în vârstă ar trebui îmbunătățită în continuare prin consolidarea formării profesionale și a învățării pe tot parcursul vieții. Este necesar ca Luxemburgul să limiteze nevoile și costurile viitoare legate de serviciile de îngrijire pe termen lung, pentru a asigura sustenabilitatea acestora. Serviciile de îngrijire pe termen lung ar putea, de asemenea, să devină mai eficiente din punctul de vedere al costurilor printr-un grad sporit de corelare între serviciile de asistență medicală și serviciile sociale, prin îmbunătățirea furnizării de servicii și a sprijinului acordat persoanelor care îngrijesc membrii ai familiei.

(13)

Excedentul ridicat de cont curent al Luxemburgului este determinat de serviciile financiare și maschează un deficit persistent și în continuă creștere la nivelul balanței comerțului cu bunuri, generat de creșterea lentă a volumului exporturilor. Această tendință reflectă importanța tot mai mare a sectorului serviciilor în cadrul economiei, dar este cauzată și de o pierdere mai structurală a competitivității costurilor. Creșterea constantă recentă a costului unitar al muncii a subminat competitivitatea industriei luxemburgheze. Modularea mecanismului de indexare a salariilor adoptat de guvern în 2012 se va încheia până la sfârșitul anului 2014. Există mai multe opțiuni care ar putea fi explorate, însă este important ca salariile să fie mai strâns legate de productivitate printr-o reformă a sistemului de indexare a salariilor care să permită diferențierea sectorială. Gradul ridicat de dependență de sectorul financiar reprezintă un risc structural pentru economie. Prin urmare, este necesar ca Luxemburgul să se axeze pe dezvoltarea unor firme cu un grad ridicat de specializare, care să stimuleze creșterea bazată pe inovare. Cu toate că, începând cu anul 2000, intensitatea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare (C&D) realizate de sectorul public a crescut de patru ori, fapt care evidențiază hotărârea Luxemburgului de a-și spori capacitățile de cercetare în domeniul public, statul nu este pe calea cea bună pentru a-și îndeplini obiectivul pentru 2020 privind atingerea unui grad al intensității cheltuielilor în domeniul C&D de 2,3-2,6 % din PIB din cauza unei reduceri substanțiale a intensității acestor cheltuieli la nivelul întreprinderilor (de la 1,53 % din PIB în 2000 la 1 % în 2012). Performanța Luxemburgului privind indicatorii în materie de cooperare între instituțiile publice de cercetare și întreprinderi ar trebui îmbunătățită în continuare. Reforma privind consolidarea clusterelor inovative, lansată în 2013, ar trebui continuată.

(14)

Cu toate că au fost adoptate diverse măsuri, șomajul în rândul tinerilor continuă să se mențină la un nivel ridicat, șomerii tineri reprezentând 17,4 % din populația activă în 2013, deși această cifră a scăzut de la 18 %, în 2012. Șomajul în rândul tinerilor depinde în mare măsură de nivelul de instruire, fiind mai redus în cazul tinerilor care au un nivel mai bun de instruire. Sistemul educațional al Luxemburgului se confruntă cu o serie de provocări specifice, cum ar fi multilingvismul și competențele specifice necesare pe o piață a muncii cu un grad ridicat de specializare și cu un vast sector financiar. Concluziile sondajului OCDE din 2012 privind competențele elevilor au confirmat că sunt necesare măsuri suplimentare care să contracareze rezultatele relativ slabe ale tinerilor în ceea ce privește competențele de bază, astfel cum s-a constatat începând cu anul 2006. În acest context, ar trebui continuate reformele în domeniul învățământului primar și secundar. În plus, ar trebui să se îmbunătățească în continuare calitatea și atractivitatea învățământului profesional și tehnic, în vederea furnizării unui personal calificat pe piața muncii, care să includă îndeosebi persoanele care provin din familii de migranți. Structura sistemului de impozitare și prestații sociale se află la originea unor capcane considerabile pe piața forței de muncă, printre cele mai mari din Uniune, indiferent de nivelul salarial sau de componența familiei. Politicile de activare au rămas, de asemenea, deficitare, în ciuda eforturilor recente de reformă, iar participarea la politici active în domeniul pieței forței de muncă nu este obligatorie în nicio etapă pe durata perioadei de șomaj.

(15)

Luxemburgul este hotărât ca, până în 2020, să reducă cu 20 % nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră în sectoarele care nu fac parte din schema ETS, dar se preconizează că va rata acest obiectiv la o diferență de 23 de puncte procentuale. În plus, se preconizează că emisiile înregistrate în 2013 vor depăși cu 1 % obiectivul pentru 2013 stabilit în Decizia privind partajarea eforturilor. Aproximativ 70 % din emisiile provenite din transporturi sunt legate de exporturile de carburanți, ca urmare, printre altele, a unor accize foarte reduse la carburanți. Includerea exportului de carburanți pe lista provocărilor majore din cadrul celui de al doilea Plan național de acțiune privind schimbările climatice, adoptat în mai 2013, reprezintă un pas înainte. Cu toate acestea, sunt necesare măsuri mai specifice, pe termen lung, pentru soluționarea acestui aspect. Taxele de mediu au reprezentat 2,4 % din PIB în 2012, față de 3,1 % din PIB, în 2004. Această scădere este cauzată, în special, de reducerea veniturilor fiscale din sectorul energetic, influențată de absența indexării taxelor din acest domeniu. Taxele de transport, cu excepția carburanților, au reprezentat 0,2 % din PIB în 2012. Accizele la carburanții utilizați pentru transport sunt ridicate, reprezentând 2,2 % din PIB, în ciuda tratamentului fiscal preferențial al motorinei, îndeosebi din cauza cumpărării transfrontaliere de carburanți. În contextul în care ponderea taxelor de mediu în totalul veniturilor obținute din impozite este sub medie, elaborarea taxelor de mediu din Luxemburg poate fi îmbunătățită, mai ales prin majorarea taxelor aplicate produselor energetice pentru transport.

(16)

În contextul Semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Luxemburgului. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Luxemburg, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările sale formulate în cadrul Semestrului european se reflectă în recomandările 1 - 5 de mai jos.

(17)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său (6) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(18)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat, de asemenea, o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe baza acestei analize, Consiliul a formulat recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (7). Fiind un stat membru a cărui monedă este euro, Luxemburgul ar trebui să asigure, în același timp, punerea în aplicare integrală și în timp util a acestor recomandări,

1.

Să își mențină o poziție bugetară solidă în 2014; să își consolideze în mod semnificativ strategia bugetară în 2015, pentru a asigura îndeplinirea obiectivului pe termen mediu și să mențină ulterior nivelul obiectivului pe termen mediu, în vederea protejării sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice, luând în considerare, în special, vulnerabilitățile implicite legate de îmbătrânirea populației. Să consolideze guvernanța bugetară prin accelerarea procesului de adoptare a unui cadru bugetar pe termen mediu, care să acopere administrația publică și să includă plafoane multianuale de cheltuieli, precum și prin instituirea monitorizării independente a normelor bugetare. Să extindă baza de impozitare, îndeosebi în ceea ce privește consumul.

2.

În scopul asigurării sustenabilității fiscale, să diminueze cheltuielile legate de îmbătrânirea populației prin asigurarea unui sistem de îngrijire pe termen lung la costuri cât mai scăzute, să continue reforma pensiilor în vederea majorării vârstei de pensionare efective, inclusiv prin limitarea regimurilor de pensionare anticipată, prin alinierea vârstei de pensionare sau a pensiilor la modificarea speranței de viață. Să își intensifice eforturile pentru a spori rata de activitate a lucrătorilor mai în vârstă, inclusiv prin îmbunătățirea capacității de inserție profesională a acestora prin învățarea pe tot parcursul vieții.

3.

Să accelereze procesul de adoptare a unor măsuri structurale, în consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu practicile naționale, pentru a reforma sistemul de stabilire a salariilor, inclusiv indexarea salariilor, în vederea îmbunătățirii gradului de adaptare a salariilor la evoluțiile în materie de productivitate, în special la nivel sectorial. Să urmărească diversificarea structurii economiei, inclusiv prin favorizarea investițiilor private în cercetare și prin dezvoltarea, în continuare, a cooperării dintre instituțiile de cercetare publice și întreprinderi.

4.

Să continue eforturile de reducere a ratei șomajului în rândul tinerilor cu un nivel scăzut de calificare, inclusiv al celor care provin din familii de migranți, printr-o strategie coerentă, inclusiv prin îmbunătățirea, în continuare, a elaborării și a monitorizării politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, prin abordarea necorelării competențelor și prin reducerea factorilor financiari care descurajează munca. În acest scop, să accelereze punerea în aplicare a reformei învățământului general și învățământului profesional și tehnic pentru a adapta mai bine competențele tinerilor la cererea de forță de muncă.

5.

Să dezvolte un cadru cuprinzător și să adopte măsuri concrete pentru a-și îndeplini obiectivul pentru 2020 privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activitățile care nu fac obiectul schemei ETS, în special prin impozitarea produselor energetice pentru transport.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/77

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă – Strategia Europa 2020 – bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează asupra domeniilor-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 Consiliul a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, la nivelul UE și la nivelul zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (4) privind Programul național de reformă al Ungariei pentru 2013 și a emis avizul cu privire la Programul actualizat de convergență al Ungariei pentru perioada 2013‐2016.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice 2014. De asemenea, la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Ungaria ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării fiscale și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Acesta a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea fiscală într-un mod diferențiat și favorabil creșterii, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului aprofundat pe care l-a efectuat pentru Ungaria, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este că Ungaria se confruntă în continuare cu dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și măsuri ferme de politică. În mod concret, trebuie să se acorde în continuare o foarte mare atenție ajustării în curs a poziției internaționale nete pronunțat negative, nivelului ridicat al datoriei publice și private, în contextul unui sector financiar fragil, și deteriorării rezultatelor la export, în vederea reducerii riscurilor importante de apariție a unor efecte negative asupra funcționării economiei.

(8)

La 30 aprilie 2014, Ungaria a prezentat Programul său național de reformă pentru 2014 și Programul de convergență pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(9)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de convergență pentru 2014 este reducerea deficitului global de la 2,9 % din PIB, în 2014, la 1,9 %, până la sfârșitul perioadei programului. Acesta trebuie să fie realizat printr-o traiectorie de consolidare care concentrează puternic eforturile spre sfârșitul perioadei vizate, în contextul în care țintele de deficit au fost revizuite semnificativ în sens ascendent, comparativ cu programul de convergență precedent. Programul de convergență confirmă obiectivul pe termen mediu de - 1,7 % din PIB, care reflectă obiectivele Pactului de stabilitate și de creștere. Cu toate acestea, pe baza soldului structural recalculat, se preconizează că obiectivul pe termen mediu nu va fi îndeplinit până la sfârșitul perioadei programului. Se preconizează că în 2014 soldul structural (recalculat) se va deteriora cu 1,5 puncte procentuale, deviind astfel în mod semnificativ de la obiectivul pe termen mediu, și că se va stabiliza în 2015, ceea ce implică o diferență de 0,5 % din PIB față de ameliorarea necesară în direcția atingerii obiectivului pe termen mediu. Criteriul de referință în materie de cheltuieli evidențiază o abatere semnificativă, atât în 2014, cât și în 2015. Se preconizează că soldul structural (recalculat) va continua să se deterioreze, atât în 2016, cât și în 2017. În general, se preconizează, începând cu 2014, o abatere semnificativă de la traiectoria de ajustare în direcția atingerii obiectivului pe termen mediu. Programul de convergență pornește de la premisa unei scăderi treptate, dar continue, a datoriei publice, de la 79 % din PIB, în 2013, la aproximativ 75 % din PIB, în 2017. Scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare din Programul de convergență este, în linii mari, plauzibil pentru perioada 2014‐2016, estimându-se că PIB-ul va crește cu 2,3 % în 2014 și, respectiv, cu 2,5 % în 2015, comparativ cu 2,3 % și, respectiv, 2,1 %, conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014. Cu toate acestea, Programul de convergență este prea optimist în ceea ce privește anul 2017.

Riscurile care amenință țintele bugetare sunt, în mare parte, echilibrate în 2014, dar există riscuri din ce în ce mai mari ca, începând cu anul 2015, deficitul să fie mai mare decât cel vizat. Riscuri importante sunt generate de faptul că reducerea planificată a ratei cheltuielilor este prevăzută a fi realizată prin înghețări nominale generalizate sau prin limitarea creșterilor la un nivel inferior ratei inflației în cazul majorității liniilor bugetare de cheltuieli discreționare. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, se preconizează că în 2014 și în 2015 deficitul global va respecta țintele stabilite în Programul de convergență. În contextul în care se estimează că deficitul structural va fi de 2,2 % din PIB în 2014 și de 2,3 % în 2015, previziunile Comisiei confirmă faptul că, începând cu 2014, există un risc de abatere semnificativă de la obiectivul pe termen mediu. Mai mult, previziunile Comisiei indică, de asemenea, nerespectarea criteriului de referință privind reducerea datoriei în 2014 și în 2015. În 2014, deteriorarea preconizată a soldului structural (- 1,4 % din PIB) depășește nivelul permis pentru respectarea regulii privind gradul de îndatorare (- 0,5 % din PIB). În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, pe baza evaluării Programului de convergență și pe baza previziunilor Comisiei, Consiliul consideră că sunt necesare eforturi suplimentare de consolidare structurală, date fiind riscurile de abatere semnificativă de la obiectivul pe termen mediu, precum și riscul de nerespectare, începând cu 2014, a regulii privind gradul de îndatorare.

(10)

Cadrul bugetar pe termen mediu a fost consolidat prin extinderea orizontului de planificare dincolo de exercițiul bugetar în curs. Cu toate acestea, eficacitatea și caracterul obligatoriu al acestuia nu sunt încă asigurate. Au fost introduse norme fiscale numerice noi, însă nu au fost corectate deficiențele de concepție, legate în principal de lipsa unei monitorizări ex post sistematice, a unui nivel maxim de abatere admis și a unor mecanisme de corecție solide. Lista restrânsă a sarcinilor obligatorii ale Consiliului bugetar, precum și capacitatea analitică a acestuia nu sunt încă proporționale cu dreptul său de veto în domeniul bugetar. Consolidarea în continuare a cadrului bugetar pe termen mediu și extinderea mandatului obligatoriu al Consiliului bugetar ar contribui la îmbunătățirea credibilității, a transparenței și a eficacității cadrului bugetar general.

(11)

Chiar dacă Banca Centrală a acordat subvenții în cadrul schemei „Finanțare pentru creștere”, destinată întreprinderilor mici și mijlocii, activitățile normale de creditare a economiei nu au fost reluate în mod durabil. Sarcina de reglementare suportată de sectorul financiar a crescut și mai mult, limitând astfel capacitatea de acumulare de capital. Măsuri cum ar fi cea privind majorarea taxei pe tranzacțiile financiare au contribuit la o creștere a utilizării de fonduri în numerar în cadrul economiei. Portofoliul creditelor acordate gospodăriilor a continuat să se deterioreze și ponderea mare de credite neperformante reprezintă în prezent una dintre cele mai mari provocări pentru sectorul financiar. Curățarea portofoliului este limitată de gradul redus de eficacitate al procedurilor de rezoluție. Nu au fost adoptate măsuri importante noi menite să elimine activele toxice din bilanțul băncilor. Nivelul ridicat al sarcinii de reglementare, combinat cu un procent mare de credite neperformante, a condus la o reducere a creditelor disponibile. Guvernul și-a anunțat, în repetate rânduri, intenția de introduce o nouă schemă de reducere a datoriilor pentru a-i sprijini pe debitorii care au contractat împrumuturi în valută; în cele mai multe cazuri, aceste măsuri nu au vizat debitorii aflați în dificultate și au un impact negativ asupra atitudinii gospodăriilor cu privire la plata creditelor, din cauza faptului că acestea se așteaptă să beneficieze de sprijin suplimentar din partea guvernului. Reglementarea și supravegherea în sectorul financiar au fost consolidate prin integrarea Autorității de Supraveghere Financiară în cadrul structurii băncii centrale și prin însărcinarea acesteia din urmă cu supravegherea macroprudențială. Au început activitățile de pregătire privind instituirea unui regim de rezoluție bancară.

(12)

Cu toate că s-a redus frecvența modificărilor în sectorul fiscal în comparație cu anul precedent, nu s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește echilibrarea în mai mare măsură a sistemului de impozitare a societăților. Unele taxe sectoriale existente au fost chiar majorate. Aplicarea unor impozite diferite în funcție de sectoare reprezintă un obstacol în calea alocării eficace a resurselor, având, prin urmare, un impact negativ asupra creșterii economice. Pentru ca sistemul de impozitare să stimuleze în mai mare măsură ocuparea forței de muncă, Ungaria a extins condițiile de eligibilitate privind creditele fiscale pentru impozitul pe venit, acordate familiilor, ceea ce poate constitui un ajutor pentru salariați. Sarcina fiscală suportată de persoanele celibatare cu venituri salariale mici este una dintre cele mai ridicate din Uniune. În ciuda unei extinderi a domeniului de aplicare în cazul mamelor cu cel puțin trei copii, criteriile de eligibilitate stabilite prin Legea pentru protecția locurilor de muncă au rămas, în esență, neschimbate, chiar dacă o mare parte a angajaților cu venituri salariale mici nu se încadrează în domeniul de aplicare al acestei măsuri. Va fi important ca această schemă să fie evaluată din punctul de vedere al impactului și al raportului cost-eficacitate și, dacă este cazul, să fie modificată, pentru a contribui la ocuparea forței de muncă. S-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește trecerea de la impozitarea veniturilor salariale la taxele de mediu, însă sunt necesare măsuri suplimentare. Conectarea prin internet a caselor de marcat cu administrația fiscală se efectuează treptat, după ce în trecut a înregistrat întârzieri repetate. Cu toate acestea, Ungaria continuă să se confrunte cu un grad ridicat de nerespectare a obligațiilor fiscale, cu un nivel constant de muncă nedeclarată și cu lacune în ceea ce privește respectarea legislației în materie de TVA. Măsurile de control ar trebui să fie înăsprite, în vederea îmbunătățirii eficacității măsurilor de combatere a fraudei.

(13)

Rata șomajului în rândul tinerilor s-a redus în 2013, în timp ce proporția tinerilor care nu sunt încadrați în muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare a crescut. O coordonare eficace între agențiile locale ale serviciului public de ocupare a forței de muncă, instituțiile de învățământ și părțile interesate de la nivel local ar putea spori impactul acestor măsuri. A început procesul de consolidare a capacităților serviciului public de ocupare a forței de muncă, inclusiv elaborarea unui sistem de stabilire a profilurilor clienților, însă ar trebui să se evalueze eficiența și eficacitatea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă care sunt menite să contribuie la o piață deschisă a muncii și, dacă este necesar, să fie modificate, în scopul îmbunătățirii accesului unor grupuri defavorizate la piața forței de muncă. Este necesar să se consolideze elementul de activare în cadrul diferitelor măsuri în domeniul pieței forței de muncă și în domeniul social (Programul de lucrări publice, indemnizații de șomaj și asistență socială). Programul de lucrări publice beneficiază de cea mai mare parte a resurselor bugetare disponibile pentru măsuri în domeniul ocupării forței de muncă, însă, în 2013, 11,54 % din participanți au putut reveni pe piața deschisă a forței de muncă după ce și-au încheiat activitatea în cadrul acestui program. Se pune astfel întrebarea dacă acest program nu ar trebui să fie adaptat, de exemplu, prin asigurarea unui grad mai ridicat de corelare cu măsurile de activare, formare și acordare de asistență în căutarea unui loc de muncă, pentru a garanta obținerea unui impact cu o durată mai îndelungată asupra ocupării forței de muncă. Participarea femeilor la piața muncii a fost încurajată printr-un grad sporit de flexibilitate a sistemului de concediu parental și prin punerea la dispoziție a unor capacități de îngrijire a copiilor, însă sunt necesare eforturi suplimentare, având în vedere că rata de ocupare în rândul femeilor rămâne sub 60 %. Durata perioadei în care șomerii pot beneficia de indemnizația de șomaj este mai scurtă decât durata medie a intervalului de timp de care aceștia au nevoie pentru a-și găsi un loc de muncă. Numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială din Ungaria crește în mod constant, acestea reprezentând în prezent aproximativ o treime din populația acestei țări. Sărăcia continuă să afecteze în mod disproporționat grupurile defavorizate, în special copiii și populația romă. Cu toate că există o strategie națională de incluziune socială, măsurile de politică din majoritatea domeniilor nu promovează în mod sistematic obiectivele definite în strategie. Pentru a reduce în mod eficace sărăcia sunt necesare măsuri de politică integrate și simplificate.

