—

Reclamanta susține că decizia atacată este contrară articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât suprataxa EEG prevăzută în Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien, denumită în continuare „EEG”) și regimul specific de compensare nu ar constitui o acordare de resurse de stat sau de resurse controlate de stat. Ansamblul faptelor pertinente pentru calificarea acestor măsuri ar fi fost stabilite în procedura precontencioasă dintre Comisie și Republica Federală Germania. Reclamanta consideră că nu mai exista nicio îndoială pe care Comisia ar fi trebuit să o clarifice într-o procedură în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 4 alineatul 4 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1).

—

Reclamanta susține în această privință că Comisia nu a respectat articolul 108 alineatul (1) TFUE și principiul securității juridice, întrucât a aplicat procedura pentru ajutoare noi în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 în locul procedurii pentru ajutoare existente în temeiul articolului 17 și următoarelor din Regulamentul nr. 659/1999, pentru a verifica evaluarea sa preliminară cu privire la calificarea EEG drept ajutor. În această privință, ea susține în special că, prin Decizia din 22 mai 2002, Comisia nu a calificat EEG 2000 ca ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, pentru că nu exista niciun transfer de resurse de stat. Modificările aduse EEG 2000 prin EEG 2012 nu ar fi substanțiale în raport cu Decizia Comisiei din 22 mai 2002. Comisia ar fi putut așadar să invoce o modificare de interpretare juridică în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE, fără a afecta reclamanta.

—

În plus, reclamanta invocă faptul că pârâta a adoptat decizia atacată fără a oferi în prealabil părților posibilitatea de a prezenta observații.

—

Reclamantele susțin că decizia atacată este contrară articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât suprataxa EEG prevăzută în Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien, denumită în continuare „EEG”) și regimul specific de compensare nu ar constitui o acordare de resurse de stat sau de resurse controlate de stat. Ansamblul faptelor pertinente pentru calificarea acestor măsuri ar fi fost stabilite în procedura precontencioasă dintre Comisie și Republica Federală Germania. Reclamantele consideră că nu mai exista nicio îndoială pe care Comisia ar fi trebuit să o clarifice într-o procedură în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 4 alineatul 4 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1).

—

Reclamantele susțin în această privință că Comisia nu a respectat articolul 108 alineatul (1) TFUE și principiul securității juridice, întrucât a aplicat procedura pentru ajutoare noi în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 în locul procedurii pentru ajutoare existente în temeiul articolului 17 și următoarelor din Regulamentul nr. 659/1999, pentru a verifica evaluarea sa preliminară cu privire la calificarea EEG drept ajutor. În această privință, ele susțin în special că, prin Decizia din 22 mai 2002, Comisia nu a calificat EEG 2000 ca ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, pentru că nu exista niciun transfer de resurse de stat. Modificările aduse EEG 2000 prin EEG 2012 nu ar fi substanțiale în raport cu Decizia Comisiei din 22 mai 2002. Comisia ar fi putut așadar să invoce o modificare de interpretare juridică în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE, fără a afecta reclamantele.

—

În plus, reclamantele invocă faptul că pârâta a adoptat decizia atacată fără a oferi în prealabil părților posibilitatea de a prezenta observații.

—

Reclamantele susțin că decizia atacată este contrară articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât suprataxa EEG prevăzută în Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien, denumită în continuare „EEG”) și regimul specific de compensare nu ar constitui o acordare de resurse de stat sau de resurse controlate de stat. Ansamblul faptelor pertinente pentru calificarea acestor măsuri ar fi fost stabilite în procedura precontencioasă dintre Comisie și Republica Federală Germania. Reclamantele consideră că nu mai exista nicio îndoială pe care Comisia ar fi trebuit să o clarifice într-o procedură în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 4 alineatul 4 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1) .

—

Reclamantele susțin în această privință că Comisia nu a respectat articolul 108 alineatul (1) TFUE și principiul securității juridice, întrucât a aplicat procedura pentru ajutoare noi în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 în locul procedurii pentru ajutoare existente în temeiul articolului 17 și următoarelor din Regulamentul nr. 659/1999, pentru a verifica evaluarea sa preliminară cu privire la calificarea EEG drept ajutor. În această privință, ele susțin în special că, prin Decizia din 22 mai 2002, Comisia nu a calificat EEG 2000 ca ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, pentru că nu exista niciun transfer de resurse de stat. Modificările aduse EEG 2000 prin EEG 2012 nu ar fi substanțiale în raport cu Decizia Comisiei din 22 mai 2002. Comisia ar fi putut așadar să invoce o modificare de interpretare juridică în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE, fără a afecta reclamantele.

—

În plus, reclamantele invocă faptul că pârâta a adoptat decizia atacată fără a oferi în prealabil părților posibilitatea de a prezenta observații.

—

Reclamanta susține că decizia atacată este contrară articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât suprataxa EEG prevăzută în Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien, denumită în continuare „EEG”) și regimul specific de compensare nu ar constitui o acordare de resurse de stat sau de resurse controlate de stat. Ansamblul faptelor pertinente pentru calificarea acestor măsuri ar fi fost stabilite în procedura precontencioasă dintre Comisie și Republica Federală Germania. Reclamanta consideră că nu mai exista nicio îndoială pe care Comisia ar fi trebuit să o clarifice într-o procedură în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 4 alineatul 4 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1) .

—

Reclamanta susține în această privință că Comisia nu a respectat articolul 108 alineatul (1) TFUE și principiul securității juridice, întrucât a aplicat procedura pentru ajutoare noi în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 în locul procedurii pentru ajutoare existente în temeiul articolului 17 și următoarelor din Regulamentul nr. 659/1999, pentru a verifica evaluarea sa preliminară cu privire la calificarea EEG drept ajutor. În această privință, ea susține în special că, prin Decizia din 22 mai 2002, Comisia nu a calificat EEG 2000 ca ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, pentru că nu exista niciun transfer de resurse de stat. Modificările aduse EEG 2000 prin EEG 2012 nu ar fi substanțiale în raport cu Decizia Comisiei din 22 mai 2002. Comisia ar fi putut așadar să invoce o modificare de interpretare juridică în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE, fără a afecta reclamanta.

—

În plus, reclamanta invocă faptul că pârâta a adoptat decizia atacată fără a oferi în prealabil părților posibilitatea de a prezenta observații.

—

anularea deciziilor de a aplica recurenților Decizia Consiliului de administrație al BEI din 13 decembrie 2011 care stabilește o creștere salarială limitată la 2,8 % și Decizia Comitetului de management al BEI din 14 februarie 2012 care definește o grilă de merit care conduce la pierderea a 1 % din salariu, decizii cuprinse în fișele de salariu din aprilie 2012, precum și anularea, în aceeași măsură, a tuturor deciziilor cuprinse în fișele de salariu ulterioare;

—

prin urmare,

—

obligarea BEI la plata integrală a cheltuielilor de judecată;

—

anularea deciziilor de a aplica recurenților o primă în temeiul noului sistem de performanțe, astfel cum rezultă din Decizia din 14 decembrie 2010 a Consiliului de administrație și din Deciziile din 9 noiembrie 2010 și din 16 noiembrie 2011 ale Comitetului de management, decizia individuală de punere în aplicare fiind cuprinsă în fișa din aprilie 2012, adusă la cunoștința persoanelor în cauză cel mai devreme la 22 aprilie 2012;

—

prin urmare,

—

dacă este cazul, invitarea pârâtei să prezinte, în lipsa prezentării spontane și cu titlu de măsuri de organizare a procedurii, a următoarelor documente:

—

obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată;

—

Prevederea de către lege a unui avantaj fără intervenția unor resurse de stat nu este suficient pentru a exista un ajutor. Condiția intervenției unor resurse de stat nu este îndeplinită în ceea ce privește suprataxa aferentă energiei din surse regenerabile, întrucât aceasta este plătită numai din resurse private, iar veniturile percepute nu pot fi imputate statului în măsura în care acesta nu are posibilitatea de control și, prin urmare, posibilitatea de acces aferentă acesteia.

