24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/1

(1)

În conformitate cu articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), egalitatea este una dintre valorile pe care se întemeiază Uniunea. În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din TUE, Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează protecția drepturilor copilului.

(2)

În conformitate cu articolul 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de rasă sau origine etnică.

(3)

Articolul 19 alineatul (1) din TFUE permite adoptarea de către Consiliu a măsurilor necesare în vederea combaterii oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă sau orientare sexuală.

(4)

Articolul 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene afirmă că se interzice discriminarea de orice fel bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba sau apartenența la o minoritate națională.

(5)

Directiva 2000/43/CE a Consiliului (1) stabilește un cadru pentru combaterea discriminării pe baza rasei sau originii etnice pe teritoriul Uniunii, în domeniul ocupării forței de muncă și al formării, în educație și protecție socială (inclusiv domeniul securității sociale și al asistenței medicale), în ceea ce privește avantajele sociale și accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora, inclusiv accesul la locuințe.

(6)

În sensul prezentei recomandări, ca și în alte documente politice ale Parlamentului European și ale Consiliului, termenul „rom” este utilizat ca termen generic, desemnând grupuri de persoane care au caracteristici culturale mai mult sau mai puțin similare, cum ar fi sinti, travellers, kalé, gens du voyage etc., indiferent dacă sunt sedentare sau nu.

(7)

Mulți romi din Uniune continuă să se confrunte cu sărăcie extremă, excluziune socială, discriminare și obstacole în calea exercitării drepturilor lor fundamentale, ceea ce îi face vulnerabili în fața exploatării, de exemplu prin intermediul traficului de ființe umane. Prin urmare, ar trebui avute în vedere măsuri mai eficiente de incluziune socială, adaptate la situația și la necesitățile lor.

(8)

Situația copiilor de etnie romă din Uniune este deosebit de îngrijorătoare, din cauza unei serii de factori care îi pot face pe aceștia extrem de vulnerabili și de expuși riscului de a se confrunta, printre altele, cu o stare de sănătate precară, cu condiții improprii de locuit, cu o alimentație deficitară, cu excluziune, discriminare, cu rasism și cu violență. Excluziunea socială a copiilor de etnie romă este adesea legată de neînregistrarea nașterilor, de lipsa documentelor de identitate, de participarea redusă la sistemele de educație și de îngrijire destinate copiilor preșcolari, precum și la sistemele de învățământ superior și de ratele ridicate de părăsire timpurie a școlii. Segregarea reprezintă un obstacol considerabil, care împiedică accesul la educația de calitate. De asemenea, o parte dintre copiii de etnie romă sunt victime ale traficului și ale exploatării prin muncă.

(9)

Romii care sunt resortisanți ai țărilor terțe și care se află în situație de ședere legală în statele membre se pot, de asemenea, afla într-o situație vulnerabilă, în special atunci când se confruntă cu aceleași condiții precare de viață ca mulți cetățeni de etnie romă ai Uniunii, fiind în același timp expuși provocărilor cu care se confruntă mulți imigranți veniți din afara Uniunii.

(10)

În contextul mobilității în interiorul Uniunii, este necesar să se respecte dreptul la libera circulație a cetățenilor Uniunii și condițiile pentru exercitarea acestuia, inclusiv deținerea de resurse suficiente și a unei asigurări medicale complete, în conformitate cu Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), urmărindu-se, în același timp, ameliorarea condițiilor de trai ale romilor și continuarea măsurilor de promovare a integrării economice și sociale a acestora în statele membre de origine, precum și în statele membre de reședință.

(11)

Rezoluțiile Parlamentului European din 9 septembrie 2010 referitoare la situația romilor și la libera circulație în Uniunea Europeană și din 9 martie 2011 privind Strategia UE privind incluziunea romilor au făcut apel la Comisie și la statele membre să activeze strategiile și instrumentele existente ale Uniunii pentru a asigura incluziunea socioeconomică a romilor.

(12)

În Comunicarea sa din 5 aprilie 2011 intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020”, Comisia a încurajat statele membre să adopte sau să dezvolte în continuare o abordare globală și să sprijine o serie de obiective în domenii precum educația, ocuparea unui loc de muncă, serviciile medicale și locuințele, în vederea accelerării integrării romilor.

(13)

La 19 mai 2011, Consiliul a adoptat concluziile intitulate „Cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020”, care exprimă angajamentul statelor membre de a promova incluziunea socială și economică a romilor.

(14)

Consiliul European reunit la 23 și 24 iunie 2011 a solicitat punerea în aplicare rapidă a Concluziilor Consiliului din 19 mai 2011, în special în direcția pregătirii, actualizării sau elaborării unor strategii naționale ale statelor membre de integrare a romilor sau a unor pachete integrate de măsuri de politică în cadrul politicilor mai generale de incluziune socială, în vederea îmbunătățirii situației romilor.

(15)

În Comunicarea sa din 21 mai 2012 intitulată „Strategiile naționale de integrare a romilor: o primă etapă în punerea în aplicare a cadrului UE”, Comisia a prezentat rezultatele unei prime evaluări a tuturor strategiilor naționale de integrare a romilor și a pachetelor integrate de măsuri de politică și a invitat statele membre să aibă în vedere, în perspectivă, o serie de adaptări.

(16)

Comisia și-a consolidat dialogul cu statele membre privind integrarea romilor, în special prin instituirea, în octombrie 2012, a rețelei de puncte de contact naționale pentru integrarea romilor, în vederea dezbaterii soluțiilor avute în vedere cu privire la provocările identificate. În noiembrie și decembrie 2012, un grup de puncte de contact naționale pentru integrarea romilor a desfășurat o dezbatere suplimentară privind modul în care se poate spori eficacitatea măsurilor menite să asigure integrarea romilor în statele membre. Grupul a prezentat concluziile dezbaterii respective rețelei de puncte de contact naționale pentru integrarea romilor.

(17)

În comunicarea sa din 26 iunie 2013 intitulată „Progrese înregistrate în punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor”, Comisia a subliniat necesitatea unor măsuri suplimentare menite să asigure condițiile prealabile esențiale pentru o punere în aplicare eficientă a măsurilor care vizează accelerarea progreselor în direcția integrării a romilor cât mai curând posibil.

(18)

Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” („strategia Europa 2020”) a dat un nou impuls luptei împotriva sărăciei și a excluziunii sociale, prin stabilirea unor obiective europene comune de reducere a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială, de reducere a ratelor de părăsire timpurie a școlii și de creștere a coeficientului de absolvire a școlii și a nivelurilor de ocupare a forței de muncă. Integrarea romilor reprezintă o parte esențială a eforturilor convergente depuse în acest context de Uniune și de statele membre. Cadrul actualei guvernanțe a semestrului european promovează punerea în aplicare a recomandărilor relevante specifice fiecărei țări, iar concluziile Consiliului din 20 iunie 2013 intitulate „Către investiții sociale pentru creștere economică și coeziune” oferă orientări suplimentare pentru eforturile necesare în vederea asigurării unei creșteri favorabile incluziunii.

(19)

Având în vedere considerațiile de mai sus și deficiențele identificate, este necesar să se îmbunătățească și să se monitorizeze eficacitatea măsurilor de integrare a romilor. Aceste acțiuni ar trebui să fie întreprinse cu respectarea deplină a principiului subsidiarității și a responsabilității principale a statelor membre în acest domeniu, ținându-se seama de faptul că colectarea de date pe baza unor considerente etnice poate deveni o chestiune delicată și recunoscându-se faptul că statele membre ar trebui să își aleagă metodele proprii de monitorizare, inclusiv metodele corespunzătoare pentru orice colectare de date, precum și posibilii indicatori.

(20)

Prezenta recomandare urmărește să valorifice diversele recomandări enunțate anterior în rezoluțiile Parlamentului European, concluziile Consiliului și comunicările Comisiei privind integrarea romilor. Scopul prezentei recomandări este să completeze legislația existentă a Uniunii privind combaterea discriminării în vederea facilitării punerii în aplicare și a executării mai eficace a acesteia.

(21)

Prezenta recomandare nu se referă la diferențele de tratament pe motive de naționalitate și nu aduce atingere dispozițiilor și condițiilor legate de statutul juridic al resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor de pe teritoriul statelor membre în temeiul legislației naționale și a Uniunii sau efectelor juridice ale acestui statut.

(22)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) solicită statelor membre, după caz, să stabilească o abordare integrată de natură să răspundă nevoilor specifice zonelor geografice cele mai afectate de sărăcie sau ale grupurilor-țintă expuse cel mai mult riscului de discriminare sau de excluziune socială, în special cu referire la comunitățile marginalizate. Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) pentru perioada de programare 2014-2020 include o investiție prioritară în cadrul Fondului social european (FSE) axată pe integrarea socioeconomică a comunităților marginalizate, cum este cea a romilor, suplimentând celelalte fonduri structurale și de investiții europene (ESIF) (5),

1.1.

