INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/2

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Siemens AG Österreich, VA Tech Transmission & Distribution GmbH & Co. KEG, Siemens Transmission & Distribution Ltd, Siemens Transmission & Distribution SA, Nuova Magrini Galileo SpA

(Cauzele conexate C-231/11-C-233/11) (1)

((Recurs - Concurență - Înțelegere - Piața proiectelor referitoare la instalații de comutație cu izolație în gaz - Răspundere solidară pentru plata amenzii - Noțiunea de întreprindere - Principiile răspunderii personale și individualizării pedepselor și a sancțiunilor - Competență de fond a Tribunalului - Principiul ne ultra petita - Principiile proporționalității și egalității de tratament))

2014/C 175/02

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Antoniadis, R. Sauer și N. von Lingen, agenți) (C-231/11 P), Siemens Transmission & Distribution Ltd (C-232/11 P), Siemens Transmission & Distribution SA, Nuova Magrini Galileo SpA (C-233/11 P) (reprezentanți: H. Wollmann și F. Urlesberger, avocați)

Celelalte părți din procedură: Siemens AG Österreich, VA Tech Transmission & Distribution GmbH & Co. KEG, Siemens Transmission & Distribution Ltd, Siemens Transmission & Distribution SA, Nuova Magrini Galileo SpA (reprezentanți: H. Wollmann și F. Urlesberger, Rechtsanwälte), Comisia Europeană (reprezentanți: A. Antoniadis, R. Sauer și N. von Lingen, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 3 martie 2011, Siemens Österreich și alții/Comisia (cauzele conexate T-122/07-T-124/04), având ca obiect, cu titlu principal, o cerere de anulare în parte a Deciziei C(2006) 6762 final a Comisiei din 24 ianuarie 2007 privind o procedură în temeiul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.899 – Instalații de comutație cu izolație în gaz), precum și, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a amenzii aplicate recurentelor

Dispozitivul

Anulează punctul 2 al dispozitivului Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 3 martie 2011, Siemens Österreich și alții/Comisia (T-122/07-T-124/07), în măsura în care anulează articolul 2 literele (j) și (k) din Decizia C(2006) 6762 final a Comisiei din 24 ianuarie 2007 privind o procedură în temeiul articolului [81 CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.899 – Instalații de comutație cu izolație în gaz).

2)	Anulează punctul 3 prima liniuță al dispozitivului Hotărârii Tribunalului din 3 martie 2011, Siemens Österreich și alții/Comisia (T-122/07-T-124/07).

Anulează punctul 3 a doua-a patra liniuță al dispozitivului Hotărârii Tribunalului din 3 martie 2011, Siemens Österreich și alții/Comisia (T-122/07-T-124/07), în măsura în care implică stabilirea cotelor părți ale reclamantelor în primă instanță din cuantumurile amenzii la plata căreia au fost obligate în solidar.

4)	Respinge în rest recursurile.

5)	Obligă Siemens AG Österreich, VA Tech Transmission & Distribution GmbH & Co. KEG, Siemens Transmission & Distribution Ltd, Siemens Transmission & Distribution SA și Nuova Magrini Galileo SpA la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului în cauza C-231/11 P.

6)	Obligă Siemens Transmission & Distribution Ltd la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului în cauza C-232/11 P.

7)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului în cauza C-233/11 P.

8)	Cheltuielile de judecată aferente procedurii în primă instanță rămân repartizate conform punctelor 5-7 ale dispozitivului Hotărârii Tribunalului din 3 martie 2011, Siemens Österreich și alții/Comisia (T-122/07-T-124/07).

(1) JO C 204, 9.7.2011.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 aprilie 2014 – Areva/Alstom SA, T&D Holding, fostă Areva T&D Holding SA, Alstom Grid SAS, fostă Areva T&D SA, Alstom Grid AG, fostă Areva T&D AG, Comisia Europeană

(Cauzele conexate C-247/11 P și C-253/11 P) (1)

((Recurs - Concurență - Înțelegere - Piața proiectelor referitoare la instalații de comutație cu izolație în gaz - Imputabilitatea comportamentului ilicit al filialelor în sarcina societăților-mamă ale acestora - Obligația de motivare - Răspundere solidară pentru plata amenzii - Noțiunea de întreprindere - Solidaritate denumită „de fapt” - Principiile securității juridice și individualizării pedepselor și a sancțiunilor - Principiile proporționalității și egalității de tratament))

2014/C 175/03

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurente: Areva (reprezentanți: A. Schild, C. Simphal și E. Estellon, avocați) (C-247/11 P), Alstom SA, T&D Holding SA, Alstom Grid SAS, Alstom Grid AG (C-253/11 P) (reprezentanți: J. Derenne, A. Müller-Rappard și M. Lagrue, avocați)

Celelalte părți din procedură: Alstom SA, T&D Holding, fostă Areva T&D Holding SA, Alstom Grid SAS, fostă Areva T&D SA, Alstom Grid AG, fostă Areva T&D AG (reprezentanți: J. Derenne, A. Müller-Rappard și M. Lagrue, avocați, Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și N. von Lingen, agenți), Areva (reprezentanți: A. Schild, C. Simphal și E. Estellon, avocați)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 3 martie 2011, Areva și alții/Comisia (cauzele conexate T-117/07 și T-121/07), prin care Tribunalul a respins în parte acțiunea în anulare a Deciziei C(2006) 6762 final a Comisiei din 24 ianuarie 2007 privind o procedură în temeiul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.899) – Instalații de comutație cu izolație în gaz – Încălcarea dreptului la apărare – Nerespectarea obligației de motivare – Răspundere solidară pentru plata amenzii – Imputabilitatea comportamentului ilicit

Dispozitivul

1)	Anulează punctul 3 a doua liniuță al dispozitivului Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 3 martie 2011, Areva și alții/Comisia (T-117/07 și T-121/07).

2)	Anulează articolul 2 litera (c) din Decizia C(2006) 6762 final a Comisiei din 24 ianuarie 2007 privind o procedură în temeiul articolului [81 CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.899 – Instalații de comutație cu izolație în gaz).

3)	Pentru încălcările constatate la articolul 1 literele (b)-(f) din Decizia C(2006) 6762 final, aplică Alstom SA, în solidar cu Alstom Grid SAS, o amendă de 27 795 000 de euro, iar Areva SA, T & D Holding SA și Alstom Grid AG, în solidar cu Alstom Grid SAS, o amendă de 20 400 000 de euro.

4)	Respinge în rest recursurile.

Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în primă instanță, cât și recursurilor, o cincime din cheltuielile de judecată efectuate de Areva SA, de Alstom SA, de T & D Holding SA, de Alstom Grid SAS și de Alstom Grid AG, aferente procedurii în primă instanță și recursurilor.

6)	Areva SA, Alstom SA, T & D Holding SA, Alstom Grid SAS și Alstom Grid AG suportă patru cincimi din propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță și recursurilor.

(1) JO C 211, 16.7.2011.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/4

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – T-Mobile Austria GmbH/Verein für Konsumenteninformation

(Cauza C-616/11) (1)

([Directiva 2007/64/CE - Servicii de plată - Articolul 4 punctul 23 - Noțiunea de instrument de plată - Ordine de transfer de fonduri online și cu ajutorul unui formular pe suport de hârtie - Articolul 52 alineatul (3) - Dreptul beneficiarului plății de a solicita plătitorului comisioane pentru utilizarea unui instrument de plată - Competența statelor membre de a institui o interdicție generală - Contract între un operator de telefonie mobilă și particulari])

2014/C 175/04

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: T-Mobile Austria GmbH

Pârât: Verein für Konsumenteninformation

Obiectul

Cerere de decizie preliminar[– Oberster Gerichtshof – Interpretarea articolului 4 punctul 23 și a articolului 52 alineatul (3) din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, p. 1, rectificare în JO L 187, p. 5) – Domeniu de aplicare – Noțiune „instrument de plată” – Legislație națională care prevede o interdicție generală de percepere a unor comisioane pentru utilizarea unui instrument de plată – Contract între un operator de telefonie numerică și particulari – Plată prin formular de virament semnat în format hârtie, sistem de transfer de fonduri în format hârtie sau sistem de transfer de fonduri în format electronic

Dispozitivul

Articolul 52 alineatul (3) din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE, precum și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE trebuie interpretat în sensul că este aplicabil în cazul utilizării unui instrument de plată în cadrul raportului contractual dintre un operator de telefonie mobilă, în calitate de beneficiar al plății, și clientul său, în calitate de plătitor.

Articolul 4 punctul 23 din Directiva 2007/64 trebuie interpretat în sensul că atât procedura de emitere a unui ordin de transfer de fonduri printr-un formular de transfer semnat personal de plătitor, cât și procedura de emitere a unui ordin de transfer de fonduri prin serviciul bancar online constituie instrumente de plată în sensul acestei dispoziții.

Articolul 52 alineatul (3) din Directiva 2007/64 trebuie interpretat în sensul că se conferă statelor membre competența de a interzice în mod general beneficiarilor plății să perceapă comisioane de la plătitor pentru utilizarea oricărui instrument de plată, cu condiția ca reglementarea națională, în ansamblul său, să țină seama de nevoia de a încuraja concurența și de a promova utilizarea de instrumente de plată eficiente, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice.

(1) JO C 73, 10.3.2012.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/5

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Wojewódzki Sąd Administracyjny – Polonia) – Emerging Markets Series of DFA Investment Trust Company/Dyrektor Izby Skarbowej w Bydgoszczy

(Cauza C-190/12) (1)

((Trimitere preliminară - Libertatea de stabilire - Libera circulație a capitalurilor - Articolele 63 TFUE și 65 TFUE - Impozit pe venitul persoanelor juridice - Diferență de tratament între dividendele distribuite fondurilor de investiții rezidente și cele distribuite fondurilor de investiții nerezidente - Excludere de la scutirea fiscală - Restricție nejustificată))

2014/C 175/05

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Emerging Markets Series of DFA Investment Trust Company

Pârât: Dyrektor Izby Skarbowej w Bydgoszczy

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Wojewódzki Sad Administracyjny w Bydgoszczy (Polonia) – Interpretarea articolelor 63 TFUE și 65 TFUE – Libertatea de stabilire și libera circulație a capitalurilor – Legislație fiscală care scutește de impozitul pe profit dividendele plătite fondurilor de investiții stabilite pe teritoriul statelor membre, dar care exclude de la beneficiul acestei scutiri fondurile de investiții stabilite în state terțe

Dispozitivul

Articolul 63 TFUE privind libera circulație a capitalurilor se aplică într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care, în temeiul legislației fiscale naționale, dividendele distribuite de societăți stabilite într-un stat membru unui fond de investiții stabilit într-o țară terță nu fac obiectul unei scutiri fiscale, în timp ce fondurile de investiții stabilite în statul membru respectiv beneficiază de o astfel de scutire.

Articolele 63 TFUE și 65 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații fiscale a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia nu pot beneficia de o scutire fiscală dividendele distribuite de societăți stabilite în acest stat membru unui fond de investiții situat într-o țară terță, atât timp cât între acest stat membru și țara terță în cauză există o obligație convențională de asistență administrativă reciprocă ce dă posibilitatea autorităților fiscale naționale să verifice informațiile transmise eventual de fondul de investiții. Revine instanței de trimitere, în cadrul litigiului principal, sarcina să examineze dacă mecanismul schimbului de informații prevăzut prin acest cadru de cooperare este efectiv de natură să permită autorităților fiscale poloneze să verifice, dacă este necesar, informațiile furnizate de fondurile de investiții stabilite pe teritoriul Statelor Unite ale Americii cu privire la condițiile de constituire și de desfășurare a activităților lor, pentru a stabili dacă acest fonduri funcționează într-un cadru de reglementare echivalent cu cel al Uniunii.

(1) JO C 209, 14.7.2012.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/6

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Ungaria

(Cauza C-288/12) (1)

([Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 95/46/CE - Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date - Articolul 28 alineatul (1) - Autorități naționale de supraveghere - Independență - Legislație națională care pune capăt înainte de termen mandatului autorității de supraveghere - Înființarea unei noi autorități de supraveghere și numirea unei alte persoane în calitate de președinte])

2014/C 175/06

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Talabér-Ritz și B. Martenczuk, agenți)

Pârâtă: Ungaria (reprezentant: M. Z. Fehér, agent)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) (reprezentanți: I. Chatelier, A. Buchta, Z. Belényessy și H. Kranenborg, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Încălcarea Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială 13/vol. 17, p. 10) – Obligația statelor membre de a prevedea că aplicarea dispozițiilor adoptate în temeiul directivei este supravegheată de una sau mai multe autorități publice care exercită în deplină independență misiunile cu care sunt învestite – Adoptarea unei legislații naționale care pune capăt înainte de termen mandatului de șase ani al comisarului pentru protecția datelor – Crearea unei autorități naționale pentru protecția datelor și a libertății informației – Numirea în funcția de președinte al acestei autorități, pentru un mandat de nouă ani, a unei alte persoane decât comisarul pentru protecția datelor

Dispozitivul

Prin faptul că a pus capăt în mod anticipat mandatului autorității de supraveghere a protecției datelor cu caracter personal, Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

2)	Obligă Ungaria la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 227, 28.7.2012.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/6

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Ireland, Verfassungsgerichtshof – Irlanda, Austria) – Digital Rights Ireland Ltd (C-293/12), Kärntner Landesregierung, Michael Seitlinger, Christof Tschohl și alții (C-594/12)/Minister for Communications, Marine and Natural Resources, Minister for Justice, Equality and Law Reform, The Commissioner of the Garda Síochána, Ireland și Attorney General

(Cauzele conexate C-293/12 și C-594/12) (1)

((Comunicații electronice - Directiva 2006/24/CE - Servicii de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice - Păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea unor astfel de servicii - Validitate - Articolele 7, 8 și 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene))

2014/C 175/07

Limba de procedură: engleza și germana

Instanța de trimitere

High Court of Ireland, Verfassungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Digital Rights Ireland Ltd (C-293/12), Kärntner Landesregierung, Michael Seitlinger, Christof Tschohl și alții (C-594/12)

Pârâți: Minister for Communications, Marine and Natural Resources, Minister for Justice, Equality and Law Reform, The Commissioner of the Garda Síochána, Ireland, Attorney General

cu participarea: Irish Human Rights Commission

Obiectul

(Cauza C-293/12)

Cerere de decizie preliminară – High Court of Ireland, Verfassungsgerichtshof – Interpretarea articolelor 3, 4 și 6 din Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE (JO L 105, p. 54, Ediție specială, 13/vol. 53, p. 51) – Limitarea drepturilor reclamantei cu privire la telefonia mobilă – Compatibilitate cu articolul 5 alineatul (4) TUE și cu articolul 21 TFUE – Compatibilitate cu articolele 7, 8, 10 și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

(Cauza C-594/12)

Cerere de decizie preliminară – Verfassungsgerichtshof – Validitatea articolelor 3-9 din Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE (JO L 105, p. 54, Ediție specială, 13/vol. 53, p. 51) în lumina articolelor 7, 9 și 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Interpretarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în special, a articolelor 7, 8, 52 și 53 din aceasta, a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10), precum și a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142) – Acțiune având ca obiect eventuala neconstituționalitate a anumitor dispoziții ale Legii federale privind telecomunicațiile de transpunere a Directivei 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice

Dispozitivul

Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE este nevalidă.

