ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 135
European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 57
5 mai 2014

Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2014/C 135/01

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 129, 28.4.2014

1

2014/C 135/02

Decizia Curții de Justiție din 25 martie 2014 privind zilele de sărbătoare legală și vacanțele judecătorești

2

 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2014/C 135/03

Cauza C-222/12: Hotărârea Curții (Camera a şasea) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tartu Ringkonnakohus – Estonia)– A Karuse AS/Politsei- ja Piirivalveamet (Transporturi rutiere  — Regulamentul (CE) nr. 561/2006  — Obligație de utilizare a unui tahograf  — Derogare pentru vehicule utilizate de serviciile de întreținere a drumurilor  — Vehicul care transportă pietriș de la locul de încărcare la locul unde se desfășoară lucrările de întreținere a drumurilor)

3

2014/C 135/04

Cauza C-366/12: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Finanzamt Dortmund-West/Klinikum Dortmund gGmbH (Trimitere preliminară  — A șasea directivă TVA  — Scutiri  — Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (b)  — Livrare de bunuri  — Furnizarea de medicamente citostatice în cadrul îngrijirilor medicale ambulatorii  — Prestații furnizate de persoane impozabile diferite  — Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (c)  — Prestarea de îngrijiri medicale  — Medicamente prescrise de un medic care își desfășoară activitatea cu titlu independent în cadrul unui spital  — Operațiuni conexe  — Prestații accesorii prestării de îngrijiri medicale  — Operațiuni indisociabile din punct de vedere material și economic)

4

2014/C 135/05

Cauza C-375/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal administratif de Grenoble – Franţa) – Margaretha Bouanich/Direction départementale des finances publiques de la Drôme (Trimitere preliminară  — Articolul 63 TFUE  — Libera circulație a capitalurilor  — Articolul 49 TFUE  — Libertatea de stabilire  — Impozitul pe veniturile persoanelor fizice  — Dispozitiv de plafonare a impozitelor directe în funcție de venituri  — Convenție fiscală bilaterală pentru evitarea dublei impuneri  — Impozitarea unor dividende distribuite de o societate cu sediul în alt stat membru și supuse deja unei rețineri la sursă  — Lipsa luării în considerare sau luarea parțială în considerare a impozitului plătit în acest alt stat membru la calculul plafonului impozitului  — Articolul 65 TFUE  — Restricție  — Justificare)

5

2014/C 135/06

Cauza C-456/12: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Ţările de Jos) – O/Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel, Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel/B (Directiva 2004/38/CE  — Articolul 21 alineatul (1) TFUE  — Dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre  — Beneficiari  — Drept de ședere al unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean  — Întoarcere a cetățeanului Uniunii în acest stat membru după șederi de scurtă durată în alt stat membru)

6

2014/C 135/07

Cauza C-457/12: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Ţările de Jos) – S/Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel, Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel/G (Articolul 20 TFUE, articolul 21 alineatul (1) TFUE și articolul 45 TFUE  — Directiva 2004/38/CE  — Dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre  — Beneficiari  — Drept de ședere al unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean  — Cetățean al Uniunii care este rezident și resortisant al aceluiași stat membru  — Activități profesionale  — Deplasări regulate în alt stat membru)

7

2014/C 135/08

Cauza C-464/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – ATP Pension Service A/S/Skatteministeriet (A șasea directivă TVA  — Scutiri  — Articolul 13 secțiunea B litera (d) punctele 3 și 6  — Fonduri comune de plasament  — Sisteme de pensii ocupaționale  — Administrare  — Operațiuni privind conturile de depozit, conturile curente, plățile, viramentele)

8

2014/C 135/09

Cauza C-512/12: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franţa) – Octapharma France SAS/Agence nationale de sécurité du médicament et des produits de santé (ANSM), Ministère des affaires sociales et de la santé (Apropierea legislațiilor  — Directiva 2001/83/CE  — Directiva 2002/98/CE  — Domeniu de aplicare  — Produs sanguin labil  — Plasmă preparată în cadrul unui proces industrial  — Aplicare simultană sau exclusivă a directivelor  — Posibilitatea ca un stat membru să prevadă un regim mai strict în cazul plasmei decât în cel al medicamentelor)

9

2014/C 135/10

Cauza C-548/12: Hotărârea Curții (Camera a şaptea) din 13 martie (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Krefeld – Germania) – Marc Brogsitter/Fabrication de Montres Normandes Eurl., Karsten Fräßdorf (Spațiul de libertate, securitate și justiție  — Competența judiciară în materie civilă și comercială  — Regulamentul (CE) nr. 44/2001  — Competențe speciale  — Articolul 5 punctele 1 și 3  — Acțiune în răspundere civilă  — Natură contractuală sau delictuală)

10

2014/C 135/11

Cauza C-599/12: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank van eerste aanleg te Brugge – Belgia) – Jetair NV, BTW-eenheid BTWE Travel4you/FOD Financiën (TVA  — Regimul special pentru agențiile de turism  — Operațiuni efectuate în afara Uniunii Europene  — A șasea directivă 77/388/CEE  — Articolul 28 alineatul (3)  — Directiva 2006/112/CE  — Articolul 370  — Clauze de standstill  — Modificare a legislației naționale în termenul de transpunere)

10

2014/C 135/12

Cauze conexate C-29/12 şi C-30/13: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad – Bulgaria) – Global Trans Lodzhistik OOD/Nachalnik na Mitnitsa Stolichna (Trimitere preliminară  — Codul vamal comunitar  — Articolele 243 și 245  — Regulamentul (CEE) nr. 2454/93  — Articolul 181a  — Decizie supusă căilor de atac  — Admisibilitatea unei acțiuni jurisdicționale dacă nu s-a formulat în prealabil o cale de atac administrativă  — Principiul respectării dreptului la apărare)

11

2014/C 135/13

Cauza C-38/13: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 13 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy w Białymstoku – Polonia) – Małgorzata Nierodzik/Samodzielny Publiczny Psychiatryczny Zakład Opieki Zdrowotnej im. dr Stanisława Deresza w Choroszczy (Trimitere preliminară  — Politica socială  — Directiva 1999/70/CE  — Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP  — Clauza 4  — Noțiunea condiții de încadrare în muncă  — Termenul de preaviz pentru rezilierea unui contract de muncă pe durată determinată  — Diferență de tratament față de lucrătorii pe durată nedeterminată)

13

2014/C 135/14

Cauza C-52/13: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Posteshop SpA – Divisione Franchising Kipoint/Autorità garante della concorrenza e del mercato, Presidenza del Consiglio dei Ministri (Trimitere preliminară  — Directiva 2006/114/CE  — Noțiunile publicitate înșelătoare și publicitate comparativă  — Reglementare națională care consideră publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă ilegală drept două fapte ilicite distincte)

13

2014/C 135/15

Cauza C-107/13: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Veliko Tarnovo – Bulgaria) – FIRIN OOD/Direktor na Direktsia Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite (Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată  — Deducerea taxei achitate în amonte  — Plata unor avansuri  — Refuz de a acorda deducerea  — Fraudă  — Regularizarea deducerii în cazul în care operațiunea impozabilă nu este efectuată  — Condiții)

14

2014/C 135/16

Cauza C-132/13: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Köln – Germania) – Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs eV/ILME GmbH (Trimitere preliminară  — Apropierea legislațiilor  — Directiva 2006/95/CE  — Noțiunea echipament electric  — Marcajul de conformitate CE  — Carcase pentru conectoare electrice multipolare)

15

2014/C 135/17

Cauza C-155/13: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Commissione Tributaria Regionale di Mestre-Venezia – Italia) – Società Italiana Commercio e Servizi srl, în lichidare (SICES) şi alţii/Agenzia Dogane Ufficio delle Dogane di Venezia (Agricultură  — Regulamentul (CE) nr. 341/2007  — Articolul 6 alineatul (4)  — Contingente tarifare  — Usturoi de origine chineză  — Licențe de import  — Caracter netransferabil al drepturilor conferite de anumite licențe de import  — Eludare  — Abuz de drept)

16

2014/C 135/18

Cauza C-190/13: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social no 3 de Barcelona – Spania) – Antonio Márquez Samohano/Universitat Pompeu Fabra (Politica socială  — Directiva 1999/70/CE  — Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP  — Universităţi  — Profesori asociaţi  — Contracte de muncă pe durată determinată succesive  — Clauza 5 punctul 1  — Măsuri de prevenire a recurgerii abuzive la contracte pe durată determinată  — Noţiunea motive obiective care justifică astfel de contracte  — Clauza 3  — Noţiunea contract de muncă pe durată nedeterminată  — Sancţiuni  — Dreptul la o indemnizaţie  — Diferență de tratament între lucrători pe durată nedeterminată)

17

2014/C 135/19

Cauza C-204/13: Hotărârea Curții (Camera a şasea) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Finanzamt Saarlouis/Heinz Malburg (Fiscalitate  — Taxa pe valoarea adăugată  — Originea și sfera de aplicare a dreptului de deducere  — Dizolvarea unei societăți de către un asociat  — Dobândirea unei părți a clientelei acestei societăţi  — Aport în natură într o altă societate  — Plata taxei aferente intrărilor  — Deducere posibilă)

18

2014/C 135/20

Cauza C-30/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 22 ianuarie 2014 – Ryanair Ltd/PR Aviation BV

18

2014/C 135/21

Cauza C-42/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 27 ianuarie 2014 – Minister Finansów/Wojskowej Agencji Mieszkaniowej w Warszawie

19

2014/C 135/22

Cauza C-49/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia de Cartagena (Spania) la 3 februarie 2014 – Finanmadrid E.F.C, SA/Jesús Vicente Albán Zambrano şi alţii

20

2014/C 135/23

Cauza C-54/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia Madrid (Spania) la 5 februarie 2014 – Rafael Villafañez Gallego şi María Pérez Anguio/Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, S.A.

20

2014/C 135/24

Cauza C-56/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Turnhout (Belgia) la 5 februarie 2014 – Openbaar Ministerie/Marc Emiel Melanie De Beuckeleer şi alţii

21

2014/C 135/25

Cauza C-61/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale regionale di giustizia amministrativa di Trento (Italia) la 7 februarie 2014 – Orizzonte Salute – Studio Infermieristico Associato/Azienda Pubblica di Servizi alla persona San Valentino și alții

21

2014/C 135/26

Cauza C-63/14: Acțiune introdusă la 10 februarie 2014 – Comisia Europeană/Republica Franceză

22

2014/C 135/27

Cauza C-70/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Administrativo e Fiscal de Viseu (Portugalia) la 10 februarie 2014 – Agrocaramulo – Empreendimentos Agropecuários do Caramulo SA/Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP (IFAP)

23

2014/C 135/28

Cauza C-75/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia e Instrucción no 3 de Ávila (Spania) la 11 februarie 2014 – Banco de Caja España de Inversiones, Salamanca y Soria, SA/Francisco Javier Rodríguez Barbero y María Ángeles Barbero Gutiérrez

23

2014/C 135/29

Cauza C-88/14: Acțiune introdusă la 21 februarie 2014 – Comisia Europeană/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

24

2014/C 135/30

Cauza C-102/14: Recurs introdus la 4 martie 2014 de Investigación y Desarrollo en Soluciones y Servicios IT, SA împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a doua) din 13 ianuarie 2014 în cauza T-134/12, Investigación y Desarrollo en Soluciones y Servicios IT/Comisia

25

2014/C 135/31

Cauza C-114/14: Acțiune introdusă la 10 martie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Suediei

26

2014/C 135/32

Cauza C-116/14: Acțiune introdusă la 10 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Portugheză

27

2014/C 135/33

Cauza C-121/14: Acțiune introdusă la 12 martie 2014 – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

28

 

Tribunalul

2014/C 135/34

Cauza T-292/11: Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Cemex şi alţii/Comisia (Concurență  — Procedură administrativă  — Decizie de solicitare de informații  — Caracterul necesar al informațiilor solicitate  — Obligația de motivare  — Proporționalitate)

29

2014/C 135/35

Cauza T-293/11: Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Holcim (Deutschland) și Holcim/Comisia (Concurență  — Procedură administrativă  — Decizie de solicitare de informații  — Caracterul necesar al informațiilor solicitate  — Obligația de motivare  — Proporționalitate)

29

2014/C 135/36

Cauza T-296/11: Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Cementos Portland Valderrivas/Comisia (Concurență  — Procedură administrativă  — Decizie de solicitare de informații  — Caracterul necesar al informațiilor solicitate  — Indicii suficient de serioase  — Control jurisdicțional  — Proporționalitate)

30

2014/C 135/37

Cauza T-297/11: Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Buzzi Unicem/Comisia (Concurență  — Procedură administrativă  — Decizie de solicitare de informații  — Caracterul necesar al informațiilor solicitate  — Principiul bunei administrări  — Obligația de motivare  — Proporționalitate)

31

2014/C 135/38

Cauza T-302/11: Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – HeidelbergCement/Comisia (Concurență  — Procedură administrativă  — Decizie de solicitare de informații  — Caracterul necesar al informațiilor solicitate  — Obligația de motivare  — Proporționalitate)

31

2014/C 135/39

Cauza T-305/11: Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Italmobiliare/Comisia (Concurență  — Procedură administrativă  — Decizie de solicitare de informații  — Caracterul necesar al informațiilor solicitate  — Principiul bunei administrări  — Obligația de motivare  — Proporționalitate)

32

2014/C 135/40

Cauza T-306/11: Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Schwenk Zement/Comisia (Concurență  — Procedură administrativă  — Decizie de solicitare de informații  — Caracterul necesar al informațiilor solicitate  — Obligația de motivare  — Proporționalitate)

32

2014/C 135/41

Cauza T-131/13: Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Lardini/OAPI (Aplicarea unei flori pe un guler) (Marcă comunitară  — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare care constă în aplicarea unei flori pe un guler  — Motiv absolut de refuz  — Lipsa caracterului distinctiv  — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

33

2014/C 135/42

Cauza T-134/10: Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2014 – FESI/Consiliul (Acțiune în anulare  — Dumping  — Extinderea taxei antidumping definitive aplicate importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și din China, astfel cum a fost extinsă la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Macao  — Asociație care reprezintă importatori independenți  — Lipsa afectării individuale — Act normativ care nu presupune măsuri de executare  — Inadmisibilitate)

34

2014/C 135/43

Cauza T-430/10: Ordonanța Tribunalului din 10 martie 2014 – Magnesitas de Rubián şi alţii/Comisia (Mediu  — Prevenirea și controlul integrat al poluării  — Document de referință privind cele mai bune tehnici disponibile în industriile producătoare de ciment, var și oxid de magneziu  — Cerere de nepronunțare asupra fondului  — Respingere  — Desistare  — Radiere)

34

2014/C 135/44

Cauza T-158/11: Ordonanța Tribunalului din 10 martie 2014 – Magnesitas de Rubián şi alţii/Parlamentul European şi Consiliul [Mediu  — Prevenirea și controlul integrat al poluării  — Decizie individuală cuprinsă în articolul 13 alineatul (7) din Directiva 2010/75/UE  — Cerere de nepronunțare asupra fondului  — Respingere  — Desistare  — Radiere]

35

2014/C 135/45

Cauza T-411/11: Ordonanța Tribunalului din 10 martie 2014 – Hemofarm/OAPI – Laboratorios Diafarm (HEMOFARM) (Marcă comunitară  — Procedură de opoziție  — Retragerea opoziției  — Nepronunțare asupra fondului)

36

2014/C 135/46

Cauzele T-240/12 și T-211/13: Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2014 – Eni/Comisia (Concurență  — Înțelegeri  — Piața cauciucului butadienic și a cauciucului stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie  — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE  — Anularea în parte și modificarea de către Tribunal a deciziei Comisiei  — Reluarea procedurii  — Nouă comunicare a obiecțiunilor  — Încheierea procedurii  — Nepronunțare asupra fondului)

36

2014/C 135/47

Cauzele T-241/12 și T-210/13: Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2014 – Versalis/Comisia (Concurență  — Înțelegeri  — Piața cauciucului butadien și a cauciucului butadien-stirenic fabricat prin polimerizare în emulsie  — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE  — Anularea în parte și reformarea de către Tribunal a deciziei Comisiei  — Reluarea procedurii  — Nouă comunicare a obiecțiilor  — Încheierea procedurii  — Nepronunțare asupra fondului)

37

2014/C 135/48

Cauza T-518/12: Ordonanța Tribunalului din 10 martie 2014 – Spirlea/Comisia (Acțiune în anulare  — Sănătate publică  — Decizie de încheiere a unei proceduri în cadrul proiectului EU Pilot  — Clasare a unei plângeri  — Neinițierea unei proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor  — Inadmisibilitate)

38

2014/C 135/49

Cauza T-187/13: Ordonanța Tribunalului din 20 februarie 2014 – Jannatian/Consiliul (Acțiune în anulare  — Politica externă și de securitate comună  — Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului  — Lista persoanelor și entităților cărora li se aplică aceste măsuri restrictive  — Termenul pentru formularea acțiunii  — Tardivitate  — Inadmisibilitate)

38

2014/C 135/50

Cauza T-578/13 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 13 februarie 2014 – Luxembourg Pamol (Cipru) și Luxembourg Industries/Comisia (Măsuri provizorii  — Procedura de introducere pe piață a produselor de uz fitosanitar  — Publicarea de documente privind includerea unei substanțe active  — Respingerea cererii de aplicare a regimului de confidențialitate în privința anumitor informații  — Cerere de suspendare a executării  — Admisibilitate  — Urgenţă  — Fumus boni juris  — Evaluare comparativă a intereselor)

39

2014/C 135/51

Cauza T-1/14 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 7 martie 2014 – Aluminios Cortizo și Cortizo Cartera/Comisia [Cerere privind măsurile provizorii  — Ajutoare de stat  — Ajutor acordat de autoritățile spaniole în favoarea anumitor grupuri de interese economice (GIE) și a investitorilor acestora  — Regim fiscal aplicabil anumitor contracte de leasing financiar pentru achiziționarea de nave (sistem spaniol de leasing fiscal)  — Cerere de suspendare a executării  — Încălcarea cerințelor de formă  — Inadmisibilitate]

40

2014/C 135/52

Cauza T-506/12 P: Recurs introdus la 12 martie 2014 de Eva Cuallado Martorell împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 18 septembrie 2012 în cauza F-96/09, Cuallado Martorell/Comisia

40

2014/C 135/53

Cauza T-11/14: Acțiune introdusă la 3 ianuarie 2014 – Grundig Multimedia/OAPI (Pianissimo)

