29.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/1

—

având în vedere programul operațional MED 2007-2013 adoptat de Comisie în decembrie 2007,

—

având în vedere programul IEVP de cooperare transfrontalieră „Bazinul maritim mediteraneean” 2007–2013, adoptat de Comisie la 14 august 2008,

—

având în vedere planul strategic al Arcului Latin pentru 2010–2015 intitulat „O regiune mediteraneeană structurată și inovatoare”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice și rolul macroregiunilor în viitoarea politică de coeziune (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 septembrie 2010 referitoare la strategia europeană pentru dezvoltarea economică și socială a regiunilor muntoase, a insulelor și a zonelor slab populate (2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010 intitulată „Concluziile celui de-al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune” (COM(2010)0642),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată „Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării” (COM(2010)0715) și planul de acțiune indicativ care însoțește strategia (SEC(2009)0712),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării (3),

—

având în vedere Raportul ARLEM din 29 ianuarie 2011 privind dimensiunea teritorială a Uniunii pentru Mediterana – recomandări pentru viitor,

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate – dimensiunea sudică (4),

—

având în vedere Raportul Comisiei din 22 iunie 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice (EUSBSR) (COM(2011)0381),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la Obiectivul 3: o provocare pentru cooperarea teritorială – viitoarea agendă a cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale (5),

—

având în vedere Concluziile Consiliului European din 23 și 24 iunie 2011 care aprobă Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării și invită statele membre să continue, în colaborare cu Comisia, activitatea consacrată unor posibile strategii macroregionale viitoare, în special cu privire la regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice,

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană, prezentată de Comisie la 6 octombrie 2011 (COM(2011)0611),

—

având în vedere Avizul din proprie inițiativă privind cooperarea teritorială în bazinul Mării Mediterane prin intermediul macroregiunii adriatico-ionice, adoptat în unanimitate în ședința plenară a Comitetului Regiunilor din 11 octombrie 2011,

—

având în vedere declarația finală a președinției forumului interinstituțional de la Catania din 10 decembrie 2011 pe tema „Actori vechi și noi într-o zonă mediteraneeană în schimbare: rolul popoarelor, al regiunilor și al organismelor locale, al guvernelor și al instituțiilor supranaționale în cadrul unei strategii integrate de dezvoltare partajată”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate (6),

—

având în vedere Declarația sa din 19 ianuarie 2012 privind instituirea Pactului insulelor ca inițiativă europeană oficială (7), în temeiul articolului 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 martie 2012 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice (COM(2012)0128),

—

având în vedere Declarația de la Belgrad aprobată la cea de a 14-a reuniune a Consiliului adriatico-ionic din 30 aprilie 2012,

—

având în vedere Comunicarea Comisei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Elaborarea unei strategii maritime pentru zona Oceanului Atlantic” (COM(2011)0782),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru cultură și educație (A7-0219/2012),

A.

întrucât în 2009 a fost adoptată strategia macroregională pentru Marea Baltică și Comisia [raportul din 22 iunie 2011 – COM(2011)0381] a subliniat „valoarea unui [acestui] nou mod de cooperare”;

B.

întrucât la 13 aprilie 2011 (8), Consiliul a invitat Comisia „să joace un rol de lider în coordonarea strategică” a strategiei macroregionale pentru regiunea Dunării;

C.

întrucât strategia macroregională vizează să deschidă un nou domeniu pentru politica de coeziune în Europa, având drept obiectiv o dezvoltare pe bază teritorială;

D.

întrucât linia bugetară aferentă „asistenței tehnice destinate Strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice”, creată la inițiativa Parlamentului European cu ocazia adoptării bugetului Uniunii Europene pentru 2011, a demonstrat valoarea unor astfel de credite pentru buna dezvoltare a unei strategii macroregionale;

E.

întrucât Comisia propune consolidarea dimensiunii transnaționale a politicii de cooperarea teritorială pentru a sprijini și alte politici macroregionale (COM(2010)0642);

F.

întrucât mai multe proiecte macroregionale se află într-un stadiu avansat și întrucât Comisia, în calitatea sa de coordonator, ar trebui să contribuie la instituirea unei guvernanțe sustenabile și la stabilirea unor criterii și indicatori măsurabili comuni pentru evaluarea relevanței lor;

G.

întrucât regiunea mediteraneeană a avut mereu un rol geopolitic important în istoria Europei;

H.

întrucât așa-numita Primăvară arabă a evidențiat potențialul strategic al legăturilor geografice, politice și economice dintre cele două părți ale bazinului mediteraneean;

I.

constatând succesul cooperării din cadrul Procesului de la Barcelona, al Uniunii pentru Mediterana și al inițiativelor de cooperare multilaterale și bilaterale desfășurate în cadrul unor instrumente și programe ale UE, precum MED și IEVP, în contextul politicii europene de vecinătate;

J.

observând evoluția actuală a Uniunii pentru Mediterana și faptul că potențialului acesteia în calitate de catalizator în regiune va crește;

K.

întrucât o abordare macroregională ar permite definirea unui proiect cuprinzător în acest spațiu vital pentru viitorul UE, cu scopul de a ieși din criza actuală și de a satisface așteptările tuturor vecinilor săi, în special cele ale popoarelor din sudul bazinului mediteraneean;

L.

întrucât regiunea mediteraneeană este un ansamblu coerent, formând un spațiu cultural și ecologic comun și împărtășind numeroase caracteristici și priorități comune datorită „climatului mediteraneean”: aceleași producții agricole, abundența resurselor energetice regenerabile, în special energia solară, importanța turismului, aceleași riscuri de catastrofe naturale (incendii, inundații, cutremure, deficitul de apă) și aceleași riscuri rezultate în urma activității umane, în special poluarea marină;

M.

întrucât regiunea mediteraneeană este o zonă vastă, care se extinde de la est la vest pe aproximativ 4 000 km, cu numeroase zone insulare și cu teritorii care au frontiere terestre și maritime cu Africa de Nord, și întrucât în această regiune ar trebui promovată o rețea vastă de rute maritime care să permită dezvoltarea comerțului, reducând în același timp emisiile aferente de CO2;

N.

întrucât, fără a aduce atingere articolului 174 din TFUE, instituțiile europene nu au adoptat încă o strategie permanentă care să țină cont de nevoile specifice ale insulelor și întrucât accesibilitatea deplină a regiunilor insulare mediteraneene și integrarea lor mai bună în piața unică europeană ar putea fi asigurate cel mai bine prin alocarea de resurse corespunzătoare și prin adoptarea unei abordări integrate a chestiunii insularității, recunoscând dezavantajul structural cu care se confruntă populațiile din teritoriile insulare în domeniul transportului și al energiei;

O.

întrucât propunerea referitoare la o strategie macroregională adriatico-ionică progresează, înscriindu-se într-o practică îndelungată de cooperare și de solidaritate pe un teritoriu adiacent în jurul Mării Adriatice și al Mării Ionice, fiind sprijinită de cele opt state care participă la Inițiativa adriatico-ionică (IAI), așa cum s-a demonstrat în mod repetat prin declarațiile făcute de cei opt miniștri de externe care au aderat la Inițiativă la Ancona (2010), Bruxelles (2011) și Belgrad (2012);

P.

întrucât, în cursul procesului de elaborare a acestui raport, au avut loc reuniuni cu reprezentanți ai multora dintre regiunile implicate, ai Uniunii pentru Mediterana și ai diverselor organisme implicate în politica de cooperare teritorială a Uniunii Europene,

1.

aprobă abordarea macroregională a politicilor de cooperare teritorială între teritorii care aparțin aceleiași zone de servicii și de activitate: spațiu maritim, lanț muntos sau bazin fluvial; consideră că strategiile macroregionale au deschis un capitol nou în cooperarea teritorială europeană prin aplicarea unei abordări ascendente și prin răspândirea cooperării în cât mai multe zone printr-o utilizare mai judicioasă a resurselor disponibile; recomandă ca, având în vedere valoarea adăugată europeană evidentă a acestora, strategiile macroregionale să beneficieze de mai multă atenție în cadrul cooperării teritoriale europene, care ar trebui consolidată începând din 2013;

2.

consideră că acest tip de strategie de cooperare teritorială este util în, special atunci când aceste zone au fost divizate de frontiere de-a lungul istoriei, și poate permite integrarea unor noi state membre și a regiunilor lor;

3.

consideră că proiectele de cooperare teritorială și grupările europene de cooperare teritorială (GECT) ar fi avantajate datorită imaginii de ansamblu pe care o aduce o strategie macroregională și că astfel ar fi consolidate sinergiile cu strategiile de amploare ale UE, precum rețelele transeuropene de transport sau politica maritimă integrată; consideră că astfel ar fi facilitată și implicarea altor instrumente de politică europeană, precum cele propuse de BEI; consideră că aceste demersuri ar ameliora coordonarea politicilor UE la nivel transnațional și interregional;

4.

recomandă ca strategiile macroregionale să se bazeze pe o guvernanță pe mai multe niveluri, asigurând implicarea autorităților locale și regionale și a unui număr cât mai mare de parteneri și de părți interesate, precum reprezentanți ai societății civile, ai universităților și ai centrelor de cercetare, atât în procesul de elaborare, cât și în cel de aplicare a strategiilor macroregionale pentru a spori asumarea lor la nivel local și regional;

5.

subliniază faptul că macroregiunile sunt un cadru favorabil implicării atât a actorilor politici locali, cât și a celor neguvernamentali, întrucât contribuie la dezvoltarea unor sisteme de coordonare eficace care favorizează abordările ascendente, pentru a asigura implicarea reală a societății civile în luarea deciziilor politice și a crea sinergii între inițiativele existente pentru a optimiza utilizarea resurselor și pentru a reuni actorii implicați;

6.

consideră că strategia macroregională este de natură să orienteze politica europeană de vecinătate și/sau politica de preaderare a Uniunii către o eficacitate mai mare;

7.

salută dovezile potrivit cărora strategia macroregională pentru Marea Baltică aduce beneficii majore Europei, a prevăzut un plan de acțiune cu priorități identificate clar, este aprobată de Consiliu, este sprijinită de Comisie și este împărtășită de toate părțile implicate de la nivel național, regional și local;

8.

solicită ca această strategie să facă obiectul unei evaluări complete pe baza unor criterii obiective și a unor indicatori măsurabili pentru fiecare domeniu prioritar;

9.

consideră că, pentru a asigura succesul deplin al acestei strategii, este necesar să se păstreze structura de guvernare pe termen lung, extinzând-o pentru a cuprinde și autoritățile locale și regionale, prin includerea sa în cadrul viitoarei perioade de programare 2014-2020;

10.

solicită Comisiei și Consiliului să sprijine pe deplin demersul întreprins pentru bazinul Dunării care trebuie, de asemenea, să facă obiectul unei evaluări și al unei monitorizări periodice;

11.

sugerează Comisiei să coordoneze un proces de consultare și de dialog pentru viitoarele strategii macroregionale; consideră că trebuie identificate zonele prioritare în ceea ce privește lipsa de cooperare sau necesitatea de a consolida cooperarea existentă între teritorii europene care aparțin unor state membre diferite, dar care fac parte din aceeași zonă de servicii și de activitate; consideră că acest dialog ar trebui să conducă la crearea, în coordonare cu statele membre și regiunile implicate, a unei „hărți proiectate a macroregiunilor europene”, care să aibă caracter neobligatoriu și să poată evolua în funcție de dinamica locală;

12.

consideră că strategiile macroregionale au nevoie de o mai mare armonizare a fondurilor, de o utilizare mai eficientă a resurselor existente și de coordonarea instrumentelor; consideră că, deși aceste strategii nu necesită noi mijloace financiare, instrumente instituționale sau reglementări, finanțarea monitorizării lor sub formă de credite pentru asistență tehnică și credite pentru evaluarea preliminară, colectarea de date și pentru etapa de lansare este justificată, iar strategia macroregională ar trebui să promoveze proiecte structurale, ținând cont de cadrul financiar multianual 2014-2020;

13.

solicită Comisiei și Consiliului să ia în considerare strategiile macroregionale ale UE atunci când stabilesc pachetele bugetare precum fondurile structurale și de coeziune, cercetarea și dezvoltarea și în special cooperarea regională;

14.

solicită ca programele operaționale să se axeze îndeaproape pe prioritățile strategiilor macroregionale, pentru a asigura cea mai bună coordonare posibilă a obiectivelor și a instrumentelor;

15.

sprijină punerea în aplicare a unei strategii macroregionale pentru bazinul mediteraneean pentru a oferi un plan de acțiune care să abordeze provocările comune și problematice cu care se confruntă țările și regiunile din zona Mării Mediterane și pentru a structura acest spațiu esențial pentru dezvoltarea și integrarea Europei și solicită Consiliului și Comisiei să ia rapid măsuri în această privință;

16.

consideră că o strategie macroregională mediteraneeană care să implice autoritățile europene, naționale, regionale și locale, organizațiile regionale, instituțiile financiare și ONG-urile din partea europeană a bazinului mediteraneean și Uniunea pentru Mediterana și care să fie deschisă țărilor învecinate și/sau țărilor aflate în faza de preaderare, ar îmbunătăți în mod semnificativ nivelul politic și operațional al cooperării teritoriale în această regiune; subliniază importanța de valorifica experiența acumulată, resursele existente și realizările organizațiilor regionale existente;

17.

subliniază că o macroregiune mediteraneeană ar putea asigura faptul că diferitele programe ale UE privind regiunea mediteraneeană se completează și că finanțarea existentă este folosită cât mai eficient, putând aduce o valoare adăugată reală proiectelor concrete ale Uniunii pentru Mediterana și implicând țările regiunile terțe relevante la elaborarea strategiei, folosind, în acest scop, Instrumentul de vecinătate și parteneriat și respectând strict statul de drept și drepturile omului, libertățile fundamentale și democrația și promovând, atunci când este necesar, principiul „mai mult pentru mai mult”;

18.

subliniază importanța regiunii mediteraneene, în calitate de spațiu de cooperare descentralizată care depășește limitele geografice stricte, în consolidarea procesului de luare a deciziilor transregionale și a schimbului de bune practici, nu în ultimul rând în materie de democrație, drepturi ale omului, stat de drept, ecologie, dezvoltare economică, ecoturism, precum și în materie de parteneriate în domeniile culturii, cercetării, educației, tineretului și sportului; subliniază importanța specifică a educației drept catalizator al tranziției democratice;

19.

consideră că macroregiunea mediteraneeană trebuie să se dezvolte în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile economice, sociale și culturale, în special Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Unesco pentru protecția și promovarea diversității expresiilor culturale;

20.

solicită Consiliului să dea curs concluziilor sale din 24 iunie 2011 și să țină cont de voința arătată de teritoriile implicate la nivel național, regional și local cu privire la strategia macroregională adriatico-ionică, de legăturile istorice, de tradiții și de inițiativele luate, adoptând strategia în lunile următoare, pentru a concretiza un prim pas spre punerea în aplicare a unei strategii macroregionale mediteraneene;

21.

subliniază că strategia macroregională adriatico-ionică constituie un factor semnificativ de reconciliere între teritoriile Balcanilor de Vest, putând astfel contribui la eforturile acestor țări de integrare în UE;

22.

speră să apară, de asemenea, strategii macroregionale și pentru vestul și estul regiunii mediteraneene, strategii care să includă o componentă maritimă importantă și care să ia în considerare numeroasele teritorii insulare și de coastă mediteraneene și nevoile lor de dezvoltare; consideră că astfel de strategii viitoare ar trebui să acorde o atenție sporită protecției mediului, biodiversității și turismului sustenabil;

23.

solicită Comisiei să pună efectiv în aplicare articolul 174 din TFUE printr-un plan strategic, pentru a depăși handicapurile structurale ale teritoriilor insulare și a asigura condițiile necesare creșterii economice și coeziunii sociale și teritoriale efective; subliniază că trebuie să se pună un accent deosebit pe asigurarea accesibilității depline și a continuității teritoriale ale acestor teritorii cu zona continentală, printr-o finanțare corespunzătoare; solicită Comisiei, în plus, să adopte măsuri, cum ar fi majorarea pragului pentru ajutorul minim acordat insulelor, în special în sectorul agriculturii, al transporturilor și al pescuitului, care să reducă decalajul dintre nivelurile diferite de dezvoltare ale regiunilor europene și să asigure integrarea lor efectivă în piața unică;

24.

speră că Comisia va adopta o poziție favorabilă dimensiunii insulare a strategiei macroregionale mediteraneene, mai ales în privința ajutoarelor de stat, care constituie o compensație legitimă pentru handicapurile insularității, precum și în ceea ce privește adaptarea politicii de coeziune și a politicilor de cercetare și de inovare la nevoile specifice ale insulelor pentru a le crește nivelul de integrare în Europa continentală;

25.

subliniază importanța culturii și a industriilor creative, acestea reprezentând un pilon fundamental pentru dezvoltare și pentru crearea de locuri de muncă în regiunile insulare;

26.

solicită Comisiei să stabilească instrumentele necesare pentru evaluarea și lansarea unor noi inițiative macroregionale în vestul și în estul regiunii mediteraneene, precum proiectele-pilot;

27.

subliniază că domeniile majore de intervenție pentru o macroregiune mediteraneeană ar trebui să vizeze nivelurile subregionale corespunzătoare pentru cooperarea în cadrul unor proiecte specifice și să includă rețelele de energie, cooperarea științifică și inovarea, rețelele culturale, educația și formarea, turismul, comerțul, protecția mediului, transportul maritim sustenabil, securitatea și siguranța maritime și protecția mediului marin împotriva poluării, a pescuitului excesiv și a pescuitului ilegal prin crearea unei rețele integrate de sisteme de raportare și supraveghere ale activităților maritime, consolidarea bunei guvernanțe și o administrație publică eficace pentru promovarea creării de locuri de muncă;

28.

consideră că coordonarea acestor trei strategii macroregionale – pentru vestul regiunii mediteraneene, pentru regiunea adriatico-ioniană și pentru estul regiunii mediteraneene – va permite aplicarea unei politici cuprinzătoare pentru întregul bazin mediteraneean, în sinergie cu prioritățile definite de organizațiile regionale și internaționale, îndeosebi cu cele definite de Uniunea pentru Mediterana, precum și aplicarea de bune practici care pot contribui la atingerea obiectivelor Strategiei UE pentru creștere economică inteligentă și durabilă;

29.

consideră că este important, în special după evenimentele Primăverii arabe, ca noua macroregiune să contribuie la definirea unei noi strategii cu țările terțe pentru buna gestionare a fluxurilor de imigrație, ținând cont de avantajele reciproce ale unei mobilități sporite, bazată pe combaterea sărăciei și pe promovarea ocupării forței de muncă și a comerțului echitabil, contribuind în acest fel la stabilitatea macroregiunii;

30.

consideră că, având în vedere că teritoriile mediteraneene ale UE au frontiere maritime și terestre cu Africa de Nord, o strategie macroregională ar stimula dimensiunea sudică a politicii europene de vecinătate, asumând o dimensiune teritorială concretă care ar garanta o gestionare mai bună a fluxurilor migratorii și ar avea un impact pozitiv asupra performanței economiilor țărilor în cauză;

31.

consideră că o strategie macroregională în bazinul mediteraneean trebuie să coordoneze finanțările europene existente, în special cele acordate în cadrul politicii de vecinătate, al politicii de coeziune și al politicii de cooperare teritorială, pentru a realiza proiecte care să răspundă provocărilor comune, cum ar fi protecția și punerea în valoare a patrimoniului cultural euro-mediteraneean; reiterează importanța unei politici de vecinătate coordonate și echilibrate pentru zona sudică și caracterul eligibil al proiectelor culturale finanțate de FEDER pentru a răspunde acestor provocări;

32.

subliniază importanța industriilor culturale și creative și consideră că acest sector al economiei va avea un rol din ce în ce mai important pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă în regiune; solicită să se acorde o atenție deosebită punerii în aplicare a unor programe culturale și de schimburi academice, precum și consolidării legăturilor culturale și turistice stabile;

33.

consideră că turismul cultural poate avea un impact deosebit asupra regiunii mediteraneene, atât din punct de vedere economic, cât și ca factor de cunoaștere reciprocă și de înțelegere interculturală;

34.

subliniază faptul că macroregiunea mediteraneeană ar stimula dialogul intercultural și îmbogățirea patrimoniului cultural comun al Uniunii Europene, ar mobiliza societatea civilă și, prin urmare, ar încuraja participarea ONG-urilor și a cetățenilor din această regiune la programele culturale și educaționale ale Uniunii Europene;

35.

reamintește rolul fundamental pe care îl joacă educația în cadrul democrației și al dezvoltării sociale și economice, precum și importanța formării profesionale în vederea combaterii șomajului în rândul tinerilor;

36.

subliniază că, în contextul macroregiunii mediteraneene și ținând seama de motivația tinerilor, îndeosebi în țările din sud, este important să se consolideze cooperarea în domeniul tineretului prin promovarea programelor europene și prin crearea de sinergii între acestea și activitatea Biroului mediteraneean pentru tineret;

37.

subliniază importanța axării în special pe tineri, deoarece aceștia reprezintă baza noii generații și ei vor avea cea mai mare influență asupra modului în care țările lor vor aborda viitorul;

38.

recomandă, pentru a promova programele de schimburi, cercetarea dinamică, inovarea și învățarea pe tot parcursul vieții, crearea de rețele cu instituțiile de învățământ superior și de cercetare în cadrul viitoarei macroregiuni mediteraneene și dezvoltarea infrastructurii educaționale în această regiune, precum și înlăturarea obstacolelor din calea circulației studenților, a persoanelor care urmează cursuri de formare, a tinerilor voluntari, a profesorilor, a formatorilor, a cercetătorilor și a personalului administrativ; subliniază necesitatea de a consolida calitatea predării și a cercetării în respectivele rețele prin finanțarea și sprijinirea adecvată a programelor Tempus și Erasmus Mundus, având în vedere îndeosebi numărul scăzut de beneficiari ai programului Erasmus Mundus din zona mediteraneeană;

39.

consideră că mobilitatea artiștilor și a operelor artistice în spațiul euro-mediteraneean este stânjenită de numeroase obstacole care variază în funcție de țară și de regiune și care sunt legate nu numai de dificultățile de obținere a vizelor, dar și de absența unui statut al artiștilor, precum și de condițiile cu care se confruntă aceștia în calitatea de creatori de opere de artă, în special în țările din sud; consideră că o macroregiune mediteraneeană ar permite promovarea recunoașterii reciproce a statutului artiștilor, ar oferi șansa de reflecta asupra mobilității și ar optimiza utilizarea programelor de formare, crearea de rețele și libera circulație a actorilor culturali, a artiștilor și a operelor;

40.

solicită, pentru viitoarea perioadă de programare, punerea în aplicare a unui program specific „Erasmus euro-mediteraneean” care să vizeze încurajarea mobilității transnaționale a studenților de pe ambele țărmuri ale Mediteranei, precum și un program specific „Leonardo da Vinci euro-mediteraneean” pentru tinerii care, în cadrul unei strategii macroregionale, doresc să urmeze un program de formare profesională în străinătate;

41.

subliniază nevoia adoptării unor măsuri de combatere a tendinței tot mai ample de „exod al creierelor” din această regiune;

42.

solicită valorificarea la maximum a diversității istorice, culturale și lingvistice din spațiul mediteraneean, care este un factor de inovație ce stimulează dezvoltarea industriilor culturale și creative și a sectorului turistic; solicită încurajarea și susținerea cooperării dintre muzee și instituții culturale;

43.

reamintește faptul că, în țările din bazinul Mediteranei, există un interes deosebit pentru producțiile cinematografice și audiovizuale europene și că acest fapt continuă să exercite o influență semnificativă asupra dialogului dintre culturile din regiune, ca parte a actualei etape a dezvoltării democratice a acestor societăți;

44.

sugerează sporirea cooperării și a schimburilor comerciale cu țările terțe, pentru îmbunătățirea poziției producției europene în cadrul pieței mondiale, îndeosebi în regiunea mediteraneeană, vizând, prin urmare, promovarea schimburilor culturale și lansarea de noi inițiative menite să încurajeze dialogul euro-mediteraneean și progresul democratic la nivelul întregii regiuni, având în vedere în special angajamentele asumate cu ocazia Conferinței euro-mediteraneene privind cinematografia.

45.

invită statele membre implicate să încurajeze spiritul de cooperare care s-a format în timpul elaborării prezentului raport și solicită viitoarei Președinții cipriote a UE să sprijine acest proiect, astfel încât Comisia și Consiliul să poată adopta de urgență un plan de acțiune pentru strategia macroregională mediteraneeană; în plus, subliniază importanța cooperării interguvernamentale și interregionale pentru elaborarea unei strategii macroregionale;

46.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

29.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/9

—

având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (1) („DCA”),

—

având în vedere Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării (2) („Directiva privind apele subterane”),

—

având în vedere Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE (3) („Directiva privind SCM”),

—

având în vedere Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (4) („DTAUR)”,

—

având în vedere Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (5) („Directiva privind nitrații”),

—

având în vedere Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (6) („Directiva privind inundațiile”),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (7),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (8) (Regulamentul REACH),

—

având în vedere Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadrul de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (9),

—

având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (10) și Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (11),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (12),

—

având în vedere „Planul pentru salvgardarea resurselor de apă ale UE” pe care urmează să îl adopte Comisia,

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor privind „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere energetic” (COM(2011)0571),

—

având în vedere viitorul parteneriat european pentru inovare în domeniul apei,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul european și Consiliu din 18 iulie 2007 intitulată „Rezolvarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană” (COM(2007)0414);

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la cel de-al 6-lea Forum Mondial al Apei de la Marsilia din 12-17 martie 2012 (13) și platforma de compromis și soluționare adoptată în cadrul acestuia,

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la rezolvarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană (14),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2010 referitoare la Cartea albă a Comisiei intitulată „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european” (15),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și al Comisiei pentru petiții (A7-0192/2012),

A.

întrucât DCA a instituit un cadru pentru protecția apei curate din UE și restabilirea acesteia și pentru a asigura utilizarea sa sustenabilă pe termen lung și are obiectivul de a asigura „o stare ecologică și chimică bună” până în 2015, însă întrucât revizuirea planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice elaborate de statele membre, în conformitate cu cerințele acestei directive, indică faptul că un număr semnificativ de corpuri de apă din UE nu vor atinge o stare generală bună până în 2015, atât din cauza problemelor vechi, cât și a celor nou apărute;

B.

