30.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 351/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului (4) a stabilit un sistem comunitar pentru conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în temeiul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP).

(2)

Sfera de aplicare a PCP cuprinde conservarea resurselor biologice marine și gestionarea activităților de pescuit care vizează astfel de resurse. În plus, aceasta cuprinde măsurile de piață și măsurile financiare luate în sprijinul obiectivelor acesteia, resursele biologice de apă dulce și activitățile de acvacultură, precum și prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură, în cazul în care astfel de activități au loc pe teritoriul statelor membre sau în apele Uniunii, fiind desfășurate inclusiv de către navele de pescuit care arborează pavilionul unor țări terțe și sunt înregistrate în țări terțe, sau de către navele de pescuit ale Uniunii, sau de către resortisanți ai statelor membre, fără a aduce atingere responsabilității primare a statului de pavilion, ținând cont de dispozițiile articolului 117 din Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 (5) (UNCLOS).

(3)

Pescuitul recreativ poate avea un impact semnificativ asupra resurselor piscicole și statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că acesta se desfășoară într-un mod compatibil cu obiectivele PCP.

(4)

PCP ar trebui să garanteze că activitățile de pescuit și de acvacultură contribuie la crearea unor condiții de mediu, economice și sociale sustenabile pe termen lung. PCP ar trebui să includă norme care să asigure trasabilitatea, securitatea și calitatea produselor comercializate în Uniune. Mai mult decât atât, politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să contribuie la creșterea productivității, la un standard de viață echitabil pentru sectorul pescuitului, inclusiv pentru pescuitul la scară mică, la stabilitatea piețelor, precum și să asigure disponibilitatea aprovizionării cu alimente și prețuri rezonabile de livrare către consumatori. PCP ar trebui să contribuie la Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și să ajute la îndeplinirea obiectivelor stabilite în strategia respectivă.

(5)

Uniunea este parte contractantă la UNCLOS (6) și, în temeiul Deciziei 98/414/CE a Consiliului (7), la Acordul Națiunilor Unite privind punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 privind conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori din 4 decembrie 1995 (8) (Acordul ONU privind rezervele de pește) și, în temeiul Deciziei 96/428/CE a Consiliului (9), la Acordul privind promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă din 24 noiembrie 1993 al Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (10).

(6)

Aceste instrumente internaționale prevăd, mai ales, obligații de conservare, inclusiv obligația de a lua măsuri de conservare și gestionare menite a menține sau a restabili resursele marine la niveluri care să permită obținerea producției maxime sustenabile, atât în interiorul zonelor maritime aflate sub jurisdicție națională, cât și în marea liberă, și de a coopera cu alte state în acest scop, obligația de a aplica abordarea precaută pe scară largă în ceea ce privește conservarea, gestionarea și exploatarea stocurilor de pește, obligația de a asigura compatibilitatea măsurilor de conservare și gestionare în cazul în care resursele marine se află în zone marine care țin de jurisdicții diferite și obligația de a ține cont de alte utilizări legitime ale mării. PCP ar trebui, așadar, să contribuie la punerea în aplicare a obligațiilor internaționale ale Uniunii în temeiul acestor instrumente internaționale. În cazul în care adoptă măsuri de conservare și gestionare pentru care au fost împuternicite în cadrul PCP, statele membre ar trebui, de asemenea, să acționeze într-un mod care este întru totul conform cu obligațiile internaționale privind conservarea și cooperarea prevăzute de instrumentele internaționale menționate.

(7)

În cadrul Summitului privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg din 2002, Uniunea și statele sale membre s-au angajat să acționeze împotriva reducerii continue a numeroase stocuri de pește. Prin urmare, Uniunea ar trebui să își îmbunătățească PCP prin adaptarea ratelor de exploatare pentru a se asigura că, într-o perioadă rezonabilă de timp, exploatarea resurselor biologice marine reface și menține populațiile de specii exploatate peste nivelurile care permit obținerea producției maxime sustenabile. Ratele de exploatare ar trebui atinse până în 2015. Atingerea respectivelor rate de exploatare până la o dată ulterioară ar trebui permisă doar dacă atingerea acestora până în 2015 ar periclita în mod deosebit sustenabilitatea socială și economică a flotelor de pescuit în cauză. După 2015, respectivele rate ar trebui atinse cât mai curând cu putință și în orice caz cel târziu în 2020. Atunci când informațiile științifice sunt insuficiente pentru a stabili aceste niveluri, se pot lua în considerare parametri aproximativi.

(8)

Deciziile de gestionare în materie de producție maximă sustenabilă în cadrul pescuitului mixt ar trebui să ia în calcul dificultatea de a pescui toate stocurile din cadrul unui pescuit mixt și de a obține producția maximă sustenabilă în același timp, în special în cazurile în care avizele științifice arată că este foarte dificil să se evite așa-numitele specii de blocaj prin creșterea selectivității uneltelor de pescuit utilizate. Ar trebui să li se solicite organismelor științifice corespunzătoare să ofere recomandări cu privire la nivelurile adecvate ale mortalității prin pescuit în aceste circumstanțe.

(9)

PCP ar trebui să asigure coerența cu țintele în ceea ce privește pescuitul stabilite prin decizia luată de Conferința părților la Convenția privind diversitatea biologică privind planul strategic pentru biodiversitate 2011-2020 și cu țintele privind biodiversitatea adoptate de Consiliul European din 25 și 26 martie 2010.

(10)

Exploatarea durabilă a resurselor biologice marine ar trebui să se bazeze pe abordarea precaută, care derivă din principiul precauției la care se face referire la articolul 191 alineatul (2) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ținând cont de datele științifice disponibile.

(11)

PCP ar trebui să contribuie la protecția mediului marin, la gestionarea durabilă a tuturor speciilor exploatate în scop comercial și, în special, la atingerea unei stări ecologice bune până în 2020, conform dispozițiilor de la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11).

(12)

PCP ar trebui să contribuie, de asemenea, la aprovizionarea pieței Uniunii cu alimente foarte nutritive și la reducerea dependenței pieței Uniunii de importuri de alimente. PCP ar trebui să stimuleze, în mod direct sau indirect, și crearea de locuri de muncă și dezvoltarea economică în zonele de coastă.

(13)

În ceea ce privește gestionarea pescuitului, trebuie pusă în aplicare o abordare ecosistemică, impacturile de mediu ale activităților de pescuit ar trebui limitate, iar capturile nedorite ar trebui evitate și reduse în măsura posibilului.

(14)

Este important pentru gestionarea PCP ca aceasta să se ghideze după principiile bunei guvernanțe. Aceste principii includ luarea deciziilor pe baza celor mai bune avize științifice disponibile, implicarea amplă a părților interesate și o perspectivă pe termen lung. Gestionarea cu succes a PCP depinde și de definirea clară a responsabilităților la nivelul Uniunii, la nivel regional, național și local și de compatibilitatea reciprocă a măsurilor luate și de coerența acestora cu celelalte politici ale Uniunii.

(15)

PCP ar trebui să contribuie la îmbunătățirea condițiilor de siguranță și de lucru pentru operatorii din domeniul pescuitului.

(16)

PCP ar trebui să țină cont întru totul, acolo unde este cazul, de sănătatea animalelor, de bunăstarea animalelor și de siguranța produselor alimentare și a hranei pentru animale.

(17)

Deoarece toate aspectele legate de mările și oceanele Europei sunt legate între ele, PCP ar trebui pusă în aplicare astfel încât să fie coerentă cu alte politici ale Uniunii și, în special, să țină cont de interacțiunile cu inițiativele Uniunii în alte domenii de politică maritimă. Ar trebui asigurată coerența în gestionarea diferitelor politici sectoriale din Marea Baltică, Marea Nordului, Mările Celtice, Golful Biscaya și coasta iberică, bazinul Mării Mediterane și cel al Mării Negre.

(18)

Navele de pescuit din Uniune ar trebui să aibă acces egal la apele și la resursele Uniunii care fac obiectul normelor PCP.

(19)

Normele în vigoare de restricționare a accesului la resurse în interiorul zonelor de 12 mile marine ale statelor membre au funcționat în mod satisfăcător, fiind benefice pentru conservare prin limitarea efortului de pescuit în cea mai sensibilă parte a apelor Uniunii. De asemenea, aceste norme au menținut activitățile de pescuit tradiționale de care depinde foarte mult dezvoltarea socială și economică a anumitor comunități costiere. Prin urmare, aceste norme ar trebui să se aplice în continuare. Statele membre ar trebui să facă eforturi pentru a oferi acces preferențial pescarilor care practică pescuitul la scară mică, pescuitul artizanal sau pescuitul costier.

(20)

Teritoriile insulare mici care sunt dependente de pescuit ar trebui să fie recunoscute și sprijinite în mod special, după caz, pentru a li se permite să supraviețuiască și să prospere în viitor.

(21)

Resursele biologice marine din jurul regiunilor ultraperiferice ale Uniunii menționate la articolul 349 primul paragraf din tratat ar trebui să beneficieze de o protecție specială, deoarece contribuie la menținerea economiei locale a acestor teritorii, având în vedere situația lor structurală, socială și economică. Anumite activități de pescuit în apele respective ar trebui, prin urmare, limitate la navele de pescuit înregistrate în porturile din teritoriile respective.

(22)

Pentru a contribui la conservarea resurselor acvatice vii și a ecosistemelor marine, Uniunea ar trebui să facă eforturi pentru a proteja zonele sensibile din punct de vedere biologic prin desemnarea acestora ca zone protejate. În aceste zone ar trebui să fie posibilă restricționarea sau interzicerea activităților de pescuit. În luarea deciziilor cu privire la zonele care urmează să fie desemnate ca zone protejate, ar trebui acordată o atenție specială acelor zone pentru care există dovezi clare privind concentrări puternice de pești sub dimensiunea minimă de referință pentru conservare și de zone de depunere a icrelor, precum și zonelor care sunt considerate a fi sensibile din punct de vedere biologic și geografic. De asemenea, ar trebui să se țină cont de zonele de conservare existente. Pentru a facilita procesul de desemnare, statele membre ar trebui să identifice zonele corespunzătoare, inclusiv zonele care fac parte dintr-o rețea coerentă, și, după caz, ar trebui să coopereze între ele la pregătirea și transmiterea recomandărilor comune către Comisie. Pentru a stabili cu mai multă eficiență zonele protejate, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a fi împuternicită să le stabilească într-un plan multianual. Pentru a asigura un nivel potrivit de responsabilitate și control democratice, Comisia ar trebui să raporteze periodic Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea respectivelor zone protejate.

(23)

Obiectivul exploatării durabile a resurselor biologice marine este îndeplinit cu mai multă eficacitate printr-o abordare multianuală a gestionării pescuitului, în cadrul căreia se instituie în mod prioritar planuri multianuale care să reflecte caracteristicile specifice ale diferitelor activități de pescuit.

(24)

Ori de câte ori este posibil, planurile multianuale ar trebui să cuprindă mai multe stocuri, dacă stocurile respective sunt exploatate împreună. Planurile multianuale ar trebui să constituie cadrul pentru exploatarea durabilă a stocurilor și a ecosistemelor marine în cauză, definind calendare clare și mecanisme de salvgardare pentru situații neprevăzute. Planurile multianuale ar trebui, de asemenea, să facă obiectul unor obiective de gestionare definite în mod clar pentru a contribui la exploatarea durabilă a stocurilor și la protecția ecosistemelor marine în cauză. Aceste planuri ar trebui adoptate în consultare cu consiliile consultative, operatorii din industria pescuitului, oamenii de știință și alți factori interesați în materie de gestionare a pescuitului.

