COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

11.4.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 109/2

AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 6 noiembrie 2013

cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme şi a unei proceduri uniforme de rezoluţie a instituţiilor de credit şi a anumitor întreprinderi de investiţii în cadrul unui mecanism unic de rezoluţie şi al unui fond unic de rezoluţie bancară şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului

(CON/2013/76)

2014/C 109/02

Introducere şi temei juridic

La 3 septembrie 2013, Banca Centrală Europeană (BCE) a primit din partea Consiliului Uniunii Europene o solicitare de emitere a unui aviz cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme şi a unei proceduri uniforme de rezoluţie a instituţiilor de credit şi a anumitor întreprinderi de investiţii în cadrul unui mecanism unic de rezoluţie şi al unui fond unic de rezoluţie bancară şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) (denumit în continuare „regulamentul propus”). La 14 octombrie 2013, BCE a primit din partea Parlamentului European o solicitare de emitere a unui aviz cu privire la regulamentul propus.

Competenţa BCE de a emite un aviz se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) şi articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, deoarece regulamentul propus cuprinde dispoziţii care afectează misiunile BCE privind politicile în domeniul supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit şi a altor instituţii financiare, cu excepţia întreprinderilor de asigurări, astfel cum se prevede la articolul 127 alineatul (6) din tratat, şi dispoziţii care afectează contribuţia Sistemului European al Băncilor Centrale la buna desfăşurare a politicilor în ceea ce priveşte stabilitatea sistemului financiar, astfel cum se prevede la articolul 127 alineatul (5) din tratat. În conformitate cu articolul 17.5 prima teză din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

1. Observaţii generale

BCE susţine pe deplin instituirea unui mecanism unic de rezoluţie (MUR), care va contribui la consolidarea arhitecturii şi stabilităţii uniunii economice şi monetare. De asemenea, cu această ocazie, BCE reaminteşte poziţia exprimată în avizul său din 27 noiembrie 2012 cu privire la o propunere de regulament al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi o propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (CON/2012/96) (2), şi anume că MUR este o suplimentare necesară a mecanismului unic de supraveghere (MUS) în vederea bunei funcţionări a unei uniuni a pieţelor financiare. Prin urmare, un astfel de mecanism trebuie să existe deja la momentul asumării de către BCE a responsabilităţii de supraveghere. Regulamentul propus cuprinde trei elemente esenţiale pentru o rezoluţie efectivă, şi anume: (a) un sistem unic, (b) o autoritate unică şi (c) un fond unic. Regulamentul propus răspunde concluziilor Consiliului European din 13-14 decembrie 2012 şi 27-28 iunie 2013 (3), care se bazează pe raportul „Towards a genuine Economic and Monetary Union” („Către o veritabilă uniune economică şi monetară”) (4).

BCE consideră că principiile generale stabilite în paragrafele următoare au o importanţă esenţială pentru eficacitatea MUR şi apreciază faptul că, în general, acestea sunt reflectate în regulamentul propus.

1.1 Domeniul de aplicare al MUR ar trebui să acopere toate instituţiile de credit stabilite în statele membre care participă la MUS.

1.2 În centrul MUR ar trebui să se găsească o autoritate unică de rezoluţie (AUR) puternică şi independentă, cu suficiente puteri decizionale pentru a lua măsuri de rezoluţie în interesul stabilităţii zonei euro şi a Uniunii în ansamblu. MUR este o suplimentare necesară a MUS (5), întrucât nivelurile decizionale şi de responsabilitate pentru rezoluţie şi supraveghere trebuie aliniate. În această privinţă, BCE împărtăşeşte opinia Comisiei, conform căreia un asemenea mecanism unic este mai bine plasat să garanteze măsuri optime de rezoluţie, inclusiv o împărţire adecvată a sarcinilor, decât o reţea de autorităţi naţionale de rezoluţie. Coordonarea dintre sistemele naţionale de rezoluţie nu s-a dovedit suficientă pentru a obţine deciziile de rezoluţie cele mai prompte şi mai eficiente din punct de vedere al costurilor, în special în context transfrontalier.

1.3 Procesul decizional ar trebui să permită luarea promptă şi eficientă a deciziilor, dacă este necesar într-un interval de timp foarte scurt, precum câteva zile sau câteva ore, după caz. Acesta ar trebui să se bazeze pe o planificare adecvată a rezoluţiei.

1.4 AUR ar trebui să aibă competenţe, instrumente şi resurse financiare adecvate pentru rezoluţia instituţiilor, astfel cum se prevede în viitoarea Directivă privind redresarea şi rezoluţia bancară (DRRB).

1.5 AUR ar trebui să aibă acces la finanţarea rezoluţiei prin intermediul unui Fond unic de rezoluţie bancară (FURB) care ar trebui finanţat prin contribuţii ex-ante pe bază de risc din partea tuturor băncilor care fac obiectul MUR, acestea urmând a fi suplimentate prin contribuţii ex-post atunci când este necesar. În plus, ar trebui să fie disponibil un mecanism de sprijin public temporar şi neutru din punct de vedere fiscal, care ar putea fi furnizat sub forma unei linii de credit către FURB.

1.6 Cadrul avut în vedere pentru MUR ar trebui să prevadă o coordonare strânsă între funcţia de rezoluţie a MUR şi funcţia de supraveghere a SSM, recunoscând şi respectând totodată responsabilităţile instituţionale respective.

Atât MUS, cât şi MUR sunt elemente esenţiale ale cadrului financiar integrat al uniunii bancare, ceea ce va contribui la ruperea legăturii dintre bănci şi entităţile suverane în statele membre în cauză şi la inversarea procesului actual de fragmentare a pieţelor financiare.

BCE sprijină cu fermitate calendarul preconizat pentru MUR. În cadrul acestui calendar, MUR ar intra în vigoare până la jumătatea anului 2014 şi ar deveni operaţional pe deplin până la 1 ianuarie 2015. Acest calendar ia în considerare faptul că MUR este un element cheie al uniunii bancare.

2. Observaţii specifice

2.1 Temeiul juridic

Comisia sugerează fundamentarea regulamentului propus pe articolul 114 din tratat, care permite adoptarea de măsuri pentru apropierea dispoziţiilor naţionale care au ca obiect instituirea şi funcţionarea pieţei interne. BCE este conştientă de evaluările actuale făcute de alte instituţii ale Uniunii cu privire la temeiul juridic propus şi observă modificările care au fost sugerate cu privire la regulamentul propus pentru a se asigura că articolul 114 este un temei juridic posibil pentru atingerea obiectivului regulamentului propus de păstrare a integrităţii şi de îmbunătăţire a funcţionării pieţei interne prin aplicarea uniformă a unui set unic de reguli de rezoluţie de către o autoritate a Uniunii şi prin accesul la FURB.

2.2 Guvernanţa şi răspunderea Comitetului unic de rezoluţie

BCE apreciază în general cadrul de guvernanţă propus, în special faptul că nicio parte, în special autorităţile naţionale de rezoluţie, nu va avea drept de veto în procesul decizional al Comitetului unic de rezoluţie (denumit în continuare „Comitet de rezoluţie”). Deşi competenţa decizională finală pentru rezoluţia efectivă a unei instituţii de credit aparţine Comisiei, Comitetul de rezoluţie va avea competenţe largi şi independente de pregătire a planurilor de rezoluţie (6) şi a schemelor de rezoluţie (7) şi de a cere punerea în aplicare a acestora. Este extrem de importantă asigurarea unui proces decizional eficient şi prompt prin intermediul capacităţii decizionale şi al modalităţilor de vot ale MUR, în special în perioade de criză. Responsabilităţile autorităţilor implicate în procesul de rezoluţie ar trebui definite mai precis pentru a evita orice duplicare sau suprapunere de competenţe. În ceea ce priveşte competenţele Comitetului de rezoluţie, o descriere mai cuprinzătoare a modului în care aceste competenţe vor fi executate ar îmbunătăţi conformitatea cu doctrina Meroni (8), în măsura necesară, cu scopul de a asigura totodată că există suficientă flexibilitate pentru a trata fiecare caz individual de rezoluţie. În fine, regulamentul propus trebuie să asigure că orice decizie efectivă de rezoluţie a Comisiei este luată cu promptitudinea necesară (9).

BCE apreciază cadrul propus pentru răspunderea Comitetului de rezoluţie, care corespunde cadrului instituţional al Uniunii. Acordul dintre Parlamentul European şi Comitetul de rezoluţie privind modalităţile practice de exercitare a controlului democratic şi a supravegherii (10) ar trebui să respecte confidenţialitatea, în conformitate cu legislaţia naţională şi a Uniunii, în special cu privire la informaţiile în materie de supraveghere obţinute de Comitetul de rezoluţie de la BCE şi autorităţile naţionale competente.

2.3 Cooperarea între autorităţile de rezoluţie şi de supraveghere

BCE apreciază cooperarea strânsă preconizată între autorităţile de supraveghere şi autorităţile de rezoluţie (11). În ceea ce priveşte BCE, misiunile şi responsabilităţile prevăzute în regulamentul propus ar trebui să se încadreze în şi să nu depăşească misiunile conferite BCE prin tratat, prin Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene („Statutul SEBC”) şi, în special, prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuţii specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit (12) („Regulamentul privind MUS”). BCE observă că regulamentul propus nu îi conferă misiuni sau responsabilităţi noi, dar prevede o strânsă cooperare şi schimbul de informaţii (13). Din motive de claritate, BCE recomandă ca trimiterile la misiunile şi responsabilităţile BCE din regulamentul propus să facă trimitere, după caz, la misiunile şi responsabilităţile BCE conferite acesteia prin Regulamentul privind MUS (14).

De asemenea, BCE observă că regulamentul propus prevede că, în cazul în care BCE invită un reprezentant al Comitetului de rezoluţie să participe la Consiliul de supraveghere al BCE, Comitetul de rezoluţie numeşte un reprezentant. Cu toate acestea, Regulamentul privind MUS prevede că, după instituirea Comitetului de rezoluţie, Consiliul de supraveghere al BCE îl poate invita pe preşedintele Autorităţii europene de rezoluţie să participe la reuniunile Consiliului de supraveghere (15), în calitate de observator. Pentru a asigura o consecvenţă deplină, regulamentul propus trebuie modificat în consecinţă (16).

Este esenţial ca rolurile şi responsabilităţile autorităţilor de rezoluţie şi ale autorităţilor de supraveghere să rămână distincte înainte de apariţia unei crize şi în prima fază a unei crize, când o autoritate de supraveghere poate aplica unei instituţii de credit măsuri de intervenţie timpurie, precum şi pentru evaluarea condiţiilor de rezoluţie şi de depreciere a elementelor de capital.

În primul rând, în faza de intervenţie timpurie, responsabilitatea unică cu privire la acţiunile sau măsurile luate aparţine autorităţii de supraveghere. La aplicarea măsurilor de intervenţie timpurie, este important ca autoritatea de supraveghere să informeze Comitetul de rezoluţie fără întârzieri nejustificate. Cu toate acestea, sarcina propusă pentru BCE (sau pentru autorităţile naţionale de supraveghere) de a consulta autorităţile de rezoluţie înainte de a lua măsuri suplimentare de intervenţie timpurie nu corespunde necesităţii de a lua măsuri prompte şi eficace de intervenţie timpurie în baza unui sistem integrat de responsabilitate unică de supraveghere. Prin urmare, ar trebui să se prevadă ca BCE sau autoritatea naţională de supraveghere doar să notifice autorităţile de rezoluţie cu privire la asemenea acţiuni cât mai curând posibil (17). În plus, în faza de intervenţie timpurie Comitetul de rezoluţie ar trebui să-şi desfăşoare activităţile pregătitoare interne astfel încât să evite subminarea încrederii pieţei şi, eventual, înrăutăţirea situaţiei instituţiei relevante. Prin urmare, activităţi precum solicitarea de informaţii şi inspecţiile la faţa locului ar trebui desfăşurate în primul rând de către autoritatea de supraveghere, care, în conformitate cu DRRB, ar furniza autorităţii de rezoluţie toate informaţiile necesare pentru pregătirea rezoluţiei instituţiei (18). Activităţile de investigare şi inspecţiile la faţa locului necoordonate desfăşurate de autoritatea de rezoluţie ar trebui evitate, întrucât ar putea eroda încrederea (19).