41

2014/C 135/54

Cauza T-36/14: Acțiune introdusă la 15 ianuarie 2014 – St’art şi alţii/Comisia

42

2014/C 135/55

Cauza T-65/14: Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2014 – Bank Refah Kargaran/Consiliul

43

2014/C 135/56

Cauza T-74/14: Acțiune introdusă la 31 ianuarie 2014 – Franţa/Comisia

44

2014/C 135/57

Cauza T-76/14: Acțiune introdusă la 4 februarie 2014 – Morningstar/Comisia

45

2014/C 135/58

Cauza T-77/14: Acțiune introdusă la 4 februarie 2014 – EE Ltd/OAPI (Reprezentarea unor puncte albe pe un fond gri)

46

2014/C 135/59

Cauza T-78/14: Acțiune introdusă la 4 februarie 2014 – Benediktinerabtei St. Bonifaz/OAPI – Andechser Molkerei Scheitz (Genuß für Leib & Seele KLOSTER Andechs SEIT 1455

46

2014/C 135/60

Cauza T-81/14: Acțiune introdusă la 6 februarie 2014 – Energy Brands/OAPI – Smart Wines (SMARTWATER)

47

2014/C 135/61

Cauza T-84/14: Acțiune introdusă la 6 februarie 2014 – Harrys Pubar/OAPI – Harry's New York Bar (HARRY'S NEW YORK BAR)

48

2014/C 135/62

Cauza T-85/14: Acțiune introdusă la 7 februarie 2014 – Infocit/OAPI– DIN (DINKOOL)

48

2014/C 135/63

Cauza T-89/14: Acțiune introdusă la 10 februarie 2014 – Export Development Bank of Iran/Consiliul

49

2014/C 135/64

Cauza T-90/14: Acțiune introdusă la 3 februarie 2014 – Secolux/Comisia și CdT

50

2014/C 135/65

Cauza T-93/14: Acțiune introdusă la 10 februarie 2014 – St’art şi alţii/Comisia

51

2014/C 135/66

Cauza T-94/14: Acțiune introdusă la 11 februarie 2014 – EE/OAPI (Reprezentarea unui model colorat)

52

2014/C 135/67

Cauza T-96/14: Acțiune introdusă la 11 februarie 2014 – Vimeo/OAPI – PT Comunicações (VIMEO)

52

2014/C 135/68

Cauza T-130/14 P: Recurs introdus la 24 februarie 2014 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Ordonanței din 12 decembrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-142/11, Simpson/Consiliul

53

2014/C 135/69

Cauza T-132/14: Acțiune introdusă la 24 februarie 2014 – Albis Plastic/OAPI – IQAP Masterbatch Group (ALCOLOR)

53

2014/C 135/70

Cauza T-135/14: Acțiune introdusă la 20 februarie 2014 – Kicktipp/OAPI – Società Italiana Calzature (kicktipp)

54

2014/C 135/71

Cauza T-136/14: Acțiune introdusă la 24 februarie 2014 – Tilda Riceland Private/OAPI – Siam Grains (BASMALI LONG GRAIN RICE RIZ LONG DE LUXE)

55

2014/C 135/72

Cauza T-137/14: Acțiune introdusă la 25 februarie 2014 – I Castellani/OAPI – Chomarat (Reprezentarea unui cerc)

55

2014/C 135/73

Cauza T-140/14: Acțiune introdusă la 28 februarie 2014 – Bora Creations/OAPI (gel nails at home)

56

2014/C 135/74

Cauza T-143/14: Acțiune introdusă la 3 martie 2014 – EE/OAPI (reprezentarea unor puncte albe pe fond galben)

57

2014/C 135/75

Cauza T-144/14: Acțiune introdusă la 3 martie 2014 – EE/OAPI (Device of an ivory dotted pattern)

57

2014/C 135/76

Cauza T-156/14: Acțiune introdusă la 7 martie 2014 – Volkswagen/OAPI (StartUp)

58

2014/C 135/77

Cauza T-162/14: Acțiune introdusă la 28 februarie – Canadian Solar Emea şi alţii/Consiliul

58

2014/C 135/78

Cauza T-163/14: Acțiune introdusă la 28 februarie 2014 – Canadian Solar Emea și alții/Consiliul

59

2014/C 135/79

Cauza T-168/14: Acțiune introdusă la 13 martie 2014 – Pérez Gutiérrez/Comisia

60

2014/C 135/80

Cauza T-119/12: Ordonanța Tribunalului din 20 februarie 2014 – USFSPEI și Loescher/Consiliul

61

2014/C 135/81

Cauza T-600/132: Ordonanța Tribunalului din 24 februarie 2014 – Bimbo/OAPI (FIBRA PROTEÍNAS NUTRIENTES)

61

RO

 

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/1

2014/C 135/01

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

JO C 129, 28.4.2014

Publicații anterioare

JO C 112, 14.4.2014

JO C 102, 7.4.2014

JO C 93, 29.3.2014

JO C 85, 22.3.2014

JO C 78, 15.3.2014

JO C 71, 8.3.2014

Aceste texte sunt disponibile pe:

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu/

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/2

DECIZIA CURȚII DE JUSTIȚIE

din 25 martie 2014

privind zilele de sărbătoare legală și vacanțele judecătorești

2014/C 135/02

CURTEA,

având în vedere articolul 24 alineatele (2), (4) și (6) din Regulamentul de procedură,

având în vedere că, în temeiul acestei dispoziții, este necesar să se stabilească lista zilelor de sărbătoare legală și datele vacanțelor judecătorești,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Lista zilelor de sărbătoare legală, în sensul articolului 24 alineatele (4) și (6) din Regulamentul de procedură, se stabilește după cum urmează:

—

Anul Nou;

—

a doua zi de Paște;

—

1 mai;

—

Înălțarea;

—

Lunea Rusaliilor;

—

23 iunie;

—

15 august;

—

1 noiembrie;

—

25 decembrie;

—

26 decembrie.

Articolul 2

Pentru perioada 1 noiembrie 2014–31 octombrie 2015, datele vacanțelor judecătorești în sensul articolului 24 alineatele (2) și (6) din Regulamentul de procedură se stabilesc după cum urmează:

—

Crăciun 2014: de luni 15 decembrie 2014 până duminică 4 ianuarie 2015 inclusiv;

—

Paște 2015: de luni 30 martie 2015 până duminică 12 aprilie 2015 inclusiv;

—

vară 2015: de vineri 17 iulie 2015 până duminică 30 august 2015 inclusiv.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Luxemburg, 25 martie 2014.

Grefier

A. CALOT ESCOBAR

Președinte

V. SKOURIS

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/3

Hotărârea Curții (Camera a şasea) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tartu Ringkonnakohus – Estonia)– A Karuse AS/Politsei- ja Piirivalveamet

(Cauza C-222/12) (1)

((Transporturi rutiere - Regulamentul (CE) nr. 561/2006 - Obligație de utilizare a unui tahograf - Derogare pentru vehicule utilizate de serviciile de întreținere a drumurilor - Vehicul care transportă pietriș de la locul de încărcare la locul unde se desfășoară lucrările de întreținere a drumurilor))

2014/C 135/03

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tartu Ringkonnakohus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: A Karuse AS

Pârâtă: Politsei- ja Piirivalveamet

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Tartu Ringkonnakohus – Interpretarea articolului 13 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (JO L 102, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 241) – Obligația de utilizare a unui tahograf – Derogare de la obligație pentru vehiculele utilizate de serviciile de întreținere a drumurilor – Autobasculantă cu masa maximă de 25,5 tone care transportă pietriș de carieră pe un drum național spre locul în care se desfășoară lucrările de reparație și de întreținere a drumurilor

Dispozitivul

Noțiunea „vehicule utilizate de serviciile de întreținere a drumurilor”, care figurează la articolul 13 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, vehicule care pot fi scutite de utilizarea unui tahograf, trebuie interpretată în sensul că include vehiculele care transportă materiale la locul unde se desfășoară lucrările de întreținere a drumurilor, cu condiția ca transportul să fie în totalitate și în exclusivitate în legătură cu realizarea lucrărilor respective și să constituie o activitate accesorie acestuia. Revine instanței naționale sarcina de a verifica, ținând seama de toate elementele pertinente în cauza principală, dacă această situație se regăsește în speță.

(1)  JO C 209, 14.7.2012.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/4

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Finanzamt Dortmund-West/Klinikum Dortmund gGmbH

(Cauza C-366/12) (1)

((Trimitere preliminară - A șasea directivă TVA - Scutiri - Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (b) - Livrare de bunuri - Furnizarea de medicamente citostatice în cadrul îngrijirilor medicale ambulatorii - Prestații furnizate de persoane impozabile diferite - Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (c) - Prestarea de îngrijiri medicale - Medicamente prescrise de un medic care își desfășoară activitatea cu titlu independent în cadrul unui spital - Operațiuni conexe - Prestații accesorii prestării de îngrijiri medicale - Operațiuni indisociabile din punct de vedere material și economic))

2014/C 135/04

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Finanzamt Dortmund-West

Pârâtă: Klinikum Dortmund gGmbH

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Bundesfinanzhof – Interpretarea articolului 13 A alineatul (1) litera (b) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri (JO L 145, p. 1) – Noțiunea de operațiuni strâns legate de spitalizare și de îngrijirile medicale – Operațiune care nu constituie o prestație în sensul articolului 6 din directivă – Operațiune realizată de o persoană impozabilă, alta decât cea care furnizează serviciile de spitalizare sau îngrijirile medicale – Operațiune strâns legată de unele îngrijiri medicale care nu sunt scutite de impozit

Dispozitivul

O livrare de bunuri precum medicamentele citostatice în discuție în litigiul principal, prescrise în cadrul unui tratament ambulatoriu împotriva cancerului efectuat de medici care își desfășoară activitatea cu titlu independent într-un spital, nu poate fi scutită de taxa pe valoarea adăugată în temeiul articolului 13 secțiunea A alineatul (1) litera (c) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/92/CE a Consiliului din 12 decembrie 2005, cu excepția cazului în care această livrare și prestarea îngrijirilor medicale principale sunt, din punct de vedere material și economic, indisociabile, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1)  JO C 366, 24.11.2012.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal administratif de Grenoble – Franţa) – Margaretha Bouanich/Direction départementale des finances publiques de la Drôme

(Cauza C-375/12) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 63 TFUE - Libera circulație a capitalurilor - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Impozitul pe veniturile persoanelor fizice - Dispozitiv de plafonare a impozitelor directe în funcție de venituri - Convenție fiscală bilaterală pentru evitarea dublei impuneri - Impozitarea unor dividende distribuite de o societate cu sediul în alt stat membru și supuse deja unei rețineri la sursă - Lipsa luării în considerare sau luarea parțială în considerare a impozitului plătit în acest alt stat membru la calculul plafonului impozitului - Articolul 65 TFUE - Restricție - Justificare))

2014/C 135/05

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif de Grenoble

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Margaretha Bouanich

Pârâtă: Direction départementale des finances publiques de la Drôme

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Tribunal administratif de Grenoble – Interpretarea articolelor 49, 63 și 65 TFUE – Reglementare națională privind impozitul pe venit al persoanelor fizice care plafonează proporția impozitelor directe datorate de un contribuabil – Mecanism denumit „scut fiscal” – Convenție fiscală bilaterală – Impozitarea unor dividende distribuite de o societate cu sediul în alt stat membru și supuse deja unei rețineri la sursă – Luare parțială în considerare a sumelor reținute la sursă la calculul plafonului impozitului – Justificare a unei astfel de legislații care ține de coerența regimului fiscal, de repartizarea echilibrată a competenței de impozitare între statele membre sau de orice alt motiv imperativ de interes general

Dispozitivul

Articolele 49 TFUE, 63 TFUE și 65 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun legislației unui stat membru în temeiul căreia, atunci când un rezident al acestui stat membru, acționar la o societate cu sediul în alt stat membru, încasează dividende impozitate în ambele state și când dubla impunere este reglementată prin deducerea în statul de reședință a unui credit fiscal cu o valoare care corespunde cu cea a impozitului plătit în statul în care se află societatea care distribuie dividendele, un dispozitiv de plafonare a diverselor impozite directe până la concurența unui anumit procent din veniturile obținute în cursul unui an nu ia în considerare sau ia în considerare doar parțial impozitul plătit în statul în care se află societatea care distribuie dividendele.

(1)  JO C 319, 20.10.2012.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/6

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Ţările de Jos) – O/Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel, Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel/B

(Cauza C-456/12) (1)

((Directiva 2004/38/CE - Articolul 21 alineatul (1) TFUE - Dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre - Beneficiari - Drept de ședere al unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean - Întoarcere a cetățeanului Uniunii în acest stat membru după șederi de scurtă durată în alt stat membru))

2014/C 135/06

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamanţi: O, Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel

Pârâţi: Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel, B

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Raad van State – Țările de Jos – Interpretarea art. 20, 21, 45 și 56 TFUE și a art. 3 alin. (1) (6) și (7) primul și al doilea paragraf din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05 vol. 7, p. 56) – Drept de intrare și de ședere al resortisanților țărilor terțe, membri de familie ai unui cetățean al Uniunii – Întoarcerea cetățeanului Uniunii în statul membru de origine după o ședere în alt stat membru în calitate de cetățean al Uniunii în sensul art. 21 TFUE și în calitate de beneficiar al serviciilor în sensul art. 56 TFUE – Aplicarea prin analogie a directivei, precum în cauzele C-370/90 (Singh) și C-291/05 (Eind)

Dispozitivul

Articolul 21 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că, într-o situație în care un cetățean al Uniunii a început sau și a consolidat o viață de familie cu un resortisant al unui stat terț cu ocazia unei șederi efective, în temeiul și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatele (1) și (2) sau la articolul 16 alineatele (1) și (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este, dispozițiile acestei directive se aplică prin analogie atunci când cetățeanul Uniunii menționat se întoarce, cu membrul familiei sale vizat, în statul său membru de origine. În consecință, condițiile de acordare a unui drept de ședere derivat resortisantului unui stat terț, membru al familiei acestui cetățean al Uniunii, în statul membru de origine al acestuia nu ar trebui să fie, în principiu, mai stricte decât cele prevăzute de directiva menționată pentru acordarea unui drept de ședere derivat în favoarea unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, care și a exercitat dreptul de liberă circulație stabilindu-se în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este.

(1)  JO C 26, 26.1.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/7

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Ţările de Jos) – S/Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel, Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel/G

(Cauza C-457/12) (1)

((Articolul 20 TFUE, articolul 21 alineatul (1) TFUE și articolul 45 TFUE - Directiva 2004/38/CE - Dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre - Beneficiari - Drept de ședere al unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean - Cetățean al Uniunii care este rezident și resortisant al aceluiași stat membru - Activități profesionale - Deplasări regulate în alt stat membru))

2014/C 135/07

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamante: S, Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel

Pârâte: Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel, G

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Raad van State – Țările de Jos – Interpretarea art. 20, 21, 45 și 56 TFUE și a art. 3 alin. (1) (6) și (7) primul și al doilea paragraf din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05 vol. 7, p. 56) – Beneficiari ai dreptului de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Resortisant al unei țări terțe, membru de familie a unui cetățean al Uniunii cu reședința în statul membru de origine și care lucrează în alt stat membru pentru un angajator stabilit acolo – Resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii care are reședința și lucrează în statul membru de origine, dar care se deplasează frecvent, în cadrul serviciului, către alt stat membru

Dispozitivul

1)

Dispozițiile Directivei 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca un stat membru să refuze acordarea dreptului de ședere unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, atunci când cetățeanul menționat este resortisant al respectivului stat membru și are reședința în acest stat, dar se deplasează periodic în alt stat membru în cadrul activităților sale profesionale.

2)

Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că acordă unui membru al familiei unui cetățean al Uniunii, resortisant al unui stat terț, un drept de ședere derivat în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean atunci când cetățeanul menționat are reședința în acest stat, dar se deplasează periodic în alt stat membru în calitate de lucrător în sensul respectivei dispoziții, în condițiile în care refuzul acordării unui astfel de drept de ședere are un efect disuasiv în privința exercitării efective a drepturilor pe care respectivul lucrător le are în temeiul articolului 45 TFUE, ceea ce revine instanței naționale să verifice.

(1)  JO C 26, 26.01.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/8

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – ATP Pension Service A/S/Skatteministeriet

(Cauza C-464/12) (1)

((A șasea directivă TVA - Scutiri - Articolul 13 secțiunea B litera (d) punctele 3 și 6 - Fonduri comune de plasament - Sisteme de pensii ocupaționale - Administrare - Operațiuni privind conturile de depozit, conturile curente, plățile, viramentele))

2014/C 135/08

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ATP Pension Service A/S

Pârât: Skatteministeriet

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Østre Landsret – Interpretarea articolului 13 secţiunea B litera (d) punctele 3 și 6 din A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) – Scutiri pentru operaţiuni privind depozitele de fonduri sau conturile curente și pentru gestionarea fondurilor comune de plasament – Prestare de servicii privind plățile către un fond de pensii

Dispozitivul

1)

Articolul 13 secțiunea B litera (d) punctul 6 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că pot intra în domeniul de aplicare al acestei dispoziții fondurile de pensii precum cele în discuție în litigiul principal atunci când acestea sunt finanțate de persoana căreia trebuie să i se plătească prestația de pensie, economiile sunt investite potrivit principiului repartizării riscurilor, iar persoanele afiliate sunt cele care suportă riscul investițiilor. Este lipsit de importanță în această privință că contribuțiile sunt plătite de angajator, că cuantumul lor rezultă din contractele colective încheiate între organizațiile patronale și sindicale, că modalitățile financiare de restituire a economiilor sunt diversificate, că contribuțiile sunt deductibile în temeiul normelor aplicabile impozitului pe venit sau că acestora li se poate adăuga un element accesoriu de asigurare.

2)

Articolul 13 secțiunea B litera (d) punctul 6 din A șasea directivă 77/388 trebuie interpretat în sensul că noțiunea „gestionare de fonduri comune de plasament” în sensul acestei dispoziții include prestările se servicii prin care un organism materializează drepturile persoanelor afiliate la fondurile de pensii prin deschiderea de conturi și prin înscrierea contribuțiilor plătite în contul lor în sistemul regimurilor de pensie. Această noțiune include și serviciile de contabilitate și de informare referitoare la conturi, care sunt prevăzute în anexa II la Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum a fost modificată prin Directivele 2001/107/CE și 2001/108/CE ale Parlamentului European și Consiliului din 21 ianuarie 2002.