Adoptarea, în vederea promovării unei egalități depline a romilor în practică, a unor măsuri eficiente de politică menite să asigure egalitatea de tratament și respectarea drepturilor fundamentale ale acestora, inclusiv accesul egal la educație, locuri de muncă, asistență medicală și locuințe. Acest obiectiv ar putea fi realizat fie prin intermediul unor măsuri generale, fie al unor măsuri orientate, inclusiv prin măsuri specifice pentru prevenirea sau compensarea dezavantajelor, fie printr-o combinație a acestora, acordându-se o atenție deosebită dimensiunii de gen.

1.2.

Adoptarea de măsuri care se pot baza pe indicatori socioeconomici, precum un nivel ridicat al șomajului pe termen lung, nivelul de instruire și parametrii în materie de sănătate, sau se pot axa pe zonele geografice care sunt marginalizate și/sau segregate.

1.3.

Luarea unor măsuri eficiente pentru a garanta egalitatea de tratament și accesul deplin al băieților și fetelor de etnie romă la un învățământ general și de calitate, precum și pentru a garanta absolvirea de către toți elevii romi cel puțin a ciclului de învățământ obligatoriu (6). Acest obiectiv ar putea fi atins prin intermediul unor măsuri precum:

1.4.

Luarea unor măsuri eficiente pentru asigurarea egalității de tratament a romilor în ceea ce privește accesul la piața muncii și la oportunitățile de ocupare a forței de muncă. Acest obiectiv ar putea fi atins prin intermediul unor măsuri precum:

1.5.

Luarea unor măsuri eficiente pentru a garanta egalitatea de tratament a romilor în ceea ce privește accesul la servicii medicale (8) disponibile în mod universal, pe baza unor criterii generale de eligibilitate. Acest obiectiv ar putea fi atins prin intermediul unor măsuri precum:

1.6.

Luarea unor măsuri eficiente pentru a garanta egalitatea de tratament a romilor în ceea ce privește accesul la locuințe. Acest obiectiv ar putea fi atins prin intermediul unor măsuri precum:

1.7.

Asigurarea, acolo unde este relevant, a faptului că cererile autorităților locale pentru proiecte de regenerare urbană cuprind intervenții integrate în domeniul locuințelor în favoarea comunităților marginalizate.

1.8.

Promovarea dezvoltării locale prin eforturile comunității și/sau a investițiilor teritoriale integrate finanțate din ESIF.

1.9.

Alocarea unor fonduri corespunzătoare pentru punerea în aplicare și monitorizarea strategiilor și planurilor de acțiune naționale și locale, din toate sursele de finanțare disponibile (locale, naționale, ale Uniunii și internaționale) în scopul îndeplinirii obiectivului privind integrarea romilor, prin măsuri generale sau orientate.

1.10.

Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei și a discriminării, inclusiv, printre altele, integrarea socio-economică a comunităților marginalizate, cum este cea a romilor, ar trebui facilitate prin alocarea a cel puțin 20 % din totalul resurselor FSE din fiecare stat membru pentru investiția în oameni, astfel cum se prevede la articolele 3 și 4 din Regulamentul (UE) nr. 1304/2013.

1.11.

În funcție de dimensiunea comunităților de romi și de situația lor economică și socială, de decalajul dintre romi și restul populației, precum și de provocările identificate în contextul semestrului european pentru o serie de state membre, adoptarea unor măsuri corespunzătoare pentru a include integrarea romilor printre prioritățile din cadrul acordurilor de parteneriat cu privire la utilizarea ESIF (9) pentru perioada 2014-2020.

1.12.

Ameliorarea capacităților comunităților de romi de gestionare, de monitorizare și de evaluare, cu sprijinul asistenței tehnice din partea ESIF, și facilitarea utilizării fondurilor naționale și ale Uniunii pentru sprijinirea consolidării capacităților la nivelul autorităților locale și al organizațiilor societății civile, astfel încât acestea să poată pune în aplicare proiecte într-un mod eficace.

1.13.

Orientarea fondurilor publice alocate pentru punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor sau a pachetelor integrate de măsuri de politică spre nevoile specifice ale romilor sau spre zonele geografice cel mai afectate de sărăcie și de excluziune socială și luarea în considerare a dimensiunii de gen.

2.1.

Continuarea eforturilor de a asigura aplicarea eficace, la nivel practic, a Directivei 2000/43/CE, în special prin asigurarea faptului că propriile reglementări administrative naționale, regionale și locale nu au caracter discriminatoriu și nu duc la practici de segregare. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului ar trebui să constituie o referință pentru compatibilitatea cu drepturile omului a dispozițiilor și a practicilor din acest context.

2.2.

Punerea în aplicare, acolo unde este relevant, a unor măsuri de combatere a segregării privind romii, atât la nivel regional, cât și la nivel local. Politicile și măsurile de combatere a segregării ar trebui să fie însoțite de programe de formare și de informare corespunzătoare, inclusiv de sesiuni de formare și de informare cu privire la protecția drepturilor omului, adresate funcționarilor publici locali, reprezentanților societății civile, precum și romilor înșiși.

2.3.

Asigurarea faptului că evacuările forțate sunt în deplină conformitate atât cu dreptul Uniunii, cât și cu alte obligații internaționale din domeniul drepturilor omului, cum ar fi obligațiile care decurg din Convenția europeană a drepturilor omului.

2.4.

Punerea în aplicare a unor măsuri de combatere a discriminării romilor și a prejudecăților împotriva acestora, denumite uneori sentimente antițigani, în toate segmentele societății. Măsurile respective ar putea include:

2.5.

Combaterea tuturor formelor de discriminare, inclusiv a discriminării multiple, cu care se confruntă copiii și femeile de etnie romă, și combaterea violenței, inclusiv a violenței domestice, împotriva femeilor și a fetelor, a traficului de ființe umane, a căsătoriilor la vârstă minoră și a celor forțate și a cerșetoriei cu implicarea copiilor, în special prin intermediul aplicării legislației. În acest scop, statele membre ar trebui să asigure implicarea în acest demers a tuturor actorilor relevanți, inclusiv a autorităților publice, a societății civile și a comunităților rome. În acest context, în situațiile caracterizate printr-o dimensiune transfrontalieră, este încurajată cooperarea dintre statele membre.

2.6.

Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale care afectează categoriile defavorizate, inclusiv romii, prin investiții în capitalul uman și prin politici de coeziune socială. Acest obiectiv ar putea fi atins prin intermediul unor măsuri precum:

2.7.

Ținând seama de dimensiunea populațiilor de etnie romă și de situația economică și socială a acestora, luarea în considerare a posibilității de a trata integrarea romilor drept un aspect important în cadrul programelor naționale de reformă sau al rapoartelor sociale naționale, în contextul Strategiei Europa 2020.

2.8.

Sprijinirea cetățeniei active a romilor prin promovarea participării sociale, economice, politice și culturale a acestora în societate, inclusiv la nivel local, întrucât implicarea activă și participarea romilor înșiși, inclusiv prin intermediul reprezentanților și al organizațiilor lor, sunt cruciale pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale acestora, precum și pentru sporirea gradului lor de incluziune socială.

2.9.

În funcție de abordările integrării de pe plan local, promovarea formării și a angajării de mediatori calificați destinați romilor și utilizarea medierii drept una dintre măsurile menite să abordeze inegalitățile cu care se confruntă romii în ceea ce privește accesul la educația de calitate, ocuparea forței de muncă, asistența medicală și locuințele.

2.10.

Desfășurarea unor activități de informare menite să sporească în continuare gradul de sensibilizare a romilor cu privire la drepturile lor (în special în ceea ce privește discriminarea și posibilitățile de a recurge la justiție) și la obligațiile lor civice.

3.1.

Respectând competențele autorităților locale și regionale, încurajarea acestor autorități să elaboreze planuri de acțiune sau strategii locale, sau pachete de măsuri de politică locală în cadrul unor politici mai ample de incluziune socială, care ar putea să includă linii de bază, valori de referință și obiective măsurabile pentru integrarea romilor, precum și o finanțare corespunzătoare.

3.2.

Implicarea autorităților locale și regionale și a societății civile locale în elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea propriilor strategii naționale sau a pachetelor integrate de măsuri de politică în cadrul unor politici mai ample de incluziune socială. Reprezentanții și părțile interesate relevanți ar trebui să fie implicați în ceea ce privește acordurile de parteneriat și programele operaționale cofinanțate de ESIF. Autoritățile centrale și locale ar trebui să coopereze în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiilor respective.

