12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/1

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/2

1)

Articolul 18 TFUE, care consacră principiul general al nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate, este aplicabil unei situații precum cea în discuție în litigiul principal, în care un prim stat membru solicită unui operator de transport aerian titular al unei licențe de operare acordate de un al doilea stat membru obținerea unei autorizații de a efectua curse în spațiul aerian al primului stat membru pentru zboruri private neperiodice din țări terțe către acest prim stat membru, în condițiile în care o astfel de autorizație nu este impusă operatorilor de transport aerian titulari ai unei licențe de operare acordate de primul stat membru menționat.

2)

Articolul 18 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui prim stat membru care impune, sub sancțiunea amenzii în caz de nerespectare a acesteia, ca un operator de transport aerian titular al unei licențe de operare acordate de un al doilea stat membru să obțină o autorizație de a efectua curse în spațiul aerian al primului stat membru pentru zboruri private neperiodice dintr o țară terță către acest prim stat membru, în condițiile în care o astfel de autorizație nu este impusă operatorilor de transport aerian titulari ai unei licențe de operare acordate de primul stat membru menționat, și care subordonează acordarea acestei autorizații prezentării unei declarații care să ateste că operatorii de transport aerian titulari ai unei licențe de operare acordate de acest prim stat membru fie nu doresc să efectueze aceste zboruri, fie nu sunt în măsură să le efectueze.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/3

1)

Întrucât condiționează înmatricularea pe teritoriul său a autoturismelor al căror sistem de direcție este situat pe partea dreaptă, noi sau înmatriculate anterior în alte state membre, de mutarea volanului pe partea stângă, Republica Polonă nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2a din Directiva 70/311/CEE a Consiliului din 8 iunie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sistemul de direcție al autovehiculelor și al remorcilor acestora, al articolului 4 alineatul (3) din Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă cadru) și al articolului 34 TFUE.

2)

Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

3)

Republica Lituania suportă propriile cheltuieli de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/4

1)

Întrucât interzice înmatricularea autoturismelor cu volanul instalat pe partea dreaptă și/sau solicită, pentru înmatricularea autoturismelor al căror sistem de direcție este situat pe partea dreaptă, noi sau înmatriculate anterior într-un alt stat membru, ca volanul să fie mutat pe partea stângă, Republica Lituania nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2a din Directiva 70/311/CEE a Consiliului din 8 iunie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sistemul de direcție al autovehiculelor și al remorcilor acestora, al articolului 4 alineatul (3) din Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă cadru) și al articolului 34 TFUE.

2)

Obligă Republica Lituania la plata cheltuielilor de judecată.

3)

Republica Estonia, Republica Letonia și Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/5

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/6

1)

Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] trebuie interpretată în sensul că statele membre nu sunt obligate să acorde un concediu de maternitate în temeiul articolului 8 din această directivă unei lucrătoare, în calitatea sa de mamă beneficiară care a avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat, nici chiar în cazul în care aceasta poate să alăpteze copilul respectiv după naștere sau îl alăptează în mod efectiv.

2)

Articolul 14 din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă coroborat cu articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) și alineatul (2) litera (c) din această directivă trebuie interpretat în sensul că refuzul unui angajator de a i acorda concediu de maternitate unei mame beneficiare care a avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat nu constituie o discriminare pe criterii de sex.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/7

1)

Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă, în special articolele 4 și 14 din aceasta, trebuie interpretată în sensul că nu constituie o discriminare pe motive de sex faptul de a refuza unei lucrătoare, în calitatea sa de mamă beneficiară care a avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat, acordarea unui concediu plătit echivalent cu concediul de maternitate.

Situația unei astfel de mame beneficiare în ceea ce privește acordarea unui concediu de adopție nu intră în domeniul de aplicare al acestei directive.

2)

Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretată în sensul că nu constituie o discriminare pe motive de handicap faptul de a refuza acordarea unui concediu plătit echivalent cu concediul de maternitate sau cu concediul de adopție unei lucrătoare care se află în incapacitate de a purta o sarcină și care a recurs la un contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat.

Validitatea acestei directive nu poate fi apreciată în raport cu Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, însă directiva menționată trebuie să facă, în măsura posibilului, obiectul unei interpretări conforme cu această convenție.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/8

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3)

Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos, Republica Finlanda, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/8

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Rousse Industry AD la plata cheltuielilor de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/9

a)

Articolul 7 alineatul 1 al doilea paragraf din cartea a II-a a Codului social german este compatibil cu dreptul Comunității Europene?

b)

În cazul unui răspuns negativ, Republica Federală Germania trebuie să modifice legislația în vigoare sau rezultă o nouă situație juridică, iar în condițiile date, care este aceasta?

c)

Articolul 7 alineatul 1 al doilea paragraf din cartea a II-a a Codului social german rămâne în vigoare până când instituțiile Republicii Federale Germania efectuează o modificare legislativă (eventual) necesară?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/9

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/10

1)

este contrară punerii în aplicare a „dreptului la o cale de atac eficientă și la acces la o instanță judecătorească imparțială” consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?

2)

conduce la o încălcare a „dreptului de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune”, vizat la articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la articolul 14 alineatul 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și la articolul 4 alineatul (1) din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană a drepturilor omului, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950.

3)

și/sau a „interzicerii abuzului de drept”, vizată la articolul 54 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/10

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/11

1)

Dispozițiile articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1998/78 (1) reglementează exhaustiv înlocuirea zahărului cu privire la compensarea cheltuielilor de depozitare, iar această prevedere nu impune condiția ca zahărul care va fi supus substituirii să provină de la un alt producător stabilit pe teritoriul național al aceluiași stat membru?

2)

În caz afirmativ: articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1998/78 prevede, pentru obținerea rambursării cheltuielilor de depozitare, condiția ca zahărul C destinat substituirii să fie „înlocuit fizic” la producător?

3)

În situația în care articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2670/81 (2) este aplicabil în cazul substituirii zahărului: dispozițiile articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2670/81, în cazul în care producătorul solicită rambursarea cheltuielilor de depozitare, includ presupunerea că zahărul C destinat substituirii se „înlocuiește fizic” la producător?

4)

Cu titlu subsidiar: dispozițiile articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2670/81 sunt nevalide în măsura în care impun ca zahărul destinat substituirii „să fie produs pe teritoriul național al aceluiași stat membru”?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/12

1)

În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție, „autoritatea competentă”, în sensul dispozițiilor articolului 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 (1), este cea care răspunde de faza de cercetare sau de urmărire, indiferent dacă ea este cea care a acordat mijloacele financiare? Acțiunea de cercetare sau de urmărire în justiție trebuie să fie orientată spre instituirea unei măsuri sau a unei sancțiuni administrative?

2)

„Persoana în cauză”, în sensul articolului 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 poate fi și un angajat al unei întreprinderi care a fost audiat ca martor?

3)

„[O]rice act […] adus la cunoștința persoanei în cauză, cu privire la cercetarea sau urmărirea în justiție a abaterii respective” [articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95] trebuie să fie o eroare concretă a producătorului la calculul producției de zahăr (ansambluri de situații), care în mod normal este prezumată sau constatată doar în cadrul unei verificări a organismului de piață? Un raport final, întocmit la încheierea unei verificări sau care evaluează rezultatul verificării, în cadrul căruia nu se formulează întrebări privind anumite ansambluri de situații, poate constitui de asemenea „un act de cercetare” adus la cunoștință?