(25)

Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12), Directiva 92/43/CEE a Consiliului (13) și Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului impun statelor membre anumite obligații în ceea ce privește zonele de protecție specială, zonele speciale de conservare și, respectiv, zonele marine protejate. Aceste măsuri ar putea necesita adoptarea unor măsuri care intră în cadrul PCP. Prin urmare, este oportun ca statele membre să fie autorizate să adopte, în apele aflate sub suveranitatea sau sub jurisdicția lor, astfel de măsuri de conservare care le sunt necesare pentru a-și îndeplini obligațiile în temeiul acestor acte ale Uniunii, în cazul în care aceste măsuri nu afectează interesele în materie de pescuit ale altor state membre. În cazul în care aceste măsuri ar putea afecta interesele în materie de pescuit ale altor state membre, competența de a adopta aceste măsuri ar trebui conferită Comisiei și ar trebui să se recurgă la cooperarea regională între statele membre vizate.

(26)

Sunt necesare măsuri pentru reducerea nivelurilor actuale ridicate de capturi nedorite și pentru eliminarea treptată a capturilor aruncate înapoi în mare. Capturile nedorite și aruncarea lor înapoi în mare reprezintă o risipă considerabilă și afectează negativ exploatarea durabilă a resurselor biologice marine și ecosistemele marine, precum și viabilitatea financiară a pescuitului. Ar trebui stabilită și pusă treptat în aplicare obligația de a debarca integral capturile („obligația de debarcare”) din speciile care fac obiectul unor cote de captură și, în Marea Mediterană, de asemenea capturile de specii care sunt supuse unor norme privind dimensiunile minime, făcute în timpul activităților de pescuit în apele Uniunii sau de către navele de pescuit ale Uniunii și normele care au obligat până în prezent pescarii să arunce capturile înapoi în mare ar trebui abrogate.

(27)

Obligația de debarcare ar trebui introdusă ținându-se cont de fiecare activitate de pescuit în parte. Pescarilor ar trebui să li se permită să continue să arunce înapoi în mare speciile în cazul cărora, potrivit celor mai bune avize științifice disponibile, rata de supraviețuire este ridicată atunci când sunt aruncate înapoi în mare.

(28)

Pentru ca obligația de a debarcare să fie fezabilă și pentru a atenua efectul structurii anuale variabile a capturilor, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea transferului interanual de cote, până la un anumit procent.

(29)

În cadrul gestionării obligației de debarcare, statele membre ar trebui să facă tot posibilul pentru a reduce capturile nedorite. În acest scop, trebuie acordată o prioritate crescută îmbunătățirii tehnicilor de pescuit selectiv în vederea evitării și reducerii capturilor nedorite, în măsura posibilului. Este important ca statele membre să aloce cotele în rândul navelor de pescuit într-o combinație care să reflecte cât mai mult cu putință distribuția speciilor estimată la nivelul pescuitului. În cazul unor neconcordanțe între cotele disponibile și modelul de pescuit existent, statele membre ar trebui să ia în considerare ajustări prin schimburile de cote cu alte state membre, inclusiv pe bază permanentă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să ia în considerare facilitarea punerii în comun de către armatori a cotelor individuale, de exemplu la nivelul organizațiilor producătorilor sau al grupurilor de armatori. Ca opțiune finală, statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea deducerii speciilor de capturi accidentale din cota speciei vizate, în funcție de statutul de conservare a speciei vizate.

(30)

Destinația debarcărilor de capturi de pește sub dimensiunea minimă de referință pentru conservare ar trebui să fie limitată și să excludă vânzarea pentru consumul uman.

(31)

Pentru a acoperi situația capturilor nedorite care sunt inevitabile chiar și atunci când se aplică toate măsurile necesare pentru reducerea acestora, ar trebui instituite anumite excepții de minimis de la obligația de debarcare pentru pescuitul căruia i se aplică obligația de debarcare, în special prin intermediul planurilor multianuale.

(32)

Sub rezerva avizelor științifice și fără a pune în pericol obiectivele de producție maximă sustenabilă, sau fără a spori rata mortalității prin pescuit, în cazul în care se aplică o obligație de debarcare, inclusiv obligația de documentare privind capturile, ar trebui să fie posibilă o creștere a posibilităților de pescuit aferente, pentru a ține cont de faptul că peștii care înainte erau aruncați înapoi în mare vor fi debarcați.

(33)

Accesul la o activitate de pescuit ar trebui să se bazeze pe criterii transparente și obiective, inclusiv pe criterii de mediu, sociale și economice. Statele membre ar trebui să promoveze pescuitul responsabil oferind stimulente acelor operatori care, prin activitatea lor de pescuit, cauzează cele mai puține daune mediului și aduc cele mai multe beneficii societății.

(34)

În ceea ce privește stocurile pentru care nu au fost stabilite planuri multianuale, ar trebui asigurate rate de exploatare prin care să se ajungă la producția maximă sustenabilă, prin stabilirea de limite pentru capturi sau pentru efortul de pescuit. Dacă datele disponibile sunt insuficiente, pescuitul ar trebui gestionat utilizându-se parametri aproximativi.

(35)

Având în vedere situația economică precară în care se găsește sectorul pescuitului și dependența de activitățile de pescuit a anumitor comunități costiere, este necesară asigurarea stabilității relative a activităților de pescuit, prin alocarea posibilităților de pescuit între statele membre, pe baza unei cote previzibile din stocurile pentru fiecare stat membru.

(36)

Având în vedere situația biologică temporară a stocurilor, această stabilitate relativă a activităților de pescuit ar trebui să garanteze și să ia în considerare pe deplin nevoile specifice ale regiunilor în care comunitățile locale sunt în mod special dependente de pescuit și de activitățile conexe pescuitului, astfel cum a decis Consiliul în Rezoluția sa din 3 noiembrie 1976 (14), în special anexa VII la respectiva rezoluție.

(37)

Prin urmare, conceptul vizat, acela de stabilitate relativă, ar trebui să fie înțeles în acest sens.

(38)

Comisia ar trebui să fie autorizată să adopte măsuri temporare în cazul unei amenințări grave la adresa conservării resurselor biologice marine sau la adresa ecosistemului marin, amenințare care rezultă din activitățile de pescuit și care necesită acțiune imediată. Termenele pentru stabilirea acestor măsuri ar trebui să fie clar definite, iar măsurile ar trebui să se aplice o perioadă de timp determinată.

(39)

Statele membre ar trebui să coopereze la nivel regional pentru a adopta recomandări comune și alte instrumente pentru elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor de conservare și a măsurilor care afectează activitățile de pescuit în zonele protejate în temeiul dreptului mediului. În cadrul cooperării regionale, Comisia ar trebui să adopte măsuri de conservare prin acte de punere în aplicare sau acte delegate numai dacă toate statele membre în cauză dintr-o regiune convin asupra unei recomandări comune. În lipsa unei recomandări comune, Comisia ar trebui să înainteze o propunere de măsuri relevante în temeiul tratatului.

(40)

În ceea ce privește stocurile din apele Uniunii, statele membre ar trebui să fie împuternicite să adopte măsuri de conservare și gestionare aplicabile exclusiv navelor de pescuit ale Uniunii care arborează pavilionul lor.

(41)

În ceea ce privește propriile zone de 12 mile marine, statele membre ar trebui să fie împuternicite să adopte măsuri de conservare și gestionare aplicabile tuturor navelor de pescuit ale Uniunii, cu condiția ca, în cazul în care măsurile respective se aplică navelor de pescuit din Uniune aparținând altor state membre, acestea să fie nediscriminatorii, să fi avut loc o consultare prealabilă cu alte state membre vizate și Uniunea să nu fi adoptat măsuri care să vizeze în mod specific conservarea și gestionarea în respectiva zonă de 12 mile marine.

(42)

Statele membre ar trebui să poată introduce un sistem de concesiuni de pescuit transferabile.

(43)

Statele membre ar trebui să adopte măsuri specifice pentru a adapta numărul navelor de pescuit din Uniune la resursele disponibile, pe baza evaluărilor lor privind raportul dintre capacitatea de pescuit a flotelor lor și oportunitățile de pescuit de care dispun. Evaluările ar trebui să fie făcute în conformitate cu orientările Comisiei și prezentate într-un. raport anual care se transmite Comisiei. Rapoartele respective ar trebui publicate. Fiecare stat membru ar trebui să poată alege măsurile și instrumentele pe care dorește să le adopte pentru a reduce capacitatea de pescuit excesivă.

(44)

În plus, ar trebui menținute plafoane obligatorii pentru capacitatea maximă a flotei și programe naționale de intrare/ieșire referitoare la finanțarea pentru dezafectare, în scopul gestionării și ajustării capacității de pescuit.

(45)

Statele membre ar trebui să înregistreze informațiile minime privind caracteristicile și activitățile navelor de pescuit din Uniune care arborează pavilionul lor. Respectivele informații înregistrate ar trebui puse la dispoziția Comisiei în scopul monitorizării dimensiunii flotelor statelor membre.

(46)

Gestionarea pescuitului pe baza celor mai bune avize științifice disponibile necesită seturi de date armonizate, fiabile și exacte. Prin urmare, statele membre ar trebui să colecteze date privind flotele și activitățile lor de pescuit, în special date biologice privind capturile, inclusiv privind capturile aruncate înapoi în mare și informațiile bazate pe studii privind stocurile de pește și potențialul impact de mediu al activităților de pescuit asupra ecosistemului marin. Statele membre ar trebui să gestioneze și să pună datele colectate la dispoziția utilizatorilor finali e și altor părți interesate. Statele membre ar trebui să coopereze între ele și cu Comisia pentru a-și coordona activitățile de colectare a datelor. Atunci când este cazul, statele membre ar trebui să coopereze, de asemenea, cu țările terțe în ceea ce privește colectarea datelor. Statele membre ar trebui să pună la dispoziția Comisiei, în scopul evaluării, un raport anual privind activitățile lor de colectare a datelor, care se publică.

(47)

Colectarea datelor ar trebui să includă date care să faciliteze evaluarea economică a întreprinderilor active în sectorul pescuitului, în sectorul acvaculturii și în sectorul prelucrării produselor pescărești și de acvacultură, precum și a evoluției situației ocupării forței de muncă din aceste sectoare.

(48)

Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), astfel cum este instituit prin Decizia 93/169/CE a Comisiei (15), poate fi consultat cu privire la chestiuni ce țin de conservarea și gestionarea resurselor biologice marine, pentru a asigura asistența necesară din partea unor oameni de știință de înaltă calificare, mai ales în ceea ce privește aplicarea cunoștințelor în materie de biologie, economie, mediu, științe sociale și tehnice.

(49)

Cunoștințele științifice în domeniul pescuitului orientate spre politică ar trebui consolidate cu ajutorul colectării de date științifice în domeniul pescuitului adoptate la nivel național, al programelor de cercetare și inovare puse în aplicare în coordonare cu alte state membre, precum și în contextul cadrelor de cercetare și inovare ale Uniunii. Ar trebui să se stimuleze de asemenea o mai bună cooperare între industrie și oamenii de știință.