În acest scop, sprijinirea autorităților publice locale pentru facilitarea punerii în aplicare la nivel local a pachetelor de măsuri de politică.

3.3.

Depunerea de eforturi, la nivel local, în direcția unei abordări integrate în ceea ce privește familiile de origine romă care se confruntă cu probleme multiple precum neabsolvirea studiilor, datorii, sărăcie și sănătate precară. În acest scop, ar putea fi consolidată capacitatea autorităților locale, respectându-se totodată repartizarea responsabilităților în cadrul fiecărui stat membru, pentru a le permite acestora să lucreze eficient în cooperare cu familiile în cauză, dar și, de exemplu, cu școlile, serviciile de asistență pentru tineri, poliția, organizațiile din domeniul sănătății publice, organizațiile de protecție socială și întreprinderile de construcții de locuințe.

3.4.

Monitorizarea și evaluarea corespunzătoare a eficacității propriilor strategii naționale sau a pachetelor integrate de măsuri de politică în cadrul politicilor mai ample de incluziune socială. Acest lucru s-ar putea realiza prin intermediul unor măsuri precum stabilirea unor linii de bază sau a unor obiective măsurabile sau prin colectarea de date calitative sau cantitative relevante cu privire la efectele sociale și economice ale strategiilor sau unor astfel de măsuri, în conformitate cu normele naționale și cu legislația Uniunii aplicabile, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal.

3.5.

Utilizarea oricăror indicatori de bază relevanți sau a oricăror metode de cercetare empirică din domeniul social sau de colectare de date pentru monitorizarea și evaluarea periodică a progreselor, în special la nivel local, care să permită o activitate de raportare eficientă privind situația romilor în statele membre, cu sprijinul opțional al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.

3.6.

Sprijinirea activității și a capacității instituționale a organismelor de promovare a egalității de tratament, acordându-le resurse adecvate, astfel încât persoanele de etnie romă care sunt victime ale discriminării să beneficieze în mod eficient de asistența juridică și judiciară oferită de acestea.

3.7.

Promovarea unui dialog periodic între punctele de contact naționale pentru integrarea romilor și organismele naționale de promovare a egalității de tratament.

3.8.

Dotarea punctelor de contact naționale pentru integrarea romilor cu resurse și cu un mandat corespunzătoare rolului lor, astfel încât acestea să își poată coordona în mod eficient monitorizarea transsectorială a politicilor de integrare a romilor în vederea implementării acestora, cu respectarea repartizării responsabilităților în cadrul fiecărui stat membru.

3.9.

Implicarea punctelor de contact naționale pentru integrarea romilor în procesele decizionale care privesc elaborarea, finanțarea și punerea în aplicare a politicilor relevante. Punctele de contact naționale pentru integrarea romilor ar trebui să faciliteze participarea și implicarea societății civile rome în punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor și a planurilor de acțiune locale.

3.10.

Încurajarea elaborării unor forme transnaționale de cooperare la nivel național, regional sau local, precum și a participării active la acestea, prin inițiative de politică, în special proiecte și acorduri bilaterale sau multilaterale, cu scopul de a:

3.11.

Cooperarea transnațională menționată la punctul 4.10 ar trebui să vină în completarea măsurilor luate în cadrul strategiilor naționale de integrare a romilor și al pachetelor integrate de măsuri de politică din cadrul politicilor mai ample de incluziune socială, precum și în cadrul acordurilor de cooperare existente între statele membre, cum ar fi Strategia pentru regiunea Dunării, și al altor organizații internaționale, cum ar fi Consiliul Europei și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).

4.1.

Comunicarea către Comisie a tuturor măsurilor adoptate, în conformitate cu prezenta recomandare, până la 1 ianuarie 2016.

4.2.

Ulterior, comunicarea către Comisie a tuturor măsurilor noi adoptate anual, la sfârșitul fiecărui an, precum și a informațiilor referitoare la progresele înregistrate în punerea în aplicare a propriilor strategii naționale de integrare a romilor sau a pachetelor integrate de măsuri de politică în cadrul politicilor mai ample de incluziune socială.

5.1.

Să se asigure că informațiile furnizate de statele membre vor servi drept bază pentru pregătirea rapoartelor sale anuale, adresate Parlamentului European și Consiliului, cu privire la punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor și vor contribui la semestrul european al strategiei Europa 2020 prin recomandările specifice fiecărei țări.

5.2.

Pe această bază, să monitorizeze îndeaproape situația și, până la 1 ianuarie 2019, să evalueze necesitatea revizuirii și actualizării prezentei recomandări.

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/8

(1)

Scopul prezentei recomandări este să încurajeze statele membre să consolideze drepturile procedurale ale tuturor persoanelor suspectate sau acuzate care nu sunt capabile să înțeleagă sau să participe în mod efectiv la procedurile penale din cauza vârstei, a stării psihice sau fizice sau a unui handicap (denumite în continuare „persoane vulnerabile”).

(2)

Prin instituirea de norme minime în materie de protecție a drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate, prezenta recomandare ar trebui să consolideze încrederea mutuală a statelor membre în sistemele lor juridice penale și poate, astfel, îmbunătăți recunoașterea reciprocă a hotărârilor în materie penală.

(3)

Programul de la Stockholm (1) pune un accent deosebit pe consolidarea drepturilor persoanelor în cadrul procedurilor penale. La punctul 2.4, Consiliul European a invitat Comisia să prezinte propuneri în vederea unei abordări etapizate (2) a consolidării drepturilor persoanelor suspectate și acuzate.

(4)

Până în prezent au fost adoptate trei măsuri, și anume Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3), Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5).

(5)

Referirile din prezenta recomandare la persoane suspectate sau acuzate care sunt private de libertate ar trebui înțelese ca referiri la orice situație în care, în cursul procedurilor penale, persoanele suspectate sau acuzate sunt lipsite de libertate în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (c) din Convenția europeană a drepturilor omului, astfel cum este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(6)

Este esențial ca vulnerabilitatea unei persoane suspectate sau învinuite în cadrul procedurilor penale să fie identificată și recunoscută cu promptitudine. În acest scop, o evaluare inițială ar trebui să fie efectuată de agenții de poliție, de autoritățile de asigurare a respectării legii sau de autoritățile judiciare. Autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să poată solicita intervenția unui expert independent care să examineze gradul de vulnerabilitate, nevoile persoanei vulnerabile și oportunitatea oricăror măsuri luate sau preconizate în legătură cu persoana vulnerabilă.

(7)

Persoanele suspectate sau acuzate ori avocații acestora ar trebui să aibă dreptul să conteste, în conformitate cu legislația națională, evaluarea vulnerabilității lor potențiale în cadrul procedurilor penale, în special în cazul în care acest lucru ar împiedica sau ar restrânge în mod semnificativ exercitarea drepturilor lor fundamentale. Acest drept nu atrage după sine obligația ca statele membre să prevadă o procedură specifică a unei căi de atac, un mecanism separat sau o procedură de depunere a unei plângeri pentru contestarea unei astfel de incapacități sau a unui astfel de refuz.

(8)

Termenul „reprezentant legal” desemnează o persoană care reprezintă interesele și supervizează actele juridice ale unei persoane vulnerabile. Un exemplu în acest sens este în special un curator desemnat de instanță pentru o persoană vulnerabilă.

(9)

Termenul „adult competent” înseamnă o rudă sau o persoană care are o relație socială cu persoana vulnerabilă și care poate să interacționeze cu autoritățile și să îi permită persoanei vulnerabile să își exercite drepturile procedurale.

(10)

Persoanele vulnerabile au nevoie de o asistență și de un sprijin adecvate pe durata desfășurării procedurilor penale. În acest scop, reprezentantul legal al unei persoane vulnerabile suspectate sau acuzate sau un adult competent ar trebui să fie informat cât mai repede posibil cu privire la procedurile penale inițiate împotriva persoanei vulnerabile, la natura acuzării, la drepturile procedurale și la căile de atac disponibile. Reprezentantului legal sau adultului competent ar trebui să îi fie aduse la cunoștință în cel mai scurt timp posibil faptul că persoana vulnerabilă a fost privată de libertate și motivele care au stat la baza privării de libertate, cu excepția cazului în care acest lucru este contrar interesului superior al persoanei.

(11)

Persoanele care sunt recunoscute ca fiind deosebit de vulnerabile nu sunt capabile să urmărească și să înțeleagă procedurile penale. Pentru a le asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, acestea ar trebui să nu poată renunța la dreptul de a fi asistate de un avocat.