3)

Articolul 13 secțiunea B litera (d) punctul 3 din A șasea directivă 77/388 trebuie interpretat în sensul că scutirea de taxa pe valoarea adăugată prevăzută de această dispoziție referitoare la operațiunile privind plățile și viramentele se aplică unor prestări de servicii prin care un organism materializează drepturile persoanelor afiliate la fondurile de pensii prin deschiderea de conturi ale acestor persoane afiliate în sistemul regimurilor de pensie și prin înscrierea contribuțiilor persoanelor afiliate respective în contul lor, precum și operațiunilor care sunt accesorii serviciilor respective sau care formează împreună cu acestea o prestație economică unică.

(1)  JO C 9, 12.1.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/9

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franţa) – Octapharma France SAS/Agence nationale de sécurité du médicament et des produits de santé (ANSM), Ministère des affaires sociales et de la santé

(Cauza C-512/12) (1)

((Apropierea legislațiilor - Directiva 2001/83/CE - Directiva 2002/98/CE - Domeniu de aplicare - Produs sanguin labil - Plasmă preparată în cadrul unui proces industrial - Aplicare simultană sau exclusivă a directivelor - Posibilitatea ca un stat membru să prevadă un regim mai strict în cazul plasmei decât în cel al medicamentelor))

2014/C 135/09

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Octapharma France SAS

Pârâtă: Agence nationale de sécurité du médicament et des produits de santé (ANSM), Ministère des affaires sociales et de la santé

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Conseil d’État (Franța) – Interpretarea articolului 2 alineatul (2) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 (JO L 136, p. 34, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 116) – Interpretarea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE (JO L 33, p. 30, Ediție specială, 15/vol. 9, p. 171) și a articolului 168 TFUE – Produse din sânge instabile – Plasmă preparată potrivit unei metode care implică un proces industrial – Aplicarea simultană a două directive sau aplicarea doar a dispozițiilor Directivei 2001/83/CE din cauza caracterului mai puțin strict al regimului pus în aplicare de Directiva 2002/98/CE – Posibilitatea ca un stat membru să adopte sau să mențină dispoziții naționale care pun în aplicare un regim mai strict pentru plasma preparată potrivit unei metode care implică un proces industrial decât pentru medicamente – Lipsa aplicării în fapt a dispozițiilor Directivei 2001/83/CE referitoare la condiția obținerii prealabile a unei autorizații de introducere pe piață

Dispozitivul

1)

Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004, și Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE trebuie interpretate în sensul că plasma destinată transfuziei, rezultată din sânge integral și care se prepară printr-o metodă care implică un proces industrial intră, în temeiul articolului 109 din Directiva 2001/83, în domeniul de aplicare al Directivei 2002/98 în ceea ce privește recoltarea și testarea sa și în cel al Directivei 2001/83, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27, în ceea ce privește prelucrarea, stocarea și distribuirea sa, cu condiția să îi fie aplicabilă definiția medicamentului conform articolului 1 punctul 2 din această directivă.

2)

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2002/98, analizat în lumina articolului 168 TFUE, trebuie interpretat în sensul că permite menținerea sau introducerea unor dispoziții naționale care aplică în cazul plasmei care se prepară printr o metodă care implică un proces industrial un regim mai strict decât regimul aplicabil medicamentelor numai în ceea ce privește recoltarea și testarea sa.

(1)  JO C 26, 26.1.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/10

Hotărârea Curții (Camera a şaptea) din 13 martie (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Krefeld – Germania) – Marc Brogsitter/Fabrication de Montres Normandes Eurl., Karsten Fräßdorf

(Cauza C-548/12) (1)

((Spațiul de libertate, securitate și justiție - Competența judiciară în materie civilă și comercială - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Competențe speciale - Articolul 5 punctele 1 și 3 - Acțiune în răspundere civilă - Natură contractuală sau delictuală))

2014/C 135/10

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Krefeld

Părțile din procedura principală

Reclamant: Marc Brogsitter

Pârâţi: Fabrication de Montres Normandes Eurl., Karsten Fräßdorf

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Landgericht Krefeld – Interpretarea articolului 5 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediţie specială, 19/vol. 3, p. 74) – Competenţe speciale – Acțiune introdusă în faţa unei instanțe competente în materie delictuală – Situaţie în care a fost săvârşit delictul în cadrul unui contract între autorul său şi victima acestuia şi în care instanţa locului unde trebuie executată obligaţia de bază se află într-un alt stat membru – Stabilirea instanţei competente

Dispozitivul

Acțiunile în răspundere civilă precum cele în discuție în litigiul principal, de natură delictuală în dreptul național, trebuie totuși să fie considerate ca aparținând „materie[i] contractual[e]”, în sensul articolului 5 punctul 1 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, în cazul în care comportamentul reproșat poate fi considerat o neîndeplinire a obligațiilor contractuale, astfel cum acestea pot fi stabilite ținând seama de obiectul contractului.

(1)  JO C 101, 6.4.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/10

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank van eerste aanleg te Brugge – Belgia) – Jetair NV, BTW-eenheid BTWE Travel4you/FOD Financiën

(Cauza C-599/12) (1)

((TVA - Regimul special pentru agențiile de turism - Operațiuni efectuate în afara Uniunii Europene - A șasea directivă 77/388/CEE - Articolul 28 alineatul (3) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 370 - Clauze de standstill - Modificare a legislației naționale în termenul de transpunere))

2014/C 135/11

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Brugge

Părțile din procedura principală

Reclamante: Jetair NV, BTW-eenheid BTWE Travel4you

Pârât: FOD Financiën

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Rechtbank van eerste aanleg te Brugge – Interpretarea articolelor 49 și 63 TFUE, a articolului 26 alineatul (3) și a articolului 28 alineatul (3) litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) – Interpretarea și validitatea articolelor 153, 309 și 370 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) – Regim special pentru agențiile de turism – Prestări de servicii care presupun recurgerea la alte persoane impozabile pentru a efectua operațiuni în afara Uniunii – Inexistența unei scutiri – Principiile egalității, neutralității fiscale și proporționalității

Dispozitivul

1)

Articolul 28 alineatul (3) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare și articolul 370 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată nu se opun introducerii de către un stat membru înainte de 1 ianuarie 1978, în perioada de transpunere a celei de A șasea directive, a unei dispoziții care modifică legislația sa existentă prin supunerea la plata taxei pe valoarea adăugată a operațiunilor agențiilor de turism referitoare la călătorii efectuate în afara Uniunii Europene.

2)

Un stat membru nu încalcă articolul 309 din Directiva 2006/112 prin faptul că nu asimilează prestările de servicii ale agențiilor de turism unor activități de intermediere scutite în cazul în care aceste prestații se referă la călătorii efectuate în afara Uniunii Europene și prin faptul că supune prestațiile respective la plata taxei pe valoarea adăugată în cazul în care acesta supunea la plata TVA ului prestațiile respective la 1 ianuarie 1978.

3)

Articolul 370 din Directiva 2006/112 coroborat cu anexa X partea A punctul 4 din această directivă nu încalcă dreptul Uniunii prin faptul că acordă statelor membre posibilitatea de a continua să impoziteze prestările de servicii ale agențiilor de turism legate de călătoriile efectuate în afara Uniunii Europene.

4)

Un stat membru nu încalcă dreptul Uniunii, în special principiile egalității, proporționalității și neutralității fiscale, prin faptul că tratează agențiile de turism, în sensul articolului 26 alineatul (1) din A șasea directivă 77/388 și al articolului 306 din Directiva 2006/112, în mod diferit față de intermediari și prin faptul că prevede o normă, precum Decretul regal din 28 noiembrie 1999, potrivit căreia numai prestațiile agențiilor de turism, iar nu cele ale intermediarilor, sunt impozitate atunci când se referă la călătorii efectuate în afara Uniunii Europene.

(1)  JO C 86, 23.3.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad – Bulgaria) – Global Trans Lodzhistik OOD/Nachalnik na Mitnitsa Stolichna

(Cauze conexate C-29/12 şi C-30/13) (1)

((Trimitere preliminară - Codul vamal comunitar - Articolele 243 și 245 - Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 - Articolul 181a - Decizie supusă căilor de atac - Admisibilitatea unei acțiuni jurisdicționale dacă nu s-a formulat în prealabil o cale de atac administrativă - Principiul respectării dreptului la apărare))

2014/C 135/12

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad f

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Global Trans Lodzhistik OOD

Pârât: Nachalnik na Mitnitsa Stolichna

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Administrativen sad Sofia-grad – Interpretarea articolelor 243 și 245 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58), precum și a articolului 181a alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3) – Principiile dreptului la apărare și autorității de lucru judecat – Drept la acțiune împotriva unei decizii a autorității vamale de recuperare ulterioară a datoriilor vamale, chiar și în cazurile de decizii definitive ale autorității menționate – Admisibilitatea unei acțiuni în justiție fără o plângere administrativă prealabilă – Decizie a autorității vamale luată cu încălcarea cerințelor procedurale – Obligație a unei instanțe, într-o astfel de situație, de a se pronunța asupra cererii fără a ține seama de obligația unei plângeri administrative prealabile

Dispozitivul

1)

Pe de o parte, o decizie precum una dintre cele în discuție în litigiile principale, având ca obiect o rectificare, efectuată în temeiul articolului 30 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 1996, a valorii în vamă a mărfurilor cu consecința notificării către declarant a rectificării impunerii privind taxa pe valoarea adăugată constituie un act atacabil, în sensul articolului 243 din Regulamentul nr. 2913/92. Pe de altă parte, având în vedere principiile generale referitoare la respectarea dreptului la apărare și a autorității de lucru judecat, articolul 245 din Regulamentul nr. 2913/92 nu se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede două căi de atac distincte pentru contestarea deciziilor autorităților vamale, atât timp cât această legislație nu aduce atingere nici principiului echivalenței, nici principiului efectivității.

2)

Articolul 243 din Regulamentul nr. 2913/92 nu condiționează admisibilitatea unei acțiuni în justiție formulate împotriva deciziilor adoptate în temeiul articolului 181a alineatul (2) din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 3254/94, de epuizarea prealabilă a căilor de atac administrative care pot fi exercitate împotriva acestor decizii.

3)

Articolul 181a alineatul (2) din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 3254/94, trebuie interpretat în sensul că o decizie adoptată în temeiul acestui articol trebuie să fie considerată finală și susceptibilă să facă obiectul unei acțiuni directe în fața unei autorități judiciare independente chiar și în cazul în care ea a fost adoptată cu încălcarea dreptului persoanei interesate de a fi ascultată și de a formula obiecțiuni.

4)

În caz de încălcare a dreptului persoanei interesate de a fi ascultată și de a formula obiecțiuni, prevăzut la articolul 181a alineatul (2) din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 3254/94, revine instanței naționale sarcina să determine, având în vedere împrejurările particulare ale speței cu care este sesizată și în lumina principiilor echivalenței și efectivității, dacă, atunci când decizia care a fost adoptată cu încălcarea principiului referitor la respectarea dreptului la apărare trebuie anulată pentru acest motiv, are obligația să se pronunțe asupra acțiunii formulate împotriva acestei decizii sau dacă poate lua în considerare trimiterea litigiului în fața autorității administrative competente.

(1)  JO C 108, 13.4.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/13

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 13 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy w Białymstoku – Polonia) – Małgorzata Nierodzik/Samodzielny Publiczny Psychiatryczny Zakład Opieki Zdrowotnej im. dr Stanisława Deresza w Choroszczy

(Cauza C-38/13) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauza 4 - Noțiunea „condiții de încadrare în muncă” - Termenul de preaviz pentru rezilierea unui contract de muncă pe durată determinată - Diferență de tratament față de lucrătorii pe durată nedeterminată))

2014/C 135/13

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Białymstoku

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Małgorzata Nierodzik

Pârât: Samodzielny Publiczny Psychiatryczny Zakład Opieki Zdrowotnej im. dr Stanisława Deresza w Choroszczy

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Sąd Rejonowy w Białymstoku – Interpretarea articolului 1 din Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129) precum și a clauzelor 1 și 4 din anexa la această directivă – Reglementare națională care prevede termene de preaviz mai puțin favorabile în contractele de muncă pe durată determinată decât în contractele pe durată nedeterminată

Dispozitivul

Clauza 4 punctul 1 din Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal care prevede, în cazul rezilierii contractelor de muncă pe durată determinată încheiate pentru o perioadă mai lungă de șase luni, posibilitatea aplicării unui termen de preaviz fix de două săptămâni, indiferent de vechimea în muncă a lucrătorului, în timp ce durata preavizului în cazul rezilierii contractelor pe durată nedeterminată este stabilită în funcție de vechimea în muncă a lucrătorului în cauză și poate varia între două săptămâni și trei luni, atunci când cele două categorii de lucrători se află în situații comparabile.

(1)  JO C 141, 18.5.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/13

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Posteshop SpA – Divisione Franchising Kipoint/Autorità garante della concorrenza e del mercato, Presidenza del Consiglio dei Ministri

(Cauza C-52/13) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 2006/114/CE - Noțiunile „publicitate înșelătoare” și „publicitate comparativă” - Reglementare națională care consideră publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă ilegală drept două fapte ilicite distincte))

2014/C 135/14

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Posteshop SpA – Divisione Franchising Kipoint

Pârâtă: Autorità garante della concorrenza e del mercato, Presidenza del Consiglio dei Ministri

în prezența: Cg srl, Tacoma srl

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Consiglio di Stato – Interpretarea Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO L 376, p. 21, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 229) – Practici comerciale neloiale între întreprinzători (JO L 376, p. 21) – Noțiunea „publicitate înșelătoare și publicitate comparativă” – Reglementarea națională prin care se interzice publicitatea care este, în același timp, și înșelătoare și comparativă ilicită și prin care se prevede, de asemenea, că publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă sunt două fapte ilicite distincte

Dispozitivul

Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă trebuie interpretată în sensul că, în materie de protecție a comercianților, vizează publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă ilegală ca două fapte ilicite autonome și că, pentru a interzice și a sancționa publicitatea înșelătoare, nu este necesar ca aceasta să constituie în același timp publicitate comparativă ilegală.

(1)  JO C 123, 27.4.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/14

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Veliko Tarnovo – Bulgaria) – FIRIN OOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-107/13) (1)

((Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Deducerea taxei achitate în amonte - Plata unor avansuri - Refuz de a acorda deducerea - Fraudă - Regularizarea deducerii în cazul în care operațiunea impozabilă nu este efectuată - Condiții))

2014/C 135/15

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Veliko Tarnovo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: FIRIN OOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Administrativen sad Veliko Tarnovo – Interpretarea articolului 168 litera (a) coroborat cu articolul 65, cu articolul 90 alineatul (1), și cu articolul 185 alin. (1), precum și a articolului 205 coroborat cu articolul 168 litera (a) și cu articolul 193 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) – Principiile neutralității TVA-ului, al eficacității și al proporționalității – Deducerea taxei achitate în amonte – Plata de sume în avans pentru bunurile desemnate cu precizie înainte de livrare – Refuzul acordării deducerii la încasarea avansului din cauza nelivrării bunurilor – Posibilitatea furnizorului de a regulariza deducerea efectuată inițial și impactul asupra refuzului de a acorda o astfel de deducere – Refuzarea deducerii TVA-ului destinatarului unei livrări din cauza răspunderii solidare pentru plata taxei a unei alte persoane impozabile decât debitorul – Desemnarea persoanei răspunzătoare solidar în temeiul unor prezumții întemeiate pe instituții juridice de drept civil

Dispozitivul

1)

Articolul 65, articolul 90 alineatul (1), articolul 168 litera (a), articolul 185 alineatul (1) și articolul 193 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că acestea impun ca deducerea taxei pe valoarea adăugată realizată de destinatarul unei facturi întocmite pentru plata unui avans privind livrarea de bunuri să fie regularizată atunci când, în împrejurări precum cele din cauza principală, această livrare nu este efectuată în final, chiar dacă furnizorul rămâne obligat la plata acestei taxe și nu a rambursat avansul.

(1)  JO C 129, 4.5.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/15

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Köln – Germania) – Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs eV/ILME GmbH

(Cauza C-132/13) (1)

((Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Directiva 2006/95/CE - Noțiunea „echipament electric” - Marcajul de conformitate CE - Carcase pentru conectoare electrice multipolare))

2014/C 135/16

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs eV

Pârâtă: ILME GmbH

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Landgericht Köln – Interpretarea articolelor 1, 8 și 10, precum şi a anexelor II IV la Directiva 2006/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamente electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO L 374, p. 10, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 40) – Noțiunea „echipament electric” – Interdicție de aplicare a marcajului „CE” de conformitate pe carcase pentru conectoare electrice multipolare vândute sub formă de componente

Dispozitivul

Articolul 1 din Directiva 2006/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune trebuie interpretat în sensul că respectivele carcase ale conectoarelor industriale multipolare, precum cele în discuție în litigiul principal, intră sub incidența noțiunii „echipament electric”, în sensul acestei dispoziții, și trebuie, în consecință, să le fie aplicat marcajul CE în măsura în care integrarea acestora corespunzătoare și conformă destinației lor nu poate afecta în niciun caz conformitatea lor cu cerințele în materie de siguranță în raport cu care au fost controlate.