—

Un control al statului asupra suprataxei aferente energiei din surse regenerabile trebuie să fie exclus numai și pentru simplul fapt că cuantumul acesteia nu este stabilit de autoritățile de stat, ci se regăsește mai degrabă în prețul energiei electrice pe bursă și în cantitatea utilizată de energie electrică din surse regenerabile. În plus, statul nu dispune de posibilități de influențare a raportului dintre furnizorul de energie și consumatorul final din cadrul celui de al cincilea nivel al mecanismului de compensare aferent energiei din surse regenerabile. Transferul de costuri intervine în cadrul unui raport reglementat numai de dreptul privat.

—

În temeiul legăturii indisolubile dintre calificarea suprataxei aferente energiei din surse regenerabile și reducerea suprataxei pentru utilizatorii mari consumatori de energie, condiția unui control necesar din partea statului nu subsistă nici dacă se face trimitere la așa-zisa schemă specială de compensare a energiei din surse regenerabile. O astfel de condiție nu s-ar putea întemeia pe faptul că decizia privind controlul a fost adoptată de Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle (Oficiul Federal pentru Economie și Controlul Exporturilor), acesta din urmă având simple atribuții de implementare și de confirmare.

—

În plus, prin intermediul reducerii suprataxei în favoarea utilizatorilor mari consumatori de energie, statul nu renunță la venituri care în mod normal ar fi putut să le încaseze. Ținând seama de configurația specială a mecanismului de compensare a energiei din surse regenerabile, reducerea suprataxei nu implică nicio diminuare a cuantumului total al veniturilor care rezultă din suprataxa aferentă energiei din surse regenerabile. Reducerea suprataxei pentru utilizatorii mari consumatori de energie este compensată în schimb prin suprataxa mai ridicată pentru fiecare kilowatt-oră de energie electrică consumată de consumatorii finali neprivilegiați.

—

Comisia a afirmat în mod eronat că fluxurile financiare reglementate de Legea EEG presupun intervenția unor „resurse de stat” în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

—

Suprataxa aferentă energiei din surse regenerabile a fost plătită numai de către persoane private. Veniturile strânse nu pot fi imputate statului. Lipsește controlul necesar constant al statului și, prin urmare, posibilitatea efectivă a autorității de a avea acces la respectiva suprataxă, în ceea ce privește reducerea acesteia în favoarea utilizatorilor mari consumatori de energie.

—

În orice caz, reducerea suprataxei în favoarea utilizatorilor mari consumatori de energie nu conduce la o renunțare din partea statului la niște venituri pe care statul ar fi putut în mod normal să le perceapă. O astfel de reducere este finanțată numai din resurse private, și anume prin intermediul unei suprataxe mai mari pentru fiecare kilowatt-oră de energie electrică consumată pentru consumatorii finali neprivilegiați. Așa-zisa schemă specială de compensare din Legea EEG nu are așadar efect asupra cuantumului total al veniturilor care rezultă din suprataxa aferentă energiei din surse regenerabile, ci au efect numai asupra repartizării interne a sarcinilor fiscale.

—

Reclamanta susține că decizia atacată este contrară articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât suprataxa EEG prevăzută în Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien, denumită în continuare „EEG”) și regimul specific de compensare nu ar constitui o acordare de resurse de stat sau de resurse controlate de stat. Ansamblul faptelor pertinente pentru calificarea acestor măsuri ar fi fost stabilite în procedura precontencioasă dintre Comisie și Republica Federală Germania. Reclamanta consideră că nu mai exista nicio îndoială pe care Comisia ar fi trebuit să o clarifice într-o procedură în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 4 alineatul 4 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1).

—

Reclamanta susține în această privință că Comisia nu a respectat articolul 108 alineatul (1) TFUE și principiul securității juridice, întrucât a aplicat procedura pentru ajutoare noi în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 în locul procedurii pentru ajutoare existente în temeiul articolului 17 și următoarelor din Regulamentul nr. 659/1999, pentru a verifica evaluarea sa preliminară cu privire la calificarea EEG drept ajutor. În această privință, ea susține în special că, prin Decizia din 22 mai 2002, Comisia nu a calificat EEG 2000 ca ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, pentru că nu exista niciun transfer de resurse de stat. Modificările aduse EEG 2000 prin EEG 2012 nu sunt substanțiale în raport cu Decizia Comisiei din 22 mai 2002. Comisia ar fi putut așadar să invoce o modificare de interpretare juridică în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE, fără a afecta reclamanta.

—

În plus, reclamanta invocă faptul că pârâta a adoptat decizia atacată fără a oferi în prealabil părților posibilitatea de a prezenta observații.

—

Reclamanta susține că decizia atacată este contrară articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât suprataxa EEG prevăzută în Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien, denumită în continuare „EEG”) și regimul specific de compensare nu ar constitui o acordare de resurse de stat sau de resurse controlate de stat. Ansamblul faptelor pertinente pentru calificarea acestor măsuri ar fi fost stabilite în procedura precontencioasă dintre Comisie și Republica Federală Germania. Reclamanta consideră că nu mai exista nicio îndoială pe care Comisia ar fi trebuit să o clarifice într-o procedură în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 4 alineatul 4 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1).

—

Reclamanta susține în această privință că Comisia nu a respectat articolul 108 alineatul (1) TFUE și principiul securității juridice, întrucât a aplicat procedura pentru ajutoare noi în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 în locul procedurii pentru ajutoare existente în temeiul articolului 17 și următoarelor din Regulamentul nr. 659/1999, pentru a verifica evaluarea sa preliminară cu privire la calificarea EEG drept ajutor. În această privință, ea susține în special că, prin Decizia din 22 mai 2002, Comisia nu a calificat EEG 2000 ca ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, pentru că nu exista niciun transfer de resurse de stat. Modificările aduse EEG 2000 prin EEG 2012 nu ar fi substanțiale în raport cu Decizia Comisiei din 22 mai 2002. Comisia ar fi putut așadar să invoce o modificare de interpretare juridică în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE, fără a afecta reclamanta.

—

În plus, reclamanta invocă faptul că pârâta a adoptat decizia atacată fără a oferi în prealabil părților posibilitatea de a prezenta observații.

—

Reclamanta susține că decizia atacată este contrară articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât suprataxa EEG prevăzută în Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien, denumită în continuare „EEG”) și schema specială de compensare nu ar constitui o acordare de resurse de stat sau de resurse controlate de stat. Ansamblul faptelor pertinente pentru calificarea acestor măsuri ar fi fost stabilite în procedura precontencioasă dintre Comisie și Republica Federală Germania. Reclamanta consideră că nu mai exista nicio îndoială pe care Comisia ar fi trebuit să o clarifice într-o procedură în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 4 alineatul 4 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1) .

—

Reclamanta susține în această privință că Comisia nu a respectat articolul 108 alineatul (1) TFUE și principiul securității juridice, întrucât a aplicat procedura pentru ajutoare noi în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 în locul procedurii pentru ajutoare existente în temeiul articolului 17 și următoarelor din Regulamentul nr. 659/1999, pentru a verifica evaluarea sa preliminară cu privire la calificarea EEG drept ajutor. În această privință, ea susține în special că, prin Decizia din 22 mai 2002, Comisia nu a calificat EEG 2000 ca ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, pentru că nu exista niciun transfer de resurse de stat. Modificările aduse EEG 2000 prin EEG 2012 nu ar fi substanțiale în raport cu Decizia Comisiei din 22 mai 2002. Comisia ar fi putut așadar să invoce o modificare de interpretare juridică în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE, fără a afecta reclamanta.

—

În plus, reclamanta invocă faptul că pârâta a adoptat decizia atacată fără a oferi în prealabil părților posibilitatea de a prezenta observații.