(50)

Uniunea ar trebui să promoveze la nivel internațional obiectivele PCP, asigurându-se că activitățile de pescuit ale Uniunii desfășurate în afara apelor Uniunii se bazează pe aceleași principii și standarde ca și cele din legislația Uniunii aplicabilă în domeniu și promovând în același timp condiții de concurență echitabile pentru operatorii din Uniune și operatorii din țările terțe. În acest sens, Uniunea ar trebui să urmărească ocuparea unei poziții de lider în procesul de consolidare a randamentului organizațiilor regionale și internaționale, pentru a permite o mai bună conservare și gestionare a resurselor marine vii care intră în domeniul de competență al acestora, inclusiv combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN). Uniunea ar trebui să coopereze cu țări terțe și organizații internaționale în scopul îmbunătățirii respectării măsurilor internaționale, inclusiv combaterea INN. Poziția Uniunii ar trebui să se bazeze pe cele mai bune avize științifice disponibile.

(51)

Acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil încheiate cu țările terțe ar trebui să garanteze că activitățile de pescuit ale Uniunii în apele țărilor terțe sunt bazate pe cele mai bune avize științifice disponibile și pe schimburile de informații relevante, asigurând exploatarea durabilă a resurselor biologice marine, transparența în privința stabilirii excedentului și, prin urmare, gestionarea resurselor în conformitate cu obiectivele PCP. Acordurile respective, care prevăd accesul la resurse proporționale cu interesul flotei Uniunii în schimbul unei contribuții financiare din partea Uniunii, ar trebui să contribuie la instituirea unui cadru de guvernanță de înaltă calitate care să garanteze mai ales măsuri eficiente de colectare a datelor, monitorizare, control și supraveghere.

(52)

Respectarea principiilor democratice și a drepturilor omului, prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în alte instrumente internaționale relevante în domeniul drepturilor omului, precum și principiul statului de drept ar trebui să constituie un element esențial al acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil care ar trebui să conțină o clauză specifică referitoare la drepturile omului. Introducerea unei clauze referitoare la drepturile omului în acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil ar trebui să fie pe deplin compatibilă cu obiectivele generale ale politicii Uniunii în materie de dezvoltare.

(53)

Acvacultura ar trebui să contribuie la menținerea potențialului de producție de alimente pe o bază sustenabilă în întreaga Uniune, astfel încât să se garanteze pe termen lung securitatea alimentară, inclusiv aprovizionarea cu alimente, precum și creșterea economică și ocuparea forței de muncă din rândul cetățenilor Uniunii și să se contribuie la satisfacerea cererii tot mai mari de alimente de origine acvatică la nivel mondial.

(54)

Strategia Comisiei pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene adoptată în 2009, care a fost salutată și aprobată de Consiliu și primită favorabil de Parlamentul European, a menționat necesitatea creării și promovării unor condiții de concurență echitabile în domeniul acvaculturii, ca bază pentru dezvoltarea sa durabilă.

(55)

Activitățile de acvacultură din Uniune sunt influențate de condițiile diferite din diversele state membre, inclusiv în ceea ce privește autorizațiile pentru operatori. Prin urmare, ar trebui elaborate orientări strategice la nivelul Uniunii privind planurile strategice naționale, pentru a îmbunătăți competitivitatea sectorului acvaculturii, susținând dezvoltarea acestuia și inovarea în cadrul acestuia și încurajând activitatea economică și diversificarea, precum și îmbunătățind calitatea vieții în zonele costiere și interioare. Mai mult decât atât, ar trebui dezvoltate mecanisme pentru schimbul de informații și bune practici între statele membre, printr-o metodă deschisă de coordonare a măsurilor naționale privind securitatea activității economice, accesul la apele și spațiul Uniunii și simplificarea procedurilor de acordare a licențelor.

(56)

Având în vedere natura specifică a acvaculturii, este necesară instituirea unui consiliu consultativ pentru consultarea părților interesate cu privire la elementele politicilor Uniunii care ar putea afecta acvacultura.

(57)

Este necesară consolidarea competitivității sectorului de pescuit și acvacultură al Uniunii și simplificarea în sprijinul unei mai bune gestionări a activităților de producție și comercializare din cadrul sectorului Organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile pentru toate produsele pescărești și de acvacultură comercializate în Uniune, indiferent de originea acestora, ar trebui să le permită consumatorilor să aleagă în mai bună cunoștință de cauză și să sprijine consumul responsabil și ar trebui, de asemenea, să îmbunătățească înțelegerea și cunoașterea din punct de vedere economic a piețelor Uniunii de-a lungul lanțului de aprovizionare.

(58)

Organizarea comună a pieței ar trebui pusă în aplicare în conformitate cu angajamentele internaționale ale Uniunii, în special în ceea ce privește dispozițiile Organizației Mondiale a Comerțului.

(59)

Pentru a asigura respectarea normelor PCP, ar trebui să se instituie un sistem eficace de control, inspecție și asigurare a respectării normelor, care să includă lupta împotriva activităților de pescuit INN.

(60)

În cadrul acestui sistem al Uniunii de control, inspecție și asigurare a respectării normelor ar trebui promovată utilizarea unor tehnologii moderne și eficace. Statele membre și Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a desfășura proiecte-pilot privind noile tehnologii de control și sisteme de gestionare a datelor.

(61)

Pentru a asigura condiții comparabile în diferite state membre în ceea ce privește aplicarea normelor de control și de executare, ar trebui încurajată cooperarea dintre statele membre cu privire la identificarea unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive.

(62)

Pentru a asigura implicarea operatorilor în sistemul de colectare a datelor, de control, inspecție și executare al Uniunii, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita operatorilor lor să contribuie în mod proporțional la costurile operaționale corespunzătoare.

(63)

Obiectivele PCP nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător numai de statele membre, având în vedere problemele întâmpinate în dezvoltarea industriei pescuitului și în gestionarea acesteia, precum și resursele financiare limitate ale statelor membre. Prin urmare, pentru a contribui la realizarea acestor obiective, ar trebui acordată asistență financiară multianuală din partea Uniunii, concentrată asupra priorităților PCP și adaptată la specificul industriei pescuitului din fiecare stat membru în parte.

(64)

Asistența financiară a Uniunii ar trebui condiționată de respectarea de către statele membre și de către operatori, inclusiv de armatori, a normelor PCP. Sub rezerva unor norme specifice care urmează a fi adoptate, asistența financiară din partea Uniunii ar trebui să fie întreruptă, suspendată sau corectată în cazul unei nerespectări a unei obligații specifice în temeiul PCP de către un stat membru sau în cazul unei încălcări grave a respectivelor norme de către un operator.

(65)

Dialogul cu părțile interesate s-a dovedit esențial pentru îndeplinirea obiectivelor PCP. Având în vedere condițiile diferite existente în apele Uniunii și regionalizarea sporită a politicii comune în domeniul pescuitului, consiliile consultative ar trebui să permită, în cadrul punerii în aplicare a PCP, să se beneficieze de cunoștințele și experiența tuturor părților interesate.

(66)

Având în vedere caracteristicile specifice ale regiunilor ultraperiferice, ale acvaculturii, ale piețelor, precum și ale Mării Negre, se impune instituirea unui nou consiliu consultativ pentru fiecare dintre acestea.

(67)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adoptarea de măsuri de conservare care însoțesc anumite obligații de mediu ale statelor membre, adaptarea obligației de a debarcare în scopul respectării obligațiilor internaționale ale Uniunii, extinderea obligației de debarcare pentru a include alte specii utilizându-se procesul de regionalizare, adoptarea de planuri specifice de aruncare a capturilor înapoi în mare pe baza procesului de regionalizare, adoptarea de excepții de minimis la obligația de debarcare dacă nu s-a adoptat nicio altă măsură de punere în aplicare pentru acea obligație, precum și stabilirea de norme detaliate de funcționare a consiliilor consultative.

(68)

Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(69)

Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(70)

În cazul în care sunt necesare condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament privind măsurile temporare de reducere a unei amenințări grave la adresa conservării resurselor biologice marine, programul de intrare/ieșire în cadrul gestionării flotei și înregistrarea, formatul și transmiterea datelor pentru registrul flotei de pescuit a Uniunii, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (16).

(71)

În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor sale.

(72)

Decizia 2004/585/CE a Consiliului (17) ar trebui abrogată de la data intrării în vigoare a normelor corespunzătoare în temeiul prezentului regulament.

(73)

Având în vedere numărul și importanța modificărilor care trebuie făcute, Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 ar trebui abrogat,

(a)

conservarea resurselor biologice marine și gestionarea pescuitului și a flotelor care exploatează respectivele resurse;

(b)

în cadrul măsurilor referitoare la piețe și al măsurilor financiare care sprijină punerea în aplicare a PCP: resursele biologice de apă dulce, acvacultura și prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură.

(a)

pe teritoriul statelor membre care fac obiectul tratatului;

(b)

în apele Uniunii, inclusiv de navele de pescuit care arborează pavilionul unor țări terțe și sunt înregistrate în țări terțe;

(c)

de navele de pescuit ale Uniunii în afara apelor Uniunii; sau

(d)

de către resortisanți ai statelor membre, fără a aduce atingere responsabilității primare a statului de pavilion.

(a)

elimină treptat aruncarea capturilor înapoi în mare, de la caz la caz, luând în considerare cele mai bune avize științifice disponibile, prin evitarea și reducerea pe cât posibil a capturilor nedorite, și asigură treptat debarcarea capturilor;

(b)

după caz, utilizează optim capturile nedorite, fără a crea o piață pentru respectivele capturi care sunt sub dimensiunea minimă de referință pentru conservare;

(c)

oferă condiții pentru o industrie a capturii și prelucrării resurselor piscicole și activități desfășurate pe uscat legate de pescuit viabile și competitive din punct de vedere economic;

(d)

prevede măsuri de ajustare a capacității de pescuit a flotelor la niveluri ale posibilităților de pescuit care să fie în concordanță cu alineatul (2), în vederea dezvoltării unor flote viabile din punct de vedere economic, fără a supraexploata resursele biologice marine;

(e)

promovează dezvoltarea de activități sustenabile de acvacultură în Uniune, pentru a contribui la aprovizionarea cu alimente, la securitatea alimentară și la ocuparea forței de muncă;

(f)

contribuie la un nivel de trai echitabil pentru cei ce depind de activitățile de pescuit, ținând seama de pescuitul costier și de aspectele socio-economice;

(g)

contribuie la o piață internă eficientă și transparentă pentru produsele pescărești și de acvacultură și contribuie la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru produsele pescărești și de acvacultură comercializate în Uniune;

(h)

ține cont atât de interesele consumatorilor, cât și de cele ale producătorilor;

(i)

promovează activități de pescuit în zonele de coastă, ținând cont de aspectele socioeconomice;

(j)

păstrează coerența cu legislația Uniunii în domeniul mediului, în special cu obiectivul de atingere a unei stări ecologice bune până în 2020, astfel cum figurează în articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE, precum și cu alte politici ale Uniunii.