(12)

Pentru a asigura integritatea fizică a persoanelor vulnerabile care sunt lipsite de libertate, persoanele vulnerabile ar trebui să poată beneficia de un control medical prin care să se evalueze starea lor generală și compatibilitatea eventualelor măsuri luate cu starea lor.

(13)

Persoanele vulnerabile nu sunt întotdeauna capabile să înțeleagă conținutul interogatoriilor efectuate de poliție la care sunt supuse. Pentru a evita orice contestare a conținutului unui interogatoriu și, prin urmare, repetarea nejustificată a întrebărilor, aceste interogatorii ar trebui înregistrate audio și video.

(14)

Sub rezerva circumstanțelor specifice ale fiecărui caz, starea de vulnerabilitate nu ar trebui să constituie un obstacol în calea accesului persoanei suspectate sau acuzate la dovezi materiale deținute de autoritățile competente în ceea ce privește dosarul penal în cauză în cursul exercitării drepturilor procedurale și în vederea exercitării dreptului la o cale de atac eficientă.

(15)

Prezenta recomandare se aplică persoanelor vulnerabile care fac obiectul unei proceduri de predare în temeiul Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului (6) (procedura mandatului european de arestare). Autoritățile competente din statul membru de executare ar trebui să aplice drepturile procedurale specifice din prezenta recomandare în cadrul procedurii mandatului european de arestare.

(16)

Trimiterile din prezenta recomandare la măsurile adecvate de asigurare a accesului efectiv la justiție al persoanelor cu handicap ar trebui să fie înțelese din perspectiva obiectivelor definite în Convenția din 2006 a Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, în special la articolul 13.

(17)

Pentru a se asigura faptul că profesioniștii care intră în contact cu persoanele vulnerabile sunt conștienți de nevoile specifice ale acestor persoane, aceștia ar trebui să beneficieze de o formare adecvată.

(18)

Prezenta recomandare respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În special, prezenta recomandare urmărește promovarea dreptului la libertate, a dreptului la un proces echitabil și a drepturilor de apărare.

(19)

Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la măsurile prin care au dat curs acestei recomandări în termen de (36 de luni) de la data notificării. Pe baza acestor informații, Comisia ar trebui să monitorizeze și să evalueze măsurile luate de statele membre,

1.

Prezenta recomandare invită statele membre să consolideze anumite drepturi procedurale ale persoanelor vulnerabile suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și ale persoanelor vulnerabile care fac obiectul procedurii mandatului european de arestare.

2.

Drepturile procedurale specifice ale persoanelor vulnerabile ar trebui să se aplice din momentul în care sunt suspectate de a fi comis o infracțiune. Aceste drepturi ar trebui să se aplice până la încheierea procedurilor.

3.

Persoanele vulnerabile ar trebui să fie asociate, în conformitate cu interesul lor superior, la exercitarea drepturilor procedurale, ținându-se seama de capacitatea acestora de a înțelege și de a participa efectiv la aceste proceduri.

4.

Persoanele vulnerabile ar trebui să fie identificate și recunoscute ca atare cu promptitudine. Statele membre ar trebui să se asigure că toate autoritățile competente pot cere efectuarea unui examen medical de către un expert independent pentru a se identifica persoanele vulnerabile și pentru a se determina gradul de vulnerabilitate și nevoile lor specifice. Expertul poate emite un aviz motivat cu privire la caracterul adecvat al măsurilor luate sau preconizate împotriva persoanei vulnerabile.

5.

Persoanele vulnerabile nu ar trebui să fie supuse niciunei discriminări în temeiul legislației naționale atunci când își exercită drepturile procedurale menționate în prezenta recomandare.

6.

Drepturile procedurale acordate persoanelor vulnerabile ar trebui respectate pe toată durata procedurilor penale ținându-se seama de natura și gradul de vulnerabilitate a acestora.

7.

Statele membre ar trebui să prevadă o prezumție de vulnerabilitate în special pentru persoanele cu dizabilități grave de ordin psihologic, intelectual sau fizic, cu boli mintale sau cu afecțiuni cognitive care le împiedică să înțeleagă și să participe efectiv la proceduri.

8.

Persoanele cu handicap ar trebui să primească, la cerere, informații privind drepturile lor procedurale, într-un format accesibil acestora.

9.

Persoanele vulnerabile și, în cazul în care este necesar, reprezentantul legal al acestora sau un adult competent ar trebui să fie informat cu privire la drepturile procedurale specifice menționate în prezenta recomandare, în special cu privire la cele referitoare la dreptul la informare, dreptul la asistență medicală, dreptul la un avocat, respectarea vieții private și, dacă este cazul, cu privire la drepturile legate de arestul preventiv.

10.

Reprezentantul legal sau adultul competent care este desemnat de persoana vulnerabilă sau de autoritățile competente pentru a asista acea persoană ar trebui să fie prezent la secția de poliție și în timpul audierilor în fața instanței.

11.

În cazul în care o persoană vulnerabilă nu este în măsură să înțeleagă și să urmărească procedurile, aceasta nu ar trebui să poată renunța la dreptul de a fi asistată de un avocat în conformitate cu Directiva 2013/48/UE.

12.

Persoanele vulnerabile ar trebui să aibă acces la asistență medicală în mod sistematic și periodic pe tot parcursul procedurilor penale în cazul în care sunt private de libertate.

13.

Orice interogatoriu al persoanelor vulnerabile efectuat în faza de cercetare, preliminară fazei de judecată, ar trebui să fie înregistrat audio și video.

14.

Statele membre ar trebui să ia toate măsurile pentru a se asigura că privarea de libertate a persoanelor vulnerabile înainte de condamnare reprezintă o măsură de ultimă instanță, proporțională și care are loc în condiții adaptate la nevoile persoanei vulnerabile. Ar trebui să se ia măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că persoanele vulnerabile au acces la condiții rezonabile de cazare având în vedere necesitățile specifice ale acestora, în cazul în care sunt private de libertate.

15.

Autoritățile competente ar trebui să ia măsurile adecvate în vederea protejării vieții private, a integrității fizice și a datelor cu caracter personal ale persoanelor vulnerabile, inclusiv a datelor medicale, pe toată durata procedurilor penale.

16.

Statul membru de executare ar trebui să se asigure că persoanele vulnerabile care fac obiectul unui mandat european de arestare beneficiază, după arestare, de drepturile procedurale specifice menționate în prezenta recomandare.

17.

Agenții de poliție, autoritățile de asigurare a respectării legii și autoritățile judiciare competente în cadrul procedurilor penale care vizează persoane vulnerabile ar trebui să beneficieze de cursuri de formare specifică.

18.

Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la măsurile luate pentru a pune în aplicare prezenta recomandare, în termen de (36 de luni de la data notificării).

19.

Prezenta recomandare se adresează statelor membre.

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/11

(1)

Prezenta recomandare vizează să consolideze dreptul la asistență judiciară pentru persoanele suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare în temeiul Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului (1), pentru ca în acest fel să se completeze dreptul de a avea acces la un avocat, prevăzut în Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), și să se permită exercitarea efectivă a acestui drept.

(2)

Dreptul la asistență judiciară în cadrul procedurilor penale este prevăzut la articolul 47 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”) și la articolul 6 alineatul (3) litera (c) din Convenția europeană a drepturilor omului („convenția”). Dreptul este prevăzut, de asemenea, la articolul 14 alineatul (3) litera (d) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP). Principiile fundamentale pe care ar trebui să se bazeze un sistem de asistență judiciară sunt prezentate în Principiile și orientările Națiunilor Unite privind accesul la asistența judiciară în sistemele de justiție penală, adoptate la 20 decembrie 2012 de Adunarea Generală.

(3)

Domeniul de aplicare și conținutul dreptului de avea acces la un avocat sunt stabilite în Directiva 2013/48/UE și nicio dispoziție din prezenta recomandare nu ar trebui să fie interpretată astfel încât să limiteze drepturile prevăzute în directivă.

(4)

Persoanele suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale au drept de acces la un avocat din momentul în care sunt informate de către autoritățile competente, prin notificare oficială sau în alt mod, cu privire la faptul că sunt suspectate sau învinuite de comiterea unei infracțiuni și indiferent dacă sunt private de libertate sau nu. Directiva se aplică până în momentul finalizării procedurilor, prin aceasta înțelegându-se stabilirea în mod definitiv că persoana suspectată sau acuzată a săvârșit infracțiunea, inclusiv, dacă este cazul, pronunțarea sentinței și soluționarea oricărei căi de atac. Același domeniu de aplicare temporal ar trebui să se aplice și dreptului la asistență judiciară.