(14)

Mediul de afaceri din Ungaria se caracterizează prin modificări frecvente ale cadrului de reglementare și printr-o concurență limitată într-un număr tot mai mare de sectoare. În sectorul serviciilor au fost introduse noi bariere, cele existente nefiind eliminate b (de exemplu, în ceea ce privește farmaciile, gestionarea deșeurilor, plățile prin intermediul dispozitivelor mobile, comercializarea cu amănuntul a tutunului și manualele). Volumul investițiilor a scăzut semnificativ, mai ales în sectoarele în care, în ultimii ani, au fost impuse suprataxe sectoriale specifice. În perioada cuprinsă între 2010 și 2013, volumul investițiilor nominale a scăzut cu 44 % în sectorul energiei, cu 28 % în sectorul finanțelor și cu 18 % în sectorul comunicațiilor, în timp ce volumul global al acestora a crescut cu 3,4 %. S-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește îmbunătățirea concurenței în domeniul achizițiilor publice, însă sunt necesare eforturi suplimentare. De exemplu, utilizarea într-o măsură mai mare a sistemelor electronice de achiziții publice ar putea conduce la economii de costuri importante, la o îmbunătățire a gradului de transparență a achizițiilor publice și la o creștere a concurenței. S-au întreprins măsuri în vederea punerii în aplicare a unor strategii de integritate și a promovării unor standarde mai ridicate în materie de transparență în cadrul administrației publice, însă sunt necesare eforturi suplimentare pentru combaterea cu eficacitate a corupției.

(15)

Proporția elevilor care au părăsit timpuriu școala este în creștere și adoptarea unei strategii de prevenire a părăsirii timpurii a școlii a fost amânată în repetate rânduri. Sunt necesare eforturi suplimentare care să le permită elevilor dobândirea unor cunoștințe, competențe și calificări de bază, relevante pentru piața muncii. Asigurarea unui acces egal la un învățământ general de calitate rămâne în continuare o problemă majoră pentru copiii defavorizați, în special pentru copiii romi. A fost promulgată o nouă lege cu privire la formarea profesională, care introduce, printre altele, un „model dublu” nou, pentru a facilita tranziția, în continuare dificilă, de la școală la viața profesională, fiind necesar ca efectele acesteia să fie monitorizate îndeaproape.

(16)

În 2013 și 2014, Ungaria a continuat să reducă prețurile la energie electrică și la gaze pentru consumatorii finali. Aceste reduceri ale prețurilor, coroborate cu o sarcină fiscală suplimentară asupra întreprinderilor din sectorul energetic, au avut un impact negativ asupra capacității furnizorilor de energie de a-și recupera costurile, precum și asupra investițiilor în domeniul energetic și a întreținerii rețelelor. În prezent, nivelul intensității energetice a gospodăriilor este printre cele mai ridicate din Uniune și eficiența energetică ar putea fi îmbunătățită îndeosebi în sectorul locuințelor. Lipsa de independență a autorității de reglementare în domeniul energiei în ceea ce privește stabilirea condițiilor privind accesul la rețea și a tarifelor de rețea continuă să genereze motive de îngrijorare. Au fost întreprinse unele demersuri în vederea raționalizării organizării întreprinderilor de transport în comun, însă sustenabilitatea acestora ar putea fi îmbunătățită în continuare prin reducerea cheltuielilor de funcționare și modificarea sistemului de tarife.

(17)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Ungariei. A evaluat Programul național de reformă și Programul de convergență. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică fiscală și socioeconomică sustenabilă în Ungaria, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările Comisiei formulate în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-7 de mai jos.

(18)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de convergență, iar avizul său (5) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(19)

Având în vedere bilanțul aprofundat realizat de Comisie și această evaluare, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de convergență. Recomandările sale, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, se reflectă în recomandările 1, 2, 3 și 5 de mai jos.

1.

Să consolideze măsurile bugetare pentru 2014, ținând cont de apariția decalajului comparativ cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere, mai precis regula privind reducerea gradului de îndatorare, pe baza previziunilor Comisiei din primăvara anului 2014. În 2015 și în perioada următoare, să consolideze semnificativ strategia bugetară pentru a asigura îndeplinirea obiectivului pe termen mediu și respectarea cerințelor privind reducerea gradului de îndatorare, astfel încât rata datoriei publice să se mențină pe o traiectorie descendentă durabilă. Să asigure caracterul obligatoriu al cadrului bugetar pe termen mediu printr-o monitorizare ex post sistematică a respectării normelor fiscale numerice și prin utilizarea mecanismelor de corecție. Să îmbunătățească gradul de transparență a finanțelor publice, inclusiv prin extinderea sarcinilor obligatorii care îi revin Consiliului bugetar, solicitând elaborarea, la intervale de timp regulate, a unor prognoze macrobugetare și a unor evaluări ale impactului bugetar în cazul principalelor propuneri de politică.

2.

Să contribuie la restabilirea fluxului normal de creditare a economiei, printre altele prin îmbunătățirea modului în care este conceput sistemul de impozite și prin reducerea sarcinii fiscale suportate de instituțiile financiare. Să adapteze taxa pe tranzacțiile financiare pentru a evita redirecționarea fondurilor de economii din sectorul bancar și să consolideze stimulentele pentru utilizarea plăților electronice. Să analizeze și să elimine obstacolele din calea curățării portofoliului, printre altele, prin înăsprirea regulilor privind constituirea de provizioane pentru creditele restructurate, prin eliminarea obstacolelor în ceea ce privește executarea silită a garanțiilor reale, precum și prin accelerarea și îmbunătățirea eficienței procedurilor de insolvență. În acest sens, să consulte îndeaproape părțile implicate cu privire la noile inițiative în materie de politică și să se asigure că aceste inițiative sunt bine orientate și că nu duc la o creștere a hazardului moral în rândul debitorilor. Să consolideze în continuare reglementarea și supravegherea financiară.

3.

Să asigure instituirea unui sistem de impozitare a societăților stabil, mai echilibrat și raționalizat, inclusiv prin eliminarea treptată a taxelor sectoriale specifice cu efect distorsionant. Să reducă sarcina fiscală suportată de lucrătorii cu venituri reduse, printre altele, prin îmbunătățirea eficienței taxelor de mediu. Să accelereze măsurile de îmbunătățire a respectării obligațiilor fiscale – în special pentru a reduce frauda în domeniul TVA – și să reducă costurile globale ale acesteia.

4.

Să consolideze măsurile bine orientate din cadrul politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, printre altele, prin accelerarea introducerii sistemului de stabilire a profilurilor clienților al serviciului public de ocupare a forței de muncă. Să creeze rețeaua planificată de îndrumare a tineretului și să asigure coordonarea acesteia cu instituțiile de învățământ și părțile interesate de la nivel local, pentru a contribui la o creștere a impactului măsurilor în domeniu. Să revizuiască programul de lucrări publice pentru a analiza eficacitatea acestuia în ceea ce privește sprijinirea participanților să își găsească ulterior un loc de muncă și să consolideze, în continuare, elementele de activare din cadrul programului. Să analizeze posibilitatea de a prelungi durata perioadei în care șomerii pot beneficia de indemnizația de șomaj, luând în considerare intervalul de timp mediu necesar pentru găsirea unui nou loc de muncă, și corelarea cu măsuri de activare. Să amelioreze caracterul adecvat și nivelul de acoperire al asistenței sociale, corelând-o într-o măsură mai mare cu măsurile de activare. Să pună în aplicare măsuri de politică raționalizate și integrate pentru a reduce sărăcia, îndeosebi în rândul copiilor și al populației rome.

5.

Să asigure stabilitatea cadrului de reglementare și să stimuleze concurența pe piață, printre altele, prin eliminarea barierelor în sectorul serviciilor. Să adopte măsuri mai ambițioase, menite să contribuie la o creștere a concurenței și a gradului de transparență al procedurilor de achiziții publice, care să includă o mai bună utilizare a sistemelor electronice de achiziții publice, și să reducă în continuare corupția și sarcina administrativă globală.

6.

Să pună în aplicare o strategie națională de prevenire a părăsirii timpurii a școlii, care să acorde o atenție deosebită elevilor care și-au abandonat studiile în cadrul învățământului profesional și tehnic. Să introducă o abordare sistematică în vederea promovării unui învățământ general incluziv pentru grupurile defavorizate, în special pentru romi. Să sprijine trecerea de la un ciclu de învățământ la altul și tranziția către piața muncii și să supravegheze îndeaproape punerea în aplicare a reformei privind formarea profesionale. Să pună în aplicare o reformă a învățământului superior care să permită un nivel mai ridicat de absolvire în învățământul superior, în special în rândul studenților dezavantajați.

7.

Să revizuiască impactul pe care reglementarea prețurilor la energie îl are asupra stimulentelor pentru a investi și asupra concurenței pe piața energiei electrice și pe piața gazelor. Să adopte măsuri suplimentare pentru a asigura autonomia autorității de reglementare în ceea ce privește stabilirea tarifelor de rețea și a condițiilor privind accesul la rețea. Să întreprindă măsuri de creștere a eficienței energetice, în special în sectorul locuințelor. Să sporească în continuare sustenabilitatea sistemului de transport, printre altele, prin reducerea cheltuielilor de funcționare și prin revizuirea sistemului de tarife aplicate de întreprinderile de stat din sectorul transporturilor.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/83

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Europa 2020, bazată pe coordonarea extinsă a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 Consiliul a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă existente la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, la nivelul UE și la nivelul zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (4) privind Programul național de reformă al Maltei pentru 2013 și a emis un aviz cu privire la Programul de stabilitate actualizat al Maltei pentru perioada 2012-2016. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia a prezentat avizul său privind proiectul de plan bugetar al Maltei pentru 2014.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european 2014 pentru coordonarea politicilor economice. De asemenea, la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Malta ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării fiscale și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea fiscală într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului aprofundat pe care l-a efectuat pentru Malta, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. În urma analizei efectuate, Comisia a ajuns la concluzia că Malta nu se mai confruntă cu dezechilibre macroeconomice în sensul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice. Deși gradul de îndatorare rămâne ridicat, riscurile la adresa sustenabilității datoriei publice și private și a stabilității sectorului financiar par a fi limitate, chiar dacă merită să fie monitorizate în permanență. Indicatorii stabilității financiare, în special, se mențin la niveluri adecvate. Cu toate acestea, având în vedere natura structurală a riscurilor din sector, este esențială continuarea practicilor actuale prudente în materie de supraveghere și de asumare a riscurilor. Piața locuințelor s-a stabilizat și, prin urmare, riscurile generate de o expunere excesivă la proprietate sunt limitate. Datoria privată este în scădere; reducerea efectului de levier al întreprinderilor are loc în mod ordonat, iar presiunile de pe piața de credit sunt limitate.

(8)

La 16 aprilie 2014, Malta și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014, care a fost actualizat pe 8 mai 2014, iar la 30 aprilie 2014 și-a prezentat Programul de stabilitate pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(9)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de stabilitate pentru 2014 este de a corecta deficitul excesiv în mod sustenabil până în 2014 și de a avansa treptat către obiectivul pe termen mediu de a avea o poziție bugetară echilibrată în termeni structurali, care este mai strict decât cerințele impuse de Pactul de stabilitate și de creștere. Cu toate acestea, îndeplinirea obiectivului pe termen mediu nu este planificată să aibă loc în cadrul perioadei acoperite de program. În 2014, ajustarea structurală planificată (recalculată) este ușor mai redusă decât efortul recomandat. După corectarea planificată a deficitului excesiv, în 2015 este planificată o mică abatere de la traiectoria de ajustare în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen mediu. Ulterior, progresele anuale planificate în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu sunt, în linii mari, conforme cu cerința de cel puțin 0,5 % din PIB. Programul de stabilitate prognozează înscrierea pe o traiectorie descendentă a datoriei publice, situate la 73 % din PIB în 2013, în conformitate cu criteriul de referință privind reducerea datoriei, începând din 2014. În ansamblu, obiectivele programului sunt, în linii mari, conforme cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Scenariul macroeconomic pe care se întemeiază proiecțiile bugetare din Programul de stabilitate, care a fost aprobat de un organism independent (Biroul național de audit), este plauzibil pentru 2014 și 2015, întrucât proiecțiile de creștere economică sunt ușor mai scăzute decât cele din previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 pentru anii respectivi.

Cu toate acestea, riscurile la care sunt expuse obiectivele bugetare sunt preponderent negative, deoarece creșterea structurală a veniturilor planificată pe perioada acoperită de program nu se sprijină în totalitate pe măsuri, iar depășirile nivelului prevăzut al cheltuielilor ar putea necesita plăți mai mari decât sumele bugetate. Conform previziunilor Comisiei, se așteaptă ca Malta să își corecteze în mod sustenabil deficitul excesiv în 2014. În același timp, pe baza previziunilor Comisiei, efortul bugetar din perioada 2013-2014 este mai mic cu 1,6 % din PIB din punctul de vedere al modificării (corectate) a soldului structural și cu 1,25 % din PIB din punctul de vedere al cuantumului măsurilor impuse, estimate ca fiind necesare la momentul formulării recomandării privind procedura aplicabilă deficitelor excesive. Cu toate că nu există nicio marjă în ceea ce privește îndeplinirea criteriului de referință privind reducerea datoriei în 2014, riscurile la care este expus scenariul datoriei sunt preponderent pozitive.

(10)

În 2015, există un risc semnificativ de abatere de la progresele necesare în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen mediu. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, pe baza evaluării Programului de stabilitate și pe baza previziunilor Comisiei, Consiliul consideră că, deși deficitul global și datoria publică planificate ale Maltei respectă recomandarea referitoare la procedura aplicabilă deficitelor excesive, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a alinia ajustarea structurală la cea recomandată în 2014 și pentru a asigura o traiectorie adecvată în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen mediu începând din 2015.

(11)

Natura neobligatorie a cadrului bugetar al Maltei și orizontul scurt al planificării bugetare nu favorizează o poziție bugetară solidă. Adoptarea actelor legislative care trebuiau să intre în vigoare până la sfârșitul anului 2013 și care vizează îndeplinirea cerințelor Directivei 2011/85/UE a Consiliului (6) și pactul bugetar a suferit întârzieri. Cu toate acestea, în conformitate cu Programul de stabilitate, guvernul a aprobat recent un act legislativ privind responsabilitatea bugetară, care va fi supus spre aprobare parlamentului. Proiectul de act legislativ prevede introducerea unei reguli a echilibrului bugetar în termeni structurali, a unei reguli privind datoriile, a unui cadru bugetar de trei ani cu rulare anuală, precum și înființarea treptată a consiliului bugetar care ar urma să aibă sarcina de a aproba previziunile macroeconomice și bugetare oficiale ale guvernului, precum și de a monitoriza ex ante și ex post respectarea normelor bugetare.

(12)

Departamentele de administrare fiscală din Malta urmează să fie reunite în cadrul unei autorități unice, ceea ce ar raționaliza procesele de colectare a impozitelor și ar combate evaziunea fiscală. Pentru a îmbunătăți conformitatea fiscală și a încuraja recuperarea sumelor datorate, au fost revizuite sancțiunile prevăzute în legislația privind TVA, precum și dobânzile aplicate impozitelor datorate. Au fost introduse diverse alte măsuri preconizate să consolideze sistemul fiscal al Maltei. Aceste măsuri merg în direcția bună, însă impactul lor încă nu este vizibil.

(13)

Deși Malta încă se mai confruntă cu provocări în ceea ce privește sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor sale publice, deocamdată au fost înregistrate puține progrese în legătură cu reformele sistemului de pensii și cu sustenabilitatea serviciilor de asistență medicală. Cu toate că a fost înființat un grup strategic privind pensiile care să evalueze toate opțiunile de reformă a sistemului de pensii, autoritățile malteze și-au luat angajamentul de a nu mări vârsta legală de pensionare peste majorările prevăzute în reforma pensiilor din 2006. Malta intenționează să combată aceste deficiențe prin măsuri de ocupare și mai ales prin strategia sa recent adoptată privind îmbătrânirea activă, însă este puțin probabil că acestea vor rezolva problema. Sustenabilitatea sistemului de sănătate complică și mai mult lucrurile, printr-o creștere prognozată a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației. Tocmai a fost lansat un proiect de strategie națională privind sistemele de sănătate, însă este neclar cum va fi pusă în aplicare această strategie și ce avantaje va aduce prin prisma eficacității din punctul de vedere al costurilor și prin prisma sustenabilității. Asistența medicală primară publică trebuie consolidată.

(14)

Rata părăsirii timpurii a școlii este încă foarte ridicată în Malta, însă se iau măsuri în vederea reducerii acesteia și este în curs de înființare un sistem de monitorizare cuprinzător. Gradul de obținere a calificărilor de bază rămâne, totuși, scăzut, ceea ce contribuie la un nivel redus de alfabetizare și la părăsirea timpurie a școlii. Se preconizează că punerea în aplicare adecvată a Strategiei naționale de alfabetizare recent adoptate va sprijini eforturile de a contracara această deficiență. Aceasta trebuie completată și cu alte măsuri care se preconizează că vor crește relevanța formării profesionale și a învățământului pentru piața muncii. Printre aceste măsuri se numără reforma cadrului privind ucenicia, elaborarea unei strategii privind învățarea pe tot parcursul vieții, introducerea activităților de învățare la locul de muncă în cadrul învățământului profesional și tehnic, precum și un program specific finanțat prin Fondul social european.

(15)

În prezent, Malta pune în aplicare o serie de măsuri semnificative care urmăresc să sporească participarea femeilor pe piața muncii, în principal prin asigurarea de servicii gratuite de îngrijire a copiilor pentru familiile în care părinții lucrează sau își continuă studiile. Punerea în aplicare eficace a acestor măsuri va fi crucială. De asemenea, autoritățile sprijină asigurarea serviciilor de îngrijire a copiilor după programul școlar și oferă oportunități de a trimite copiii la școală înainte de orele de deschidere prevăzute, astfel încât calitatea de părinte să poată fi mai bine conciliată cu viața profesională. Sunt prevăzute inclusiv stimulente fiscale pentru a încuraja părinții să își înscrie copiii în structurile de îngrijire care funcționează deja în cadrul schemelor anterioare. Cu toate acestea, nu se fac prea multe pentru a asigura și promova utilizarea sistemelor de muncă flexibile, cum ar fi munca la distanță și cu program flexibil, care ar contribui la reintegrarea femeilor pe piața muncii.