—

Reclamantele susțin că decizia atacată este contrară articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât suprataxa EEG prevăzută în Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien, denumită în continuare „EEG”) și regimul specific de compensare nu ar constitui o acordare de resurse de stat sau de resurse controlate de stat. Ansamblul faptelor pertinente pentru calificarea acestor măsuri ar fi fost stabilite în procedura precontencioasă dintre Comisie și Republica Federală Germania. Reclamantele consideră că nu mai exista nicio îndoială pe care Comisia ar fi trebuit să o clarifice într-o procedură în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 4 alineatul 4 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1).

—

Reclamantele susțin în această privință că Comisia nu a respectat articolul 108 alineatul (1) TFUE și principiul securității juridice, întrucât a aplicat procedura pentru ajutoare noi în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 în locul procedurii pentru ajutoare existente în temeiul articolului 17 și următoarelor din Regulamentul nr. 659/1999, pentru a verifica evaluarea sa preliminară cu privire la calificarea EEG drept ajutor. În această privință, ele susțin în special că, prin Decizia din 22 mai 2002, Comisia nu a calificat EEG 2000 ca ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, pentru că nu exista niciun transfer de resurse de stat. Modificările aduse EEG 2000 prin EEG 2012 nu ar fi substanțiale în raport cu Decizia Comisiei din 22 mai 2002. Comisia ar fi putut așadar să invoce o modificare de interpretare juridică în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE, fără a afecta reclamantele.

—

În plus, reclamantele invocă faptul că pârâta a adoptat decizia atacată fără a oferi în prealabil părților posibilitatea de a prezenta observații.

—

Reclamanta susține că mecanismul de sprijinire prevăzut de Legea privind prioritatea acordată energiei din surse regenerabile (denumită în continuare „Legea EEG”) și schema specială de compensare pentru utilizatorii mari consumatori de energie nu constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, în măsura în care nu a existat un transfer direct sau indirect de resurse de stat. Sprijinul ar fi finanțat exclusiv din resurse private, niciun organism public neexercitând un control asupra fluxurilor financiare.

—

Reclamanta susține și că schema specială de compensare nu ar cuprinde un avantaj selectiv pentru utilizatorii mari consumatori de energie. Pe de o parte, întreprinderile nu ar obține un avantaj pe care nu l-ar fi putut obține în condiții normale de piață, întrucât în temeiul acestor condiții, operatorii instalațiilor EEG ar trebui să vândă energia electrică la prețul pieței și, astfel, nu ar exista o suprataxare aferentă energiei din surse regenerabile. Pe de altă parte, schema specială de compensare nu s-ar aplica în cadrul grupurilor de întreprinderi mari consumatoare de energie, care ar fi confruntate numai cu riscul de pierdere de competitivitate internațională ca urmare a suprataxării aferente energiei din surse regenerabile, fără distincție pentru toate ramurile din activitatea industrială.

—

Chiar dacă schema specială de compensare ar trebui să constituie ajutor de stat, ea ar fi în mod vădit compatibilă cu piața internă, în conformitate cu dispozițiile privind ajutoarele de stat de la articolul 107 alineatul (3) literele (b) și (c), ținând seama de obiectivul de interes comunitar de protecție a mediului și a climatului care să asigure în același timp o economie europeană durabilă și stabilă.

—

Reclamantele susțin că decizia atacată este contrară articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât suprataxa EEG prevăzută în Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien, denumită în continuare „EEG”) și regimul specific de compensare nu ar constitui o acordare de resurse de stat sau de resurse controlate de stat. Ansamblul faptelor pertinente pentru calificarea acestor măsuri ar fi fost stabilite în procedura precontencioasă dintre Comisie și Republica Federală Germania. Reclamantele consideră că nu mai exista nicio îndoială pe care Comisia ar fi trebuit să o clarifice într-o procedură în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 4 alineatul 4 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1).

—

Reclamantele susțin în această privință că Comisia nu a respectat articolul 108 alineatul (1) TFUE și principiul securității juridice, întrucât a aplicat procedura pentru ajutoare noi în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 în locul procedurii pentru ajutoare existente în temeiul articolului 17 și următoarelor din Regulamentul nr. 659/1999, pentru a verifica evaluarea sa preliminară cu privire la calificarea EEG drept ajutor. În această privință, ele susțin în special că, prin Decizia din 22 mai 2002, Comisia nu a calificat EEG 2000 ca ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, pentru că nu exista niciun transfer de resurse de stat. Modificările aduse EEG 2000 prin EEG 2012 nu ar fi substanțiale în raport cu Decizia Comisiei din 22 mai 2002. Comisia ar fi putut așadar să invoce o modificare de interpretare juridică în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE, fără a afecta reclamantele.

—

În plus, reclamantele invocă faptul că pârâta a adoptat decizia atacată fără a oferi în prealabil părților posibilitatea de a prezenta observații.

—

Reclamantele susțin că decizia atacată este contrară articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât suprataxa EEG prevăzută în Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien, denumită în continuare „EEG”) și regimul specific de compensare nu ar constitui acordare de resurse de stat sau de resurse controlate de stat. Ansamblul faptelor pertinente pentru calificarea acestor măsuri ar fi fost stabilite în procedura precontencioasă dintre Comisie și Republica Federală Germania. Reclamantele consideră că nu mai exista nicio îndoială pe care Comisia ar fi trebuit să o clarifice într-o procedură în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 4 alineatul 4 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1).

—

Reclamantele susțin în această privință că Comisia nu a respectat articolul 108 alineatul (1) TFUE și principiul securității juridice, întrucât a aplicat procedura pentru ajutoare noi în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 în locul procedurii pentru ajutoare existente în temeiul articolului 17 și următoarelor din Regulamentul nr. 659/1999, pentru a verifica evaluarea sa preliminară cu privire la calificarea EEG drept ajutor. În această privință, ele susțin în special că, prin Decizia din 22 mai 2002, Comisia nu a calificat EEG 2000 ca ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, pentru că nu exista niciun transfer de resurse de stat. Modificările aduse EEG 2000 prin EEG 2012 nu ar fi substanțiale în raport cu Decizia Comisiei din 22 mai 2002. Comisia ar fi putut așadar să invoce o modificare de interpretare juridică în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE, fără a afecta reclamantele.

—

În plus, reclamantele invocă faptul că pârâta a adoptat decizia atacată fără a oferi în prealabil părților posibilitatea de a prezenta observații.

—

Reclamanta susţine că decizia de iniţiere a procedurii încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE şi articolul 108 TFUE, precum şi articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1) deoarece suprataxa EEG prevăzută de Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien (Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie, denumită în continuare „EEG”) nu constituia o alocare a unor resurse de stat şi reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie nu reprezenta o renunţare la resurse de stat.

—

Reclamanta susţin în această privinţă că Comisia şi-a întemeiat analiza pe parametri de delimitare noi, incompatibili cu principiile stabilite de jurisprudenţa anterioară. În special, Comisia a renunţat total la criteriul puterii de dispoziţie concrete de care se bucură autorităţile de stat, care este necesar, potrivit unei jurisprudenţe constante, pentru a se putea face o clasificare în sensul de resurse de stat şi a considerat suficient că legiuitorul naţional ar influenţa fluxurile de plăţi între particulari şi că autorităţile de reglementare ar monitoriza respectarea de către particulari a prevederilor normative.

—

În plus, Comisia este legată de decizia sa prin care nu a clasificat EEG din 2000 drept un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE deoarece nu a existat un transfer de resurse de stat şi prin urmare a săvârşit o eroare de drept atunci când a considerat EEG din 2012 ca fiind o schemă de ajutor nouă şi implementată în mod nelegal.

—

În plus, Comisia nu a analizat în mod adecvat şi, prin urmare, nu a putut constata că excepţiile pentru întreprinderile mari consumatoare de energie sunt justificate potrivit obiectivului, naturii şi structurii intrinseci ale EEG din 2012 şi nu constituie deci un avantaj selectiv.