întrucât biodiversitatea în apele dulci din Europa se află într-o situație critică, 37 % din speciile europene de pește de apă dulce și 40 % din moluștele de apă dulce fiind considerate amenințate în conformitate cu criteriile stabilite în lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN);

C.

subliniază că apa este deosebit de vulnerabilă la efectele schimbărilor climatice, ceea ce ar putea conduce la scăderea cantității și a calității apei disponibile, în special a apei potabile, precum și la o creștere în ceea ce privește frecvența și amploarea inundațiilor și a perioadelor de secetă;

D.

întrucât apa este un bun public esențial pentru viață și inalienabil, iar gestionarea corespunzătoare a apei joacă un rol major în protejarea capitalului natural și a serviciilor ecosistemice existente la nivel mondial, precum și în toate aspectele legate de utilizarea resurselor și întrucât viitorul industriei din Europa depinde de găsirea unor răspunsuri eficiente la actualele provocări legate de apă și de gestionarea resurselor de apă existente, care influențează în mod direct sănătatea umană, producția de energie, agricultura și securitatea alimentară, în mod responsabil și eficient;

E.

întrucât Europa captează în prezent aproximativ 13 % din cantitatea totală de apă dulce disponibilă, fapt care indică deja un anumit stres hidric, și întrucât în multe locuri din Europa captarea apei se situează sub nivelurile sustenabile, amenințând fauna, siguranța aprovizionării cu apă a societății și diferite utilizări economice, și întrucât în unele regiuni din sudul Europei indicele de exploatare a apei a depășit 40 %, indicând un nivel ridicat de stres hidric;

F.

întrucât clima semiaridă din mai multe suprafețe mari din sudul Europei este caracterizată și de o distribuție extrem de inegală a resurselor de apă în timpul anului și de la an la an și întrucât această distribuție inegală are tendința de a se amplifica o dată cu schimbările climatice;

G.

întrucât Strategia Europa 2020 prevede o eficientizare a utilizării resurselor, însă tendințele actuale în ceea ce privește utilizarea apei sunt deseori nesustenabile din cauza practicilor ineficiente, care determină pierderi de apă, și întrucât sistemele de infrastructură a apei sunt deseori depășite, atât în regiunile cele mai dezvoltate cât și în cele mai puțin dezvoltate, și nu există informații suficiente cu privire la performanța și pierderile actuale;

H.

întrucât tranziția spre o economie verde poate fi realizată numai dacă se ia în considerare problemele legate de apă;

I.

întrucât apa reziduală tratată în mod necorespunzător poluează în continuare coastele maritime ale UE, astfel că este esențială accelerarea introducerii unei infrastructuri de tratare a apelor reziduale în statele membre,

1.

recunoaște că DCA constituie o bază legislativă solidă și ambițioasă pentru gestionarea integrată a apei pe termen lung în cadrul UE; salută îmbunătățirea din ultimii ani a calității apelor și a tratării apelor reziduale din Europa; subliniază, totuși, că rata de punere în aplicare este scăzută și inegală pe teritoriul statelor membre și în cadrul regiunilor și că punerea în aplicare a DCA trebuie îmbunătățită semnificativ pentru ca apele din întreaga Europă să atingă o stare generală bună până în 2015;

2.

recunoaște că apa reprezintă o resursă comună a omenirii și un bun public și că accesul la apă ar trebui să constituie un drept fundamental și universal; subliniază că utilizarea sustenabilă a apei este o necesitate în materie de mediu și sănătate care joacă un rol fundamental în ciclul de reglare a climatului; reiterează necesitatea de a adapta normele pieței interne la caracteristicile distinctive ale sectorului apei și invită statele membre, în conformitate cu principiul subsidiarității, să gestioneze apa și serviciile publice de alimentare cu apă în conformitate cu articolul 9 din DCA;

3.

observă că, în ciuda progreselor înregistrate în domeniul punerii în aplicare a Directivei privind tratarea apelor reziduale urbane, încă există lacune în ceea ce privește ratele de conformitate cu privire la sistemele de colectare și/sau tratare;

4.

subliniază că, deși cea mai mare atenție ar trebui acordată aplicării actualei legislații în sectorul apei, există o serie de lacune specifice care trebuie corectate atât prin adaptarea legislației existente la prioritățile legate de apă, cât și prin adoptarea unor dispoziții legislative noi care să abordeze impactul unor sectoare și activități precise și că ar trebui să se analizeze importanța cooperării dintre diferiții operatori economici și alte părți implicate pentru o gestionare sustenabilă a apei;

5.

își reafirmă poziția potrivit căreia Comisia trebuie să prezinte o propunere legislativă similară Directivei privind inundațiile, care favorizează adaptarea politicii UE referitoare la deficitul de apă și la secetă;

6.

consideră viitorul „Plan pentru salvgardarea resurselor de apă ale UE” ca fiind răspunsul politic al UE la actualele și viitoarele provocări cu privire la apă, în vederea asigurării unei cantități suficiente de apă de bună calitate pentru o utilizare durabilă până în 2050, fără a atinge drepturile naționale suverane în ceea ce privește apa;

7.

reamintește statelor membre obligația pe care o au în temeiul DCA de a obține o stare bună a apei până în 2015; invită insistent Comisia să adopte măsuri ferme pentru a pune capăt încălcărilor de către statele membre a dreptului UE în domeniul apei; solicită, de asemenea, să se acorde mai multă asistență, de exemplu prin elaborarea și punerea la dispoziție a unor orientări cuprinzătoare și a unor instrumente eficiente pentru promovarea consolidării capacității, în special pentru autoritățile regionale și agențiile responsabile de bazinele hidrografice, pentru asigurarea unui mediu concurențial echitabil și pentru sprijinirea statelor membre în vederea respectării cu mai multă rigurozitate a politicii UE în domeniul apei, în viitoarele etape ale punerii sale în aplicare, pentru ca acestea să își îndeplinească angajamentele din domeniul politicii privind apa; evidențiază faptul că, în multe cazuri, petițiile au dezvăluit probleme referitoare la transpunerea și punerea corectă în aplicare a legislației UE în domeniul apei și invită Comisia Europeană să fie mai hotărâtă în anchetele sale, mai ales în ceea ce privește examinarea petițiilor;

8.

subliniază importanța utilizării eficiente a apei; îndeamnă la o utilizare mai eficientă a apei, în special în sectoare precum energia și agricultura, care sunt cei mai mari utilizatori de apă;

9.

evidențiază legătura dintre producerea de energie, eficiența energetică și securitatea apei; subliniază faptul că trebuie introduse strategii și concepte suplimentare la nivel european, cum ar fi apa ca rezervor de energie, pentru a se asigura că cererea din ce în ce mai mare de energie nu constituie un pericol la adresa securității apei și că potențialul de reducere a utilizării de energie prin eficiența apei este captat; subliniază că utilizarea apei ar trebui luată în considerare în momentul evaluării sustenabilității surselor de energie tradiționale sau cu emisii scăzute de carbon, inclusiv, în special, a energiei hidroelectrice și a biocombustibililor, și atrage atenția asupra riscurilor asociate cu extracția neconvențională a gazelor;

10.

subliniază că eficiența și durabilitatea utilizării apei de către sectorul agricol pot fi îmbunătățite prin introducerea de tehnologii și practici inovatoare și prin îmbunătățirea informării și a conștientizării fermierilor și a utilizărilor finali; subliniază în acest context, oportunitatea cooperării dintre administratorii de terenuri și alte părți implicate, în vederea obținerii de rezultate pozitive privind conservarea resurselor de apă; subliniază, de asemenea, că, în lumina problemelor legate de schimbările climatice și securitatea alimentară, ar trebui mobilizate suficiente resurse pentru agricultură, de exemplu prin dezvoltarea sistemelor de stocare a apei; subliniază că cea mai mare cantitate de apă este utilizată în sectorul agricol și subliniază importanța conservării și a utilizării sustenabile a apei în reforma actuală a PAC;

11.

consideră că cererea de apă, aflată în creștere, necesită investiții urgente în irigații și solicită Comisiei să faciliteze accesul la soluții pentru a face față deficitului de apă, precum realimentarea artificială a acviferelor, recuperarea apei și dezvoltarea de tehnici alternative de irigare; subliniază, totodată, importanța transferului de cunoștințe și tehnologii legate de aceste tehnici, precum și de conservarea apei, captarea apei, gestionarea apelor subterane și tratarea apelor reziduale;

12.

subliniază faptul că refacerea pânzei freatice este înaltă în cazul terenurilor agricole și forestiere și că o responsabilitate ridicată revine în prezent agriculturii și silviculturii în menținerea calității apelor subterane; recunoaște eforturile agricultorilor de până în prezent privind îmbunătățirea calității apei;

13.

subliniază că o politică de gestionare a igienei apei și a apelor reziduale rațională din punct de vedere ecologic – și economic – ar trebui să abordeze problema poluării încă de la sursă, înainte de a supune toți agenții poluanți unui tratament costisitor la finalul lanțului de producție, în special în ceea ce privește apa care curge printr-un sol contaminat; încurajează utilizarea apelor reziduale și a produselor secundare supuse tratării la finalul lanțului de producție ca noi resurse, pe baza unor cerințe stricte privind calitatea; remarcă faptul că apele uzate reprezintă o sursă de energie prin recuperarea căldurii sau prin valorificarea energetică a materiilor organice pe care le transportă și că se impune dezvoltarea acestei oportunități;

14.

solicită, dacă este cazul, actualizarea legislației UE în domeniul apei pentru a ține seama în mod corespunzător de progresele tehnologice cu privire la reutilizarea și reciclarea apei, în vederea facilitării unei refolosiri rentabile din punctul de vedere al costurilor și al energiei a apelor reziduale tratate pentru irigații și industrie, precum și în vederea reutilizării „apei gri” în gospodării; solicită adoptarea de măsuri în vederea unei monitorizări adecvate a calității chimice și biologice a apei refolosite; invită Comisia să studieze formule pentru crearea de stimulente pentru o utilizare mai generalizată a apelor reziduale tratate, „a apelor gri” și a apelor pluviale, cu scopul de a ajuta la reducerea stresului provocat de lipsa apei;

15.

subliniază că reducerea consumului de apă ar trebui să reprezinte o prioritate; subliniază importanța proiectării ecologice și a dispozitivelor de economisire a apei și solicită ca în toate sectoarele și pentru utilizatorii din toate țările UE contorizarea apei să devină obligatorie; în plus, solicită Comisiei să reglementeze eficiența în ceea ce privește apa a dispozitivelor de uz agricol;

16.

amintește că în UE se irosește aproximativ 20 % din volumul de apă, ca urmare a ineficienței, astfel că îmbunătățirea eficienței în utilizarea resurselor de apă este esențială pentru sustenabilitatea gestionării apei și, în special, pentru a înfrunta problemele privind lipsa apei și seceta; insistă asupra necesității urgente de a efectua un control cu privire la starea rețelei europene de apă în ceea ce privește calitatea, vechimea și interconectivitatea, având în vedere posibilitatea ca aproximativ 70 % din apa furnizată orașelor europene să se piardă prin scurgerile rețelei, și de a încuraja investițiile în infrastructură;

17.

constată că apa constituie elementul principal al majorității serviciilor ecosistemice și subliniază importanța unei gestionări corespunzătoare a apei în vederea realizării obiectivelor privind biodiversitatea; în cadrul gestionării resurselor de apă, subliniază necesitatea adoptării de măsuri în vederea reîmpăduririlor și a refacerii zonelor umede; solicită o aliniere mai bună a obiectivelor DCA la obiectivele Natura 2000; subliniază că baza de cunoștințe ar trebui să includă conceptul de „fluxuri ecologice” și să țină seama de serviciile ecosistemice realizate cu ajutorul apei; subliniază necesitatea de a lua în considerare faptul că schimbările ciclului apei depind de habitat și că aceasta are o influență asupra procentului de apă care este reciclată. ciclul apei nu este același peste tot în lume și, între tropice, Marea Mediterană și latitudinile medii și înalte există diferențe;

18.

subliniază că resursele de apă și ecosistemele asociate sunt deosebit de vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, care ar putea conduce la scăderea cantității și a calității apei disponibile, în special a apei potabile, precum și la o creștere în ceea ce privește frecvența și amploarea inundațiilor și a fenomenelor de secetă; solicită instituirea unor politici de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, care să țină seama în mod corespunzător de impactul asupra resurselor de apă; subliniază importanța strategiilor de prevenire, de reducere și de răspuns la riscuri în ceea ce privește prevenirea fenomenelor extreme legate de apă;

19.

subliniază impactul pe care îl pot avea schimbările climatice asupra ecosistemelor acvatice, astfel încât sunt necesare măsuri profunde și sistematice ce au drept scop protejarea naturii și a biodiversității și care impun introducerea unor reglementări prudente privind gestionarea maselor de apă, în special a lacurilor de acumulare și a sistemelor de apă transformate, respectându-se totodată competențele statelor membre în acest domeniu;

20.

remarcă faptul că alte țări nu se confruntă cu penurii de apă, însă întâmpină dificultăți în gestionarea excesului de apă datorat ploilor obișnuite sau abundente, inundațiilor, eroziunii râurilor și poluării care afectează bazinele râurilor și zonele de coastă, precum și în combaterea efectelor acestor fenomene asupra populației locale, după cum demonstrează numeroasele petiții primite; având în vedere creșterea semnificativă a riscului de inundații observată în ultimii ani în statele membre, solicită Comisiei să efectueze o analiză adecvată privind posibilitățile de prevenire a urmărilor acestor fenomene;

21.

subliniază necesitatea ca statelor membre să li se solicite de către Comisie promovarea relocării agricole ecologice în localitățile montane în vederea combaterii catastrofelor hidrogeologice și sprijinirii controlului apelor prin reintroducerea bunelor practici de realizare a foselor, canelelor de scurgere și digurilor, care permit, în cazul ploilor intense, diminuarea impactului negativ în aval precum și, în caz de secetă, garantarea resurselor de apă înmagazinate, care pot fi folosite chiar și pentru lupta împotriva incendiilor forestiere;

22.

recunoaște rolul esențial pe care îl au acviferele subterane în ciclul apei și într-o serie de probleme-cheie, inclusiv poluarea apei, sistemele de reducere a inundațiilor, pătrunderea sării și subsidența terenului ca urmare a evacuării prelungite a apei freatice; solicită Comisiei să acorde o atenție suficientă importanței gestionării acviferelor subterane;

23.

în ceea ce privește riscurile semnificative pe care le presupun atât pentru apa de suprafață, cât și pentru apa freatică explorarea și extracția șisturilor bituminoase, invită Comisia să se asigure că aceste activități sunt acoperite de Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului; solicită Comisiei să ofere rapid îndrumare privind colectarea de date de bază de monitorizare a apei care trebuie obținute înainte de orice fracturare – atât pentru explorare, cât și pentru exploatare și criteriile de utilizat în evaluarea impacturilor asupra fracturării în diferite formațiuni geologice, inclusiv posibila scurgere în rezervoarele subterane;

24.

reamintește faptul că protejarea solului este un element esențial pentru menținerea calității apei; constată că factorii determinanți și consecințele degradării terenurilor sunt condiționate în special la nivel local și regional, prin urmare, ar trebui respectat principiul subsidiarității; solicită tuturor statelor membre să își îndeplinească obligația de a asigura calitatea solului și să mențină un sol sănătos și solicită insistent statelor membre, în care nu există dispoziții privind protecția solului, să își asume responsabilitatea în acest sens;

25.

subliniază că gestionarea integrată a resurselor de apă și amenajarea teritoriului la nivelul bazinelor hidrografice ar trebui să țină seama de activitățile economice dependente de apă și de nevoile de apă ale tuturor utilizatorilor, precum și de nevoia adoptării unei abordări cuprinzătoare cu privire la deficitul de apă și, de asemenea, ar trebui să asigure durabilitatea activităților umane dependente de apă;

26.

consideră că apa reziduală provenită din resursele urbane reprezintă unul dintre cele mai semnificative efecte ale poluării asupra mediului acvatic, la nivelul râurilor și al coastelor maritime, și că punerea în aplicare cu succes a Directivei privind tratarea apelor reziduale urbane are o influență importantă asupra calității apei în toate statele membre și, prin urmare, asupra punerii în aplicare cu succes a DCA;

27.

atrage atenția asupra impactului puternic pe care îl poate avea o astfel de poluare asupra sănătății umane, astfel cum se constată din petițiile primite din Irlanda (Galway), Franța (Bretania) și alte state membre; reamintește rezoluția sa din 2 februarie 2012 referitoare la problemele ridicate de petiționari în legătură cu punerea în aplicare a Directivei privind gestionarea deșeurilor și a directivelor conexe în statele membre ale Uniunii Europene, care a atras atenția asupra nivelului periculos de contaminare a apei ca urmare a existenței unor depozite de deșeuri și cariere gestionate defectuos sau ilegale, care au condus la infiltrații și la poluarea apei subterane și a pânzei freatice;

28.

atrage atenția asupra unei serii de factori negativi denunțate de petiționari – inclusiv depozitele de deșeuri, necontrolarea calității apei de către autoritățile competente, practicile agricole și industriale neregulate sau ilegale, dezvoltarea urbană și energetică, agricultura și industria – care au impact asupra mediului și asupra sănătății umane și care sunt responsabili pentru calitatea slabă a apei; solicită, prin urmare, adoptarea unor stimulente mai bine orientate către gestionarea eficientă a apei și – în special pentru populațiile sărace și rurale – garantarea accesului la apă pentru toți cetățenii și a distribuirii de apă în zonele care se confruntă cu insuficiențe în acest sens, mai ales în cele situate la distanță de marile aglomerări urbane care dispun de infrastructură de furnizare a apei;

29.

consideră că îmbogățirea cu nutrienți este unul dintre factorii responsabili pentru poluarea corpurilor de apă de suprafață, care afectează biodiversitatea și diminuează servicii ecosistemice valoroase; recunoaște că condițiile studiate ale nutrienților pot reprezenta mai mult de jumătate dintre eșecurile așteptate în efortul de a obține o „stare bună” a corpurilor de apă de suprafață până în 2015;

30.

îndeamnă Comisia să intensifice combaterea eliberării tot mai accentuate de poluanți în apă, precum reziduurile de antibiotice, medicamente și hormoni din pastilele anticoncepționale, întrucât aceste reziduuri au un efect negativ asupra sănătății umane și a mediului înconjurător;

31.

recunoaște că acest cadru politic al UE a facilitat colectarea de date mai puțin fragmentate în domeniul apei, precum și o monitorizare mai bună; cu toate acestea, constată lipsa de date fiabile cu privire la cantitatea de apă (de exemplu, apa captată sau scurgerile); remarcă potențialul pentru o mai bună gestionare a datelor, bazat pe o îmbunătățire a informațiilor statistice și pe utilizarea stațiilor de colectare a datelor, a sistemului de informații privind apa pentru Europa (WISE) și a programului GMES pentru monitorizarea stării resurselor de apă și a presiunilor exercitate asupra lor de activitatea economică; solicită Comisiei ca, în colaborare cu Agenția Europeană de Mediu, să conceapă un set nou de indicatori fiabili pentru contabilizarea apei; subliniază că baza de cunoștințe ar trebui să includă conceptul de „fluxuri ecologice” și să țină seama de serviciile ecosistemice realizate cu ajutorul apei, precum și de legăturile dintre climă, teritoriu și resursele de apă freatică oferite de ciclul apei;

32.

subliniază necesitatea concentrării asupra obiectivelor și activităților specifice ale programului Orizont 2020 privind o mai bună și mai durabilă gestionare a resurselor de apă și a mediilor acvatice în UE și în țările vecine acesteia; consideră că politica de cercetare a UE ar trebui să răspundă provocărilor tot mai mari privind gestionarea apei pentru obiectivele din agricultură, clădiri, industrie, gospodării și utilizarea eficientă a apei; remarcă, în această privință, programul BONUS privind Marea Baltică, ca exemplu pentru alte regiuni;

33.

consideră că promovarea cercetării și a inovării în domeniul apei este importantă și că trebuie favorizată dezvoltarea de clustere europene în acest domeniu; invită Comisia, statele membre și celelalte părți interesate să sprijine Parteneriatul european pentru inovare în domeniul apei ca instrument eficient pentru concentrarea eforturilor asupra cercetării și inovării de vârf la nivel mondial și pentru eliminarea barierelor care împiedică transferul și integrarea rapidă pe piață a cunoștințelor, a celor mai bune tehnici disponibile și a înaltelor tehnologii, precum și pentru stimularea dezvoltării unei piețe interne a tehnologiei apei; subliniază importanța ecoinovării pentru conservarea resurselor de apă, precum și a biodiversității și a ecosistemelor echilibrate; subliniază potențialul de creare de „locuri de muncă verzi”, de creare a unei politici în domeniul apei bazate pe inovare și cunoaștere, de o mai bună gestionare a apei și de eficientizare a utilizării apei; solicită Comisiei să evalueze și să cuantifice impactul asupra ocupării forței de muncă în cadrul acțiunilor sale de stimulare a dezvoltării I+D în domeniul apei;

34.

subliniază nevoia unei consecvențe sporite și a unei mai bune integrări a obiectivelor legate de apă și a agendei privind eficiența resurselor, care cuprinde obiective cruciale de eficiență a apei, în legislația existentă la nivel național, regional, local și la nivelul UE; solicită ca, la elaborarea politicilor principale de guvernanță economică, precum UE2020, și a politicilor comune ale UE, cum ar fi politica agricolă comună și cadrele politicii de coeziune, să se țină seama de o evaluare completă a efectelor asupra resurselor de apă, pentru a atinge o concentrare tematică a fondurilor disponibile pentru probleme legate de apă și pentru a integra aspectele privind apa în toate domeniile de politică, în vederea îmbunătățirii calității apei în toate regiunile europene;

35.

remarcă faptul că ar trebui acordată o însemnătate mai mare decât în trecut investițiilor în infrastructura hidrotehnică în cadrul noii strategii financiare a UE privind fondurile de coeziune;

36.

remarcă faptul că standardele care se aplică agricultorilor sunt deja ridicate și controlate; solicită consolidarea ecocondiționalității în cadrul PAC pe baza obligațiilor existente;

37.

solicită Comisiei și statelor membre să asigure aplicarea deplină a principiilor „poluatorul plătește” și „utilizatorul plătește” prin intermediul unor sisteme de tarifare transparente și eficiente implementate în toate sectoarele care utilizează apă, care să aibă drept obiectiv recuperarea costurilor serviciilor de apă, inclusiv a costurilor de mediu și ale resurselor, în conformitate cu dispozițiile Directivei-cadru privind apa; subliniază, cu toate acestea, că la stabilirea tarifelor apei ar trebui să se țină seama de aspectele sociale și că apa potabilă ar trebui să fie disponibilă la un preț accesibil pentru nevoile umane; în plus, solicită Comisiei și statelor membre să evalueze și să reexamineze subvențiile dăunătoare apei și să elaboreze și să introducă instrumente economice suplimentare care să reducă activitățile dăunătoare mediului și să stimuleze utilizarea mai sustenabilă a resurselor de apă; subliniază că prețurile apei ar trebui să reflecte impactul ecologic al tratării apelor uzate; subliniază că, în pofida unei voințe politice, criza economică și restricționarea cheltuielii publice împiedică autoritățile locale și regionale în ceea ce privește posibilitatea de finanțare, proiectele de tratare a apelor gri, pentru care solicită Comisiei să asigure o finanțare adecvată a stațiilor de epurare a apelor uzate; solicită Comisiei să elaboreze o strategie pentru internalizarea costurilor externe, rezultate din consumul de apă, poluarea apei și tratarea apelor reziduale;

38.

consideră că locuințele secundare beneficiază de aceeași disponibilitate a resurselor de apă ca și locuințele principale și că aportul lor la finanțarea sistemului trebuie să fie, prin urmare, cel puțin egal;

39.

recomandă statelor membre să utilizeze posibilitățile oferite de către fondurile structurale, fondurile de coeziune și Fondul de Dezvoltare Rurală și să investească în îmbunătățirea și înnoirea infrastructurilor și a tehnologiilor existente, în vederea unei eficiențe sporite a utilizării resurselor;

40.

consideră gestionarea cererii ca fiind cheia pentru abordarea insuficienței apei și solicită ca planurile de gestionare a cererii de apă să fie considerate, alături de aplicarea unor măsuri care vizează oferta, criterii importante pentru plata fondurilor structurale și de coeziune ale UE, destinate măsurilor de sprijin, către sectorul apei sau activitățile care implică o utilizare intensivă de apă, precum și pentru statele membre, pentru a solicita evaluări privind sustenabilitatea apei ca o condiție de autorizare a activităților economice care implică utilizarea intensivă de apă, precum turismul de masă sau anumite tipuri de agricultură;

41.

solicită Comisiei să încurajeze întreprinderile să folosească echipamente care utilizează mai puțină apă, prin sprijinirea cercetării și a dezvoltării și prin fonduri structurale în zonele în care această resursă este cel mai puțin disponibilă;

42.

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze mijloace administrative și să încerce să obțină resurse financiare pentru a înlesni accesul populației din mediul rural la rețelele de canalizare;

43.

invită insistent Comisia și statele membre să adopte fără întârziere planuri concrete în vederea eliminării treptate, până în 2020, a tuturor subvențiilor dăunătoare mediului și să raporteze progresul prin intermediul programelor naționale de reformă;

44.

