17.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/1

17.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/2

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 (Regulamentul INN) instituie un sistem al Uniunii pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN).

(2)

Capitolul VI din Regulamentul INN prevede procedura de identificare a țărilor terțe necooperante, demersurile cu privire la țările identificate ca țări terțe necooperante, stabilirea unei liste a țărilor necooperante, radierea de pe listă a țărilor necooperante, publicitatea listei țărilor necooperante și toate măsurile de urgență.

(3)

În conformitate cu articolul 32 din Regulamentul INN, Comisia ar trebui să trimită o notificare țărilor terțe cu privire la posibilitatea de a fi identificate ca țări necooperante. Această notificare este de natură preliminară. Notificarea țărilor terțe cu privire la posibilitatea de a fi identificate ca țări necooperante se bazează pe criteriile prevăzute la articolul 31 din Regulamentul INN. Comisia ar trebui, de asemenea, să întreprindă toate demersurile prevăzute la articolul 32 cu privire la țările respective. În special, Comisia ar trebui să includă în notificare informații privind faptele și motivele esențiale care stau la baza respectivei identificări, posibilitatea țărilor în cauză de a răspunde și de a furniza elemente de probă care să infirme identificarea sau, după caz, un plan de acțiune destinat să amelioreze situația și măsurile ce trebuie adoptate pentru a o remedia. Comisia ar trebui să acorde țărilor terțe vizate o perioadă de timp corespunzătoare pentru a răspunde la notificare și un termen rezonabil pentru a remedia situația.

(4)

În conformitate cu articolul 31 din Regulamentul INN, Comisia poate identifica țările terțe pe care aceasta le consideră necooperante în ceea ce privește combaterea activităților de pescuit INN. O țară terță poate fi identificată ca țară terță necooperantă în cazul în care nu se achită de sarcinile care îi revin în temeiul dreptului internațional în calitatea sa de stat de pavilion, de stat al portului, de stat de coastă sau de stat de comercializare și care presupun luarea de măsuri de prevenire, descurajare și eliminare a activităților de pescuit INN.

(5)

Identificarea țărilor terțe necooperante se bazează pe analiza tuturor informațiilor prevăzute la articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul INN.

(6)

În conformitate cu articolul 33 din Regulamentul INN, Consiliul poate stabili o listă a țărilor necooperante. Măsurile prevăzute, printre altele, la articolul 38 din Regulamentul INN se aplică acelor țări.

(7)

În temeiul articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul INN, acceptarea certificatelor de captură validate prezentate de țări de pavilion terțe face obiectul unei notificări către Comisie cu privire la convențiile pentru punerea în aplicare, controlul și asigurarea respectării legilor, a reglementărilor și a măsurilor de conservare și gestionare pe care trebuie să le respecte navele de pescuit ale respectivelor țări.

(8)

În conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul INN, Comisia cooperează pe plan administrativ cu țări terțe, în domeniile de aplicare a regulamentului menționat anterior.

(9)

În conformitate cu articolul 20 din Regulamentul INN, notificarea Statului Independent Papua-Noua Guinee (PNG) ca stat de pavilion a fost primită de către Comisie la 4 februarie 2010.

(10)

În perioada 7-11 noiembrie 2011, cu sprijinul Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului (EFCA), Comisia a efectuat o misiune în PNG în contextul cooperării administrative prevăzute la articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul INN.

(11)

Misiunea a vizat verificarea informațiilor privind convențiile statului PNG pentru punerea în aplicare, controlul și asigurarea respectării legilor, a reglementărilor și a măsurilor de conservare și gestionare care trebuie respectate de navele de pescuit ale acesteia, a măsurilor adoptate de PNG pentru punerea în aplicare a obligațiilor asumate în cadrul luptei împotriva pescuitului INN și pentru îndeplinirea cerințelor și a aspectelor care țin de punerea în aplicare a regimului Uniunii de certificare a capturilor.

(12)

Raportul final al misiunii a fost trimis statului PNG la 15 februarie 2012.

(13)

Observațiile statului PNG pe marginea raportului final al misiunii au fost primite la 25 mai 2012.

(14)

În perioada 7-16 noiembrie 2012, a avut loc o nouă misiune a Comisiei în PNG, pentru monitorizarea măsurilor adoptate în cadrul primei misiuni.

(15)

PNG a transmis informații suplimentare la 3 ianuarie 2013.

(16)

Raportul final al misiunii a fost trimis statului PNG la 7 martie 2013.

(17)

La 5 iulie 2013, PNG a transmis observații pe marginea raportului misiunii din noiembrie 2012.

(18)

La 12 iulie 2013, a avut loc o reuniune între PNG și serviciile Comisiei.

(19)

La 9 octombrie 2013, Comisia a transmis statului PNG observații scrise prin care a evidențiat necesitatea adoptării unor măsuri și reforme concrete pentru abordarea celor mai pertinente și urgente aspecte.

(20)

PNG a transmis informații suplimentare prin intermediul comunicărilor scrise din 11 noiembrie 2013 și 4 decembrie 2013.

(21)

La 12 decembrie 2013, a avut loc o reuniune între PNG și serviciile Comisiei.

(22)

PNG a transmis informații suplimentare la 6 ianuarie 2014.

(23)

PNG este membră a Comisiei pentru pescuitul în Oceanul Pacific de Vest și Central (WCPFC). PNG a ratificat Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS) din 1982 și Acordul Organizației Națiunilor Unite din 1995 pentru aplicarea prevederilor Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 în legătură cu conservarea și gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori (UNFSA). PNG este parte la Convenția Agenției de Pescuit a Forumului Pacificului de Sud (FFA) (2) și la Acordul de la Nauru (PNA) privind cooperarea în materie de gestionare a activităților de pescuit de interes comun (3).

(24)

Comisia a cules și a analizat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a evalua respectarea de către PNG a obligațiilor sale internaționale în calitate de stat de pavilion, de stat al portului, de stat de coastă și de stat de comercializare, astfel cum sunt prevăzute în acordurile internaționale menționate la considerentul 23 și stabilite de organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) menționate la considerentul 23.

(25)

Comisia a utilizat, de asemenea, informații obținute din datele disponibile, publicate de WCPFC, precum și informații disponibile publicului.

(26)

În conformitate cu articolul 31 alineatul (3) din Regulamentul INN, Comisia a analizat sarcinile statului PNG în calitate de stat de pavilion, al portului, de coastă sau de comercializare. În scopul acestei analize, Comisia a ținut seama de parametrii enumerați la articolul 31 alineatele (4)-(7) din Regulamentul INN.

(27)

În ceea ce privește navele care arborează pavilionul statului PNG, având în vedere informațiile extrase din listele de nave ale ORGP, se menționează că nu există nave în listele INN provizorii sau definitive și nu există dovezi de cazuri anterioare de nave care arborează pavilionul statului PNG care ar permite Comisiei să analizeze acțiunile statului PNG în ceea ce privește activitățile de pescuit INN recurente în conformitate cu articolul 31 alineatul (4) litera (a).

(28)

În temeiul articolului 31 alineatul (4) litera (b), Comisia a examinat, de asemenea, măsurile adoptate de PNG cu privire la accesul pe piața sa a produselor pescărești provenite din pescuitul INN.

(29)

Pe baza unei evaluări a tuturor informațiilor de care dispune, Comisia consideră că PNG nu poate garanta că produsele pescărești care intră în PNG sau în fabricile de prelucrare din PNG nu provin din activități de pescuit INN. Acest fapt este cauzat de problemele sistemice care subminează posibilitatea autorităților din PNG de a urmări capturile din cauza lipsei de informații oficiale disponibile pentru autoritățile din PNG privind peștele debarcat, importat și/sau prelucrat. Principalele elemente care stau la baza evaluării Comisiei sunt rezumate în continuare.

(30)

Principalele activități de pescuit în apele aflate sub jurisdicția statului PNG nu sunt efectuate de către nave care arborează pavilionul statului PNG, ci de nave care arborează un pavilion străin și care utilizează în mod regulat porturile din PNG. În raportul său din cadrul celei de a 8-a sesiuni a Comitetului științific al WCPFC din 2012 (4), PNG raportează faptul că, în 2011, în apele statului PNG activau în total 251 de nave, și anume 35 de nave cu paragate și 216 nave cu plasă-pungă. 10 dintre cele 216 nave cu plasă-pungă arborau pavilionul statului PNG, 39 erau navlosite de PNG (nave aflate sub pavilion străin, dar înmatriculate local) și 167 erau nave străine care pescuiau în temeiul acordurilor de acces. Informații similare au fost furnizate cu ocazia misiunii Comisiei. În noiembrie 2012, PNG a informat Comisia că 214 nave cu plasă-pungă au fost autorizate să pescuiască în apele statului PNG cu un nivel al capturii totale admisibile (TAC) de peste 700 000 de tone metrice [720 000 de tone metrice conform prezentării statului PNG în fața Comisiei cu ocazia misiunii acesteia din 2011 (5)].

(31)

Având în vedere industria de prelucrare a tonului din PNG, care se află în continuă dezvoltare, Comisia a analizat situația referitoare la activitățile din cadrul acestei industrii și orice impact pe care aceste operațiuni l-ar putea avea în ceea ce privește accesul pe piața sa a produselor pescărești care provin din pescuitul INN.

(32)

Planul internațional de acțiune pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (IPOA INN) oferă orientări cu privire la măsurile convenite la nivel internațional referitoare la piață care susțin reducerea sau eliminarea comerțului cu pește și produse din pește provenite din pescuitul INN. La punctul 71 din IPOA INN se sugerează, de asemenea, că statele ar trebui să ia măsuri pentru a îmbunătăți transparența propriilor piețe în scopul de a permite trasabilitatea peștelui sau a produselor din pește. În egală măsură, Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) (Codul de conduită al FAO) prezintă, în special la articolul 11, cele mai bune practici privind activitățile post-capturare și comerțul internațional responsabil. Articolul 11 alineatul (1) punctul 11 prevede că statele trebuie să se asigure că peștele și produsele pescărești sunt comercializate la nivel internațional și național în conformitate cu practicile solide de conservare și gestionare, prin îmbunătățirea identificării originii peștelui și a produselor pescărești.

(33)

Cu ocazia misiunilor sale în PNG din 2011 și 2012, Comisia, împreună cu Autoritatea Națională pentru Pescuit (ANP) din PNG a vizitat ori s-a întâlnit cu mai mulți operatori de fabrici de prelucrare a tonului înființate în PNG.

(34)

Fabricile de prelucrare primesc o parte din materia primă de la nave aflate sub pavilion străin, dar înmatriculate local, care operează în temeiul unor acorduri de navlosire. În raportul său prezentat în 2012 Comitetului științific al WCPFC (6), PNG a informat că, în 2011, 39 de nave active navlosite pescuiau atât în apele teritoriale ale statului PNG, cât și în afara acestora, cel mai mare efort fiind depus în apele teritoriale ale statului PNG (în medie peste 74 % în ultimii patru ani). Unele dintre aceste nave arborează pavilionul uneia dintre țările care au fost notificate de către Comisie la 15 noiembrie 2012 cu privire la posibilitatea de a fi identificate ca țări terțe necooperante în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat.

(35)

Cu ocazia misiunii Comisiei din noiembrie 2012, ANP a raportat opt nave navlosite de PNG care arborau pavilionul statului Vanuatu în timp ce una dintre fabricile de prelucrare navlosite de PNG a raportat că 12 din cele 14 nave navlosite funcționale arborează respectivul pavilion. În acest sens, se reamintește faptul că certificatele de captură validate de statul Vanuatu nu pot fi acceptate, deoarece notificarea statului de pavilion Vanuatu, în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul INN, nu a fost acceptată de către Comisie și, prin urmare, importurile de produse pescărești capturate de nave din Vanuatu nu sunt posibile. În plus, Comisia a transmis statului Vanuatu Decizia Comisiei din 15 noiembrie 2012 (7) cu privire la posibilitatea identificării sale ca țară terță necooperantă.

(36)

Operatorul fabricii de prelucrare menționat la considerentul 35 a transmis Comisiei rapoartele sale lunare de recepționare a materiilor prime pentru 2012, care includ informațiile societății cu privire la navă, la ieșirile în larg și la peștele debarcat. Autoritățile din PNG se bazează pe aceste „rapoarte lunare de recepționare” furnizate de societăți ca informații privind debarcările în loc să efectueze ele însele controlul debarcărilor, inclusiv o evaluare oficială a detaliilor necesare, precum cantitatea debarcată din fiecare specie după fiecare ieșire în larg a fiecărei nave. Autoritățile din PNG au confirmat, cu ocazia misiunii Comisiei, că nu se efectuează controale privind debarcările nici de către autoritățile din domeniul pescuitului, nici de către autoritățile vamale. Materia primă capturată de către navele aflate sub pavilionul unor țări terțe care intră în fabricile de prelucrare nu face nici obiectul unei proceduri de import cu plata taxelor și nici nu este pusă sub supraveghere vamală până la export. Trasabilitatea unor astfel de produse nu este posibilă, iar accesul acestora pe piața din PNG s-ar putea realiza cu ușurință fără a fi observate.

(37)

Operatorul fabricii de prelucrare a explicat, cu ocazia misiunii Comisiei din noiembrie 2012, că aprovizionarea cu materii prime pentru activitățile sale de prelucrare din PNG este asigurată de către societatea-mamă a fabricii de prelucrare, care își are sediul în afara PNG. Operatorul fabricii de prelucrare informează societatea-mamă despre necesarul său de materii prime și primește, în schimbul plății, captura de ton solicitată prin intermediul navelor de transport. Societatea-mamă este, de asemenea, responsabilă de eliminarea capturilor provenite de la navele navlosite aflate sub pavilion străin, dar înmatriculate local. Prin urmare, fabrica de prelucrare din PNG nu deține informații cu privire la activitățile respectivelor nave și eliminarea capturilor acestora. Operatorul a mai informat Comisia că pot fi efectuate vânzări de pește neprelucrat către alte societăți din PNG. Autoritățile din PNG nu efectuează controale efective ale informațiilor deținute de operator și, de fapt, nu au auditat niciodată societatea în scopul verificării activităților de pescuit INN. Prin urmare, trasabilitatea produselor care ies din fabrica de prelucrare nu poate fi garantată.

(38)

Autoritățile din PNG au informat Comisia că navele navlosite operau în zona sa economică exclusivă (ZEE) și erau libere să își exporte captura. În acest sens, se observă că secțiunea 3 articolul 36 din Planul de gestionare a capturilor de ton din PNG impune debarcarea în PNG a capturilor provenite de la navele de pescuit străine înmatriculate local pentru prelucrarea sau transbordarea într-un port desemnat sub formă de exporturi ale statului PNG.

(39)

În plus, înregistrarea ca exporturi ale statului PNG necesită, de obicei, fie importul prealabil al produselor vizate, fie ca produsele să fie de origine din statul PNG. Autoritățile vamale din PNG au informat Comisia, cu ocazia misiunii acesteia, că nu dețin informații privind activitățile navelor și că se bazează pe informațiile furnizate de ANP din PNG. Cu toate acestea, autoritățile vamale și-au exprimat îngrijorarea cu privire la dificultățile provocate de anumite companii sau operatori de transport maritim care nu își îndeplinesc obligațiile vamale în ceea ce privește declarațiile de export sau de transbordare a produselor pescărești. Această lipsă de supraveghere a circulației mărfurilor poate duce la un acces necontrolat al peștelui pe piața din PNG și poate compromite, de asemenea, valabilitatea certificatelor eliberate de autoritățile din PNG.

(40)

În corespondența sa din 5 iulie 2013, PNG a recunoscut necesitatea de a-și consolida sistemul de control și de monitorizare, cum ar fi sistemul său de trasabilitate pentru produsele pescărești, introducerea declarațiilor de debarcare și a controalelor sistematice și îmbunătățirea cooperării cu autoritățile vamale. Angajamente similare au fost furnizate de PNG în cadrul reuniunii din 12 decembrie 2013. Autoritățile au explicat că acestea depun eforturi pentru punerea în aplicare a sistemului informatic și a instrumentelor privind măsurile care intră în competența statului portului și pentru îmbunătățirea procesului de certificare a capturilor. Aceste măsuri ar consolida sistemul de trasabilitate. Cu toate acestea, toate informațiile furnizate au vizat planurile viitoare fără vreun rezultat concret și tangibil.

(41)

În plus, trasabilitatea produselor este împiedicată și mai mult de lipsa transparenței din legislația națională, din sistemele de înregistrare și de acordare a licențelor ale PNG.