—

Reclamanta invocă în această privinţă că, la analizarea EEG din 2012, Comisia ar trebui, în orice caz, să fi aplicat procedura pentru ajutoarele existente potrivit articolului 108 alineatul (1) TFUE şi articolelor 17-19 din Regulamentul nr. 659/1999 şi ar fi trebuit, înainte de a iniţia procedura oficială de investigare, să propună Germaniei măsuri adecvate, în loc să expună deţinătorii de cote de piaţă la riscuri economice considerabile din cauza clasificării EEG din 2012 ca fiind un ajutor nou care nu a fost notificat.

—

Reclamanta mai susţine că, în orice caz, Comisia ar fi trebuit să o asculte înainte de adoptarea unei decizii cu astfel de efecte juridice grave.

—

În final, reclamanta invocă faptul că decizia de iniţiere nu este motivată suficient în punctele esenţiale.

—

Reclamantele susţin că decizia de iniţiere a procedurii încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE şi articolul 108 TFUE, precum şi articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1) deoarece suprataxa EEG prevăzută de Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien (Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie, denumită în continuare „EEG”) nu constituia o alocare a unor resurse de stat şi reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie nu reprezenta o renunţare la resurse de stat.

—

Reclamantele susţin în această privinţă că Comisia şi-a întemeiat analiza pe parametri de delimitare noi, incompatibili cu principiile stabilite de jurisprudenţa anterioară. În special, Comisia a renunţat total la criteriul puterii de dispoziţie concrete de care se bucură autorităţile de stat, care este necesar, potrivit unei jurisprudenţe constante, pentru a se putea face o clasificare în sensul de resurse de stat şi a considerat suficient că legiuitorul naţional ar influenţa fluxurile de plăţi între particulari şi că autorităţile de reglementare ar monitoriza respectarea de către particulari a prevederilor normative.

—

În plus, Comisia este legată de decizia sa prin care nu a clasificat EEG din 2000 drept un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE deoarece nu a existat un transfer de resurse de stat şi prin urmare a săvârşit o eroare de drept atunci când a considerat EEG din 2012 ca fiind o schemă de ajutor nouă şi implementată în mod nelegal.

—

În plus, Comisia nu a analizat în mod adecvat şi, prin urmare, nu a putut constata că excepţiile pentru întreprinderile mari consumatoare de energie sunt justificate potrivit obiectivului, naturii şi structurii intrinseci ale EEG din 2012 şi nu constituie deci un avantaj selectiv.

—

Reclamantele invocă în această privinţă că, la analizarea EEG din 2012, Comisia ar trebui, în orice caz, să fi aplicat procedura pentru ajutoarele existente potrivit articolului 108 alineatul (1) TFUE şi articolelor 17-19 din Regulamentul nr. 659/1999 şi ar fi trebuit, înainte de a iniţia procedura oficială de investigare, să propună Germaniei măsuri adecvate, în loc să expună deţinătorii de cote de piaţă la riscuri economice considerabile din cauza clasificării EEG din 2012 ca fiind un ajutor nou care nu a fost notificat.

—

Reclamantele mai susţin că, în orice caz, Comisia ar fi trebuit să le asculte înainte de adoptarea unei decizii cu astfel de efecte juridice grave.

—

În final, reclamantele invocă faptul că decizia de iniţiere nu este motivată suficient în punctele esenţiale.

—

Reclamanta susţine că decizia de iniţiere a procedurii încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE şi articolul 108 TFUE, precum şi articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1) deoarece suprataxa EEG prevăzută de Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien (Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie, denumită în continuare „EEG”) nu constituia o alocare a unor resurse de stat şi reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie nu reprezenta o renunţare la resurse de stat.

—

Reclamanta susţin în această privinţă că Comisia şi-a întemeiat analiza pe parametri de delimitare noi, incompatibili cu principiile stabilite de jurisprudenţa anterioară. În special, Comisia a renunţat total la criteriul puterii de dispoziţie concrete de care se bucură autorităţile de stat, care este necesar, potrivit unei jurisprudenţe constante, pentru a se putea face o clasificare în sensul de resurse de stat şi a considerat suficient că legiuitorul naţional ar influenţa fluxurile de plăţi între particulari şi că autorităţile de reglementare ar monitoriza respectarea de către particulari a prevederilor normative.

—

În plus, Comisia este legată de decizia sa prin care nu a clasificat EEG din 2000 drept un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE deoarece nu a existat un transfer de resurse de stat şi prin urmare a săvârşit o eroare de drept atunci când a considerat EEG din 2012 ca fiind o schemă de ajutor nouă şi implementată în mod nelegal.

—

În plus, Comisia nu a analizat în mod adecvat şi, prin urmare, nu a putut constata că excepţiile pentru întreprinderile mari consumatoare de energie sunt justificate potrivit obiectivului, naturii şi structurii intrinseci ale EEG din 2012 şi nu constituie deci un avantaj selectiv.

—

Reclamanta invocă în această privinţă că, la analizarea EEG din 2012, Comisia ar trebui, în orice caz, să fi aplicat procedura pentru ajutoarele existente potrivit articolului 108 alineatul (1) TFUE şi articolelor 17-19 din Regulamentul nr. 659/1999 şi ar fi trebuit, înainte de a iniţia procedura oficială de investigare, să propună Germaniei măsuri adecvate, în loc să expună deţinătorii de cote de piaţă la riscuri economice considerabile din cauza clasificării EEG din 2012 ca fiind un ajutor nou care nu a fost notificat.

—

Reclamanta mai susţine că, în orice caz, Comisia ar fi trebuit să o asculte înainte de adoptarea unei decizii cu astfel de efecte juridice grave

—

În final, reclamanta invocă faptul că decizia de iniţiere nu este motivată suficient în punctele esenţiale.

—

Reclamanta susţine că decizia de iniţiere a procedurii încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE şi articolul 108 TFUE, precum şi articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1) deoarece suprataxa EEG prevăzută de Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien (Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie, denumită în continuare „EEG”) nu constituia o alocare a unor resurse de stat şi reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie nu reprezenta o renunţare la resurse de stat.

—

Reclamanta susţin în această privinţă că Comisia şi-a întemeiat analiza pe parametri de delimitare noi, incompatibili cu principiile stabilite de jurisprudenţa anterioară. În special, Comisia a renunţat total la criteriul puterii de dispoziţie concrete de care se bucură autorităţile de stat, care este necesar, potrivit unei jurisprudenţe constante, pentru a se putea face o clasificare în sensul de resurse de stat şi a considerat suficient că legiuitorul naţional ar influenţa fluxurile de plăţi între particulari şi că autorităţile de reglementare ar monitoriza respectarea de către particulari a prevederilor normative.

—

În plus, Comisia este legată de decizia sa prin care nu a clasificat EEG din 2000 drept un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE deoarece nu a existat un transfer de resurse de stat şi prin urmare a săvârşit o eroare de drept atunci când a considerat EEG din 2012 ca fiind o schemă de ajutor nouă şi implementată în mod nelegal.

—

În plus, Comisia nu a analizat în mod adecvat şi, prin urmare, nu a putut constata că excepţiile pentru întreprinderile mari consumatoare de energie sunt justificate potrivit obiectivului, naturii şi structurii intrinseci ale EEG din 2012 şi nu constituie deci un avantaj selectiv.

—

Reclamanta invocă în această privinţă că, la analizarea EEG din 2012, Comisia ar trebui, în orice caz, să fi aplicat procedura pentru ajutoarele existente potrivit articolului 108 alineatul (1) TFUE şi articolelor 17-19 din Regulamentul nr. 659/1999 şi ar fi trebuit, înainte de a iniţia procedura oficială de investigare, să propună Germaniei măsuri adecvate, în loc să expună deţinătorii de cote de piaţă la riscuri economice considerabile din cauza clasificării EEG din 2012 ca fiind un ajutor nou care nu a fost notificat.

—

Reclamanta mai susţine că, în orice caz, Comisia ar fi trebuit să o asculte înainte de adoptarea unei decizii cu astfel de efecte juridice grave

—

În final, reclamanta invocă faptul că decizia de iniţiere nu este motivată suficient în punctele esenţiale.