(a)

definirea clară a responsabilităților la nivelurile Uniunii, regional, național și local;

(b)

luarea în considerare a particularităților regionale prin intermediul unei abordări regionalizate;

(c)

stabilirea măsurilor în conformitate cu cele mai bune avize științifice disponibile;

(d)

o perspectivă pe termen lung;

(e)

eficiența costurilor administrative;

(f)

implicarea corespunzătoare a părților interesate, în special a consiliilor consultative, în toate etapele, de la conceperea măsurilor și până la punerea lor în aplicare;

(g)

responsabilitatea primară a statului de pavilion;

(h)

consecvența cu alte politici ale Uniunii;

(i)

utilizarea evaluărilor de impact, după caz;

(j)

coerența dintre dimensiunea internă și cea externă a PCP;

(k)

transparența prelucrării datelor în conformitate cu cerințele legale existente, acordând respectul cuvenit vieții private, protecției datelor cu caracter personal și normelor privind confidențialitatea; disponibilitatea datelor pentru organismele științifice corespunzătoare, pentru alte organisme care au un interes științific sau de gestiune și pentru alți utilizatori finali definiți.

1.

prin „apele Uniunii” se înțelege apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția statelor membre, cu excepția apelor adiacente teritoriilor enumerate în anexa II la tratat;

2.

prin „resurse biologice marine” se înțelege specii acvatice marine vii disponibile și accesibile, inclusiv specii anadrome și catadrome, pe durata vieții lor marine;

3.

prin „resurse biologice de apă dulce” se înțelege specii acvatice de apă dulce vii disponibile și accesibile;

4.

prin „navă de pescuit” se înțelege orice navă echipată pentru exploatarea comercială a resurselor biologice marine sau o capcană pentru ton roșu;

5.

prin „navă de pescuit a Uniunii” se înțelege o navă de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru și care este înregistrată în Uniune;

6.

prin „introducerea în flota de pescuit” se înțelege înregistrarea unei nave de pescuit în registrul navelor de pescuit al unui stat membru;

7.

prin „producție maximă sustenabilă” se înțelege cea mai mare producție echilibrată teoretică care poate fi extrasă în mod continuu în medie dintr-un stoc în condițiile de mediu existente în medie, fără a afecta în mod semnificativ procesul de reproducție;

8.

prin „abordare precaută a gestionării pescuitului”, astfel cum este menționată la articolul 6 din Acordul ONU privind stocurile de pește, se înțelege o abordare conform căreia absența unor informații științifice adecvate nu ar trebui să justifice decizia de a amâna sau a nu lua măsuri de gestionare pentru conservarea speciilor vizate, a speciilor asociate sau dependente, precum și a speciilor care nu sunt vizate și a mediului acestora;

9.

prin „abordare ecosistemică a gestionării pescuitului” se înțelege o abordare integrată a gestionării pescuitului cu limite valabile din punct de vedere ecologic care urmărește să gestioneze utilizarea resurselor naturale, ținând cont de activitățile de pescuit și de alte activități umane, menținând totodată atât bogăția biologică, cât și procesele biologice necesare pentru păstrarea compoziției, structurii și funcționării habitatelor din ecosistemul afectat, ținând cont de cunoștințele și incertitudinile legate de componentele biotice, abiotice și umane ale ecosistemelor;

10.

prin „aruncare înapoi în mare” se înțelege capturile care sunt aruncate înapoi în mare;

11.

prin „pescuit cu impact redus” se înțelege utilizarea unor tehnici de pescuit selective care au un impact negativ minim asupra ecosistemelor marine și/sau care pot produce un nivel scăzut de emisii din combustibili;

12.

prin „pescuit selectiv” se înțelege pescuitul prin metode sau unelte de pescuit care vizează și capturează organisme în funcție de dimensiune sau de specie în cadrul operațiunii de pescuit, permițând evitarea sau eliberarea exemplarelor care nu sunt vizate, fără a le vătăma;

13.

prin „rată de mortalitate prin pescuit” se înțelege rata la care biomasa sau indivizii sunt eliminați dintr-un stoc prin activități de pescuit într-o perioadă dată;

14.

prin „stoc” se înțelege o resursă biologică marină existentă într-o anumită zonă de gestionare;

15.

prin „limită de captură” se înțelege, după caz, fie o limită cantitativă pentru capturile dintr-un stoc de pește sau dintr-un grup de stocuri de pește într-o anumită perioadă, în cazul în care respectivul stoc de pește sau grup de stocuri de pește face obiectul unei obligații de debarcare, fie o limită cantitativă pentru debarcările dintr-un stoc de pește sau dintr-un grup de stocuri de pește într-o anumită perioadă care nu face obiectul obligației de debarcare;

16.

prin „nivel de referință pentru conservare” se înțelege valorile parametrilor populației unui stoc de pește (precum biomasa sau rata de mortalitate prin pescuit) utilizate în gestionarea pescuitului, de exemplu cu privire la un nivel acceptabil de risc biologic sau un nivel dorit de producție;

17.

prin „dimensiune minimă de referință pentru conservare” se înțelege dimensiunea unei specii marine acvatice vii, ținând cont de maturitate, astfel cum este stabilită de legislația Uniunii, sub care se aplică restricții sau stimulente care vizează evitarea capturării prin activități de pescuit; această dimensiune înlocuiește, după caz, dimensiunea minimă de debarcare;

18.

prin „stoc în limite sigure din punct de vedere biologic” se înțelege un stoc în cazul căruia există o probabilitate foarte ridicată ca biomasa stocului de reproducere la sfârșitul anului precedent să fie mai mare decât nivelul-limită de referință pentru biomasă (Blim), iar rata estimată a mortalității prin pescuit pentru anul precedent să fie mai mică decât nivelul-limită de referință pentru rata mortalității prin pescuit (Flim);

19.

prin „măsură de salvgardare” se înțelege o măsură de precauție al cărei scop este evitarea unui eveniment nedorit;

20.

prin „măsură tehnică” se înțelege o măsură care reglementează compoziția capturilor în funcție de specii și dimensiuni și impacturile asupra componentelor ecosistemelor generate de activitățile de pescuit prin stabilirea de condiții privind utilizarea și structura uneltelor de pescuit și de restricții privind accesul la zonele de pescuit;

21.

prin „efort de pescuit” se înțelege produsul capacității și activității unei nave de pescuit; în cazul unui grup de nave, este suma eforturilor de pescuit ale tuturor navelor din grup;

22.

prin „stat membru care are un interes direct de gestionare” se înțelege un stat membru care are un interes care constă fie din posibilități de pescuit, fie dintr-o activitate de pescuit care se desfășoară în zona economică exclusivă a statului membru în cauză sau, în Marea Mediterană, dintr-o activitate de pescuit tradițională în marea liberă;

23.

prin „concesiuni de pescuit transferabile” se înțelege drepturi revocabile de utilizare a unei anumite părți din posibilitățile de pescuit alocate unui stat membru sau stabilite în planurile de gestionare adoptate de un stat membru în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului (18), pe care titularul le poate transfera;

24.

prin „capacitate de pescuit” se înțelege tonajul unei nave exprimat în GT (tonaj brut) și puterea acestuia exprimată în kW (kilowați), astfel cum sunt definite în articolele 4 și 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2930/86 al Consiliului (19);

25.

prin „acvacultură” se înțelege creșterea sau cultivarea de organisme acvatice utilizând tehnici destinate creșterii producției organismelor în cauză peste capacitatea naturală a mediului, într-un cadru în care organismele respective rămân proprietatea unei persoane fizice sau juridice pe întreaga perioadă a creșterii și cultivării, până la recoltare și incluzând recoltarea;

26.

prin „licență de pescuit” se înțelege o licență astfel cum este definită la articolul 4 punctul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (20);

27.

prin „autorizație de pescuit” se înțelege o autorizație astfel cum este definită la articolul 4 punctul (10) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009;

28.

prin „activitate de pescuit” se înțelege activitățile legate de localizarea peștelui, lansarea, fixarea, remorcarea și tractarea uneltelor de pescuit, ridicarea capturii la bord, transbordarea, păstrarea la bord, prelucrarea la bord, transferul, plasarea în cuști, îngrășarea și debarcarea peștelui și a produselor pescărești;

29.

prin „produse pescărești” se înțelege organismele acvatice care rezultă din orice activitate de pescuit sau produsele derivate din acestea;

30.

prin „operator” se înțelege persoana fizică sau juridică ce operează sau deține o întreprindere care desfășoară oricare dintre activitățile legate de oricare dintre etapele lanțurilor de producție, prelucrare, comercializare, distribuție și vânzare cu amănuntul a produselor pescărești și de acvacultură;

31.

prin „încălcare gravă” se înțelege o încălcare definită ca atare în legislația relevantă a Uniunii, inclusiv la articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului (21) sau la articolul 90 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului;

32.

prin „utilizator final al datelor științifice” se înțelege un organism care are un interes de cercetare sau de gestiune în analiza științifică a datelor din sectorul pescuitului;

33.

prin „excedent de captură admisibilă” se înțelege acea parte a capturii admisibile pe care un stat costier nu o recoltează, ducând la o rată globală de exploatare pentru stocurile individuale care rămâne sub nivelurile care permit refacerea acestora și menținând populațiile de specii recoltate peste nivelurile dorite, pe baza celor mai bune avize științifice disponibile;

34.

prin „produse de acvacultură” se înțelege organismele acvatice, în orice stadiu al ciclului lor de viață, care rezultă din orice activitate de acvacultură sau produsele derivate din acestea;

35.

prin „biomasa stocului de reproducere” se înțelege o estimare a masei de pește dintr-un anumit stoc care se reproduce la un anumit moment, cuprinzând atât masculii, cât și femelele, și peștii vivipari;

36.

prin „pescuitul mixt” se înțelege pescuitul în cursul căruia mai mult de o specie este prezentă și în cadrul căruia este probabilă capturarea mai multor specii prin aceeași operațiune de pescuit;

37.

prin „acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil” se înțelege un acord internațional încheiate cu un stat terț în scopul obținerii accesului la ape și resurse pentru a exploata în mod sustenabil o parte din surplusul de resurse biologice marine, în schimbul unei compensații financiare din partea Uniunii, care poate include sprijin sectorial.

(a)

prin „Marea Nordului” se înțelege zonele ICES (22) IV și IIIa;

(b)

prin „Marea Baltică” se înțelege zonele ICES IIIb, IIIc și IIId;

(c)

prin „apele de nord-vest” se înțelege zonele ICES V (excluzând Va și numai apele Uniunii din zona Vb), VI și VII;

(d)

prin „apele de sud-vest” se înțelege zonele ICES VIII, IX și X (apele din jurul insulelor Azore) și zonele CECAF (23) 34.1.1, 34.1.2 și 34.2.0 (apele din jurul insulelor Madeira și Canare);

(e)

prin „Marea Mediterană” se înțelege apele maritime ale Mării Mediterane la est de meridianul 5°36′ longitudine vestică;

(f)

prin „Marea Neagră” se înțelege subzona geografică CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană) astfel cum este definită în Rezoluția CGPM/33/2009/2.

(a)

planuri multianuale în temeiul articolelor 9 și 10;

(b)

ținte pentru conservarea și exploatarea durabilă a stocurilor și măsuri conexe de reducere la minimum a impactului pescuitului asupra mediului marin;

(c)

măsuri de adaptare a capacității de pescuit a navelor de pescuit la posibilitățile de pescuit disponibile;

(d)

stimulente, inclusiv de natură economică precum posibilitățile de pescuit, pentru a promova metode de pescuit care să contribuie la un pescuit mai selectiv, la evitarea și reducerea, în măsura posibilului, a capturilor nedorite și la pescuitul cu un impact scăzut asupra ecosistemului marin și asupra resurselor piscicole.

(e)

măsuri privind stabilirea și alocarea posibilităților de pescuit;

(f)

măsuri pentru realizarea obiectivelor enunțate la articolul 15;

(g)

dimensiunile minime de referință pentru conservare;

(h)

proiecte-pilot privind tipuri alternative de tehnici de gestionare a pescuitului și unelte care cresc selectivitatea sau reduc la minimum impactul negativ al activităților de pescuit asupra mediului marin;

(i)

măsuri necesare pentru respectarea obligațiilor care decurg din legislația Uniunii în domeniul mediului adoptată în temeiul articolului 11;

(j)

măsuri tehnice menționate la alineatul (2).

(a)

caracteristicile uneltelor de pescuit și norme în ceea ce privește utilizarea acestora;

(b)

specificații privind construirea uneltelor de pescuit, inclusiv:

(c)

limitări sau interdicții ale utilizării anumitor unelte de pescuit, precum și ale activităților de pescuit în anumite zone sau perioade;

(d)

cerințe aplicabile navelor de pescuit pentru ca acestea să își înceteze operațiunile într-o anumită zonă pentru o anumită perioadă minimă pentru a proteja agregările temporare ale speciilor aflate în pericol, ale speciilor în curs de reproducere, a peștilor având o dimensiune mai mică decât dimensiunea minimă de referință pentru conservare, precum și a altor resurse marine vulnerabile;

(e)

măsuri specifice de reducere la minimum a impactului negativ al activităților de pescuit asupra biodiversității marine și a ecosistemelor marine, inclusiv măsuri de evitare sau de reducere pe cât posibil a capturilor nedorite.

(a)

specii unice; sau

(b)

în cazul pescuitului mixt sau în cazul în care dinamica stocurilor prezintă legături reciproce, pescuitul prin care se exploatează mai multe stocuri într-o zonă geografică relevantă, ținând seama de cunoștințele privind interacțiunile dintre stocuri, pescuit și ecosistemele marine.

(a)

sfera de aplicare din perspectiva stocurilor, a pescuitului și a zonei cărora li se aplică planul multianual;

(b)

obiective care să fie compatibile cu obiectivele prevăzute la articolul 2 și cu dispozițiile relevante de la articolele 6 și 9;

(c)

ținte cuantificabile cum ar fi ratele de mortalitate prin pescuit și/sau biomasa stocului de reproducere;

(d)

calendare precise pentru atingerea țintelor cuantificabile;

(e)

niveluri de referință pentru conservare compatibile cu obiectivele prevăzute la articolul 2;

(f)

obiective de conservare și măsuri tehnice care trebuie luate pentru îndeplinirea țintelor stabilite la articolul 15 și măsuri menite să evite și să reducă pe cât posibil capturile nedorite;

(g)

garanții menite să asigure atingerea țintelor cuantificabile și luarea de măsuri de remediere atunci când este cazul, inclusiv pentru situațiile în care reducerea calității datelor sau lipsa disponibilității acestora creează riscuri pentru sustenabilitatea stocului.

(a)

alte măsuri de conservare, în special măsuri menite să elimine treptat aruncarea capturilor înapoi în mare, luând în considerare cele mai bune avize științifice disponibile, sau să reducă la minimum impactul negativ al pescuitului asupra ecosistemului, respectivele măsuri urmând a fi detaliate, după caz, în conformitate cu articolul 18;

(b)

indicatori cuantificabili pentru monitorizarea și evaluarea periodică a progreselor legate de atingerea țintelor planului multianual;

(c)

după caz, obiective specifice referitoare la partea de apă dulce a ciclului de viață al speciilor anadrome și catadrome.

(a)

Cel târziu de la 1 ianuarie 2015:

(b)

Cel târziu de la 1 ianuarie 2015 pentru speciile care definesc pescuitul și nu mai târziu de 1 ianuarie 2017 pentru toate celelalte specii în cadrul pescuitului din apele Uniunii din Marea Baltică pentru speciile care fac obiectul unor limite de captură diferite de cele cuprinse la litera (a).

(c)

Cel târziu de la 1 ianuarie 2016 pentru speciile care definesc pescuitul și nu mai târziu de 1 ianuarie 2019 pentru toate celelalte specii din:

(d)

Cel târziu de la 1 ianuarie 2017 pentru speciile care definesc pescuitul și nu mai târziu de 1 ianuarie 2019 pentru toate celelalte specii din cadrul pescuitului care nu face obiectul literei (a) din Mediterană, din Marea Neagră și din toate celelalte ape ale Uniunii precum și din apele care nu aparțin Uniunii, care nu fac obiectul suveranității sau jurisdicției unei țări terțe.

(a)

speciilor în privința cărora pescuitul este interzis și care sunt identificate ca atare într-un act juridic al Uniunii adoptat în domeniul PCP;

(b)

speciilor în privința cărora dovezile științifice demonstrează o rată de supraviețuire ridicată, ținând cont de caracteristicile uneltelor, de practicile de pescuit și de ecosistem;

(c)

capturilor care se încadrează în excepțiile de minimis.

(a)

dispoziții specifice privind pescuitul sau speciile care fac obiectul obligației de debarcare menționate la alineatul (1);

(b)

specificarea excepțiilor de la obligația de debarcare pentru speciile menționate la alineatul (2) litera (b);

(c)

dispoziții pentru excepțiile de minimis de până la 5% din capturile totale anuale din toate speciile care fac obiectul unei obligații de debarcare menționate la alineatul (1). Excepția de minimis se aplică în următoarele cazuri:

Capturile în temeiul dispozițiilor de la această literă nu se scad din cotele relevante, însă toate aceste capturi sunt înregistrate în integralitate.

În decursul unei perioade de tranziție de patru ani, procentajul din capturile anuale totale menționat la această literă se majorează:

(d)

dispoziții privind documentarea capturilor;

(e)

după caz, stabilirea dimensiunilor minime de referință pentru conservare în conformitate cu alineatul (10).

(a)

sunt compatibile cu obiectivele prevăzute la articolul 2;

(b)

sunt compatibile cu domeniul de aplicare și obiectivele măsurii de conservare relevante;

(c)

sunt compatibile cu domeniul de aplicare și îndeplinesc, în mod eficace, obiectivele și țintele cuantificabile stabilite în planul multianual relevant;

(d)

nu cel puțin la fel de severe ca măsurile prevăzute în legislația Uniunii.

(a)

să se aplice numai navelor de pescuit care arborează pavilionul statului membru respectiv sau, în cazul activităților de pescuit care nu sunt desfășurate de o navă de pescuit, persoanelor stabilite în acea parte a teritoriului acelui stat membru căreia i se aplică tratatul;

(b)

să fie compatibile cu obiectivele prevăzute la articolul 2;

(c)

să fie cel puțin la fel de severe ca măsurile în temeiul dreptului Uniunii.

(a)

stării resurselor biologice marine exploatate;

(b)

nivelului de pescuit și a impactului pe care îl au activitățile de pescuit asupra resurselor biologice marine și asupra ecosistemelor marine; și

(c)

performanțelor socioeconomice ale sectoarelor pescuitului, acvaculturii și prelucrării, în apele Uniunii și în afara acestora.

(a)

corectitudine, fiabilitate și colectare în timp util;

(b)

utilizarea unor mecanisme de coordonare pentru a evita dublarea colectării datelor pentru diferite scopuri;

(c)

stocarea în siguranță și protecția datelor colectate în baze de date electronice și disponibilitatea lor publică, după caz, inclusiv la nivel agregat, pentru a asigura confidențialitatea;

(d)

accesul Comisiei sau al organismelor desemnate de aceasta la bazele de date și sistemele naționale utilizate pentru prelucrarea datelor colectate, în scopul verificării existenței datelor și a calității acestora;

(e)

disponibilitatea în timp util a datelor relevante și a metodologiilor corespunzătoare prin care acestea sunt obținute, pentru organismele care au un interes de cercetare sau de gestiune în analiza științifică a datelor din sectorul pescuitului și pentru orice alte părți interesate, cu excepția situațiilor în care sunt necesare protecția și confidențialitatea în conformitate cu legislația UE aplicabilă.

(a)

sprijină și contribuie în mod activ la dezvoltarea cunoștințelor științifice și a elaborării de avize științifice;

(b)

îmbunătățește coerența inițiativelor Uniunii în materie de politici, cu o atenție deosebită acordată activităților de mediu, comerciale și de dezvoltare, și întărește coerența acțiunilor întreprinse în contextul cooperării pentru dezvoltare sau al cooperării științifice, tehnice și economice;

(c)

contribuie la activitățile de pescuit sustenabile care sunt viabile din punct de vedere economic și care promovează ocuparea forței de muncă în Uniune;

(d)

se asigură că activitățile de pescuit ale Uniunii desfășurate în afara apelor Uniunii se bazează pe aceleași principii și standarde ca și cele din legislația Uniunii aplicabilă în sfera PCP, promovând în același timp condiții de concurență echitabile pentru operatorii din Uniune în raport cu operatorii din țări terțe;

(e)

promovează și sprijină, în toate mediile internaționale, măsurile necesare pentru eradicarea pescuitului INN;

(f)

promovează instituirea și consolidarea unor comisii de conformitate ale ORGP, evaluări independente periodice ale performanței și măsuri de remediere adecvate, inclusiv sancțiuni eficace și cu efect de descurajare, care trebuie aplicate într-un mod transparent și nediscriminatoriu.

(a)

crearea și sprijinirea instituțiilor științifice și de cercetare necesare;

(b)

capacități de monitorizare, control și supraveghere;

(c)

alte elemente de consolidare a capacităților aferente elaborării unei politici sustenabile în domeniul pescuitului în țările terțe.

(a)

o clauză care interzice acordarea unor condiții mai favorabile altor flote care pescuiesc în apele respective decât cele acordate operatorilor economici din Uniune, inclusiv condiții privind conservarea, dezvoltarea și gestionarea resurselor, acordurile financiare și tarifele și drepturile asociate emiterii autorizațiilor de pescuit;

(b)

o clauză de exclusivitate asociată normei prevăzute la alineatul (5).

(a)

a suporta o parte din costul accesului la resursele piscicole din apele țărilor terțe; partea din costul accesului la resursele piscicole care urmează să fie suportată de armatorii de nave din Uniune trebuie să fie evaluată în cazul fiecărui acord de parteneriat în domeniul pescuitului sau al unui protocol la acesta și trebuie să fie echitabilă, nediscriminatorie și proporțională cu beneficiile obținute pe baza condițiilor de acces;

(b)

a crea cadrul de guvernanță, inclusiv înființarea și menținerea instituțiilor științifice și de cercetare necesare, a promova procesele de consultare cu grupurile de interese și capacitatea de monitorizare, control și supraveghere, precum și alte elemente de consolidare a capacității pentru dezvoltarea unei politici de pescuit sustenabil în țara terță. Această asistență financiară este condiționată de obținerea unor rezultate specifice și este complementară și coerentă cu proiectele și programele de dezvoltare puse în aplicare în țara terță în cauză.

(a)

îmbunătățirea competitivității sectorului acvaculturii și promovarea dezvoltării și inovării acestuia;

(b)

reducerea sarcinii administrative și eficientizarea punerii în aplicare a legislației Uniunii, astfel încât să răspundă mai bine la nevoile părților interesate;

(c)

încurajarea activității economice;

(d)

diversificarea și îmbunătățirea calității vieții în zonele costiere și interioare;

(e)

integrarea activităților de acvacultură în amenajarea spațiului maritim, de coastă și interior.

(a)

simplificarea administrativă, în special privind evaluările și studiile de impact și licențele;

(b)

securitate rezonabilă pentru operatorii din sectorul acvaculturii în ceea ce privește accesul la ape și spațiu;

(c)

stabilirea unor indicatori de sustenabilitate ecologică, economică și socială;

(d)

evaluarea altor efecte transfrontaliere posibile, în special asupra resurselor biologice marine și a ecosistemelor marine ale statelor membre învecinate;

(e)

crearea de sinergii între programele naționale de cercetare și colaborarea dintre industrie și comunitatea științifică;

(f)

promovarea avantajului competitiv al alimentelor sustenabile, de înaltă calitate;

(g)

promovarea practicilor și cercetărilor în domeniul acvaculturii în vederea sporirii efectelor pozitive asupra mediului și asupra resurselor piscicole și în vederea reducerii impacturilor negative, inclusiv reducerea presiunii asupra stocurilor de pește utilizate pentru producția de hrană pentru animale, precum și în vederea creșterii eficienței resurselor.

(a)

a contribui la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 2, în special la exploatarea durabilă a resurselor biologice marine vii;

(b)

a permite sectorului pescuitului și acvaculturii să aplice PCP la nivelul corespunzător;

(c)

a consolida competitivitatea sectorului pescuitului și acvaculturii din Uniune, în special competitivitatea producătorilor;

(d)

a îmbunătăți transparența și stabilitatea piețelor, în special în ceea ce privește cunoștințele economice și înțelegerea piețelor Uniunii pentru produsele pescărești și de acvacultură pe tot parcursul lanțului de aprovizionare, a asigura că distribuția valorii adăugate de-a lungul lanțului de aprovizionare a sectorului este mai echilibrată, a îmbunătăți informarea și sensibilizarea consumatorilor prin notificări și etichetări care să asigure furnizarea de informații ușor de înțeles;

(e)

a contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toate produsele comercializate în Uniune, prin promovarea exploatării durabile a resurselor piscicole;

(f)

a contribui la asigurarea unei oferte variate de produse pescărești și de acvacultură pentru consumatori;

(g)

a furniza consumatorilor informații verificabile și corecte privind originea produsului și modul de fabricare a acestuia, în special prin intermediul marcajului și al etichetării.

(a)

organizarea sectorului, inclusiv măsuri de stabilizare a pieței;

(b)

planurile de producție și de comercializare ale organizațiilor producătorilor din sectorul pescuitului și al acvaculturii;

(c)

standarde de comercializare comune;

(d)

informarea consumatorilor.

(a)

o abordare globală, integrată și comună;

(b)

cooperarea și coordonarea dintre statele membre, Comisie și agenția;

(c)

rentabilitate și proporționalitate;

(d)

utilizarea unor tehnologii de control eficiente pentru disponibilitatea și calitatea datelor privind pescuitul;

(e)

un cadru al Uniunii de control, inspecție și asigurarea respectării normelor;

(f)

o strategie bazată pe riscuri, axată pe verificări încrucișate sistematice și automate ale tuturor datelor relevante disponibile;

(g)

dezvoltarea unei culturi de respectare a legii și de cooperare în rândul tuturor operatorilor și pescarilor.

(a)

controlează periodic aspectele privind conformitatea și punerea în aplicare în temeiul sistemului Uniunii de control al pescuitului și identifică eventualele dificultăți de interes comun în punerea în aplicare a normelor din cadrul PCP;

(b)

consiliază în legătură cu punerea în aplicare a normelor din cadrul PCP, inclusiv considerarea asistenței financiare din partea Uniunii ca aspect prioritar; și

(c)

face schimb de informații în ceea ce privește activitățile de control și inspecție, inclusiv combaterea pescuitului INN.

(a)

un consiliu consultativ pentru regiunile ultraperiferice, împărțit în trei secțiuni, pentru fiecare dintre următoarele bazine maritime: Atlanticul de Vest, Atlanticul de Est și Oceanul Indian;

(b)

un consiliu consultativ pentru acvacultură;

(c)

un consiliu consultativ pentru piețe;

(d)

un consiliu consultativ pentru Marea Neagră.

(a)

prezenta Comisiei și statului membru în cauză recomandări și sugestii referitoare la gestionarea pescuitului și la aspectele socioeconomice și de conservare ale pescuitului și acvaculturii și în special recomandări privind modalități de simplificare a normelor privind gestionarea pescuitului;

(b)

informa Comisia și statele membre cu privire la problemele referitoare la gestionarea pescuitului și la aspectele socioeconomice și de conservare ale pescuitului și, după caz, ale acvaculturii în zona lor geografică sau sfera lor de competență și propune soluții de depășire a acestor probleme;

(c)

contribui, în strânsă cooperare cu oamenii de știință, la colectarea, furnizarea și analizarea datelor necesare pentru elaborarea măsurilor de conservare.

(a)

organizații care reprezintă operatorii din domeniul pescuitului și, după caz, din domeniul acvaculturii și reprezentanții sectoarelor de prelucrare și de comercializare;

(b)

alte grupuri de interese afectate de PCP (de exemplu, organizații pentru protecția mediului și grupuri de consumatori).

30.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 351/46

(1)

Domeniul de aplicare al politicii comune în domeniul pescuitului cuprinde măsurile privind piețele de produse pescărești și de acvacultură din Uniune. Organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură („organizarea comună a piețelor”), este o parte integrantă a politicii comune în domeniul pescuitului („PCP”) și ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor acesteia. Dat fiind faptul că PCP este în curs de revizuire, organizarea comună a piețelor ar trebui adaptată în consecință.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 104/2000 (4) ar trebui să fie revizuit pentru a se ține cont de deficiențele detectate în punerea în aplicare a dispozițiilor în vigoare, de evoluțiile recente de pe piețele din Uniune și de la nivel mondial, precum și de evoluția activităților de pescuit și acvacultură.

(3)

Pescuitul are o importanță deosebită în economia regiunilor costiere ale Uniunii, inclusiv în cea a regiunilor ultraperiferice. Având în vedere că această activitate asigură veniturile pescarilor din regiunile respective, este necesar să se adopte măsuri de promovare a stabilității pieței și a unei corelări mai apropiate între cerere și ofertă.

(4)

Dispozițiile organizării comune a piețelor ar trebui puse în aplicare cu respectarea angajamentelor internaționale ale Uniunii, în special în ceea ce privește angajamentele sale în temeiul dispozițiilor Organizației Mondiale a Comerțului. Atunci când au loc schimburi comerciale cu țări terțe privind produse pescărești și de acvacultură, ar trebui asigurate condiții de concurență loială, în special prin respectarea cerințelor privind sustenabilitatea și aplicarea standardelor sociale echivalente celor care se aplică produselor din Uniune.

(5)

Este important ca gestionarea organizării comune a piețelor să fie ghidată de principiile de bună administrare a PCP.

(6)

Pentru realizarea cu succes a organizării comune a piețelor, este esențial ca, prin intermediul campaniilor de marketing și de educare, consumatorii să fie informați cu privire la importanța consumului de pește și la marea varietate de specii disponibile, precum și cu privire la importanța înțelegerii informațiilor de pe etichete.

(7)

Organizațiile de producători din domeniul pescuitului și organizațiile de producători din domeniul acvaculturii („organizații de producători”) sunt esențiale pentru îndeplinirea obiectivelor PCP și ale organizării comune a piețelor. Prin urmare, este necesar să le crească responsabilitățile și să se ofere sprijinul financiar necesar pentru a le permite să joace un rol mai însemnat în gestionarea de zi cu zi a pescuitului, respectând în același timp cadrul definit de obiectivele PCP. De asemenea, este necesar să se garanteze că membrii acestor organizații desfășoară activități de pescuit și de acvacultură sustenabile, îmbunătățesc introducerea pe piață a produselor,, culeg informații privitoare la acvacultură și își îmbunătățesc propriile venituri. În cadrul procesului de îndeplinire a acestor obiective, organizațiile de producători ar trebui să țină seama de diferitele condiții din sectorul pescuitului și acvaculturii prevalente în Uniune, inclusiv din regiunile ultraperiferice, și în special de caracteristicile specifice ale pescuitului la scară mică și ale acvaculturii extensive. Autoritățile naționale competente ar trebui să poată să își asume responsabilitatea pentru punerea în aplicare a acestor obiective, cooperând îndeaproape cu organizațiile de producători în ceea ce privește aspectele de gestionare, inclusiv, atunci când este necesar, în ceea ce privește alocarea cotelor și gestionarea efortului de pescuit, în funcție de nevoile fiecărei activități de pescuit.

(8)

Ar trebui luate măsuri pentru a se încuraja participarea adecvată și reprezentativă a micilor producători.

(9)

Pentru consolidarea competitivității și a viabilității organizațiilor de producători, ar trebui definite în mod clar criterii corespunzătoare pentru înființarea acestora.

(10)

Organizațiile interprofesionale care sunt constituite din diferite categorii de operatori din sectorul pescuitului și al acvaculturii au potențialul de a contribui la îmbunătățirea coordonării activităților de comercializare în cadrul lanțului de aprovizionare și la elaborarea unor măsuri relevante pentru întregul sector.

(11)

Este oportun să se stabilească condiții comune de recunoaștere a organizațiilor de producători și a organizațiilor interprofesionale de către statele membre, în vederea extinderii normelor adoptate de organizațiile de producători și organizațiile interprofesionale, precum și pentru partajarea costurilor care decurg din această extindere. Extinderea aplicării normelor ar trebui supusă autorizării de către Comisie.

(12)

Întrucât stocurile de pește reprezintă resurse comune, exploatarea sustenabilă și eficientă a acestora poate fi mai bine realizată, în anumite cazuri, de organizații compuse din membri provenind din state membre diferite și din regiuni diferite. Prin urmare, este necesar, de asemenea, să se încurajeze posibilitatea înființării de organizații de producători și de asociații de organizații de producători la nivel național sau transnațional, bazate, după caz, pe regiunile biogeografice. Aceste organizații ar trebui să ia forma unor parteneriate care urmăresc elaborarea de norme comune și obligatorii și asigurarea de condiții de concurență echitabile pentru toate părțile implicate în pescuit. Cu ocazia înființării unor astfel de organizații, este necesar să se asigure faptul că acestea sunt supuse în continuare normelor privind concurența prevăzute în prezentul regulament și că se respectă necesitatea de a menține legătura între comunitățile costiere individuale, pescuitul pe care l-au desfășurat și apele pe care le-au exploatat în mod tradițional.

(13)

Comisia ar trebui să încurajeze adoptarea de măsuri pentru a sprijini participarea femeilor în cadrul organizațiilor de producători din domeniul acvaculturii.

(14)

Pentru ca organizațiile de producători să își poată orienta membrii către activități de pescuit și acvacultură sustenabile, acestea ar trebui să pregătească și să prezinte autorităților competente din statele lor membre un plan de producție și de comercializare care să conțină măsurile necesare pentru îndeplinirea de către aceștia a obiectivelor lor.

(15)

Pentru a atinge obiectivele PCP referitoare la aruncarea înapoi în mare, este nevoie să se utilizeze pe scară largă unelte selective de pescuit în scopul de a evita capturarea peștilor care sunt sub dimensiunea minimă acceptată.

(16)

Caracterul imprevizibil al activităților de pescuit face oportună instituirea unui mecanism de stocare a produselor pescărești destinate consumului uman, cu scopul de a favoriza o mai mare stabilitate a pieței și de a spori veniturile obținute din produse, în special prin crearea de valoare adăugată. Respectivul mecanism ar trebui să contribuie la stabilizarea și convergența piețelor locale din Uniune, în vederea realizării obiectivelor pieței interne.

(17)

Pentru a ține seama de diversitatea prețurilor în întreaga Uniune, fiecare organizație de producători din domeniul pescuitului ar trebui să aibă dreptul de a face o propunere privind un preț de declanșare a mecanismului de stocare. Acest preț de declanșare ar trebui să fie stabilit astfel încât să fie menținută o concurență loială între operatori.

(18)

Stabilirea și aplicarea unor standarde comune de comercializare ar trebui să facă posibilă aprovizionarea pieței cu produse sustenabile, actualizarea întregului potențial al pieței interne în sectorul produselor pescărești și de acvacultură și ar trebui să faciliteze activitățile de comercializare bazate pe concurență loială, contribuind astfel la îmbunătățirea profitabilității producției. În acest scop, standardele de comercializare actuale ar trebui să se aplice în continuare.

(19)

Este necesar să se asigure că produsele importate care intră pe piața Uniunii respectă aceleași cerințe și standarde de comercializare pe care trebuie să le îndeplinească producătorii din Uniune.

(20)

Pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, produsele pescărești și de acvacultură introduse pe piața Uniunii, indiferent de originea lor, ar trebui să respecte normele aplicabile privind siguranța și igiena produselor alimentare.

(21)

Pentru a permite consumatorilor să ia decizii în cunoștință de cauză, este necesar ca aceștia să primească informații clare și cuprinzătoare, printre altele, cu privire la originea și metoda de fabricare a produselor.

(22)

Utilizarea unei etichete ecologice pentru produsele pescărești și de acvacultură, indiferent dacă acestea provin din interiorul sau din exteriorul Uniunii, oferă posibilitatea informării clare cu privire la sustenabilitatea ecologică a acestor produse. Prin urmare, Comisia ar trebui să examineze posibilitatea elaborării și stabilirii unor criterii minime pentru crearea unei etichete ecologice la nivelul Uniunii pentru produsele pescărești și de acvacultură.

(23)

În scopul asigurării protecției consumatorului, autoritățile naționale competente responsabile cu monitorizarea și asigurarea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de prezentul regulament ar trebui să utilizeze la maximum tehnologia disponibilă, inclusiv testele ADN, pentru a descuraja etichetarea falsă a capturilor de către operatori.

(24)

Normele în materie de concurență referitoare la acorduri, decizii și practici menționate la articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) ar trebui să se aplice la producția sau la comercializarea produselor pescărești și de acvacultură, în măsura în care aplicarea acestora nu împiedică funcționarea organizării comune a pieței și nu pune în pericol îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

(25)

Este oportună stabilirea de norme privind concurența aplicabile producției și comercializării de produse pescărești și de acvacultură, ținând cont de caracteristicile specifice ale sectorului pescuitului și acvaculturii, inclusiv de fragmentarea acestuia, de faptul că peștele reprezintă o resursă comună și de volumul mare de importuri, cărora ar trebui să li se aplice normele care se aplică produselor pescărești și de acvacultură din Uniune. În interesul simplificării, dispozițiile relevante din Regulamentul (CE) nr. 1184/2006 al Consiliului (5) ar trebui să fie încorporate în prezentul regulament. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1184/2006 nu ar trebui să mai fie aplicabil produselor pescărești și de acvacultură.

(26)

Este necesară o îmbunătățire a culegerii, prelucrării și diseminării informațiilor economice privind piețele din sectorul produselor pescărești și de acvacultură din Uniune.

(27)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament în ceea ce privește: termenele și procedurile, precum și forma cererilor pentru recunoașterea organizațiilor de producători și a organizațiilor interprofesionale și pentru retragerea acestei recunoașteri; formatul, termenele și procedurile care urmează a fi aplicate de către statele membre pentru comunicarea deciziilor de acordare sau de retragere a recunoașterii; formatul și procedura de notificare de către statele membre a normelor obligatorii pentru toți producătorii sau operatorii; formatul și structura planurilor de producție și de comercializare, precum și procedura și termenele pentru trimiterea și aprobarea acestora; formatul de publicare de către statele membre a prețurilor de declanșare, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(28)

Regulamentul (CE) nr. 104/2000 ar trebui abrogat. Cu toate acestea, pentru a asigura o continuitate în furnizarea de informații consumatorilor, articolul 4 din respectivul regulament ar trebui să se aplice în continuare până la 12 decembrie 2014.

(29)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea organizării comune a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre din cauza naturii comune a piețelor din sectorul pescuitului și acvaculturii și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele sale și necesitatea unor acțiuni comune, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(30)

Regulamentele (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ar trebui, prin urmare, modificate în consecință,

(a)

organizații profesionale;

(b)

standarde de comercializare;

(c)

informarea consumatorilor;

(d)

norme privind concurența;

(e)

cunoașterea pieței.

(a)

„produse pescărești” înseamnă organismele acvatice care rezultă din orice activitate de pescuit sau produsele derivate din acestea, astfel cum sunt enumerate în anexa I;

(b)

„produse de acvacultură” înseamnă organismele acvatice în orice stadiu al ciclului lor de viață care rezultă din orice activitate de acvacultură sau produsele provenite din aceasta, astfel cum sunt enumerate în anexa I;

(c)

„producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care utilizează mijloace de producție pentru obținerea produselor pescărești sau de acvacultură, în vederea introducerii acestora pe piață;

(d)

„sectorul pescuitului și al acvaculturii” înseamnă acel sector al economiei care include toate activitățile de producție, prelucrare și comercializare a produselor pescărești și de acvacultură;

(e)

„a face disponibil pe piață” înseamnă orice tip de furnizare a unui produs pescăresc sau de acvacultură spre distribuire, consum sau utilizare pe piața Uniunii în cursul unei activități comerciale, fie în schimbul unei plăți, fie gratuit;

(f)

„introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție pentru prima dată a unui produs pescăresc sau de acvacultură pe piața Uniunii;

(g)

„comerț cu amănuntul” înseamnă manipularea și/sau prelucrarea produselor alimentare și depozitarea lor la punctele de vânzare sau de livrare către consumatorul final, inclusiv terminalele de distribuție, operațiunile de catering, cantinele de fabrică, cateringul instituțional, restaurantele și alte operațiuni similare din domeniul serviciilor alimentare, magazinele, centrele de distribuție de tip supermarket și punctele de vânzare cu ridicata;

(h)

„produse pescărești și de acvacultură preambalate” înseamnă produse pescărești și de acvacultură care sunt „produse alimentare preambalate” în sensul menționat la articolul 2 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

(a)

promovarea desfășurării de către membrii lor a unor activități de pescuit viabile și sustenabile, în deplină conformitate cu politica de conservare, astfel cum este prevăzută în special în Regulamentul (UE) nr …/2013 și în dreptul mediului, cu respectarea politicii sociale, și, în cazul în care statul membru în cauză prevede acest lucru, participarea la gestionarea resurselor biologice marine;

(b)

evitarea și reducerea, pe cât posibil, a capturilor nedorite de stocuri comerciale și, după caz, utilizarea optimă a acestor capturi, fără a crea o piață pentru astfel de capturi ale căror dimensiuni sunt inferioare dimensiunilor de referință minime pentru conservare, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. …/2013;

(c)

contribuția la trasabilitatea produselor pescărești și accesul la informații clare și cuprinzătoare pentru consumatori;

(d)

contribuția la eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat.

(a)

promovarea desfășurării de către membri a unor activități de acvacultură sustenabile prin oferirea de oportunități pentru dezvoltarea acestora, în deplină conformitate, în special, cu Regulamentul (UE) nr …/2013 și cu dreptul mediului, cu respectarea politicii sociale;

(b)

garantarea conformității activităților desfășurate de membrii lor cu planurile strategice naționale menționate la articolul 34 din Regulamentul (UE) nr …/2013;

(c)

depunerea de eforturi pentru a garanta faptul că hrana pe bază de pește utilizată în acvacultură provine din activități de pescuit gestionate în mod sustenabil.

(a)

îmbunătățirea condițiilor pentru introducerea pe piață a produselor pescărești și de acvacultură provenind de la membrii lor;

(b)

îmbunătățirea rentabilității economice;

(c)

stabilizarea piețelor;

(d)

asigurarea unei contribuții la aprovizionarea cu alimente și promovarea unor standarde înalte de calitate și siguranță alimentară, contribuind totodată la ocuparea forței de muncă în zonele de coastă și rurale;

(e)

reducerea impactului activităților de pescuit asupra mediului, inclusiv prin adoptarea de măsuri pentru îmbunătățirea selectivității uneltelor de pescuit.

(a)

ajustarea producției la cerințele pieței;

(b)

canalizarea ofertei și a comercializării produselor membrilor lor;

(c)

promovarea produselor pescărești și de acvacultură din Uniune ale membrilor lor într-un mod nediscriminatoriu, de exemplu prin utilizarea certificării, și în special a denumirilor de origine, a sigiliilor de calitate, a denumirilor geografice, a specialităților tradiționale garantate și a meritelor de sustenabilitate;

(d)

controlul pentru a asigura conformității activităților desfășurate de membrii lor cu normele stabilite de organizația de producători în cauză și luarea de măsuri pentru a asigura această conformitate;

(e)

promovarea unor programe de formare profesională și de cooperare pentru a încuraja tinerii să intre în acest sector;

(f)

reducerea impactului activităților de pescuit asupra mediului, inclusiv prin adoptarea de măsuri pentru îmbunătățirea selectivității uneltelor de pescuit;

(g)

promovarea utilizării tehnologiei informațiilor și comunicațiilor pentru o comercializare îmbunătățită și prețuri mai bune;

(h)

facilitarea accesului consumatorilor la informațiile referitoare la produsele pescărești și de acvacultură.

(a)

planificarea colectivă și gestionarea colectivă a activităților de pescuit ale membrilor lor, sub rezerva organizării de către statele membre a gestionării resurselor biologice marine, inclusiv elaborarea și punerea în aplicare de măsuri pentru a îmbunătăți selectivitatea activităților de pescuit și consilierea autorităților competente;

(b)

evitarea și minimizarea capturilor nedorite prin implicarea în elaborarea și aplicarea unor măsuri tehnice, precum și utilizarea optimă a capturilor nedorite de stocuri comerciale fără a crea o piață pentru astfel de capturi ale căror dimensiuni sunt inferioare dimensiunilor de referință minime pentru conservare, în conformitate cu articolul 15 alineatul (11) din Regulamentul (UE) nr …/2013 și cu articolul 34 alineatul (2) din prezentul regulament, după caz;

(c)

gestionarea depozitării temporare a produselor pescărești în conformitate cu articolele 30 și 31 din prezentul regulament.

(a)

promovarea activităților de acvacultură sustenabile, în special în ceea ce privește protecția mediului, sănătatea animală și bunăstarea animalelor;

(b)

colectarea de informații privind produsele comercializate, inclusiv informații economice privind primele vânzări și previziunile de producție;

(c)

colectarea de informații referitoare la mediu;

(d)

planificarea gestionării activităților de acvacultură ale membrilor lor; și

(e)

susținerea programelor destinate profesioniștilor, în scopul promovării produselor de acvacultură sustenabile;

(a)

îndeplinirea într-un mod mai eficient și mai durabil a oricăruia dintre obiectivele organizațiilor de producători participante, stabilite la articolul 7;

(b)

coordonarea și dezvoltarea activităților de interes comun pentru organizațiile de producători participante.

(a)

întocmirea de contracte standard compatibile cu legislația Uniunii;

(b)

promovarea produselor pescărești și de acvacultură din Uniune într-un mod nediscriminatoriu, de exemplu prin utilizarea certificării și în special a denumirilor de origine, a sigiliilor de calitate, a denumirilor geografice, a specialităților tradiționale garantate și a meritelor de sustenabilitate;

(c)

stabilirea de norme privind producția și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură mai stricte decât cele prevăzute de legislația Uniunii sau de cea națională;

(d)

îmbunătățirea calității și a cunoștințelor despre producție și piață, precum și a transparenței acestora, și desfășurarea de activități de formare profesională, de exemplu cu privire la chestiuni legate de calitate și trasabilitate, la siguranța alimentară și pentru încurajarea inițiativelor în domeniul cercetării;

(e)

desfășurarea de activități de cercetare și studii de piață și dezvoltarea de tehnici de optimizare a funcționării pieței, inclusiv prin utilizarea tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, precum și culegerea de date socioeconomice;

(f)

furnizarea informațiilor și realizarea activității de cercetare necesare pentru a furniza o ofertă sustenabilă care să corespundă cerințelor pieței și așteptărilor consumatorilor în ceea ce privește cantitatea, calitatea și prețul;

(g)

promovarea, în rândul consumatorilor, a speciilor obținute din stocurile sustenabile de pește care au o valoare nutritivă apreciabilă și nu sunt consumate la scară largă;

(h)

controlul conformității activităților desfășurate de membrii lor cu normele stabilite de organizația interprofesională în cauză și luarea de măsuri pentru a asigura această conformitate.

(a)

să respecte principiile prevăzute la articolul 17 și normele adoptate pentru aplicarea acestora;

(b)

să fie suficient de active economic pe teritoriul statului membru în cauză sau pe o parte din teritoriul său, în special în ceea ce privește numărul de membri sau volumul producției comercializabile;

(c)

să aibă personalitate juridică în conformitate cu dreptul intern al statului membru în cauză, să fie stabilite și să-și aibă sediul social pe teritoriul său;

(d)

să fie capabile să urmărească obiectivele prevăzute la articolul 7;

(e)

să respecte normele privind concurența menționate în capitolul V;

(f)

să nu abuzeze de o poziție dominantă pe o anumită piață; și

(g)

să furnizeze informații relevante legate de componența, conducerea și sursele lor de finanțare.

(a)

să respecte principiile prevăzute la articolul 17 și normele adoptate pentru aplicarea acestora;

(b)

să reprezinte o parte semnificativă a activității de producție, precum și fie a activităților de prelucrare, fie a celor de comercializare, fie ambele, în ceea ce privește produsele pescărești și de acvacultură sau produsele prelucrate din produse pescărești și de acvacultură;

(c)

să nu fie ele însele implicate în producția, prelucrarea sau comercializarea produselor pescărești și de acvacultură sau a produselor prelucrate din produse pescărești și de acvacultură;

(d)

să aibă personalitate juridică în conformitate cu dreptul intern a unui stat membru, să fie stabilite pe teritoriul respectivului stat membru și să își aibă sediul social acolo;

(e)

să fie capabile să urmărească obiectivele prevăzute la articolul 12;

(f)

să țină seama de interesul consumatorilor;

(g)

să nu împiedice funcționarea corespunzătoare a organizării comune a piețelor; și

(h)

să respecte normele privind concurența menționate în capitolul V.

(a)

respectarea de către membrii lor a normelor adoptate de organizație în ceea ce privește exploatarea, producția și comercializarea produselor pescărești;

(b)

nediscriminarea între membrii lor, în special pe motiv de naționalitate sau loc de rezidență;

(c)

perceperea unei contribuții financiare de la membrii lor pentru finanțarea organizației;

(d)

funcționarea democratică, care să le permită membrilor lor să controleze organizația din care fac parte și deciziile acesteia;

(e)

impunerea de sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute în normele interne ale organizației în cauză, în special în caz de neplată a contribuțiilor financiare;

(f)

definirea normelor privind admiterea de noi membri și retragerea calității de membru;

(g)

definirea normelor contabile și bugetare necesare pentru gestionarea organizației.

(a)

termenele și procedurile, precum și forma cererilor pentru recunoașterea organizațiilor de producători și a organizațiilor interprofesionale în temeiul articolelor 14, respectiv 16, sau pentru retragerea acestei recunoașteri în temeiul articolului 18;

(b)

formatul, termenele și procedurile care trebuie aplicate de către statele membre pentru comunicarea către Comisie a oricărei decizii de acordare sau de retragere a recunoașterii în temeiul articolului 20 alineatul (2).

(a)

organizația de producători să fi fost înființată de cel puțin un an și să fie considerată reprezentativă pentru producția și comercializarea, inclusiv, dacă este cazul, pentru sectorul pescuitului la scară mică și al pescuitului artizanal, dintr-un stat membru, și să trimită o cerere către autoritățile naționale competente;

(b)

normele a căror aplicare urmează să fie extinsă să privească oricare dintre măsurile aplicabile organizațiilor de producători, prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), la articolul 8 alineatul (2) literele (a) și (b) și la articolul 8 alineatul (3) literele (a)-(e);

(c)

normele privind concurența menționate în capitolul V să fie respectate.

(a)

organizația interprofesională să reprezinte cel puțin 65 % din fiecare dintre cel puțin două din următoarele activități: producția, prelucrarea sau comercializarea produsului relevant în cursul anului precedent în zona sau zonele în cauză ale unui stat membru să trimită o cerere autorităților naționale competente; și

(b)

normele a căror aplicare urmează să fie extinsă la alți operatori să privească oricare dintre măsurile aplicabile organizațiilor interprofesionale, prevăzute la articolul 13 literele (a)-(g), și să nu îi afecteze pe ceilalți operatori din statul membru respectiv sau din Uniune.

(a)

dispozițiile prevăzute la articolele 22 și 23 să fie respectate;

(b)

dispozițiile privind regulile de concurență menționate în capitolul V să fie respectate;

(c)

extinderea să nu pună în pericol libertatea schimburilor comerciale; și

(d)

îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din tratat să nu fie compromise.

(a)

un program de producție pentru speciile capturate sau crescute;

(b)

o strategie de comercializare pentru a adapta cantitatea, calitatea și prezentarea ofertei la cerințele pieței;

(c)

măsuri care să fie luate de organizația de producători pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 7;

(d)

măsuri speciale anticipate de adaptare a ofertei de specii care de obicei prezintă dificultăți de comercializare pe parcursul anului;

(e)

sancțiuni aplicabile membrilor care încalcă deciziile adoptate pentru punerea în aplicare a planului în cauză.

(a)

formatul și structura planului de producție și de comercializare menționat la articolul 28;

(b)

procedura și termenele pentru trimiterea de către organizațiile de producători și pentru aprobarea de către statele membre a planurilor de producție și de comercializare menționate la articolul 28.

(a)

condițiile pentru ajutorul de stocare, prevăzute într-un act juridic al Uniunii care va fi adoptat în viitor și care va institui condițiile sprijinului financiar pentru politica în domeniul maritim și în domeniul pescuitului pentru perioada 2014-2020, să fie respectate;

(b)

produsele să fi fost introduse pe piață de organizații de producători din domeniul pescuitului, și nu să nu se fi găsit niciun cumpărător pentru acestea la prețul de declanșare menționat la articolul 31;

(c)

produsele să îndeplinească standardele de comercializare comune stabilite în conformitate cu articolul 33 și să aibă o calitate corespunzătoare pentru consumul uman;

(d)

produsele să fie stabilizate sau prelucrate și stocate în rezervoare sau cuști prin următoarele metode: congelare, fie la bordul unor nave, fie în instalații amplasate pe uscat, sărare, uscare, marinare sau, dacă este cazul, fierbere și pasteurizare, fiind sau nu filetate, tăiate sau, dacă este cazul, decapitate;

(e)

produsele să fie reintroduse din stocuri pe piață pentru consumul uman într-o etapă ulterioară;

(f)

produsele să rămână stocate minimum cinci zile.

(a)

tendințele producției și ale cererii;

(b)

stabilizarea prețurilor pieței;

(c)

convergența piețelor;

(d)

veniturile producătorilor;

(e)

interesele consumatorilor.

(a)

dimensiunile minime de comercializare, ținând cont de cele mai bune avize științifice disponibile. asemenea dimensiuni minime de comercializare corespunzând, după caz, dimensiunilor de referință minime pentru conservare, în conformitate cu articolul 15 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. …/2013;

(b)

specificațiile produselor în conservă, în conformitate cu cerințele privind conservarea și cu obligațiile internaționale.

(a)

Regulamentului (CE) nr. 178/2002;

(b)

Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European si al Consiliului (15);

(c)

Regulamentului (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (16);

(d)

Regulamentului (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (17);

(e)

Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (18);

(f)

Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului (19); și

(g)

Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului.

(a)

denumirea comercială și științifică a speciei;

(b)

metoda de producție, în special prin expresiile următoare „…capturat…” sau „…capturat în ape dulci…” sau „… de crescătorie…”;

(c)

zona în care produsul a fost capturat sau crescut și categoria de unealtă de pescuit utilizată la capturarea peștilor, în conformitate cu prima coloană din anexa III la prezentul regulament;

(d)

dacă produsul a fost decongelat;

(e)

data de durabilitate minimă, după caz.

(a)

ingredientelor prezente în produsul final;

(b)

produselor alimentare pentru care congelarea este o etapă necesară din punct de vedere tehnologic a procesului de producție;

(c)

produselor pescărești și de acvacultură congelate în prealabil în scopuri de siguranță sanitară, în conformitate cu secțiunea VIII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

(d)

produselor pescărești și de acvacultură care au fost decongelate înainte de afumare, sărare, preparare, murare, uscare sau înainte de orice combinare a acestor procese.

(a)

denumirea științifică a fiecărei specii, în conformitate cu sistemul de informații FishBase sau conform bazei de date ASFIS a Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), după caz;