4)

Faptele privind „abateri repetate”, în sensul articolului (3) alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95, impun ca actele sau omisiunile calificate ca abateri să fi fost săvârșite într-un interval scurt, pentru a putea fi apreciate ca o „repetare”? În caz afirmativ: intervalul scurt de timp se pierde printre altele prin faptul că, în cadrul unui an de comercializare a zahărului, abaterea la determinarea unei cantități de zahăr se săvârșește numai o dată și se repetă doar în viitorul an de comercializare sau în unul ulterior?

5)

Fapta repetării în sensul articolului (3) alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 poate înceta din cauză că, având în vedere complexitatea situației de fapt, autoritatea competentă nu a verificat întreprinderea sau nu a verificat-o regulat ori aprofundat?

6)

Când începe să curgă dublul termenului de prescripție de opt ani în sensul articolului (3) alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 în cazul unor abateri continue sau repetate? Acest termen de prescripție începe să curgă la sfârșitul fiecărei acțiuni calificate ca abatere [articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din regulament] sau la finalul ultimei acțiuni calificate ca abatere [articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din regulament]?

7)

Dublul termenului de prescripție de opt ani prevăzut la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din regulament poate fi întrerupt prin acțiuni de cercetare sau de urmărire în justiție ale autorității competente?

8)

În cazul diferitor ansambluri de situații, de care se ține seama la determinarea subvențiilor, termenele de prescripție care trebuie calculate în temeiul articolului 3 alineatul 1 din regulament se vor determina separat, în funcție de ansamblul de situații (abateri)?

9)

Curgerea dublului termenului de prescripție în sensul articolului 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 depinde de cunoașterea abaterii de către autoritatea competentă?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/13

1)

Descrierea mărfurilor clasificate la subpoziția 8543 7010 din Nomenclatura combinată (1) trebuie înțeleasă în sensul că la această subpoziție se clasifică doar aparatele care au exclusiv funcții de traducere sau de dicționar?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, la subpoziția 8543 7010 din Nomenclatura combinată se clasifică și aparate a căror funcție de traducere sau de dicționar nu este semnificativă în comparație cu funcția lor principală (în speță funcția de citire)?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/13

1)

Într-un caz în care încălcarea unei dispoziții de drept al Uniunii este descoperită doar după producerea prejudiciului, abaterea a cărei existență este necesară pentru începutul curgerii termenului de prescripție, în temeiul articolului 3 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 (1) și care este definită la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95, presupune în mod cumulativ, pe lângă acțiunea sau omisiunea unui agent economic, și producerea unui prejudiciu pentru bugetul general al Uniunii sau pentru bugetele gestionate de către aceasta, astfel încât termenul de prescripție curge abia după producerea prejudiciului sau termenul de prescripție curge independent de momentul producerii prejudiciului, odată cu acțiunea sau omisiunea agentului economic, săvârșită cu încălcarea unei dispoziții de drept al Uniunii?

2)

În ipoteza în care răspunsul la prima întrebare este că termenul de prescripție curge abia după producerea prejudiciului:

în contextul rambursării unei restituiri la export acordate în mod definitiv, prejudiciul, așa cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 se produce deja la momentul plății sumei egale cu restituirea la export în sensul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 565/80, fără să fi fost eliberată garanția prevăzută la articolul 6 din Regulamentul nr. 565/80 ori prejudiciul se produce abia la momentul eliberării garanției și anume la acordarea definitivă a restituirii la export?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/14

1)

Articolul 107 TFUE (fostul articol 87 CE) coroborat cu articolul 108 alineatul (3) TFUE [fostul articol 88 alineatul (3) CE] se opune unei măsuri naţionale potrivit căreia, în cadrul impozitării grupului de întreprinderi, amortizarea fondului comercial – care reduce baza de impozitare şi astfel cuantumul impozitului – trebuie efectuată la achiziţionarea unei participaţii la o societate rezidentă, în timp ce, în alte cazuri de impozitare a venitului şi a profitului, la achiziţionarea unei participaţii nu este permisă o astfel de amortizare a fondului comercial?

2)

Articolul 49 TFUE (fostul articolul 43 CE) coroborat cu articolul 54 TFUE (fostul articol 48 CE) se opune unor dispoziţii ale unui stat membru potrivit cărora, în cadrul impozitării grupului de întreprinderi, la achiziţionarea unei participaţii la o societate rezidentă trebuie să se efectueze o amortizare a fondului comercial, în timp ce în cazul achiziţionării unei participaţii la o societate nerezidentă (în special cu sediul într-un alt stat membru al Uniunii Europene) o astfel de amortizare a fondului comercial nu poate fi efectuată?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/14

1)

Cu excepția acordării prestațiilor exclusiv în statul membru în care persoana în cauză este rezidentă, care este prevăzută la articolul 70 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (1), principiul egalității de tratament prevăzut la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se aplică și prestațiilor speciale în numerar de tip necontributiv în sensul articolului 70 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, prevederile care transpun articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE (2) în dreptul național pot restrânge principiul egalității de tratament prevăzut la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și, dacă este cazul, în ce măsură având în vedere că în temeiul acestora se refuză, fără excepţie, accesul la prestații atunci când dreptul de ședere al unui cetățean al Uniunii în alt stat membru se întemeiază în mod exclusiv pe obiectivul căutării unui loc de muncă?

3)

Articolul 45 alineatul (2) TFUE coroborat cu articolul 18 TFUE se opune unei dispoziții de drept național care, pe durata dreptului de ședere întemeiat exclusiv pe căutarea unui loc de muncă, independent de legătura cu statul membru gazdă, refuză fără excepție să acorde cetățenilor Uniunii care, în căutarea unui loc de muncă, pot invoca dreptul de liberă circulație, o prestație socială menită să le asigure subzistența și să le faciliteze accesul pe piața muncii?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/15

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/16

1)

În Hotărârea Fitzwilliam (1), Curtea de Justiție a statuat că un certificat E101 emis de o instituție competentă a unui stat membru este obligatoriu pentru instituțiile de asigurări sociale din alte state membre, chiar și atunci când conținutul acestui certificat ar fi inexact. Această concluzie se aplică și în cazuri precum cel din speță, în care normele de stabilire a competenței prevăzute în regulament (2) nu sunt aplicabile?

2)

Pentru răspunsul la această întrebare prezintă importanță aspectul că instituția competentă nu a intenționat să emită un certificat E101, dar, pentru motive proprii, a utilizat în mod conștient și deliberat documente care, datorită formei și conținutului lor, creau impresia unor certificate E101, în timp ce persoana interesată considera și putea să considere în mod rezonabil că a obținut un astfel de certificat?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/16

1)

Într-o situație în care operatorii economici participă la un sistem comun de informații computerizate precum cel descris în speță și în care Consiliul Concurenței a făcut dovada că în sistemul menționat au fost introduse o notificare referitoare la aplicarea unei restricții privind reducerile și o limitare tehnică privind cota reducerilor, articolul 101 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se poate prezuma că operatorii economici în cauză au avut cunoștință sau trebuie să fi avut cunoștință despre notificarea introdusă în sistemul de informații computerizate și că, întrucât nu s-au opus aplicării unei astfel de restricții privind reducerile, aceștia au acceptat-o în mod tacit, iar pentru acest motiv poate fi angajată răspunderea lor pentru implicarea în practici concertate în temeiul articolului 101 alineatul (1) TFUE?

2)

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este negativ, ce factori ar trebui luați în considerare pentru a stabili dacă operatorii economici care participă la un sistem comun de informații computerizate în împrejurări precum cele din litigiul principal au fost implicați în practici concertate în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/17

I.

Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 trebuie interpretat în sensul că o „devansare” necomunicată a unui zbor, având drept consecință imposibilitatea pasagerilor de a efectua acest zbor, intră de asemenea în domeniul de aplicare al regulamentului?