—

Reclamantele susţin că decizia de iniţiere a procedurii încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE şi articolul 108 TFUE, precum şi articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1) deoarece suprataxa EEG prevăzută de Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien (Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie, denumită în continuare „EEG”) nu constituia o alocare a unor resurse de stat şi reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie nu reprezenta o renunţare la resurse de stat.

—

Reclamantele susţin în această privinţă că Comisia şi-a întemeiat analiza pe parametri de delimitare noi, incompatibili cu principiile stabilite de jurisprudenţa anterioară. În special, Comisia a renunţat total la criteriul puterii de dispoziţie concrete de care se bucură autorităţile de stat, care este necesar, potrivit unei jurisprudenţe constante, pentru a se putea face o clasificare în sensul de resurse de stat şi a considerat suficient că legiuitorul naţional ar influenţa fluxurile de plăţi între particulari şi că autorităţile de reglementare ar monitoriza respectarea de către particulari a prevederilor normative.

—

În plus, Comisia este legată de decizia sa prin care nu a clasificat EEG din 2000 drept un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE deoarece nu a existat un transfer de resurse de stat şi prin urmare a săvârşit o eroare de drept atunci când a considerat EEG din 2012 ca fiind o schemă de ajutor nouă şi implementată în mod nelegal.

—

În plus, Comisia nu a analizat în mod adecvat şi, prin urmare, nu a putut constata că excepţiile pentru întreprinderile mari consumatoare de energie sunt justificate potrivit obiectivului, naturii şi structurii intrinseci ale EEG din 2012 şi nu constituie deci un avantaj selectiv.

—

Reclamantele invocă în această privinţă că, la analizarea EEG din 2012, Comisia ar trebui, în orice caz, să fi aplicat procedura pentru ajutoarele existente potrivit articolului 108 alineatul (1) TFUE şi articolelor 17-19 din Regulamentul nr. 659/1999 şi ar fi trebuit, înainte de a iniţia procedura oficială de investigare, să propună Germaniei măsuri adecvate, în loc să expună deţinătorii de cote de piaţă la riscuri economice considerabile din cauza clasificării EEG din 2012 ca fiind un ajutor nou care nu a fost notificat

—

Reclamantele mai susţin că, în orice caz, Comisia ar fi trebuit să le asculte înainte de adoptarea unei decizii cu astfel de efecte juridice grave.

—

În final, reclamantele invocă faptul că decizia de iniţiere nu este motivată suficient în punctele esenţiale.

—

Reclamantele susțin că regimul special de compensare prevăzut de legea germană privind prioritatea acordată energiilor regenerabile (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien – denumită în continuare „EEG”) nu ar aduce niciun avantaj întreprinderilor cu consum mare de energie din siderurgie în general și reclamantelor nr. 2-nr. 24 în special.

—

Reclamantele susțin că regimul special de compensare nu le-ar aduce a fortiori niciun avantaj selectiv în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

—

Reclamantele susțin că regimul special de compensare nu ar fi un ajutor „acordat de state sau prin intermediul resurselor de stat”.

—

Reclamantele susțin că regimul special de compensare nu ar denatura nici concurența în cadrul Uniunii Europene.

—

Reclamantele observă că regimul special de compensare nu afectează nici schimburile comerciale dintre statele membre.

—

Reclamantele susțin că faptul de a califica regimul special de compensare drept ajutor sau de a-l reduce substanțial nu doar ar depăși limitele articolului 107 TFUE, pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit-o în mod clar, ci ar încălca de asemenea cerința fundamentală privind echitatea materială în repartizarea sarcinilor. Înlăturarea sau reducerea substanțială a regimului special de compensare ar încălca așadar drepturile fundamentale ale reclamantelor, inclusiv ale celor pe care le au în temeiul Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.

—

Reclamantele susțin că, în decizia din 22 mai 2002, Comisia a constatat în mod expres că EEG și „regimurile de compensare” aferente nu îndeplinesc criteriile unui ajutor (1). Această decizie ar viza și regimul special de compensare.

—

Potrivit reclamantelor, Comisia nu a examinat suficient și, prin urmare, nu a remarcat că regimurile de excepție prevăzute pentru întreprinderile cu consum mare de energie sunt justificate de obiectul, de natura și de structura internă a EEG și nu constituie așadar un avantaj selectiv.

—

Reclamantele susțin că Comisia ar fi trebuit în orice caz să le asculte înainte de a adopta o decizie care produce efecte juridice de o asemenea amploare.

—

Reclamanta susține că reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie, pe care o prevede Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (denumită în continuare „EEG”), nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, reclamanta arată că întreprinderile mari consumatoare de energie nu sunt favorizate prin această reglementare. Regimul specific de compensare este mai degrabă o compensație pentru sarcinile extraordinare care revin în mare măsură reclamantei și altor întreprinderi similare în cadrul sprijinului pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și contribuie la restabilirea competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie, care au fost, inițial, afectate în mod considerabil prin suprataxa EEG.

—

Reclamanta susține totodată că regimul specific de compensare nu reprezintă o măsură „acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat”. Reclamanta arată în această privință că suprataxa EEG în sine nu reprezintă o resursă de stat și, prin urmare, nici o renunțare la această resursă, prin intermediul regimului specific de compensare, nu reprezintă o măsură acordată din resurse de stat.

—

Potrivit reclamantei, suprataxa EEG nu este percepută, gestionată sau distribuită de stat sau de un organism public sau privat desemnat sau instituit de stat. Suprataxa EEG poate fi percepută, mai degrabă, în mod direct de operatorii de sisteme de transport de energie electrică în temeiul unei acțiuni civile corespunzătoare. Suprataxa EEG nu revine bugetului de stat, astfel încât regimul specific de compensare nu reduce nicidecum, direct sau indirect, veniturile la buget.

—

Potrivit reclamantei, fondurile EEG nici nu ar fi la dispoziția statului. În plus, nu există un control de stat asupra fondurilor EEG, precum controalele pe care le desfășoară Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle (BAFA) sau Bundesnetzagentur.

—

Reclamanta susține că reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie, pe care o prevede Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (denumită în continuare „EEG”), nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, reclamanta arată că întreprinderile mari consumatoare de energie nu sunt favorizate prin această reglementare. Regimul specific de compensare este mai degrabă o compensație pentru sarcinile extraordinare care revin în mare măsură reclamantei și altor întreprinderi similare în cadrul sprijinului pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și contribuie la restabilirea competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie, care au fost, inițial, afectate în mod considerabil prin suprataxa EEG.

—

Reclamanta susține totodată că regimul specific de compensare nu reprezintă o măsură „acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat”. Reclamanta arată în această privință că suprataxa EEG în sine nu reprezintă o resursă de stat și, prin urmare, nici o renunțare la această resursă, prin intermediul regimului specific de compensare, nu reprezintă o măsură acordată din resurse de stat.

—

Potrivit reclamantei, suprataxa EEG nu este percepută, gestionată sau distribuită de stat sau de un organism public sau privat desemnat sau instituit de stat. Suprataxa EEG poate fi percepută, mai degrabă, în mod direct de operatorii de sisteme de transport de energie electrică în temeiul unei acțiuni civile corespunzătoare. Suprataxa EEG nu revine bugetului de stat, astfel încât regimul specific de compensare nu reduce nicidecum, direct sau indirect, veniturile la buget.

—

Potrivit reclamantei, fondurile EEG nici nu ar fi la dispoziția statului. În plus, nu există un control de stat asupra fondurilor EEG, precum controalele pe care le desfășoară Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle (BAFA) sau Bundesnetzagentur.

—

Reclamanta susține că reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie, pe care o prevede Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (denumită în continuare „EEG”), nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, reclamanta arată că întreprinderile mari consumatoare de energie nu sunt favorizate prin această reglementare. Regimul specific de compensare este mai degrabă o compensație pentru sarcinile extraordinare care revin în mare măsură reclamantei și altor întreprinderi similare în cadrul sprijinului pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și contribuie la restabilirea competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie, care au fost, inițial, afectate în mod considerabil prin suprataxa EEG.