îndeamnă Comisia, statele membre și autoritățile regionale să stimuleze dialogul între sectoare, precum și dialogul între diverșii actori economici și cetățeni cu privire la problemele legate de apă și între autorități și Comisia pentru petiții, în situațiile în care aceasta din urmă examinează preocupările cetățenilor europeni referitoare la probleme legate de apă, și să promoveze participarea deplină și transparentă a comunităților locale și a părților interesate la toate nivelurile în dezvoltarea politicii privind apa; subliniază importanța unui sistem eficient pe mai multe niveluri de soluționare a problemei apei, care are în vedere necesitatea unei gestionării integrate a apei în bazinele hidrografice naturale și promovează schimbul de bune practici;

45.

insistă asupra realizării unei politici eficace de gestionare a apei mai aproape de resursă; invită Comisia să țină cont de zonele cu dezavantaje naturale, precum regiunile montane sau insulare, precum și regiunile ultraperiferice;

46.

solicită sporirea sensibilizării și educării publicului larg cu privire la problemele din domeniul apei pentru o mai bună înțelegere de către consumatori, specialiștilor din domeniul sănătății și organismele decizionale și responsabile cu elaborarea de politici a legăturilor existente între apă, ecosisteme, salubritate, sănătate, siguranța și securitatea alimentară și prevenirea dezastrelor; subliniază rolul major al autorităților regionale și locale, precum și al organizațiilor societății civile în campaniile de sensibilizare și în organizarea de activități educaționale; insistă asupra faptului că aceste programe de sensibilizare trebuie să vizeze cetățenii de toate vârstele, astfel încât acest activ public esențial să poată fi valorificat într-un mod mai eficace și mai eficient;

47.

subliniază faptul că apa și ecosistemele acesteia nu cunosc granițe administrative și că, prin urmare, trebuie adoptate, în mod unitar și coordonat, toate măsurile pentru protecția acesteia și a calității sale, pe cât posibil, de către autorități competente, responsabile pentru întregul bazin hidrografic;

48.

reiterează faptul că DCA prevede coordonarea între statele membre pentru partajarea unui bazin comun al râului în care utilizarea apei poate avea efecte transfrontaliere și, în acest sens, îndeamnă statele membre care pot fi interesate să se implice într-o comunicare și cooperare transfrontaliere regulate, în vederea sprijinirii punerii în aplicare a DCA în ceea ce privește poluarea cu substanțe prioritare, substanțe periculoase prioritare și nutrienți;

49.

constată că o apă de calitate pentru scăldat are un impact asupra turismului; solicită generalizarea sistemului steagului albastru pentru totalitatea zonelor de scăldat din Europa, precum râurile, lacurile, iazurile;

50.

subliniază că noțiunea de turism sustenabil include conservarea resurselor de apă; solicită facilitarea cursurilor de formare privind economia și utilizarea sustenabilă a apei pentru profesioniștii din domeniul turismului, în special în zonele costiere și în zonele cu ape termale;

51.

subliniază importanța introducerii în clădiri și zone publice a unor sisteme de alimentare cu apă corespunzătoare, pentru a contribui la reducerea nevoii de apă îmbuteliată;

52.

remarcă, de asemenea, că începând cu 1988, printre petițiile referitoare la plângeri legate de mediu adresate Comisiei pentru petiții, 601 dintre aceste petiții (Spania 166, Regatul Unit 129, Germania 97, Italia 60, Franța 55, Grecia 34, Țările de Jos 16, Portugalia 16, Irlanda 12, Polonia 4, România 4, Finlanda 3, Bulgaria 2, Ungaria 2 și Slovenia 1), uneori semnate de mai mulți semnatari (a se vedea petiția nr. 0784/2007, semnată de 2036 de semnatari), se referă la calitatea și cantitatea apei în statele membre; recunoaște că aceste petiții sunt dovada faptului că apa este o problemă deosebit de importantă pentru cetățenii Uniunii Europene;

53.

ia act de faptul că, potrivit unui sondaj Eurobarometru din martie 2012, 68 % dintre europeni consideră că problemele referitoare la cantitatea și calitatea apei sunt grave, 80 % consideră că poluarea chimică reprezintă o amenințare pentru mediul acvatic, 62 % consideră că nu există o informare suficientă cu privire la problemele referitoare la apele subterane, lacurile, râurile și apele de coastă din țările lor, 67 % sunt de părere că modalitatea cea mai eficientă de rezolvare a problemelor legate de apă ar fi conștientizarea lor, iar 73 % cred că UE ar trebui să propună măsuri suplimentare pentru rezolvarea problemelor legate de apă în Europa;

54.

salută realizarea rapidă a obiectivului privind accesul durabil la apa potabilă sigură, din cadrul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului ale Națiunilor Unite; invită Comisia, statele membre și autoritățile competente la toate nivelurile să își întărească angajamentul de a juca un rol activ în realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului în ceea ce privește rezultatele pertinente ale Conferinței Rio+20 privind dezvoltarea durabilă, asigurându-se să accesul la apa potabilă și la salubritate este garantat ca un drept fundamental, esențial omului pentru a se bucura pe deplin de viață, în conformitate cu termenii adoptați de Adunarea Generală a ONU în 2010;

55.

salută participarea activă a Uniunii Europene la cel de-al șaselea Forum Mondial al Apei de la Marsilia din 12-17 martie 2012; invită Uniunea Europeană să se angajeze în continuare în vederea îmbunătățirii accesului la apă în lume, în special cu privire la cel de-al șaptelea Forum Mondial al Apei care va avea loc în Coreea de Sud în anul 2015;

56.

subliniază că UE are un nivel foarte ridicat de expertiză în domeniul apei care ar trebui utilizat în practică pentru a obține un ODM privind condițiile de salubritate de bază și privind alte obiective asociate privind dezvoltarea sustenabilă; invită Comisia să atragă atenția asupra bunelor practici ale țărilor terțe în ceea ce privește utilizarea apei de ploaie colectate și reutilizarea multiplă a apelor reziduale, combătând astfel deficitul de apă, în special în perioadele cele mai secetoase; încurajează o colaborare mai strânsă în aceste domenii cu țările terțe avansate tehnologic în ceea ce privește utilizarea resurselor de apă;

57.

consideră că ambițiile internaționale ar trebui sporite pentru a obține o utilizare sustenabilă a apei printr-o gestionare integrată a resurselor de apă și o eficiență sporită a resurselor;

58.

încurajează autoritățile locale sau alte organisme competente să aloce acțiunilor de cooperare descentralizată o parte din taxele colectate de la utilizatori pentru serviciile de salubritate și de distribuire a apei; atrage astfel atenția asupra principiului „1 % solidaritate pentru apă”, adoptat de unele state membre ca exemplu care poate fi promovat și pus în aplicare;

59.

solicită Comisiei ca, în numele Uniunii Europene și a statelor membre, să adere la Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1997 privind cursurile de apă internaționale și să promoveze, de asemenea, intrarea în vigoare a amendamentelor la Convenția de la Helsinki din 1992 privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, care vor permite aplicarea acestui instrument și în cazul țărilor care nu fac parte din CEE-ONU; solicită, de asemenea, Comisiei să încurajeze ratificarea de către mai multe state a protocolului privind apa și sănătatea la Convenția de la Helsinki din 1992, în vederea promovării gestionării coordonate și echitabile a apei din bazinele naționale și transnaționale;

60.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

29.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/19

—

având în vedere Recomandarea Comisiei din 8 septembrie 2011 privind susținerea unui serviciu eCall la nivelul UE în rețelele de comunicații electronice pentru transmiterea apelurilor de urgență de la bordul vehiculelor pe baza numărului 112 („eCalls”) (1),

—

având în vedere Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport (2),

—

având în vedere Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) (3),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Rezumatul evaluării impactului” care însoțește documentul Recomandarea Comisiei privind susținerea unui serviciu eCall la nivelul UE în rețelele de comunicații electronice pentru transmiterea apelurilor de urgență de la bordul vehiculelor pe baza numărului 112 („eCalls”) (SEC(2011)1020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020” (COM(2010)0389),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un viitor sustenabil pentru transporturi: către un sistem integrat, bazat pe tehnologie și ușor de utilizat” (COM(2009)0279),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „eCall: Faza de implementare” (COM(2009)0434),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Pentru o mobilitate mai sigură, mai curată și mai eficientă în Europa: primul raport privind inițiativa „Vehicule inteligente” (COM(2007)0541),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată Inițiativa „Vehicule inteligente”: sensibilizare în legătură cu importanța TIC pentru vehicule mai inteligente, mai sigure și mai curate (COM(2006)0059),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Sistemul de apeluri de urgență eCall din nou pe ordinea de zi – plan de acțiune” (a treia Comunicare eSafety) (COM(2006)0723),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Apelul eCall la dispoziția cetățenilor” (a doua Comunicare eSafety) (COM(2005)0431),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Tehnologiile informației și comunicațiilor pentru vehicule sigure și inteligente” (COM(2003)0542),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Programul european de acțiune pentru siguranța rutieră – reducerea la jumătate a numărului de victime ale accidentelor rutiere în Uniunea Europeană până în 2010: o responsabilitate comună” (COM(2003)0311),

—

având în vedere documentul de lucru privind protecția datelor și implicațiile confidențialității în inițiativa eCall (articolul 29 Grupul de lucru – 1609/06/EN, GL 125),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la siguranța rutieră în Europa 2011-2020 (5),

—

având în vedere Declarația din 17 noiembrie 2011 privind necesitatea unui serviciu de urgență 112 accesibil1 (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la un viitor sustenabil pentru transporturi (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la serviciul universal și numărul de urgență 112 (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 aprilie 2009 referitoare la planul de acțiune pentru sisteme de transport inteligente (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 (10) referitoare la primul raport privind inițiativa „Vehicule inteligente”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 ianuarie 2007 privind Programul european de acțiune pentru siguranța rutieră – bilanț la jumătatea perioadei (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2006 privind siguranța rutieră: apelul de urgență eCall la dispoziția cetățenilor (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2005 referitoare la Programul european de acțiune pentru siguranța rutieră – reducerea la jumătate a numărului de victime ale accidentelor rutiere în Uniunea Europeană până în 2010: o responsabilitate comună (13),

—

având în vedere „Raportul mondial privind prevenirea vătămărilor corporale în accidente rutiere”, publicat în 2004 de Banca Mondială și OMS,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și ale Comisiei pentru transport și turism conform articolului 51 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și al Comisiei pentru transport și turism (A7-0205/2012),

A.

întrucât, în conformitate cu previziunile Băncii Mondiale și ale OMS, numărul victimelor provocate de accidentele rutiere va crește în toate zonele lumii (până în 2020, ajungând de pe locul al nouălea pe locul al treilea în ceea ce privește cauzele de deces), iar mortalitatea crescută în rândul persoanelor cu vârsta între 5 și 14 ani reprezintă o lovitură puternică, atât pentru părinți, cât și pentru societate;

B.

întrucât, conform datelor din Uniunea Europeană pentru anul 2004, peste 40 000 de oameni mor în fiecare an în accidente, iar 150 000 de persoane suferă vătămări care duc la invaliditate permanentă;

C.

întrucât scopul sistemului eCall de la bordul autovehiculului este de a asigura notificarea automată a serviciilor de urgență în cazul unui accident grav, cu scopul de a reduce decesele rutiere și de a reduce gravitatea rănilor cauzate de accidentele rutiere prin sosirea rapidă a asistenței calificate și echipate (principiul „orei de aur”);

D.

întrucât apelul de urgență în cadrul sistemului eCall este generat automat prin activarea unor senzori din vehicul care, atunci când sunt activați, stabilesc o conexiune de date și voce direct cu centrele de răspuns în caz de urgență (PSAP),

E.

întrucât, în conformitate cu datele statistice oficiale cu privire la eCall, se estimează că integrarea completă a sistemului în automobilele din statele membre ale UE va salva anual aproximativ 2 500 de vieți, reducând, în același timp, gravitatea vătămărilor cu 10-15 %;

F.

întrucât sistemul eCall este în beneficiul participanților la trafic care călătoresc în țara lor sau în străinătate și care nu cunosc traseele și locația lor exactă în caz de accident;

G.

întrucât eCall permite realizarea apelurilor de urgență fără dificultăți de limbă pe baza datelor digitale incluse în formatul mesajului cu setul minim de date (MSD), fapt ce ar trebui să reducă neînțelegerile și stresul și care ajută la eliminarea barierelor lingvistice dintre ocupanții vehiculului și operatorul PSAP, ceea ce este foarte important în mediul european multilingv;

H.

întrucât implementarea unui serviciu eCall la nivelul UE disponibil în toate vehiculele și în toate țările a fost o prioritate majoră pentru Uniune în contextul siguranței rutiere începând cu anul 2002, fiind inclusă în Programul de acțiune pentru siguranța rutieră 2011-2020 ca mijloc de îmbunătățire a siguranței rutiere și de contribuire la obiectivul de a reduce numărul deceselor și al vătămărilor cauzate de accidentele rutiere în Europa;

I.

întrucât Directiva 2010/40/UE prevede, printre acțiunile sale prioritare, „furnizarea în mod armonizat a unui sistem eCall interoperabil la nivelul UE” și stabilește pentru Comisie obligația de a adopta, până la finalul anului 2012, specificații comune pentru îmbunătățirea PSAP;

J.

întrucât statele membre sunt responsabile pentru modul în care organizează serviciile PSAP care primesc apelurile eCall, fie ele organizații publice sau organizații private care acționează sub delegare publică;

K.

întrucât memorandumul de înțelegere pentru elaborarea unui serviciu paneuropean interoperabil eCall (eCall MoU) a fost semnat până acum de 22 de state membre, 5 state asociate și peste 100 de organizații; întrucât încă două state membre și-au exprimat sprijinul în vederea implementării obligatorii a sistemului eCall,

L.

întrucât, în numeroase rânduri, Parlamentul și-a exprimat sprijinul atât pentru introducerea eCall, cât și pentru aplicarea sa obligatorie, aceasta fiind o inițiativă care va crea un sentiment de mai mare siguranță pentru cetățeni în timpul călătoriilor;

M.

întrucât, începând cu anul 2003, Comisia a avut ca politică abordarea pe bază de voluntariat în ceea ce privește introducerea eCall în UE, însă până în prezent nu s-au realizat progrese semnificative;

N.

întrucât în comunicarea sa din 2009 „eCall: Faza de implementare”, Comisia a indicat faptul că dacă nu se realizează progrese semnificative până la sfârșitul anului 2009, atât din punctul de vedere al disponibilității dispozitivului eCall în autoturisme, cât și din punctul de vedere al investițiilor necesare în infrastructura PSAP, Comisia va propune măsuri de reglementare;

O.

întrucât în conformitate cu rezultatele consultării publice realizate în 2010 de Comisie privind implementarea eCall, peste 80 % din respondenți consideră că sistemul eCall ar fi util și ar dori ca vehiculul lor să fie dotat cu acesta;

P.

întrucât motocicliștii reprezintă grupul de participanți la trafic care se poate confrunta cu cele mai mari dificultăți în ceea ce privește alertarea serviciilor de urgență în cazul implicării într-un accident rutier;

Q.

întrucât, în general, vehiculele agricole și industriale, în special tractoarele agricole, își desfășoară activitatea în zone îndepărtate și izolate și, prin urmare, deseori nu pot să alerteze serviciile de urgență în caz de accident;

R.

întrucât, în prezent, există servicii de apeluri de urgență la bordul vehiculelor, fiind din ce în ce mai des implementate în Europa, însă niciunul dintre acestea nu oferă acoperire completă la nivelul UE și pătrunderea pe piață indică un procent mai mic 0,4 % din flota de vehicule, în timp ce o parte dintre serviciile introduse au fost demontate ca urmare a eșecurilor pe piață, utilizatorul nemaiavând un serviciu de apeluri de urgență la bordul vehiculului pe durata de viață a vehiculului;

S.

întrucât tehnologia este disponibilă și standardele comune la nivelul UE au fost convenite și sunt îmbunătățite și testate de către sectorul industrial și autoritățile publice în cadrul unor proiecte-pilot;

T.

întrucât Comisia a anunțat public în 2011 că, în primul trimestru al anului 2012, va prezenta un nou regulament care va include eCall ca cerință suplimentară pentru cadrul de reglementare privind omologarea de tip a autovehiculelor,

1.

salută Recomandarea Comisiei din 8 septembrie 2011 și îndeamnă statele membre și operatorii de rețele de telefonie mobilă (MNO) să implementeze măsurile și actualizările necesare până cel târziu la sfârșitul anului 2014; totuși, își exprimă regretul că numai 18 state membre au răspuns la timp; solicită statelor membre care nu au răspuns încă să o facă cât mai repede cu putință;

2.

regretă amânările și lipsa progreselor în ceea ce privește implementarea voluntară a eCall până acum și faptul că trei state membre nu au semnat memorandumul de înțelegere pentru eCall sau nu și-au declarat sprijinul cu privire la implementarea eCall; prin urmare, solicită statelor membre care nu au semnat memorandumul de înțelegere privind dezvoltarea unui serviciu interoperabil eCall în Europa să o facă și îndeamnă toate părțile implicate să acționeze simultan în vederea introducerii acestui serviciu;

3.

subliniază faptul că există deficiențe semnificative în ceea ce privește funcționarea numărului european de urgență 112 pe care ar trebui să se bazeze sistemul eCall; solicită statelor membre să remedieze urgent aceste deficiențe și Comisiei să intensifice monitorizarea în acest sens;

4.

consideră că eCall ar trebui să fie un sistem de apeluri de urgență la nivelul UE, încorporat în vehicul și bazat pe numărul 112 și pe standarde paneuropene comune și să garanteze principiul neutralității tehnologiei pentru a asigura un serviciu fiabil, de înaltă calitate, accesibil și ușor de utilizat care să funcționeze fără probleme și să fie interoperabil pe teritoriul întregii Europe în toate automobilele, indiferent de marcă, țară sau localizare actuală a vehiculului, exploatând astfel la maximum beneficiile sistemului eCall pentru toți participanții la trafic, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități cu nevoi speciale;

5.

subliniază efectele pozitive ale serviciului eCall, nu doar în ceea ce privește îmbunătățirea gestionării incidentelor, reducerea congestionării traficului ca urmare a accidentelor și evitarea unor accidente secundare, ci și, în special, în ceea ce privește sosirea mai rapidă a serviciilor de urgență ce are drept rezultat reducerea mortalității și a gravității vătămărilor cauzate de accidentele rutiere, crescând, astfel, încrederea europenilor atunci când călătoresc în alte state membre;

6.

consideră că, dacă introducerea sistemului eCall este lăsată în sarcina forțelor pieței, vor beneficia de acesta numai persoanele care își pot permite autovehicule de calitate superioară, în timp ce introducerea obligatorie a sistemului încorporat în toate autovehiculele ar duce la costuri mai mici și la o implementare universală la nivel european;

7.

reamintește că evaluarea impactului realizată de Comisie arată că, în prezent, singura posibilitate de a obține rezultate pozitive este adoptarea de măsuri de reglementare în vederea introducerii obligatorii a sistemului eCall;

8.

îndeamnă Comisia să prezinte o propunere în cadrul Directivei 2007/46/CE pentru a asigura implementarea obligatorie a unui sistem eCall public, bazat pe numărul 112 până în 2015, în toate automobilele noi omologate și în toate statele membre;

9.

consideră că serviciul eCall ar trebui să fie gratuit, obligatoriu și instalat la bordul tuturor vehiculelor care intră în domeniul de aplicare al prezentei propuneri;

10.

consideră că serviciul eCall public trebuie să fie simplu, accesibil din punctul de vedere al costului, funcțional și disponibil tuturor în întreaga Uniune, indiferent de vehicul si de locul unde se află;

11.

respinge ideea implementării în etape, pe o perioadă lungă de timp, a componentelor eCall la bordul vehiculelor;

12.

solicită Comisiei să propună orice altă măsură de reglementare necesară pentru a se evita întârzierile suplimentare care ar putea duce la decese ce ar putea fi prevenite;

13.

consideră că, deși analiza costuri-beneficii reprezintă o metodă care poate juca un rol important în generarea de date ce pot sta la baza deciziilor complexe legate de investiții și de introducerea tehnologiilor, valoarea sa este contestabilă întrucât o parte importantă a analizei implică estimarea valorii vieții umane;

14.

solicită Comisiei să țină cont, la evaluarea impactului implementării sistemului eCall în UE, nu numai de investiții și de costurile operaționale, ci și de beneficiile sociale aduse de implementarea sistemului eCall;

15.

solicită Comisiei să stabilească reguli clare cu privire la răspunderea părților implicate în sistemul eCall;

16.

solicită Comisiei să evalueze posibilele alarme false pe care le poate transmite sistemul eCall, influența acestora asupra serviciilor zilnice de urgență, necesitatea de a face distincția atât între accidentele grave și cele mai puțin grave, cât și între semnalele de urgență și celelalte informații care urmează să fie transmise către serviciile de urgență, pentru a asigura funcționarea eficientă a acestora; solicită Comisiei să propună soluții concrete cu privire la aceste probleme, dacă este necesar;

17.

salută crearea Platformei europene de implementare a sistemului eCall și solicită părților implicate relevante și reprezentanților statelor membre să participe la asigurarea unei introduceri armonizate a sistemului eCall;

18.

solicită Comisiei să analizeze dacă sistemul eCall ar trebui să fie extins în viitorul apropiat pentru a include și alte vehicule, cum ar fi vehiculele grele pentru transportul de mărfuri, autobuzele, autocarele și vehiculele motorizate cu două roți și să evalueze necesitatea de a-l introduce și în cazul tractoarelor agricole și al vehiculelor industriale;

19.

consideră că ar trebui să fie permisă utilizarea dispozitivelor eCall ca accesorii pentru autovehiculele existente;

20.

remarcă faptul că este esențial să se asigure că toate PSAP din toate statele membre sunt echipate la un standard înalt, dacă se dorește existența unui nivel uniform de protecție a tuturor cetățenilor în întreaga Uniune și, prin urmare, solicită Comisiei să propună acte legislative care să le impună statelor membre să își actualizeze infrastructurile serviciilor de răspuns de urgență și să ofere operatorilor o formare adecvată astfel încât să poată gestiona apelurile eCall până în 2015, în modul cel mai potrivit pentru structurile lor naționale și în așa fel încât să fie accesibile pentru toți;

21.

îndeamnă Comisia să adopte specificații comune pentru PSAP în cadrul Directivei ITS până la sfârșitul anului 2012 și să propună o directivă privind implementarea eCall;

22.

apreciază disponibilitatea operatorilor de telefonie mobilă de a trata apelurile eCall la fel ca orice alt apel la 112 și sugerează ca aceștia, împreună cu statele membre, să raporteze anual Comisiei cu privire la progresele înregistrate și dificultățile întâmpinate, în special în ceea ce privește stegulețul eCall;

23.

salută faptul că stabilirea unei conexiuni vocale între ocupanții vehiculului și operatorii PSAP care se ocupă de apelurile de urgență și comunicarea dintre aceștia reduce riscul răspunsurilor nepotrivite și de deplasare inutilă a serviciilor de urgență, de exemplu în cazul unui accident ușor;

24.

subliniază că există o necesitate din ce în ce mai mare de a se crea un protocol comun pentru transferul de date în vederea transmiterii unor astfel de informații către PSAP și serviciile de urgență pentru a se evita riscul unor confuzii sau al unor interpretări incorecte ale datelor comunicate; subliniază că transmiterea informațiilor prin intermediul operatorilor de rețele de telefonie mobilă către PSAP ar trebui să se facă într-un mod transparent și nediscriminatoriu;

25.

reamintește că disponibilitatea unor informații electronice în sistemele PSAP poate duce la avantaje suplimentare, cum ar fi îndrumarea avansată a membrilor serviciilor de urgență pentru ca aceștia să fie informați în mod adecvat cu privire la noile surse de pericol cu care se pot confrunta datorită dezvoltării autovehiculelor electrice și a altor sisteme noi de propulsie;

26.

consideră că ar trebui promovate legăturile dintre PSAP și operatorii de drumuri pentru îmbunătățirea gestionării incidentelor, în conformitate cu recomandările Platformei europene de implementare a sistemului eCall (EeIP);

27.

sprijină activitatea susținută desfășurată în cadrul proiectului HeERO (programul-pilot european armonizat eCall) în ceea ce privește autentificarea-pilot transfrontalieră a apelurilor eCall; solicită Comisiei și statelor membre să intensifice cooperarea între PSAP naționale și serviciile de urgență, îndeosebi cele aflate la punctele transfrontaliere ale Europei și să încurajeze dezvoltarea unui program de formare comun, precum și schimbul de cele mai bune practici în vederea sporirii eficienței întregului lanț de furnizare a serviciilor de urgență;

28.

solicită Comisiei să se asigure că sistemul eCall și legăturile acestuia cu PSAP sunt compatibile și cu sistemele care interacționează cu infrastructura și cu sistemele inteligente de la bordul autovehiculului (de exemplu, barierele inteligente de siguranță, care avertizează cu privire la posibilitatea producerii unor accidente, sistemele inteligente de viteză de la bordul autovehiculului etc.);

29.

consideră că un serviciu public eCall la nivelul UE poate să coexiste cu serviciile de urgență private, cu condiția ca toate standardele de performanță să fie respectate atât de serviciul public, cât și de cel privat și ca, indiferent dacă cumpărătorul vehiculului optează pentru o soluție privată sau nu, toate vehiculele să fie echipate cu un serviciu public eCall, astfel încât să se asigure continuitatea serviciului în toate statele membre, pe întreaga durată de viață a vehiculului;

30.

subliniază că sistemul eCall trebuie să fie ușor de utilizat și că ar trebui să li se ofere consumatorilor o privire de ansamblu realistă asupra sistemului și informații cuprinzătoare și de încredere în ceea ce privește funcționalitățile sau serviciile suplimentare asociate aplicațiilor private pentru apeluri de urgență instalate la bordul vehiculelor, nivelul serviciului care poate fi așteptat la cumpărarea acestora și costurile pe care le implică;

31.

solicită ca atunci când consumatorul care decide să opteze pentru un serviciu privat de apeluri de urgență decide să nu îl utilizeze sau când călătorește într-o țară în care serviciul nu este disponibil, serviciul public eCall 112 să fie disponibil automat;

32.

consideră că furnizorii de servicii private eCall au și posibilitatea de a migra în orice moment către serviciul eCall implementat la nivel european, continuând să fie furnizeze și alte servicii de apeluri;

33.

invită întreprinderile din UE să se implice în dezvoltarea aplicațiilor, serviciilor și infrastructurii necesare sistemului eCall, astfel încât să fie stimulată inovarea la nivelul UE;

34.

salută faptul că sistemul eCall public nu permite în niciun caz trasabilitatea călătoriei cu vehiculul, fiind un sistem inactiv până la declanșarea unui apel de urgență, în conformitate cu recomandările de la articolul 29 ale grupului de lucru pentru protecția datelor; reamintește că serviciul eCall își propune, în mod prioritar, să îmbunătățească gestionarea incidentelor și că datele transmise prin intermediul serviciului eCall nu pot fi utilizate sub nicio formă pentru supravegherea sau analizarea deplasărilor unei persoane sau pentru localizarea unei persoane care nu a avut un accident;

35.

subliniază că ar trebui incluse norme corespunzătoare, care să respecte transparența, privind prelucrarea datelor cu caracter personal cu privire la eCall, nu doar de MNO, ci și de alți actori implicați, inclusiv producătorii de vehicule, PSAP și serviciile de urgență pentru a asigura respectarea principiilor de confidențialitate și protecție a datelor personale, în conformitate cu Directivele europene 95/46/CE și 2002/58/CE și cu legislația națională; subliniază că orice legislație viitoare ar trebui să clarifice responsabilitățile din cadrul Directivei 95/46/CE care le revin diferiților actori implicați în sistemul eCall, precum și modalitățile de furnizare a informațiilor către persoanele vizate și de facilitare a exercitării drepturilor acestora;

36.