II.

Regulamentul trebuie să fie interpretat în sensul că, cu excepția articolului 5, cauza întârzierii nu este decisivă?

III.

Se aduce atingere obiectivului regulamentului, respectiv acela de a compensa prejudiciul constând într-o pierdere de timp, și în situația în care pasagerul ar ajunge mai devreme și, prin urmare, ar fi afectat timpul de care dispune înainte de zbor?

IV.

Lipsa comunicării devansării zborului, care a avut drept consecință ajungerea la destinația de vacanță mai târziu decât era prevăzut, determină aplicarea regulamentului?

V.

Finalitatea regulamentului trebuie să fie aceea de a asigura un înalt nivel de protecție, având drept consecință protecția pasagerului împotriva oricărei restricționări a timpului de care dispune, ceea ce este valabil și în cazul unei devansări?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/17

1)

Din dispozițiile anexei II B la Directiva 1999/13/CE (1) a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuși organici volatili datorate utilizării solvenților organici în anumite activități și instalații rezultă că, cu derogare de la respectarea programului cuprins în această anexă, trebuie să se acorde o prelungire a termenului agentului instalațiilor pentru care se poate presupune un conținut constant în materie uscată al produsului, iar acest conținut se poate utiliza în vederea definirii punctului de referință pentru reducerea emisiilor, în cazul în care substituenți fără solvenți sau cu conținut redus de solvenți sunt încă în curs de sintetizare?

2)

Pentru acordarea unei prelungiri a termenului de punere în aplicare a sistemului de reducere a emisiilor, în sensul anexei II B la Directiva 1999/13/CE este necesară o anumită exploatare a instalației de către agent sau o aprobare a autorității competente?

3)

Pe baza căror criterii se poate stabili durata prelungirii termenului în sensul anexei II B la Directiva 1999/13/CE?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/18

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/18

1)

Noţiunea „origine etnică” utilizată în cuprinsul Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 (1) de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică şi al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretată în sensul că include un grup compact de cetăţeni bulgari de origine romă, precum aceia care locuiesc în cartierul „Gizdova mahala” al oraşului Dupnitsa?

2)

Noţiunea „situaţie comparabilă” în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/43 este aplicabilă prezentei situaţii de fapt în care, în cartierele în care locuiesc romi, instrumentele de măsură comerciale sunt instalate la o înălţime de 6-7 metri, în timp ce, în cartierele în care nu există o populaţie de origine romă compactă, aceleaşi instrumente sunt instalate, în general, la o înălţime mai mică de 2 metri?

3)

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/43 trebuie interpretat în sensul că instalarea instrumentelor de măsură comerciale la o înălţime de 6-7 metri în cartierele în care trăiesc romi reprezintă un tratament mai puţin favorabil al populaţiei de origine romă în comparaţie cu populaţia de altă origine etnică?

4)

În cazul în care este vorba despre un tratament mai puţin favorabil, dispoziţia menţionată trebuie interpretată în sensul că, raportat la situaţia de fapt din procedura principală, acest tratament se întemeiază în totalitate sau parţial pe împrejurarea că grupul etnic este format din romi?

5)

În lumina Directivei 2000/43, este permisă o dispoziţie națională precum alineatul (1) punctul 7 din dispoziţiile de completare a Legii privind protecţia împotriva discriminării (Zakon za zatschtita ot diskriminatsia, denumită în continuare „ZZD”), conform căruia prin „tratament defavorabil” se înţelege orice faptă, acţiune sau omisiune care aduce atingere direct sau indirect unor drepturi sau interese legitime?

6)

Noţiunea „practică aparent neutră” în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43 este aplicabilă practicii CEZ Razpredelenie Bulgaria AD, care instalează instrumente de măsură comerciale la o înălţime de 6-7 metri? Noţiunea „aparent” trebuie interpretată în sensul că practica este în mod vădit neutră sau în sensul că este neutră doar la prima vedere, adică în sensul că, în aparență, este neutră?

7)

Pentru a exista o discriminare indirectă în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43 este necesar ca prin practica neutră să se creeze o situaţie deosebit de nefavorabilă pentru respectivele persoane pe motivul rasei sau al originii lor etnice sau este suficient ca această practică să afecteze numai persoanele de o anumită origine etnică? În acest context, ţinând seama de articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43, este permisă o dispoziţie naţională precum articolul 4 alineatul (3) din ZZD, conform căreia există o discriminare indirectă în cazul în care se creează o situaţia mai puţin favorabilă pentru o persoană din cauza caracteristicilor prevăzute la alineatul (1) (inclusiv din cauza apartenenţei etnice)?

8)

Cum trebuie interpretată noţiunea „într-o situaţie specială dezavantajoasă” în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43? Corespunde această noţiune celei de la articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/43 – „[tratament] mai puţin favorabil” – sau cuprinde numai acele diferenţe de tratament considerate deosebit de nefavorabile, vădite și grave? Practica prezentată în prezenta cauză reprezintă o situaţie deosebit de nefavorabilă? În cazul în care nu poate fi vorba despre crearea unei situaţii discriminatorii deosebit de nefavorabile, vădite și grave, sunt suficiente datele prezentate pentru a respinge discriminarea indirectă (fără a verifica dacă respectiva practică este justificată, adecvată și necesară pentru atingerea unui obiectiv legal)?

9)

În lumina articolului 2 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2000/43, sunt permise dispoziţii naţionale precum cele ale articolului 4 alineatele (2) și (3) din ZZD, care condiţionează existența unei discriminări directe de un „tratament mai puţin favorabil” și a unei discriminări indirecte de „crearea unei situaţii mai puţin favorabile”, fără a face distincţia existentă în directivă în funcţie de gravitatea respectivului tratament nefavorabil?

10)

Articolul (2) alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43 trebuie interpretat în sensul că, în vederea asigurării securităţii reţelei electrice și a măsurării conforme a energiei electrice consumate, practica în discuţie a CEZ Razpredelenie Bulgaria AD este justificată din punct de vedere obiectiv? Ţinând seama de obligaţia reclamantei de a facilita consumatorilor accesul liber la afişajele contoarelor de energie electrică, este această practică și adecvată? Este această practică necesară în cazul în care prin publicațiile din presă au fost făcute cunoscute și alte mijloace tehnice și financiare accesibile pentru siguranţa instrumentelor de măsură comerciale?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/20

1)

Lucrătorul pe durată nedeterminată nepermanent, astfel cum este definit de legislația și de jurisprudența spaniolă, reprezintă, conform definiției din Directiva 1999/70/CE (1), un lucrător cu contract pe durată determinată?

2)

Sunt compatibile cu dreptul Uniunii o interpretare și o punere în aplicare a dreptului intern de către instanța națională, potrivit cărora, în cazul contractelor de muncă pe durată determinată din sectorul public, încheiate cu încălcarea legii, care sunt transformate în contracte pe durată nedeterminată nepermanente, administrația poate proceda la ocuparea sau desființarea unilaterală a postului, fără să acorde lucrătorului o indemnizație și fără să fie prevăzute alte măsuri care să limiteze folosirea abuzivă a contractelor pe durată determinată?

3)

Ar fi compatibil cu dreptul Uniunii același comportament al administrației în cazul în care, atunci când procedează la ocuparea sau la desființarea postului, ar acorda indemnizația prevăzută pentru încetarea contractelor temporare încheiate cu respectarea legii?