(1)  JO C 164, 8.6.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/16

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Commissione Tributaria Regionale di Mestre-Venezia – Italia) – Società Italiana Commercio e Servizi srl, în lichidare (SICES) şi alţii/Agenzia Dogane Ufficio delle Dogane di Venezia

(Cauza C-155/13) (1)

((Agricultură - Regulamentul (CE) nr. 341/2007 - Articolul 6 alineatul (4) - Contingente tarifare - Usturoi de origine chineză - Licențe de import - Caracter netransferabil al drepturilor conferite de anumite licențe de import - Eludare - Abuz de drept))

2014/C 135/17

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione Tributaria Regionale di Mestre-Venezia

Părțile din procedura principală

Reclamante: Società Italiana Commercio e Servizi srl, în lichidare (SICES), Agrima KG D. Gritsch Herbert & Gritsch Michael & Co., Agricola Lusia srl, Romagnoli Fratelli SpA, Agrimediterranea srl, Francesco Parini, Duoccio srl, Centro di Assistenza Doganale Triveneto Service srl, Novafruit srl, Evergreen Fruit Promotion srl

Pârâtă: Agenzia Dogane Ufficio delle Dogane di Venezia

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Commissione Tributaria Regionale di Mestre-Venezia – Interpretarea articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 341/2007 al Comisiei din 29 martie 2007 privind deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare și de instituire a unui regim de licențe de import și certificate de origine pentru usturoi și anumite alte produse agricole importate din țări terțe (JO L 90, p. 12) – Imposibilitatea transmiterii drepturilor date de certificatele „A” – Societăți titulare de certificate de import care au cumpărat, înaintea importului, usturoi chinezesc prin intermediul unei societăți care nu era titulara unor astfel de certificate și care au revândut usturoiul respectiv aceleiași societăți după plata taxelor vamale

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 341/2007 al Comisiei din 29 martie 2007 privind deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare și de instituire a unui regim de licențe de import și certificate de origine pentru usturoi și anumite alte produse agricole importate din țări terțe trebuie interpretat în sensul că nu se opune, în principiu, unor operațiuni prin care un importator, titular al unor licențe de import cu scutire parțială de taxe vamale, cumpără o marfă în afara Uniunii Europene de la un operator, el însuși importator tradițional în sensul articolului 4 alineatul (2) din acest regulament, dar care și a epuizat propriile licențe de import cu scutire parțială de taxe vamale, apoi i o revinde după ce a importat o în Uniune. Totuși, astfel de operațiuni constituie un abuz de drept atunci când au fost concepute în mod artificial cu scopul esențial de a beneficia de tariful preferențial. Verificarea existenței unei practici abuzive impune instanței de trimitere să ia în considerare toate faptele și circumstanțele speței, inclusiv operațiunile comerciale anterioare și ulterioare importului în cauză.

(1)  JO C 178, 22.6.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/17

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social no 3 de Barcelona – Spania) – Antonio Márquez Samohano/Universitat Pompeu Fabra

(Cauza C-190/13) (1)

((Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Universităţi - Profesori asociaţi - Contracte de muncă pe durată determinată succesive - Clauza 5 punctul 1 - Măsuri de prevenire a recurgerii abuzive la contracte pe durată determinată - Noţiunea „motive obiective” care justifică astfel de contracte - Clauza 3 - Noţiunea „contract de muncă pe durată nedeterminată” - Sancţiuni - Dreptul la o indemnizaţie - Diferență de tratament între lucrători pe durată nedeterminată))

2014/C 135/18

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social no 3 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamant: Antonio Márquez Samohano

Pârâtă: Universitat Pompeu Fabra

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Juzgado de lo Social de Barcelona – Interpretarea clauzelor 3 și 5 din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129.) – Contracte de muncă încheiate cu administrația publică – Profesor universitar – Lipsa măsurilor de prevenire a utilizării abuzive a unor contracte pe durată determinată succesive

Dispozitivul

Clauza 5 din Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care permite universităţilor să efectueze prelungirea contractelor de muncă pe durată determinată succesive încheiate cu profesori asociaţi, fără nicio limitare în ceea ce privește durata maximă şi numărul de prelungiri ale acestor contracte, din moment ce astfel de contracte sunt justificate de un motiv obiectiv, în sensul punctului 1 litera (a) din această clauză, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice. Cu toate acestea, revine deopotrivă acestei instanţe sarcina de a verifica în concret că, în litigiul principal, prelungirea contractelor de muncă pe durată determinată succesive în cauză ar viza efectiv acoperirea unor nevoi provizorii şi că o reglementare precum cea în discuție în litigiul principal nu a fost utilizată de fapt pentru a satisface nevoi permanente şi durabile în materie de recrutare de personal didactic.

(1)  JO C 189, 29.6.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/18

Hotărârea Curții (Camera a şasea) din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Finanzamt Saarlouis/Heinz Malburg

(Cauza C-204/13) (1)

((Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată - Originea și sfera de aplicare a dreptului de deducere - Dizolvarea unei societăți de către un asociat - Dobândirea unei părți a clientelei acestei societăţi - Aport în natură într o altă societate - Plata taxei aferente intrărilor - Deducere posibilă))

2014/C 135/19

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Finanzamt Saarlouis

Pârât: Heinz Malburg

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Bundesfinanzhof – Interpretarea articolului 4 alineatele (1) și (2) și a articolului 17 alineatul (2) litera (a) din A șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri– sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) – Nașterea și întinderea dreptului de deducere – Achiziționarea unei părți a clientelei unei societăți dizolvate de către un asociat al acestei societăți cu scopul de a o ceda, cu titlu de aport în natură, unei noi societăți – Posibilitate de deducere a taxei achitate în amonte

Dispozitivul

Având în vedere principiul neutralității taxei pe valoarea adăugată, articolul 4 alineatele (1) și (2), precum şi articolul 17 alineatul (2) litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza uniformă de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, trebuie să fie interpretate în sensul că un asociat al unei societăți civile de consultanță fiscală, care dobândește de la această societate o parte a clientelei numai cu scopul de a o ceda în mod direct și cu titlu gratuit către o societate civilă de consultanță fiscală nou înființată în care deține majoritatea capitalului, pentru ca aceasta din urmă să beneficieze de clientela respectivă în vederea desfășurării activității profesionale, fără însă ca această clientelă să intre în patrimoniul societății nou înființate, nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte aferente dobândirii clientelei în discuție.

(1)  JO C 178, 22.6.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 22 ianuarie 2014 – Ryanair Ltd/PR Aviation BV

(Cauza C-30/14)

2014/C 135/20

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurentă: Ryanair Ltd

Cealaltă parte din procedură: PR Aviation BV

Întrebările preliminare

Efectul [Directivei privind bazele de date] (1) se extinde și asupra bazelor de date online, care nu sunt protejate prin dreptul de autor, în temeiul capitolului II din directivă și nici printr-un drept sui generis, în temeiul capitolului III din aceasta, în sensul că libertatea de a utiliza astfel de bănci de date, în aplicarea (prin analogie sau nu) a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 8 coroborat cu articolul 15 din [Directiva privind bazele de date] nu poate fi limitată contractual?

(1)  Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date (JO L 77, p. 20, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 102).

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 27 ianuarie 2014 – Minister Finansów/Wojskowej Agencji Mieszkaniowej w Warszawie

(Cauza C-42/14)

2014/C 135/21

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Recurent: Minister Finansów

Intimată: Wojskowa Agencja Mieszkaniowa w Warszawie

Întrebările preliminare

1)

Dispozițiile articolului 14 alineatul (1), ale articolului 15 alineatul (1) și ale articolului 24 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) trebuie interpretate în sensul că furnizarea de electricitate, de energie termică, și de apă, precum și serviciile de colectare a deșeurilor reprezintă servicii prestate de locator, atunci când aceste bunuri și servicii sunt utilizate nemijlocit de către locatar, sunt furnizate spațiului vizat de terți specializați în acest scop, iar locatorul este parte în respectivele contracte de furnizare și impută doar costurile aferente locatarului care utilizează efectiv aceste bunuri și servicii?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: costurile efectuate pentru serviciile de furnizare a curentului electric, a energiei termice, a apei precum și de colectare a deșeurilor, utilizate de locatarul spațiului, majorează baza de impozitare (chiria) în sensul articolului 73 din Directiva 2006/112 prin prestarea unui serviciu de închiriere sau respectivele livrări de bunuri și prestări de servicii reprezintă prestații separate de serviciul de închiriere al spațiului?

(1)  JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia de Cartagena (Spania) la 3 februarie 2014 – Finanmadrid E.F.C, SA/Jesús Vicente Albán Zambrano şi alţii

(Cauza C-49/14)

2014/C 135/22

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia de Cartagena

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Finanmadrid E.F.C, SA

Pârâți: Jesús Vicente Albán Zambrano, María Josefa García Zapata, Jorge Luis Albán Zambrano, Miriam Elisabeth Caicedo Merino

Întrebările preliminare

1)

Directiva 93/13 (1) trebuie interpretată în sensul că se opune unei legislații naționale precum reglementarea spaniolă în vigoare privind procedura somației de plată – articolele 815 și 816 din LEC –, care nu prevede în mod imperativ verificarea clauzelor abuzive și nici intervenția unei instanțe, cu excepția cazului în care secretarul judiciar [„Secretario Judicial”] consideră oportună o asemenea intervenție sau debitorii formulează opoziție, pentru motivul că se îngreunează sau se împiedică exercitarea controlului jurisdicțional din oficiu al contractelor în care ar putea exista clauze abuzive?

2)

Directiva 93/13/CEE trebuie interpretată în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea spaniolă, care nu permite să se examineze din oficiu [in] limine litis, în cadrul procedurii de executare ulterioare a titlului executoriu judiciar – decretul emis de secretarul judiciar prin care se finalizează procedura somației de plată –, existența unor clauze abuzive în contractul pe care se întemeiază emiterea decretului a cărui executare se solicită, pentru motivul că, potrivit dreptului național, există autoritate de lucru judecat, în temeiul articolelor 551 și 552 coroborate cu articolul 816 alineatul 2 din LEC?

3)

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2) trebuie interpretată în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea privind procedura somației de plată și executarea titlurilor judiciare, în care controlul jurisdicțional din faza procedurii de fond nu este reglementat în toate cazurile și prin care nu se permite nici ca, în faza executării, instanța sesizată să examineze soluția pronunțată deja de secretarul judiciar?

4)

Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretată în sensul că se opune unei legislații naționale care nu permite examinarea din oficiu a respectării dreptului de a fi ascultat, pentru motivul că există autoritate de lucru judecat?

(1)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 15 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 73).

(2)  JO 2000 C 364, p. 1.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia Madrid (Spania) la 5 februarie 2014 – Rafael Villafañez Gallego şi María Pérez Anguio/Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, S.A.

(Cauza C-54/14)

2014/C 135/23

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no 34 de Madrid

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Rafael Villafañez Gallego şi María Pérez Anguio

Pârâtă: Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, S.A.

Întrebările preliminare

1)

Articolul 3 alineatele (1) şi (2) din Directiva 93/13/CEE (1) a Consiliului din 5 aprilie 1993 trebuie interpretat în sensul că un acord dintre bancă și împrumutatul consumator, prin care, în plus faţă de modificarea condițiilor referitoare la limitele ratelor dobânzilor, sunt impuse consumatorului cheltuielile care decurg din modificarea actului autentic de împrumut şi de constituire a ipotecii încheiat între bancă şi consumator, care a fost propus de bancă sub forma unei alegeri între două alternative posibile pentru schimbarea condiţiilor de credit ipotecar şi a fost acceptat în mod voluntar de consumator, prin acordul la care au ajuns în urma negocierilor instituția bancară şi organismul de asigurare reciprocă de care aparţine consumatorul, în interesul și în beneficiul membrilor organismului de asigurare reciprocă, reprezintă o clauză negociată individual?

2)

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară, articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE, coroborat cu articolul 6 alineatul (1) din aceeași directivă, trebuie interpretat, în ceea ce privește caracterul abuziv al clauzei, în sensul că, având în vedere scopul și obiectul acordului dintre bancă și organismul de asigurare reciprocă, exclude posibilitatea încheierii unui acord, precum cel descris în întrebarea anterioară?

(1)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Turnhout (Belgia) la 5 februarie 2014 – Openbaar Ministerie/Marc Emiel Melanie De Beuckeleer şi alţii

(Cauza C-56/14)

2014/C 135/24

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Turnhout

Părțile din procedura principală

Reclamant: Openbaar Ministerie

Pârâţi: Marc Emiel Melanie De Beuckeleer, Michiel Martinus Zeeuws, Staalbeton NV/SA

Întrebările preliminare

Obligația depunerii declarației prealabile Limosa pentru lucrătorii salariați, astfel cum este prevăzută la articolele 137-152 din Legea-program din 27 decembrie 2006, este incompatibilă cu libera circulație a serviciilor garantată în temeiul articolului 49 CE și al articolului 56 TFUE?

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale regionale di giustizia amministrativa di Trento (Italia) la 7 februarie 2014 – Orizzonte Salute – Studio Infermieristico Associato/Azienda Pubblica di Servizi alla persona „San Valentino” și alții

(Cauza C-61/14)

2014/C 135/25

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale regionale di giustizia amministrativa di Trento

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Orizzonte Salute – Studio Infermieristico Associato

Pârâți: Azienda Pubblica di Servizi alla persona „San Valentino” – Città di Levico Terme, Ministero della Giustizia, Ministero dell’Economia e delle Finanze, Presidenza del Consiglio dei Ministri și Segretario Generale del Tribunale Regionale di Giustizia Amministrativa di Trento

Cealaltă parte în procedură: Associazione Infermieristica D & F. Care

Întrebarea preliminară

Principiile stabilite de Directiva 89/665/CEE (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/50/CEE (2) a Consiliului din 18 iunie 1992, [și prin Directiva 2007/66/CE (3)], se opun unei reglementări naționale precum cea prevăzută la articolul 13 alineatele 1-bis, 1-quater și 6-bis și la articolul 14 alineatul 3-ter din Decretul Președintelui Republicii nr. 115 din 30 mai 2002 (astfel cum a fost modificat progresiv prin intervențiile legislative ulterioare), care a stabilit valori ridicate ale taxei judiciare pentru accesul la justiție în materie de contencios administrativ în ceea ce privește contractele publice?

(1)  Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237).

(2)  Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50)

(3)  Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice (JO L 335, p. 31).

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/22

Acțiune introdusă la 10 februarie 2014 – Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-63/14)

2014/C 135/26

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: B. Stromsky, agent)

Pârâtă: Republica Franceză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea, în termenele stabilite, a tuturor măsurilor necesare pentru recuperarea de la beneficiar a ajutoarelor de stat declarate ilegale și incompatibile cu piața internă prin articolul 2 alineatul (1) din Decizia 2013/435/UE a Comisiei din 2 mai 2013 privind ajutorul de stat SA.22843 (2012/C) (ex 2012/NN) pus în aplicare de Franța în favoarea Société Nationale Corse Méditerranée și a Compagnie Méridionale de Navigation (1), prin neefectuarea anulării, în termenele prevăzute, a tuturor plăților ajutoarelor prevăzute la acest articol 2 alineatul (1) și prin neinformarea Comisiei, în termenul acordat, cu privire la măsurile adoptate pentru a se conforma acestei decizii, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 288 al patrulea paragraf TFUE și al articolelor 3, 4 și 5 din decizia menționată;

—

obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul în care Republica Franceză ar fi trebuit să recupereze ajutoarele plătite ilegal în favoarea SNCM a expirat la patru luni de la notificarea deciziei.

(1)  JO L 220, p. 20.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Administrativo e Fiscal de Viseu (Portugalia) la 10 februarie 2014 – Agrocaramulo – Empreendimentos Agropecuários do Caramulo SA/Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP (IFAP)

(Cauza C-70/14)

2014/C 135/27

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Administrativo e Fiscal de Viseu

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Agrocaramulo – Empreendimentos Agropecuários do Caramulo SA

Pârât: Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP (IFAP)

Întrebarea preliminară

Având în vedere că Ministério da Agricultura, do Desenvolvimento Rural e das Pescas, IFAP – Instituto de Financiamento de Agricultura e Pescas, IP a considerat că „pot beneficia de restituirile la export doar produsele incluse:

—

în codul 0207 12 10 9900 din nomenclatura restituirilor la export, corespunzătoare descrierii „pui 70 %”, care nu au vârful sternului, femurul și tibia complet osificate, sau

—

în codul 0207 12 10 9190 din nomenclatura restituirilor la export, corespunzătoare descrierii „pui 65 %”, care nu au vârful sternului, femurul și tibia complet osificate”, și că societatea a exportat efectiv găini reformate (găini ouătoare sacrificate la sfârşitul perioadei de depunere a ouălor, atunci când scheletul lor este complet osificat), produsul „găini reformate” face sau nu face parte din descrierea „Mărfuri clasificate în altă parte”, având codurile de produse nr. 0207 12 10 9900 și 0207 12 90 9190 indicate în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 3846/87 (1), modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2319/2002 al Comisiei din 13 decembrie 2002 (2), prin Regulamentul (CE) nr. 2180/2003 al Comisiei din 5 decembrie 2003 (3), prin Regulamentul (CE) nr. 2199/2004 al Comisiei din 10 decembrie 2004 (4) şi prin Regulamentul (CE) nr. 2091/2005 al Comisiei din 15 decembrie 2005 (5), de publicare, pentru 2003, 2004, 2005 și, respectiv, 2006, a versiunii nomenclaturii produselor agricole pentru restituirile la export?

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 3846/87 al Comisiei din 17 decembrie 1987 de stabilire a unei nomenclaturi a produselor agricole pentru restituirile la export (JO L 366, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 6, p. 123).

(2)  JO L 325, p. 35.

(3)  JO L 335, p. 1.

(4)  JO L 380, p. 1.

(5)  JO L 343, p. 1.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia e Instrucción no 3 de Ávila (Spania) la 11 februarie 2014 – Banco de Caja España de Inversiones, Salamanca y Soria, SA/Francisco Javier Rodríguez Barbero y María Ángeles Barbero Gutiérrez

(Cauza C-75/14)

2014/C 135/28

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia e Instrucción de Ávila

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Banco de Caja España de Inversiones, Salamanca y Soria, SA

Pârâți: Francisco Javier Rodríguez Barbero y María Ángeles Barbero Gutiérrez

Întrebările preliminare

1)

În conformitate cu Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1), în special cu articolul 6 alineatul (1) din aceasta, și în scopul garantării protecției consumatorilor și utilizatorilor în conformitate cu principiile echivalenței și efectivității, atunci când o instanță națională apreciază existența unei clauze abuzive privind dobânzile de întârziere în contractele de credit ipotecar, trebuie să constate nulitatea clauzei și lipsa efectului obligatoriu al acesteia sau, dimpotrivă, trebuie să modereze respectiva clauză privind dobânzile, acordând un termen executantului sau creditorului pentru a recalcula dobânda?

2)

A doua dispoziție tranzitorie din Legea 1/2013 din 14 mai 2013 presupune o limitare clară a protecției intereselor consumatorului prin faptul că impune implicit instanței obligația de a modera o clauză abuzivă privind dobânzi de întârziere, recalculând dobânzile prevăzute și menținând în vigoare clauza abuzivă, în loc să constate nulitatea clauzei și lipsa efectului obligatoriu al acesteia în privința consumatorului?