(1) JO C 258, 25.8.2012.

JO C 79, 16.3.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – ACI Adam BV și alții/Stichting de Thuiskopie, Stichting Onderhandelingen Thuiskopie vergoeding

(Cauza C-435/12) (1)

((Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală - Drepturi de autor și drepturi conexe - Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională - Directiva 2001/29/CE - Articolul 5 alineatul (2) litera (b) și alineatul (5) - Dreptul de reproducere - Excepții și limitări - Reproducere pentru uz personal - Caracterul legal al originii copiei - Directiva 2004/48/CE - Domeniu de aplicare))

2014/C 175/08

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamante: ACI Adam BV, Alpha International BV, AVC Nederland BV, B.A.S. Computers & Componenten BV, Despec BV, Dexxon Data Media and Storage BV, Fuji Magnetics Nederland, Imation Europe BV, Maxell Benelux BV, Philips Consumer Electronics BV, Sony Benelux BV, Verbatim GmbH

Pârâte: Stichting de Thuiskopie, Stichting Onderhandelingen Thuiskopie vergoeding

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) – Interpretarea articolului 5 alineatele (2) și (5) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 19, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230) și a articolului 14 din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56) – Dreptul de reproducere – Excepții și limitări – Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală – Cheltuieli judiciare – Domeniu de aplicare

Dispozitivul

Dreptul Uniunii, în special articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională coroborat cu alineatul (5) al acestui articol, trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care nu face distincție între situația în care sursa utilizată pentru realizarea unei reproduceri pentru uz personal este legală și cea în care această sursă este nelegală.

Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretată în sensul că nu este aplicabilă într-o procedură precum cea în discuție în litigiul principal, în care debitorii compensației echitabile solicită instanței de trimitere să facă constatări împotriva organismului responsabil cu perceperea și repartizarea acestei remunerații către titularii de drepturi de autor, care se opune acestei solicitări.

(1) JO C 399, 22.12.2012.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de College van Beroep voor het Bedrijfsleven – Țările de Jos) – Maatschap T. van Oosterom en A. van Oosterom-Boelhouwer/Staatssecretaris van Economische Zaken, Landbouw en Innovatie

(Cauza C-485/12) (1)

([Agricultură - Politica agricolă comună - Scheme de sprijin direct - Regulamentul (CE) nr. 73/2009 - Sistem integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor - Sistem de identificare a parcelelor agricole - Condiții de eligibilitate pentru acordarea ajutorului - Controale administrative - Controale la fața locului - Regulamentul (CE) nr. 796/2004 - Determinarea suprafețelor eligibile pentru acordarea ajutorului - Teledetecție - Inspecție fizică a parcelelor agricole])

2014/C 175/09

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het Bedrijfsleven

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Maatschap T. van Oosterom și A. van Oosterom-Boelhouwer

Pârât: Staatssecretaris van Economische Zaken, Landbouw en Innovatie

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – College van Beroep voor het Bedrijfsleven – Țările de Jos – Interpretarea articolului 32 din Regulamentul nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (JO L 141, p. 18, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 210) – Controale la fața locului în raport cu cererile unice privind schemele de ajutor pe suprafață – Teledetecție – Autoritate competentă care a concluzionat, pe baza unor fotografii aeriene, în sensul inexactității declarației unui agricultor privind o cerere de ajutor

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 972/2007 al Comisiei din 20 august 2007, trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care controalele încrucișate automatizate care sunt destinate să verifice eligibilitatea ajutorului pentru parcelele declarate în cererea de plată unică a unui agricultor sunt completate, ca urmare a actualizării în curs a sistemului de identificare a parcelelor agricole, printr-o verificare pe baza unor imagini aeriene recente care conduc la constatarea unor inexactități în declarația acestuia, autoritatea competentă nu este obligată să efectueze o inspecție pe teren, ci dispune, conform articolului 24 alineatul (2) din acest regulament, de o putere de apreciere privind măsurile care trebuie adoptate în consecință. În special, autoritatea menționată nu poate fi obligată să efectueze măsurători pe terenul parcelelor respective în cazul în care nu are îndoieli cu privire la măsurătorile rezultate din imaginile aeriene pe care le are la dispoziție.

(1) JO C 26, 26.1.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Riigikohus – Estonia) – Sintax Trading OÜ/Makusu- ja Tolliameti

(Cauza C-583/12) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 - Măsuri care vizează împiedicarea introducerii pe piață a mărfurilor contrafăcute și a mărfurilor piratate - Articolul 13 alineatul (1) - Competența autorităților vamale de a constata încălcarea unui drept de proprietate intelectuală])

2014/C 175/10

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Riigikohus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sintax Trading OÜ

Pârât: Makusu- ja Tolliameti

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Riigikohus – Interpretarea articolului 13 alineatul (1) și a articolului 17, precum și a considerentelor (1), (2) și (3) ale Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală (JO L 196, p. 7, Ediție specială, 02/vol. 16, p. 18) – Măsuri prin care se urmărește împiedicarea introducerii pe piața de mărfuri contrafăcute și de mărfuri piratate – Procedura prin care să se stabilească dacă a avut loc o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală – Competența autorităților vamale în materia constatării încălcării unui drept de proprietate intelectuală – Dreptul autorităților vamale de a iniția din oficiu procedura prin care să se stabilească dacă a avut loc o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, fără a fi nevoie ca titularul dreptului de proprietate să fi inițiat respectiva procedură

Dispozitivul

Articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca autoritățile vamale să inițieze ele înseși și să desfășoare procedura menționată la această dispoziție, în lipsa oricărei inițiative a titularului dreptului de proprietate intelectuală, cu condiția ca deciziile adoptate în materie de autoritățile respective să poată face obiectul unor căi de atac care asigură protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii și în special de regulamentul menționat.

(1) JO C 55, 23.2.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/10

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Ehrmann AG/Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs eV

(Cauza C-609/12) (1)

([Trimitere preliminară - Informarea și protecția consumatorilor - Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 - Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare - Etichetarea și prezentarea produselor alimentare - Articolul 10 alineatul (2) - Aplicarea în timp - Articolul 28 alineatele (5) și (6) - Măsuri tranzitorii])

2014/C 175/11

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ehrmann AG

Pârâtă: Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs eV

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Bundesgerichtshof – Interpretarea articolului 10 alineatele (1) și (2), a articolului 28 alineatul (5), precum și a articolului 29 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (JO L 404, p. 9, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 244), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 116/2010 al Comisiei din 9 februarie 2010 (JO L 37, p. 16) – Mențiuni de sănătate – Condiții specifice – Domeniu temporal de aplicare

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 116/2010 al Comisiei din 9 februarie 2010, trebuie interpretat în sensul că obligațiile de informare prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din acest regulament erau deja în vigoare în cursul anului 2010 în ceea ce privește mențiunile de sănătate care nu erau interzise în temeiul articolului 10 alineatul (1) din regulamentul menționat coroborat cu articolul 28 alineatele (5) și (6) din același regulament.

(1) JO C 101, 6.4.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Debreceni Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – GSV kft/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Észak-alföldi Regionális Vám- és Pénzügyőri Főigazgatósága

(Cauza C-74/13) (1)

((Trimitere preliminară - Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Codurile TARIC 7019590010 și 7019590090 - Regulamente de instituire a unor taxe antidumping asupra importurilor de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din China - Versiuni lingvistice divergente - Obligația de plată a taxelor antidumping))

2014/C 175/12

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Debreceni Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: GSV kft

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Észak-alföldi Regionális Vám- és Pénzügyőri Főigazgatósága

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Debreceni Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Interpretarea considerentului (14) și a articolului1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 138/2011 al Comisiei din 16 februarie 2011 de instituire a unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din Republica Populară Chineză (JO L 43, p. 9) – Scutirea de taxe antidumping asupra importurilor de țesături din fibră de sticlă care nu sunt acoperite de descrierea din cadrul subpoziției TARIC 7019590010, în versiunea acesteia care reiese din regulamentele publicate în limba importatorului – Mărfuri care pot fi clasificate în respectiva subpoziție potrivit altor versiuni lingvistice

Dispozitivul

Tariful integrat al Comunităților Europene instituit prin articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun trebuie interpretat în sensul că pot intra sub incidența codului său 7019 59 00 10 produse precum cele descrise de instanța de trimitere, care constau în principal în țesături de fibră de sticlă care au ochiuri cu dimensiunea de 4 mm atât în lungime, cât și în lățime, au o greutate de peste 35 g/m2 și sunt destinate domeniului construcțiilor.

Faptul că produsul vizat de declarația vamală în discuție în litigiul principal, deși are caracteristicile prevăzute de codul 7019 59 00 10 din tariful integrat al Comunităților Europene și reluate de regulamentele care îl supun unor taxe antidumping, nu corespunde denumirii care îi este dată în acest cod și în aceste regulamente astfel cum au fost publicate în limba statului membru de origine al declarantului și pe care acesta și-a întemeiat exclusiv declarația nu este susceptibil să determine anularea clasificării tarifare la codul menționat efectuate de autoritățile vamale în temeiul ansamblului versiunilor lingvistice ale aceluiași cod și ale regulamentelor menționate.

(1) JO C 164, 8.6.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/11

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 10 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-85/13) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 91/271/CEE - Tratarea apelor urbane reziduale - Articolele 3-5 și 10 - Anexa I A și B))

2014/C 175/13

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Manhaeve și L. Cimaglia, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, M. Russo, avvocato dello Stato)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Neadoptarea sau necomunicarea, în termenul prevăzut, a dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolelor 3, 4, 5 și 10 din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 43), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 (JO L 311, p. 1)

Dispozitivul

Prin neadoptarea dispozițiilor necesare pentru a se asigura că:

—

aglomerările Melegnano, Mortara, Olona Nord, Olona Sud, Robecco sul Naviglio, San Giuliano Milanese Est, Trezzano sul Naviglio și Vigevano (Lombardia), cu un echivalent-locuitor mai mare de 10 000, care evacuează ape urbane reziduale în ape receptoare considerate „zone sensibile” în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008, sunt echipate cu sisteme de colectare a apelor urbane reziduale, conform articolului 3 din directiva menționată;

—

în aglomerările Pescasseroli (Abruzzi), Cormons, Gradisca d’Isonzo, Grado (Frioul-Venezia Giulia), Broni, Calco, Casteggio, Melegnano, Mortara, Orzinuovi, Rozzano, Trezzano sul Naviglio, Valle San Martino, Vigevano (Lombardia), Pesaro, Urbino (Regiunea Marche), Alta Val Susa (Piemont), Nuoro (Sardinia), Castellammare del Golfo I, Cinisi, Terrasini (Sicila), Courmayeur (Valea Aostei) și Thiene (Veneția), cu un echivalent-locuitor mai mare de 10 000, apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări secundare sau echivalente, conform articolului 4 din Directiva 91/271, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1137/2008;

—

în aglomerările Pescasseroli (Abruzzi), Aviano Capoluogo, Cividale del Friuli, Codroipo/Sedegliano/Flaibano, Cormons, Gradisca d’Isonzo, Grado, Latisana Capoluogo, Pordenone/Porcia/Roveredo/Cordenons, Sacile, Udine (Frioul-Venezia Giulia), Frosinone (Lazio), Francavilla Fontana, Trinitapoli (Puglia), Dorgali, Nuoro, ZIR Villacidro (Sardinia), precum și Castellammare del Golfo I, Cinisi, Partinico, Terrasini și Trappeto (Sicilia), cu un echivalent-locuitor mai mare de 10 000, care evacuează în ape receptoare considerate „zone sensibile” în sensul Directivei 91/271, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1137/2008, apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări mai riguroase decât tratarea secundară sau echivalentă, conform articolului 5 din directiva menționată, și

—

stațiile de epurare a apelor urbane reziduale, construite în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 4-7 din Directiva 91/271, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1137/2008, sunt concepute, construite, exploatate și întreținute astfel încât să aibă un randament suficient în toate condițiile climatice normale ale locului în care sunt amplasate și pentru a se ține seama de variațiile sezoniere ale încărcării în momentul conceperii acestor instalații în aglomerările Pescasseroli (Abruzzi), Aviano Capoluogo, Cividale del Friuli, Codroipo/Sedegliano/Flaibano, Cormons, Gradisca d’Isonzo, Grado, Latisana Capoluogo, Pordenone/Porcia/Roveredo/Cordenons, Sacile, Udine (Frioul-Venezia Giulia), Frosinone (Lazio), Broni, Calco, Casteggio, Melegnano, Mortara, Orzinuovi, Rozzano, Trezzano sul Naviglio, Valle San Martino, Vigevano (Lombardia), Pesaro, Urbino (Regiunea Marche), Alta Val Susa (Piemont), Francavilla Fontana, Trinitapoli (Puglia), Dorgali, Nuoro, ZIR Villacidro (Sardinia), Castellammare del Golfo I, Cinisi, Partinico, Terrasini, Trappeto (Sicila), Courmayeur (Valea Aostei) și Thiene (Veneția),

Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 și/sau al articolului 4 și/sau al articolului 5, precum și al articolului 10 din Directiva 91/271, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1137/2008.