(42)

Codul de conduită al FAO recomandă transparență în ceea ce privește legile din domeniul pescuitului și elaborarea acestora, precum și transparență în ceea ce privește procesele de elaborare de politici, de luare a deciziilor și de gestionare corespunzătoare [articolul 6 alineatul (13) și, respectiv, articolul 7 alineatul (1) punctul 9]. Acesta prevede principii și standarde aplicabile pentru conservarea, gestionarea și dezvoltarea tuturor pescăriilor și reglementează, de asemenea, printre altele, capturarea, prelucrarea și comercializarea peștelui și a produselor pescărești, activitățile de pescuit și de cercetare în domeniul pescuitului. Articolul 11 alineatele (2) și (3) din Codul de conduită al FAO prevede, de asemenea, că comerțul internațional de pește și produse pescărești nu ar trebui să compromită dezvoltarea durabilă a pescuitului și ar trebui să se bazeze pe măsuri transparente, precum și pe legi, reglementări și proceduri administrative transparente, simple și cuprinzătoare.

(43)

Prin urmare, Comisia consideră licența ca fiind un document esențial care permite stabilirea normelor și a condițiilor de operare (de exemplu, zonele de pescuit: apele arhipelagice, ZEE, acces la marea liberă etc.), tipul de activitate, porturile desemnate sau transbordarea. Cu ocazia misiunii Comisiei din 2011, s-a stabilit și s-a evidențiat că înmatricularea navelor și sistemul de acordare a licențelor din PNG nu sunt transparente. Normele și condițiile de eligibilitate pentru diferite tipuri de licențe nu sunt nici clare, nici transparente sau disponibile publicului (vase care arborează pavilionul statului PNG, nave navlosite de PNG și nave din țări terțe care fac obiectul acordurilor de acces). Planul de gestionare a capturilor de ton din PNG (8) furnizează numai orientări pentru operarea navelor de pescuit ton, dar nu și condiții specifice pentru o astfel de operare. În urma raportului elaborat în urma misiunii Comisiei, PNG a răspuns că respectivele condiții speciale sunt rezervate pentru navele care sunt considerate semnificative pentru interesul național al PNG în ceea ce privește dezvoltarea economică și corespund cu aspirațiile de dezvoltare ale statelor insulare mici în curs de dezvoltare.

(44)

Această lipsă de transparență și de claritate conduce la o situație confuză cu impact semnificativ, în special pentru că acele „condiții speciale” nedivulgate se aplică pentru aproximativ 80 % din licențele de pescuit din PNG. Cu ocazia celei de a doua misiuni a Comisiei din noiembrie 2012, s-a constatat că această situație a rămas neschimbată.

(45)

De asemenea, Comisia a depus eforturi să studieze normele aplicabile cu privire la transbordări. Dispozițiile relevante sunt incluse în Legea privind gestionarea pescuitului în PNG din 1998 (9) (FMA), în Regulamentul privind gestionarea pescuitului în PNG din 2000 (10) și în normele WCPFC aplicabile (11). Comisia a constatat că există norme diferite care sunt aplicate, printre altele, în funcție de condițiile acordurilor de acces, de condițiile licențelor, de statutul navelor (navă internă sau străină), de apele în care operează navele (în apele arhipelagice sau ZEE). Din cauza numărului de dispoziții aplicabile, este foarte dificil sau chiar imposibil pentru operatori și autorități să înțeleagă dacă o transbordare este autorizată sau nu și în ce condiții. Cu ocazia misiunii sale din 2012, Comisia a solicitat autorităților din PNG să furnizeze informații complete cu privire la dispozițiile aplicabile activităților de transbordare, însă astfel de informații nu au putut fi furnizate.

(46)

Având în vedere lipsa de trasabilitate constatată și lipsa de informații disponibile pentru autoritățile din PNG cu privire la peștele debarcat, PNG nu poate să garanteze că produsele pescărești care intră în PNG sau în fabricile de prelucrare din PNG nu provin din activități de pescuit INN, astfel cum sunt prezentate la considerentele 33-40. Posibilitatea de a controla accesul produselor INN și exportul lor ulterior este, de asemenea, compromisă de lipsa de transparență a normelor și reglementărilor cu privire la înregistrare și la acordarea licențelor, menționate la considerentele 41-45 din decizie, precum și de absența unor măsuri clare de conservare și gestionare, care vor fi descrise la considerentele 76-82.

(47)

Aceste deficiențe au fost confirmate, de asemenea, de incapacitatea autorităților din PNG de a explica motivul aprobării, în sensul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul INN, a declarației întocmite de o fabrică de prelucrare din PNG pentru conserve de ton destinate Uniunii. O astfel de declarație poate fi aprobată numai pentru produsele pescărești care au fost prelucrate într-o altă țară terță decât statul de pavilion. În cazul de față, verificarea fizică efectuată de autoritățile din statele membre responsabile pentru importul produselor pescărești a demonstrat că produsul prezentat de către importator ca fiind prelucrat era, de fapt, neprelucrat, fiind ton rotund înghețat. Trebuie remarcat faptul că, în acest context pot fi aplicate norme de acces pe piață și taxe vamale diferite pentru produsele prelucrate și cele neprelucrate. Comisia a vizitat fabrica de prelucrare din PNG declarată ca exportator al transportului în cauză, cu ocazia misiunii sale în PNG din noiembrie 2012. Societatea nu a putut oferi nicio explicație și consideră că cererea trimisă autorităților din PNG pentru aprobarea respectivei declarații de prelucrare este o greșeală, mai ales că, de obicei, nu exportă pește rotund congelat. Acesta este un caz concret în care Comisia a stabilit că autoritățile din PNG au aprobat în mod greșit declarațiile de prelucrare. Operatorul a explicat că această situație a fost o omisiune și o simplă eroare, dar autoritățile au recunoscut că astfel de situații ar mai putea exista și în alte cazuri. Această situație este un alt exemplu de lipsă de trasabilitate și de transparență care dezvăluie incapacitatea de a monitoriza accesul produselor pescărești provenite din pescuitul INN pe piața PNG și pe alte piețe.

(48)

Având în vedere situația descrisă în prezenta secțiune a deciziei și pe baza tuturor elementelor concrete culese de Comisie, precum și pe baza tuturor declarațiilor transmise de această țară, în conformitate cu articolul 31 alineatul (3) și alineatul (4) litera (b) din Regulamentul INN, se poate stabili că PNG nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în baza dreptului internațional, în calitate de stat de coastă și de comercializare pentru prevenirea accesului pe piața sa a produselor pescărești provenite din activități de pescuit INN.

(49)

Comisia a analizat dacă autoritățile PNG cooperează în mod eficient cu Comisia, prin furnizarea unui răspuns la solicitările formulate de Comisie pentru a investiga, a oferi un feedback sau o monitorizare cu privire la pescuitul INN și la activitățile conexe.

(50)

În timp ce autoritățile PNG implicate în punerea în aplicare a sistemului de certificare a capturii prevăzut în Regulamentul INN al UE sunt, în general, cooperante când este vorba să răspundă și să ofere feedback cu privire la solicitările de informații sau de verificare, exactitatea răspunsurilor acestora este compromisă și subminată de lipsa de transparență și de posibilitățile reduse sau lipsa oricărei posibilități de asigurare a trasabilității produselor pescărești prevăzute în secțiunea 3 alineatul (1) din decizie.

(51)

În cadrul evaluării generale privind îndeplinirea de către PNG a sarcinilor sale legate de obligațiile ce-i revin în calitate de stat de pavilion, de port și de coastă, Comisia a analizat, de asemenea, dacă PNG cooperează cu alte state de pavilion pentru combaterea pescuitului INN.

(52)

În acest scop, cu ocazia misiunii Comisiei din noiembrie 2012, s-a stabilit că a existat o lipsă de voință din partea autorităților din PNG de a coopera cu statele de pavilion ale navelor care operează în apele aflate sub jurisdicția statului PNG, deoarece autoritățile nu au fost dispuse să furnizeze statelor de pavilion informații referitoare la datele navelor. Acesta este un indiciu clar că PNG nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin în conformitate cu dreptul internațional [în special articolul 7 alineatul (1) litera (a) din UNFSA] pentru a asigura conservarea și gestionarea eficientă a stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori din apele sale și pentru a asigura combaterea efectivă și eficientă a pescuitului INN.

(53)

Cu ocazia misiunii sale, Comisia a încercat să clarifice neconcordanțele permanente ale informațiilor primite cu privire la importurile UE de produse pescărești din PNG în raport cu măsurile de conservare și gestionare aplicabile. Autoritățile din PNG au confirmat că au sesizat faptul că informațiile privind certificatele de captură emise de către statele de pavilion pentru peștele debarcat direct în PNG pentru prelucrare sunt în mod repetat incorecte. Aceste informații incorecte din certificatele de captură sunt o consecință în principal a faptului că autoritățile din PNG nu partajează datele de care dispun, în special datele din sistemul de monitorizare a navelor (VMS) și declarațiile de debarcare, cu statul de pavilion, nici măcar în cazurile în care se constată nereguli. Prin urmare, autoritatea din statul de pavilion trebuie să se bazeze pentru elaborarea certificatelor pe informațiile pe care le are la dispoziție, care pot fi incomplete, incorecte și nu pot fi verificate. Cu toate acestea, autoritățile din PNG semnează declarațiile de prelucrare în deplină cunoștință a faptului că certificatele de captură emise pentru captura prelucrată în PNG sunt incorecte.

(54)

În conformitate cu articolele 63 și 64 din UNCLOS, statele de coastă și de pavilion cooperează cu privire la stocurile de pești anadromi și stocurile de pești mari migratori. Articolele 7 și 20 din UNFSA dezvoltă în continuare obligația de a coopera pentru stabilirea de măsuri de conservare și gestionare compatibile și, respectiv, pentru asigurarea conformității și aplicării unor astfel de măsuri. În plus, articolul 7 alineatul (1) punctul 3 din Codul de conduită al FAO recomandă ca statele implicate în exploatarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori să încheie un acord bilateral referitor la un regim de organizare pentru a garanta cooperarea eficientă în vederea asigurării conservării și gestionării eficiente ale resurselor. Acest lucru este specificat ulterior la punctele 28 și 51 din IPOA INN care stabilesc practicile detaliate pentru cooperarea directă între state, inclusiv schimbul de date sau informații de care dispun statele de coastă.

(55)

În acest sens, articolul 25 alineatul (10) din Convenția WCPFC (12) stipulează că fiecare membru al Comisiei, în cazul în care are motive rezonabile să creadă că o navă de pescuit care arborează pavilionul altui stat s-a angajat în vreo activitate care subminează eficiența măsurilor de conservare și gestionare adoptate pentru zona convenției, atrage atenția statului de pavilion în cauză. Cu toate acestea, PNG consideră că apele aflate sub jurisdicția sa nu sunt acoperite de zona Convenției WCPFC, situație care va fi examinată în detaliu la considerentele 76-78; acest fapt afectează punerea în aplicare a prezentei dispoziții. Activitatea PNG, astfel cum este descrisă în prezenta secțiune, încalcă obligațiile menționate la considerentul (54), precum și normele WCPFC.

(56)

Importanța eficienței mecanismelor de cooperare trebuie să fie evaluată în contextul importanței resursei de pește a PNG (astfel cum va fi prezentată la considerentul 66), al prezenței predominante a navelor sub pavilion străin în apele aflate sub jurisdicția statului PNG și al unei industrii de prelucrare în continuă dezvoltare, aspecte care sunt prezentate la considerentele 30 și 31. În plus, produsele pescărești prelucrate în PNG beneficiază de condiții de acces privilegiat pe piața din UE prin intermediul Acordului interimar de parteneriat între Comunitatea Europeană și statele din Pacific; PNG s-a angajat, în acest context, să consolideze normele, sistemele și procesele pentru a asigura conservarea eficientă și dezvoltarea și gestionarea durabile ale pescuitului (13).

(57)

În special, în comunicarea sa către Comisie din 5 iulie 2013, PNG a afirmat necesitatea cooperării în vederea schimbului de informații cu statele de pavilion, în special de date provenite din sistemul VMS. Observații similare au fost formulate în cadrul reuniunii din 12 decembrie 2013, iar comunicarea scrisă a fost prezentată la 6 ianuarie 2014. În ceea ce privește existența și punerea în aplicare a unor măsuri eficiente de aplicare a legii, Comisia a considerat că PNG a dezvoltat un sistem VMS și obligă toate navele care arborează pavilionul său și care operează în apele aflate sub jurisdicția sa să transporte acest echipament. Cu toate acestea, până în prezent consolidarea și îmbunătățirea cooperării cu statele de pavilion în domeniul operațiunilor navelor în apele aflate sub jurisdicția statului PNG rămân o problemă esențială nerezolvată. Întrucât există multe nave care arborează pavilionul unor țări terțe și care operează în apele PNG, accesul la informațiile din sistemul VMS păstrate de autoritățile din PNG este esențial pentru controlul și monitorizarea navelor. Autoritățile din PNG au încheiat acorduri bilaterale cu țări sau înțelegeri de natură organizatorică cu asociații sau societăți din domeniul pescuitului. Până în prezent, situația referitoare la accesul statelor de pavilion relevante la datele din sistemul VMS rămâne nesatisfăcătoare și complicată. Conform informațiilor colectate de către Comisie, autoritățile din PNG au semnat un astfel de acord cu autoritatea competentă din Filipine, care oferă, inter alia, acces la datele din sistemul VMS. Acordul menționat nu a fost pus în aplicare. Autoritățile din PNG au declarat, de asemenea, că pe parcursul anului 2014 vor iniția gradual acorduri similare cu autoritățile competente din toate țările terțe care desfășoară activități de pescuit în apele PNG. Totuși, acestea nu au furnizat niciun calendar concret cu privire la planificarea lor.

(58)

Conform celor descrise mai sus, lipsa de claritate și de transparență a legilor și a procedurilor, în special în ceea ce privește înmatricularea navelor și acordarea licențelor, trasabilitatea și fiabilitatea informațiilor și datelor referitoare la debarcări și capturi (astfel cum se menționează la considerentele 41-45), precum și în ceea ce privește conservarea și gestionarea resurselor (astfel cum vor fi prezentate la considerentele 76-82), face imposibilă aplicarea legii și identificarea încălcărilor normelor privind pescuitul INN. De asemenea, acest fapt subminează posibilitatea de sancționare și de urmărire eficientă a încălcărilor, chiar dacă toate competențele și drepturile necesare în materie de aplicare a legii par să fie prevăzute prin lege. Prin urmare, în practică, PNG nu poate sancționa în mod eficient autorii infracțiunilor astfel încât să îi priveze de beneficiile provenite din pescuitul INN, conform recomandărilor de la punctul 21 din IPOA INN. Lipsa de claritate și de transparență a legilor și procedurilor subminează, de asemenea, capacitatea statului PNG de a-și îndeplini obligațiile internaționale ce îi revin în temeiul articolului 20 din UNFSA, în special în ceea ce privește răspunsul eficient la solicitările pe care statele de pavilion le-ar putea avea cu privire la punerea în aplicare a obligației acestora de a sancționa navele care arborează pavilionul lor și care sunt implicate în pescuitul INN.

(59)

În ceea ce privește istoricul, natura, împrejurările, amploarea și gravitatea asociate formelor de activități de pescuit INN examinate, autoritățile din PNG nu sunt în măsură să asigure trasabilitatea operațiunilor, deoarece sistemele lor nu oferă claritate și transparență. Ca o consecință a acestor lipsuri, nu este posibil să se stabilească, în mod sigur, dimensiunea potențială a activităților legate de pescuitul INN. Cu toate acestea, este un fapt recunoscut că lipsa de transparență combinată cu imposibilitatea controalelor eficiente încurajează comportamentul ilegal.