(5)

Termenul „avocat” folosit în prezenta recomandare se referă la orice persoană care, în conformitate cu dreptul intern, este calificată și îndrituită, inclusiv prin autorizarea de către un organism autorizat, să ofere consultanță și asistență juridică persoanelor suspectate sau acuzate.

(6)

„Asistență judiciară” înseamnă punerea la dispoziție a mijloacelor financiare și a asistenței de către statul membru care asigură exercitarea efectivă a dreptului de a avea acces la un avocat. Mijloacele financiare ar trebui să acopere cheltuielile de apărare și de judecată ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și ale persoanelor căutate în cadrul procedurilor deschise în urma emiterii unui mandat european de arestare.

(7)

Persoanele suspectate, acuzate sau căutate care nu dispun de resursele financiare necesare pentru suportarea cheltuielilor de apărare și de judecată ar trebui să aibă acces la asistență judiciară, în măsura în care o astfel de asistență este necesară în interesul actului de justiție.

(8)

Ar trebui să nu fie necesar ca persoanele suspectate sau acuzate să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă că nu dispun de mijloace financiare suficiente, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Pentru a se stabili dacă, „în interesul actului de justiție”, este necesar să se ofere în mod gratuit asistență juridică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut că ar trebui să fie luate în considerare criteriile necumulative reprezentate de gravitatea infracțiunii, severitatea pedepsei aferente, complexitatea cazului sau situația personală a persoanei suspectate sau acuzate.

(9)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai susținut că, atunci când este în joc privarea de libertate, ar trebui, în principiu, să se considere că sunt îndeplinite criteriile interesului actului de justiție.

(10)

Decizia de admitere sau de respingere a unei cereri de asistență judiciară în cadrul procedurilor penale ar trebui să survină în timp util pentru ca persoana suspectată sau acuzată să se poată apăra în mod concret și eficace.

(11)

Dată fiind independența profesiei judiciare, modul în care se desfășoară apărarea este, în primul rând, o chestiune care se stabilește între persoana suspectată, acuzată sau căutată și reprezentantul său. Pentru a asigura un înalt standard profesional de asistență juridică care, la rândul său, să asigure un proces echitabil, statele membre ar trebui să instituie sisteme eficace de asigurare a calității generale a avocaților însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară. În acest scop, statele membre ar trebui să introducă sisteme de autorizare a avocaților însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară. În orice caz, statele membre ar trebui să asigure adoptarea măsurilor necesare în cazul în care anumite lipsuri ale asistenței judiciare sunt evidente sau le sunt aduse la cunoștință într-o măsură suficientă.

(12)

Avocații apărării, precum și personalul implicat în procesul de luare a deciziilor privind dreptul la asistență judiciară, cum ar fi procurorii, judecătorii și personalul organismelor de asistență judiciară, ar trebui să beneficieze de o formare adecvată în vederea aplicării dreptului la un acces efectiv la asistență judiciară.

(13)

Dată fiind importanța raportului de încredere dintre avocați și clienți, autoritățile competente relevante ar trebui, pe cât posibil, să țină seama de preferințele și dorințele manifestate de persoana suspectată sau acuzată în ceea ce privește alegerea avocatului însărcinat cu furnizarea de asistență judiciară. Ele pot însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, să nu țină seama de dorințele respective atunci când există motive suficiente și relevante pentru a se considera că acest lucru este necesar în interesul actului de justiție.

(14)

Prezenta recomandare respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prezenta recomandare urmărește, în special, promovarea dreptului la libertate, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului de apărare. Aceasta ar trebui să fie interpretată și respectată în consecință.

(15)

Dat fiind faptul că în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sunt consacrate drepturi care corespund unor drepturi garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înțelesul acestor drepturi și domeniul lor de aplicare ar trebui să fie aceleași cu cele stabilite în convenție. Dispozițiile corespunzătoare ale prezentei recomandări ar trebui, prin urmare, să fie interpretate și respectate în acord cu drepturile respective, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(16)

Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la măsurile luate pentru a da curs acestei recomandări.

(17)

În termen de 48 de luni de la notificarea prezentei recomandări, Comisia ar trebui să evalueze dacă sunt necesare acțiuni suplimentare, inclusiv măsuri legislative, pentru a asigura realizarea pe deplin a obiectivelor prezentei recomandări,

1.

Prezenta recomandare privește dreptul la asistență judiciară al persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și al persoanelor căutate în cadrul procedurilor deschise în urma emiterii unui mandat european de arestare, în vederea asigurării unui acces efectiv la un avocat, în conformitate cu Directiva 2013/48/UE.

2.

Persoanele suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale ar trebui să beneficieze de dreptul la asistență judiciară din momentul în care sunt suspectate de comiterea unei infracțiuni. Acest drept ar trebui să se aplice până la încheierea procedurilor.

3.

În vederea garantării dreptului la un proces echitabil, în conformitate cu prezenta recomandare, statele membre ar trebui să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura faptul că persoanele suspectate, acuzate sau căutate au dreptul să beneficieze de o asistență judiciară efectivă.

4.

Persoanele suspectate, acuzate sau căutate ar trebui să beneficieze de asistență judiciară cel puțin atunci când, pe baza situației lor financiare, acestea nu dispun de resurse financiare suficiente pentru a suporta, parțial sau integral, cheltuielile de apărare și de judecată („proba necesității”) și/sau când o astfel de asistență este necesară în interesul actului de justiție („proba temeiniciei”).

5.

Ar trebui să fie luate toate măsurile necesare pentru ca persoanele suspectate, acuzate sau căutate să poată accesa și înțelege ușor toate informațiile relevante privind asistența judiciară în cadrul procedurilor penale, cum ar fi informații cu privire la modul și la locul în care se poate depune o cerere de asistență judiciară, criterii transparente de admitere a cererilor de asistență judiciară, precum și informații referitoare la posibilitățile de a depune o plângere în cazurile în care accesul la asistență judiciară este refuzat sau în care un avocat însărcinat cu furnizarea de asistență judiciară nu asigură o asistență juridică suficientă.

6.

Dacă pentru acordarea dreptului la asistență judiciară este necesar să se stabilească faptul că solicitantul nu dispune de resurse financiare suficiente („proba necesității”), ar trebui ca situația financiară a solicitantului să fie evaluată pe baza unor factori obiectivi, cum ar fi veniturile, averea personală, situația familială, standardul de viață și onorariile unui avocat al apărării. Dacă asistența judiciară este destinată unui copil, ar trebui să fie luate în considerare activele deținute de copil, și nu cele deținute de către părinți sau de către titularii răspunderii părintești.

7.

Dacă la proba necesității se ține seama de venitul familial, însă diferiții membri ai familiei se află în conflict unii cu alții sau nu au un acces egal la venitul familiei, ar trebui să fie luat în considerare numai venitul persoanei care solicită asistență judiciară.

8.

Atunci când se stabilește dacă persoanele suspectate, acuzate sau căutate dispun sau nu de resurse financiare suficiente ar trebui să se țină seama de toate circumstanțele relevante.

9.

Statele membre ar trebui să țină seama de factorii menționați la punctul 6 atunci când stabilesc praguri dincolo de care se presupune că o persoană este capabilă, parțial sau total, să suporte cheltuielile de apărare și de judecată. În plus, existența unor astfel de praguri nu ar trebui să împiedice persoanele care se situează deasupra unui prag să obțină asistență judiciară pentru acoperirea integrală sau parțială a cheltuielilor, dacă persoanele respective nu dispun de resurse financiare suficiente în cazul respectiv.

10.

Ar trebui să nu fie necesar ca persoanele suspectate sau acuzate să dovedească dincolo de orice îndoială că nu dispun de resurse financiare suficiente pentru acoperirea cheltuielilor de apărare și de judecată.

11.

Dacă se aplică criteriul necesității în interesul actului de justiție (proba temeiniciei), ar trebui să se evalueze complexitatea cazului, situația socială și personală a persoanei suspectate, acuzate sau căutate, gravitatea infracțiunii și severitatea posibilei sancțiuni. Ar trebui să fie luate în considerare toate circumstanțele relevante.

12.

Ar trebui să se considere că acordarea de asistență judiciară este în interesul actului de justiție atunci când o persoană este suspectată sau acuzată de o infracțiune care ar putea atrage o pedeapsă cu închisoarea ca posibilă sancțiune și când asistența judiciară este obligatorie.

13.

În cazurile în care persoanelor suspectate, acuzate sau căutate li se acordă asistență judiciară pe baza unei probe a temeiniciei, costurile asistenței judiciare pot fi recuperate în eventualitatea unei condamnări definitive, cu condiția ca persoana să dispună de resurse suficiente în momentul recuperării, astfel cum se prevede la punctele 6-10.