2)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 147, 25.5.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/13

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 10 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Ungaria

(Cauza C-115/13) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Accize la alcool și băuturi alcoolice - Directiva 92/83/CEE - Stabilirea ratelor accizelor - Producție la comandă de alcool etilic într-o distilerie supusă unei accize de 0 % - Scutire de la plata accizei pentru producția de alcool etilic de către persoane private))

2014/C 175/14

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Barslev și A. Sipos, agenți)

Pârâtă: Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér, K. Szíjjártó și K. Molnár, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Încălcarea articolelor 19-21 din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 152) coroborate cu articolul 22 alineatul (7) din aceeași directivă, precum și cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 159) – Stabilirea accizelor – Producție la comandă de alcool etilic într-o distilerie supusă unei accize de 0 % – Scutire de la plata accizei pentru producția de alcool etilic de către persoane private

Dispozitivul

Prin adoptarea și prin punerea în aplicare a unei reglementări care prevede că, în condițiile pe care le definește, producția la comandă de alcool etilic dintr-o distilerie este supusă unei accize de 0 % și că producția de alcool etilic de către persoane private este scutită de plata accizei, Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 19-21 din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice, astfel cum a fost modificată prin Actul privind condiţiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, coroborate cu articolul 22 alineatul (7) din aceasta, precum și cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice.

2)	Obligă Ungaria la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 129, 4.5.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/13

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Belgia) – Ville d'Ottignies-Louvain-la-Neuve, Michel Tillieut, Willy Gregoire, Marc Lacroix/Région wallonne

(Cauza C-225/13) (1)

([Trimitere preliminară - Mediu - Deșeuri - Directiva 75/442/CEE - Articolul 7 alineatul (1) - Plan de gestionare - Locuri sau instalații corespunzătoare de eliminare a deșeurilor - Noțiunea de plan de gestionare a deșeurilor - Directiva 1999/31/CE - Articolele 8 și 14 - Depozite de deșeuri autorizate sau care funcționau deja la data punerii în aplicare a acestei directive])

2014/C 175/15

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Ville d'Ottignies-Louvain-la-Neuve, Michel Tillieut, Willy Gregoire, Marc Lacroix

Pârâtă: Région wallonne

cu participarea: Shanks SA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Conseil d’État – Interpretarea articolului 7 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (JO L 194, p. 39), precum și a articolului 2 litera (a) din Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, p. 30, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 135) – Eliminarea deșeurilor – Noțiunea de plan de gestionare a deșeurilor – Reglementare națională care nu autorizează centrele tehnice de depozitare a deșeurilor în afara locurilor prevăzute de respectivul plan de gestionare – Normă de excepție care permite reînnoirea, după intrarea în vigoare a planului de gestionare a deșeurilor, a autorizațiilor acordate unor centre tehnice de depozitare a deșeurilor anterior intrării în vigoare a respectivului plan – Noțiunea de planuri și programe

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei din 24 mai 1996, trebuie interpretat în sensul că o dispoziție normativă națională precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că, prin derogare de la norma potrivit căreia niciun centru tehnic de rampe de gunoi nu poate fi autorizat în afara locurilor prevăzute de planul de gestionare a deșeurilor impus prin acest articol, centrele tehnice de rampe de gunoi autorizate anterior intrării în vigoare a acestui plan pot fi autorizate din nou, după această dată pe aceleași parcele, nu constituie un „plan de gestionare a deșeurilor” în sensul acestei dispoziții din Directiva 75/442, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350.

Cu toate acestea, articolul 8 din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/97/UE a Consiliului din 5 decembrie 2011, nu se opune unei astfel de dispoziții normative naționale, care poate avea temeiul juridic în articolul 14 din această directivă și poate să se aplice unor depozite de deșeuri autorizate sau care funcționau deja la data punerii în aplicare a acesteia, sub rezerva respectării celorlalte condiții menționate la articolul 14, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1) JO C 207, 20.7.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/14

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 10 aprilie 2014 – Acino AG/Comisia Europeană

(Cauza C-269/13) (1)

((Recurs - Medicamente de uz uman - Suspendarea introducerii pe piață și retragerea anumitor loturi de medicamente care conțin principiul activ Clopidogrel - Modificarea autorizațiilor de introducere pe piață - Interdicție de introducere pe piață - Regulamentul (CE) nr. 726/2004 și Directiva 2001/83/CE - Principiul precauției - Proporționalitate - Obligația de motivare))

2014/C 175/16

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Acino AG (reprezentanți: R. Buchner și E. Burk, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Šimerdová și B.-R. Killmann, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 7 martie 2013, Acino/Comisia (T-539/10), în măsura în care Tribunalul a respins o cerere de anulare a Deciziilor C(2010) 2203, C(2010) 2205, C(2010) 2210 și C(2010) 2218 ale Comisiei din 29 martie 2010, precum și a Deciziilor C(2010) 6430, C(2010) 6432, C(2010) 6434 și C(2010) 6435 ale Comisiei din 16 septembrie 2010, referitoare la suspendarea introducerii pe piață a medicamentelor de uz uman care conțin principiul activ Clopidogrel fabricat într-o anumită unitate, la retragerea loturilor acestor medicamente de pe piață, la modificarea autorizațiilor de introducere pe piață, precum și la interdicția de introducere pe piață a medicamentelor menționate – Principiul precauției – Proporționalitate – Obligația de motivare

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Acino AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 215, 27.7.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/15

Ordonanța Curții din 6 februarie 2014 – Gabi Thesing, Bloomberg Finance LP/Banca Centrală Europeană (BCE)

(Cauza C-28/13) (1)

([Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Articolul 169 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Cuprinsul necesar al cererii de recurs])

2014/C 175/17

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Gabi Thesing, Bloomberg Finance LP (reprezentanți: M Stephens și R Lands, solicitors, precum și T. Pitt-Payne, QC)

Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană (BCE) (reprezentanți: M. López Torres și S. Lambrinoc, agenți)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 29 noiembrie 2012 în cauza T-590/10, Gabi Thesing și Bloomberg Finance LP/Banca Centrală Europeană (BCE), prin care Tribunalul a respins o acțiune având ca obiect anularea Deciziei Băncii Centrale Europene din 21 octombrie 2010 prin care recurentelor le-a fost refuzat accesul la două documente privind datoria publică și deficitul bugetar

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	O obligă pe doamna Gabi Thesing și pe Bloomberg Finance LP la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 101, 6.4.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/16

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 6 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Łodzi – Polonia) – Marcin Jagiełło/Dyrektor Izby Skarbowej w Łodzi

(Cauza C-33/13) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Fiscalitate - TVA - A șasea directivă - Drept de deducere - Refuz - Factură emisă de o societate care acționează ca interpus))

2014/C 175/18

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny w Łodzi

Părțile din procedura principală

Reclamant: Marcin Jagiełło

Pârât: Dyrektor Izby Skarbowej w Łodzi

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Wojewódzki Sąd Administracyjny w Łodzi – Interpretarea articolului 4 alineatele (1) și (2), coroborat cu articolul 5 alineatul (1), precum și a articolului 17 alineatul (2) litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) – Dreptul de deducere a TVA-ului achitat în amonte – Refuzarea dreptului de deducere a TVA-ului destinatarului unor livrări în cazul în care vânzătorul utilizează o denumire a unei altei persoane – Disimularea de către vânzător a activității proprii – Factură emisă de o altă persoană decât vânzătorul – Lipsa necesității de a dovedi că cumpărătorul a avut cunoștință de faptul că operațiunea în cauză are legătură cu o infracțiune sau cu o altă neregularitate comisă de vânzător sau de entitatea care cooperează cu acesta

Dispozitivul

A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/115/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001, trebuie interpretată în sensul că se opune ca unei persoane impozabile să i se refuze dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată pentru bunuri care i-au fost livrate, pentru motivul că, ținând seama de unele fraude sau neregularități săvârșite de emitentul facturii aferente acestei livrări, se consideră că aceasta nu a fost efectuată în realitate de emitentul menționat, cu excepția cazului în care se dovedește, având în vedere elemente obiective și fără a i se solicita persoanei impozabile verificări care nu intră în sarcina sa, că această persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că livrarea menționată era implicată într-o fraudă în legătură cu taxa pe valoarea adăugată, ceea ce este de competența instanței de trimitere să verifice.

(1) JO C 141, 18.5.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/16

Ordonanța Curții (Marea Cameră) din 3 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel București – România) – Silvia Georgiana Câmpean/Administrația FinanțelorPublice a Municipiului Mediaș, Administrația Fondului pentru Mediu (C-97/13), Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Alexandria/George Ciocoiu (C-214/13)

(Cauzele conexate C-97/13 și C-214/13) (1)

((Trimitere preliminară - Impozite interne - Articolul 110 TFUE - Taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor - Neutralitatea taxei între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele similare care se află deja pe piața națională))

2014/C 175/19

Limba de procedură: româna

Instanțele de trimitere

Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel București

Părțile din procedura principală

Reclamante: Silvia Georgiana Câmpean (C-97/13), Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Alexandria (C-214/13)

Pârâți: Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, Administrația Fondului pentru Mediu (C-97/13), George Ciocoiu (C-214/13)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel București – Taxă pentru emisii poluante aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări sau cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate – Exceptarea vehiculelor supuse unor taxe anterioare – Posibilitatea, în privința acestor din urmă vehicule, de a beneficia de o recuperare în justiție a taxelor care le-au fost aplicate – Eventuală descurajare a punerii în circulație a vehiculelor de ocazie achiziționate în alte state membre – Compatibilitatea reglementării naționale cu articolul 110 TFUE

Dispozitivul

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

(1) JO C 129, 4.5.2013.

JO C 189, 29.6.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/17

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 6 februarie 2014 – Regatul Țărilor de Jos/Comisia Europeană

(Cauza C-223/13) (1)

([Acțiune în anulare - Regulamentul (UE) nr. 93/2013 - Trimitere la Tribunalul Uniunii Europene])

2014/C 175/20

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamant: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: M. Bulterman și J. Langer, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Clausen și P. Van Nuffel, agenți)

Obiectul

Anularea Regulamentului (UE) nr. 93/2013 al Comisiei din 1 februarie 2013 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2494/95 al Consiliului privind indicii armonizați ai prețurilor de consum, în ceea ce privește stabilirea indicilor prețurilor locuințelor ocupate de proprietari (JO L 33, p. 14)

Dispozitivul

1)	Trimite cauza C-223/13 la Tribunalul Uniunii Europene.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 189, 29.6.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/18

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 6 februarie 2014 – El Corte Inglés, SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-301/13) (1)

([Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Marca verbală CLUB GOURMET și CLUB DEL GOURMET - Respingere a opoziției - Regulamentul de procedură al Curții - Articolul 181 - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat])

2014/C 175/21

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: El Corte Inglés, SA (reprezentanți: J. L. Rivas Zurdo și E. Seijo Veiguela, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: O. Mondéjar Ortuño, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 20 martie 2013, El Corte Inglés/OAPI – Chez Gerard (CLUB GOURMET)(T-571/11), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 28 iulie 2011 (cauza R 1946/2010-1), privind o procedură de opoziție între El Corte Inglés, SA și Groupe Chez Gerard Restaurants Ltd

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă El Corte Inglés SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 207, 20.7.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/18

Ordonanța Curții (Camera a treia) din 30 ianuarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Polymeles Protodikeio Athinon – Grecia) – Warner – Lambert Company LLC, Pfizer Ellas AE/SiegerPharma Anonymi Farmakeftiki Etaireia

(Cauza C-372/13) (1)

((Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Întrebări adresate cu titlu preliminar identice cu întrebări asupra cărora Curtea s-a pronunțat deja - Acord privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) - Articolul 27 - Obiect brevetabil - Articolul 70 - Protecția obiectelor existente))

2014/C 175/22

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Polymeles Protodikeio Athinon

Părțile din procedura principală

Reclamante: Warner – Lambert Company LLC, Pfizer Ellas AE

Pârâtă: SiegerPharma Anonymi Farmakeftiki Etaireia

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Polymeles Protodikeio Athinon – Interpretarea articolelor 27 și 70 din Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală („TRIPS”) anexă la Acordul de instituire a „Organizației Mondiale a Comerțului” (JO L 336, p. 214) – Distincție între domeniile care intră sub incidența dreptului Uniunii și cele care sunt de competența statelor membre – Domeniul brevetelor – Produse chimice și farmaceutice

Dispozitivul

Articolul 27 din Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, care constituie anexa 1 C la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 și aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului du 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994), intră sub incidența politicii comerciale comune.

Articolul 27 din Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că invenția unui produs farmaceutic, precum compusul chimic activ al unui medicament, este, în lipsa unei derogări în temeiul alineatelor (2) sau (3) ale acestui articol, susceptibil să facă obiectul unui brevet în condițiile enunțate la alineatul (1) al articolului menționat.