(16)

Pentru a-și îmbunătăți în continuare competitivitatea internațională, precum și pentru a evita potențialul impact negativ al unei disparități între evoluția salariilor și cea a productivității, Malta trebuie să combată în continuare deficiențele de infrastructură din sectoarele energiei și transportului, care îi afectează potențialul, mai ales din cauza costurilor ridicate ale energiei. Interconectorul de electricitate cu Italia ar trebui să fie finalizat anul acesta, ceea ce va spori siguranța aprovizionării și ar putea contribui la diversificarea surselor de aprovizionare și la utilizarea energiei din surse regenerabile produse extern. Terminalul de gaz natural lichefiat de la Delimara și conectarea planificată la rețeaua europeană de gaze vor contribui, de asemenea, la mixul energetic al Maltei, reducând dependența acesteia de o singură sursă principală de energie și sporindu-i, astfel, atractivitatea ca loc de desfășurare a activităților economice. Cu excepția câtorva reușite legate de utilizarea energiei fotovoltaice, sursele regenerabile de energie autohtone reprezintă un potențial încă nevalorificat.

(17)

Anumite ineficiențe ale administrației publice plafonează dezvoltarea mediului de afaceri din Malta. Deși îmbunătățirile aduse achizițiilor publice merg în direcția bună, procedurile de achiziții continuă să fie excesiv de lungi, având ca rezultat cheltuieli publice ineficiente. Aceste măsuri nu sunt însoțite de ținte, ceea ce face ca evaluarea eficacității lor să fie dificilă. Lipsa alternativelor la finanțarea prin îndatorare duce la costuri de finanțare ridicate pentru întreprinderi, ceea ce exercită presiuni asupra activității lor economice. Această preferință acordată finanțării prin îndatorare a întreprinderilor ar putea conduce și la un efect de levier excesiv de ridicat al acestora, precum și la o alocare insuficientă a capitalului. Trebuie urmărite, așadar, și alte oportunități de finanțare decât cele prin îndatorare. Ineficiențele sistemului judiciar evidențiate în recomandările specifice fiecărei țări din 2013 adresate Maltei se mențin. Deși se așteaptă ca o parte dintre numeroasele propuneri de reformă înaintate de Comisia pentru reforma justiției în noiembrie 2013 să fie puse în aplicare până la sfârșitul lui 2014, încă nu au fost anunțate un calendar și o prioritizare clare ale măsurilor. De asemenea, rămâne de văzut cum vor rezolva acestea problema cauzelor rămase nesoluționate, în special în ceea ce privește deficiențele identificate mai sus.

(18)

Malta a consolidat supravegherea reglementară pentru a asigura stabilitatea sectorului financiar. La funcțiile Băncii Centrale a Maltei s-a adăugat și supravegherea macroprudențială, iar un accent deosebit se pune pe aspectele legate de stabilitatea financiară; în același timp, Consiliul comun pentru Stabilitate Financiară a fost prevăzut în legislație. Au fost luate măsuri satisfăcătoare pentru a îmbunătăți provizionarea creditelor, în principal prin introducerea unei revizuiri a Normei bancare nr. 9.

(19)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Maltei. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Malta, ci și de conformitatea lor cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții la nivelul UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-5 de mai jos.

(20)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său (7) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(21)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pornind de la această bază, Consiliul a emis recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (8). Fiind un stat membru a cărui monedă este euro, Malta ar trebui să garanteze implementarea integrală și promptă a respectivelor recomandări,

1.

Să corecteze deficitul excesiv în mod sustenabil până în 2014. Să consolideze în mod semnificativ, în 2015, strategia bugetară pentru a asigura ajustarea structurală de 0,6 % din PIB necesară în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen mediu. Ulterior, să urmărească în fiecare an o ajustare structurală de cel puțin 0,5 % din PIB sau mai mult, în condiții economice favorabile sau în situația în care acest lucru este necesar pentru a asigura respectarea regulii privind îndatorarea, astfel încât rata datoriei publice să fie menținută pe o traiectorie descendentă susținută. Să finalizeze adoptarea actului legislativ privind responsabilitatea bugetară în vederea instituirii unui cadru bugetar multianual obligatoriu, bazat pe norme, și în vederea înființării unei instituții independente care să aibă sarcina de a monitoriza normele bugetare și de a aproba previziunile macroeconomice pe care se întemeiază planificarea bugetară. Să continue să îmbunătățească conformitatea fiscală și să combată evaziunea fiscală prin asigurarea aplicării și a evaluării continue a măsurilor luate până acum și totodată prin luarea unor măsuri suplimentare, în special prin promovarea utilizării mijloacelor electronice de plată.

2.

Să asigure sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice, să continue reforma pensiilor aflată în curs, de exemplu prin accelerarea creșterii vârstei legale de pensionare, puse deja în aplicare, și prin corelarea consecutivă a acesteia cu schimbările produse la nivelul speranței de viață. Să se asigure că o reformă cuprinzătoare a sistemului de sănătate publică conduce la o utilizare sustenabilă și eficace din punctul de vedere al costurilor a resurselor disponibile, cum ar fi consolidarea asistenței medicale primare.

3.

Să continue eforturile în materie de politici pentru abordarea relevanței învățământului și a formării profesionale pentru piața muncii și să intensifice eforturile legate de reforma sistemului de ucenicie. Să îmbunătățească suplimentar gradul de obținere a calificărilor de bază și să reducă rata de părăsire timpurie a școlii, în special prin finalizarea și punerea în aplicare a strategiei naționale privind alfabetizarea anunțate. Să îmbunătățească în continuare rata de participare a femeilor la piața muncii, în special a femeilor care doresc să se reintegreze pe piața muncii, prin promovarea sistemelor de muncă flexibile.

4.

Să diversifice mixul energetic din economie, inclusiv prin creșterea ponderii energiei produse din surse regenerabile.

5.

Să continue eforturile de a spori eficiența și de a reduce durata procedurilor de achiziții publice, să încurajeze alternativele la finanțarea prin îndatorare a întreprinderilor, prin facilitarea accesului la piețele de capital și dezvoltarea fondurilor cu capital de risc și să sporească eficiența sistemului judiciar, prin asigurarea punerii în aplicare rapide și eficiente a reformei planificate a sistemului judiciar.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/88

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (4) privind Programul național de reformă al Țărilor de Jos pentru 2013 și a emis un aviz cu privire la Programul actualizat de stabilitate al Țărilor de Jos pentru perioada 2012‐2017. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia a prezentat avizul său privind proiectul de plan bugetar al Țărilor de Jos pentru 2014.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice 2014. De asemenea, la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în baza Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Țările de Jos ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării bugetare și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea bugetară într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului său aprofundat pentru Țările de Jos, întocmit în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este că Țările de Jos se confruntă în continuare cu dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și adoptarea unor măsuri de politică. Trebuie acordată atenție în special evoluțiilor macroeconomice în ceea ce privește datoria sectorului privat și actuala reducere a efectului de levier, dar și deficiențelor persistente de pe piața locuințelor. Deși excedentul ridicat de cont curent nu generează riscuri similare deficitelor mari și este parțial legat de necesitatea de a reduce efectul de levier, în contextul semestrului european, Comisia va urmări evoluțiile contului curent din Țările de Jos.

(8)

La 29 aprilie 2014, Țările de Jos și-au prezentat Programul național de reformă pentru 2014, iar la 30 aprilie 2014 și-au prezentat Programul de stabilitate pentru 2014. Pentru a ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(9)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de stabilitate pentru 2014 constă în asigurarea caracterului durabil al corectării deficitului excesiv din 2013 și în atingerea unei poziții bugetare apropiate de obiectivul pe termen mediu până în 2015. Obiectivul pe termen mediu este un deficit structural de maximum 0,5 % din PIB, ceea ce reflectă cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Au fost puse în aplicare măsuri bugetare suplimentare de mare amploare, dar se prevede că soldul structural (recalculat) va rămâne constant în 2014 față de 2013, ceea ce indică o abatere importantă de la ajustarea necesară de minimum 0,5 % din PIB. Se prevede că în 2015 soldul structural (recalculat) se va îmbunătăți cu 0,3 puncte procentuale din PIB. Cheltuielile ar crește într-un ritm compatibil cu criteriul de referință în materie de cheltuieli, atât în 2014, cât și în 2015. În urma unei evaluări globale a strategiei bugetare a Țărilor de Jos, calea de ajustare spre îndeplinirea obiectivului pe termen mediu respectă parțial cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. În conformitate cu Programul de stabilitate, datoria publică brută se va stabiliza în 2015 și, ulterior, va începe să scadă. Scenariul macroeconomic pe care se bazează proiecțiile bugetare din Programul de stabilitate este plauzibil și a fost elaborat de Biroul independent pentru analiza politicilor economice din Țările de Jos. Riscurile la care sunt expuse obiectivele bugetare par considerabile, dar sunt în general echilibrate. În previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 se indică o stabilizare a soldului structural în 2014 și o îmbunătățire de 0,5 % din PIB în 2015. Conform previziunilor Comisiei, Țările de Jos ar urma să respecte criteriul de referință în materie de cheltuieli în 2014, dar nu și în 2015. Pentru a îmbunătăți potențialul de creștere al Țărilor de Jos, este foarte important să se ia măsuri prin care consolidarea prevăzută să protejeze cheltuielile favorabile creșterii economice, de exemplu în domeniul inovării și al cercetării, inclusiv în cercetarea fundamentală, educație și formare. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, pe baza evaluării sale cu privire la Programul de stabilitate și pe baza previziunilor Comisiei, Consiliul consideră că Țările de Jos au scăzut în mod sustenabil deficitul public sub nivelul de 3 % din PIB în 2013, însă, începând din 2014, riscă să se abată în mod semnificativ de la cerințele componentei preventive.

(10)

O provocare-cheie este reprezentată de piața locuințelor, unde rigiditățile și stimulentele cu efect de denaturare a concurenței s-au acumulat de-a lungul deceniilor, formând modele de finanțare pentru locuințe și modele de economii sectoriale. Tendința gospodăriilor de a se îndatora oferind drept garanție bunuri imobiliare se explică în mare parte prin existența de lungă durată a unor stimulente fiscale, în special deductibilitatea fiscală integrală a dobânzilor ipotecare. Începând din aprilie 2012, au fost puse în aplicare o serie de măsuri pentru a remedia parțial problema acestor stimulente. Unele dintre acestea implică ajustarea regimului fiscal aplicat finanțării locuințelor. Trecerea treptată la limitarea deductibilității fiscale a dobânzilor ipotecare și la stimularea într-o mai mare măsură a amortizării este asigurată, dar introducerea treptată a acestei măsuri este prea lentă pentru a influența în mod semnificativ comportamentul de amortizare. Ponderea de 100 % a creditelor în valoarea garanțiilor ipotecare, care urmează să fie atinsă în 2018, este încă ridicată. Piața chiriilor este restricționată de reglementări și de prezența unui sector foarte extins al locuințelor sociale, pentru ocuparea cărora există, de asemenea, liste lungi de așteptare. Introducerea recentă în sectorul locuințelor sociale a unei diferențieri a chiriilor bazată într-o mai mare măsură pe nivelul veniturilor este un pas în direcția cea bună, dar impactul său este limitat. Marilor întreprinderi din domeniul locuințelor sociale li se permite în continuare să construiască locuințe a căror chirie lunară depășește plafonul chiriei sociale. Deși în recomandările din 2013 s-a solicitat concentrarea asupra sprijinului pentru gospodăriile cele mai defavorizate, această redirecționare este încă în curs de realizare. În consecință, cu toate că măsurile propuse reprezintă pași în direcția cea bună, ritmul general al reformelor este lent în ceea ce privește remedierea problemelor de fond și, prin urmare, trebuie intensificat în momentul în care condițiile economice o vor permite. În același timp, trebuie să se asigure în continuare faptul că locuințele sociale sunt disponibile pentru cetățenii defavorizați, care nu sunt în măsură să obțină locuințe în condiții de piață, inclusiv în zonele cu cerere ridicată.

(11)

Sustenabilitatea pe termen lung a sistemului de pensii s-a îmbunătățit prin mărirea treptată a vârstei legale de pensionare de la 65 de ani în 2012 la 67 de ani în 2023. Țările de Jos au inițiat reforme cuprinzătoare în ceea ce privește pilonul public și pilonul privat din sistemul de pensii și în ceea ce privește sistemul de servicii de îngrijire pe termen lung. Acestea sunt completate de reforme care încurajează lucrătorii în vârstă să lucreze mai mult timp și să își sporească mobilitatea pe piața forței de muncă. Reformele în domeniul serviciilor de îngrijire pe termen lung au transferat responsabilitățile asupra municipalităților, ceea ce a determinat reducerea cheltuielilor globale și axarea pe creșterea eficienței. Anumite părți din aceste reforme substanțiale nu au fost încă adoptate. Printre provocările rămase se numără o distribuție corespunzătoare a costurilor și a riscurilor, atât în cadrul aceleiași generații, cât și între generații, precum și monitorizarea calității și a accesibilității serviciilor de îngrijire pe termen lung. Punerea în aplicare a planurilor de reformă în domeniul serviciilor de îngrijire pe termen lung ar contribui la limitarea creșterii rapide a costurilor generate de îmbătrânirea populației și, astfel, ar sprijini sustenabilitatea finanțelor publice. În această privință, calitatea și accesibilitatea serviciilor de îngrijire pe termen lung ar trebui să fie menținute la un nivel corespunzător.

(12)

Reformele pieței forței de muncă propuse de guvern au ca obiectiv mărirea ratei de participare la piața forței de muncă și a mobilității pe această piață. Legea participării vizează stimularea participării la piața forței de muncă. Cu toate acestea, reformele nu sunt consacrate încă în legislație. În plus, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a reduce măsurile fiscale cu efect de descurajare a muncii și pentru a îmbunătăți capacitatea de inserție profesională a persoanelor care ocupă o poziție marginală pe piața forței de muncă, inclusiv a femeilor, a persoanelor care provin din familii de migranți, a persoanelor cu handicap și a persoanelor în vârstă. Țările de Jos au anunțat reforme ale sistemului de indemnizații de șomaj și ale legislației relativ stricte în domeniul protejării locurilor de muncă, printre care se numără un stimulent fiscal pentru sporirea participării. Deși aceste măsuri sunt îndreptate în direcția cea bună, ele nu pot fi evaluate pe deplin decât după ce vor fi puse efectiv în aplicare. Accelerarea eliminării restului de măsuri fiscale cu efect de descurajare a persoanelor care aduc al doilea venit în gospodărie de la a lucra mai multe ore are potențialul de a atenua și mai mult viitoarele deficite de forță de muncă. În fine, o mai bună utilizare a flexibilității existente în cadrul instituțional cu scopul de a permite un număr mai mare de majorări salariale diferențiate poate sprijini venitul global al gospodăriilor și, prin urmare, cererea internă, fără a dăuna competitivității.

(13)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Țărilor de Jos. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate al acestei țări. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Țările de Jos, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările Comisiei formulate în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-4 de mai jos.

(14)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său (6) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(15)

Având în vedere bilanțul aprofundat realizat de Comisie și evaluarea menționată, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Recomandările sale, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, se reflectă în recomandările 2 și 4 de mai jos.

(16)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe această bază, Consiliul a formulat recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (7). Fiind un stat membru a cărui monedă este euro, Țările de Jos ar trebui să vegheze, în același timp, la punerea în aplicare integrală și în timp util a recomandărilor respective,

1.

După corectarea deficitului excesiv, să consolideze măsurile bugetare pentru 2014, având în vedere decalajul emergent de 0,5 % din PIB, calculat pe baza previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, care indică riscul unei potențiale abateri importante de la cerințele componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere. Să consolideze în mod semnificativ strategia bugetară în 2015 pentru a asigura atingerea obiectivului pe termen mediu și menținerea sa ulterioară și pentru a garanta respectarea regulii privind îndatorarea astfel încât ponderea datoriei publice să aibă în continuare o tendință de scădere susținută. Să protejeze cheltuielile în domenii direct relevante pentru creșterea economică, precum educația, inovarea și cercetarea.

2.

Atunci când conjunctura economică permite acest lucru, să intensifice eforturile pentru reformarea pieței locuințelor prin accelerarea reducerii în ceea ce privește deductibilitatea fiscală a dobânzilor ipotecare, prin punerea la dispoziție a unui mecanism de stabilire a prețurilor pentru piața chiriilor orientat într-o mai mare măsură spre piață și prin corelarea continuă a chiriilor cu veniturile gospodăriilor în sectorul locuințelor sociale. Să monitorizeze efectele reformelor în domeniul locuințelor sociale în ceea ce privește accesibilitatea și disponibilitatea pentru gospodăriile cu venituri mici. Să continue eforturile de reorientare a politicilor din domeniul locuințelor sociale pentru a sprijini gospodăriile cele mai defavorizate.

3.

Să realizeze reforme ale celui de al doilea pilon al sistemului de pensii, asigurând o distribuție corespunzătoare a costurilor și a riscurilor, atât în cadrul aceleiași generații, cât și între generații. Să susțină mărirea treptată a vârstei legale de pensionare prin măsuri de îmbunătățire a capacității de inserție profesională a lucrătorilor în vârstă. Să realizeze reforma avută în vedere în domeniul serviciilor de îngrijire pe termen lung, cu scopul de a asigura sustenabilitatea acestora, garantând totodată accesul echitabil la aceste servicii și calitatea acestora, precum și să monitorizeze efectele acestei reforme.

4.

Să ia măsuri suplimentare de sporire a participării la piața forței de muncă, în special în rândul tinerilor care ocupă o poziție marginală pe piața forței de muncă, și să reducă măsurile fiscale cu efect de descurajare a muncii. Să realizeze reforme ale legislației în domeniul protejării locurilor de muncă și ale sistemului de indemnizații de șomaj și să abordeze în continuare rigiditățile pieței forței de muncă. În colaborare cu partenerii sociali și în conformitate cu practicile naționale, să permită un număr mai mare de majorări salariale diferențiate, utilizând pe deplin cadrul instituțional existent.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/92

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

4. La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (3) privind Programul național de reformă pentru 2013 al Austriei și a emis avizul cu privire la Programul de stabilitate al Austriei actualizat pentru perioada 2012-2017. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Comisia a prezentat avizul său privind proiectul de plan bugetar al Austriei pentru 2014.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice din 2014. Tot la 13 noiembrie 2013, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia a adoptat Raportul privind mecanismul de alertă, în care Austria nu a fost identificată drept unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării bugetare și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a subliniat că este necesar să se continue consolidarea bugetară într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 8 aprilie 2014, Austria și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014, iar la 29 aprilie 2014, Programul de stabilitate pentru 2014. În vederea luării în considerare a legăturilor dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(8)

Strategia bugetară descrisă în Programul de stabilitate pentru 2014 urmărește îndeplinirea obiectivului pe termen mediu de a avea un deficit structural de cel mult 0,45 % din PIB până în 2016, în conformitate cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. În 2013, deficitul public al Austriei a fost redus în mod durabil sub nivelul de 3 % din PIB. Soldul structural (recalculat) a fost prevăzut să rămână constant în 2014 și să crească cu 0,3 puncte procentuale din PIB în 2015, situându-se astfel considerabil sub efortul de ajustare necesar în ambii ani. Se prevede, de asemenea, o deviere semnificativă a ratei de creștere a cheltuielilor față de criteriul de referință în materie de cheltuieli stabilit pentru 2014-2015. La 12 mai 2014, Austria a anunțat o serie de măsuri suplimentare în materie de venituri și cheltuieli. În condițiile în care aceste măsuri sunt puse în aplicare cu strictețe și în timp util, strategia bugetară a Austriei nu mai antrenează o abatere semnificativă planificată de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu în 2014. Totodată, traiectoria de ajustare planificată în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen mediu presupune în continuare riscuri în ceea ce privește conformitatea cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Potrivit Programului de stabilitate, datoria publică brută va crește considerabil de la aproape 74,5 % din PIB în 2013 la 79 % din PIB în 2014, ca urmare a impactului instituirii unei entități însărcinate cu lichidarea activelor Hypo Alpe Adria, iar nivelul datoriei va începe să descrească începând din 2015.