3)

A doua dispoziție tranzitorie din Legea 1/2013 din 14 mai 2013 încalcă Directiva 93/13/CEE […], în special articolul 6 alineatul (1) din aceasta, prin faptul că nu permite aplicarea principiilor echivalenței și efectivității în domeniul protecției consumatorului și evită aplicarea sancțiunii nulității și a lipsei efectului obligatoriu în privința clauzelor abuzive privind dobânzi de întârziere prevăzute în contractele de credit ipotecar încheiate anterior intrării în vigoare a Legii 1/2013?

(1)  JO L 95, p. 29, Ediție specială 15/vol.2, p. 273.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/24

Acțiune introdusă la 21 februarie 2014 – Comisia Europeană/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-88/14)

2014/C 135/29

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Smulders, B. Martenczuk, G. Wils, Agenți)

Pârâți: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea articolului 1 punctul 1, precum și a articolului 1 punctul 4 în măsura în care inserează un nou articol 4b, din Regulamentul (UE) nr. 1289/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (1);

—

declararea ca definitive a efectelor dispozițiilor anulate și a oricărei măsuri luate în aplicarea acestora până la înlocuirea respectivelor dispoziții, într-un termen rezonabil, prin acte adoptate în conformitate cu tratatul astfel cum este interpretat prin hotărârea Curții;

—

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Curtea ar considera că dispozițiile menționate mai sus nu pot fi disociate de restul regulamentului atacat, Comisia solicită Curții:

—

anularea în totalitate a Regulamentului (UE) nr. 1289/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație;

—

declararea ca definitive a efectelor dispozițiilor anulate și a oricărei măsuri luate în aplicarea acestora până la înlocuirea respectivelor dispoziții, într-un termen rezonabil, prin acte adoptate în conformitate cu tratatul astfel cum este interpretat prin hotărârea Curții;

Motivele și principalele argumente

Comisia solicită anularea articolului 1 punctul 1, precum și a articolului 1 punctul 4 în măsura în care inserează un nou articol 4b, din Regulamentul (UE) nr. 1289/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație. Cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Curtea ar considera că dispozițiile menționate mai sus nu pot fi disociate de restul regulamentului atacat, Comisia solicită Curții anularea în totalitate a regulamentului menționat.

Comisia consideră că dispozițiile menționate mai sus sunt incompatibile cu articolele 290 și 291 TFUE în măsura în care prevăd recurgerea la acte delegate, întrucât actele delegate în cauză nu completează și nici nu modifică actul legislativ, ci îl pun în aplicare.

(1)  JO L 347, p. 74.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/25

Recurs introdus la 4 martie 2014 de Investigación y Desarrollo en Soluciones y Servicios IT, SA împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a doua) din 13 ianuarie 2014 în cauza T-134/12, Investigación y Desarrollo en Soluciones y Servicios IT/Comisia

(Cauza C-102/14)

2014/C 135/30

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Investigación y Desarrollo en Soluciones y Servicios IT, S.A. (reprezentant: M. Jiménez Perona, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei:

—

Anularea în tot a Ordonanţei Tribunalului (camera a doua) din 13 ianuarie 2014 în cauza T-134/12 cu privire la inadmisibilitatea acţiunii în anulare

—

sau, în subsidiar, anularea uneia sau mai multor părţi din ordonanţa menţionată

—

anularea ordonanţei cu privire la ajutoarele primite de proiectele enunţate pe prima pagină a cererii introductive a acţiunii în anulare şi

—

anularea ordonanţei cu privire la inadmisibilitatea pretenţiilor de despăgubire pentru proiectul BeyWatch şi

—

anularea ordonanţei cu privire la inadmisibilitatea pretenţiilor de despăgubire pentru proiectul Indect şi

—

anularea ordonanţei cu privire la inadmisibilitatea pretenţiilor de despăgubire referitoare la celelalte proiecte

—

trimiterea ordonanţei în integralitate Tribunalului în vederea soluţionării pe fond a cauzei

—

sau, în subsidiar, trimiterea, la aprecierea Curţii, a uneia sau mai multor părţi Tribunalului în vederea examinării pe fond a acestora

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, precum şi a cheltuielilor de judecată efectuate în cauza T-134/12, care se referă la aceleaşi motive.

Motivele și principalele argumente

Eroare de fapt săvârşită de Tribunal în cadrul aprecierii probelor ordonanţei atacate, prin aceea că nu a ţinut seama de unele documente prezentate de reclamantă în cadrul acţiunii formulate. În opinia acestei părţi, Tribunalul a ignorat fapte, omisiuni şi documente de mare importanţă pentru motivarea ordonanţei.

Eroare de drept săvârşită de Tribunal în cadrul aprecierii probelor ordonanţei atacate, prin aceea că acesta a considerat valabilă numai calea prevăzută la articolul 272 TFUE, iar nu şi calea prevăzută la articolul 263 din acelaşi tratat.

Eroare de drept săvârşită de Tribunal prin aceea că nu a luat în considerare inducerea în eroare a reclamantei de către Comisie cu privire la faptul că notele de debit constituie un act definitiv în cadrul exercitării competenţelor sale proprii şi, prin urmare, un act supus căilor de atac. Încălcarea de către Tribunal a principiului egalităţii şi nediscriminării, prevăzut la articolul 20 din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Eroare de drept săvârşită de Tribunal în cadrul aprecierii probelor ordonanţei atacate, prin aceea că nu a ţinut seama de faptele, de omisiunile şi de documentele indicate în primele alineate ale cererii introductive a recursului.

Eroare de drept săvârşită de Tribunal în cadrul aprecierii nemotivării de către Comisie şi a lipsei oricărui comentariu al acesteia cu privire la o mare parte din susţinerile prezentate de reclamantă în cadrul acţiunii în anulare.

Eroare de fapt şi eroare de drept săvârşite de Tribunal cu privire la aprecierea probelor ordonanţei atacate referitor la inadmisibilitatea cererii de despăgubire pentru proiectul Bey Watch, care periclitează viabilitatea sa. Recurenta demonstrează pertinenţa invocării răspunderii extracontractuale şi îndeplinirea tuturor cerinţelor impuse de jurisprudenţa comunitară pentru invocarea acestei răspunderi.

Eroare de drept săvârşită de Tribunal cu privire la aprecierea probelor ordonanţei atacate referitor la inadmisibilitatea cererii de despăgubire pentru proiectul Indect întrucât acesta a considerat că, pentru a invoca răspunderea Comisiei pentru nemotivare, răspunderea contractuală este singura cale de atac în condiţiile în care, potrivit jurisprudenţei comunitare, răspunderea extracontractuală este singura cale posibilă.

Eroare de fapt şi eroare de drept săvârşite de Tribunal cu privire la aprecierea probelor ordonanţei atacate referitor la inadmisibilitatea cererii de despăgubire pentru celelalte proiecte, prin aceea că Tribunalul şi-a extins competenţa ca şi cum ar fi fost vorba despre o acţiune din oficiu.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/26

Acțiune introdusă la 10 martie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Suediei

(Cauza C-114/14)

2014/C 135/31

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Enegren și L. Lozano Palacios, agenți)

Pârât: Regatul Suediei

Concluziile reclamantei

Comisia solicită Curții:

—

constatarea faptului că, întrucât nu a scutit prestările de servicii poștale efectuate de serviciile publice poștale și livrările de bunuri accesorii acestor prestări, și întrucât nu a scutit livrările, la valoarea nominală, de timbre poștale utilizate de către serviciile poștale pe teritoriul național, Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 132 alineatul (1) litera (a) și al articolului 135 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2006/112/CEE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1).

—

obligarea Regatului Suediei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia Europeană a introdus o acțiune împotriva Regatului Suediei în temeiul articolului 258 TFUE pentru motivele următoare.

Articolul 132 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/112 prevede că statele membre scutesc prestarea de servicii și livrarea de bunuri accesorii acestora efectuate de către serviciile poștale publice.

Articolul 135 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2006/112 prevede că statele membre scutesc livrarea la valoarea nominală de timbre poștale utilizate de către serviciile poștale.

Regatul Suediei a încredințat societății Posten AB obligațiile de serviciu universal care implică prestarea permanentă a unui serviciu poștal de o calitate determinată în toate punctele de pe teritoriu la prețuri accesibile pentru toți utilizatorii, conform articolului 3 din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului (2).

Comisia consideră că Posten AB, fiind titulara obligațiilor de serviciu universal menționate la articolul 3 din Directiva 97/67, constituie un serviciu public poștal în sensul articolului 132 din Directiva 2006/112.

Regatul Suediei a omis să scutească prestările de servicii poștale efectuate de Posten AB, precum și livrările la valoarea nominală de timbre poștale utilizate de către serviciile poștale pe teritoriul național.

(1)  JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

(2)  JO L 15, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 3, p. 12.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/27

Acțiune introdusă la 10 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-116/14)

2014/C 135/32

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Yerrell și P. Guerra e Andrade, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea și prin necomunicarea liniilor directoare necesare, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 alineatele (1) și (2) din Directiva 2008/96/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere;

—

obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2008/96, statele membre garantează adoptarea unor linii directoare, în cazul în care acestea nu există deja, până la 19 decembrie 2011, pentru a sprijini entitățile competente în aplicarea directivei.

După mai mult de doi ani de la expirarea termenului stabilit pentru adoptarea liniilor directoare în cauză, statul portughez nu le-a adoptat încă.

În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2008/96, statele membre comunică Comisiei liniile directoare menționate în termen de trei luni de la adoptarea lor.

Întrucât nu a adoptat liniile directoare, statul portughez nu și-a îndeplinit, prin urmare, nici obligația de comunicare menționată.

(1)  JO L 319, p. 59.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/28

Acțiune introdusă la 12 martie 2014 – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-121/14)

2014/C 135/33

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: M. Holt, agent, D.J. Rhee, Barrister)

Pârâți: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—

Anularea articolului 29 din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010, precum și a anexei II din acesta, în măsura în care, prin aceste dispoziții, se extinde dincolo de Londra ceea ce era prevăzut pentru Coridorul 2 în anexa inițială la Regulamentul (UE) nr. 913/2010 (denumit în prezent coridorul Marea Nordului – mediteraneean) și

—

obligarea Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Părțile din măsura contestată pentru care se solicită anularea au drept efect modificarea Regulamentului nr. 913/2010 (2) al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv, în sensul înlocuirii „coridoarelor inițiale de transport de marfă” prevăzute în anexa la regulamentul respectiv cu o listă revizuită de „coridoare inițiale de transport de marfă”, astfel cum sunt prevăzute în anexa II la măsura contestată.

Modificarea menționată are drept consecință, inter alia, să impună Regatului Unit să participe la înființarea coridorului de transport de marfă „Marea Nordului – mediteraneean”, cu obligația de a înființa, până la 10 noiembrie 2016, rute între celelalte state membre din coridor și Londra, iar, până la 20 noiembrie 2018, rute între Londra și Glasgow, Edinburgh, Southampton și Felixstowe. Regatul Unit nu a aprobat o astfel de extindere a coridorului inițial relevant, prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 913/2010.

Regatul Unit solicită, așadar, anularea dispozițiilor menționate pentru următoarele motive:

a)

extinderile „coridoarelor inițiale de transport de marfă” instituite prin articolul 29 din măsura contestată urmăresc obiectivele prevăzute la articolul 170 TFUE legate de politica transporturilor transeuropene. Prin urmare, și având în vedere că articolele 170-172 TFUE constituie lex specialis pentru astfel de măsuri, ele pot fi adoptate în temeiul prevederilor respective și în concordanță cu acestea;

b)

extinderile „coridoarelor inițiale de transport de marfă” instituite prin articolul 29 din măsura contestată (a) sunt proiecte de interes comun [în înțelesul articolului 171 alineatul (1) TFUE] și (b) privesc teritoriul fiecărui stat membru care este obligat să participe la înființarea lor. Din acest punct de vedere, extinderile, în măsura în care privesc Regatul Unit, au fost adoptate cu încălcarea cerinței cuprinse la al doilea paragraf al articolului 172 TFUE, legată de aprobarea statului membru în cauză.

c)

partea din anexa II la măsura contestată care impune Regatului Unit să participe la înființarea coridorului Marea Nordului – mediteraneean pe teritoriul său (i) dincolo de Londra (și anume, spre Glasgow, Edinburgh, Southampton și Felixstowe) sau (ii) spre toate destinațiile, este separabilă de restul anexei II. În plus și în orice caz, întreaga anexă II la măsura contestată (și articolul 29 din aceasta din urmă) sunt distincte și separabile de restul regulamentului.

(1)  JO L 348, p. 129.

(2)  JO L 276, p. 22.

Tribunalul

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/29

Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Cemex şi alţii/Comisia

(Cauza T-292/11) (1)

((„Concurență - Procedură administrativă - Decizie de solicitare de informații - Caracterul necesar al informațiilor solicitate - Obligația de motivare - Proporționalitate”))

2014/C 135/34

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Cemex SAB. de CV (Monterrey, Mexic), New Sunward Holding BV (Amsterdam, Ţările de Jos), Cemex España, SA (Madrid, Spania), Cemex Deutschland AG (Ratingen, Germania), Cemex UK (Egham, Regatul Unit), Cemex Czech Operations s.r.o. (Praga, Republica Cehă), Cemex France Gestion (Rungis, Franţa), Cemex Austria AG (Langenzersdorf, Austria) (reprezentanţi: J. Folguera Crespo, P. Vidal Martínez, H. González Durántez şi B. Martínez Corral, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, F. Castilla Contreras şi C. Hödlmayr, agenţi, asistaţi de J. Rivas Andrés, avocat)

Obiectul

Solicită anularea deciziei C(2011) 2360 final a Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cauza 39520 – Ciment și produse conexe)

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Cemex SAB de CV, New Sunward Holding BV, Cemex España, SA, Cemex Deutschland AG, Cemex UK, Cemex Czech Operations s.r.o., Cemex France Gestion și Cemex Austria AG la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii de măsuri provizorii.

(1)  JO C 238, 13.8.2011.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/29

Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Holcim (Deutschland) și Holcim/Comisia

(Cauza T-293/11) (1)

((„Concurență - Procedură administrativă - Decizie de solicitare de informații - Caracterul necesar al informațiilor solicitate - Obligația de motivare - Proporționalitate”))

2014/C 135/35

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Holcim (Germania) AG (Hamburg, Germania) și Holcim Ltd (Zürich, Elveția) (reprezentanți: P. Niggemann și K. Gaßner, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Kellerbauer, R. Sauer și C. Hödlmayr, agenți, asistați de A. Böhlke, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C (2011) 2363 final a Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 a Consiliului (cazul 39520- Ciment și produse conexe)

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Holcim (Germania) AG și Holcim Ltd la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii privind măsurile provizorii.

(1)  JO C 238, 13.8.2011.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/30

Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Cementos Portland Valderrivas/Comisia

(Cauza T-296/11) (1)

((„Concurență - Procedură administrativă - Decizie de solicitare de informații - Caracterul necesar al informațiilor solicitate - Indicii suficient de serioase - Control jurisdicțional - Proporționalitate”))

2014/C 135/36

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Cementos Portland Valderrivas, SA (Pampelune, Spania) (reprezentanţi: L. Ortiz Blanco, A. Lamadrid de Pablo şi N. Ruiz García, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanţi: F. Castilla Contreras, C. Urraca Caviedes şi C. Hödlmayr, agenţi, asistaţi de A. Rivas, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2011) 2368 final a Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul 39520 – ciment și produse conexe)

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Cementos Portland Valderrivas, SA la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii de măsuri provizorii.

(1)  JO C 238, 13.8.2011.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/31

Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Buzzi Unicem/Comisia

(Cauza T-297/11) (1)

((Concurență - Procedură administrativă - Decizie de solicitare de informații - Caracterul necesar al informațiilor solicitate - Principiul bunei administrări - Obligația de motivare - Proporționalitate))

2014/C 135/37

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Buzzi Unicem SpA (Casale Monferrato, Italia) (reprezentanţi: C. Osti şi A. Prastaro, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: iniţial B. Gencarelli, L. Malferrari şi C. Hödlmayr, ulterior L. Malferrari şi C. Hödlmayr, agenţi, asistaţi de M. Merola, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2011) 2356 final a Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul 39520 – Ciment și produse conexe)

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Buzzi Unicem SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 226, 30.7.2011.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/31

Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – HeidelbergCement/Comisia

(Cauza T-302/11) (1)

((„Concurență - Procedură administrativă - Decizie de solicitare de informații - Caracterul necesar al informațiilor solicitate - Obligația de motivare - Proporționalitate”))

2014/C 135/38

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: HeidelbergCement AG (Heidelberg, Germania) (reprezentanţi: U. Denzel, T. Holzmüller şi P. Pichler, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanţi: M. Kellerbauer, R. Sauer şi C. Hödlmayr, agenţi, asistaţi de A. Böhlke, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2011) 2361 final a Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul 39520 – ciment și produse conexe)

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă HeidelbergCement AG la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii măsurilor provizorii.

(1)  JO C 238, 13.8.2011.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/32

Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Italmobiliare/Comisia

(Cauza T-305/11) (1)

((„Concurență - Procedură administrativă - Decizie de solicitare de informații - Caracterul necesar al informațiilor solicitate - Principiul bunei administrări - Obligația de motivare - Proporționalitate”))

2014/C 135/39

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Italmobiliare SpA (Milano, Italia) (reprezentanţi: iniţial M. Siragusa, F. Moretti, L. Nascimbene, G. Rizza şi M. Piergiovanni, ulterior M. Siragusa, F. Moretti, L. Nascimbene şi G. Rizza, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: iniţial B. Gencarelli, L. Malferrari, É. Gippini Fournier şi C. Hödlmayr, ulterior L. Malferrari, É. Gippini Fournier şi C. Hödlmayr, agenţi, asistaţi de M. Malaguti, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2011) 2364 final a Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul 39520 – ciment și produse conexe)

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Italmobiliare SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 232, 6.8.2011.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/32

Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Schwenk Zement/Comisia

(Cauza T-306/11) (1)

((„Concurență - Procedură administrativă - Decizie de solicitare de informații - Caracterul necesar al informațiilor solicitate - Obligația de motivare - Proporționalitate”))

2014/C 135/40

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Schwenk Zement KG (Ulm, Germania) (reprezentant: M. Raible, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Kellerbauer, R. Sauer și C. Hödlmayr, agenți, asistați de A. Böhlke, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2011) 2367 final a Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul 39520 – Ciment și produse conexe)

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia C(2011) 2367 final a Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul 39520 – Ciment și produse conexe) în ceea ce privește cea de a unsprezecea serie de întrebări din chestionarul care figurează în anexa I la aceasta.