—

Reclamanta susține totodată că regimul specific de compensare nu reprezintă o măsură „acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat”. Reclamanta arată în această privință că suprataxa EEG în sine nu reprezintă o resursă de stat și, prin urmare, nici o renunțare la această resursă, prin intermediul regimului specific de compensare, nu reprezintă o măsură acordată din resurse de stat.

—

Potrivit reclamantei, suprataxa EEG nu este percepută, gestionată sau distribuită de stat sau de un organism public sau privat desemnat sau instituit de stat. Suprataxa EEG poate fi percepută, mai degrabă, în mod direct de operatorii de sisteme de transport de energie electrică în temeiul unei acțiuni civile corespunzătoare. Suprataxa EEG nu revine bugetului de stat, astfel încât regimul specific de compensare nu reduce nicidecum, direct sau indirect, veniturile la buget.

—

Potrivit reclamantei, fondurile EEG nici nu ar fi la dispoziția statului. În plus, nu există un control de stat asupra fondurilor EEG, precum controalele pe care le desfășoară Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle (BAFA) sau Bundesnetzagentur.

—

Reclamantele susțin că regimul special de compensare prevăzut de legea germană privind prioritatea acordată energiilor regenerabile (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien – denumită în continuare „EEG”) nu ar aduce niciun avantaj întreprinderilor cu consum mare de energie din sectorul călirii și al placării în general și reclamantelor în special.

—

Reclamantele susțin că regimul special de compensare nu le-ar aduce a fortiori niciun avantaj selectiv în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

—

Reclamantele susțin că regimul special de compensare nu ar fi un ajutor „acordat de state sau prin intermediul resurselor de stat” în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

—

Reclamantele susțin că regimul special de compensare nu ar denatura concurența în cadrul Uniunii Europene.

—

Reclamantele observă că regimul special de compensare nu ar afecta nici schimburile comerciale dintre statele membre.

—

Reclamantele susțin că faptul de a califica regimul special de compensare drept ajutor sau de a-l reduce substanțial nu doar ar depăși limitele articolului 107 TFUE, pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit-o în mod clar, ci ar încălca de asemenea cerința fundamentală privind echitatea materială în repartizarea sarcinilor. Înlăturarea sau reducerea substanțială a regimului special de compensare ar încălca așadar drepturile fundamentale ale reclamantelor, inclusiv ale celor pe care le au în temeiul Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.

—

Reclamantele susțin că, în decizia din 22 mai 2002, Comisia a constatat în mod expres că EEG și „regimurile de compensare” aferente nu îndeplinesc criteriile unui ajutor (1). Această decizie ar viza și regimul special de compensare.

—

Potrivit reclamantelor, Comisia nu a examinat suficient și, prin urmare, nu a remarcat că regimurile de excepție prevăzute pentru întreprinderile cu consum mare de energie sunt justificate de obiectul, de natura și de structura internă a EEG și nu constituie așadar un avantaj selectiv.

—

Reclamantele susțin că Comisia ar fi trebuit în orice caz să le asculte înainte de a adopta o decizie care produce efecte juridice de o asemenea amploare.

—

În sfârșit, reclamantele susțin că părțile esențiale ale deciziei de inițiere ar fi insuficient motivate.

—

Reclamanta invocă faptul că schema specială de compensare din Legea germană privind prioritatea acordată energiei din surse regenerabile (Gesetz für den Vorrang Erneuerbarer Energien, denumită în continuare „Legea EEG”) nu ar favoriza reclamanta în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, ci numai ar atenua o sarcină grea asupra competitivității reclamantei, care nu ar fi fost impusă decât prin instituirea suprataxei aferente energiei din surse regenerabile. Această schemă ar compensa parțial un dezavantaj, fără să aducă un avantaj.

—

Reclamanta susține că, nefiind limitată la anumite întreprinderi sau anumite sectoare de producție, schema specială de compensare nu ar fi selectivă. Și în practică, tipurile de utilizatori care au beneficiat de schema de compensare ar fi la fel de diversificate. Schema în cauză s-ar integra fără probleme în Legea EEG din 2012 și ar permite un regim de sarcini inerent sistemului aferent energiei din surse regenerabile.

—

În continuare, reclamanta susține că veniturile din suprataxa aferentă energiei din surse regenerabile nu ar fi din resurse de stat sau imputabile statului. Suprataxa ar permite plata creanței de drept civil ca rambursare a cheltuielilor suportate pentru comercializarea energiei electrice pe care operatorii rețelei de transport și de sistem (denumiți în continuare „OTS”) ar putea să o invoce împotriva furnizorilor de electricitate. Cuantumul suprataxei ar fi stabilit de OTS fără nicio intervenție a statului. Competențele recunoscute Bundesnetzagentur (Agenția Federală a Rețelelor) ar servi numai controlului legalității stabilirii de către OTS a cuantumului suprataxei. Acestea nu ar conferi Bundesnetzagentur nici dreptul de control permanent, nici puterea de a dispune de veniturile obținute din această suprataxare.

—

Reclamanta susține că din cauza caracterului nestatal al veniturilor obținute din suprataxare, plafonările suprataxei aferente energiei din surse regenerabile nu ar constitui o renunțare la veniturile de stat. Lipsa renunțării ar rezulta și din faptul că diminuarea eventuală a veniturilor plătite în contul suprataxei ar fi compensată prin intermediul unor resurse private, printr-o creștere a suprataxei aplicate consumatorilor finali neprivilegiați.

—

Reclamanta susține că reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie, pe care o prevede Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (denumită în continuare „EEG”), nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, reclamanta arată că întreprinderile mari consumatoare de energie nu sunt favorizate prin această reglementare. Regimul specific de compensare este mai degrabă o compensație pentru sarcinile extraordinare care revin în mare măsură reclamantei și altor întreprinderi similare în cadrul sprijinului pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și contribuie la restabilirea competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie, care au fost, inițial, afectate în mod considerabil prin suprataxa EEG.

—

Reclamanta susține totodată că regimul specific de compensare nu reprezintă o măsură „acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat”. Reclamanta arată în această privință că suprataxa EEG în sine nu reprezintă o resursă de stat și, prin urmare, nici o renunțare la această resursă, prin intermediul regimului specific de compensare, nu reprezintă o măsură acordată din resurse de stat.

—

Potrivit reclamantei, suprataxa EEG nu este percepută, gestionată sau distribuită de stat sau de un organism public sau privat desemnat sau instituit de stat. Suprataxa EEG poate fi percepută, mai degrabă, în mod direct de operatorii de sisteme de transport de energie electrică în temeiul unei acțiuni civile corespunzătoare. Suprataxa EEG nu revine bugetului de stat, astfel încât regimul specific de compensare nu reduce nicidecum, direct sau indirect, veniturile la buget.

—

Potrivit reclamantei, fondurile EEG nici nu ar fi la dispoziția statului. În plus, nu există un control de stat asupra fondurilor EEG, precum controalele pe care le desfășoară Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle (BAFA) sau Bundesnetzagentur.

—

Reclamanta susține că reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie, pe care o prevede Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (denumită în continuare „EEG”), nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, reclamanta arată că întreprinderile mari consumatoare de energie nu sunt favorizate prin această reglementare. Regimul specific de compensare este mai degrabă o compensație pentru sarcinile extraordinare care revin în mare măsură reclamantei și altor întreprinderi similare în cadrul sprijinului pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și contribuie la restabilirea competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie, care au fost, inițial, afectate în mod considerabil prin suprataxa EEG.

—

Reclamanta susține totodată că regimul specific de compensare nu reprezintă o măsură „acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat”. Reclamanta arată în această privință că suprataxa EEG în sine nu reprezintă o resursă de stat și, prin urmare, nici o renunțare la această resursă, prin intermediul regimului specific de compensare, nu reprezintă o măsură acordată din resurse de stat.