Scenariul macroeconomic pe care se bazează proiecțiile bugetare din Programul de stabilitate este plauzibil și a fost elaborat de un organism independent, Institutul de Cercetare Economică din Austria (WIFO). Conform previziunilor de primăvară ale serviciilor Comisiei pentru anul 2014, deficitul se va menține sub nivelul de 3 % în 2014 și 2015, în timp ce soldul structural este probabil să se deterioreze în 2014 și să cunoască o îmbunătățire de numai 0,1 % din PIB în 2015. Consiliul consideră, pe baza evaluării Programului de stabilitate și pe baza previziunilor Comisiei, precum și pe baza evaluării măsurilor suplimentare anunțate la 12 mai, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, că Austria și-a corectat în mod durabil deficitul excesiv, însă că persistă un risc de abatere semnificativă de la traiectoria de ajustare în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen mediu în 2014 și 2015.

(9)

În conformitate cu dispozițiile Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța, Austria și-a consolidat în 2012 cadrul bugetar printr-o reformă a Pactului intern de stabilitate al Austriei. Mandatul Consiliului Bugetar al Austriei a fost extins începând din noiembrie 2013 în lumina cerințelor pactului bugetar. Este însă, în continuare, necesar să se întreprindă o reformă aprofundată a relațiilor între diferitele niveluri ale administrației publice în vederea unei raționalizări mai eficiente a responsabilităților acestora, astfel cum se precizează în acordul de coaliție.

(10)

Cheltuielile pe termen mediu și lung aferente sistemului de pensii și de asistență medicală și, într-o măsură mai mică, cele legate de îngrijirea pe termen lung pot periclita sustenabilitatea finanțelor publice. În 2014 au intrat în vigoare unele măsuri care limitează accesul la regimurile de pensionare anticipată și sporesc stimulentele în favoarea prelungirii carierei profesionale. Cu toate acestea, vârsta efectivă de pensionare, de 58,4 ani în 2012, este cu mult sub media UE și continuă să fie considerabil mai mică decât vârsta legală de pensionare (cu 5,6 ani pentru bărbați și cu 2,6 ani pentru femei în 2012). Programul național de reformă cuprinde obiective pe termen scurt relativ ambițioase, de mărire a vârstei efective de pensionare cu 1,6 ani în perioada 2012-2018, a căror implementare va trebui monitorizată îndeaproape. Se așteaptă ca reformele întreprinse de curând în sistemul pensiilor să reducă într-o oarecare măsură riscurile la adresa sustenabilității, atâta vreme cât sunt însoțite de îmbunătățiri ale condițiilor de pe piața muncii care le permit lucrătorilor vârstnici să rămână încadrați în muncă mai mult timp. Nu sunt prevăzute însă planuri de introducere a unor măsuri cu un efect mai structural și pe termen lung, cum ar fi accelerarea armonizării vârstei legale de pensionare pentru femei și bărbați și alinierea vârstei de pensionare la evoluția speranței de viață, ceea ce ar contribui suplimentar la prelungirea carierei profesionale a lucrătorilor și la sustenabilitatea financiară a sistemului de pensii.

(11)

Alocarea eficientă a resurselor în cadrul sistemului de sănătate din Austria este subminată de o structură de guvernanță complexă și de importanța relativ mare acordată sectorului spitalicesc, care se caracterizează prin dimensiuni mari și costuri ridicate. Au fost întreprinse unele măsuri pentru punerea în aplicare a reformei în domeniul asistenței medicale și pentru sporirea eficacității‐ cheltuielilor publice. Cu toate acestea, este posibil ca măsurile respective să nu fie suficiente pentru a remedia deficiențele structurale din sector și este în continuare necesar să se stabilească obiective mai ambițioase pentru reducerea graduală a îngrijirilor spitalicești în favoarea tratamentelor ambulatorii și pentru consolidarea asistenței medicale preventive, pentru care nivelul cheltuielilor publice se situează sub media UE. Sunt considerate binevenite măsurile anunțate de consolidare a asistenței medicale primare și de dezvoltare a unor programe de asistență medicală integrată pentru bolile cronice. Fondul de îngrijire pe termen lung, care a fost prelungit până în 2016, cu un buget suplimentar de 650 de milioane EUR, și care se prevede să fie prelungit încă o dată până în 2018 cu alte 700 de milioane EUR, oferă o soluție intermediară pentru finanțarea serviciilor de îngrijire. Sustenabilitatea financiară a îngrijirii pe termen lung va trebui supravegheată și după această dată-limită.

(12)

Sistemul fiscal din Austria continuă să fie caracterizat de o sarcină fiscală ridicată asupra costului forței de muncă și de un nivel ridicat al contribuțiilor de asigurări sociale, în special pentru lucrătorii cu venituri reduse. Sarcina fiscală asupra costului forței de muncă este, la 24,7 % din PIB în 2012, printre cele mai ridicate din Uniune. Sarcina fiscală respectivă reprezintă aproape 50 % din costul forței de muncă. Este posibil ca valoarea ridicată a contribuțiilor de asigurări sociale și a impozitelor pe venitul la angajare să reducă stimulentele de a munci ale persoanelor cu potențial modest de câștig și ale celor care sunt a doua persoană care contribuie la venitul familiei.

Pachetul de măsuri fiscale recent adoptat include măsuri limitate de reducere a sarcinii fiscale asupra costului forței de muncă, dar nu exploatează potențialul reorientării către taxe și impozite mai puțin dăunătoare pentru creștere, cum ar fi impozitele recurente pe proprietățile imobiliare, în cazul cărora estimările privind valorile impozabile sunt perimate.

(13)

Piața muncii din Austria continuă să înregistreze rezultate bune, având cea mai scăzută rată a șomajului din Uniune (2013: 4,9 %). Cu toate acestea, provocările viitoare legate de îmbătrânirea populației și de o potențială penurie a forței de muncă fac necesară o utilizare mai eficace a potențialului de integrare pe piața forței de muncă a lucrătorilor vârstnici, a femeilor și a migranților, potențial care este în prezent insuficient valorificat. Rata de ocupare în rândul lucrătorilor vârstnici se menține, în continuare, sub media UE (44,9 % față de 50,3 %), deși rata respectivă a crescut substanțial din 2000, cu aproape 15 puncte procentuale, ajungând la 44,9 % în 2013. Măsurile de limitare a pensionărilor anticipate intră în vigoare în 2014 și sunt în pregătire măsuri suplimentare de consolidare a stimulentelor în favoarea unei retrageri mai târzii de pe piața muncii. În ciuda acestor măsuri, persistă dificultăți legate de menținerea pe piața muncii sau reintrarea pe această piață a lucrătorilor vârstnici. Migranții se confruntă, în continuare, cu diferite obstacole care îi împiedică să se integreze pe deplin pe piața muncii și cu rate semnificativ mai ridicate ale șomajului, datorate în parte barierelor rămase în calea recunoașterii calificărilor lor, în ciuda faptului că aceștia reprezintă un segment tot mai important din forța de muncă. Rata de ocupare în rândul femeilor este relativ ridicată în 2013, situându-se la 70,8 %, însă este mult mai puțin favorabilă în echivalent normă întreagă (55,6 % în 2012). Austria este una dintre țările cu cele mai ridicate procente de femei care lucrează cu fracțiune de normă și cu o concentrare puternică a femeilor în locuri de muncă slab remunerate. Prin urmare, în Austria, diferențele la nivelul salariilor și al pensiilor între femei și bărbați sunt printre cele mai mari din Uniune. Cu toate că au fost adoptate unele măsuri pentru a îmbunătăți serviciile de îngrijire a copiilor și serviciile de îngrijire pe termen lung, disponibilitatea acestora rămâne limitată.

(14)

Austria a avut rezultate mai bune în ceea ce privește nivelul de instruire la toate categoriile măsurate în cadrul studiului OCDE din 2012 privind competențele studenților, însă rezultatele la citire rămân, în continuare, sub media UE, iar contextul socioeconomic are, în continuare, un impact considerabil asupra nivelului de instruire. Cu toate că, în ansamblu, obiectivul urmărit în materie de părăsire timpurie a școlii a fost îndeplinit, rata de părăsire timpurie a școlii în rândul elevilor născuți în străinătate, al căror număr este în creștere, a fost de peste trei ori mai mare decât rata respectivă în rândul elevilor născuți în Austria (18,5 % față de 5,7 % în 2012). Se pune insuficient accentul asupra măsurilor de prevenire a părăsirii timpurii a școlii și nu a fost încă adoptată o abordare strategică la nivel național privind garantarea unei educații de înaltă calitate a copiilor preșcolari. Unele reforme legate de diferite aspecte ale sistemului de învățământ, în special implementarea programului Noua școală secundară, fie sunt în curs, fie abia au fost adoptate. Potențialul programului Noua școală secundară de a atenua efectele negative, pentru elevii aparținând grupurilor defavorizate social, ale orientării timpurii a elevilor în diferite tipuri de școli după patru ani de școală elementară („orientare precoce pe bază de competențe”, early tracking) și de a îmbunătăți nivelul de instruire trebuie monitorizat îndeaproape. În învățământul superior, numărul tot mai mare de studenți exercită o presiune asupra finanțării și organizării acestui tip de învățământ, în timp ce procentul studenților care își finalizează studiile este, în continuare, sunt media UE. Îmbunătățirea nivelului de instruire este, în continuare, un obiectiv extrem de important pentru a facilita trecerea de pe băncile școlii pe piața muncii.

(15)

Există în continuare bariere de reglementare importante, care împiedică întreprinderile și profesioniștii la nivel individual să își ofere serviciile în Austria. Legislația care reglementează anumite profesii limitează formele de societăți în care acestea se pot constitui și impune obligații privind structura acționariatului acestora, în timp ce accesul la anumite profesii este condiționat de deținerea unor calificări profesionale specifice, iar crearea de societăți care oferă servicii interdisciplinare rămâne dificilă. Cumulate, aceste cerințe creează bariere la intrarea pe piață și la exercitarea unor servicii profesionale, care au drept efect restrângerea concurenței. În ceea ce privește cerințele privind calificările profesionale, Austria participă la exercițiul de evaluare reciprocă derulat la nivelul UE și și-a actualizat baza de date cu profesiile/ocupațiile reglementate ca un prim pas în direcția evaluării justificării și a proporționalității cerințelor în materie de calificări profesionale.

(16)

Cerințele legate de informare prevăzute de legislația UE privind achizițiile vizează garantarea concurenței și a egalității de tratament printr-o mai bună informare cu privire la contractele disponibile, o condiție esențială pentru accesul pe piață. Un nivel mai ridicat de concurență între ofertanți conduce, în general, la oferte mai favorabile pentru entitățile contractante, inclusiv la reduceri substanțiale de preț. Cu toate acestea, valoarea procedurilor de ofertare publicate de autoritățile și entitățile austriece în conformitate cu legislația UE în materie de achiziții a fost, în 2012, de 1,5 % din PIB și de 6,6 % din cheltuielile publice totale pentru lucrări, bunuri și servicii, cu mult sub mediile UE de 3,4 % și, respectiv, 17,7 %. Această situație antrenează costuri considerabile pentru contribuabilul austriac și pentru întreprinderi, din punctul de vedere al oportunităților de afaceri nefructificate.

(17)

În ciuda majorării bugetului Autorității federale în domeniul concurenței din Austria, nivelul de acoperire a necesarului său de personal este semnificativ mai scăzut decât al autorităților altor state membre de dimensiuni similare sau mai mici. Ar trebui, conform recomandării Consiliului din 2013, să se depună eforturi mai susținute în sensul stimulării concurenței pe piețele transporturilor de călători și de marfă din Austria, cu efecte benefice asupra acestora.

(18)

Cu toate că, în ansamblu, capitalizarea sectorului bancar a continuat să se îmbunătățească în 2013, având în vedere profilul de risc al băncilor, par să fie necesare eforturi suplimentare în vederea consolidării rezervelor de capital. Consiliul a recomandat în 2013 ca Austria să accelereze procesul de restructurare a băncilor naționalizate și parțial naționalizate. În prezent, cadrul legislativ pentru lichidarea Hypo Alpe Adria urmează să fie prezentat spre adoptare parlamentului până în vară. Sunt în curs pregătirile organizatorice pentru înființarea respectivei societăți de administrare a activelor, care se speră că va deveni operațională în toamnă. Continuă restructurarea Österreichische Volksbanken AG și, respectiv, lichidarea băncii „rele” Kommunalkredit, KA Finanz, în conformitate cu deciziile UE în materie de ajutoare de stat. Va fi crucial să se adopte măsuri transparente și decisive pentru a duce la bun sfârșit restructurarea băncilor naționalizate, astfel încât să se protejeze stabilitatea financiară și să se reducă la minimum efectele negative asupra finanțelor publice.

(19)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Austriei și a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate al acestei țări. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Austria, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-5 de mai jos.

(20)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său (6) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(21)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe această bază, Consiliul a emis recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (7). Fiind o țară a cărei monedă este euro, Austria ar trebui, de asemenea, să asigure punerea în aplicare integrală și în timp util a acestor recomandări,

1.

După corectarea deficitului excesiv, să consolideze măsurile bugetare pentru 2014 având în vedere decalajul de 0,5 % din PIB estimat în previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 și după luarea în considerare a măsurilor de consolidare suplimentare anunțate de Austria, care indică un risc de abatere semnificativă de la cerințele componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere. În 2015, să consolideze semnificativ strategia bugetară, astfel încât să garanteze că obiectivul pe termen mediu este îndeplinit și, ulterior, menținut la nivelul respectiv și să asigure respectarea regulii privind gradul de îndatorare, astfel încât să mențină rata datoriei publice pe o curbă descendentă susținută. Să raționalizeze în continuare relațiile bugetare dintre diferitele niveluri ale administrației publice, de exemplu, prin simplificarea structurii organizatorice și prin alinierea responsabilităților în materie de cheltuieli publice și de finanțare ale acestora.

2.

Să îmbunătățească sustenabilitatea pe termen lung a sistemului de pensii, în special prin propunerea armonizării vârstei legale de pensionare pentru femei și bărbați, prin creșterea vârstei efective de pensionare și prin alinierea vârstei de pensionare la evoluția speranței de viață. Să monitorizeze punerea în aplicare a reformelor recente care restrâng accesul la pensionarea anticipată. Să îmbunătățească în continuare eficacitatea costurilor și sustenabilitatea serviciilor de asistență medicală și a serviciilor de îngrijire pe termen lung.

3.

Să reducă nivelul ridicat al sarcinii fiscale asupra costului forței de muncă pentru lucrătorii cu venituri reduse prin reorientarea fiscalității către surse de venituri susceptibile să aibă un impact mai puțin negativ asupra creșterii, cum ar fi impozitele recurente pe proprietățile imobiliare, inclusiv prin actualizarea bazei de impozitare. Să consolideze măsurile de îmbunătățire a perspectivelor pe piața muncii ale persoanelor provenite din familii de migranți, ale femeilor și ale lucrătorilor vârstnici. Printre aceste măsuri se numără îmbunătățirea în continuare a serviciilor de îngrijire a copiilor și de îngrijire pe termen lung și recunoașterea calificărilor migranților. Să îmbunătățească nivelul de instruire, în special în cazul tinerilor dezavantajați, inclusiv în cazul celor proveniți din familii de migranți, inclusiv prin îmbunătățirea educației copiilor preșcolari și prin reducerea efectelor negative ale metodei de orientare timpurie a elevilor pe criterii de competențe. Să îmbunătățească în continuare planificarea strategică în învățământul superior și să intensifice măsurile de reducere a numărului de studenți care abandonează studiile.

4.

Să elimine barierele excesive pentru furnizorii de servicii, inclusiv în ceea ce privește forma juridică a societăților și cerințele privind structura acționariatului, precum și în ceea ce privește înființarea de societăți care oferă servicii interdisciplinare. Să verifice dacă restricțiile aplicate la admiterea într-o profesie reglementată și la exercitarea profesiei respective sunt proporționale și justificate de interesul general. Să identifice motivele pentru care contractele publice care fac obiectul procedurii de achiziții conform legislației UE au o valoare mică. Să consolideze în mod substanțial resursele Autorității federale în domeniul concurenței.

5.

Să continue să supravegheze îndeaproape și să impulsioneze în mod eficace restructurarea ordonată a băncilor naționalizate și parțial naționalizate.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/97

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se axează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, dar și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare privind Programul național de reformă pentru 2013 al Poloniei (3) și a emis avizul său cu privire la Programul actualizat de convergență al Poloniei pentru perioada 2012‐2016.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat Analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice din 2014. Tot la 13 noiembrie 2013, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Comisia a adoptat Raportul privind mecanismul de alertă, în care nu a identificat Polonia ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării bugetare și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea bugetară într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 24 aprilie 2014, Polonia și-a prezentat atât Programul național de reformă pentru 2014, cât și Programul de convergență pentru 2014. Pentru a ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(8)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de convergență pentru 2014 este reducerea deficitului sub valoarea de referință din tratat, de 3 % din PIB, până în 2015 și atingerea obiectivului pe termen mediu până în 2018. Acest obiectiv pe termen mediu (1 % din PIB din punct de vedere structural) este mai strict decât cerințele din Pactul de stabilitate și de creștere. Obiectivele pentru deficitul global prezentate în Programul de convergență pentru 2014 corespund corectării la timp a deficitului excesiv. Mai mult, deși în 2014 ajustarea structurală (recalculată) este în concordanță cu recomandarea Consiliului din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive, în 2015 aceasta se situează sub nivelul îmbunătățit necesar. În anii ulteriori corectării planificate a deficitului excesiv, progresul anual (recalculat) planificat în direcția obiectivului pe termen mediu este mai scăzut decât cerința din Pactul de stabilitate și de creștere. Prin urmare, obiectivele programului sunt parțial conforme cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Se preconizează că datoria publică va rămâne sub 60 % din PIB pe perioada programului. Autoritățile poloneze preconizează că aceasta va scădea vertiginos de la 57,1 % din PIB în 2013 la 49,5 % în 2014, în principal datorită transferului masiv excepțional de active ale fondului de pensii, și va rămâne la acest nivel în 2015. Scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare din Programul de convergență este plauzibil pentru 2014 și optimist pentru 2015, cu o rată mai ridicată de creștere reală a PIB-ului, de 3,8 %, față de rata de 3,4 % din previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014. Pe baza evaluării Programului de convergență și a previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că, deși se preconizează că Polonia va respecta plafonul deficitului global recomandat de Consiliu pentru 2014, există riscuri care afectează corectarea durabilă a deficitului excesiv în 2015 și, prin urmare, calea de ajustare corespunzătoare în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu.

(9)

Pentru a asigura succesul strategiei de consolidare bugetară, este important ca această consolidare să fie susținută de reforme structurale cuprinzătoare. O pondere scăzută a cheltuielilor favorabile creșterii economice (educație, cercetare și inovare) afectează perspectivele de creștere economică pe termen lung. Din cauza îmbătrânirii populației, se preconizează că cheltuielile din sectorul sănătății vor crește considerabil pe termen mediu și lung. Presiunea asupra finanțelor publice ar putea fi redusă, iar accesul la serviciile medicale ar putea fi îmbunătățit prin consolidarea asistenței medicale primare și a sistemelor de orientare a pacienților către centrele specializate, precum și prin valorificarea potențialului de sporire a eficienței din punctul de vedere al costurilor a serviciilor medicale spitalicești. Gradul scăzut de respectare a obligațiilor fiscale rămâne o problemă, mai ales în ceea ce privește eficiența administrației fiscale și nivelul sarcinii administrative impuse contribuabililor. În același timp, Polonia a publicat recent un plan de acțiune pentru îmbunătățirea respectării normelor fiscale și a eficienței administrației fiscale în perioada 2014‐2017. Polonia are un sistem de cote reduse de TVA, care contribuie la cel mai mare decalaj din Uniune dintre veniturile fiscale teoretice și cele reale în ceea ce privește colectarea TVA-ului. Acest decalaj duce la pierderi de venituri și la costuri sporite de respectare a obligațiilor fiscale. Nivelul de impozitare a energiei este relativ scăzut. Recent s-au luat măsuri de îmbunătățire a cadrului bugetar din Polonia. Cu toate acestea, cadrul ar profita de pe urma introducerii unui consiliu bugetar independent cu drepturi depline, care să fie responsabil de verificarea ex ante a respectării regulilor de politică bugetară, de evaluarea previziunilor macroeconomice și bugetare și de analizarea sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice, precum și de evaluarea ex post a respectării regulilor de politică bugetară.