În al doilea rând, în ceea ce priveşte evaluarea condiţiilor care declanşează rezoluţia, BCE observă că regulamentul propus recunoaşte faptul că autoritatea de supraveghere este cel mai bine plasată pentru a evalua dacă o instituţie de credit se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore şi dacă nu există nicio perspectivă rezonabilă ca apariţia unui situaţii de dificultate majoră să poată fi împiedicată în timp util prin eventuale măsuri alternative, din sectorul privat sau de supraveghere (20). BCE consideră că responsabilitatea unică pentru evaluarea acestor două criterii ar trebui alocată autorităţii de supraveghere respective, şi anume BCE sau autorităţile naţionale competente, în conformitate cu repartizarea competenţelor prevăzută în Regulamentul privind MUS. Aceasta va asigura o alocare clară a responsabilităţilor în interesul unor măsuri de rezoluţie prompte şi eficiente (21). Regulamentul propus ar trebui să prevadă că începerea rezoluţiei unei instituţii poate fi decisă de Comisie numai în baza unei asemenea evaluări de către autoritatea de supraveghere (22). Prin urmare, aceasta din urmă va fi o condiţie prealabilă necesară, dar nu suficientă, pentru începerea rezoluţiei unei instituţii.

În al treilea rând, autoritatea de supraveghere este cel mai bine poziţionată să evalueze dacă o entitate sau un grup nu va mai fi viabil fără o depreciere sau conversie de capital ori dacă este necesar sprijin public extraordinar. Această evaluare a viabilităţii va avea loc înainte sau în acelaşi timp cu evaluarea măsurii în care o bancă îndeplineşte condiţiile pentru rezoluţie şi, astfel, este desfăşurată înainte de începerea rezoluţiei. Prin urmare, regulamentul propus ar trebui să aloce în mod clar responsabilitatea pentru această evaluare autorităţii de supraveghere, iar o asemenea evaluare de către autoritatea de supraveghere ar trebui să fie o condiţie prealabilă necesară pentru deprecierea sau conversia elementelor de capital (23).

În plus, pentru a asigura mecanisme de control corespunzătoare, Comitetul de rezoluţie şi Comisia ar trebui să poată solicita o evaluare de către autoritatea de supraveghere (BCE sau autoritatea naţională competentă) în orice moment, în cazul în care o instituţie se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore ori dacă se consideră că nu mai este viabilă fără o depreciere de capital. Aceasta va compensa orice posibilă inacţiune a autorităţii de supraveghere într-o situaţie în care autoritatea de rezoluţie consideră necesar să acţioneze (24).

În fine, regulamentul propus prevede ca BCE şi autorităţile naţionale de supraveghere să furnizeze Comitetului de rezoluţie şi Comisiei toate informaţiile necesare pentru exercitarea misiunilor acestora. Schimbul de informaţii este o condiţie prealabilă importantă pentru ca atât supravegherea, cât şi rezoluţia să funcţioneze efectiv. Astfel, ar trebui clarificat faptul că orice sarcină legată de furnizarea de informaţii este reciprocă. În special, autoritatea de supraveghere ar trebui informată cât mai curând posibil cu privire la orice măsuri planificate şi luate în cadrul procedurii de rezoluţie, permiţându-i astfel să anticipeze posibilele implicaţii pentru stabilitatea financiară şi să alerteze autoritatea de rezoluţie cu privire la acestea (25).

2.4 Participarea BCE la Comitetul de rezoluţie şi implicarea generală a băncilor centrale

BCE observă că textul considerentului 19 din regulamentul propus, care face trimitere la „reprezentanţi” ai Comisiei şi ai BCE, nu corespunde cu restul regulamentului propus, conform căruia anumiţi membri ai Comitetului de rezoluţie sunt numiţi de Comisie şi BCE. Mai exact, conform articolului 39 din regulamentul propus, Comitetul de rezoluţie este compus, printre altele, dintr-un membru numit de BCE pentru un mandat de cinci ani care nu poate fi reînnoit. În conformitate cu articolul 43 din regulamentul propus, membrii Comitetului de rezoluţie trebuie să acţioneze în mod independent şi obiectiv în interesul Uniunii în ansamblul său, să nu solicite şi să nu primească instrucţiuni din partea instituţiilor sau a organismelor Uniunii, din partea oricărui guvern al unui stat membru sau din partea oricărui alt organism public sau privat. În conformitate cu articolele 45 şi 49 din regulamentul propus, membrul numit de BCE participă la sesiunile plenare, precum şi la sesiunile executive ale Comitetului de rezoluţie, având drept de vot.

Pentru a reflecta mai exact diferenţa dintre rolul BCE în conformitate cu Regulamentul privind MUS şi rolul BCE ca participant la Comitetul de rezoluţie în conformitate cu regulamentul propus, precum şi pentru a menţine separarea responsabilităţilor instituţionale între funcţia de supraveghere şi cea de rezoluţie în Uniune, BCE recomandă ca BCE să aibă o invitaţie deschisă pentru a participa ca observator la toate reuniunile (plenare şi executive) ale Comitetului de rezoluţie (26).

În ceea ce priveşte rolul important şi experienţa băncilor centrale în raport cu stabilitatea financiară şi responsabilităţile macroprudenţiale ale acestora, băncile centrale naţionale – care nu acţionează ca autorităţi de rezoluţie în temeiul legislaţiei naţionale – ar trebui să aibă dreptul de a lua parte la reuniunile Comitetului în calitate de observatori şi ar trebui, în plus faţă de BCE, să fie implicate în evaluarea impactului sistemic al oricărei măsuri de rezoluţie (27).

2.5 Evaluarea posibilităţilor de rezoluţie şi cerinţele minime privind fondurile proprii şi pasivele eligibile (CMPE)

BCE apreciază faptul că regulamentul propus prevede efectuarea de către Comitetul de rezoluţie a unei evaluări a posibilităţilor de rezoluţie ale oricărei entităţi prevăzute la articolul 2, în consultare cu autoritatea competentă, inclusiv BCE (28). Deşi consultarea cu autoritatea de supraveghere este suficientă cu privire la evaluare în sine, măsurile de îndepărtare a impedimentelor privind posibilităţile de rezoluţie ar trebui determinate în comun şi puse în aplicare în cooperare cu autoritatea de supraveghere. Aceasta ar reflecta implicarea puternică a autorităţilor de supraveghere în întocmirea planurilor de rezoluţie (29). Această evaluare nu ar trebui să presupună un sprijin financiar din partea FURB, în afara furnizării de lichiditate temporară. Asumarea ca implicită a oferirii de către fond a sprijinului pentru solvabilitate ar încălca principiul general conform căruia acţionarii şi creditorii instituţiei individuale sau ai grupului sunt primii care trebuie să absoarbă pierderile într-o rezoluţie (30). FURB furnizează resurse numai în cazul în care finanţarea rezoluţiei prin acţionari şi creditori nu este suficientă. Prin urmare, evaluarea posibilităţilor de rezoluţie ale unei instituţii sau ale unui grup ar trebui să asigure existenţa unei capacităţi suficiente de absorbţie a pierderilor pentru o strategie de rezoluţie credibilă în cadrul instituţiei sau grupului (31).

BCE consideră că CMPE reprezintă un element cheie pentru asigurarea posibilităţilor de rezoluţie şi a absorbţiei adecvate a pierderilor. În această privinţă, autoritatea competentă ar trebui să aibă un rol sporit în determinarea CMPE, deoarece acestea pot avea un impact direct asupra continuităţii activităţii unei bănci şi, astfel, sunt relevante pentru autoritatea competentă. Prin urmare, CMPE ar trebui determinate de Comitetul de rezoluţie „în cooperare” cu autoritatea competentă (32). În ceea ce priveşte dispoziţiile generale care reglementează CMPE, BCE înţelege că regulamentul propus va asigura consecvenţa deplină cu viitoarea DRRB, efectuând astfel şi trimiteri încrucişate la criteriile de eligibilitate pentru pasivele eligibile pentru CMPE (33).

2.6 Recapitalizare internă

Regulamentul propus prevede că dispoziţiile privind recapitalizarea internă se aplică de la 1 ianuarie 2018. Aceasta înseamnă că din 2015 până în 2018 poate fi necesar ca MUR să efectueze rezoluţia băncilor fără acest instrument de rezoluţie. Totuşi, în cazul în care în rezoluţie sunt utilizate fonduri publice sau fonduri din FURB, noile norme privind ajutoarele de stat (34) vor necesita recapitalizarea internă obligatorie a capitalului şi creanţelor subordonate. Cu toate acestea, vor exista incertitudini cu privire la posibilitatea recapitalizării interne a creanţelor cu rang prioritar negarantate, deoarece statele membre vor fi libere să decidă dacă să devanseze introducerea unui cadru de recapitalizare internă.

Ţinând seama de aceasta, BCE sprijină punerea în aplicare a instrumentului de recapitalizare internă înainte de 2018. Recapitalizarea internă este considerată ca fiind deja inclusă într-o mare măsură în modul de calcul al preţurilor, astfel încât se anticipează ca impactul asupra finanţării să fie marginal. De asemenea, existenţa instrumentului de recapitalizare internă ar contribui la securitatea juridică, la consecvenţă şi la previzibilitate, evitând astfel soluţii ad hoc (35).

Dispoziţia privind prioritatea creanţelor în cazul insolvenţei, care determină ordinea în care sunt alocate pierderile într-o recapitalizare internă (36), nu pare să fie identică cu dispoziţiile din viitoarea DRRB. Prin urmare, în funcţie de textul final adoptat de legiuitorul Uniunii, ar trebui asigurată consecvenţa. În special, depozitele garantate ar trebui să aibă „superprioritate”, în timp ce depozitele eligibile ale persoanelor fizice şi ale întreprinderilor mici şi mijlocii ar trebui să aibă prioritate faţă de alte creanţe cu rang prioritar negarantate. În această privinţă, rolul sistemelor de garantare a depozitelor în cadrul rezoluţiei ar trebui, de asemenea, aliniat la dispoziţiile viitoarei DRRB, prevăzând subrogarea acestora în drepturile şi obligaţiile deponenţilor garantaţi (37).

2.7 Fondul unic de rezoluţie bancară

BCE apreciază faptul că MUR va include un FURB, finanţat prin contribuţii ex-ante bazate pe risc ale instituţiilor situate în statele membre care participă la MUR. Acest control asupra unui fond comun de rezoluţie este un element esenţial al MUR, pentru a asigura finanţarea adecvată a rezoluţiei, fără utilizarea fondurilor publice. Aceasta va permite Fondului de rezoluţie să ia măsuri rapide, fără necesitatea unor discuţii prelungite privind împărţirea sarcinii pentru băncile transfrontaliere, asigurând astfel o strategie de rezoluţie optimă şi cât mai eficientă din perspectiva costurilor la nivel european. Prin centralizarea resurselor, FURB va putea să-i protejeze mai eficient pe contribuabili decât în cadrul aranjamentelor naţionale, eliminând astfel legătura negativă dintre bănci şi entităţile suverane ale acestora.