Un brevet care este obținut în urma formulării unei cereri prin care se revendică invenția atât a procesului de fabricație al unui produs farmaceutic, cât și a acestui produs farmaceutic ca atare, care a fost însă eliberat exclusiv în ceea ce privește acest proces de fabricație, nu trebuie considerat, în temeiul cerințelor enunțate la articolele 27 și 70 din Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, începând de la data intrării în vigoare a acestui acord, în sensul că acoperă invenția produsului farmaceutic menționat.

(1) JO C 78, 15.3.2014.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/19

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 29 ianuarie 2014 – Simone Gbagbo/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Republica Côte d'Ivoire

(Cauza C-397/13) (1)

((Recurs - Termen - Cerințe de formă - Inadmisibilitate vădită))

2014/C 175/23

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Simone Gbagbo (reprezentant: J.-C. Tchikaya, avocat)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen și M. Chavrier, agenți), Comisia Europeană, Republica Côte d'Ivoire (reprezentant: J.-P. Mignard, avocat)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 25 aprilie 2013, Gbagbo/Consiliul (T-119/11), prin care Tribunalul a respins acțiunea având ca obiect cererea de anulare, pe de o parte, a Deciziei 2011/18/PESC a Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC a Consiliului de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire (JO L 11, p. 36), și, pe de altă parte, a Regulamentului (UE) nr. 25/2011 al Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d’Ivoire] (JO L 11, p. 1), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă – Înghețarea fondurilor – Obligația de motivare – Eroare vădită de apreciere

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	O obligă pe doamna Simone Gbagbo să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile efectuate de Consiliului Uniunii Europene.

3)	Republica Côte d'Ivoire suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 274, 21.9.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/20

(Cauza C-462/13) (1)

([Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Întrebări adresate cu titlu preliminar identice cu întrebări asupra cărora Curtea s-a pronunțat deja - Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) - Articolul 27 - Obiect brevetabil - Articolul 70 - Protecția obiectelor existente])

2014/C 175/24

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Polymeles Protodieio Athinon

Părțile din procedura principală

Reclamante: Warner – Lambert Company LLC, Pfizer Ellas AE

Pârâtă: Minerva Farmakeftiki AE

Obiectul

Dispozitivul

(1) JO C 78, 15.3.2014.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Judecătoria Oradea (România) la data de 7 martie 2014 – Horațiu Ovidiu Costea/SC Volksbank România SA

(Cauza C-110/14)

2014/C 175/25

Limba de procedură: româna

Instanţa de trimitere

Judecătoria Oradea

Părţile din acţiunea principală

Reclamant: Horațiu Ovidiu Costea

Pârâtă: SC Volksbank România SA

Întrebarea preliminară

Articolul 2 litera b din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive [în] contractel[e] încheiate cu consumatorii (1), în privința definirii noțiunii de „consumator” trebuie interpretat în sensul că include sau dimpotrivă în sensul că exclude din această definiție o persoană fizică ce are profesia de avocat și încheie cu o bancă un contract de credit, fără a specifica scopul creditului, în cadrul aceluiași contract specificându-se calitatea de garant ipotecar al Cabinetului avocațial al respectivei persoane fizice?

(1) JO L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Koblenz (Germania) la 11 martie 2014 – RegioPost GmbH & Co. KG/Stadt Landau

(Cauza C-115/14)

2014/C 175/26

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Koblenz

Părțile din procedura principală

Reclamantă: RegioPost GmbH & Co. KG

Pârâtă: Stadt Landau

Intervenienți: PostCon Deutschland GmbH, Deutsche Post AG

Întrebările preliminare

Articolul 56 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene coroborat cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (1) trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale care impune autorității contractante să desemneze ca adjudecatari ai contractelor de achiziții publice de lucrări numai acele întreprinderi care, la depunerea ofertei, se angajează în scris, la fel ca subcontractanții acestora, să plătească salariaților însărcinați cu executarea contractului un salariu minim prevăzut de stat numai pentru contractele de achiziții publice, dar nu și pentru contractele cu caracter privat, în condițiile în care nu există nici un salariu minim legal și nici o convenție colectivă de care să fie ținuți în acest sens potențialii contractanți sau eventualii subcontractanți ai acestora?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Dreptul Uniunii în domeniul atribuirii contractelor de achiziții publice, în special articolul 26 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (2) trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale precum articolul 3 alineatul 1 a treia teză din LTTG, care prevede excluderea imperativă a ofertei în cazul în care un agent economic nu se angajează, încă de la depunerea ofertei, printr-o declarație separată, să întreprindă ceva la care, în cazul atribuirii contractului, ar fi obligat contractual și fără ca el să fi depus respectiva declarație?

(1) JO 1997, L 18, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 29

(2) JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/22

Acțiune introdusă la 17 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-124/14)

2014/C 175/27

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Cattabriga și M. van Beek, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

declararea faptului că, prin privarea personalului „cu funcții de conducere” (și anume, medicii) al Servizio sanitario nazionale (Serviciul sanitar național) de dreptul la o durată medie maximă a timpului de lucru de 48 de ore săptămânal, precum și prin privarea întregului personal al aceluiași serviciu de dreptul la 11 ore consecutive de repaus zilnic, fără a le garanta acestora acordarea unei perioade de repaus echivalente compensatorii, Republica Italiană și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3, al articolului 6 și al articolului 17 alineatul (2) din Directiva 2003/88/CE (1);

—	obligarea Republicii Italia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Articolele 3 și 6 din Directiva 2003/88/CE impun statelor membre obligația de a lua măsurile necesare pentru a asigura, pe de o parte, faptul că orice lucrător beneficiază de o perioadă minimă de repaus de 11 ore consecutive în decursul unei perioade de 24 de ore și, pe de altă parte, că timpul mediu de lucru pentru fiecare perioadă de șapte zile, inclusiv orele suplimentare, nu depășește 48 de ore. Deși nu sunt în totalitate excluse, derogările de la aceste dispoziții sunt supuse totuși unor condiții precise.

La transpunerea Directivei 2003/88, legiuitorul italian a încălcat dispozițiile menționate, prin excluderea tuturor medicilor „cu funcții de conducere” ai Servizio sanitario nazionale din domeniul de aplicare al normelor privind durata medie maximă săptămânală a timpului de lucru, precum și a întregului personal sanitar al acestui serviciu de la normele privind repausul zilnic.

În special, Comisia subliniază că, în primul rând, în Italia toți medicii care lucrează în cadrul Servizio sanitario nazionale sunt calificați în mod oficial ca având o funcție „de conducere” în legislație și în contractele colective naționale referitoare la acest serviciu, fără ca aceștia să beneficieze în mod necesar de prerogative executive sau de autonomie cu privire la propriul timp de lucru. În al doilea rând, autoritățile italiene nu au fost în măsură să demonstreze că, în pofida faptului că este privat de dreptul de repaus zilnic de 11 ore consecutive, personalul sanitar al Servizio sanitario nazionale beneficiază totuși, imediat după sfârșitul perioadei de lucru, de o perioadă adecvată de repaus compensatorie continuă.

(1) Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediție specială, 5/vol. 7, p. 3).

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 18 martie 2014 – Iron & Smith Kft./Unilever NV

(Cauza C-125/14)

2014/C 175/28

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Iron & Smith Kft.

Cealaltă parte din procedură: Unilever NV

Întrebările preliminare

Poate fi suficient renumele existent într-un stat membru pentru a justifica renumele unei mărci comunitare în sensul articolului 4 alineatul (3) din Directiva 2008/95/CE (1) de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (denumită în continuare „directiva”), chiar și în cazul în care cererea de înregistrare a mărcii naționale împotriva căreia a fost formulată opoziția întemeiată pe un astfel de renume a fost depusă într-un alt stat decât cel menționat anterior?

2)	Se pot aplica, în cadrul criteriilor teritoriale utilizate pentru examinarea renumelui mărcii, principiile stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene privind utilizarea serioasă a mărcii comunitare?

Dacă titularul mărcii comunitare anterioare justifică renumele acesteia în alte state decât statul membru în care s-a depus cererea de înregistrare națională – care acoperă o parte substanțială a teritoriului Uniunii Europene –, i se poate impune acestuia, fără a ține seama de justificarea menţionată, să prezinte o dovadă suficientă în raport cu respectivul stat membru?

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară, este posibil, având în vedere particularitățile pieței interne, ca marca utilizată intensiv într-o parte substanțială a teritoriului Uniunii Europene să nu fie cunoscută de consumatorul național relevant și, din acest motiv, să nu fie îndeplinită cealaltă cerință necesară pentru existența motivului care împiedică înregistrarea în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (3) din directivă, întrucât nu există riscul aducerii unei atingeri renumelui sau caracterului distinctiv sau de a obține un profit necuvenit din acestea? În cazul unui răspuns afirmativ, care sunt circumstanțele care trebuie probate de titularul mărcii comunitare pentru a fi îndeplinită cerința menționată?

(1) Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 299, p. 25).

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 17 martie 2014 – UAB „Sveda”/Valstybinę mokesčių inspekciją prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

(Cauza C-126/14)

2014/C 175/29

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UAB „Sveda”

Pârâtă: Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

Parte terță interesată: Klaipėdos apskrities valstybinė mokesčių inspekcija

Întrebarea preliminară

Articolul 168 din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată poate fi interpretat în sensul că acordă unei persoane impozabile dreptul de deducere a TVA-ului aferent intrărilor, achitat la producerea sau achiziționarea bunurilor de capital destinate a fi utilizate în scopul desfășurării activității economice, precum cele din prezenta cauză, care (i) sunt destinate în mod direct unei utilizări publice gratuite, dar care (ii) pot fi recunoscute ca fiind mijloace de a atrage vizitatorii într-un loc în care persoana impozabilă, în desfășurarea activităților sale economice, intenționează să livreze bunuri și/sau să presteze servicii?

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/24

Acțiune introdusă la 21 martie 2014 – Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-132/14)

2014/C 175/30

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: I. Liukkonen și L. Visaggio, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—

Anularea Regulamentului (UE) nr. 1385/2013 al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 850/98 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 1069/2009, (UE) nr. 1379/2013 și (UE) nr. 1380/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului, ca urmare a schimbării statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană (1);

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Parlamentul European solicită anularea Regulamentului (UE) nr. 1385/2013, pe care Consiliului l-a adoptat în temeiul juridic al articolului 349 TFUE.

Parlamentul contestă această alegere a temeiului juridic efectuată de Consiliu, întrucât articolul 349 TFUE nu poate întemeia în drept ansamblul măsurilor adoptate, ci numai pe acelea dintre ele care constituie derogări de la aplicarea dreptului Uniunii în privința Mayotte. Or, regulamentul atacat pune în aplicare și materii care țin de politica comună privind pescuitul și de protecția sănătății publice, fără ca aceste măsuri să fie întemeiate, în mod specific, pe situația economică și socială structurală din Mayotte.

În opinia Parlamentului, actul în cauză ar fi trebuit să fie adoptat, așadar, în raport cu diferitele materii pe care le reglementează, în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE, al articolului 168 alineatul (4) litera (b) TFUE și al articolului 349 TFUE împreună, iar nu numai în temeiul acestui din urmă articol.

(1) JO L 354, p. 86.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/25

Acțiune introdusă la 21 martie 2014 – Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-133/14)

2014/C 175/31

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal, W. Mölls și D. Martin, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea Directivei 2013/64/UE a Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Directivelor 91/271/CEE și 1999/74/CE ale Consiliului și a Directivelor 2000/60/CE, 2006/7/CE, 2006/25/CE și 2011/24/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, ca urmare a schimbării statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană (1);

—	menținerea efectelor Directivei 2013/64/UE până la intrarea în vigoare a unei noi directive care să aibă un temei juridic adecvat;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia solicită anularea Directivei 2013/64/UE, pe care Consiliul a adoptat-o în temeiul juridic al articolului 349 TFUE.

Comisia reproșează Consiliului faptul că a adoptat această directivă în condițiile în care ea propusese ca acest act să aibă temeiuri juridice sectoriale, și anume articolele 43 alineatul (2), 114, 153 alineatul (2), 168 și 192 alineatul (1) TFUE.

Aceasta apreciază că, potrivit finalității și scopului directivei atacate, articolul 349 TFUE nu poate fi utilizat în mod valabil ca temei juridic. Articolul 349 TFUE s-ar aplica doar în cazul în care este vorba despre o derogare de la principiul aplicării dreptului primar regiunilor ultraperiferice, astfel cum este prevăzut la articolul 355 alineatul (1) TFUE. Or, directiva în cauză, fără a deroga de la tratate, nu ar face decât să adapteze dreptul secundar pentru a răspunde situației create prin schimbarea statutului Mayotte. Această interpretare ar fi confirmată nu doar de modul de redactare al articolului 349 TFUE, ci și de sistemul temeiurilor juridice ale tratatului, precum și de originile istorice ale acestui articol.

(1) JO L 355, p. 8.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/26

Acțiune introdusă la 21 martie 2014 – Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-134/14)

2014/C 175/32

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal, W. Mölls și D. Martin, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea Directivei 2013/62/UE a Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Directivei 2010/18/UE de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, ca urmare a modificării statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană (1);

—	menținerea efectelor Directivei 2013/62/UE până la intrarea în vigoare a unei noi directive care să aibă un temei juridic adecvat;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia solicită anularea Directivei 2013/62/UE, pe care Consiliul a adoptat-o în temeiul juridic al articolului 349 TFUE.

Comisia reproșează Consiliului faptul că a adoptat această directivă în condițiile în care ea propusese ca acest act să aibă un temei juridic sectorial, și anume articolul 155 alineatul (2) TFUE.

(1) JO L 353, p. 7.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/26

Acțiune introdusă la 21 martie 2014 – Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-135/14)

2014/C 175/33

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal, W. Mölls și D. Bianchi, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—

—	menținerea efectelor Regulamentului (UE) nr. 1385/2013 până la intrarea în vigoare a unui nou regulament care să aibă temeiuri juridice adecvate;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia solicită anularea Regulamentului (UE) nr. 1385/2013, pe care Consiliului l-a adoptat în temeiul juridic al articolului 349 TFUE.