(10)

Șomajul în rândul tinerilor a crescut progresiv în ultimul an, situație cauzată parțial de necorelarea rezultatelor educaționale cu nevoile pieței forței de muncă, precum și de proporția din ce în ce mai mare de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. În pofida eforturilor constante de reformare a învățământului profesional și tehnic, este necesar să se faciliteze și mai mult accesul la ucenicii de calitate și la învățarea la locul de muncă, să se consolideze cooperarea dintre unitățile de învățământ și angajatori și să se sprijine proactiv tinerii neînregistrați, în conformitate cu obiectivele unei garanții pentru tineret. Adaptarea competențelor la cerințele pieței forței de muncă este deosebit de importantă și în contextul învățării pe tot parcursul vieții, participarea în acest sens fiind în continuare foarte scăzută, mai ales în cazul lucrătorilor vârstnici, ale căror competențe sunt adesea depășite. Segmentarea pieței forței de muncă persistă, în condițiile unei utilizări extinse a contractelor de muncă pe durată determinată și a contractelor de drept civil. Ponderea angajării pe durată determinată este deosebit de ridicată în rândul tinerilor. Deși contractele cu durată determinată sunt adesea percepute ca fiind un instrument care le permite șomerilor să intre pe piața forței de muncă pentru ca, ulterior, să treacă la un contract cu durată nedeterminată, se pare că, în cazul majorității lucrătorilor din Polonia, nu se întâmplă acest lucru, având în vedere că rata de trecere de la un contract cu durată determinată la un contract cu durată nedeterminată este scăzută, fapt care tinde să influențeze negativ productivitatea și calitatea capitalului uman.

(11)

Participarea femeilor la piața forței de muncă rămâne scăzută. Polonia a luat mai multe măsuri pentru a îmbunătăți capacitatea de inserție profesională a femeilor, printre care sporirea disponibilității serviciilor de îngrijire a copiilor preșcolari (creșe) și majorarea fondurilor publice pentru grădinițe, cu scopul de a încuraja părinții să își înscrie copiii în sistemul de învățământ preșcolar. Cu toate acestea, disponibilitatea serviciilor de îngrijire a copiilor preșcolari rămâne scăzută, mai ales în zonele rurale, și există în continuare disparități în ceea ce privește accesul la sistemul de învățământ preșcolar. Participarea lucrătorilor vârstnici la piața forței de muncă rămâne scăzută în Polonia. Posibilitățile de pensionare anticipată au fost reduse semnificativ, dar sunt necesare eforturi suplimentare pentru a spori capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor vârstnici și durata efectivă a vieții active. Reformarea sistemelor speciale de pensii pentru mineri și fermieri rămâne o problemă. Sistemul pentru fermieri (KRUS) creează stimulente pentru ca micii fermieri să rămână în sectorul agricol, situație care duce la un șomaj ascuns în zonele rurale și stimulează economia informală. Minerii beneficiază în continuare de privilegii în ceea ce privește drepturile la pensie și vechimea în muncă necesară. Ambele sisteme de pensii împiedică mobilitatea sectorială și teritorială.

(12)

Polonia este unul dintre statele membre cu nivelul cel mai scăzut de cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare și înregistrează unele dintre cele mai slabe rezultate în materie de indicatori ai inovării generale. Deosebit de scăzute sunt cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare din sectorul privat. Cheltuielile scăzute pentru cercetare și dezvoltare sunt asociate unei activități slabe de cercetare și inovare a întreprinderilor și unui mediu de afaceri insuficient de favorabil inovării. În Polonia, sistemul de sprijinire a inovării evită riscurile, se bazează în cea mai mare parte pe granturi și sprijină absorbția și transferul tehnologiilor, fără să aibă un impact major asupra inovării cu adevărat noi. Stimulentele fiscale existente pentru cercetare și dezvoltare nu reușesc să favorizeze activitățile interne de cercetare și dezvoltare în sectorul privat și sunt utilizate doar de întreprinderi mari. Întreprinderile poloneze se bazează în mare măsură pe absorbția tehnologiilor, fapt care a reușit să asigure câștiguri de productivitate și creștere economică. Cu toate acestea, Polonia are nevoie în prezent de o tranziție către un model bazat în mai mare măsură pe inovarea autohtonă. Sporirea capacității de inovare a întreprinderilor poloneze, îmbunătățirea legăturilor dintre mediul științific și industrie și dezvoltarea de instrumente specifice adaptate întregului ciclu de inovare constituie în continuare o provocare.

(13)

Există beneficii potențiale foarte ridicate care pot fi obținute prin îmbunătățiri ale eficienței energetice în toate sectoarele economice din Polonia, beneficii care ar putea sprijini creșterea economică, îmbunătăți competitivitatea și contribui la reducerea dependenței energetice a Poloniei. Capacitatea internă de producție de energie se deteriorează, iar rețeaua de energie electrică este în continuare congestionată, dar proiectele de sporire a capacității de interconectare cu statele membre învecinate înregistrează progrese. Problema principală de pe piața gazelor naturale rămâne lipsa de diversificare și de concurență.

(14)

Infrastructura de transporturi și infrastructura de bandă largă fixă ale Poloniei sunt subdezvoltate, ceea ce constituie în continuare un obstacol major în calea creșterii. Mai precis, sunt necesare investiții semnificative în rețeaua feroviară degradată pentru a spori competitivitatea sectorului feroviar și a asigura un echilibru mai bun între transportul rutier și cel feroviar. Numai o treime din cei aproximativ 20 000 de km de linii de cale ferată exploatate sunt într-o stare tehnică bună. Există în continuare probleme în ceea ce privește implementarea la timp a proiectelor feroviare. Eficiența utilizării resurselor poate fi sporită prin îmbunătățirea gestionării deșeurilor.

(15)

În Polonia, executarea contractelor durează foarte mult timp, iar procedura de obținere a autorizațiilor de construire este lungă și complicată. Costurile aferente respectării obligațiilor fiscale sunt ridicate, constituind o problemă majoră pentru întreprinderi. Polonia a făcut progrese substanțiale în punerea în aplicare a unei reforme ambițioase care vizează facilitarea accesului la profesiile reglementate.

(16)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Poloniei. A evaluat Programul național de reformă și Programul de convergență. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Polonia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin asigurarea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-6 de mai jos.

(17)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de convergență, iar avizul său (5) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

1.

Să consolideze strategia bugetară pentru a asigura corectarea durabilă a deficitului excesiv până în 2015 prin realizarea efortului de ajustare structurală specificat în recomandarea Consiliului formulată în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive. După corectarea deficitului excesiv și până la atingerea obiectivului pe termen mediu, să urmărească, drept criteriu de referință, o ajustare structurală anuală de 0,5 % din PIB. O corectare durabilă a dezechilibrelor bugetare necesită implementarea credibilă a unor reforme structurale ambițioase pentru a mări capacitatea de ajustare și a stimula creșterea economică și ocuparea forței de muncă. În acest sens, să minimizeze reducerile investițiilor favorabile creșterii economice, să îmbunătățească orientarea politicilor sociale, rentabilitatea cheltuielilor și eficiența globală a sectorului sănătății, să extindă baza de impozitare, de exemplu prin rezolvarea problemei reprezentate de existența unui sistem extins de cote reduse de TVA, și să mărească gradul de respectare a obligațiilor fiscale, în special prin sporirea eficienței administrației fiscale. Să instituie un consiliu bugetar independent.

2.

Să intensifice eforturile de reducere a șomajului în rândul tinerilor, mai ales prin îmbunătățirea în continuare a relevanței studiilor pentru nevoile pieței forței de muncă, prin sporirea disponibilității uceniciilor și a posibilităților de învățare la locul de muncă, precum și prin consolidarea sprijinirii active a tinerilor neînregistrați și a cooperării dintre unitățile de învățământ și angajatori, în conformitate cu obiectivele unei garanții pentru tineret. Să sporească participarea adulților la învățarea pe tot parcursul vieții în vederea adaptării ofertei de competențe la cerere. Să combată segmentarea pieței forței de muncă prin intensificarea eforturilor de asigurare a unei tranziții mai bune de la angajarea pe durată determinată la cea pe durată nedeterminată și prin reducerea utilizării excesive a contractelor de drept civil.

3.

Să continue eforturile de sporire a participării femeilor la piața forței de muncă, mai ales prin luarea mai multor măsuri pentru a spori disponibilitatea serviciilor de îngrijire a copiilor de calitate și accesibile ca preț și a structurilor de învățământ preșcolar și prin asigurarea unei finanțări stabile. Să includă fermierii în sistemul general de pensii, începând cu accelerarea creării sistemului de evaluare și de înregistrare a veniturilor fermierilor. Să elimine treptat sistemul special de pensii pentru mineri în vederea integrării acestora în sistemul general. Să susțină reforma generală a pensiilor, intensificând eforturile de promovare a capacității de inserție profesională a lucrătorilor vârstnici pentru a majora vârstele de ieșire de pe piața forței de muncă.

4.

Să îmbunătățească eficacitatea stimulentelor fiscale în ceea ce privește promovarea cercetării și dezvoltării în sectorul privat, în cadrul eforturilor de consolidare a legăturilor dintre cercetare, inovare și politica industrială, și să orienteze mai bine instrumentele existente în diferitele stadii ale ciclului inovării.

5.

Să modernizeze și să extindă capacitatea de producție de energie și să îmbunătățească eficiența în întregul lanț energetic. Să accelereze și să extindă dezvoltarea rețelei de energie electrică, inclusiv a interconexiunilor transfrontaliere cu statele membre învecinate, și să dezvolte interconexiunea de gaze cu Lituania. Să asigure, fără întârziere, implementarea efectivă a proiectelor de investiții în sectorul feroviar și să consolideze capacitatea administrativă în acest sector. Să accelereze eforturile de extindere a acoperirii rețelelor de bandă largă fixe. Să îmbunătățească gestionarea deșeurilor.

6.

Să ia mai multe măsuri de îmbunătățire a mediului de afaceri prin simplificarea executării contractelor și a cerințelor pentru autorizațiile de construire. Să intensifice eforturile de reducere a costurilor suportate și a timpului petrecut de întreprinderi pentru a respecta obligațiile fiscale. Să finalizeze reforma în curs menită să faciliteze accesul la profesiile reglementate.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/102

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă de la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

Portugalia a făcut obiectul unui program de ajustare macroeconomică până la 17 mai 2014, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE a Consiliului (3), care prevedea punerea la dispoziție a asistenței financiare timp de trei ani. La 23 aprilie 2014, Consiliul a decis (4) să prelungească cu șase săptămâni perioada în care asistența financiară este disponibilă, pentru a asigura o evaluare amplă și aprofundată a respectării condițiilor programului și a permite plata regulamentară a ultimei tranșe de împrumut. Prin urmare, în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Portugalia a fost scutită, pe durata programului, de la monitorizarea și evaluarea în cadrul semestrului european în scopul coordonării politicilor economice. Având în vedere că Portugalia nu mai face obiectul programului, în prezent aceasta ar trebui reintegrată pe deplin în cadrul semestrului european.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice din 2014. În aceeași zi, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6) , Raportul privind mecanismul de alertă.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării bugetare și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a subliniat că este necesar să se continue consolidarea bugetară într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 472/2013, Portugalia a fost scutită pe durata programului de ajustare macroeconomică de obligația de a-și prezenta Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Cu toate acestea, Portugalia a prezentat la 30 aprilie 2014 un document actualizat de strategie bugetară (Documento de Estratégia Orçamental) și, de asemenea, a prezentat o scrisoare din partea guvernului care conținea informații la zi privind evoluțiile referitoare la țintele Strategiei Europa 2020. La 17 mai 2014, guvernul și-a prezentat programul de reformă aflat în curs și noile inițiative în direcția creșterii durabile în documentul intitulat The Road to Growth, a medium-term reform strategy for Portugal (Calea spre creștere - o strategie pe termen mediu a reformei pentru Portugalia).

(8)

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în documentul de strategie bugetară pentru 2014 este acela de a corecta în mod sustenabil deficitul excesiv până în 2015 și de a atinge obiectivul pe termen mediu până în 2017. Strategia urmărește să aducă deficitul public la 4,0 % din PIB în 2014 și să îl diminueze și mai mult, la 2,5 % din PIB, în 2015, în conformitate cu țintele stabilite în recomandarea din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive din 21 iunie 2013 și reconfirmate de cea de a 12-a revizuire a programului de ajustare macroeconomică. Cu toate acestea, la 30 mai 2014, Curtea Constituțională a anulat unele măsuri de consolidare având un impact estimat asupra rezultatelor bugetare din 2014 de circa 0,4 % din PIB, cu posibile efecte subsecvente în 2015. Pentru a atinge țintele convenite, guvernul va trebui să introducă măsuri de înlocuire echivalente ca dimensiune. Pe de altă parte, încă două cauze se află pe rolul Curții Constituționale, iar această situație nu permite o cuantificare completă a măsurilor de adoptat. Având în vedere timpul limitat disponibil, guvernul ar putea fi nevoit să recurgă la măsuri mai puțin favorabile creșterii, în special pentru partea de venituri. După 2015, strategia confirmă că își propune să atingă obiectivul pe termen mediu până în 2017, depunând un efort structural de 0,5 % din PIB în 2016 și atingând un deficit structural de 0,5 % în 2017. Potrivit strategiei, datoria publică brută va ajunge la un nivel maxim de aproximativ 130,2 % din PIB în 2014 și va începe treptat să scadă începând cu 2015. Scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare din strategie este în concordanță cu previziunile de primăvară ale Comisiei și a fost analizat de Consiliul pentru Finanțele Publice. În urma hotărârii Curții Constituționale, strategia bugetară în 2014 va trebui să fie revizuită pentru a atinge obiectivul urmărit al unui deficit de 4 % din PIB. Cu toate acestea, se menține riscul unei evoluții negative față de țintă, în principal din cauza lipsei de securitate juridică și a impactului statistic al operațiunilor care vizează o gestionare mai eficientă a îndatorării excesive a unora dintre întreprinderile deținute de stat.

Ajustarea bugetară pentru 2015 este susținută de măsuri de consolidare bugetară în valoare de 0,8 % din PIB, procent considerat suficient pentru a atinge ținta de 2,5 % din PIB. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, pe baza evaluării strategiei bugetare a guvernului și pe baza previziunilor Comisiei, Consiliul consideră că țintele strategiei corespund cerințelor Pactului de stabilitate și de creștere.

(9)

Consolidarea bugetară trebuie să fie susținută de reforme suplimentare ale sistemului de gestionare a finanțelor publice. În special, în ciuda progreselor înregistrate în cadrul programului de ajustare macroeconomică, reforma cuprinzătoare a legii-cadru a bugetului trebuie finalizată și sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura controlul strict al cheltuielilor prin aplicarea dispozițiilor privind controlul angajamentelor și pentru a evita acumularea altor arierate în sectorul public. Va fi esențial să se continue restructurarea întreprinderilor deținute de stat, să se asigure sustenabilitatea financiară a acestora, precum și să se asigure un control strict al cheltuielilor cu pensiile și cu sistemul de sănătate. Pentru partea de venituri, se pot face îmbunătățiri pentru ca regimul fiscal să fie mai favorabil creșterii economice și pentru a promova respectarea obligațiilor fiscale.

(10)

Portugalia se confruntă cu provocări legate de șomaj, care, în ciuda recentei diminuări, rămâne la un nivel foarte ridicat, în special pentru tineri. Rata șomajului a fost de 16,4 % în 2013, iar șomajul în rândul tinerilor a fost de 38,1 %, cifre situate cu mult peste media UE, fapt valabil și pentru procentul de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. Rata de ocupare în rândul persoanelor din categoria de vârstă 20-64, care în Portugalia era în mod tradițional ridicată, a scăzut vizibil de la începutul crizei economice, de la 73,1 % în 2008 la 65,6 % în 2013. În privința șomajului în rândul tinerilor, în concordanță cu obiectivele unei garanții pentru tineret, principalele provocări includ impactul slab al măsurilor asupra tinerilor care nu sunt înregistrați și necesitatea de a corela mai bine educația și formarea cu cerințele de pe piața muncii. În cadrul programului de ajustare macroeconomică, Portugalia a pus în aplicare o serie amplă de reforme ale pieței forței de muncă, menite să relaxeze legislația prea restrictivă privind protecția locurilor de muncă, să confere mai multă flexibilitate modalităților de stabilire a salariilor și să îmbunătățească funcționarea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă și politicile de activare. Cu toate acestea, persistă provocări în special privind necesitatea de a soluționa problema segmentării pieței forței de muncă și îmbunătățirea adaptabilității salariilor în contextul condițiilor economice. O evaluare independentă a efectelor reformelor recente din sistemul de protecție a locurilor de muncă ar fi utilă pentru a evalua, în special, impactul asupra creării de locuri de muncă, a precarității, a costurilor globale cu forța de muncă, precum și asupra numărului de concedieri atacate în justiție și a rezultatelor acestora. În ciuda eforturilor de a diminua impactul social negativ, ajustările economice necesare în urma crizei au avut repercusiuni negative în ceea ce privește sărăcia.

(11)

Portugalia a realizat progrese considerabile în reformarea sistemului său de educație, adoptând mai multe măsuri pentru a combate părăsirea timpurie a școlii, pentru a îmbunătăți rata de absolvire a învățământului terțiar și pentru a răspunde nevoilor de pe piața muncii. Cu toate acestea, punerea deplină în aplicare și utilizarea eficientă a fondurilor rămân cruciale. În special, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a reduce necorelările competențelor, inclusiv prin consolidarea calității și a atractivității învățământului profesional și tehnic, inclusiv a învățământului profesional și tehnic dual, prin încurajarea implicării angajatorilor în conceperea programelor și în furnizarea de pregătire la locul de muncă și de ucenicii adecvate. De asemenea, este necesar să se introducă efectiv servicii de orientare profesională și de consiliere pentru elevii și studenții de la nivelul secundar și terțiar, în concordanță cu nevoile de pe piața forței de muncă și cu competențele care s-a estimat că vor fi necesare, precum și să se întărească legăturile cu sectorul întreprinderilor.

(12)

Portugalia a luat măsuri importante în cadrul programului de ajustare macroeconomică pentru a îmbunătăți baza de capital a sectorului bancar și a consolida cadrul de supraveghere și rezoluție pentru acest sector. Cu toate acestea, persistă provocări importante care trebuie monitorizate și gestionate cu atenție, inclusiv profitabilitatea băncilor portugheze. Datele pentru primul trimestru din 2014 arată că unele dintre băncile asistate au înregistrat rezultate pozitive. Calitatea activelor este în continuare o problemă semnificativă, nivelurile de depreciere rămânând ridicate, la aproximativ 6 % din totalul împrumuturilor brute; creditele neperformante rămân, de asemenea, la niveluri ridicate (10,6 %), mai ales în segmentul societăților (peste 16 %), potrivit datelor disponibile la sfârșitul lui 2013. Portugalia a adoptat o serie de măsuri pentru a facilita împrumuturile acordate întreprinderilor viabile, însă condițiile de finanțare sunt în continuare dificile, în special pentru IMM-uri, iar gama alternativelor de care dispune segmentul societăților pentru a obține altă finanțare decât din partea băncilor rămâne limitată. Rata creditelor recent acordate IMM-urilor a scăzut cu 4,8 % în 2013 față de 2012. Rata medie a dobânzilor pentru noile împrumuturi acordate întreprinderilor portugheze a scăzut într-o anumită măsură de la începutul anului 2013, însă rămâne cu mult peste media zonei euro. Având în vedere nivelul ridicat de îndatorare excesivă a întreprinderilor și necesitatea de a reduce în continuare gradul de îndatorare al sectorului bancar, capacitatea băncilor de a mări numărul de împrumuturi acordate întreprinderilor viabile la costuri rezonabile rămâne restrânsă.