(60)

În ceea ce privește capacitatea actuală a autorităților din PNG, se remarcă faptul că, în conformitate cu indicele dezvoltării umane al Organizației Națiunilor Unite (14), PNG este considerată o țară cu un grad scăzut de dezvoltare umană (pe locul 156 din 186 țări în 2013), dar se situează la nivelul unei țări cu un grad mediu de dezvoltare umană. De asemenea, acest lucru este confirmat în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (15) în care PNG este încadrată în categoria țărilor cu venituri medii inferioare. Conform listei beneficiarilor de ajutor din partea Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) (OCDE/CAD), la 1 ianuarie 2013 pentru raportarea din 2012 (16), PNG este o țară cu venituri medii inferioare. În acest sens, constrângerile legate de capacitatea financiară și administrativă a autorităților competente pot fi considerate ca un factor care subminează capacitatea statului PNG de a-și îndeplini sarcinile în materie de cooperare și de aplicare a legii. Cu toate acestea, ar trebui să se țină seama de faptul că nivelul de dezvoltare umană al PNG este în creștere (o țară cu un nivel de dezvoltare umană de la scăzut la mediu), iar capacitatea administrativă a PNG a fost consolidată în mod continuu prin asistența financiară și tehnică din partea Uniunii. În fine, trebuie remarcat faptul că ANP se bucură de autonomie semnificativă în cadrul administrației guvernamentale a PNG, ceea ce îi permite să dezvolte politici consolidate în materie de gestionare a pescuitului.

(61)

Comisia remarcă faptul că, pe baza informațiilor obținute cu ocazia misiunilor Comisiei din 2011 și 2012, nu se poate considera că autoritățile din PNG nu dispun de resurse financiare, ci, mai degrabă, acestea nu dispun de mediul juridic și administrativ necesar și de capacitatea de a asigura îndeplinirea eficientă și eficace a sarcinilor lor.

(62)

Având în vedere situația descrisă în prezenta secțiune a deciziei și pe baza tuturor elementelor concrete colectate de Comisie, precum și a tuturor declarațiilor transmise de această țară, în conformitate cu articolul 31 alineatele (3) și (5) din Regulamentul INN, se poate stabili că PNG nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în baza dreptului internațional în calitate de stat de coastă și de comercializare, în ceea ce privește eforturile de cooperare și de aplicare a legii.

(63)

PNG a ratificat UNCLOS și UNFSA. PNG este parte contractantă la WCPFC. Aceasta este parte la Convenția FFA și la PNA în ceea ce privește cooperarea în domeniul gestionării activităților de pescuit de interes comun.

(64)

Comisia a analizat toate informațiile considerate relevante cu privire la statutul PNG de membru contractant al WCPFC.

(65)

De asemenea, Comisia a analizat orice informație considerată relevantă cu privire la acordul PNG de a aplica măsurile de conservare și gestionare adoptate de WCPFC.

(66)

Pe baza unor informații cuprinzătoare furnizate de PNG cu privire la situația activităților de pescuit de ton în apele sale, stocurile de ton ale PNG reprezintă aproximativ 19 % din captura din Oceanul Pacific de Vest și Central (WCPO) și aproximativ 11 % din captura globală (17) (15 % din captura mondială de ton și 50 % din captura efectuată în baza PNA conform prezentării PNG în fața Comisiei din 2011, astfel cum se menționează la considerentul 30).

(67)

Pe baza cifrelor prezentate la considerentul (66) se pare că PNG gestionează resurse globale importante de ton și, astfel, are responsabilitatea, în calitate de stat de coastă, să asigure gestionarea responsabilă, pe termen lung și durabilă a acestei resurse. Articolele 61-64 din UNCLOS și articolele 7 și 8 din UNFSA reglementează utilizarea resurselor biologice de către statul de coastă, care ar trebui să promoveze obiectivul utilizării optime a resurselor biologice în zona sa economică exclusivă și să asigure respectarea de către cetățenii altor state care desfășoară activități de pescuit în zona sa economică exclusivă a măsurilor de conservare și gestionare, precum și să coopereze cu statele și organizațiile regionale relevante implicate în respectivele activități de pescuit.

(68)

Conform celor descrise la considerentul (42), Codul de conduită al FAO recomandă transparență în ceea ce privește legile din domeniul pescuitului și elaborarea acestora, precum și transparență în ceea ce privește procesele de elaborare de politici, de luare a deciziilor și de gestionare corespunzătoare [articolul 6 alineatul (13) și, respectiv, articolul 7 alineatul (1) punctul 9]. La articolul 11 alineatele (2) și (3), se specifică, de asemenea, că comerțul internațional de pește și produse pescărești nu ar trebui să compromită dezvoltarea durabilă a pescuitului și ar trebui să se bazeze pe măsuri transparente, precum și pe legi, reglementări și proceduri administrative transparente, simple și ușor de înțeles.

(69)

În acest sens, se remarcă faptul că prin încălcarea acestor obligații și recomandări, cadrul juridic al PNG nu prevede dispoziții care să asigure gestionarea eficientă și eficace a navelor care operează în apele aflate sub jurisdicția statului PNG. În plus, cadrul juridic nu conține dispoziții clare și transparente care să stabilească măsuri de conservare și gestionare aplicabile pentru toate tipurile de ape aflate sub jurisdicția statului PNG sau în cazul în care acestea pot fi găsite, nu există proceduri clare și transparente de stabilire a modului în care ar trebui asigurată punerea în aplicare a acestora. Aceste aspecte sunt analizate în continuare.

(70)

Un prim aspect al unei astfel de deficiențe de reglementare este caracterul inadecvat al Planului de gestionare a capturilor de ton din 1998 și absența unui plan național de acțiune pentru combaterea pescuitului INN (NPOA INN).

(71)

Ar trebui remarcat faptul că Planul de gestionare a capturilor de ton oferă cadrul juridic pentru gestionarea resurselor de ton și se aplică în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) pentru toate apele de pescuit ale statului PNG, inclusiv cele teritoriale și arhipelagice.

(72)

ANP din PNG a recunoscut în comunicarea sa către Comisie din 5 iulie 2013 deficiențele din cadrul său juridic și problemele care îi afectează sistemul de gestionare și de control. PNG a recunoscut că Planul de gestionare a capturilor de ton din 1998 este depășit și ar trebui să fie revizuit luând în considerare schimbările din sectorul pescuitului, inclusiv, printre altele, măsurile regionale și subregionale de conservare și gestionare, regimurile și condițiile de acordare a licențelor, limitele TAC, managementul zonal pentru apele arhipelagice și ZEE, punctele de referință, normele de control al capturilor. În plus, PNG a recunoscut, de asemenea, că legea și regulamentele privind gestionarea activităților de pescuit ar trebui să fie revizuite în consecință.

(73)

PNG a depus odată cu corespondența din 4 decembrie 2013 o copie a unui proiect de lucru pentru un nou plan de gestionare a capturilor de ton. PNG a recunoscut, de asemenea, în corespondența sa din 6 ianuarie 2014, necesitatea revizuirii Planului de gestionare a capturilor de ton și a abordării problemelor în conformitate cu obligațiile și dispozițiile internaționale. Cu toate acestea, exercițiul descris este încă în etapa consultativă în cadrul PNG și fără un rezultat final. S-a constatat că planul existent este depășit și, prin urmare, încalcă obligațiile prevăzute la articolul 61 alineatele (2)-(5), articolul 62 alineatul (1) și articolul 64 din UNCLOS în ceea ce privește utilizarea optimă a resurselor prin măsuri corespunzătoare de conservare și gestionare.

(74)

Pe lângă faptul că este depășit, Planul de gestionare a capturilor de ton din 1998 al PNG nu reflectă realitatea operațiunilor, activităților și industriei de pescuit din PNG, în ciuda cerinței declarate de revizuire constantă (articolul 4 din Planul de gestionare a capturilor de ton al PNG, articolul 28 din Legea privind gestionarea pescuitului în PNG). Planul asigură un cadrul juridic pentru activitățile a 100 de nave de pescuit ton cu plasă-pungă, dar PNG a omis să îi extindă acoperirea pentru a reflecta operarea efectivă a peste 200 de nave.

(75)

De asemenea, ar trebui să se observe faptul că în ciuda recomandărilor de la articolele 25, 26 și 27 din IPOA INN, PNG nu a elaborat un NPOA INN. Acest lucru a fost recunoscut de PNG în comunicarea sa din 5 iulie 2013 către Comisie.

(76)

Un al doilea aspect al deficienței de reglementare este absența unor măsuri clare de conservare și gestionare adoptate de PNG, pe baza celor mai bune recomandări și în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul UNCLOS, UNFSA și WCPFC, în ceea ce privește toate apele care se află sub jurisdicția sa națională, inclusiv apele sale arhipelagice. Într-adevăr, cu ocazia misiunilor Comisiei din 2011 și 2012 s-a stabilit că normele de conservare și gestionare sunt lipsite de transparență și claritate (astfel cum se menționează la considerentele 77-82) și nu par a fi nici compatibile, nici bazate pe cele mai bune recomandări științifice (astfel cum se menționează la considerentele 83- 89).

(77)

Apele aflate sub jurisdicția statului PNG sunt menționate ca mare teritorială, ape arhipelagice și ZEE. În temeiul articolului 3 din Convenția WCPFC, sfera de competență a WCPFC cuprinde, în principiu, toate apele din Oceanul Pacific, inclusiv apele aflate sub jurisdicția statului PNG.

(78)

Cu toate acestea, PNG a informat Comisia despre faptul că aceasta consideră că apele aflate sub jurisdicția sa (marea teritorială, apele arhipelagice, ZEE) nu sunt reglementate prin domeniul de aplicare al Convenției, chiar dacă WCPFC a delegat punerea în aplicare a măsurilor sale de conservare și gestionare părților sale contractante. De asemenea, în timp ce PNA limitează efortul de pescuit printr-o alocare a zilelor de pescuit pentru nave [schema de alocare a zilelor de pescuit pentru nave (VDS)] aplicabilă în toate zonele ZEE ale părților semnatare ale acordului, această limitare nu se aplică în apele teritoriale și arhipelagice ale PNG.

(79)

În temeiul articolelor 61-64 din UNCLOS, al articolelor 5, 7, 8, 9, 10 din UNFSA și al obiectivului general și al normelor relevante din Convenția WCPFC (în special articolele 2, 5, 7, 8), există o datorie, o responsabilitate și o obligație clare ale unui stat de coastă să adopte măsuri compatibile cu cele aplicate în regiune și în largul mării pentru a asigura durabilitatea pe termen lung a stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori și pentru a promova obiectivul utilizării optime a acestora. Codul de conduită al FAO, în special articolul 7 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 8 alineatul (1), recomandă, de asemenea, cele mai bune practici pentru îndeplinirea acestor obligații.

(80)

În răspunsul său către Comisie cu privire la raportul misiunii din 2011, PNG a explicat că toți membrii Comisiei din cadrul WCPFC fac obiectul unor măsuri de conservare și gestionare stabilite de WCPFC și s-a referit la planurile de gestionare a pescuitului, publicate pe site-ul oficial al ANP din PNG (18), care ar trebui să fie aplicabile în toate apele aflate sub jurisdicția statului PNG (marea teritorială, apele arhipelagice, ZEE), în special pentru stocurile de pești anadromi în vederea asigurării aceluiași nivel de conservare în toate apele în care aceștia migrează. Cu toate acestea, se pare că astfel de planuri acoperă numai activitățile din ZEE a PNG și niciun fel de măsuri corespunzătoare nu reglementează apele arhipelagice ale PNG.

(81)

Această situație conduce la o lipsă de claritate și de transparență care, pe lângă lipsa de transparență a legilor și a procedurilor din PNG cu privire la înmatricularea și acordarea de licențe navelor de pescuit, astfel cum s-a explicat la articolul 3 alineatele (1) și (2) din decizie, compromite și subminează posibilitatea de punere în aplicare efectivă a conservării și gestionării eficiente a resurselor de pescuit din PNG. În prezent, practicile statului PNG includ măsurile de conservare și gestionare aplicabile în condițiile de confidențialitate ale acordării de licențe navelor de pescuit ton. Prin urmare, se pot aplica măsuri diferite, în funcție de condițiile nedivulgate de acordare a licențelor individuale.

(82)

În concluzie, nu există o normă clară, transparentă și compatibilă cu privire la conservare și gestionare pentru apele arhipelagice ale PNG, ceea ce încalcă obligațiile prevăzute la considerentul 79.

(83)

În temeiul articolului 61 din UNCLOS, al articolelor 5 și 6 din UNFSA și al articolelor 5 și 6 din Convenția WCPFC, statele de coastă trebuie să determine captura permisă de resurse biologice în zona lor economică exclusivă pe baza celor mai bune dovezi științifice aflate la dispoziția lor și pe baza unei abordări de tip preventiv; statele de coastă trebuie, de asemenea, să se asigure, prin măsuri adecvate de conservare și gestionare, că resursele biologice și stocurile din ZEE și din alte ape aflate sub jurisdicția lor nu sunt puse în pericol de exploatarea excesivă. Codul de conduită al FAO, în special articolul 7 alineatele (3), (4) și (5) recomandă cele mai bune practici pentru respectarea acestor obligații.

(84)

Întrucât PNG consideră că normele WCPFC nu se aplică apelor aflate sub jurisdicția sa, nu este pe deplin clar ce date sunt colectate și transmise către WCPFC; acestea pot să nu includă evaluările tuturor apelor pentru pescuit din PNG. Rapoartele Comitetului științific al WCPFC ridică în mod regulat problema deficiențelor de date. De exemplu, în raportul din cadrul celei de a 7-a sesiuni, Comitetul științific al WCPFC a remarcat la punctul 89 unele neconcordanțe între flote în ceea ce privește raportarea capturilor de ton dungat, ton cu aripioare galbene și ton obez în jurnalele de pescuit ale navelor cu plasă-pungă și, având în vedere importanța, în scopuri științifice, a datelor exacte privind compoziția capturii navelor cu plasă-pungă, a recomandat ca această problemă să fie înaintată Comitetului tehnic și pentru controlul conformității (19). La punctul 37, a subliniat incertitudinea în ceea ce privește compoziția capturii navelor cu plasă-pungă și a solicitat statului PNG să continue îmbunătățirea estimărilor cu privire la datele privind compoziția capturilor din navele cu plasă-pungă. În cadrul celei de a 8-a sesiuni, Comitetul științific al WCPFC a ridicat probleme referitoare la deficiențele și neconcordanțele datelor (20), în ceea ce privește capturile și compoziția capturilor, a transmis observații referitoare la obligațiile de raportare din cadrul acordurilor de navlosire și a formulat recomandări de îmbunătățire a gestionării (21). Acesta a abordat, de asemenea, lipsa transmiterii de date sau transmiterea unor date nesemnificative ale unor părți contractante, dintre care unele operează în apele aflate sub jurisdicția națională a statului PNG.

(85)

De asemenea, rapoartele precizează că o observare cu acoperire de 100 %, astfel cum a fost prevăzută de WCPFC, nu a fost încă îndeplinită, iar PNG nu o respectă încă, conform ultimului său raport anual înaintat Comitetului științific în 2012 (22).

(86)

Comitetul științific al WCPFC a recomandat în cadrul celei de a 7-a reuniuni a sa ca, în cazul în care practicile recente de pescuit pentru tonul dungat continuă, limitele cotelor pentru capturi să scadă și capturile să se diminueze, deoarece stocurile de pește sunt exploatate la nivelul producției maxime durabile. Prin urmare, creșterea efortului de pescuit ar trebui monitorizată (23).

(87)

PNG nu aplică niciuna dintre măsurile WCPFC de conservare și gestionare în apele sale arhipelagice și nu are stabilite niciun fel de măsuri compatibile. Având în vedere caracterul anadrom și de mare migrator al resurselor de ton și importanța stocurilor de ton și a activităților de pescuit în apele arhipelagice ale PNG, care reprezintă o zonă geografică importantă de depunere a icrelor pentru speciile de ton, această situație pune în pericol orice efort de conservare cu privire la stocul de ton în ansamblu. Prin urmare, PNG nu asigură aplicarea măsurilor de conservare și gestionare în toate apele aflate sub jurisdicția sa, într-un mod compatibil cu cerințele WCPFC și în conformitate cu obligația sa de a se asigura că speciile aflate sub jurisdicția statului de coastă nu sunt puse în pericol de exploatarea excesivă.

(88)

Comisia a evaluat, de asemenea, orice act sau omisiune a PNG, care ar putea să diminueze eficacitatea legislației, a reglementărilor sau a măsurilor internaționale de conservare și gestionare aplicabile.

(89)

În acest sens, Planul de gestionare a capturilor de ton al PNG fixează o limită TAC de 338 000 de tone metrice pe an (articolul 33 și limitează numărul de licențe pentru navele de pescuit de ton cu plasă-pungă la 100 [articolul 32 alineatul (2)]. Cu toate acestea, nivelul actual al capturii este peste 700 000 de tone metrice, iar numărul de nave cu plasă-pungă licențiate care operează în apele PNG este mai mare de 200. Prin urmare, Comisia consideră că măsurile actuale nu respectă obligațiile internaționale în ceea ce privește conservarea și gestionarea. Întrucât tonul este o specie anadromă și de mare migrator, măsurile cu privire la conservare și gestionare trebuie să fie coerente și compatibile în întreaga zonă de migrație pentru a fi eficiente și durabile, acesta reprezentând, de asemenea, obiectivul general al Convenției WCPFC (24); Planul actual de gestionare a capturilor de ton nu permite îndeplinirea acestei obligații.