Comisia reproșează Consiliului că a adoptat acest regulament în condițiile în care ea propusese ca actul respectiv să aibă temeiuri juridice sectoriale, și anume articolul 43 alineatul (2) TFUE și articolul 168 alineatul (4) litera (b) TFUE.

Aceasta apreciază că, în conformitate cu finalitatea și cu scopul regulamentului atacat, articolul 349 TFUE nu poate fi utilizat în mod valabil ca temei juridic. Articolul 349 TFUE s-ar aplica doar în cazul în care este vorba de o derogare de la principiul aplicării dreptului primar regiunilor ultraperiferice, astfel cum este prevăzut la articolul 355 alineatul (1) TFUE. Or, regulamentul în cauză, fără a deroga de la tratate, nu ar face decât să adapteze dreptul secundar pentru a răspunde situației create prin schimbarea statutului Mayotte. Această interpretare ar fi confirmată nu doar de modul de redactare al articolului 349 TFUE, ci și de sistemul de temeiuri juridice ale tratatului, precum și de originile istorice ale acestui articol.

(1) JO L 354, p. 86.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/27

Acțiune introdusă la 21 martie 2014 – Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-136/14)

2014/C 175/34

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: J. Rodrigues și L. Visaggio, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Parlamentul European solicită anularea Directivei 2013/64/UE, pe care Consiliul a adoptat-o în temeiul juridic al articolului 349 TFUE.

Potrivit Parlamentului, alegerea temeiului juridic efectuată de Consiliu este eronată, pentru motivul că măsurile care fac obiectul directivei atacate intră în sfera atribuțiilor Uniunii pentru diferite politici comune. Prin urmare, aceste măsuri ar fi trebuit să aibă temeiurile juridice sectoriale referitoare la domeniile mediu, agricultură, politică socială și sănătate publică, și anume articolele 43 alineatul (2), 114, 153 alineatul (2), 168 și 192 alineatul (1) TFUE, iar nu să fie adoptate în temeiul articolului 349 TFUE.

În opinia Parlamentului European, măsurile care nu au ca obiectiv faptul de a răspunde constrângerilor de ordin economic sau social cărora le face față o regiune ultraperiferică prin intermediul unei derogări de la deplina aplicare a dreptului Uniunii în regiunea în cauză nu pot în mod valabil să aibă ca temei juridic articolul 349 TFUE. Astfel, nu ar intra în domeniul de aplicare al acestui articol măsuri care ar urmări doar amânarea aplicării anumitor dispoziții din dreptul Uniunii unei regiuni ultraperiferice.

(1) JO L 353, p. 8.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 28 martie 2014 – Direktsia „Migratsia” pri Ministerstvo na vatreshnite raboti/Bashir Mohamed Ali Mahdi

(Cauza C-146/14)

2014/C 175/35

Limba de procedură:bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Direktsia „Migratsia” pri Ministerstvo na vatreshnite raboti

Pârât: Bashir Mohamed Ali Mahdi

Întrebările preliminare

Articolul 15 alineatele (3) și (6) din Directiva 2008/115/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală coroborat cu articolele 6 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene precum și cu dreptul la un control jurisdicţional și la o protecție jurisdicțională efectivă trebuie interpretat în sensul că:

а)

în situația în care, în temeiul dreptului național al unui stat membru, o autoritate administrativă este obligată să revizuiască lunar măsura de luare în custodie publică, fără să existe obligația expresă a adoptării unei măsuri administrative, iar aceasta trebuie să transmită din oficiu instanței o listă a resortisanților țărilor terțe luați în custodie publică pentru o perioadă care depășește perioada maximă legală a luării în custodie publică iniţiale, autoritatea administrativă este obligată fie, la momentul expirării perioadei de luare în custodie publică iniţială stabilite în decizia individuală, să adopte o măsura expresă de revizuire a luării în custodie publică în raport cu motivele de extindere prevăzute în dreptul Uniunii, fie să elibereze persoana în cauză?

în cazul în care dreptul național al statului membru prevede că, după expirarea perioadei maxime a luării în custodie publică iniţiale în scopul îndepărtării, prevăzută de dispozițiile dreptului național, instanța este competentă să dispună o extindere a perioadei de luare în custodie publică, să o înlocuiască cu o măsură mai puțin coercitivă sau să dispună eliberarea resortisantului țării terțe, atunci într-o situație precum cea din prezenta cauză instanța trebuie să verifice legalitatea unei măsuri de revizuire a luării în custodie publică, care să menţioneze motivele de fapt și de drept privind necesitatea extinderii perioadei de luare în custodie publică şi durata acesteia, hotărând pe fond menținerea măsurii, înlocuirea acesteia cu altă măsură sau eliberarea persoanei în cauză?

permite instanței, din perspectiva motivelor de extindere a perioadei de luare în custodie publică, prevăzute de dispozițiile dreptului Uniunii, să verifice legalitatea unei măsuri de revizuire a luării în custodie publică, care indică doar motivele pentru care nu se poate aplica decizia de îndepărtare a unui resortisant al țării terțe și să soluționeze litigiul numai pe baza faptelor prezentate și a dovezilor aduse de autoritatea administrativă, precum și a opozițiilor formulate și a faptelor prezentate de resortisantul țării terțe, dispunând menținerea luării în custodie publică, înlocuirea cu altă măsură sau eliberarea persoanei în cauză?

Într-o situație precum cea din procedura principală, articolul 15 alineatele (1) și (6) din Directiva 2008/115/CE trebuie interpretat în sensul că, în temeiul dreptului Uniunii, motivul autonom de extindere a luării în custodie publică „persoana în cauză nu dispune de documente de identitate”, prevăzut de dreptul național, este admisibil ca fiind subsumat ambelor cazuri prevăzute de articolul 15 alineatul (6) din directivă, atunci când pe baza împrejurării amintite se poate considera în mod plauzibil că persoana în cauză va încerca să eludeze punerea în aplicare a deciziei de îndepărtare, ceea ce, în sensul dreptului național al statului membru, reprezintă un risc de sustragere?

Într-o situație precum cea din prezenta cauză, articolul 15 alineatul (1) literele (a) și (b) și alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE coroborat cu considerentele (2) și (13) privind respectarea drepturilor fundamentale și a demnității umane a resortisanților statelor terțe precum și aplicarea principiului proporționalității trebuie interpretat în sensul că permite ca, pe baza împrejurărilor în care persoana în cauză nu dispune de documente de identitate, a trecut frontiera ilegal și a declarat că nu dorește să se întoarcă în țara de origine, deși a semnat o declarație privind întoarcerea voluntară în țara sa și a indicat corect datele sale de identificare, să se deducă riscul întemeiat de sustragere, aceste împrejurări încadrându-se în noțiunea „riscul sustragerii” persoanei în cauză de la aplicarea deciziei de îndepărtare, în sensul directivei, definită în dreptul național ca presupunerea, justificată de elemente de fapt, că persoana interesată va încerca să eludeze punerea în aplicare a măsurii de îndepărtare?

Într-o situație precum cea din procedura principală, articolul 15 alineatul (1) literele (a) și (b) şi alineatele (4) și (6) din Directiva 2008/115 coroborat cu considerentele (2) și (13) privind respectarea drepturilor fundamentale și a demnității umane a resortisanților țărilor terțe precum și aplicarea principiului proporționalității trebuie interpretat în sensul că:

а)

resortisantul țării terțe nu este dispus să coopereze la pregătirea punerii în aplicare a măsurii de returnare în țara sa de origine dacă declară verbal unui funcționar de la ambasada acestei țări că nu dorește să se întoarcă în țara de origine, în pofida faptului că, anterior, completase o declarație privind întoarcerea voluntară și indicase corect datele sale de identificare și dacă există întârzieri în obținerea documentației din partea unei țări terțe însă continuă să existe o posibilitate rezonabilă de punere în aplicare a măsurii de îndepărtare, în condițiile în care ambasada nu emite documentul necesar persoanei în cauză pentru călătoria în țara de origine, deși a confirmat identitatea acesteia?

în situația în care un resortisant al țării terțe, care nu dispune de documente de identitate, a trecut ilegal frontiera de stat și a declarat că nu dorește să se întoarcă în țara de origine, este eliberat din cauza inexistenței posibilității rezonabile a îndepărtării, dacă în aceste circumstanţe ambasada ţării respective refuză să elibereze documentul necesar pentru călătoria persoanei în cauză în ţara de origine, în pofida faptului că a confirmat identitatea acesteia, trebuie considerat că statul membru este obligat să elibereze un document provizoriu privind statutul persoanei în cauză?

(1) JO L 348, p. 98.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad – Varna (Bulgaria) la 4 aprilie 2014 – „Koela-N” EOOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-159/14)

2014/C 175/36

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad – Varna

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„Koela-N” EOOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Întrebările preliminare

Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) trebuie interpretat în sensul că dreptul de a dispune de un bun corporal în calitate de proprietar include și dreptul de a cere unui transportator să livreze bunurile către o terță persoană, diferită de destinatarul indicat în factură, iar, în acest sens, recepția bunurilor de către această terță persoană reprezintă în sine o dovadă a livrărilor efective de bunuri intervenite anterior?

Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE trebuie interpretat în sensul că lipsa posesiei efective a bunurilor de către furnizorul direct, indiferent dacă bunurile au fost recepționate de către cumpărător, echivalează cu o neîndeplinire a condițiilor privind existența unei livrări în sensul directivei?

Împrejurarea că furnizorii anteriori din lanțul de livrare nu au sprijinit autoritățile de control fiscal, precum și neîncărcarea bunurilor reprezintă elemente obiective din care se poate deduce că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere a TVA este parte a unei fraude?

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol.3, p. 7.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Varas Cíveis de Lisboa (5a Vara Cível) (Portugalia) la 4 aprilie 2014 – João Filipe Ferreira da Silva e Brito şi alţii/Estado português

(Cauza C-160/14)

2014/C 175/37

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Varas Cíveis de Lisboa

Părțile din procedura principală

Reclamanţi: João Filipe Ferreira da Silva e Brito şi alţii

Pârât: Estado português

Întrebările preliminare

Se impune interpretarea Directivei 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unităţi sau părţi de întreprinderi sau unităţi (1) și, în special, a articolului 1 alineatul (1) din aceasta în sensul că noțiunea „transfer de unități” include o situație în care o întreprindere care activează pe piața curselor charter este dizolvată în baza hotărârii acționarului său majoritar, care la rândul său este o întreprindere din domeniul aviației, și în care, în contextul lichidării, societatea-mamă:

i)	își asumă rolul societății dizolvate în contractele de leasing de avioane și în contractele în vigoare pentru curse charter încheiate cu operatori turistici;

ii)	desfășoară activitatea efectuată anterior de societatea dizolvată;

iii)	reintegrează o parte dintre lucrătorii care fuseseră detașați la societatea dizolvată și îi încadrează în funcții identice;

iv)	primește echipamente de dimensiuni mici de la societatea dizolvată?

Se impune interpretarea articolului 267 TFUE (fostul articol 234) în sensul că, având în vedere faptele descrise la întrebarea anterioară și faptul că instanțele naționale inferioare au pronunțat hotărâri contradictorii, Supremo Tribunal de Justiça avea obligația de a transmite Curții de Justiție a Comunităților Europene o întrebare preliminară privind interpretarea corectă a noțiunii „transfer de unități” în sensul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE?

Se opune dreptul comunitar și, în special, principiile dezvoltate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Hotărârea Köbler (2) privind răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin nerespectarea dreptului comunitar de către o instanță națională ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac ulterioare, aplicării unei norme naționale care impune anularea prealabilă a hotărârii care cauzează prejudicii drept temei pentru solicitarea de despăgubiri îndreptată împotriva statului?

(1) JO L 82, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 20.

(2) C-224//01, EU:C:2003:513.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo, Sala de lo Contencioso Administrativo, Sección Tercera (Spania) la 7 aprilie 2014 – Alfredo Rendón Marín/Administración del Estado

(Cauza C-165/14)

2014/C 175/38

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo, Sala de lo Contencioso Administrativo, Sección Tercera

Părțile din procedura principală

Reclamant: Alfredo Rendón Marín

Pârâtă: Administración del Estado

Întrebarea preliminară

Este compatibilă cu articolul 20 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, interpretat în lumina Hotărârii din 19 octombrie 2004 (cauza C 200/02) (1) şi a Hotărârii din 8 martie 2011 (cauza C 34/09) (2), o reglementare naţională care exclude posibilitatea acordării unui permis de şedere părintelui unui cetăţean al Uniunii Europene minor şi dependent de acesta, pentru motivul că are antecedente penale în ţara în care a formulat cererea, deşi aceasta presupune îndepărtarea minorului de pe teritoriul Uniunii, care trebuie să îşi însoţească părintele?

(1) EU:C:2004:639

(2) EU:C:2011:124

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 7 aprilie 2014 – Grupo Itevelesa S.L. şi alţii/Oca Inspección Técnica de Vehículos SA şi alţii

(Cauza C-168/14)

2014/C 175/39

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo, Sala de lo Contencioso Administrativo, Sección Tercera

Părțile din procedura principală

Recurente: Grupo Itevelesa S.L., Applus Iteuve Technology, Certio ITV S.L. şi Asistencia Técnica Industrial SAE

Intimate: Oca Inspección Técnica de Vehículos SA şi Generalidad de Cataluña

Întrebările preliminare

Articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2006/123/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne exclude din domeniul de aplicare al respectivei directive activitățile de inspecţie tehnică a vehiculelor (ITV), atunci când acestea sunt efectuate, în conformitate cu normele naționale, de entităţi comerciale private sub supravegherea administraţiei dintr-un stat membru?