4)

Ar fi compatibil cu dreptul Uniunii același comportament al administrației în cazul în care, atunci când decide să ocupe sau să desființeze postul, ar trebui să recurgă la procedurile și motivele prevăzute pentru concedierea pentru motive obiective și să plătească aceeași indemnizație?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/20

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/21

1)

Dispozițiile Directivei nr. 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) și ale Directivei nr. 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (2) sunt aplicabile și unui contract de credit încheiat la 5 octombrie 2006, anterior aderării României la Uniunea Europeană, dar ale cărui efecte se produc și în prezent, dispozițiile sale fiind supuse executării la acest moment, ca urmare a unor cesiuni succesive a creanței înscrise în acesta?

2)

În situația în care răspunsul la prima întrebare este pozitiv, clauze cum sunt cele privitoare la „serviciul datoriei împrumutatului” prin raportare la existența unor întârzieri de plată ale debitorului, precum și cele privitoare [la] creșterea dobânzii după trecerea unui an, urmând ca după acest moment ea să fie formată din dobânda de referință variabilă a Băncii Comerciale Române, care se afișează la sediile băncii, la care se adaugă 1,90 [puncte procentuale], pot fi considerate abuzive în conformitate cu Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?

3)

Principiul protecției jurisdicționale efective a drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii, astfel cum acesta este garantat la art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opune unei dispoziții de drept național, cum este cea prevăzută de art. 120 din Ordonanța de Urgență nr. 99 din decembrie 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, care recunoaște caracterul de titlu executoriu unui contract de credit bancar, încheiat în lipsa unei forme autentice și fără a exista posibilitatea pentru debitor de a negocia clauzele acestuia, în baza căruia, cu o verificare sumară și după obținerea încuviințării executării silite într–o procedură necontencioasă, cu posibilități restrânse pentru judecător de a cerceta întinderea creanței, executorul judecătoresc să poată trece la executarea silită a bunurilor debitorului?

4)

Directiva 93/13/CE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive [în contractele] încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune ca o reglementare a unui stat membru, precum art. 372 și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă, să permită creditorului să pretindă executarea unei prestații derivate din clauze contractuale abuzive procedând la executarea bunului grevat de garanție prin vânzarea bunului imobil în pofida opoziției consumatorului, fără o evaluare a clauzelor contractuale de către o instanță independentă?

5)

Existența în legislația națională a unei prevederi cum este cea a art. 120 din Ordonanța de Urgență nr. 99 din decembrie 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, care recunoaște caracterul de titlu executoriu unui contract de credit bancar, este de natură a aduce atingere dreptului la libera stabilire prevăzut de art. 49, cât și la libera prestare a serviciilor, prevăzut de art. [56] din TFUE, prin descurajarea cetățenilor Uniunii de a se stabili într–un stat în care unui contract bancar, încheiat de o instituție privată, i se recunoaște o valoare egală cu cea a unui titlu executoriu reprezentat de o sentință judecătorească?

6)

Dacă răspunsul la întrebările de mai sus este pozitiv, instanța națională are posibilitatea de a invoca din oficiu caracterul neexecutoriu al unui asemenea titlu, prin care se execută silit o creanță menționată într–un asemenea contract?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/22

1)

Este posibil ca o creanță izvorâtă dintr-o despăgubire întemeiată pe articolul 19 din Convenția de la Montréal să fie valorificată în cadrul procedurii europene de somație de plată?

2)

În ceea ce privește o creanță izvorâtă dintr-o despăgubire întemeiată pe articolul 19 din Convenția de la Montréal, competența notarului – asimilat unei instanțe naționale – abilitat să emită o somație europeană de plată și, după trecerea la procedura contencioasă în urma opoziției pârâtului, competența jurisdicțională sunt stabilite prin normele referitoare la competență prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1896/2006”), Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (2) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 44/2001”), și/sau de Convenția pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional, redactată la Montréal la 28 mai 1999 (denumită în continuare „Convenția de la Montréal”)? Care este raportul dintre aceste norme de drept?

3)

În cazul în care normele de competență prevăzute de Convenția de la Montréal prevalează, reclamantul își poate valorifica creanța, inclusiv în lipsa oricărui element de legătură suplimentar, la alegerea sa, în fața unei instanțe stabilite pe teritoriul unui stat parte, sau chiar instanța în fața căreia își valorifică creanța trebuie să fie competentă teritorial în temeiul normelor de procedură din statul membru de care aparține?

În plus, cum trebuie interpretată norma de competență opțională prevăzută de Convenția de la Montréal, care face trimitere la instanța de la locul unde se află sediul de afaceri al operatorului de transport unde a fost încheiat contractul?

4)

O somație europeană de plată care a fost emisă cu încălcarea obiectului regulamentului sau de o autoritate necompetentă material poate face obiectul unei reexaminări din oficiu? Sau procedura contencioasă care urmează unei opoziții trebuie să fie, într-adevăr, în lipsa competenței, clasată din oficiu sau la cerere?

5)

În măsura în care instanțele maghiare sunt competente să se pronunțe cu privire la procedura contencioasă, normele de drept procedural național trebuie interpretate în acest caz în conformitate cu dreptul Uniunii și Convenția de la Montréal, în sensul că acestea desemnează în mod necesar cel puțin o instanță care, chiar și în lipsa oricărui alt element de legătură, are obligația de a soluționa pe fond procedura contencioasă care urmează opoziției?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/23

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/23

1)

Articolul 55 din Directiva privind TVA-ul (1), în vigoare până la 1 ianuarie 2010, trebuie interpretat în sensul că se referă doar la acele persoane impozabile destinatare ale serviciilor prestate, care nu sunt identificate sau nu sunt obligate să fie identificate în scopuri de TVA în statul membru pe teritoriul căruia sunt prestate efectiv serviciile?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, pentru a stabili locul prestării de servicii, se aplică exclusiv articolul 52 din Directiva privind TVA-ul?

3)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolul 55 din Directiva privind TVA-ul, în vigoare până la 1 ianuarie 2010, trebuie interpretat în sensul că, atunci când o persoană impozabilă destinatară a unor servicii subcontractate dispune sau ar trebui să dispună de un număr de identificare în scopuri de TVA în mai multe state membre, este exclusiv decizia destinatarului ce cod de înregistrare fiscală folosește pentru a beneficia de serviciile prestate (inclusiv în cazul în care persoana impozabilă destinatară a serviciilor prestate este considerată a fi stabilită în statul membru pe teritoriul căruia sunt prestate efectiv serviciile, dar are de asemenea un număr de identificare în scopuri de TVA în alt stat membru)?

4)

În ipoteza în care răspunsul la a treia întrebare este în sensul că destinatarul serviciilor prestate are un drept nelimitat de decizie, articolul 55 din Directiva privind TVA-ul trebuie interpretat în sensul că:

5)

Dacă destinatarul serviciilor prestate nu are un drept nelimitat de decizie, au influență asupra aplicabilității articolului 55 din Directiva privind TVA-ul, în vigoare până la 1 ianuarie 2010:

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/24

1)

Este compatibilă cu articolul 56 TFUE o reglementare nediscriminatorie a unui stat membru care, printr-un act unic şi fără nicio perioadă de adaptare, majorează de cinci ori cuantumul taxei directe care trebuie plătită pentru jocurile de tip slot-machine exploatate în săli de jocuri, denumită taxă pentru jocurile de noroc, şi, în plus, instituie o taxă procentuală pentru jocurile de noroc, astfel încât se limitează activitatea operatorilor de jocuri de noroc care exploatează săli de jocuri?