Regulamentul propus prevede un nivel-ţintă de cel puţin 1 % din depozitele garantate pentru FURB. BCE consideră că depozitele garantate nu reprezintă cel mai adecvat indicator, deoarece nu reflectă în întregime posibilele costuri de finanţare în cursul rezoluţiei. Depozitele garantate pot rămâne stabile, în timp ce ansamblul pasivelor creşte considerabil, sau pot creşte, în timp ce ansamblul pasivelor rămâne stabil. În ambele cazuri, expunerea potenţială a fondului de rezoluţie nu ar fi reflectată în mod adecvat. De asemenea, ar trebui luat în considerare faptul că depozitele garantate sunt deja asigurate prin fondul de garantare a depozitelor (FDG), deoarece acesta ar contribui la finanţarea rezoluţiei în cazul în care depozitele garantate (privilegiate) suferă o pierdere. Prin urmare, acest indicator ar trebui suplimentat cu o valoare de referinţă legată de totalul pasivelor, care ar trebui calibrată în mod adecvat de Fondul de rezoluţie, menţinând totodată 1 % din depozitele garantate ca o limită inferioară (38).

2.8 Măsuri de sprijin

BCE apreciază propunerea de a stabili măsuri de sprijin suplimentare care ar putea fi activate în circumstanţe excepţionale, în cazul în care contribuţiile ex-ante ale FURB nu sunt suficiente, iar contribuţiile ex-post nu sunt imediat accesibile pentru acoperirea cheltuielilor acestuia, prin contractarea de împrumuturi sau a altor forme de susţinere de la instituţii financiare sau alţi terţi. Aceste măsuri de sprijin ar face MUR mai robust în faţa unor şocuri economice şi financiare puternic adverse, întărindu-i astfel capacitatea de a preveni crize sistemice. În plus, BCE sprijină cerinţa ca orice finanţare prin măsurile de sprijin să fie recuperată de la industria financiară şi să nu fie suportată de autorităţile fiscale. Această cerinţă păstrează unul din motivele principale de instituire a unui MUR, şi anume rezoluţia băncilor fără costuri permanente pentru contribuabili. În privinţa acestor elemente, regulamentul propus răspunde pe deplin concluziilor Consiliului European din 13-14 decembrie 2012 şi 27-28 iunie 2013 (39), care se bazează pe raportul „Towards a genuine Economic and Monetary Union” (Către o veritabilă uniune economică şi monetară).

Totodată, BCE observă că regulamentul propus rămâne vag cu privire la structura preconizată pentru măsurile de sprijin suplimentare. În special, deşi regulamentul propus prevede posibilitatea împrumuturilor de la terţi (40), acesta nu precizează dacă măsurile de sprijin suplimentare ar include şi acces temporar la fonduri publice sau s-ar baza numai pe împrumuturi din sectorul privat. Întrucât se clarifică în mod explicit în articolul 6 alineatul (4) propus că statele membre nu sunt obligate să acorde un asemenea acces, s-ar părea că o asemenea măsură de sprijin ar putea fi acordată numai în mod voluntar. BCE consideră că accesul la resursele fiscale, deşi face obiectul principiului neutralităţii fiscale, ar fi un element esenţial al măsurilor de sprijin ale MUR, deoarece sursele private de finanţare, în special la începutul MUR, pot fi rare şi pot dispărea temporar în cazul unor turbulenţe acute pe pieţele financiare. BCE înţelege că nu a fost inclusă de Comisie o obligaţie a statelor membre participante de a acorda acces la fonduri publice, întrucât acest lucru ar putea aduce atingere suveranităţii fiscale a statelor membre, care însă nu poate fi afectată cu temeiul juridic al regulamentului propus. În acest context, BCE consideră important ca statele membre participante să prevadă o măsură de sprijin public comună şi solidă, care să fie disponibilă la intrarea în vigoare a regulamentului propus (41).

Această măsură de sprijin public ar putea cuprinde o linie de credit care acordă MUR acces la resursele fiscale comune ale statelor membre participante. Pentru a respecta principiul neutralităţii fiscale, linia de credit ar trebui să fie recuperată în întregime în cazul în care este activată. Ar fi important să se calibreze cu atenţie orizontul de timp pentru recuperarea acestor fonduri de la sectorul financiar, pentru a evita prelevări prociclice excesive. Un asemenea mecanism de linie de credit ar corespunde pe deplin concluziilor Consiliului European din decembrie 2012 (42) şi cadrelor de rezoluţie similare din alte ţări, de exemplu, linia de credit acordată de Trezoreria SUA către Federal Deposit Insurance Corporation.

2.9 Raportul cu cadrul privind ajutoarele de stat

BCE observă că regulamentul propus urmăreşte să asigure conservarea competenţelor Comisiei privind ajutoarele de stat în toate cazurile de rezoluţie care implică sprijin care se califică drept ajutor de stat. Acest lucru va fi realizat prin derularea procedurii în materie de ajutoare de stat în paralel cu procedura de rezoluţie (43). Cu toate acestea, regulamentul propus urmăreşte, de asemenea, aplicarea controlului ajutoarelor de stat în cazuri care implică sprijinul FURB, prin analogie şi în paralel cu procedura de rezoluţie (44).

BCE recunoaşte că acest cadru privind ajutoarele de stat s-a dovedit esenţial în definirea parametrilor comuni pentru sprijinul public naţional în contextul rezoluţiei bancare în întreaga Uniune. Cu toate acestea, BCE consideră că impactul aplicării controlului ajutoarelor de stat şi impactul acestuia asupra rezoluţiilor desfăşurate de MUR ar trebui evaluat cu atenţie. După ce MUR este pe deplin operaţional, deciziile de rezoluţie vor fi luate la nivelul Uniunii, păstrând astfel condiţii de concurenţă echitabilă, fără denaturarea pieţei unice (45). Având în vedere aceasta, evaluarea paralelă în cadrul procedurii în materie de ajutoare de stat nu ar trebui să întârzie, să dubleze sau să împiedice procesul de rezoluţie. Scopul de a păstra piaţa internă şi de a nu denatura concurenţa între statele membre participante şi statele membre neparticipante poate fi atins în cadrul procesului de rezoluţie. Integrarea aspectelor legate de ajutoarele de stat în procesul de rezoluţie poate fi avută în vedere mai ales deoarece Comisia are competenţa decizională finală. În orice caz, aplicarea regulamentului propus ar trebui să asigure că un control al ajutoarelor de stat nu conduce la întârzieri nejustificate şi nu îngreunează atingerea obiectivelor de rezoluţie, în special dată fiind necesitatea de a proteja stabilitatea financiară (46). Din motive de claritate şi securitate juridică, ar fi util pentru Comisie să precizeze în mod clar în regulamentul propus ce reguli ale cadrului în materie de ajutoare de stat şi ce proceduri se vor aplica prin analogie şi, dacă este necesar, să detalieze aplicarea acestora utilizând mijloace corespunzătoare. În fine, în viitor pot fi necesare analize suplimentare în ceea ce priveşte aplicarea regulilor în materie de ajutoare de stat prin analogie şi având în vedere interacţiunea dintre considerentele privind ajutoarele de stat şi considerentele de stabilitate financiară în contextul rezoluţiei (47).

2.10 Controlul judecătoresc al deciziilor de rezoluţie

Regulamentul propus nu include dispoziţii privind controlul judecătoresc şi chestiuni conexe în raport cu deciziile de rezoluţie. BCE înţelege că (a) atât deciziile în materie de rezoluţie ale Comitetului de rezoluţie/Comisiei (48), cât şi deciziile Comisiei de evaluare a conformităţii cu normele privind ajutoarele de stat, pe de o parte, şi (b) măsurile de rezoluţie ale autorităţilor naţionale de rezoluţie de punere în aplicare a schemei de rezoluţie în conformitate cu acele decizii şi normele privind ajutoarele de stat, pe de altă parte, vor face obiectul controlului judecătoresc de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, respectiv, instanţele naţionale. BCE observă că o combinaţie de căi de atac în faţa Curţii prevăzute în Tratat şi în regulamentul propus, precum şi în faţa instanţelor naţionale, în conformitate cu legislaţia naţională a statelor membre participante, ar trebui să garanteze drepturile procedurale corespunzătoare persoanelor fizice şi juridice afectate de deciziile MUR.

Din raţiuni de claritate juridică, ar fi util ca regulamentul să precizeze că acesta nu aduce atingere competenţei instanţelor naţionale de a controla acţiunile sau omisiunile autorităţilor naţionale de rezoluţie sau ale altor autorităţi naţionale competente la punerea în aplicare a deciziilor Comitetului de rezoluţie luate în cadrul procedurii de rezoluţie în conformitate cu articolul 16. În plus, s-ar putea analiza necesitatea introducerii unor dispoziţii care să împiedice sau cel puţin să limiteze reversibilitatea deciziilor luate de Comitetul de rezoluţie, în special în ceea ce priveşte deciziile luate în temeiul articolului 26 alineatul (2) din regulamentul propus, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în DRRB cu privire la dreptul la o cale de atac şi excluderea altor măsuri. Dispoziţiile relevante ar trebui să fie calibrate cu atenţie, pentru a asigura conformitatea cu garanţiile privind dreptul de proprietate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi din Convenţia europeană a drepturilor omului.

În fine, pentru a spori nivelul de transparenţă în ceea ce priveşte căile de atac disponibile în cadrul MUR, ar fi recomandat să se descrie domeniul de aplicare şi conţinutul dreptului la control judecătoresc al părţilor afectate de măsurile de rezoluţie în temeiul MUR, precizând că, de exemplu, controlul judecătoresc al acţiunilor şi omisiunilor autorităţilor naţionale de rezoluţie trebuie să ia pe deplin în considerare faptul că, în temeiul articolului 16 alineatul (8) din regulamentul propus, autorităţile naţionale sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare deciziile Comitetului de rezoluţie, iar aceste decizii fac obiectul controlului judecătoresc de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Acest lucru ar putea fi făcut în expunerea de motive la regulamentul propus sau într-un document separat.

2.11 Terminologie

BCE apreciază scopul Comisiei de a asigura alinierea regulamentului propus la viitoarea DRRB, ceea ce ar trebui să asigure consecvenţa de ansamblu şi în raport cu definiţiile utilizate. Definiţiile DRRB ar trebui menţinute, cu excepţia cazului când există motive obiective de îndepărtare de la acestea sau de omitere a lor în regulamentul propus (49). În această privinţă, atunci când se face trimitere la autoritatea de supraveghere, regulamentul ar trebui să utilizeze o abordare consecventă, de exemplu, făcând trimitere la „autoritatea competentă”, clarificând totodată că aceasta include BCE, în rolul său de autoritate de supraveghere, precum şi autorităţile naţionale de supraveghere.

2.12 State membre care au iniţiat o cooperare strânsă

BCE recomandă inserarea în regulamentul propus a unei dispoziţii referitoare la procedurile de rezoluţie care încă nu s-au încheiat, pentru cazul în care un stat membru care a iniţiat o cooperare strânsă (50), făcând astfel în mod automat obiectul regulamentului propus, pune capăt acestei cooperări.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 6 noiembrie 2013.

Preşedintele BCE

Mario DRAGHI

(1) COM(2013) 520 final.