(13)

Pentru a asigura eficiența și sustenabilitatea sectorului energetic și a diminua costul energiei pentru economie, în cadrul programului de ajustare macroeconomică au fost puse în aplicare două pachete de măsuri. Cu toate acestea, marjele de profit în sectorul energetic trebuie și mai mult reduse și trebuie abordat deficitul tarifar ridicat, aflat în creștere. În acest scop, Portugalia a anunțat recent un al treilea pachet de măsuri, care include extinderea până în 2015 a taxei speciale aplicate operatorilor din domeniul energiei în 2014. În plus, îmbunătățirea integrării transfrontaliere a rețelelor energetice și accelerarea implementării proiectelor de interconectare în domeniul energiei electrice și al gazelor sunt aspecte nesoluționate, care trebuie abordate în mod hotărât, pentru a pune capăt situației de izolare a Peninsulei Iberice față de piața energetică a UE. În sectorul transporturilor, au fost înregistrate progrese în cadrul programului, în special în ceea ce privește consolidarea poziției concurențiale a porturilor portugheze, întocmirea unui plan de transporturi cuprinzător, pe termen lung, după ce au fost abordate în prealabil deficiențele și lacunele, precum și îmbunătățirea cadrului de reglementare. Cu toate acestea, sunt necesare măsuri suplimentare pentru implementarea efectivă a planului de transporturi cuprinzător, pe termen lung, și a planului de acțiune pentru reforma porturilor. De asemenea, sunt necesare măsuri pentru a asigura independența și capacitatea autorității de reglementare în sectorul transporturilor, sustenabilitatea financiară a întreprinderilor din sector deținute de stat, precum și pentru a spori eficiența și concurența în transportul feroviar.

(14)

O reformă deosebit de importantă a fost efectuată pe piața închirierilor în mediul urban, în scopul de a conferi mai mult dinamism pieței locuințelor, inclusiv prin asigurarea unui mai bun echilibru al drepturilor și obligațiilor care le revin proprietarilor și chiriașilor, prin introducerea unei mai mari flexibilități în privința duratei contractelor și prin oferirea de stimulente pentru efectuarea lucrărilor de renovare. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a evalua în mod global impactul acestei reforme pe baza datelor privind factorii-cheie din cadrul pieței și economia paralelă de pe piața portugheză a chiriilor. Portugalia a făcut progrese substanțiale în consolidarea mediului său de afaceri, în special prin promovarea unor mai bune condiții-cadru, prin favorizarea culturii antreprenoriale și prin îmbunătățirea procedurii insolvenței pentru întreprinderile aflate în dificultate. În prezent, atenția trebuie îndreptată către punerea în aplicare. S-au înregistrat progrese în simplificarea procedurilor administrative și de acordare a licențelor, însă o serie de măsuri trebuie încă finalizate. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a elimina obstacolele în calea concurenței din sectorul serviciilor, în special prin adoptarea unor modificări sectoriale, precum și în sectorul serviciilor profesionale, prin adoptarea actelor legislative privind organismele profesionale rămase. În materie de reglementare și concurență, sunt necesare măsuri subsecvente pentru a asigura independența și autonomia autorităților naționale de reglementare sectorială și a autorității de concurență. Autoritățile publice continuă să efectueze plățile cu întârzieri importante.

(15)

S-au înregistrat progrese notabile în cadrul programului de ajustare macroeconomică în raționalizarea și modernizarea administrației publice în ceea ce privește încadrarea în muncă, politica de remunerare, condițiile de muncă, eficiența organizațională și calitatea serviciilor. Cu toate acestea, unele dintre măsurile de reformă preconizate trebuie încă finalizate, iar transparența trebuie îmbunătățită. În ciuda progreselor importante înregistrate pentru îmbunătățirea eficienței sistemului judiciar, sunt necesare noi îmbunătățiri, în special privind durata procedurilor, procentul de cauze soluționate, numărul cauzelor aflate pe rol și procesul de monitorizare și de evaluare.

(16)

În baza analizei pe care a efectuat-o, Comisia concluzionează că punerea în aplicare cu succes a programului de ajustare macroeconomică a avut un rol decisiv în gestionarea riscurilor economice și financiare și în reducerea dezechilibrelor. Portugalia a adoptat o serie amplă de reforme structurale ambițioase în cadrul programului, care încep să dea roade printr-o mai mare competitivitate și relansarea creșterii economice, însă sunt necesare eforturi suplimentare pentru a evalua impactul reformelor asupra funcționării economiei. Prin urmare, monitorizarea continuă a tuturor reformelor puse în aplicare este esențială pentru a evalua dacă acestea contribuie la stimularea competitivității, a producției și a creșterii gradului de ocupare a forței de muncă.

(17)

Întrucât, după sfârșitul programului de ajustare macroeconomică, ce se va încheia în mod legal la data de 28 iunie 2014, Portugalia va fi pe deplin reintegrată în exercițiul semestrului european, Comisia, pe această bază, a evaluat documentele prezentate de Portugalia. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Portugalia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii Europene prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie pentru Portugalia în cadrul semestrului european sunt reflectate în recomandările 1-8 de mai jos.

(18)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat strategia bugetară a guvernului, iar avizul său (7) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos. Prezentele recomandări au fost elaborate imediat după încheierea programului de ajustare macroeconomică și, așadar, se bazează pe rezultatele acestui program cu scopul de a asigura aplicarea durabilă a acestuia.

(19)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe această bază, Consiliul a formulat recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (8). Fiind un stat membru a cărui monedă este euro, Portugalia ar trebui să vegheze la punerea în aplicare integrală și în timp util și a acestor recomandări,

1.

Să pună în aplicare măsurile necesare de consolidare bugetară pentru 2014, pentru a atinge țintele bugetare și a împiedica acumularea de noi arierate. Pentru 2015, să pună în aplicare o strategie bugetară revizuită, pentru a aduce deficitul la 2,5 % din PIB, în conformitate cu ținta stabilită în recomandarea din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive, efectuând în același timp ajustarea structurală necesară. Să înlocuiască măsurile de consolidare pe care Curtea Constituțională le consideră neconstituționale prin măsuri similare ca dimensiune și calitate, cât mai curând posibil. Corectarea deficitului excesiv ar trebui efectuată într-un mod sustenabil și favorabil creșterii, limitând recurgerea la măsuri cu caracter excepțional/temporare. După corectarea deficitului excesiv, să continue ajustarea structurală anuală planificată pentru a atinge obiectivul pe termen mediu, în conformitate cu cerința unei ajustări structurale anuale de cel puțin 0,5 % din PIB, cu un procent mai ridicat în perioade propice, și să asigure respectarea regulii privind gradul de îndatorare pentru a înscrie ponderea ridicată a datoriei publice pe o traiectorie sustenabilă. Să acorde prioritate consolidării bugetare bazate pe cheltuieli și să îmbunătățească și mai mult eficiența și calitatea cheltuielilor publice. Să mențină un control strict al cheltuielilor la nivelul administrațiilor centrale, regionale și locale. Să continue restructurarea întreprinderilor deținute de stat. Să elaboreze, până la sfârșitul anului 2014, noi măsuri cuprinzătoare în cadrul reformei în curs a sistemului de pensii, care să vizeze îmbunătățirea sustenabilității pe termen mediu a acestui sistem. Să controleze creșterea cheltuielilor aferente sistemului de sănătate și să continue reforma spitalelor. Să revizuiască regimul fiscal și să îl facă mai favorabil creșterii. Să continue să îmbunătățească respectarea obligațiilor fiscale și să combată evaziunea fiscală prin sporirea eficienței administrației fiscale. Să consolideze, până la sfârșitul anului 2014, sistemul de gestionare a finanțelor publice prin finalizarea și implementarea rapide a reformei cuprinzătoare a legii-cadru a bugetului. Să asigure respectarea strictă a legii privind controlul angajamentelor. Să pună efectiv în aplicare grile unice pentru salariile și suplimentele salariale din sectorul public începând cu 2015.

2.

Să mențină evoluțiile salariului minim la un nivel corespunzător obiectivelor de promovare a ocupării forței de muncă și de competitivitate. Să asigure un sistem de stabilire a salariilor care să promoveze alinierea salariilor și a productivității la nivelul sectorial și/sau de întreprindere. Să analizeze, în consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu practica națională, posibilitatea suspendării temporare a acordurilor colective, de comun acord, la nivel de întreprindere. Până în septembrie 2014, să prezinte propuneri privind suspendarea temporară a acordurilor colective, de comun acord, la nivel de întreprindere, precum și privind revizuirea supraviețuirii acordurilor colective.

3.

Să prezinte, până în martie 2015, o evaluare independentă a reformelor recente din sistemul de protecție a locurilor de muncă, împreună cu un plan de acțiune pentru eventuale noi reforme menite să soluționeze problema segmentării pieței forței de muncă. Să continue reforma în curs a politicilor active în domeniul pieței forței de muncă și a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, în scopul de a mări ratele de ocupare și de participare pe piața muncii, în special prin îmbunătățirea consilierii profesionale/a asistenței pentru căutarea unui loc de muncă și a sistemelor de activare/sancționare, în scopul reducerii șomajului de lungă durată și al integrării persoanelor celor mai îndepărtate de piața forței de muncă. Să abordeze chestiunea șomajului ridicat în rândul tinerilor, în special anticipând competențele de care va fi nevoie și adoptând măsuri adresate tinerilor care nu sunt înregistrați, în concordanță cu obiectivele unei garanții pentru tineret. Să asigure o acoperire adecvată a asistenței sociale, inclusiv a schemei de venit minim, garantând totodată activarea eficace a persoanelor care beneficiază de prestații.

4.

Să amelioreze calitatea și relevanța pentru piața forței de muncă a sistemului de educație pentru a reduce numărul cazurilor de părăsire timpurie a școlii și a aborda ratele scăzute de performanță ale sistemului educațional. Să asigure eficiența cheltuielilor publice în domeniul educației și să reducă necorelările competențelor, inclusiv prin consolidarea calității și atractivității învățământului profesional și tehnic, precum și prin promovarea cooperării cu sectorul întreprinderilor. Să consolideze cooperarea dintre cercetarea publică și întreprinderi și să încurajeze transferul de cunoștințe.

5.

Să monitorizeze situația lichidității și eventualele deficite de capital ale băncilor, inclusiv prin inspecții tematice la fața locului și prin teste de rezistență. Să analizeze planurile de redresare ale băncilor și să aducă îmbunătățiri procesului de evaluare, acolo unde este necesar. Să pună în aplicare o strategie cuprinzătoare pentru a reduce nivelul de îndatorare excesivă a întreprinderilor și să întărească eforturile de a extinde gama alternativelor de finanțare, inclusiv pentru etapele timpurii ale creării de întreprinderi, prin consolidarea eficienței instrumentelor de restructurare a datoriilor (în special PER și SIREVE) pentru întreprinderile viabile, prin introducerea unor stimulente pentru bănci și debitori de a se angaja în procese de restructurare în etape timpurii și prin îmbunătățirea disponibilității finanțării pe piața de capital. Să se asigure că măsurile identificate sprijină realocarea finanțării în favoarea sectoarelor productive ale economiei, inclusiv către IMM-uri viabile, evitând totodată riscurile la adresa finanțelor publice și a stabilității financiare. Să introducă, până la sfârșitul lunii septembrie 2014, un mecanism de alertă timpurie, cu scop principal de supraveghere, pentru a identifica întreprinderile, inclusiv pe cele mici și mijlocii, care prezintă un risc ridicat de neîndeplinire a obligațiilor din cauza unui nivel excesiv de îndatorare, mecanism care ar putea, indirect, să sprijine restructurarea din timp a datoriilor societăților.

6.

Să implementeze al doilea și al treilea pachet de măsuri în sectorul energetic, cu scopul de a diminua costul energiei pentru economie, să elimine totodată datoria aferentă tarifelor la energie electrică până în 2020 și să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare. Să îmbunătățească integrarea transfrontalieră a rețelelor energetice și să accelereze implementarea proiectelor de interconectare în domeniul energiei electrice și al gazelor. Să pună în aplicare planul de transporturi cuprinzător, pe termen lung, precum și calendarul de realizare a reformelor sectorului portuar. Să finalizeze concesiunile de transporturi pentru zonele metropolitane Lisabona și Porto. Să garanteze că renegocierile privind concesiunile portuare existente și noile scheme de autorizare se axează pe performanță și respectă principiile pieței interne, în special normele în materie de achiziții publice. Să se asigure că autoritatea națională de reglementare în domeniul transporturilor (AMT) este pe deplin independentă și operațională până la sfârșitul lunii septembrie 2014. Să asigure sustenabilitatea financiară a întreprinderilor deținute de stat din sectorul transporturilor. Să consolideze eficiența și concurența în sectorul feroviar prin punerea în aplicare a planului pentru promovarea competitivității CP Carga, după transferul terminalelor de marfă, asigurând totodată independența în materie de gestionare a administratorului infrastructurii deținute de stat și a întreprinderilor feroviare.

7.

Să îmbunătățească în continuare evaluarea pieței locuințelor, inclusiv prin instituirea, până la sfârșitul lui 2014, a unui cadru mai sistematic de monitorizare și raportare, și să prezinte un raport cuprinzător privind economia paralelă de pe această piață. Să depună în continuare eforturi pentru a face noi inventare ale reglementărilor împovărătoare, pentru a include, până în martie 2015, sectoarele care nu au fost încă vizate. Să adopte și să pună în aplicare, până la sfârșitul lunii septembrie 2014, decretele privind acordarea licențelor și modificările sectoriale restante. Să elimine, până la sfârșitul lunii septembrie 2014, restricțiile rămase în sectorul serviciilor profesionale și să adopte statutele modificate ale organismelor profesionale care nu au fost încă adoptate în cadrul programului de ajustare macroeconomică. Să elimine întârzierile în plățile efectuate de sectorul public. Să asigure resurse adecvate pentru autoritățile naționale de reglementare și pentru autoritatea de concurență.

8.

Să continue raționalizarea și modernizarea administrațiilor publice centrale, regionale și locale. Să pună în aplicare reforme menite să consolideze eficiența sistemului judiciar și să sporească transparența. Să intensifice eforturile de evaluare a punerii în aplicare a reformelor întreprinse în cadrul programului de ajustare macroeconomică, precum și a reformelor planificate și viitoare. În special, să introducă în procesul legislativ evaluări ex ante și ex post obligatorii și sistematice. Să creeze o unitate centrală de evaluare la nivel guvernamental, independentă din punct de vedere funcțional, care să realizeze evaluări și să prezinte rapoarte la interval de șase luni privind punerea în aplicare a acestor reforme, inclusiv privind coerența cu evaluarea ex ante a impactului, și care să prevadă acțiuni corective, dacă acestea sunt necesare.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/109

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor lor economice și de ocupare a forței de muncă de la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, la nivelul UE și la nivelul zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (3) privind Programul național de reformă al României pentru 2013 și a emis un aviz privind Programul de convergență al României din 2013 pentru perioada 2012‐2016.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice 2014. De asemenea, la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării bugetare și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a subliniat că este necesar să se continue consolidarea fiscală într-un mod diferențiat și favorabil creșterii, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 6 mai 2014, România a prezentat Programul său național de reformă pentru 2014, iar la 5 mai 2014 și-a prezentat Programul de convergență pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(8)

La 22 octombrie 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/531/UE (4) prin care se acordă României asistență financiară pe termen mediu de până la 2 miliarde EUR până în septembrie 2015. Asistența financiară preventivă pe termen mediu acordată României în cadrul mecanismului pentru balanța de plăți destinat statelor membre care nu fac parte din zona euro a fost considerată adecvată având în vedere instabilitatea fluxurilor de capital care afectează în special piețele emergente, riscurile la adresa scenariului macroeconomic și vulnerabilitățile persistente în sectorul bancar. Deși România nu intenționează, în condițiile actuale de piață, să solicite plata vreunei tranșe, se preconizează că asistența preventivă contribuie la consolidarea stabilității macroeconomice, bugetare și financiare și, prin continuarea reformelor structurale, la sporirea rezilienței și a potențialului de creștere ale economiei. Memorandumul de înțelegere din 6 noiembrie 2013 și actele adiționale ulterioare la acesta, care stabilesc condițiile care trebuie îndeplinite în cadrul asistenței preventive a UE, completează și susțin recomandările specifice fiecărei țări emise în cadrul semestrului european. Asistența preventivă a UE va fi condiționată de punerea în aplicare a unui program cuprinzător în materie de politică economică, acordându-se o atenție specială măsurilor de reformă structurală, inclusiv acelora care abordează recomandările specifice fiecărei țări privind capacitatea administrativă, reformele pieței de produse, mediul de afaceri, piețele forței de muncă, pensiile, întreprinderile de stat și asistența medicală. Această agendă nu exonerează guvernul de obligația de a pune în aplicare pe deplin toate recomandările specifice fiecărei țări. Prioritizarea politicilor, punerea în aplicare și coordonarea necesare pentru punerea în aplicare a Memorandumului de înțelegere și a recomandărilor specifice fiecărei țări ar trebui să fie abordate în mod coerent, la nivelul la care se iau deciziile.

(9)

Strategia bugetară prezentată în Programul de convergență pentru 2014 vizează îndeplinirea obiectivului pe termen mediu de a avea un deficit structural de 1 % din PIB în 2015, care reflectă cerința Pactului de stabilitate și de creștere, precum și menținerea acestui nivel și în perioada ulterioară. România beneficiază în 2014 de posibilitatea unei abateri temporare de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu care a fost autorizată pentru proiectele finanțate în comun. Abaterea temporară trebuie să fie compensată în anul următor. Programul de convergență prevede o stabilizare a soldului structural (recalculat) în 2014 și o creștere de 0,8 % a PIB-ului în 2015. Se preconizează un ritm de creștere a cheltuielilor coerent cu criteriul de referință în materie de cheltuieli, atât în 2014, cât și în 2015. Se preconizează că ponderea datoriei în PIB va ajunge la 40 % în 2015 și că va scădea în 2016‐2017. În general, strategia bugetară prezentată în Programul de convergență respectă cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Scenariul macroeconomic pe care se bazează previziunile bugetare este plauzibil. Acest scenariu corespunde, în linii mari, previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014. Cu toate acestea, PIB-ul potențial estimat care stă la baza Programului de convergență este ușor mai mare, în principal ca urmare a unei perspective mai optimiste în privința pieței forței de muncă. În ceea ce privește planurile bugetare pentru 2014, există riscuri de evoluție negativă legate de controlul cheltuielilor și de înregistrarea unui nivel de colectare a impozitelor mai scăzut decât cel prevăzut. În plus, pentru 2015 și în perioada ulterioară, măsurile care să susțină traiectoria bugetară propusă nu sunt încă precizate.

Conform previziunilor Comisiei, în pofida înregistrării în 2014 a unei deteriorări ușoare a soldului structural, România respectă cerințele Pactului de stabilitate și de creștere în 2014, luând în considerare abaterea temporară autorizată pentru proiectele finanțate în comun. Pentru 2015, există riscul unei abateri semnificative de la ajustarea structurală necesară, luând în considerare compensarea necesară pentru abaterea temporară autorizată pentru proiectele finanțate în comun. În plus, se preconizează că în 2015 România va devia de la criteriul de referință în materie de cheltuieli. Pe baza evaluării sale a Programului de convergență și pe baza previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că Programul de convergență prezintă riscuri de abatere semnificativă de la cerințele componentei preventive în 2015.