2)

Articolul 34 TFUE poate fi interpretat în sensul că în domeniul său de aplicare este inclusă o reglementare nediscriminatorie a unui stat membru care, printr-un act unic şi fără nicio perioadă de adaptare, majorează de cinci ori cuantumul taxei directe care trebuie plătită pentru jocurile de tip slot-machine exploatate în săli de jocuri, denumită taxă pentru jocurile de noroc, şi, în plus, instituie o taxă procentuală pentru jocurile de noroc, astfel încât se limitează importul jocurilor de tip slot-machine de pe teritoriul Uniunii Europene în Ungaria?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și/sau la a doua întrebare, poate un stat membru să invoce exclusiv stabilizarea situației bugetare în vederea aplicării articolului 36 TFUE, a articolului 52 alineatul (1) TFUE şi a articolului 61 TFUE sau a [excepțiilor bazate pe] motive imperative?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și/sau la a doua întrebare, trebuie să se țină seama de principiile generale de drept, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) TUE, în ceea ce privește restricţiile impuse de un stat membru şi acordarea unei perioade de adaptare la reglementarea fiscală?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și/sau la a doua întrebare, Hotărârea Brasserie du Pêcheur [Hotărârea din 5 martie 1996, cauzele conexate C-46/93 şi C-4\/93] poate fi interpretată în sensul că încălcarea articolului 34 TFUE și/sau a articolului 56 TFUE poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii statului membru, pentru motivul că aceste dispoziții – având în vedere efectul lor direct – conferă drepturi în favoarea particularilor din statele membre?

6)

Directiva 98/34/CE (1) poate fi interpretată în sensul că o normă fiscală a unui stat membru care majorează dintr-odată de cinci ori cuantumul unei taxei directe – taxa pentru jocurile de noroc, care trebuie plătită pentru jocurile de tip slot-machine exploatate în săli de jocuri – și care, în plus, instituie o taxă procentuală constituie o „reglementare tehnică de facto”?

7)

În cazul unui răspuns afirmativ la a şasea întrebare, particularii unui stat membru pot invoca împotriva acestuia încălcarea de către statul respectiv a articolului 8 alineatul (1) și/sau a articolului 9 alineatul (1) din Directiva 98/34/CE drept omisiune a acestuia, în temeiul căreia se poate angaja răspunderea, [cu alte cuvinte,] Directiva respectivă [are] ca obiect acordarea de drepturi individuale? Ce aspecte trebuie să analizeze instanța naţională pentru a determina dacă reclamantul a săvârșit o încălcare suficient de gravă şi ce fel de cerere de despăgubire poate fi întemeiată pe această încălcare?

1)

Este compatibilă cu articolul 56 TFUE o reglementare nediscriminatorie a unui stat membru care interzice cu efect imediat exploatarea jocurilor de tip slot-machine în sălile de jocuri, fără a oferi o perioadă de adaptare operatorilor de jocuri de noroc afectați sau o despăgubire adecvată și care, totodată, instituie în favoarea cazinourilor un monopol de exploatare a jocurilor de tip slot-machine?

2)

Articolul 34 TFUE poate fi interpretat în sensul că intră în domeniul său de aplicare cazul în care un stat membru adoptă o reglementare nediscriminatorie care, deși nu interzice în mod direct importul jocurilor de tip slot-machine de pe teritoriul Uniunii Europene, limitează sau interzice utilizarea și exploatarea efectivă a acestor jocuri prin organizarea jocurilor de noroc, fără a acorda operatorilor de jocuri de noroc afectați, care desfășoară această activitate, o perioadă de tranziție sau de adaptare sau o despăgubire?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima şi la a doua întrebare, ce criterii trebuie să aibă în vedere instanța națională pentru a determina necesitatea, oportunitatea și proporționalitatea restricției în [vederea] aplicării articolului 36 TFUE, a articolului 52 alineatul (1) TFUE şi a articolului 61 TFUE sau a [excepțiilor bazate pe] motive imperative?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima şi/sau la a doua întrebare, trebuie avute în vedere principiile generale de drept, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) TUE, în ceea ce privește restricţiile impuse de un stat membru şi acordarea unei perioade de adaptare? Trebuie avute în vedere drepturile fundamentale – precum dreptul la proprietate și interzicerea privării de proprietate fără acordarea unei despăgubiri – cu privire la restricția impusă în prezenta cauză și, în caz afirmativ, în ce mod?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima şi/sau la a doua întrebare, Hotărârea Brasserie du Pêcheur [Hotărârea din 5 martie 1996, cauzele conexate C-46/93 şi C-4\/93] poate fi interpretată în sensul că încălcarea articolului 34 TFUE și/sau a articolului 56 TFUE poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii statului membru, pentru motivul că aceste dispoziții – având în vedere efectul lor direct – conferă drepturi în favoarea particularilor din statele membre?

6)

Directiva 98/34/CE poate fi interpretată în sensul că o normă a unui stat membru, care, limitând exploatarea jocurilor de tip slot-machine doar în cadrul cazinourilor, interzice exploatarea acestora în sălile de joc, reprezintă „altă cerință”?

7)

În cazul unui răspuns afirmativ la a șasea întrebare, particularii unui stat membru pot invoca împotriva acestuia încălcarea de către statul respectiv a articolului 8 alineatul (1) și/sau a articolului 9 alineatul (1) din Directiva 98/34/CE, drept omisiune a acestuia, în temeiul căreia se poate angaja răspunderea? Ce aspecte trebuie să analizeze instanța naţională pentru a determina dacă reclamantul a săvârșit o încălcare suficient de gravă şi ce fel de cerere de despăgubire poate fi întemeiată pe această încălcare?

8)

În cazul în care statul membru deține suveranitate și în domeniul la care se referă norma adoptată, este aplicabil principiul de drept comunitar conform căruia statele membre sunt obligate să plătească particularilor o despăgubire pentru prejudiciile imputabile acestora, rezultate din încălcarea dreptului comunitar? Drepturile fundamentale şi principiile generale de drept care decurg din tradițiile constituționale comune ale statelor membre reprezintă, în egală măsură, orientări în acest sens?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/26

1)

În ceea ce priveşte evaluarea, potrivit articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009 (1) coroborat cu articolele 7 şi 121, a nivelului plăţilor directe din vechile şi din noile statele membre ale Uniunii:

2)

În ceea ce priveşte incompatibilitatea articolului 10 alineatul (1) şi a articolului 132 alineatul (2) ultimul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, precum şi a măsurilor de drept al Uniunii Europene adoptate pe baza acestora cu Actul de aderare şi cu principiile dreptului Uniunii Europene:

3)

Decizia de punere în aplicare a Comisiei şi documentul de lucru DS/2011/14/REV 2 al Comisiei, care nu au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi nu cuprind o motivare adecvată (au fost adoptate pe baza simplei prezumţii că în anul 2012 nivelul plăţilor directe din noile şi din vechile state membre ale Uniunii aveau să se egalizeze), contravin Actului de aderare şi încalcă principiile dreptului Uniunii Europene, inter alia, principiul securității juridice, principiul protecţiei încrederii legitime şi principiul bunei administrări? În cazul unui răspuns afirmativ, articolul 1 alineatul (4) din decizia de punere în aplicare a Comisiei trebuie să fie anulat întrucât contravine Regulamentului nr. 73/2009 şi Actului de aderare?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/28

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/28

1)

Articolul 193 din Directiva 2006/112/CE (1) trebuie interpretat în sensul că TVA-ul este datorat în mod exclusiv fie de persoana impozabilă care efectuează livrări impozabile de bunuri sau prestări impozabile de servicii, fie de persoana care achiziționează bunurile sau beneficiază de serviciile prestate, în cazul în care livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care are obligația de a plăti TVA-ul, în măsura în care statul membru în cauză prevede acest lucru, iar nu în sensul că TVA-ul este datorat concomitent de ambele persoane?