(2) JO C 30, 1.2.2013, p. 6. Toate avizele BCE se publică pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu

(3) Disponibile pe website-ul Consiliului European, la adresa www.consilium.europa.eu

(4) Prezentat în cadrul Consiliului European din decembrie 2012 şi disponibil pe website-ul Consiliului European, la adresa www.consilium.europa.eu

(5) A se vedea, de asemenea, Avizul Băncii Centrale Europene din 29 noiembrie 2012 cu privire la o propunere de directivă de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a întreprinderilor de investiţii (CON/2012/99) (JO C 39, 12.2.2013, p. 1).

(6) A se vedea articolul 7 din regulamentul propus.

(7) A se vedea articolul 20 din regulamentul propus.

(8) Hotărârea din 13 iunie 1958, Meroni/Înalta Autoritate, 9/56, Rec., p. 133, hotărârea din 14 mai 1981, Romano/INAMI, 98/80, Rec., p. 1241, şi hotărârea din 12 iulie 2005, Alliance for Natural Health şi alţii, C-154/04 şi C-155/04, Rec., p. I-6451.

(9) A se vedea, de exemplu, observaţiile privind articolul 16 din regulamentul propus, menţionate mai jos şi în propunerea de redactare din modificarea 6.

(10) Articolul 41 alineatul (8) din regulamentul propus.

(11) A se vedea capitolul 4, Cooperare, din regulamentul propus.

(12) JO L 287, 29.10.2013, p. 63. A se vedea, în special, articolul 3 alineatul (3) şi articolul 27 alineatul (2) din Regulamentul privind MUS.

(13) Articolul 27 alineatele (2) şi (3) din regulamentul propus.

(14) A se vedea, de exemplu, propunerile de redactare de la modificările 2, 5, 8 şi 10.

(15) A se vedea articolul 26 alineatul (11) şi considerentul 70 din Regulamentul privind MUS.

(16) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 12.

(17) Astfel, articolul 11 alineatul (4) din regulamentul propus ar trebui modificat în consecinţă. A se vedea propunerea de redactare respectivă din modificarea 5.

(18) Articolul 23 alineatul (1) litera (ec) din Abordarea generală privind propunerea de directivă de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituțiilor de credit și a întreprinderilor de investiții și de modificare a Directivelor 77/91/CEE și 82/891/CEE ale Consiliului, a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE și 2011/35/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 convenită de miniştrii de finanţe ai statelor membre la Consiliul ECOFIN din 27 iunie 2013 [2012/0150 (COD)-11148/1/13 Rev 1].

(19) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 14.

(20) Considerentul 16 din propunerea de regulament precizează că, „în calitate de instanţă de supraveghere în cadrul MUS, BCE este organismul cel mai în măsură pentru a determina dacă o instituţie de credit se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore şi dacă nu există nicio perspectivă rezonabilă ca o măsură alternativă din sectorul privat sau ca o măsură alternativă de supraveghere să împiedice, într-un interval de timp rezonabil, apariţia unei situaţii de dificultate majoră pentru instituţia respectivă”.

(21) Acest aspect a fost ridicat şi în Avizul CON/2012/99, punctul 2.1.

(22) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 6.

(23) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 8.

(24) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 8.

(25) A se vedea propunerea de redactare din modificările 11, 12 şi 13.

(26) A se vedea propunerea de redactare din modificările 15, 16 şi 17.

(27) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 15.

(28) Aceasta este în conformitate cu Atributele-cheie ale mecanismelor de rezoluţie eficiente destinate instituţiilor financiare (Key Attributes of Effective Resolution Regimes for Financial Institutions) ale Consiliului pentru stabilitate financiară (CSF), octombrie 2011, disponibile pe website-ul CSF, la adresa www.financialstabilityboard.org. A se vedea anexa II şi punctul 10.

(29) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 3.

(30) A se vedea articolul 13 alineatul (1) din regulamentul propus.

(31) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 7.

(32) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 4.

(33) A se vedea, de exemplu, articolul 39 alineatul (2) din proiectul de DRRB, care stabileşte condiţiile pentru ca un pasiv să fie considerat pasiv eligibil.

(34) A se vedea Comunicarea Comisiei privind aplicarea, de la 1 august 2013, a normelor privind ajutoarele de stat pentru măsurile de sprijin în favoarea băncilor în contextul crizei financiare din 30 iulie 2013 (JO C 216, 30.7.2013, p. 1).

(35) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 22.

(36) Sub rezerva listei de excluderi care pot fi aplicare în circumstanţe excepţionale. A se vedea articolul 24 alineatul (5) din regulamentul propus.

(37) Prin urmare, articolele 15 şi 73 din regulamentul propus ar trebui să facă trimitere la articolele 98a şi 99 din viitoarea DRRB.

(38) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 19.

(39) Disponibile pe website-ul Consiliului European, la adresa www.consilium.europa.eu

(40) În această privinţă, BCE observă că, în conformitate cu interdicţia de finanţare monetară, o bancă centrală nu poate finanţa un fond de rezoluţie. A se vedea, de exemplu, Raportul de convergenţă al BCE, 2013, p. 28.

(41) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 20.

(42) Conform concluziilor Consiliului European din 13-14 decembrie 2012, „mecanismul unic de rezoluţie ar trebui să se bazeze pe contribuţii din partea sectorului financiar însuşi şi să includă mecanisme de sprijin adecvate şi efective. Sprijinul respectiv ar trebui să fie neutru din punct de vedere fiscal pe termen mediu prin asigurarea faptului că asistenţa publică este recuperată prin intermediul unor taxe ex post aplicate industriei financiare.” BCE este conştientă de faptul că regulamentul propus, în sine, nu poate stabili o asemenea linie de credit şi trebuie să se bazeze pe obligaţia Comitetului de rezoluţie de a o urmări în mod activ, cu condiţia existenţei mecanismelor financiare pentru acordarea accesul la o asemenea linie de credit.

(43) A se vedea punctul 4.1.3 din expunerea de motive la regulamentul propus (denumită în continuare „expunere de motive”) şi, de asemenea, articolul 16 alineatul (8) ultima teză din regulamentul propus.

(44) A se vedea articolul 16 alineatul (10) din regulamentul propus şi punctul 1.2 din expunerea de motive.

(45) A se vedea, în special, considerentele 7, 9 şi 13 din regulamentul propus.

(46) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 6.

(47) A se vedea propunerea de redactare din modificarea 21.

(48) A se vedea articolul 16 din regulamentul propus, ţinând seama şi de articolul 78 privind răspunderea extracontractuală a Comitetului de rezoluţie.

(49) A se vedea, de exemplu, articolul 3 alineatul (13) din regulamentul propus, care defineşte „grupul”. Acesta deviază de la definiţia termenului din articolul 2 alineatul (4) din Abordarea generală privind proiectul de directivă de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia băncilor aflate în dificultate majoră din 27 iunie 2013.

(50) Astfel cum este definită în Regulamentul privind MUS.

ANEXĂ

Propuneri de redactare

Textul propus de Comisie

Modificările propuse de BCE (1)

Modificarea 1

Considerentul 43

„(43)

Depunătorii care deţin depozite garantate printr-o schemă de garantare a depozitelor nu ar trebui să facă obiectul aplicării instrumentului de recapitalizare internă. Schema de garantare a depozitelor contribuie însă la finanţarea procesului de rezoluţie, în măsura în care ar fi trebuit să-i despăgubească pe depunători. Exercitarea competenţelor de recapitalizare internă ar garanta faptul că depunătorii continuă să aibă acces la propriile depozite, acesta fiind principalul motiv pentru care au fost instituite schemele de garantare a depozitelor. A nu prevedea implicarea acestor scheme în astfel de cazuri ar constitui un avantaj neloial faţă de restul creditorilor care ar fi supuşi exercitării competenţelor autorităţii de rezoluţie.”

„(43)

Explicaţie

Întrucât depunătorii asiguraţi au prioritate faţă de toţi ceilalţi creditori, iar FDG se subrogă în această prioritate, toţi ceilalţi creditori vor suporta pierderi înainte să se facă apel la contribuţia FDG. Prin urmare, recapitalizarea internă a FDG nu afectează poziţia acestor creditori de rang inferior, iar absenţa sa nu constituie un „avantaj neloial”.

Modificarea 2

Articolul 3 alineatul (1), Definiţii

„(1) «autoritate naţională competentă» înseamnă oricare dintre autorităţile naţionale competente definite la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. [ ] al Consiliului [de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit];”

«([…])autoritate competentă» înseamnă autoritatea naţională competentă şi BCE în exerciţiul misiunilor conferite acesteia prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului de conferire a unor atribuţii specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit;”

Definiţiile propuse urmăresc clarificarea faptului că BCE trebuie considerată autoritatea competentă în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul privind MUS.

Articolul 8 alineatele (1) şi (5), articolul 10 alineatul (1), articolul 11 alineatele (1), (4) şi (5), articolul 18 alineatul (1) şi articolul 41 alineatul (7) din regulamentul propus vor trebui modificate în consecinţă.

Modificarea 3

Articolul 8 alineatele (1) şi (8), Evaluarea posibilităţilor de rezoluţie

„(1) La elaborarea planurilor de rezoluţie în conformitate cu articolul 7, Comitetul, după consultarea autorităţilor competente, inclusiv a BCE, şi a autorităţilor de rezoluţie ale statelor membre neparticipante în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru respectivele sucursale, efectuează o evaluare pentru a determina în ce măsură instituţiile şi grupurile pot fi supuse procedurii de rezoluţie fără a se avea în vedere utilizarea niciunui alt fel de sprijin financiar public extraordinar, în afara utilizării fondului instituit în conformitate cu articolul 64.”

…

„(1) La elaborarea planurilor de rezoluţie în conformitate cu articolul 7, Comitetul, în cooperare cu după consultarea autorităţile or competente, inclusiv a BCE, şi a autorităţile or de rezoluţie ale statelor membre neparticipante în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru respectivele sucursale, efectuează o evaluare pentru a determina în ce măsură instituţiile şi grupurile pot fi supuse procedurii de rezoluţie fără a se avea în vedere: (a) utilizarea niciunui alt fel de sprijin financiar public extraordinar, în afara sau (b) utilizării utilizarea fondului instituit în conformitate cu articolul 64.”

…

„(8) În cazul în care măsurile propuse de entitatea sau de întreprinderea-mamă în cauză nu elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilităţilor de rezoluţie, Comitetul adoptă o decizie, după consultarea autorităţii competente şi, dacă este cazul, a autorităţii macroprudenţiale, indicând că măsurile propuse nu elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilităţilor de rezoluţie şi solicitând autorităţilor naţionale de rezoluţie să impună instituţiei, întreprinderii-mamă sau oricărei filiale a grupului în cauză obligaţia de a lua oricare dintre măsurile menţionate la alineatul (9), pe baza următoarelor criterii: […].”

„(8) În cazul în care măsurile propuse de entitatea sau de întreprinderea-mamă în cauză nu elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilităţilor de rezoluţie, Comitetul adoptă o decizie, după consultarea în cooperare cu autoritatea ăţii competentă e şi, dacă este cazul, a autoritatea ăţii macroprudenţială e, indicând că măsurile propuse nu elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilităţilor de rezoluţie şi solicitând autorităţilor naţionale de rezoluţie să impună instituţiei, întreprinderii-mamă sau oricărei filiale a grupului în cauză obligaţia de a lua oricare dintre măsurile menţionate la alineatul (9), pe baza următoarelor criterii: […].”