(10)

Frauda fiscală și evaziunea fiscală în domeniul TVA, inclusiv schemele transfrontaliere, accizele, contribuțiile de asigurări sociale și impozitele pe venit, rămân o provocare majoră. Progresele concrete înregistrate în combaterea muncii nedeclarate sunt limitate, în timp ce eficacitatea strategiei de asigurare a respectării obligațiilor fiscale este afectată de lipsa unor măsuri de punere în aplicare realiste și obligatorii, precum și de atenția insuficientă acordată prevenirii. În prezent este în curs o reformă a administrației fiscale care este menită să îmbunătățească eficiența acesteia; cooperarea administrativă transfrontalieră, în special în domeniul TVA, rămâne deficitară. Sarcina fiscală suportată de persoanele cu venituri salariale mici și medii rămâne ridicată și încurajează munca nedeclarată și nedeclararea integrală a veniturilor. S-au înregistrat unele progrese în domeniul taxelor de mediu, întrucât sistemul de impozitare a autovehiculelor s-a îmbunătățit, iar accizele la carburanți au crescut și în prezent sunt indexate în mod automat. România se confruntă cu riscuri de sustenabilitate pe termen lung, în special din cauza cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației. Există preocupări cu privire la sustenabilitatea și adecvarea sistemului de pensii, din cauza procentului scăzut al contribuabililor activi pe piața muncii față de procentul persoanelor care beneficiază de drepturi de pensie. România a luat măsuri pentru a egaliza vârsta de pensionare pentru femei și bărbați începând din 2035.

(11)

Utilizarea ineficientă a resurselor și gestionarea defectuoasă cresc riscul nesustenabilității fiscale în sectorul sănătății. Plățile informale practicate pe scară largă în sectorul public al sănătății afectează în continuare accesibilitatea, eficiența și calitatea sistemului. Au fost demarate reforme menite să îmbunătățească eficiența sistemului de sănătate și sustenabilitatea sa financiară, dar sunt necesare eforturi continue. Unele măsuri înregistrează întârzieri și sunt afectate de nivelul insuficient de finanțare și de capacitatea scăzută a serviciilor. Reducerea utilizării excesive a internărilor în spitale, precum și îmbunătățirea asistenței medicale primare și a sistemelor de orientare a pacienților către centrele specializate crește eficiența din punctul de vedere al costurilor. Au fost demarate noi reforme ale sistemului de sănătate menite să îmbunătățească starea de sănătate a populației prin promovarea, printre altele, a accesului echitabil la servicii medicale de calitate.

(12)

Rata ridicată de inactivitate, utilizarea insuficientă a potențialului forței de muncă și necesitatea de a spori calitatea și productivitatea muncii sunt în continuare provocări-cheie pentru piața forței de muncă din România. Calitatea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă și de reconversie profesională este în continuare redusă, în pofida unor măsuri la scară mică. Resursele limitate de care dispun serviciile publice de ocupare a forței de muncă și lipsa unui sistem de măsurare a performanțelor limitează furnizarea eficientă de servicii personalizate pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, pentru angajatori, precum și integrarea politicilor active și pasive în domeniul pieței forței de muncă. România are un procent ridicat și în creștere de tineri care nu sunt încadrați în muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare (17,3 % în 2013). Strategia națională privind îmbătrânirea activă pentru sprijinirea creșterii ratei de ocupare a lucrătorilor în vârstă a fost amânată și în prezent are ca termen sfârșitul anului 2014.

(13)

Nu există orientări transparente privind stabilirea salariului minim care să implice partenerii sociali, să vizeze sprijinirea ocupării forței de muncă și competitivitatea și să protejeze în mod durabil veniturile salariale.

(14)

Reforma educației din 2011, care stabilește o agendă pe termen lung pentru îmbunătățirea calității învățământului la toate nivelurile, nu este încă pe deplin operațională, din cauza insuficienței resurselor financiare și umane. Ca urmare a declinului puternic al învățământului profesional și tehnic din ultimii 20 de ani, mai multe reforme și proiecte-pilot au fost inițiate în ultimii ani, dar disponibilitatea învățământului profesional și tehnic, relevanța sa pentru piața forței de muncă și implicarea întreprinderilor în învățarea la locul de muncă și în ucenicii rămân la un nivel scăzut. Persistă necorelări importante între competențele absolvenților de învățământ terțiar, iar legătura dintre întreprinderi și mediul universitar rămâne deficitară, așa cum indică rata ridicată a șomajului și faptul că mulți absolvenți de universități își găsesc un loc de muncă în profesii care fie nu corespund pregătirii lor, fie sunt sub nivelul lor de calificare. Participarea la activități de învățare pe tot parcursul vieții continuă să fie printre cele mai scăzute din Uniune. Rata de părăsire timpurie a școlii este în continuare una dintre cele mai ridicate din Uniune și în prezent este mai ridicată decât cea înregistrată în 2010, populația romă fiind în mod special afectată. Ocuparea forței de muncă în rândul femeilor este obstrucționată de disponibilitatea redusă și de accesul limitat la facilitățile de îngrijire a copiilor care să ofere servicii de calitate și la un preț accesibil, în special pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani.

(15)

Reducerea sărăciei rămâne o provocare majoră. În pofida situației relativ stabile în domeniul ocupării forței de muncă, veniturile brute ale gospodăriilor au scăzut, iar inegalitățile în materie de venituri au crescut. Familiile care au copii sunt în mod special expuse. S-au realizat doar progrese limitate în ceea ce privește accelerarea tranziției de la îngrijirea instituțională la îngrijirea alternativă a copiilor lipsiți de îngrijire părintească. Numărul persoanelor cu handicap din instituții rezidențiale de mari dimensiuni este în continuare mare, în timp ce serviciile comunitare pentru persoanele cu handicap nu sunt suficient dezvoltate. Nivelul redus de utilizare, acoperire și adecvare al prestațiilor sociale rămân în continuare o provocare pentru eficiența acestora în reducerea sărăciei. Introducerea planificată pentru 2015 a venitului minim de inserție, care combină trei prestații sociale existente (venitul minim garantat, alocația familială și ajutorul pentru încălzirea locuinței), a fost amânată. Punerea în aplicare a Strategiei naționale de integrare a romilor a început în 2012, dar alocarea financiară pentru punerea în aplicare a principalelor planuri de acțiune a fost insuficientă și rezultatele înregistrate sunt modeste. Revizuirea strategiei și punerea în aplicare a planurilor de acțiune revizuite sunt întârziate.

(16)

Capacitatea redusă a administrației publice de a elabora și de a pune în aplicare politici constituie în continuare o provocare esențială pentru România, care afectează dezvoltarea globală a țării, mediul de afaceri și capacitatea de investiții publice și care, totodată, nu permite furnizarea unor servicii publice de o calitate suficientă. Cauzele structurale care au condus la o slabă capacitate administrativă au fost analizate în 2013. Pe baza acestei analize, în prezent se elaborează o strategie pentru perioada 2014‐2020 privind consolidarea administrației publice, care este prevăzută să fie finalizată până la mijlocul anului 2014.

(17)

În pofida înregistrării unor progrese importante, rata de absorbție a fondurilor UE rămâne una dintre cele mai scăzute din Uniune. Caracterul constant deficitar al sistemelor de gestiune și de control, precum și al practicilor din domeniul achizițiilor publice poate avea un impact negativ asupra pregătirilor pentru noua generație de programe și asupra punerii în aplicare a acestora. Planificarea strategică și stabilirea priorităților în centrul politicilor guvernamentale, precum și stabilirea priorităților politice și planificarea bugetară multianuală la nivelul ministerelor de resort cu portofolii de investiții importante rămân o provocare. Legislația în domeniul achizițiilor publice este instabilă și lipsită de coerență. Cadrul instituțional, cu actori multipli și responsabilități care se suprapun în mod frecvent, nu dispune de instrumentele necesare pentru a remedia deficiențele și a furniza orientări corespunzătoare autorităților contractante. Corupția și conflictele de interese continuă să reprezinte motive de îngrijorare pentru autoritățile contractante. Se preconizează că până la sfârșitul anului 2014 va deveni operațional un sistem de verificări ex ante privind conflictele de interese în atribuirea contractelor de achiziții publice.

(18)

Calitatea precară a reglementărilor, precum și lipsa de transparență și de predictibilitate a cadrului de reglementare afectează negativ întreprinderile și cetățenii. Procedurile de racordare la rețelele de energie electrică, de obținere a autorizațiilor de construcție și de plată a taxelor și a impozitelor sunt în continuare complexe. Drepturile neclare de proprietate asupra terenurilor reprezintă în continuare o provocare pentru mediul de afaceri din România; mai puțin de 50 % din bunurile imobile sunt înscrise în sistemul cadastral și numai aproximativ 15 % din cărțile funciare sunt verificate și înregistrate în format digital. România a înregistrat unele progrese în ceea ce privește îmbunătățirea calității, a independenței și a eficienței sistemului judiciar, precum și în lupta împotriva corupției, dar aceste aspecte constituie în continuare un motiv de îngrijorare pentru întreprinderile care sunt în căutare de căi de atac eficiente. Rezistența la măsurile de integritate și de combatere a corupției la nivel politic și administrativ este în continuare puternică.

(19)

Reglementarea prețurilor pe piața energiei electrice pentru consumatorii industriali s-a încheiat în 2013, iar în prezent se desfășoară procesul de eliminare treptată a prețurilor reglementate la gaze și la energie electrică. Eficiența și transparența guvernanței întreprinderilor de stat în aceste sectoare reprezintă o provocare importantă. Se preconizează că dereglementarea prețurilor energiei va aduce stimulente pentru sporirea eficienței energetice, cu toate că este necesar să se întreprindă măsuri concrete și să se angajeze resurse pentru a îmbunătăți în continuare eficiența energetică în sectorul locuințelor, în sectorul termoficării, în sectorul industrial și în sectorul transportului urban. Integrarea piețelor românești de energie electrică și de gaze naturale în piețele UE rămâne incompletă și există în continuare obstacole substanțiale în calea realizării conexiunilor transfrontaliere ale rețelelor de gaze, care ar contribui la sporirea diversificării surselor de aprovizionare.

(20)

Infrastructura de bază slab dezvoltată din sectorul transporturilor continuă să fie un impediment pentru creștere în România. Creșterea puternică a parcului de autovehicule și calitatea slabă a infrastructurii rutiere împiedică activitatea întreprinderilor și frânează economia. Întreținerea deficitară a rețelei feroviare a afectat siguranța și fiabilitatea. Transportul de mărfuri pe căile navigabile interioare rămâne cu mult sub potențialul său, în special pe Dunăre. Ineficiența și guvernanța netransparentă a întreprinderilor de stat din sectorul transporturilor împiedică dezvoltarea rețelei de infrastructuri.

(21)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a României. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de convergență. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în România, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările Comisiei în cadrul semestrului european sunt reflectate în recomandările 1-8 de mai jos.

(22)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de convergență, iar avizul său (5) se reflectă îndeosebi în recomandarea 2 de mai jos,

1.

Să pună în aplicare programul de asistență financiară furnizată de UE/FMI, respectând pe deplin condiționalitatea în materie de politică inclusă în Memorandumul de înțelegere din 6 noiembrie 2013 și în actele adiționale ulterioare la acesta, care completează și susțin punerea în aplicare a acestor recomandări specifice fiecărei țări.

2.

Să pună în aplicare strategia bugetară pentru 2014, să îmbunătățească în mod semnificativ efortul bugetar în scopul de a asigura îndeplinirea obiectivului pe termen mediu în 2015, în conformitate cu angajamentele asumate în temeiul programului privind balanța de plăți și astfel cum se reflectă în Programul de convergență pentru 2014, în special prin precizarea măsurilor care stau la baza acestora, și să mențină nivelul obiectivului pe termen mediu și în perioada ulterioară. Să îmbunătățească activitatea de colectare a impozitelor prin punerea în aplicare în continuare a unei strategii cuprinzătoare de respectare a obligațiilor fiscale, intensificând eforturile de reducere a fraudei în domeniul TVA. Să combată munca nedeclarată. Să reducă, fără a afecta bugetul, sarcina fiscală suportată de persoanele cu venituri salariale mici și medii. Să finalizeze reforma pensiilor începută în 2010 prin egalizarea vârstei de pensionare pentru femei și pentru bărbați.

3.

Să accelereze reformele în sectorul sănătății în scopul de a spori eficiența, calitatea și accesibilitatea acestuia, inclusiv pentru persoanele defavorizate și pentru comunitățile îndepărtate și izolate. Să intensifice eforturile pentru a reduce plățile informale, inclusiv prin intermediul unor sisteme corespunzătoare de gestiune și de control.

4.

Să consolideze măsurile active în domeniul pieței forței de muncă și capacitatea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă. Să acorde o atenție specială activării tinerilor neînregistrați. Să consolideze măsurile menite să promoveze capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor în vârstă. Să elaboreze, în consultare cu partenerii sociali, orientări clare privind stabilirea transparentă a salariului minim, luând în considerare condițiile economice și condițiile pieței muncii.

5.

Să asigure creșterea calității și a accesului la învățământul profesional și tehnic, la ucenicii, la învățământul terțiar și la învățarea pe tot parcursul vieții și să le adapteze la necesitățile pieței forței de muncă. Să asigure un acces mai bun la serviciile de educație și de îngrijire a copiilor preșcolari.

6.

În vederea combaterii sărăciei, să sporească eficiența și eficacitatea transferurilor sociale, în special pentru copii, și să continue reforma asistenței sociale, consolidând legăturile acesteia cu măsurile de activare. Să intensifice eforturile în vederea punerii în aplicare a măsurilor preconizate pentru a favoriza integrarea romilor pe piața forței de muncă, pentru a crește rata de școlarizare și pentru a reduce rata de părăsire timpurie a școlii, prin intermediul unei abordări bazate pe parteneriat și a unui mecanism solid de monitorizare.

7.

Să intensifice eforturile pentru a consolida capacitatea administrației publice, în special prin îmbunătățirea eficienței, a gestionării resurselor umane, a instrumentelor decizionale și a coordonării în cadrul și între diferitele niveluri administrative, precum și prin îmbunătățirea transparenței, a integrității și a răspunderii. Să accelereze absorbția fondurilor UE, să consolideze sistemele de gestiune și de control, să aducă îmbunătățiri capacității de planificare strategică, inclusiv elementului bugetar multianual. Să remedieze deficiențele persistente din sectorul achizițiilor publice. Să îmbunătățească în continuare calitatea și eficiența sistemului judiciar, să combată corupția la toate nivelurile și să asigure executarea efectivă a hotărârilor instanțelor.

8.

Să promoveze concurența și eficiența în sectorul energiei și în cel al transporturilor. Să accelereze reforma guvernanței corporative a întreprinderilor de stat din sectorul energiei și din cel al transporturilor, precum și să sporească eficiența acestora. Să îmbunătățească și să raționalizeze politicile în domeniul eficienței energetice. Să îmbunătățească integrarea transfrontalieră a rețelelor de energie și să permită, cu titlu prioritar, fluxurile inverse fizice în interconexiunile de gaze.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/115

1.

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

2.

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă de la nivel național.

3.

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, la nivelul UE și la nivelul zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

4.

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o Recomandare (4) privind Programul național de reformă al Sloveniei pentru 2013 și a emis avizul cu privire la Programul actualizat de stabilitate al Sloveniei pentru perioada 2012-2016. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia a prezentat avizul său privind proiectul de plan bugetar al Sloveniei pentru 2014.

5.

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european 2014 pentru coordonarea politicilor economice. De asemenea, la 13 noiembrie 2013, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Comisia a adoptat Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Slovenia ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

6.

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării fiscale și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea fiscală într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

7.

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului aprofundat pe care l-a efectuat pentru Slovenia, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este aceea că Slovenia se confruntă în continuare cu dezechilibre macroeconomice excesive care necesită monitorizare și măsuri ferme continue în materie de politică. Deși dezechilibrele au fost corectate de-a lungul anului 2013 ca urmare a ajustării macroeconomice și a măsurilor în materie de politică întreprinse de Slovenia, amploarea corecției necesare indică faptul că există, în continuare, riscuri substanțiale. Mai precis, este necesar să se acorde o atenție deosebită riscurilor generate de o structură economică ce are ca elemente caracteristice guvernanța corporativă deficitară, implicarea puternică a statului în economie, deteriorarea competitivității costurilor, supraîndatorarea corporativă și creșterea considerabilă a datoriei publice. Deși s-au înregistrat progrese considerabile în redresarea bilanțurilor băncilor, sunt necesare în continuare acțiuni ferme în ceea ce privește punerea în aplicare pe deplin a unei strategii cuprinzătoare pentru sectorul bancar, inclusiv măsuri de restructurare, privatizare și supraveghere consolidată.

8.

La 5 martie 2014, Comisia a adresat Sloveniei o recomandare autonomă, solicitând autorităților să depună eforturi suplimentare în vederea asigurării respectării depline a recomandării Consiliului din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive și să prezinte măsurile suplimentare într-o secțiune corespunzătoare a Programului de stabilitate pentru 2014.

9.

La 15 aprilie 2014, Slovenia și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014 și la 24 aprilie 2014 și-a prezentat Programul de stabilitate pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

10.

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de stabilitate pentru 2014 este corectarea deficitului excesiv până în 2015 și îndeplinirea obiectivului pe termen mediu până în 2017. Programul de stabilitate confirmă obiectivul pe termen mediu stabilit anterior privind un buget echilibrat, care este conform cerințelor Pactului de stabilitate și de creștere. Cu toate acestea, nu se preconizează ca soldul structural (recalculat) să atingă obiectivul pe termen mediu până în 2017. Programul de stabilitate prevede reducerea deficitului sub 3 % din PIB în 2015, în conformitate cu ținta stabilită în recomandarea privind procedura aplicabilă deficitelor excesive. În perioada ulterioară anului 2015, Programul de stabilitate are în vedere o scădere constantă a deficitului, în 2018 urmând să se înregistreze un excedent de 0,3 % din PIB. Programul de stabilitate preconizează că datoria publică va atinge un nivel maxim de 81,1 % din PIB în 2015, înainte de a scădea la 76 % în 2016. În ansamblu, strategia bugetară prezentată în Programul de stabilitate este în conformitate cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Scenariul macroeconomic care stă la baza proiecțiilor bugetare din Programul de stabilitate, care a fost elaborat de un organism independent (Institutul de analiză macroeconomică și dezvoltare), este prudent. Programul de stabilitate identifică unele măsuri suplimentare menite să contribuie la reducerea decalajului în raport cu efortul bugetar necesar. Pe această bază, se consideră că Programul de stabilitate a răspuns parțial recomandării autonome a Comisiei. Există însă în continuare riscuri de evoluție negativă întrucât măsurile care stau la baza Programului de stabilitate sunt insuficient detaliate și multe dintre acestea nu au fost încă adoptate.

Orice nevoie potențială de recapitalizare bancară suplimentară, care rezultă din evaluarea calității activelor și a testului de rezistență efectuate în 2013 în Slovenia, ar crește ratele deficitului și ponderea datoriei, în timp ce orice sumă încasată din privatizarea reușită a entităților sau a băncilor de stat care nu a fost inclusă în previziunile programului ar reduce datoriile. Pe baza previziunilor Comisiei, efortul fiscal în perioada 2013-2014 este sub 1,4 % din PIB în ceea ce privește variația (corectată) a soldului structural și sub 0,5 % din PIB în ceea ce privește cuantumul măsurilor solicitate estimate ca fiind necesare la data la care a fost formulată recomandarea privind procedura aplicabilă deficitelor excesive. Pentru 2015, deși Programul de stabilitate preconizează un deficit în conformitate cu recomandarea privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 estimează un deficit de 3,1 % din PIB.

11.