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară (și anume, dacă activităţile de ITV intră, în principiu, în domeniul de aplicare al Directivei 2006/123/CE), s-ar putea aplica motivul de excludere prevăzut la articolul 2 alineatul (2) litera (i) din directiva respectivă, ca urmare a faptului că entitățile private care prestează serviciul au competența de a imobiliza, ca măsură de siguranță, vehiculele care prezintă deficienţe de siguranţă în asemenea măsură încât circulaţia acestora ar presupune un pericol iminent?

Dacă Directiva 2006/123/CE ar fi aplicabilă activităților de ITV, interpretarea acesteia coroborată cu cea a articolului 2 din Directiva 2009/40/CE (2) a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora (sau cu dispoziția similară din Directiva 96/96/CE menționată anterior) permite, în orice situație, supunerea acestor activități autorizării administrative prealabile? Răspunsul este influențat de constatările prevăzute la punctul 26 din Hotărârea Curţii din 22 octombrie 2009 (cauza C-438/08) (3)?

Este compatibilă cu articolele 10 și 14 din Directiva 2006/123/CE şi, dacă este cazul – în măsura în care nu s-ar aplica directiva respectivă – cu articolul 43 din Tratatul CE (în prezent, articolul 49 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), o legislație naţională care supune numărul de autorizaţii pentru stabilirea ITV-urilor unui plan teritorial care prevede drept motive pentru justificarea restricției cantitative garantarea acoperirii teritoriale adecvate, asigurarea calității serviciilor şi promovarea concurenţei între operatori, incluzând în acest sens elemente de programare economică?

(1) JO L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50.

(2) JO L 141, p. 12.

(3) EU:C:2099:651.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sección Tercera de la Audiencia Provincial de Castellón (Spania) la 7 aprilie 2014 – Juan Carlos Sánchez Morcillo şi María del Carmen Abril García/Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA

(Cauza C-169/14)

2014/C 175/40

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Castellón

Părțile din procedura principală

Reclamanţi: Juan Carlos Sánchez Morcillo şi María del Carmen Abril García

Pârâtă: Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA

Întrebările preliminare

Este incompatibilă cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (1), care impune statelor membre obligația de a asigura, în interesul consumatorilor, existența mijloacelor adecvate și eficiente pentru a preveni utilizarea clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau furnizori, o normă procesuală care, precum articolul 695.4 din Codul spaniol de procedură civilă, atunci când reglementează calea de atac împotriva deciziei prin care se soluționează contestația la executare care are ca obiect bunuri ipotecate sau gajate, permite atacarea cu apel doar a ordonanței prin care se dispune încetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive și exclude calea de atac în celelalte cazuri, ceea ce are ca rezultat imediat faptul că, în timp ce creditorul urmăritor poate formula apel atunci când contestația debitorului urmărit este admisă și se dispune încetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive, consumatorul executat nu poate formula cale de atac în cazul în care contestația sa este respinsă?

În domeniul de aplicare al reglementării Uniunii Europene privind protecția consumatorilor prevăzută în Directiva 93/13/CEE, este compatibilă cu principiul dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă și cu dreptul la un proces echitabil, desfășurat cu egalitate de arme, consacrat de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2), o dispoziție de drept național precum articolul 695.4 din Codul spaniol de procedură civilă care, prin reglementarea apelului împotriva deciziei prin care se soluționează contestația la executare cu privire la bunurile ipotecate sau gajate, permite atacarea cu apel doar a ordonanței prin care se dispune încetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive și exclude calea de atac în celelalte cazuri, ceea ce are ca rezultat imediat faptul că, în timp ce creditorul urmăritor poate formula apel atunci când contestația debitorului urmărit este admisă și se dispune finalizarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive, consumatorul executat nu poate formula cale de atac în cazul în care contestația sa este respinsă?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

(2) JO 2000, C 364, p. 1.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/35

Hotărârea Tribunalului din 10 aprilie 2014 – Evropaïki Dynamiki/Comisia

(Cauza T-340/09) (1)

([„Achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă a Oficiului pentru Publicații - Asistență în prestarea de servicii de publicare și de comunicare în legătură cu site-ul internet al CORDIS - Respingere a ofertelor unui ofertant și decizie de atribuire a contractelor către alți ofertanți - Clasificarea ofertei unui ofertant - Obligația de motivare - Articolul 148 alineatele (1) și (3) din normele de aplicare - Eroare vădită de apreciere - Răspundere extracontractuală”])

2014/C 175/45

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis și M. Dermitzakis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial S. Delaude și N. Bambara, ulterior S. Delaude, agenți, asistați de C. Erkelens, avocat)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare a deciziei Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene comunicate reclamantei prin scrisoarea din 9 iunie 2009 de a nu reține ofertele sale, prezentate în urma cererii de ofertă nr. 10 017 (CORDIS), pentru lotul B, intitulat „Servicii de redactare și de publicare” și, respectiv, pentru lotul C, intitulat „Prestarea de noi servicii de informare digitale”, și de a reține oferta sa, prezentată în urma aceleiași cereri de ofertă, pe poziția a treia pentru lotul E, intitulat „Dezvoltarea și întreținerea serviciilor de bază”, și, pe de altă parte, o cerere de daune interese

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE suportă 90 % din propriile cheltuieli de judecată și 90 % din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană. Aceasta din urmă suportă 10 % din propriile cheltuieli de judecată și 10 % din cheltuielile de judecată efectuate de Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis.

(1) JO C 267, 7.11.2009.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/35

Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2014 – Pico Food/OAPI – Sobieraj (MILANÓWEK CREAM FUDGE)

(Cauza T-623/11) (1)

([Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare MILANÓWEK CREAM FUDGE - Mărcile naționale figurative anterioare reprezentând o vacă, Original Sahne Muh Muhs HANDGESCHNITTEN HANDGEWICKELT și SAHNE TOFFEE LUXURY CREAM FUDGE - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

2014/C 175/46

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Pico Food GmbH (Tamm, Germania) (reprezentant: M. Douglas, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentanţi: M. Vuijst și P. Geroulakos, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Bogumił Sobieraj (Milanówek, Polonia) (reprezentant: O. Bischof, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 8 septembrie 2011 (cauza R 553/2010-1), privind o procedură de opoziție între Pico Food GmbH și Bogumił Sobieraj

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Pico Food GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 32, 4.2.2012.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/36

Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2014 – Comsa/OAPI – COMSA (COMSA)

(Cauza T-144/12) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale COMSA - Denumirea socială anterioară Comsa, SA - Motiv relativ de refuz - Lipsa utilizării în comerț a unui semn cu un domeniu de aplicare care depășește domeniul local - Similitudinea serviciilor - Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

2014/C 175/47

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: Comsa, SA (Barcelona, Spania) (reprezentanţi: inițial M. Aznar Alonso, ulterior A. Gómez López, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Constructora de obras municipales, SA (COMSA) (Madrid, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 10 ianuarie 2012 (cauzele conexate R 518/2011-2) privind o procedură de opoziție între Comsa, SA și Constructora de obras municipales, SA (COMSA).

Dispozitivul

Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 10 ianuarie 2012 (cauzele conexate R 518/2011-2 și R 795/2011-2), referitoare la o procedură de opoziție între Comsa, SA și Constructora de obras municipales, SA (COMSA), în măsura în care a anulat decizia diviziei de opoziție pentru serviciile aparținând clasei 42 și a autorizat înregistrarea mărcii solicitate pentru aceleași servicii.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Comsa suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de OAPI. Acesta din urmă suportă un sfert din cheltuielile efectuate.

(1) JO C 194, 30.6.2012.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/37

Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2014 – Grecia/Comisia

(Cauza T-150/12) (1)

((„Ajutoare de stat - Împrumuturi fără dobânzi, însoțite de o garanție de stat, acordate de autoritățile elene unor asociații de cooperative agricole din sectorul cerealelor - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă - Obligația de motivare - Avantaj - Ajutoare destinate să remedieze o perturbare gravă a economiei unui stat membru”))

2014/C 175/48

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: I. Chalkias, X. Basakou și A. Vasilopoulou, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial S. Thomas și D. Triantafyllou, ulterior M. Triantafyllou și P. Němečkova, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2012/320/UE a Comisiei din 25 ianuarie 2012 privind ajutorul acordat de Grecia agricultorilor producători de cereale și cooperativelor care colectează cereale (JO L 164, p. 10)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 184, 23.6.2012.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/37

Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2014 – EI du Pont de Nemours/OAPI – Zueco Ruiz (ZYTeL)

(Cauza T-288/12) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative ZYTeL - Marca comunitară verbală anterioară și marca ZYTEL notoriu cunoscută în sensul articolului 6 bis din Convenția de la Paris - Motive relative de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Atingere adusă caracterului distinctiv sau renumelui mărcii anterioare - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009”])

2014/C 175/49

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: EI du Pont de Nemours and Company (Wilmington, Delaware, Statele Unite) (reprezentanţi: E. Armijo Chávarri, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: P. Geroulakos, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Enrique Zueco Ruiz (Zaragosa, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 29 martie 2012 (cauza R 464/2011-2) privind o procedură de opoziție între EI du Pont de Nemours and Company și domnul Enrique Zueco Ruiz

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă EI du Pont de Nemours and Company la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 273, 8.9.2012.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/38

Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2014 – Elite Licensing/OAPI – Aguas De Mondariz Fuente del Val (elite BY MONDARIZ)

(Cauza T-386/12) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative elite BY MONDARIZ - Mărci comunitară și internațională figurative anterioare ELITE - Limba de procedură a recursului - Termene - Admisibilitatea recursului în fața camerei de recurs - Norma 48 alineatul (2), norma 49 alineatul (1) și norma 96 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 - Lipsa riscului de confuzie - Lipsa similitudinii semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Atingere adusă renumelui - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009”])

2014/C 175/50

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: Elite Licensing Company SA (Fribourg, Elveția) (reprezentant: J. Albrecht, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Aguas De Mondariz Fuente del Val, SL (Mondariz, Spania) (reprezentant: T. Andrade Boué, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a OAPI din 6 iunie 2012 (cauza R 9/2011-5), privind o procedură de declarare a nulității între Elite Licensing Company SA și Aguas de Mondariz Fuente del Val, SL.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI) din 6 iunie 2012 (cauza R 9/2011-5), privind o procedură de declarare a nulității între Elite Licensing Company SA și Aguas de Mondariz Fuente del Val, SL.

2)	OAPI suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Elite Licensing Company.

3)	Aguas de Mondariz Fuente del Val suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 355, 17.11.2012.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/38

Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2014 – CITEB și Belgo-Metal/Parlamentul European

(Cauza T-488/12) (1)

((„Contracte de achiziții publice de lucrări - Procedura cererii de ofertă - Lucrări de renovare și de extindere a clădirii Eastman în Bruxelles - Respingerea ofertei unui ofertant - Comunicare a raportului comitetului de evaluare - Obligația de motivare”))

2014/C 175/51

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Cit Blaton SA (CITEB) (Schaerbeek, Belgia); și Belgo-Metal (Wetteren, Belgia) (reprezentant: R. Simar, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: F. Poilvache și L. Fedel, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Parlamentului European din 7 septembrie 2012 prin care s-a respins oferta reclamantelor în cadrul unei cereri de ofertă din 19 mai 2012, publicată în suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2012/S 92-1563620), purtând referința NINLO.AO-2012-005-BRU-UPIB-02, privind realizarea de lucrări de renovare și de extindere a clădirii Eastman în Bruxelles (Belgia), și prin care s-a atribuit acest contract unui alt ofertant

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Cit Blaton SA (CITEB) și Belgo-Metal la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 9, 12.1.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/39

Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2014 – Farmaceutisk Laboratorium Ferring/OAPI – Tillotts Pharma (OCTASA)

(Cauza T-501/12) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale OCTASA - Mărci naționale verbale anterioare PENTASA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

2014/C 175/52

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Farmaceutisk Laboratorium Ferring A/S (Copenhaga, Danemarca) (reprezentanţi: inițial I. Fowler, solicitor, A. Renck și J. Fuhrmann, avocați, ulterior I. Fowler, A. Renck și D. Slopek, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Tillotts Pharma AG (Ziefen, Elveția) (reprezentant: T. Alkin, barrister)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 6 septembrie 2012 (cauza R 1214/2011-4) privind o procedură de opoziție între Farmaceutisk Laboratorium Ferring A/S și Tillotts Pharma AG

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 6 septembrie 2012 (cauza R 1214/2011-4).

2)	OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cele efectuate de Farmaceutisk Laboratorium Ferring A/S.

3)	Tillotts Pharma AG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cele efectuate de Farmaceutisk Laboratorium Ferring A/S.

(1) JO C 26, 26.1.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/40

Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2014 – Ferring/OAPI – Tillotts Pharma (OCTASA)

(Cauza T-502/12) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale OCTASA - Mărcile naționale, Benelux și internaționale verbale anterioare PENTASA și OCTOSTIM - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

2014/C 175/53

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Ferring BV (Haarlem, Țările de Jos) (reprezentanţi: I. Fowler, solicitor, A. Renck și J. Fuhrmann, avocați, ulterior I. Fowler, A. Renck și D. Slopek, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Tillotts Pharma AG (Ziefen, Elveția) (reprezentant: T. Alkin, barrister)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 6 septembrie 2012 (cauza R 1216/2011-4) privind o procedură de opoziție între Ferring BV și Tillotts Pharma AG

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 6 septembrie 2012 (cauza R 1216/2011-4).

2)	OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Ferring BV.

3)	Tillotts Pharma AG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Ferring.