2)

Schwenk Zement KG suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată, precum și două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană. Comisia suportă o treime din propriile cheltuieli de judecată, precum și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de Schwenk Zement.

3)

Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

(1)  JO C 238, 13.8.2011.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/33

Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2014 – Lardini/OAPI (Aplicarea unei flori pe un guler)

(Cauza T-131/13) (1)

((„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare care constă în aplicarea unei flori pe un guler - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”))

2014/C 135/41

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Lardini Srl (Filottrano, Italia) (reprezentanți: P. Roncaglia, G. Lazzeretti, F. Rossi și N. Parrotta, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: P. Bullock și N. Bambara, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 13 decembrie 2012 (cauza R 2578/2011-1), privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn care constă în aplicarea unei flori pe un guler

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Lardini Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 141, 18.5.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/34

Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2014 – FESI/Consiliul

(Cauza T-134/10) (1)

((„Acțiune în anulare - Dumping - Extinderea taxei antidumping definitive aplicate importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și din China, astfel cum a fost extinsă la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Macao - Asociație care reprezintă importatori independenți - Lipsa afectării individuale - Act normativ care nu presupune măsuri de executare - Inadmisibilitate”))

2014/C 135/42

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Fédération européenne de l’industrie du sport (FESI) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: E. Vermulst și Y. van Gerven, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial J. P. Hix și B. Driessen, agenți, asistați de G. Berrisch, avocat, și de N. Chesaites, barrister, ulterior J. P. Hix și B. Driessen, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: H. van Vliet și M. França, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 al Consiliului din 22 decembrie 2009 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și din Republica Populară Chineză, astfel cum a fost extinsă la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele expediate din RAS Macao, indiferent dacă acestea sunt declarate ca originare din RAS Macao sau nu, în urma unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului (JO L 352, p. 1).

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Fédération européenne de l’industrie du sport (FESI) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 148, 5.6.2010.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/34

Ordonanța Tribunalului din 10 martie 2014 – Magnesitas de Rubián şi alţii/Comisia

(Cauza T-430/10) (1)

((„Mediu - Prevenirea și controlul integrat al poluării - Document de referință privind cele mai bune tehnici disponibile în industriile producătoare de ciment, var și oxid de magneziu - Cerere de nepronunțare asupra fondului - Respingere - Desistare - Radiere”))

2014/C 135/43

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Magnesitas de Rubián, SA (Incio, Spania), Magnesitas Navarras, SA (Zubiri, Spania) şi Ellinikoi Lefkolithoi Anonymos Metalleftiki, Viomichaniki, Naftiliaki kai Emporiki Etaireia (Atena, Grecia) (reprezentanţi: H. Brokelmann şi P. Martínez-Lage Sobredo, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Alcover San Pedro, S. Petrova şi E. Sanfrutos Cano, agenţi)

Obiectul

În principal, cererea de anulare a capitolului 3 din Documentul de referință al Comisiei din 18 mai 2010 privind cele mai bune tehnici disponibile în industriile producătoare de ciment, var și oxid de magneziu (JO C 166, p. 5), intitulat „Industria oxidului de magneziu (uscat din carbonat de magneziu extras natural)”, precum și a referințelor la industria oxidului de magneziu din documentul respectiv, și în subsidiar, cererea de anulare punctului 3.5.5.4 din documentul amintit

Dispozitivul

1)

Respinge cererea de nepronunțare asupra fondului.

2)

Radiază cauza T-430/10 din registrul Tribunalului.

3)

Magnesitas de Rubián, SA, Magnesitas Navarras, SA și Ellinikoi Lefkolithoi Anonymos Metalleftiki, Viomichaniki, Naftiliaki kai Emporiki Etaireia suportă în afară de propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1)  JO C 317, 20.11.2010

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/35

Ordonanța Tribunalului din 10 martie 2014 – Magnesitas de Rubián şi alţii/Parlamentul European şi Consiliul

(Cauza T-158/11) (1)

([„Mediu - Prevenirea și controlul integrat al poluării - Decizie individuală cuprinsă în articolul 13 alineatul (7) din Directiva 2010/75/UE - Cerere de nepronunțare asupra fondului - Respingere - Desistare - Radiere”])

2014/C 135/44

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Magnesitas de Rubián, SA (Incio, Spania), Magnesitas Navarras, SA (Zubiri, Spania) şi Ellinikoi Lefkolithoi Anonymos Metalleftiki, Viomichaniki, Naftiliaki kai Emporiki Etaireia (Atena, Grecia) (reprezentanţi: H. Brokelmann şi P. Martínez-Lage Sobredo, avocaţi)

Pârâți: Parlamentul European (reprezentanţi: iniţial M. Gómez-Leal, I. Anagnostopoulou şi L. Visaggio, ulterior M. Gómez-Leal şi M. Visaggio, agenţi) şi Consiliul Uniunii Europene (reprezentanţi: F. Florindo Gijón şi K. Michoel, agenţi)

Intervenientă în susținerea pârâtelor: Comisia Europeană (reprezentanţi: iniţial A. Alcover San Pedro şi L. Banciella Rodríguez-Miñón, ulterior S. Petrova şi E. Sanfrutos Cano, agenţi)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei individuale cuprinse în articolul 13 alineatul (7) din Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (reformare) (JO L 334, p. 17), în măsura în care aceasta impune statelor membre obligația de a respecta concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile, cuprinse în alineatul 3.5 din Documentul de referință privind cele mai bune tehnici disponibile în industriile producătoare de ciment, var și oxid de magneziu (JO 2010, C 166, p. 5), în condițiile prevăzute de autorizațiile eliberate de autoritățile competente instalațiilor de fabricare a oxidului de magneziu, supuse autorizării potrivit directivei menționate

Dispozitivul

1)

Respinge cererea de nepronunțare asupra fondului.

2)

Radiază cauza T-158/11 din registrul Tribunalului.

(1)  JO C 139, 7.5.2011.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/36

Ordonanța Tribunalului din 10 martie 2014 – Hemofarm/OAPI – Laboratorios Diafarm (HEMOFARM)

(Cauza T-411/11) (1)

((„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului”))

2014/C 135/45

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Hemofarm AD farmaceutsko-hemijska industrija Vršac (Vršac, Serbia) (reprezentant: D. Cañadas Arcas, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în faţa Tribunalului: Laboratorios Diafarm, SA (Barberà del Vallès, Spania) (reprezentant: E. Sugrañes Coca, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 17 mai 2011 (cauza R 0298/2010-4) privind o procedură de opoziție între Laboratorios Diafarm, SA și Hemofarm AD farmaceutsko-hemijska industrija Vršac

Dispozitivul

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 311, 22.10.2011.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/36

Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2014 – Eni/Comisia

(Cauzele T-240/12 și T-211/13) (1)

((„Concurență - Înțelegeri - Piața cauciucului butadienic și a cauciucului stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Anularea în parte și modificarea de către Tribunal a deciziei Comisiei - Reluarea procedurii - Nouă comunicare a obiecțiunilor - Încheierea procedurii - Nepronunțare asupra fondului”))

2014/C 135/46

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Eni SpA (Roma, Italia) (reprezentanți: G. M. Roberti și I. Perego, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka, G. Conte, R. Striani și T. Vecchi, agenți)

Obiectul

În cauza T-240/12, cerere de anulare a deciziei Comisiei care ar fi cuprinsă într-o scrisoare din 23 aprilie 2012, prin care reclamanta este înștiințată în legătură cu intenția Comisiei de a relua procedura și de a adopta o nouă comunicare a obiecțiunilor și, în cauza T-211/13, cerere de anulare a Deciziei Comisiei C (2013) 1200 final din 26 februarie 2013 și a Deciziei Comisiei C (2013) 1199 final din 27 februarie 2013, de reluare a procedurii și transmitere către reclamantă a unei noi comunicări a obiecțiunilor în cazul AT. 40032 – BR/ESBR – Recidivă, în urma anulării în parte de către Tribunal a Deciziei C (2006) 5700 final a Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul SEE (cazul COMP/F/38.638 – cauciuc butadienic și cauciuc stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie)

Dispozitivul

1)

Cauzele T-240/12 și T-211/13 sunt reunite în vederea ordonanței.

2)

Nu mai este necesar să se pronunțe asupra prezentelor acțiuni.

3)

Eni SpA și Comisia Europeană suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 217, 21.7.2012.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/37

Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2014 – Versalis/Comisia

(Cauzele T-241/12 și T-210/13) (1)

((„Concurență - Înțelegeri - Piața cauciucului butadien și a cauciucului butadien-stirenic fabricat prin polimerizare în emulsie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Anularea în parte și reformarea de către Tribunal a deciziei Comisiei - Reluarea procedurii - Nouă comunicare a obiecțiilor - Încheierea procedurii - Nepronunțare asupra fondului”))

2014/C 135/47

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Versalis SpA (San Donato Milanese, Italia) (reprezentanți: F. Moretti, L. Nascimbene și M. Siragusa, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka, G. Conte, R. Striani, și T. Vecchi, agenți)

Obiectul

În cauza T-241/12, o cerere de anulare a deciziei Comisiei cuprinse într-o scrisoare din 23 aprilie 2012 prin care i se aduce reclamantei la cunoștință intenția Comisiei de a relua procedura și de a adopta o nouă comunicare privind obiecțiunile și, în cauza T-210/13, o cerere de anulare a Deciziilor Comisiei C(2013) 1200 final din 26 februarie 2013 și C(2013) 1199 final din 27 februarie 2013 de a relua procedura și de a-i notifica reclamantei o nouă comunicare a obiecțiunilor în cauza AT. 40032 – BR/ESBR – Încălcări repetate după anularea parțială de către Tribunal a Deciziei C(2006) 5700 final a Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind o procedură de punere în aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul SEE (cauza COMP/F/38.638 – Cauciuc butadien și cauciuc butadien-stirenic fabricat prin polimerizare în emulsie)

Dispozitivul

1)

Conexează cauzele T 241/12 și T 210/13 în vederea pronunțării ordonanței.

2)

Nu este necesar să se pronunțe asupra fondului în prezentele acțiuni.

3)

Versalis SpA și Comisia Europeană suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 227, 28.7.2012.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/38

Ordonanța Tribunalului din 10 martie 2014 – Spirlea/Comisia

(Cauza T-518/12) (1)

((„Acțiune în anulare - Sănătate publică - Decizie de încheiere a unei proceduri în cadrul proiectului EU Pilot - Clasare a unei plângeri - Neinițierea unei proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor - Inadmisibilitate”))

2014/C 135/48

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Darius Nicolai Spirlea (Capezzano Pianore, Italia) și Mihaela Spirlea (Capezzano Pianore) (reprezentanți: V. Foerster și T. Pahl, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Sipos și G. Wilms, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Spaniei (reprezentanţi: inițial S. Centeno Huerta, ulterior J. García-Valdecasas Dorrego, abogados del Estado)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Comisiei de încheiere a procedurii EU Pilot 2070/11/SNCO, astfel cum este menționată în scrisoarea din 27 septembrie 2012, adresată reclamanților cu referința SANCO/A2/AM/kva (2012) 1245353

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Darius Nicolai Spirlea și Mihaela Spirlea suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)

Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 32, 2.2.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/38

Ordonanța Tribunalului din 20 februarie 2014 – Jannatian/Consiliul

(Cauza T-187/13) (1)

((„Acțiune în anulare - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului - Lista persoanelor și entităților cărora li se aplică aceste măsuri restrictive - Termenul pentru formularea acțiunii - Tardivitate - Inadmisibilitate”))

2014/C 135/49

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Mahmoud Jannatian (Teheran, Iran) (reprezentanți: E. Rosenfeld și S. Monnerville, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: F. Naert și M. Bishop, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, în măsura în care îl privesc pe reclamant: a Poziției comune 2008/479/PESC a Consiliului din 23 iunie 2008 de modificare a Poziției comune 2007/140/PESC privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 163, p. 43); a Deciziei 2008/475/CE a Consiliului din 23 iunie 2008 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 163, p. 29); a Poziției comune 2008/652/PESC a Consiliului din 7 august 2008 de modificare a Poziției comune 2007/140/PESC privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 213, p. 58); a Deciziei 2009/840/PESC a Consiliului din 17 noiembrie 2009 de punere în aplicare a Poziției comune 2007/140/PESC privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 303, p. 64); a Regulamentului (CE) nr. 1100/2009 al Consiliului din 17 noiembrie 2009 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Deciziei 2008/475/CE (JO L 303, p. 31); a Deciziei 2010/413/PESC Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39); a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC (JO L 281, p. 81); a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1) și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1)

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Domnul Mahmoud Jannatian suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1)  JO C 171, 15.6.2013.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/39

Ordonanța președintelui Tribunalului din 13 februarie 2014 – Luxembourg Pamol (Cipru) și Luxembourg Industries/Comisia

(Cauza T-578/13 R)

((„Măsuri provizorii - Procedura de introducere pe piață a produselor de uz fitosanitar - Publicarea de documente privind includerea unei substanțe active - Respingerea cererii de aplicare a regimului de confidențialitate în privința anumitor informații - Cerere de suspendare a executării - Admisibilitate - Urgenţă - Fumus boni juris - Evaluare comparativă a intereselor”))

2014/C 135/50

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Luxembourg Pamol (Cyprus) Ltd (Nicosia, Cipru) și Luxembourg Industries Ltd (Tel-Aviv, Israel) (reprezentanți: C. Mereu și K. Van Maldegem, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. von Rintelen și P. Ondrůšek, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării deciziei Comisiei, comunicate reclamantelor prin scrisoarea Autorității Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) din 8 octombrie 2013, prin care se respinge cererea acestora de aplicare a regimului de confidențialitate în privința anumitor informații cuprinse în raportul de examinare inter pares și în actul adițional final privind includerea substanței active fosfonați de potasiu, introdusă în temeiul articolului 14 din Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30) și al Regulamentului (UE) nr. 188/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de stabilire a normelor detaliate de punere în aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în ceea ce privește procedura de evaluare a substanțelor active care nu existau pe piață la doi ani de la data notificării directivei menționate (JO L 53, p. 51)

Dispozitivul

1)

Suspendă executarea deciziei Comisiei, comunicate către Luxembourg Pamol (Cyprus) Ltd și Luxembourg Industries Ltd prin scrisoarea Autorității Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) din 8 octombrie 2013 și prin care se respinge cererea acestora de aplicare a regimului de confidențialitate în privința anumitor informații cuprinse în raportul de examinare inter pares și în actul adițional final privind includerea substanței active fosfonați de potasiu.

2)

Somează Comisia Europeană să nu permită publicarea de către EFSA a unei versiuni a raportului de examinare inter pares și a actului adițional final privind includerea substanței active fosfonați de potasiu, care să fie mai detaliată decât cea care cuprinde ocultările aduse în corespondența Luxembourg Pamol (Cyprus) și a Luxembourg Industries din 25 februarie 2013, astfel cum sunt reluate în anexa A 3 la acțiunea principală.

3)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/40

Ordonanța președintelui Tribunalului din 7 martie 2014 – Aluminios Cortizo și Cortizo Cartera/Comisia

(Cauza T-1/14 R)

([„Cerere privind măsurile provizorii - Ajutoare de stat - Ajutor acordat de autoritățile spaniole în favoarea anumitor grupuri de interese economice (GIE) și a investitorilor acestora - Regim fiscal aplicabil anumitor contracte de leasing financiar pentru achiziționarea de nave (sistem spaniol de leasing fiscal) - Cerere de suspendare a executării - Încălcarea cerințelor de formă - Inadmisibilitate”])

2014/C 135/51

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Aluminios Cortizo, SA (Padrón, Espagne) și Cortizo Cartera, SL (Padró) (reprezentant: A. Beiras Cal, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, M. Afonso, É. Gippini Fournier și P. Němečková, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării, printre altele a Deciziei C (2013) 4426 final a Comisiei din 17 iulie 2013 privind ajutorul de stat SA. 21233 (ex NN/2011, ex CP 137/2006) – Regim fiscal aplicabil anumitor contracte de leasing financiar

Dispozitivul

1)

Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/40

Recurs introdus la 12 martie 2014 de Eva Cuallado Martorell împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 18 septembrie 2012 în cauza F-96/09, Cuallado Martorell/Comisia

(Cauza T-506/12 P)

2014/C 135/52

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Eva Cuallado Martorell (Augsburg, Germania) (reprezentant: C. Pinto Cañón, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—

admiterea recursului formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) pronunțate în cauza F-96/09 și anularea în parte a acesteia, și anume a părții prin care s-a respins cererea de anulare a deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului de a nu admite participarea reclamantei la proba orală și a părții prin care s-a respins anularea deciziilor prin care i s-a refuzat comunicarea probelor sale scrise corectate, precum și a fișei de evaluare individuală privind aceste probe;

—

admiterea în totalitate a capetelor de cerere formulate în primă instanță, cu excepția celui privind deciziile prin care i s-a refuzat comunicarea probelor scrise b) și c), în măsura în care prin deciziile respective s-a refuzat comunicarea probelor scrise redactate de recurentă și a fișelor de evaluare a fiecăreia dintre aceste probe redactate de comisia de evaluare, dat fiind că au fost remise persoanei interesate prin scrisoarea EPSO din 16 iunie 2010, punctele 72 și 73, și

—

confirmarea obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața primei instanțe și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept atunci când a respins unele dintre capetele de cerere formulate de reclamantă în cadrul acțiunii, cu încălcarea dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

—

În această privință, recurenta susține că Tribunalul Funcției Publice a considerat tardivă acțiunea în ceea ce privește unele dintre capetele de cerere formulate în cadrul acesteia, întrucât a apreciat, cu încălcarea principiului pro actione, că pentru a calcula termenul de introducere a unei acțiuni de la data actului prejudiciabil nu era necesar să fie luată în considerare reclamația introdusă pe cale administrativă de recurentă, în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunității Economice Europene și ai Comunității Europene a Energiei Atomice.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a articolului 296 TFUE, întrucât a declarat că simpla comunicare către candidat a punctajului obținut, fără alte precizări, la două probe scrise ale unui concurs general constituie o motivare suficientă