(90)

Având în vedere situația explicată în prezenta secțiune a deciziei și pe baza tuturor elementelor concrete colectate de Comisie, precum și a tuturor declarațiilor transmise de această țară, în conformitate cu articolul 31 alineatele (3) și (6) din Regulamentul INN, s-ar putea stabili că PNG nu și-a îndeplinit sarcinile care îi revin în baza dreptului internațional în ceea ce privește normele, reglementările și măsurile de conservare și gestionare internaționale.

(91)

Se reamintește faptul că, în conformitate cu indicele dezvoltării umane al Organizației Națiunilor Unite (25), PNG este considerată o țară cu un grad scăzut de dezvoltare umană (pe locul 156 din 186 de țări în 2012), dar se situează la limita unei țări cu indice mediu de dezvoltare umană. De asemenea, acest lucru este confirmat în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 în care PNG este încadrată în categoria țărilor cu venituri medii inferioare. Cu toate acestea, conform celor mai recente informații, OCDE/CAD din 1 ianuarie 2013 pentru raportare în 2012 (26), PNG este considerată o țară cu venituri medii inferioare.

(92)

Ar trebui observat faptul că notificarea statului PNG ca stat de pavilion a fost acceptată de Comisie în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul INN începând cu 4 februarie 2010. PNG a confirmat, conform articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul INN, că dispune de convenții naționale pentru punerea în aplicare, controlul și asigurarea respectării legilor, a reglementărilor și a măsurilor de conservare și gestionare cărora trebuie să se supună navele sale de pescuit.

(93)

Comisia a informat PNG cu privire la diversele deficiențe pe care le-a identificat în cursul primei sale misiuni desfășurată în noiembrie 2011. Un an mai târziu, cu ocazia celei de a doua misiuni din noiembrie 2012, Comisia a constatat că situația din PNG a rămas neschimbată.

(94)

În declarația sa din 5 iulie 2013, ANP din PNG recunoaște asistența continuă acordată de UE autorităților din domeniul pescuitului din PNG prin diverse programe regionale și subregionale; a fost, de asemenea, furnizată asistență tehnică în ceea ce privește combaterea pescuitului INN în 2011 (27).

(95)

Prin urmare, Comisia a luat în considerare constrângerile legate de dezvoltare din PNG și a acordat suficient timp pentru ca PNG să pună în aplicare măsurile pentru remedierea nerespectării obligațiilor ce îi revin în baza dreptului internațional într-un mod coerent, eficient și care nu aduce prejudicii începând din anul 2011.

(96)

Având în vedere situația descrisă în prezenta secțiune a deciziei și pe baza tuturor elementelor concrete colectate de Comisie, precum și a tuturor declarațiilor transmise de această țară, s-a putut stabili, în conformitate cu articolul 31 alineatul (7) din Regulamentul INN, că stadiul de dezvoltare și performanțele generale ale statului PNG în ceea ce privește activitățile de pescuit nu pot fi afectate de nivelul său de dezvoltare. Cu toate acestea, având în vedere natura deficiențelor constatate în PNG, asistența furnizată de către Uniune și măsurile adoptate pentru remedierea situației, nu au putut fi găsite probe coroborante care să indice faptul că incapacitatea statului PNG de a-și îndeplini obligațiile care îi revin în baza dreptului internațional este cauzată de nivelul redus de dezvoltare al acestui stat. Nivelul de dezvoltare al statului PNG, care este în creștere, nu poate scuza sau justifica performanțele generale ale PNG în calitate de stat de pavilion sau, în special, de stat de coastă în ceea ce privește activitățile de pescuit și caracterul insuficient al acțiunilor sale de prevenire, descurajare și eliminare a pescuitului INN și în ceea ce privește monitorizarea, controlul și supravegherea eficiente ale activităților de pescuit în apele aflate sub jurisdicția sa.

(97)

Având în vedere situația descrisă în prezenta secțiune a deciziei și pe baza tuturor elementelor concrete colectate de Comisie, precum și a tuturor declarațiilor transmise de această țară, s-a putut stabili, în conformitate cu articolul 31 alineatul (7) din Regulamentul INN, că stadiul de dezvoltare și performanța generală ale statului PNG în ceea ce privește activitățile de pescuit nu sunt afectate de nivelul său de dezvoltare.

(98)

Având în vedere concluziile formulate mai sus în ceea ce privește faptul că statul Papua-Noua Guinee nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în conformitate cu dreptul internațional în calitate de stat de pavilion, de stat al portului, de stat de coastă sau de stat de comercializare și nu a adoptat măsuri pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului INN, în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul INN, această țară ar trebui să fie notificată cu privire la posibilitatea de a fi identificată ca țară pe care Comisia o consideră țară terță necooperantă în ceea ce privește combaterea activităților de pescuit INN.

(99)

În conformitate cu articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul INN, Comisia ar trebui să notifice Papua-Noua Guinee cu privire la posibilitatea de a fi identificată ca țară terță necooperantă. De asemenea, Comisia ar trebui să întreprindă toate demersurile prevăzute la articolul 32 din Regulamentul INN în ceea ce privește Papua-Noua Guinee. În interesul unei bune administrări, ar trebui să se stabilească un termen în care țara respectivă să poată răspunde în scris la notificare și să rectifice situația.

(100)

În afară de aceasta, ar trebui să se precizeze faptul că notificarea statului Papua-Noua Guinee cu privire la posibilitatea de a fi identificat drept țară pe care Comisia o consideră necooperantă în sensul prezentei decizii nu exclude și nici nu conduce automat la vreo acțiune ulterioară întreprinsă de Comisie sau de Consiliu în vederea identificării și stabilirii unei liste a țărilor necooperante,

17.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/17

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului („Regulamentul INN”) instituie un sistem al Uniunii pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat („INN”).

(2)

Capitolul VI din Regulamentul INN definește procedura în ceea ce privește identificarea țărilor terțe necooperante, demersurile cu privire la țările identificate ca țări terțe necooperante, stabilirea unei liste a țărilor necooperante, radierea de pe lista țărilor necooperante, publicarea listei țărilor necooperante și eventualele măsuri de urgență.

(3)

În conformitate cu articolul 32 din Regulamentul INN, Comisia ar trebui să trimită o notificare țărilor terțe cu privire la posibilitatea de a fi identificate ca țări necooperante. O astfel de notificare este de natură preliminară. Notificarea țărilor terțe cu privire la posibilitatea de a fi identificate ca țări necooperante se bazează pe criteriile prevăzute la articolul 31 din Regulamentul INN. De asemenea, Comisia ar trebui să întreprindă toate demersurile prevăzute la articolul 32 cu privire la țările respective. În special, Comisia ar trebui să includă în notificare informații privind faptele și motivele esențiale care stau la baza unei astfel de identificări, posibilitatea țărilor vizate de a răspunde și de a furniza elemente de probă care să infirme identificarea sau, după caz, un plan de acțiune destinat să amelioreze situația și măsurile care trebuie adoptate pentru remedierea acesteia. Comisia ar trebui să acorde țărilor terțe vizate o perioadă de timp corespunzătoare pentru a răspunde la notificare și un termen rezonabil pentru a remedia situația.

(4)

În conformitate cu articolul 31 din Regulamentul INN, Comisia Europeană poate identifica țările terțe pe care le consideră necooperante în ceea ce privește combaterea activităților de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat. O țară terță poate fi identificată ca țară terță necooperantă în cazul în care aceasta nu se achită de sarcinile care îi revin în temeiul dreptului internațional în calitate de stat de pavilion, stat de port, stat de coastă sau stat de comercializare și care presupun luarea de măsuri de prevenire, descurajare și eliminare a activităților de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat.

(5)

Identificarea țărilor terțe necooperante se bazează pe analiza tuturor informațiilor prevăzute la articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul INN.

(6)

În conformitate cu articolul 33 din Regulamentul INN, Consiliul poate stabili o listă a țărilor necooperante. Măsurile prevăzute, printre altele, la articolul 38 din Regulamentul INN se aplică țărilor respective.

(7)

În temeiul articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul INN, țărilor de pavilion terțe li se solicită să notifice Comisiei măsurile adoptate pentru punerea în aplicare, controlul și asigurarea respectării legilor, a reglementărilor și a măsurilor de conservare și gestionare pe care trebuie să le respecte navele lor de pescuit.

(8)

În conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul INN, Comisia cooperează pe plan administrativ cu țările terțe în domeniile legate de punerea în aplicare a regulamentului menționat.

(9)

Notificarea Republicii Filipine (Filipine) în calitate de stat de pavilion a fost acceptată de Comisie în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul INN începând cu 15 ianuarie 2010.

(10)

În perioada 23-27 ianuarie 2012, cu sprijinul Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului (EFCA), Comisia a efectuat o misiune în Filipine în contextul cooperării administrative prevăzute la articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul INN.

(11)

Misiunea a vizat verificarea informațiilor privind măsurile aplicate de Republica Filipine pentru punerea în aplicare, controlul și asigurarea respectării legilor, a reglementărilor și a măsurilor de conservare și gestionare care trebuie respectate de navele sale de pescuit și a măsurilor adoptate de Filipine pentru punerea în aplicare a obligațiilor asumate în cadrul luptei împotriva pescuitului INN și pentru îndeplinirea cerințelor și a aspectelor care țin de punerea în aplicare a regimului Uniunii de certificare a capturilor.

(12)

Republica Filipine a transmis informații suplimentare la 3 februarie 2012.

(13)

Raportul final al misiunii a fost trimis Republicii Filipine la 21 februarie 2012.

(14)

Observațiile Republicii Filipine pe marginea raportului final al misiunii au fost primite la 24 martie 2012.

(15)

În perioada 25-27 iunie 2012, Comisia a efectuat o nouă misiune în Filipine pentru a evalua stadiul acțiunilor întreprinse în cadrul primei misiuni.

(16)

La 28 iunie 2012, Comisia a transmis Republicii Filipine observații scrise cu privire la planul acesteia pentru abordarea problemelor INN.

(17)

Republica Filipine a transmis informații suplimentare la 4 octombrie 2012, la 12 decembrie 2012 și la 14 februarie 2013.

(18)

La 8 februarie 2013, a avut loc o videoconferință între Filipine și serviciile Comisiei.

(19)

Republica Filipine a transmis informații suplimentare la 22 aprilie 2013.

(20)

La 25 aprilie 2013, a avut loc la Bruxelles o reuniune tehnică, în cadrul căreia Filipine a transmis informații suplimentare.

(21)

La 11 iunie 2013, a avut loc la Bruxelles o nouă reuniune între Filipine și serviciile Comisiei.

(22)

Republica Filipine a transmis informații suplimentare la 14 iunie 2013. Prin comunicarea respectivă, autoritățile din Filipine au oferit Comisiei informații actualizate cu privire la progresele realizate în ceea ce privește planul lor de acțiune pentru abordarea problemelor INN și au prezentat planul național de acțiune privind pescuitul INN și proiectele de lege inițiale de revizuire a legislației în domeniul pescuitului.

(23)

În perioada 22-26 iulie 2013, cu sprijinul Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului (EFCA), Comisia a organizat la Manila, la cererea autorităților din Filipine, un atelier de consolidare a capacităților cu accent pe măsurile de competența statului portului și pe analiza riscurilor.

(24)

Republica Filipine a transmis informații suplimentare la 11 noiembrie 2013.

(25)

La 22 noiembrie 2013, a avut loc la Bruxelles o nouă reuniune între Filipine și serviciile Comisiei.

(26)

În decembrie 2013, Comisia a fost informată de autoritățile din Filipine că s-a semnat ordinul executiv de adoptare a planului național de acțiune împotriva pescuitului INN. De asemenea, autoritățile au transmis Comisiei memorandumul de înțelegere, semnat la 9 decembrie 2013, de instituire a comitetului comun de cooperare în domeniul pescuitului între autoritățile din Filipine și cele din Papua-Noua Guinee.

(27)

În februarie 2014, Comisia a primit un document care conține, în special, planul național de acțiune împotriva pescuitului INN, noul proiect de revizuire a legislației în domeniul pescuitului și proiectul de regulament privind trasabilitatea. Proiectul de lege în domeniul pescuitului a fost prezentat în Senat și în Camera Reprezentanților din Filipine.

(28)

La 5 martie 2014, a avut loc o reuniune la Bruxelles între Filipine și serviciile Comisiei. Filipine a furnizat informații suplimentare la 25 martie 2014, la 3 mai 2014 și la 15 mai 2014.

(29)

Pe întreaga durată a schimbului descris mai sus, Filipine a adoptat o abordare constructivă în cooperarea cu Comisia. Au fost înregistrate progrese semnificative în abordarea principalelor provocări identificate în timpul misiunilor la fața locului. Cu toate acestea, există încă o serie de deficiențe care nu au fost abordate în totalitate.

(30)

Republica Filipine este parte contractantă a Comisiei privind pescuitul în Oceanul Pacific de Vest și Central (WCPFC), a Comisiei internaționale pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT) și a Comisiei tonului din Oceanul Indian (IOTC). De asemenea, Filipine este parte necontractantă cooperantă a Comisiei pentru conservarea tonului roșu din sud (CCSBT). Filipine a ratificat Convenția Națiunilor Unite din 1982 asupra dreptului mării (UNCLOS).

(31)

Pentru a evalua conformitatea Republicii Filipine cu obligațiile internaționale care îi revin în calitate de stat de pavilion, de port, de coastă sau de comercializare astfel cum sunt prevăzute în acordurile internaționale menționate la considerentul 30 și stabilite de organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) menționate la considerentul 30, Comisia a căutat și a analizat toate informațiile pe care le-a considerat necesare în sensul unui astfel de exercițiu.

(32)

Comisia a utilizat informațiile obținute din datele disponibile publicate de organizațiile regionale de gestionare a pescuitului relevante și informațiile aflate la dispoziția publicului.

(33)

În conformitate cu articolul 31 alineatul (3) din Regulamentul INN, Comisia a analizat obligațiile Republicii Filipine în calitate de stat de pavilion, de port, de coastă sau de comercializare. În scopul acestei analize, Comisia a ținut seama de parametrii enumerați la articolul 31 alineatele (4)-(7) din Regulamentul INN.

(34)

În ceea ce privește navele care arborează pavilionul Republicii Filipine, având în vedere informațiile extrase din listele de nave ale organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului, nu există nave în listele INN provizorii sau definitive și nu există dovezi de cazuri anterioare de nave care arborează pavilionul Republicii Filipine care ar permite Comisiei să analizeze acțiunile întreprinse de Filipine în ceea ce privește activitățile de pescuit INN recurente în conformitate cu articolul 31 alineatul (4) litera (a).

(35)

În temeiul articolului 31 alineatul (4) litera (b), Comisia a examinat, de asemenea, măsurile adoptate de Filipine cu privire la accesul pe piața sa al produselor pescărești provenite din pescuitul INN.

(36)

Pe baza unei evaluări a tuturor informațiilor de care dispune, Comisia consideră că Filipine nu poate garanta că produsele pescărești care intră în Filipine sau în întreprinderile de prelucrare din Filipine nu provin din activități de pescuit INN. Acest fapt este cauzat de problemele sistemice care subminează capacitatea autorităților din Filipine de a urmări capturile din cauza lipsei de informații oficiale disponibile privind peștele debarcat, importat și/sau procesat. Principalele elemente care stau la baza evaluării Comisiei sunt rezumate în continuare.