—

Potrivit reclamantei, suprataxa EEG nu este percepută, gestionată sau distribuită de stat sau de un organism public sau privat desemnat sau instituit de stat. Suprataxa EEG poate fi percepută, mai degrabă, în mod direct de operatorii de sisteme de transport de energie electrică în temeiul unei acțiuni civile corespunzătoare. Suprataxa EEG nu revine bugetului de stat, astfel încât regimul specific de compensare nu reduce nicidecum, direct sau indirect, veniturile la buget.

—

Potrivit reclamantei, fondurile EEG nici nu ar fi la dispoziția statului. În plus, nu există un control de stat asupra fondurilor EEG, precum controalele pe care le desfășoară Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle (BAFA) sau Bundesnetzagentur.

—

Reclamanta susține că reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie, pe care o prevede Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (denumită în continuare „EEG”), nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, reclamanta arată că întreprinderile mari consumatoare de energie nu sunt favorizate prin această reglementare. Regimul specific de compensare este mai degrabă o compensație pentru sarcinile extraordinare care revin în mare măsură reclamantei și altor întreprinderi similare în cadrul sprijinului pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și contribuie la restabilirea competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie, care au fost, inițial, afectate în mod considerabil prin suprataxa EEG.

—

Reclamanta susține totodată că regimul specific de compensare nu reprezintă o măsură „acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat”. Reclamanta arată în această privință că suprataxa EEG în sine nu reprezintă o resursă de stat și, prin urmare, nici o renunțare la această resursă, prin intermediul regimului specific de compensare, nu reprezintă o măsură acordată din resurse de stat.

—

Potrivit reclamantei, suprataxa EEG nu este percepută, gestionată sau distribuită de stat sau de un organism public sau privat desemnat sau instituit de stat. Suprataxa EEG poate fi percepută, mai degrabă, în mod direct de operatorii de sisteme de transport de energie electrică în temeiul unei acțiuni civile corespunzătoare. Suprataxa EEG nu revine bugetului de stat, astfel încât regimul specific de compensare nu reduce nicidecum, direct sau indirect, veniturile la buget.

—

Potrivit reclamantei, fondurile EEG nici nu ar fi la dispoziția statului. În plus, nu există un control de stat asupra fondurilor EEG, precum controalele pe care le desfășoară Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle (BAFA) sau Bundesnetzagentur.

—

Reclamanta susține că reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie, pe care o prevede Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (denumită în continuare „EEG”), nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, reclamanta arată că întreprinderile mari consumatoare de energie nu sunt favorizate prin această reglementare. Regimul specific de compensare este mai degrabă o compensație pentru sarcinile extraordinare care revin în mare măsură reclamantei și altor întreprinderi similare în cadrul sprijinului pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și contribuie la restabilirea competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie, care au fost, inițial, afectate în mod considerabil prin suprataxa EEG.

—

Reclamanta susține totodată că regimul specific de compensare nu reprezintă o măsură „acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat”. Reclamanta arată în această privință că suprataxa EEG în sine nu reprezintă o resursă de stat și, prin urmare, nici o renunțare la această resursă, prin intermediul regimului specific de compensare, nu reprezintă o măsură acordată din resurse de stat.

—

Potrivit reclamantei, suprataxa EEG nu este percepută, gestionată sau distribuită de stat sau de un organism public sau privat desemnat sau instituit de stat. Suprataxa EEG poate fi percepută, mai degrabă, în mod direct de operatorii de sisteme de transport de energie electrică în temeiul unei acțiuni civile corespunzătoare. Suprataxa EEG nu revine bugetului de stat, astfel încât regimul specific de compensare nu reduce nicidecum, direct sau indirect, veniturile la buget.

—

Potrivit reclamantei, fondurile EEG nici nu ar fi la dispoziția statului. În plus, nu există un control de stat asupra fondurilor EEG, precum controalele pe care le desfășoară Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle (BAFA) sau Bundesnetzagentur.

—

Reclamanta susține că reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie, pe care o prevede Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (denumită în continuare „EEG”), nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, reclamanta arată că întreprinderile mari consumatoare de energie nu sunt favorizate prin această reglementare. Regimul specific de compensare este mai degrabă o compensație pentru sarcinile extraordinare care revin în mare măsură reclamantei și altor întreprinderi similare în cadrul sprijinului pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și contribuie la restabilirea competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie, care au fost, inițial, afectate în mod considerabil prin suprataxa EEG.

—

Reclamanta susține totodată că regimul specific de compensare nu reprezintă o măsură „acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat”. Reclamanta arată în această privință că suprataxa EEG în sine nu reprezintă o resursă de stat și, prin urmare, nici o renunțare la această resursă, prin intermediul regimului specific de compensare, nu reprezintă o măsură acordată din resurse de stat.

—

Potrivit reclamantei, suprataxa EEG nu este percepută, gestionată sau distribuită de stat sau de un organism public sau privat desemnat sau instituit de stat. Suprataxa EEG poate fi percepută, mai degrabă, în mod direct de operatorii de sisteme de transport de energie electrică în temeiul unei acțiuni civile corespunzătoare. Suprataxa EEG nu revine bugetului de stat, astfel încât regimul specific de compensare nu reduce nicidecum, direct sau indirect, veniturile la buget.

—

Potrivit reclamantei, fondurile EEG nici nu ar fi la dispoziția statului. În plus, nu există un control de stat asupra fondurilor EEG, precum controalele pe care le desfășoară Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle (BAFA) sau Bundesnetzagentur.

—

Reclamanta susține că reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie, pe care o prevede Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (denumită în continuare „EEG”), nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, reclamanta arată că întreprinderile mari consumatoare de energie nu sunt favorizate prin această reglementare. Regimul specific de compensare este mai degrabă o compensație pentru sarcinile extraordinare care revin în mare măsură reclamantei și altor întreprinderi similare în cadrul sprijinului pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și contribuie la restabilirea competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie, care au fost, inițial, afectate în mod considerabil prin suprataxa EEG.

—

Reclamanta susține totodată că regimul specific de compensare nu reprezintă o măsură „acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat”. Reclamanta arată în această privință că suprataxa EEG în sine nu reprezintă o resursă de stat și, prin urmare, nici o renunțare la această resursă, prin intermediul regimului specific de compensare, nu reprezintă o măsură acordată din resurse de stat.

—

Potrivit reclamantei, suprataxa EEG nu este percepută, gestionată sau distribuită de stat sau de un organism public sau privat desemnat sau instituit de stat. Suprataxa EEG poate fi percepută, mai degrabă, în mod direct de operatorii de sisteme de transport de energie electrică în temeiul unei acțiuni civile corespunzătoare. Suprataxa EEG nu revine bugetului de stat, astfel încât regimul specific de compensare nu reduce nicidecum, direct sau indirect, veniturile la buget.

—

Potrivit reclamantei, fondurile EEG nici nu ar fi la dispoziția statului. În plus, nu există un control de stat asupra fondurilor EEG, precum controalele pe care le desfășoară Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle (BAFA) sau Bundesnetzagentur.

—

Reclamanta susține că reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie, pe care o prevede Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (denumită în continuare „EEG”), nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, reclamanta arată că întreprinderile mari consumatoare de energie nu sunt favorizate prin această reglementare. Regimul specific de compensare este mai degrabă o compensație pentru sarcinile extraordinare care revin în mare măsură reclamantei și altor întreprinderi similare în cadrul sprijinului pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și contribuie la restabilirea competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie, care au fost, inițial, afectate în mod considerabil prin suprataxa EEG.

—

Reclamanta susține totodată că regimul specific de compensare nu reprezintă o măsură „acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat”. Reclamanta arată în această privință că suprataxa EEG în sine nu reprezintă o resursă de stat și, prin urmare, nici o renunțare la această resursă, prin intermediul regimului specific de compensare, nu reprezintă o măsură acordată din resurse de stat.