—

În ceea ce privește punctul de vedere al Tribunalului Funcției Publice potrivit căruia toate acțiunile comisiei de evaluare se află sub protecția secretului, ceea ce presupune protejarea imunităților de decizie, recurenta invocă posibilitatea unui control jurisdicțional al deciziilor comisiei de evaluare pe baza distincției, în cadrul acțiunii sale de evaluare tehnică, între „nucleul material al deciziei” și „contururile” acesteia.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 42 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

—

În această privință, recurenta susține că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că o candidată la un concurs general, care nu este de acord cu punctajul obținut, nu are un drept de acces la probele scrise corectate, fiind astfel încălcat dreptul de acces la documente.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/41

Acțiune introdusă la 3 ianuarie 2014 – Grundig Multimedia/OAPI (Pianissimo)

(Cauza T-11/14)

2014/C 135/53

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Grundig Multimedia AG (Stansstad, Elveția) (reprezentant: S. Walter, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) din 5 noiembrie 2013 în cauza R 441/2013-4;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate în faţa OAPI.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „Pianissimo” pentru produse din clasa 7 – cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 11 102 266.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) şi a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul privind marca comunitară.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/42

Acțiune introdusă la 15 ianuarie 2014 – St’art şi alţii/Comisia

(Cauza T-36/14)

2014/C 135/54

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: St’art – Fonds d’investissement dans les entreprises culturelles (Mons, Belgia), Stichting Cultuur – Ondernemen (Amsterdam, Ţările de Jos) şi Angel Capital Innovations Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanţi: L. Dehin şi C. Brüls, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

declararea cererii ca fiind admisibilă și întemeiată și, în consecință, anularea actelor atacate:

—

fie decizia cu data necunoscută a Comisiei Europene de a încheia proiectul „Factor SI.2.609157-2/G/ENT/CIP/11/C/N03C011” și a pune capăt, în consecință, alocării ajutorului acordat consorțiului format din reclamante;

—

fie decizia de confirmare a acesteia din 29 noiembrie 2013;

—

obligarea părții adverse la plata cheltuielilor aferente procedurii, inclusiv a celor cu avocații și cele de candidatură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe o încălcare a obligației de motivare și pe o încălcare a dreptului la un tratament echitabil și a principiului general al executării cu bună-credință a convențiilor și a clauzelor contractuale, în măsura în care motivarea furnizată de Comisie ar fi inadecvată și nu ar fi îndeplinită niciuna dintre condițiile de reziliere a contractului. Reclamantele susțin că faptul că obiectivele care trebuiau atinse prin proiect au fost atinse pe alte căi lăsând astfel proiectul fără obiect nu este un motiv valabil pentru a rezilia contractul de subvenționare.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe un exces și pe un abuz de putere, precum și pe o încălcare a dreptului la bună administrare, a principiului contradictorialității și a principiului general „patere legem quam ipse fecisti”, întrucât Comisia nu a furnizat elemente care să permită, pe de o parte, să se cunoască dacă a examinat observațiile formulate de consorțiul din care fac parte reclamantele și, pe de altă parte, să se cunoască motivele pentru care ar fi respins aceste observații.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/43

Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2014 – Bank Refah Kargaran/Consiliul

(Cauza T-65/14)

2014/C 135/55

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Bank Refah Kargaran (Teheran, Iran) (reprezentant: J. M. Thouvenin, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1154/2013 al Consiliului din 15 noiembrie 2013, în măsura în care o vizează pe reclamantă;

—

anularea Deciziei 2013/661/PESC a Consiliului din 15 noiembrie 2013, în măsura în care o vizează pe reclamantă;

—

declararea inaplicabilității în cazul său a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012;

—

declararea inaplicabilității Deciziei 2010/413 PESC în cazul său;

—

cu titlu subsidiar, anularea regulamentului de executare și a deciziei menționate la primele două liniuțe ale prezentelor concluzii începând cu 20 ianuarie 2014;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe lipsa motivării, încălcându-se articolul 296 TFUE, în măsura în care regulamentul de executare prin care reclamanta este înscrisă pe lista persoanelor și entitățile vizate de măsurile restrictive nu ar indica în mod expres temeiul juridic al adoptării sale.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe lipsa unui temei legal, în măsura în care temeiul legal al regulamentului de executare contestat ar fi Regulamentul nr. 267/2012 (1), care ar trebui considerat inaplicabil în cazul reclamantei întrucât, pe de o parte, ar fi fost adoptat cu încălcarea obligației de motivare stabilită la articolul 296 TFUE și cu încălcarea articolului 215 TFUE și, pe de altă parte, articolul 23 alineatul (2) litera (d) din regulamentul menționat care ar constitui temeiul juridic al înscrierii reclamantei pe lista din anexa IX la Regulamentul nr. 267/2012 ar încălca tratatele și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.

Al treilea, al patrulea, al cincilea și al șaselea motiv întemeiate pe i) o eroare de drept, ii) pe o eroare de fapt și pe o eroare vădită de apreciere, iii) pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă și, respectiv, iv) pe încălcarea principiului proporționalității.

4.

Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413 (2) care ar constitui temeiul juridic al sancțiunii care este aplicată reclamantei ar trebui declarată inaplicabilă acesteia întrucât această dispoziție ar fi contrară tratatelor, Cartei drepturilor fundamentale și principiului proporționalității. Reclamanta susține că, prin urmare, decizia de înscriere pe lista persoanelor și a entităților vizate de măsurile respective trebuie anulată.

5.

Al optulea motiv întemeiat pe faptul că sancțiunea contestată ar fi devenit ilegală începând cu 20 ianuarie 2014 întrucât Consiliul ar fi recunoscut la această dată că Iranul nu mai putea să continue activitățile nucleare care ar fi cauza sancțiunii. Reclamanta susține că, în consecință, sancțiunea își pierde obiectul.

(1)  Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1).

(2)  2010/413/PESC: Decizia Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39).

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/44

Acțiune introdusă la 31 ianuarie 2014 – Franţa/Comisia

(Cauza T-74/14)

2014/C 135/56

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanţi: E. Belliard, G. de Bergues, D. Colas şi J. Bousin, agenţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în tot a Deciziei Comisiei Europene nr. C(2013) 7066 final din 20 noiembrie 2013 privind ajutorul de stat nr. SA.16237 pus în aplicare de Franța în favoarea Société Nationale Corse Méditerranée;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin cererea introductivă, reclamanta solicită anularea Deciziei C(2013) 7066 final a Comisiei din 20 noiembrie 2013, prin care Comisia a considerat că, pe de o parte, soldul ajutorului pentru restructurare, notificat la 18 februarie 2002 de autoritățile franceze, într-un cuantum de 15,81 milioane de euro și pe de altă parte, cele trei măsuri puse în aplicare de autoritățile franceze în 2006 în favoarea Société Nationale maritime Corse Méditerranée (denumită în continuare „SNCM”) și anume cesiunea a 75% din SNCM la prețul negativ de 158 de milioane de euro, majorarea capitalului cu 8,75 de milioane de euro subscrisă pentru Compagnie générale maritime et financière (denumită în continuare „CGMF”) și avansul în cont curent de 38,5 milioane de euro constituie ajutoare de stat ilegale și incompatibile cu piața internă. În consecință, Comisia a dispus recuperarea acestora.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, întrucât Comisia a refuzat redeschiderea procedurii oficiale de investigare în urma Hotărârii Tribunalului din 11 septembrie 2012, Corsica Ferries France/Comisia (T-565/08, nepublicată încă în Repertoriu).

2.

Al doilea motiv întemeiat, cu titlu subsidiar în ipoteza în care Tribunalul ar considera că Comisia nu a redeschis în mod întemeiat procedura oficială de investigare ca urmare a Hotărârii din 11 septembrie 2012, pe o încălcare a noțiunii de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât Comisia a apreciat că măsurile din 2006 trebuiau calificate drept ajutoare de stat în sensul acestei dispoziții. Acest motiv se împarte în trei aspecte. Reclamanta consideră că Comisia a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE:

—

în măsura în care a apreciat că cesiunea de 75% din SNCM la prețul negativ de 158 de milioane de euro trebuia calificată drept ajutor de stat iar criteriul investitorului privat nu era îndeplinit în speță;

—

în măsura în care a apreciat că aportul în capital de 8,75 de milioane de euro trebuia calificat drept ajutor de stat;

—

în măsura în care a considerat că avansul în cont curent de 38,5 milioane de euro în favoarea salariaților SNCM trebuia calificat drept ajutor de stat în sensul acestei dispoziții.

3.

Al treilea motiv întemeiat, cu titlu subsidiar în ipoteza în care Tribunalul ar considera că Comisia nu a redeschis în mod întemeiat procedura oficială de investigare ca urmare a Hotărârii din 11 septembrie 2012, pe o încălcare a articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, în măsura în care Comisia a considerat că aportul în capital de 15,81 milioane de euro notificat în 2002 cu titlu de ajutor pentru restructurare trebuia calificat drept ajutor de stat incompatibil cu piața internă.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe nemotivare.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/45

Acțiune introdusă la 4 februarie 2014 – Morningstar/Comisia

(Cauza T-76/14)

2014/C 135/57

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Morningstar, Inc. (Chicago, Statele Unite) (reprezentanți: S. Kinsella, K. Daly și P. Harrison, Solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei în cazul COMP/39.654 – Codurile instrumentelor financiare ale Reuters (Reuters Instrument Codes – RIC), datată 20 decembrie 2012 și publicată în Jurnalul Oficial la 12 noiembrie 2013 (JO C 326, p. 4);

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și

—

luarea oricăror alte măsuri apreciate de Curte ca fiind necesare.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei adoptate în cadrul cazului COMP/39.654 – Codurile instrumentelor financiare ale Reuters (Reuters Instrument Codes – RIC) privind o procedură în temeiul articolului 102 TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE referitoare la practicile Thomson Reuters care creează bariere în calea înlocuirii fluxurilor consolidate de date în timp real. Prin decizia atacată, Comisia a făcut obligatorii pentru Thomson Reuters anumite angajamente, potrivit articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1), și a decis că nu se mai justifica o acțiune. Reclamanta este un concurent al Thomson Reuters.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Prin intermediul primului motiv se susține că Comisia a făcut o eroare vădită de apreciere în adoptarea deciziei, întrucât angajamentele asumate nu pot, în mod vădit, să răspundă preocupărilor în materie de concurență identificate în decizie.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv se susține că Comisia a acționat ultra vires întrucât a depășit competențele acordate de Consiliul European și, astfel, decizia este lipsită de un temei juridic adecvat.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv se susține că a fost încălcat principiul proporționalității.

4.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv se susține că a fost încălcată obligația de motivare a Comisiei.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/46

Acțiune introdusă la 4 februarie 2014 – EE Ltd/OAPI (Reprezentarea unor puncte albe pe un fond gri)

(Cauza T-77/14)

2014/C 135/58

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: EE Ltd (Hatfield, Regatul Unit) (reprezentant: P. Brownlow, Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 24 octombrie 2013 în cauza R 704/2013-1.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă care reprezintă un model de puncte albe pe un fond gri pentru produse și servicii relevante din clasele 7, 9, 16, 25, 35-39, 41, 42 și 45 – cerere de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 11 388 386.

Decizia examinatorului: constată că marca solicitată nu este eligibilă pentru înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/46

Acțiune introdusă la 4 februarie 2014 – Benediktinerabtei St. Bonifaz/OAPI – Andechser Molkerei Scheitz (Genuß für Leib & Seele KLOSTER Andechs SEIT 1455

(Cauza T-78/14)

2014/C 135/59

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Benediktinerabtei St. Bonifaz Köperschaft des öffentlichen Rechts (München, Germania) (reprezentanți: G. Würtenberger und R. Kunze, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Andechser Molkerei Scheitz GmbH (Andechs, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei din 14 noiembrie 2013 a Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) în cauza R 1272/2012-1 referitoare la procedura de opoziție nr. B 1 754 228 (marca comunitară nr. 9 225 811);

—

obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca figurativă care cuprinde elementele verbale „Genuß für Leib & Seele KLOSTER Andechs SEIT 1455” pentru produse din clasa 29 (marca comunitară nr. 9 255 811).

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Andechser Molkerei Scheitz GmbH.

Marca sau semnul invocat: marca figurativă națională și marca figurativă comunitară care cuprind elementele verbale „ANDECHSER NATUR” și „ANDECHSER NATUR SEIT 1908” pentru produse și servicii din clasele 29 și 35.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate:

—

încălcarea articolului 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 76 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 75 a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/47

Acțiune introdusă la 6 februarie 2014 – Energy Brands/OAPI – Smart Wines (SMARTWATER)

(Cauza T-81/14)

2014/C 135/60

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Energy Brands, Inc. (New York, Statele Unite) (reprezentanți: D. Stone și R. Allos, Solicitors)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Smart Wines GmbH (Köln, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 19 noiembrie 2013, dată în cauza R 903/2013-2;

—

obligarea OAPI și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „SMARTWATER”, pentru produse din clasele 30, 32 și 33, cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 8 400 194.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat în susținerea opoziției: cererea de înregistrare a mărcii anterioare nr. 5 853 601 pentru marca verbală „SMART WINES”, pentru produse din clasele 30 și 33.

Decizia diviziei de opoziție: admite în tot opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) literele (a) și (b) și alineatul (5) din Regulamentul privind marca comunitară.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/48

Acțiune introdusă la 6 februarie 2014 – Harrys Pubar/OAPI – Harry's New York Bar (HARRY'S NEW YORK BAR)

(Cauza T-84/14)

2014/C 135/61

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Harrys Pubar AB (Gothenburg, Suedia) (reprezentant: L.-E. Ström, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Harry’s New York Bar SA (Paris, Franța)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 14 noiembrie 2013 în cauzele conexate R 1038/2012-1 și R 1045/2012-1;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca verbală „HARRY’S NEW YORK BAR” pentru produse și servicii din clasele 25, 30, 32 și 43 – cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 3 383 445.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat: mărcile suedeze înregistrate cu numerele 356 009, 320 026, 315 142, 55 6513 – 1066 pentru produse și servicii din clasele 25 și 42.

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția.

Decizia camerei de recurs: admite în parte calea de atac în cauza R 1038/2012-1 și respinge calea de atac în cauza R 1045/2012-1.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 4 din Regulamentul privind marca comunitară.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/48

Acțiune introdusă la 7 februarie 2014 – Infocit/OAPI– DIN (DINKOOL)

(Cauza T-85/14)

2014/C 135/62

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Infocit – Prestação de Serviços, Comércio e Indústria, Lda (Luanda, Angola) (reprezentant: A. Oliveira, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: DIN – Deutsches Institut für Normung eV (Berlin, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 12 noiembrie 2013 pronunțată în cauza R 1106/2012-2.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbal „DINKOOL” pentru produse din clasele 7, 9 și 11 – cererea de înregistrare a unei mărcii comunitare nr. 9 768 061.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: marca figurativă internațională care cuprinde elementul verbal „DIN” înregistrată sub nr. 229 048 pentru produse din clasele 1-34 și o marcă verbală anterioară neînregistrată „DIN” în Germania.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în totalitate.

Decizia camerei de recurs: admite calea de atac, anulează decizia atacată și respinge în totalitate cererea de înregistrare a mărcii comunitare contestate.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b), a articolului 8 alineatul (4) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul privind marca comunitară.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/49

Acțiune introdusă la 10 februarie 2014 – Export Development Bank of Iran/Consiliul

(Cauza T-89/14)

2014/C 135/63

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Export Development Bank of Iran (Teheran, Iran) (reprezentant: J.-M. Thouvenin, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1154/2013 al Consiliului din 15 noiembrie 2013, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

anularea Deciziei 2013/661/PESC a Consiliului din 15 noiembrie 2013, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

declararea inaplicabilității în privința sa a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012;

—

declararea inaplicabilității în privința sa a Deciziei 2010/413/PESC;

—

în subsidiar, anularea regulamentului de punere în aplicare și a deciziilor menționate la primele două liniuțe din această cerere, începând cu 20 ianuarie 2014;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive, dintre care opt sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-65/14, Bank Refah Kargaran/Consiliul.

Reclamanta invocă în plus un motiv întemeiat pe încălcarea principiilor egalității și nediscriminării.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/50

Acțiune introdusă la 3 februarie 2014 – Secolux/Comisia și CdT

(Cauza T-90/14)

2014/C 135/64

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Secolux, Association pour le contrôle de la sécurité de la construction (Capellen, Luxembourg) (reprezentant: N. Prüm-Carré, avocat)

Pârâți: Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (CdT) și Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

Anularea deciziei din 3 decembrie 2013 adoptată de Comisia Europeană, acționând în nume propriu și în contul altor autorități de atribuire, și anume Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene și Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene prin care este respinsă oferta depusă de reclamantă pentru lotul 1 „Controalelor statutare privind securitatea, bunăstarea și mediul” în cadrul cererii de ofertă nr. 02/2013/OIL „Controale de securitate” și prin care contractul în litigiu a fost atribuit unui alt ofertant;

—

obligarea Comisiei Europene la plata sumei de 467 186,08 euro cu titlu de daune interese pentru repararea prejudiciului suferit, majorate cu dobânzile legale începând de la data la care contractul a fost atribuit până la plata sumelor datorate;

—

obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe neregularități de procedură, informații contradictorii fiind aduse la cunoștința reclamantei în legătură cu cuantumul ofertei selectate pentru lotul nr. 1. Reclamanta susține că:

—

fie cuantumul ofertei selectate, menționat în scrisoarea Comisiei din 11 decembrie 2013 prin care reclamanta era informată despre caracteristicile și avantajele ofertei selectate este inexact întrucât este prea redus. În acest caz, reclamanta nu ar fi avut acces la o informație certă privind oferta reținută, ceea ar aduce atingere obligației de motivare;

—

fie valoarea contractului atribuit figurează în anunțul de atribuire a contractului publicat la 24 decembrie 2013 (1) este eronată întrucât este prea ridicată. În acest caz, decizia de atribuire nu reflectă valoarea ofertei reținute, ceea ce ar constitui o încălcare a obligației de transparență;

—

fie cuantumul ofertei reținute astfel cum este menționat în scrisoarea Comisiei din 11 decembrie 2013 și valoarea contractului astfel cum a fost indicată în decizia de atribuire a contractului sunt exacte. În acest caz, contractul ar fi fost atribuit pentru o valoarea superioară ofertei reținute, ceea ce ar constitui o încălcare gravă a principiilor transparenței, egalității de tratament și nediscriminării.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe nelegalitatea ofertei reținute, în măsura în care ofertantul selectat nu ar putea, având în vedere prețul oferit, să îndeplinească corect toate prestațiile solicitate cu personalul care are calificările necesare.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe o ofertă anormal de mică. Reclamanta susține că nu există în speță un set de indicii care să demonstreze că oferta reținută nu coincide cu o realitate economică. Prin urmare, Comisia ar fi trebuit să solicite ofertantului selectat precizări privind elementele constitutive ale ofertei, în conformitate cu articolul 151 din Regulamentul delegat nr. 1268/2012 (2).