subliniază că serviciile private eCall trebuie să respecte principiile de confidențialitate și protecție a datelor, asigurând în special acordul în cunoștință de cauză și posibilitatea de a opta pentru părăsirea programului, în linie cu recomandările de la articolul 29 ale grupului de lucru; subliniază faptul că acordul în cunoștință de cauză al consumatorilor ar trebui să se bazeze pe informații complete cu privire la cantitatea de date colectate și scopul în care sunt colectate, precum și faptul că consumatorii ar trebui să-și poată retrage consimțământul în orice moment;

37.

subliniază că proprietarul sau utilizatorul în regim de leasing al autovehiculului ar trebui să decidă, în calitate de consumator informat, cine are acces la datele sale în cadrul serviciilor private eCall ce corespund vehiculului său;

38.

subliniază că sistemul eCall utilizează componentele tehnice (poziționarea satelitului, puterea de procesare și capacitățile de comunicare) care ar putea, de asemenea, să asigure baza pentru câteva aplicații și servicii de la bordul vehiculului;

39.

consideră că, pentru a asigura libera opțiune a consumatorilor, sistemul eCall de la bordul autovehiculelor ar trebui să fie gratuit și să fie echitabil pentru toate părțile interesate, cum ar fi furnizorii de servicii de echipamente și servicii pentru autovehicule post-vânzare, furnizorii de echipamente, atelierele de service auto și furnizorii independenți de servicii, asistență rutieră și servicii conexe; solicită Comisiei să se asigure că sistemul eCall are la bază o platformă de acces interoperabilă, ce poate fi accesată direct pentru posibilele aplicații sau servicii viitoare de la bordul vehiculelor pentru a încuraja inovarea și pentru a stimula competitivitatea industriei europene a tehnologiei informației pe piețele globale; subliniază faptul că aceste aplicații și servicii rămân opționale;

40.

consideră că libera opțiune a consumatorilor și accesul liber pentru furnizorii de servicii ar trebui să fie incluse în criteriile de proiectare a platformei producătorilor de echipamente originale (OEM) de la bordul vehiculului și că interfețele respective ar trebui să fie standardizate pentru a permite o concurență loială și pentru a încuraja inovarea pe piața telematică europeană;

41.

subliniază că orice serviciu suplimentar de utilizat dintr-un vehicul – în special pe durata condusului – trebuie să îndeplinească standarde clare privind siguranța, securitatea și protecția datelor și că conformitatea cu aceste standarde trebuie măsurată și controlată;

42.

reamintește faptul că Serviciul european geostaționar mixt de navigare (EGNOS) și Galileo pot contribui în mod semnificativ la gestionarea traficului rutier și a intervențiilor în caz de urgență, fiind necesară în acest scop o campanie de informare pentru utilizarea la scară mai largă a oportunităților pe care acest sistem le oferă în privința aplicației eCall;

43.

consideră că ar trebui să li se permită statele membre să creeze sisteme de filtrare a apelurilor în cadrul eCall pentru PSAP care să permită identificarea rapidă a apelurilor urgente pentru a evita supraîncărcarea centrelor de prelucrare a apelurilor și pentru a spori eficiența serviciilor de urgență; consideră că aceste eforturi ar trebui sprijinite de Comisie;

44.

solicită statelor membre să stabilească și să demareze, în colaborare cu Comisia, programe naționale pilot pentru implementarea sistemului automat pentru servicii de urgență la bordul autovehiculului (eCall) în vederea identificării posibilelor probleme și a pregătirii pentru implementarea obligatorie în 2015 în toate statele membre;

45.

solicită introducerea în toate vehiculele a unei interfețe eCall standard, denumită „buton eCall”, ușor de identificat chiar și pentru persoanele cu handicap, pentru a se evita confuziile și posibilele utilizări incorecte ale sistemului; solicită Comisiei și organizațiilor europene de standardizare să propună un standard armonizat pentru acest mecanism manual de declanșare;

46.

solicită Comisiei să evalueze posibilul impact pe care eCall l-ar putea avea asupra cheltuielilor din sistemele publice de sănătate; în acest sens, solicită statelor membre să convină asupra unei definiții armonizate a vătămărilor grave;

47.

solicită Comisiei și statelor membre să își intensifice activitățile în ceea ce privește furnizarea de informații practice prin crearea unor campanii de comunicare la scară largă cu obiective specifice și prin implementarea coordonată a unor campanii de creștere a gradului de sensibilizare privind sistemul eCall, beneficiile sale pentru cetățenii europeni și utilizarea și funcțiile sale, în special în ceea ce privește siguranța pentru cetățenii UE, cu scopul de a crește nivelul de înțelegere și cererea pentru aceste servicii de urgență și de a reduce la minimum riscul ca scopul acestor servicii să nu fie înțeles sau ca acestea să fie utilizate în mod necorespunzător;

48.

recomandă Comisiei să se asigure că serviciul eCall este interoperabil cu alte servicii similare de urgență de la bordul vehiculelor, promovate în regiunile învecinate, precum serviciul ERA-GLONASS.

49.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

29.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/27

—

având în vedere TraRodi Kratsa-Tsagaropouloutatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 3, 4, 49, 50, 119, 219 și 282,

—

având în vedere propunerea de Directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (COM(2011)0121),

—

având în vedere Declarația OECD privind investițiile internaționale și întreprinderile multinaționale și Orientările pentru întreprinderile multinaționale (actualizare din 25 mai 2011),

—

având în vedere raportul Monti intitulat „O nouă strategie pentru piața unică”, publicat la 9 mai 2010,

—

având în vedere raportul UNCTAD 2011 privind investițiile mondiale,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale” (COM(2010)0343),

—

având în vedere Programul de lucru al Comisiei pentru anul 2012 (COM(2011) 0777),

—

având în vedere concluziile celei de a 3133-a reuniuni a Consiliului referitoare la Forumul privind piața unică,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv (5),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1311/2011 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară (6),

—

având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre (7),

—

având în vedere propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind fondurile europene cu capital de risc (COM(2011)0860),

—

având în vedere propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a societăților de investiții și de modificare a Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a societăților de investiții care aparțin unui conglomerat financiar (COM(2011)0453),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Analiza anuală a creșterii pe 2012” (COM(2011)0815),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – «Împreună pentru o nouă creștere»” (COM(2011)0206),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor” (COM(2011)0870),

—

având în vedere raportul Comisiei către Consiliul European pentru 2011 privind obstacolele în calea comerțului și a investițiilor (COM(2011)0114),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2011 referitoare la obstacolele din calea comerțului și a investițiilor (8),

—

având în vedere propunerea de Directivă a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe tranzacțiile financiare și de modificare a Directivei 2008/7/CE (CΟΜ(2011)0594),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei privind fezabilitatea introducerii obligațiunilor de stabilitate (COM(2011)0818),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500, părțile I și II),

—

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Efectele normelor temporare privind ajutoarele de stat adoptate în contextul crizei financiare și economice” (SEC(2011)1126),

—

având în vedere raportul intitulat „Dezvoltările pe piața muncii în Europa, 2011” al Direcției Generale Afaceri Economice și Financiare din cadrul Comisiei,

—

având în vedere rapoartele OECD, OMC și UNCTAD privind comerțul G20 și măsurile de investiții (jumătatea lunii octombrie-aprilie 2011),

—

având în vedere Studiul Băncii Centrale Europene privind creditarea bancară pentru ianuarie 2012,

—

având în vedere proiecțiile macroeconomice pentru zona euro ale Băncii Centrale Europene (decembrie 2011),

—

având în vedere raportul Băncii Centrale Europene privind integrarea financiară în Europa (mai 2011),

—

având în vedere politicile-cadru pentru investiții (PFI) ale OECD,

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (2014 - 2020) (COM(2011)0834),

—

având în vedere Poziția Parlamentului European din 19 aprilie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (9),

—

având în vedere raportul Comisiei intitulat „Business Dynamics: Start-ups, Business Transfers and Bankrupcy”(Dinamica întreprinderilor: întreprinderi nou-înființate, transferuri de întreprinderi și procedura de faliment) (ianuarie 2011),

—

având în vedere Raportul Băncii Mondiale „Doing Business 2012: Doing Business in a More Transparent World” (Mediul de afaceri 2012: desfășurarea afacerilor într-o lume mai transparentă),

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Erasmus pentru toți: programul UE pentru educație, formare, tineret și sport (COM (2011)0787),

—

având în vedere raportul Comisiei „Evaluarea interimară a programului pilot/acțiunii pregătitoare Erasmus pentru tineri antreprenori (2011)”,

—

având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile publice (COM(2011)0896),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0190/2012),

A.

întrucât criza economică, financiară și fiscală din UE a accentuat semnificativ disparitățile economice și sociale în rândul statelor membre și al regiunilor, dând naștere unei distribuții inegale a investițiilor interne și externe pe teritoriul Uniunii Europene;

B.

întrucât este necesară instituirea unui cadru coerent de stabilitate în cadrul politicii monetare, fiscale și comerciale, în vederea facilitării fluxului de investiții directe în toate statele membre și regiunile UE, contribuind astfel la corectarea dezechilibrelor macroeconomice de la nivelul UE;

C.

întrucât la reuniunea informală a membrilor Consiliului European din 23 mai 2012 s-a evidențiat necesitatea de a mobiliza politicile UE pentru a susține pe deplin creșterea economică, a accelera eforturile de finanțare a economiei prin intermediul investițiilor și a crea locuri de muncă într-un ritm mai susținut;

D.

întrucât, în conformitate cu ultima previziune provizorie a Comisiei, UE suferă de o creștere slabă și ratele de creștere așteptate vor diferi semnificativ pe teritoriul Uniunii, fiind subminate de incertitudinea și neîncrederea permanentă a consumatorilor și a pieței;

E.

întrucât Uniunea ar trebui să își exploateze în continuare avantajele competitive, precum standardul ridicat de consum, educație și calitate a vieții, capacitatea de cercetare și inovare, eficiența și productivitatea ridicate ale muncii, precum și un mediu de afaceri prietenos și motivațional în vederea combaterii crizei fiscale și consolidării dezvoltării și a ocupării forței de muncă;

F.

întrucât finanțarea datoriei publice a statelor membre are efectul de absorbi resursele pentru investiții, dezvoltare și ocuparea forței de muncă, în timp ce exodul de capital din partea anumitor state membre către alte state membre, precum și către anumite țări terțe poate contribui la înrăutățirea situației balanței de plăți a UE;

G.

întrucât împrumuturile bancare, care sunt cea mai importantă sursă de finanțare în zona euro, reprezentând mai mult decât finanțarea prin capitalizare și obligațiuni puse laolaltă, în timp ce în SUA și alte regiuni ale globului creditarea reprezintă un procent mai mic din finanțarea totală, au fost afectate puternic de evoluțiile recente;

H.

întrucât potențialul de dezvoltare asigurat de sectoare precum tehnologiile ecologice, sănătatea și îngrijirea, educația și economia socială poate favoriza și conduce la investiții prin creșterea cererii reciproce, contribuind astfel la stimularea investițiilor;

I.

întrucât se impune monitorizarea și revizuirea impactului și a punerii în aplicare a regulamentelor financiare ale UE pentru a asigura că nu creează sarcini administrative inutile și nu sufocă investițiile străine directe pe teritoriul UE;

J.

întrucât cel mai recent raport al UNCTAD arată că UE are încă o capacitate puternică de a atrage investiții străine directe;

K.

întrucât investițiile interne în cadrul Uniunii pot extinde în mod semnificativ piețele pentru investiții străine directe prin îmbunătățiri aduse infrastructurii durabile pentru mediul de afaceri, educație, cercetare și dezvoltare;

L.

întrucât investițiile constau în doi piloni, care sunt investițiile publice și investițiile private, iar pilonul privat este alcătuit din investiții naționale și străine;

M.

întrucât combaterea dependenței excesive de importurile de petrol, gaze și alte resurse neregenerabile necesită investiții majore în energia regenerabilă, eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor;

N.

întrucât datoria suverană europeană și riscurile de refinanțare, precum și deficiențele și barierele în calea comerțului și a finalizării pieței interne, inclusiv barierele netarifare și restricțiile privind datele, pot limita capacitatea regiunii UE de a atrage atât investitori europeni, cât și internaționali;

O.

întrucât, în ceea ce privește competitivitatea și antreprenoriatul, principalele provocări cu care întreprinderile Uniunii continuă să se confrunte sunt dificultățile legate de accesarea finanțării pentru IMM-uri, spiritul antreprenorial slab (doar 45 % dintre cetățenii europeni ar dori să desfășoare o activitate independentă în comparație cu 55 %, de exemplu, în Statele Unite), un mediu de afaceri care nu este propice înființării de noi întreprinderi și dezvoltării, caracterizat printr-o fragmentare persistentă a reglementării și prin prea multă birocrație, o capacitate limitată a IMM-urilor de a se adapta la o economie eficientă din punct de vedere energetic și din punct de vedere al utilizării resurselor și de a se extinde pe alte piețe decât țara lor de origine, în cadrul pieței unice și în afara ei;

P.

întrucât, în conformitate cu cel mai recent clasament privind climatul favorabil afacerilor al Băncii Mondiale (Doing Business), statele membre ale UE reprezintă numai 40 % (și membrii zonei euro numai 26 %) din primele 35 de țări în ceea ce privește spiritul întreprinzător la nivel mondial;

Q.

întrucât, după cum este menționat în raportul Comisiei privind mecanismul de alertă (COM(2012)0068), constrângerile bugetare naționale și ratele ridicate ale șomajului subliniază necesitatea, în special în ceea ce privește balanțele de cont curent, cotele de piață la export și datoria publică și privată, de a introduce reforme structurale eficiente, pentru a îmbunătăți mediul de afaceri, reducând birocrația și optimizând în același timp valoarea adăugată a fondurilor structurale și activitățile Băncii Europene de Investiții, în special în țările care beneficiază de politica europeană de vecinătate;

R.

întrucât investițiile sociale bine orientate sunt esențiale în asigurarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă pe termen lung, pentru stabilizarea economiei, pentru creșterea capitalului uman și pentru sporirea competitivității Uniunii Europene;

S.

întrucât tendințele investițiilor străine directe constituie unul din principalii indicatori utilizați de Comisie la tabloul de bord pentru supravegherea dezechilibrelor macroeconomice;

T.

întrucât studiile efectuate de UNEP și OIM arată că investițiile în formarea capitalului uman sunt esențiale în atragerea de investiții în sectoarele economice ecologice și în exploatarea potențialului lor ridicat de dezvoltare;

U.

întrucât fluxul de investiții străine directe din UE, în special dacă este orientat astfel încât să reducă disparitățile dintre statele membre, are efecte pozitive asupra economiei reale și a balanței de plăți, a competitivității, a ocupării forței de muncă și a coeziunii sociale, acționând, de asemenea, ca un imbold în ceea ce privește dezvoltarea tehnologică, inovarea, abilitățile și mobilitatea forței de muncă;

V.

întrucât definiția obiectivelor secundare naționale anuale care acoperă domeniile care pot sprijini un mediu atractiv și competitiv pentru investitorii internaționali, în linie cu parametrii OECD, va ajuta la evidențierea punctelor tari și a punctelor slabe, precum și a oportunităților pentru intervențiile vizate;

W.

întrucât zona euro și obiectivul BCE de a menține o rată a inflației la sub 2 % din rata inflației în zona euro contribuie la crearea unui cadru de stabilitate care atrage investițiile;

X.

întrucât dezvoltarea piețelor europene de obligațiuni depinde într-o mare măsură de extinderea bazei de investiții;

Y.

întrucât, în propunerea sa privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB), Comisia nu și-a extins armonizarea la bazele fiscale ale societăților, care sunt destinate să rămână de competența statelor membre, se impun măsuri suplimentare pentru ca sistemul de impozitare din Uniune să devină mai transparent și mai puțin complex pentru investitorii străini, armonizând în același timp ratele de impozitare la ratele minime pe întreg teritoriul Europei;

Z.

întrucât protecționismul comercial câștigă teren în întreaga lume, UE, ca lider de piață în ceea ce privește investițiile străine interne, ar trebui să continue negocierile pentru încheierea de acorduri de liber schimb, promovând comerțul deschis și echitabil, precum și standardele internaționale în domeniul protecției sociale și a mediului, protejându-și, astfel, avantajele comerciale competitive;

AA.

întrucât în Uniunea Europeană încă există obstacole semnificative în furnizarea de servicii transfrontaliere, care împiedică funcționarea pieței libere;

AB.

întrucât, în conformitate cu tratatele UE, politica comercială comună, inclusiv investițiile străine directe, țin de competența exclusivă a UE și întrucât în acest domeniu Parlamentul European și Consiliul operează pe picior de egalitate, deoarece se aplică procedura legislativă ordinară;

1.

subliniază că UE reprezintă încă prima destinație din lume pentru investițiile străine directe (FDI) și, ca atare, ar trebui să continue să satisfacă așteptările statelor investitoare și beneficiare, respectând în același timp obiectivele mai largi ale UE privind politica economică, socială și de mediu, apărându-și astfel rolul de lider la nivel european și național;

2.

consideră că o politică de coeziune este esențială în abordarea dezechilibrelor macroeconomice și regionale la nivelul UE și ar trebui să fie o politică principală a pieței interne pentru consolidarea competitivității, a productivității, a dezvoltării și creării de locuri de muncă, care, în schimb, are potențialul de a crește atractivitatea investirii în UE; subliniază faptul că investițiile prin politica de coeziune în infrastructură și în calificări căutate pe piața muncii pot crește în mod semnificativ atractivitatea pentru viitorii investitori;

3.

îndeamnă Comisia să îmbunătățească cooperarea internațională în materie de reglementare, inclusiv în cadrul forumurilor multilaterale și convergența cerințelor normative pe baza standardelor internaționale și, în cazul în care este posibil, să participe la dialogul în materie de reglementare pentru a aborda actualele sau eventualele viitoare bariere în calea comerțului, în vederea limitării litigiilor și a costurilor comerciale asociate;

4.

consideră că consolidarea și stabilizarea fiscală și completarea pieței interne ar trebui realizată asigurând o evaluare a valorii adăugate oferite de acestea; consideră că cooperarea strânsă între organismele economice, precum și consolidarea complementarităților între economiile UE ar trebui să contribuie la reducerea diferențelor în ceea ce privește investițiile străine directe între acestea în vederea întăririi bazei industriale europene și a promovării dezvoltării economice durabile pe termen lung, aceasta din urmă fiind condiția prealabilă esențială pentru o consolidare fiscală eficientă și de succes;

5.

subliniază că este esențial să se mențină interesul investitorilor strategici europeni în realizarea activităților lor în cadrul UE, având în vedere că, în contextul crizei generale mondiale financiare și economice, sentimentele negative și incertitudinea creată de criza datoriilor și lipsa unor răspunsuri rapide determină investitorii să își reducă expunerea actuală în regiune; subliniază faptul că o absență a investițiilor naționale coordonate pe termen lung va afecta în mod semnificativ pe viitor atractivitatea investițiilor în UE pentru acești investitori; recunoaște faptul că o abordare pe mai multe niveluri a guvernanței, cu implicarea comunității locale în etapele corespunzătoare, este esențială pentru asigurarea orientării investițiilor către abordarea necesităților specifice ale fiecărei regiuni și ale fiecărui stat membru;

6.

îndeamnă Comisia să prezinte o comunicare privind atractivitatea investițiilor în Europa, comparativ cu principalii săi parteneri și concurenți, identificând principalele avantaje și puncte slabe ale UE ca mediu de investiții și să prezinte o strategie integrată care să includă politici și recomandări specifice, precum și propuneri legislative, dacă este necesar, pentru a îmbunătăți mediul de investiții al UE;

7.

consideră că UE ar trebui să exploateze pe deplin poziția sa ca cea mai mare piață unică comună din lume (inclusiv standardul său înalt de viață, productivitatea ridicată a muncii, certitudinea juridică și capacitatea de cercetare și inovare) de investitor străin și putere comercială pentru combaterea crizei datoriilor și subliniază necesitatea unor instrumente și metode mai eficiente, a unor mecanisme de finanțare și programe de investiții noi, precum obligațiunile pentru proiecte UE, care ar putea exploata avantajele competitive ale Europei și complementaritățile dintre statele sale membre și a realiza obiectivele strategiei de creștere economică Europa 20202, pentru a combate recesiunea și problema creșterii economice lente;

8.

solicită UE să introducă investițiile ca element principal al tuturor inițiativelor emblematice din cadrul Strategiei Europa 2020, pentru a îndeplini nevoia critică de dezvoltare și ocupare a forței de muncă și să utilizeze contribuția lor majoră în vederea combaterii crizei fiscale; în special, invită Comisia și statele membre să elaboreze o strategie industrială a Uniunii Europene ambițioasă, ecoeficientă și sustenabilă în vederea revitalizării capacității de producție pe întreg teritoriul UE și generării de locuri de muncă de înaltă calitate în UE;

9.

subliniază, în special, potențialul enorm de atragere a investițiilor străine directe prin promovarea educației, a cercetării și a dezvoltării și prin crearea de locuri de muncă în domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efecte de seră, al dezvoltării surselor de energie regenerabilă și al creșterii eficienței energetice pentru a îndeplini obiectivele 2020 și a face din UE un lider mondial în domeniul tehnologiilor ecologice;

10.

reamintește că nemajorarea prin intermediul finanțării sustenabile sau, mai rău, reducerea investițiilor publice ca urmare a crizei financiare în sectoarele critice precum sănătatea, educația, cercetarea și infrastructurile ar putea afecta competitivitatea și atractivitatea față de investitori, în special dacă această situație se perenizează; din acest motiv, este necesară creșterea sustenabilă a investițiilor publice;

11.

sprijină programul nou propus „Erasmus pentru toți” care poate crește în mod semnificativ fondurile alocate pentru mobilitate și dezvoltarea cunoștințelor, a formării profesionale și a aptitudinilor, pentru a stimula dezvoltarea personală a tinerilor și perspectivele profesionale și pentru a contribui, prin urmare, la consolidarea potențialului uman și la abordarea problemei privind șomajul ridicat în rândul tinerilor în Europa; sprijină programul „Erasmus pentru întreprinderi” și, în special, programul de schimb „Erasmus pentru tinerii antreprenori” care va încuraja întreprinderile nou-înființate, transferurile transfrontaliere de cunoștințe, cooperarea între întreprinderile mici, inovarea și crearea de locuri de muncă;

12.

propune îmbunătățirea și lărgirea bazei de date statistice pentru investiții directe, în conformitate cu modelele OCDE și ale Băncii Mondiale și adoptarea de obiective și indicatori referitori la investiții suplimentari la nivel național (mediul urban, infrastructura socială), astfel încât să fie evidențiat progresul înregistrat în direcția unui mediu de investiții atractiv, evaluând în același timp politicile de investiții și efectele lor pozitive asupra economiei reale și ocupării forței de muncă din diferite țări și regiuni;

13.

consideră că orice strategie care își propune să atragă investitori străini și locali ar trebui corelată cu finalizarea pieței interne, investițiile și fluxurile transfrontaliere, piețele libere, facilitarea accesului pe piață și o concurență loială pentru profesiile liberale, date fiind numărul și varietatea de oportunități noi; consideră, în această privință, că UE ar trebui să promoveze rețelele transeuropene și mobilitatea lucrătorilor, a studenților și a cercetătorilor și să consolideze cooperarea și complementaritățile între economiile UE;

14.

subliniază nevoia urgentă de a reduce barierele fiscale din calea lucrătorilor și a angajatorilor transfrontalieri pentru a facilita mobilitatea cetățenilor și a promova investițiile transfrontaliere;

15.

solicită UE să negocieze la nivel global și în cadrul OMC și G20, stabilirea unor reguli comune care să asigure concurența loială și un mediu concurențial echitabil în fața unor dezechilibre macroeconomice internaționale în legătură cu reglementarea și impozitarea financiară, pentru a proteja competitivitatea UE și a asigura respectarea obiectivelor sociale și de mediu ale Uniunii; solicită Uniunii să fie fermă pe poziții în negocierea și încheierea unor acorduri de liber schimb (FTA) cuprinzătoare cu partenerii majori ca soluție pentru deschiderea de noi piețe pentru bunuri și servicii, creșterea oportunităților de investiții, facilitarea comerțului liber și echitabil și promovarea unui mediu mai predictibil pentru politici; subliniază importanța lansării de negocieri cu privire la o taxă pe tranzacțiile financiare la nivel mondial;

16.

este de părere că instituirea unui Observator european ad hoc pentru investițiile străine directe, stabilit în cadrul Comisiei Europene, ar putea contribui la consolidarea coordonării politicilor statelor membre în acest domeniu și, în același timp, ar putea asigura o monitorizare mai bună a politicilor aplicate, inclusiv a efectelor lor macroeconomice, în vederea promovării Europei ca destinație pentru investiții;

17.

solicită Comisiei să intensifice coordonarea politicilor economice, fiscale și sociale, având în vedere atragerea investițiilor străine, având în vedere în același timp divergențele economice și sociale observate între membrii zonei euro și între statele membre ale UE;

18.

consideră că UE și statele membre ar trebui să ia măsuri, îndeosebi pentru consolidarea utilizării fondurilor structurale și a Fondului de coeziune ca element catalizator pentru atragerea de fonduri suplimentare din partea BEI, BERD, a altor instituții financiare internaționale și a sectorului privat, încurajând în același timp inițiativele bazate pe parteneriate public-privat (PPP), precum obligațiunile de finanțare a proiectelor UE; remarcă faptul că IMM-urile pot beneficia în mod special de investiții care consolidează capacitățile, infrastructura și capitalul uman; recunoaște potențialul extinderii domeniului de aplicare al instrumentelor financiare inovatoare astfel încât acestea să fie utilizate într-o mai mare măsură ca acces la finanțare pentru a suplimenta metodele de finanțare tradiționale; subliniază că caracterul reînnoibil al instrumentelor financiare și o abordare flexibilă a integrării acestor instrumente la nivel regional ar putea obține un efect multiplicator al bugetului UE, promova parteneriatele public-private, deschide surse alternative de finanțare și ar putea furniza un nou flux de finanțare important pentru investițiile strategice, sprijinind investițiile pe termen lung durabile într-o perioadă de constrângeri fiscale;

19.

salută operațiunile de refinanțare pe termen lung ale BCE (LTRO); solicită BCE să acționeze în continuare în mod decisiv la abordarea crizei actuale a datoriilor în zona euro prin menținerea stabilității prețurilor, minimizând în același timp efectele de propagare asupra economiei reale și asupra investițiilor pe care ar putea să le genereze problemele de lichiditate ale sectorului bancar; consideră că sectorul bancar trebuie să adopte măsurile necesare pentru a aborda slăbiciunile sale structurale cu privire la riscurile de lichiditate pe termen lung pentru a restabili încrederea pe termen lung a investitorilor și a evita necesitatea ca BCE să intervină atât de masiv pe viitor; consideră că cadrul operațional al băncilor ar trebui structurat astfel încât o parte a subvențiilor să fie disponibilă pentru dezvoltare și pentru sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii.