2)

În cazul în care se consideră că TVA-ul este datorat numai de una dintre cele două persoane – fie de furnizor sau de prestatorul de servicii, fie de cumpărător sau de beneficiar, dacă statul membru în cauză prevede acest lucru – norma prevăzută la articolul 194 din directivă este valabilă și în situațiile în care beneficiarul serviciilor a aplicat în mod eronat procedura taxării inverse, întrucât a considerat că prestatorul de servicii nu a înființat un sediu fix în scopuri de TVA pe teritoriul Republicii Bulgaria, prestatorul de servicii înființând însă în cele din urmă un sediu fix în ceea ce privește prestările de servicii efectuate?

3)

Principiul neutralității fiscale, în calitate de principiu fundamental important pentru instituirea și funcționarea sistemului comun de TVA, trebuie interpretat în sensul că permite o practică de control fiscal similară celei din procedura principală, prin care, în pofida procedurii taxării inverse aplicate de beneficiarul serviciilor, TVA-ul este facturat din nou și prestatorului de servicii, dacă se ia în considerare faptul că beneficiarul a calculat deja impozitul datorat pentru prestarea de servicii, că este exclus vreun risc de pierdere a venitului fiscal și că norma de rectificare prevăzută de legea națională pentru documentele fiscale nu este aplicabilă?

4)

Principiul neutralității fiscale trebuie interpretat în sensul că acesta nu admite posibilitatea ca administrația financiară să refuze, în temeiul unei dispoziții naționale, restituirea TVA-ului calculat de mai multe ori prestatorului unui serviciu pentru care beneficiarul a calculat TVA-ul în conformitate cu articolul 82 alineatul (2) din ZDSS, atunci când administrația financiară a refuzat să acorde beneficiarului dreptul de deducere a TVA-ului facturat în mod repetat din cauza lipsei documentului fiscal corespunzător, norma de rectificare prevăzută de legea națională nemaifiind însă aplicabilă ca urmare a existenței unei decizii de impunere rectificative definitive?

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/30

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Faci SpA la plata cheltuielilor de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/30

1)

Anulează Decizia Gestdem 2009/5145 a Comisiei din 23 februarie 2010 de respingere a cererii de acces a Reagens SpA la anumite documente din dosarul procedurii COMP/38589 – Stabilizanți termici, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, în ceea ce privește respingerea cererii de acces la versiunile neconfidențiale ale cererilor întreprinderilor și la chestionarul Comisiei Europene.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Reagens SpA suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

4)

Comisia suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Reagens.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/31

1)

Prin faptul că s-a abținut să remedieze viciile de procedură și neregularitățile de fond care au afectat măsura de înghețare a fondurilor domnului Hani El Sayyed Elsebai Yusef, Comisia Europeană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului FUE și al Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al Qaida și cu talibanii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 al Consiliului.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Obligă Comisia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de domnul Yusef, precum și sumele avansate cu titlu de asistență judiciară de casieria Tribunalului.

4)

Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/32

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Deutsche Bank AG la plata cheltuielilor de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/33

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Deutsche Bank AG la plata cheltuielilor de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/33

1)

Respinge acțiunile.

2)

Obligă Still GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/34

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă FTI Touristik GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/34

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Obligă Chrysamed Vertrieb GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/35

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/35

—

anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) pronunțate la 22 noiembrie 2013 în cauza R 1091/2012-4;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/36

—

anularea articolului 2 litera (c) din Decizia Comisiei Europene nr. C(2013) 8512 final din 4 decembrie 2013 în cazul EIRD în măsura în care prin acesta se aplică o amendă Société Générale;

—

reducerea cuantumului amenzii impuse prin această decizie societății Société Générale la un cuantum adecvat;

—

în orice caz, obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere săvârșită de Comisie în stabilirea metodei de calcul al valorilor vânzărilor, întrucât valorile reținute în decizia atacată pe baza acestei metode nu ar reflecta pozițiile respective ale băncilor investigate pe piața vizată de încălcare în perioada încălcării (primul aspect). Reclamanta susține că, astfel, Comisia și-a încălcat obligația de diligență (al doilea aspect) și a adus atingere principiilor egalității de tratament (al treilea aspect) și încrederii legitime (al patrulea aspect).

2.

Al doilea motiv întemeiat pe nemotivare în ceea ce privește alegerea metodei pe care Comisia a aplicat-o pentru a calcula valoarea vânzărilor băncilor investigate.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Tribunalul ar trebui să își exercite competența de fond pentru a reduce amenda reclamantei la un cuantum adecvat care să reflecte pozițiile respective pe piața relevantă ale băncilor investigate.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/37

—

anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 13 decembrie 2013 pronunțate în cauza R 1658/2013-4;

—

cu titlu subsidiar, anularea deciziei atacate în măsura în care aceasta a confirmat respingerea înregistrării mărcii comunitare vizate pentru serviciile din clasele 35 și 39;

—

cu titlu mai subsidiar, anularea deciziei atacate în măsura în care aceasta a confirmat respingerea înregistrării mărcii comunitare vizate pentru serviciile din clasa 35;

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în cursul procedurii în fața camerei de recurs.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/37

—

Pronunțarea unei hotărâri prin care să se declare că Uniunea Europeană trebuie să despăgubească reclamanții pentru prejudiciile produse prin neîndeplinirea de către Comisia Europeană a obligației de monitorizare a executării Tratatului de aderare a Republicii Croate la Uniunea Europeană care îi revine în temeiul articolului 36 din Actul de aderare (anexa VII punctul 1), în ceea ce privește introducerea serviciului agenților publici de executare în ordinea juridică a Republicii Croația;

—

suspendarea deliberărilor cu privire la suma pretinsă până la momentul când prezenta hotărâre dobândește autoritate de lucru judecat;

—

amânarea deciziei privind cheltuielile de judecată.

1.

Întrucât nu s-a opus abrogării instrumentelor care instituie și organizează profesia de agent public de executare care au fost adoptate de Croația în timpul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, Comisia Europeană și-a încălcat obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 36 din actul de aderare (anexa VI punctul 1), care face parte integrantă din Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, încheiat între Republica Croația și statele membre ale Uniunii Europene (JO 2013 L 300, p. 7). Articolul 36 din actul de aderare stabilește obligația Comisiei de a monitoriza toate angajamentele asumate de Croația în decursul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană și, în consecință, angajamentul juridic asumat de Croația cu privire la instituirea profesiei de agent public de executare și cu privire la crearea tuturor condițiilor necesare pentru punerea în aplicare deplină a acestei profesii în ordinea juridică croată înaintea datei de 1 ianuarie 2012. Comisia Europeană nu este totuși abilitată să aprobe modificări unilaterale ale angajamentului asumat astfel de Croația.

2.

Ca urmare a acestei încălcări, Comisia Europeană a produs un prejudiciu direct reclamanților care au fost numiți agenți publici de executare și care se puteau aștepta în mod legitim să își înceapă activitatea la 1 ianuarie 2012.

3.