În plus, pe baza previziunilor Comisiei, se preconizează că efortul bugetar măsurat atât în funcție de variația (corectată) a soldului structural, cât și de cuantumul măsurilor discreționare care trebuie să fie puse în aplicare se va situa puțin sub nivelul recomandat de Consiliu pentru 2015. Pe baza evaluării sale a Programului de stabilitate și pe baza previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că, în 2014 și în perioada ulterioară, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se asigura conformitatea deplină cu recomandarea privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, inclusiv efortul structural necesar.

12.

În ceea ce privește regulile de politică bugetară, parlamentul a aprobat, în 2013, temeiul constituțional pentru stabilirea unei reguli privind soldul/excedentul bugetului public general în termeni structurali. Cu toate acestea, legislația necesară de punere în aplicare, și anume Legea privind politica bugetară, care trebuia să intre în vigoare până în noiembrie 2013, nu a fost încă adoptată. În special, trebuie să se stabilească temeiul juridic necesar pentru a defini rolul, sfera de competență și independența unui consiliu fiscal operațional. Finalizarea în timp util a analizei cuprinzătoare privind cheltuielile tuturor utilizatorilor bugetului în principalele categorii de cheltuieli în materie de sănătate ar putea permite identificarea unor măsuri de sprijinire a consolidării fiscale și a unor opțiuni de îmbunătățire a eficienței și a eficacității din punctul de vedere al costurilor.

13.

În 2013, s-a recomandat Sloveniei să consolideze sustenabilitatea pe termen lung a sistemului de pensii și să îmbunătățească eficiența, raportul cost-eficacitate și calitatea sectorului îngrijirii pe termen lung. Slovenia a înregistrat progrese limitate în ceea ce privește măsurile întreprinse pentru a da curs acestei recomandări. O evaluare a reformei sistemului de pensii din 2012 a fost finalizată în aprilie 2014, iar primele constatări sunt pozitive. Deși s-au făcut unele economii bugetare, nivelul pensiilor a rămas neschimbat. Slovenia se confruntă cu riscuri mari în materie de sustenabilitate bugetară pe termen mediu și lung, în principal ca urmare a creșterii cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației sale. În consecință, sistemele de pensii și de îngrijire pe termen lung vor trebui să fie reformate pe termen mediu pentru ca cheltuielile globale să se stabilizeze pe termen mediu și lung, asigurându-se, totodată, caracterul adecvat al pensiilor și accesul la serviciile de îngrijire pe termen lung. Autoritățile au în vedere elaborarea unei cărți albe pentru o reformă amplă în sectorul pensiilor. Un plan de reformă a sistemului de îngrijire pe termen lung a fost adoptat la sfârșitul anului 2013, preconizând-se că legislația aferentă va fi elaborată înainte de sfârșitul anului 2014. Există însă riscul ca acest termen să fie amânat, date fiind întârzierile pe care le înregistrează reorganizarea în curs a sectorului asigurărilor de sănătate.

14.

Situația de pe piața forței de muncă s-a înrăutățit. Rata șomajului a atins 10,3 % în 2013 și șomajul în rândul tinerilor a crescut la 21,6 % în 2013, în timp ce ponderea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare a crescut cu 2,1 puncte procentuale în perioada 2011-2013. Evaluarea reformei pieței forței de muncă adoptată în 2013 evidențiază reducerea segmentării între contractele cu durată nedeterminată și cele cu durată determinată, deși aceasta se datorează utilizării în mai mare măsură a altor forme de contract cu durată determinată, în timp ce efectul stimulentelor pentru angajarea tinerilor și a persoanelor în vârstă este încă neclar. Segmentarea pieței forței de muncă este, de asemenea, abordată printr-o mai bună reglementare a muncii desfășurate de studenți. Persistă îngrijorări cu privire la măsura în care noua lege, aflată în curs de aprobare, va putea să remedieze în mod corespunzător deficiențele reglementărilor anterioare. Guvernul a înregistrat progrese limitate în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandării de anul trecut privind salariul minim, care continuă să fie indexat numai în funcție de inflație, deși Legea privind salariul minim permite indexarea și în funcție de alte condiții economice. S-au înregistrat progrese limitate în ceea ce privește elaborarea unor măsuri eficace și adaptate de politică activă în domeniul pieței forței de muncă și combaterea necorelării competențelor cu cerințele pieței.

15.

Guvernul a înregistrat progrese substanțiale în ceea ce privește recomandările referitoare la stabilitatea sectorului bancar, realizând o evaluare credibilă a calității activelor și un test credibil de rezistență, efectuând recapitalizări rapide și transferând creditele neperformante către Societatea de administrare a activelor bancare (Družbo za upravljanje terjatev bank). Cu toate acestea, trebuie să se depună în continuare multe eforturi și sunt necesare acțiuni hotărâte pentru a finaliza și a pune în aplicare o strategie cuprinzătoare pentru sectorul bancar, astfel cum s-a anunțat în decembrie 2013, inclusiv măsuri de restructurare, privatizare și supraveghere consolidată. Nivelul creditelor neperformante în sectorul bancar rămâne ridicat. Prin urmare, este important ca băncile să își dezvolte o capacitate internă de a găsi soluții în cazul creditelor neperformante, inclusiv consolidând gestionarea internă a activelor și restructurând unitățile, pentru a accelera administrarea creditelor neperformante, maximizând, totodată, valoarea de recuperare și păstrând activitățile viabile. Orice alt transfer de credite neperformante către Societatea de administrare a activelor bancare trebuie să fie conceput cu atenție pentru a facilita restructurarea rapidă și eficientă a creditelor corporative, în special în cazul împrumuturilor intragrup complexe și interconectate. Se așteaptă prezentarea unei strategii cuprinzătoare în materie de gestionare și a unui plan amplu de afaceri care ar susține obiectivele de rambursare pentru Societatea de gestionare a activelor bancare. Pe baza învățămintelor desprinse din evaluarea calității activelor și a testului de rezistență, se impun alte măsuri decisive în vederea îmbunătățirii guvernanței și a supravegherii pentru toate băncile și în special pentru cele care rămân în proprietatea statului prin consolidarea gestionării riscurilor, perfecționarea proceselor de aprobare a creditului și îmbunătățirea calității și a disponibilității datelor, cu scopul de a reduce nivelurile creditelor neperformante și de a limita riscurile viitoare.

16.

Guvernul a înregistrat progrese limitate în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor referitoare la guvernanța corporativă a întreprinderilor de stat, care reprezintă o șesime din valoarea adăugată totală și formează o rețea complexă de bănci, grupuri de asigurare și societăți nefinanciare naționale, cu participații încrucișate numeroase. Nivelul de influență a statului generează riscuri semnificative pentru finanțele publice, atât direct, cât și indirect, prin intermediul pasivelor din garanții. O strategie coerentă pentru gestionarea întreprinderilor de stat, împreună cu o guvernanță corporativă îmbunătățită ar crea un mediu mai propice pentru atragerea de investiții străine directe. Deși s-au făcut primii pași prin elaborarea, în mai 2013, a unei liste inițiale de 15 societăți care urmau să facă obiectul unei privatizări accelerate, progresele înregistrate până în prezent nu sunt omogene și există un risc semnificativ ca termenele să nu fie respectate. Noua legislație care stă la baza Societății slovene de gestionare a obligațiunilor suverane (Slovenskem državnem holdingu), un vehicul pentru consolidarea administrării participațiilor statului, a fost adoptată cu întârziere, în aprilie 2014. Se așteaptă prezentarea unei strategii cuprinzătoare și a unei clasificări exacte a activelor principale și a celor secundare, inclusiv a activelor destinate privatizării. Este necesar să se identifice și să se pună în aplicare măsuri corespunzătoare menite să asigure realizarea procesului de restructurare și îndeplinirea obiectivelor sale, inclusiv, inter alia, maximizarea valorii de recuperare pentru creditori, și să se stabilească o listă a celor mai stringente cazuri de restructurare în vederea soluționării rapide a acestora.

17.

Cadrul de insolvență a fost modificat în 2013 pentru a facilita rezoluția în timp util a creditelor neperformante, dar, în mare parte, noul cadru nu a fost încă testat. Un nivel ridicat de îndatorare și dificultățile financiare au limitat capacitatea sectorului corporativ de a investi în proiecte viitoare. Restructurarea financiară și operațională a sectorului corporatist, care trebuie efectuată de urgență, nu a început încă pe scară largă. Este necesară o perspectivă consolidată asupra diferitelor expuneri la riscul de credit în sistemul bancar pentru a accelera găsirea de soluții în cazul creditelor neperformante și a facilita negocierile în materie de restructurare, în special în cazul împrumuturilor intragrup complexe și interconectate. Un grup operativ centralizat, format din reprezentanți cu experiență ai tuturor părților interesate, ar putea să preia inițiativa în ceea ce privește sprijinirea și accelerarea acestui proces. Între timp, este foarte important ca în cadrul Societății de administrare a activelor bancare să se închidă rapid și eficient mai multe cazuri urgente în curs de soluționare.

18.

În pofida potențialului său, Slovenia are unul dintre cele mai reduse stocuri de investiții străine directe din Uniune (34,1 % din PIB față de media de 47,1 % din PIB înregistrată în Uniune în 2012). Deși privatizarea și restructurarea corporativă oferă numeroase noi posibilități pentru investitorii privați, există dovezi cu privire la faptul că mediul și cultura de afaceri insuficient dezvoltate împiedică Slovenia să le valorifice pe deplin. În 2012, a început un proces de dereglementare a profesiilor reglementate, până în prezent numărul profesiilor reglementate scăzând de la 323 la 262. Continuarea procesului de dereglementare a profesiilor reglementate ar contribui la creșterea numărului de furnizori naționali și străini de servicii și, astfel, ar contribui la sporirea competitivității. Coerența măsurilor menite să îmbunătățească mediul de afaceri și activitățile antreprenoriale poate fi perfecționată. În acest context, viitoarea strategie de specializare inteligentă din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene pentru perioada 2014-2020 va oferi ocazia de a se acorda o atenție specială unor măsuri-cheie cum ar fi crearea de produse inovatoare comercializabile.

19.

Slovenia se află în primele etape de elaborare a propunerilor privind reforma amplă a sectorului public (care urmează să fie adoptate în ianuarie 2015). În acest context, Slovenia trebuie să restabilească credibilitatea și calitatea administrației publice. Slovenia a înregistrat unele progrese în ceea ce privește îmbunătățirea calității sistemului judiciar și a redus numărul de cauze pendinte. Reforma gestionării cauzelor în materie comercială și civilă a îmbunătățit funcționarea sistemului judiciar. Recentele tendințe pozitive înregistrate în privința litigiilor în materie comercială și civilă s-au confirmat.

20.

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Sloveniei. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Slovenia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea consolidării guvernanței economice globale a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-8 de mai jos.

21.

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său (6) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

22.

Având în vedere bilanțul aprofundat realizat de Comisie și prezenta evaluare, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de stabilitate prezentate de această țară. Recomandările sale emise în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 se reflectă în special în recomandările 1-8 de mai jos.

23.

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat, de asemenea, o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul ei. Pe această bază, Consiliul a emis recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (7). Fiind o țară a cărei monedă este euro, Slovenia ar trebui, de asemenea, să asigure punerea în aplicare integrală și în timp util a respectivelor recomandări,

1.

Să consolideze strategia bugetară cu măsuri structurale suficient de bine precizate, pentru anul 2014 și perioada ulterioară, în scopul de a asigura corectarea durabilă a deficitului excesiv până în 2015, prin realizarea efortului de ajustare structurală specificat în recomandarea Consiliului din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive. O corectare durabilă a dezechilibrelor bugetare necesită o punere în aplicare credibilă a reformelor structurale ambițioase pentru a spori capacitatea de ajustare și a stimula creșterea și ocuparea forței de muncă. După corectarea deficitului excesiv, să vizeze o ajustare structurală de cel puțin 0,5 % din PIB în fiecare an, și chiar mai mult în condiții economice bune, sau să asigure faptul că regula privind gradul de îndatorare este îndeplinită pentru a înscrie ponderea datoriei publice, care în prezent este ridicată, pe o traiectorie descendentă durabilă. Să îmbunătățească credibilitatea politicii bugetare, să finalizeze adoptarea unei reguli privind soldul/excedentul bugetului public general în termeni structurali, să introducă obligativitatea cadrului bugetar pe termen mediu, care să aibă un caracter exhaustiv și să fie transparent, și să stabilească temeiul juridic necesar pentru un consiliu fiscal operațional care să definească sfera sa de competență în cadrul procesului bugetar și să introducă dispoziții procedurale clare privind monitorizarea rezultatelor bugetare cât mai curând posibil. Până la sfârșitul anului 2014, să lanseze o analiză cuprinzătoare privind cheltuielile, care să vizeze nivelul central și nivelul administrațiilor locale, utilizatorii direcți și indirecți ai bugetului, precum și furnizorii de utilități și de servicii în domeniul sănătății care sunt deținuți de municipalități, pentru a face economii bugetare în 2015 și în anii următori.

2.

Pe baza consultării publice, să stabilească măsuri menite să asigure sustenabilitatea sistemului de pensii și adecvarea pensiilor în perioada ulterioară anului 2020, care să includă ajustări ale parametrilor-cheie, cum ar fi corelarea vârstei legale de pensionare cu creșterea speranței de viață și încurajarea contribuțiilor private la cel de al doilea pilon al sistemului de pensii. Să limiteze cheltuielile legate de îmbătrânirea populației în ceea ce privește îngrijirea pe termen lung prin direcționarea prestațiilor către persoanele care au cea mai mare nevoie de acestea și reorientarea îngrijirii instituționalizate înspre îngrijirea la domiciliu.

3.

După consultarea partenerilor sociali și în conformitate cu practicile naționale, să elaboreze, până la sfârșitul anului 2014, un amplu acord social menit să asigure faptul că evoluția salariilor, inclusiv a salariului minim, sprijină competitivitatea, cererea internă și crearea de locuri de muncă. Să redefinească elementele componente ale salariului minim și să-și revizuiască sistemul de indexare. Să ia măsuri pentru a reduce în continuare segmentarea, în special prin abordarea eficienței stimulentelor pentru angajarea lucrătorilor tineri și a celor în vârstă, precum și prin utilizarea contractelor de drept civil. Să adopte Legea privind munca desfășurată de studenți. Să acorde prioritate implicării tinerilor neînregistrați, prin asigurarea unor capacități corespunzătoare pentru serviciile publice de ocupare a forței de muncă. În vederea creșterii gradului de ocupare a forței de muncă în rândul lucrătorilor slab calificați și al lucrătorilor în vârstă, să adapteze mediul de lucru la prelungirea vieții profesionale și să concentreze alocarea resurselor pentru măsuri adaptate de politică activă în domeniul pieței forței de muncă, îmbunătățind totodată eficacitatea acestora. Să remedieze necorelarea competențelor cu cerințele pieței prin îmbunătățirea atractivității învățământului profesional și tehnic, precum și prin dezvoltarea în continuare a cooperării cu părțile interesate relevante în ceea ce privește evaluarea nevoilor pieței forței de muncă.

4.

Să finalizeze, în 2014, procesul de privatizare a NKBM, astfel cum s-a planificat, să pregătească Abanka pentru privatizare în 2015, să continue punerea rapidă în aplicare a planurilor de restructurare a băncilor care beneficiază de ajutor de stat și consolidarea necesară a sectorului bancar. Pe baza învățămintelor desprinse din evaluarea calității activelor și a testului de rezistență, să finalizeze, în august 2014, planul de acțiune cuprinzător privind băncile, care să includă măsuri specifice menite să îmbunătățească guvernanța, supravegherea, gestionarea riscurilor, procesul de aprobare a creditelor, precum și calitatea și disponibilitatea datelor. Să consolideze capacitatea băncilor de a găsi soluții în cazul creditelor neperformante prin consolidarea gestionării interne a activelor și restructurarea unităților. Să clarifice mandatul Societății de administrare a activelor bancare prin publicarea, până în septembrie 2014, a unei strategii cuprinzătoare în materie de gestionare și a unui plan amplu de afaceri, care să prezinte detaliat rolul său în restructurarea activelor sale, obiectivele de rambursare, bugetele, planurile de gestionare a activelor și randamentele preconizate, asigurând, totodată, resursele adecvate.

5.

Să continue punerea în aplicare a privatizărilor anunțate în 2013, în conformitate cu termenele stabilite. Să adopte o strategie pentru Societatea slovenă de gestionare a obligațiunilor suverane (Slovenski državni holding), care să prevadă o clasificare clară a activelor, în conformitate cu termenele și definițiile stabilite în legea din 2014 privind această societate. Până în noiembrie 2014, să elaboreze un program pe termen scurt (unul sau doi ani) de dezinvestiție pentru o serie de active bine direcționate, cu un calendar clar. Să asigure faptul că societatea în cauză este pe deplin operațională, în calitate de vehicul de gestionare a activelor rămase în proprietatea statului și de dezinvestiție a activelor alocate în conformitate cu reglementările în materie de gestionare, în termenele prevăzute de lege. Până în septembrie 2014, să adopte și să pună în aplicare un cod de guvernanță corporativă pentru întreprinderile de stat, pentru a asigura o gestionare profesională, transparentă și independentă a acestora.

6.

Să finalizeze planul general de restructurare corporativă până la sfârșitul anului 2014, care să prevadă priorități clare și un proces eficace de punere în aplicare. Să înființeze un grup operativ central de monitorizare și de coordonare a procesului global de restructurare corporativă, care să asigure cunoștințele de specialitate, îndrumarea și consilierea necesare, și să faciliteze procesul de negociere între toate părțile interesate implicate. Să stabilească o listă a celor mai stringente cazuri de restructurare, maximizând totodată valoarea de recuperare pentru creditori. Să promoveze utilizarea mecanismelor juridice disponibile și a celor mai bune practici internaționale de către toate părțile implicate în procesul de restructurare. Să evalueze modificările recente ale legislației în materie de insolvență, până în septembrie 2014, fiind pregătită să introducă orice măsură suplimentară necesară. Să reducă în continuare durata procedurilor judiciare în primă instanță în litigiile în materie civilă și comercială, inclusiv cauzele de insolvență, precum și numărul de cauze pendinte, în special cele privind executarea hotărârilor și insolvența.

7.

Să reducă obstacolele din calea desfășurării de activități economice în Slovenia în domenii-cheie pentru dezvoltarea economică, astfel încât țara să devină mai atractivă pentru investițiile străine directe, în special prin accelerarea procesului de liberalizare a profesiilor reglementate și prin reducerea sarcinii administrative, inclusiv prin facilitarea schemelor de autorizare. Să asigure Agenției pentru protecția concurenței o autonomie bugetară suficientă și să îi confere acesteia o mai mare independență instituțională. Să raționalizeze prioritățile și să asigure coerența între strategia din 2011 privind cercetarea și inovarea și strategiile din 2013 privind politica industrială, pe de o parte, și viitoarele strategii privind specializarea inteligentă și transporturile, pe de altă parte, și să asigure punerea rapidă în aplicare și evaluarea eficacității acestora.

8.

Să ia măsuri eficace pentru combaterea corupției, care să consolideze transparența și răspunderea și care să introducă proceduri externe de evaluare a performanțelor și de control al calității.

29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/122

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare (3) privind Programul național de reformă al Slovaciei pentru 2013 și a emis un aviz cu privire la Programul actualizat de stabilitate al Slovaciei pentru perioada 2012‐2016. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Comisia a prezentat avizul său privind proiectul de plan bugetar al Slovaciei pentru 2014.

(5)

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european 2014 pentru coordonarea politicilor economice. Tot la 13 noiembrie 2013, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia a adoptat Raportul privind mecanismul de alertă, în care nu a identificat Slovacia ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea finanțelor publice într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)

La 23 aprilie 2014, Slovacia și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014, precum și Programul de stabilitate pentru 2014. Pentru a ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.