14.

Decizia de admitere sau de respingere a unei cereri de asistență judiciară ar trebui să fie adoptată în cel mai scurt timp de către o autoritate competentă independentă, într-un interval de timp care să permită persoanelor suspectate, acuzate sau căutate să își pregătească apărarea în mod eficace și concret.

15.

Persoanele suspectate, acuzate sau căutate ar trebui să aibă dreptul de a solicita reexaminarea deciziilor de respingere integrală sau parțială a cererii de asistență judiciară.

16.

În cazul respingerii totale sau parțiale a unei cereri, motivele respingerii ar trebui să fie oferite în scris.

17.

Pentru asigurarea unor proceduri echitabile, ar trebui ca asistența juridică oferită în cadrul sistemele de asistență judiciară să fie de calitate. În acest scop, toate statele membre ar trebui să dispună de sisteme de asigurare a calității avocaților însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară.

18.

Ar trebui să existe mecanisme care să permită autorităților competente să înlocuiască avocații însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară sau să îi oblige la îndeplinirea obligațiilor care le revin, în cazul în care aceștia nu își respectă sarcina de a oferi o asistență juridică adecvată.

19.

Fiecare stat membru ar trebui să instituie și să mențină un sistem de autorizare a avocaților însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară.

20.

Statele membre sunt invitate să stabilească, pe baza celor mai bune practici, criteriile de autorizare a avocaților însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară.

21.

Personalul implicat în procesul de luare a deciziilor privind asistența judiciară în cadrul procedurilor penale ar trebui să beneficieze de o formare adecvată.

22.

Pentru asigurarea unei consultanțe și a unei asistențe juridice de calitate, ar trebui să fie promovate stagii de formare și dezvoltate programe de formare pentru avocații care oferă servicii de asistență judiciară.

23.

Autorizarea avocaților însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară ar trebuie să fie legată, în măsura posibilului, de obligația urmării unei formări profesionale continue.

24.

La alegerea avocatului însărcinat cu furnizarea de asistență judiciară ar trebui ca sistemele naționale de asistență judiciară să țină seama, în măsura posibilului, de preferința și dorințele persoanelor suspectate, acuzate sau căutate.

25.

Ar trebui ca sistemul de asistență judiciară să asigure, în măsura posibilului, continuitatea reprezentării judiciare, prin numirea aceluiași avocat, dacă persoana suspectată, acuzată sau căutată dorește acest lucru.

26.

Ar trebui instituite mecanisme transparente și responsabile prin care să se asigure faptul că persoanele suspectate, acuzate sau căutate pot să facă o alegere în cunoștință de cauză și la adăpost de orice influență necuvenită în ceea ce privește asistența juridică oferită în cadrul sistemului de asistență judiciară.

27.

Statele membre ar trebui să colecteze date referitoare la aspectele relevante pentru urmărirea modului în care se dă curs prezentei recomandări.

28.

Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la măsurile luate pentru a duce la îndeplinire prezenta recomandare până la (36 luni de la data notificării).

29.

Prezenta recomandare se adresează statelor membre.

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/15

(1)

Auditul conturilor Băncii Centrale Europene (BCE) și ale băncilor centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro este efectuat de auditori externi independenți recomandați de Consiliul guvernatorilor BCE și aprobați de Consiliul Uniunii Europene.

(2)

Mandatul auditorilor externi actuali ai Banque centrale du Luxembourg va înceta după efectuarea auditului aferent exercițiului financiar 2013. Prin urmare, este necesară desemnarea unor auditori externi începând cu exercițiul financiar 2014.

(3)

Banque centrale du Luxembourg a selectat DELOITTE AUDIT SARL drept auditor extern pentru exercițiile financiare 2014-2018,

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/16

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/17

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/18

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/19

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32013M7100. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/19

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32013M6844. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/20

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32013M7096. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/21

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/22

1.

Comitetul consultativ împărtășește preocupările în materie de concurență exprimate de Comisie în proiectul său de decizie.

2.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia comportamentul aflat în discuție poate avea consecințe asupra schimburilor comerciale între statele membre.

3.

Comitetul consultativ este de acord că angajamentele prezentate de Penguin răspund preocupărilor în materie de concurență exprimate de Comisie.

4.

Comitetul consultativ este de acord că angajamentele sunt adecvate.

5.

Comitetul consultativ este de acord cu durata angajamentelor.

6.

Comitetul consultativ este de acord că angajamentele ar trebui să fie obligatorii în totalitate.

7.

Comitetul consultativ este de acord că, în lumina angajamentelor și fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, nu mai există motive pentru o acțiune a Comisiei împotriva Penguin în ceea ce privește preocupările în materie de concurență identificate în proiectul de decizie.

8.

Comitetul consultativ invită Comisia să ia în considerare toate celelalte aspecte menționate pe parcursul discuțiilor.

9.

Comitetul consultativ recomandă publicarea avizului său în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/23

(1)

Prezenta procedură se referă la unele presupuse practici concertate în legătură cu vânzarea de cărți electronice către consumatori.

(2)

La 12 decembrie 2012, Comisia a adoptat, în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (2), o decizie care se adresa unui număr de patru edituri (Hachette, Harper Collins, Holtzbrinck/Macmillan și Simon & Schuster) (3), precum și întreprinderii Apple în ceea ce privește vânzarea de cărți electronice către consumatori. Decizia a stabilit obligativitatea angajamentelor propuse de cele patru edituri și de întreprinderea Apple și a închis procedura în ceea ce le privește (4).

(3)

Deoarece întreprinderea Pearson, societatea-mamă a grupului Penguin (5), nu a propus niciun angajament, Comisia a continuat să investigheze comportamentul acesteia și compatibilitatea respectivului comportament cu articolul 101 din TFUE și cu articolul 53 din Acordul privind SEE.

(4)

La 16 aprilie 2013, Penguin, întreprinderea din cadrul grupului Pearson care se ocupă cu vânzarea de cărți electronice comerciale, a prezentat Comisiei un set de angajamente ca răspuns la preocupările exprimate în evaluarea preliminară din 1 martie 2013 (6).

(5)

La 19 aprilie 2013, s-a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în temeiul articolului 27 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, o comunicare care sintetizează cazul și angajamentele și care invită părțile terțe interesate să își prezinte observațiile cu privire la aceste angajamente în termen de o lună de la publicarea comunicării (7). Nu au fost primite observații relevante. Comisia a considerat, prin urmare, că, în ceea ce privește prima parte a procedurilor inițiate împotriva celor patru edituri și a întreprinderii Apple, angajamentele erau adecvate pentru a răspunde preocupărilor în materie de concurență.

(6)

În decizia sa adoptată în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Comisia stabilește obligativitatea angajamentelor propuse de Penguin și concluzionează că, având în vedere angajamentele propuse, nu mai există motive pentru o acțiune din partea sa și că, prin urmare, procedura în acest caz ar trebui încheiată.

(7)

Nu am primit nicio cerere sau plângere din partea vreuneia dintre părți cu privire la a doua parte a procedurilor (8). Prin urmare, consider că exercitarea efectivă a drepturilor procedurale ale tuturor părților a fost respectată în acest caz.

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/25

(1)

Decizia se adresează întreprinderii Penguin Random House Limited (fosta întreprindere The Penguin Publishing Company Limited) și întreprinderii Penguin Group (SUA), LLC [fosta întreprindere Pengiun Group (SUA), Inc.] (denumite colectiv „Penguin”) (2). Decizia se referă la comportamentul întreprinderii Penguin în legătură cu participarea sa la o posibilă practică concertată cu privire la vânzarea de cărți electronice consumatorilor.

(2)

La 1 decembrie 2011, Comisia a inițiat proceduri împotriva întreprinderilor Apple Inc. („Apple”), Hachette Livre SA („Hachette”), HarperCollins Publishers Limited și HarperCollins Publishers L.L.C. (denumite colectiv „Harper Collins”), Georg von Holtzbrinck GmbH & Co. KG și Verlagsgruppe Georg von Holtzbrinck GmbH („Holtzbrinck/Macmillan”), Simon & Schuster, Inc., Simon & Schuster (UK) Ltd și Simon & Schuster Digital Sales Inc. (denumite colectiv „Simon & Schuster”), (denumite în continuare, în mod colectiv, „cele patru edituri”) și Penguin (denumite în mod colectiv „cele cinci edituri”), în urma preocupărilor preliminare în ceea ce privește o posibilă practică concertată între aceste întreprinderi cu scopul de a crește prețurile cu amănuntul în SEE. La 12 decembrie 2012, Comisia a adoptat o decizie în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 adresată celor patru edituri și întreprinderii Apple („Decizia din 12 decembrie 2012”). Aceasta a stabilit obligativitatea angajamentelor propuse de cele patru edituri și de întreprinderea Apple și a închis procedura în ceea ce le privește. Întreprinderea Penguin nu a fost destinatara deciziei în cauză, întrucât aceasta nu a oferit angajamente la momentul respectiv. Cu toate acestea, Penguin a decis să propună angajamente în mod oficial la începutul acestui an.