(1) JO C 26, 26.1.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/40

Hotărârea Tribunalului din 11 aprilie 2014 – Olive Line International/OAPI (OLIVE LINE)

(Cauza T-209/13) (1)

([„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative OLIVE LINE - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

2014/C 175/54

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Olive Line International, SL (Madrid, Spania) (reprezentant: M. Aznar Alonso, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: Ó. Mondéjar Ortuño, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 31 ianuarie 2013 (cauza R 1447/2012-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului figurativ OLIVE LINE

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Olive Line International, SL la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 178, 22.6.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/41

Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2014 – MHCS/OAPI – Ambra (DORATO)

(Cauza T-249/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative DORATO - Mărci figurative anterioare naționale și comunitare reprezentând etichete de gât de sticlă - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Norma 50 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95”])

2014/C 175/55

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: MHCS (Épernay, Franța) (reprezentanţi: P. Boutron, N. Moya Fernández și L. É. Balleydier, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentanţi: P. Bullock, N. Bambara și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Ambra S.A. (Varșovia, Polonia) (reprezentant: M. Kaczan-Parchimowicz, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 19 februarie 2013 (cauza R 1877/2011-2), referitoare la o procedură de opoziție între MHCS și Ambra S.A..

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă MHCS la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile indispensabile efectuate de Ambra S.A. în cadrul procedurii din fața camerei de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPII).

(1) JO C 207, 20.7.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/41

Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – CNIEL/Comisia

(Cauza T-293/09) (1)

((„Ajutoare de stat - Schemă-cadru de acțiuni întreprinse de asociațiile interprofesionale agricole recunoscute în Franța în favoarea membrilor sectoarelor agricole reprezentate - Finanțare prin cotizații voluntare devenite obligatorii - Decizie prin care se declară compatibilă cu piața comună schema de ajutor - Revocarea deciziei - Nepronunțare asupra fondului”))

2014/C 175/56

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Centre national interprofessionnel de l'économie laitière (CNIEL) (Paris, Franța) (reprezentanți: inițial A. Cabanes și V. Kostrzewski-Pugnat, ulterior A. Cabanes, A.-C. Jeux și L. Sersiron și în cele din urmă A. Cabanes, L. Sersiron și M. Spy, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial B. Stromsky și C. Urraca Caviedes, ulterior B. Stromsky și S. Thomas și în cele din urmă B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2008) 7846 final a Comisiei din 10 decembrie 2008 privind ajutorul de stat nr. 561/2008 referitoare la schema-cadru de acţiuni întreprinse de asociaţiile interprofesionale agricole recunoscute în Franţa în favoarea membrilor sectoarelor agricole reprezentate

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 244, 10.10.2009.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/42

Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – CNIPT/Comisia

(Cauza T-302/09) (1)

((„Ajutoare de stat - Regim-cadru de acțiuni desfășurate de organizații profesionale agricole recunoscute în Franța în favoarea membrilor grupurilor agricole reprezentate - Finanțare prin cotizații voluntare declarate obligatorii - Decizie prin care sistemul de ajutoare este declarat compatibil cu piața comună - Retragerea deciziei - Nepronunțare asupra fondului”))

2014/C 175/57

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Comité national interprofessionnel de la pomme de terre (CNIPT) (Paris, Franța) (reprezentanți: V. Ledoux și B. Néouze, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial B. Stromsky și C. Urraca Caviedes, ulterior B. Stromsky și S. Thomas și în final M. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C (2008) 7846 final a Comisiei din 10 decembrie 2008 privind ajutorul de stat nr. 561/2008 privind regimul-cadru de acțiuni desfășurate de organizații profesionale agricole recunoscute în Franța în favoarea membrilor grupurilor agricole reprezentate.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțare asupra fondului acțiunii.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 244, 10.10.2009.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/43

Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Val’hor/Comisia

(Cauza T-306/09) (1)

((„Ajutoare de stat - Regim-cadru al acțiunilor desfășurate de organizațiile interprofesionale agricole recunoscute în Franța în favoarea membrilor din domeniile agricole reprezentate - Finanțare prin cotizații voluntare declarate obligatorii - Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața comună - Retragerea deciziei - Nepronunțare asupra fondului”))

2014/C 175/58

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Val’hor (Paris, Franța) (reprezentanți: V. Ledoux și B. Néouze, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial B. Stromsky și C. Urraca Caviedes, ulterior B. Stromsky și S. Thomas și în final M. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2008) 7846 final a Comisiei din 10 decembrie 2008 privind ajutorul de stat nr. 561/2008 referitor la regimul-cadru al acțiunilor desfășurate de organizațiile interprofesionale agricole recunoscute în Franța în favoarea membrilor din domeniile agricole reprezentate.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului prezentei acțiuni.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 244, 10.10.2009.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/43

Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Onidol/Comisia

(Cauza T-313/09) (1)

((„Ajutoare de stat - Schema-cadru a acțiunilor desfășurate de organizațiile interprofesionale agricole recunoscute în Franța în favoarea membrilor filierelor agricole reprezentate - Finanțare prin cotizații voluntare devenite obligatorii - Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața comună - Retragerea deciziei - Nepronunțare asupra fondului”))

2014/C 175/59

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Organisation nationale interprofessionnelle des graines et fruits oléagineux (Onidol) (Paris, Franța) (reprezentanți: B. Le Bret și L. Olza Moreno, ulterior B. Le Bret și C. Renner, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial B. Stromsky și C. Urraca Caviedes, ulterior B. Stromsky și S. Thomas și în final B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2008) 7846 final a Comisiei din 10 decembrie 2008 privind ajutorul de stat nr. 561/2008 privind schema-cadru a acțiunilor efectuate de organizațiile interprofesionale agricole recunoscute în Franța în favoarea membrilor filierelor agricole reprezentate

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 244, 10.10.2009.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/44

Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Intercéréales și Grossi/Comisia

(Cauza T-314/09) (1)

((„Ajutoare de stat - Schemă-cadru de acţiuni întreprinse de asociaţiile interprofesionale agricole recunoscute în Franţa în favoarea membrilor filialelor agricole reprezentate - Finanțare prin cotizații voluntare devenite obligatorii - Decizie prin care o schemă de ajutor este declarată compatibilă cu piața comună - Retragerea deciziei - Nepronunțare asupra fondului”))

2014/C 175/60

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Intercéréales (Paris, Franța) și Alain Grossi (Nîmes, Franța) (reprezentanți: inițial B. Le Bret și L. Olza Moreno, ulterior B. Le Bret și C. Renner, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial B. Stromsky și C. Urraca Caviedes, ulterior B. Stromsky și S. Thomas, iar în final B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2008) 7846 final a Comisiei din 10 decembrie 2008 privind ajutorul de stat nr. 561/2008 referitor la schema-cadru de acţiuni întreprinse de asociaţiile interprofesionale agricole recunoscute în Franţa în favoarea membrilor filialelor agricole reprezentate

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului prezentei acțiuni.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 244, 10.10.2009.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/44

Ordonanța Tribunalului din 31 martie 2014 – SACBO/Comisia și INEA

(Cauza T-270/13) (1)

((„Acțiune în anulare - Sprijin financiar comunitar în favoarea proiectelor de interes comun în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice - Lipsa afectării directe - Act care nu este supus căilor de atac - Act pregătitor - Inadmisibilitate”))

2014/C 175/61

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Società per l'aeroporto civile di Bergamo-Orio al Serio SpA (SACBO SpA) (Grassobbio, Italia) (reprezentanți: M. Muscardini și G. Greco, avocați)

Pârâte: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Hottiaux și E. Montaguti, agenți) și Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele (INEA) (reprezentanți: I. Ramallo, agent, și M. Merola, C. Santacroce și L. Armati, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei din 18 martie 2013 a Agenției Executive pentru Rețeaua Transeuropeană de Transport (TEN-T EA) privind anumite costuri menționate cu ocazia realizării unui studiu de fezabilitate privind caracterul intermodal al aeroportului Bergame-Orio al Serio (Italia) în urma sprijinului financiar acordat Ente Nazionale per l’Aviazione Civile (ENAC, autoritatea națională pentru aviația civilă italiană) de Comisie

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra intervenției Republicii Polonia.

3)	Società per l’aeroporto civile di Bergamo-Orio al Serio SpA (SACBO SpA) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și de Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele (INEA).

(1) JO C 207, 20.7.2013.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/45

Ordonanța judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii din 4 februarie 2014 – Serco Belgium și alții/Comisia

(Cauza T-644/13 R)

((„Cerere de măsuri provizorii - Contract de achiziții publice - Procedură de atribuire - Respingerea unei oferte - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni iuris”))

2014/C 175/62

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Serco Belgium SA (Bruxelles, Belgia), SA Bull NV (Bruxelles) și Unisys Belgium SA (Bruxelles) (reprezentanți: V. Ost și M. Vanderstraeten, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Delaude, L. Cappelletti și F. Moro, agenți)

Obiectul

În primul rând, o cerere de suspendare a executării Deciziei Comisiei din 30 octombrie 2013 prin care se respinge oferta prezentată de un consorțiu format din reclamante în cadrul cererii de ofertă intitulate DIGIT/R2/PO/2012/026 – ITIC-SM (gestiunea serviciului informatic pentru mediul desktop integrat și consolidat al Comisiei) și prin care se atribuie contractul unui alt consorțiu, în al doilea rând, obligarea Comisiei să nu încheie contractul-cadru în cauză, precum și contracte specifice în legătură cu acesta și, în al treilea rând, dispunerea oricărei alte măsuri provizorii utile și necesare

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/46

Acțiune introdusă la 7 martie 2014 – ANKO/Comisia

(Cauza T-154/14)

2014/C 175/63

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: ANKO Anonymos Etairia Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias (Atena, Grecia) (reprezentant: V. Christianos, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	constatarea faptului că suma totală de 185 664,10 euro pe care Comisia a plătit-o deja pentru proiectul OASIS, precum și suma totală de 465 062,84 euro pe care Comisia a plătit-o deja pentru proiectul PERFORM constituie cheltuieli eligibile;

—

constatarea faptului că suma de 1 824,05 euro pe care Comisia nu a plătit-o pentru proiectul OASIS și suma de 637 117,17 pe care Comisia nu a plătit-o cu titlu de participare financiară pentru proiectul PERFORM constituie cheltuieli eligibile pe care Comisia trebuie să le plătească, în consecință, ANKO;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune are ca obiect răspunderea Comisiei în temeiul articolului 272 TFUE, pentru contractele a) nr. 215 754 și b) nr. 215 952 menite să pună în executare proiectul a) OASIS și, respectiv, b) PERFORM.

Reclamanta susține mai precis că, deși și-a executat obligațiile contractuale, Comisia i-a solicitat, cu încălcarea contractelor citate anterior, a principiului încrederii legitime, a interdicției de a săvârși orice abuz de drept și a principiului proporționalității, rambursarea sumelor plătite ANKO, întrucât ar fi cheltuieli neeligibile, iar aceasta se abține să plătească contribuția sa financiară restantă. Din acest motiv, reclamanta susține, în primul rând, că Comisia nu își îndeplinește obligațiile contractuale care îi revin în raport cu ANKO prin negarea oricărui caracter eligibil a cvasitotalității contribuției financiare a Comisiei pentru proiectele OASIS și PERFORM și, în al doilea rând, că restituirea tuturor acestor sume este disproporționată și abuzivă.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/46

Acțiune introdusă la 7 martie 2014 – ANKO/Comisia

(Cauza T-155/14)

2014/C 175/64

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: ANKO Anonymos Etairia Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias (Atena, Grecia) (reprezentant: V. Christianos, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că suma totală de 325 823,16 euro pe care Comisia o solicită cu titlu de cheltuieli neeligibile pentru proiectul PERSONA, precum și suma totală de 280 747,45 euro pe care Comisia o solicită cu titlu de cheltuieli neeligibile și care a fost deja plătită pentru proiectul TERREGOV constituie cheltuieli eligibile;

—	constatarea faptului că suma de 6 752,74 euro constituie cheltuieli eligibile pe care ANKO le-a plătit în cadrul proiectului PERSONA și pe care Comisia trebuie, în consecință, să le plătească ANKO;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune are ca obiect răspunderea Comisiei în temeiul articolului 272 TFUE, pentru contractele a) nr. 045 459 și b) nr. 507 749 menite să pună în executare proiectul a) PERSONA și, respectiv, b) TERREGOV.

Reclamanta susține mai precis că, deși și-a executat obligațiile contractuale, Comisia i-a solicitat, cu încălcarea contractelor citate anterior, a principiului încrederii legitime, a interdicției de a săvârși orice abuz de drept și a principiului proporționalității, rambursarea sumelor plătite ANKO, întrucât ar fi cheltuieli neeligibile. Din acest motiv, reclamanta susține, în primul rând, că Comisia nu își îndeplinește obligațiile contractuale care îi revin în raport cu ANKO prin negarea oricărui caracter eligibil al tuturor sumelor pe care le-a plătit pentru proiectele PERSONA și TERREGOV prin solicitarea acestora ca sume plătit în mod necuvenit și, în al doilea rând, că restituirea tuturor acestor sume este disproporționată și abuzivă.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/47

Acțiune introdusă la 7 martie 2014 – ANKO/Comisia și REA

(Cauza T-165/14)

2014/C 175/65

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: ANKO Anonymos Etairia Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias (Atena, Grecia) (reprezentant: V. Christianos Vasileio, avocat)

Pârâte: Comisia Europeană și Agenția Executivă pentru Cercetare (REA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că suspendarea plății, impusă și menținută în vigoare de AER, acționând prin delegarea Comisiei, constituie în privința cuantumului pe care Comisia îl datorează în continuare reclamantei cu titlu de contribuție la proiectul „Emergency Support System” (ESS) o neîndeplinire a obligațiilor contractuale ale acesteia din urmă;

—	constatarea faptului că suma de 125 253,82 euro pe care Comisia continuă să nu o plătească cu titlu de contribuție la proiectul ESS corespunde unor cheltuieli eligibile, pe care Comisia trebuie, în consecință, să le plătească ANKO;

—	constatarea faptului că suma totală de 216 172,68 euro pe care Comisia a plătit-o deja reclamantei cu titlu de contribuție la proiectul ESS corespunde unor cheltuieli eligibile și

—	obligarea AER și a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune are ca obiect răspunderea AER și a Comisiei în temeiul articolului 272 TFUE, pentru contractul nr. 217 951 menit să pună în executare proiectul ESS.