În conformitate cu planificarea rezoluţiei în temeiul articolului 7 alineatul (7) din regulamentul propus, evaluarea posibilităţilor de rezoluţie şi instrucţiunile privind luarea măsurilor de remediere ar trebui să se realizeze în cooperare cu autoritatea competentă, deoarece se referă la o situaţie în care banca este încă în afara rezoluţiei, desfăşurându-şi „activitatea normală”, aflându-se astfel sub controlul autorităţii competente.

Posibilităţile de rezoluţie ar trebui evaluate în raport cu parametrii proprii ai unei instituţii sau grup, fără a presupune utilizarea FURB. Presupunerea unui sprijin financiar al fondului ar permite instituţiei/grupului să-şi desfăşoare activitatea pe cheltuiala (potenţială) a întregului sector bancar, la care s-ar apela pentru plata rezoluţiei sale. Cu toate acestea, fondul furnizează măsuri de sprijin numai în cazul în care finanţarea rezoluţiei prin acţionari şi creditori nu este suficientă. Regula generală conform căreia acţionarii şi creditorii instituţiei individuale sau ai grupului sunt primii care absorb pierderile din rezoluţie ar trebui reflectată în evaluarea posibilităţilor de rezoluţie. Altfel, accesul la fond va fi considerat implicit, ceea ce nu oferă stimulentele potrivite pentru structurarea instituţiilor sau grupurilor într-un mod în care resursele proprii să fie suficiente pentru rezoluţia acestora.

În conformitate cu Atributele-cheie ale mecanismelor de rezoluţie eficiente destinate instituţiilor financiare, elaborate de CSF, o instituţie sau un grup trebuie evaluat în ceea ce priveşte posibilităţile de rezoluţie, pentru a se asigura că rezoluţia va funcţiona în practică. Obiectivul acestei evaluări este de a stabili dacă instituţia sau grupul poate face obiectul rezoluţiei fără un impact sistemic şi dacă trebuie luate măsuri pentru a îmbunătăţi posibilităţile de rezoluţie. Acest lucru ar trebui realizat cu toată rigoarea necesară.

Modificarea 4

Articolul 10, Cerinţe minime privind fondurile proprii şi pasivele eligibile

„(1) În consultare cu autorităţile competente, inclusiv cu BCE, Comitetul stabileşte cerinţa minimă, menţionată la alineatul (2), privind fondurile proprii şi pasivele eligibile care pot face obiectul unei ajustări pentru depreciere şi al unei conversii, pe care instituţiile şi întreprinderile-mamă menţionate la articolul 2 vor trebui să o respecte.”

„(1) În consultare cooperare cu autorităţile competente, inclusiv cu BCE, Comitetul stabileşte cerinţa minimă, menţionată la alineatul (2), privind fondurile proprii şi pasivele eligibile care pot face obiectul unei ajustări pentru depreciere şi al unei conversii, pe care instituţiile şi întreprinderile-mamă menţionate la articolul 2 vor trebui să o respecte.”

Explicaţie

Modificarea 5

Articolul 11 alineatul (4), Intervenţia timpurie

„(4) În cazul în care BCE sau autorităţile competente din statele membre participante au intenţia de a impune unei instituţii sau unui grup orice măsură suplimentară în temeiul articolului 13b din Regulamentul UE nr. [ ] al Consiliului [de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit], în temeiul articolelor 23 sau 24 din Directiva [ ] ori în temeiul articolului 104 din Directiva 2013/36/UE, înainte ca instituţia sau grupul să fi respectat în întregime prima măsură notificată de Comitet, acestea consultă Comitetul înainte de a impune o astfel de măsură suplimentară privind instituţia sau grupul în cauză.”

„(4) În cazul în care BCE, în temeiul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 1024/2013 al Consiliului de conferire a unor atribuţii specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, sau autorităţile competente din statele membre participante au intenţia de a impune unei instituţii sau unui grup orice măsură suplimentară în temeiul articolului 13b din Regulamentul UE nr. [ ] al Consiliului, în temeiul articolului elor 23 sau 24 din Directiva [ ] ori în temeiul articolului 104 din Directiva 2013/36/UE, înainte ca instituţia sau grupul să fi respectat în întregime prima măsură notificată de Comitet, acestea consultă informează Comitetul înainte de a impune atunci când impun o astfel de măsură suplimentară privind instituţia sau grupul în cauză.”

Articolul 13b (în final, articolul 16) din Regulamentul privind MUS prevede competenţe numai pentru BCE. Modificarea propusă urmăreşte clarificarea faptului că numai BCE poate acţiona în temeiul articolului 13b din Regulamentul privind MUS. În alte situaţii nu este necesar să se facă trimitere în mod explicit la BCE în ceea ce priveşte definiţia propusă a „autorităţilor competente” (a se vedea modificarea propusă 2).

Autoritatea de supraveghere este responsabilă pentru competenţele de intervenţie timpurie.

Modificarea 6

Articolul 16, Procedura de rezoluţie

„(1) În cazul în care BCE sau o autoritate naţională de rezoluţie estimează că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (2) literele (a) şi (b) cu privire la una dintre entităţile menţionate la articolul 2, aceasta comunică fără întârziere Comisiei şi Comitetului acea constatare.

(2) La primirea unei comunicări în temeiul alineatului (1) sau din proprie iniţiativă, Comitetul evaluează dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(a)	entitatea se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore;

(b)

având în vedere calendarul şi alte circumstanţe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă ca apariţia unei situaţii de dificultate majoră pentru entitatea respectivă să poată fi împiedicată în timp util prin eventuale măsuri alternative, din sectorul privat sau de supraveghere (inclusiv prin măsuri de intervenţie timpurie sau prin ajustarea pentru depreciere ori conversia elementelor de capital în conformitate cu articolul 14) întreprinse în legătură cu acea entitate;

(c)	o măsură de rezoluţie este necesară în interesul public în temeiul alineatului (4).

(3) În sensul alineatului (2) litera (a), se consideră că entitatea se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore în oricare dintre următoarele situaţii:

(a)

entitatea nu respectă cerinţele necesare continuării autorizaţiei sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că instituţia nu le va respecta în viitorul apropiat într-o măsură suficientă care ar justifica retragerea autorizaţiei de către BCE sau de către autoritatea competentă, inclusiv, dar fără a se limita la considerentul că instituţia a suportat sau este susceptibilă de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate fondurile proprii sau o parte semnificativă a acestora;

…

(6) Ţinând seama de caracterul urgent al situaţiei, Comisia decide, din proprie iniţiativă sau luând în considerare eventuala comunicare menţionată la alineatul (1) sau recomandarea Comitetului menţionată la alineatul (5), dacă este sau nu oportun ca entitatea în cauză să fie supusă procedurii de rezoluţie, pronunţându-se totodată asupra cadrului instrumentelor de rezoluţie care trebuie aplicate în ceea ce priveşte entitatea în cauză, precum şi asupra utilizării fondului pentru a sprijini măsura de rezoluţie. Comisia poate decide, din proprie iniţiativă, să supună o entitate unei proceduri de rezoluţie în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile menţionate la alineatul (2).

…

(8) În cadrul stabilit prin decizia Comisiei, Comitetul decide cu privire la schema de rezoluţie menţionată la articolul 20 şi se asigură că sunt întreprinse măsurile de rezoluţie necesare în vederea aplicării schemei de rezoluţie de către autorităţile naţionale de rezoluţie relevante. Decizia Comitetului se adresează autorităţilor naţionale de rezoluţie relevante, solicitându-le să ia toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare decizia Comitetului în conformitate cu articolul 26, prin exercitarea tuturor competenţelor de rezoluţie conferite de Directiva [ ], în special cele prevăzute la articolele 56-64 din directiva respectivă. În cazul în care se constată prezenţa unor ajutoare de stat, Comitetul nu poate decide decât după ce Comisia va fi luat o decizie cu privire la respectivele ajutoare de stat.”

„(1) În cazul în care BCE sau o autoritatea naţională de rezoluţie competentă estimează că:

(a)	o entitate se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore; şi

(b)

având în vedere calendarul şi alte circumstanţe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă ca apariţia unei situaţii de dificultate majoră pentru entitatea respectivă să poată fi împiedicată în timp util prin eventuale măsuri alternative, din sectorul privat sau de supraveghere, inclusiv prin măsuri de intervenţie timpurie sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (2) literele (a) şi (b) cu privire la una dintre entităţile menţionate la articolul 2, aceasta comunică fără întârziere Comisiei şi Comitetului acea constatare. Comitetul are dreptul de a solicita o asemenea evaluare.

(2) La primirea unei comunicări în temeiul alineatului (1) sau din proprie iniţiativă, Comitetul, în consultare cu autoritatea competentă, evaluează dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(a)	entitatea se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore;

(b a)

având în vedere calendarul şi alte circumstanţe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă ca apariţia unei situaţii de dificultate majoră pentru entitatea respectivă să poată fi împiedicată în timp util prin eventuale măsuri soluţii alternative, din sectorul privat sau de supraveghere (inclusiv prin măsuri de intervenţie timpurie sau prin ajustarea pentru depreciere ori conversia elementelor de capital în conformitate cu articolul 14), întreprinse în legătură cu acea entitate;

(cb )

o măsură de rezoluţie este necesară în interesul public în temeiul alineatului (4).

(3) În sensul alineatului (2 1) litera (a), se consideră că entitatea se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore în oricare dintre următoarele situaţii:

(a)

entitatea nu respectă cerinţele necesare continuării autorizaţiei sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că instituţia nu le va respecta în viitorul apropiat într-o măsură suficientă care ar justifica retragerea autorizaţiei de către autoritatea competentă BCE sau de către autoritatea competentă, inclusiv, dar fără a se limita la considerentul că instituţia a suportat sau este susceptibilă de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate fondurile proprii sau o parte semnificativă a acestora;

…

(d)	evaluarea prevăzută la articolul 16 alineatul (1).

(6) Ţinând seama de caracterul urgent al situaţiei, Comisia decide, din proprie iniţiativă sau luând în considerare eventuala comunicarea menţionată la alineatul (1) sau şi recomandarea Comitetului menţionată la alineatul (5), dacă este sau nu oportun ca entitatea în cauză să fie supusă procedurii de rezoluţie, pronunţându-se totodată asupra cadrului instrumentelor de rezoluţie care trebuie aplicate în ceea ce priveşte entitatea în cauză, precum şi asupra utilizării fondului pentru a sprijini măsura de rezoluţie. Comisia poate decide, din proprie iniţiativă, să supună o entitate unei proceduri de rezoluţie în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile menţionate la alineatul (2). În absenţa unei recomandări a Comitetului, Comisia poate, de asemenea, decide din proprie iniţiativă să supună o entitate procedurii de rezoluţie, în cazul în care autoritatea competentă a estimat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1).

…

(8) În cadrul stabilit prin decizia Comisiei, Comitetul decide cu privire la schema de rezoluţie menţionată la articolul 20 şi se asigură că sunt întreprinse măsurile de rezoluţie necesare în vederea aplicării schemei de rezoluţie de către autorităţile naţionale de rezoluţie relevante. Decizia Comitetului se adresează autorităţilor naţionale de rezoluţie relevante, solicitându-le să ia toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare decizia Comitetului în conformitate cu articolul 26, prin exercitarea tuturor competenţelor de rezoluţie conferite de Directiva [ ], în special cele prevăzute la articolele 56-64 din directiva respectivă. În cazul în care se constată prezenţa unor ajutoare de stat, Comitetul acţionează în conformitate cu nu poate decide decât după ce Comisia va fi luat o decizie cu privire la respectivele ajutoare de stat luată de către Comisie. Cu toate acestea, absenţa unei asemenea decizii privind ajutoarele de stat nu împiedică şi nu întârzie măsuri de rezoluţie prompte luate în baza deciziei Comitetului.”