(3)

La 1 martie 2013, Comisia a adoptat o evaluare preliminară adresată întreprinderii Penguin.

(4)

La 16 aprilie 2013, întreprinderea Penguin a prezentat angajamente pentru a răspunde preocupărilor exprimate în evaluarea preliminară („angajamentele”).

(5)

La 19 aprilie 2013, o comunicare a fost publicată în Jurnalul Oficial în temeiul articolului 27 alineatul (4), prin care părțile terțe interesate erau invitate să își prezinte observațiile cu privire la angajamente în termen de o lună de la publicare („testul de piață”).

(6)

La 23 mai 2013, Comisia a informat întreprinderea Penguin cu privire la o observație primită în cursul testului de piață de la un terț interesat.

(7)

La 28 iunie 2013, Comitetul consultativ a aprobat proiectul de decizie adoptat în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003. La 28 iunie 2013, consilierul-auditor și-a prezentat raportul final.

(8)

În conformitate cu evaluarea preliminară adresată celor patru edituri, opinia preliminară a Comisiei în evaluarea preliminară adresată întreprinderii Penguin a fost că deja din 2008, cel puțin cele cinci edituri și-au împărtășit îngrijorarea în ceea ce privește faptul că Amazon, un important distribuitor online, stabilește prețurile cu amănuntul la cărțile electronice la nivelul prețurilor cu ridicata sau sub acestea. Opinia preliminară a Comisiei este că deja din decembrie 2009, fiecare dintre cele cinci edituri inițiase contacte directe și indirecte (prin Apple) care vizau fie creșterea prețurilor cu amănuntul la cărți electronice peste prețurile practicate de Amazon (cum a fost cazul în Regatul Unit), fie evitarea pur și simplu a fixării acestor prețuri în SEE (așa cum s-a întâmplat în Franța și Germania). În vederea atingerii acestui obiectiv, cele cinci edituri, împreună cu Apple, au plănuit să treacă simultan, în ceea ce privește vânzarea de cărți electronice, de la un model de distribuție cu ridicata (în care distribuitorul stabilește prețurile cu amănuntul) la un model de distribuție pe baza unui contract de agenție (în care editura determină prețurile cu amănuntul) la nivel mondial și pe baza acelorași condiții-cheie în materie de stabilire a prețurilor, mai întâi cu Apple și apoi cu Amazon și alți distribuitori.

(9)

În evaluarea preliminară, opinia preliminară a Comisiei a fost că, pentru a realiza o astfel de trecere simultană, fiecare dintre cele cinci edituri a comunicat informații celorlalte cinci edituri și/sau întreprinderii Apple și/sau a primit informații de la acestea, cu privire la viitoarele intenții ale celor cinci edituri cu privire la: (i) posibilitatea de a încheia un contract de agenție cu Apple în SUA; și (ii) condițiile-cheie în care fiecare dintre cele cinci edituri urma să încheie un astfel de contract de agenție cu Apple în SUA, care să cuprindă o clauză a națiunii celei mai favorizate în ceea ce privește prețul cu amănuntul, o grilă tarifară maximă pentru prețurile cu amănuntul și nivelul comisioanelor care trebuiau plătite întreprinderii Apple. Clauza națiunii celei mai favorizate în ceea ce privește prețul cu amănuntul prevedea că fiecare dintre edituri urma să se alinieze, în cadrul platformei iBookstore a întreprinderii Apple, la prețul cu amănuntul cel mai scăzut pentru aceeași carte electronică practicat de alți distribuitori online. Combinată cu celelalte condiții-cheie în materie de stabilire a prețurilor, clauza națiunii celei mai favorizate ar fi dus la scăderea veniturilor pentru edituri în cazul în care alți distribuitori ar fi continuat să ofere cărți electronice la prețurile care erau predominante pe piață la vremea respectivă. Opinia preliminară a Comisiei a fost aceea că, pentru edituri, implicațiile financiare ale clauzei națiunii celei mai favorizate în ceea ce privește prețul cu amănuntul au fost de așa natură încât clauza a acționat ca un „mecanism de angajament” comun. Fiecare dintre cele cinci edituri era în măsură să constrângă Amazon să accepte o trecere la modelul bazat pe contractul de agenție, întreprinderea confruntându-se în caz contrar cu riscul de i se refuza accesul la cărțile electronice ale fiecăreia dintre cele cinci edituri, în ipoteza că toate cele cinci edituri aveau aceleași motive în aceeași perioadă de timp și că Amazon nu ar fi putut ajunge în situația în care să i se refuze simultan accesul chiar și numai la o parte din catalogul cărților electronice al celor cinci edituri.

(10)

În evaluarea preliminară, Comisia și-a exprimat opinia preliminară potrivit căreia obiectivul urmărit de Apple era acela de a găsi o modalitate de a-și stabili prețurile cu amănuntul la același nivel ca și Amazon și de a obține în același timp și marja de profit dorită. Apple ar fi putut ști că acest obiectiv, împreună cu obiectivul fiecăreia dintre cele cinci edituri, și anume acela de a crește prețurile cu amănuntul peste nivelul stabilit de Amazon (sau de a evita introducerea de prețuri mai scăzute de către Amazon), ar fi putut fi atins, cu condiția ca Apple: (i) să fi urmat sugestia a cel puțin unora dintre cele cinci edituri de a intra pe piață pentru vânzarea de cărți electronice cu un model bazat pe un contract de agenție, mai degrabă decât cu un model cu ridicata; și (ii) să fi informat fiecare dintre cele cinci edituri cu privire la încheierea, de către cel puțin una dintre acestea, a unui contract de agenție cu Apple în SUA în aceleași condiții-cheie.

(11)

Conform opiniei preliminare a Comisiei, trecerea simultană, în ceea ce privește vânzarea de cărți electronice, de la un model de distribuție cu ridicata la un model de distribuție pe baza unui contract de agenție în aceleași condiții-cheie în ceea ce privește prețurile la nivel mondial este echivalentă cu o practică concertată al cărei obiect a fost fie creșterea prețurilor cu amănuntul la cărțile electronice în SEE, fie împiedicarea apariției unor prețuri mai mici la cărțile electronice în SEE.

(12)

Practica concertată între cele cinci edituri și între acestea și Apple este susceptibilă de a afecta în mod semnificativ comerțul dintre statele membre, în sensul articolului 101 alineatul (1) din TFUE și al articolului 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(13)

De asemenea, opinia preliminară a Comisiei a fost că articolul 101 alineatul (3) din TFUE și articolul 53 alineatul (3) din Acordul privind SEE nu se aplică în acest caz, deoarece condițiile cumulative stabilite de aceste dispoziții nu sunt îndeplinite.

(14)

Preocupările Comisiei, identificate în evaluarea preliminară, nu se referă la utilizarea legitimă a modelului bazat pe un contract de agenție pentru vânzarea de cărți electronice. Penguin își păstrează libertatea de a încheia contracte de agenție în conformitate cu angajamentele finale, în măsura în care aceste contracte și dispozițiile lor nu încalcă legislația Uniunii în materie de concurență.

(15)

De asemenea, evaluarea preliminară nu a adus atingere eventualelor legislații naționale care permit editurilor să stabilească prețuri cu amănuntul la cărți electronice după cum consideră de cuviință (legile privind impunerea prețurilor de revânzare).

(16)

Întreprinderea Penguin nu este de acord cu evaluarea preliminară a Comisiei din 1 martie 2013. Cu toate acestea, în scopul abordării preocupărilor Comisiei, astfel cum sunt prevăzute la evaluarea preliminară, întreprinderea Penguin a oferit, la 16 aprilie 2013, angajamente care sunt aproape identice cu cele prezentate anterior și care au devenit obligatorii prin Decizia Comisiei din 12 decembrie 2012 pentru cele patru edituri.

(17)

Principalele elemente ale angajamentelor propuse de Penguin sunt expuse mai jos:

(18)

În cazul în care Apple nu a reziliat deja, în conformitate cu angajamentele sale, contractele de agenție încheiate cu întreprinderea Penguin, aceasta va rezilia acordurile sale cu Apple la cel mult paisprezece zile de la data adoptării deciziei Comisiei care conferă angajamentelor caracter obligatoriu.