Prin încălcarea obligațiilor sale, Comisia a încălcat în mod vădit și grav limitele puterii discreționare care i-au fost impuse, producând astfel reclamanților (agenților publici de executare numiți), în contradicție cu așteptările legitime ale acestora, un prejudiciu patrimonial și nepatrimonial considerabil pe care Uniunea Europeană este obligată să îl repare în conformitate cu articolul 340 al doilea paragraf TFUE.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/38

—

Pronunțarea unei hotărâri prin care să se declare că Uniunea Europeană trebuie să despăgubească reclamanții pentru prejudiciile produse prin neîndeplinirea de către Comisia Europeană a obligației de monitorizare a executării Tratatului de aderare a Republicii Croate la Uniunea Europeană care îi revine în temeiul articolului 36 din Actul de aderare (anexa VII punctul 1), în ceea ce privește introducerea serviciului agenților publici de executare în ordinea juridică a Republicii Croația;

—

suspendarea deliberărilor cu privire la suma pretinsă până la momentul când prezenta hotărâre dobândește autoritate de lucru judecat;

—

amânarea deciziei privind cheltuielile de judecată.

1.

Întrucât nu s-a opus abrogării instrumentelor care instituie și organizează profesia de agent public de executare care au fost adoptate de Croația în timpul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, Comisia Europeană și-a încălcat obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 36 din actul de aderare (anexa VI punctul 1), care face parte integrantă din Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, încheiat între Republica Croația și statele membre ale Uniunii Europene (JO 2013 L 300, p. 7). Articolul 36 din actul de aderare stabilește obligația Comisiei de a monitoriza toate angajamentele asumate de Croația în decursul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană și, în consecință, angajamentul juridic asumat de Croația cu privire la instituirea profesiei de agent public de executare și cu privire la crearea tuturor condițiilor necesare pentru punerea în aplicare deplină a acestei profesii în ordinea juridică croată înaintea datei de 1 ianuarie 2012. Comisia Europeană nu este totuși abilitată să aprobe modificări unilaterale ale angajamentului asumat astfel de Croația.

2.

Ca urmare a acestei încălcări, Comisia Europeană a produs un prejudiciu direct reclamanților care au fost numiți agenți publici de executare și care se puteau aștepta în mod legitim să își înceapă activitatea la 1 ianuarie 2012.

3.

Prin încălcarea obligațiilor sale, Comisia a încălcat în mod vădit și grav limitele puterii discreționare care i-au fost impuse, producând astfel reclamanților (agenților publici de executare numiți), în contradicție cu așteptările legitime ale acestora, un prejudiciu patrimonial și nepatrimonial considerabil pe care Uniunea Europeană este obligată să îl repare în conformitate cu articolul 340 al doilea paragraf TFUE.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/39

—

Anularea Deciziei de punere în aplicare C (2013) 8743 a Comisiei din 12 decembrie 2013 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli contractate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 338, p. 81), în măsura în care în ceea ce priveşte Republica Finlanda a fost efectuată o rectificare financiară în cuantum de 927 827,58 euro pentru încălcarea articolului 55 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Republica Finlanda.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/40

—

anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 2 decembrie 2013 în cauza R 686/2013-1;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/40

—

anularea în temeiul articolului 264 TFUE a Deciziei adoptate de Comisia Europeană la 18 decembrie 2013 în cadrul procedurii „Ajutor de stat SA.33995 (2013/C) (ex 2013/NN) – Germania, Sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie, C (2013) 4424 final”;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv: încălcarea articolului 4 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 (1) și a articolului 108 alineatul (2) TFUE

Reclamanta reproșează pârâtei că a deschis procedura oficială de investigare fără să își fi îndeplinit obligația specială de diligență la stabilirea situației de fapt. În cazul în care Comisia ar fi stabilit cu diligență situația de fapt, nu ar fi existat niciun motiv pentru deschiderea procedurii oficiale de investigare.

2.

Al doilea motiv: eroare vădită de apreciere la evaluarea situației de fapt

În cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta susține că Comisia nu ar fi luat în considerare situația de fapt pertinentă, și anume modul de funcționare a legii germane privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie (Legea energiei regenerabile) (Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien – EEG), și în special cea cu privire la sistemul de fluxuri financiare prevăzut de această lege. Comisia nu ar fi luat în considerare, totodată, rolul „statului” ca legiuitor și instituție de la care emană autoritățile de control, deducând de aici în mod eronat o situație de control.

3.

Al treilea motiv: lipsa favorizării întreprinderilor mari consumatoare de energie prin regimul specific de compensare

Reclamanta susține că Comisia ar fi săvârșit o eroare de drept la aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a reținut, în contradicție cu jurisprudența Tribunalului, că întreprinderile mari consumatoare de energie sunt favorizate.

4.

Al patrulea motiv: inexistența unui avantaj finanțat din resurse de stat

În cadrul acestui motiv, reclamanta susține că Comisia ar fi făcut de asemenea o greșită interpretare a articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a apreciat că organele de stat ar exercita un control asupra patrimoniului întreprinderilor private care participă la sistemul legii germane privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie.

5.

Al cincilea motiv: interpretarea și aplicarea eronată a articolelor 30 TFUE și 110 TFUE

În cadrul celui de al cincilea motiv, reclamanta susține că Comisia ar fi încălcat principiul procedurii administrative regulamentare și pe cel al protecției încrederii legitime la investigarea legii germane privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie în lumina articolelor 30 TFUE și 110 TFUE, cu toate că ar cunoaște modul de funcționare a acestei legi de mai mult de 10 ani. În plus, Comisia ar face o greșită aplicare a articolelor 30 TFUE și 110 TFUE întrucât nu ar exista nici impozite în sensul acestor dispoziții și nici situație discriminatorie.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/41

—

declararea cererii drept admisibilă și fondată;

—

anularea articolului 3 din Regulamentul (UE) nr. 1238/2013 (1);

—

conexarea prezentei cauze cu cauza T-507/13 și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că articolul 3 din regulamentul atacat reflectă o eroare vădită de apreciere și încalcă articolul 8 din Regulamentul antidumping de bază (2), în măsura în care sunt exceptați de la aplicarea măsurilor adoptate producătorii chinezi din partea cărora Comisia a acceptat un angajament comun cu încălcarea dreptului reclamantelor la un proces echitabil, a principiului bunei administrări, a dreptului la apărare al cestora, precum și a articolului 8 alineatul (4) și a articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul antidumping de bază.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că articolul 3 din regulamentul atacat reflectă o eroare vădită de apreciere și încalcă articolul 8 din Regulamentul antidumping de bază, în măsura în care sunt exceptați de la aplicarea măsurilor adoptate producătorii chinezi din partea cărora Comisia a acceptat un angajament comun nelegal.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că articolul 3 din regulamentul atacat încalcă articolul 101 alineatul (1) TFUE deoarece exceptează anumiți producători chinezi de la aplicarea măsurilor în cauză pe baza unei propuneri de angajament acceptate și confirmate prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE (3) și prin Decizia 2013/423/EU (4), ceea ce constituie un acord orizontal de stabilire a prețurilor.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/42

—

declararea admisibilității și temeiniciei cererii;

—

anularea articolului 2 din Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului (1);

—

conexarea prezentei cauze cu cauza T-507/13;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe argumentul că articolul 2 din regulamentul atacat conține o eroare vădită de apreciere și încalcă articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului (2) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), întrucât îi exclude de la aplicarea măsurilor pe care le stabilește pe producătorii chinezi de la care Comisia a acceptat un angajament comun, fapt care implică încălcarea dreptului reclamantelor la o procedură legală echitabilă și a principiului bunei administrări, a dreptului reclamantelor la apărare, a articolului 13 alineatul (4) și a articolului 29 alineatul (2) din regulamentul de bază.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe argumentul că articolul 2 din regulamentul atacat conține o eroare vădită de apreciere și încalcă articolul 13 din regulamentul de bază, întrucât îi exclude de la aplicarea măsurilor pe care le stabilește pe producătorii chinezi de la care Comisia a acceptat angajamente comune nelegale.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe argumentul că articolul 3 din regulamentul atacat încalcă articolul 101 alineatul (1) TFUE, întrucât stabilește în favoarea unor producători chinezi exceptări de la aplicarea măsurilor în discuție pe baza unei oferte comune, acceptată și confirmată prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE a Comisiei (3) și prin Decizia de punere în aplicare 2013/423/UE a Comisiei (4), ceea ce reprezintă un acord orizontal de stabilire a prețurilor.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/43

—

declararea acțiunii ca fiind admisibilă;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO 2013, L 325, p. 1), în măsura în care se aplică reclamantelor;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, potrivit căruia, întrucât au impus măsuri antidumping pentru modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie expediate din Republica Populară Chineză, în timp ce anunțul de inițiere menționa numai modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie originare din Republica Populară Chineză, instituțiile au încălcat articolul 5 alineatele (10) și (11) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (1).