Numai autoritatea de supraveghere este responsabilă să determine dacă o bancă „se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore”, pentru a aloca în mod clar responsabilitatea în interesul unor măsuri de rezoluţie prompte şi eficiente. Evaluarea de către autoritatea de supraveghere ar trebui să reprezinte o condiţie prealabilă necesară pentru intrarea în rezoluţie. În cadrul MUS, BCE ar trebui astfel să fie singura autoritate competentă care să poată decide dacă o instituţie aflată sub supravegherea sa directă se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore, în timp ce autorităţile naţionale competente ar trebui să aibă această competenţă cu privire la instituţiile pe care le supraveghează acestea.

Pentru a asigura mecanisme de control corespunzătoare, Comitetul şi Comisia ar trebui să poată solicita în orice moment o evaluare de către autoritatea de supraveghere (BCE sau autoritatea naţională competentă), dacă o bancă se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore. Aceasta împiedică inactivitatea autorităţii de supraveghere atunci când autoritatea de rezoluţie consideră necesar să acţioneze.

Este esenţial ca măsurile de rezoluţie să poată fi luate prompt. Prin urmare, deciziile privind ajutoarele de stat nu ar trebui să împiedice sau să întârzie măsurile de rezoluţie. Noua literă (d) de la articolul 16 alineatul (5) urmăreşte să asigure deţinerea de către Comisie a tuturor informaţiilor relevante, inclusiv o evaluare de către BCE sau o autoritate naţională competentă privind faptul că o bancă se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore.

Modificarea 7

Articolul 17, Evaluare

„…

…

(6) După caz, evaluarea se bazează pe estimări prudente, inclusiv în ceea ce priveşte ratele de nerambursare şi amploarea pierderilor. Evaluarea nu pleacă de la ipoteza vreunui potenţial aport viitor de sprijin financiar public extraordinar în favoarea entităţii menţionate la articolul 2 din momentul adoptării măsurii de rezoluţie sau al exercitării competenţei de ajustare pentru depreciere sau de conversie a elementelor de capital. În plus, evaluarea ţine cont de faptul că, în cazul în care se aplică unul dintre instrumentele de rezoluţie:

(a)	Comitetul poate recupera de la instituţia aflată în rezoluţie orice cheltuieli rezonabile suportate corespunzător;

(b)	fondul poate percepe dobânzi sau taxe pentru orice împrumuturi sau garanţii furnizate instituţiei aflate în rezoluţie, în conformitate cu articolul 71.

…

(18) Evaluarea vizată la alineatul (16):

(a)

ia în calcul ipoteza conform căreia entitatea menţionată la articolul 2, aflată în rezoluţie, în legătură cu care au fost efectuate transferul parţial, ajustarea pentru depreciere sau conversia, ar fi făcut obiectul unei proceduri obişnuite de insolvenţă imediat înainte de executarea măsurii de rezoluţie;

(b)	ia în calcul ipoteza conform căreia transferul parţial sau transferurile parţiale de drepturi, active sau pasive, ori ajustarea pentru depreciere sau conversia nu ar fi avut loc;

(c)	nu ţine cont de acordarea eventuală a unui sprijin financiar public extraordinar în favoarea entităţii menţionate la articolul 2, aflată în rezoluţie.”

„…

(4) Obiectivul evaluării este acela de a estima valoarea activelor şi a pasivelor entităţii menţionate la articolul 2 care se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore, fără a lua în considerare impactul sprijinului public extraordinar şi al sprijinului furnizat de către fond.

…

(6) După caz, evaluarea se bazează pe estimări prudente, inclusiv în ceea ce priveşte ratele de nerambursare şi amploarea pierderilor. Evaluarea nu pleacă de la ipoteza ignoră vreunui potenţial orice aport viitor potenţial sau efectiv de sprijin financiar public extraordinar în favoarea entităţii menţionate la articolul 2 şi nu pleacă de la ipoteza unui sprijin oferit de fond în legătură cu măsura de rezoluţie din momentul adoptării măsurii de rezoluţie sau al exercitării competenţei de ajustare pentru depreciere sau de conversie a elementelor de capital. În plus, evaluarea ţine cont de faptul că, în cazul în care se aplică unul dintre instrumentele de rezoluţie:

(a)	Comitetul poate recupera de la instituţia aflată în rezoluţie orice cheltuieli rezonabile suportate corespunzător;

(b)	fondul poate percepe dobânzi sau taxe pentru orice împrumuturi sau garanţii furnizate instituţiei aflate în rezoluţie, în conformitate cu articolul 71.

…

(18) Evaluarea vizată la alineatul (16):

(a)

(b)	ia în calcul ipoteza conform căreia transferul parţial sau transferurile parţiale de drepturi, active sau pasive, ori ajustarea pentru depreciere sau conversia nu ar fi avut loc;

(c)	nu ţine cont de acordarea eventuală , efectivă sau potenţială, a unui sprijin financiar public extraordinar în favoarea entităţii menţionate la articolul 2, aflată în rezoluţie.”

Explicaţie

Este important ca evaluarea să determine valoarea activelor şi pasivelor, fără a lua în considerare vreun sprijin public extraordinar prezent şi viitor sau vreo măsură de sprijin din partea fondului de rezoluţie. Justificarea constă în faptul că acest sprijin este acordat din cauza interesului public implicat (în special, menţinerea stabilităţii financiare), nu pentru a beneficia direct sau indirect acţionarilor şi creditorilor. Prin urmare, determinarea valorii juste impune deducerea oricărui efect al acestor factori externi.

Modificarea 8

Articolul 18, Ajustarea pentru depreciere şi conversia elementelor de capital

„(1) BCE, o autoritate competentă sau o autoritate de rezoluţie desemnată de către un stat membru în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) literele (ba) şi (bb) şi cu articolul 54 din Directiva [ ] informează Comitetul în cazul în care consideră că sunt îndeplinite următoarele condiţii cu privire la o entitate menţionată la articolul 2 sau la un grup constituit într-un stat membru participant:

(a)	entitatea nu va mai fi viabilă decât dacă elementele de capital sunt ajustate pentru depreciere sau convertite în fonduri proprii;

(b)	entitatea sau grupul necesită un sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia oricăreia dintre circumstanţele prevăzute la articolul 16 alineatul (3) litera (d) punctul (iii).

(2) În sensul alineatului (1), se consideră că o entitate menţionată la articolul 2 sau un grup nu mai sunt viabile numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele două condiţii:

(a)	entitatea respectivă sau grupul respectiv se confruntă sau este susceptibil de a se confrunta cu dificultăţi majore;

(b)

având în vedere calendarul şi alte circumstanţe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă ca apariţia unei situaţii de dificultate majoră pentru respectiva entitate sau respectivul grup să poată fi împiedicată în timp util prin eventuale măsuri alternative, din sectorul privat sau de supraveghere (inclusiv prin măsuri de intervenţie timpurie), altele decât ajustarea pentru depreciere sau conversia elementelor de capital, fie separat, fie în combinaţie cu o măsură de rezoluţie.

(3) În sensul alineatului (1) litera (a), se consideră că respectiva entitate se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore în cazul în care aceasta se află într-una sau în mai multe din situaţiile prevăzute la articolul 16 alineatul (3).

(4) În sensul alineatului (2) litera (a), se consideră că un grup se confruntă sau este susceptibil de a se confrunta cu dificultăţi majore în cazul în care grupul respectiv încalcă cerinţele prudenţiale consolidate necesare sau există elemente obiective pe baza cărora se poate conchide că grupul respectiv va încălca în viitorul apropiat cerinţele prudenţiale consolidate, într-o măsură suficientă care ar justifica o acţiune din partea autorităţii competente, inclusiv, dar fără a se limita la considerentul că grupul a suportat sau este susceptibil de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate fondurile proprii sau o parte semnificativă a acestora.

(5) La recomandarea Comitetului sau din proprie iniţiativă, Comisia verifică dacă sunt respectate condiţiile prevăzute la alineatul (1). Comisia stabileşte dacă competenţele de ajustare pentru depreciere sau de conversie a elementelor de capital se exercită separat sau, conform procedurii prevăzute la articolul 16 alineatele (4)-(7), în combinaţie cu o măsură de rezoluţie.

(6) În cazul în care Comisia constată că sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (1), dar că nu sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie în conformitate cu articolul 16 alineatul (2), Comitetul, în urma unei decizii a Comisiei, însărcinează autorităţile naţionale de rezoluţie să îşi exercite competenţele de ajustare pentru depreciere sau de conversie în conformitate cu articolele 51 şi 52 din Directiva [ ].

…”

„(1) BCE, o a Autoritatea competentă sau o autoritate de rezoluţie desemnată de către un stat membru în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) literele (ba) şi (bb) şi cu articolul 54 din Directiva [ ] informează Comitetul în cazul în care consideră că sunt îndeplinite următoarele condiţii cu privire la o entitate menţionată la articolul 2 sau la un grup constituit într-un stat membru participant:

(a)	entitatea nu va mai fi viabilă decât dacă elementele de capital sunt ajustate pentru depreciere sau convertite în fonduri proprii;

(b)	entitatea sau grupul necesită un sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia oricăreia dintre circumstanţele prevăzute la articolul 16 alineatul (3) litera (d) punctul (iii).

Comitetul are dreptul de a solicita o asemenea evaluare.

(2) În sensul alineatului (1), se consideră că o entitate menţionată la articolul 2 sau un grup nu mai sunt viabile numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele două condiţii:

(a)	entitatea respectivă sau grupul respectiv se confruntă sau este susceptibil de a se confrunta cu dificultăţi majore;

(b)

(5) La recomandarea Comitetului şi în baza evaluării de sau din proprie iniţiativă, Comisia verifică dacă sunt respectate condiţiile prevăzute la alineatul (1),. Comisia stabileşte dacă competenţele de ajustare pentru depreciere sau de conversie a elementelor de capital se exercită separat sau, conform procedurii prevăzute la articolul 16 alineatele (4)-(7), în combinaţie cu o măsură de rezoluţie.

(6) În cazul în care Comisia, în baza unei evaluări desfăşurate de autoritatea competentă, constată că sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (1), dar că nu sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie în conformitate cu articolul 16 alineatul (2), Comitetul, în urma unei decizii a Comisiei, însărcinează autorităţile naţionale de rezoluţie să îşi exercite competenţele de ajustare pentru depreciere sau de conversie în conformitate cu articolele 51 şi 52 din Directiva [ ].

…”

Autoritatea de supraveghere este cel mai bine poziţionată să evalueze dacă o entitate nu mai este viabilă fără o depreciere sau conversie de capital, ori dacă este necesar sprijin public extraordinar. Regulamentul propus recunoaşte că, „în calitate de instanţă de supraveghere în cadrul MUS, BCE este organismul cel mai în măsură pentru a determina dacă o instituţie de credit se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore şi dacă nu există nicio perspectivă rezonabilă ca o măsură alternativă din sectorul privat sau ca o măsură alternativă de supraveghere să împiedice, într-un interval de timp rezonabil, apariţia unei situaţii de dificultate majoră pentru instituţia respectivă”. Regulamentul ar trebui să atribuie în mod clar responsabilitatea pentru această evaluare autorităţii de supraveghere, iar o asemenea evaluare de către autoritatea supraveghere ar trebui să fie o condiţie prealabilă necesară pentru deprecierea sau conversia elementelor de capital. Acest lucru este în conformitate, în special, cu articolul 51 din viitoarea DRRB, care lasă evaluarea în sarcina „autorităţii pertinente”. În baza celor de mai sus, aceasta este autoritatea de supraveghere, respectiv autoritatea competentă. În plus, deprecierea sau conversia pot avea loc în afara rezoluţiei [a se vedea articolul 18 alineatul (6)] şi, astfel, în întregime în cadrul „sferei de supraveghere”.

Atribuind Comitetului dreptul de a solicita o evaluare de către autoritatea de supraveghere, este clar că acesta poate iniţia în orice moment această evaluare. Acest lucru ar trebui să împiedice inactivitatea autorităţii de supraveghere atunci când autoritatea de rezoluţie consideră necesar să acţioneze.

Modificarea 9

Articolul 24, Instrumentul de recapitalizare internă

„(1) Instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat în oricare dintre următoarele scopuri:

(a)

recapitalizarea unei entităţi menţionate la articolul 2 care îndeplineşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, într-o măsură suficientă pentru a restabili capacitatea acesteia de a respecta condiţiile privind autorizarea şi de a-şi desfăşura activităţile pentru care i s-a acordat autorizaţia în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau cu Directiva 2004/39/CE;

(b)	conversia în capitaluri proprii a creanţelor sau a instrumentelor de datorie care sunt transferate către o instituţie-punte sau reducerea valorii principalului acestora, în vederea unui aport de capital în favoarea respectivei instituţii-punte.”

„(1) Instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat în oricare dintre următoarele scopuri:

(a)

(b)	conversia în capitaluri proprii a creanţelor sau a instrumentelor de datorie care sunt transferate către o instituţie-punte sau reducerea valorii principalului acestora, în vederea unui aport de capital în favoarea respectivei instituţii-punte.;

(c)	conversia în capitaluri proprii a creanţelor sau a instrumentelor de datorie care sunt transferate prin instrumentul de vânzare a activităţii sau prin instrumentul de separare a activelor ori reducerea valorii principalului acestora.”

Explicaţie

Instrumentul de recapitalizare internă poate fi combinat cu orice alt instrument de rezoluţie. Din motive de consecvenţă, în cazul în care este menţionat instrumentul băncii-punte, ar trebui menţionate şi instrumentul de vânzare a activităţii şi instrumentul de separare a activelor. Aceasta ar alinia propunerea la formularea actualului text de compromis al Consiliului. Textul ar trebui adaptat la formularea finală utilizată în viitoarea DRRB.

Modificarea 10

Articolul 27 alineatul (2), Obligaţia în materie de cooperare

„(2) În exercitarea responsabilităţilor care le revin în temeiul prezentului regulament, Comitetul, Comisia, BCE, autorităţile naţionale competente şi autorităţile de rezoluţie cooperează îndeaproape. BCE şi autorităţile naţionale competente prezintă Comitetului şi Comisiei toate informaţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor lor.”

„(2) În exercitarea responsabilităţilor care le revin în temeiul prezentului regulament, Comitetul, Comisia, BCE, autorităţile naţionale competente şi autorităţile de rezoluţie cooperează îndeaproape. BCE şi autorităţile naţionale competente Acestea îşi furnizează reciproc prezintă Comitetului şi Comisiei toate informaţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor lor.”

Explicaţie

Modificarea propusă urmăreşte sublinierea faptului că regulamentul propus nu conferă misiuni şi responsabilităţi noi către BCE. În special, este important să se facă trimitere la „autorităţile competente”, care vor include BCE atunci când îşi exercită mandatul de supraveghere. Este important să se observe că BCE nu are o obligaţie de schimb de informaţii cu privire la operaţiunile sale de politică monetară. De asemenea, modificarea propune ca toate părţile implicate în rezoluţie să facă obiectul obligaţiei de a furniza toate informaţiile necesare.

Modificarea 11

Articolul 27 alineatul (3), Obligaţia în materie de cooperare

„(3) În exercitarea responsabilităţilor care le revin în temeiul prezentului regulament, Comitetul, Comisia, BCE, autorităţile naţionale competente şi autorităţile de rezoluţie cooperează îndeaproape în ceea ce priveşte planificarea rezoluţiei, intervenţia timpurie şi etapele rezoluţiei, în conformitate cu articolele 7-26. BCE şi autorităţile naţionale competente prezintă Comitetului şi Comisiei toate informaţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor lor.”

„(3) În exercitarea responsabilităţilor care le revin în temeiul prezentului regulament, Comitetul, Comisia, BCE, autorităţile naţionale competente şi autorităţile de rezoluţie cooperează îndeaproape în ceea ce priveşte planificarea rezoluţiei, intervenţia timpurie şi etapele rezoluţiei, în conformitate cu articolele 7-26. BCE şi autorităţile naţionale competente Acestea îşi furnizează reciproc prezintă Comitetului şi Comisiei toate informaţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor lor.”

Explicaţie

A se vedea modificarea 10 privind articolul 27 alineatul (2) din regulamentul propus. Modificarea propune ca toate părţile implicate în fazele de planificare a rezoluţiei, intervenţie timpurie şi rezoluţie să facă obiectul obligaţiei de a furniza toate informaţiile necesare.

Modificarea 12

Articolul 27 alineatul (4), Obligaţia în materie de cooperare

„(4) În sensul prezentului regulament, în cazul în care BCE invită un reprezentant al Comitetului să participe la Consiliul de supraveghere al BCE stabilit în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. [ ] al Consiliului, Comitetul numeşte un reprezentant.”

„(4) În sensul prezentului regulament, în cazul în care BCE invită un reprezentant al Comitetului să participe în calitate de observator la Consiliul de supraveghere al BCE stabilit în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. [ ] al Consiliului, Comitetul numeşte un reprezentant.”

Explicaţie

O trimitere explicită la statutul de observator ar fi binevenită, pentru a asigura o claritate deplină în ceea ce priveşte rolul reprezentantului Comitetului în Consiliul de supraveghere al BCE.

Modificarea 13

Articolul 27 alineatul (8) (nou)

Nu există text.

„(8) Comitetul consultă autoritatea competentă de fiecare dată când este prezentată o schemă de rezoluţie. Autoritatea competentă ar trebui să răspundă imediat ce este practic posibil, iar răspunsul acesteia către Comitet ar trebui să fie confidenţial. Atunci când Comitetul consideră că răspunsul nu a fost primit într-un interval rezonabil, acesta trece la adoptarea deciziei finale pentru a evita orice întârzieri nejustificate.”

Explicaţie

Pentru a asigura protejarea corespunzătoare a considerentelor de stabilitate financiară, BCE sau autoritatea naţională competentă, în capacitatea sa de autoritate de supraveghere, ar trebui să-şi poată exprima opiniile cu privire la schemele de rezoluţie prezentate/propuse.

Modificarea 14

Articolul 34, Inspecţii la faţa locului

„(1) În scopul exercitării atribuţiilor menţionate la articolele 7, 8, 11, 16 şi 17 şi sub rezerva altor condiţii prevăzute de legislaţia relevantă a Uniunii, Comitetul poate să efectueze, cu condiţia să informeze în prealabil autorităţile naţionale de rezoluţie în cauză, toate inspecţiile necesare la faţa locului, la sediile comerciale ale persoanelor juridice menţionate la articolul 32 alineatul (1). Atunci când desfăşurarea corespunzătoare şi eficienţa inspecţiei impun acest lucru, Comitetul poate efectua inspecţia la faţa locului fără să anunţe în prealabil persoanele juridice respective.”

„(1) În scopul exercitării atribuţiilor menţionate la articolele 7, 8, 11, 16 şi 17 şi sub rezerva altor condiţii prevăzute de legislaţia relevantă a Uniunii, Comitetul poate să efectueze, cu condiţia să informeze în prealabil autorităţile naţionale de rezoluţie şi autoritatea competentă în cauză, toate inspecţiile necesare la faţa locului, la sediile comerciale ale persoanelor juridice menţionate la articolul 32 alineatul (1). În plus, înaintea exercitării sarcinilor prevăzute la articolul 11, Comitetul consultă autoritatea competentă. Atunci când desfăşurarea corespunzătoare şi eficienţa inspecţiei impun acest lucru, Comitetul poate efectua inspecţia la faţa locului fără să anunţe în prealabil persoanele juridice respective.”

Explicaţie

Este important ca autoritatea de supraveghere să fie informată cu privire la orice inspecţii la faţa locului.

Modificarea 15

Articolul 39, Componenţă

„Componenţă

(1) Comitetul are următoarea componenţă:

(a)	directorul executiv;

(b)	directorul executiv adjunct;

(c)	un membru numit de Comisie;

(d)	un membru numit de BCE;

(e)	un membru numit de fiecare stat membru participant care reprezintă autoritatea naţională de rezoluţie.

(2) Durata mandatului directorului executiv, al directorului executiv adjunct şi al membrilor Comitetului numiţi de Comisie şi de BCE este de cinci ani. Sub rezerva articolului 53 alineatul (6), mandatul respectiv nu poate fi reînnoit.

(3) Structura administrativă şi de gestionare a Comitetului cuprinde:

(a)	o sesiune plenară a Comitetului, care îndeplineşte sarcinile prevăzute la articolul 47;

(b)	o sesiune executivă a Comitetului, care îndeplineşte sarcinile prevăzute la articolul 51;

(c)	un director executiv, care îndeplineşte sarcinile prevăzute la articolul 53.”

„Componenţă

(1) Comitetul are următoarea componenţă:

(a)	directorul executiv;

(b)	directorul executiv adjunct;

(c)	un membru numit de Comisie;

(d)	un membru numit de BCE;

(e)	un membru numit de fiecare stat membru participant care reprezintă autoritatea naţională de rezoluţie. În cazul în care banca centrală naţională nu este autoritatea de rezoluţie, aceasta este invitată să însoţească autoritatea naţională de rezoluţie în calitate de observator.

(2) La Comitet ar trebui rezervat un loc permanent pentru un observator desemnat de BCE, atât pentru sesiunile plenare, cât şi pentru cele executive.

(3) Durata mandatului directorului executiv, al directorului executiv adjunct şi al membrilor Comitetului numiţi de Comisie şi de BCE este de cinci ani. Sub rezerva articolului 53 alineatul (6), mandatul respectiv nu poate fi reînnoit.

(4) Structura administrativă şi de gestionare a Comitetului cuprinde:

(a)	o sesiune plenară a Comitetului, care îndeplineşte sarcinile prevăzute la articolul 47;

(b)	o sesiune executivă a Comitetului, care îndeplineşte sarcinile prevăzute la articolul 51;

(c)	un director executiv, care îndeplineşte sarcinile prevăzute la articolul 53.”

Pentru a reflecta mai precis diferenţa dintre rolul BCE în conformitate cu Regulamentul privind MUS şi rolul său în calitate de participant la Comitetul de rezoluţie în conformitate cu regulamentul propus, precum şi pentru a evita potenţiale conflicte de interese pentru membrul desemnat de BCE, BCE recomandă ca acest membru să participe la reuniunile Comitetului de rezoluţie în calitate de observator.

În ceea ce priveşte rolul important şi experienţa băncilor centrale în raport cu stabilitatea financiară şi responsabilităţile macroeconomice ale acestora, băncile centrale naţionale – care nu acţionează ca autorităţi de rezoluţie în temeiul legislaţiei naţionale – ar trebui să aibă dreptul de a lua parte la reuniunile Comitetului în calitate de observatori. De asemenea, acestea ar trebui implicate în evaluarea impactului sistemic al oricărei măsuri de rezoluţie.

Modificarea 16

Articolul 45, Participarea la sesiunile plenare

„Toţi membrii Comitetului participă la sesiunile plenare ale acestuia.”

„Toţi membrii Comitetului şi observatorul permanent desemnat de BCE participă la sesiunile plenare ale acestuia, cu excepţia cazului în care absentează motivat.”

Ar trebui clarificat faptul că absenţa unui membru nu împiedică organizarea unei reuniuni şi nu afectează validitatea votului, sub rezerva viitorului regulament de procedură care, în temeiul articolului 48 alineatul (3), poate stabili norme în materie de cvorum.

Modificarea 17

Articolul 50 alineatul (4), Sarcini, şi articolul 51 alineatul (4), Procesul decizional

Articolul 50 alineatul (4). „(4) Comitetul se reuneşte în sesiune executivă la iniţiativa directorului executiv sau la cererea membrilor săi”

Articolul 50 alineatul (4). „(4) Comitetul se reuneşte în sesiune executivă la iniţiativa directorului executiv, sau la cererea membrilor săi ori a reprezentantului permanent desemnat de BCE.”

Articolul 51 alineatul (4). „(4) În cadrul sesiunii sale executive, Comitetul adoptă şi face publice normele de procedură aferente acesteia. Reuniunile Comitetului în sesiune executivă sunt convocate de directorul executiv din proprie iniţiativă sau la cererea a doi membri şi sunt prezidate de directorul executiv. Comitetul poate să invite observatori la sesiunile sale executive, pe o bază ad hoc.”

Articolul 51 alineatul (4). „(4) În cadrul sesiunii sale executive, Comitetul adoptă şi face publice normele de procedură aferente acesteia. Reuniunile Comitetului în sesiune executivă sunt convocate de directorul executiv din proprie iniţiativă sau la cererea a doi oricăruia dintre membrii acestuia şi a observatorului desemnat de către BCE şi sunt prezidate de directorul executiv. Comitetul poate să invite alţi observatori la sesiunile sale executive, pe o bază ad hoc.”

Explicaţie

Aceste două alineate nu par să fie coordonate pe deplin, întrucât articolul 50 alineatul (4) sugerează că oricare membru poate iniţia o reuniune a Comitetului executiv. În cazul în care ar trebui menţinut un cvorum de doi membri pentru a iniţia această reuniune, BCE ar trebui să beneficieze de un drept special de a iniţia o reuniune a Comitetului executiv. Autoritatea de supraveghere poate constata necesitatea clară a unei astfel de reuniuni, în special în urma unei evaluări a acesteia privind faptul că o instituţie se confruntă sau este susceptibilă de a se confrunta cu dificultăţi majore, şi ar trebui să poată cel puţin să înceapă o discuţie legată de un asemenea caz.

Modificarea 18

Articolul 52 alineatul (7), Numire şi sarcini

„(7) Directorul executiv sau directorul executiv adjunct al cărui mandat a fost prelungit nu mai poate să participe la altă procedură de selecţie pentru acelaşi post, la încheierea întregii perioade.”

Explicaţie

Această clauză pare inadecvată în raport cu directorul executiv, deoarece nu se prevede o excepţie prin care mandatul directorului executiv ar putea fi prelungit [în contrast cu dispoziţiile pentru directorul executiv adjunct de la articolul 52 alineatul (6)].

Modificarea 19

Articolul 65 alineatul (1), Nivelul-ţintă de finanţare

„(1) În cel mult 10 ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament, mijloacele financiare disponibile ale fondului ajung la cel puţin 1 % din valoarea depozitelor tuturor instituţiilor de credit autorizate în statele membre participante care sunt garantate în temeiul Directivei 94/19/CE. În plus faţă de acest nivel-ţintă de finanţare, Comitetul de rezoluţie decide cu privire la o valoare de referinţă adecvată privind totalul pasivelor care trebuie atinsă într-o perioadă de 10 ani.”

Explicaţie

BCE consideră că depozitele garantate nu reprezintă cel mai adecvat indicator pentru nivelul-ţintă de finanţare al FURB, deoarece nu reflectă în întregime posibilele costuri de finanţare în cursul rezoluţiei. Depozitele garantate pot rămâne stabile, în timp ce ansamblul pasivelor creşte considerabil, sau pot creşte în timp ce ansamblul pasivelor rămâne stabil. În ambele cazuri, expunerea potenţială a fondului de rezoluţie nu ar fi reflectată în mod adecvat. Ar trebui avut în vedere şi faptul că depozitele garantate sunt deja asigurate prin FDG, deoarece FDG poate contribui la finanţarea rezoluţiei. Prin urmare, acest indicator ar trebui suplimentat cu o valoare de referinţă legată de totalul pasivelor, care ar trebui calibrată în mod adecvat de Comitetul de rezoluţie, menţinând totodată 1% din depozitele garantate ca o limită inferioară.

Modificarea 20

Articolul 69 alineatul (1), Mijloace de finanţare alternative

„(1) Comitetul poate contracta pentru fond împrumuturi sau alte forme de sprijin de la instituţii financiare sau alte părţi terţe, în cazul în care sumele percepute în conformitate cu articolele 66 şi 67 nu sunt imediat accesibile sau suficiente pentru a acoperi cheltuielile suportate în legătură cu utilizarea fondului.”

„(1) Comitetul poate contracta pentru fond împrumuturi sau alte forme de sprijin de la instituţii financiare sau alte părţi terţe, în special resurse fiscale comune de la statele membre participante, în cazul în care sumele percepute în conformitate cu articolele 66 şi 67 nu sunt imediat accesibile sau suficiente pentru a acoperi cheltuielile suportate în legătură cu utilizarea fondului. Aceste împrumuturi sau alte forme de sprijin financiar ar trebui recuperate complet în cazul în care ar fi activate aceste măsuri.”

Explicaţie

Accesul temporar la resurse fiscale ar fi un element esenţial al măsurilor de sprijin ale MUR, deoarece sursele private de finanţare pot dispărea temporar în cazul unor turbulenţe acute pe pieţele financiare.

Modificarea 21

Articolul 83, Evaluare

„(1) Până la 31 decembrie 2016, şi ulterior la fiecare cinci ani, Comisia publică un raport privind aplicarea prezentului regulament care acordă o atenţie specială monitorizării impactului potenţial asupra bunei funcţionări a pieţei interne.

Raportul evaluează:

…

(d)	interacţiunea dintre Comitet şi autorităţile naţionale de rezoluţie ale statelor membre neparticipante şi efectele mecanismului unic de rezoluţie asupra acestor state membre.”

Raportul evaluează:

…

(d)	interacţiunea dintre Comitet şi autorităţile naţionale de rezoluţie ale statelor membre neparticipante şi efectele mecanismului unic de rezoluţie asupra acestor state membre;

(e)	aplicarea prin analogie a criteriile stabilite la articolul 107 TFUE atunci când măsura de rezoluţie presupune utilizarea fondului.”

Explicaţie

În viitor pot fi necesare analize suplimentare în ceea ce priveşte aplicarea regulilor privind ajutoarele de stat prin analogie şi având în vedere interacţiunea dintre considerente în materie de ajutoare de stat şi considerente de stabilitate financiară în contextul rezoluţiei.

Modificarea 22

Articolul 88, Intrare în vigoare

„Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolele 7-23 şi articolele 25-38 se aplică de la 1 ianuarie 2015.

Articolul 24 se aplică de la 1 ianuarie 2018.”

„Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolele 7-23 şi articolele 25-38 se aplică de la 1 ianuarie 2015.

Articolul 24 se aplică de la 1 ianuarie 2018.”

În cazul în care instrumentul de recapitalizare internă se aplică numai de la 1 ianuarie 2018, vor exista incertitudini cu privire la posibilitatea recapitalizării interne a creanţelor cu rang prioritar negarantate, deoarece statele membre vor fi libere să decidă dacă să devanseze introducerea unui cadru de recapitalizare internă în legislaţia naţională a acestora.

Recapitalizarea internă este considerată ca fiind deja inclusă într-o mare măsură în modul de calcul al preţurilor într-o mare măsură, astfel încât se anticipează ca impactul asupra finanţării să fie marginal. De asemenea, existenţa instrumentului de recapitalizare internă ar contribui la securitatea juridică, la consecvenţă şi la previzibilitate, evitând astfel soluţii ad hoc. Ţinând seama de aceasta, BCE sprijină punerea în aplicare mai timpurie a instrumentului de recapitalizare internă. În plus, o punere în aplicare timpurie ar însemna că MUR va avea toate instrumentele şi competenţele la dispoziţia sa atunci când îşi asumă responsabilităţile de rezoluţie. De asemenea, o punere în aplicare mai timpurie ar reduce potenţialele presiuni de finanţare asupra fondului pe perioada în care acesta acumulează resurse financiare.

(1) Scrisul cu caractere aldine în cuprinsul textului arată unde BCE propune inserarea unui text nou. Pasajele tăiate din cuprinsul textului indică unde BCE propune eliminarea textului.

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 109

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 57 11 aprilie 2014

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2014/C 109/01	Non-opoziție la o concentrare notificată (Cazul COMP/M.6541 — Glencore/Xstrata) ( 1 )	1

	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2014/C 109/03	Rata de schimb a monedei euro	26

	V Anunţuri
	PROCEDURI ADMINISTRATIVE
	Comisia Europeană
2014/C 109/04	Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	27

	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI
	Comisia Europeană
2014/C 109/05	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.7145 — Veolia Environnement/Dalkia International) — Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	32

2014/C 109/06	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.7185 — Agroenergi/Neova Pellets) ( 1 )	33

2014/C 109/07	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.7211 — AXA/PSPIB/Real Estate Portfolio in Milan) — Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	34

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,3867
JPY	yen japonez	141,00
DKK	coroana daneză	7,4662
GBP	lira sterlină	0,82720
SEK	coroana suedeză	9,0518
CHF	franc elvețian	1,2180
ISK	coroana islandeză
NOK	coroana norvegiană	8,2160
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	27,427
HUF	forint maghiar	305,09
LTL	litas lituanian	3,4528
PLN	zlot polonez	4,1698
RON	leu românesc nou	4,4593
TRY	lira turcească	2,9092
AUD	dolar australian	1,4732
CAD	dolar canadian	1,5118
HKD	dolar Hong Kong	10,7512
NZD	dolar neozeelandez	1,5944
SGD	dolar Singapore	1,7317
KRW	won sud-coreean	1 437,35
ZAR	rand sud-african	14,4150
CNY	yuan renminbi chinezesc	8,6163
HRK	kuna croată	7,6305
IDR	rupia indoneziană	15 830,00
MYR	ringgit Malaiezia	4,4735
PHP	peso Filipine	61,506
RUB	rubla rusească	49,2060
THB	baht thailandez	44,700
BRL	real brazilian	3,0442
MXN	peso mexican	18,0132
INR	rupie indiană	83,4183

	III Acte pregătitoare
	Banca Centrală Europeană
2014/C 109/02	Avizul Băncii Centrale Europene din 6 noiembrie 2013 cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme şi a unei proceduri uniforme de rezoluţie a instituţiilor de credit şi a anumitor întreprinderi de investiţii în cadrul unui mecanism unic de rezoluţie şi al unui fond unic de rezoluţie bancară şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (CON/2013/76)	2


	(1) Text cu relevanță pentru SEE