(19)

Pengiun va oferi fiecărui distribuitor, altul decât Apple, posibilitatea de a rezilia orice contract de agenție încheiat pentru vânzarea de cărți electronice care: (i) restricționează, limitează sau obstrucționează posibilitatea distribuitorului de a stabili, a modifica sau a reduce prețul cu amănuntul sau de a oferi orice altă formă de promoție; sau (ii) conține o clauză a națiunii celei mai favorizate privind prețul, astfel cum este definită în angajamentele întreprinderii Penguin. În cazul în care un comerciant cu amănuntul decide să nu recurgă la posibilitatea de a rezilia un astfel de contract, Penguin îl va rezilia în condițiile stabilite în contractul în cauză.

(20)

Pentru o perioadă de doi ani (așa-numita „perioadă de tranziție”), întreprinderea Pengiun se angajează să nu restricționeze, limiteze sau obstrucționeze posibilitatea distribuitorilor de cărți electronice de a stabili, a modifica sau a reduce prețul cu amănuntul la cărțile electronice și/sau să nu restricționeze, limiteze sau obstrucționeze posibilitatea distribuitorului de cărți electronice de a oferi reduceri de preț sau orice altă formă de promoție. În cazul în care, după rezilierea contractelor menționate mai sus, Penguin încheie un contract de agenție cu un distribuitor de cărți electronice, respectivul distribuitor va putea, pentru o perioadă de doi ani, să reducă prețurile cu amănuntul la cărțile electronice cu o sumă totală egală cu totalul comisioanelor pe care editura le plătește respectivului distribuitor de cărți electronice pe o perioadă de cel puțin un an pentru vânzarea de cărți electronice consumatorilor; acesta va putea, de asemenea, să utilizeze respectiva sumă pentru a oferi orice altă formă de promoție.

(21)

Pentru o perioadă de cinci ani, Penguin nu va încheia niciun acord privind vânzarea de cărți electronice în SEE care conține oricare dintre tipurile de clauze ale națiunii celei mai favorizate specificate în angajamentele întreprinderii Penguin (clauzele națiunii celei mai favorizate în ceea ce privește prețul cu amănuntul, prețul cu ridicata și cota comisioanelor/veniturilor).

(22)

În urma testului de piață, Comisia a primit o observație.

(23)

Observația făcea referire la considerentele care nu sunt legate de preocupările în materie de concurență exprimate în evaluarea preliminară, și anume utilizarea de diferite formate de fișiere și a gestiunii drepturilor digitale („DRM”) care ar putea face anumite fișiere de cărți electronice utilizabile numai pe anumite tipuri de cititoare de cărți electronice și la poziția puternică a întreprinderii Amazon pe piața SEE.

(24)

În evaluarea sa preliminară, Comisia și-a exprimat opinia preliminară potrivit căreia posibilele practici concertate între cele cinci edituri și între acestea și Apple au avut drept obiect împiedicarea, restricționarea sau denaturarea concurenței în SEE.

(25)

În decizia de la 12 decembrie 2012, Comisia a considerat că ar fi necesară restabilirea substanțială a condițiilor de concurență care existau în SEE înainte de posibilele practici concertate („reinstituirea concurenței”).

(26)

Fiecare dintre cele patru edituri și Apple au propus angajamente care ar putea restabili respectivele condiții de concurență, reziliind contractele de agenție relevante și convenind asupra unor restricții în momentul renegocierii acordurilor lor comerciale pentru cărți electronice. Acestea au inclus, în ceea ce privește cele patru edituri, atât o perioadă de tranziție, cât și interzicerea clauzelor națiunii celei mai favorizate privind prețurile și, în ceea ce privește întreprinderea Apple, interzicerea clauzelor națiunii celei mai favorizate privind prețul cu amănuntul.

(27)

Comisia a considerat că, luate împreună, angajamentele prezentate de fiecare dintre cele patru edituri și de Apple ar putea crea, pe o perioadă suficient de îndelungată, condițiile pentru reinstituirea concurenței în SEE. Angajamentele ar urma să ducă la un nivel suficient de incertitudine privind intențiile viitoare ale editurilor și distribuitorilor în ceea ce privește alegerea modelelor de afaceri (modelul de distribuție cu ridicata, modelul bazat pe un contract de agenție sau un nou model) și condițiile de stabilire a prețurilor utilizate în respectivele modele. De asemenea, acestea ar reduce motivația fiecăreia dintre cele patru edituri și a întreprinderii Apple de a renegocia acorduri pentru cărți electronice cu aceleași condiții-cheie.

(28)

Angajamentele întreprinderii Penguin vor contribui la reinstituirea concurenței generată prin Decizia din 12 decembrie 2012.

(29)

În primul rând, angajamentele întreprinderii Penguin vor duce la rezilierea contractelor de agenție relevante încheiate cu distribuitori (pe lângă contractele de agenție cu întreprinderea Apple, care trebuie reziliate în temeiul angajamentelor care au dobândit caracter obligatoriu pentru Apple prin Decizia din 12 decembrie 2012).

(30)

În al doilea rând, în conformitate cu angajamentele întreprinderii Penguin, perioada de tranziție de doi ani se va aplica acum tuturor titlurilor de cărți electronice ale întreprinderii Penguin oferite de Apple și de alți distribuitori.

(31)

În al treilea rând, în conformitate cu angajamentele întreprinderii Penguin, interzicerea clauzelor națiunii celei mai favorizate privind prețurile se va aplica în orice acord renegociat între Penguin și distribuitori (în plus față de aplicarea interzicerii clauzelor națiunii celei mai favorizate privind prețul cu amănuntul în orice acord renegociat între Penguin și Apple, astfel cum este prevăzut în angajamentele care au dobândit caracter obligatoriu pentru Apple prin decizia din 12 decembrie 2012).

(32)

Comisia consideră că, luate împreună, angajamentele prezentate de întreprinderea Penguin, având în vedere angajamentele dintre cele patru edituri și Apple care au dobândit caracter obligatoriu prin Decizia din 12 decembrie 2012, vor contribui și mai mult la crearea, pe o perioadă suficient de îndelungată, a condițiilor pentru reinstituirea concurenței.

(33)

În concluzie, Comisia consideră adecvate (atât ca amploare, cât și ca durată) angajamentele finale prezentate de Penguin pentru eliminarea preocupărilor Comisiei exprimate în evaluarea preliminară. În plus, întreprinderea Pengiun nu a oferit angajamentele mai puțin oneroase care să răspundă în mod adecvat acestor preocupări.

(34)

Comisia a luat în considerare interesele părților terțe, inclusiv ale celor care au răspuns la testul de piață.

(35)

Decizia conferă angajamentelor caracter obligatoriu pentru întreprinderea Penguin pentru o perioadă totală de cinci ani care începe la data notificării deciziei, cu excepția perioadei de tranziție, care va fi obligatorie pentru o perioadă totală de doi ani de la data notificării deciziei.

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/29

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/31

Ministry of Economy

Mierová 19

827 15 Bratislava 212

SLOVENSKO/SLOVAKIA

http://www.economy.gov.sk

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/31

Ministry of Economy

Mierová 19

827 15 Bratislava 212

SLOVENSKO/SLOVAKIA

http://www.economy.gov.sk

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/32

Ministère de l'écologie, du développement durable et de l'énergie

Direction générale de l’énergie et du climat

Arche Nord

92055 La Défense Cedex

FRANCE

http://www.developpement-durable.gouv.fr

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/33

Ministry of Economic Development

Department for Energy

Directorate-General for Mineral and Energy Resources

Division VI

Via Molise 2

00187 Roma RM

ITALIA

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/34

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/35

1.

La data de 16 decembrie 2013, Comisia a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderile Lloyds Development Capital (Holdings) Limited („LDC”, Regatul Unit) și PostNL NV („PostNL”, Țările de Jos) dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul în comun asupra întreprinderii TNT Post UK (Regatul Unit), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea nu se ia o decizie finală în această privință.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.7052 – Lloyds Development Capital/PostNL/TNT Post UK, la următoarea adresă:

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/36

1.

La data de 16 decembrie 2013, Comisia a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1) o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderea Sigma Alimentos, SA de C.V. („Sigma”, Mexic), controlată în ultimă instanță de Alfa, S.A.B. de C.V. („Alfa”, Mexico), dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul exclusiv asupra întregii întreprinderi Campofrío Food Group, SA („Campofrío”, Spania) prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) privind concentrările economice (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.7112 – Sigma Alimentos/Campofrío, la următoarea adresă:

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/37

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/38