(37)

Filipine are o flotă de pescuit mare, care operează în apele aflate sub jurisdicția sa, precum și în marea liberă și în apele aflate sub jurisdicția altor state. Conform informațiilor furnizate în timpul primei misiuni a Comisiei din 2012 și informațiilor disponibile publicului, flota se ridică la aproximativ 9 300 de nave de pescuit comercial și în jur de 470 000 de „bancas” (nave mici de pescuit artizanal) (2). Pescarii artizanali nu operează în apele din afara jurisdicției naționale și capturile lor sunt, cel puțin în parte, exportate în UE. Filipine are o flotă mare pentru pescuit în larg, care include, începând din martie 2014, 68 de nave de pescuit care vizează tonul (denumite în continuare „nave de pescuit ton”), înregistrate pe lista IOTC a navelor de pescuit autorizate, precum și 18 nave de pescuit ton înscrise pe lista ICCAT de nave de pescuit autorizate. Potrivit informațiilor transmise de Filipine către WCPFC în rapoartele anuale de pescuit din 2012 și 2013, Filipine avea 622 de nave de pescuit (inclusiv nave de transport și de marfă) înregistrate la 1 iulie 2012 și 722 de nave de pescuit înregistrate la 11 iunie 2013 la organizația regională de gestionare a pescuitului corespunzătoare (3). Navele din Filipine vizează în special tonul. Datele referitoare la capturile de ton anuale prezentate de către Filipine includ toate capturile de ton descărcate în porturi din Filipine, indiferent de locul în care au fost prinse, și nu clasifică aceste capturi în funcție de proveniența lor sau în funcție de pavilionul navei de capturare. Aceasta creează îndoieli cu privire la capacitatea de a urmări în mod eficient capturile, astfel cum va fi explicat în continuare în considerentele 46-55.

(38)

Pe baza datelor de la Biroul pentru pescuit și resurse acvatice (Bureau of Fisheries and Aquatic Resources – BFAR) din Filipine, zonele de pescuit internaționale obișnuite ale navelor filipineze sunt: Marea Celebes, apele indoneziene, apele malaysiene, apele din Palau, Papua-Noua Guinee, Pacificul de Vest și zonele ICCAT și IOTC. Filipine a încheiat acorduri de pescuit cu Papua-Noua Guinee, Kiribati și Insulele Solomon. Conform informațiilor furnizate în cursul reuniunii din 5 martie 2014, cele mai multe dintre navele de pescuit (navele de pescuit cu plasă-pungă) operează în apele din Papua-Noua Guinee (46) și în zonele din marea liberă ale WCPFC (33). Până în prezent, doar două nave de pescuit operează în Insulele Solomon. Capturile debarcate în Papua-Noua Guinee aprovizionează, de asemenea, piața UE (conserve de ton). De asemenea, începând cu martie 2014, există șase nave filipineze active care operează în zona IOTC și opt în zona ICCAT. Singurele nave de pescuit navlosite străine sunt transportatori din sectorul pescuitului și acestea operează numai în zona WCPFC. Nu există nave străine de pescuit autorizate în prezent să pescuiască în zona economică exclusivă (ZEE) a Republicii Filipine.

(39)

Componența flotei filipineze, în combinație cu o varietate de surse de produse pescărești care intră în lanțul de aprovizionare, precum și un sistem de trasabilitate insuficient, implică un risc evident de acces al produselor INN pe piața filipineză.

(40)

În ceea ce privește industria de prelucrare a tonului din Filipine, Comisia a analizat situația legată la activitățile acestei industrii și impactul pe care operațiunile sale l-ar putea avea în ceea ce privește accesul produselor pescărești provenite din activități de pescuit INN pe piața proprie.

(41)

Planul internațional de acțiune pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (IPOA INN) oferă orientări cu privire la măsurile convenite la nivel internațional referitoare la piață care susțin reducerea sau eliminarea comerțului cu pește și produse din pește provenit din pescuitul INN și sugerează, la punctul 71, că statele ar trebui să ia măsuri pentru a îmbunătăți transparența propriilor piețe, în scopul de a permite trasabilitatea peștelui sau a produselor din pește. În egală măsură, Codul de conduită al FAO pentru un pescuit responsabil prezintă, în special la articolul 11, bune practici pentru activitățile postcapturare și comerțul internațional responsabil. Articolul 11 alineatul (1) punctul 11 prevede că statele membre trebuie să se asigure că peștele și produsele pescărești sunt comercializate pe plan internațional și național în conformitate cu practici corecte de conservare și gestionare, prin îmbunătățirea identificării originii peștelui și a produselor pescărești.

(42)

Întreprinderile de prelucrare primesc materia primă de la navele sub pavilion filipinez care operează în apele aflate sub jurisdicția națională a Republicii Filipine, în marea liberă și în apele aflate sub jurisdicția statelor terțe, precum și de la navele sub pavilion străin care debarcă pește în Filipine și din importuri.

(43)

Unele dintre navele care debarcă pește în Filipine arborează pavilioanele statelor Coreea și Papua-Noua Guinee. În acest sens, se reamintește faptul că, la 26 noiembrie 2013, Coreea a fost notificată de către Comisie (4) cu privire la posibilitatea de a fi identificată ca țară terță necooperantă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, în timp ce Papua-Noua Guinee (PNG) a fost notificată de către Comisie la aceeași dată ca și Filipine. Peștele provine, de asemenea, de la întreprinderile de pescuit filipineze care operează în Papua-Noua Guinee (5).

(44)

Peștele importat și prelucrat în Filipine poate proveni, de asemenea, din țări terțe, inclusiv din țări care nu au fost notificate de către Comisie, cum ar fi Vanuatu, Kiribati și Statele Federate ale Microneziei (6). În acest sens, se reamintește că Vanuatu, Kiribati și Statele Federate ale Microneziei nu pot să exporte produse pescărești către Uniunea Europeană, deoarece notificările lor ca state de pavilion, în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul INN, nu au fost acceptate de către Comisie.

(45)

În conformitate cu principiile de bază ale articolului 11 alineatul (1) punctul 11 din Codul de conduită al FAO pentru un pescuit responsabil, Filipine ar trebui să poată monitoriza originea produselor pescărești și, prin urmare, să garanteze că peștele care nu corespunde normelor UE nu se exportă în UE. Cu toate acestea, Filipine nu pune în aplicare sistemul de trasabilitate, care ar fi necesar pentru a evita importul și reexportul de materii prime și produse din pește din țări care nu au fost notificate și din țări identificate ca țări necooperante cu UE. Un sistem de trasabilitate funcțional ar fi necesar de la stadiul de debarcare la cel de export sau de la stadiul de import la cel de export ulterior. Cu toate acestea, în Filipine nu există un astfel de sistem și lipsa de control și de monitorizare a activităților de pescuit, în special debarcarea, lipsa de inspecții pe mare și în port, lipsa controalelor privind jurnalele de bord, implică faptul că produsele de pescuit INN pot să aibă acces ușor în Filipine și pe piața UE. În plus, este o practică comună de afaceri ca peștele care provine de la navele sub pavilion filipinez să fie capturat în apele unor țări terțe și ulterior să fie ori debarcat în țări terțe, pentru prelucrare ulterioară, ori transbordat în apele unor țări terțe și apoi trimis pentru prelucrare ulterioară într-o altă țară. Prin urmare, mare parte din tranzacțiile expuse riscului au loc în afara apelor Republicii Filipine. Este de așteptat ca autoritățile din Filipine să își asume întreaga responsabilitate pentru navele lor, în conformitate cu articolul 94 din UNCLOS. Cu toate acestea, Filipine nu pune în aplicare nicio măsură necesară pentru a se asigura că autoritățile controlează veridicitatea informațiilor și trasabilitatea tranzacțiilor referitoare la activitățile navelor lor.

(46)

Filipine a adoptat ordinul administrativ pentru pescuit nr. 241 privind punerea în aplicare a sistemului de monitorizare a navelor în marea liberă. Cu toate acestea, Filipine nu are acces operațional la informațiile necesare cu privire la poziția sau activitățile unora dintre navele proprii care operează în apele țărilor terțe, cum ar fi cele ale statului Papua-Noua Guinee. Acest lucru afectează capacitatea Republicii Filipine de a-și asuma responsabilități depline în calitate de stat de pavilion cu privire la emiterea corectă a certificatelor de captură. În secțiunea 3.2, este realizată o analiză mai detaliată a problemelor legate de monitorizare, control și supraveghere.

(47)

Deși declarațiile de debarcare sunt esențiale pentru trasabilitate, pentru a garanta controlul și, prin urmare, pentru a nu pierde urma resurselor și a producției întreprinderilor, acestea nu sunt utilizate pentru toate capturile debarcate în Filipine. Pentru a fi complet fiabil, conținutul unui astfel de document (în ceea ce privește speciile și cantitățile de pește capturate) trebuie să fie controlat și confirmat de către o autoritate independentă; analiza efectuată pe baza cifrelor furnizate de întreprindere, astfel cum procedează Filipine în mai multe cazuri, nu este suficientă. De asemenea, pentru a monitoriza în mod eficient activitățile de pescuit, completarea declarațiilor de debarcare ar trebui să fie o cerință pentru navele de pescuit, oriunde își debarcă acestea captura, în timp ce, în prezent, aceasta este o cerință doar pentru debarcările în Filipine. Autoritățile din Filipine nu au pus în aplicare seturi coerente de măsuri cu privire la controale documentare pentru debarcările sau transbordările care au loc în țări terțe. În ceea ce privește capturile care provin din Papua-Noua Guinee, Comisia a stabilit în cursul primei sale misiuni în Filipine din 2012 că autoritățile nu au fost întotdeauna informate dacă peștele a fost debarcat în Papua-Noua Guinee sau transbordat în apele din Papua-Noua Guinee înainte de a fi trimis în Filipine.

(48)

Filipine a introdus în legislația sa un sistem de certificare a capturii. Secțiunea 13 din ordinul administrativ pentru pescuit nr. 238 cu privire la regulile și reglementările de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului privind sistemul de certificare a capturii a stabilit „certificatul de validare a capturii” (CVC), redenumit „declarație de debarcare privind originea capturii” (catch origin landing declaration – COLD) prin ordinul administrativ pentru pescuit nr. 238-1. Utilizarea COLD, un fel de declarație de debarcare, este obligatorie numai pentru navele care debarcă într-un anumit port din Filipine; aceasta exclude aplicarea ordinului nr. 238-1 navelor sub pavilion filipinez care descarcă captura în alte țări, ceea ce reprezintă o situație frecventă.

(49)

Pentru navele de pescuit comercial, se completează un certificat de debarcare, semnat de către inspectori BFAR. Problema este că certificatul de debarcare include informații cu privire la navele de capturare chiar și atunci când capturile sunt debarcate de către operatori de transport. Prin urmare, inspectorii pot certifica debarcarea unor nave de pescuit aflate încă pe mare, fără nicio informație cu privire la operațiunile de pescuit. De asemenea, sistemul actual de certificate de debarcare a peștelui nu asigură trasabilitate suficientă, deoarece nu conectează toate informațiile disponibile și relevante, cum ar fi vasul de debarcare și întreprinderea de prelucrare căreia îi sunt destinate capturile.

(50)

În cazul pescuitului artizanal, nu există aproape niciun control pe mare sau la punctul de debarcare; rapoartele de captură a peștelui nu sunt semnate de către autoritățile locale, ci sunt certificate de întreprinderile de prelucrare la primirea materiei prime. Autoritățile au explicat că, din cauza lipsei de resurse, se întâmplă foarte rar ca un agent guvernamental de la autoritatea competentă să fie prezent în timpul debarcărilor. Prin urmare, în absența unui reprezentant oficial al autorităților la momentul completării raportului de captură a peștelui, pot exista mai multe debarcări declarate pentru o navă de pescuit care amestecă capturile navelor înregistrate și autorizate cu capturile navelor artizanale neautorizate și neînregistrate. Acest lucru este problematic, deoarece astfel de rapoarte reprezintă unul dintre principalele documente utilizate pentru emiterea de certificate de captură simplificate.

(51)

BFAR se bazează pe informațiile furnizate de către operatori sau întreprinderile de prelucrare, în loc să verifice și să valideze datele din certificatele de captură pe baza propriei evaluări. Filipine nu a dezvoltat un sistem de control coerent pentru a revizui procedurile de trasabilitate ale întreprinderilor. De exemplu, în pofida numărului mare de documente solicitate înainte de validarea certificatului de captură (obișnuit și simplificat), BFAR nu poate verifica dacă greutatea indicată în certificatul de captură este corectă, deoarece nu efectuează niciun control în interiorul întreprinderilor. Prin urmare, validarea certificatului de captură poate fi descrisă ca „oarbă” și există riscul real al canalizării capturilor INN în fluxurile de export.

(52)

Prima misiune a Comisiei din 2012 a relevat cazuri de lipsă a controlului asupra cantităților prelucrate, în care cantitățile obținute după prelucrare erau, în general, aceleași cu cele înainte de prelucrare. În cazul conservelor de ton, acest lucru este imposibil, deoarece unele părți ale corpului peștelui trebuie să fie eliminate, iar acest fapt poate indica o posibilă introducere a produselor INN în fluxurile de producție și de export.

(53)

În timpul primei misiuni a Comisiei din 2012, s-a stabilit, de asemenea, că întreprinderile care solicită un certificat de captură sunt autorizate în mod informal să emită un număr de certificat de captură, care trebuie să reprezinte o serie de coduri specifice, astfel cum a fost stabilit de BFAR (pentru a permite identificarea, de exemplu, a exportatorului sau a regiunii) și un număr de ordine consecutiv. În absența unei baze de date sau a unui sistem electronic, nu există niciun control asupra acestor numere, ceea ce prezintă un anumit risc de abuz, același număr putând să fie utilizat pentru diferite loturi.

(54)

Problema trasabilității este consolidată de practici de transbordare necontrolată pe mare. Accesul produselor pescărești pe piața din Filipine este efectiv posibil prin nave de transport și, având în vedere deficiențele privind controlul și trasabilitatea debarcărilor explicate în considerentul 49, există riscul de a importa pește provenind din pescuitul INN în Filipine. Transbordarea este larg răspândită, deoarece cele mai multe dintre operațiunile de pescuit ale flotei comerciale, cu excepția navelor mari de pescuit cu paragate care operează în zona IOTC, sunt sprijinite de nave de transport, care încarcă peștele de pe navele de pescuit, cunoscute sub numele de nave de capturare, și îl aduc într-un port sau la întreprinderile de prelucrare.

(55)

În acest sens, trebuie amintit faptul că lipsa controlului asupra transbordării subminează capacitatea autorităților de a controla capturile efectuate de navele cu plasă-pungă și, prin urmare, creează un risc de subraportare a capturilor. Prezența limitată a navelor de patrulare, acoperirea limitată cu observatori la bord [cu excepția perioadei de închidere a dispozitivelor de atragere a peștilor (FAD), de exemplu, vara] și starea actuală de funcționare deficitară a VMS pot favoriza, de asemenea, activitățile de pescuit INN. De asemenea, există deficiențe la nivelul controlului pescuitului artizanal, cum ar fi controlul limitat la debarcare și supravegherea limitată pe mare. În plus, sistemul de acordare a licențelor nu este încă pus în aplicare în toate municipalitățile.

(56)

Autoritățile din Filipine au recunoscut în diferitele comunicări deficiențele sistemelor lor în ceea ce privește trasabilitatea. În comunicarea sa din 25 februarie, Filipine a prezentat un regulament privind trasabilitatea. Cu toate acestea, până în prezent, Comisia nu a observat progrese vizibile cu privire la trasabilitate.

(57)

Prin urmare, astfel cum se menționează mai sus în considerentele 46-54, lipsa controlului asupra certificatelor de captură ale importurilor și asupra întreprinderilor de prelucrare, precum și numărul de canale prin care se poate obține peștele sunt stimulente pentru flota de distanță lungă pentru a exporta produse pescărești INN împreună cu peștele legal, indiferent dacă acestea reprezintă capturi interne sau externe. Controlul limitat asupra activităților pe mare (pescuit și transbordare) agravează și mai mult problema, astfel cum va fi examinată în considerentele 67-75 din secțiunea 3.2.

(58)

Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) (Codul de conduită FAO) recomandă transparență în ceea ce privește legile din domeniul pescuitului și elaborarea acestora, precum și pentru procesele de elaborare de politici, de luare a deciziilor și de gestionare corespunzătoare [articolul 6 alineatul (13) și, respectiv, articolul 7 alineatul (1) punctul 9]. Acesta prevede principii și standarde aplicabile pentru conservarea, gestionarea și dezvoltarea tuturor pescăriilor și reglementează, de asemenea, printre altele, capturarea, prelucrarea și comercializarea peștelui și a produselor pescărești, activitățile de pescuit și cercetarea în domeniul pescuitului. Articolul 11 alineatele (2) și (3) din Codul de conduită FAO prevede, de asemenea, că desfășurarea comerțului internațional cu pește și produse pescărești nu ar trebui să compromită dezvoltarea durabilă a pescăriilor și ar trebui să se bazeze pe măsuri transparente, precum și pe legi, reglementări și proceduri administrative transparente, simple și cuprinzătoare.