Reclamanta susține mai precis că AER, acționând prin delegarea Comisiei, a suspendat plata către ANKO fără niciun drept și în pofida contractului referitor la proiectul ESS. Reclamanta susține de asemenea că, încercând să aplice metoda „extrapolării”, Comisia a contestat, fără temei juridic și cu încălcarea atât a contractului, cât și a dreptului aplicabil, caracterul eligibil al, în esență, tuturor cheltuielilor efectuate de ANKO pentru proiectul ESS.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/48

Acțiune introdusă la 19 martie 2014 – Compagnie des gaz de pétrole Primagaz/OAPI – Reeh (PRIMA KLIMA)

(Cauza T-195/14)

2014/C 175/66

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Compagnie des gaz de pétrole Primagaz SA (Paris, Franța) (reprezentant: D. Régnier, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Gerhard Reeh (Radnice, Republica Cehă)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 7 ianuarie 2014 în cauza R 2304/2012-1

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Gerhard Reeh

Marca comunitară vizată: marca figurativă care cuprinde elementele verbale „PRIMA KLIMA” pentru produse și servicii din clasele 11 și 42

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat: marca figurativă care cuprinde elementul verbal „PRIMAGAZ” și mărcile verbale naționale „PRIMALOTISSEMENT”, „PRIMACOMPTEUR”, „PRIMAVILLAGE”, „PRIMAFAMILLE”, „PRIMAPAC”, „PRIMAENERGY”, „PRIMA CHAUFFAGE”, „PRIMA CLIM”, „PRIMAGRILL” și „PRIMAWATT” pentru produse din clasa 11

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (1b) din Regulamentul nr. 207/2009

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/48

Acțiune introdusă la 8 aprilie 2014 – Gmina Miasto Gdynia și Port Lotniczy Gdynia Kosakowo/Comisia

(Cauza T-215/14)

2014/C 175/67

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamante: Gmina Miasto Gdynia (Gdynia, Polonia)și Port Lotniczy Gdynia Kosakowo sp. z o.o. (Gdynia) (reprezentant: T. Koncewicz, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei adoptate la 11 februarie 2014 în cazul SA. 35388 prin care Comisia Europeană a dispus ca Polonia să recupereze de la aeroportul Gdynia Kosakowo un ajutor de stat plătit în mod ilegal;

—	Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

Primul motiv

—	Caracterul arbitrar și eroarea vădită de apreciere a faptelor care stau la baza deciziei în litigiu și, prin urmare, depășirea de către Comisie a limitelor puterii sale de apreciere și erorile vădite de apreciere a elementelor de probă.

Al doilea motiv

—	Neluarea în considerare de către Comisie a elementelor și împrejurărilor pertinente pentru aprecierea juridică a investiției de la aeroportul Gdynia Kosakowo.

Al treilea motiv

—

Depășirea de către Comisie a marjei de apreciere care îi revine în sensul jurisprudenței care subliniază obligația care incumbă unei instituții care beneficiază de o putere de apreciere de a explica motivele pentru care anumite elemente de probă și fapte sunt luate în considerare în timp ce altele sunt respinse.

Al patrulea motiv

—	Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE coroborat cu un principiu general al dreptului Uniunii – principiul securității juridice și al loialității instituțiilor în privința subiectelor de drept – ca urmare a unei aplicări și a unei interpretări eronate.

Al cincilea motiv

—

Calificarea juridică eronată a faptelor și a elementelor de probă și, prin urmare, încălcarea prin decizia în litigiu a articolului 107 alineatul (1) TFUE întrucât Comisia a considerat că în speță activitățile reclamantelor nu corespundeau condițiilor necesare îndeplinirii criteriului investitorului în economia de piață și că nu se dovedise că un investitor privat ar fi realizat proiectul de investiție, și a concluzionat că investiția de la Gdynia Kosakowo constituia un ajutor de stat ilegal.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/49

Acțiune introdusă la 2 aprilie 2014 – Regione autonoma della Sardegna/Comisia

(Cauza T-219/14)

2014/C 175/68

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Regione autonoma della Sardegna (reprezentanți: T. Ledda, S. Sau, G. Roberti, G. Bellitti și I. Perego, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea, în tot sau în parte, a deciziei atacate întrucât:

—	Comisia a calificat drept ajutoare de stat compensația pentru obligația de serviciu public prevăzută de Legea regională nr. 15 din 7 august 2012 și aportul în capital decis de adunarea generală a acționarilor Saremar la 15 iunie 2012;

—	Comisia a considerat că aceste măsuri ar fi incompatibile cu piața internă și a dispus recuperarea lor;

—	declararea, în aplicarea articolului 277 TFUE, ca nelegale și inaplicabile a articolului 4 litera (f) din Decizia 2012/21/UE și a punctului 9 din Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (2011);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei Europene din 22 ianuarie 2014 referitoare la măsurile de ajutoare SA.32014 (2011/C), SA.32015 (2011/C), SA.32016 (2011/C) pe care Regiunea Sardinia le-a pus în aplicare în favoarea societății Saremar. Această decizie declară contrară cu piața internă ajutorul pe care reclamanta l-ar fi acordat Saremar pentru asigurarea furnizării unui serviciu de interes general de cabotaj între Sardinia și continent, efectuat în perioada 2011-2012, în vederea optimizării accesibilității economice pentru utilizatori.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

Pârâta ar fi încălcat articolul 106 alineatul (2) [TFUE] întrucât a efectuat o apreciere eronată a faptelor și nu și-a motivat în mod suficient decizia având în vedere că, pe lângă faptul că a definit în mod inexact OSP ale Saremar, ea nu s-a limitat să comită o simplă eroare vădită de apreciere, ci a intervenit asupra conținutului deciziilor statului membru, amestecându-se astfel în alegerile acestuia de politică economică și socială.

Pârâta ar fi încălcat articolul 107 alineatul (1) și articolul 106 alineatul (2) TFUE întrucât a considerat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de jurisprudența Altmark. În această privință, Comisia a efectuat o apreciere eronată a faptelor și nu și-a motivat decizia în mod suficient, considerând printre altele că piața prezintă garanții adecvate și suficiente pentru satisfacerea exigențelor de serviciu public definite de Regiune.

Pârâta ar fi încălcat articolul 106 alineatul (2) TFUE, precum și Deciziile nr. 2005/824/CE și 2012/21/UE, ar fi efectuat o apreciere eronată a faptelor și nu și-ar fi motivat în mod suficient decizia atunci când (i) a considerat că Decizia 2005/824/CE nu este aplicabilă ratione temporis și (ii) a concluzionat că, oricum, principiile stabilite prin deciziile invocate nu erau respectate în speță.

Pârâta ar fi încălcat articolul 106 alineatul (2) TFUE, ar fi efectuat o apreciere eronată a faptelor și nu și-ar fi motivat în mod suficient decizia întrucât a calificat societatea Soremar drept întreprindere în dificultate, în sensul Orientărilor UE privind ajutorul de stat în vederea salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate.

Pârâta ar fi încălcat articolul 106 alineatul (2) TFUE, efectuând o apreciere eronată în fapt și în drept atunci când a considerat că măsura nu îndeplinește condițiile de compatibilitate prevăzute de Orientările UE privind ajutorul de stat în vederea salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate.

În sfârșit, pârâta ar fi încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE și a efectuat o apreciere eronată în fapt și în drept a naturii recapitalizării societății Saremar realizate de Regiunea Sardinia, considerând că aceasta procura un avantaj societății Saremar și era oricum contrară principiului investitorului într-o economie de piață.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/50

Acțiune introdusă la 2 aprilie 2014 – Saremar/Comisia

(Cauza T-220/14)

2014/C 175/69

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Saremar – Sardegna Regionale Marittima SpA (Cagliari, Italia) (reprezentanți: G. Roberti, G. Bellitti și I. Perego, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea, în tot sau în parte, a deciziei atacate, în măsura în care:

—	a calificat drept ajutor de stat compensarea serviciului public prin Legea regională nr. 15 din 7 august 2012 și aportul de capital convenit în cadrul adunării acționarilor Saremar din 15 iunie 2012

—	a reținut că aceste măsuri sunt incompatibile cu piața internă, dispunându-se recuperarea ajutorului;

—	declararea, în temeiul articolului 277 TFUE, ca nelegitime și inaplicabile, a articolului 4 litera (f) din Decizia 2012/21/UE și a punctului 9 din Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (2011);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-219/14, Regione autonoma della Sardegna/Comisia.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/51

Acțiune introdusă la 10 aprilie 2014 – Deluxe Laboratories/OAPI (deluxe)

(Cauza T-222/14)

2014/C 175/70

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Deluxe Laboratories, Inc. (Burbank, Statele Unite) (reprezentant: S. Serrat Viñas, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 22 ianuarie 2014 pronunțate în cauza R 1250/2013-2;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă care conține elementul verbal „deluxe” pentru produse și servicii din clasele 9, 35, 37, 39, 40, 41, 42 și 45 – cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 11 253 044.

Decizia examinatorului: respinge cererea.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate:

—	încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea principiului încrederii legitime, al drepturilor câștigate și al legalității actelor comunitare.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/54

Acțiune introdusă la 17 februarie 2014 – ZZ/Comisia

(Cauza F-14/14)

2014/C 175/76

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: A. Carrozzini, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea recuperării diverselor sume reținute din prestația de invaliditate a reclamantului pentru lunile aprilie-septembrie 2013

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziilor, cuprinse în buletinele de pensie ale reclamantului pentru lunile aprilie-septembrie 2013, de a reține din prestația de invaliditate la care avea dreptul reclamantul pentru lunile menționate, sumele de 504,67 euro pentru luna aprilie, 504,72 euro pentru luna mai și 508,38 euro pentru lunile iunie-septembrie;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziilor, indiferent de forma lor, de respingere a reclamațiilor din 16 iulie 2013 și din 7 octombrie 2013 depuse împotriva deciziilor menționate;

—	anularea oricărei decizii cuprinse în scrisoarea din 24 octombrie 2013 care poartă în partea dreaptă sus a primei pagini mențiunea „Ref. Ares(2013)3327388 – 24/10/2013”;

—	anularea oricărei decizii cuprinse în scrisoarea din 17 mai 2013;

—

obligarea comisiei la plata către reclamant a sumelor următoare: 1) 504,67 euro, majorată cu o dobândă de 10% pe an cu capitalizare anuală, începând de la 1 mai 2013 și până în ziua când suma va fi plătită efectiv; 2) 504,72 euro, majorată cu o dobândă de 10% pe an cu capitalizare anuală, începând de la 1 iunie 2013 și până în ziua când suma va fi plătită efectiv; 3) 508,38 euro, majorată cu o dobândă de 10% pe an cu capitalizare anuală, începând de la 1 iulie 2013 și până în ziua când suma va fi plătită efectiv; 4) 508,38 euro, majorată cu o dobândă de 10% pe an cu capitalizare anuală, începând de la 1 august 2013 și până în ziua când suma va fi plătită efectiv; 5) 508,38 euro, majorată cu o dobândă de 10% pe an cu capitalizare anuală, începând de la 1 septembrie 2013 și până în ziua când suma va fi plătită efectiv; 6) 508,38 euro, majorată cu o dobândă de 10% pe an cu capitalizare anuală, începând de la 1 octombrie 2013 și până în ziua când suma va fi plătită efectiv;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/54

Acțiune introdusă la 24 februarie 2014 – ZZ/Comisia

(Cauza F-16/14)

2014/C 175/77

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei privind transferul drepturilor de pensie ale reclamantului în sistemul de pensii al Uniunii care aplică noile DGA privind articolele 11 și 12 din anexa VIII la Statutul funcționarilor

Concluziile reclamantului

—	Constatarea nelegalității articolului 9 din Dispozițiile generale de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut;

—

anularea deciziei din 24 mai 2013 de acordare a sporului pentru drepturile de pensie dobândite de reclamant înaintea angajării sale în muncă, în cadrul transferului acestora în sistemul de pensii al instituțiilor Uniunii Europene, în temeiul Dispozițiilor generale de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut din 3 martie 2011;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/55

Acțiune introdusă la 21 martie 2014 – ZZ/OAPI

(Cauza F-24/14)

2014/C 175/79

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea raportului de evaluare întocmit în privința reclamantului pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 2011 și 31 decembrie 2012 și cerere de despăgubire

Concluziile reclamantului

—	Anularea raportului de evaluare întocmit în privința reclamantului pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 2011 și 31 decembrie 2012, astfel cum a fost finalizat și semnat de evaluator;

—	obligarea OAPI la plata către reclamant a unei despăgubiri corespunzătoare, al cărei cuantum – de cel puțin 500 de euro – este lăsat la aprecierea Tribunalului, pentru prejudiciile morale și nemateriale suferite ca urmare a raportului de evaluare atacat;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

10.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/56

Acțiune introdusă la 24 martie 2014 – ZZ/Parlamentul European

(Cauza F-26/14)

2014/C 175/80

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: L. Levi, C. Bernard-Glanz și A. Tymen, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de respingere a cererii de asistență introduse de reclamant pentru hărțuire morală

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei implicite de respingere a cererii de asistență a reclamantului din 13 februarie 2013;

—	anularea deciziei din 18 decembrie 2013 de respingere a reclamației reclamantului din 26 august 2013;

—	acordarea de daune interese reclamantului de natură a compensa prejudiciul său în cuantum de 7 500 de euro pentru prejudiciul material și în cuantum de 50 000 de euro pentru prejudiciul moral;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 175

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 57 10 iunie 2014

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2014/C 175/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1