—

Potrivit reclamantei, suprataxa EEG nu este percepută, gestionată sau distribuită de stat sau de un organism public sau privat desemnat sau instituit de stat. Suprataxa EEG poate fi percepută, mai degrabă, în mod direct de operatorii de sisteme de transport de energie electrică în temeiul unei acțiuni civile corespunzătoare. Suprataxa EEG nu revine bugetului de stat, astfel încât regimul specific de compensare nu reduce nicidecum, direct sau indirect, veniturile la buget.

—

Potrivit reclamantei, fondurile EEG nici nu ar fi la dispoziția statului. În plus, nu există un control de stat asupra fondurilor EEG, precum controalele pe care le desfășoară Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle (BAFA) sau Bundesnetzagentur.

—

@@

—

@@

—

@@

—

Reclamanta arată în acest context că, în cadrul evaluării preliminare a aspectului dacă schema de compensare specială constituie ajutor, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere, deoarece, ca excepție de la principiul suprataxei EEG, schema de compensare specială nu ar oferi niciun avantaj de care întreprinderile mari consumatoare de energie, nu ar fi beneficiat în condiții normale de piață.

—

Reclamanta susține în continuare că nu ar fi afectată nicio resursă statală. Dat fiind că veniturile provenite din suprataxa EEG nu constituie resurse statale, nici schema excepțională prevăzută pentru întreprinderile mari consumatoare de energie nu ar afecta resurse statale.

—

Reclamanta arată de asemenea că schema de compensare specială nu denaturează nici concurența. Acesta doar stabilește condițiile de concurență care ar exista fără suprataxa EEG.

—

Reclamanta arată în acest context că, în cadrul evaluării preliminare a aspectului dacă schema de compensare specială constituie ajutor, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere, deoarece, ca excepție de la principiul suprataxei EEG, schema de compensare specială nu ar oferi niciun avantaj de care întreprinderile mari consumatoare de energie, nu ar fi beneficiat în condiții normale de piață.

—

Reclamanta susține în continuare că nu ar fi afectată nicio resursă statală. Dat fiind că veniturile provenite din suprataxa EEG nu constituie resurse statale, nici schema excepțională prevăzută pentru întreprinderile mari consumatoare de energie nu ar afecta resurse statale.

—

Reclamanta arată de asemenea că schema de compensare specială nu denaturează nici concurența. Acesta doar stabilește condițiile de concurență care ar exista fără suprataxa EEG.

—

Reclamanta arată în acest context că, în cadrul evaluării preliminare a aspectului dacă schema de compensare specială constituie ajutor, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere, deoarece, ca excepție de la principiul suprataxei EEG, schema de compensare specială nu ar oferi niciun avantaj de care întreprinderile mari consumatoare de energie, nu ar fi beneficiat în condiții normale de piață.

—

Reclamanta susține în continuare că nu ar fi afectată nicio resursă statală. Dat fiind că veniturile provenite din suprataxa EEG nu constituie resurse statale, nici schema excepțională prevăzută pentru întreprinderile mari consumatoare de energie nu ar afecta resurse statale.

—

Reclamanta arată de asemenea că schema de compensare specială nu denaturează nici concurența. Acesta doar stabilește condițiile de concurență care ar exista fără suprataxa EEG.

—

Reclamanta arată în acest context că, în cadrul evaluării preliminare a aspectului dacă schema de compensare specială constituie ajutor, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere, deoarece, ca excepție de la principiul suprataxei EEG, schema de compensare specială nu ar oferi niciun avantaj de care întreprinderile mari consumatoare de energie, nu ar fi beneficiat în condiții normale de piață.

—

Reclamanta susține în continuare că nu ar fi afectată nicio resursă statală. Dat fiind că veniturile provenite din suprataxa EEG nu constituie resurse statale, nici schema excepțională prevăzută pentru întreprinderile mari consumatoare de energie nu ar afecta resurse statale.

—

Reclamanta arată de asemenea că schema de compensare specială nu denaturează nici concurența. Acesta doar stabilește condițiile de concurență care ar exista fără suprataxa EEG.

—

Reclamanta arată în acest context că, în cadrul evaluării preliminare a aspectului dacă schema de compensare specială constituie ajutor, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere, deoarece, ca excepție de la principiul suprataxei EEG, schema de compensare specială nu ar oferi niciun avantaj de care întreprinderile mari consumatoare de energie, nu ar fi beneficiat în condiții normale de piață.

—

Reclamanta susține în continuare că nu ar fi afectată nicio resursă statală. Dat fiind că veniturile provenite din suprataxa EEG nu constituie resurse statale, nici schema excepțională prevăzută pentru întreprinderile mari consumatoare de energie nu ar afecta resurse statale.

—

Reclamanta arată de asemenea că schema de compensare specială nu denaturează nici concurența. Acesta doar stabilește condițiile de concurență care ar exista fără suprataxa EEG.

—

Potrivit reclamantei, Comisia a calificat în mod eronat drept ajutor de stat sprijinul pentru producția de energie electrică din surse regenerabile prin intermediul sistemului de suprataxare și schema de compensare specială având ca obiect limitarea suprataxei EEG și, prin urmare, nu ar fi trebuit să inițieze procedura oficială de investigare.

—

Reclamanta arată în acest context că, în cadrul evaluării preliminare a aspectului dacă schema de compensare specială constituie ajutor, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere, deoarece, ca excepție de la principiul suprataxei EEG, schema de compensare specială nu ar oferi niciun avantaj de care întreprinderile mari consumatoare de energie, nu ar fi beneficiat în condiții normale de piață.

—

Reclamanta susține în continuare că nu ar fi afectată nicio resursă statală. Dat fiind că veniturile provenite din suprataxa EEG nu constituie resurse statale, nici schema excepțională prevăzută pentru întreprinderile mari consumatoare de energie nu ar afecta resurse statale.

—

Reclamanta arată de asemenea că schema de compensare specială nu denaturează nici concurența. Acesta doar stabilește condițiile de concurență care ar exista fără suprataxa EEG.

—

Reclamanta susține deopotrivă că, prin adoptarea deciziei atacate, Comisia ar fi încălcat și principiul încrederii legitime. Reglementarea germană de sprijinire a energiei din surse regenerabile ar fi făcut deja obiectul unei investigații aprofundate în conformitate cu legislația privind ajutoarele de stat. În urma acestei investigații, Comisia ar fi concluzionat în 2002 că respectiva reglementare nu implica un transfer de resurse statale. Dat fiind că EEG din 2012 nu conține, din acest punct de vedere, nicio modificare substanțială în raport cu situația juridică anterioară, operatorii economici în cauză nu ar trebui să se aștepte la o nouă investigație, ci la menținerea reglementării existente.

—

În sfârșit, reclamanta consideră că Comisia a abuzat de puterea de apreciere care îi este conferită de articolele 107 TFUE și 108 TFUE. Prin inițierea procedurii de investigare Comisia ar urmări în principal obiectivul fundamental de armonizare a ajutorului pentru producerea de energie electrică din surse regenerabile. Acest obiectiv fundamental ar figura deopotrivă în noul proiect de Linii directoare privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și pentru energie, în care Comisia ar stabili pentru prima oară norme detaliate pentru sprijinirea energiei electrice din surse regenerabile. Or, pentru a realiza o armonizare, Comisia ar trebui să urmeze procedura prevăzută în acest scop la articolele 116 TFUE și 117 TFUE.

—

Reclamanta arată în acest context că, în cadrul evaluării preliminare a aspectului dacă schema de compensare specială constituie ajutor, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere, deoarece, ca excepție de la principiul suprataxei EEG, schema de compensare specială nu ar oferi niciun avantaj de care întreprinderile mari consumatoare de energie, nu ar fi beneficiat în condiții normale de piață.

—

Reclamanta susține în continuare că nu ar fi afectată nicio resursă statală. Dat fiind că veniturile provenite din suprataxa EEG nu constituie resurse statale, nici schema excepțională prevăzută pentru întreprinderile mari consumatoare de energie nu ar afecta resurse statale.

—

Reclamanta arată de asemenea că schema de compensare specială nu denaturează nici concurența. Acesta doar stabilește condițiile de concurență care ar exista fără suprataxa EEG.