(59)

Deși Filipine vizează stabilirea unui sistem comun de înregistrare a navelor de pescuit, în prezent există un sistem de înregistrare a navelor la autoritatea de înregistrare [Autoritatea industriei maritime (MARINA)] și un sistem de acordare a licențelor de pescuit. Astfel cum s-a stabilit în timpul primei misiuni a Comisiei din 2012, există deficiențe semnificative în ceea ce privește sistemul de înregistrare a navelor. Există o problemă de inconsecvență în ceea ce privește numărul de nave înregistrate de MARINA și cele două autorități de acordare a licențelor [Ministerul Agriculturii (BFAR)/unități ale administrației locale (UAL)], precum și o lipsă de cooperare structurată între aceste entități. Ca urmare a misiunilor Comisiei, BFAR și MARINA au încheiat un memorandum de înțelegere privind cooperarea lor. De asemenea, un număr ridicat de nave mici care pescuiesc în apele municipale nu sunt înregistrate de UAL competente (numărul lor este estimat chiar până la 50 %), ceea ce face dificil controlul acestora. În plus, Comisia a stabilit în cursul misiunilor sale că există, de asemenea, deficiențe în gestionarea licențelor de pescuit, deoarece numerele de pe licențele emise și datele înregistrate de către autorități sunt incomplete.

(60)

Condițiile pentru înregistrarea navelor ar trebui să fie legate de licențele de pescuit, în conformitate cu articolul 40 din IPOA-INN, și trebuie să fie clare, transparente și disponibile publicului. Cu toate acestea, în Filipine s-a observat o mare discrepanță între numărul de nave de pescuit comercial înregistrate și cele licențiate în țară. Într-adevăr, conform MARINA, în anul 2010 erau înregistrate doar 3 700 de nave de pescuit, inclusiv bărci artizanale, deși în 2011 au fost autorizate aproape 8 000 de nave de pescuit comercial. Prin urmare, baza de date gestionată de MARINA nu este actualizată, întrucât există mai multe nave de pescuit autorizate decât cele înregistrate, ceea ce este în fapt imposibil. Includerea navelor artizanale și comerciale în aceeași bază de date nu este adecvată, având în vedere că UAL nu trimit date exacte în mod regulat. Ca urmare, cifra globală este incorectă. Acest lucru conduce la concluzia că registrul nu este actualizat.

(61)

Diversitatea tipurilor de nave de pescuit (care operează în pescăriile municipale și în pescăriile comerciale, împărțite în continuare în nave mici, mijlocii și mari), precum și a licențelor de pescuit (emise de BFAR pentru navele de pescuit comercial și utilizate discreționar de UAL pentru navele de pescuit artizanal) și complexitatea rezultată a sistemului de licențiere subminează posibilitatea de a urmări activitățile de pescuit și acțiunile de monitorizare, de control și de supraveghere. Lipsa de informații fiabile și complete privind înmatricularea și licențele navelor afectează în mod direct posibilitatea de a emite certificate de captură corecte.

(62)

Având în vedere lipsa de trasabilitate constatată și lipsa de informații disponibile pentru autoritățile din Filipine cu privire la peștele debarcat, autoritățile nu pot garanta că produsele pescărești care intră în Filipine sau în întreprinderile de prelucrare din Filipine nu provin din activități de pescuit INN, astfel cum sunt prezentate în considerentele 43-56.

(63)

Având în vedere situația descrisă în prezenta secțiune a deciziei și pe baza tuturor elementelor concrete adunate de Comisie, precum și pe baza declarațiilor făcute de țara în cauză, în conformitate cu articolul 31 alineatul (3) și articolul 31 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul INN, se poate stabili că Filipine nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în baza dreptului internațional în calitate de stat de coastă și de comercializare pentru prevenirea accesului pe piața sa a produselor pescărești provenite din activități de pescuit INN.

(64)

Comisia a analizat dacă autoritățile din Filipine cooperează în mod efectiv cu Comisia, prin furnizarea unui răspuns la solicitările formulate de Comisie privind investigarea, feedbackul sau monitorizarea pescuitului INN și a activităților conexe.

(65)

Autoritățile din Filipine implicate în punerea în aplicare a sistemului de certificare a capturii prevăzut în Regulamentul INN al UE sunt, în general, cooperante atunci când este vorba să răspundă și să ofere feedback cu privire la solicitările de informații sau de verificare, dar fiabilitatea răspunsurilor acestora este compromisă de lipsa de transparență și de posibilitățile reduse sau lipsa oricărei posibilități de asigurare a trasabilității produselor pescărești prevăzute în secțiunea 3.1 din prezenta decizie.

(66)

În al doilea rând, în cadrul evaluării generale privind îndeplinirea de către Filipine a sarcinilor sale legate de obligațiile care îi revin în calitate de stat de pavilion, de port și de coastă, Comisia a analizat, de asemenea, dacă Filipine cooperează cu alte state de pavilion pentru combaterea pescuitului INN.

(67)

Astfel cum se menționează la considerentul 46, Filipine nu are acces la informațiile necesare referitoare la poziția sau la activitățile propriilor nave care operează în apele unor țări terțe, cum ar fi Papua-Noua Guinee. Deoarece cooperarea este inadecvată, Filipine continuă să permită navelor aflate sub pavilionul său să pescuiască în apele țărilor terțe și, prin urmare, nu își poate asuma pe deplin responsabilitatea în calitate de stat de pavilion în ceea ce privește operațiunile navelor sale în afara apelor sale și veridicitatea informațiilor la validarea certificatelor de captură.

(68)

În al treilea rând, obligația statului de pavilion include o obligație de a-și exercita în mod efectiv jurisdicția și controlul în problemele administrative, tehnice și sociale asupra navelor care arborează pavilionul său, astfel cum se prevede la articolul 94 din UNCLOS și în IPOA INN. Punctul 24 din IPOA INN recomandă statelor de pavilion activități cuprinzătoare și eficace de monitorizare, control și supraveghere a activităților de pescuit, prin punctul de debarcare, până la destinația finală, inclusiv prin punerea în aplicare a sistemului de monitorizare a navelor (VMS) în conformitate cu standardele naționale, regionale și internaționale relevante. Aceasta include cerința ca navele aflate sub jurisdicția sa să fie echipate cu VMS, precum și obligația de a transmite în mod regulat jurnalul de bord cu informații privind capturile; prima misiune a Comisiei din ianuarie 2012 a constatat că, în Filipine, transmiterea acestor informații are loc doar în momentul reînnoirii licenței, adică o dată la fiecare trei ani. Astfel cum s-a analizat în continuare, Filipine nu a respectat această obligație în temeiul UNCLOS și nu a luat în considerare recomandarea inclusă în IPOA INN, în special cu privire la controlul asupra flotei sale, precum și la măsurile de monitorizare, control și supraveghere adoptate și puse în aplicare.

(69)

Problemele Republicii Filipine legate de controlul flotei sale se datorează în parte lipsei de capacitate administrativă, întrucât dimensiunea flotei sale de pescuit depășește capacitatea sa de a controla vasele. Într-adevăr, Comisia a observat un dezechilibru semnificativ între capacitățile administrative ale Republicii Filipine de a monitoriza și a controla activitățile de pescuit ale navelor care operează în apele sale și numărul de nave înregistrate/de licențe de pescuit emise (aproximativ 9 300 de nave de pescuit comercial și în jurul de 470 000 de „bancas”). Această situație confirmă faptul că, în comparație cu dimensiunea activității de pescuit care se desfășoară în apele aflate sub jurisdicția sa, Filipine are o capacitate insuficientă de aplicare, în pofida creșterii resurselor umane și bugetare prevăzute pentru 2014. Comisia consideră că această lipsă de mijloace de a interveni pe mare pune în pericol orice efort de aplicare.

(70)

Filipine a adoptat în 2012 „Ordinul administrativ pentru pescuit nr. 241 privind reglementarea și punerea în aplicare a sistemului de monitorizare a navelor în marea liberă”. Ordinul prevede că VMS se aplică tuturor navelor licențiate de pescuit comercial sub pavilion filipinez autorizate de către BFAR să opereze în largul mării și, de asemenea, navelor de pescuit care se bucură de drepturi de acces pentru a pescui în zona economică exclusivă a altor țări. Astfel cum se stipulează în ordin, cerința VMS se va aplica în primul rând tuturor navelor sub pavilion filipinez autorizate să desfășoare activități de pescuit ton în marea liberă sau cu drepturi de acces pentru pescuit în zona economică exclusivă a altor țări. Ulterior, programul de aplicare a VMS la alte nave de pescuit/instalații de pescuit care operează în toate celelalte zone de pescuit se determină în viitoarele consultări cu părțile interesate, cu excepția cazului în care alte legi și ordine administrative existente pentru pescuit prevăd altfel. Până în prezent, faptele constatate arată că, în pofida normelor existente, Filipine a efectuat doar o punere în aplicare parțială a obligațiilor VMS.

(71)

Astfel cum a menționat Filipine în NPOA INN transmis Comisiei, VMS acoperă navele de pescuit sub pavilion filipinez care operează în zona numărul 1 din marea liberă și în zonele de pescuit aflate sub jurisdicția altor organizații regionale de gestionare a pescuitului. Prin ordinul administrativ pentru pescuit nr. 241, se solicită tuturor navelor de pescuit sub pavilion filipinez care operează în marea liberă să instaleze transpondere VMS. Cu toate acestea, Filipine nu a transmis Comisiei informații privind intențiile sale și planificarea extinderii ariei de acoperire a VMS pe etape, pentru a include navele de pescuit care operează în zona economică exclusivă a Republicii Filipine, astfel cum se prevede la articolul 94 din UNCLOS și la articolul 24 din IPOA-INN, în scopul de a asigura o activitate cuprinzătoare și eficace de monitorizare, control și supraveghere a activităților de pescuit.

(72)

În decursul primei misiuni a Comisiei efectuate în Filipine în 2012, Comisia a observat că Centrul de monitorizare a pescuitului (FMC) era doar în stadiul de dezvoltare/pilot. De asemenea, datele operaționale VMS nu erau disponibile pentru FMC Filipine, în special în cazul navelor sub pavilion filipinez care operează în apele statului Papua-Noua Guinee. În plus, dotarea cu VMS nu era obligatorie pentru un număr de nave. Numărul de nave care raportau efectiv date autorităților din Filipine era nesemnificativ. Conform informațiilor colectate în timpul misiunii din 2012, autoritățile din Filipine dispuneau de un așa-numit acces „doar pentru vizualizare” la VMS pentru numai 53 dintre cele 613 de nave sub pavilion filipinez înregistrate la acel moment la WCPFC. Acest drept de acces „doar pentru vizualizare” însemna, în practică, o captură de ecran cu informațiile privind navele care intră/sunt în apele internaționale din zona convenției WCPFC, și nu poziția efectivă a navei. De asemenea, au fost raportate probleme în privința acoperirii VMS a navelor de pescuit care operează în zonele ICCAT și IOTC. În informarea prezentată la 15 mai 2014, Filipine a arătat că autoritatea competentă primește acum pozițiile prin VMS ale unora dintre navele de capturare filipineze de la autoritățile din Papua-Noua Guinee. De asemenea, conform informațiilor transmise de Filipine, ei nu primesc informații prin VMS cu privire la navele de transport care operează împreună cu navele de capturare în apele din Papua-Noua Guinee.

(73)

Mai mult decât atât, autoritățile din Filipine nu dispuneau de o imagine de ansamblu a navelor lor sau a navelor țărilor terțe care este posibil să opereze în propria zonă economică exclusivă.

(74)

În plus, autoritățile competente nu aveau informații cu privire la efortul de pescuit întreprins de navele filipineze în apele din Papua-Noua Guinee.

(75)

Din toate motivele de mai sus, Filipine nu a respectat dispozițiile articolului 94 din UNCLOS. În plus, aceste deficiențe operaționale nu sunt în conformitate cu punctul 24 din IPOA INN.

(76)

În al patrulea rând, în ceea ce privește măsurile eficace de punere în aplicare, punctul 21 din IPOA INN recomandă statelor membre să se asigure că sancțiunile pentru navele care desfășoară activități de pescuit INN sunt suficient de severe pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea efectivă a pescuitului INN și pentru a-i priva pe contravenienți de avantajele care rezultă din acest tip de pescuit. Astfel cum s-a analizat în continuare, Filipine nu are cadrul legal sau controlul asupra flotei și apelor sale necesare pentru a-i sancționa în mod adecvat pe contravenienți.

(77)

Pe baza informațiilor obținute în timpul misiunilor Comisiei, s-a constatat, de asemenea, că pentru activitățile de pescuit INN există un sistem insuficient de sancțiuni, care nu sunt eficiente în asigurarea conformității și nu descurajează încălcările, oriunde au loc acestea, și nu îi privează pe contravenienți de avantajele rezultate din activitățile lor ilegale.

(78)

În ceea ce privește măsurile de executare puse în aplicare de către Filipine, misiunile efectuate de către Comisie au arătat că este necesară revizuirea sancțiunilor aplicabile pentru încălcări, în conformitate cu Legea Republicii nr. 8550 sau Codul filipinez al pescuitului din 1998 (RA 8550), care reprezintă legislația principală în domeniul pescuitului aflată în vigoare în prezent în țară.

(79)

Autoritățile din Filipine au recunoscut în observațiile lor că nu dispun de un sistem de sancțiuni disuasive. Nivelul actual de sancționare este depășit și nu este proporțional cu gravitatea unor posibile încălcări, cu impactul potențial al încălcărilor asupra resurselor și cu beneficiul potențial care ar putea rezulta din astfel de acțiuni ilegale pentru contravenienți. De exemplu, în ceea ce privește distrugerea recifului de corali de pe coasta Cotabato, a cărui valoare este estimată la 11,5 miliarde EUR, contravenientul este pedepsit doar cu o amendă de la 2 000 PhP (aproximativ 32 EUR) până la 20 000 PhP (aproximativ 320 EUR).

(80)

Ca urmare a misiunilor Comisiei din 2012, autoritățile filipineze au prezentat un proiect de modificare a Codului filipinez al pescuitului din 1998. Amenzile propuse, deși mai mari decât cele prevăzute de legea cu caracter obligatoriu în prezent, încă nu par a fi suficient de severe pentru scopul de a-i priva în mod eficace pe contravenienți de avantajele care rezultă din pescuitul INN. De exemplu, în conformitate cu proiectul, o amendă prevăzută pentru uneltele cu efecte distructive asupra recifelor de corali și asupra altor habitate marine, care este una dintre cele mai ridicate prevăzute de proiect, se ridică la de trei ori valoarea peștelui prins prin intermediul operațiunii de pescuit sau la două milioane de PhP (aproximativ 35 000 EUR), oricare dintre sume este mai ridicată. În mod clar, acest lucru nu este suficient, dată fiind valoarea economică ridicată a recifelor de corali, astfel cum este prezentată la considerentul 79. În plus, proiectul a fost depus la Senat și la Camera Reprezentanților, dar acesta nu a fost încă adoptat și, prin urmare, nu este obligatoriu din punct de vedere juridic. Autoritățile filipineze nu au oferit un calendar clar pentru adoptarea și punerea în aplicare a proiectului.

(81)

De asemenea, legislația actuală nu include o definiție a pescuitului INN, dispoziții privind încălcările grave sau sancțiuni speciale pentru recidiviști. Noul proiect prevede definirea INN și abordează recidiva. Totuși, acesta nu include măsuri administrative de însoțire într-un mod sistematic. Mai mult, în timp ce proiectul prezentat de către Filipine extinde domeniul de aplicare a Codului pescuitului din 1998 la actele comise în marea liberă sau în apele țărilor terțe, legislația actuală în vigoare se aplică numai în apele aflate sub jurisdicția Republicii Filipine. Prin urmare, în contextul actual, nu există niciun temei juridic pentru autoritățile din Filipine pentru a impune sancțiuni asupra activităților INN desfășurate de către navele care arborează pavilionul său și care acționează în afara jurisdicției naționale.