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării atât în cadrul întocmirii ofertelor, cât și în privința evaluării acestora. Reclamanta susține:

—

pe de o parte, în măsura în care ofertantului selectat i-au fost atribuite anterior și contractele precedente, acesta beneficia de informații privilegiate privind locația, prestațiile care trebuie efectuate și cantitățile solicitate în mod real de Comisie, ceea ce ar fi trebuit să determine Comisia să solicite lămuriri din partea reclamantei în temeiul articolului 160 alineatul (3) din Regulamentul delegat nr. 1268/2012;

—

și, pe de altă parte, Comisia ar fi luat în considerare calitatea serviciilor prestate anterior de contractantul căruia i-au fost atribuite contractele precedente la evaluarea ofertelor depuse pentru contractul care urma să fie atribuit.

(1)  JO 2013/S-249-433951.

(2)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, p. 1).

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/51

Acțiune introdusă la 10 februarie 2014 – St’art şi alţii/Comisia

(Cauza T-93/14)

2014/C 135/65

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: St’art – Fonds d’investissement dans les entreprises culturelles (Mons, Belgia), Stichting Cultuur – Ondernemen (Amsterdam, Ţările de Jos) şi Angel Capital Innovations Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanţi: L. Dehin şi C. Brüls, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

declararea cererii ca fiind admisibilă și întemeiată și, în consecință, anularea actului atacat:

—

și anume decizia cu data necunoscută formalizată la 29 noiembrie 2013 de Comisia Europeană de a solicita suma de 140 500,01 euro societății EDC în cadrul contractului de achiziții „Factor SI.2.609157-2/G/ENT/CIP/11/C/N03C011”, de a emite o notă de debit în acest scop și de a cere la nevoie în acest scop solidaritatea celorlalți membri ai consorțiului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe o încălcare a dreptului la bună administrare și în special a obligației de motivare, precum și pe o încălcare a principiului legalității, în măsura în care decizia Comisiei de a recupera sumele avansate societății EDC în cadrul proiectului „C-I Factor” și de a invoca răspunderea în solidar a reclamantelor, membre ale consorțiului, în această privință s-ar întemeia pe o decizie nelegală de a pune capăt contractului de subvenționare.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe un exces și pe un abuz de putere, precum și pe o încălcare a dreptului la bună administrare, a principiului contradictorialității și a principiului general „patere legem quam ipse fecisti”, întrucât Comisia nu a furnizat elemente care să permită, pe de o parte, să se cunoască dacă a examinat observațiile formulate de consorțiul din care fac parte reclamantele și, pe de altă parte, să se cunoască motivele pentru care ar fi respins aceste observații. Reclamantele reproșează de asemenea Comisiei că nu le-a dat posibilitatea să execute ele însele obligațiile care decurg din contract pentru a remedia eventualele deficiențe imputabile societății EC

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/52

Acțiune introdusă la 11 februarie 2014 – EE/OAPI (Reprezentarea unui model colorat)

(Cauza T-94/14)

2014/C 135/66

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: EE Ltd (Hatfield, Regatul Unit) (reprezentant: P. Brownlow, Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 20 noiembrie 2013 în cauza R 495/2013-1.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă care reprezintă un motiv colorat pentru produse și servicii din clasele 7, 9, 16, 25, 28, 35-39, 41, 42 și 45 – cerere de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 11 177 631.

Decizia examinatorului: constată că marca solicitată nu este eligibilă pentru înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/52

Acțiune introdusă la 11 februarie 2014 – Vimeo/OAPI – PT Comunicações (VIMEO)

(Cauza T-96/14)

2014/C 135/67

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Vimeo LLC (New York, Statele Unite) (reprezentanți: A. Poulter și M. Macdonald, Solicitors)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: PT Comunicações, SA (Lisabona, Portugalia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 27 noiembrie 2013 dată în cauza R 1092/2013-2;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „VIMEO” pentru servicii din clasele 38, 41 și 42 – cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 9 843 061

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat: marca figurativă care conține elementul verbal „meo” pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 35, 37, 38, 41 și 42

Decizia diviziei de opoziție: admite în tot opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/53

Recurs introdus la 24 februarie 2014 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Ordonanței din 12 decembrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-142/11, Simpson/Consiliul

(Cauza T-130/14 P)

2014/C 135/68

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și A. Bisch, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Erik Simpson (Bruxelles, Belgia)

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 12 decembrie 2013, F-142/11, Simpson/Consiliul, în măsura în care anulează decizia Consiliului Uniunii Europene din 9 decembrie 2010 și declară că Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de domnul Simpson;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice;

—

obligarea reclamantului în primă instanță la a plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă un motiv de drept prin intermediul căruia pretinde că aprecierea Tribunalului Funcției Publice potrivit căreia decizia atacată este nelegală întrucât încalcă obligația de motivare se bazează pe premise eronate ca urmare a denaturării probelor și, prin urmare, nu poate fi admisă.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/53

Acțiune introdusă la 24 februarie 2014 – Albis Plastic/OAPI – IQAP Masterbatch Group (ALCOLOR)

(Cauza T-132/14)

2014/C 135/69

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Albis Plastic GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentant: C. Klawitter, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: IQAP Masterbatch Group, SL (Masíes de Roda, Spania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 3 decembrie 2013 în cauza R 1015/2012-2;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „ALCOLOR” pentru produse și servicii din clasa 1 – marca comunitară nr. 3 073 889.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: IQAP Masterbatch Group, SL.

Motivarea cererii de declarare a nulității: existența unei mărci figurative naționale care conține elementul verbal „ALCOLOR” pentru produse din clasa 2, precum și denumirea socială „ALCOLOR”, care a fost utilizată în Spania la comercializarea „coloranților”.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: admite calea de atac și trimite cauza spre rejudecare la divizia de anulare.

Motivele invocate: încălcarea articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 și a dispozițiilor de punere în aplicare a acestuia.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/54

Acțiune introdusă la 20 februarie 2014 – Kicktipp/OAPI – Società Italiana Calzature (kicktipp)

(Cauza T-135/14)

2014/C 135/70

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Kicktipp GmbH (Düsseldorf, Germania) (reprezentant: A. Dreyer, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Società Italiana Calzature Srl (Milano, Italia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 12 decembrie 2013 pronunțate în cauza R 1061/2012-2;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „kicktipp” pentru produse și servicii din clasele 25, 35, 38 și 41 – cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 8 874 281

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat: mărcile italiene nr. 348 149, 905 554, 905 554 pentru produse din clasa 25

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul privind marca comunitară.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/55

Acțiune introdusă la 24 februarie 2014 – Tilda Riceland Private/OAPI – Siam Grains (BASMALI LONG GRAIN RICE RIZ LONG DE LUXE)

(Cauza T-136/14)

2014/C 135/71

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Tilda Riceland Private Ltd (Gurgaon, India) (reprezentanți: S. Malynicz, Barrister, N. Urwin și D. Sills, Solicitors)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Siam Grains Co. Ltd (Bangkok, Thailanda)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei a patra de recurs din cadrul Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 18 decembrie 2013, pronunțată în cauza R 1086/2012-4;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca comunitară vizată: marca figurativă cu negru și alb care cuprinde elementele verbale „BASMALI LONG GRAIN RICE RIZ LONG DE LUXE” pentru bunuri din clasa 30 – Cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 3 520 641

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat: marca neînregistrată și semnul „utilizat în cadrul desemnării comerciale a unei clase de produse”„BASMATI”, utilizat în Regatul Unit cu privire la „orez”

Decizia diviziei de opoziție: respinge în întregime opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul privind marca comunitară

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/55

Acțiune introdusă la 25 februarie 2014 – I Castellani/OAPI – Chomarat (Reprezentarea unui cerc)

(Cauza T-137/14)

2014/C 135/72

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: I Castellani Srl (Meldola, Italia) (reprezentanți: M. Caramelli, F. Boscariol de Roberto, I. Gatto și D. Martucci, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: – Compagnie Chomarat (Paris, Franța)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 13 decembrie 2013 în cauza R 1001/2012-2;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de decădere: marca figurativă reprezentând un cerc pentru produse din clasa 19 – înregistrarea mărcii comunitare nr. 2 844 033.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită decăderea din drepturi a titularului mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Decizia diviziei de anulare:dispune decăderea din drepturile asupra mărcii comunitare nr. 2 844 033.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 51 alineatul (2) Regulamentul privind marca comunitară.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/56

Acțiune introdusă la 28 februarie 2014 – Bora Creations/OAPI (gel nails at home)

(Cauza T-140/14)

2014/C 135/73

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Bora Creations, SL (Ceuta, Spania) (reprezentanți: R. Lange, G. Hild și E. Schalast, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 5 decembrie 2013 în cauza R 450/2013-1 și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „gel nails at home” pentru produse din clasele 3, 8, 11, și 21 – cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 11 331 634.

Decizia examinatorului: respinge cererea.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate:

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/57

Acțiune introdusă la 3 martie 2014 – EE/OAPI (reprezentarea unor puncte albe pe fond galben)

(Cauza T-143/14)

2014/C 135/74

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: EE Ltd (Hatfield, Regatul Unit) (reprezentant: P. Brownlow, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 27 noiembrie 2013 în cauza R 703/2013-2.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă reprezentând un model constând în puncte albe pe fond galben pentru produse și servicii din clasele 7, 9, 16, 25, 35-39, 41, 42 și 45 – cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 11 388 311.

Decizia examinatorului: constată că marca solicitată nu este eligibilă pentru înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) Regulamentul privind marca comunitară.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/57

Acțiune introdusă la 3 martie 2014 – EE/OAPI (Device of an ivory dotted pattern)

(Cauza T-144/14)

2014/C 135/75

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: EE Ltd (Hatfield, Regatul Unit) (reprezentant: P. Brownlow, Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei pronunțate la 24 octombrie 2013 în cauza R 704/2013-1 de Camera întâi de recurs a OAPI

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă reprezentând un motiv de puncte albe pe fond de culoarea fildeșului pentru produse și servicii din clasele 7, 9, 16, 25, 28, 35-39, 41, 42 și 45, cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 11 388 493.

Decizia examinatorului: marca solicitată nu poate fi înregistrată.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/58

Acțiune introdusă la 7 martie 2014 – Volkswagen/OAPI (StartUp)

(Cauza T-156/14)

2014/C 135/76

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania) (reprezentant: U. Sander, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 7 ianuarie 2014, în cauza R 1335/2013-4;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „StartUp” pentru produse și servicii din clasele 12, 28, 35 și 37 – cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 11 792 009

Decizia examinatorului: respinge înregistrarea

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate:

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/58

Acțiune introdusă la 28 februarie – Canadian Solar Emea şi alţii/Consiliul

(Cauza T-162/14)

2014/C 135/77

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Canadian Solar Emea GmbH (München, Germania), Canadian Solar Manufacturing (Changshu), Inc. (Changshu, China), Canadian Solar Manufacturing (Luoyang), Inc. (Luoyang, China), Csi Cells Co. Ltd (Suzhou, China) şi Csi Solar Power (China), Inc. (Suzhou) (reprezentanţi: A. Willems, S. De Knop şi J. Charles, avocaţi)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

declararea admisibilității acțiunii;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 al Consiliului de instituire a unei taxe antidumping definitive pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO L 325, p. 1), în măsura în care se aplică reclamantelor;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șase motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că prin instituirea de măsuri antidumping pentru modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și pentru componentele lor cheie expediate din Republica Populară Chineză, în timp ce avizul de deschidere a procedurii menționa doar modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie originare din Republica Populară Chineză, instituțiile au încălcat articolul 5 alineatul (10) și articolul 5 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (1).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că prin instituirea de măsuri antidumping pentru modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie care nu au făcut obiectul unei anchete antidumping, instituțiile au încălcat articolele 1 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că prin aplicarea unei metodologii corespunzătoare unei economii planificate pentru a calcula marja de dumping a produselor provenind din țări cu economie de piață, instituțiile au încălcat articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că prin efectuarea unei singure anchete pentru două produse distincte (și anume modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și celulele), instituțiile au încălcat articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că prin omisiunea de a examina cererile reclamantelor privind recunoașterea statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, instituțiile au încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că prin omisiunea de a evalua separat prejudiciul cauzat industriei Uniunii atât de importurile care fac obiectul unui dumping și de alți factori cunoscuți, cât și, în consecință, prin impunerea unui nivel al taxei care depășește ceea ce este necesar pentru a înlătura prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping, instituțiile au încălcat articolul 3 și articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51).

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/59

Acțiune introdusă la 28 februarie 2014 – Canadian Solar Emea și alții/Consiliul

(Cauza T-163/14)

2014/C 135/78

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Canadian Solar Emea GmbH (München, Germania); Canadian Solar Manufacturing (Changshu), Inc. (Changshu, China); Canadian Solar Manufacturing (Luoyang), Inc. (Luoyang, China); Csi Cells Co. Ltd (Suzhou, China); și Csi Solar Power (China), Inc. (Suzhou) (reprezentanți: A. Willems, S. De Knop și J. Charles, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

declararea admisibilității acțiunii;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO L 325, p. 66), în măsura în care se aplică reclamantelor;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.

Primul motiv: adoptând măsuri compensatorii în privința modulelor fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și a componentelor lor cheie expediate din Republica Populară Chineză, deși în avizul de inițiere se menționau doar modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie originare din Republica Populară Chineză, instituțiile au încălcat articolul 10 alineatele (12) și (13) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului (1).

2.

Al doilea motiv: adoptând măsuri compensatorii în privința modulelor fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și a componentelor lor cheie care nu au făcut obiectul unei anchete antisubvenții instituțiile au încălcat articolele 1 și 27 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului.

3.

Al treilea motiv: neefectuând decât o singură anchetă pentru două produse distincte (și anume modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și celulele), instituțiile au încălcat articolul 2 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului.

(1)  Regulamentul din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 188, p. 93)

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/60

Acțiune introdusă la 13 martie 2014 – Pérez Gutiérrez/Comisia

(Cauza T-168/14)

2014/C 135/79

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Ana Pérez Gutiérrez (Mataró, Spania) (reprezentant: J. Soler Puebla, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea existenței unei atingeri nelegale aduse dreptului la demnitate, la viață privată și la imagine prin utilizarea fără consimțământ a imaginii domnului D. Patrick Johannes Jacquemyn, constând în includerea de către Comisia Europeană a fotografiei acestuia în Biblioteca de imagini pentru avertismente privind sănătatea pentru produsele din tutun din Uniunea Europeană;

—

obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 181 104 EUR cu titlu de lucrum cessans;

—

obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1 cent EUR pe pachet sau produs din tutun pe care figurează imaginea domnului Patryck Jacquemyn, suma totală urmând să fie stabilită la momentul executării hotărârii și reprezentând în prezent suma de 27 588 524 EUR;

—

obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a unei compensații pentru beneficiul obținut prin utilizarea nelegală a imaginii domnului Patrick Jacquemyn, care se ridică la suma de 13 790 000 EUR în Spania, locul de reședință al reclamantei și al domnului Patrick Jacquemyn.

Motivele și principalele argumente

Obiectul prezentei proceduri îl reprezintă acțiunea în răspundere extracontractuală introdusă în scopul reparării prejudiciului produs prin utilizarea nelegală de către Comisia Europeană a imaginii domnului Patrick Johannes Jacquemyn, soțul reclamantei, în avertismentele privind sănătatea care trebuie să figureze pe ambalajele tuturor produselor din tutun din Uniunea Europeană.

În susținerea acțiunii, reclamanta afirmă că Directiva 2001/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2001 și articolul 5 alineatul (3) din aceasta au fost puse în aplicare prin Decizia 2003/641/CE a Comisiei din 5 septembrie 2003 privind utilizarea fotografiilor color sau a altor ilustrații ca avertismente referitoare la sănătate pe pachetele de țigări. În continuare, a fost adoptată Decizia C(2005) 1452 final din 26 mai 2005 privind biblioteca de documente-sursă selecționate, care cuprind fotografii pentru fiecare dintre avertismentele suplimentare enumerate în anexa I la Directiva 2001/37/CE, modificată ulterior prin Decizia C (2006) 1502 din 13 aprilie 2006.

Directiva menționată și deciziile referitoare la imaginile care trebuiau să figureze pe ambalajele produselor din tutun au fost transpuse în legislațiile fiecărui stat membru al Uniunii. Concret, în Spania au fost transpuse prin Decretul Regal 639/2010 din 14 mai 2010. Dintre cele 42 de imagini propuse de Comisie, statul spaniol a ales 14, printre care se găsește cea a domnului Patrick Jacquemyn.

Reclamanta afirmă de asemenea că domnul Jacquemyn a fost internat la Hospital de Barcelona în perioada 21 iunie-16 august 2002, unde a rămas 22 zile în comă. Diverse imagini ale domnului Jacquemyn au apărut de atunci pe internet, având în vedere că era un caz de bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC), că a suferit o intubație dificilă și o traheotomie și că a devenit un caz de studiu, fără să-și fi dat consimțământul la această difuzare de imagini.

Ca urmare a acestei utilizări neautorizate ale imaginii sale în timpul comei a fost încorporată o fotografie a sa în Biblioteca de imagini pentru avertismente privind sănătatea, după ce a fost prelucrată de o agenție de publicitate cu care s-a încheiat contract în vederea realizării campaniei menționate.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/61

Ordonanța Tribunalului din 20 februarie 2014 – USFSPEI și Loescher/Consiliul

(Cauza T-119/12) (1)

2014/C 135/80

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a opta a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 165, 9.6.2012.

5.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 135/61

Ordonanța Tribunalului din 24 februarie 2014 – Bimbo/OAPI (FIBRA PROTEÍNAS NUTRIENTES)

(Cauza T-600/132) (1)

2014/C 135/81

Limba de procedură: spaniola

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 31, 1.2.2014