2.

Al doilea motiv, potrivit căruia, întrucât au impus măsuri antidumping pentru modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie care nu făceau obiectul unei anchete antidumping, instituțiile au încălcat articolele 1 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

3.

Al treilea motiv, potrivit căruia, întrucât au aplicat o metodologie pentru țări care nu au economie de piață la calcularea marjei de dumping a produselor provenite din țări cu economie de piață, instituțiile au încălcat articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

4.

Al patrulea motiv, potrivit căruia, întrucât au efectuat o singură anchetă pentru două produse distincte (și anume modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și celule), instituțiile au încălcat articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

5.

Al cincilea motiv, potrivit căruia, întrucât au determinat statutul de economie de piață al reclamantelor la mai mult de trei luni de la inițierea anchetei și după primirea tuturor informațiilor necesare pentru calcularea marjelor de dumping, instituțiile au încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

6.

Al șaselea motiv, potrivit căruia, întrucât nu au cuantificat în mod distinct prejudiciul suferit de industria Uniunii, cauzat atât de importurile care fac obiectul unui dumping, cât și de alți factori cunoscuți și întrucât, în consecință, au impus un cuantum al taxei care depășește ceea ce era necesar pentru eliminarea prejudiciului produs industriei Uniunii de către importurile care fac obiectul unui dumping, instituțiile au încălcat articolul 3 și articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

7.

Al șaptelea motiv, potrivit căruia, întrucât nu au divulgat faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționau să impună măsuri antidumping definitive, instituțiile au încălcat articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/44

—

declararea admisibilității acțiunii;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO L 325, p. 66), în măsura în care se aplică reclamantelor;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv: prin adoptarea de măsuri compensatorii în privința modulelor fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și a componentelor lor cheie expediate din Republica Populară Chineză, deși în avizul de inițiere se menționau doar modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie originare din Republica Populară Chineză, instituțiile au încălcat articolul 10 alineatele (12) și (13) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului (1).

2.

Al doilea motiv: prin adoptarea de măsuri compensatorii în privința modulelor fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și a componentelor lor cheie care nu au făcut obiectul unei anchete antisubvenții instituțiile au încălcat articolele 1 și 27 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului.

3.

Al treilea motiv: prin faptul că nu au efectuat decât o singură anchetă pentru două produse distincte (și anume modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și celulele), instituțiile au încălcat articolul 2 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/45

—

anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 28 noiembrie 2013 în cauzele conexate R 889/2012-2 și R 635/2012-2;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/46

—

anularea deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) TFUE, adoptată de pârâtă în cazul Ajutor de stat SA.33995 (2013/C) – Germania, sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie și care a fost publicată împreună cu invitația de a prezenta observații (JO 2014, C 37, p. 73);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Încălcarea unor norme fundamentale de procedură

2.

Încălcarea tratatelor

3.

Compatibilitatea cu piața comună

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/47

—

anularea deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) TFUE, adoptată de pârâtă în cazul Ajutor de stat SA.33995 (2013/C) – Germania, sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie și care a fost publicată împreună cu invitația de a prezenta observații (JO 2014, C 37, p. 73);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Încălcarea unor norme fundamentale de procedură

2.

Încălcarea tratatelor

3.

Compatibilitatea cu piața comună

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/47

—

anularea deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) TFUE, adoptată de pârâtă în cazul Ajutor de stat SA.33995 (2013/C) – Germania, sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie și care a fost publicată împreună cu invitația de a prezenta observații (JO 2014, C 37, p. 73);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Încălcarea unor norme fundamentale de procedură

2.

Încălcarea tratatelor

3.

Compatibilitatea cu piața comună

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/48

—

anularea deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) TFUE, adoptată de pârâtă în cazul Ajutor de stat SA.33995 (2013/C) – Germania, sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie și care a fost publicată împreună cu invitația de a prezenta observații (JO 2014, C 37, p. 73);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Încălcarea unor norme fundamentale de procedură

2.

Încălcarea tratatelor

3.

Compatibilitatea cu piața comună

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/49

—

anularea deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) TFUE, adoptată de pârâtă în cazul Ajutor de stat SA.33995 (2013/C) – Germania, sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie și care a fost publicată împreună cu invitația de a prezenta observații (JO 2014, C 37, p. 73);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Încălcarea unor norme fundamentale de procedură

2.

Încălcarea tratatelor

3.

Compatibilitatea cu piața comună

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/50

—

anularea deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) TFUE, adoptată de pârâtă în cazul Ajutor de stat SA.33995 (2013/C) – Germania, sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie și care a fost publicată împreună cu invitația de a prezenta observații (JO 2014, C 37, p. 73);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Încălcarea unor norme fundamentale de procedură

2.

Încălcarea tratatelor

3.

Compatibilitatea cu piața comună

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/51

—

anularea deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) TFUE, adoptată de pârâtă în cazul Ajutor de stat SA.33995 (2013/C) – Germania, sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie și care a fost publicată împreună cu invitația de a prezenta observații (JO 2014, C 37, p. 73);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Încălcarea unor norme fundamentale de procedură

2.

Încălcarea tratatelor

3.

Compatibilitatea cu piața comună

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/52

—

anularea deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) TFUE, adoptată de pârâtă în cazul Ajutor de stat SA.33995 (2013/C) – Germania, sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie și care a fost notificată împreună cu invitația de a prezenta observații (JO 2014, C 37, p. 73);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Încălcarea unor norme fundamentale de procedură

2.

Încălcarea tratatelor

3.

Compatibilitatea cu piața comună

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/53

—

anularea deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) TFUE, adoptată de pârâtă în cazul Ajutor de stat SA.33995 (2013/C) – Germania, sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie și care a fost publicată împreună cu invitația de a prezenta observații (JO 2014, C 37, p. 73);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Încălcarea unor norme fundamentale de procedură

2.

Încălcarea tratatelor

3.

Compatibilitatea cu piața comună

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/53

—

Anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 29 ianuarie 2014 în cauza R 764/2013-4;

—

anularea deciziei diviziei de anulare din 12 aprilie 2013 (numărul dosarului: 6333C);

—

obligarea celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii în fața camerei de recurs.

—

încălcarea articolului 57 alineatele (2) și (3) și a articolului 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/54

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/54

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/55

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/55

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/55

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/55

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/56

1)

Anulează decizia din 23 martie 2012 prin care Parlamentul European nu l-a confirmat pe CP în funcția de șef de unitate și l-a transferat împreună cu postul său în cadrul Direcției Generale „Politici Interne ale Uniunii”.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de CP.

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/56

1)

Respinge acțiunea ca fiind vădit inadmisibilă.

2)

Domnul Walton suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.