(82)

Prin urmare, sancțiunile, în forma lor actuală, nu sunt cuprinzătoare și suficient de severe pentru a-și îndeplini funcția de descurajare. Nivelul sancțiunilor nu este suficient pentru a asigura respectarea, pentru a descuraja încălcările, oriunde au loc, și pentru a priva contravenienții de avantajele rezultate din activitățile lor ilegale, în conformitate cu articolul 25 alineatul (7) din Convenția WCPFC. În plus, posibilitatea de sancționare și de urmărire a infracțiunilor în mod eficient este subminată în continuare de lipsa de claritate și de transparență a legilor și procedurilor, în special în ceea ce privește înmatricularea și acordarea de licențe pentru nave, trasabilitatea și fiabilitatea informațiilor și a datelor referitoare la debarcări și captură (astfel cum au fost prezentate la considerentele 45-62), precum și în ceea ce privește conservarea și gestionarea resurselor (astfel cum va fi descris la considerentele 100-102). Această situație face foarte dificilă aplicarea eficace și constatarea încălcărilor INN. Acțiunile întreprinse de Filipine cu privire la măsurile eficace de punere în aplicare nu este în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul articolului 94 din UNCLOS sau în conformitate cu recomandările de la punctul 21 din IPOA INN.

(83)

În conformitate cu articolele 63 și 64 din UNCLOS, statele de coastă și de pavilion trebuie să coopereze cu privire la speciile de pești anadromi și pești cu migrație extinsă. De asemenea, articolul 7 alineatul (1) punctul 3 din Codul de conduită al FAO recomandă statelor implicate în exploatarea stocurilor transzonale și transfrontaliere să stabilească un acord bilateral privind modalitățile de organizare pentru a garanta o cooperare eficientă, în scopul de a asigura conservarea și gestionarea eficientă a resurselor. Acest lucru este specificat în continuare la punctele 28 și 51 din IPOA INN, stabilindu-se practici detaliate de cooperare directă între state, inclusiv schimbul de date sau de informații disponibile pentru statele de coastă. Prin lipsa schimbului de informații între Filipine și Papua-Noua Guinee care să permită controlul încrucișat al informațiilor necesare pentru validarea certificatelor de captură se subminează aplicarea dispozițiilor respective.

(84)

În acest sens, articolul 25 alineatul (10) din Convenția WCPFC (7) stipulează că fiecare membru al Comisiei, în cazul în care are motive întemeiate pentru a crede că o navă de pescuit care arborează pavilionul altui stat s-a angajat în activități care subminează eficiența conservării și a măsurilor de gestionare adoptate pentru zona convenției, aduce acest fapt în atenția statului de pavilion în cauză. Cu toate acestea, Papua-Noua Guinee și Filipine nu cooperează în schimbul de informații VMS considerate de o importanță capitală pentru respectarea de către nave a măsurilor de conservare și de gestionare. Acest lucru afectează punerea în aplicare a dispoziției respective.

(85)

În ceea ce privește istoria, natura, circumstanțele, amploarea și gravitatea manifestărilor de pescuit INN luate în considerare, posibilitatea de a evalua aceste aspecte este la fel de compromisă de lipsa descrisă de claritate și de transparență. Ca o consecință a acestor deficiențe, nu este posibil să se stabilească, într-un mod fiabil, dimensiunea potențială a activităților legate de pescuitul INN. Cu toate acestea, este un fapt recunoscut că lipsa de transparență combinată cu imposibilitatea controalelor eficace încurajează comportamentul ilegal.

(86)

În ceea ce privește capacitatea existentă a autorităților din Filipine, trebuie remarcat faptul că, în conformitate cu Indicele dezvoltării umane al Organizației Națiunilor Unite (8), Filipine este considerată o țară cu un grad mediu de dezvoltare umană (pe locul 114 din 186 de țări în 2012). Acest lucru este confirmat, de asemenea, de anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (9), în care Filipine este menționată în categoria țărilor și teritoriilor cu venituri medii inferioare, precum și de informațiile de la OCDE/CAD de la 1 ianuarie 2013, pentru raportarea pe 2012 (10). În acest sens, constrângerile de capacitate financiară și administrativă ale autorităților competente pot fi considerate un factor care subminează capacitatea Republicii Filipine de a-și îndeplini obligațiile de cooperare și de punere în aplicare.

(87)

Cu toate acestea, ar trebui să se țină seama de faptul că, în mod continuu, capacitatea administrativă a Republicii Filipine a fost consolidată prin asistența financiară și tehnică a Uniunii. În special, Uniunea a finanțat deja în 2011 o acțiune specifică de asistență tehnică în Filipine cu privire la lupta împotriva pescuitului INN (11). De asemenea, în perioada 22-26 iulie 2013, Comisia, cu sprijinul Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului și la cererea autorităților din Filipine, a organizat un atelier de consolidare a capacităților la Manila, cu accent pe măsurile de competența statului portului și pe analiza riscurilor.

(88)

Fără a aduce atingere analizei de la considerentele 86 și 87, se remarcă, de asemenea, că, pe baza informațiilor rezultate din misiunile efectuate în 2012, nu se poate considera că autoritățile din Filipine sunt lipsite de resurse financiare, ci mai degrabă de mediul juridic și administrativ necesar pentru a asigura o îndeplinire eficientă și eficace a atribuțiilor lor.

(89)

Având în vedere situația explicată în prezenta secțiune a deciziei și pe baza tuturor elementelor concrete colectate de către Comisie, precum și a tuturor declarațiilor făcute de țara în cauză, s-ar putea stabili, în conformitate cu articolul 31 alineatul (3) și alineatul (5) literele (a), (b), (c) și (d) din Regulamentul INN, că Filipine nu și-a îndeplinit îndatoririle care îi revin în baza legislației internaționale în calitate de stat de coastă și de comercializare, în ceea ce privește eforturile de cooperare și de punere în aplicare.

(90)

Filipine a ratificat UNCLOS. Filipine este parte contractantă la ICCAT, IOTC și WCPFC și este parte necontractantă cooperantă la CCSBT.

(91)

Comisia a analizat mai întâi toate informațiile considerate relevante cu privire la statutul Republicii Filipine de membru contractant al IOTC și WCPFC.

(92)

Raportul de conformitate al IOTC pentru Filipine, emis de Comitetul de control al conformității, în sesiunea sa din 2012 (12), a remarcat că Filipine nu a încorporat prevederile măsurilor de conservare și de gestionare ale IOTC privind țestoasele marine și rechinii-vulpe în legislația internă (rezoluțiile 10/6 și 10/12 privind păsările marine și rechinii-vulpe). De asemenea, s-a constatat că Filipine nu a respectat pe deplin cerințele de raportare a datelor ale IOTC, în special în ceea ce privește datele privind frecvența dimensiunii, care au fost raportate doar parțial. Comitetul a cerut Republicii Filipine să efectueze îmbunătățiri la nivelul colectării datelor și al raportării (rezoluția 10/02 privind cerințele minime de raportare). Filipine nu și-a raportat lista de nave active pentru 2011 (rezoluția 10/08 privind lista de nave active). De asemenea, aceasta nu a prezentat rapoartele observatorilor (rezoluția 11/04 cu privire la Programul regional de observare). Aspectele care stau la baza preocupării Comitetului cu privire la nivelul de conformitate a Republicii Filipine au fost comunicate țării de către președintele IOTC într-o scrisoare din 22 martie 2011 în ceea ce privește nivelul de punere în aplicare a măsurilor de conservare și de gestionare ale IOTC identificate de Comitetul de control al conformității în cea de-a opta sesiune din 2011.

(93)

În conformitate cu informațiile rezultate din Raportul de conformitate al IOTC elaborat la 10 martie 2012 (13), Filipine nu și-a respectat obligațiile de raportare, și anume: rezoluția 09/02 privind planul de dezvoltare a flotei – nu a fost prezentat; rezoluția 07/02 privind lista navelor autorizate cu lungimea totală de 24 de metri sau mai mult – unele informații obligatorii lipsesc sau nu se ridică la standardele IOTC. În ceea ce privește VMS, Filipine nu a respectat rezoluția 10/01 și rezoluția 06/03, deoarece în raportul de punere în aplicare nu au fost furnizate informații cu privire la rezumatul registrului VMS și nici un raport VMS cu privire la progrese și la punerea în aplicare. De asemenea, Filipine nu a respectat rezoluția 10/12 privind interzicerea rechinilor-vulpe din toate speciile din familia Alopiidae și rezoluția 10/06 cu privire la raportul privind păsările marine și punerea în aplicare a măsurilor de atenuare la sud de paralela de 25° latitudine sud, deoarece nu a furnizat informațiile necesare. În ceea ce privește observatorii, Filipine nu a respectat rezoluția 11/04: aceasta nu a furnizat informații cu privire la nivelul de acoperire și nu a prezentat rapoartele observatorilor. De asemenea, Filipine nu a respectat rezoluția 01/06 privind programul de documente statistice, deoarece nu a furnizat raportul anual.

(94)

În raportul de conformitate al IOTC pentru Filipine elaborat la 2 aprilie 2013 (14), Comitetul de control al conformității a afirmat că preocupările legate de conformarea Republicii Filipine identificate de raportul de conformitate pentru anul 2012 au fost comunicate Republicii Filipine de către președintele Comisiei într-o scrisoare din 26 aprilie 2012. După ce a analizat raportul de conformitate pe 2013 pentru Filipine, Comitetul de control al conformității a identificat probleme semnificative de neconformitate. Filipine nu a transpus interdicția privind pescuitul la scară largă cu setci în legislația sa internă, în conformitate cu rezoluția 12/11. Această țară nu a pus în aplicare un program de observare, în conformitate cu rezoluția 11/04. Ea nu a furnizat raportul obligatoriu privind transbordările desfășurate pe mare, în conformitate cu rezoluția 12/05. În plus, Filipine nu a furnizat raportul obligatoriu VMS cu privire la progresele și punerea în aplicare, în conformitate cu rezoluția 06/03. De asemenea, aceasta nu a furnizat raportul obligatoriu privind compararea exportului și importului, în conformitate cu rezoluția 01/06.

(95)

De asemenea, conform informațiilor obținute din raportul de conformitate al IOTC elaborat la 2 aprilie 2013, Filipine nu a respectat sau a respectat doar parțial rezoluția 10/08 privind lista de nave active și rezoluția 07/02 privind lista navelor autorizate cu lungimea totală de 24 de metri, prin omiterea unor informații obligatorii, cum ar fi: proprietarul, speciile-țintă, tonajul brut, perioada autorizată, portul de operare. În ceea ce privește VMS, la fel ca în anul precedent, Filipine nu a respectat rezoluția 06/03 și rezoluția 12/13, deoarece în raportul de punere în aplicare nu au fost furnizate informații cu privire la rezumatul registrului VMS. Filipine a respectat doar parțial cerințele statistice obligatorii care derivă din rezoluția 10/02. De asemenea, Filipine nu a respectat rezoluția 12/05 privind transbordările pe mare, deoarece nu a furnizat informațiile obligatorii necesare. În ceea ce privește observatorii, Filipine nu a respectat sau a respectat parțial rezoluția 11/04; în special, aceasta nu a furnizat date privind acoperirea cu observatori, conform cerințelor, din cauza faptului că Oceanul Indian este o zonă de risc ridicat, și nu a furnizat rapoarte de observare obligatorii și nici raportul anual.

(96)

Unele dintre problemele menționate mai sus, în afară de faptul că sunt încălcări ale normelor organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului, reprezintă, de asemenea, încălcări ale obligațiilor generale în conformitate cu UNCLOS, astfel cum s-a analizat în continuare.

(97)

Netranspunerea în legislația sa internă a interdicției setcilor la scară largă, în conformitate cu rezoluția IOTC 12/11, astfel cum este descrisă la considerentul 94, subminează capacitatea Republicii Filipine de a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul articolului 118 din UNCLOS, care stabilește obligația de cooperare între state în domeniul conservării și gestionării resurselor biologice în marea liberă.

(98)

De asemenea, astfel cum este descris la considerentele 93-97, Filipine nu respectă cerințele în materie de înregistrare și de raportare în timp util la IOTC. În special, aceasta nu a transmis către IOTC informații privind statisticile, planul de dezvoltare a flotei, înregistrarea și raportarea VMS, rapoartele de observare și rapoartele cu privire la transbordare. Aceste deficiențe încalcă articolul 119 alineatul (2) din UNCLOS, care prevede că informațiile științifice disponibile, statisticile privind eforturile de captură și de pescuit și alte date relevante pentru conservarea stocurilor de pește sunt comunicate și vor fi schimbate în mod regulat prin intermediul organizațiilor internaționale competente, la nivel subregional, regional sau global.

(99)

În plus, neraportarea către IOTC cu privire la rezumatul registrului VMS și la raportul VMS, precum și dificultatea generală a autorităților filipineze de a primi semnalul VMS al navelor sub pavilion filipinez atunci când operează în apele țărilor terțe nu sunt în conformitate cu articolul 62 alineatul (4) litera (e) din UNCLOS cu privire la obligația de a solicita raportul de poziție VMS de la navele de pescuit. De asemenea, o astfel de deficiență nu este în conformitate cu punctul 24.3 din IPOA INN, care stipulează că statele ar trebui să întreprindă activități cuprinzătoare și eficace de monitorizare, control și supraveghere a activităților de pescuit de la începerea acestora, prin punctul de debarcare, până la destinația finală, inclusiv prin punerea în aplicare a unui VMS, în conformitate cu standardele naționale, regionale sau internaționale relevante, inclusiv cerința ca navele aflate sub jurisdicția lor să fie echipate cu VMS.

(100)

De asemenea, în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) din UNCLOS și normele relevante din Convenția WCPFC (în special articolele 2, 5, 7, 8), este obligația clară a unui stat de coastă să adopte măsuri compatibile cu cele care se aplică în regiune și în marea liberă pentru a asigura durabilitatea pe termen lung a stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești cu migrație extinsă și să promoveze obiectivul utilizării optime a acestora. Cadrul juridic al Republicii Filipine prevede numai măsuri limitate de conservare și de gestionare pentru toate apele aflate sub jurisdicția sa națională. Aceste măsuri nu duc la respectarea obligațiilor care îi revin Republicii Filipine în temeiul dreptului internațional și al normelor organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului.

(101)

În special, apele aflate sub jurisdicția Republicii Filipine sunt menționate ca ape teritoriale, ape arhipelagice și zonă economică exclusivă. În conformitate cu articolul 3 din Convenția WCPFC, zona de competență WCPFC cuprinde, în principiu, toate apele Oceanului Pacific (delimitate la sud și la est prin linii definite), inclusiv apele aflate sub jurisdicția Republicii Filipine. Deoarece Filipine consideră că normele WCPFC nu se aplică în întregime apelor aflate sub jurisdicția sa, nu este foarte clar ce date sunt colectate și raportate către WCPFC; acest lucru nu se referă la evaluările tuturor apelor de pescuit ale Republicii Filipine. Filipine, prin faptul că a considerat că apele sale arhipelagice sunt în afara domeniului de aplicare a măsurilor WCPFC, încalcă măsurile respective.

(102)

Mai mult decât atât, astfel cum s-a constatat în timpul primei misiuni a Comisiei din 2012, există doar câteva măsuri de conservare și cele mai multe dintre acestea au efecte foarte limitate. Rolul administrațiilor locale în introducerea unor măsuri de conservare în apele municipale rămâne, de asemenea, neclar. Există 915 administrații locale; acestea par să acționeze independent de BFAR, care nu poate să le dicteze politici și norme în materii care țin de jurisdicțiile lor, și anume, apele municipale.

(103)

Această situație conduce la o lipsă de claritate și de transparență, care, pe lângă lipsa de transparență a legilor și procedurilor din Filipine cu privire la înregistrarea și licențierea navelor de pescuit, astfel cum se explică în secțiunile 3.1 și 3.2 din prezenta decizie, compromite și subminează posibilitatea punerii în aplicare efective a conservării și gestionării eficiente a resurselor piscicole ale Republicii Filipine.

(104)

Acțiunile întreprinse de Filipine pentru punerea în aplicare a instrumentelor internaționale încalcă recomandările de la punctul 10 din IPOA INN, care îndeamnă statele, cu prioritate, să ratifice, să accepte sau să adere la UNFSA. Comisia consideră că, în cazul Republicii Filipine, care are o flotă importantă de nave de pescuit angajate în operațiuni de pescuit care vizează specii cu migrație extinsă (în special tonul în zonele ICCAT, IOTC și WCPFC), această recomandare este deosebit de importantă.

(105)

Având în vedere situația explicată în prezenta secțiune a deciziei și pe baza tuturor elementelor concrete colectate de Comisie, precum și a tuturor declarațiilor transmise de țara în cauză, în conformitate cu articolul 31 alineatele (3) și (6) din Regulamentul INN, s-ar putea stabili că Filipine nu și-a îndeplinit sarcinile care îi revin în baza dreptului internațional în ceea ce privește normele, reglementările și măsurile de conservare și gestionare internaționale.