20.

consideră că reforma viitoare a Directivei privind cerințele de capital ar trebui să asigure că creșterea rezervelor de capital pentru a promova stabilitatea pe termen lung a sectorului bancar nu împiedică băncile să introducă lichidități în economie, fapt vital pentru investiții;

21.

subliniază necesitatea consolidării piețelor de capital europene în vederea asigurării accesului la finanțare din alte surse decât băncile;

22.

remarcă noile propuneri ale Comisiei de a îmbunătăți reglementarea pieței agențiilor de rating de credit, în special modificarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind agențiile de rating de credit și coordonarea legislațiilor, regulamentelor și a dispozițiilor administrative privind angajamentele investițiilor colective în garanțiile transferabile (UCITS) și a Directivei 2011/61/UE privind administratorii fondurilor de investiții alternative în contextul încrederii excesive în ratingurile de credit și subliniază necesitatea luării unor măsuri viitoare pentru a asigura un mediu de afaceri sănătos și o concurență loială;

23.

invită Comisia să evalueze numeroasele obstacole încă existente în calea furnizorilor și beneficiarilor de servicii transfrontaliere în statele membre individuale;

24.

remarcă importanța propunerilor Comisiei de a moderniza piața europeană a achizițiilor publice; subliniază că o piață dinamică paneuropeană a achizițiilor poate asigura oportunități de afaceri importante pentru întreprinderile europene și poate contribui semnificativ la stimularea unei industrii europene competitive, precum și la atragerea de investiții și la promovarea creșterii economice;

25.

își exprimă preocuparea în ceea ce privește tendința investitorilor instituționali în zona euro de a ieși din capitalurile din zona euro și de a intra în capitaluri emise în alte părți ale lumii, având în vedere (i) rolul lor în creștere în sectorul financiar din zona euro și (ii) declinul acționariatului total al fondurilor de investiții și al altor acțiuni emise de rezidenții din zona euro de la 26 % în 2009, la 23 % pe durata anului 2010;

26.

subliniază rolul fondurilor suverane de investiții din țări terțe și subliniază importanța consolidării principiilor de transparență și răspundere pentru a promova sinergiile între UE și fondurile suverane de investiții;

27.

solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze investitorii instituționali să participe la fondurile capitalului de risc și la fondurile europene de antreprenoriat social și să elimine restricțiile asupra asigurării de fonduri de capital de risc în întreprinderi mici și mijlocii;

28.

consideră că antreprenoriatul transfrontalier oferă beneficii semnificative atât pentru regiunile UE, contribuind la dezvoltarea lor economică, cât și pentru întreprinderile individuale, oferind acestora oportunități de a accesa piețe și surse de aprovizionare noi și mai mari, precum și capital, forță de muncă și tehnologie;

29.

își exprimă preocuparea cu privire la cifrele mari ale șomajului în rândul tinerilor în mai multe state membre și perspectivele negative ale ocupării forței de muncă; remarcă cu preocupare capacitatea limitată a Uniunii Europene de a atrage capital uman de înaltă calitate, în condițiile în care există fluxuri semnificative de capital uman înspre țările din lumea a treia; recunoaște că UE are un potențial vast în ceea ce privește capitalul uman de înaltă calitate și solicită Comisiei și statelor membre să intensifice măsurile pentru a combate șomajul în rândul tinerilor în UE în special prin programe și acțiuni concrete la nivel european și național; salută în acest scop Declarația Consiliului European care solicită statelor membre să introducă scheme naționale asemănătoare garanției pentru tineret și îndeamnă statele membre să susțină acest apel prin măsuri rapide și concrete la nivel național astfel încât să asigure că tinerii beneficiază de un loc de muncă, educație sau (re-) formare profesională decente; consideră, în acest sens, că UE ar trebui să își intensifice eforturile pentru a atinge obiectivele privind ocuparea forței de muncă ale strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, inclusiv reducerea taxelor pe forța de muncă pentru a atrage mai multe investiții în sectoarele economice cu aport important de forță de muncă.

30.

subliniază provocarea cu care se confruntă Uniunea, în ansamblu și statele membre individuale în ceea ce privește îmbătrânirea populației; îndeamnă statele membre să dezvolte strategii consecvente care să abordeze provocarea demografică, compensând eventualele implicații negative;

31.

sprijină obiectivele Uniunii pentru inovare; solicită statelor membre să își stabilească drept obiectiv investirea în educație cercetare și inovare, având în vedere efectele pozitive pe termen mediu și lung pe care le poate avea asupra creșterii și dezvoltării; sprijină specializarea inteligentă ca principiu important al politicii și conceptul de politică de inovare și legături mai puternice între cercetare și antreprenoriat, în domenii precum tehnologia ecologică;

32.

subliniază că lupta împotriva evaziunii fiscale ar trebui să fie o prioritate de prin rang pentru UE, în special în contextul crizei actuale, când evaziunea fiscală reprezintă o mare pierdere pentru bugetele naționale și veniturile suplimentare ar putea fi folosite pentru a crește investițiile publice; solicită Comisiei și statelor membre să coopereze și să își coordoneze acțiunile în ceea ce privește combaterea dublei impuneri, a dublei non-impuneri, a fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a dumpingului, precum și a utilizării paradisurilor fiscale în scopuri ilicite; în mod mai general, solicită o mai mare coordonare fiscală, atât pe partea de venituri, cât și pe cea de cheltuieli, inclusiv cooperarea și coordonarea între sistemele fiscale ale statelor membre, precum și o reducere a sarcinilor administrative copleșitoare și a costurilor mari de conformitate fiscală cu care se confruntă întreprinderile europene și care creează piedici în calea investițiilor în Uniunea Europeană; salută poziția Parlamentului referitoare la o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) și, în același timp, așteaptă cu nerăbdare adoptarea directivei de către Consiliu;

33.

arată că accesul dificil la finanțare rămâne una dintre principalele preocupări ale IMM-urilor; este îngrijorat în special cu privire la faptul că companiile sănătoase nu pot dobândi fondurile pe care și le planifică; solicită Comisiei și statelor membre să implementeze rapid acțiuni și măsuri de reglementare pentru a facilita finanțarea pentru IMM-uri, astfel cum se propune în Planul UE de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor; subliniază faptul că la nivel local creșterea este susținută deseori de IMM-uri și întreprinderi sociale și finanțarea politicii de coeziune asigurată printr-o abordare solidă a guvernanței pe mai multe niveluri poate asigura că IMM-urile și întreprinderile sociale își îndeplinesc potențialul lor și continuă să aducă o contribuție valoroasă la competitivitatea UE;

34.

subliniază necesitatea unei revizuiri cuprinzătoare a impactului economic al regulamentului financiar al UE, pentru a asigura că punerea în aplicare este proporțională și nu sufocă investițiile;

35.

salută „Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și IMM-uri” (COSME) propus de Comisie pentru perioada 2014-2020 ca mijloc de încurajare a unei culturi antreprenoriale și promovare a înființării de noi IMM-uri, în principal în sectoarele noi, precum serviciile mass-media sociale, economia ecologică și turismul;

36.

solicită legi privind falimentul noi, eficiente, inclusiv instrumente de avertizare timpurie pentru a încuraja o politică a celei de a doua șanse menite să stimuleze antreprenoriatul și redeschideri de întreprinderi având în vedere că a doua șansă nu este recunoscută în mod adecvat de legislațiile naționale; subliniază importanța creșterii creării de rețele între antreprenori și întreprinderi redeschise pentru a promova a doua șansă, precum și necesitatea de a aborda dificultățile legate de finanțarea întreprinderilor redeschise;

37.

invită Uniunea să exploateze pe deplin oportunitățile de investiții în UE și în afara ei care rezultă din politica europeană de vecinătate și strategiile macroregionale;

38.

solicită Comisiei să includă toți indicatorii din tabloul de bord relevanți pentru măsurarea dezechilibrelor macroeconomice și a efectelor asupra regiunilor UE;

39.

reamintește că este importantă dezvoltarea pe viitor a parteneriatelor vizate în sectoarele de mediu, care atrag interesul tot mai mare al investitorilor, având în vedere resursele și capacitatea UE;

40.

salută faptul că numărul companiilor care doresc să investească în UE a crescut cu 5 % în 2011; totuși regretă că numărul mediu de noi locuri de muncă create per proiect de investiții a rămas neschimbat;

41.

solicită Comisiei și statelor membre să pună în aplicare „Planul european de acțiune privind guvernarea electronică” prin care se pot furniza servicii de guvernare electronică, inclusiv pentru întreprinderi, mai eficiente și la costuri mai mici atât pe plan local cât și la nivel transfrontalier;

42.

insistă asupra faptului că, pentru a atrage mai multe investiții, UE și statele sale membre trebuie:

43.

salută propunerea Comisiei privind un program care se axează pe competitivitatea întreprinderilor și a IMM-urilor; salută creșterea recentă a capitatului de risc și a capitatului providențial (angel capital) în numeroase state membre ale UE, însă reafirmă faptul că UE ar trebui să simplifice reglementările și accesul IMM-urilor și al altor actori economici la finanțare, prin încurajarea de sisteme eficiente la nivelul UE pentru capitalul de risc și pentru capitalul providențial și prin consolidarea rolului investițiilor de capital privat și public în ceea ce privește finanțarea creșterii pe termen lung a societăților comerciale; invită Comisia să coopereze mai activ cu instituțiile financiare internaționale la crearea de mecanisme inovatoare pentru finanțarea IMM-urilor;

44.

subliniază importanța promovării standardelor care contribuie la dezvoltarea inovării în noi produse și servicii, la realizarea pieței interne și la atragerea investițiilor în UE, precum și a armonizării standardelor europene cu standardele internaționale;

45.

reiterează propunerea sa privind lansarea de către Comisie, în cooperare cu BEI (având în vedere calitatea resurselor sale umane și experiența sa în finanțarea de infrastructuri de mari dimensiuni), a unui proces de analiză strategică privind finanțarea investițiilor, fără a exclude nicio ipoteză, inclusiv subvențiile, vărsarea sumelor subscrise de către statele membre la capitalul BEI, sume subscrise de către Uniunea Europeană la capitalul BEI, împrumuturi, instrumente inovatoare, inginerie financiară adaptată proiectelor pe termen lung fără rentabilitate imediată, dezvoltarea sistemelor de garanții, crearea unei rubrici de investiții în cadrul bugetului UE, consorții financiare la nivelul autorităților europene, naționale și locale și parteneriate de tip public-privat;

46.

salută inițiativele emblematice Europa 2020 intitulate „O politică industrială integrată pentru era globalizării”, „O Uniune a inovării” și „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”; ia act de faptul că Strategiei Europa 2020 va contribui la sporirea atractivității investițiilor în UE și la păstrarea competitivității sale pe plan internațional.

47.

subliniază faptul că, având în vedere nivelurile actuale lente ale creșterii economice și ratele mari ale șomajului, politica de coeziune a UE contribuie în mod semnificativ la economia europeană, precum și la cercetarea și inovarea europeană, și atrage cea mai mare parte din bugetul UE destinat investițiilor în economia reală, consolidând coeziunea economică, socială și teritorială prin reducerea diferențelor între regiuni și aplicând o strategie a Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și incluzivă care asigură investițiilor publice și private un efect de pârghie semnificativ, la nivelul UE, precum și la nivel național, regional și local;

48.

subliniază faptul că o abordare discriminatorie față de întreprinderile mari ar putea împiedica inovarea și ar reduce competitivitatea altor societăți din UE, IMM-uri în special, prin excluderea acestora din parteneriatele globale esențiale în domeniul inovării colective și prin reducerea accesului lor la tehnologia avansată;

49.

aprobă argumentarea economică a unei politici de dezvoltare locale la nivel regional/local bazate pe logica fundamentală că este posibil să sporească interesul pentru regiunile mai puțin dezvoltate ale Uniunii, dacă acestea pot oferi avantaje competitive comparative (infrastructură adecvată, resurse umane calificate etc.), precum și seturi ferme de stimulente; în acest context, solicită Comisiei să susțină statele membre și regiunile în continuarea propriilor politici de stimulare a investițiilor, îndeosebi în ceea ce privește investițiile pe termen lung – în special la nivel transfrontalier –,punându-se un accent deosebit pe proiectele de infrastructură; constată cu regret că regiunile mai puțin dezvoltate din UE își pierd din ce în ce mai mult atractivitatea spre beneficiul țărilor terțe; invită autoritățile competente să elaboreze măsuri urgente cu scopul de a menține investițiile prezente și de a atrage noi investiții;

50.

subliniază faptul că UE deține o forță enormă în orașele sale și că proiectele majore de infrastructură urbană și parcurile de afaceri inovatoare reprezintă un puternic punct de atracție pentru investiții; îndeamnă statele membre să asigure investiții importante în infrastructură, în tehnologii noi și în domeniul cercetării și dezvoltării, inclusiv în sisteme de transport multimodale, pentru a îmbunătăți sustenabilitatea și competitivitatea orașelor europene, dezvoltând în continuare atuurile tradiționale ale acestora și garantând totodată că aceste investiții nu dăunează unei coeziuni teritoriale reale și unei dezvoltări rurale echilibrate;

51.

subliniază că este necesar nu numai ca cercetarea și educația să fie răspândite și aplicate, ci să se investească în cercetare și educație la nivel local; prin urmare, potențialul uman disponibil – cercetătorii și fundațiile academice de la nivel local – trebuie utilizat la maximum pentru a atrage atât investiții naționale, cât și investiții străine directe. În acest context, este, de asemenea, important să se remarce mobilitatea persoanelor: profesori, cercetători și studenți;

52.

consideră că regiunile rămase în urmă trebuie să beneficieze în continuare de finanțări substanțiale din partea Uniunii pentru a putea oferi investitorilor și alte avantaje competitive locale, pe lângă costurile reduse cu forța de muncă;

53.

ia act de faptul că sunt necesare infrastructuri solide pentru a consolida coeziunea regională și competitivitatea regiunilor; subliniază, în acest context, importanța rețelelor transeuropene și a utilizării instrumentelor financiare suplimentare, cum ar fi obligațiunile pentru finanțarea proiectelor și parteneriatele public-privat.

54.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

29.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/38

—

având în vedere negocierile în desfășurare privind acordurile de asociere UE-Ucraina, UE-Moldova, UE-Georgia, UE-Armenia și UE-Azerbaidjan, care vor include elemente comerciale substanțiale,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 22 ianuarie 2007 prin care au fost adoptate directivele de negociere a acordului de asociere UE-Ucraina care cuprinde o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare (ZLSAC),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 10 mai 2010 prin care au fost adoptate directivele de negociere a acordurilor de asociere UE-Armenia și UE-Georgia, care cuprind fiecare o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 15 iunie 2009 prin care au fost adoptate directivele de negociere a acordului de asociere UE-Moldova și directivele de negociere suplimentare și detaliate pentru zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare, adoptate de Consiliu la 20 iunie 2011,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 10 mai 2010 prin care au fost adoptate directivele de negociere a acordului de asociere UE-Azerbaidjan,

—

având în vedere acordul comercial și de cooperare încheiat de Comunitatea Europeană cu, atunci, Uniunea Sovietică în 1989 și, ulterior, aprobat de Belarus,

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 25 mai 2011, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303),

—

având în vedere evoluția politicii europene de vecinătate (PEV) începând din 2004 și, în special, rapoartele intermediare ale Comisiei privind punerea sa în aplicare,

—

având în vedere recomandările sale referitoare la negocierea acordurilor de asociere cu Republica Moldova, Georgia, Armenia și Azerbaidjan,

—

având în vedere planurile de acțiune adoptate în comun cu Armenia, Azerbaidjanul, Georgia și Moldova și programul de asociere cu Ucraina,

—

având în vedere declarațiile comune ale Summitului Parteneriatului estic, organizat la Praga la 7 mai 2009 și ale Summitului Parteneriatului estic, organizat la Varșovia între 29 și 30 septembrie 2011,

—

având în vedere crearea Adunării Parlamentare Euronest prin Actul constitutiv din 3 mai 2011,

—

având în vedere articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0183/2012),

A.

întrucât încheierea și punerea în aplicare de acorduri de asociere care includ zone de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare (ZLSAC) constituie un scop prioritar și ambițios al politicii europene de vecinătate revizuite privind partenerii estici;

B.

întrucât 4 dintre cele 6 țări ale Parteneriatului estic sunt deja membre ale OMC, în timp ce guvernele din Azerbaidjan și Belarus nu au decât statut de observator;

C.

întrucât, ca urmare a mișcărilor revoluționare care au avut loc în 2011 în țările vecine UE din sud, cunoscute sub denumirea de Primăvara arabă, atenția UE s-a concentrat asupra vecinilor din sud; întrucât țările membre ale Parteneriatului estic și relațiile comerciale ale UE cu acestea merită atenția UE;

D.

întrucât prezența economică a Chinei în țările din Parteneriatul estic continuă să crească;

E.

întrucât în octombrie 2011 au fost finalizate negocierile cu Ucraina privind o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare; întrucât acordul privind zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare va intra în vigoare numai după încheierea acordului de asociere UE-Ucraina, care este în prezent blocat din cauză că UE nu este mulțumită de evoluțiile politice interne din Ucraina și de funcționarea sistemului judiciar al acesteia;

F.

întrucât în decembrie 2011 Consiliul a aprobat negocierile cu Georgia și Moldova privind o ZLSAC, iar primele runde de negociere ar trebui să aibă loc în primăvara anului 2012;

G.

întrucât în 2011, Armenia a înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește îndeplinirea principalelor recomandări, iar negocierile privind o ZLSAC între UE și Armenia au fost lansate în februarie 2012 și au demarat la 6 martie 2012;

H.

întrucât aderarea Azerbaidjanului la OMC este în curs de desfășurare din 1997, dar progresele sunt limitate, ceea ce constituie unul dintre principalele obstacole în calea inițierii negocierilor cu UE privind o ZLSAC;

I.

întrucât Belarus a participat până în prezent numai într-un mod limitat la diferitele platforme ale Parteneriatului estic; întrucât acest lucru pune în pericol îndeplinirea obiectivului fundamental al Parteneriatului estic, care este consolidarea democrației, progresul, stabilitatea și prosperitatea în vecinătatea estică a UE; ia act de dinamica economică a noului spațiu economic care cuprinde Rusia, Kazahstan și Belarus și încurajează membrii săi să-și desfășoare activitățile comerciale în conformitate cu normele și standardele comerciale acceptate pe plan internațional, în special cele provenind de la OMC;

J.

întrucât toți partenerii estici ai UE, state care au făcut parte din URSS, au în comun același context istoric și instituțional, iar în ultimele două decenii au întâmpinat provocări similare în ceea ce privește tranziția lor politică și socioeconomică;

1.

subliniază că perspectiva creării unor ZLSAC cu UE reprezintă unul dintre stimulentele-cheie pentru țările partenere în vederea continuării eforturilor de reformă; consideră instituirea de ZLSAC ca fiind unul dintre cele mai ambițioase instrumente ale politicii UE în materie de schimburi comerciale bilaterale, pentru realizarea unui mediu economic stabil, transparent și previzibil, care respectă democrația, drepturile fundamentale și statul de drept și care asigură nu numai o integrare economică mai însemnată prin desființarea progresivă a barierelor comerciale, dar și convergența reglementărilor în domenii cu impact asupra schimburilor comerciale de bunuri și servicii, în special prin consolidarea protecției pentru investiții, prin simplificarea procedurilor vamale și procedurilor la frontieră, prin reducerea barierelor tehnice și a altor bariere netarifare în calea comerțului, prin consolidarea normelor sanitare și fitosanitare, îmbunătățirea bunăstarea animalelor, consolidarea cadrelor juridice privind concurența și achizițiile publice și prin asigurarea dezvoltării durabile; consideră că încheierea de acorduri privind ZLSAC este esențială pentru combaterea la nivel mondial a tendințelor de protecționism;

2.

recunoaște faptul că ZLSAC prezintă pentru UE un instrument comercial vital pentru consolidarea relațiilor economice pe termen lung cu țările terțe; recunoaște impactul ZLSAC asupra întregii funcționări a țărilor partenere comerciale ale UE, care depășește chestiunile pur economice, influențând și starea democrației, statul de drept și alte standarde comune;

3.

subliniază faptul că procesul decizional pentru evaluarea pregătirii potențialilor parteneri ai UE pentru a iniția negocieri comerciale nu ar trebui să fie afectat de prejudecăți politice și ar trebui să depindă într-o mare măsură de capacitatea reală a partenerului comercial de a pune efectiv în aplicare condițiile ZLSAC;

4.

recunoaște faptul că ZLSAC pot fi o componentă de bază pentru un acord politic mai amplu (acorduri de asociere); subliniază, cu toate acestea, că în cazurile în care nu este posibil sau recomandabil să se încheie un acord de asociere cu o anumită țară terță, ar trebui luate în considerare alte strategii, astfel încât să se urmărească în mod eficient obiectivele economice și comerciale ale Uniunii în legătură cu respectiva țară;

5.

subliniază importanța Programului cuprinzător de dezvoltare instituțională, a Instrumentului de asistență tehnică și schimb de informații (TAIEX) și a programelor de înfrățire în ceea ce privește ajutarea partenerilor estici să îndeplinească principalele recomandări, precum și consolidarea capacităților acestora de punere în aplicare;

6.

recunoaște că o integrare comercială mai mare, cu modificările profunde în structurile economice pe care le necesită aceasta, solicită eforturi semnificative pe termen scurt și mediu din partea partenerilor noștri estici, dar este convins, cu toate acestea, că, pe termen lung, beneficiile acestei integrări vor compensa acesta eforturi; subliniază faptul că susținerea și implicarea societății civile locale și a ONG-urilor internaționale în promovarea beneficiilor pe termen lung sunt esențiale pentru succesul proceselor de reformă;

7.

este în favoarea consolidării cooperării între UE și partenerii estici într-o serie de sectoare, în special industrie, IMM-uri, cercetare, dezvoltare și inovare, TIC și turism;

8.

consideră că diferențierea, însoțită de aplicarea principiului „mai mult pentru mai mult”, astfel cum este prezentat în Comunicarea comună a Comisiei intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, sus-menționată, este, de asemenea, un pas în direcția bună în ceea ce privește relațiile comerciale cu partenerii estici, care confirmă eforturile celor care înregistrează progrese și motivarea celorlalți să își intensifice eforturile; consideră că schimburile comerciale ar trebui să faciliteze schimbarea și subliniază importanța clauzelor de condiționalitate și a respectării acestora;

9.

este convins că integrarea economică a partenerilor estici cu UE nu poate fi realizată în mod eficient fără reforme politice și sociale, fără participarea societății civile la procesul decizional și existența integrării economice chiar în rândul partenerilor estici; subliniază că integrarea economică între aceste țări ar trebui să fie deschisă, pentru a profita din plin de beneficii sale; în acest sens, regretă că de mulți ani conflictele regionale înghețate au afectat eficiența și dezvoltarea comerțului transfrontalier și continuă să cauzeze unor parteneri estici pierderi economice enorme și să ducă la izolarea economică a acestora;

10.

consideră că este important ca UE să ofere tuturor partenerilor ZLSAC facilitățile la care aceștia au dreptul în temeiul normelor OMC;

11.

subliniază importanța prevenirii conflictelor prin intermediul coeziunii economice și sociale;

12.

solicită Comisiei să acorde facilități speciale care promovează consolidarea industriilor debutante în țările partenere ZLSAC;

13.

salută propunerea Comisiei privind cadrul financiar multianual 2014-2020, prin care propune o majorare cu 40 % a finanțării politicii europene de vecinătate; subliniază opinia sa conform căreia partenerii estici nu pot să suporte singuri costurile armonizării legislative și ale reformelor instituționale și structurale necesare, iar sprijinul financiar al UE, care ar trebui să completeze eforturile lor de reformă, este, de asemenea, esențial pentru înregistrarea de succese; în acest sens, solicită Consiliului să mențină finanțarea propusă de Comisie;

14.

subliniază rolul parlamentelor naționale ale partenerilor estici ai UE în ceea ce privește armonizarea legislației comerciale cu acquis-ul UE, care este o premisă pentru încheierea și punerea în aplicare corespunzătoare de viitoare acorduri privind ZLSAC; în acest sens, solicită UE și statelor sale membre să le furnizeze o asistență tehnică mai extinsă și invită, în special, noile state membre ale UE să împărtășească acestora expertiza și bunele practici dobândite în propriul proces de aliniere a legislației naționale la acquis-ul comunitar privind comerțul;

15.

salută aderarea Ucrainei și a Republicii Moldova la Tratatul de instituire a Comunității Energiei, ceea ce va juca un rol important în atingerea obiectivelor UE în materie de securitate energetică și va contribui la securitatea acestor țări;

16.

salută toate eforturile în vederea consolidării Parteneriatului estic, în special inițiativele emblematice ale Comisiei privind IMM-urile, inclusiv facilitatea acordată IMM-urilor în baza Parteneriatului estic, precum și piețele energetice regionale și eficiența energetică;

17.

solicită Comisiei să continue dezvoltarea Strategiei UE pentru Marea Neagră, având în vedere importanța sa în cadrul strategiei externe a UE în domeniul energiei, datorată rolului său geostrategic, care îi conferă un potențial însemnat pentru securitatea energetică și diversificarea ofertei;

18.

recunoaște importanța Adunării Parlamentare Euronest, în special a Comisiei sale pentru integrare economică, armonizare legislativă și convergență cu politicile UE, precum și a Comisiei sale pentru securitate energetică în ceea ce privește discuțiile dintre deputații din Parlamentul European și parlamentarii naționali ai partenerilor estici ai UE cu privire la aspecte legate de comerț; își exprimă speranța că în viitorul apropiat vor fi îndeplinite condițiile necesare ca membrii Parlamentului din Belarus să se alăture Adunării Parlamentare Euronest;

19.

subliniază faptul că un acord privind o ZLSAC nu reprezintă servicii de asistență acordate partenerilor estici, ci este o înțelegere comercială care aduce avantaje și obligații reciproce pentru ambele părți; regretă faptul că revizuirea PEV încă nu prezintă detalii privind modul în care dezvoltarea unei astfel de politici comerciale ar putea stimula interesele economice ale UE, prin asigurarea de beneficii substanțiale pentru lucrătorii, întreprinderile și consumatorii UE; subliniază faptul că acordurile privind ZLSAC nu ar aduce doar beneficii economice partenerilor estici, dar pot, de asemenea, accelera reformele instituționale, modernizarea și dezvoltarea;

20.

ia act de crearea la 18 octombrie 2011 a unei zone de liber schimb între majoritatea țărilor membre ale Comunității Statelor Independente, care include partenerii estici ai UE, cu excepția Georgiei și, pentru moment, a Azerbaidjanului; consideră că încheierea de acorduri de liber schimb cu alte țări nu ar trebui să afecteze ZLSAC pe care țările din Parteneriatul estic le încheie cu UE, în acest sens, subliniază faptul că este important ca UE să asigure partenerilor estici o alternativă atractivă și viabilă;

21.

insistă asupra faptului că strategia UE privind Rusia ar trebui să aibă în vedere în mod corespunzător influența rusească asupra partenerilor estici; ia act de faptul că Rusia a încheiat o Uniune vamală cu Kazahstan și cu un partener estic, Belarus; regretă faptul că este posibil ca Rusia să fi subminat negocierile comerciale dintre UE și mai mulți parteneri estici, în special Ucraina, oferindu-le o alternativă bazată pe soluții pe termen scurt, cum ar fi prețuri scăzute la gaze; consideră că aceste alternative se vor dovedi contraproductive pe termen lung pentru partenerii estici;

22.

insistă asupra faptului că succesul acordurilor privind ZLSAC va depinde, într-o mare măsură, de consolidarea instituțiilor și de o aplicare adecvată a angajamentelor, care poate fi asigurată numai într-un mediu de afaceri deschis, transparent și lipsit de corupție, acesta reprezentând o condiție prealabilă necesară pentru aplicarea cu succes a ZLSAC;

23.

ia act de faptul că prosperitatea și stabilitatea vecinătății estice a UE sunt în interesul UE și că, în plus, relațiile stabile și previzibile dintre UE și partenerii săi estici vor contribui cu siguranță la creșterea volumului de schimburi comerciale în ambele direcții;

24.

ia act, în același timp, de faptul că UE este principalul partener de export pentru majoritatea țărilor Parteneriatul estic;

25.

subliniază că, în ciuda înregistrării de progrese suficiente în ceea ce privește îndeplinirea recomandărilor principale, ca o condiție pentru inițierea negocierilor privind ZLSAC, este încă necesar ca Georgia și Republica Moldova să se asigure că angajamentul lor în procesul de reformă este de lungă durată și că se implică într-un proces de reformă durabilă pe tot parcursul negocierilor; subliniază că este încă necesar ca ambele țări să înregistreze progrese semnificative în reforma reglementărilor privind, în special, barierele tehnice în calea schimburilor comerciale, măsurile sanitare și fitosanitare, drepturile de proprietate intelectuală și legislația în materie de concurență;

26.

își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește capacitatea instituțională a partenerilor estici vizați de a pune în aplicare în mod efectiv o ZLSAC; subliniază faptul că încheierea unui acord privind o ZLSAC nu garantează în sine succesul, dacă nu este pus în aplicare în mod eficient și însoțit de măsuri eficace privind concurența și combaterea corupției;

27.

ia act de faptul că la încheierea de acorduri privind ZLSAC, trebuie respectate standardele de muncă aprobate la nivel internațional; ia act de faptul că respectarea drepturilor fundamentale ale muncii, aprobate de Organizația Internațională a Muncii, constituie un element-cheie al respectării drepturilor omului;

28.

solicită o abordare ambițioasă a integrării economiilor UE și ale țărilor din Parteneriatul estic prin ZLSAC, prin includerea altor aspecte legate de schimburile comerciale libere și echitabile; recomandă ca toate ZLSAC să includă un capitol obligatoriu privind dezvoltarea durabilă, cu dispoziții privind protecția mediului și drepturile internaționale ale lucrătorilor;

29.

aplaudă intensificarea eforturilor de către Guvernul Armeniei în ceea ce privește îndeplinirea recomandărilor principale din 2011, ceea ce a dus la lansarea negocierilor ZLSAC în luna februarie 2012;

30.

salută lansarea negocierilor privind ZLSAC între Armenia și UE în februarie 2012 și demararea lor la 6 martie 2012; încurajează Armenia să folosească potențialul ZLSAC pentru a stimula economia țării, posibilitățile de export și accesul pe piața UE, pentru a intensifica reformele necesare și a aduce treptat standardele Armeniei la nivel european; subliniază faptul că o integrare economică mai strânsă în UE trebuie să contribuie la consolidarea stabilității politice și a securității în regiune; speră că negocierile privind o ZLSAC UE/Armenia se vor încheia rapid;

31.

salută lansarea negocierilor privind o ZLSAC, care va oferi oportunități de consolidare a relațiilor economice dintre cele două părți; consideră necesară susținerea reformelor în vederea creării unui mediu economic stabil și transparent, care va atrage investiții străine, va stimula creșterea economică și va crea locuri de muncă;

32.

consideră că încheierea unei ZLSAC va stimula economia Armeniei, printre altele, prin încurajarea concurenței;

33.

regretă că încă se văd efectele conflictului din regiunea Nagorno-Karabah prin frontierele închise ale Armeniei cu Azerbaidjanul și Turcia, ceea ce face ca țara să fie în continuare izolată din punct de vedere economic din cauza absenței căilor de acces; subliniază faptul că deschierea frontierelor, printre altele, reprezintă o condiție importantă pentru atragerea investițiilor străine;

34.

este îngrijorat de indiciile privind existența constantă de legături închise între cercurile politice și de afaceri și impedimentele semnificative pentru întreprinderi, inclusiv sistemul fiscal opac și protecția scăzută a investițiilor; recunoaște nevoia unui cadru instituțional puternic pentru politica privind achizițiile publice și concurența, pentru a include mecanisme eficiente de aplicare a legii;

35.

salută decizia Armeniei din luna decembrie 2011 de a readera la acordurile plurilaterale ale OMC privind achizițiile publice; este convins că acest demers este benefic pentru imaginea Armeniei de partener comercial de încredere;

36.

subliniază că ZLSAC ar trebui să includă un angajament profund din partea Armeniei de a-și reforma reglementările în direcția normelor UE, precum și de a adopta măsuri eficiente de combatere a corupției;

37.

recomandă, de asemenea, ca ZLSAC să includă măsuri care au ca scop consolidarea punerii în aplicare a legislației privind concurența, astfel facilitând participarea investitorilor și a companiilor străine în special la industria construcțiilor și a energiei din Armenia;

38.

îndeamnă Armenia să accelereze procesul de îndeplinire a măsurilor sanitare și fitosanitare ale UE, ceea ce ar facilita diversificarea exporturilor armene prin includerea de produse agricole;

39.

consideră că reducerea dependenței Armeniei de sprijinul comercial și guvernamental acordat de Rusia ca urmare a deschiderii frontierelor Armeniei și a consolidării cooperării internaționale stimulează creșterea ei economică; consideră că încheierea unui acord privind o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare cu UE ar fi benefică în special în acest sens;

40.

recunoaște eforturile și realizările Azerbaidjanului în ceea ce privește armonizarea cu acquis-ul UE; în acest sens, salută recenta adoptare a noului Cod vamal și a Codului în materie de construcții;

41.

subliniază că aderarea Azerbaidjanului la OMC este o premisă importantă pentru a deschide negocierile privind o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare și, astfel, pentru a duce relațiile comerciale dintre UE și Azerbaidjan la un nivel superior; observă ca structura economiei din Azerbaidjan nu oferă guvernului acesteia o motivație puternică de a încerca să adere la OMC și la o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare cu UE; subliniază totuși că beneficiile unei ZLSAC nu sunt strict economice, ci ar putea dezvolta, de asemenea, economia locală dincolo de dependența excesivă a acesteia de exporturile de energie; îndeamnă, prin urmare, guvernul Azerbaidjanului să își intensifice eforturile în ceea ce privește aderarea la OMC; în acest sens, solicită UE să furnizeze Azerbaidjanului asistența necesară;

42.

laudă creșterea economică remarcabilă pe care a avut-o Azerbaidjan în ultimii ani; subliniază totuși că sectorul petrolului asigură 50 % din PIB-ul Azerbaidjanului, 95 % din exporturile sale și 60 % din veniturile sale bugetare, ceea ce face ca economia Azerbaidjanului să fie vulnerabilă la volatilitatea prețului petrolului și la toate schimbările la nivelul cererii globale; în acest sens, solicită guvernului Azerbaidjanului să ia în considerare adoptarea unor măsuri eficiente și consecvente pentru diversificarea economiei naționale;

43.

reamintește potențialul Azerbaidjanului de dezvoltare a unei producții agricole competitive și recomandă guvernului Azerbaidjanului să ia în considerare acest domeniu ca un eventual și important pas către diversificarea economiei sale și a exporturilor sale către UE, cu condiția îndeplinirii cerințelor sanitare și fitosanitare ale UE, precum și către alte țări;

44.

solicită guvernului Azerbaidjanului să se implice în mod real în lupta anticorupție și împotriva inegalităților sociale care pot conduce la mișcări sociale, să îmbunătățească accesul întreprinderilor la finanțare, astfel realizând o economie națională mai competitivă și mai atractivă pentru investițiile străine;

45.

susține cu hotărâre îmbunătățirea componentei comerciale din viitorul acord de asociere UE-Azerbaidjan la o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare, după îndeplinirea tuturor condițiilor;

46.

regretă faptul că, în pofida potențialului său evident, Belarusul se îndepărtează tot mai mult de UE din punctul de vedere al standardelor sale politice și economice generale, precum și ca model de economie;

47.

subliniază importanța poziției strategice a Belarusului ca țară de tranzit pentru energie, în special pentru livrările de gaze naturale destinate UE; invită Belarusul, prin urmare, să ratifice cu promptitudine și să aplice în mod corespunzător Carta privind energia;

48.

reamintește faptul că UE este cel de al doilea partener comercial al Belarusului, după Rusia;

49.

subliniază necesitatea de mai multă asistență din partea UE în vederea îmbunătățirii performanțelor structurilor administrative, în special necesitatea de a combate corupția;

50.

evidențiază dificultățile întâmpinate în evaluarea situației economice reale din Belarus, din cauza statisticilor oficiale care, potrivit observatorilor independenți, ascund realitatea, presupunându-se că 20 % dintre belaruși trăiesc sub nivelul de subzistență;

51.

observă că 80 % dintre societățile comerciale sunt de stat și că dezvoltarea sectorului privat este împiedicată de măsurile discriminatorii și arbitrare, de modificările legislației și de fiscalitatea excesivă, care forțează sectorul privat să funcționeze parțial în cadrul economiei neoficiale;

52.

reamintește că, din cauza mediului politic și economic negativ din Belarus, în 1996 Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială au înghețat creditele acordate Belarusului, iar UE a procedat la fel în 1997; indică faptul că toate acestea au descurajat și continuă să descurajeze investitorii străini, iar în prezent investițiile străine directe reprezintă numai 1 % din PIB-ul țării;

53.

consideră că UE ar trebui să contribuie la consolidarea societății civile din Belarus prin reorientarea fondurilor UE în această direcție;

54.

este convins că este necesar să fie realizate reforme instituționale și structurale profunde pentru a începe să se construiască o economie de piață funcțională, transparentă și deschisă;

55.

indică faptul că aderarea țării la OMC este o condiție necesară pentru inițierea negocierilor privind orice tip de acord de liber schimb cu UE; în acest sens, solicită Belarusului să se implice în mod real în procesul de aderare la OMC; subliniază faptul că Belarus, în calitate de membru al Uniunii Vamale cu Rusia și Kazahstan, ar putea utiliza experiența Rusiei în procesul de aderare la OMC;

56.

este convins că UE ar trebui să depună toate eforturile pentru a implica Belarusul într-un dialog politic și economic real și pentru a stimula reformele care sunt indispensabile și foarte importante pentru cetățenii Belarusului; ia act, în această privință, de măsurile economice restrictive ale UE orientate împotriva Belarusului; este de opinie că UE ar trebui să-și continue măsurile sale restrictive individuale, sprijinind în același timp în continuare societatea civilă și antreprenorii nu doar în scopul de a îmbunătăți condițiile economice, dar și de a consolida statul de drept, transparența și combaterea corupției;

57.

subliniază faptul că, potrivit evaluării efectuate de Banca Mondială, Georgia este una dintre economiile mondiale cu cele mai rapide reforme și că este clasificată de Banca Mondială ca fiind cel de al 16-lea cel mai bun loc pentru afaceri;

58.

recunoaște eforturile de reconstrucție ale Georgiei în urma războiului din 2008 și deschiderea de noi piețe;

59.

recunoaște că guvernul Georgiei încearcă să îmbunătățească protecția drepturilor de proprietate intelectuală, totuși, indică faptul că Georgia încă are cea mai mare proporție presupusă de software-uri piratate din toate țările; în acest sens, invită guvernul Georgiei să elaboreze legi pentru respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, luând totuși în considerare drepturile omului și proporționalitatea;

60.

ia în considerare faptul că Georgia a demonstrat o creștere economică, precum și rate de investiții importante și subliniază că ZLSAC ar fi un factor suplimentar pentru sprijinirea creșterii extinse și atragerea investițiilor străine;

61.

încurajează Georgia să își perfecționeze legislația, să îmbunătățească eficiența instituțiilor și să asigure standarde de control de calitate superioară pentru produsele sale, în vederea respectării cerințelor stabilite de Comisia Europeană;

62.

salută noul sistem de achiziții din Georgia, care facilitează licitațiile electronice pentru toate tipurile de contracte, indiferent de volumul sau de natura acestora; subliniază faptul că Georgia ar trebui să fie, de asemenea, un exemplu pentru statele membre ale UE din această zonă;

63.

solicită Georgiei să se asigure, după închiderea negocierilor privind ZLSAC, că numai produsele care provin din regiunile care recunoșteau oficial aderarea lor la statul georgian sunt eligibile pentru a beneficia de preferințe comerciale;

64.

recunoaște cu plăcere că Moldova, deși are o economie fragilă, a înregistrat în ultimii ani un proces de reformă remarcabil și și-a îmbunătățit foarte mult performanțele economice; în acest sens, subliniază importanța vitală a asistenței financiare furnizate de Fondul Monetar Internațional și a asistenței macrofinanciare furnizate de UE;

65.

consideră că viitoarea ZLSAC ar trebui să se aplice întregului teritoriu al Republicii Moldova care confirmă în mod oficial aderarea sa la statul moldovean;

66.

ia act de faptul că, în prezent, majoritatea exporturilor Republicii Moldova provin din agricultură și, astfel, se confruntă cu o concurență acerbă și cu cerințe stricte pe piața din UE; consideră că o ZLSAC ar trebui să contribuie la diversificarea exporturilor Republicii Moldova și să aibă ca rezultat o competitivitate națională mai mare, precum și că ar permite Moldovei să atragă investiții străine pentru a pune capăt dependenței sale de fonduri trimise în țară și a trece la o economie de piață competitivă din punctul de vedere al exporturilor;

67.

subliniază importanța continuării de către Moldova a alinierii la UE a infrastructurii și a sistemelor sale de reglementări tehnice, de standardizare, de evaluare a conformității, de testare, de supraveghere a pieței și de metrologie;

68.

subliniază că sunt în continuare necesare progrese considerabile în domeniul serviciilor și al protecției investițiilor;

69.

solicită autorităților UE să se implice mai mult în găsirea unei soluții amiabile pentru problemele legate de reintegrarea teritorială a Republicii Moldova;

70.

salută încheierea acordului privind o ZLSAC dintre UE și Ucraina, fiind primul acord de liber schimb încheiat vreodată între UE și un partener estic; consideră că acest acord inovator și experiența dobândită în timpul negocierilor vor servi cu siguranță ca exemplu util pentru viitoarele negocieri privind ZLSAC;

71.

subliniază faptul că Ucraina este cel mai mare partener estic al UE și că acordul privind zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare deschide pentru UE o nouă piață care are 46 de milioane de consumatori; consideră că cele mai mari beneficii ale punerii în aplicare a acordului privind zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare pentru UE vor reieși din schimburi comerciale mai stabile și previzibile și din regimul investițiilor din Ucraina;

72.

salută eforturile autorităților din Ucraina de a se axa pe depășirea inegalităților sociale și geografice, în special dintre capitală și regiuni;

73.

regretă întârzierea semnării acordului de asociere, care reprezintă condiția necesară pentru intrarea în vigoare a acordului privind ZLSAC; speră ca obstacolele din calea semnării acordului să fie în curând eliminate;

74.

ia act de faptul că Comisia a exclus posibilitatea aplicării provizorii a ZLSAC înainte de încheierea Acordului de asociere și de aprobarea sa de către Parlamentul European; subliniază faptul că aplicarea atât a Acordului de asociere, cât și a ZLSAC va produce reforme structurale și politice și prin urmare, dorește o punere în aplicare rapidă a ambelor;

75.

recunoaște că, în ceea ce privește integrarea în structurile europene, Ucraina a înregistrat anumite progrese și a început să își adapteze sistemul juridic la normele internaționale și ale UE și că a înregistrat, de asemenea, un progres considerabil în adoptarea standardelor și normelor OCDE; cu toate acestea, ia act de faptul că mediul de afaceri din Ucraina este plasat în continuare pe locul 152 în clasificarea privind mediul de afaceri stabilită de Banca Mondială, situația problemelor legate de comerțul transfrontalier înrăutățindu-se;

76.

subliniază că succesul punerii în aplicare a acordului privind o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare va depinde foarte mult de voința politică și de capacitatea administrativă de a pune în aplicare toate dispozițiile aferente în timp util și în mod exact; consideră că aceasta reprezintă o provocare serioasă pentru Ucraina, care are rezultate inegale în ceea ce privește reformarea economiei și a statului și care încă se zbate să își îndeplinească toate angajamentele din cadrul procesului de aderare la OMC, precum și angajamentele luate față de Banca Mondială și față de Fondul Monetar Internațional;

77.

repetă faptul că reformele economice, politice și instituționale fundamentale, cu o participare permanentă și amplă a rețelelor și organizațiilor societății civile, trebuie accelerate și realizate într-un mod mai complet și mai consecvent, pentru a asigura aplicarea adecvată a ZLSAC și beneficiile care rezultă din acesta; în special, solicită continuarea reformelor economice în domeniul agriculturii, al energiei și al transporturilor;

78.

este îngrijorat de indiciile negative privind mediul de afaceri și de investiții din Ucraina rezultat din cauza diverselor deficiențe instituționale și sistemice, precum barierele în calea accesului la piață, autorizațiile administrative, numărul excesiv de inspecții administrative, sistemele fiscale și vamale opace și administrarea defectuoasă, sistemul juridic instabil și opac și slaba sa funcționare, administrația publică și sistemul judecătoresc slabe și corupte, executarea slabă a contractelor și protecția insuficientă a drepturilor de proprietate, subdezvoltarea și monopolizarea infrastructurii; îndeamnă guvernul Ucrainei să accelereze procesul de reformă în vederea eliminării obstacolelor sus-menționate pentru un mediu de afaceri și de schimburi comerciale liber și echitabil;

79.

invită guvernul Ucrainei să abordeze preocupările sectorului de afaceri în mod mai eficient, în special cu privire la accesul la credite și împrumuturi, ipoteci, credite preferențiale pentru dezvoltarea micilor întreprinderi agricole, un sistem de colectare a taxelor mai simplificat și mai transparent, rambursarea taxei pe valoarea adăugată pentru exportatori, proceduri de vămuire și de aprobare pentru importuri, promovarea sectorului IMM-urilor, îmbunătățirea aplicării legii în domeniul protejării activelor materiale și a proprietății intelectuale, deoarece toți acești factori au un impact direct și imediat asupra cantității și calității relațiilor comerciale cu UE și asupra fluxului de investiții străine directe în Ucraina;

80.

invită Ucraina să își adapteze legislația internă pentru a facilitata tranzitul liber și neîntrerupt de gaze către statele membre ale UE; ia act de faptul că acest proces ar trebui să includă o restructurare a sectorului gazelor și instituirea unei reglementări corecte a infrastructurii energetice pentru a plasa furnizorii străini, clienții străini și cererea de energie locală pe picior de egalitate; solicită consolidarea cooperării între UE și Ucraina în sectorul energetic pentru integrarea sectorului ucrainean de energie în sfera europeană de energie și pentru inițierea unor proiecte comune de modernizare și dezvoltare în sfera infrastructurii de energie; invită guvernul să pună în aplicare cel de al treilea pachet energetic;

81.

speră ca Ucraina să dea dovadă de suficientă voință politică și de curaj în vederea creării condițiilor politice și normative necesare pentru aplicarea deplină și oportună a ZLSAC, ceea ce ar avea ca rezultat beneficii semnificative pentru populație;

82.

invită autoritățile UE să susțină mai mult îmbunătățirea performanțelor structurilor administrative din Ucraina și promovarea standardelor UE în domeniul guvernanței;

83.

invită Consiliul, Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să aibă în vedere considerentele și recomandările de mai sus atunci când negociază și pun în aplicare elementele comerciale din acordurile de asociere cu Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova și Ucraina, precum și atunci când dezvoltă relațiile comerciale ale UE cu Belarus;

84.

invită Comisia să prezinte rapoarte periodice și complete Parlamentului European cu privire la progresul negocierilor și, după intrarea în vigoare a fiecărui acord privind ZLSAC, cu privire la progresul punerii în aplicare a acordului;

85.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate, SEAE și guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și ale țărilor membre ale Parteneriatului estic.

29.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/48

—

având în vedere proiectul de buget pentru exercițiul financiar 2013, adoptat de Comisie la 25 aprilie 2012 (COM(2012)0300),

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1) (AII),

—

având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2012 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2013 (2),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 21 februarie 2012 privind orientările bugetare pentru exercițiul 2013,

—

având în vedere concluziile reuniunii interinstituționale privind plățile din 30 mai 2012,

—

având în vedere titlul II capitolul 7 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru pescuit,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0215/2012),

1.

reamintește că, în Rezoluția sa din 14 martie 2012, Parlamentul a plasat promovarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă în centrul priorităților sale, în conformitate cu Strategia Europa 2020, pledând în special pentru concentrarea resurselor pe politici și programe care se dovedesc utile pentru realizarea acestor obiective, în special în sprijinul IMM-urilor și al tinerilor; salută faptul că proiectul de buget pentru 2013 al Comisiei merge în aceeași direcție din perspectiva priorităților identificate care trebuie consolidate;

2.

recunoaște constrângerile economice și bugetare persistente de la nivel național, precum și necesitatea consolidării fiscale; își reiterează totuși convingerea că bugetul UE reprezintă un instrument comun și eficace pentru investiții și solidaritate, elemente necesare în prezent pentru a genera creștere economică, competitivitate și locuri de muncă în cele 27 de state membre; subliniază faptul că, în ciuda dimensiunii sale limitate, care nu depășește 2 % din totalul cheltuielilor publice în Uniune, bugetul UE a avut un real impact economic și a completat cu succes până în prezent politicile de redresare ale statelor membre;

3.

intenționează, astfel, să apere cu fermitate un nivel adecvat de resurse pentru bugetul exercițiului următor, așa cum este definit în proiectul de buget, și să se opună tuturor tentativelor de reducere a resurselor, în special în cazul politicilor care asigură creștere economică și ocuparea forței de muncă; consideră că bugetul UE, care nu poate înregistra un deficit, nu ar trebui să fie victima politicilor economice fără succes de la nivel național; constată că, în 2012, anumite state membre își majorează bugetele naționale;

4.

este convins de faptul că, în special în perioadă de criză, responsabilitatea financiară este de maximă importanță; consideră, astfel, că resursele trebuie să fie concentrate în domeniile în care bugetul UE poate furniza valoare adăugată și că ele ar putea fi reduse în sectoarele care înregistrează întârzieri nejustificate și un grad scăzut de absorbție, pentru a se realiza economii la liniile bugetare la care s-au înregistrat probleme de execuție; consideră că se pot realiza economii reale prin identificarea suprapunerilor și a ineficiențelor de la liniile bugetare; în acest context, intenționează să identifice, împreună cu comisiile sale specializate, atât priorități pozitive, cât și priorități negative pentru 2013; solicită în acest sens Comisiei să transmită în mod regulat ambelor componente ale autorității bugetare informații prompte și complete privind punerea în aplicare - pe baza unor indicatori-țintă de performanță - a diverselor programe și inițiative și să le compare cu angajamentele politice ale UE;

5.

consideră că UE ar trebui să dea dovadă de responsabilitate, nu în ultimul rând în contextul politicilor de austeritate în curs de implementare în statele membre, și să adopte fără întârziere măsuri concrete în vederea stabilirii unui singur sediu al Parlamentului;

6.

constată că proiectul de buget al UE pentru 2013 propus de Comisie însumează 150 931,7 milioane EUR în credite de angajament (CA) (adică + 2 % comparativ cu bugetul 2012) și 137 924,4 milioane EUR în credite de plată (CP) (adică + 6,8 % comparativ cu bugetul 2012); observă că aceste cuantumuri reprezintă 1,13 % și, respectiv, 1,03 % din valoarea prevăzută pentru 2013 a VNB al UE; reamintește că în cadrul financiar multianual (CFM) se prevede un plafon de 152 502 milioane EUR pentru CA și un plafon de 143 911 milioane EUR pentru CP, la prețurile curente; ia act de discrepanța continuă dintre nivelul creditelor de angajament și nivelul creditelor de plată, care va avea drept rezultat creșterea în continuare a angajamentelor restante (RAL);

7.

înțelege faptul că Comisia, la sfârșitul perioadei de programare, pune accent pe plăți, intenționând să ofere o soluție pentru nivelul în creștere constantă al angajamentelor restante (RAL); deși împărtășește această abordare, este îngrijorat în special de înghețarea propusă a creditelor de angajament la nivelul ratei estimate a inflației pentru anul viitor; subliniază importanța angajamentelor pentru stabilirea priorităților politice și, astfel, pentru garantarea faptului că investițiile necesare vor fi realizate în cele din urmă pentru a stimula creșterea economică și ocuparea forței de muncă; intenționează să analizeze atent dacă acest nivel al creditelor de angajament va permite punerea în aplicare corespunzătoare a principalelor politici ale UE; este de părere că, deși înghețarea creditelor de angajament poate fi prezentată de Comisie și statele membre ca o soluție parțială pentru problema RAL, ea nu poate fi considerată o strategie acceptabilă pentru a menține nivelul RAL sub control;

8.

consideră majorarea propusă a creditelor de plată de 6,8 % față de 2012 drept un prim răspuns la solicitarea Parlamentului de a se întocmi un buget responsabil și realist; constată că majorările creditelor de plată sunt concentrate în domeniile competitivității și coeziunii datorită unui nivel mai mare de cereri preconizate în cadrul proiectelor care se desfășoară în prezent în aceste domenii; este pe deplin de acord cu această majorare, care rezultă nu doar din angajamente anterioare ce trebuie onorate, ci și din aplicarea efectivă a programelor, care urmează să atingă ritmul normal de desfășurare în ultimul an al CFM curent; invită Comisia să verifice împreună cu statele membre dacă solicitările estimate ale acestora de majorare a plăților sunt corecte și realiste;

9.

este totuși sceptic cu privire la posibilitatea ca nivelul propus al creditelor de plată pentru 2013 să fie adecvat pentru a acoperi nevoile reale pentru exercițiul următor, în special la rubricile 1b și 2; va monitoriza atent situația plăților în cursul exercițiului 2012, punând accentul îndeosebi pe toate transferurile și realocările propuse; avertizează, de asemenea, asupra faptului că nivelul insuficient al plăților pentru 2012 combinat cu nivelul propus de Comisie pentru 2013 ar putea să nu fie suficient pentru a onora cererile adresate Comisiei și ar putea astfel să aibă ca rezultat dezangajări în valoare de miliarde de euro numai în cadrul politicii de coeziune; subliniază faptul că propunerea actuală ar aduce nivelul general al plăților pentru perioada 2007-2013 la 859,4 miliarde EUR, adică cu aproximativ 66 de miliarde EUR mai puțin decât pragurile acceptate din CFM; solicită Comisiei, având în vedere recentele cereri de transfer (DEC 9/2012), să prezinte în contextul bugetului rectificativ pentru 2012 informații exacte privind rezultatele implementării în curs de desfășurare a programelor din cadrul planului european de redresare economică;

10.

reamintește că, deja în 2011, un număr semnificativ de cereri legitime, în special în domeniul politicii de coeziune, nu au putut fi onorate de Comisie; constată că și aceste cereri trebuie să fie acoperite de bugetul 2012, care suferă deja de o lipsă de fonduri drept urmare a majorării limitate a creditelor de plată din cauza poziției Consiliului pe parcursul procedurii bugetare de anul trecut; solicită deci Comisiei să propună un proiect de buget rectificativ cât mai curând posibil pentru a remedia această situație și pentru a evita transferul plăților din 2012 în următorul exercițiu, deoarece acest lucru ar crea un nivel nesustenabil al plăților în 2013; invită, de asemenea, Comisia și Consiliul să coopereze în mod constructiv pentru ca, împreună cu Parlamentul, să evite repetarea acestei situații în ciclurile bugetare viitoare prin creșterea preciziei previziunilor și prin convenirea unor estimări bugetare realiste;

11.

regretă reticența Președinției Consiliului de a participa la o reuniune politică interinstituțională privind plățile propusă de Parlament în urma concilierii bugetare de anul trecut; consideră că acest comportament este o încercare iresponsabilă de a ignora problema absenței plăților și problema RAL; consideră că o astfel de reuniune este platforma ideală pentru ca cele două componente ale autorității bugetare să ajungă, înainte de pozițiile lor respective privind proiectul de buget, la o înțelegere comună cu privire la informațiile disponibile privind implementarea și capacitatea de absorbție, precum și să estimeze în mod corect necesarul de plăți pentru 2012 și 2013; reamintește că nivelul creditelor de plată propus de Comisie în proiectul său de buget se bazează pe estimările realizate chiar de statele membre; este convins, așadar, că orice îndoieli sau ezitări, așa cum au fost exprimate de anumite delegații ale Consiliului, cu privire la cifrele și calculele Comisiei trebuie comunicate, examinate și clarificate cât mai curând posibil pentru ca acestea să nu devină o piedică în calea obținerii unui acord în cadrul concilierii din acest an;

12.

subliniază faptul că, potrivit datelor recente prezentate de Comisie la reuniunea interinstituțională privind plățile care a avut loc la 30 mai 2012, orice diminuare a nivelului creditelor de plată sub nivelul propus de Comisie ar avea ca rezultat o altă creștere a angajamentelor restante (RAL), care au atins deja la sfârșitul anului 2011 nivelul fără precedent de 207 miliarde EUR; reiterează, astfel, solicitarea pe care a transmis-o Consiliului de a acționa în mod responsabil și de a se abține de la reduceri artificiale hotărând asupra nivelului general al plăților a priori, fără a lua în considerare evaluarea nevoilor reale pentru îndeplinirea obiectivelor și a angajamentelor convenite ale UE; solicită Consiliului ca într-un astfel de caz să identifice în mod clar și public programele sau proiectele UE care ar trebui amânate sau anulate și să justifice aceste alegeri;

13.

constată că, în conformitate cu evaluarea Comisiei, un procent total de 43,7 % din proiectul de buget 2013 (adică 64,5 miliarde EUR) este alocat obiectivelor Europa 2020, ceea ce reprezintă o majorare cu 0,2 % față de bugetul adoptat pentru 2012; apreciază faptul că, pentru prima dată, liniile bugetare și programele care contribuie la aceste obiective pot fi în mod clar identificate în proiectul de buget;

14.

ia act de marja totală de 2,4 miliarde EUR în CA din proiectul de buget 2013 și este hotărât să o folosească pe deplin, la fel ca și pe celelalte mecanisme de flexibilitate prevăzute de AII din 17 mai 2006, atunci când acest lucru este necesar pentru finanțarea obiectivelor și a priorităților care derivă din angajamentele și deciziile politice asumate în comun, în special cele referitoare la Strategia Europa 2020;

15.

constată că, în afară de cheltuielile administrative, proiectul de buget nu cuprinde credite pentru aderarea Croației în iulie 2013; speră ca revizuirea CFM prevăzută la punctul 29 din AII din 17 mai 2006 să fie adoptată rapid și invită Comisia să prezinte, prin intermediul unui buget rectificativ, o propunere privind creditele suplimentare necesare de îndată ce actul de aderare va fi fost ratificat de toate statele membre; reamintește că toate noile necesități trebuie finanțate din fonduri noi, mai degrabă decât prin redistribuiri pentru a doua parte a lui 2013;

16.

reamintește că bugetul anual 2013 va fi ultimul buget din cadrul financiar multianual actual, dar reiterează faptul că pragurile CFM pentru 2013 convenite în AII din 17 mai 2006 vor rămâne referința cel puțin pentru pragurile aferente cadrului financiar 2014 în cazul în care nu se ajunge la un acord, în conformitate cu dispozițiile de la punctul 30 din AII;

17.

ia act de propunerea Comisiei de a majora angajamentele din cadrul acestei rubrici cu 4,1 % (la 16 032 de milioane EUR) comparativ cu bugetul 2012; constată că propunerea pentru CA, care se situează sub posibilitățile prevăzute de programarea financiară (programele TEN-T, IET, Progress), lasă o marjă majorată de 90,9 milioane EUR comparativ cu 47,7 milioane EUR prevăzute în programarea financiară; își exprimă satisfacția că cele mai mari majorări ale CA sunt concentrate la rubrica 1a, care acoperă majoritatea politicilor și programelor pentru creștere, competitivitate și locuri de muncă, și că acestea reflectă prioritățile subliniate de Parlament pentru 2013;

18.

salută, în special, majorările pentru programele PC7-CE (+ 6,1 %), PCI (+ 7,3 %) și TEN-T (+ 6,4 %), prin care se realizează majoritatea obiectivelor Europa 2020; regretă totuși că, având în vedere sumele propuse de Comisie, două programe emblematice, precum PC7 și TEN-T, vor aloca efectiv mai puține CA decât cele prevăzute în bazele lor juridice (PC – 258,8 milioane EUR și TEN-T – 122,5 milioane EUR) pentru ultimul an al CFM actual; regretă și faptul că propunerea Comisiei nu prevede implementarea integrală a Programului Energie inteligentă – Europa;

19.

consideră că majorarea substanțială a plăților cu 17,8 % (la 13 552 de milioane EUR) comparativ cu bugetul 2012 reprezintă o estimare realistă a plăților necesare în cadrul acestei rubrici, în special pentru a acoperi cererile din exercițiul următor pentru proiecte de cercetare care rezultă din obligațiile contractuale ale Uniunii; consideră nivelul plăților propuse de Comisie ca fiind nivelul minim necesar în cadrul rubricii 1a;

20.

ia act de motivația adoptată de Comisie pentru propunerile de reduceri în comparație cu programarea financiară, care a condus, în opinia sa, la identificarea unor economii posibile în cadrul liniilor subexecutate ale anumitor programe, care includ PC7, TEN-T, Marco Polo, Progress, programul statistic, programele Vamă și Fiscalis; este hotărât să analizeze cu atenție realizările din cadrul fiecăruia dintre aceste programe pentru a verifica oportunitatea reducerilor propuse și pentru a elimina efectele negative asupra programelor vizate;

21.

reamintește Declarația comună din 1 decembrie 2011 referitoare la finanțarea costurilor suplimentare ale programului ITER pentru 2012-2013, în care Parlamentul, Consiliul și Comisia au fost, de asemenea, de acord să pună la dispoziție suma de 360 de milioane EUR în CA în cadrul procedurii bugetare 2013, „valorificând la maximum dispozițiile prevăzute în Regulamentul financiare și în AII din 17 mai 2006 și excluzând orice nouă revizuire legată de ITER a CFM”; este preocupat de faptul că Comisia propune să finanțeze această sumă suplimentară doar prin redistribuire de la liniile programului PC7, contrar poziției constante a Parlamentului față de acest subiect; ia pe deplin act de declarația Comisiei potrivit căreia această sumă derivă din economii de performanță din cadrul PC7 și că aceste reduceri ale liniilor administrative nu vor afecta negativ funcționarea programului; intenționează să analizeze mai aprofundat această declarație și să caute alte mijloace disponibile în cadrul AII și al Regulamentului financiar în acest sens;

22.

subliniază necesitatea asigurării unui efectiv de personal adecvat pentru Întreprinderea comună pentru ITER și dezvoltarea energiei prin fuziune (F4E) care să asigure gestionarea atentă și buna utilizare a contribuției Europei la proiectul ITER; este îngrijorat de nivelul efectivului actual de personal propus de Comisie;

23.

recunoaște rolul fundamental jucat de întreprinderile mici și mijlocii drept motoare ale economiei UE și creatoare ale unui procent de 85 % din locurile de muncă din ultimii zece ani; subliniază dificultățile tradiționale cu care se confruntă IMM-urile în accesarea piețelor de capital pentru proiecte de cercetare și inovare, exacerbate de actuala criză financiară; este ferm convins că bugetul UE ar trebui să contribuie la depășirea acestui eșec al pieței prin facilitarea accesului la finanțarea sub formă de împrumuturi sau capital pentru IMM-urile inovatoare și salută recenta propunere a Comisiei de a se crea o componentă specială pentru IMM-uri în cadrul RSFF existent; sprijină, de asemenea, creșterea propusă pentru instrumente financiare în cadrul programului PCI-PAI (14,7 milioane EUR), având în vedere performanțele lor pozitive până în prezent și solicitarea în creștere din partea IMM-urilor;

24.

regretă profund faptul că, în această perioadă de criză economică și mai ales de șomaj ridicat în rândul tinerilor, creditele pentru programul Progress au fost reduse cu 5,3 milioane EUR comparativ cu programarea financiară, fiind practic readuse la nivelul din 2012, în ciuda rezultatelor bune ale acestui program până în prezent, inclusiv în domeniile egalității de gen și combaterii discriminării; își exprimă din nou convingerea că programele sociale ale UE au un rol important în realizarea obiectivelor sociale și de ocupare a forței de muncă din cadrul Strategiei Europa 2020; regretă că, nici măcar în ultimul an din actualul CFM, Comisia nu a profitat de ocazia de a returna acestui program suma de 60 milioane EUR redistribuită în favoarea instrumentului european de microfinanțare Progress, după cum s-a angajat în 2010;

25.

salută decizia Comisiei de a include în PB, pentru al treilea an consecutiv, credite de plată (50 de milioane EUR) destinate Fondului european de ajustare la globalizare (FEG); subliniază că acest lucru nu asigură doar o vizibilitate sporită a fondului, ci permite și evitarea transferurilor de la alte linii bugetare care servesc altor obiective și răspund unor nevoi diferite; subliniază, în plus, necesitatea de a simplifica în continuare aranjamentele practice ale procedurii de mobilizare a acestui fond, în special în contextul negocierilor actuale privind noul regulament FEG;

26.

regretă faptul că contribuția pentru inițiativa emblematică „Tineretul în mișcare” este ușor redusă comparativ cu exercițiul trecut; subliniază în acest context valoarea adăugată a programului de învățare pe tot parcursul vieții și a programelor Erasmus și Erasmus Mundus care, în ciuda dimensiunii financiare modeste, au avut rezultate foarte bune din punctul de vedere al implementării eficace și al imaginii pozitive a Uniunii în rândul cetățenilor; reamintește că, în multe state membre, tinerii sunt afectați puternic de criza economică și financiară, iar în acest context finanțarea adecvată și vizarea sistemelor educaționale și de mobilitate și a programelor de învățare pe tot parcursul vieții sunt importante pentru modernizarea sistemelor de educație și formare și pentru îmbunătățirea competențelor, mobilității și adaptabilității tinerilor, contribuind astfel în general la dezvoltarea unei Europe inovatoare, bazate pe cunoștințe, inteligente și favorabile incluziunii; în acest scop, sprijină ferm promovarea egalității de șanse pentru a le permite tuturor tinerilor, indiferent de educația lor, să profite de varietatea de programe și politici ale UE care le sunt destinate; nu este deci de acord cu reducerea propusă de 10,2 milioane EUR comparativ cu bugetul 2012 pentru programul de învățare pe tot parcursul vieții și, în conformitate cu poziția sa stabilită în ultimele proceduri bugetare și cu rezultatele excelente ale acestui program, intenționează să consolideze creditele de angajament pentru linia bugetară corespunzătoare;

27.

subliniază că programul TEN-T, prin investițiile în infrastructuri cu o ridicată valoare adăugată europeană, trebuie să joace un rol central în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020; consideră că acest program este esențial pentru creșterea competitivității UE în ansamblu, prin crearea infrastructurii care lipsește și prin înlăturarea blocajelor din cadrul pieței interne; subliniază că proiectele de infrastructură contribuie direct și la creșterea economică, stimulând ocuparea forței de muncă în timpul etapei de construcție; subliniază rolul programului TEN-T în realizarea obiectivelor de adaptare la schimbările climatice prin asigurarea sustenabilității viitoare a rețelelor de transport în UE; salută majorarea propusă de Comisie cu aproximativ 85 de milioane EUR comparativ cu bugetul 2012, însă solicită mai multe clarificări privind reducerea propusă cu 118 milioane EUR comparativ cu programarea financiară; reamintește că principalul program TEN-T a fost implementat integral în 2011 și subliniază că abia în 2017 se va putea face o evaluare definitivă a modului de execuție și de plată a creditelor pentru proiectele din cadrul financiar 2007-2013;

28.

consideră că Programul de susținere a continuării dezvoltării unei politici maritime integrate are nevoie de o finanțare adecvată în 2013; subliniază că este dezamăgit de lipsa unei linii bugetare pentru turism și regretă reducerea constantă a creditelor bugetare destinate siguranței rutiere;

29.

subliniază că este nevoie urgentă de soluții inovatoare prin care să se mobilizeze o proporție sporită de fonduri private sau publice și să se extindă gama de instrumente financiare disponibile pentru proiectele de infrastructură; sprijină pe deplin faza-pilot a inițiativei de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte ca mijloc de stimulare a capacității investiționale în domeniul rețelelor de transport, energie și TIC din UE; salută faptul că în proiectul de buget s-au înscris credite destinate fazei-pilot, chiar dacă aceste credite sunt de fapt redistribuite în cadrul liniilor bugetare relevante (CIP - TEN-T - TEN-E), așa cum s-a convenit de către autoritatea legislativă;

30.

regretă profund reducerile propuse de Comisie pentru autoritățile europene de supraveghere comparativ cu cifrele prevăzute inițial în programarea financiară, reduceri care contravin apelurilor repetate ale Parlamentului de a finanța aceste agenții în mod adecvat; consideră că nivelul actual al creditelor este insuficient pentru a permite acestor agenții să se achite de sarcinile lor în mod eficient, în special în ceea ce privește recrutarea de experți foarte calificați; consideră că sarcinile suplimentare acordate autorităților europene de supraveghere ar trebui completate cu o evaluare a costurilor; își exprimă astfel intenția fermă de a reinstitui creditele cel puțin la nivelul din 2012 pentru Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și pentru Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale (AEAPO), precum și de a consolida în continuare Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (AEVMP), date fiind noile sarcini care i-au fost încredințate;

31.

constată că proiectul de buget 2013 prevede o majorare a CA de 3,3 % (la 54 498 de milioane EUR) comparativ cu bugetul 2012, din care 42 144 de milioane EUR sunt destinate fondurilor structurale (FEDER și FSE), iar 12 354 de milioane EUR sunt pentru Fondul de coeziune; subliniază că reducerea nivelului de angajamente din proiectul de buget pentru asistența tehnică, comparativ cu ceea ce a fost inițial prevăzut în programarea financiară, a dus la majorarea marjei la 25 de milioane EUR comparativ cu prima previziune de 0,4 milioane EUR;

32.

regretă reducerile propuse pentru asistența tehnică din cadrul strategiilor macroregionale; reiterează faptul că este necesar un sprijin tehnic și administrativ continuu pentru aplicarea strategiilor, precum și de fonduri de demarare pentru noi proiecte, așa cum arată rata ridicată de execuție din 2011;

33.

subliniază faptul că politica de coeziune și-a dovedit de multă vreme valoarea adăugată ca instrument de investiții necesar care ajută în mod eficace la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă, deoarece răspunde în mod precis nevoilor de investiții ale regiunilor, contribuind astfel nu doar la reducerea disparităților dintre acestea, ci și la redresarea economică și la dezvoltarea Uniunii în ansamblu; consideră, de asemenea, că fondurile structurale constituie un instrument esențial, atât din punctul de vedere al dimensiunii financiare, cât și al obiectivelor urmărite, pentru accelerarea redresării economice a UE și pentru realizarea obiectivelor de creștere durabilă și ocupare a forței de muncă stabilite în Strategia Europa 2020; salută, prin urmare, inițiativa Comisiei de a reprograma, dacă este posibil, suma de 82 de miliarde EUR din fondurile structurale nealocate în anumite state membre în favoarea IMM-urilor și a angajării tinerilor, în conformitate cu prioritățile Parlamentului pentru 2013; remarcă faptul că, potrivit Comisiei, 7,3 miliarde EUR din finanțarea oferită de UE au fost vizate, în acest context, de distribuirea accelerată sau de realocare; solicită să fie informat în mod corespunzător în legătură cu aplicarea acestei inițiative la nivel național, cu impactul prevăzut asupra creșterii și a ocupării forței de muncă, precum și cu posibilul său impact pentru bugetul 2013;

34.

este extrem de îngrijorat cu privire la situația plăților aferente proiectelor privind coeziunea din cadrul acestei rubrici și constată că două treimi din nivelul total al RAL la sfârșitul exercițiului 2011 (și anume 135,8 miliarde EUR) sunt rezultatul proiectelor neplătite din cadrul politicii de coeziune; reamintește că, la sfârșitul anului 2011, Comisia nu a putut rambursa aproximativ 11 miliarde EUR, care corespundeau unor cereri legitime de plată depuse de beneficiarii proiectelor, din cauza creditelor de plată insuficiente prevăzute în buget; consideră că acest lucru a creat întârzieri semnificative la plată, care vor trebui soluționate prin asigurarea unui volum suficient de credite de plată în 2012; subliniază cu fermitate faptul că nu va accepta ca această situație să se repete în 2013;

35.

reamintește în acest context că 2013 este ultimul an din CFM actual, în care implementarea proiectelor cofinanțate se desfășoară la viteză maximă și se preconizează că se va accelera în continuare, cea mai mare parte a cererilor de plată ajungând la Comisie în a doua jumătate a anului; solicită Consiliului și Comisiei să analizeze și să evalueze imediat, împreună cu Parlamentul, cifrele și cerințele vizate pentru a nu periclita execuția pentru 2013; subliniază că lipsa de credite de plată ar putea periclita programe care în prezent funcționează corespunzător; subliniază, de asemenea, că 2013 va fi un an în care, din cauza expirării regulii N+3, cererile de plată depuse de 12 state membre vor trebui să fie prezentate pentru două tranșe de angajamente anuale (2010 și 2011 conform regulii N+3 și, respectiv, regulii N+2); consideră, astfel, că majorarea propusă a creditelor de plată cu 11,7 % (la 48 975 de milioane EUR) este un minimum comparativ cu exercițiul trecut, având în vedere că, așa cum a menționat Comisia, aceasta se referă strict la 2013 și presupune faptul că nevoile de plată din exercițiile anterioare au fost acoperite;

36.

consideră această majorare a plăților doar un prim pas în procesul de acoperire a nevoilor curente ale proiectelor în desfășurare și reamintește preocuparea sa privind o posibilă lipsă de fonduri în domeniul politicii de coeziune; solicită Consiliului și Comisiei să evalueze cu atenție nevoile reale în ceea ce privește plățile pe 2013 de la rubrica 1b, să nu efectueze reduceri nerealiste și să nu ia decizii care să contrazică previziunile realizate chiar de statele membre și folosite drept bază pentru proiectul de buget al Comisiei; se va opune, așadar, oricărei posibile scăderi a nivelului plăților față de propunerea inclusă în proiectul de buget 2013;

37.

solicită, de asemenea, Comisiei și Consiliului să prezinte în timp util și să adopte un buget rectificativ în cazul în care creditele de plată nu sunt suficiente pentru a acoperi nevoile reale din cursul exercițiului, îndeplinind astfel angajamentul comun luat în cadrul declarației interinstituționale din decembrie 2011;

38.

constată că proiectul de buget 2013 propune majorarea CA cu 0,6 % (la 60 307 milioane EUR) și a CP cu 1,6 % (la 57 964 de milioane EUR) comparativ cu bugetul 2012; subliniază că aceste niveluri se situează sub nivelul majorării propuse de Comisie pentru buget în ansamblul său; constată că aceste majorări reprezintă parțial consecința procesului continuu de introducere treptată a plăților directe către noile state membre și a necesităților suplimentare ale proiectelor de dezvoltare rurală; subliniază că fondurile propuse pentru intervențiile pe piață sunt cu 419 milioane EUR mai mici pentru 2013 comparativ cu bugetul 2012;

39.

constată că marja prevăzută de 809 milioane EUR pentru cheltuielile legate de piață și subplafonul pentru ajutoarele directe din cadrul rubricii 2 reprezintă o creștere semnificativă comparativ cu 2012, ceea ce, conform Comisiei, este în principal rezultatul unui efect punctual al închiderii Fondului de restructurare a industriei zahărului; își exprimă satisfacția cu privire la faptul că această marjă arată că mecanismul de disciplină financiară nu va fi aplicat în 2013; subliniază faptul că o marjă suficientă este necesară în cadrul acestei rubrici pentru atenuarea crizelor potențiale din sectorul agricol, așa cum s-a întâmplat recent cu criza provocată de epidemia de Escherichia Coli enterohemoragică;

40.

subliniază că 2013 este ultimul an din perioada de programare actuală și, drept urmare, trebuie să se asigure un nivel adecvat al creditelor de plată în cadrul rubricii 2 pentru a acoperi în special nevoile proiectelor de dezvoltare rurală și ale proiectelor LIFE+ aflate în curs de desfășurare;

41.

subliniază că rubrica 2 este esențială pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de creștere durabilă și ocupare a forței de muncă, în special prin programele sale de dezvoltare rurală; subliniază necesitatea de a sprijini IMM-urile din zonele rurale, în calitatea lor de principale creatoare de locuri de muncă, care vizează în special tinerii; salută în acest sens creșterea propusă a CA pentru dezvoltarea rurală cu 1,3 % (la 14 808 milioane EUR);

42.

constată că creditele de la rubrica 2 sunt mai scăzute decât nevoile prevăzute, din cauza faptului că veniturile atribuite FEGA sunt estimate a fi mai mari în 2013 (1 332,8 milioane EUR) decât în 2012 (1 010 milioane EUR); constată că diferența se datorează soldului Fondului de restructurare a industriei zahărului (647,8 milioane EUR), în timp ce veniturile atribuite rezultate din deciziile de închidere a conturilor ar trebui să fie mai mici decât în 2012 (400 de milioane EUR în proiectul de buget 2013, comparativ cu 600 de milioane EUR în bugetul 2012); reamintește că estimările actuale vor fi ajustate în toamnă pe baza nevoilor reale prin intermediul unei scrisori rectificative pentru agricultură;

43.

reamintește că volatilitatea prețurilor în acest sector reprezintă o preocupare majoră și sprijină măsurile de combatere a speculațiilor cu produse agricole; îndeamnă Comisia și Consiliul să monitorizeze cu atenție evoluțiile de pe piețele agricole; reamintește Comisiei, în acest context, de solicitarea Parlamentului - căreia nu i s-a dat curs până în prezent - de a se crea un „observator al prețurilor și al marjelor” pentru a permite o comparabilitate mai bună a prețurilor și o mai mare transparență în stabilirea prețurilor la alimente;

44.

observă că majorarea propusă a ajutoarelor directe este în principal datorată continuării introducerii progresive a plăților directe în UE-12, creând o cerință bugetară suplimentară de 860 de milioane EUR în 2013, în timp ce pentru cheltuielile legate de intervențiile pe piață este estimată o scădere din cauza venitului alocat mai mare și a situației favorabile a pieței în majoritatea sectoarelor;

45.

constată că sumele alocate anumitor linii bugetare, inclusiv programului „Lapte în școli”, au fost reduse în mod semnificativ și solicită Comisiei să furnizeze Parlamentului o justificare pentru această situație;

46.

subliniază că politicile și bugetul UE sunt elemente fundamentale pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020; consideră, în acest context, că obiectivele de politică climatică și de mediu au un caracter transversal, trebuind să fie transpuse în acțiuni concrete care să fie puse în aplicare în cadrul diverselor programe și politici ale UE pentru a contribui în mod semnificativ la creșterea durabilă și a aborda efectiv probleme majore precum penuria de resurse și schimbările climatice;

47.

ia act de creșterea ușoară propusă a CA - cu 3,3 %, la 366,6 milioane EUR - pentru LIFE+, dar regretă că aceste credite sunt cu 10,55 milioane EUR sub nivelul programării financiare din ianuarie 2012; va analiza, în acest context, toate dispozițiile de la punctul 37 din AII din 17 mai 2006;

48.

salută sumele propuse de Comisie pentru programul de distribuire a produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate (MDP); solicită Consiliului să respecte decizia comună adoptată la sfârșitul lui 2011 privind menținerea finanțării pentru acest program în 2012 și 2013;

49.

regretă subvenționarea în continuare a producției de tutun din UE, care contravine obiectivelor politicii Uniunii în domeniul sănătății;

50.

consideră că este important să se mențină sprijinul financiar acordat politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), având în vedere reformarea iminentă a acesteia; subliniază în special necesitatea de a sprijini IMM-urile din sectorul pescuitului și de a promova accesul la locuri de muncă pentru tineri în acest domeniu, asigurând totodată caracterul sustenabil al PCP, precum și necesitatea de a promova măsuri care să garanteze viabilitatea socială, economică și de mediu a acestui sector; salută în această privință majorarea propusă pentru Fondul european pentru pescuit cu 2,2 % (la 687,2 milioane EUR) în CA și, respectiv, cu 7,3 % (la 523,5 milioane EUR) în CP, comparativ cu bugetul 2012; regretă, cu toate acestea, reducerile propuse în domeniul guvernanței PCP, al conservării, gestionării și exploatării resurselor piscicole, precum și al controlului și aplicării PCP;

51.

constată că majorarea globală a fondurilor propuse în proiectul de buget 2013 - 1 392,2 milioane EUR în credite de angajament și 928,3 milioane EUR în credite de plată - comparativ cu bugetul 2012 pentru măsuri incluse în cadrul acestei rubrici este de 1,8 % (cu 24,42 milioane EUR) în CA și de 11,1 % în CP; consideră că această majorare este în conformitate cu ambițiile din ce în ce mai mari ale UE în domeniul libertății, securității și justiției;

52.

subliniază nevoia de a consolida creditele pentru securitate cibernetică în sectorul informatic din cauza daunelor enorme pe care intensificarea activităților ilegale din domeniu le cauzează economiilor statelor membre; insistă asupra faptului că, pentru intensificarea luptei împotriva criminalității informatice la nivelul Uniunii prin intermediul viitorului Centru european de combatere a criminalității informatice, va fi necesară o finanțare adecvată și, prin urmare, regretă reducerile propuse de Comisie pentru Europol, deoarece sarcinile Centrului stabilite de Comisie nu pot fi executate cu resursele umane și financiare actuale ale Europol; constată că, contrar programării financiare, o diminuare cu 64,4 milioane EUR este prevăzută pentru programul „Prevenirea și lupta împotriva criminalității” comparativ cu bugetul 2012, deși programul a fost conceput să acopere, de asemenea, criminalitatea informatică și utilizarea ilegală a internetului;

53.

solicită continuarea sprijinului pentru Frontex, precum și pentru diversele agenții înființate recent în cadrul acestei rubrici (în special Biroul European de Sprijin pentru Azil și agenția pentru sistemele informatice de mari dimensiuni); constată reducerea cu 8,9 % (– 7,3 milioane EUR) a contribuției la bugetul Oficiului European de Poliție (Europol) comparativ cu bugetul 2012 și solicită Comisiei să prezinte mai multe detalii privind această reducere propusă;

54.

constată că reducerea de 30 de milioane EUR pentru programul VIS și închiderea programului Eurodac (– 0,5 milioane EUR) vor fi compensate de transferul acestor activități și al creditelor bugetare corespunzătoare către noua agenție pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice de mari dimensiuni;

55.

ia act de majorarea semnificativă a creditelor de angajament și de nivelul relativ scăzut al creditelor de plată aferente SIS II; subliniază că, în 2013, potrivit calendarului general al SIS II, dezvoltarea și transferul acestui sistem ar trebui finalizate, iar Agenția IT va prelua gestionarea lui; prin urmare, contestă majorarea bugetară semnificativă care depășește cu mult planificarea sa inițială și care intervine într-o etapă atât de avansată, chiar înainte de intrarea în funcțiune a SIS II; recomandă păstrarea în rezervă a unei părți semnificative a bugetului alocat SIS II până când se va demonstra realizarea unui progres în funcționarea sistemului și respectarea planificării financiare;

56.

salută majorarea cu 9,8 milioane EUR comparativ cu bugetul 2012 propusă de Comisie pentru Fondul european pentru refugiați, aceasta fiind coerentă cu orientarea adoptată în ultimii ani și cu constituirea unui sistem european comun de azil, aflată în curs; ia act de majorarea de 19 % a bugetului alocat Fondului pentru frontiere externe până la 415,5 milioane EUR, reprezentând jumătate din suma prevăzută în programarea financiară; își reiterează solicitarea fermă de a se asigura un răspuns adecvat și echilibrat la aceste provocări, în vederea gestionării migrației legale și a reducerii migrației ilegale;

57.

subliniază că măsurile care vizează combaterea violenței de gen trebuie să beneficieze de o finanțare suficientă; subliniază rolul important pe care programul de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență (Daphne) l-a avut în eliminarea violenței împotriva femeilor și fetelor în UE și subliniază importanța sporirii finanțării destinate programului în 2013;

58.

reamintește că rubrica 3b, deși reprezintă rubrica din CFM cu cel mai redus nivel de credite alocate, cuprinde aspecte foarte importante pentru cetățenii europeni, cum ar fi tineretul, programele educaționale și culturale, sănătatea publică, protecția consumatorilor, instrumentul de protecție civilă și politica în domeniul comunicării; regretă astfel că, din nou în 2013, creditele globale din cadrul acestei rubrici urmează a fi reduse cu 1,2 % în CA (26,08 milioane EUR) și cu 0,4 % în CP comparativ cu bugetul 2012, fără a se lua în calcul Fondul de solidaritate;

59.

dată fiind implementarea eficace din anii anteriori, salută fondurile majorate în 2013 pentru programul „Tineretul în acțiune” (la suma de 140,45 milioane EUR), ceea ce reprezintă o majorare cu 0,8 milioane EUR față de bugetul 2012 și cu 16,5 milioane EUR față de programarea financiară;

60.

apreciază majorarea creditelor față de bugetul 2012 pentru programele Cultură (+ 1,4 %), Media 2007 (+ 1,1 %) și pentru măsurile Uniunii în domeniul sănătății (+ 3,1 %), dar regretă reducerea creditelor comparativ cu bugetul 2012 pentru programul Europa pentru cetățeni - cu atât mai mult în Anul european al Cetățenilor - precum și pentru măsurile Uniunii în domeniul politicii de protecție a consumatorilor și pentru programul Media Mundus;

61.

regretă diminuarea volumului angajamentelor pentru activitățile de comunicare față de bugetul 2012 într-o perioadă în care distanța dintre Uniunea Europeană și cetățenii săi este mai evidentă decât oricând, așa cum a demonstrat-o participarea din ce în ce mai redusă la alegerile europene; este convins de nevoia unor eforturi sporite de comunicare și a unor fonduri corespunzătoare pentru a asigura vizibilitatea instituțiilor Uniunii și pentru a face cunoscute contribuțiile acestora la depășirea crizei economice și financiare;

62.

subliniază faptul că, și în acest an, această rubrică prezintă o marjă disponibilă foarte limitată (25,6 milioane EUR), ceea ce va lăsa un spațiu redus de manevră în cazul în care va fi nevoie de măsuri sau decizii noi privind prioritățile de finanțare relevante în mod direct pentru cetățeni;

63.

constată că creditele de angajament și de plată prezentate în proiectul de buget 2013 indică o majorare de 0,7 % și, respectiv, 5,1 % comparativ cu bugetul 2012, la 9 467,2 milioane EUR și, respectiv, la 7 311,6 milioane EUR; subliniază că aceste majorări se situează sub nivelul majorării propuse de Comisie pentru buget în ansamblul său;

64.

reamintește necesitatea unui nivel mai mare de coordonare și de coerență a eforturilor de finanțare a acțiunilor externe de către Uniune și statele membre în vederea evitării suprapunerilor și a dublei utilizări a resurselor limitate; subliniază nevoia de a încuraja cooperarea și sincronizarea acțiunilor cu alți donatori internaționali, locali și regionali pentru a optimiza utilizarea fondurilor și pentru a crea sinergii; consideră că, în perioade de dificultăți economice, sunt de asemenea importante sporirea flexibilității în programarea și punerea în aplicare a instrumentelor și completarea resurselor limitate cu instrumente cu efecte de levier, care ar permite utilizarea și reutilizarea fondurilor investite și generate;

65.

constată majorarea semnificativă cu 272,3 milioane EUR a marjei propuse pentru rubrica 4 comparativ cu programarea financiară pentru 2013 (de la 119,6 milioane EUR la 391,9 milioane EUR), ceea ce reprezintă efectul net al majorării creditelor de angajament pentru IEVP (consolidate cu 51,7 milioane EUR) și pentru ITI și ITI+ (cu 0,3 milioane EUR în plus față de programarea financiară) și al reducerii creșterii angajamentelor pentru Fondul de garantare (– 104,5 milioane EUR), pentru Instrumentul de asistență pentru preaderare (– 99,3 milioane EUR), pentru asistența macrofinanciară (– 37,4 milioane EUR), pentru Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (– 28,6 milioane EUR) și pentru Instrumentul de stabilitate (– 41,4 milioane EUR); solicită Comisiei să prezinte suficiente explicații pentru necesitatea reducerii atât de semnificative a anumitor programe în comparație cu programarea financiară; subliniază faptul că, deși principiul reducerii programelor cu un nivel scăzut de implementare ar putea fi binevenit dacă ar genera economii de eficiență, diminuarea creditelor nu ar trebui aplicată în mod transversal; avertizează că utilizarea unei marje sporite în mod artificial drept instrument de negociere în procedura bugetară nu poate fi considerată o bună practică bugetară;

66.

regretă în special reducerea constantă a creditelor din domeniul cooperării pentru dezvoltare; pune sub semnul întrebării compatibilitatea acestei reduceri cu angajamentele internaționale asumate de UE de a aloca, până în 2015, 0,7 % din PNB Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; regretă faptul că nivelul total al creditelor de angajament din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD), așa cum a fost propus în proiectul de buget 2013, reprezintă o majorare mai mică decât rata estimată a inflației, precum și faptul că nivelul total al plăților aferente ICD care a fost propus este sub cel din exercițiul 2012; invită Comisia să asigure o abordare mai coerentă, mai realistă și mai bine planificată a finanțării ICD;

67.

ia act de propunerea privind creșterea creditelor destinate Instrumentului european de vecinătate pentru a răspunde nevoilor țărilor ce se confruntă cu importante schimbări politice și economice; salută atenția sporită acordată Parteneriatului estic și își reafirmă sprijinul pentru țările care constituie componenta sudică a acestuia, deoarece, ca urmare a Primăverii arabe, aceste țări se confruntă cu provocări de proporții istorice; consideră că rapoartele Comisiei referitoare la aplicarea principiului „mai mult pentru mai mult” nu sunt satisfăcătoare și solicită acesteia să elaboreze criterii clare privind modul de implementare a acestui principiu;

68.

consideră că un nivel suficient al asistenței financiare acordate de UE Autorității Palestiniene și UNRWA este încă necesar pentru a răspunde în mod adecvat și exhaustiv la situația politică și umanitară din Orientul Mijlociu și la procesul de pace; evidențiază situația deosebit de dificilă cu care se confruntă UNWRA în acest moment, în special în urma evenimentelor din Siria; remarcă faptul că efectul net al creșterii creditelor de angajament pentru IEVP se datorează în principal menținerii sprijinului acordat teritoriilor palestiniene ocupate la nivelul celui din cadrul proiectului de buget 2012;

69.

subliniază că datorită angajamentului ferm al Parlamentului, contribuția anuală acordată de UE în ultimii ani Autorității Palestiniene, UNRWA și procesului de pace din Orientul Mijlociu se ridică la 300 de milioane EUR și reamintește că autoritatea bugetară a convenit, în cadrul procedurii de conciliere bugetară, asupra alocării unei sume de 200 de milioane EUR pentru 2012, condiționată de o creștere suplimentară obligatorie de 100 de milioane EUR pentru exercițiul 2011, sumă provenită din credite neutilizate; solicită un angajament de finanțare care să reflecte nevoile reale de la începutul exercițiului financiar pentru a asigura capacitatea efectivă a UE de a sprijini procesul de instaurare a păcii durabile; insistă asupra necesității de a se impune controale financiare stricte și de a se transmite Parlamentului European o defalcare detaliată și o evaluare a cheltuielilor;

70.

recunoaște faptul că, odată cu aderarea Croației la Uniune, o reducere de 67,6 milioane EUR va fi aplicată creditelor IPA; cu toate acestea, își exprimă preocuparea față de propunerea Comisiei de a reduce mai mult decât se preconiza sprijinul pentru consolidarea capacității instituționale în țările candidate, prin reducerea alocărilor aferente IPA pentru Croația (în total – 29,14 milioane EUR comparativ cu 2012), în timp ce aceeași linie pentru țările potențial candidate este consolidată (+ 10,5 milioane EUR comparativ cu 2012); reamintește faptul că este extrem de important să se consolideze capacitatea instituțională pentru utilizarea corectă a fondurilor Uniunii și că acest fapt este la fel de important pentru țările candidate, ca și pentru țările potențial candidate; salută majorarea propusă cu 10,2 % a CA pentru componenta de dezvoltare rurală a IPA, comparativ cu bugetul 2012;

71.

reafirmă că, mai ales în perioade de austeritate, creditele de angajament ar trebui planificate cu atenție pentru fiecare linie bugetară aferentă PESC pentru a se garanta că fondurile UE sunt orientate către măsurile care au cea mai mare nevoie de finanțare, luând pe cât posibil în considerare flexibilitatea și lipsa de predictibilitate a operațiunilor PESC; salută, în acest context, solicitările de a asigura mai multe sinergii, inter alia, prin gruparea, partajarea și integrarea capacităților și prin îmbunătățirea performanței, a planificării și gestionării misiunilor și operațiunilor; salută eforturile depuse pentru examinarea transparentă și completă a tuturor misiunilor PESC; va analiza cu atenție majorarea de 9,2 % a CA pentru PESC în 2013;

72.

recunoaște necesitatea de a reacționa la provocările transregionale reprezentate de criminalitatea organizată și traficul ilegal, de necesitatea de a proteja infrastructurile critice, de amenințările la adresa sănătății publice și de lupta împotriva terorismului; cu toate acestea, solicită Comisiei să prezinte dovezi pentru nevoia de majorare cu 50 % pentru aceste măsuri în 2013;

73.

constată că totalul cheltuielilor administrative pentru toate instituțiile este estimat la 8 544,4 milioane EUR, ceea ce reprezintă o creștere cu 3,2 % comparativ cu 2012, lăsând o marjă de 636,6 milioane EUR, care include cheltuielile suplimentare legate de aderarea Croației;

74.

recunoaște că majoritatea instituțiilor, inclusiv Parlamentul European, au făcut eforturi pentru a-și limita bugetele administrative, aplicând o creștere mai mică decât rata estimată a inflației, cu excepția costurilor pentru aderarea Croației; în acest context, subliniază necesitatea de a raționaliza pe termen lung resursele administrative și insistă asupra necesității de a consolida cooperarea interinstituțională în domenii precum resursele umane, traducerea și interpretarea, clădirile și tehnologia informației;

75.

subliniază că majorarea cu 3,2 % față de 2012 se datorează în principal obligațiilor statutare și contractuale, precum pensiile sau ajustările salariale; constată totuși că Comisia și-a respectat și chiar și-a depășit angajamentul de a menține o creștere nominală a creditelor sale administrative din cadrul rubricii 5 sub inflația prevăzută de 1,9 %, comparativ cu 2012, așa cum a fost explicat în scrisoarea din 23 ianuarie 2012 a comisarului european pentru buget și programare financiară;

76.

înțelege că acest rezultat s-a obținut prin reducerea unui număr de posturi din organigrama Comisiei cu mai mult de 1 % deja pentru anul 2013, în special în domeniul sprijinului administrativ, al gestiunii bugetare și în domeniul antifraudă, precum și prin reduceri succesive ale altor elemente de cheltuieli administrative; solicită mai multe explicații cu privire la necesitatea reală de a aplica astfel de reduceri de personal pentru înghețarea cheltuielilor administrative în termeni reali, având în vedere că Comisia a reușit să își înghețe cheltuielile administrative în termeni nominali în 2012 fără a aplica vreo reducere de personal;

77.

salută aceste eforturi de consolidare a bugetului prin intermediul cheltuielilor administrative într-o perioadă de constrângeri economice și bugetare la nivel național; recunoaște necesitatea ca toate instituțiile UE să participe la eforturile depuse în vederea consolidării; își exprimă totuși îngrijorarea cu privire la impactul negativ pe care astfel de măsuri îl pot avea asupra implementării rapide, regulate și eficace a măsurilor și programelor UE, printr-o administrație modernă bazată în special pe necesitatea de a recompensa performanța și calitatea serviciului, ținând seama de echilibrul geografic, mai ales într-o perioadă în care competențele UE cresc în mod constant și noi state membre aderă la Uniune; salută informațiile oferite cu privire la acele domenii de activitate cu un nivel consolidat al personalului, precum guvernanța economică europeană, piața unică, securitate și justiție, dar solicită informații similare și cu privire la domeniile de politică și tipurile de posturi unde s-au operat reduceri de personal comparativ cu 2012;

78.

reafirmă, în acest context, că orice reducere a efectivului de personal ar trebui să se bazeze pe o analiză prealabilă de impact și să ia în considerare pe deplin, printre alte aspecte, și obligațiile juridice ale Uniunii, prioritățile UE și noile competențe și sarcini suplimentare conferite instituțiilor prin tratate; subliniază că o astfel de analiză ar trebui să ia, de asemenea, în considerare impactul asupra diferitelor direcții generale și servicii, în special în funcție de dimensiunea și volumul de lucru, precum și impactul asupra diferitelor tipuri de posturi vizate, așa cum au fost prezentate în monitorizarea anuală a resurselor umane realizată de Comisie (elaborarea politicilor, gestiunea programelor, sprijin administrativ, gestiune bugetară și antifraudă, domeniul lingvistic etc.);

79.

subliniază faptul că pentru multe domenii de acțiune ale UE ar trebui să se asigure un nivel suficient al personalului în funcție de stadiul de implementare a programelor, de noile priorități și alte evoluții; va analiza deci cu atenție evoluția generală a personalului în diferitele DG și servicii și din perspectiva priorităților formulate în prezentul raport; pe lângă oferirea de informații mai detaliate în acest sens, solicită Comisiei să demareze o analiză detaliată similară a impactului reducerilor de personal propuse la nivel general, luând, de asemenea, în considerare pe termen lung reducerile viitoare ale personalului Comisiei, și să transmită această analiză Parlamentului; insistă asupra faptului că analiza trebuie să reprezinte o condiție necesară pentru ca autoritatea bugetară să ia în considerare posibilitatea de a accepta, în funcție de rezultatele acesteia, reducerea personalului cu 1 % în 2013;

80.

consideră că mai sunt încă probleme cu privire la numărul ridicat de poziții de conducere costisitoare, de grade mari, în rândul personalului Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE); solicită, așadar, SEAE să prezinte informații suplimentare, în special în ceea ce privește creșterea semnificativă (+ 9,2 %) a numărului de posturi AD 14 propusă în proiectul de buget; de asemenea, solicită informații suplimentare privind majorarea semnificativă a creditelor propuse pentru securitatea și supravegherea clădirilor (+ 57,2 %);

81.

este convins de faptul că prevenirea și medierea reprezintă două dintre metodele de soluționare a conflictelor cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor, întrucât previn escaladarea acestora până la declanșarea violențelor; prin urmare, salută propunerea care vizează introducerea în bugetul SEAE a unei linii bugetare în valoare de 500 000 EUR destinate serviciilor de sprijinire a acțiunilor de prevenire a conflictelor și de mediere, care va urma încheierii cu succes, la sfârșitul anului curent, a unei acțiuni pregătitoare propuse de Parlamentul European.

82.

consideră că școlile europene ar trebui să beneficieze de o finanțare adecvată ținând seama de situația specifică a copiilor angajaților instituțiilor UE; ia act de alocarea generală propusă a sumei de 180,7 milioane EUR, ceea ce reprezintă o majorare cu 6,8 % față de 2012, fiind mai mare decât suma prevăzută în programarea financiară; va monitoriza totuși cu atenție liniile bugetare aferente fiecărei școli europene și va face în cursul lecturii sale modificările pe care le consideră necesare în acest sens;

83.

subliniază importanța proiectelor-pilot și a acțiunilor pregătitoare ca instrumente esențiale pentru formularea priorităților politice și pentru pregătirea terenului pentru noi inițiative pe termen lung, atât la nivel regional, cât și la nivelul UE, care ar putea deveni activități și programe ale UE prin care să se îmbunătățească viața cetățenilor Uniunii; intenționează să identifice un pachet echilibrat de proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare, pe baza evaluării și a recomandărilor Comisiei, precum și a unei analize atente a sustenabilității și durabilității rezultatelor scontate;

84.

va transmite Comisiei, conform anexei II partea D din AII din 17 mai 2006, o primă listă provizorie cu proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare potențiale pentru bugetul 2013; solicită Comisiei să efectueze o analiză justificată în mod corespunzător a propunerilor indicative ale Parlamentului; subliniază că această listă provizorie nu împiedică depunerea și adoptarea formală a unor amendamente privind proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare în cadrul examinării bugetului în Parlament;

85.

reamintește că în bugetul 2012 s-au adoptat în total 70 de proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare, însumând 105,45 milioane EUR în CA în cadrul tuturor rubricilor; subliniază că, în cazul în care autoritatea bugetară adoptă pentru 2013 proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare la un nivel similar și cu o repartizare similară în cadrul rubricilor, un nivel de 54 % din marja de la rubrica 1a, un nivel de 27 % la rubrica 3a și un nivel de 37 % în cadrul rubricii 3b vor fi deja utilizate;

86.

ia act de propunerea Comisiei pentru patru acțiuni pregătitoare și două proiecte-pilot în valoare totală de 15,5 milioane EUR în CA; intenționează să analizeze cu atenție obiectivele și conținutul acestor propuneri și să verifice sumele solicitate;

87.

ia act de nivelul general de 748 de milioane EUR (și anume 0,5 % din bugetul total al UE) destinat agențiilor decentralizate ale UE din proiectul de buget 2013, care are drept consecință o majorare a contribuției totale a UE (inclusiv veniturile atribuite) de 24 de milioane EUR, sau + 3,2 %, în comparație cu bugetul 2012; este conștient de faptul că această majorare este, în principal, rezultatul introducerii progresive a unui număr de opt agenții, ținând seama de nevoia furnizării unor fonduri adecvate pentru acestea, și al situației unui număr de șapte agenții ale căror sarcini au fost extinse, pentru ca acestea să își poată continua activitatea; constată că contribuția UE pentru agențiile cu ritm normal de lucru este în diminuare în termeni nominali, acestea beneficiind totuși de o creștere a personalului cu 1,2 %; constată că agențiile au în prezent un total general de 5 115 posturi înscrise în organigramă, ceea ce înseamnă o majorare cu 257 de posturi, care privesc în principal agențiile cu sarcini noi sau pe cele aflate în faza de demarare;

88.

ia act de faptul că, pentru prima dată, Comisia a redus solicitările bugetare ale aproape tuturor agențiilor, cereri care erau în conformitate cu ansamblul sumelor din programarea financiară, inclusiv ale acelor agenții ale căror sarcini fac parte din prioritățile Parlamentului, ceea ce reprezintă un cuantum total de 44 de milioane EUR; reamintește că este necesară o analiză atentă a metodologiei, motivelor și posibilului impact al unor astfel de reduceri, conform mai multor rezoluții, cea mai recentă fiind cea referitoare la descărcarea de gestiune 2010, care subliniază că analiza asupra agențiilor realizată de grupul de lucru interinstituțional ar trebui să conducă la îmbunătățiri structurale în ceea ce privește impactul și rentabilitatea agențiilor, printre altele, prin identificarea domeniilor de dublare și suprapunere între agențiile existente; subliniază încă o dată că fondurile bugetare destinate agențiilor UE nu se limitează doar la cheltuieli administrative, ci mai degrabă contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și a obiectivelor UE în general, urmărind, în același timp, să genereze economii la nivel național, conform deciziilor autorității legislative;

89.

consideră că următoarele aspecte prezintă un interes deosebit pentru trilogul programat pentru 9 iulie 2012:

90.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

29.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/62

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 ianuarie 2012 privind strategia Uniunii Europene pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012–2015 (COM(2012)0006),

—

având în vedere articolele 7 și 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 octombrie 2006 referitoare la planul de acțiune comunitar pentru protecția și bunăstarea animalelor 2006–2010 (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2008 referitoare la o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană 2007–2013 (2),

—

având în vedere Poziția sa din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind protecția animalelor în momentul sacrificării acestora (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la evaluarea și analizarea planului de acțiune pentru bunăstarea animalelor 2006–2010 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la rezistența la antibiotice (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la agricultura UE și comerțul internațional (6),

—

având în vedere declarația sa din 15 martie 2012 referitoare la stabilirea unei limite maxime de opt ore pentru călătoria animalelor transportate în Uniunea Europeană în vederea sacrificării (7),

—

având în vedere declarația sa din 13 octombrie 2011 referitoare la gestionarea populației canine în Uniunea Europeană (8),

—

având în vedere Concluziile Consiliului Agricultură și Pescuit din 29 noiembrie 2010 privind bunăstarea câinilor și a pisicilor,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2011 privind planul de acțiune împotriva rezistenței la antimicrobiene (COM(2011)0748),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2011 privind impactul Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului (COM(2011)0700),

—

având în vedere Avizul științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară din 2 decembrie 2010 privind bunăstarea animalelor în timpul transportului (9),

—

având în vedere Avizul științific al EFSA din 13 decembrie 2011 privind îndrumări de evaluare a riscurilor prezentate pentru bunăstarea animalelor (10),

—

având în vedere definiția dată bunăstării animalelor de către Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) (11),

—

având în vedere cele douăsprezece principii și criterii suplimentare privind bunăstarea animalelor elaborate de proiectul „Welfare Quality” (12),

—

având în vedere Decizia Consiliului 78/923/CEE din 19 iunie 1978 privind încheierea Convenției europene pentru protecția animalelor domestice (13),

—

având în vedere Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie (14),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (15),