11.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 72/1

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Piața unică văzută de cetățeni: privire de ansamblu asupra principalelor 20 de preocupări ale cetățenilor și întreprinderilor” (SEC(2011)1003),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – «Împreună pentru o nouă creștere»” (COM(2011)0206),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către un Act privind piața unică - Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate - 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce” (COM(2010)0608),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020 - O strategie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O piață unică pentru Europa secolului XXI” (COM(2007)0724) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei, intitulat „Piața unică: bilanțul realizărilor” (SEC(2007)1521),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2007 privind revizuirea pieței unice (1) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Revizuirea pieței unice: după un an” (SEC(2008)3064),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Reglementarea inteligentă în Uniunea Europeană” (COM(2010)0543),

—

având în vedere Al 27-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene (2009) COM(2010)0538) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei intitulat „Situația în diverse sectoare” (SEC(2010)1143),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o Europă a rezultatelor - aplicarea legislației comunitare” (COM(2007)0502),

—

având în vedere Recomandarea Comisiei din 29 iunie 2009 privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice (2),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 10 decembrie 2010 referitoare la Actul privind piața unică,

—

având în vedere raportul profesorului Mario Monti adresat Comisiei cu privire la revitalizarea pieței unice,

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor (3),

—

având în vedere Tabloul de bord al pieței interne nr. 21 (2010) și rezoluțiile Parlamentului din 9 martie 2010 (4) și 23 septembrie 2008 (5) referitoare la Tabloul de bord al pieței interne,

—

având în vedere articolele 258 - 260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolele 7, 10 și 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru petiții (A7-0310/2012),

A.

întrucât documentul intitulat „Piața unică văzută de cetățeni: privire de ansamblu asupra principalelor 20 de preocupări ale cetățenilor și întreprinderilor” confirmă faptul că există un decalaj între așteptări și realitate în ceea ce privește piața unică;

B.

întrucât există în continuare prea multe obstacole care împiedică europenii să profite pe deplin de existența unei piețe unice, ceea ce împiedică dezvoltarea unui sentiment de apartenență la aceeași comunitate; întrucât trebuie soluționate imediat aceste probleme pentru a da europenilor posibilitatea de a se bucura pe deplin de dreptul lor la libera circulație și de avantajele care derivă din apartenența la Uniunea Europeană,

C.

întrucât eliminarea obstacolelor și relansarea pieței unice sunt esențiale în contextul actualei crize economice, financiare și sociale care afectează Europa, contribuind astfel la inovare, creștere economică, promovarea competitivității, crearea de locuri de muncă, precum și la consolidarea încrederii în piața unică și întrucât aprofundarea pieței unice va aduce beneficii tuturor cetățenilor europeni, contribuind astfel la coeziunea teritorială, economică și socială a Uniunii;

D.

întrucât piața unică este un element esențial pentru realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020 și pentru realizarea obiectivelor de creștere durabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii și întrucât, pentru relansarea pieței unice, noul model de gândire politică ar trebui să se concentreze pe cetățeni, consumatori și, în special, pe IMM-uri;

E.

întrucât cetățenii europeni trebuie să facă față unei serii de probleme și de exigențe complexe și discriminatorii impuse de instituțiile bancare pentru deschiderea unui cont, ceea ce explică motivul pentru care 30 de milioane de cetățeni europeni nu au un cont bancar, mobilitatea acestora fiind limitată; întrucât, potrivit unor date furnizate de Eurobarometru, 29 % dintre consumatorii intervievați se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește compararea ofertelor pentru conturile lor curente și, astfel, nu sunt capabili să aleagă tipul de cont cel mai adecvat nevoilor pe care le au;

F.

întrucât aproximativ 30 % dintre cetățenii europeni nu cunosc faptul că au dreptul la asistență medicală în străinătate, precum și dreptul la rambursare; întrucât doar unul din trei cetățeni europeni știe că trebuie să ia cu el cardul european de asistență medicală în deplasările pe care le efectuează în străinătate și că acest card este indispensabil pentru șederile de scurtă durată precum vacanțe, călătorii de afaceri sau perioadele de studiu în străinătate;

G.

întrucât libera circulație a mărfurilor reprezintă o piatră de temelie a UE, iar Uniunea a introdus un sistem uniform de omologare de tip și a armonizat certificatele de înmatriculare pentru autovehicule; întrucât, prin urmare, acum este mult mai ușor să cumperi un autovehicul sau să transferi un autovehicul în alt stat membru; întrucât cetățenii europeni care se stabilesc în alt stat membru și care doresc să își aducă mașina acolo se confruntă cu proceduri dificile și complexe, prin care li se solicită documente care nu există în statul membru de origine, precum și plata unor taxe suplimentare; întrucât cetățenii europeni care doresc să achiziționeze un autovehicul într-un alt stat membru se confruntă cu dificultăți similare; întrucât Parlamentul primește numeroase plângeri de la cetățeni care se confruntă cu formalități greoaie, care sunt foarte des legate de reînmatricularea autovehiculelor lor în alt stat membru, și cu costurile suplimentare aferente; întrucât Uniunea și statele membre trebuie să asigure, totodată, prevenirea reînmatriculării autovehiculelor furate cu ajutorul unor certificate de înmatriculare contrafăcute;

H.

întrucât normele UE privind drepturile călătorilor asigură un nivel minim de protecție cetățenilor și facilitează astfel mobilitatea și integrarea socială; întrucât acestea contribuie la crearea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din domeniul transporturilor, atât la nivelul aceluiași mod de transport, cât și la nivelul tuturor modurilor de transport; întrucât cadrul legal al UE care protejează drepturile călătorilor trebuie să garanteze un standard minim de protecție a consumatorilor care să poată face față evoluției practicilor comerciale, cum ar fi aplicarea unor taxe suplimentare, și să cuprindă cazurile de insolvabilitate și de incapacitate de plată ale companiilor aeriene; întrucât Uniunea trebuie să reacționeze la noile modele de mobilitate multimodală,

I.

întrucât eliminarea obstacolelor de reglementare și a celor fizice din calea creării unui spațiu feroviar unic european, în special pentru transportul de marfă, ar contribui la susținerea creșterii economice în cadrul pieței unice,

J.

întrucât 62 % dintre consumatorii europeni ar dori să schimbe furnizorul de energie și să treacă la un tarif mai redus, dar libertatea lor de alegere este limitată din cauza lipsei de informații clare și comparabile și a obstacolelor din calea rezilierii contractelor actuale de aprovizionare cu energie; întrucât o astfel de schimbare ar reprezenta o economie de 100 de euro pentru fiecare client sau de 13 miliarde de euro în toată Europa;

K.

întrucât aprofundarea pieței unice în domeniul telecomunicațiilor personale, în special în ceea ce privește roamingul, ar fi foarte bine primită de cetățenii europeni;

L.

întrucât 26 % dintre consumatorii europeni intervievați s-au confruntat deja cu probleme cu furnizorul de servicii de internet; întrucât procedura de schimbare a furnizorului de servicii de internet este complicată și costisitoare și consumatorii trebuie să facă față, adesea, unui serviciu de calitate inferioară și unei aplicări defectuoase a reglementărilor naționale;

M.

întrucât lipsa de informații cu privire la drepturile consumatorilor, aplicarea incorectă a legislației și dificultățile în ceea ce privește soluționarea litigiilor în cazul cumpărăturilor transfrontaliere duc la neîncrederea consumatorilor cu privire la cumpărăturile online, ceea ce face ca UE să nu dispună de o piață digitală reală care să servească cetățenilor și întreprinderilor; întrucât, potrivit datelor furnizate de centrele europene ale consumatorilor, majoritatea plângerilor depuse de consumatori (59 %) au ca obiect cumpărăturile online;

N.

întrucât întreprinderile continuă să întâmpine dificultăți în ceea ce privește accesul pe piețele de achiziții în alte state membre, în calitate atât de contractanți, cât și de subcontractanți, în special din cauza practicilor naționale diferite din domeniul achizițiilor publice și a cerințelor administrative complexe din anumite state membre, precum și a barierelor lingvistice;

O.

întrucât îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare în contextul economic actual are o importanță deosebită, atât pentru supraviețuirea și dezvoltarea acestor întreprinderi, cât și pentru consolidarea activităților antreprenoriale și, în general, a dezvoltării în Europa;

P.

întrucât trebuie să se acorde o atenție deosebită persoanelor dizabilități, astfel încât acestea să profite cât se poate de mult de pe urma pieței unice, luând măsuri pentru ca persoanele cu dizabilități să aibă acces deplin la conținutul electronic nou, în conformitate cu Orientările internaționale privind accesibilitatea conținutului web (6) și cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (7), în care sunt stabilite obligațiile privind accesibilitatea;

1.

salută prezentarea documentului de lucru al Comisiei intitulat „Piața unică văzută de cetățeni: privire de ansamblu asupra principalelor 20 de preocupări ale cetățenilor și întreprinderilor”, care a urmat Rezoluției PE din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor;

2.

felicită Comisia pentru această inițiativă relevantă care vizează dificultățile și preocupările cetățenilor și ale întreprinderilor în exercitarea drepturilor conferite de UE; consideră însă că documentul de lucru ar fi putut să abordeze această chestiune mai în profunzime;

3.

își exprimă convingerea că pentru bunăstarea economică și socială a cetățenilor UE este necesară finalizarea pieței interne; invită Comisia să prezinte măsuri concrete și propuneri realizabile pentru soluționarea chestiunilor identificate ca fiind cele 20 de preocupări principale ale cetățenilor;

4.

consideră că, în perioada actuală de criză financiară gravă, UE trebuie să-și intensifice eforturile în vederea eliminării barierelor în calea funcționării fără probleme a pieței unice, în special în domenii care pot reprezenta motoarele creșterii economice, precum activitățile comerciale și antreprenoriale transfrontaliere, prestarea de servicii, mobilitatea, accesul la finanțare și competențele financiare;

5.

recunoaște că o mobilitate sporită a forței de muncă calificate poate contribui la creșterea competitivității Europei; consideră că, în acest sens, este necesară adoptarea unui cadru modern în ceea ce privește recunoașterea calificărilor profesionale, prin folosirea mecanismului de alertă al sistemului de informare al pieței interne (IMI);

6.

salută introducerea unui card profesional european susținut de Sistemul de informare al pieței interne, în contextul căruia se evaluează criteriile unui astfel de card, cu scopul de a facilita procedurile administrative și mobilitatea transfrontalieră voluntară în UE; consideră, de asemenea, că IMI va putea realiza o cooperare mai rapidă între statul membru de origine și statul gazdă, contribuind astfel la abordarea diferențelor persistente din cadrul pieței muncii din UE;

7.

subliniază că mobilitatea lucrătorilor din state membre diferite trebuie să fie un act voluntar, care să respecte întotdeauna pe deplin drepturile lucrătorilor;

8.

își exprimă preocuparea față de apariția agențiilor de plasare frauduloase, care practică exploatarea forței de muncă în toată UE, compromițând astfel buna funcționare a liberei circulații a lucrătorilor și invită Comisia și Consiliul să elaboreze un plan de acțiune pentru a aborda această problemă, de exemplu printr-o cooperare sporită între birourile naționale de inspecție a muncii;

9.

subliniază că gradul de conștientizare al cetățenilor în ceea ce privește impozitarea în UE se cere îmbunătățit urgent și că barierele fiscale de care se lovesc lucrătorii și angajatorii transfrontalieri trebuie reduse, pentru facilitarea mobilității lor și pentru promovarea inițiativelor economice transfrontaliere, contracarând, totodată, orice posibilitate de evaziune sau fraudă fiscală;

10.

evidențiază, în consecință, necesitatea unei politici fiscale cu fundamentare socială, cu un rol de redistribuire orientat în direcția creșterii, capabilă să rezolve problema gravă a concurenței fiscale, a monitorizării eficace, a impozitării societăților offshore și a eradicării paradisurilor fiscale care înfloresc în UE;

11.

invită Comisia să consolideze programele care contribuie la îmbunătățirea activităților antreprenoriale, a internaționalizării și a competitivității IMM-urilor europene, care constituie coloana vertebrală a economiei europene;

12.

invită Comisia să încurajeze IMM-urile să recruteze tineri și să consolideze programele de mobilitate pentru a-i încuraja să-și dezvolte competențele și deci să-și îmbunătățească capacitatea de inserție profesională și posibilitățile de a intra pe piața forței de muncă;

13.

salută și alte inițiative legislative care vizează crearea unei piețe unice pe deplin integrate, pentru a crește concurența și a mări eficiența și pentru a le oferi consumatorilor europeni mai multe posibilități de a alege;

14.

subliniază rolul internetului în eficiența întreprinderilor și rolul tot mai important al comerțului electronic în crearea de noi piețe, de creștere economică și de oportunități pentru întreprinderi; subliniază necesitatea de a asigura sisteme de soluționare alternativă a litigiilor sau de soluționare online a litigiilor care să fie de deplin operaționale, consolidând încrederea consumatorilor și a întreprinderilor în piața digitală; solicită simplificarea sistemelor de acordare a licențelor, crearea unui cadru eficient pentru drepturile de autor și adoptarea unor măsuri de prevenire a piratării produselor și a mărcilor;

15.

amintește că la articolul 194 din TFUE se stabilește că politica Uniunii în domeniul energiei trebuie să fie caracterizată de un spirit al solidarității între statele membre; subliniază că finalizarea pieței interne a energiei ar trebui să ia în considerare diferențele structurale socioeconomice dintre regiunile europene și nu ar trebui să împovăreze statele membre;

16.

ia act de faptul că, prin adoptarea în 2011 a drepturilor călătorilor în cazul transportului cu autobuzul și cu autocarul, Uniunea are acum un set cuprinzător și integrat de norme privind drepturile călătorilor, care se referă la toate modurile de transport;

17.

consideră că principalul obiectiv al sectorului bancar din UE ar trebui să fie acela de a furniza capital economiei reale, aceasta fiind una dintre condițiile preliminare necesare pentru dezvoltarea unei piețe unice bazate pe cunoaștere, care să stimuleze creșterea, concurența și crearea locurilor de muncă;

18.

salută reforma privind achizițiile publice propusă de Comisie și consideră că stabilirea unor principii comune la nivelul UE, împreună cu norme privind achizițiile publice flexibile, clare și simple, ar permite întreprinderilor, și în special IMM-urilor, să folosească mai bine oportunitățile oferite de achizițiile publice transfrontaliere; subliniază că este esențială stabilirea unui sistem de achiziții publice electronice la nivelul UE, care ar asigura o mai mare transparență și competitivitate și ar permite utilizarea mai eficientă a banilor publici;

19.

regretă că propunerea legislativă, care vizează să asigure, până în 2015, accesibilitatea deplină a site-urilor de internet ale sectorului public, este amânată; salută foaia de parcurs privind incluziunea digitală și solicită punerea în aplicare a Inițiativei privind accesibilitatea site-urilor web (WAI) și a Orientărilor privind accesibilitatea conținutului web (WCAG) pentru portalurile de guvernare electronică;

20.

atrage atenția asupra importanței dezvoltării de standarde europene, absolut necesare atât pentru realizarea pieței interne cât și pentru creșterea competitivității UE pe plan internațional; invită Comisia să asigure accesul mai facil la standardele europene pentru IMM-uri și microîntreprinderi;

21.

subliniază faptul că diferențele privind reglementarea semnăturilor electronice în statele membre rămân un obstacol major în calea bunei funcționări a pieței unice a UE, în special în ceea ce privește furnizarea de servicii; consideră că este esențială stabilirea unui sistem unic de recunoaștere a semnăturilor electronice în întreaga UE;

22.

subliniază importanța pentru facturarea electronică a certitudinii juridice, a unui mediu tehnic clar și a unor soluții deschise și compatibile, bazate pe cerințe juridice, pe operațiuni comerciale și pe standarde tehnice comune, pentru facilitarea adoptării pe scară largă a acestei practici;

23.

subliniază faptul că toți cetățenii UE care nu dețin deja un cont bancar într-un stat membru în care au solicitat deschiderea unui cont ar trebui să aibă acces la servicii bancare de bază; consideră, în acest sens, că serviciile bancare de bază facilitează accesul consumatorilor cu venituri reduse la mijloace de plată de bază pentru depunerea, transferul și retragerea de numerar pe piața unică, mai ales în ceea ce privește naveta transfrontalieră; invită, prin urmare, Comisia să prezinte o propunere legislativă pentru a asigura proceduri simple pentru consumatori pentru deschiderea de conturi bancare pe întreg teritoriul Uniunii;

24.

este preocupat de faptul că cetățenii UE care moștenesc, retrag sau transferă capital în străinătate se confruntă în mod frecvent cu o dublă impozitare; solicită intensificarea eforturilor în vederea ameliorării acestei situații; regretă că Comisia nu a propus decât o recomandare în domeniul impozitării moștenirilor;

25.

reiterează apelul său către Comisie de a evalua diferitele norme privind fondurile de pensii și necesitatea de a îmbunătăți transferabilitatea pensiilor, în special a pensiilor ocupaționale, în cazul în care lucrătorii își schimbă angajatorii și se mută dintr-un stat membru în altul; solicită revizuirea urgentă a directivei privind fondurile de pensii;

26.

subliniază necesitatea ca instituțiile și statele membre ale UE să își intensifice eforturile pentru asigurarea unei piețe unice mai juste, mai funcționale, mai competitive și mai eficiente;

27.

subliniază necesitatea de a dezvolta o abordare globală a pieței unice, care să se concentreze pe soluții practice și utile pentru cetățeni, consumatori și IMM-uri, pentru ca aceștia să poată beneficia pe deplin de avantajele sale, fără a implica, în schimb, o reglementare excesivă;

28.

reafirmă necesitatea consolidării cooperării și a interacțiunii între Parlamentul European, Consiliu, Comisie și statele membre, astfel încât cetățenii să se poată regăsi în principalele proiecte ale UE și în acțiunile cotidiene ale acesteia, iar măsurile UE, dacă sunt considerate necesare, să fie direcționate și utile; subliniază că dialogul cu societatea civilă are un rol esențial pentru restabilirea încrederii în piața unică;

29.

recunoaște că, pentru buna funcționare a pieței interne, este la fel de important ca drepturile sociale să fie protejate și reamintește recomandarea formulată de profesorul Monti în raportul său adresat Comisiei, potrivit căreia dimensiunea socială a pieței interne ar trebui să beneficieze de o mai mare atenție prin îndeplinirea angajamentului în legătură cu veritabile „evaluări ale impactului social”, bazate pe dezvoltarea unor metodologii mai sofisticate și a unor informații statistice actualizate;

30.

îndeamnă statele membre să modernizeze administrațiile publice, simplificând cadrul de reglementare, și să încurajeze utilizarea aplicațiilor electronice, cum ar fi guvernarea electronică;

31.

încurajează statele membre să facă schimb de bune practici pentru o aplicare uniformă a legislației europene;

32.

salută decizia Comisiei de a-și îmbunătăți bazele de date folosite pentru gestionarea cazurilor legate de aplicarea dreptului UE (8);

33.

invită Comisia să dezvolte portalul „Europa ta”, transformându-l într-un adevărat „ghișeu unic” digital care să pună la dispoziția cetățenilor și a întreprinderilor informații privind piața unică; invită statele membre să furnizeze cât mai curând posibil informațiile naționale care lipsesc de pe portalul „Europa ta”, precum și mai multe legături cu portalurile lor guvernamentale naționale care au legătură cu diferitele rubrici ale site-ului de internet și să introducă trimiteri la „Europa ta” de pe portalurile administrațiilor naționale și locale relevante, pentru a facilita accesul cetățenilor la acestea;

34.

subliniază utilitatea aplicației „Europa ta – Consiliere”, care le permite cetățenilor să acceseze gratuit informații personalizate; invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a spori în mod considerabil notorietatea serviciului telefonic „Europe Direct” în rândul cetățenilor;

35.

salută rolul pozitiv jucat de SOLVIT, Europa ta – Consiliere, Rețeaua întreprinderilor europene, Centrele europene pentru consumatori, Centrul de contact Europa Direct și Serviciul european pentru ocuparea forței de muncă în furnizarea de informații și de asistență cetățenilor, consumatorilor și întreprinzătorilor de pe piața internă; invită Comisia să găsească modalități de îmbunătățire a coordonării dintre aceste servicii și de evitare a suprapunerii eforturilor și a resurselor;

36.

invită Comisia să depună toate eforturile în vederea creării unui ghișeu unic de contact direct pe cale electronică pentru cetățeni și consumatori prin intermediul birourilor sale din fiecare stat membru; consideră că aceste ghișee unice ar trebui să-și desfășoare activitatea în strânsă colaborare cu birourile de informare ale Parlamentului, pentru a pune la dispoziția fiecărui cetățean un ghișeu unic cu caracter global; consideră că înființarea unui astfel de ghișeu unic în fiecare stat membru ar contribui cu adevărat la creșterea accesibilității pieței interne și ar furniza un serviciu mai eficient și mai ușor de utilizat, care să nu se limiteze la a oferi simple informații, ci să și comunice cetățenilor, într-o formă ușor de înțeles, care sunt oportunitățile concrete oferite de piața internă; consideră că astfel s-ar contribui la prevenirea apariției confuziei cetățenilor de rând, a consumatorilor și a întreprinderilor;

37.

invită Comisia să analizeze implicarea autorităților locale și regionale în strategia de extindere a sistemului de informare al pieței interne; invită statele membre să consolideze cunoștințele diferitelor administrații cu privire la obligațiile lor referitoare la utilizarea IMI și să se asigure că angajații acestora beneficiază o formare adecvată;

38.

subliniază că la baza preocupărilor cetățenilor cu privire la funcționarea pieței unice stau trei deficiențe, adică lipsa de informații, lacune legate de punerea în aplicare și existența unui vid legislativ; consideră că trebuie luate măsuri simultane pentru a elimina aceste trei deficiențe în cazul în care se urmărește optimizarea funcționării pieței unice;

39.

subliniază importanța IMM-urilor pentru economia europeană și invită Comisia ca, împreună cu statele membre, să îmbunătățească testul IMM-urilor, pentru a se asigura că este aplicat în mod consecvent și coerent în toate domeniile de politică relevante și că este inclus în evaluarea globală a propunerilor, cu scopul de a reduce obstacolele principale, birocrația și sarcinile administrative care împiedică dezvoltarea IMM-urilor în ceea ce privește contribuția la realizarea unui mediu de afaceri mai favorabil care să promoveze antreprenoriatul, inovarea, investițiile, creșterea economică și crearea de locuri de muncă; invită Comisia să revizuiască toate directivele și regulamentele care au efecte negative asupra IMM-urilor și să prezintă un raport cu recomandări până în iunie 2013;

40.

reamintește decizia Parlamentului de a solicita tuturor comisiilor parlamentare să aplice principiile testului IMM-urilor la rapoartele legislative din momentul în care au fost votate de comisia competentă și sunt fi prezentate în sesiune plenară spre aprobare și insistă asupra necesității de a pune în aplicare rapid această decizie;

41.

consideră că, dacă s-ar respecta cu strictețe principiul „a gândi mai întâi la scară mică”, viitoarea legislație nu ar mai introduce și alte dificultăți și frustrări pentru cetățenii și întreprinderile care desfășoară activități pe piața unică;

42.

subliniază faptul că Comisia ar trebui să își intensifice eforturile pentru a se concentra asupra impactului regulamentelor și directivelor asupra industriei, a IMM-urilor și a microîntreprinderilor, vizând o mai bună reglementare; insistă, în special, asupra necesității de a continua programul de reducere a sarcinii după 2012, cu o sferă de aplicare mai ambițioasă și extinsă, și de a introduce măsuri care să compenseze sarcina de reglementare;

43.

invită Comisia să se implice mai mult în evaluarea existenței unei valori adăugate reale a măsurilor de la nivelul UE înaintea demarării activității privind proiectele de propuneri;

44.

salută anunțul Comisiei privind lansarea unui program ce vizează eliminarea sarcinilor financiare pentru IMM-uri, presupunând că microîntreprinderile vor fi scutite de norme restrictive, cu excepția cazului în care se formulează în mod explicit o cerere de includere a acestora;

45.

reiterează faptul că există o lipsă de informații cu privire la piața unică, fapt care, de multe ori, face ca cetățenii și întreprinderile să nu-și cunoască sau să nu-și înțeleagă drepturile și obligațiile și nici să nu știe cum să obțină răspunsurile necesare sau ajutorul de care au nevoie; subliniază necesitatea de a elabora informații care să ia în considerare caracteristicile specifice ale grupurilor vulnerabile de consumatori;

46.

subliniază faptul că este la fel de important ca cetățenii să își poată împărtăși preocupările cu privire la piața internă și transmite sugestiile, astfel încât vocile acestora să fie mai bine auzite, atât de Comisie, cât și de Parlament;

47.

invită Comisia să folosească toate resursele tehnologice disponibile pentru a lansa un dialog cu cetățenii de pe piața unică, prin organizarea unor campanii de informare interactive, prin prioritizarea celor 20 de preocupări principale, prin informarea cetățenilor cu privire la avantajele pieței unice, la soluțiile practice și concrete la problemele lor cotidiene, precum și la drepturile lor, și prin încurajarea participării acestora la realizarea unei piețe competitive, echitabile și echilibrate, acordând, totodată, o atenție deosebită consolidării ghișeelor unice;

48.

salută activitatea ghișeelor unice, care au rolul de a simplifica accesul la informațiile cu privire la desfășurarea de activități comerciale în statele membre, centralizând într-un ghișeu unic național toate formalitățile și cerințele administrative necesare pentru înființarea și extinderea unei întreprinderi dincolo de frontierele naționale;

49.

invită Comisia și statele membre să depună toate eforturile pentru a elabora strategii de comunicare și mecanisme de informare utile referitoare la utilizarea drepturilor și a beneficiilor sociale ale cetățenilor pe întreg teritoriul UE;

50.

subliniază importanța implicării autorităților și a organizațiilor locale și regionale, precum și a societății civile, în campanii de informare, evidențiind în special nevoia de campanii de informare în școli și universități, în scopul de a implica generația tânără și de a o pregăti pentru o cetățenie europeană mai activă;

51.

este convins că încrederea consumatorilor în buna funcționare a pieței serviciilor financiare promovează stabilitatea financiară, creșterea, eficiența și inovarea pe termen lung; subliniază, prin urmare, nevoia de a asigura consumatorilor un acces mai bun la informații și la consiliere independentă în acest sector, precum și de a evita conflictele de interese;

52.

subliniază că există diferențe semnificative între facturile pentru energie, în funcție de furnizor, în ceea ce privește cantitatea și calitatea informațiilor furnizate consumatorilor de energie europeni; subliniază că este esențial să se furnizeze consumatorilor, în timp util, informații adecvate cu privire la consum și prețuri, pentru ca aceștia să își poată alege furnizorul de energie pe care îl doresc;

53.

încurajează instituirea unei metodologii comune și a unui format comun, cuprinzător și simplu de utilizat pentru facturile aferente consumului de energie, cu un nivel minim de informații pe care furnizorii ar trebui să îl includă în facturi, pentru a permite consumatorilor să înțeleagă conținutul facturii de energie, oriunde pe teritoriul UE și, astfel, să utilizeze energia în mod mai economic și eficient;

54.

îndeamnă statele membre să furnizeze autorităților naționale de reglementare competențele și resursele necesare în vederea exercitării sarcinilor lor, de exemplu, monitorizarea și tratarea corespunzătoare a plângerilor consumatorilor; solicită Comisiei și ACER să propună recomandări cu privire la modul în care competențele de supraveghere ale autorităților naționale de reglementare ar putea fi îmbunătățite; solicită Comisiei să promoveze îmbunătățirea coordonării și a schimbului de bune practici și informații între autoritățile naționale de reglementare și autoritățile naționale și europene competente;

55.

invită Comisia ca, împreună cu statele membre, să dezvolte o veritabilă piață unică digitală, care să-și merite numele și care să fie competitivă, în serviciul consumatorilor europeni și al întreprinderilor europene, în special al IMM-urilor; reamintește faptul că existența unei adevărate piețe unice digitale europene va aduce beneficii socioeconomice consumatorilor europeni în general, locuitorii regiunilor izolate și mai puțin accesibile și persoanelor cu orice tip de dizabilitate în special, precum și întreprinderilor din UE, îndeosebi IMM-urilor, care vor avea astfel acces la piețe noi;

56.

subliniază faptul că, pentru a crea o adevărată piață unică digitală europeană, încrederea și securitatea consumatorilor trebuie să fie consolidate, garantând protecția datelor cu caracter personal ale consumatorilor și securitatea semnăturilor digitale, îmbunătățind mecanismele de soluționare a litigiilor, precum și încrederea și securitatea mijloacelor de plată utilizate;

57.

reamintește necesitatea de a acoperi vidurile existente încă în domeniul dreptului contractelor și de a adopta instrumente eficiente pentru eliminarea dificultăților cauzate de discrepanțele dintre normele aplicabile contractelor, care dau naștere la obstacole în calea schimburilor comerciale, la costuri de tranzacționare suplimentare și la incertitudine juridică pentru întreprinderi, ceea ce generează, de asemenea, neîncredere în piața unică în rândul consumatorilor;

58.

invită Comisia și statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a se asigura că toți cetățenii sunt pe deplin informați cu privire la drepturile conferite de cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS), precum și cu privire la obligațiile lor financiare atunci când utilizează serviciile și asistența medicală din diferite state membre; subliniază că aceste informații trebuie să fie ușor de accesat și de înțeles, inclusiv în formă electronică, precum și să fie accesibile cetățenilor cu handicap;

59.

invită Comisia să se asigure că tuturor cetățenilor care au dreptul la CEASS li se emite, la cerere, cardul respectiv și că se corectează imediat orice aplicare necorespunzătoare a normelor; invită statele membre să furnizeze informații cu privire la orice asigurare suplimentară sau altă acțiune care poate fi necesară pentru ca cetățenii să aibă dreptul la aceleași servicii de asistență medicală în străinătate ca și în țara de origine;

60.

îndeamnă statele membre să simplifice și să accelereze procedurile administrative privind rambursarea costurilor tratamentului primit în străinătate și să se asigure că sistemele lor de asigurări sociale și de sănătate oferă protecție suficientă cetățenilor mobili;

61.

subliniază faptul că funcționarii și alți agenți ai administrațiilor regionale și locale nu dispun de informații referitoare la posibilitățile existente privind mobilitatea europeană și internațională; insistă asupra faptului că mobilitatea europeană și internațională a acestor funcționari și agenți va contribui la crearea, în statele membre, a unor administrații mai moderne și mai eficiente, acestea fiind fundamentale pentru punerea în aplicare a acquis-ului UE și permițând totodată schimbul de bune practici;

62.

subliniază faptul că succesul legislației Uniunii Europene depinde întotdeauna de punerea în aplicare și transpunerea sa într-un termen rezonabil în legislația națională a statelor membre; consideră controlul periodic, atent și eficace în acest domeniu ca fiind esențial și solicită Comisiei să intervină în cazul deficiențelor legate de transpunere și să colaboreze în continuare îndeaproape cu Parlamentul în această privință;

63.

recunoaște că, în pofida reducerii numărului de proceduri inițiate de către Comisia Europeană, la sfârșitul anului 2010, încă existau aproximativ 2 100 de proceduri pendinte privind încălcarea dreptului comunitar;

64.

ia act de numărul mare de petiții primite de Comisia pentru petiții a Parlamentului care se referă la problemele cu care se confruntă cetățenii pe piața internă, în special în ceea ce privește transpunerea sau punerea în aplicare incorectă a dreptului UE; invită Comisia să includă în raportul său concluziile și rezultatele petițiilor adresate Comisiei pentru petiții; subliniază faptul că procedura de depunerea a petițiilor trebuie utilizată mai bine, în vederea îmbunătățirii proceselor legislative ale UE, îndeosebi în ceea ce privește soluțiile legislative pentru barierele din calea schimburilor comerciale transfrontaliere și punerea în aplicare a drepturilor consumatorilor;

65.

invită statele membre să stabilească prioritățile în ceea ce privește transpunerea corectă și la timp a legislației privind piața unică și să reducă nivelurile de nerespectare; invită, de asemenea, statele membre să pună în aplicare un „test al pieței unice” în cadrul legislației naționale, ținând cont de impactul reglementărilor lor asupra cetățenilor și întreprinderilor în contextul pieței interne;

66.

subliniază faptul că procedurile transfrontaliere de recuperare a TVA-ului trebuie să devină mai puțin birocratice și mai puțin greoaie pentru întreprinderi; subliniază că ar trebui, de asemenea, lărgit accesul la finanțare din fondurile de capital de risc transfrontaliere; invită Comisia și statele membre, întrucât au fost identificate lacune legislative și de punere în aplicare în ceea ce privește legislația privind piața unică, să își consolideze eforturile pentru a pune în mod eficient în aplicare legislația relevantă, în special cu privire la aspectele legate de protecția socială;

67.

solicită Comisiei să țină seama, în procedurile privind transpunerea incorectă sau netranspunerea legislației UE, de sectorul de activitate vizat și de impactul asupra pieței unice;

68.

îndeamnă Comisia ca, în ceea ce privește procedurile privind încălcarea dreptului comunitar, să profite din plin de modificările introduse de articolul 260 din TFUE;

69.

susține eforturile depuse de Comisie în vederea simplificării transferabilității transfrontaliere a autovehiculelor și invită statele membre să pună pe deplin în aplicare principiile dreptului UE privind înmatricularea autovehiculelor în alte state membre; amintește în această privință faptul că autovehiculele (inclusiv vehiculele cu volanul pe partea dreaptă) care respectă omologarea UE de tip aferentă ar trebui să poată fi înmatriculate în statele membre și invită Comisia să sporească gradul de siguranță al certificatelor de înmatriculare armonizate pentru a reduce la minimum riscul de reînmatriculare a autovehiculelor furate cu ajutorul unor certificate de înmatriculare contrafăcute;

70.

invită Comisia să nu tolereze normele și practicile discriminatorii ale statelor membre în domeniul ocupării forței de muncă care încalcă legislația UE și să inițieze imediat procedurile adecvate în caz de nerespectare; de asemenea, invită Comisia să nu tolereze nicio altă formă de practici, controale sau cerințe discriminatorii ori nejustificate care împiedică lucrătorii și angajatorii europeni să își exercite drepturile conferite de dreptul UE;

71.

reamintește faptul că libera circulație este un drept fundamental pe care lucrătorii trebuie să îl poată exercita, fără a se face discriminare pe motiv de naționalitate între lucrătorii din statele membre în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, remunerarea și alte condiții de muncă și de angajare; consideră că, pentru a se garanta această libertate, ar trebui informați lucrătorii în mod corespunzător, ar trebui să se instituie mecanisme adecvate de recurs și să se aplice în mod strict normele relevante ale UE de către toate statele membre;

72.

invită Comisia să monitorizeze cu atenție atât transpunerea, cât și aplicarea efectivă a Directivei 2000/78/CE în statele membre și să intervină în cazul în care se identifică deficiențe; invită statele membre și Consiliul să acorde prioritate adoptării imediate a propunerii de directivă privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

73.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți condițiile de muncă și de a asigura o protecție adecvată, fără nicio formă de discriminare, pentru lucrătorii detașați în UE; solicită măsuri în vederea îmbunătățirii transpunerii și aplicării Directivei privind lucrătorii detașați, în strânsă cooperare cu partenerii sociali; salută concluziile Forumului pieței unice în această privință;

74.

reamintește că legislația UE în vigoare protejează drepturile consumatorilor și furnizează o bază solidă pentru o piață europeană a energiei competitivă, dar această legislație nu a fost transpusă încă în mod adecvat în legislația națională în mai multe state membre;

75.

îndeamnă toate statele membre să pună în aplicare pe deplin al treilea pachet energetic și alte acte legislative corelate ale UE, respectând termenele convenite; solicită Comisiei să realizeze o monitorizare riguroasă a transpunerii acestor norme;

76.

îndeamnă Comisia să continue să promoveze cele mai bune practici în ceea ce privește transpunerea legislației referitoare la piața unică;

77.

subliniază că punerea în aplicare coerentă și armonizată a protecției călătorilor în întreaga Uniune este deosebit de importantă pentru cetățenii care călătoresc, inclusiv pentru persoanele cu mobilitate redusă, precum și pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din domeniul transporturilor; ia act de faptul că persoanele cu handicap întâmpină deseori, atunci când călătoresc, obstacole și piedici care le îngrădesc multe opțiuni pe care le oferă piața unică și invită Comisia să acorde o atenție mai mare acestui aspect referitor la drepturile călătorilor;

78.

solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că legislația privind drepturile călătorilor este corect implementată, că cetățenii europeni cunosc drepturile călătorilor în UE și, mai ales, că acestea sunt respectate;

79.

subliniază că este necesar ca problemele întâmpinate de cetățeni și întreprinderi să fie abordate; observă că, în ciuda dovezilor minime incluse în documentul de lucru, multe dintre domeniile problematice identificate au făcut recent obiectul unor evaluări ale impactului și al unor propuneri ale Comisiei; are convingerea fermă că, în cazul în care se propun măsuri, Comisia trebuie aducă dovezi solide și concludente în favoarea tipului de politică aleasă în proiectul legislativ; invită Parlamentul să acorde toată atenția preciziei și puterii de convingere a evaluărilor impactului elaborate de Comisie atunci când analizează propunerile de proiect, pentru ca legislația adoptată să răspundă în egală măsură necesităților cetățenilor și celor ale întreprinderilor;

80.

consideră importante schimbul de informații dintre sistemele naționale și promovarea cooperării dintre acestea și salută, în acest context, recent realizata interconectare a registrelor comerțului (9); solicită în continuare cooperarea administrativă transfrontalieră și o mai bună interconectare prin intermediul platformelor centrale; salută inițiativele Comisiei în acest sens, ca de exemplu inițiativele privind dezvoltarea unui sistem pentru transmiterea electronică a informațiilor în materie de asigurări sociale între sistemele naționale de asigurări sociale;

81.

subliniază faptul că execuția și recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor și a efectelor juridice ale actelor au o importanță majoră pentru mobilitatea în cadrul pieței interne; speră ca Regulamentul privind drepturile succesorale să fie pus în aplicare cu promptitudine în toate statele membre ale UE; în urma adoptării Cărții verzi din 2010 (10) și a consultărilor purtate în 2011, invită Comisia să își continue activitatea cu privire la recunoașterea efectelor juridice ale actelor de stare civilă și așteaptă cu interes propunerile legislative prevăzute pentru 2013;

82.

reamintește obiectivul privind o mai bună legislație și consideră că este necesară dublarea eforturilor Comisiei, Parlamentului și Consiliului de îmbunătățire a strategiei în vederea unei reglementări inteligente;

83.

susține angajamentul demonstrat cu privire la abordarea problemei sarcinilor de reglementare; în acest sens, reamintește angajamentul anterior al Parlamentului de a solicita Comisiei să identifice modele echivalente de compensare a costurilor atunci când face noi propuneri legislative; reamintește în continuare solicitarea Parlamentului ca programul de reducere a sarcinii administrative să fie extins și dezvoltat și, prin urmare, așteaptă cu interes propuneri de reducere a sarcinilor administrative și a impedimentelor legate de reglementare, întrucât aceste propuneri ar urma să abordeze multe dintre principalele motive de îngrijorare ale cetățenilor și întreprinderilor referitoare la piața unică;

84.

subliniază faptul că, în pofida simplificării legislației și a reducerii sarcinii administrative în ceea ce privește utilizarea libertăților aferente pieței interne de către întreprinderi, este necesar, în general, să se garanteze normele referitoare la siguranță și sănătate care protejează consumatorii și angajații;

85.

invită Comisia să supună toate noile reglementări europene unui „test privind comerțul electronic”;

86.

invită Comisia să monitorizeze cele 20 de preocupări principale ale cetățenilor și întreprinderilor față piața unică de acum în doi ani și să le actualizeze; invită, de asemenea, Comisia să elaboreze un tabel pentru fiecare dintre preocupările evidențiate, indicând actorii responsabili cu găsirea de soluții pentru fiecare dintre cauzele profunde identificate;

87.

invită Comisia să sublinieze, în rapoartele viitoare, acțiunile corespunzătoare de care este responsabilă în mod evident, cum ar fi adoptarea de măsuri adecvate în timp util în cazul transpunerii incorecte a legislației UE de către statele membre, asigurând punerea în aplicare adecvată a dreptului UE și revizuind legislația inadecvată;

88.

invită Comisia să prezinte în cea de-a doua jumătate a anului 2012 documentul intitulat „Noul act privind piața unică - Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii - Împreună pentru o nouă creștere”;

89.

încurajează Comisia și statele membre să-și concentreze campaniile de informare din cursul Anului european al cetățenilor 2013 asupra domeniilor conexe acelor preocupări care se referă la drepturile bazate pe cetățenia UE, întrucât acestea, pe baza metodologiei de selecție a raportului, reflectă cu adevărat ceea ce contează cel mai mult pentru cetățenii UE în viața lor de zi cu zi în cadrul pieței interne;

90.

invită Comisia să găsească modalități de a combina raportul privind cetățenia UE cu raportul intitulat „Piața unică în ochii oamenilor” în viitor, astfel încât să fie evitate suprapunerea și confuzia, precum și riscul de a separa problemele de soluții;

91.

invită Comisia ca, împreună cu statele membre, autoritățile regionale și locale și reprezentanții societății civile, să lanseze în mod periodic campanii europene de informare prin mijloacele de comunicare în masă naționale, regionale și locale, precum și campanii interactive, consolidând dialogul cu cetățenii cu privire la avantajele pieței unice, la drepturile și responsabilitățile pe care aceștia le au, precum și la mijloacele de obținere a informațiilor sau a ajutorului de care au nevoie pentru rezolvarea problemelor; invită Comisia să monitorizeze și să controleze eficiența și succesul acestor campanii de informare;

92.

invită Comisia să asigure o legătură eficientă între instrumentele existente, cum ar fi SOLVIT, Tabloul de bord al pieței interne, Sistemul de informare al pieței interne, serviciul „Europa ta – Consiliere” și serviciul „Europa ta”, care să permită monitorizarea transpunerii corespunzătoare și la timp a directivelor UE;

93.

subliniază necesitatea de a sprijini sistemul EURES și interconectarea sa eficientă cu sistemele naționale de stagii, aceasta fiind una dintre modalitățile de combatere a șomajului în UE, precum și necesitatea de a aborda fenomenul incapacității de a completa posturile vacante din cauza lipsei candidaților cu calificări corespunzătoare;

94.

îndeamnă Comisia să efectueze o evaluare a domeniilor în care reglementările comunitare asigură în mod simultan atât obiectivul de aplicare simplificată și directă de către statele membre, cât și obiectivele pieței unice;

95.

invită Comisia să promoveze măsuri urgente menite să elimine dezechilibrele privind infrastructura energetică existente în Uniune, care constituie un obstacol în calea finalizării pieței interne a energiei și a realizării obiectivelor strategiei Europa 2020;

96.

invită statele membre să utilizeze instrumentele TIC pentru a îmbunătăți transparența și responsabilizarea, pentru a reduce sarcina administrativă, a îmbunătăți procesele administrative, a reduce emisiile de CO2, a economisi resursele publice și a contribui la o democrație mai participativă, consolidând în același timp nivelul de încredere și de convingere;

97.

invită Comisia și statele membre ca, respectând Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și articolul 153 din TFUE, să realizeze studii în vederea asigurării continuității protecției securității sociale a cetățenilor mobili în cadrul UE, precum și a unui tratament egal cu al celorlalți cetățeni, luând în considerare, de asemenea, un sistem opțional, voluntar și transferabil de securitate socială la nivel european, complementar sistemului general, în vederea unei cooperări mai strânse în domeniul politicii sociale; ideile anterioare referitoare la un al 28-lea regim al sistemelor de securitate socială ar trebui să fie actualizate și incluse în aceste studii;

98.

îndeamnă statele membre să ia toate măsurile necesare în vederea simplificării procedurilor administrative naționale complexe și să se asigure că lucrătorii, angajatorii și alte părți implicate într-o situație transfrontalieră de angajare în muncă au acces la toate informațiile necesare privind drepturile și obligațiile legate de angajarea în muncă, precum securitatea socială, inclusiv protecția în caz de șomaj, asistența medicală și normele de impozitare; consideră că aceste informații trebuie să fie disponibile, pe cât posibil în format electronic, înaintea, în timpul și după experiența de mobilitate;

99.

îndeamnă Comisia să stabilească un punct central de coordonare la nivelul UE menit să înregistreze preocupările lucrătorilor mobili, ale angajatorilor și ale altor părți interesate, în scopul de a identifica soluții între statele membre și de a preveni problemele care decurg din relațiile de muncă mobilă, inclusiv din detașarea lucrătorilor;

100.

invită statele membre să îi considere pe membrii familiilor cetățenilor UE care nu sunt cetățeni ai UE drept clienți bona fide pe parcursul procedurilor administrative la care aceștia trebuie să se supună;

101.

invită statele membre să înființeze un ghișeu unic pentru toți cetățenii mobili din UE, care să le permită acestora să își rezolve problemele administrative legate de muncă și de activitatea de acasă și să fie informați cu privire la drepturile și obligațiile lor în același loc în țara-gazdă, inclusiv să facă posibilă desfășurarea și gestionarea procedurilor administrative online, pentru o mai bună exercitare efectivă a drepturilor de către cetățenii care se deplasează în interiorul UE;

102.

invită Comisia să garanteze accesul tuturor cetățenilor Uniunii Europene la un cont de plăți de bază la un preț rezonabil, pentru a spori mobilitatea;

103.

salută propunerile Comisiei în vederea facilitării accesului la asistența medicală transfrontalieră; îndeamnă Comisia și statele membre să asigure punerea în aplicare rapidă și eficientă a Directivei 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, ținând în mod corespunzător seama de principiile universalității, accesului la îngrijiri de bună calitate, echității și solidarității; de asemenea, invită Comisia și statele membre să depună în continuare eforturi în direcția atingerii obiectivului de implementare pe scară largă, până în 2020, a serviciilor de telemedicină și de e-sănătate; în plus, sprijină proiectele-pilot menite să le asigure cetățenilor UE accesul electronic în condiții de siguranță la datele lor medicale, precum și interoperabilitatea registrelor medicale, garantându-le, astfel, pacienților continuitatea serviciilor de îngrijire;

104.

invită Comisia să prezinte o propunere legislativă referitoare la inspecția tehnică a autovehiculelor în vederea reducerii sarcinii administrative pentru cetățeni și acest sector, garantând totodată dezvoltarea dinamică a metodelor și conținuturilor de inspecție și asigurând cel mai ridicat nivel posibil al siguranței rutiere;

105.

solicită, în cazul transferului dintr-un stat membru în altul al unui autoturism, recunoașterea reciprocă între statele membre a controalelor tehnice, pe baza unor definiții comune și a unor standarde de inspecție comparabile; propune crearea unei baze de date europene care să centralizeze datele tehnice ale tuturor vehiculelor, pentru a permite comparabilitatea la nivel european și pentru a facilita înmatricularea transfrontalieră; invită statele membre să reducă la minimum costurile financiare suportate de cetățeni în legătură cu înmatricularea unui autoturism într-un alt stat membru, evitând costurile inutile printr-o abordare comună;

106.

invită Comisia și statele membre să asigure o aplicare mai riguroasă a interoperabilității serviciilor, produselor și sistemelor naționale din domeniul transporturilor și mobilității precum cele care fac obiectul normelor UE privind sistemele europene de taxare rutieră sau ERTMS, alături de un sistem de informare, de stabilire a prețurilor și de emitere a biletelor integrat la nivel european în domeniul mobilității publice și intermodale;

107.

îndeamnă Comisia să faciliteze accesul la facilități de microfinanțare pentru înființarea și dezvoltarea micilor întreprinderi, mai ales a celor care intenționează să desfășoare operațiuni transfrontaliere;

108.

invită statele membre și Comisia să faciliteze oportunitățile de investiții pentru înființarea de întreprinderi inovatoare prin eliminarea obstacolelor care împiedică apariția unei piețe a capitalului de risc la nivelul UE;

109.

invită statele membre să utilizeze structurile existente, precum și crearea „ghișeelor unice”, pentru a simplifica și a facilita accesul la informații care să permită IMM-urilor să solicite fonduri europene, naționale și locale, având în vedere că „ghișeele unice” au o valoare adăugată mai mare atunci când sunt create pe baza administrației existente și, prin urmare, nu au ca rezultat o sarcină suplimentară pentru contribuabili; subliniază importanța „ghișeelor unice” ca puncte de pornire fundamentale pentru a atrage și a permite investițiile private în domeniul cercetării și energiei și invită Comisia să consolideze măsurile în vederea unei simplificări și transparentizări și mai accentuate a cadrelor de finanțare europene, naționale și locale; îndeamnă statele membre să faciliteze accesul IMM-urilor la fonduri prin simplificarea normelor privind transmiterea datelor și să promoveze depozitele online de date pentru certificate și alte documente justificative;

110.

invită statele membre și Comisia să asigure acorduri care să permită IMM-urilor să-și desfășoare activitatea în întreaga UE și să își comercializeze ideile, asigurându-le un acces mai bun la piețe și reducând birocrația;

111.

invită Comisia să elaboreze o propunere legislativă, pentru a-i proteja mai bine pe pasageri în cazul incapacității de plată a companiilor aeriene, de exemplu prin asigurarea obligatorie a companiilor aeriene sau prin crearea unui fond de garantare;

112.

atrage atenția asupra faptului că pentru călători este încă dificil să rezerve și să cumpere bilete pentru o călătorie multimodală pe teritoriul UE și invită Comisia, statele membre și societățile din sectorul transporturilor să ia măsuri pentru crearea unui sistem integrat multimodal de emitere a biletelor;

113.

invită Comisia să prezinte o propunere referitoare la drepturile călătorilor în cazul utilizării mai multor moduri de transport, pentru a permite legislației să țină pasul cu evoluția modelelor multimodale de mobilitate;

114.

invită Comisia să reformeze Sistemul de informare al pieței interne (IMI) prin extinderea domeniului de aplicare al acestuia și îmbunătățirea funcționării cooperării administrative, precum și să reconsidere rețeaua SOLVIT, oferindu-i acesteia un nou cadru și resurse adecvate, în special resurse umane, pentru a se asigura că toate centrele dispun de un personal experimentat și suficient de numeros pentru a putea trata, în mod cu totul satisfăcător, cererile transmise;

115.

reiterează apelul său către statele membre de a îmbunătăți procesul de învățare timpurie a limbilor străine, de a institui un sistem de recunoaștere a educației formale și informale, inclusiv a învățării pe tot parcursul vieții, și a competențelor dobândite într-un alt stat membru și de a asigura o mai bună coordonare cu cerințele de pe piața forței de muncă, cu scopul de a crea o viitoare forță de muncă având calificări comparabile care să aducă beneficii pieței comune europene a forței de muncă și să îmbunătățească nivelurile productivității; subliniază, în plus, necesitatea de a continua eforturile în direcția echivalării sistemelor naționale de certificare prin intermediul Cadrului european al calificărilor;

116.

consideră că instituțiile de învățământ ar trebui să indice într-un supliment la diplomele eliberate modul în care aceste diplome naționale pot fi comparate și evaluate în raport cu diplome eliberate în alte state membre, în special în țările vecine;

117.

subliniază succesul procedurii de recunoaștere automată prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și solicită evaluarea posibilității de a extinde procedura la mai multe profesii;

118.

invită statele membre să întreprindă acțiunile necesare pentru a accesa fondurile structurale și de coeziune și să utilizeze sumele obținute pentru programe de formare profesională, cu scopul de a sprijini în continuare IMM-urile;

119.

subliniază rezultatele pozitive obținute în anumite state membre în care cerințele de economisire a energiei impuse societăților din domeniul energiei au condus la numeroase rezultate benefice, inclusiv la utilizarea pe scară mai largă a contoarelor inteligente de energie electrică în beneficiul consumatorilor;

120.

invită Comisia să evalueze posibilitatea instituirii unui program european de schimb de funcționari și alți agenți ai autorităților regionale și locale;

121.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

11.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 72/16

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 privind Politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale (3),

—

având în vedere rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în conformitate cu Strategia Europa 2020 (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2011 referitoare la barierele din calea comerțului și a investițiilor (6),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale – Politica comercială, componentă-cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612),

—

având în vedere raportul Comisiei intitulat „Evaluarea barierelor din calea comerțului și a investițiilor”, publicat la 21 februarie 2012 (COM(2012)0070),

—

având în vedere Acordul de recunoaștere reciprocă dintre UE și Japonia, încheiat în 2001,

—

având în vedere Acordul de cooperare în domeniul practicilor anticoncurențiale dintre UE și Japonia, încheiat în 2003,

—

având în vedere Acordul de cooperare și asistență administrativă reciprocă în domeniul vamal dintre Comunitatea Europeană și Japonia, încheiat în 2008,

—

având în vedere studiul elaborat de firma Copenhagen Economics, intitulat „Evaluarea obstacolelor din calea comerțului și a investițiilor între UE și Japonia”, publicat la 30 noiembrie 2009,

—

având în vedere rezultatele consultării publice a Comisiei cu privire la relațiile comerciale dintre UE și Japonia, publicate la 21 februarie 2011,

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 24-25 martie 2011,

—

având în vedere Declarația comună adoptată la cel de-al 20-lea Summit UE-Japonia, desfășurat la Bruxelles la 28 mai 2011,

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la relațiile comerciale dintre UE și Japonia (7),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 19 februarie 2009 privind acțiunile comunitare în domeniul vânătorii de balene (8),

—

având în vedere Protocolul privind protecția și bunăstarea animalelor, anexat la Tratatul de la Amsterdam din 1997 de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere Acordul între Comunitatea Europeană și Guvernul Japoniei de cooperare în domeniul științei și tehnologiei, semnat la 2 iulie 2012,

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2012 referitoare la negocierile comerciale ale UE cu Japonia (9),

—

având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât UE și Japonia reprezintă împreună peste o treime din PIB-ul mondial și peste 20 % din comerțul mondial;

B.

întrucât, în 2011, volumul total al schimburilor comerciale bilaterale de bunuri dintre UE și Japonia era doar de 116,4 miliarde EUR, față de 444,7 miliarde EUR pentru UE-SUA, 428,3 miliarde EUR pentru UE-China și 306,6 miliarde EUR pentru UE-Rusia;

C.

întrucât, în 2011, excedentul comercial al Japoniei în raport cu Uniunea Europeană era în valoare de 18,5 miliarde EUR, din care numai produsele industriei de automobile reprezentau 30 %;

D.

întrucât Japonia ocupă locul al 16-lea între națiuni la categoria „Relații comerciale transfrontaliere”, în clasamentul din 2012 al Băncii Mondiale referitor la „climatul favorabil de afaceri”, depășind în acest sens 18 state membre ale UE;

E.

întrucât, așa cum au remarcat Parlamentul, Consiliul și Comisia, capacitatea Japoniei de a elimina barierele netarifare și obstacolele din calea accesului la piață în domeniul achizițiilor publice constituie o condiție prealabilă pentru deschiderea de negocieri privind acordul de liber schimb (ALS) dintre UE și Japonia;

F.

întrucât studiul realizat de firma Copenhagen Economics în noiembrie 2009 estimează o creștere potențială de 71 % a exporturilor UE către Japonia și o creștere de 61 % a exporturilor Japoniei către UE, în cazul în care tarifele și barierele netarifare ar fi reduse la maximum;

G.

întrucât Uniunea Europeană și Japonia au convenit, la summitul comun din 28 mai 2011, să lanseze un exercițiu de delimitare a domeniilor, pentru a investiga fezabilitatea și ambițiile comune legate de lansarea negocierilor privind un acord de liber-schimb; întrucât acest exercițiu de delimitare s-a încheiat;

H.

întrucât Comisia, Consiliul și Parlamentul susțin menținerea moratoriului mondial privind vânătoarea de balene în scopuri comerciale și interzicerea comerțului internațional cu produse obținute din balene, și urmăresc să pună capăt vânătorii de balene în așa-zise scopuri științifice și să sprijine desemnarea unor perimetre importante din suprafața oceanelor și a mărilor drept zone protejate, în care orice formă de vânătoare de balene este interzisă pe o perioadă nedeterminată;

I.

întrucât exercițiul paralel de delimitare a domeniilor, efectuat în vederea încheierii unui acord-cadru politic a fost, de asemenea, încheiat cu succes,

1.

consideră că trebuie luată în considerare importanța Japoniei ca aliat politic, aceasta având o abordare similară celei a UE în ceea ce privește noile provocări ale unei lumi globalizate;

2.

consideră că este esențial ca EU să își consolideze puternic relațiile economice și comerciale cu economiile majore la nivel mondial, cum ar fi Japonia, pentru a optimiza potențialul de creare de locuri de muncă și de creștere, în conformitate cu Strategia UE 2020; consideră că acest lucru trebuie realizat de urgență, având în vedere mai ales criza economică resimțită în prezent, ratele ridicate ale șomajului și previziunile de creștere limitate de la nivelul UE;

3.

este preocupat, în acest sens, de faptul că volumul schimburilor comerciale bilaterale cu Japonia este cu mult mai scăzut decât cel al schimburilor comerciale cu alți parteneri, cum ar fi SUA, China și Rusia; conchide că potențialul imens al relațiilor comerciale dintre UE și Japonia nu a fost încă valorificat în beneficiul întreprinderilor, lucrătorilor și consumatorilor din UE, în principal din cauza impactului barierelor netarifare japoneze asupra oportunităților de acces la piață pentru mediul de afaceri european;

4.

remarcă faptul că Japonia își urmărește interesele în cadrul altor acorduri de liber-schimb importante, cum ar fi posibilul ALS Japonia-China-Coreea de Sud și Parteneriatul transpacific, desfășurând, în același timp, negocieri privind o serie de alte acorduri bilaterale; consideră că UE ar trebui să se bazeze pe experiența sa din ALS cu Coreea de Sud pentru a obține un acces comparabil pe piață în negocierile cu Japonia;

5.

ia act de încheierea cu succes a exercițiului de delimitare desfășurat de UE și Japonia, spre satisfacția reciprocă a Comisiei și a guvernului japonez;

6.

salută faptul că, în cadrul negocierilor aferente exercițiului de delimitare, s-a acordat o atenție deosebită înlăturării barierelor netarifare și a obstacolelor din calea accesului la piață în domeniul achizițiilor publice, așa cum a solicitat Parlamentul;

7.

avertizează că, deși foile de parcurs reprezintă un progres parțial, unele dintre acestea nu sunt exacte și lasă loc de interpretări, de exemplu, dispozițiile privind achizițiile feroviare; consideră, așadar, că Japonia trebuie să demonstreze o mai mare ambiție chiar de la începutul negocierilor viitoare; subliniază că implementarea acestor angajamente este crucială și, prin urmare, solicită obținerea unor rezultate concrete cât mai curând posibil, preferabil înainte de datele stabilite;

8.

invită guvernul japonez, la debutul negocierilor oficiale privind încheierea unui ALS UE-Japonia, să reconfirme angajamentele luate în cadrul exercițiului de delimitare, în special cele cu privire la eliminarea barierelor netarifare în calea comerțului (BNT);

9.

solicită, în consecință, Consiliului, ca o condiție pentru adoptarea directivelor vizând negocierea pentru un acord de liber schimb cu Japonia, să insiste asupra unei clauze de revizuire obligatorii, activate în termen de un an de la lansarea negocierilor, pentru a evalua dacă Japonia a dat rezultate clare în eliminarea barierelor netarifare, în special cele care afectează sectorul automobilelor UE și a obstacolelor în calea achizițiilor publice pentru căile ferate și transportul urban, agreate în cadrul exercițiului de delimitare;

10.

invită Consiliul să autorizeze Comisia să inițieze negocieri privind un acord de liber-schimb cu Japonia, pe baza rezultatelor obținute în urma exercițiului de delimitare și a unor condiții clare;

11.

solicită Comisiei să dedice una dintre rundele inițiale ale negocierii ALS UE-Japonia eliminării BNT, asigurând, astfel, posibilitatea unei evaluări independente a impactului, la un an de la începerea negocierilor, ca parte a clauzei de revizuire pentru a evalua în mod obiectiv progresele realizate în direcția acestei preocupări importante a Parlamentului;

12.

subliniază că un astfel de acord de liber-schimb trebuie să fie cuprinzător, ambițios și integral obligatoriu în ceea ce privește toate prevederile sale comerciale; evidențiază faptul că un ALS trebuie să conducă la o deschidere reală a pieței și la înlesniri comerciale pe teren, și nu doar la o deschidere ipotetică, de natură legislativă; solicită Comisiei să informeze în mod oficial și periodic Parlamentul și Consiliul cu privire la stadiul negocierilor și la progresele înregistrate în direcția eliminării barierelor netarifare; consideră că, dacă pe durata negocierilor, Japonia nu demonstrează un nivel suficient de ambiție în ceea ce privește îndeplinirea solicitărilor prioritare ale UE, Comisia ar trebui să suspende negocierile, după organizarea de consultări cu Parlamentul și Consiliul;

13.

constată că eliminarea barierelor netarifare este cu mult mai dificil de monitorizat și de implementat decât eliminarea tarifelor de import; îndeamnă Comisia să țină cont în totalitate de recomandările Parlamentului, enumerate în rezoluția sa din 13 decembrie 2011 referitoare la obstacolele din calea comerțului și a investițiilor și să tragă concluzii plecând de la angajamentele privind barierele netarifare asumate în cadrul ALS UE-Coreea de Sud, pentru a elabora bune practici în materie de mecanisme de implementare și monitorizare;

14.

subliniază faptul că, pentru ca un ALS să fie cu adevărat avantajos pentru economia UE, Consiliul ar trebui să stabilească un calendar clar și să includă următoarele aspecte în directivele vizând negocierea, elaborate de Comisie;

15.

își reiterează convingerea că, în cazul în care aceste condiții prealabile sunt îndeplinite, un ALS UE-Japonia poate conduce la beneficii pentru ambele economii și că un grad mai mare de integrare prin intermediul unui acord de integrare economică ar multiplica în mod considerabil câștigurile ambelor economii;

16.

constată că între UE și Japonia rămân divergențe semnificative în privința unor probleme legate de gestionarea pescuitului și a vânătorii de balene, în special de vânătoarea de balene desfășurată de Japonia sub pretextul unor scopuri științifice, și solicită discuții mai extinse cu privire la problema interzicerii vânătorii de balene și a comerțului cu produse obținute din balene;

17.

solicită Comisiei, în cazul în care negocierile se încheie cu succes, să întreprindă o doua evaluare de impact, pentru a măsura posibilele avantaje și dezavantaje ale acordului din perspectiva locurilor de muncă din UE și a creșterii economice, inclusiv o analiză de impact privind sectoarele sensibile, precum industria auto și cea a produselor electronice, precum și beneficiile pentru interesele ofensive ale UE;

18.

reamintește că Parlamentului i se va solicita să aprobe posibilul acord de liber-schimb UE-Japonia, după cum prevede Tratatul de la Lisabona;

19.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Guvernului și Parlamentului Japoniei.

11.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 72/21

—

având în vedere articolele 9 și 35 din declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, declarație intitulată „Consensul european” (1),

—

având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană și, în special, articolul 21 alineatul (2), care instituie principiile și obiectivele UE în cadrul relațiilor internaționale, precum și articolul 208 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția ONU privind diversitatea biologică din 1992 și Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți,

—

având în vedere articolul 12 din Acordul de parteneriat ACP-CE (Acordul de la Cotonou),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Raportul UE din 2011 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării” (SEC(2011)1627),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „UE – partener global pentru dezvoltare - Accelerarea progreselor către Obiectivele de dezvoltare ale mileniului” (SEC(2008)0434),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Programul de lucru 2010-2013 pentru coerența politicilor în favoarea dezvoltării” (SEC(2010)0421),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Coerența politicilor în favoarea dezvoltării – Stabilirea cadrului de politică în vederea unei abordări la nivelul întregii Uniuni” (COM(2009)0458),

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la coerența politicilor UE în favoarea dezvoltării și conceptul de „asistență oficială pentru dezvoltare plus” (2),

—

având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la coerența politicilor în favoarea dezvoltării, 14 mai 2012 (09317/2012),

—

având în vedere concluziile Consiliului privind „Creșterea impactului politicii de dezvoltare a UE: o agendă a schimbării, 14 mai 2012, (09369/2012),

—

având în vedere Concluziile Consiliului privind abordarea UE în ceea ce privește comerțul, creșterea și dezvoltarea în următorul deceniu, 16 martie 2012 (07412/2012),

—

având în vedere Concluziile Consiliului privind abordarea globală în materie de migrație și mobilitate, 3 mai 2012 (09417/2012),

—

având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la coerența politicilor în favoarea dezvoltării, 18 noiembrie 2009 (16079/2009),

—

având în vedere Evaluarea inter pares a CAD-OCDE referitoare la Uniunea Europeană din 2012,

—

având în vedere Raportul pentru 2012 privind responsabilitatea UE, referitor la revizuirea progreselor înregistrate de UE și de statele membre în materie de finanțare pentru dezvoltare, din 9 iulie 2012,

—

având în vedere studiul realizat de Fundația Evert Vermeer și intitulat „Politica UE privind materiile prime și activitatea de minerit din Rwanda – Coerența politicilor în favoarea dezvoltării în practică” din februarie 2012,

—

având în vedere Declarația A(2010)21584 din 28 septembrie 2010 a celei de a 21-a sesiuni a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională, precum și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru pescuit și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0302/2012),

A.

întrucât articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stipulează că obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE este reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei, în conformitate cu definiția din Consensul european privind dezvoltarea și întrucât Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare;

B.

întrucât angajamentul Uniunii Europene de a asigura coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD), în conformitate cu concluziile Consiliului European din 2005, a fost reafirmat recent în concluziile sale privind CPD;

C.

întrucât există neconcordanțe clare în politicile UE în materie de comerț, agricultură, pescuit, climă, drepturi de proprietate intelectuală, migrație, finanțe, arme și materii prime, care afectează obiectivele de dezvoltare; întrucât CPD poate contribui la reducerea sărăciei prin găsirea unor sinergii fundamentale între politicile UE;

D.

întrucât noul cadru al politicii pentru dezvoltare prezentat în Agenda schimbării vizează coerența politicilor nu numai în cadrul Uniunii, ci și în ceea ce privește Uniunea și statele sale membre, prin promovarea programării în comun și sublinierea rolului UE în calitate de coordonator, organizator și factor de decizie;

E.

întrucât un cadru internațional post-2015 destinat cooperării pentru dezvoltare are potențialul de a juca un rol catalizator în abordarea unor probleme importante de dezvoltare și a altor provocări globale și ar putea contribui la îndeplinirea drepturilor și nevoilor persoanelor;

F.

întrucât, în pofida îmbunătățirilor, cum ar fi cele realizate la nivelul UE, subvențiile directe sau indirecte pentru produsele agricole europene continuă să aibă un efect negativ asupra securității alimentare și a dezvoltării unui sector agricol viabil în țările în curs de dezvoltare;

G.

întrucât UE s-a angajat să atingă până în 2015 obiectivul ONU de 0,7 % din venitul național brut (VNB) ca asistența oficială pentru dezvoltare (AOD);

H.

întrucât hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din noiembrie 2008 statuează că operațiunile Băncii Europene de Investiții (BEI) în țările în curs de dezvoltare trebuie să acorde prioritate dezvoltării, înaintea oricărui alt obiectiv economic sau politic;

I.

întrucât numeroase studii au arătat că, anual, fluxuri financiare ilicite cu o valoare cuprinsă între 850 de miliarde USD și 1 000 de miliarde USD părăsesc țările în curs de dezvoltare, ceea ce subminează grav veniturile fiscale ale acestora și, în consecință, le subminează capacitățile proprii de dezvoltare;

J.

întrucât, în cadrul obiectivului său de a spori impactul asistenței UE în favoarea dezvoltării, Agenda schimbării (COM(2011)0637) reiterează că obiectivele vizând dezvoltarea, democrația, drepturile omului, buna guvernanță și securitatea sunt interconectate;

K.

întrucât achizițiile publice reprezintă 19 % din PIB-ul mondial, și anume de aproape 40 de ori suma furnizată de UE și statele membre în cadrul AOD; întrucât, prin urmare, acestea au un potențial enorm de a reprezenta un instrument de punere în aplicare a politicilor guvernamentale durabile, atât în UE, cât și în țările beneficiare ale AOD;

L.

regretă că malnutriția ucide în jur de 2,6 milioane de copii în fiecare an și că, dacă nu este ținută sub control, va afecta în mod permanent aproape o jumătate de miliard de copii în următorii 15 ani; întrucât aproximativ o treime din copiii de vârstă preșcolară din lume sunt, în prezent, subponderali (au o greutate prea mică pentru vârsta lor) sau subdezvoltați (au o înălțime prea mică pentru vârsta lor); întrucât malnutriția presupune pentru țări costuri de 2-4 % din PIB, iar pentru un individ costurile estimate se ridică la 11 % din veniturile sale de-a lungul vieții, în timp ce, totodată, există intervenții testate și eficiente din punctul de vedere al costurilor în nutriție și acestea ar reprezenta o investiție solidă;

M.

întrucât, până în 2030, se estimează că cererea pentru energie și apă va crește cu 40 %, iar cererea pentru alimente cu 50 % și întrucât creșterea populației, împreună cu o clasă de mijloc în creștere în țările emergente și în curs de dezvoltare, va pune o presiune imensă asupra resurselor naturale – îndeosebi apă, energie și terenuri – și asupra mediului înconjurător;

N.

întrucât conceptele de dezvoltare umană și securitate umană împărtășesc patru perspective fundamentale: sunt orientate asupra oamenilor, sunt multidimensionale, au vederi largi asupra îndeplinirii umane pe termen lung și abordează sărăcia cronică (3);

O.

întrucât dimensiunea externă a celor două noi fonduri ale DG Afaceri Interne și componenta migrație și azil a noului program tematic „Bunuri publice mondiale și provocări globale” al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) vizează, astfel cum s-a anticipat în prioritățile declarate, domenii tematice similare, deși din perspective diferite;

P.

întrucât studiile clinice care nu mai sunt acceptate de către comitetele de etică occidentale sunt aprobate de către comitetele de etică locale din țări precum India, China, Argentina și Rusia; întrucât, astfel cum se arată în Declarația de la Helsinki, îndeosebi principiile etice care sunt deosebit de importante pentru țările în curs de dezvoltare sunt ignorate de către întreprinderi și autoritățile de reglementare (4);

Q.

întrucât cultura este, în toate dimensiunile sale, o componentă fundamentală a dezvoltării durabile, fiind, prin patrimoniul său tangibil și intangibil, prin industriile creative și prin diversele forme de expresie artistică, un contribuitor solid la dezvoltarea economică, stabilitatea socială și protecția mediului;

R.

întrucât studiile arată că dacă femeile sunt educate și pot câștiga și controla venituri, acest lucru antrenează o serie de rezultate pozitive: scăderea mortalității materne și infantile, îmbunătățirea sănătății și a alimentației femeilor și a copiilor, creșterea productivității agricole, posibilitatea de atenuare a schimbărilor climatice, încetinirea creșterii populației, extinderea economiilor și ruperea ciclurilor de sărăcie (5);

S.

întrucât tehnologiile informației și comunicării (TIC) au potențialul de a contribui la atenuarea schimbărilor climatice nu doar prin reducerea cotei lor de emisii de gaze cu efect de seră, ci și prin utilizarea acestora pentru a reduce emisiile în alte sectoare și pentru a aborda schimbarea sistemică și efectele de recul, de exemplu, prin dematerializare și livrare online, substituirea transportului și a deplasării, aplicații de monitorizare și gestionare, o eficiență energetică sporită în producție și utilizare, precum și prin gestionarea și reciclarea produselor;

T.

întrucât Evaluarea inter pares din 2007 a Comunității Europene în cadrul Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) a subliniat că „este importantă buna înțelegere a pertinenței sprijinului bugetar în contextul local”;

U.

întrucât educația poate juca un rol esențial nu numai în durabilitatea mediului, sănătate, creșterea economică și realizarea ODM, în general, ci și în consolidarea păcii; întrucât, poate mai mult decât oricare alt sector, educația are capacitatea de a aduce repede beneficiile deosebit de vizibile ale păcii de care poate depinde supraviețuirea acordurilor de pace în cazul în care sistemele de educație sunt incluzive și orientate spre stimularea atitudinilor care să conducă la înțelegerea reciprocă, toleranță și respect, reducând astfel susceptibilitatea societăților la conflicte violente,

1.

salută eforturile UE pentru realizarea coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD); subliniază că CPD nu este doar o obligație de natură legislativă, ci, în schimb, elaborarea unor politici responsabile, transparente, bazate pe drepturile omului și favorabile incluziunii este o oportunitate care îi permite UE să instituie parteneriate echitabile și durabile cu țările în curs de dezvoltare, care nu se limitează la cooperarea pentru dezvoltare; subliniază, de asemenea, faptul că politicile aliniate CPD oferă guvernelor și societăților din țările în curs de dezvoltare posibilitatea și responsabilitatea de a înregistra succese pe cont propriu;

2.

consideră că coerența politicilor în favoarea dezvoltării trebuie să se bazeze pe recunoașterea dreptului unei țări sau regiuni de a-și defini în mod democratic propriile politici, priorități și strategii pentru a proteja mijloacele de subzistență ale populațiilor lor, în conformitate cu Pactul internațional al ONU cu privire la drepturile economice, sociale și culturale;

3.

salută cele opt domenii de acțiune pentru perioada 2011-2014 alese de Comisie în propunerea sa pentru o nouă politică privind responsabilitatea socială a întreprinderilor; subliniază importanța cerințelor obligatorii de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) și a încurajării angajatorilor să aplice standarde sociale mai ambițioase decât dispozițiile statutare actuale, inclusiv posibilitatea de a dezvolta și obține o desemnare precum eticheta socială; solicită Comisiei să sprijine statele membre în monitorizarea atentă a punerii în aplicare și în asigurarea aplicării legale a acestor cerințe obligatorii și insistă ca viitoarea inițiativă privind RSI să reflecte obligațiile privind CPD și să urmărească adoptarea unor norme RSI obligatorii;

4.

subliniază că CPD nu este doar un aspect tehnic, ci reprezintă, în primul rând, o responsabilitate politică, iar Parlamentul, în calitate de colegislator și de instituție aleasă în mod democratic, are o responsabilitate esențială în ceea ce privește transpunerea angajamentelor în politici concrete;

5.

insistă asupra necesității de a menține Consensul european privind dezvoltarea, inclusiv definiția CPD prevăzută de acesta, drept cadru doctrinar al politicii de dezvoltare a UE, precum și ca orice tentativă de revizuire sau de înlocuire a acestuia în contextul „Agendei pentru schimbare” să asigure implicarea instituțiilor care au permis crearea sa;

6.

reamintește că orice nouă orientare politică în contextul celui de al 11-lea FED, rezultată din Agenda schimbării, trebuie să fie compatibilă cu spiritul și litera Acordului de la Cotonou;

7.

subliniază că transparența în toate domeniile este esențială în realizarea CPD, întrucât poate nu doar să prevină incoerența neintenționată, ci este și eficientă în cazul conflictelor de interes;

8.

solicită introducerea unor reuniuni anuale structurate între reprezentanți ai parlamentelor naționale ale statelor membre ale UE și ai Parlamentului European, pentru a asigura coerența cheltuielilor destinate ajutorului pentru dezvoltare;

9.

subliniază importanța dezvoltării cunoștințelor și a expertizei în ceea ce privește chestiunea complexă a CPD; prin urmare, solicită Comisiei să se asigure că sunt elaborate dispoziții pentru a orienta anumite programe ale DG Cercetare și Inovare asupra aspectelor relevante pentru CPD; recomandă, de asemenea, elaborarea și promovarea unei strategii de cercetare pentru dezvoltare, cu scopul de a angrena DG Cercetare și Inovare și alte DG-uri de cercetare, precum și alte organisme relevante externe Comisiei, cum ar fi OCDE sau Banca Mondială;

10.

insistă ca întrebările cu privire la impactul economic, de mediu și social al politicilor din cadrul și din afara UE, prevăzute în orientările privind evaluările de impact din 2009, să primească răspuns în evaluările de impact ale Comisiei, precum și în evaluările de impact efectuate de Parlamentul European; solicită, de asemenea, Comisiei să finalizeze evaluările de impact înainte de propunerea corespunzătoare de politici, pentru a se asigura că organizațiile societății civile (OSC) și alte părți interesate relevante pot participa la proces, prin urmare, creând, de asemenea, o valoare adăugată în termeni de capacitate;

11.

subliniază faptul că Comitetul pentru evaluări de impact din cadrul Comisiei și o instituție similară care urmează să fie înființată de Parlament necesită o expertiză adecvată în ceea ce privește politicile în favoarea dezvoltării, pentru a se conforma obligației de a verifica calitatea evaluărilor de impact în ceea ce privește CPD;

12.

sugerează includerea unei trimiteri la CPD în revizuirile și evaluările ex post ale politicilor UE, în cazul în care este adecvat; consideră că orice exercițiu de evaluare a programelor derulate în cadrul Fondului european de dezvoltare (FED) sau al ICD ar trebui să includă o evaluare a consecințelor pentru CPD;

13.

salută includerea unor angajamente CPD specifice în programul de lucru al Președinției daneze și solicită următoarelor președinții să urmeze acest exemplu;

14.

salută cel de-al treilea raport bienal al Comisiei privind CPD pentru 2011, dar este de acord cu Consiliul cu privire la necesitatea de a include în viitoarele rapoarte o evaluare independentă a progreselor, inclusiv a consecințelor calitative și cantitative și a costurilor incoerenței politicilor; sugerează că viitoarele rapoarte ar trebui să includă, de asemenea, o prezentare generală cuprinzătoare a rezultatelor legate de CPD în urma dialogurilor desfășurate la nivel de țară, pentru a face auzite vocile cetățenilor din țările în curs de dezvoltare;

15.

invită statele membre și parlamentele naționale ale acestora să promoveze CPD prin intermediul unui program de lucru specific cu calendare obligatorii, pentru a îmbunătăți programul european de lucru privind CPD;

16.

împărtășește opinia Comisiei, conform căreia, la elaborarea următorului program de lucru continuu privind CPD, este necesară o dezbatere mai amplă la care să participe Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), statele membre și toate părțile interesate relevante, cum ar fi ONG-urile și organizațiile societății civile; recunoaște că un număr mai restrâns de indicatori, însoțit de o monitorizare îmbunătățită și mai precisă poate permite crearea unui cadru operațional mai eficient și facilitarea monitorizării;

17.

solicită Înaltului Reprezentant și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să își confirme rolul lor important în concretizarea CPD;

18.

recomandă să se stabilească CPD drept o prioritate clară în cadrul SEAE și al delegațiilor, prin consolidarea suplimentară a dialogului politic al UE cu OSC, cu parlamentele locale și cu alte părți interesate, solicitându-le să colecteze dovezi legate de neconcordanțe sau de lipsă de coerență, prin îmbunătățirea referințelor privind CPD în documentele de programare și prin asigurarea funcționalității acestora, precum și prin elaborarea unui program de formare, în colaborare cu DG DEVCO, destinat tuturor noilor membri ai personalului SEAE, pentru a asigura capacitatea acestora de a înțelege și aplica CPD; subliniază că resursele adecvate pentru îndeplinirea acestei sarcini trebuie alocate delegațiilor și sediilor centrale;

19.

subliniază că delegațiile UE au un rol central în configurarea și gestionarea sprijinului bugetar, precum și că resursele acestora trebuie asigurate în mod corespunzător;

20.

reamintește importanța capitală a articolului 12 din Acordul de parteneriat ACP-CE și obligația Comisiei de a informa cu regularitate Secretariatul Grupului ACP cu privire la propunerile planificate care ar putea afecta interesele statelor ACP; solicită, de asemenea, Comisiei, să informeze Parlamentul European la momentul derulării unor astfel de proceduri;

21.

salută propunerea Comisiei de a aprofunda cooperarea cu Parlamentul European și cu parlamentele naționale cu privire la coerența politicilor în favoarea dezvoltării, prin implicarea în mai multe schimburi cu acestea pe această temă și prin asistarea acestora în dobândirea capacității analitice specifice pentru a contribui la promovarea CPD în UE; propune ca aceste schimburi între parlamentele naționale, Parlamentul European și Comisie să ia forma unor reuniuni anuale structurate care să includă obiective clare, alături de activități de monitorizare a sarcinilor, în vederea consolidării CPD în cadrul UE;

22.

consideră că achizițiile publice ar trebui să fie utilizate eficient în realizarea obiectivelor generale de dezvoltare durabilă ale UE și, prin urmare, viitoarele directive privind achizițiile publice ar trebui să permită integrarea criteriilor de sustenabilitate în cadrul procesului de achiziții publice;

23.

salută faptul că Comisia, în comunicarea sa referitoare la „Comerț, creștere și dezvoltare: Adaptarea politicii comerciale și de investiții pentru țările care au cel mai mult nevoie de sprijin”, se angajează să susțină micii producători și să promoveze inițiativele comerciale echitabile, ecologice și etice; regretă, însă, lipsa de angajament față de integrarea principiilor de comerț echitabil în cadrul politicilor UE;

24.

regretă publicarea a două rapoarte separate de către Comisie, privind comerțul în general, respectiv privind comerțul și dezvoltarea, ceea ce a reprezentat o șansă pierdută din punctul de vedere al CPD;

25.

regretă că PIB-ul pe cap de locuitor este luat în considerare drept unic criteriu de eligibilitate pentru măsurile din cadrul SGP, deoarece acest lucru ar putea să contravină obiectivelor UE în domeniul dezvoltării; reamintește Rezoluția sa din 8 iunie 2011 intitulată „Dincolo de PIB: Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare” (6), care face trimitere la indicele de dezvoltare umană;

26.

reamintește inconsecvențele constatate în contextul acordurilor europene de parteneriat, mai precis: (a) faptul că anumite țări sunt încurajate să semneze un acord înainte ca termenii exacți ai acestuia să fie conveniți reciproc; (b) faptul că Comisia propune eliminarea a 18 țări din anexa I la Regulamentul privind accesul pe piață și (c) faptul că aspectele legate de drepturile omului nu sunt discutate suficient în timpul negocierilor;

27.

consideră că orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale ar trebui să devină norme obligatorii pentru mediul de afaceri și industrie în tratatele UE de investiții, asigurându-se faptul că tratatele de investiții includ clauze privind transparența și lupta împotriva fluxurilor ilicite de capital și că aceste tratate impun raportarea deplină de către întreprinderi cu privire la aspectele sociale și de mediu; subliniază faptul că tratatele de investiții ar trebui să îmbunătățească drepturile și obligațiile guvernelor de a reglementa activitățile economice în domenii sensibile, cum ar fi mediul, și de a promova munca decentă în interesul public mai larg și în interesul pe termen lung al viitoarelor generații;

28.

deplânge faptul că ponderea ajutorului UE pentru comerț acordat țărilor cel mai puțin dezvoltate (LDC) a scăzut la 16 % în 2010 (1,7 miliarde EUR, față de 8,7 miliarde EUR pentru celelalte țări), comparativ cu 22 % în 2009 (7); invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la ponderea anuală și/sau multianuală a fondurilor FED cheltuite ca ajutor pentru comerț;

29.

propune Comisiei să imprime un nou impuls achizițiilor publice durabile la nivel internațional și ca cadrul rezultat din revizuirea directivelor privind achizițiile publice să confere autorităților contractante spațiul politic necesar pentru a face alegeri în cunoștință de cauză cu privire la achizițiile publice în favoarea dezvoltării;

30.

invită Comisia să promoveze în mod activ în cadrul OMC sugestia anumitor donatori de a restrânge sfera de aplicare a inițiativei privind ajutorul pentru comerț, astfel încât acesta să fie mai ușor de monitorizat, mai eficient și să se concentreze asupra unor elemente-cheie ale raportului comerț-dezvoltare pentru a deveni mai eficientă și, astfel, pentru a elimina suspiciunile și a asigura finanțarea din partea donatorilor;

31.

atrage atenția asupra publicării unei strategii DPI revizuite privind țările terțe, care ar trebui, din punctul de vedere al dezvoltării, să asigure accesul adecvat la medicamente și să ofere stimulente eficiente pentru cercetarea farmaceutică prin utilizarea flexibilității Acordului TRIPS, în cazurile adecvate, precum urgențele de sănătate, și prin asigurarea compatibilității acesteia cu agenda paralelă privind „accesul rezonabil la medicamente”; subliniază, de asemenea, faptul că legătura cu agenda privind securitatea alimentară este deosebit de importantă în acest context, de exemplu, pentru a asigura protecția soiurilor de plante și conștientizarea importanței diverselor sisteme agricole și a sistemelor tradiționale de aprovizionare cu semințe;

32.

propune punerea în aplicare a unor norme comerciale preferențiale care să sporească transferurile de tehnologie agricolă ecologică în cadrul OMC și în acordurile comerciale bilaterale cu țările în curs de dezvoltare;

33.

salută crearea, în 2010, în cadrul echipei de dezvoltare durabilă din Direcția Generală Comerț, a unui punct focal pentru a coordona activitățile legate de comerțul echitabil, care constituie un exemplu important al modului în care comerțul UE și politicile în favoarea dezvoltării pot să devină mai coerente și să se sprijine reciproc;

34.

atrage atenția asupra faptului că comerțul echitabil dintre UE și țările în curs de dezvoltare presupune plata unui preț echitabil pentru resursele și produsele agricole ale țărilor în curs de dezvoltare, și anume un preț care să reflecte costurile interne și externe, garantând, în același timp, standardele fundamentale ale OIM privind condițiile de muncă, precum și standardele internaționale privind protecția mediului;

35.

reiterează apelul său pentru a aborda în mod eficient problema mineralelor de conflict și a altor resurse legate de conflict din țările în curs de dezvoltare, care au dus la decesul și strămutarea a milioane de persoane;

36.

consideră că țările în curs de dezvoltare ar trebui să își protejeze economia și să recurgă la deschideri de piață selective, la fel ca în cazul Europei;

37.

solicită Comisiei să integreze în continuare standardele de muncă și de mediu convenite la nivel internațional în instrumente precum APE și ALS;

38.

salută faptul că UE recunoaște relevanța micilor exploatații agricole pentru combaterea foametei și că măsurile de adaptare sunt priorități în agenda de securitate alimentară; subliniază că sprijinul pentru femeile care dețin mici exploatații agricole este deosebit de important;

39.

reiterează faptul că preocupările legate de dezvoltare ar trebui să fie integrate în întregul proces decizional privind politica agricolă a UE și solicită, în caz de necesitate, instituirea de măsuri adiacente similare cu măsurile adiacente la protocolul privind zahărul (SPAM);

40.

reiterează apelul său pentru aprecieri și evaluări periodice și independente ale politicii agricole și ale politicii comerciale ale UE, acordând o atenție deosebită impactului asupra producătorilor locali și a micilor agricultori și având ca fundament dovezile prezentate de guverne, de organizațiile de agricultori, de organizațiile societății civile și de alte părți interesate din țările în curs de dezvoltare care sunt parteneri comerciali ai UE;

41.

îndeamnă UE să consolideze lanțurile de aprovizionare UE-ACP și să sprijine consolidarea lanțurilor de aprovizionare din țările ACP, deoarece ambele piețe s-au dezvoltat în condiții de dependență reciprocă; sugerează să se promoveze utilizarea unor instrumente moderne de gestionare a pieței în țările în curs de dezvoltare, cum ar fi dispoziții referitoare la transparență, dezvoltarea capacităților, reglementările tehnice sau asistența cu privire la negocierea contractelor, spre exemplu în contextul Strategiei comune UE-Africa;

42.

propune crearea de parteneriate transnaționale de înfrățire între zonele Natura 2000 și alte zone similare de gestionare ecologică a agriculturii din țările în curs de dezvoltare, cu scopul de: (a) a face schimb de know-how cu privire la gestionarea acestor zone de către autoritățile locale, liderii locali și comunitățile agricole locale, pentru a se asigura că gestionarea viitoare este durabilă, atât din punct de vedere ecologic, cât și economic, precum și posibilă; (b) a consolida capacitățile prin intermediul înfrățirii viabilității economice a lanțurilor de afaceri din aceste zone, pentru a contribui la securitatea alimentară durabilă în zonele respective; (c) a implementa activități de cercetare pentru a contribui la protejarea diversității agricole și a biodiversității, pentru a asigura supraviețuirea pe termen lung a speciilor valoroase și amenințate și a habitatelor; propune, de asemenea, înființarea unui centru transnațional de înfrățire pentru învățare și dezvoltarea know-how-ului între zonele Natura 2000 și zone similare din țările terțe;

43.

subliniază faptul că informațiile în timp util cu privire la schimbările survenite în standardele aplicate produselor agricole sau aplicarea de standarde alternative echivalente la importuri de către UE este esențială pentru țările în curs de dezvoltare, pentru a facilita planificarea pe termen lung și competitivitatea pe baza calității;

44.

invită Comisia să dezvolte o abordare integrată a alimentației și să înființeze un fond fiduciar dedicat pentru a aborda problema malnutriției în țările în curs de dezvoltare și pentru a mobiliza resursele necesare pentru a efectua intervențiile de bază care ar putea împiedica marea majoritate a cazurilor de malnutriție, îndeosebi în perioada critică de 1 000 de zile de la concepere până la vârsta de 2 ani, care să includă încurajarea practicilor de alimentație și îngrijire optimă, cum ar fi alăptarea pentru a evita apa contaminată, introducerea corectă a alimentelor variate pentru sugari, fortificarea alimentelor de bază și suplimentele de vitamine; consideră că un astfel de fond fiduciar ar permite atragerea și gruparea de resurse provenind de la Comisie și din statele membre, și poate și din partea altor donatori, și ar permite creșterea vizibilității măsurilor luate de UE pentru a salva vieți;

45.

regretă că doar aproximativ 418 milioane EUR sau cca 3,4 % din bugetul total al Comisiei destinat asistenței pentru dezvoltare, în valoare de 12 miliarde EUR anual, este alocat în prezent pentru intervenții directe legate de alimentație; consideră că eforturile de combatere a malnutriției trebuie să fie multidisciplinare și să implice o multitudine de părți interesate, în conformitate cu prioritățile naționale ale țărilor afectate;

46.

consideră că dimensiunea pieței de produse piscicole a UE și anvergura geografică a activităților desfășurate de vase sub pavilionul UE sau în proprietatea UE impun Uniunii un nivel ridicat de responsabilitate în ceea ce privește asigurarea faptului că aceste activități se bazează pe aceleași standarde în ceea ce privește sustenabilitatea ecologică și socială și transparența atât în interiorul, cât și în afara apelor teritoriale ale Uniunii; observă că o astfel de coerență necesită coordonarea atât în cadrul Comisiei, cât și între Comisie și guvernele statelor membre individuale;

47.

reiterează că, în vederea îmbunătățirii CPD, negocierile acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului (APP) trebuie să se bazeze pe prioritățile țării contractante în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a sectorului pescuitului; subliniază necesitatea ca plățile din cadrul APP să fie compatibile cu obiectivele de dezvoltare și ca impactul APP să fie monitorizat îndeaproape de către UE;

48.

consideră că CPD ar trebui să fie consolidată prin (a) acordarea unei responsabilități comune DG MARE și DG Dezvoltare pentru APP; (b) aplicarea principiilor relevante enunțate în Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al FAO, a angajamentelor UE față de politica în favoarea dezvoltării și a Acordului UE-ACP de la Cotonou; (c) integrarea drepturilor omului, a obligațiilor de combatere a corupției și de responsabilitate în toate APP; și (d) asigurarea concordanței cu sau a contribuției APP la reducerea sărăciei și la obiectivele de dezvoltare umană identificate în documentele de strategie națională și regională ale UE;

49.

subliniază că orice acces la resursele piscicole din apele țărilor terțe trebuie să respecte nu doar articolul 62 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (CNUDM), referitor la stocurile excedentare, ci și articolele 69 și 70, referitoare la drepturile statelor fără ieșire la mare și ale celor defavorizate din punct de vedere geografic din regiunile în cauză, ținând seama de necesitățile alimentare și socioeconomice ale populațiilor locale;

50.

propune ca, în conformitate cu Rezoluția Adunării generale a ONU din 2006 privind organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGM), Comisiei să i se acorde un mandat de negociere fără echivoc pentru toate ORGM, pentru promovarea conservării marine și a pescuitului durabil;

51.

consideră că orice sistem de atribuire a posibilităților de pescuit țărilor din cadrul organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGM) trebuie să includă drepturile și aspirațiile legitime ale statelor în curs de dezvoltare de a-și dezvolta propriul pescuit; insistă ca UE să se opună introducerii sistemelor de concesiuni de pescuit transferabile în ORGM, întrucât acestea ar pune în pericol atât supraviețuirea, cât și bunăstarea comunităților dependente ale țărilor în curs de dezvoltare;

52.

consideră că politica pentru dezvoltare a Uniunii ar trebui să se desfășoare în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul ONU și al altor organizații internaționale competente iar contribuția sectorului pescuitului la politica de dezvoltare trebuie să se situeze în cadrul principiilor și obiectivelor acțiunii externe a Uniunii, contribuind la obiectivul principal al politicii de dezvoltare a Uniunii, și anume, reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei în țările în curs de dezvoltare;

53.

consideră că Uniunea trebuie să contribuie la dezvoltarea în domeniul pescuitului, sprijinind principiul stocurilor excedentare și celelalte norme prevăzute în CNUDM, precum și aplicarea Codului de conduită privind pescuitul responsabil elaborat de FAO și a Acordului privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole la nivel mondial adoptat de FAO;

54.

subliniază că obiectivele politicii în domeniul pescuitului trebuie realizate în mod transparent și în conformitate cu celelalte obiective ale Uniunii, iar impactul lor asupra dezvoltării trebuie să fie calculat, analizat, evaluat și să facă obiectul controlului democratic în mod regulat și sistematic;

55.

dorește să afirme ferm că acordurile de cooperare în domeniul pescuitului, precum și aspectele legate de pescuit din cadrul acordurilor de cooperare pentru dezvoltare și al acordurilor comerciale ale UE, trebuie să contribuie la transformarea pescuitului într-o activitate sustenabilă din punct de vedere social, economic și ecologic pentru UE și partenerii săi;

56.

regretă faptul că multe dintre obiectivele APP nu au fost atinse; regretă, în mod deosebit, rezultatele slabe obținute în domeniul cooperării științifice și tehnice și al sprijinului pentru dezvoltarea sustenabilă a sectorului pescuitului (și a industriilor conexe) din țările în curs de dezvoltare; consideră că aceste aspecte pot fi îmbunătățite prin politici coerente și prin administrarea pescuitului la nivel internațional;

57.

subliniază faptul că UE trebuie să ia măsuri pentru ca actuala reformă a politicii comune în domeniul pescuitului să fie armonizată cu angajamentele față de țările în curs de dezvoltare, pentru a sprijini realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, precum și dreptul fundamental la alimentație, astfel cum este recunoscut în Declarația Universală a Drepturilor Omului;

58.

solicită Comisiei ca acțiunile sale externe, în general, și APP, în particular, să consolideze buna guvernare și transparența și să creeze condiții prin care țările terțe în curs de dezvoltare să își poată baza politicile în domeniul pescuitului pe aceleași orientări și standarde în materie de sustenabilitate ca și cele din politica comună în domeniul pescuitului, cum ar fi: adoptarea de decizii pe baza rapoartelor științifice și a studiilor de impact și elaborarea de planuri multianuale pentru realizarea unor progrese constante și pentru a obține o producție care asigură o sustenabilitate maximă a resurselor; acordarea unui sprijin deosebit activităților de pescuit și acvacultură la scară mică, precum și populațiilor care depind într-o foarte mare măsură de ele; promovarea pescuitului selectiv, adaptarea capacității flotelor în funcție de resursele disponibile și practicile de pescuit mai responsabile; reducerea progresivă, în vederea eliminării, a capturilor aruncate înapoi în mare, eforturi de combatere a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat; îmbunătățirea condițiilor de securitate și bunăstare la locul de muncă; protecția mediului și a biodiversității și combaterea schimbărilor climatice; calitatea produselor și îmbunătățirea comercializării lor; și promovarea cercetării și inovării pentru a asigura durabilitatea activităților în domeniul pescuitului, acvaculturii și al industriilor conexe;

59.

subliniază că acordurile și industriile dezvoltate în jurul acestora contribuie la dezvoltarea țărilor terțe, creând condițiile necesare ca, în viitor, acestea să-și exploateze propriile resurse;

60.

subliniază că, în cadrul relațiilor lor cu țările terțe și al participării la organizațiile internaționale, Uniunea și statele sale membre trebuie să contribuie la promovarea capacității societăților și guvernelor din statele în curs de dezvoltare de a formula, implementa și controla politici sustenabile în domeniul pescuitului, care să consolideze securitatea alimentară și să contribuie la dezvoltarea ei;

61.

sprijină elaborarea în comun a unor modele de obiective, acțiuni și indicatori, în vederea unei mai bune monitorizări a utilizării fondurilor, în spiritul parteneriatului; subliniază că această monitorizare trebuie să includă adoptarea unor proceduri corective, convenite împreună cu țara terță, atunci când se constată o îndepărtare de la obiectivele prevăzute în cazul unora dintre aspecte;

62.

salută exemplul de transparență pe care UE l-a stabilit într-un context global prin publicarea condițiilor pe care le aplică în cadrul APP; îndeamnă Comisia să-și mențină atitudinea deschisă, asigurându-se că și evaluările acestor acorduri sunt disponibile publicului, cu respectarea Convenției de la Aarhus, pentru ca parlamentele locale, societatea civilă și alte părți interesate să poată supraveghea în mod eficient punerea în aplicare și consecințele acordurilor;

63.

atrage atenția asupra importanței existenței unor date științifice actualizate și transparente privind stocurile de pește, privind toate acordurile de pescuit, altele decât cele cu UE, și privind efortul global de pescuit în apele fiecărei țări; consideră că evaluarea științifică trebuie să aibă loc înainte de semnarea acordurilor sau, cel puțin, că acestea trebuie să contribuie la analiza datelor;

64.

atrage atenția asupra problemei pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN); amintește faptul că multe nave nu-și raportează în mod corespunzător capturile și nu fac obiectul inspecțiilor, că datele furnizate de nave nu sunt verificate și nu are loc o identificare clară a speciilor capturate; consideră că UE poate și trebuie să contribuie mai mult la depășirea acestor probleme; îndeamnă Comisia ca, în cadrul tuturor relațiilor sale internaționale, să sprijine principiul responsabilității statului de pavilion care stă la baza dreptului internațional, principiu esențial pentru o implementare corectă a Regulamentului privind pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat;

65.

susține crearea unei legături mai strânse a APP cu instrumentele existente în domeniul politicii de dezvoltare, în special cu FED, dar și cu condițiile de acces pe piețele UE pentru țările în curs de dezvoltare;

66.

subliniază că cooperarea în domeniul pescuitului poate aduce beneficii directe celor 150 de milioane de persoane de pe glob care depind de pescuit și de activitățile legate de acesta pentru a supraviețui;

67.

reiterează faptul că trebuie acordată mai multă atenție maximizării sinergiilor dintre politicile UE privind schimbările climatice și obiectivele de dezvoltare ale UE, mai ales în ceea ce privește instrumentele și tehnicile utilizate, dezvoltarea colaterală și/sau beneficiile de adaptare la schimbările climatice;

68.

subliniază că investițiile în educația pentru o dezvoltare durabilă, inclusiv combaterea schimbărilor climatice, constituie un domeniu în care ajutorul pentru dezvoltare poate atinge concomitent mai multe obiective, mai ales atunci când se vizează situația femeilor;

69.

consideră că provocarea reprezentată de schimbările climatice trebuie abordată prin reforme structurale și solicită o evaluare sistematică a riscurilor prezentate de schimbările climatice în toate aspectele legate de planificarea politicilor și procesul decizional al UE, inclusiv comerțul, agricultura, securitatea alimentară etc.; solicită ca rezultatul acestei evaluări să fie utilizat pentru a elabora documente de strategie națională și regională clare și coerente, precum și programe și proiecte de dezvoltare;

70.

solicită acordarea unei atenții deosebite nevoilor speciale ale micilor agricultori și ale crescătorilor de animale care se confruntă cu consecințele schimbărilor climatice în toate politicile și acordurile care implică reducerea posibilă sau constrângeri ale accesului la resurse pentru producția de alimente, cum ar fi, printre altele, terenul, apa, mobilitatea;

71.

reiterează apelul său adresat Comisiei și statelor membre de a colecta date specifice fiecărei țări defalcate pe sexe la planificarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor, programelor și proiectelor în domeniul schimbărilor climatice, pentru a evalua și a aborda eficient efectele diferite ale schimbărilor climatice asupra fiecărui gen și pentru a elabora un ghid privind adaptarea la schimbările climatice, subliniind politicile care pot proteja și împuternici femeile să facă față efectelor schimbărilor climatice;

72.

salută propunerile prezentate în Raportul european 2011/2012 privind dezvoltarea, referitoare la o gestionare integrată și bazată pe ecosisteme a apei, a energiei și a terenurilor, aceste trei resurse fiind esențiale pentru dezvoltare; solicită Comisiei să urmărească punerea în aplicare a propunerilor prezentate în raport; în special, indică existența unor lacune semnificative în guvernanța UE și globală și subliniază mai ales necesitatea unei schimbări spre o durabilitate sporită în modelele de consum și producție din cadrul Uniunii;

73.

sugerează că UE ar trebui să acționeze în țările în curs de dezvoltare pentru a promova investițiile, abordările inovatoare și standardele înalte de practici corporative în utilizarea incluzivă și durabilă a apei, energiei și terenurilor; de asemenea, sugerează că accentul pus pe energia și agricultura durabile în „Agenda schimbării” ar trebui să fie completat cu intervenții în domeniul apei;

74.

solicită Comisiei să raporteze cu privire la sustenabilitatea socială a biocombustibililor până la sfârșitul anului 2012 și să se consulte în prealabil cu comunitățile afectate și cu ONG-urile locale; subliniază că aceasta este o oportunitate de a propune o metodologie adecvată și de a avea în vedere totalitatea efectelor pe care obiectivele europene privind biocombustibilii le au asupra securității alimentare, asupra drepturilor funciare și asupra altor aspecte legate de dezvoltare; reamintește faptul că monitorizarea și raportarea de către Comisie prevăzute în directiva propusă oferă posibilitatea, dacă este cazul, de a propune acțiuni corective bazate pe experiența acumulată;

75.

subliniază importanța de a garanta că bioenergia importată este produsă pe baza unui mediu de lucru și a unor standarde de muncă acceptabile și respectând comunitățile locale;

76.

încurajează dezvoltarea în continuare a bioenergiei de a doua și a treia generație din produse secundare din biomasă, deșeuri și reziduuri;

77.

solicită Comisiei să reconsidere obiectivul de 10 % pentru biocombustibilii obținuți din surse regenerabile până în 2020, care este prevăzut de Directiva privind energiile regenerabile, cu excepția cazului în care se aplică criterii stricte de durabilitate;

78.

îndeamnă statele membre să aloce, începând din 2013, o parte semnificativă din veniturile provenite din licitațiile din cadrul schemei europene de comercializare a certificatelor de emisii în favoarea activităților legate de schimbările climatice din țările în curs de dezvoltare;

79.

solicită Comisiei să propună o metodologie adecvată și în concordanță cu CPD pentru a calcula modificarea indirectă a utilizării terenurilor, reamintind Comisiei că o astfel de metodologie trebuia prezentată până la sfârșitul anului 2010;

80.

subliniază că revizuirea exporturilor de arme ale UE planificată în 2012 trebuie să se bazeze pe informații cuprinzătoare, pentru a respecta obiectivele în domeniul dezvoltării; subliniază că publicarea celui de al 13-lea raport anual al Consiliului privind controlul exporturilor de tehnologie și de echipamente militare a ridicat semne de întrebare în legătură cu fiabilitatea și posibilitatea utilizării efective a datelor furnizate;

81.

atrage atenția asupra angajamentelor UE față de democrație și drepturile omului și asupra condiționalităților precum cele consacrate în abordarea „mai mult pentru mai mult” privind politica UE de vecinătate imediată; subliniază că relevanța acestora poate fi asigurată numai atunci când niciun alt domeniu de politici sau interacțiunile cu țările partenere nu contracarează inițiativele întreprinse pentru a consolida drepturile omului, securitatea umană și democrația în țările partenere;

82.

reamintește că exporturile de arme reprezintă o chestiune interguvernamentală, iar CPD ar trebui luată în considerare în acest context; conchide că decizia de a aproba exporturile de arme către țările în curs de dezvoltare în legătură cu criteriul „dezvoltării durabile”, și anume criteriul 8 din Criteriile UE și naționale consolidate de acordare a licențelor pentru exportul de arme, poate fi dificilă, având în vedere că alte considerații politice pot avea întâietate față de aplicarea acesteia; recomandă ca statele membre să ofere o declarație deplină cu privire la metodologia utilizată în raport cu acest criteriu;

83.

recunoaște interdependența dezvoltării, democrației, drepturilor omului, bunei guvernanțe și a securității, care trebuie luată în considerare în cadrul oricărei discuții cu privire la CPD;

84.

consideră că conceptele de securitate umană și de dezvoltare ar trebui, prin urmare, să fie considerate esențiale în relația securitate-dezvoltare, întrucât sunt orientate asupra individului;

85.

subliniază că ar trebui să se îmbunătățească coordonarea între măsurile de instaurare a păcii, ajutorul umanitar și activitățile care vizează dezvoltarea în situațiile postconflict, în conformitate cu cadrul strategic de „creare a unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare” (LRRD), pentru a respecta principiile CPD și securitatea umană, aceasta din urmă fiind în continuare subestimată; reamintește Comisiei că Consiliul a invitat-o să elaboreze un plan de acțiune al UE privind situațiile de conflict și de fragilitate în 2009 și că UE a susținut modelul „New Deal” pentru implicarea în statele fragile, adoptat în cadrul Forumului la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului de la Busan;

86.

subliniază faptul că, întrucât Grupul de lucru al Consiliului pentru exportul de arme convenționale reprezintă principala comisie responsabilă pentru Codul de conduită al UE privind exporturile de arme, este imperativ ca obiectivele de dezvoltare să fie luate în considerare în cadrul acestui forum; solicită Consiliului să confere Codului de conduită al UE privind exporturile de arme un statut juridic de obligativitate;

87.

subliniază că „exportul de inteligență” poate cauza probleme grave în țările în curs de dezvoltare, în special în sectorul sănătății; recunoaște că exportul de inteligență care afectează țările în curs de dezvoltare este rezultatul unei combinații de cauze structurale și factori care determină mobilitatea; prin urmare, solicită Comisiei să monitorizeze efectele sistemului de cărți albastre asupra țărilor în curs de dezvoltare și să adopte măsuri corective dacă este necesar; solicită, de asemenea, Comisiei să promoveze aplicarea codului de practici al OMS în ceea ce privește recrutarea internațională de personal în domeniul sănătății, atât în sectorul public, cât și în cel privat;

88.

subliniază că trebuie garantat că parteneriatele pentru mobilitate sunt în concordanță cu cadrul juridic internațional privind drepturile omului; solicită UE să prevină condiționarea ajutorului pentru dezvoltare de reducerea migrației, atât în negocierile bilaterale, cât și în negocierile multilaterale ale UE și ale statelor membre;

89.

insistă asupra coerenței depline a componentei dimensiunii externe a Fondului pentru azil și migrație cu instrumentele de ajutor extern și cu obiectivele UE în materie de dezvoltare; propune instituirea unor măsuri de protecție pentru a preveni statele membre să utilizeze această componentă de finanțare numai pentru a limita migrația din țările în curs de dezvoltare;

90.

sprijină o abordare orientată spre migranți și bazată pe drepturile omului în cadrul politicii UE în materie de migrație, cu scopul de a permite statelor membre ale UE și țărilor partenere să respecte, să protejeze și să ducă la îndeplinire drepturile omului ale tuturor migranților și să permită migranților să își revendice drepturile pe parcursul perioadei de migrație; subliniază că abordările bazate pe drepturile omului și orientate spre migranți vor contribui la o analiză adecvată a cauzelor fundamentale ale migrației forțate, îndeosebi conflictele, schimbările climatice, șomajul și sărăcia și vor asigura un răspuns adecvat al UE în acest sens, în conformitate cu CPD;

91.

subliniază că este oportun să se asigure implicarea diasporei și a persoanelor repatriate în calitate de agenți de dezvoltare, acestea din urmă având un rol deosebit de relevant în contextul crizei financiare europene;

92.

subliniază că este necesar să se furnizeze explicații suplimentare privind parametrii de complementaritate și să se instituie un dialog instituțional coerent și integrat pentru a planifica și a gestiona fondurile de proveniență internă și externă, abordând aspectele legate de migrare dintr-o perspectivă fondată pe CPD și pe drepturile omului;

93.

invită Comisia și țările ACP să includă, în revizuirea în curs a Acordului ACP-UE, la articolul 13, principiile de migrație circulară și facilitarea acesteia prin acordarea vizelor circulare; subliniază că articolul respectiv scoate în evidență respectul pentru drepturile omului și tratamentul echitabil al resortisanților țărilor ACP, dar că sfera de aplicare a acestor principii este grav compromisă de acordurile bilaterale de readmisie cu țările de tranzit care, dacă sunt cumulate, reprezintă echivalentul unei externalizări de către Europa a gestionării migrației, care nu garantează respectarea drepturilor migranților și care poate avea ca rezultat readmisii „în lanț”, punând în pericol siguranța și viața acestora;

94.

reafirmă importanța cofinanțării ONG-urilor ca principiu care motivează beneficiarii de subvenții să contribuie la o mai mare responsabilitate și la eficiența dezvoltării și care îmbunătățește cooperarea tuturor părților interesate, astfel cum recomandă principiile de la Istanbul (8);

95.

solicită să se acorde atenție evidențierii cadrului general de bună guvernanță și de respectare a drepturilor omului, precum și a rolului său catalizator pentru dezvoltare în țările partenere în toate dialogurile politice, indiferent de cele cinci probleme de bază identificate în scopul evaluării CPD;

96.

propune ca noțiunea de „eficacitate a ajutorului” să fie completată cu noțiunea de „eficacitate a dezvoltării”, întrucât aceasta din urmă este mai potrivită pentru a măsura CPD și mai convenabilă pentru aprofundarea dialogului cu țările BRIC în domeniul politicilor în favoarea dezvoltării;

97.

atrage atenția asupra caracterului transversal al programelor de bună guvernanță în țările în curs de dezvoltare și încurajează continuarea eforturilor Comisiei în acest sens; atrage atenția, totodată, în perioada actuală de crize multiple, asupra necesității unei mai bune guvernanțe globale, care este esențială pentru a realiza dezvoltarea globală; regretă faptul că documentul final al Conferinței ONU Rio+20 nu conține angajamentul față de conservarea resurselor, adaptarea și atenuarea efectelor schimbărilor climatice și sustenabilitatea economică, solicitat de UE; îndeamnă totuși UE să se implice în continuare îndeaproape în definirea obiectivelor de dezvoltare durabilă și să asigure funcționalitatea acestora până în 2015;

98.

sprijină propunerea Comisiei de a realiza o imagine de ansamblu a costurilor politicilor care nu sunt aliniate cu CPD, precum și a beneficiilor sau a situațiilor de câștig reciproc create de politicile CPD aliniate care pot fi utilizate pentru sensibilizarea și formarea suplimentară și ca bază de discuții cu cetățenii europeni și cu alte părți interesate afectate, cu scopul de a depăși concepțiile greșite care sunt încă răspândite cu privire la costurile și beneficiile CPD; o astfel de analiză ar fi deosebit de utilă în domeniul migrației, în care UE ar trebui să evidențieze legăturile dintre politica în domeniul migrației și politica de dezvoltare și să furnizeze în mod constant cetățenilor săi informații cu privire la beneficiile acestor legături, precum și în domeniul energiei durabile;

99.

solicită Comisiei și Consiliului să dezvolte o strategie europeană pe termen lung, trans-sectorială, în materie de educație pentru dezvoltare, sensibilizare și cetățenie mondială activă;

100.

solicită statelor membre să elaboreze sau să consolideze strategii naționale în materie de educație pentru dezvoltare și programe educaționale în materie de dezvoltare durabilă și să integreze CPD în programele de curs respective;

101.

subliniază că inițiativa în curs referitoare la Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) poate aduce o contribuție valoroasă la îndeplinirea obiectivelor globale ale cooperării pentru dezvoltare a Uniunii, prin includerea de limite stricte de poziție, o limitare strictă a exceptărilor de la MiFID și prin consolidarea competențelor autorităților de reglementare de a interveni în cazul unor produse și activități specifice;

102.

reiterează faptul că, în interesul transparenței și al responsabilității, SEAE și DEVCO ar trebui să monitorizeze modul în care repartizarea responsabilităților convenită între Comisiei și SEAE funcționează în practică și să o îmbunătățească astfel încât să se evite suprapunerile și să se asigure sinergii;

103.

reamintește faptul că SEAE a propus conceptul de „rol de actor al UE” (EU actorness) pentru a spori vizibilitatea acțiunilor UE; consideră că, astfel, CPD devine și mai importantă, întrucât fiecare impact negativ va fi asociat tot mai mult cu UE; îndeamnă, de asemenea, Comisia să se asigure că acest concept nu este în contradicție cu alte obiective ale politicii pentru dezvoltare, astfel cum au fost formulate de UE, îndeosebi obiectivele de asumare a responsabilității și de spațiu de politici pentru țările în curs de dezvoltare;

104.

sugerează ca, în conformitate cu Acordul de la Cotonou și cu documentul de referință intitulat „Engaging Non-State Actors in New Aid Modalities (9)”(„Implicarea actorilor nestatali în noi modalități de asistență”), delegațiile UE ar trebui să efectueze o inventariere cuprinzătoare a ONG-urilor, a OSC și a autorităților locale relevante pentru activitatea lor în țara respectivă, îndeosebi a organizațiilor locale și de la nivelul comunităților;

105.

reiterează faptul că crearea unui raportor permanent pentru CPD din țările ACP în cadrul Adunării Parlamentare Paritare ar facilita coordonarea cu și activitatea raportorului permanent al PE privind CPD și a departamentului relevant al Comisiei și Consiliului, contribuind la eliminarea obstacolelor în calea PCD în cadrul țărilor în curs de dezvoltare;

106.

reamintește că, în comunicarea sa din iunie 2011 privind cadrul financiar multianual, Comisia a propus extinderea atribuțiilor de control ale FED către Parlament; regretă că această propunere nu figurează în propunerea legislativă pentru cel de al 11-lea FED;

107.

subliniază că un cadru internațional post-2015 destinat cooperării pentru dezvoltare ar trebui, pentru a asigura o abordare mai cuprinzătoare a eradicării sărăciei și a dezvoltării durabile, să meargă dincolo de o interpretare tradițională a cooperării pentru dezvoltare, mobilizând coerența politicilor în favoarea dezvoltării ca un mecanism important și promovând abordările pe bază de drepturi; subliniază că un astfel de cadru ar trebui să meargă dincolo de conceptul actual de acțiune publică și ajutor și ar trebui să implice toate țările (dezvoltate, în curs de dezvoltare, emergente) și toți actorii (donatori tradiționali și noi, guverne și autorități locale ale țărilor în curs de dezvoltare și dezvoltate, sectorul privat, ONG-uri, parteneri sociali etc.) într-un proces coerent și cuprinzător;

108.

salută faptul că respectiva clauză socială enunțată la articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) se aplică atât în interiorul, cât și în afara frontierelor UE;

109.

subliniază necesitatea asigurării punerii în aplicare și a monitorizării adecvate a dispozițiilor sociale consacrate în acordurile comerciale ale UE; consideră că este necesar să se garanteze disponibilitatea mecanismelor de revizuire și de executare;

110.

solicită Comisiei să includă dispoziții în ceea ce privește standardele sociale și obiectivele privind ocuparea integrală și productivă a forței de muncă, luând în considerare egalitatea de gen și tineretul, munca decentă, respectarea drepturilor lucrătorilor, inclusiv pentru lucrătorii migranți, și egalitatea de gen în cadrul oricărui acord comercial al UE;

111.

subliniază necesitatea de a sprijini și promova negocierea colectivă ca instrument de reducere a inegalităților pe piața muncii, asigurând condiții de muncă și salarii decente, prevenind practicile de dumping social și muncă la negru și asigurând o concurență echitabilă;

112.

subliniază necesitatea de a respecta condițiile contractelor de muncă, subliniind faptul că munca realizată de tineri și femei nu ar trebui să implice nici un fel de exploatare, incluzând aici exploatarea sexuală, munca sau serviciile forțate, sclavia sau practici similare sclaviei;

113.

subliniază importanța cerințelor obligatorii de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) și a încurajării angajatorilor să aplice standarde sociale mai ambițioase decât dispozițiile statutare actuale, inclusiv posibilitatea de a dezvolta și obține o desemnare precum eticheta socială; solicită Comisiei să sprijine statele membre în monitorizarea atentă a punerii în aplicare și în asigurarea aplicării legale a acestor cerințe obligatorii;

114.

subliniază importanța instituirii unor puncte de contact pentru CPD și în țările în curs de dezvoltare, pentru a îmbunătăți schimbul de informații, printre altele, în ceea ce privește chestiuni care depășesc competențele UE, cum ar fi utilizarea, în scopul incluziunii sociale, a impozitării sau a taxelor pe resursele luate în arendă și impactul așa-numitului fenomen de „export de inteligență”asupra țărilor de origine; solicită Comisiei să integreze politica socială în activitățile SEAE; consideră că este esențial și pentru țările cu venituri medii să aloce o mai mare parte din veniturile lor scopurilor sociale, mai ales prin dezvoltarea sistemelor de impozitare și a protecției sociale;

115.

îndeamnă Comisia și statele membre să acorde o mai mare atenție participării și integrării migranților, îndeosebi femei și copii, în țările de adopție și transferabilității drepturilor sociale;

116.

invită Comisia să se angajeze într-un dialog social cu organizații muncitorești și sindicate din afara UE, privind aplicarea standardelor sociale în țările lor respective și să asigure o asistență tehnică mai adecvată în vederea implementării politicilor sociale și fiscale;

117.

solicită Comisiei să ia în considerare consolidarea sprijinului său pentru programele legate de cultură sau pentru proiectele de cooperare cu partenerii din țările în curs de dezvoltare, dat fiind caracterul lor transversal în ceea ce privește obiectivele de dezvoltare ale UE;

118.

subliniază că planificarea pentru furnizarea de servicii de bază precum învățământul primar trebuie să se concentreze cu mai multă fermitate asupra caracteristicilor specifice ale grupurilor deosebit de marginalizate, care îngreunează furnizarea acestor servicii și limitează capacitatea grupurilor de a profita de ceea ce este disponibil;

119.

subliniază necesitatea urgentă de a schimba mentalitatea umanitară și de a recunoaște rolul esențial al educației, îndeosebi al educației în timpul situațiilor de urgență legate de conflicte și în urma conflictelor; regretă faptul că educația este în continuare unul dintre domeniile cel mai slab finanțate ale ajutorului umanitar;

120.

solicită Comisiei să aibă în vedere caracterul transversal al TIC în cadrul politicilor în favoarea dezvoltării, îndeosebi influența pozitivă pe care o pot avea asupra sistemului educațional, subliniind că drepturile de proprietate intelectuală, transferul de tehnologie și dezvoltarea capacităților la nivel local necesită o atenție deosebită în acest context;

121.

subliniază că tranzacțiile bancare reale bazate pe tehnologia telefoanelor mobile (m-banking) ar trebui să fie deosebite de transferurile de bani de bază care folosesc această tehnologie (m-payments) și subliniază că necesitatea de a reglementa tranzacțiile internaționale de bani (de exemplu, pentru a preveni spălarea banilor sau finanțarea terorismului) trebuie reconciliată cu necesitatea de a promova accesul rezonabil la bani al persoanelor sărace prin intermediul telefoanelor mobile; sugerează că colectarea celor mai bune practici existente ar fi o metodă utilă de a împărtăși cunoștințe și de a aborda aceste provocări;

122.

regretă faptul că măsurile de sprijin bugetar sunt caracterizate în continuare de o lipsă de supraveghere cetățenească și parlamentară a acordurilor, a punerii în aplicare și a monitorizării acestora;

123.

reiterează faptul că deși sprijinul bugetar ar trebui să fie în concordanță cu promovarea guvernanței democratice, consolidarea resurselor economice proprii ale țărilor în curs de dezvoltare, combaterea corupției și promovarea responsabilității în ceea ce privește cheltuielile publice, acesta ar trebui să se concentreze, în mod special, asupra reducerii sărăciei;

124.

reiterează că eforturile UE de a garanta accesul la materiile prime din țările în curs de dezvoltare nu trebuie să submineze dezvoltarea locală și eradicarea sărăciei, ci să sprijine țările în curs de dezvoltare în transformarea bunăstării lor minerale într-o dezvoltare reală; subliniază, de asemenea, faptul că UE ar trebui să sprijine buna guvernanță, procesele de valoare adăugată și transparența financiară a guvernelor și a întreprinderilor comerciale, astfel încât sectoarele miniere locale să poată acționa ca un catalizator pentru dezvoltare;

125.

subliniază că transparența financiară este esențială pentru sprijinirea mobilizării veniturilor și combaterea evaziunii fiscale; insistă asupra faptului că actuala reformă a directivelor UE privind contabilitatea și transparența ar trebui să includă obligația pentru întreprinderile private mari și listate la bursă din sectorul extractiv și al cherestelei de a dezvălui plățile făcute guvernelor pentru fiecare proiect în parte, cu praguri de raportare care să reflecte valoarea plăților din perspectiva comunităților sărace;

126.

consideră că, deși există o limită legată de ceea ce ajutorul unui donator poate realiza în termeni de consolidare a responsabilității interne, unele forme de ajutor pot face o diferență, de la „a nu face rău” la consolidarea efectivă a sistemelor interne existente de responsabilizare, de exemplu, prin implicarea organizațiilor locale ale societății civile și a parlamentelor din țările în curs de dezvoltare în contextul abordărilor sectoriale (SWAp);

127.

regretă faptul că finanțarea globală a sănătății și intervențiile în acest domeniu sunt orientate spre evenimentele de mare vizibilitate, cum ar fi tsunamiul asiatic, precum și spre câteva boli infecțioase cu o mare mediatizare (precum HIV/SIDA), neglijând faptul că bolile netransmisibile reprezintă 63 % din totalul deceselor la nivel mondial, iar leziunile reprezintă 17 % din morbiditatea la nivel mondial, și în timp ce femeile și copiii mor din cauza incapacității de a oferi servicii de îngrijire de bază în timpul sarcinii, al nașterii și al copilăriei;

128.

subliniază faptul că Parlamentul poate, în conformitate cu responsabilitatea sa de a proteja drepturile subiecților testelor clinice în țările în curs de dezvoltare și de a proteja sănătatea cetățenilor UE, să utilizeze dreptul său de a iniția anchete; propune ca acțiunile Agenției Europene pentru Medicamente (EMEA) cu privire la anumite chestiuni, cum ar fi acțiunile sale de a clarifica aplicarea practică a standardelor etice ale testelor clinice, să fie monitorizate, pentru a se asigura că EMEA depune eforturi pentru armonizarea aplicării standardelor etice de către autoritățile responsabile;

129.

invită Comisia să sprijine grupurile societății civile locale, îndeosebi grupurile de femei și pe cele care au o agendă orientată spre aspectele de gen, prin intermediul finanțării accesibile și al consolidării capacităților, astfel încât să fie capabile să își îndeplinească rolul ca actori efectivi de dezvoltare și custozi ai păcii și ai bunei guvernanțe, îndeosebi în situațiile de fragilitate și de conflict;

130.

salută Planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor în contextul dezvoltării și încurajează monitorizarea și punerea în aplicare a integrării dimensiunii de gen în proiectele finanțate de UE la nivel de țară; invită Înaltul Reprezentant al UE să ia toate măsurile necesare pentru a oferi o formare adecvată și eficientă membrilor delegațiilor UE cu privire la o abordare sensibilă la gen pentru menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea păcii;

131.

salută activitatea intensă a Comisiei Europene atât la nivel de politici, cât și prin intermediul diverselor sale instrumente de finanțare și mecanisme de sprijin bugetar, menite să intensifice angajamentele luate de promovare a autonomiei femeilor, îndeosebi prin încercarea de a integra prioritățile și necesitățile acestora în toate domeniile esențiale ale CPD;

132.

subliniază că trebuie să se înregistreze date statistice fiabile, precum și cauzele mortalității materne, în conformitate cu standardele de codificare elaborate de OMS în Clasificarea Internațională a Bolilor, care pot servi îndrumar statelor respective și le pot ajuta să-și îmbunătățească depistarea și estimarea cauzelor mortalității materne;

133.

reiterează declarația sa A(2010)21584 a Adunării Parlamentare ACP-UE;

134.

solicită ca CPD să permită o abordare de gen participativă, vizând autonomia și autodeterminarea populațiilor, mai ales a femeilor;

135.

reafirmă importanța analizării situației femeilor, nu doar considerându-le o categorie vulnerabilă, ci și un segment de populație care promovează activ politicile de dezvoltare; reamintește, în acest sens, că femeile reprezintă 80 % din forța de muncă ocupată în agricultură în Africa, chiar dacă au un acces foarte redus la proprietatea terenurilor pe care le cultivă; solicită, așadar, ca politicile agricole și în domeniul pescuitului să fie integrate în CPD, dat fiind impactul lor asupra dezvoltării, precum și evaluarea acestora în funcție de impactul lor diferențiat asupra femeilor și bărbaților;

136.

accentuează importanța considerării grupurilor celor mai defavorizate și vulnerabile, mai ales femeile și fetele, acordându-li-se o atenție specială pentru a evita accentuarea inegalităților; subliniază că, așa cum demonstrează experiența, acțiunile cu efect „neutru” consolidează situațiile de avantaj dobândit și că sunt necesare acțiuni pozitive, conștiente, sistematice pentru a îmbunătăți situația femeilor, astfel încât beneficiile acestor acțiuni să se facă simțite în rândul celor mai defavorizați;

137.

subliniază că politica de promovare a egalității de gen trebuie să facă obiectul unei linii bugetare alocate special în cadrul politicilor de dezvoltare și, totodată, să fie tratată ca un aspect transversal, întrucât orice politică cu impact social are un impact diferențiat asupra femeilor și bărbaților, având în vedere persistența rolurilor de gen în societate; subliniază faptul că CPD constituie un instrument concret de prevenire a externalităților negative asupra egalității între femei și bărbați;

138.

subliniază că CPD trebuie încorporată într-o abordare globală, care să depășească cadrul familial și microsocial și să țină cont de relațiile de gen; este convins că această abordare transversală de gen trebuie să fie încorporată în toate proiectele de dezvoltare și toate analizele aplicate unei societăți; insistă că această abordare trebuie să se aplice nu doar în ceea ce privește sectoarele, ci și domeniile politice, economice, sociale, de mediu, culturale etc.; relevă că această abordare transversală, care ține cont în mod sistematic de situația și de rolul femeilor, precum și de relațiile de gen într-o societate, este una mai globală, mai umanistă și mai democratică decât cea care izolează femeile, în special deoarece permite evitarea marginalizării femeilor în „proiecte pentru femei” sau în proiectele care cresc volumul de muncă al femeilor sau responsabilitățile acestora, fără însă a mări și atribuțiile sau controlul lor asupra beneficiilor ce ar putea decurge din proiecte;

139.

afirmă că succesul politicilor de dezvoltare și, prin urmare, al CPD nu poate fi evaluat doar prin indicatori generali care și-au demonstrat limitele, precum evoluția PIB-ului pe cap de locuitor, ci prin intermediul unor alți indicatori care să permită conturarea unei imagini mai complete a efectelor politicilor de dezvoltare în ansamblu, precum indicatori privind egalitatea între femei și bărbați; subliniază că evaluarea și îmbunătățirea efectelor CPD presupune, așadar, colectarea la fața locului de date dezagregate pe sex;

140.

insistă asupra rolului femeilor în promovarea politicilor de dezvoltare prin participarea acestora la elaborarea și implementarea politicilor de dezvoltare, asigurându-se astfel că, în cadrul negocierilor politice și economice, sunt luate în considerare interesele femeilor, creând uni cerc virtuos de dezvoltare, în care femeile sunt motoarele politicii de dezvoltare care, la rândul lor, asigură instituirea instrumentelor necesare pentru a garanta autonomizarea femeilor; subliniază importanța sprijinului acordat organizațiilor și grupurilor din societatea civilă care se ocupă de promovarea egalității de gen și autonomizarea femeilor;

141.

constată că rolul femeilor în dezvoltare este esențial întrucât, prin rolul lor de mame și de responsabile de îngrijirea copiilor și a altor membri dependenți ai familiei, ele își asumă responsabilitatea pentru binele general; subliniază că, de exemplu, în materie de nutriție și de securitate alimentară rolul femeilor este esențial, mai ales în ceea ce privește agricultura de subzistență;

142.

subliniază că situația femeilor se degradează adeseori mai mult decât cea a bărbaților, atât în valoare relativă, cât și absolută; constată cu îngrijorare că, de circa douăzeci de ani, se constată o creștere a sărăciei, îndeosebi în rândul femeilor;

143.

subliniază că, deși importanța rolului femeilor în politicile de dezvoltare și în cooperarea pentru dezvoltare este larg recunoscută, statisticile și datele cantitative specifice sunt în continuare neadecvate și nu îndeplinesc obiectivul de a reda situația femeilor în țările în curs de dezvoltare, mai ales în ceea ce privește domenii precum sănătatea, educația, profilaxia și satisfacerea nevoilor de bază; subliniază, din acest motiv, că trebuie să se depună eforturi pentru a asigura că toate obiectivele, analizele, documentele și evaluările pe care le implică CPD, precum și datele cantitative sunt defalcate pe sex și să se asigure inclusiv indicatori în funcție de sex pentru a reda condițiile de viață reală a femeilor;

144.

consideră că orice copil, indiferent de sex, are dreptul la viață, la supraviețuire și la dezvoltare și reafirmă că și fetele de vârstă fragedă au un statut egal în temeiul Convenției ONU privind drepturile copilului; invită delegațiile UE în țările în curs de dezvoltare să colaboreze cu guvernele acestor țări pentru a se asigura că fetele beneficiază de drepturile lor fără discriminare, printre altele, solicitând ca toți copiii să fie înregistrați imediat după naștere, acordând drepturi egale la educație și școlarizare fetelor și băieților, eliminând stereotipurile și punând capăt practicilor discriminatorii și, cum ar fi selectarea prenatală a copiilor în funcție de sex, avortul fetușilor de sex feminin, infanticidul feminin, căsătoriile forțate timpurii, mutilarea genitală a femeilor, prostituția infantilă și turismul sexual; reafirmă rezoluția sa din 5 iulie 2012 referitoare la scandalul privind cazul de avort forțat din China (10);

145.

subliniază necesitatea de a garanta respectarea dreptului fetelor de a-și exprima opiniile și de a-și face auzită vocea cu privire la aspectele ce le afectează sănătatea și demnitatea umană, atrăgând, totodată, atenția că interesul copilului în cauză trebuie să fie preocuparea principală; subliniază importanța creșterii tuturor copiilor și mai ales a fetelor, într-un mediu familial caracterizat de liniște, demnitate, toleranță, libertate, nediscriminare, egalitate de gen și solidaritate; solicită implementarea riguroasă a Declarației de la Geneva privind copiii și a Declarației de la Beijing privind femeile;

146.

reamintește că, atunci când intervin chestiuni legate de drepturile copiilor în cadrul asistenței pentru dezvoltare, UE și statele sale membre trebuie să țină cont de drepturile și de îndatoririle părinților, ale tutorilor legali sau ale altor persoane responsabile din punct de vedere juridic pentru copii; solicită ca relațiile dintre părinți și copii să beneficieze de o atenție deosebită din partea instituțiilor competente, de exemplu prin programe care să conțină măsuri concrete, adaptate necesităților naționale, prin care să se ofere cel mai bun sprijin posibil pentru îndeplinirea obligațiilor părintești de către părinți sau tutori legali, pentru a evita destrămarea familiilor, abuzarea copiilor și instituționalizarea acestora, ca urmare a nivelului ridicat de sărăcie, sau să se asigure că astfel de măsuri nu sunt luate decât în ultimă instanță;

147.

afirmă că, atunci când sunt puse în aplicare clauzele specifice privind interdicția care vizează constrângerea sau obligarea în materie de sănătate sexuală și reproductivă care au fost convenite la Conferința Internațională privind Populația și Dezvoltarea (CIPD) de la Cairo, precum și instrumentele internaționale obligatorii din punct de vedere juridic în materie de drepturile omului, acquis-ul comunitar și competențele politice ale Uniunii în acest domeniu, nu ar trebui să se acorde asistență din partea Uniunii autorităților, organizațiilor sau programelor care promovează, sprijină sau participă la gestionarea unei acțiuni care implică încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi avortul forțat, sterilizarea forțată a femeilor și a bărbaților, determinarea sexului fătului ce conduce la selectarea prenatală în funcție de sex, sau infanticidul, mai ales în cazurile în care astfel de acțiuni reprezintă consecința unor presiuni psihologice, sociale, economice sau juridice; invită Comisia să prezinte un raport privind implementarea asistenței externe a UE care include acest program;

148.

își exprimă îngrijorarea profundă privind faptul că violența de gen, în special violența sexuală, exploatarea și uciderea femeilor sunt foarte răspândite în multe țări din lume și, mai ales, în țările în curs de dezvoltare; subliniază că apărarea drepturilor femeilor, inclusiv a drepturilor sexuale și reproductive, și respectarea demnității lor umane este esențială, prin prevenirea și combaterea violenței de gen, asigurarea protecției și furnizarea de consiliere adecvată pentru victime și prin pedepsirea celor care comit abuzuri; invită Comisia să acorde combaterii impunității în cazul autorilor acestor acte de violență un rol prioritar în cadrul politicilor sale de asistență pentru dezvoltare;

149.

subliniază că femeile sunt adeseori discriminate în ceea ce privește recunoașterea luptei lor pentru pace și că acestea se confruntă cu o suferință extremă în țările aflate în stare de război; subliniază că astfel de consecințe, respectiv violarea fetelor de către soldați, prostituția forțată, inseminarea forțată a femeilor, sclavia sexuală, violurile și hărțuirea sexuală și răpirea consensuală (prin seducție) sunt infracțiuni ce nu pot fi ignorate; afirmă că UE trebuie să le trateze ca probleme fundamentale, care trebuie luate în considerare;

150.

consideră că trebuie acordată o atenție deosebită educației pe probleme de gen pentru ambele sexe, începând din clasele mici, pentru a modifica gradual atitudinile și stereotipurile din societate cu privire la egalitatea dintre femei și bărbați;

151.

subliniază că măsurile de asistență trebuie să țină seama de caracteristicile specifice situațiilor de criză sau situațiilor urgente și de țările sau cazurile în care există o lipsă gravă de libertăți fundamentale, în care siguranța persoanelor este puternic amenințată, iar organizațiile de apărare a drepturilor omului și apărătorii acestor drepturi își desfășoară activitatea în condiții extrem de dificile; subliniază că ar trebui acordată o atenție deosebită situațiilor în care femeile sunt expuse violenței fizice sau psihologice;

152.

subliniază importanța promovării drepturilor omului în cazul femeilor și a integrării egalității de gen în sfera civilă, politică, socială, economică și culturală, precum și în legislația națională;

153.

subliniază importanța consolidării rolului femeilor în promovarea drepturilor omului și a reformei democratice, în sprijinirea prevenirii conflictelor și în îmbunătățirea participării și reprezentării politice;

154.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

11.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 72/40

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2011 (1) referitoare la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG),

—

având în vedere vizita Delegației sale pentru relațiile cu Peninsula Arabică în Emiratele Arabe Unite, care a avut loc în perioada 29 aprilie – 3 mai 2012,

—

având în vedere articolul 30 din Constituția Emiratelor Arabe Unite,

—

având în vedere Carta arabă a drepturilor omului, la care Emiratele Arabe Unite sunt parte,

—

având în vedere rapoartele sale anuale referitoare la drepturile omului,

—

având în vedere Cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația,

—

având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului din 2004, astfel cum au fost actualizate în 2008,

—

având în vedere declarația copreședinților din cadrul celui de al 22-lea Consiliu mixt și reuniune ministerială UE-CCG de la Luxemburg din 25 iunie 2012,

—

având în vedere declarația Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant (VP/ÎR) ca urmare a Consiliului mixt și reuniunii ministeriale UE-CCG din 20 aprilie 2011 și observațiile sale ca urmare a celui de al 22-lea Consiliu mixt și reuniune ministerială UE-CCG din 25 iunie 2012,

—

având în vedere Acordul de cooperare din 25 februarie 1989 dintre Uniunea Europeană și Consiliul de Cooperare al Golfului,

—

având în vedere programul comun de acțiune (2010-2013) pentru punerea în aplicare a Acordului de cooperare UE-CCG din 1989,

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

—

având în vedere Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP),

—

având în vedere Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii (Protocolul de la Palermo), Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (CDC),

—

având în vedere recomandările din 12 aprilie 2012 ale raportorului special al ONU privind traficul de persoane, îndeosebi femei și copii,

—

având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Guvernul Emiratelor Arabe Unite și-a accelerat, în 2012, acțiunile de reprimare a apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor societății civile, numărul deținuților politici ridicându-se la 64;

B.

întrucât majoritatea acestora se află în detenție de tip incommunicado și nu beneficiază de asistență juridică și întrucât există acuzații de tortură;

C.

întrucât printre deținuți se află vicepreședintele Asociației Studenților din Emiratele Arabe Unite, Mansoor al-Ahmadi, un judecător în exercițiu, Mohamed al-Abdouly, doi foști judecători, Khamis al-Zyoudiand și Ahmed al-Za’abi, și doi avocați importanți din domeniul drepturilor omului, Mohamed al-Mansoori – fost președinte al Asociației Juriștilor – și Mohamed al-Roken;

D.

întrucât se pare că angajații avocatului din EAU care oferă deținuților asistență juridică fac obiectul unei campanii sistematice de hărțuire și de intimidare, care a inclus deportarea a trei angajați din afara EAU din motive de securitate națională; întrucât avocații care s-au deplasat în Emiratele Arabe Unite pentru a oferi asistență juridică deținuților au fost, la rândul lor, hărțuiți;

E.

întrucât apărătorii drepturilor omului și activiștii pentru democrație fac obiectul unor acțiuni precum hărțuirea, interzicerea călătoriilor, restricționarea libertății de exprimare și a libertății de întrunire, deținerea arbitrară, revocarea cetățeniei, deportarea și încarcerarea ilegală;

F.

întrucât autoritățile din Emiratele Arabe Unite afirmă insistent că acțiunile de reprimare vin ca reacție la un complot islamist organizat de forțe străine menit să răstoarne guvernul; întrucât toți deținuții au legături cu al-Islah, un grup islamist pașnic care funcționează în Emiratele Arabe Unite din 1974; întrucât dovezile existente indică faptul că securitatea națională este un pretext pentru reprimarea unui activism pașnic, cu scopul de a înăbuși apelurile de reformare a constituției și a aspectelor din domeniul drepturilor omului precum apatridia;

G.

întrucât un important apărător al drepturilor omului și autor de blog, Ahmed Mansoor, a fost atacat de două ori în ultimele săptămâni și este supus unor intimidări și amenințări permanente; întrucât el a petrecut șapte luni în închisoare în 2011 înainte de a fi condamnat în luna noiembrie pentru insultarea unor înalți funcționari; întrucât autoritățile i-au reținut pașaportul și i-au interzis în mod arbitrar să călătorească;

H.

întrucât, împreună cu alți activiști, Ahmed Mansoor a fost acuzat că a insultat o serie de politicieni după ce a întocmit și a semnat o petiție în care se solicita o participare politică sporită prin intermediul unui parlament ales, care să aibă competențe legislative și de reglementare depline;

I.

întrucât, în declarația sa din 15 iulie 2012, procurorul a anunțat că grupul de opozanți politici va fi anchetat deoarece a planificat „crime împotriva securității statului”, „s-a opus Constituției și sistemului de conducere ale EAU” și are legături cu „organizații și proiecte străine”;

J.

întrucât, deși în Emiratele Arabe Unite libertatea de exprimare și libertatea presei sunt garantate prin Constituție, Codul său penal permite autorităților să urmărească în justiție persoanele care critică guvernul; întrucât a fost închis cel puțin un forum de discuții online și a fost blocat accesul din Emiratele Arabe Unite la mai multe site-uri politice;

K.

întrucât, în 2012, autoritățile din Emiratele Arabe Unite au închis o serie de organizații neguvernamentale importante, recunoscute la nivel internațional, care promovează democrația în regiune, printre care biroul din Dubai al Institutului Democratic Național și biroul din Abu Dhabi al grupului german de reflecție pentru promovarea democrației Konrad-Adenauer-Stiftung;

L.

întrucât, potrivit raportului raportorului special privind traficul de persoane, traficul de persoane pentru exploatarea forței de muncă este în continuare răspândit în Emiratele Arabe Unite, iar victimele acestui trafic rămân neidentificate;

M.

întrucât guvernul a dat curs în mică măsură recomandării Comisiei CEDAW de la începutul anului 2010;

N.

întrucât în Emiratele Arabe Unite se practică în continuare condamnarea la moarte,

1.

își exprimă îngrijorarea deosebită cu privire la atacarea, reprimarea și intimidarea apărătorilor drepturilor omului, a activiștilor politici și a membrilor societății civile din Emiratele Arabe Unite care își exercită pașnic drepturile fundamentale la libertatea de exprimare, de opinie și de întrunire; solicită autorităților din Emiratele Arabe Unite să înceteze imediat acțiunile de reprimare în curs;

2.

solicită eliberarea necondiționată a tuturor prizonierilor politici și a activiștilor, inclusiv a apărătorilor drepturilor omului și solicită autorităților din Emiratele Arabe Unite să se asigure că deținuții despre care se consideră că au încălcat legea sunt aduși în fața justiției, sunt acuzați de o anumită infracțiune și beneficiază de asistența juridică pe care o aleg;

3.

solicită autorităților din Emiratele Arabe Unite să ancheteze în detaliu și cu imparțialitate atacul și amenințările publice împotriva lui Ahmed Mansoor și toate celelalte cazuri de hărțuire și atac;

4.

solicită să se respecte toate drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, atât pe internet, cât și în afara acestuia, libertatea de întrunire, drepturile femeilor, egalitatea de gen și dreptul la un proces echitabil și să se combată discriminarea;

5.

salută aderarea Emiratelor Arabe Unite, la 19 iulie 2012, la Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și îndeamnă autoritățile din EAU să își demonstreze angajamentul față de obligațiile asumate prin realizarea unor anchete cuprinzătoare, imparțiale și independente ale acuzațiilor de tortură și ale acuzațiilor privind disparițiile forțate;

6.

solicită Emiratelor Arabe Unite să dea curs intenției lor de a „respecta cele mai înalte standarde de promovare și protecție a drepturilor omului”, în conformitate cu cererea lor de aderare la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului pentru perioada 2013-2015, ratificând Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC) și protocoalele opționale la acestea și adresând tuturor reprezentanților ONU care dețin mandate privind proceduri speciale o invitație permanentă de a le vizita;

7.

condamnă aplicarea pedepsei cu moartea în orice condiții;

8.

salută adoptarea noului pachet legislativ al UE privind drepturile omului și îndeamnă instituțiile europene, inclusiv pe Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, să ia măsuri concrete, împreună cu cele 27 de state membre, pentru ca UE să aplice, în relațiile cu Emiratele Arabe Unite, o politică clară, bazată pe principii, care să abordeze actualele cazuri grave de încălcare a drepturilor omului prin demersuri, declarații publice și inițiative în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului;

9.

solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii și instituțiilor europene să plaseze drepturile omului în centrul relațiilor lor cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii strategici, cu un accent deosebit pe viitoarea reuniune ministerială UE-CCG;

10.

consideră că este crucial să se continue eforturile de intensificare a cooperării dintre UE și regiunea Golfului și de promovare a înțelegerii și încrederii reciproce; consideră că reuniunile interparlamentare regulate ale Parlamentului cu partenerii săi din regiune sunt un forum important în care se poate dezvolta un dialog constructiv și sincer privind probleme de interes comun;

11.

încredințează Președintelui să transmită prezenta rezoluție Guvernului și Parlamentului Emiratelor Arabe Unite, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, precum și guvernelor statelor membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului.

11.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 72/43

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la situația femeilor în Afganistan și Pakistan (1),

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la drepturile omului și democrație în Pakistan, în special cele din 20 ianuarie 2011 (2) și 20 mai 2010 (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului (4),

—

având în vedere declarația din 10 octombrie 2012 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant referitoare la împușcarea unui tânăr apărător al drepturilor omului din Pakistan,

—

având în vedere declarația din 10 octombrie 2012 a directorului executiv al ONU Femei, prin care se condamnă atacul împotriva tinerei Malala Yousafzai,

—

având în vedere Concluziile Consiliului privind intoleranța, discriminarea și violența pe motive de religie sau convingeri, adoptate la 21 februarie 2011,

—

având în vedere planul de angajament pe cinci ani dintre UE și Pakistan din martie 2012, care cuprinde priorități cum ar fi buna guvernanță, cooperarea în domeniul emancipării femeilor și dialogul în materie de drepturile omului,

—

având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la Pakistan din 25 iunie 2012, în care se reafirmă așteptările UE cu privire la promovarea și respectarea drepturilor omului,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Copiii ocupă un loc special în acțiunile externe ale Uniunii Europene” (COM(2008)0055),

—

având în vedere articolul 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

—

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și Declarația Organizației Națiunilor Unite din 20 decembrie 1993 privind eliminarea violenței împotriva femeilor,

—

având în vedere Rezoluțiile 1325 (2000) și 1820 (2008) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, precum și Rezoluția 1888 (2009) a Consiliului de Securitate al ONU privind violența sexuală împotriva femeilor și copiilor în situații de conflict armat, în care se subliniază responsabilitatea tuturor statelor de a pune capăt impunității și de a-i urmări penal pe autorii crimelor împotriva umanității și ai crimelor de război, inclusiv pe autorii actelor de violență sexuală și ai altor forme de violență împotriva femeilor și a fetelor,

—

având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât la 9 octombrie 2012, Malala Yousafzai, o fată de 14 ani din Valea Swat, a fost atacată în autobuzul școlar cu care se întorcea acasă, împușcată în cap și la gât și rănită grav, în atac fiind rănite și alte două fete;

B.

întrucât Malala Yousafzaia devenit un simbol național al rezistenței împotriva eforturilor talibanilor de a priva fetele de educație, prin intermediul unor bloguri pe care a scris de când avea vârsta de 11 ani, acte pentru care în decembrie 2011 a primit Premiul național al tinerilor pentru pace, care a fost redenumit în cinstea sa Premiul național pentru pace Malala;

C.

întrucât organizația Tehreek-e-Taliban Pakistan (TTP) a revendicat atacul și a emis o declarație în urma atacurilor, în care susține că este obligatorie uciderea oricărei persoane care duce o campanie împotriva legii islamice și anunță că mișcarea va încerca din nou să o ucidă pe Malala Yousafzai dacă aceasta își revine în urma rănilor suferite;

D.

întrucât în Pakistan și în multe alte țări musulmane au avut loc proteste pentru a se exprima admirația față de Malala Yousafzai și solidaritatea cu aceasta și pentru a condamna atacul brutal comis de talibani;

E.

întrucât forțele de securitate au reacționat prin arestarea multor persoane suspectate în cazul acestui atac, iar parlamentul pakistanez a dezbătut o moțiune de condamnare a atacului care, totuși, a întâmpinat rezistență din partea principalului partid de opoziție, Liga musulmană pakistaneză N;

F.

întrucât atacul comis împotriva tinerei Malala Yousafzai a fost precedat în ultimele 12 luni de uciderea apărătorilor drepturilor omului Farida Afridi și Zarteef Afridi, se pare din cauza activității lor în domeniul bunăstării și educației femeilor;

G.

întrucât, în ultimele luni, Pakistanul a continuat să se confrunte cu atacuri comise de grupuri armate, care au folosit tactici teroriste și care au fost influențate sau asociate cu talibanii sau cu Al-Qaida, inclusiv cu TTP și ale căror atacuri au vizat adesea clădiri guvernamentale, școli și civili, inclusiv copii, la Khyber-Pakhtunkhwa, în Regiunile tribale administrate la nivel federal (FATA) și în centre urbane;

H.

întrucât, în 2011, s-au înregistrat 11 incidente în cursul cărora grupuri armate s-au folosit de copii pentru comiterea de atacuri sinucigașe, iar copiii au continuat să fie victime ale unor atacuri comise fără discriminare, inclusiv prin folosirea de dispozitive explozive improvizate și de bombe sinucigașe, în perioada menționată fiind uciși un total de 57 de copii din cauza unor mine antipersonal, resturi explozive de război și dispozitive explozive improvizate, explozii de bombe, obuze și atacuri dirijate; întrucât, la 13 septembrie 2011, TTP se pare că a atacat un autobuz școlar la Khyber-Pakhtunkhwa, omorând patru copii;

I.

întrucât, conform cifrelor furnizate de guvern, în 2012, 246 de școli (59 de școli de fete și 187 de școli de băieți) au fost distruse și 763 de școli au fost avariate (244 de școli de fete și 519 școli de băieți) în provincia Khyber-Pakhtunkhwa ca urmare a conflictului cu talibanii, mii de copii fiind lipsiți de acces la educație;

J.

întrucât, din 2009 până în prezent, școlile de fete au continuat să fie vizate direct de grupurile armate cu atacuri cu bombă și dispozitive explozive improvizate, atacuri care în 2011 au avut drept consecință 152 de incidente soldate cu distrugerea parțială sau totală a unor clădiri școlare din FATA și din Khyber-Pakhtunkhwa; întrucât atacurile ar fi fost comise drept represalii pentru operațiunile militare din regiune și s-au opus educației laice și educației fetelor; întrucât cel mai recent atac împotriva unei școli de fete a fost comis la 25 septembrie 2012 în districtul Charsadda;

K.

întrucât situația rămâne extrem de gravă pentru multe femei și fete din Pakistan, această țară fiind clasificată de către Global Gender Gap Index drept a treia cea mai periculoasă țară din lume pentru femei;

L.

întrucât Raportul global de monitorizare a inițiativei „Educație pentru toți” (EPT) publicat de Unesco la 16 octombrie 2012 a dezvăluit faptul că Pakistanul a redus suma cheltuită pe educație la mai puțin de 2,3 % din produsul național brut (PNB), în ciuda faptului că se află pe locul al doilea din lume ca număr de fete neșcolarizate;

M.

întrucât fetele continuă adesea să fie victime ale violenței domestice, ale traficului și ale căsătoriilor forțate sau sunt vândute pentru soluționarea conflictelor;

N.

întrucât, în majoritatea cazurilor, cei care comit violențe împotriva femeilor și fetelor rămân nepedepsiți;

O.

întrucât, deși în Pakistan există unele legi discriminatorii la adresa femeilor, în 2011 și în 2012, guvernul Pakistanului a propus legi noi pentru a combate mai eficient discriminarea și violența împotriva femeilor, printre care legi împotriva căsătoriilor forțate, a hărțuirii femeilor la locul de muncă și acasă și a atacurilor cu acid; întrucât aceste legi așteaptă în continuare să fie puse în aplicare și respectate;

P.

întrucât creșterea puterii talibanilor în unele teritorii are consecințe negative asupra femeilor și fetelor, împiedicându-le să își exercite drepturile;

Q.

întrucât, în planul său de angajament pe cinci ani din martie 2012, UE și-a reafirmat angajamentul de a construi un parteneriat ferm pe termen lung cu Pakistanul, bazat pe interese și valori comune, precum și sprijinul pentru instituțiile democratice și guvernul civil, precum și societatea civilă din Pakistan;

R.

întrucât, deși este pregătită să continue cooperarea, UE așteaptă ca Pakistanul să-și respecte angajamentele la nivel internațional, în special în domeniul securității și al drepturilor omului, inclusiv în ceea ce privește drepturile femeilor;

S.

întrucât, la 5 iunie 2012, UE și Pakistanul au anunțat înființarea unui comitet de conducere în materie de combatere a terorismului, pentru o cooperare mai strânsă în lupta împotriva terorismului;

T.

întrucât articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că promovarea democrației și respectarea drepturilor omului și a libertăților civile constituie principii și obiective fundamentale ale Uniunii Europene și oferă o bază comună în relațiile sale cu țările terțe; întrucât asistența UE pentru comerț și dezvoltare depinde de respectarea drepturilor omului și ale minorităților,

1.

condamnă ferm atacul violent comis împotriva tinerei Malala Yousafzai și rănirea gravă a celor două colege de clasă ale acesteia, remarcând că atacul reprezintă o încălcare gravă a drepturilor copilului, precum și un atac atât la adresa valorilor umane fundamentale, cât și la adresa tuturor apărătorilor drepturilor omului din Pakistan;

2.

își exprimă admirația și recunoaște curajul și hotărârea cu care Malala Yousafzai s-a angajat, de la o vârstă foarte fragedă, în lupta pentru drepturile fetelor la educație și felul în care aceasta a devenit un model pentru multe fete de vârsta ei; salută intervențiile medicale rapide realizate de medicii militari pakistanezi și de medicii din Marea Britanie și își exprimă speranța puternică pentru o recuperare deplină în urma rănilor grave suferite;

3.

salută condamnarea la scară largă a atacului de către mari părți ale societății pakistaneze, de către specialiști ai islamului și de către majoritatea partidelor politice; solicită tuturor partidelor politice să condamne ferm TTP ca fiind cei care au revendicat atacul;

4.

își exprimă sprijinul pentru toate familiile pakistaneze care încurajează educația fiicelor lor;

5.

solicită guvernului pakistanez să garanteze siguranța tinerei Malala Yousafzai și a familiei acesteia și îi să aducă în fața justiție pe cei responsabili de atac; solicită guvernului pakistanez să garanteze și siguranța altor activiști pentru drepturile omului, în special a femeilor și fetelor care devin active în societate și politică și care au primit amenințări de la talibani și de la alte grupuri extremiste; își exprimă îngrijorarea cu privire la amenințările primite de Hinna Khan, în vârstă de 17 ani, și de familia acesteia;

6.

este profund preocupat de situația femeilor și a fetelor și de informațiile repetate privind încălcarea drepturilor copiilor și ale femeilor în Pakistan, inclusiv de informațiile privind folosirea de către grupuri armate a copiilor pentru comiterea de atacuri sinucigașe; subliniază că trebuie acordată de urgență mai multă atenție la nivel internațional situației femeilor și fetelor din Pakistan;

7.

este profund preocupat de tendința de înrăutățire a extremismului violent, care constituie o amenințare serioasă la adresa femeilor și a fetelor, precum și de folosirea intimidării și a violenței, care a condus deja la distrugerea unor școli de fete și la flagelarea unor femei în unele părți ale regiunilor FATA și Khyber-Pakhtunkhwa;

8.

îndeamnă autoritățile pakistaneze să urmărească penal persoanele și grupurile care incită la violență, în special pe cele care îndeamnă la uciderea persoanelor și a grupurilor cu care nu sunt de acord;

9.

solicită autorităților pakistaneze să depună mult mai multe eforturi pentru a găsi sutele, dacă nu chiar miile de victime ale disparițiilor forțate care au avut loc în Pakistan, inclusiv copii, printre care fete de doar nouă sau zece ani; solicită publicarea rezultatelor anchetelor realizate de autoritățile interne cu privire la amploarea acestei probleme;

10.

salută politica privind protecția copiilor în FATA, demarată la 10 ianuarie 2012, care urmărește aplicarea unui plan referitor la servicii de protecție și la unități de protecție a copiilor în toate agențiile FATA;

11.

salută faptul că legea privind protecția copiilor din 2010, deja în vigoare în provincia Khyber-Pakhtunkhwa, este în prezent extinsă și la Regiunile tribale administrate la nivel provincial (PATA), inclusiv în regiunea Swat, cu aplicabilitate imediată; speră ca aplicarea efectivă a acestei legi va contribui la reinstituirea legalității în PATA;

12.

îndeamnă guvernul pakistanez să se folosească de contextul actual pentru a face îmbunătățiri reale în materie de drepturi ale femeilor și fetelor, revizuind și reformând părți ale ordonanțelor Hudood și ale legii privind mijloacele de probă, legea privind interzicerea căsătoriilor copiilor și alte acte legislative care încalcă statutul și drepturile femeilor, făcându-le să fie subordonate prin lege;

13.

salută introducerea de către guvernul pakistanez în 2011 și în 2012 a unor legi noi pentru a combate mai eficace discriminarea și violența împotriva femeilor și cere guvernului să asigure aplicarea și respectarea reală a acestor legi noi;

14.

îndeamnă guvernul pakistanez să conlucreze îndeaproape cu ONU și cu UE pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, în special a Obiectivului 2, conform căruia, până în 2015, toții copiii, fete și băieți, vor putea încheia un ciclu complet de învățământ primar; solicită guvernului pakistanez să își facă o prioritate din a crește numărul fetelor care primesc educație școlară și să le garanteze siguranța în cadrul acestui proces;

15.

solicită guvernului pakistanez să majoreze fondurile destinate școlilor publice și să ia măsuri eficace pentru a impune o programă școlară obligatorie standard pentru învățământul de bază și un regim de inspecții pentru toate școlile de tip „madrassa”, private sau publice, care sunt adesea singura sursă de educație, în special în zonele rurale;

16.

solicită Comisiei să dezvolte, împreună cu guvernul pakistanez, programe de educație menite să îmbunătățească gradul de alfabetizare și de educație al femeilor din Pakistan, ca parte a politicii sale în materie de ajutor pentru dezvoltare;

17.

îndeamnă Comisia și Consiliul, dar și comunitatea internațională să crească semnificativ fondurile destinate eforturilor de protejare a femeilor și fetelor împotriva violurilor, abuzurilor și violenței domestice și să sprijine măsuri care să ajute mișcările societății civile în lupta lor împotriva discriminării femeilor și fetelor;

18.

solicită Comisiei să își îndeplinească angajamentul față de copii luat în Comunicarea sa intitulată „Copiii ocupă un loc special în acțiunile externe ale Uniunii Europene” și să se asigure că UE face tot ce îi stă în putere pentru a promova și a proteja drepturile copiilor;

19.

insistă ca, în cadrul tuturor dialogurilor pe tema drepturilor omului, să se abordeze explicit drepturilor femeilor și copiilor, îndeosebi combaterea și eliminarea tuturor formelor de discriminare și de violență la adresa femeilor și fetelor, în special a căsătoriilor forțate, a violenței domestice și a feminicidului; insistă, de asemenea, să nu se accepte invocarea niciunui fel de tradiții sau motivații religioase pentru eludarea datoriei de a elimina aceste acte brutale; consideră că prevenirea practicilor de căsătorire a copiilor este vitală pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale adolescentelor din Pakistan;

20.

invită instituțiile competente ale UE să accentueze în continuare problema toleranței religioase în societate în cadrul dialogului lor politic cu Pakistanul, acest aspect fiind de cea mai mare importanță în lupta pe termen lung împotriva extremismului islamic;

21.

îndeamnă instituțiile competente ale UE să insiste ca guvernul din Pakistan să respecte clauza privind democrația și drepturile omului consacrată în Acordul de cooperare dintre Uniunea Europeană și Republica Islamică Pakistan; repetă apelul adresat Serviciului European de Acțiune Externă și mai ales Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului de a raporta regulat cu privire la punerea în aplicare a acordului de cooperare și a clauzei privind democrația și drepturile omului, inclusiv cu privire la exercitarea drepturilor femeilor și copiilor;

22.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei Europene/ Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, ONU Femei, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, precum și guvernului și parlamentului Pakistanului.

11.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 72/48

—

având în vedere rapoartele din 16 iulie și 24 septembrie 2012 ale Raportorului special al Organizației Națiunilor Unite pentru situația drepturilor omului din Cambodgia,

—

având în vedere cea de a 21-a sesiune din 24 septembrie 2012 a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului,

—

având în vedere declarația din 1 octombrie 2012 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant al UE, Catherine Ashton, privind condamnarea apărătorilor drepturilor omului în Cambodgia,

—

având în vedere recomandările din raportul misiunii UE de observare a alegerilor privind alegerile în Adunarea Națională organizate în Cambodgia la 27 iulie 2008,

—

având în vedere scrisoarea comună din 1 octombrie 2012 adresată de zece ONG-uri comisarului pentru comerț al UE, Karel de Gucht,

—

având în vedere mecanismul comercial al UE „totul în afară de arme” (EBA), care asigură accesul nelimitat în UE al exporturilor tuturor țărilor cel mai puțin dezvoltate, inclusiv ale Cambodgiei,

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, la care Cambodgia este parte,

—

având în vedere Declarația ONU din 1998 privind apărătorii drepturilor omului,

—

având în vedere Acordul de cooperare încheiat în 1997 între Comunitatea Europeană și Regatul Cambodgia (1), în special articolul 1 (respectarea drepturilor omului), articolul 19 (nerespectarea acordului) și anexa I referitoare la articolul 19 (suspendarea acordului în cazul în care una dintre părți încalcă articolul 1),

—

având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene, adoptată la 13 septembrie 2007 în cadrul celei de a 62-a sesiuni a Adunării Generale a ONU,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cambodgia, în special rezoluția sa din 21 octombrie 2010 (2),

—

având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în ultimul raport al raportorului special al ONU pentru situația drepturilor omului din Cambodgia, se constată că, după două decenii de conflict și în urma semnării acordurilor de pace de la Paris în 1991, Cambodgia a realizat progrese pe calea consolidării democrației, a drepturilor omului și a statului de drept;

B.

întrucât patru apărători ai drepturilor omului acuzați de crime împotriva statului - Mom Sonando, șeful Asociației Democraților din Cambodgia și directorul postului Beehive Radio, precum și ceilalți trei acuzați, Phorn Sreoun, Touch Ream și Kann Sovann - au fost condamnați de Tribunalul Municipal din Phnom Penh la 1 octombrie 2012;

C.

întrucât forțele de securitate continuă să aplice o forță excesivă împotriva protestatarilor; întrucât, la 26 aprilie 2012, Chut Wutty, unul dintre principalii apărători ai mediului care a investigat tăierea ilegală de păduri, a fost împușcat mortal de poliție; întrucât, la 22 mai 2012, treisprezece activiste din regiunea Boeung Kak au fost arestate în mod arbitrar și condamnate la pedepse privative de libertate îndelungate pentru că au organizat un protest pașnic la șantierul de construcție care le afectează comunitatea; întrucât acestea au fost eliberate în urma presiunilor internaționale, deși sentințele lor au fost confirmate; întrucât, la 16 mai 2012, o fată de 14 ani, Heng Chantha, a fost împușcată de forțele de securitate, iar moartea ei nu este anchetată;

D.

întrucât, din cauza politicii guvernului de concesionare a terenurilor în scop economic, în ultimul deceniu cel puțin 400 000 de persoane au fost strămutate și deposedate de terenurile, casele și sursele lor de venit de către autorități și întreprinderi, ceea ce a provocat ciocniri violente cu comunitățile și a avut ca efect agravarea sărăciei;

E.

întrucât, potrivit situației din august 2012, guvernul Cambodgiei a acordat cel puțin 2 157 744 de hectare de concesiuni funciare în scopuri economice unui număr de peste 200 de întreprinderi, în multe cazuri încălcând dispozițiile Legii privind terenurile din 2001 și nerespectând garanțiile juridice precum obligația de a evita concesiunile în zonele protejate, de a efectua evaluări de impact social și de a obține consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al comunităților indigene;

F.

întrucât Prim-ministrul Hun Sen a emis în mai 2012 o directivă prin care se instituie un moratoriu asupra concesiunilor funciare noi și în care se prevede reexaminarea concesiunilor existente; întrucât, în pofida existenței acestei directive, au fost acordate cel puțin 12 concesiuni noi, deoarece o lacună prezentă în directivă permite încheierea de concesiuni funciare noi care se află într-un stadiu avansat de negociere sau care sunt convenite în principiu; întrucât nu a avut loc o reexaminare efectivă a concesiunilor funciare existente și nu a fost anulată niciuna dintre concesiunile problematice;

G.

întrucât, potrivit principalelor constatări ale raportorului special al ONU, administrarea alegerilor din Cambodgia suferă de deficiențe importante și sunt necesare de urgență reforme care să confere cambodgienilor încredere în procesul electoral, având în vedere că se apropie data alegerilor generale din 2013;

H.

întrucât, în urma ultimelor alegeri naționale din Cambodgia, misiunea UE de observare a alegerilor din Cambodgia a concluzionat că alegerile nu au respectat standardele internaționale pentru alegeri democratice și a invitat guvernul cambodgian să întreprindă o serie de reforme electorale fundamentale;

I.

întrucât UE este cel mai mare donator individual pentru Cambodgia,

1.

condamnă toate sentințele motivate politic și condamnările pronunțate împotriva criticilor regimului politic, a politicienilor de opoziție din Parlament, în special Sam Rainsy, a apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor care apără drepturile funciare și regretă moartea lui Chut Wutty și a lui Heng Chantha, ambii fiind uciși în timp ce își exercitau dreptul de a protesta pașnic;

2.

solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Mom Sonando și a altor critici ai guvernului și activiști care apără drepturile funciare și care sunt deținuți exclusiv din motive politice;

3.

subliniază că toate persoanele responsabile de încălcarea drepturilor omului ar trebui identificate și trase la răspundere pentru faptele lor;

4.

subliniază importanța concluziei raportorului special al ONU potrivit căreia încălcările grave și larg răspândite ale drepturilor omului legate de concesiunile funciare trebuie tratate și remediate;

5.

îndeamnă guvernul cambodgian să înceteze toate evacuările forțate, să revizuiască directiva din mai 2012 și să introducă un moratoriu asupra evacuărilor în Cambodgia și să asigure executarea acestuia până la adoptarea unui cadru juridic transparent și responsabil și a unor politici semnificative care să asigure acordarea viitoarelor concesiuni funciare în scopuri economice cu respectarea dreptului internațional din domeniul drepturilor omului și să garanteze tuturor persoanelor evacuate cu forța o compensație adecvată și o locuință alternativă corespunzătoare;

6.

solicită Comisiei să ancheteze escaladarea abuzurilor privind drepturile omului în Cambodgia ca rezultat al acordării de concesiuni funciare în scopuri economice pentru dezvoltarea agroindustrială legată de exporturile de bunuri agricole către Uniunea Europeană și să suspende temporar preferințele EBA acordate produselor agricole provenite din Cambodgia în cazurile în care sunt identificate abuzuri privind drepturilor omului; ia act de decizia Prim-ministrului cambodgian de a îngheța concesiunile funciare noi în scopuri economice și de promisiunea acestuia de a reexamina concesiunile existente;

7.

îndeamnă guvernul cambodgian, Comisia Electorală Centrală și Comisia Electorală Provincială să pună în aplicare recomandările recente ale ONU privind reformarea sistemului electoral în vederea asigurării conformității acestuia cu standardele internaționale înaintea și în timpul votului și după vot; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a recomandărilor ONU de către autoritățile cambodgiene;

8.

este îngrijorat de situația lui Sam Rainsy, liderul Partidului Sam Rainsy, care a fost condamnat în baza unor acuzații care par să fie motivate politic; îndeamnă guvernul cambodgian și partidele de opoziție să depună eforturi în vederea reconcilierii, pentru a permite opoziției să își joace pe deplin rolul în politica cambodgiană și în alegerile apropiate, astfel încât procesul electoral să dobândească credibilitate;

9.

încurajează guvernul cambodgian să întărească democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - în special a libertății mass-mediei și a libertății de exprimare și de întrunire - deoarece aceste valori reprezintă un element esențial al Acordului de cooperare dintre UE și Cambodgia, definit la articolul 1 din acest acord;

10.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Adunării Naționale ale Regatului Cambodgia, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, guvernelor statelor membre ale ASEAN, Secretarului General al ONU și Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului.

11.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 72/51

—

având în vedere Comunicările Comisiei intitulate „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500), „Un cadru pentru noua generație de instrumente financiare inovatoare – platformele de capital propriu și platformele de datorie ale UE” (COM(2011)0662) („Comunicarea privind instrumentele financiare”), „Un pachet pentru creștere destinat infrastructurilor europene integrate” (COM(2011)0676), „Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor” (COM(2011)0870), precum și Comunicarea intitulată „O etapă pilot pentru inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni pentru finanțare de proiecte” (COM(2011)0660),

—

având în vedere propunerile Comisiei, în special propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0398), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului anual al Uniunii (COM(2010)0815), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice și a Deciziei nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) (COM(2011)0659), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) (COM(2011)0809), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (2014-2020) (COM(2011)0834), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea programului „Europa creativă” (COM(2011)0785), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a acțiunii „ERASMUS PENTRU TOȚI” - Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport (COM(2011)0788), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a mecanismului Conectarea Europei (COM(2011)0665), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (COM(2011)0609), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (COM(2011)0615/2),

—

având în vedere documentele de lucru ale serviciilor Comisiei intitulate „Financial Instruments in Cohesion Policy” (Instrumente financiare în politica de coeziune) (SWD(2012)0036) și „Elements for a Common Strategic Framework 2014 to 2020 – the European Regional Development Fund, the Cohesion Fund, the European Agricultural Fund for Rural Development and the European Maritime and Fisheries Fund” (denumit în continuare „Cadrul strategic comun pentru fondurile structurale și fondurile de coeziune”) (SWD(2012)0061),

—

având în vedere Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene nr. 4/2011 privind auditul Fondului de garantare pentru IMM-uri și nr. 2/2012 privind instrumentele financiare cofinanțate de Fondul european de dezvoltare regională în vederea sprijinirii IMM-urilor, precum și Avizul nr. 7/2011 al Curții de Conturi referitor la propunerea de regulament privind fondurile structurale și fondurile de coeziune,

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii” (1) și Rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (2),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizul Comisiei pentru control bugetar, cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0270/2012),

A.

întrucât, de la începutul anilor 2000, instituțiile UE au dezvoltat o serie de instrumente financiare inovatoare (IFI), bazate pe mecanisme care combină subvenții acordate de la bugetul UE și finanțări publice și / sau private în scopul creșterii volumul investițiilor disponibile pentru atingerea obiectivelor strategice ale Uniunii;

B.

întrucât, conform punctului 49 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară, „Instituțiile convin că introducerea unor mecanisme de cofinanțare este necesară pentru amplificarea efectului de levier al bugetului Uniunii Europene prin creșterea stimulentelor de finanțare. Acestea convin să încurajeze dezvoltarea unor instrumente financiare multianuale adecvate care să aibă efect de catalizatori pentru investitorii publici și privați”;

C.

întrucât se estimează că, în prezent, aproximativ 1,3 % din bugetul Uniunii este alocat IFI, dat fiind faptul că, pe baza cadrului financiar multianual (CFM) 2007-2013, Uniunea a creat 14 instrumente financiare în domeniul politicilor interne (3 miliarde EUR la subrubrica 1a, respectiv 3,4 % din bugetul disponibil, și aproximativ 5,9 miliarde EUR pentru politica regională și de coeziune) și 11 instrumente financiare în domeniul politicilor externe (1,2 miliarde EUR, respectiv 2,2 %, în cadrul rubricii 4 din buget, fără a se lua în considerare IFI-urile create în legătură cu Fondul european de dezvoltare);

D.

întrucât Uniunea are deja experiență în gestionarea IFI și întrucât, până în prezent, au fost publicate numeroase evaluări pertinente și studii de impact comparate;

E.

întrucât, în conformitate cu Rezoluția sa din 8 iunie 2011 privind investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii, cadrul de punere în aplicare a instrumentelor financiare inovatoare ar trebui hotărât prin intermediul procedurii legislative ordinare, pentru a se asigura un flux continuu de informații și participarea autorității bugetare în ceea ce privește utilizarea acestor instrumente pe teritoriul Uniunii, permițând Parlamentului să verifice dacă prioritățile sale politice sunt îndeplinite, precum și un control mai strict al acestor instrumente din partea Curții de Conturi Europene,

1.

reamintește că utilizarea IFI la nivel european a fost considerată drept un mijloc de stimulare de către UE a volumului investițiilor în economia europeană reală, în conformitate cu obiectivele Uniunii, în contextul reducerii constante a resurselor alocate bugetului acesteia și al creșterii continue a ambițiilor sale politice și, astfel, al necesităților acesteia;

2.

subliniază că scopul final al IFI și raționamentul pe care acestea se bazează le conferă un rol de catalizator pentru situațiile în care se manifestă imperfecțiunile pieței sau în care investițiile scad sub nivelul optim, devenind astfel posibilă, pe baza unei contribuții din bugetul UE, mobilizarea de fonduri – publice și/sau private – pentru proiecte care nu sunt în măsură să își asigure sprijinul pieței sau, chiar dacă și-l asigură, acest sprijin nu este adecvat; subliniază că intervenția sectorului public permite reducerea costurilor asociate expunerii la riscuri prin asumarea parțială a acestora, facilitând astfel punerea în aplicare a proiectelor în cauză;

3.

subliniază că IFI-urile dezvoltate până în prezent au fost utilizate pentru intervenții foarte diverse, de la participarea la fonduri de investiții în capital propriu/capital de risc și până la acordarea de garanții/contragaranții intermediarilor financiari (în special băncilor) prin crearea, în asociere cu instituțiile financiare, de instrumente de partajare a riscurilor în vederea stimulării investițiilor, a inovării și a cercetării;

4.

constată că această diversitate este justificată de varietatea domeniilor vizate (sprijin pentru IMM-uri, energie, schimbări climatice, ocuparea forței de muncă și microcreditarea, cercetare și inovare, infrastructuri de transport, tehnologii ale informației);

5.

subliniază că utilizarea IFI este strict reglementată la nivel legislativ (este necesar acordul autorității legislative) și bugetar; observă că utilizarea IFI nu generează costuri neprevăzute pentru bugetul UE, în măsura în care suma contribuției de la bugetul UE este limitată la alocările bugetare destinate IFI în cauză în baza creditelor bugetare anuale, aprobate de autoritatea bugetară, și nu dă naștere la obligații neașteptate pentru bugetul Uniunii; menționează că, dimpotrivă, IFI contribuie la soliditatea și eficiența gestiunii financiare a fondurilor publice, în măsura în care contribuția bugetară plătită poate genera venituri care pot fi reinvestite (reflows) în IFI în cauză, consolidându-i astfel capacitatea de a sprijini și de a spori eficiența măsurilor întreprinse de sectorul public; prin urmare, subliniază necesitatea efectuării de către Curtea de Conturi Europeană a unui audit adecvat al operațiunilor finanțate prin IFI și necesitatea informării complete a colegislatorilor cu privire la constatări;

6.

subliniază că există trei tipuri de situații de investiții: 1) optimă, în care este cert că investiția va fi rentabilă și care permite finanțarea pe piață; 2) sub nivelul optim, în care se asigură un nivel de rentabilitate, însă acesta este insuficient pentru a asigura finanțarea pe piață și justifică utilizarea unui IFI; și 3) investiție caracterizată printr-o rentabilitate scăzută sau o lipsă a rentabilității, ceea ce impune intervenția Uniunii sub formă de subvenții, care pot fi combinate cu IFI dacă proiectul permite acest lucru;

7.

reiterează faptul că utilizarea tot mai frecventă a IFI nu trebuie să devină o strategie de reducere a bugetului UE, ci trebuie să contribuie la optimizarea utilizării acestuia și salută faptul că, în comunicarea sa privind IFI menționată mai sus, Comisia recunoaște că „intenția unei utilizări sporite a instrumentelor financiare inovatoare nu este însă de a înlocui finanțarea prin subvenții cu instrumente financiare”;

8.

subliniază că experiența dobândită până în prezent în ceea ce privește utilizarea IFI este, în general, satisfăcătoare, chiar dacă efectul multiplicator al acestora variază în mod considerabil în funcție de domeniile lor de intervenție, de obiectivele sectoriale care trebuie atinse cu ajutorul IFI, de tipul de IFI propus și de mecanismele de implementare a IFI în cauză;

9.

constată că, în domeniul politicilor interne ale UE, IFI sunt implementate fie la nivel european (gestionate chiar de către Comisie sau pe baza competențelor necesare delegate de către aceasta), fie la nivel național în cadrul politicii regionale și de coeziune (gestiune partajată cu statele membre);

10.

subliniază că implementarea IFI se bazează, așadar, pe implicarea unui lanț de actori, care cuprinde Comisia, în calitate de organism responsabil cu plata fondurilor de la bugetul UE, Grupul BEI (Banca Europeană de Investiții și Fondul european de investiții), care acționează prin intermediul băncilor naționale sau locale, al băncilor comerciale sau al celor specializate în investiții sau dezvoltare și investitorii publici și privați; subliniază că, în general, rezultatele IFI depind de mobilizarea intermediarilor financiari publici, cvasipublici și privați ale căror obiective diferă în funcție de domeniile de intervenție (instituții de microcreditare, fonduri de garantare pentru IMM-uri, organizații pentru dezvoltare regională, fonduri de sprijinire a cercetării etc.);

11.

ia act, în special, de existența unor diferențe semnificative între IFI-urile gestionate în mod centralizat la nivelul Uniunii și cele implementate în cadrul gestiunii partajate în domeniile acoperite de politica regională și de coeziune sau în domeniul relațiilor externe;

12.

remarcă faptul că, în ceea ce privește politica de coeziune, IFI au avut rezultate diferite de la un stat membru la altul și de la un tip de IFI la altul; recunoaște faptul că, în ceea ce privește politica de coeziune, IFI au suferit din cauza unui cadru legislativ deficitar, ceea ce a dus la întârzieri de implementare, la dificultăți în atingerea unei mase critice și a unui efect multiplicator substanțial, precum și la lipsa de supraveghere și de coordonare; în acest sens, salută propunerea Comisiei de a consolida cadrul legislativ și de a intensifica astfel utilizarea IFI în cadrul politicii de coeziune în următoarea perioadă de programare (2014-2020);

13.

ia act de faptul că, în ceea ce privește utilizarea IFI în domeniul politicii externe, numărul instituțiilor financiare internaționale implicate este foarte ridicat, iar efectul multiplicator al contribuției Uniunii este semnificativ, însă gama de instrumente este prea largă, numărul acestora crescând mai ales în ultimii ani, ajungând, în prezent, la 13;

14.

constată că aceste IFI sunt implementate pe baza unor acorduri mult mai complexe decât cele din domeniul politicii interne, care implică, în vederea gestionării, o serie de proceduri diferite și actori diferiți (BERD, organizații internaționale);

15.

constată că, în aceste condiții, efectul acțiunilor bugetare ale UE asupra agenților economici și cetățenilor nu beneficiază, uneori, de o vizibilitate suficientă;

16.

remarcă faptul că, în cazul politicii externe, majoritatea IFI generează venituri ce pot fi reinvestite, în timp ce în domeniul politicii interne situația este inversă;

17.

observă că, în funcție de necesități, IFI se dezvoltă în baza unor obiective și resurse strategice diferite și nu întotdeauna în mod coordonat, ceea ce creează probleme de suprapunere;

18.

constată că implementarea IFI necesită timp și mobilizarea unor competențe specifice în materie de investiții, o pregătire atentă a proiectelor și o înțelegere aprofundată a mecanismelor de piață, dar constată că aceste instrumente ar putea îmbunătăți gestionarea și eficacitatea proiectelor sprijinite, combinând competențe și cunoștințe practice specifice actorilor în cauză; subliniază că IFI încurajează punerea în comun a resurselor financiare și umane în vederea realizării obiectivelor europene strategice comune;

19.

constată că, pentru perioada 2014-2020, Comisia propune pentru politica internă un număr de IFI mai redus, dar cu o anvergură mai largă; salută această evoluție care ar trebui să îmbunătățească vizibilitatea acestor instrumente pentru actori, să contribuie la atingerea de către ele a masei critice și să îmbunătățească repartizarea și diversificarea riscurilor legate de aceste instrumente, pe baza unei abordări ce se sprijină pe portofolii;

20.

salută propunerea Comisiei de a crea platforme pentru instrumentele bazate pe capital propriu și pe datorie; observă că aceste platforme urmăresc simplificarea, standardizarea și sporirea coerenței globale a IFI-urilor implementate în cadrul bugetului UE; subliniază faptul că, pentru ca platformele să fie operaționale și să fie puse în aplicare cu succes, cadrul pentru aplicare și alte detalii tehnice ar trebui prezentate la timp și, în orice caz, înainte de începerea noii perioade de programare 2014-2020;

21.

în acest sens, atrage atenția asupra creării iminente a unei platforme a UE pentru cooperare și dezvoltare externă în vederea îmbunătățirii calității și a eficacității mecanismelor combinate, care includ subvenții și împrumuturi, utilizate în cadrul acestor politici, ținând totodată seama în mod corespunzător de cadrele regionale de reglementare a relațiilor Uniunii cu diferite țări partenere; constată că platforma are rolul de a contribui atât la evaluarea instrumentelor de politică externă existente, cât și la elaborarea unor instrumente noi pentru perioada 2014-2020;

22.

salută faptul că utilizarea instrumentelor financiare se extinde în cadrul politicii de coeziune la toate obiectivele tematice și la toate fondurile din cadrul strategic comun, precum și la proiectele, grupurile de proiect sau părțile de programe care vor genera venituri și profit și care sunt, astfel, adecvate pentru instrumentele financiare în următoarea perioadă de programare; subliniază, totuși, că este necesară o analiză de ansamblu mai bună a instrumentelor financiare pentru a reduce riscul unei coordonări deficitare și riscul de suprapunere a diverselor sisteme;

23.

observă faptul că vor fi puse la dispoziția autorităților naționale de gestionare instrumente-tip unitare („instrumente gata de utilizat”); consideră că reușita lor va depinde de introducerea la timp a detaliilor tehnice și de schimbul mai intens de informații în amonte între Comisie și autoritățile locale;

24.

salută faptul că Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 este de acum încolo cadrul legislativ de referință pentru definirea, conceperea și utilizarea IFI, asigurând astfel conformitatea cu obiectivele și interesele Uniunii;

25.

consideră că instituirea platformelor menționate mai sus ar putea fi însoțită de o coordonare centralizată și permanentă a IFI de către Comisie; constată că a fost creat un grup de experți interdepartamental în domeniul instrumentelor financiare (FIEG) și că acesta ar trebui să aibă sarcina de a consolida capacitatea instituțională a Comisiei de a monitoriza instrumentele financiare;

26.

consideră că instituirea unor IFI sub egida Uniunii va contribui la utilizarea finanțării în favoarea economiei reale pentru proiectele cu valoare adăugată europeană;

27.

subliniază că, de la jumătatea anilor 1990, investițiile publice sunt în continuă scădere în UE și că izbucnirea crizei financiare în 2008 a înrăutățit această situație; în plus, constată că inițiatorii de proiecte se confruntă cu o înăsprire a condițiilor de creditare și cu dificultăți crescute în ceea ce privește obținerea de împrumuturi pe piețele de capital; prin urmare, este convins de faptul că dezvoltarea în continuare a IFI la nivel național și la nivelul UE ar putea deveni un factor care să contribuie la revenirea coordonată a Uniunii pe calea creșterii economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii;

28.

subliniază că pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ale celor șapte inițiative emblematice ale acesteia este necesar, conform estimărilor Comisiei, un volum total de investiții de 1 600 de miliarde EUR până în 2020 pentru întreg teritoriul Uniunii Europene; constată că aceste investiții vor contribui la îndeplinirea de obiective care variază de la realizarea unor proiecte majore de infrastructură la acordarea de sprijin pentru proiecte mai mici, care au un potențial puternic de creștere economică la nivel local și regional, inclusiv acțiuni de promovare a coeziunii sociale;

29.

reiterează faptul că IFI vizează facilitarea sau favorizarea unor proiecte considerate a fi esențiale pentru atingerea obiectivelor strategice ale Uniunii și că, în consecință, acestea trebuie să țină mai bine seama de durata programelor și să se integreze în calendarul lor;

30.

are convingerea fermă că IFI trebuie să abordeze unul sau mai multe obiective specifice de politică ale Uniunii, în special cele conturate de Strategia Europa 2020, trebuie să funcționeze în mod nediscriminatoriu, să aibă o dată-limită clară, să respecte principiile bunei gestiuni financiare și să fie complementare instrumentelor tradiționale cum ar fi subvențiile, îmbunătățind astfel calitatea cheltuielilor și contribuind la principiile directoare ale asigurării unei utilizări optime a resurselor financiare;

31.

consideră că instrumentele financiare inovatoare pot facilita implementarea unor parteneriate de tip public-privat, atrăgând mai mult capitalul privat pentru proiectele publice de infrastructură;

32.

subliniază importanța unei evaluări ex ante pentru identificarea situațiilor de disfuncționalitate a pieței sau a condițiilor care nu sunt optime pentru investiții, a necesităților investiționale, a posibilităților de participare a sectorului privat, a posibilităților de realizare a economiilor de scară și a aspectelor legate de masa critică, precum și pentru a verifica dacă instrumentul denaturează sau nu concurența pe piața internă și dacă încalcă sau nu normele privind ajutoarele de stat; invită Comisia să propună criterii obiective, politematice și pertinente pentru reglementarea rolului și a modului de aplicare a evaluărilor ex ante; crede cu fermitate în principiul unui proces de formulare a politicilor bazat pe dovezi și consideră că o astfel de evaluare va contribui la funcționarea eficientă și eficace a IFI;

33.

consideră că pentru o abordare axată pe rezultate este esențial să se includă în evaluările ex ante și ex post ale tuturor IFI un număr rezonabil de indicatori calitativi și/sau cantitativi simpli, atât în ceea ce privește performanțele financiare ale instrumentului, cât și contribuția acestuia la atingerea obiectivelor Uniunii; consideră că această cerință nu trebuie să ducă la impunerea unei sarcini administrative excesive administratorilor de proiecte; în acest sens, subliniază funcționarea discontinuă a unui IFI, care poate fi rezultatul evaluării ex post obligatorii a acestuia;

34.

cu toate acestea, ia act de faptul că o creștere a numărului de IFI prezintă numeroase provocări în materie de reglementare, de guvernanță și de monitorizare a eficacității acestora și că este necesar să se stabilească un echilibru între necesitatea transparenței și a monitorizării, pe de o parte, și un nivel suficient de eficacitate și de promptitudine în punerea în aplicare, pe de altă parte; este de părere că reducerea numărului de instrumente financiare ar putea minimiza disparitățile și ar putea asigura o masă critică suficientă;

35.

subliniază, prin urmare, importanța unui cadru juridic care să fie cât mai simplu, cât mai clar și cât mai transparent posibil, care să nu sporească sarcina administrativă a intermediarilor și a beneficiarilor și care să asigure atractivitatea IFI pentru investitorii publici și privați;

36.

în special, consideră că normele de raportare ar trebui îmbunătățite pentru a fi clare și, în măsura posibilului, uniforme pentru a permite stabilirea unui echilibru rezonabil între fiabilitatea informațiilor și atractivitatea IFI-urilor; solicită Comisiei să instituie sistemele de control și gestionare corespunzătoare care vor asigura aplicarea normelor de audit în vigoare;

37.

solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport anual rezumativ separat și unic privind IFI, care să prezinte scopurile în care acestea sunt utilizate și performanțele lor în funcție de tipurile de fonduri, de obiectivele tematice de statele membre;

38.

având în vedere lipsa inerentă de vizibilitate a acestor instrumente financiare, invită Comisia să adopte măsuri care să asigure o comunicare corespunzătoare cu privire la acest tip de intervenție cu implicarea bugetului european, adresată nu numai investitorilor potențiali, ci și cetățenilor europeni; subliniază importanța unei ample campanii de informare la nivelul Uniunii privind noile instrumente financiare, pentru a permite accesul tuturor investitorilor, indiferent de mărimea instituției pe care o reprezintă;

39.

subliniază faptul că efectul de levier și efectul multiplicator diferă în mod considerabil de la un domeniu de intervenție la altul; consideră că legislatorul european nu trebuie să stabilească obiective prea uniforme în acest domeniu, deoarece aceste efecte, prin natura lor, depind foarte mult de condițiile economice și de caracterul sectoarelor vizate;

40.

subliniază că domeniul de aplicare a IFI este încă în mare măsură nedefinit și că acesta poate suferi modificări rapide; prin urmare, constată că trebuie să se maximizeze capacitatea de creare sau de flexibilitate și de adaptare la contextul local; în consecință, propune ca suma anuală alocată fiecărui instrument să poată fi adaptată de către autoritatea bugetară în cazul în care acest lucru se dovedește a fi util pentru realizarea scopurilor pentru care a fost creat instrumentul;

41.

reiterează faptul că reinvestirea dobânzilor și a altor venituri generate de un instrument în instrumentul în cauză (reflows) trebuie să constituie elementul fundamental al tuturor IFI și că orice excepție trebuie să fie justificată în mod corespunzător; salută progresul înregistrat în acest sens de noul Regulament financiar, care va intra în vigoare în anul următor;

42.

consideră că este imperios necesar să se consolideze abilitatea și capacitatea tehnică ale autorităților de gestionare, ale intermediarilor financiari, ale băncilor și ale administrațiilor locale în ceea ce privește utilizarea și gestionarea IFI-urilor; recomandă un schimb de competențe susținut între toți acești actori, în special cu actorii care cunosc bine piața națională respectivă, înainte de adoptarea de către Comisie a actului de punere în aplicare ce definește instrumentele standardizate puse la dispoziția statelor membre; consideră că este esențial ca aceste schimburi să aibă loc la timp pentru depășirea barierelor culturale, pentru asigurarea integrării IFI și pentru maximizarea șanselor de succes ale acestora;

43.

consideră că este necesară recunoașterea rolului diferitelor instituții bancare naționale și regionale, având în vedere experiența și competențele acestora necesare pentru abordarea specificităților locale și regionale relevante pentru dezvoltarea și implementarea instrumentelor financiare;

44.

consideră că natura inovatoare a IFI impune instituirea unui cadru de coordonare a instituțiilor financiare publice cărora le va fi delegată execuția bugetară a IFI, la care se vor adăuga reprezentanți ai Comisiei, ai Consiliului și ai Parlamentului;

45.

salută acordul prompt la care au ajuns Parlamentul și Consiliul cu privire la implementarea unei etape-pilot (2012-2013) de emitere de obligațiuni pentru finanțare de proiecte (în domeniile transportului, energiei și tehnologiilor informației) (3); își exprimă disponibilitatea, pe baza evaluării independente integrale a acestei etape-pilot, de a evalua viitoarele măsuri care urmează să fie adoptate cu scopul de a spori eficiența cheltuielilor Uniunii, precum și cu scopul de a crește volumele de investiții în proiectele prioritare;

46.

de aceea, solicită să se pună în aplicare în mod urgent inițiativa privind obligațiunile pentru finanțarea proiectelor și să se evalueze minuțios oportunitatea unei noi inițiative separate pentru emiterea unor obligațiuni europene destinate infrastructurii, cu participarea directă a capitalului UE la proiectele de infrastructură de interes comun cu o mare valoare adăugată europeană prin intermediul emiterii publice de către UE de obligațiuni pentru finanțarea proiectelor;

47.

consideră că, prin participarea directă la capitalizarea proiectelor de infrastructură (caracterizate printr-o rentabilitate a investițiilor pe termen lung), în mod individual sau împreună cu statele membre, Uniunea Europeană ar transmite un semnal puternic investitorilor publici și privați, precum și piețelor financiare; consideră că această participare a UE cu titlu de investitor ar trebui să asigure consecvența cu obiectivele pe termen lung ale politicilor Uniunii și ar constitui o garanție a realizării proiectelor, cu un puternic efect de catalizator și de levier;

48.

salută, de asemenea, acordul la care a ajuns Consiliul European din 28 și 29 iunie 2012 cu privire la creșterea capitalului BEI cu 10 miliarde EUR, ceea ce va permite Grupului BEI să își consolideze capacitatea de creditare în cadrul Uniunii în următorii ani cu aproximativ 60 de miliarde EUR și să joace astfel un rol contraciclic oportun, în cadrul unui efort comun de relansare a economiei europene; subliniază că este general acceptat faptul că împrumuturile BEI au un efect de multiplicare triplă; prin urmare, subliniază ca acest nou angajament nu trebuie să submineze eforturile concomitente de consolidare și de îmbunătățire a instrumentelor comune BEI-bugetul UE care servesc la partajarea riscurilor sau la participarea la capital propriu, deoarece acestea sunt utilizate pentru sprijinirea altor tipuri de proiecte și de măsuri decât cele acoperite de împrumuturile acordate de BEI și au un efect multiplicator mai mare decât cel al împrumuturilor acordate de BEI;

49.

atrage atenția asupra faptului că, indiferent de măsura în care IFI își realizează scopul pentru care au fost concepute, ele nu își vor putea realiza potențialul maxim decât în cazul în care cadrul juridic și normativ general este favorabil dezvoltării acestora, de exemplu, în ceea ce privește tratamentul aplicat investițiilor pe termen lung în conformitate cu normele prudențiale aflate în prezent în curs de reformare (Basel III, Solvency II);

50.

este convins că utilizarea sporită a IFI va avea un impact mai mult decât pozitiv asupra economiei europene, însă este îngrijorat că aceasta se va limita în practică la proiecte cu rentabilitate pe termen scurt și mediu; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că nu vor putea fi realizate investiții în proiecte la fel de necesare pentru realizarea obiectivelor Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii pentru că acestea sunt considerate prea riscante pentru investitori, precum și din cauza lipsei de fonduri publice; prin urmare, solicită Comisiei să prezinte într-un timp cât mai scurt propuneri care să faciliteze mobilizarea economiilor, al căror potențial este insuficient exploatat în prezent, pentru proiecte pe termen mediu și lung care generează o creștere durabilă în UE;

51.

consideră că, în cazul în care un anumit IFI atinge o masă critică suficientă, acest lucru ar putea atrage piața de capital privat datorită diminuării riscului induse de volumul semnificativ al portofoliului de proiecte și datorită eventualei fluidități a schimburilor comerciale de pe piețe;

52.

subliniază necesitatea de a se garanta că eventuala apariție a unei „economii financiare mixte” nu duce la transformarea IFI în produse derivate complexe ce pot fi securitizate sau deturnate de la scopul lor inițial;

53.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

11.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 72/59

—

având în vedere raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2011,

—

având în vedere articolul 24 al treilea paragraf, articolul 228 și articolul 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolele 41 și 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere rezoluția sa din 18 iunie 2008 (1) privind adoptarea unei decizii a Parlamentului European de modificare a Deciziei sale 94/262/CECO, CE, Euratom din 9 martie 1994, privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului (2),

—

având în vedere Acordul-cadru de cooperare încheiat între Parlamentul European și Ombudsman la 15 martie 2006, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2006,

—

având în vedere normele de aplicare a statutului Ombudsmanului de la 1 ianuarie 2009 (3),

—

având în vedere rezoluțiile sale precedente privind activitățile Ombudsmanului European,

—

având în vedere articolul 205 alineatul (2) a doua și a treia teză din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0297/2012),

A.

întrucât raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2011 a fost prezentat în mod oficial Președintelui Parlamentului European la 22 mai 2012 și întrucât Ombudsmanul, dl Nikiforos Diamandouros, și-a prezentat raportul Comisiei pentru petiții la 19 iunie 2012 la Bruxelles;

B.

întrucât articolul 24 din TFUE prevede că „orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 228”;

C.

întrucât în temeiul articolului 228 din TFUE, Ombudsmanul European este împuternicit să primească plângeri care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor jurisdicționale ale acesteia;

D.

întrucât în temeiul articolului 298 din TFUE, instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE „sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă” și întrucât același articol prevede, în acest scop, adoptarea unei legislații secundare specifice, sub forma regulamentelor, aplicabile tuturor domeniilor administrației UE;

E.

întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”;

F.

întrucât administrarea defectuoasă nu survine numai atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau cu un principiu pe care este obligat să le respecte și întrucât principiile bunei administrări impun instituțiilor UE să fie în serviciul cetățenilor și să se asigure că membrii populației sunt tratați în mod corespunzător și se bucură pe deplin de drepturile lor;

G.

întrucât această definiție nu limitează administrarea defectuoasă la cazurile în care norma sau principiul încălcat are caracter juridic obligatoriu; întrucât principiile bunei administrări depășesc dispozițiile legislative, impunând instituțiilor UE nu doar să respecte obligațiile lor juridice, ci, de asemenea, să fie în serviciul cetățenilor și să se asigure că cetățenii sunt tratați în mod corespunzător și se bucură pe deplin de drepturile lor;

H.

întrucât în 2011, Ombudsmanul a primit 2 510 de plângeri (2 667 în 2010), a deschis 396 de anchete (335 în 2010) și a încheiat 318 anchete (326 în 2010); întrucât din cele 2 544 de plângeri tratate de Ombudsman în 2011, 698 (27 %) au intrat în sfera sa de competență (744 în 2010);

I.

întrucât 1 321 de plângeri primite au intrat în sfera de competență a unui membru al Rețelei Europene a Ombudsmanilor; întrucât această rețea este alcătuită din ombudsmani naționali și regionali; întrucât Comisia pentru petiții a Parlamentului este membru cu drepturi depline al Rețelei Europene a Ombudsmanilor;

J.

întrucât în 2011, Ombudsmanul a transferat 59 de plângeri Comisiei pentru petiții; întrucât 147 de reclamanți au fost îndrumați să se adreseze Comisiei și 591 altor instituții și organisme, inclusiv serviciilor SOLVIT și „Europa ta – Consiliere”, precum și unor ombudsmani specializați sau altor organisme de soluționare a plângerilor din statele membre;

K.

întrucât aproximativ 61 % dintre plângerile primite în 2011 au fost depuse prin intermediul internetului; întrucât peste jumătate dintre plângerile transmise prin intermediul internetului (53 %) au fost primite prin formularul electronic de depunere a plângerilor de pe site-ul internet al Ombudsmanului;

L.

întrucât numărul semnificativ redus de solicitări de informații din ultimii ani demonstrează succesul ghidului interactiv al Ombudsmanului, disponibil pe site-ul internet al acestuia, începând din ianuarie 2009;

M.

întrucât în 2011, numărul de plângeri care nu țin de competența Ombudsmanului a scăzut la 1 846, cel mai scăzut nivel înregistrat din 2003;

N.

întrucât, în mod tradițional, cel mai mare număr de plângeri a fost prezentat de reclamanți germani și spanioli; întrucât, în 2011, Spania s-a mutat pe primul loc, urmată de Germania, Polonia și Belgia; întrucât, în raport cu dimensiunea populației lor, cele mai multe plângeri au provenit din Luxemburg, Cipru, Belgia, Malta și Slovenia;

O.

întrucât Ombudsmanul a deschis un total de 396 de anchete, din care 382 s-au bazat pe plângeri și 14 au fost deschise din proprie inițiativă; întrucât numărul de anchete deschise în 2011 a fost cel mai mare de până acum;

P.

întrucât majoritatea anchetelor au privit Comisia (231), urmată de EPSO (42); întrucât numărul anchetelor deschise cu privire la Parlament a scăzut cu peste jumătate față de 2010; întrucât numărul de anchete privind Consiliul a crescut cu o treime;

Q.

întrucât în 2011, Ombudsmanul a închis 318 anchete; întrucât cele mai multe dintre aceste anchete (66 %) au fost închise în termen de un an, o treime fiind închise în termen de trei luni; întrucât durata medie a anchetelor a fost de 10 luni;

R.

întrucât în 64 de cazuri, Ombudsmanul nu a constatat o administrare defectuoasă; întrucât lipsa constatării unei administrări defectuoase nu reprezintă un rezultat negativ, deoarece reclamantul poate beneficia de o explicație completă din partea instituției în cauză, iar rezultatul servește ca dovadă că instituția a acționat în conformitate cu principiile bunei administrări;

S.

întrucât în 84 dintre cazurile închise, a fost atins un rezultat pozitiv cu instituția în cauză, care a acceptat o soluție amiabilă sau a soluționat chestiunea; întrucât Ombudsmanul depune toate eforturile pentru a obține o soluție amiabilă ori de câte ori este posibil; întrucât cooperarea instituțiilor UE este esențială pentru obținerea unei soluții amiabile;

T.

întrucât în 47 de cazuri, Ombudsmanul a constatat o administrare defectuoasă, iar în 13 cazuri în care s-a constatat o administrare defectuoasă, instituția în cauză a acceptat, fie integral, fie parțial, un proiect de recomandare;

U.

întrucât 35 de cazuri au fost închise cu un comentariu critic, iar 39 au fost închise cu observații suplimentare, destinate să ajute instituțiile în cauză să îmbunătățească calitatea administrării;

V.

întrucât Ombudsmanul publică anual constatările sale cu privire la cursul dat de instituții comentariilor critice și observațiilor suplimentare;

W.

întrucât în 2010, rata globală a măsurilor satisfăcătoare adoptate în urma comentariilor critice și observațiilor suplimentare a fost de 78 %; întrucât măsurile adoptate în urma observațiilor suplimentare au fost satisfăcătoare în 95 % dintre cazuri, în timp ce măsurile adoptate în urma comentariilor critice au fost satisfăcătoare într-o măsură semnificativ mai mică, în proporție de 68 %;

X.

întrucât în 2011, Ombudsmanul a elaborat 25 de proiecte de recomandare și a închis 13 cazuri atunci când instituția în cauză a acceptat un proiect de recomandare, fie integral, fie parțial;

Y.

întrucât în 2011, Ombudsmanul nu a transmis niciun raport special Parlamentului;

Z.

întrucât bugetul Ombudsmanului este o secțiune independentă a bugetului Uniunii Europene, împărțită în trei titluri: titlul 1 privind salariile, indemnizațiile și alte cheltuieli cu personalul; titlul 2 privind clădirile, mobilierul, echipamentele și cheltuieli de funcționare diverse; titlul 3 privind cheltuielile care rezultă din funcțiile generale exercitate de instituție,

1.

aprobă raportul anual pentru anul 2011 prezentat de Ombudsmanul European;

2.

ia act de faptul că, în 2011, Ombudsmanul a ajutat mai mult de 22 000 de cetățeni, dintre care 2 510 au prezentat plângeri, 1 284 au solicitat informații și 18 274 au obținut consiliere prin intermediul ghidului interactiv de pe site-ul internet al Ombudsmanului;

3.

ia act de faptul că, în ultimii ani, numărul total de plângeri prezentate Ombudsmanului a scăzut treptat, în special numărul de plângeri care nu intră în sfera sa de competență; urmărește cu interes acest fenomen pentru a evalua dacă există o legătură directă între această scădere și introducerea ghidului interactiv;

4.

ia act de faptul că, în peste 65 % dintre plângerile tratate de Ombudsman, acesta a fost în măsură fie să deschidă o anchetă, fie să îndrume reclamantul să se adreseze unui organism competent, de exemplu, unui membru al Rețelei Europene a Ombudsmanilor, din care face parte și Comisia pentru petiții a Parlamentului, Comisiei sau unui alt organism de soluționare a plângerilor (de ex. SOLVIT); constată că, în 2011, Comisia pentru petiții a primit 59 de plângeri de la Ombudsman;

5.

ia act de faptul că principalele tipuri de presupusă administrare defectuoasă investigate de Ombudsman în 2011 s-au referit la aspecte legate de legalitate (28 % dintre anchete), solicitări de informații (16,2 %), echitate (13,6 %), motivarea unor decizii și posibilitățile de recurs (8,1 %), termene rezonabile pentru luarea deciziilor (7,3 %), solicitări privind accesul public la documente (7,1 %), lipsa discriminării (6,8 %) și obligația de a răspunde la scrisori în limba cetățenilor și de a indica funcționarul competent (5,8 %);

6.

ia act de faptul că cele mai multe anchete deschise de Ombudsman în 2011 s-au referit la Comisie (231), EPSO ocupând a doua poziție (42); consideră că, întrucât Comisia este instituția ale cărei decizii au impact direct asupra cetățenilor, este logic ca aceasta să fie principalul obiect al plângerilor;

7.

constată cu satisfacție că numărul anchetelor deschise de Ombudsman cu privire la Parlament a scăzut cu peste jumătate față de 2010; ia act de faptul că numărul anchetelor deschise de Ombudsman cu privire la Consiliul UE a crescut cu o treime;

8.

ia act de faptul că, în 2011, Ombudsmanul a modificat procedurile sale pentru a le face mai accesibile cetățenilor, și că a introdus un nou tip de anchetă, o „anchetă de clarificare”, care permite reclamanților să clarifice plângerea lor în cazul în care, la prima vedere, Ombudsmanul nu este convins că există motive pentru a solicita avizul unei instituții cu privire la un caz;

9.

subliniază faptul că, în prezent, Ombudsmanul invită în mod activ reclamanții să formuleze observații atunci când nu sunt mulțumiți de răspunsul unei instituții, în timp ce, anterior, reclamanții trebuiau să formuleze o nouă plângere în cazul în care nu erau satisfăcuți de conținutul unui răspuns;

10.

este mulțumit că această nouă abordare a dus la închiderea a mai puține cazuri de către Ombudsman ca „soluționate de instituție” și închiderea unui număr mai mare de cazuri cu o constatare privind „inexistența administrării defectuoase” sau conform căreia „continuarea anchetei nu este justificată”;

11.

ia act de faptul că Ombudsmanul a examinat, de asemenea, modul în care sunt tratate plângerile care nu intră în sfera sa de competență, de care se ocupă în prezent Registratura Ombudsmanului, care se asigură că reclamanții sunt informați cât mai rapid posibil în legătură cu faptul că Ombudsmanul nu poate trata plângerile lor și îi consiliază cu privire la instanța căreia trebuie să i se adreseze;

12.

subliniază faptul că un Eurobarometru 2011 special privind drepturile cetățenilor și performanța administrației UE (4) a arătat că cetățenii acordă o mare valoare dreptului lor de a adresa plângeri Ombudsmanului European și că numai dreptul lor la liberă circulație și ședere în cadrul Uniunii, precum și dreptul la o bună administrare, sunt mai importante în opinia acestora;

13.

felicită Ombudsmanul pentru publicarea broșurii intitulate „Probleme cu UE? Cine vă poate ajuta”, care conține informații cuprinzătoare cu privire la mecanismele de soluționare pentru cetățenii care se confruntă cu probleme legate de UE, precum și pentru punerea la dispoziție a acestei publicații în format audio și într-un format cu caractere mărite;

14.

subliniază faptul că, în ciuda anumitor progrese din ultimii ani, proporția plângerilor tratate care a intrat într-adevăr în sfera de competență a Ombudsmanului a fost încă o dată relativ scăzută în 2011 (aproximativ 27 %) și că, prin urmare, ar trebui să se acorde atenție unei sensibilizări mai largi și mai active a opiniei publice cu privire la sfera de responsabilitate a Ombudsmanului, în special în cooperare strânsă cu ombudsmanii naționali și regionali, Parlamentul și Comisia;

15.

este de acord cu opinia Ombudsmanului, conform căreia o declarație simplă și concisă privind valorile fundamentale, pe care comportamentul funcționarilor publici ai UE ar trebui să le reflecte, poate promova în mod eficient încrederea cetățenilor în serviciul public european și în instituțiile UE pe care acesta le servește;

16.

susține punctul de vedere al Ombudsmanului potrivit căruia o instituție în care este încorporată o cultură a serviciului nu consideră plângerile drept o amenințare, ci drept o oportunitate de a comunica mai eficient și, în cazul în care a fost comisă o greșeală, de a soluționa problema și de a desprinde învățăminte pentru viitor;

17.

reamintește faptul că, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale (articolul 41), dreptul la bună administrare este un drept fundamental al cetățeniei europene;

18.

invită toate instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii Europene să acționeze în conformitate cu Codul european al bunei conduite administrative, adoptat de Parlament în rezoluția sa din 6 septembrie 2001 (5);

19.

salută eforturile permanente și constructive ale Ombudsmanului de a facilita, de exemplu prin producerea unor publicații pertinente, elaborarea unui regulament privind procedurile administrative generale ale Uniunii Europene; subliniază faptul că acest act legislativ, care ar trebui să conțină standarde minime de calitate, obligatorii din punct de vedere juridic și garanții procedurale în toate sferele administrației directe a UE, s-ar putea întemeia pe articolul 298 din TFUE, precum și faptul că, la redactarea efectivă a acestuia, ar fi necesară o consultare strânsă cu Ombudsmanul;

20.

susține punctul de vedere al Ombudsmanului potrivit căruia principiile bunei administrări depășesc dispozițiile legislative și solicită instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor UE nu doar să respecte obligațiile lor juridice, ci, de asemenea, să fie orientate către prestarea de servicii în slujba cetățenilor și să se asigure că aceștia sunt tratați în mod corespunzător și se bucură pe deplin de drepturile lor;

21.

felicită Ombudsmanul pentru publicarea și distribuirea broșurii „Ghidul privind plângerile depuse la Ombudsmanul European” în rândul membrilor personalului din toate instituțiile, organismele, oficiile și agențiile UE, cu scopul de a încuraja administrația UE să își îmbunătățească performanța, prin aprofundarea angajamentului său față de principiile unei culturi a serviciului în folosul cetățenilor;

22.

salută cooperarea Ombudsmanului cu Rețeaua Europeană a Ombudsmanilor și solicită ca această cooperare să integreze măsuri mai active pentru popularizarea inițiativei cetățenești europene, ca nou instrument de participare directă a cetățenilor la elaborarea legislației UE, precum și ca acest instrument să nu fie prea greoi pentru cetățeni din perspectiva cerințelor tehnice;

23.

reamintește faptul că al optulea Seminar național al Rețelei Europene a Ombudsmanilor a avut loc la Copenhaga în octombrie 2011; reamintește faptul că, în cadrul acestei rețele, Comisia pentru petiții este membru cu drepturi depline și că a fost reprezentată la seminar; reamintește faptul că, la acest seminar, membrii rețelei au convenit să identifice modalități mai bune de a informa cetățenii din Europa cu privire la drepturile lor;

24.

reamintește faptul că, în cadrul acestui seminar, Ombudsmanul a prezentat un proiect de document referitor la principiile serviciului public pentru funcționarii publici ai UE, în care a identificat cinci astfel de principii, și anume angajamentul față de UE și cetățenii săi, integritatea, obiectivitatea, respectul pentru ceilalți și transparența; ia act de faptul că Ombudsmanul a organizat o consultare publică cu privire la aceste principii și că versiunea finală a documentului a fost publicată la 19 iunie 2012;

25.

ia act cu satisfacție de faptul că, în perioada de raportare, Ombudsmanul și-a exercitat competențele într-un mod activ, echilibrat și bazat pe consens și pe cooperarea strânsă cu celelalte instituții ale UE;

26.

insistă ca Ombudsmanul să continue să asigure utilizarea optimă a resurselor, evitând suprapunerea inutilă de personal și cooperând cu alte instituții actuale ale UE, cu scopul de a asigura economii în bugetul UE, prin sporirea eficienței;

27.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și ombudsmanilor naționali sau organismelor competente similare.

11.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 72/64

—

având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2011 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice (1),

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 28 și 29 iunie 2012,

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 136 coroborat cu articolul 121 alineatul (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice (2),

—

având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv (5),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice (6),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la tabloul de bord pentru supravegherea dezechilibrelor macroeconomice: forma preconizată inițial (8),

—

având în vedere anexa I la Concluziile Consiliului European din 24 și 25 martie 2011, intitulată „Pactul Euro Plus - O coordonare mai strânsă a politicilor economice pentru competitivitate și convergență” (9),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2011 privind analiza anuală a creșterii - 2012 (COM(2011)0815),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 februarie 2012 referitoare la contribuția la analiza anuală a creșterii 2012 (10),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 10 iulie 2012 privind punerea în aplicare a orientărilor generale pentru politicile economice ale statelor membre a căror monedă este euro (11),