(106)

Se reamintește faptul că, în conformitate cu indicele dezvoltării umane al Organizației Națiunilor Unite (15), Filipine este considerată o țară cu un grad mediu de dezvoltare umană (pe locul 114 din 186 de țări in 2012). De asemenea, acest lucru este confirmat în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1905/2006, în care Filipine este menționată în categoria țărilor și teritoriilor cu venituri medii inferioare, precum și de informațiile de la OCDE/CAD din 1 ianuarie 2013, pentru raportarea pe 2012 (16).

(107)

Ar trebui remarcat faptul că notificarea statului Republicii Filipine ca stat de pavilion a fost acceptată de Comisie în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul INN de la 15 ianuarie 2010. Filipine a confirmat, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul INN, că dispune de convenții naționale pentru punerea în aplicare, controlul și asigurarea respectării legilor, a reglementărilor și a măsurilor de conservare și gestionare cărora trebuie să li se supună navele sale de pescuit.

(108)

Comisia a informat Filipine cu privire la diversele deficiențe pe care le-a identificat în cursul primei sale misiuni, desfășurate în ianuarie 2012. Câteva luni mai târziu, cu ocazia celei de a doua misiuni, din iunie 2012, Comisia a constatat că situația din Filipine a rămas neschimbată. Comisia a urmărit să realizeze o cooperare cu autoritățile filipineze și progrese la nivelul acțiunilor corective cu privire la deficiențele constatate. Filipine nu a luat suficiente măsuri corective și nu a obținut evoluții pozitive în corectarea deficiențelor stabilite.

(109)

De asemenea, este pertinent să se observe că Uniunea a finanțat încă din 2011 o acțiune specifică de asistență tehnică în Filipine cu privire la lupta împotriva pescuitului INN (17).

(110)

În plus, în perioada 22-26 iulie 2013, Comisia, cu sprijinul Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului și la cererea autorităților din Filipine, a organizat un atelier de consolidare a capacităților la Manila, cu accent pe măsurile de competența statului portului și pe analiza riscurilor.

(111)

Prin urmare, Comisia a luat în considerare constrângerile legate de dezvoltare din Filipine și a acordat suficient timp pentru ca Filipine să pună în aplicare măsurile pentru remedierea nerespectării obligațiilor care îi revin în baza dreptului internațional într-un mod coerent, eficace și care să nu aducă prejudicii, începând din anul 2012.

(112)

Având în vedere situația descrisă în prezenta secțiune a deciziei și pe baza tuturor elementelor concrete colectate de Comisie, precum și a tuturor declarațiilor transmise de țara în cauză, s-a putut stabili, în conformitate cu articolul 31 alineatul (7) din Regulamentul INN, că stadiul de dezvoltare al guvernanței în domeniul pescuitului al Republicii Filipine poate fi afectat de nivelul de dezvoltare al țării. Cu toate acestea, având în vedere natura deficiențelor constatate în Filipine, asistența furnizată de către Uniune și măsurile adoptate pentru remedierea situației, nu au putut fi identificate probe coroborante care să indice faptul că incapacitatea Republicii Filipine de a-și îndeplini obligațiile care îi revin în baza dreptului internațional este cauzată de nivelul redus de dezvoltare al acestui stat. Nivelul de dezvoltare al Republicii Filipine nu poate scuza sau justifica acțiunile generale întreprinse de Filipine în calitate de stat de pavilion și de stat de coastă în ceea ce privește activitățile de pescuit și caracterul insuficient al acțiunilor sale de prevenire, descurajare și eliminare a pescuitului INN și în ceea ce privește acțiunile de monitorizare, control și supraveghere eficace ale activităților de pescuit în apele aflate sub jurisdicția sa.

(113)

Având în vedere situația descrisă în prezenta secțiune a deciziei și pe baza tuturor elementelor concrete colectate de Comisie, precum și a tuturor declarațiilor transmise de țara în cauză, s-a putut stabili, în conformitate cu articolul 31 alineatul (7) din Regulamentul INN, că stadiul de dezvoltare și acțiunile generale întreprinse de Filipine în ceea ce privește activitățile de pescuit nu sunt afectate de nivelul său de dezvoltare.

(114)

Având în vedere concluziile formulate mai sus în ceea ce privește faptul că Filipine nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în conformitate cu dreptul internațional în calitate de stat de pavilion, stat al portului, stat de coastă sau stat de comercializare și nu a adoptat măsuri pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului INN, în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul INN, această țară ar trebui să fie notificată cu privire la posibilitatea de a fi identificată ca țară pe care Comisia o consideră țară terță necooperantă în ceea ce privește combaterea activităților de pescuit INN.

(115)

În conformitate cu articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul INN, Comisia ar trebui să notifice Filipine cu privire la posibilitatea de a fi identificată ca țară terță necooperantă. De asemenea, Comisia ar trebui să întreprindă toate demersurile prevăzute la articolul 32 din Regulamentul INN în ceea ce privește Filipine. În interesul unei bune administrări, ar trebui să se stabilească un termen în care țara respectivă să poată răspunde în scris la notificare și să rectifice situația.

(116)

În afară de aceasta, ar trebui să se precizeze faptul că notificarea Republicii Filipine cu privire la posibilitatea de a fi identificată drept țară pe care Comisia o consideră necooperantă în sensul prezentei decizii nu exclude și nici nu conduce automat la vreo acțiune ulterioară întreprinsă de Comisie sau de Consiliu în vederea identificării și stabilirii unei liste a țărilor necooperante,

17.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/32

17.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/33

17.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/34

17.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/35

17.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/36

(a)

trebuie să aibă personalitate juridică în statul membru în care își are sediul;

(b)

trebuie să fie reprezentat, în cel puțin o pătrime din statele membre, de deputați în Parlamentul European sau în parlamentele naționale, parlamentele regionale ori adunările regionale sau trebuie să fi obținut, în cel puțin o pătrime din statele membre, cel puțin 3 % din voturile exprimate în fiecare dintre statele membre respective la ultimele alegeri pentru Parlamentul European;

(c)

trebuie să respecte, în special în programul său și în cadrul activităților sale, principiile pe care se întemeiază Uniunea Europeană, și anume principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și principiul statului de drept;

(d)

trebuie să fi participat la alegerile pentru Parlamentul European ori să își fi exprimat intenția în acest sens.

(a)

15 % se repartizează în părți egale;

(b)

85 % se repartizează între partidele care au membri aleși în Parlamentul European, proporțional cu numărul de membri aleși.

(a)

nota de însoțire originală care să specifice cuantumul subvenției solicitate;

(b)

formularul de cerere din anexa 1 la Decizia Biroului din 29 martie 2004, completat și semnat corespunzător (inclusiv declarația scrisă pe propria răspundere);

(c)

statutul partidului politic (5);

(d)

certificatul oficial de înregistrare (6);

(e)

un document recent care să facă dovada existenței partidului politic;

(f)

lista directorilor/membrilor Consiliului de administrație (nume și prenume, titluri sau funcții în cadrul partidului solicitant) (7);

(g)

documente care certifică faptul că solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2004/2003;

(h)

documente care certifică faptul că solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 (8)  (9);

(i)

programul politic al partidului politic (10);

(j)

situația financiară completă pentru 2013, certificată de un organism de audit extern (11)  (12);

(k)

descrierea programului anual de activitate;

(l)

bugetul provizoriu de funcționare pentru perioada în cauză (1 ianuarie-31 decembrie 2015), cu menționarea cheltuielilor eligibile pentru finanțare din bugetul Uniunii.

(a)

să fie redactate pe formularul de cerere de subvenționare (anexa 1 la Decizia Biroului din 29 martie 2004);

(b)

să fie semnate obligatoriu de solicitant sau de reprezentantul său autorizat;

(c)

să fie depuse într-un plic dublu; cele două plicuri vor fi închise. Pe plicul interior se menționează, pe lângă departamentul căruia îi este adresat, conform indicației din cererea de propuneri, următorul text:

„CALL FOR PROPOSALS – 2015 GRANTS TO POLITICAL PARTIES AT EUROPEAN LEVEL

NOT TO BE OPENED BY THE MAIL SERVICE OR BY ANY UNAUTHORISED PERSON”

Dacă se utilizează plicuri autocolante, acestea trebuie sigilate cu bandă adezivă, iar expeditorul trebuie să semneze peste bandă. Semnătura expeditorului trebuie să includă, pe lângă semnătura sa olografă, și ștampila organizației sale.

Plicul exterior trebuie să indice adresa expeditorului, precum și a destinatarului, astfel:

Pe plicul interior trebuie să se menționeze următoarea adresă:

(d)

să fie expediate cel târziu la data-limită stabilită în cererea de propuneri, fie prin scrisoare recomandată, ștampila poștei dovedind data expedierii, fie printr-un serviciu de curierat, după cum rezultă din chitanța de depunere.

(a)

înaintarea cererilor către Parlamentul European (până la 30 septembrie 2014);

(b)

evaluarea și selecția de către departamentele competente ale Parlamentului European; doar cererile considerate admisibile vor fi examinate pe baza criteriilor de eligibilitate, de excludere și de selecție prevăzute în cererea de propuneri;

(c)

adoptarea deciziei finale de acordare a subvenției de către Biroul Parlamentului (în principiu, nu mai târziu de 1 ianuarie 2015, astfel cum se prevede la articolul 4 din Decizia Biroului din 29 martie 2004);

(d)

notificarea deciziilor de subvenționare;

(e)

plata unui avans de 80 % (în termen de 15 zile de la adoptarea deciziei de acordare a subvenției).

(a)

Regulamentul (CE) nr. 2004/2003;

(b)

Decizia Biroului din 29 martie 2004;

(c)

Formularul de cerere de subvenționare (anexa 1 la Decizia Biroului din 29 martie 2004).

17.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/41

(a)

să fie afiliată unuia dintre partidele politice la nivel european recunoscute în conformitate cu prezentul regulament, conform atestării partidului respectiv;

(b)

să aibă personalitate juridică în statul membru în care își are sediul; această personalitate juridică trebuie să fie separată de personalitatea juridică a partidului politic la nivel european la care este afiliată;

(c)

trebuie să respecte, în special în programul său și în cadrul activităților sale, principiile pe care se întemeiază Uniunea Europeană, și anume principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și principiul statului de drept;

(d)

să nu aibă scopuri lucrative;

(e)

componența organului său de conducere să fie echilibrată din punct de vedere geografic.

(a)

15 % se repartizează în părți egale;

(b)

85 % se repartizează între fundațiile care sunt afiliate la partide politice la nivel european care au membri aleși în Parlamentul European, proporțional cu numărul membrilor aleși.

(a)

nota de însoțire originală în care se menționează valoarea finanțării solicitate;

(b)

formularul din anexa 1 la Decizia Biroului din 29 martie 2004, completat și semnat corespunzător (inclusiv declarația scrisă pe propria răspundere);

(c)

statutul fundației politice (5);

(d)

certificatul oficial de înregistrare (6);

(e)

un document recent care să facă dovada existenței fundației politice;

(f)

lista directorilor/membrilor Consiliului de administrație (nume și prenume, cetățenie, titluri sau funcții în cadrul fundației politice);

(g)

programul politic al fundației politice (7);

(h)

situația financiară completă pentru anul 2013, certificată de organismul de audit extern (8);

(i)

bugetul provizoriu de funcționare pentru perioada în cauză (1 ianuarie 2015-31 decembrie 2015), cu menționarea cheltuielilor eligibile pentru finanțare din bugetul comunitar;

(j)

descrierea programului anual de lucru;

(k)

documente care certifică faptul că fundația politică îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2004/2003.

(a)

să fie redactate folosind formularul de cerere de finanțare (anexa 1 la Decizia Biroului din 29 martie 2004);

(b)

să fie semnate obligatoriu de solicitant sau de reprezentantul său autorizat;

(c)

să fie depuse într-un plic dublu; ambele plicuri vor fi închise; pe plicul interior se menționează, în plus față de departamentul căruia îi este adresat, conform indicației din cererea de propuneri, următorul text:

„CALL FOR PROPOSALS — 2015 GRANTS TO POLITICAL FOUNDATIONS AT EUROPEAN LEVEL

NOT TO BE OPENED BY THE POSTAL SERVICE OR BY ANY UNAUTHORISED PERSON”

Dacă se utilizează plicuri autocolante, acestea trebuie sigilate cu bandă adezivă, iar expeditorul trebuie să semneze peste bandă. Semnătura expeditorului trebuie să includă, pe lângă semnătura sa olografă, și ștampila organizației sale.

Plicul exterior trebuie să indice adresa expeditorului, precum și a destinatarului, astfel:

Pe plicul interior trebuie să se menționeze următoarea adresă:

(d)

să fie expediate cel târziu la termenul stabilit în cererea de propuneri, fie prin scrisoare recomandată, ștampila poștei dovedind data expedierii, fie printr-un serviciu de curierat, data expedierii rezultând din chitanța de depunere.

(a)

înaintarea cererilor către Parlamentul European (până la 30 septembrie 2014);

(b)

evaluarea și selecția de către serviciul competent al Parlamentului European; doar cererile considerate admisibile vor fi examinate pe baza criteriilor de eligibilitate, de excludere și de selecție prevăzute în cererea de propuneri;

(c)

adoptarea deciziei de acordare a finanțării de către Biroul Parlamentului European (în principiu, nu mai târziu de 1 ianuarie 2015, astfel cum este prevăzut la articolul 4 din Decizia Biroului din 29 martie 2004) și notificarea rezultatelor către solicitanți;

(d)

notificarea deciziilor de subvenționare;

(e)

plata unui avans de 80 % (în termen de 15 zile de la adoptarea deciziei de acordare a subvenției).

(a)

Regulamentul (CE) nr. 2004/2003;

(b)

Decizia Biroului din 29 martie 2004;

(c)

Formularul de cerere de subvenționare (anexa 1 la Decizia Biroului din 29 martie 2004).

17.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/45

1.

La data de 10 iunie 2014, Comisia a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderea Faurecia S.A. („Faurecia”, Franța), controlată în ultimă instanță de Peugeot SA, societatea-mamă a grupului PSA Peugeot Citroën („PSA”, Franța), și Magneti Marelli S.p.A. („Magneti Marelli”, Italia), controlată de FIAT S.p.A., societatea-mamă a grupului FIAT („FIAT”, Italia), dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul în comun asupra unei întreprinderi comune în Franța, prin achiziționare de acțiuni într-o societate nou-creată, constituind o întreprindere comună.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

—   în cazul întreprinderii Faurecia: fabricarea și furnizarea de echipamente auto, inclusiv de scaune pentru automobile, sisteme interioare, părți exterioare ale automobilelor și tehnologii de control al emisiilor;

—   în cazul grupului PSA: furnizarea de produse și de servicii în industria automobilelor;

—   în cazul întreprinderii Magneti Marelli: fabricarea și furnizarea de componente și de sisteme de înaltă tehnologie pentru industria automobilelor, inclusiv produse de iluminat pentru automobile, produse pentru grupul motopropulsor sisteme electronice, sisteme de suspensie și amortizoare de șoc, sisteme de evacuare, componente și module de plastic, componente și servicii postvânzare și produse aferente automobilismului sportiv;

—   în cazul întreprinderii FIAT: furnizarea de produse și de servicii în sectorul automobilelor.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisia Europeană în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei, cu numărul de referință M.7209 – Faurecia/Magneti Marelli/JV, prin fax (+32 22964301), prin e-mail, la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu, sau prin poștă, la următoarea adresă:

17.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/46

1.

La data de 6 iunie 2014, Comisia Europeană a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), o notificare a unei concentrări propuse prin care Carlyle Group L.P. („Carlyle”, SUA) și Haier Group Corporation („Haier Group”, China) intenționează să dobândească, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul în comun asupra întreprinderii Haier Biomedical and Laboratory Products Co., Ltd („HBML”, China), în prezent controlată exclusiv de Haier Group.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

—   în cazul Carlyle: gestionarea alternativă de active la nivel mondial;

—   în cazul Haier Group: fabricare și furnizare de produse electronice de larg consum și de produse electrocasnice;

—   în cazul HBML: furnizare de echipamente generale de laborator, în special congelatoare medicale, frigidere/lăzi frigorifice medicale și hote de siguranță biologică.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei Europene prin fax (+32 22964301), prin e-mail, la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu, sau prin poștă, cu numărul de referință M.7294 – Carlyle/Haier Group/Haier Biomedical and Laboratory Product, la următoarea adresă: