21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/1

1.1

Prezentul aviz aduce argumente în favoarea ideii că o cale eficientă de consolidare a parteneriatelor cu societatea civilă în vederea realizării Strategiei pentru regiunea Mării Baltice o reprezintă punerea în aplicare a principiului parteneriatului, așa cum este acesta prezentat în Codul de conduită în materie de parteneriat al Comisiei.

1.2

Codul de conduită în materie de parteneriat se bucură de sprijinul Parlamentului European, al Comitetului Regiunilor și al CESE, dar nu este încă susținut de Consiliu. Aceasta rămâne în continuare o provocare substanțială pentru aderenții la principiul parteneriatului.

1.3

CESE recunoaște absența unui sprijin politic deplin pentru Codul de conduită în materie de parteneriat în rândul statelor membre din regiunea baltică și acceptă că trebuie întărită cultura parteneriatului.

1.4

CESE recomandă ca Strategia privind regiunea Mării Baltice să adopte în mod neoficial procesul avut în vedere în Codul de conduită și să-l aplice în contextul evoluției și implementării în curs a acestei strategii.

1.5

Regiunea Mării Baltice dispune de o bază suficientă de experiență și competență organizatorică pentru a-și putea asuma un rol consolidat de monitorizare, avut în vedere în cadrul Codului de conduită.

1.6

Strategia pentru regiunea Mării Baltice ar putea lua exemplul Strategiei pentru regiunea Dunării, înființând un Forum al societății civile din regiunea baltică. CESE a jucat un rol central în înființarea Forumului societății civile din regiunea Dunării și stă la dispoziție pentru a juca un rol de coordonare similar în regiunea baltică.

2.1

Conceptul de macroregiune a intrat pentru prima oară în vocabularul UE în 2007, ca parte a dezbaterii politice privind formele adecvate de guvernanță teritorială. Ulterior s-au adoptat strategii de cooperare macroregională pentru regiunea Mării Baltice (2009) și regiunea Dunării (2011).

2.2

Strategia pentru regiunea Mării Baltice, ca primă tentativă de cooperare la nivel macroregional, a reprezentat inițial un proiect-pilot pentru acest nou model de cooperare regională. În centrul ei se află viziunea simplă că, într-o regiune precum cea a Mării Baltice, probleme grave, precum siguranța maritimă, poluarea mediului și posibilitatea de acces, nu pot fi abordate și depășite decât printr-o cooperare eficientă. În plus, geografia precisă a unei macroregiuni poate varia în funcție de definiția și natura problemei care necesită o rezolvare. Un fost comisar însărcinat cu politica regională a exprimat succint această idee afirmând că o strategie macroregională este definită „pe baza provocărilor și oportunităților transnaționale care necesită o acțiune colectivă”.

2.3

Strategia pentru regiunea Mării Baltice are trei obiective principale: să salveze marea, să conecteze regiunea și să sporească prosperitatea. Pentru a realiza aceste deziderate, statele membre și Comisia s-au pus de acord asupra unui plan de acțiune cu 15 domenii prioritare și circa 80 de proiecte emblematice.

2.4

Strategia pentru regiunea Mării Baltice s valorificat nivelul existent de cooperare în regiune și este în curs de desfășurare de patru ani. Ea a generat o strânsă cooperare între țările și regiunile participante. A fost pusă în practică guvernanța pe mai multe niveluri pentru a coordona eforturile autorităților naționale și regionale de îmbunătățire a siguranței maritime și de a reduce nivelurile de eutrofizare în Marea Baltică. UE a organizat anual Forumuri ale societății civile în contextul Strategiei pentru regiunea Mării Baltice, începând de la instituirea acesteia în 2009.

2.5

Performanța economică a regiunii nu a fost redusă prin aplicarea strategiei. Regiunea Mării Baltice s-a redresat în 2010 mai rapid decât alte părți ale Uniunii Europene și a păstrat rate de creștere substanțiale în 2011. În 2012, rata de creștere a scăzut până la 1,5 %, fiind în continuare mult superioară mediei pe UE. Perspectiva pe 2013 rămâne neclară, însă regiunea ar trebui în continuare să aibă performanțe mai ridicate decât restul zonelor europene, conform Forumului pentru dezvoltare baltică.

3.1

CESE și-a exprimat de mult timp opinia că, pentru eficiența generală a politicii de coeziune a UE, este necesar un parteneriat veritabil. Parteneriatul este un instrument de dezvoltare economică și socială durabilă. El este consacrat în cadrul mecanismului de aplicare a politicii de coeziune și enunțat formal în articolul 11 din regulamentul general.

3.2

Interpretarea articolului 11 de către statele membre a fost problematică, unele țări aderând doar în teorie la el, în vreme ce altele au adoptat pe deplin principiul parteneriatului. În aprilie 2012, Comisia a propus un cod de conduită în materie de parteneriat pentru aplicarea cadrului strategic comun, în încercarea de a institui un mecanism formal pentru participarea efectivă a tuturor părților implicate în politica de coeziune.

3.3

Propunerea de cod de conduită în materie de parteneriat a Comisiei conține o serie de cerințe minime care sunt necesare pentru obținerea unui parteneriat de calitate pentru aplicarea fondurilor, acordând totodată statelor membre, în continuare, o amplă flexibilitate privind modalitățile în care acestea organizează participarea diverșilor parteneri. Codul european de conduită în materie de parteneriat afirmă că „autoritățile publice, partenerii economici și sociali și organele reprezentante ale societății civile pot înființa, în domeniilor lor de intervenție specifice, platforme sau organizații-umbrelă pentru a facilita implicarea lor în parteneriat. Ele pot numi un reprezentant unic pentru a prezenta opiniile platformei sau organizației-umbrelă în cadrul parteneriatului. Printre principiile care trebuie avute în vedere în contextul numirii reprezentanților partenerilor se numără: competența, capacitatea de a participa în mod activ și un nivel de reprezentare adecvat”.

3.4

Propunerile Comisiei sunt sprijinite de Parlamentul European, de CESE și de Comitetul Regiunilor, însă Consiliul European a eliminat codul de conduită din setul de propuneri al Comisiei. Acest blocaj este regretabil și necesită o acțiune concertată din partea tuturor suporterilor principiului parteneriatului pentru a fi depășit.

3.5

Codul de conduită identifică trei categorii de parteneri care pot compune parteneriatul în cadrul politicii de coeziune.

3.6

Codul stabilește în același timp un set de principii pentru implicarea diverselor categorii de parteneri în pregătirea programelor, precum și pentru informațiile care trebuie să le fie furnizate cu privire la implicarea lor și în diferitele etape ale implementării. Potrivit Comisiei, partenerii ar trebui implicați în:

3.7

În ceea ce privește programele de pregătire, partenerii ar trebui implicați în:

3.7.1

Codul cuprinde totodată un set detaliat de principii privind normele care guvernează componența și guvernanța parteneriatelor și comitetelor de monitorizare.

3.7.2

Pentru ca multe dintre ONG-urile mai mici și dintre alte organizații ale societății civile să poată lua parte în mod eficient la acest nou proces de parteneriat, ar trebui să se aibă în vedere asigurarea unei asistențe tehnice și financiare adecvate pentru acestea.

3.8

Deși Strategia pentru regiunea Mării Baltice a rezultat în urma unei consultări a părților interesate de o anvergură fără precedent, se poate afirma că principiul parteneriatului, așa cum este prezentat în codul de conduită, lipsește în mare măsură din regiunea baltică. În unele state membre trebuie încă să se ajungă la adoptarea principiului parteneriatului de către nivelul politic.

3.9

Există mai multe organisme și organizații care își desfășoară cu succes activitățile pe teritoriul regiunii Mării Baltice, în cadrul lor fiind reprezentate din plin părțile interesate ale societății civile. Acestea ar putea constitui temeiul unui parteneriat baltic sau al unei organizații-umbrelă, în conformitate cu propunerea din codul de conduită. Nu este necesară duplicarea structurilor deja existente.

3.10

În ceea ce privește relațiile de cooperare cu Rusia, în același mod în care Strategia pentru regiunea Mării Baltice a influențat noua strategie privind Districtul federal de nord-vest, o nouă abordare în materie de parteneriat în rândul membrilor Consiliului Statelor de la Marea Baltică (CSMB) ar putea avea efecte demonstrative similare.

3.11

Dacă s-ar putea obține un sprijin amplu pentru codul de conduită, acest lucru ar contribui la revigorarea sprijinului părților interesate față de Strategia Mării Baltice, chiar și în această perioadă dificilă și în cea care urmează. În același mod în care Strategia pentru regiunea Mării Baltice a fost considerată un proiect-pilot al cooperării macroregionale, punerea în practică a principiului parteneriatului ar putea fi un nou prim pas în regiunea baltică.

3.12

Anexa de mai jos prezintă acordul de guvernanță pe mai multe niveluri și parteneriat dintre Consiliu și Parlamentul European, care ar putea sta la baza actului delegat prin care se instituie un cod de conduită modificat în materie de parteneriat.

21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/6

1.1

Ocuparea forței de muncă în rândul femeilor nu ar mai trebui abordată ca un nou subiect de dezbatere privind egalitatea de gen, ci ca un imperativ economic, menit să genereze prosperitate și locuri de muncă în Uniunea Europeană - o necesitate socială pentru a face față provocărilor demografice, sociale și de mediu, în vederea asigurării unei creșteri durabile.

1.2

Creșterea ocupării forței de muncă în rândul femeilor a contribuit deja la creșterea economică din ultimii 50 de ani. Totuși, pentru o valorificare deplină a potențialului pe care îl reprezintă contribuția femeilor la creșterea economică, trebuie puse în aplicare măsuri mai orientate atât la nivelul UE, cât și la nivel național. Este important însă să se garanteze că aceste măsuri sunt cuprinzătoare și au în vedere nu numai cele mai evidente obstacole economice, dar și aspecte precum impozitele, sistemele de pensii și prestații sociale, drepturile lucrătorilor, competențele decizionale, antreprenoriatul, educația, stereotipurile și violența. De asemenea, este limpede că atât femeile, cât și bărbații trebuie să-și aducă contribuția la rezolvarea unor probleme atât de complexe. Femeile și bărbații ar trebui implicați de asemenea în dialogul și cooperarea dintre părțile interesate relevante și în aplicare practicilor de succes.

1.3

În afară de recomandările specifice formulate de-a lungul prezentului document, condițiile preliminare esențiale pentru asigurarea unei prezențe mai largi a femeilor pe piața forței de muncă și a unei contribuții mai substanțiale a acestora la creșterea economică sunt următoarele:

2.1

Comitetul este convins că, în sine, creșterea economică nu mai este suficientă pentru asigurarea progresului real al societății, ea trebuie să fie totodată incluzivă și durabilă. Egalitatea de gen devine astfel o condiție importantă a acestui progres. Totodată, măsurarea PIB nu ar mai trebui bazată numai pe paradigma produție-consum, ci ar trebui să includă și indicatori precum bunăstarea și durabilitatea (sub aspect economic, social și de mediu), „pentru o politică mai echilibrată” (3).

2.2

Egalitatea de gen este deseori privită ca o constrângere sau o sursă de cheltuieli. Este necesar să fie recunoscute costurile neegalității și contribuția economică pozitivă a egalității de gen ca o investiție și un factor productiv.

2.3

Obiectivele Strategiei Europa 2020 - în special creșterea ratei de ocupare a forței de muncă a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani la 75 % până în 2020 și reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane afectate sau amenințate de sărăcie - sunt imposibil de atins fără o implicare mai puternică a femeilor pe piața forței de muncă și în viața publică. În plus, realizarea unei convergențe depline în ceea ce privește ratele de participare ar reprezenta o crește cu aproximativ 12 % a PIB-ului pe cap de locuitor până în 2030 (4).

2.4

În condițiile reducerii populației de vârstă activă (5), Europa nu va atinge rata de creștere propusă fără creșterea potențialului de integrare pe piața forței de muncă al femeilor. În 2012, rata ocupării forței de muncă era de 74,6 % în rândul bărbaților (cu vârsta între 20 și 64 de ani) și de numai 62,4 % în rândul femeilor. Dacă rata de ocupare a forței de muncă se calculează în echivalent normă întreagă, situația este încă și mai rea, întrucât nivelul actual de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor este egal cu 53,5 % din totalul populației feminine active care lucrează cu normă întreagă (6).

2.5

Creșterea ocupării forței de muncă în rândul femeilor a contribuit deja în mare măsură la creșterea economică din ultimii 50 de ani. Totuși, este important de precizat că munca neremunerată desfășurată de femei în cadrul familiei nu este luată în considerare ca o contribuție la dezvoltarea economică. Dezvoltarea de locuri de muncă în cadrul sectorului de servicii destinate familiilor ar contribui la transformarea acestei forme de muncă invizibile într-o activitate remunerată și ar genera venituri impozabile, contribuții la sistemul de pensii etc.

2.6

CESE atrage atenția asupra faptului că femeile care nu lucrează nu sunt întotdeauna luate în considerare în statistici și nu sunt înregistrate ca fiind în șomaj, dar reprezintă efectiv un potențial nevalorificat. De fapt, reducerea ocupării forței de muncă în rândul femeilor nu înseamnă în mod direct șomaj, ci inactivitate, neocupare sau muncă nedeclarată, în măsura în care efectul descurajator generează puțină ofertă de muncă în rândul femeilor. Din acest motiv, datele statistice de la nivel național și european nu pot face dovada situației reale și efective. CESE solicită ca datele statistice colectate și elaborate la nivel european cu privire la situația ocupării forței de muncă în rândul femeilor să fie defalcate mai mult, în funcție de sectoarele de servicii private.

2.7

CESE observă că Analiza anuală a creșterii ar trebui să stabilească obiective în materie de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor (7), întrucât politicile orientate pot elimina diferențele dintre femei și bărbați și promova incluziunea, sporind semnificativ potențialul de creștere al economiei UE (8). Astfel de politici - care să includă (fără a se limita la acestea) dispoziții privind serviciile de îngrijire destinate membrilor familiei aflați în întreținere și eliminarea factorilor de ordin financiar care descurajează încadrarea în muncă a celei de-a doua persoane care contribuie la venitul familiei - sunt esențiale pentru a îmbunătăți prezența femeilor pe piața forței de muncă. Statele membre ar trebui să utilizeze astfel de politici pentru a îmbunătăți capacitatea de inserție profesională și pentru a sprijini accesul la locuri de muncă și reluarea activității profesionale.

2.8

O politică de austeritate drastică duce la reduceri în sectorul public și în serviciile publice, iar femeile sunt mai expuse riscului de a-și pierde locul de muncă, întrucât formează majoritatea angajaților din sectorul public. Grupurile care au de suportat cele mai mari scăderi ale standardului de viață din cauza reducerilor din serviciul public sunt părinții unici, care, în cea mai mare parte, sunt femei. Totodată, femeile sunt cele care asigură în cea mai mare măsură serviciile de îngrijire neremunerate, astfel încât ele sunt cele care intervin pentru a compensa reducerile serviciilor de asistență socială (9). Comisia ar trebui să elaboreze un studiu cuprinzător privind impactul austerității asupra egalității de șanse, pentru a găsi soluții mai bune, și, totodată, să efectueze o analiză a impactului pe care îl au măsurile de austeritate asupra ocupării forței de muncă în rândul femeilor, din punct de vedere calitativ și cantitativ, atât în sectorul public, cât și în cel al serviciilor private.

2.9

Merită observat că factorii de decizie politică din UE se concentrează pe gradul general de inserție profesională, fără a identifica măsurile care să valorifice potențialul femeilor inactive din punct de vedere economic, care ar putea avea o contribuție importantă la creșterea UE.

2.10

CESE recomandă alocarea fondurilor UE într-un mod care să ia mai serios în considerare chestiunea egalității de gen și încurajează atât instituțiile UE, cât și statele membre să pună în aplicare recomandările stabilite în Evaluarea sprijinului acordat de Fondul social european pentru egalitatea de gen (10).

3.1

Ridicarea nivelului de instruire a reprezentat aproximativ 50 % din creșterea PIB în țările din UE în perioada 1960-2008; aproape jumătate din această creștere s-a datorat îmbunătățirii nivelului de instruire a femeilor (11).

3.2

Rapoartele Institutului european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (12) și ale OCDE arată că, dintr-o serie întreagă de motive, femeile beneficiază de mai puține oportunități de ocupare a unui loc de muncă decât bărbații, iar remunerația lor, pentru aceeași muncă, este mai redusă, deși, în prezent, femeile dispun de un nivel de instruire mai ridicat decât bărbații în multe țări din UE.

3.3

Discriminarea sistematică de gen (13) în ceea privește alegerea domeniilor de activitate face ca economiile să nu valorifice la maximum rezervele de talente de care dispun și implică o alocare necorespunzătoare a capitalului uman și o pierdere a potențialului de inovare și de creștere economică. Instituțiile UE și statele membre ar trebui să abordeze discriminarea de gen în educație prin promovarea unei schimbări de atitudine din partea elevilor, profesorilor, părinților și a societății în general. O astfel de intervenție ar trebui operată într-un stadiu precoce în viața unui elev, înainte să se manifeste percepțiile și atitudinile stereotipice referitoare la domeniile în care băieții și fetele excelează sau pe care le preferă.

3.4

Comitetul recomandă să se acorde o atenție specială inițiativelor și proiectelor finanțate prin instrumente UE (FSE, programe de învățare pe tot parcursul vieții etc.). Aceste instrumente ar putea fi utilizate pentru îmbunătățirea posibilităților de care dispun femeile care se reinserează pe piața forței de muncă să își redobândească competențele și să obțină un loc de muncă și/sau pentru evoluția carierei femeilor.

4.1

Majoritatea statelor membre se confruntă cu problema duală îmbătrânirii populației și a ratei scăzute a fertilității. Acești factori vor determina diminuarea forței de muncă în următorii 20 de ani dacă rata de participare la forța de muncă în rândul bărbaților și femeilor rămâne constantă (14).

4.2

Este necesar să se modifice substanțial inegalitățile de gen care predomină în societățile europene. Sprijinirea unui mai bun echilibru între viața profesională și familie în rândul bărbaților este un pas important pentru o repartizare mai justă a muncii remunerate și neremunerate între femei și bărbați. O împărțire mai echilibrată a concediului de maternitate între cei doi părinți ar reduce rezervele pe care le manifestă angajatorii în a angaja femei aflate la vârsta procreării.

4.3

Schimbările în materie de cerere de forță de muncă, determinate, de exemplu, de apariția unor noi metode de producție și a unor condiții de muncă diferite și, în special, de trecerea de la industrie și agricultură la servicii sunt motoare importante ale extinderii prezenței femeilor pe piața forței de muncă și ale unei cereri din ce în ce mai importante de lucrători din rândul femeilor.

4.4

Deși posibilitatea unei activități cu normă redusă a încurajat tot mai multe femei să intre pe piața oficială a forței de muncă, pe termen lung, acest regim poate reduce posibilitățile de formare, perspectivele de carieră, poate afecta nivelul pensiilor și poate spori riscul de sărăcie atât pe termen scurt, cât și la atingerea unei vârste înaintate. Acest lucru e și mai manifest în cazurile de timp parțial involuntar, care s-au înmulțit (15) în ultimii ani ca o reacție la criză, pentru că raportul de muncă cu fracțiune de normă este oferit de la bun început femeilor, care sunt constrânse să-l accepte ori pentru că nu dispun de o altă opțiune în termeni de raporturi de muncă, ori pentru a evita pierderea locului de muncă. Trebuie să se acorde o atenție specială dezechilibrului important dintre femei și bărbați (31,6 %, respectiv 8 %) în ceea ce privește activitatea profesională cu normă redusă. Trebuie eliminat orice element care ar împiedica trecerea de la o activitate cu normă redusă la o activitate cu normă întreagă.

4.5

Comitetul subliniază că aplicarea unor politici de încurajare a gospodăriilor în care ambii parteneri contribuie la venitul familiei și care să îi ajute pe adulții care desfășoară o activitate profesională să facă față și angajamentelor familiale este un factor important de stimulare a prezenței femeilor pe piața forței de muncă. Combinarea corespunzătoare a sprijinului financiar și în natură joacă de asemenea un rol determinant.

4.6

Aplicarea unor impozite sporite celei de-a doua persoane care contribuie la venitul familiei poate reduce participarea forței de muncă feminine, întrucât descurajează participarea femeilor pe piața forței de muncă (16). Prin urmare, sistemele de impozite și prestații trebuie ajustate, astfel încât să nu descurajeze contribuția unei a doua persoane la venitul familiei.

4.7

Trebuie să se acorde o atenție specială muncii informale, precare, inclusiv pseudo-activităților independente. Acest sistem afectează mai mult femeile decât bărbații, expunându-le riscului de a fi exploatate. Statele membre UE ar trebui să ratifice fără întârziere cea de-a 189-a Convenție a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind munca decentă pentru lucrătorii casnici (17), care stabilește standarde de muncă pentru lucrătorii casnici.

5.1

CESE solicită decidenților politici să reducă inegalitățile bazate pe gen prin eliminarea disparității salariale de gen (care este, în medie, de 16,2 %), întrucât un tratament salarial egal aduce beneficii nu numai femeilor, ci întregii societăți; conform Evaluării valorii adăugate la nivel european, reducerea cu un punct procentual a disparității salariale de gen implică o creștere economică de până la 0,1 % (18).

5.2

De asemenea, CESE își exprimă preocuparea cu privire la discrepanța uriașă de gen în ceea ce privește pensiile - media în UE-27 este de 39 % (19) - respectiv un procent de peste două ori mai mare decât media disparității salariale. Cu atât mai îngrijorătoare este lipsa de vizibilitate a acestei probleme. Nu numai că discrepanțele existente în majoritatea statelor membre sunt substanțiale, dar ele sunt și extrem de complexe, întrucât depind de parcursul profesional (discrepanțe salariale, numărul de ore lucrate și numărul de ani de activitate), de sistemul de pensii și, în special, de impactul venitului obținut de-a lungul carierei asupra prestațiilor de pensie și de măsura în care sistemul de pensii compensează întreruperile de carieră pentru îngrijirea copiilor sau a rudelor.

5.3

Prin urmare, CESE consideră că atât eliminarea disparității salariale de gen, cât și adăugarea „timpului consacrat familiei” - îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă, a unui membru al familiei pe perioada unei suferințe de durată mai scurtă sau mai lungă etc. - în sistemul acumulării de pensii, atât pentru bărbați, cât și pentru femei (asigurându-se posibilitatea ca angajatul să obțină un concediu din motive familiale pentru îngrijire și asistență), ar reduce discrepanțele de gen în materie de pensii (20).

6.1

Un studiu recent al OCDE (21) subliniază faptul că discrepanțele de gen în materie de antreprenoriat ating cote importante și se dovedesc rezistente sub multe aspecte, cum ar fi înclinația către antreprenoriat, dimensiunea întreprinderii și performanța financiară, accesul la capitalul financiar și utilizarea acestuia. Femeile antreprenor au și alte obiective în afară de maximizarea profitului, iar măsurarea mai amplă a performanțelor evidențiază contribuția lor la dezvoltarea economică și socială.

6.2

Acordarea de ajutor unui număr mai mare de femei să demareze o afacere și sprijinirea dezvoltării întreprinderilor conduse de femei sunt măsuri care pot contribui (22) la crearea de noi locuri de muncă, la dezvoltarea inovării, la o competitivitate și o creștere sporite și la reducerea excluziunii sociale. Sunt necesare măsuri de capitalizare a întregului potențial al întreprinderilor pentru o creștere economică durabilă și crearea de locuri de muncă în Europa, în special ca urmare a crizei.

6.3

CESE a propus deja următorii pași pentru promovarea antreprenoriatului în rândul femeilor la nivelul UE (23):

7.1

Studii realizate la nivel internațional (24) confirmă faptul că femeile care dețin poziții de conducere au un impact pozitiv asupra rezultatelor financiare ale întreprinderilor, asupra culturii organizaționale a întreprinderilor, a stilului de conducere și a rezistenței la efectele crizei. Femeile riscă mai puțin și acordă prioritate dezvoltării durabile, dar barierele aflate în calea afirmării egalității de gen în procesul de luare a deciziilor sunt mult mai mari decât se recunoaște în mod deschis.

7.2

CESE speră să se adopte standarde minime privind participarea egală la procesul de adoptare a deciziilor, care să fie adoptate de toate organismele decizionale publice și private în spiritul autoreglementării. Întreprinderile cotate la bursă și toate organismele din sectorul public ar trebui să promoveze proceduri transparente de depunere a candidaturilor și numire, o cultură incluzivă și libertatea alegerii. Cu toate acestea, puține dintre acestea vor fi realizate fără dorința comună a femeilor și bărbaților de a acționa constructiv.

7.3

CESE recomandă ca decidenții politici și societățile să supună examinării următoarele aspecte, pentru a avea certitudinea asigurării echilibrului de gen:

7.4

În vederea punerii în aplicare a Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați (2010-2015) (25), CESE încurajează reprezentarea egală a bărbaților și femeilor în viața publică și, în special, în politică, dat fiind că actuala situație de subreprezentare a femeilor limitează drepturile acestora de participare (26). Instituțiile UE și statele membre, precum și organizațiile sociale partenere ar trebui să dea exemplu și să introducă obiective privind egalitatea de gen în organismele lor politice și administrative, în special la cel mai înalt nivel.

8.1

Un factor important care influențează prezența femeilor pe piața forței de muncă este accesul la servicii de îngrijire a copiilor cu program prelungit, în special pentru copiii mici. Există o legătură directă între creșterea cheltuielilor publice pentru serviciile de îngrijire a copiilor și creșterea cotei de ocupare a forței de muncă cu normă întreagă în rândul femeilor (27).

8.2

Prin urmare, îndeplinirea obiectivelor de la Barcelona constituie o necesitate. Totuși, conform unui recent raport al Comisiei, în 2010, numai 10 state membre au îndeplinit obiectivele de la Barcelona privind copiii mai mici de trei ani. În același an, numai 11 state membre au îndeplinit obiectivul de 90 % privind copiii cu vârsta cuprinsă între trei ani și vârsta școlară (28).

8.3

Întrucât statele membre cu cea mai mare rată a natalității sunt în prezent cele care au obținut cele mai multe rezultate în ameliorarea echilibrului dintre viața profesională și cea privată și au o rată înaltă a încadrării în muncă a femeilor (29), statele membre ar trebui să asigure un sprijin mai eficace, mai abordabil, mai accesibil și de mai bună calitate familiilor cu copii, prin politici (30) precum:

9.1

Deși creșterea, în ultimele decenii, a nivelul de instruire în rândul fetelor a stimulat potențialul femeilor în materie de venit, atitudinea societății față de munca femeilor și dezacordul dintre valorile familiale și principiul egalității împiedică în continuarea realizarea unui echilibru pe piața forței de muncă.

9.2

CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la discriminarea la care sunt expuse femeile cu dizabilități, migrante sau care aparțin anumitor minorități etnice. În acest sens, solicită aplicarea imediată a directivei privind principiul tratamentului egal (31).

9.3

Violența împotriva femeilor, pe lângă faptul că este o chestiune socială inadmisibilă, implică și costuri economice ridicate. Conform estimărilor, violența împotriva femeilor implică costuri anuale de cel puțin 32 miliarde EUR în cele 47 de state membre ale Consiliului Europei (32). Politicile publice de combatere a violenței de gen au de jucat un rol esențial; imaginea tradițională a rolului femeilor în societate se va schimba numai în momentul în care acestea vor avea acces la posturi de conducere pe picior de egalitate cu bărbații.

9.4

Rolul industriei media este crucial pentru promovarea egalității de gen. Mass-media nu numai că reflectă, dar și creează modele socioculturale și norme și este un puternic agent de formare a opiniei publice și percepției culturale. De asemenea, tocmai conținuturile media încurajează o largă înțelegere a complexității egalității de gen în rândul tuturor actorilor societății, precum decidenții politici și opinia publică, prin urmare se impune cu prioritate soluționarea inegalităților care persistă sub forma subreprezentării (în special la nivel înalt), a piedicilor în calea promovării și a remunerației scăzute (comparativ cu cea a bărbaților) în sectorul media (33).

21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/11

1.1

CESE recomandă instituțiilor europene, precum și grupului de lucru cunoscut ca „grupul de lucru deschis”, înființat la 17 decembrie 2012 de cea de-a 67-a Adunare Generală a ONU, aplicarea și impunerea metodei ex ante de evaluare a impactului economic, social și de mediu, atât în etapa definirii obiectivelor dezvoltării durabile, cât și în cursul negocierii la nivel mondial a obiectivelor menite să devină universal aplicabile, în vederea dobândirii mijloacelor de a compensa variațiile favorabile sau nefavorabile care pot apărea sau coexista între zonele geografice și sectoarele de activitate.

1.2

Toate programele sociale esențiale pentru realizarea oricărui obiectiv de dezvoltare durabilă, care vizează educația și sănătatea, dar și cele destinate tinerilor șomeri, ar trebui să fie primele ferite de reducerile bugetare.

1.3

CESE sprijină dorința UE de a asigura realizarea Strategiei Europa 2020 atât prin intermediul semestrului european, fructificând ocazia de a spori semnificația acestui proces prin prezentarea unei strategii sociale, economice și de mediu „desegmentate”, cât și prin strategia europeană pentru dezvoltare durabilă integrată.

1.4

Comitetul propune implicarea în acest proces a societății civile europene prin organizațiile acesteia, partenerii sociali, CES naționale și instituțiile similare.

1.5

Comitetul îndeamnă statele membre și instituțiile europene:

1.6

CESE îndeamnă UE:

2.1

Decizia de lansare a unui proces care ar urma să conducă la stabilirea unor obiective de dezvoltare durabilă s-a numărat printre principalele decizii adoptate la Conferința Rio+20. Procesul a demarat în ianuarie 2013, odată cu crearea unui grup de lucru deschis, cu caracter interguvernamental, care are misiunea de a prezenta Adunării generale a ONU, în intervalul septembrie 2013 – septembrie 2014, un raport și o propunere. Conform documentului final al Conferinței Rio+20, acest proces trebuie corelat cu activitățile programului de dezvoltare post-2015.

2.2

Prezentul aviz trebuie pus în relație cu avizul din proprie inițiativă al Secțiunii NAT pe tema „Economia ecologică – promovarea unei dezvoltări durabile în Europa” (1), adoptat de CESE în iunie 2013, și cu avizul Secțiunii REX privind Comunicarea Comisiei „O viață decentă pentru toți: eradicarea sărăciei și crearea unui viitor durabil pentru planetă” (2). Într-o perspectivă europeană de dezvoltare durabilă, se impune conservarea și consolidarea modelului social european, absolut necesar pentru o tranziție reușită către economia ecologică. Iminența unui acord internațional referitor la definirea ODD nu poate sluji în niciun caz drept pretext pentru a amâna sau a reduce angajamentele luate de țările industrializate în contextul politicilor de susținere a dezvoltării și de cooperare.

2.3

Prin intermediul scrisorii de sesizare referitoare la acest aviz exploratoriu, Comisia stabilește o legătură între obiectivele de dezvoltare durabilă, economia ecologică și eradicarea sărăciei. Ea cere să se identifice modalitățile de a integra cu succes dimensiunile economică, socială și de mediu în viitoare obiective universale de dezvoltare durabilă. În acest sens, Comisia ar aprecia primirea de puncte de vedere din partea omologilor internaționali ai Comitetului, acestea urmând să alimenteze dezbaterea.

2.4

În cursul a două ședințe ale Observatorului dezvoltării durabile al CESE, Comitetul a organizat audierea reprezentanților grupurilor principale (Major Groups) recunoscute de ONU la Conferința Rio+20.

2.5

În ceea ce privește Organizația Națiunilor Unite, aceasta a înființat un grup la nivel înalt alcătuit din reprezentanți guvernamentali și care ar urma să prezinte un prim raport în septembrie 2013. La 14 mai, dl Achim Steiner, subsecretar general al ONU și director executiv al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, a luat cuvântul în fața CESE și a altor reprezentați ai societății civile pe tema „Să realizăm progrese pe calea dezvoltării după Conferința Rio+20”. El a menționat necesitatea unui proces cu adevărat incluziv de consultare privind ODD, care să reunească guvernele, societatea civilă și sectorul privat. Dna Kitty van der Heijden, ambasadoarea Țărilor de Jos pentru dezvoltare durabilă și membră a grupului de lucru „deschis”, a împărtășit și ea din experiența dobândită în cadrul grupului de lucru creat de ONU.

—

să se bazeze pe Agenda 21 și pe Planul de implementare de la Johannesburg;

—

să plece de la angajamentele luate anterior;

—

să vizeze în principal domeniile prioritare pentru realizarea dezvoltării durabile, conform documentului final;

—

să țină seama, în mod echilibrat, de cele trei componente ale dezvoltării durabile și de legăturile dintre acestea;

—

să respecte programul de dezvoltare post-2015 al ONU și să fie integrate în acesta;

—

să nu abată atenția de la obiectivele de dezvoltare ale mileniului;

—

să prevadă participarea activă a tuturor părților interesate, după caz.

3.3.1

În opinia Oxfam International [Oxfam, Post-2015 Development Goals: Oxfam International Position (Obiectivele de dezvoltare post-2015: poziția Oxfam International), ianuarie 2013], de exemplu, cadrul post-2015 trebuie să sprijine această viziune, definind obiective în consecință și precizând calea de urmat pentru materializarea ei. Asigurarea bunăstării tuturor în condițiile respectării capacităților planetei ar impune o reorientare fundamentală a dezvoltării economice, sociale și politice.

3.3.2

În opinia aceleiași organizații neguvernamentale, dezbaterile privind perioada post-2015 nu au clarificat ce rol trebuie să revină unui cadru și nici modul în care acesta poate schimba concret situația persoanelor care trăiesc în sărăcie. Este crucial să se ajungă la un acord privind maniera de realizare a obiectivelor, pentru a le putea defini cu precizie. Obiectivele trebuie să contribuie la consolidarea voinței politice și a inițiativelor publice de eradicare a sărăciei și inegalităților și de protejare a planetei, prin:

3.4.1

Orice redresare durabilă a economiei reale ar presupune neapărat un model de producție mai eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor. Chiar dacă Europa este în favoarea unui cadru politic european mai complet și mai ambițios în materie de mediu, pentru atingerea obiectivelor ecologice mai ample în perspectiva 2050, ea ar trebui să își susțină baza industrială, precum și filierele și competențele conexe.

3.4.2

Mizele principale constau în a ști cum trebuie îndeplinit obiectivul unei economii eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și cu emisii reduse de dioxid de carbon și cum trebuie gestionată tranziția la aceasta. Accentul ar trebui pus pe două aspecte: politica industrială care trebuie aplicată pentru realizarea unei economii ecologice care să-și mențină baza industrială și perspectivele de ocupare a forței de muncă în acest context [Béla Galgóczi, Greening industries and creating jobs (Ecologizarea sectoarelor industriale și crearea de locuri de muncă), Institutul European al Sindicatelor, 2012].

3.4.3

Industria joacă un rol preponderent în materie de cercetare și dezvoltare, de schimburi comerciale și, în mai mică măsură, de investiții. Tranziția către o dezvoltare cu emisii reduse de CO2,care să crească eficiența energetică, să pună în valoare munca durabilă și să protejeze sănătatea a devenit crucială.

3.4.4

Europe înregistrează una dintre cele mai reduse rate de creștere din 1929 și până acum, două elemente-cheie fiind necesare și indispensabile în vederea îndeplinirii viitoarelor obiective de dezvoltare sustenabilă și durabilă: 1) emisiile reduse de CO2 și 2) democrația.

3.4.5

UE își va continua eforturile în domeniul cercetării și dezvoltării, în vederea creării numărului de locuri de muncă necesare populației sale active, încercând în același timp să răspundă nevoilor viitoare de dezvoltare, generate de ratele de creștere superioare de pe alte continente, în domenii variate precum serviciile, educația, sănătatea, mediul, transporturile, energia, locuințele, urbanizarea, agricultura și alimentația etc.

3.5.1

FMI a recunoscut că tratamentul cu austeritate s-a dovedit mai puternic decât se crezuse. Concluzia care trebuie trasă este că doza trebuie redusă. Toate programele sociale esențiale, care privesc educația și sănătatea sau sunt destinate tinerilor șomeri, nu trebuie afectate de tăierile bugetare. Nevoia de finanțare în statele membre ale UE a atins cote critice în urma crizei financiare internaționale, refinanțarea economiei reale fiind insuficient acoperită de acordul Consiliului european privind cadrul financiar multianual al UE. Măsurile preconizate de troică (Banca Mondială, FMI și Consiliul UE) nu permit crearea condițiilor necesare pentru relansarea economică a creșterii durabile și sustenabile.

3.5.2

Politicile sociale inteligente – ca de exemplu programele de consiliere a șomerilor aflați în căutarea unui loc de muncă sau sistemele care permit accesul membrilor celor mai vulnerabili ai societății la prestațiile de asigurări sociale – nu pot fi văzute doar prin prisma costurilor. Ele reprezintă o investiție pentru viitor.

3.5.3

Tinerii au fost cei afectați îndeosebi în toată zona euro, șomajul în rândul lor ridicându-se la 22 %, iar în anumite țări, cum ar fi Spania și Grecia, depășind chiar 50 %. În 2010, rata de ocupare temporară a forței de muncă în cazul tinerilor între 15 și 24 de ani a depășit 50 %, ajungând la aproape 70 % (Eurofound, Al treilea sondaj european privind calitatea vieții, 2012).

3.5.4

Cetățenii au plătit scump, pretutindeni, remedierea consecințelor dezastruoase ale practicilor demonstrat iresponsabile ale sectorului financiar.

3.5.5

UE trebuie să concretizeze mai bine dimensiunea socială și mai ales dialogul social, așa cum s-a prevăzut în foaia de parcurs pentru finalizarea uniunii economice și monetare europene. Ea ar trebui să ajute statele membre să instituie sisteme de garanție pentru tineri, să sporească diversificarea și inovarea industrială, să crească eficiența serviciilor de pe piața muncii, să accelereze crearea de locuri de muncă și să mărească investițiile sociale [OIM, Guy Ryder, Jobs, social inclusion and growth should top EU agenda (Locurile de muncă, incluziunea socială și creșterea economică ar trebui să constituie prioritățile agendei UE), 14 februarie 2013].

4.1

Din primele audieri organizate de CESE reiese că corelația dintre contribuțiile societății civile, culese de UE, și cele dobândite prin sistemul ONU de consultare directă nu este atât de clară și de transparentă pe cât și-ar dori cetățenii europeni. Contribuțiile organizațiilor reprezentative ale societății civile sunt dublate de cele ale grupurilor de presiune ale unor interese private și de cele ale guvernelor, conform unui calendar care lasă foarte puțin răgaz organizării de dezbateri care să respecte independența organizațiilor și autonomia dialogului social. În plus, pe măsură ce se desfășurau lucrările Conferinței Rio+20 și ale grupului de lucru „deschis”, se contura un scenariu destinat revigorării unei orientări predefinite, de parcă jocurile ar fi fost deja făcute altundeva.

4.2

Din fericire, UE a decis să își urmărească în continuare abordarea, prin intermediul ecologizării Strategiei Europa 2020 și a semestrului european, pentru a furniza o contribuție europeană armonizată, caracterizată printr-o acțiune și o exprimare europeană unică pe plan mondial.

4.3

În prezent este important ca preocupările legate de dezvoltarea durabilă să fie integrate în principalele domenii de politică, reprezentate de Strategia Europa 2020 și de semestrul european, principalul element de guvernanță al acesteia.

CESE ia notă cu mult interes de afirmațiile Comisiei și Consiliului, privind faptul că procesele și concluziile agreate cu prilejul conferinței Rio+20 vor fi implementate și dezvoltate în cadrul Uniunii Europene, prin intermediul Strategiei Europa 2020. CESE va veghea îndeaproape la transpunerea în practică a acestor obiective (Consiliul Uniunii Europene, Rio+20: rezultatul și acțiunile ulterioare Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă, 2012 – Concluziile Consiliului, 25 octombrie 2012, 15477/12).

4.4

CESE urmărește cu multă atenție lărgirea spectrului participanților la procesul semestrului european. Anul acesta, Direcția Generală Mediu și-a intensificat și mai mult activitatea, iar în decembrie 2012 Consiliul „Mediu” a luat în discuție pentru prima dată analiza anuală a creșterii. CESE va garanta societății civile posibilitatea de a contribui la proces cu întrebări legate de dezvoltarea durabilă, la nivelul consiliilor economice și sociale naționale, dintre care unele dispun deja de competențe specifice în materie, precum și la nivelul consiliilor naționale de dezvoltare durabilă.

4.5

În ceea ce privește analiza anuală a creșterii, trebuie remarcat că nu se face o legătură destul de clară între diversele crize, și anume cea financiară, cea economică și cea socială, dar și de mediu, și nici nu se conștientizează suficient faptul că este absolut urgent să ne îndreptăm către o ecologizare sporită, prin transformarea întregii economii, aceasta nu în ciuda crizei, ci și – sau mai ales – din cauza ei. Evoluția actuală nu mai poate continua.

4.6

În contextul analizei anuale a creșterii, trebuie să se solicite Uniunii Europene să vorbească cu o singură voce. UE nu se poate angaja în negocieri mondiale în favoarea ecologizării economiei, în condițiile în care neglijează acest aspect în principalele documente de politică economică.

4.7

În această situație, lipsa referinței la un concept de creștere calificată este și ea de natură să intrige. Cum poate UE să se poziționeze ca inițiator în dezbaterile internaționale pe tema indicatorilor care merg dincolo de PIB, în timp ce în analiza creșterii trimite exclusiv la acesta? Este adevărat că documentul examinează problemele sociale, dar nu menționează direct obiectivul de a asigura un trai bun în limitele resurselor planetei (acesta fiind de altfel titlul celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu).

4.8

Dezbaterea privind oportunitatea introducerii altor indicatori are șansa de a beneficia de numeroase contribuții, ea trebuind să se finalizeze acum printr-o aplicare bazată pe un dialog ce pune pe picior de egalitate actorii instituționali și reprezentanții societății civile, în cadrul unui demers de asociere a tuturor părților interesate la procesul decizional.

4.9

CESE constată că eliminarea subvențiilor nocive pentru mediu și introducerea de taxe ecologice au devenit părți integrante ale analizei anuale ale creșterii și ale recomandărilor specifice adresate statelor membre, dar și că analiza din acest an abordează teme ca gestionarea deșeurilor și a apelor uzate, precum și îmbunătățirea reciclării.

5.1.1

Reducerea sărăciei este o chestiune de echitate și de dreptate, care abordează accesul la servicii precum asistența medicală și educația, precum și asigurarea unui loc de muncă. ODM s-au dezvoltat în condițiile punerii unui accent prea mare pe donatori. Pentru cadrul viitor va trebui să se prevadă:

5.1.2

Grație unei abordări limitate în timp și axate pe rezultate, cele opt ODM au avut un impact considerabil asupra politicilor de dezvoltare internațională. Concentrându-se pe o serie restrânsă de obiective măsurabile, ele au contribuit la creșterea și la orientarea mai eficientă a ajutorului pentru dezvoltare. Cu toate acestea, pe măsură ce data limită (stabilită pentru 2015) se apropie, reiese limpede că obiectivele vor avea rezultate limitate, înregistrându-se atât reușite, cât și eșecuri.

5.1.3

Obiectivele de dezvoltare durabilă vor trebui să vină în completarea gamei actuale de obiective ale mileniului. Între ODD și ODM există două mari diferențe: ODD au o anvergură mondială (spre deosebire de ODM, orientate în special către Sud) și prezintă dimensiuni care depășesc metanorma reducerii sărăciei (resurse naturale, consum, producție, energie, drepturile omului etc.).

5.1.4

Următorii doi ani vor fi esențiali pentru definirea viitoarei agende de dezvoltare. Cele două procese – revizuirea ODM și oficializarea ODD – vor trebui să ofere orientări cruciale pentru arhitectura dezvoltării durabile post-2015.

Printre acestea ar trebui să se numere includerea transversală în bugetul politicilor publice a dimensiunii egalității de gen, văzută ca factor principal de combatere a sărăciei și inegalităților (4).

Această sarcină uriașă ar trebui să se sprijine pe un rol mai important acordat drepturilor omului, precum și participării organizațiilor societății civile la procesul decizional, într-un demers axat pe economie și pe servicii, văzute ca mijloace de dezvoltare umană (5).

21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/16

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) consideră că tema securității alimentare trebuie să ocupe o poziție centrală în cadrul politicilor Uniunii Europene și să constituie o condiție preliminară a unei strategii de stabilitate globală.

1.2

În cadrul dezbaterii food vs fuel, CESE, deși este de acord cu Uniunea Europeană în privința necesității de a reduce dependența de importurile de combustibili fosili, solicită Comisiei să acorde prioritate securității aprovizionării cu alimente, apărării teritoriului, competitivității agriculturii europene, atribuirii terenurilor (1), în contextul legăturii strânse dintre nevoia de certitudine cu privire la securitatea alimentară și producția de bioenergie (2).

1.3

CESE este de părere că va trebui ca viitorul Uniunii Europene să se întemeieze pe durabilitatea socială, economică și ecologică iar producția de energie din surse regenerabile să fie strâns legată de îndeplinirea acestor obiective.

1.4

CESE este de acord cu decizia Comisiei de a include în Directivele 98/70/CE și 2009/28/CE dispoziții obligatorii care să abordeze schimbarea destinației utilizării terenurilor, întrucât biocarburanții actuali sunt produși din culturi agricole.

1.5

Consecvent cu afirmațiile din avizul TEN/502 (3), CESE se declară contrariat de alegerea făcută de Comisie, de a evalua „schimbarea indirectă a destinației terenurilor” în cazul surselor fosile și biogene de energie, luând în considerare numai bilanțul gazelor cu efect de seră și subevaluând teme precum securitatea aprovizionării și impactul surselor fosile.

1.6

CESE este de acord cu propunerea Comisiei de limitare a producției de biocarburanți pe bază de culturi alimentare, ținând cont de investițiile deja efectuate, și de susținere prin stimulente a carburanților „avansați”, însă consideră că producția de biocarburanți din a doua generație, pe bază de lemn și paie, ar putea reduce ciclurile de absorbție a carbonului, ceea ce ar duce la creșterea nivelului de dioxid de carbon (4).

1.7

În opinia CESE, evaluarea ar fi cu totul alta dacă s-ar utiliza și microalge ca materie primă pentru producerea biocarburanților; chiar dacă în prezent ele nu sunt încă o realitate comercială, în viitor, spre deosebire de carburanții din prima generație, vor face să scadă motivele de îngrijorare legate de concurența cu solul și resursele de apă.

1.8

În această privință, CESE subscrie fără rețineri la concluzia Conferinței CESE din 2011 privind securitatea alimentară: „producția de biocarburanți va trebui să se bazeze pe principii comune și să facă obiectul unor studii de impact asupra mediului, la care va fi asociată îndeaproape comunitatea locală, ceea ce va constitui o garanție a faptului că se va ține seama cum se cuvine de chestiunea dreptului la alimentație”.

1.9

Prin această evaluare a CESE, se sugerează Comisiei adoptarea la nivel european a unor instrumente precum operator level indicators, pentru evaluarea posibilelor impacturi ale proiectelor privind bioenergia asupra securității alimentare la nivelul diferitelor state membre.

2.1.1

Pe plan internațional, sistemul economic trece printr-o etapă extrem de dificilă, nu numai din cauza crizei globale, ci și din cauza situației geopolitice din țările din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu.

2.1.2

OCDE a estimat că, față de anul 2009, consumul de energie va scădea cu 4,4 % pe plan mondial, cu 5 % în SUA și cu 5,5 % în UE, în vreme ce, în țările care nu fac parte din OCDE, cererea a crescut cu 2 %. Trebuie adăugat la această estimare accidentul de la centrala nucleară de la Fukushima, din Japonia, care a determinat unele state, printre care și Germania, să renunțe la utilizarea combustibilului nuclear pentru producerea energiei.

2.1.3

În prezent Europa importă 80 % din cantitatea totală de petrol, 60 % din gazele naturale și 40 % din cărbunele necesar pentru nevoile în materie de energie, care, potrivit estimărilor, sunt de 1 583,3 Mtep (Nomisma). Sursele neregenerabile de energie reprezintă 91 % din total (petrol 36,6 %, gaze naturale 24,5 %, cărbune 15,7 %, energie nucleară 13,6 %), iar sursele regenerabile, 9 % (6,1 % biomasă, biogaz, deșeuri municipale, 1,7 % energie hidroelectrică, 0,7 % energie eoliană, 0,3 % energie geotermică, 0,1 % fotovoltaică și solară).

2.1.4

Europa depinde tot mai mult de importurile de energie. Potrivit estimărilor, în 2030, UE 28 va importa 84 % din gazele naturale, 59 % din cărbunele și 94 % din petrolul de care are nevoie (Consiliul european pentru energiile regenerabile – EREC). Raportat la anul 2009, sectorul transporturilor are cea mai ridicată cotă de consum de energie, de 33 %, sectorul locuințelor reprezentând 26,5 %, industria 24,2 %, serviciile 14 %, iar agricultura se situează pe ultimul loc, cu 2,3 %.

2.1.5

Obiectivele pe care UE dorește să le îndeplinească pot fi rezumate după cum urmează:

2.2.1

În ultimii ani, sistemul energetic bazat pe utilizarea combustibililor fosili s-a dovedit a fi criticabil sub multe aspecte, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la durabilitatea sa în viitor și la securitatea aprovizionării, dată fiind nevoia de surse de energie sigure, într-un sistem controlat de importuri energetice.

În condițiile creșterii continue a cererii de energie (Agenția Internațională pentru Energie –IEA) și, în viitor, ale epuizării inevitabile a producției de resurse fosile, este primejduită capacitatea de a răspunde nevoii crescânde de energie. Epuizarea aceasta trebuie pusă pe seama naturii neregenerabile a resurselor fosile: procesul de prelucrare a acestora reclamă intervale îndelungate de timp, incompatibile cu exigențele energetice ale societății contemporane.

2.2.2

Principalele tipuri de surse regenerabile de energie sunt:

Ținând seama de rezultatele cercetării științifice, lista sus-menționată nu este una exhaustivă.

2.2.3

Bioenergia poate fi definită ca energie obținută din biomasă, care, în funcție de starea sa fizică, poate fi de mai multe tipuri:

2.2.4

Sursa regenerabilă de energie care se utilizează deja în mod eficient din punct de vedere energetic este reprezentată de biomasă. Prin biomasă se înțelege orice substanță de origine organică ce, în cursul procesului de fotosinteză clorofiliană a acumulat direct sau indirect energie solară. Biomasa rezultă din culturi energetice sau din reziduuri organice care provin din produse forestiere și din prelucrarea tehnologică a produselor agricole.

2.2.5

Pe plan mondial, circa 50 % din reziduurile potențial disponibile rezultă din sectorul forestier, iar alte 50 %, din sectorul agricol, în care sunt deosebit de importante instalațiile alimentate cu biomasă agrozootehnică (IEA).

—

Protocolul de la Kyoto, care a intrat în vigoare la 21 martie 1994;

—

Programul Altener privind promovarea energiilor regenerabile (Decizia Consiliului nr. 1993/500/CEE);

—

Cartea verde privind sursele regenerabile de energie (1996);

—

Cartea albă care stabilește obiectivul de a utiliza energie din surse regenerabile în proporție de 12 % până în 2010;

—

Directiva 2001/77/CE privind promovarea electricității produse din surse regenerabile de energie;

—

Directiva 2003/30/CE privind promovarea utilizării biocombustibililor;

—

Directiva 2003/96/CE privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității;

—

COM(2005) 628 final – Planul de acțiune pentru biomasă;

—

COM(2006) 34 final - Strategia UE pentru biocombustibili;

—

Cartea verde – O strategie europeană pentru energie sigură, competitivă și durabilă (2006);

—

Pachetul climă-energie (20-20-20), Consiliul European, 9 martie 2007;

—

Directiva 2003/96/CE privind restructurarea taxelor și accizelor pe uleiuri minerale;

—

Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (Text cu relevanță pentru SEE);

—

Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European – Foaie de parcurs pentru energia regenerabilă – Energiile regenerabile în secolul XXI: construirea unui viitor mai durabil, COM(2006) 848 final;

—

Comunicarea Comisiei „Sprijinul pentru energia electrică produsă din surse regenerabile”, SEC(2005) 1571 – COM(2005) 627 final.

3.1.1

Impactul socioeconomic al bioenergiei este determinat în mare măsură de costuri (stimulente, carențe structurale) și de beneficii (activități economice conexe, efectele asupra PIB-ului, reducerea emisiilor de CO2, efectele asupra ocupării forței de muncă, reducerea riscului legat de combustibili, excluderea costurilor de eliminare a deșeurilor, producția de fertilizatori și alte subproduse (Althesys). În plus, când prețul petrolului depășește 70 $/baril, producția de bioenergie devine competitivă.

3.1.2

Actualul sistem de producție a biomasei în scopuri energetice are efecte în teritoriu, asupra economiei, prețurilor și societății în ansamblu. CESE consideră că aceste efecte trebuie evaluate pentru corectarea ineficienței și distorsiunilor.

3.1.3

În opinia CESE, dezvoltarea bioenergiei are repercusiuni asupra securității alimentare din motive strâns legate de prețuri și de factori teritoriali. Primul efect direct asupra prețurilor derivă din cererea de biocombustibili, întrucât, ca valoare, piețele energetice sunt mai mari decât cele agricole. De prețurile energiei depind prețurile agricole ale culturilor energetice, în măsura în care creșterea cererii de energie legată de produsele agricole determină prețul minim la zahăr, porumb și rapiță, ca și prețul maxim al acestora, care, dacă este depășit, face ca utilizarea culturilor agricole să nu fie competitivă în comparație cu alte surse de energie, precum cea eoliană, fotovoltaică sau geotermală. În plus, trebuie amintită problema generală ce rezidă în faptul că prețurile mai ridicate ale energiei determină majorarea costurilor factorilor de producție din agricultură.

3.1.4

Bioenergia se prezintă ca o eventuală soluție posibilă, care ar putea asigura redresarea unor zone ce întâmpină dificultăți din punct de vedere economic și sunt subutilizate din punct de vedere agricol, în special prin dezvoltarea filierelor în diferitele etape de producție, recoltare, transport și prelucrare. De asemenea, din punct de vedere economic și al ocupării forței de muncă se pot îndeplini obiective pozitive: potrivit comunicării Comisiei COM(2005) 628 final, „Planul de acțiune pentru biomasă”, în 2010 se preconizează o ocupare directă de 300 000 de noi lucrători, în special în zonele rurale.

3.1.5

Utilizarea suprafețelor împădurite în scopuri energetice poate permite reabilitarea „comunităților locale agroforestiere”, printr-o mai bună gestionare a terenurilor și prin protecția zonelor împădurite. De asemenea, s-ar putea consolida capacitatea ecosistemelor forestiere de a-și îndeplini funcțiile principale, constând în producția de biomasă lemnoasă și în protecția patrimoniului natural și a fertilității solului.

3.2.1

CESE regretă faptul că, așa cum s-a întâmplat în anii trecuți cu petrolul, există țări bogate cu deficit de teren arabil pentru aprovizionarea populației lor, multinaționale sau fonduri suverane care fac investiții masive în țările terțe pentru a exploata terenuri. Se dă așadar o „luptă pentru pământ” ce riscă să ducă la destructurarea comunităților rurale de la fața locului și să pună în pericol resursele agricole și forestiere ale populațiilor locale. CESE consideră că această situație nu este nici pe departe un exemplu de dezvoltare durabilă din punct de vedere economic, social și ecologic.

3.2.2

Problema conflictului în ceea ce privește destinația terenurilor este acută, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare sau în cele în care teritorii enorme sunt slab urbanizate (Brazilia sau Iowa, în Statele Unite). Chiar dacă este ușor de intuit, conceptul de conflict în ceea ce privește destinația terenurilor poate fi redat mai explicit prin faptul că, pentru producerea a 25 de galoane de bioetanol, este necesară o cantitate de porumb suficientă pentru a hrăni o persoană timp de un an (World Watch Institute).

3.2.3

Conflictul privind destinația terenurilor este o problemă legată de importul de biocarburanți de către Uniunea Europeană și de aprovizionarea cu alimente în țările în curs de dezvoltare, mai ales în țările din Africa și din sud-estul Asiei, din cauza tensiunilor generate de proprietatea asupra pământului, în condițiile lipsei cadastrului terenurilor și a dreptului cutumiar.

3.2.4

CESE este de acord cu Strategia UE privind biocarburanții [COM(2006) 34 final], în primul rând cu partea în care se afirmă că este esențial să se prevadă standarde de mediu minime care să se aplice producției de materii prime pentru biocarburanți, și își exprimă îngrijorarea în privința destinației terenurilor scoase din circuitul producției de alimente din cauza impactului negativ asupra biodiversității și solului.

3.3.1

Într-o lume aflată în continuă dezvoltare, resursele de apă sunt utilizate tot mai mult în lipsa oricărui control, printre factorii determinanți numărându-se creșterea populației mondiale și distribuția acesteia, schimbările intervenite în materie de obiceiuri alimentare și ponderea biocarburanților. Strategia actuală de dezvoltare a biocarburanților va agrava, cu siguranță, criza apei, iar accesul la resursele de apă ar putea deveni un factor de limitare a dezvoltării producției de materii prime, precum porumbul și trestia de zahăr.

3.3.2

CESE consideră că, în privința culturilor destinate biocarburanților, ar trebui luate în considerare culturile neirigate și care se pot dezvolta și în zonele interioare și dezavantajate, întrucât, pentru a produce un litru de biomotorină, sunt necesari 4 000 de litri de apă, pentru irigarea culturilor și pe durata procesului chimic de prelucrare.

3.4.1

Există riscuri potențiale ce decurg din deturnarea destinației terenurilor, în special a terenurilor agricole, fie pentru producții alimentare, fie pentru producții destinate bioenergiei, precum:

3.4.2

CESE este însă de părere că o utilizare rațională a solului strâns legată de bunele practici agricole aplicate în Uniunea Europeană, bazate pe culturi legate de producerea bioenergiei de diverse tipuri poate, dimpotrivă, să ducă la creșterea biodiversității și la diminuarea procesului de omogenizare a peisajului. În opinia CESE, în Europa acesta este un drum cu sens unic.

3.4.3

În acest context, trebuie mizat pe biocarburanții din a doua generație, deși, dat fiind că aceștia se pretează la o gestionare industrială și intensivă, rolul agricultorilor se va rezuma la furnizarea materiei prime, fără vreo garanție din punctul de vedere al recompensei financiare. CESE consideră necesară reechilibrarea rolului agricultorilor în raport cu producția și comercializarea culturilor energetice, pentru a încuraja organizațiile de producători în cadrul întregului lanț de aprovizionare, acestea putând astfel să joace un rol decisiv în negocierea unor contracte echilibrate în aval.

3.5.1

Recurgerea pe scară largă la culturi energetice terestre reclamă o gestionare durabilă a terenurilor forestiere și agricole. Producția de biomasă în scopuri energetice nu este compatibilă cu mediul înconjurător decât dacă este realizată corect. De exemplu, abandonarea zonelor rurale a favorizat manifestarea unor factori naturali destabilizatori. Terenurile care nu sunt protejate prin activități umane favorabile pot prezenta un risc ridicat de alunecări, deșertificare și incendii.

3.5.2

CESE consideră că, pentru a promova dezvoltarea integrată a bioenergiilor în teritoriu, este necesară elaborarea unui model de descentralizare a producției de energie și de lanțuri scurte de aprovizionare cu energie, cu instalații de dimensiuni mici, care să proceseze biomasa produsă la nivel local, cu avantajele aferente în privința impactului asupra mediului și cu posibilități reale de implicare directă a agricultorilor în cadrul lanțului de producție (în mod individual sau în asociații).

3.5.3

CESE aprobă orientările prezentate de Agenția Europeană de Mediu în materie de bune practici ce trebuie adoptate în cazul diverselor culturi bioenergetice, printre care se numără și:

3.5.4

CESE consideră că dezvoltarea unei agriculturi energetice corect realizate poate favoriza prezența constantă a omului în teritoriu, fiind astfel asigurate supravegherea și valorificarea resurselor, în special a celor forestiere.

3.5.5

În plus, în sectorul agriculturii, producțiile bioenergetice par a fi integrate parțial și în mod controlat în producțiile agroalimentare, contribuind la diversificarea piețelor, facilitând trecerea la o agricultură tot mai competitivă și oferind soluții neconflictuale pentru alocarea produselor agricole de către noile state membre.

3.6.1

Metodele utilizate pentru studierea efectelor bioenergiei asupra mediului sunt dintre cele mai diverse. CESE semnalează două dintre acestea:

3.6.2

Pentru estimarea impactului asupra mediului, evaluarea ciclului de viață LCA (Life Cycle Assessment) permite stabilirea și cuantificarea presiunilor – concrete și potențiale – privind energia și mediul, care se exercită în diverse etape ale ciclului de producție și consum al bioenergiilor. O astfel de tehnică permite compararea profilului de mediu al diverselor bioenergii cu acela al energiilor fosile care îndeplinesc funcții similare.

3.6.3

CESE consideră că poziția țărilor din cadrul Global Bioenergy Partnership, printre care se numără SUA și China, care au semnat un acord internațional privind controlul utilizării biocarburanților și influențele acestora asupra mediului și a echilibrului alimentar, este în concordanță cu principiile sus-menționate. Fiecare stat va fi în măsură să măsoare durabilitatea bioenergiilor din punctul de vedere al mediului prin prisma a 24 de criterii și indicatori voluntari.

3.6.4

În acest context, în opinia CESE, la utilizarea terenurilor excedentare pentru producerea de materii prime destinate bioenergiilor trebuie nu numai identificate constrângerile de mediu, cele economice și sociale, ci și verificat, prin intermediul factorului ILUC (indirect land-use change), dacă pământul destinat culturilor energetice poate contribui la creșterea emisiilor de CO2.

3.6.5

CESE este de acord cu Comisia în privința opțiunii acesteia de a monitoriza riscurile pe care le prezintă sistemul de transport al carburanților (Directiva 28/2009), de a limita procentul de biocarburanți și de biolichide care provin din culturi alimentare, în funcție de gradul de maturitate a diverselor tehnologii, precum și de a stimula producția de bioenergii din produse care nu generează nevoia de terenuri suplimentare ca, de exemplu, combustia deșeurilor urbane.

3.6.6

CESE consideră că utilizarea biocombustibililor de primă generație nu trebuie să împiedice Uniunea Europeană să investească în cercetarea orientată către descoperirea unor noi surse de energie ecologică (5).

21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/21

1.1

Prețul energiei electrice, al gazului, al petrolului și al altor combustibili înregistrează creșteri însemnate, iar situația s-a agravat considerabil într-un context de criză socioeconomică care afectează un număr din ce în ce mai mare de persoane. Prezentul aviz nu își propune să identifice cauzele acestei creșteri de prețuri, ci să analizeze eventualele propuneri vizând promovarea unei acțiuni europene coordonate, cu respectarea principiului subsidiarității, pentru a preveni și a combate sărăcia energetică, pentru a promova solidaritatea în acest domeniu și pentru a-i proteja mai bine pe cetățenii vulnerabili (europeni și alții).

1.2

Confruntat cu această miză politică majoră, CESE pledează pentru un pact european de securitate și solidaritate energetică, înscris în contextul unei Comunități europene a energiei, a cărei înființare este ferm susținută de Comitet.

1.3

Acest pact european de securitate și solidaritate energetică va promova o autentică politică europeană de combatere a sărăciei energetice și de solidaritate, al cărei fundament îl va constitui recunoașterea dreptului accesului universal la energie, pe care CESE îl consideră ca pe un bun comun esențial pentru ca fiecare să poată trăi în mod demn. Pactul va viza, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung:

1.4

CESE pledează pentru stabilirea unor indicatori europeni ai sărăciei energetice și pentru armonizarea statisticilor, pentru a identifica mai bine, a preveni și a trata problema la nivelul european și pentru a crea o solidaritate europeană în domeniu.

1.5

CESE recomandă crearea unui observator european privind sărăcia, care să se concentreze în principal asupra sărăciei energetice, care să integreze toate părțile interesate și să contribuie la definirea indicatorilor europeni ai sărăciei energetice (în colaborare cu Eurostat), la evaluarea situației actuale, la identificarea celor mai bune practici și la formularea unor recomandări pentru a preveni mai bine și a trata problema și pentru a crea o solidaritate europeană în domeniu.

1.6

CESE recomandă includerea unor reprezentanți ai săi în Forumul cetățenesc pentru energie (denumit Forumul de la Londra), care ar trebui să lucreze în strânsă cooperare cu consiliile economice și sociale naționale și cu instituțiile similare din statele membre.

1.7

CESE și-ar dori ca piața energiei să se concentreze mai mult pe consumatori și, în general, pe cetățeni, mai ales pe cei mai vulnerabili (europeni și alții). Comitetul este în favoarea oricărui mecanism care le-ar permite celor din urmă să reia controlul asupra propriei situații energetice. CESE recomandă Comisiei Europene să integreze în raportul solicitat de Consiliul European (din prezent până la sfârșitul anului 2013) o analiză a sărăciei energetice în Uniune, cuprinzând factorii de vulnerabilitate, să propună o strategie europeană și o foaie de parcurs pentru a o preveni și a o eradica. Cel mai important este să se preîntâmpine orice majorare a costurilor, care ar putea fi evitată printr-o politică europeană armonizată și eficientă în domeniul energiei (cf. avizul TEN/508 „Efectele economice ale sistemelor electrice create prin aprovizionarea sporită și intermitentă cu energie din surse regenerabile” – CESE 2599/2012) (1).

1.8

CESE recomandă ca, înainte de adoptarea principalelor măsuri de politică energetică a UE și a statelor membre, acestea să fie analizate sub aspectul repartizării impactului lor economic asupra diferitelor categorii de consumatori (de exemplu, în funcție de venituri, de componența familiei sau de modalitatea de încălzire). Obiectivul ar fi identificarea categoriilor de consumatori care ar urma să cunoască o creștere disproporționată a facturii lor la energie în raport cu media, urmând a se propune, dacă este cazul, măsuri compensatorii (adaptarea reglementării, îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor etc.) în favoarea consumatorilor celor mai vulnerabili.

1.9

CESE invită Comisia Europeană să reflecteze la instituirea unui fond european de solidaritate energetică, care va reprezenta un instrument transversal în toate acțiunile europene legate de acest subiect, astfel încât solidaritatea europeană să se manifeste în mod relevant în acest domeniu.

1.10

CESE dorește să promoveze o întâlnire anuală a societății civile pentru a dezbate chestiunea sărăciei energetice și a solidarității în Europa, pentru a face schimb de opinii pe tema inițiativelor locale, naționale și europene și pentru a formula recomandări practice destinate factorilor de decizie europeni, naționali și locali, instituționali, din asociații și din sectoarele industriale, în cooperare cu observatorul european privind sărăcia în Europa.

1.11

Dat fiind caracterul de interes general european al combaterii sărăciei energetice și al dezvoltării solidarității în domeniu, CESE dorește ca Comisia Europeană să propună Parlamentului și Consiliului ca această tematică să facă în mod special obiectul unui An european (al „solidarității energetice”), cu scopul de a sensibiliza opinia publică și de a atrage atenția factorilor de decizie asupra acestei problematici care suscită o preocupare europeană majoră.

1.12

În această perspectivă, CESE recomandă Comisiei Europene să organizeze o campanie de informare europeană care să aducă pe plan național și local combaterea sărăciei energetice și dezvoltarea solidarității în acest domeniu, pentru a promova în special educația privind eficiența energetică, poziția cetățeanului de consumator și protagonist al propriilor acțiuni în materie de energie (consum-actor), responsabilizarea și implicarea sectoarelor industriale etc.

2.1

Energia este un bun comun esențial prin rolul indispensabil pe care îl joacă în toate activitățile cotidiene, permițând tuturor să ducă o viață demnă. Lipsa acesteia provoacă drame. Sărăcia energetică duce la dispariția socială și fizică. În Europa, ea afectează peste 50 de milioane de persoane (Proiectul European Fuel Poverty and Energy Efficiency - 2009). Această situație intolerabilă trebuie să înceteze. CESE îndeamnă la acțiuni urgente la nivel european și pledează în favoarea unui Pact european de securitate și solidaritate energetică, care să promoveze o autentică politică europeană de combatere a sărăciei energetice și de dezvoltare a solidarității în acest domeniu, și care își va propune:

2.2

Acest pact european va permite desfășurarea la nivel european a unei acțiuni comune și coordonate de reducere a disparităților în domeniul energiei și va avea la bază recunoașterea dreptului de acces universal la energie (pentru ca toți cetățenii să se bucure de condiții demne de viață), pe care CESE ar dori să îl vadă introdus în Tratatul de la Lisabona; CESE urmărește astfel ca toate politicile europene, în special cea energetică, să poată include printre obiectivele lor combaterea sărăciei energetice și promovarea solidarității în acest cadru. Comitetul reamintește că, fiind un bun comun esențial, energia trebuie gestionată cu respectarea obligațiilor de serviciu public care decurg din acest statut. Furnizarea de energie de către întreprinderi figurează de altfel printre serviciile de interes economic general, a căror importanță pentru coeziunea socială și teritorială europeană este recunoscută de Tratatul de la Lisabona (articolul 14 TFUE/Protocolul nr. 26). Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaște dreptul la asistență socială și la asistență în ceea ce privește locuința, pentru asigurarea unei vieți demne (articolul 34), obligația asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor (articolul 38), precum și dreptul fundamental de acces la serviciile publice (articolul 36).

2.3

În acest mod, Uniunea va revigora principiul solidarității, fundamentul construcției sale, și va spori înțelegerea însemnătății proiectului european în rândul cetățenilor, din ce în ce mai deziluzionați și sceptici. CESE reamintește că 81 % dintre cetățenii chestionați susțin combaterea sărăciei energetice (Eurobarometru, Parlamentul European, 2011).

2.4

CESE își exprimă satisfacția față de interesul arătat de Consiliul European din 22 mai 2013 pentru aspecte cum sunt prețul și costul energiei, precum și pentru impactul acestora asupra gospodăriilor celor mai vulnerabile. Aceste chestiuni prezintă un cost politic însemnat: de exemplu, guvernul bulgar a demisionat la 20 februarie 2013, în urma manifestațiilor cetățenilor împotriva creșterii bruște și excepțional de mari a tarifelor la electricitate (cu peste 20 % în perioada decembrie 2012–ianuarie 2013) ca urmare a măsurilor naționale de deschidere a pieței, acțiune care a cristalizat nemulțumirile în condițiile în care salariul mediu este sub 400 EUR (17,3 % din veniturile cetățenilor bulgari sunt destinate acoperirii facturilor la energie – Institutul Național de Statistică).

2.5

CESE reamintește că prețul la electricitate a crescut încontinuu: între 2011 și 2012 s-a înregistrat o creștere de 6,6 % în UE, mai ales în Cipru (+ 21 %), în Grecia (+ 15 %), în Italia (+ 11 %), în Irlanda și în Portugalia (+ 10 %), în Bulgaria, în Spania și în Polonia (+ 9 %). Prețul gazului pentru consumatorii casnici a crescut cu 10,3 % în UE, îndeosebi în Letonia (+ 21 %), în Estonia (+ 19 %) și în Bulgaria (+ 18 %) (Eurostat, mai 2013).

3.1

În Europa s-au rezolvat în mare parte problemele de altădată privind accesul la energie, însă, pe plan mondial, 1,2 miliarde de oameni nu dispun încă de acces la electricitate și 2,8 miliarde continuă să se încălzească sau să gătească cu lemne sau cu alte tipuri de biomasă (Banca Mondială/Agenția Internațională a Energiei, mai 2013). Această problemă a accesului la servicii energetice moderne prezintă o asemenea amploare, încât ONU a declarat 2012 „Anul internațional al energiei durabile pentru toți” și a propus recent ca „energia durabilă și sigură” să fie unul dintre cele 12 obiective globale de dezvoltare durabilă (ODD) care, pentru prima data, se referă nu numai la țările în curs de dezvoltare, ci și la cele dezvoltate.

3.2

În Europa, sărăcia energetică se traduce printr-un număr tot mai mare de persoane (peste 50 de milioane, potrivit Proiectului European Fuel Poverty and Energy Efficiency – 2009) care au greutăți în achitarea facturii la energie sau au acces limitat la energie din cauza veniturilor reduse, a locuințelor-strecurătoare termică, a echipamentelor cu performanțe slabe (încălzire, mașină de gătit, apă caldă), a costurilor ridicate ale energiei. Mobilitatea afectează și ea bugetul gospodăriilor aflate adesea departe de centrul orașului și pentru care transportul condiționează alegerea locului de muncă. Sunt afectate: persoanele în vârstă, familiile monoparentale, șomerii, beneficiarii de alocații sociale etc. Consecințele sunt multiple: mobilitatea redusă influențează ocuparea forței de muncă, lipsa de încălzire afectează igiena și sănătatea (dilema „încălzire sau mâncare”, afecțiuni respiratorii etc.) și duce adesea la creșterea mortalității, la îndatorare excesivă, la izolare socială și geografică.

3.3

Sărăcia energetică reprezintă un factor de vulnerabilizare care se adaugă altora, dificultățile interacționând conform unei spirale de acutizare și afectând persoanele aflate într-o situație de sărăcie generală. Or, riscul de sărăcie crește (Eurostat, decembrie 2012): 119,6 milioane de persoane erau amenințate de excluziune socială în UE 27 în 2011, din cauza riscului de sărăcie, a privațiunilor materiale grave sau a faptului că făceau parte din gospodării cu un nivel scăzut de prezență pe piața muncii. CESE reamintește că Strategia Europa 2020 își propune să reducă cu cel puțin 20 de milioane numărul celor afectați de sărăcie și de excluziune socială.

3.4

Combaterea sărăciei energetice și dezvoltarea solidarității în acest domeniu se profilează mai mult decât oricând în UE ca o prioritate transversală de maximă importanță pentru toate politicile europene, aflându-se la întretăierea domeniilor social, economic, politic, al sănătății publice și al mediului.

4.1

Sărăcie/precaritate energetică: precaritatea presupune o situație temporară de mare vulnerabilitate. Sărăcia energetică se referă la o condiție socială influențată de factori externi (prețul energiei, performanța termică a locuinței etc.) și interni (înaintare în vârstă, venituri etc.). CESE va utiliza termenul „sărăcie energetică” pentru a acoperi ambele aspecte.

4.2

Singurele țări care dispun de o definiție sunt Franța, Slovacia, Regatul Unit și Irlanda.

4.3

Regatul Unit definește în mod obiectiv sărăcia energetică: „fuel poverty”: situația unei gospodării care trebuie să cheltuiască peste 10 % din venituri pentru a asigura un nivel satisfăcător de încălzire a locuinței (21 de grade în încăperea principală și 18 grade în celelalte camere, conform Organizației Mondiale a Sănătății). Trei elemente sunt luate în considerare: venitul familiei, prețul energiei și consumul de energie. Această definiție, care nu ține seama de celelalte nevoi casnice de energie, este pe cale de a fi revizuită de guvern.

4.4

În Franța, legea Grenelle II definește sărăcia energetică drept situația în care „o persoană (…) întâmpină în locuința sa dificultăți deosebite în a-și asigura energia necesară satisfacerii nevoilor sale elementare, din cauza insuficienței veniturilor sau unor condiții de locuit improprii” [articolul 11 alineatul (4)].

4.5

În ciuda faptului că nu dispun de o definiție, anumite țări prevăd dispozitive specifice. Belgia a pus la punct un statut de „client protejat”, care acordă oricărui beneficiar de prestații sociale dreptul la tarife sociale și la dispozitive gratuite (contor cu cartelă preplătită, furnizare garantată). Italia și Spania dispun de mecanisme cunoscute ca bonus elettrico respectiv bono social. În Germania, tarifele sociale locale introduse de landuri sunt suportate de întreprinderile locale sau regionale din domeniul energiei. În Suedia, sistemul de protecție socială universală se ocupă de achitarea facturilor neplătite. Peste jumătate din statele membre prevăd modalități de protecție împotriva întreruperii furnizării de energie, pe baza legislației sau a unui cod de conduită al distribuitorilor de energie (raportul 2009 ERGEG).

4.6

Uniunea Europeană nu dispune de definiții sau indicatori ai sărăciei energetice și nici de o politică europeană consacrată acestei probleme, care este abordată în mod fragmentat.

4.7

Prin intermediul Platformei europene de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, instrument specific al Strategiei Europa 2020, Comisia Europeană califică problema sărăciei energetice, „care riscă să lase gospodăriile nu numai fără încălzire sau reducere a temperaturii dar și fără apă caldă, lumină și alte necesități domestice esențiale”, ca fiind „o altă manifestare a precarității severe”.

4.8

Directivele privind piața internă a energiei (iulie 2009) recunosc realitatea sărăciei energetice, dar fără să prevadă vreo definiție sau vreo obligație la nivel european legată de aceasta, și invită statele membre să garanteze „protecția adecvată a clienților vulnerabili” și să definească „conceptul de clienți vulnerabili care poate face referire la sărăcia energetică și, printre altele, la interzicerea deconectării acestor clienți, în situații critice, de la rețeaua de electricitate/gaze naturale”. În comunicarea sa privind eficientizarea pieței interne a energiei (15 noiembrie 2012), Comisia își propune să sprijine „statele membre în a defini ce se înțelege prin vulnerabilitatea consumatorilor de energie și care sunt cauzele acesteia, oferind îndrumare și facilitând schimbul de bune practici”.

4.9

Parlamentul European definește doar conceptul de „consumator vulnerabil”, propunând depășirea concepției clasice de vulnerabilitate endogenă, incluzându-i în acesta pe „consumatorii aflați într-o situație de vulnerabilitate, (…) care se află într-o stare de neputință temporară ca urmare a unei diferențe între starea și caracteristicile lor individuale (…) și mediul lor extern, (…) întrucât toți consumatorii pot deveni, la un moment dat al vieții, vulnerabili din cauza unor factori externi și a interacțiunilor lor cu piața (…) și au, prin urmare, nevoie de o protecție specială” (Rezoluția din 22 mai 2012). Parlamentul „invită Comisia și statele membre să colaboreze cu privire la adoptarea unei strategii politice și legislative cuprinzătoare și coerente de abordare a vulnerabilității, luând în considerare diversitatea și complexitatea tuturor situațiilor implicate” (Rezoluția din 22 mai 2012); el solicită totodată adoptarea unor măsuri specifice de combatere a sărăciei energetice (Rezoluția din 14 martie 2013, referitoare la Perspectiva energetică 2050). În Rezoluția sa din 11 iunie 2013 privind o nouă agendă pentru politica europeană de protecție a consumatorilor, Parlamentul European recomandă ca Uniunea și statele membre să dea „garanții potrivite pentru protecția consumatorilor vulnerabili” în special în materie de energie. În Rezoluția sa din 11 iunie 2013 privind locuințele sociale în Uniunea Europeană, Parlamentul European cere statelor membre să introducă o definiție a sărăciei energetice „bazată pe parametri comuni, dar adaptați fiecărui stat membru, pentru a ține seama de circumstanțele naționale specifice”.

4.10

CESE consideră că este indispensabilă crearea unor indici și indicatori comuni europeni pentru sărăcia energetică, care să integreze dimensiunea vulnerabilității, pentru a identifica și a analiza mai bine cauzele, dincolo de simpla constatare a simptomelor, pentru a elabora o strategie europeană care să asigure o abordare mai eficientă a problemei. CESE sugerează ca definiția sa (TEN/420) „dificultatea sau incapacitatea de a-și menține locuința în condiții adecvate de temperatură, precum și de a dispune de alte servicii energetice esențiale la un preț rezonabil” să servească ca bază și să fie aprofundată (ținându-se seama de dreptul de acces universal la binele comun esențial care este energia) de către observatorul european privind sărăcia pe care dorește să-l înființeze; acesta va putea formula indici și indicatori comuni europeni care vor servi drept parametri statelor membre, spre a defini sărăcia energetică astfel încât să țină seama de specificul lor național. În vederea unei mai bune armonizări a statisticilor existente, Eurostat și institutele naționale de statistică ar trebui să adopte metodologii standardizate, pentru a cuantifica problema la nivel național și european.

5.1

CESE propune crearea unui observator european privind sărăcia care să se concentreze în principal asupra sărăciei energetice și care va integra toate părțile interesate, observatoare naționale, mediatori, autorități de reglementare, furnizori de energie, asociații diverse (sănătate, construcții, energie, consumatori, combaterea excluziunii, autorități locale etc.), parteneri sociali etc. El va elabora un bilanț al impactului liberalizării piețelor energetice asupra cetățenilor vulnerabili, va propune indicatori de sărăcie energetică, recomandări, metodologii și direcții de explorare la nivel european, pe baza celor mai bune practici identificate la nivel local și național. El ar urma să coopereze cu Forumul de la Londra. De altfel, CESE dorește ca Forumul de la Londra să poată include membri ai Comitetului și să lucreze concertat cu consiliile economice și sociale naționale sau cu instituțiile similare, pentru a combate sărăcia energetică.

6.1

Deschiderea piețelor energiei nu a condus la o scădere a prețului la energie în cazul cetățenilor. Dintre aceștia, 60 % au constatat o creștere a prețurilor de către furnizorul lor de energie, iar 3-4 % o scădere. 7 % și-au schimbat furnizorul de gaz, iar 8 %, furnizorul de electricitate. Energia este sectorul în care consumatorii cheltuiesc cel mai mult (5,7 % din buget), în special pentru electricitate (2,1 %).(Al doilea tablou de bord anual al piețelor e consum 2009 etc.). Aceste procentaje au crescut în ultimii ani.

6.2

Deciziile Consiliului European din 22 mai 2013 merg în sensul bun: reorientarea politicii energetice a UE către consumatori, pentru o aprovizionare sigură și durabilă cu energie la prețuri și costuri accesibile și competitive, consolidarea rolului și drepturilor consumatorilor și mai buna protejare a consumatorilor vulnerabili, precum și punerea imediată în aplicare a celui de al treilea „pachet privind energia”. Comisia va prezenta, până la sfârșitul lui 2013, o analiză privind structura prețurilor și costurilor la energie, concentrându-se pe impactul asupra gospodăriilor. Cel mai important este să se preîntâmpine orice majorare a costurilor, care ar putea fi evitată printr-o politică europeană armonizată și eficientă în domeniul energiei (cf. avizul TEN/508 „Efectele economice ale sistemelor electrice create prin aprovizionarea sporită și intermitentă cu energie din surse regenerabile” – CESE 2599/2012) (2).

6.3

CESE recomandă ca, înainte de adoptarea principalelor măsuri de politică energetică a UE și a statelor membre, acestea să fie analizate sub aspectul repartizării impactului lor economic asupra diferitelor categorii de consumatori (de exemplu, în funcție de venituri, de componența familiei sau de modalitatea de încălzire). Obiectivul ar fi identificarea categoriilor de consumatori care ar urma să cunoască o creștere disproporționată a facturii lor la energie în raport cu media, urmând a se propune, dacă este cazul, măsuri compensatorii (adaptarea reglementării, îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor etc.) în favoarea consumatorilor celor mai vulnerabili.

6.4

CESE reafirmă necesitatea transpunerii în totalitate a directivelor menționate anterior și a garantării serviciului universal, respectării obligațiilor de serviciu public, a protecției persoanelor vulnerabile și a unor prețuri rezonabile, comparabile și transparente. CESE dorește ca în raportul viitor, de la sfârșitul anului 2013, Comisia Europeană să includă o constatare a situației actuale și o analiză a sărăciei energetice în Uniune și să propună o strategie europeană de combatere a sărăciei energetice și de solidaritate în acest domeniu, precum și mijloacele financiare care să facă posibilă aplicarea acestei strategii.

6.5

CESE dorește ca Comisia Europeană să facă din acest subiect o prioritate transversală a tuturor politicilor europene și să o ia mai mult în considerare în următoarele sale inițiative (de exemplu orientările privind piața internă, cele referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind eficiența energetică 2012, cele privind drepturile consumatorilor etc.).

6.6

CESE preconizează ca politica de solidaritate energetică și de combatere a sărăciei energetice să devină parte integrantă din politica de tranziție energetică a UE către o societate care folosește energie din surse care nu generează dioxid de carbon. CESE recomandă Comisiei să asigure respectarea fermă de către statele membre a reglementărilor europene care pot contribui la reducerea sărăciei energetice. CESE dorește ca Tratatul să includă dreptul de acces universal la energie (care trebuie considerată și gestionată ca un bun comun esențial) și ca politicile europene, în special cea energetică, să cuprindă printre obiectivele lor combaterea sărăciei energetice și solidaritatea în domeniu. CESE recomandă ca semestrul european să integreze în lucrările sale combaterea sărăciei energetice și solidaritatea în acest domeniu, pentru ca această tematică să fie luată în considerare în programele naționale de reformă ale statelor membre.

6.7

CESE consideră că este esențial ca la nivel european să fie încurajat orice mecanism prin care consumatorul vulnerabil să devină actor implicat în propria sa situație energetică, cu un consum mai redus și mai de calitate (la nivelul serviciilor energetice constante) pentru a-și ameliora calitatea vieții și a favoriza producția descentralizată de energie din surse regenerabile, acolo unde aceasta este sustenabilă din punct de vedere economic și tehnic. Informarea, formarea și educația pot contribui la conștientizarea membrilor gospodăriilor și la inducerea comportamentului adecvat (închiderea aparatelor în regim de veghe, alegerea unor aparate performante din punct de vedere energetic, renovarea adecvată etc.). CESE dorește ca Uniunea să susțină, în special prin instituirea fondului european de solidaritate energetică, orice proiect transnațional în acest sens, să încurajeze toate schimburile de cunoștințe în societatea civilă și punerea lor într-o rețea transnațională, să generalizeze producția și difuzarea de informații, formarea în domeniu și bunele practici rezultate în special din proiectele transnaționale finanțate de UE.

6.8

CESE pledează pentru promovarea, în cadrul programelor de cercetare, a unor instrumente inovatoare axate pe utilizarea optimă a energiei de către toți consumatorii, în special de către cei mai vulnerabili. CESE recomandă ca, pentru a fi pe deplin eficace și utile pentru consumatori, contoarele inteligente să furnizeze, de exemplu, în timp real, o informație lizibilă și transparentă privitoare la consumul de energie, fără costuri suplimentare. În acest mod, ele ar reprezenta un instrument util de prevenire, care i-ar ajuta pe consumatori să-și dea seama mai bine de nivelul lor de consum și să acționeze în consecință, permițându-le astfel să se comporte ca niște consum-actori, protagoniștii propriilor acțiuni în materie de energie.

6.9

CESE preconizează înființarea de ghișee locale unice de solidaritate energetică pentru energie, prin care să fie create sinergii între toate părțile interesate, inclusiv operatorii energetici, pentru a asigura o mai bună coordonare – și, implicit, o mai eficientă prevenire și rezolvare a problemelor – consiliere, orientare și însoțire a cetățenilor, în special a celor vulnerabili. CESE preconizează formarea de operatori în aceste ghișee (dar și în serviciile administrative, bancare, cele ale operatorilor industriali etc.) pentru a sensibiliza publicul la problematicile persoanelor vulnerabile, pentru a gestiona mai bine dosarele care le privesc și pentru a ajuta la identificarea în amonte a situațiilor de risc. Acest ghișeu va avea o abordare globală și integrată, preventivă și curativă, a intervențiilor actorilor asociați, autorităților locale, întreprinderilor etc. El va permite, evitând asistența sau etichetarea socială, ca orice cetățean să devină consum-actor, protagonist al propriilor acțiuni în materie de energie.

6.10

CESE preconizează consolidarea și generalizarea dispozitivelor (în special a celor care implică îndeaproape furnizorii de energie) cum ar fi cele de garantare a furnizării de energie gospodăriilor vulnerabile în anotimpurile sensibile (suspendarea obligațiilor pe timp de iarnă), neîntreruperea furnizării energiei în caz de dificultăți la plată, prevenirea neplății facturilor etc. CESE recomandă astfel consolidarea implicării operatorilor industriali, energetici și alții, în strategiile de combatere a sărăciei energetice (atât în prevenirea, cât și în soluționarea problemelor) și dezvoltarea solidarității, într-un mod care să meargă dincolo de buna conduită.

6.11

CESE preconizează consolidarea reglementării practicilor furnizorilor de energie, pentru ca consumatorii cu venituri reduse să nu sufere o „dublă pedeapsă” (poverty premium), adică un cost unitar mai ridicat pentru același serviciu primit. Sistemele de preplată s-ar putea încadra aici, de exemplu, pentru a nu risca penalizarea utilizatorilor celor mai vulnerabili.

6.12

CESE solicită Comisiei Europene să prevadă un An european al solidarității energetice, care va permite desfășurarea unei campanii de informare la nivel european (individualizată la nivel național și local) și a unor proiecte specifice pentru a sensibiliza toate părțile interesate de importanța eradicării sărăciei energetice, promovarea cetățeanului consum-actor, protagonist al propriilor sale acțiuni în materie de energie și întărirea solidarității energetice.

7.1

CESE sugerează Comisiei Europene să studieze crearea unui fond european de solidaritate energetică, pentru a susține acțiunile propuse de CESE, în special: informarea/formarea cetățenilor, punerea într-o rețea europeană a proiectelor locale, sprijinirea schimburilor, transferului și generalizării la nivel european a bunelor practici dezvoltate în proiectele transnaționale finanțate de UE sau dezvoltate la nivel local și național. Astfel, se pot da ca exemple, mecanismele instituite de state sau de autorități locale pentru a sprijini financiar plata facturilor (tarife sociale, cecuri pentru energie etc.), suspendarea obligațiilor în perioada de iarnă, instituirea ghișeelor unice, formarea consilierilor în domeniul eficienței energetice (de exemplu, proiectul european Achieve), renovarea cartierelor, crearea unui sistem de ajutoare sau de asistență tehnică acordate lucrărilor care sporesc eficiența energetică (de exemplu, proiectul european CEB-ELENA „European Local Energy Assistance Facility”) și microîntreprinderilor care produc energie din surse regenerabile, precum și instrumentele financiare adaptate gospodăriilor vulnerabile (de exemplu: proiectul european FinSH - Financial and Support Instruments for Fuel Poverty in Social Housing).

8.1

CESE reamintește că Uniunea a stabilit, în 2007, obiectivele 3 × 20 % pentru 2020, acestea incluzând reducerea consumului de energie cu 20 %. Directiva privind eficiența energetică, din octombrie 2012, prevede o strategie pe termen lung (până în 2050) de mobilizare a investițiilor în renovarea locuințelor publice și private și a clădirilor rezidențiale și comerciale. Până la 30 aprilie 2014, statele membre urmează să își prezinte planurile naționale de acțiune, care vor detalia această strategie. CESE reamintește cât de importantă este aplicarea măsurilor de eficiență energetică pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon, pentru crearea de locuri de muncă, dar și pentru a acționa eficace împotriva sărăciei energetice.

8.2

Sărăcia energetică este cauzată mai ales de locuințele izolate necorespunzător, deseori închiriate la prețuri excesive, ale familiilor vulnerabile. O casă bine izolată reduce consumul și deci factura (în condițiile unui comportament energetic adecvat). Familiile modeste, indiferent dacă plătesc chirie sau dețin o locuință în proprietate, nu au mijloacele de a efectua lucrări de renovare termică și de înlocuire a instalațiilor de încălzire, pentru că nu dispun de economii sau pentru că pot dobândi greu un credit.

8.3

Comitetul sugerează instituirea unui mecanism care să permită, pe de o parte, stimularea puternică a proprietarilor care închiriază (de exemplu, valoarea chiriei condiționată de pragul de performanță termică etc.) să întreprindă lucrări de renovare termică, ajutându-i în paralel în acest demers, și, pe de altă parte, să se retragă treptat de pe piața locuințelor de închiriat din Europa acele locuințe care performează sub un prag standard al izolației termice. Comitetul recomandă ca statele membre să poată include eficiența energetică printre definițiile și criteriile referitoare la noțiunile de „insalubru”, „decent” sau „demn”, determinante pentru ca o locuință să poată fi închiriată.

8.4

CESE dorește ca Comisia Europeană să conceapă metode și instrumente inovatoare de finanțare în vederea sprijinirii eforturilor de creștere a eficienței energetice pe care statele le depun în favoarea gospodăriilor celor mai modeste, luând în considerare constrângerile financiare ale acestora.

8.5

Îmbunătățirea performanței termice a clădirilor locuite de familii vulnerabile trebuie să devină o prioritate a tuturor acțiunilor și programelor europene. Comisia trebuie să se asigure că planurile naționale de eficiență energetică acordă prioritate investițiilor în locuințele familiilor celor mai vulnerabile.

8.6

CESE recomandă ca fondurile structurale să acorde combaterii sărăciei energetice și, totodată, solidarității energetice o atenție sporită în perioada de programare 2014-2020 și ca sumele alocate eficienței energetice și energiilor din surse regenerabile să fie mai consistente, la înălțimea mizelor aflate în joc.

8.7

În plus, CESE recomandă sprijinirea producției descentralizate de energie din surse regenerabile pentru a putea soluționa problema accesului la energie, în special al persoanelor celor mai vulnerabile.

21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/27

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) ia la cunoștință propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 care prevede suplimentarea cu zece puncte procentuale, pe durata perioadei respective, a ratelor de cofinanțare aplicabile axei prioritare pentru statele membre afectate de criză care beneficiază de sprijin financiar prin Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF) sau mecanismul balanței de plăți. Fondurile totale alocate în cadrul politicii de coeziune a UE pentru perioada 2007-2013 nu sunt însă modificate, chiar dacă eficacitatea cofinanțării este păstrată.

1.2

CESE ia la cunoștință propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, care va permite României și Slovaciei să prezinte declarații de cheltuieli până la sfârșitul anului 2014, nu doar până la sfârșitul anului 2013, pentru angajamentele aferente anului 2011, respectiv până la închiderea programelor, nu doar până la sfârșitul anului 2014, pentru angajamentele aferente anului 2012, fără ca sumele totale alocate politicii de coeziune în perioada de programare să fie modificate. Astfel se va reduce riscul dezangajării automate a angajamentelor pentru 2011 și 2012.

1.3

În conformitate cu avizele sale anterioare, CESE este de acord cu această propunere, cu condiția păstrării coerenței și eficienței la utilizarea resurselor bugetare.

2.1

Propunerea Comisiei urmărește reducerea contribuțiilor la proiectele cofinanțate în cadrul politicii de coeziune, solicitată de șapte state membre care beneficiază de intervenția Mecanismului european de stabilitate financiară (MESF) sau de mecanismul balanței de plăți. Astfel, statele membre respective nu ar mai fi obligate să recurgă exclusiv la resursele lor proprii pentru a găsi resursele necesare, ceea ce ar contribui în mod semnificativ la eforturile lor de relansare a sistemului economic atât de afectat de criză. Cofinanțarea sporește eficiența fondurilor alocate. O reducere a cofinanțării sporește riscul ca ajutoarele acordate să fie mai puțin eficiente - acest risc ar trebui redus la minim prin toate mijloacele disponibile. CESE aprobă propunerea Comisiei, care corespunde și opiniilor prezentate în avizele sale anterioare (1).

2.2

Prin prelungirea posibilității de a prezenta declarații de cheltuieli până la sfârșitul anului 2014, Slovaciei și României i se acordă mai multă marjă de manevră pentru o mai bună punere în practică a proiectelor cofinanțate din cadrul politicii de coeziune a UE. O prelungire a termenului privind dezangajarea automată se justifică și prin faptul că ea se limitează la acele state membre a căror alocări financiare riscă să fie limitate la o anumit nivel pentru perioada 2014-2020, așa cum s-a convenit cu Consiliul European. Prelungirea perioadei pentru dezangajarea automată rezultă din inițiativa Consiliului European, care, în concluziile sale din 8 februarie 2013, a invitat Comisia să analizeze soluțiile practice pentru reducerea riscului de dezangajare automată a fondurilor pentru alocările naționale pentru perioada 2007-2013 în cazurile României și Slovaciei, eventual cu includerea unei modificări a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006.

2.3

În același timp, CESE consideră că este esențială acordarea de sprijin pentru bunăstarea și competitivitatea statelor membre cele mai afectate de criză; prin urmare, sprijină această propunere.

2.4

CESE este de acord cu propunerea de a nu modifica nivelul total al alocărilor către statele și programele respective în perioada prevăzută.

21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/29

1.1

CESE salută cu căldură instituirea unei politici industriale a UE în sectorul spațial (1). De asemenea, este de acord cu alocarea unui buget de 11 miliarde EUR pentru perioada 2014‒2020 pentru programele Galileo, Copernicus și activitățile de cercetare și dezvoltare din cadrul programului Orizont 2020, pe lângă actualul buget anual de 4 miliarde EUR alocat Agenției Spațiale Europene (ESA). Aceste decizii sunt în acord cu punctul de vedere exprimat în repetate rânduri de CESE (2).

1.2

Politica spațială a UE, sprijinită printr-un angajament politic al tuturor statelor europene, ar trebui să asigure accesul european independent la spațiu de-a lungul întregului lanț valoric, cu alte cuvinte de la activitățile de proiectare până la dezvoltare, lansare și exploatare. Activitățile pe termen lung și cu grad înalt de risc au nevoie de predictibilitate, siguranță și angajament continuu.

1.3

UE are nevoie de masă critică. O piață internă spațială necesită stabilirea unor condiții de concurență echitabile la nivel european, din motive atât interne, cât și externe.

1.4

Este necesară o politică industrială proactivă, ca răspuns la marile piețe instituționale din întreaga lume, care exercită o influență strategică și tehnologică din ce în ce mai mare. Trebuie îmbunătățită competitivitatea industriei europene. Trebuie depășite în mod progresiv barierele interne, încă substanțiale.

1.5

Politica industrială a UE ar trebui să integreze diferitele strategii ale statelor membre și opțiunile naționale într-un cadru unic.

1.6

Toate părțile trebuie să-și canalizeze eforturile în aceeași direcție. ESA ocupă o poziție specială. Performanțele acesteia sunt încununate de succes și indiscutabile. În noua configurație, pe lângă rolul său tradițional, ESA va deveni un promotor al proiectelor spațiale din perspectiva reglementărilor UE. Vor fi instituite noi metode și relații. Acestea necesită o coordonare bine dezvoltată și comunicare între toți partenerii, respectiv serviciile Comisiei, ESA și statele membre.

1.7

Sunt necesare mecanisme formale de consultare a sectorului industrial, în special în ceea ce privește IMM-urile. O parte suficientă a bugetului programului Copernicus trebuie alocată pentru noi servicii și aplicații.

1.8

Sectorul spațial necesită o forță de muncă extrem de calificată, angajată pe bază de contracte corespunzătoare. Trebuie să se acorde neîncetat atenție asigurării competențelor necesare, prin acțiuni de învățare continuă și formare care să fie actualizate și să favorizeze mobilitatea.

1.9

Chestiunile de securitate strategică și apărare sunt motoarele politicii spațiale din toate țările. Noile politici și acțiuni ale UE în sectorul spațial se bazează pe articolul 173 și, în mod special, pe articolul 189 din TFUE. Acestea trebuie înglobate într-un acord mai strâns între statele membre privind securitatea și apărarea și, prin urmare, într-o perspectivă mai largă a politicii externe a UE. Pe de altă parte, experiența în materie de politică spațială poate oferi exemple politicii de apărare europene, în anumite domenii bine stabilite. Aceste aspecte ar trebui luate în considerare în viitoarea dezbatere privind politica europeană de apărare.

1.10

Politica industrială spațială a UE poate, într-adevăr, să dea un impuls dezvoltării unei baze industriale competitive, solide, eficiente și echilibrate în Europa, acordând sprijin atât serviciilor guvernamentale, cât și întreprinderilor și cetățenilor. Sectorul este încă fragil. Criza generează noi motive de nesiguranță. Este momentul să se treacă la fapte!

1.11

În acest context, CESE își asumă pe deplin cele cinci obiective stabilite de Comisie: un cadru de reglementare coerent și stabil, o bază industrială solidă, cu participarea IMM-urilor, competitivitate și eficiență din punctul de vedere al costurilor, dezvoltarea piețelor pentru aplicațiile și serviciile spațiale și, în fine, non-dependența tehnologică și accesul independent la spațiu (3).

1.12

Poziția Europei pe plan mondial trebuie întărită prin consolidarea performanțelor în sectorul industrial european și a competitivității acestui sector, ținând pasul cu ambițiile altor națiuni deținătoare de tehnologie spațială și cu tehnologiile cele mai avansate de la nivel mondial, prin promovarea eficienței costurilor de-a lungul lanțului de valori și dezvoltarea piețelor pentru aplicațiile și serviciile spațiale.

2.1

Din motive de securitate și de apărare, politica spațială s-a dezvoltat în afara cadrului stabilit de Tratatul UE. Statele membre și-au dezvoltat propriile strategii spațiale. Interesele comune europene au fost urmărite într-o oarecare măsură prin activitățile de cercetare și dezvoltare și proiectele industriale ale ESA.

2.2

În 2003, s-a intrat într-o nouă fază, prin acordul-cadru dintre ESA și UE. PC7 s-a implicat în proiectele de cercetare, o politică industrială sectorială a UE devenind astfel posibilă. Investițiile în amonte și în aval s-au intensificat, concurența a crescut, iar întreprinderile specializate private au dezvoltat noi aplicații și servicii.

2.3

CESE a sprijinit cu fermitate strategia UE de a combina concepția ESA cu o implicare sporită a instituțiilor europene, precum și propunerile și deciziile concrete adoptate în acest scop (4).

2.4

În avizele sale ulterioare, CESE a subliniat importanța politicilor spațiale pentru serviciile publice, întreprinderi și, mai ales, pentru cetățeni. El s-a arătat de acord cu progresele obținute într-o serie de domenii specifice, precum Programul european de monitorizare a Pământului (GMES), componenta spațială a GMES și o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului (5).

2.5

În 2012, CESE a pledat pentru includerea finanțării GMES în cadrul financiar multianual 2014-2020 (6). La 8 februarie 2013, Consiliul a hotărât în consecință să aloce 3,78 milioane EUR pentru GMES, denumit din acel moment „Copernicus”, 6,3 miliarde pentru Galileo și 1,7 miliarde pentru cercetare și dezvoltare în cadrul programului Orizont 2020. Decizia trebuie încă aprobată de PE.

2.6

Recenta Comunicare a Comisiei privind politica industrială în sectorul spațial este un pas înainte, necesar în măsura în care „în prezent, prezența Europei în spațiu pierde teren față de majoritatea, dacă nu chiar totalitatea națiunilor deținătoare de tehnologii spațiale” (7).

3.1

Condițiile s-au schimbat radical. Investițiile la nivel mondial ale națiunilor deținătoare de tehnologii spațiale cresc cu viteză. Statele Unite își mențin poziția dominantă. Cifra de afaceri a SUA în acest sector este de aproape zece ori mai mare decât în Europa. China și India devin concurenți redutabili. Recent, Rusia a anunțat o majorare substanțială a bugetului său în acest domeniu.

3.2

Considerațiile strategice de independență și autonomie devin preponderente. Piețele sunt 100 % instituționale în China, India și Japonia, iar Rusia este aproape în aceeași situație. În SUA proporția este de aproape 70 %. Europa se află în mod clar la polul opus, dat fiind că 50 % din piața europeană depinde de sectorul privat. Trebuie observat că, în termeni de volum, cota de piață de 20 % din sectorul privat în SUA reprezintă o cotă de peste 50 % a aceluiași sector în Europa.

3.3

Piața globală este în creștere, în timp ce concurența se intensifică ca urmare a afirmării unor noi națiuni deținătoare de tehnologii spațiale. Această situație amenință poziția cu greu câștigată a industriei europene, întrucât apar noi obstacole, noii veniți aplicând politici agresive în materie de export. Având în vedere reducerile operate în bugetul de apărare, sectorul spațial american se orientează de asemenea către exporturile la nivel mondial.

3.4

În acest context, CESE sprijină pe deplin obiectivul menținerii unui acces independent european la spațiu, afirmat într-o serie de concluzii ale Consiliului și în mai multe comunicări ale Comisiei Europene. Astăzi mai mult decât oricând, Consiliul și Comisia subliniază pe bună dreptate necesitatea autonomiei europene în domenii strategice ale sectorului spațial, a promovării și apărării accesului independent la spațiu al Europei.

3.5

În prezent, Europa este încă, într-o măsură substanțială, dependentă de tehnologia americană. Eforturile de reducere a acestei dependențe prin asigurarea unui flux continuu de cunoștințe și tehnologie avansată necesită eforturi substanțiale din partea guvernelor, a ESA și a UE.

3.6

Activitățile pe termen lung și cu grad ridicat de risc necesită predictibilitate, siguranță și angajament continuu. Pe calea către o maturitate deplină, sectorul este încă fragil, în special în ceea ce privește IMM-urile, esențiale pentru dezvoltarea aplicațiilor. Criza actuală accentuează această vulnerabilitate.

4.1

În acest climat dificil, Comisia și-a prezentat propunerea privind o politică industrială activă a UE, în temeiul articolelor 173 și 189 din TFUE.

4.2

Pentru prima oară, Comisia a întreprins o analiză aprofundată a provocărilor cu care se confruntă, în urma consultărilor cu o serie de actori din sectorul public și privat. Această analiză larg acceptată este unul dintre elementele de bază ale saltului bugetar, de la aproximativ 4 miliarde EUR alocate în prezent ESA, la bugetul suplimentar de 11 miliarde EUR acordat politicii spațiale pentru perioada 2014-2020. Având în vedere politicile agresive ale altor națiuni deținătoare de tehnologii spațiale, această măsură constituie un decisiv pas înainte.

4.3

Finanțarea suplimentară este totodată un bun punct de plecare pentru un sector care tinde să se dezvolte considerabil în următorii zece ani, din două motive:

4.4

Un număr din ce în ce mai mare de activități beneficiază de serviciile spațiale: securitatea, agricultura, transporturile, dezvoltarea regională, monitorizarea oceanelor, meteorologia, telecomunicațiile, radiodifuziunea și televiziunea și reducerea decalajului digital.

4.5

În plus, serviciile spațiale vor contribui la gestionarea unor probleme cu caracter global, precum schimbările climatice, securitatea alimentară, pescuitul, defrișările, monitorizarea resurselor naturale, monitorizarea catastrofelor. Europa ar trebui să se doteze cu propriul sistem global, pentru a-și afirma pe deplin rolul, în acord cu poziția sa economică la nivel mondial. Este necesar să fie sensibilizată opinia publică.

4.6

CESE sprijină cu fermitate decizia ca UE, prin crearea condițiilor adecvate, să valorifice oportunitățile unei politici industriale proactive. El vede în aceasta o concretizare a concepției mai largi a politicii industriale a UE, prezentate în comunicările CE din 2010 și 2012, privind politica industrială.

4.7

Aceasta ar trebui să asigure accesul european independent la spațiu și la tehnologiile aferente prin proiectarea și dezvoltarea de sisteme spațiale, precum și prin activități de lansare și programe de exploatare. Autonomia economică și verificarea independentă a datelor sunt indispensabile, cu siguranță în raport cu China, dar chiar și cu națiuni prietene, precum SUA, cu care Europa se află în mod necesar în concurență.

4.8

Esențialul politicilor industriale, ghidat de strategii naționale, rămâne încă în mâinile statelor membre. Aceste strategii se înscriu în domeniul mai larg al politicii de securitate și apărare, ceea ce explică și legătura strânsă dintre guverne, structurile de cercetare și industriile naționale. Această situație generează bariere interne și, prin urmare, fragmentare și lipsă de coerență, explicând totodată și poziția de recul a Europei.

4.9

Acest lucru evidențiază faptul că necesitatea unor condiții de concurență echitabile constituie o premisă a oricărei politici industriale a UE. Comisia ar trebui să stabilească criterii clare pentru a defini cu precizie noțiunea de „condiții de concurență echitabile”. O astfel de definiție clară este indispensabilă pentru orice măsură de „reciprocitate” cu țările terțe în cadrul deschiderii mutuale a piețelor internaționale.

4.10

CESE insistă asupra faptului că crearea unor condiții de concurență echitabile și realizarea unei concurențe interne transparente în cadrul Uniunii trebuie să constituie obiectivul ultim. Aceasta va contribui considerabil la sincronizarea cu restul lumii.

4.11

În ceea ce privește politica de cercetare și dezvoltare a Comisiei, CESE menționează două aspecte preocupante majore care trebuie abordate:

4.12

Aceste preocupări trebuite privite din perspectiva reducerii bugetelor pentru cercetare și dezvoltare în statele membre. Cheltuielile globale rămân mai mult sau mai puțin la același nivel, ca urmare a participării financiare compensatorii a Comisiei. Unica excepție este Germania, care, recent, și-a majorat bugetul de cercetare și dezvoltare în domeniul spațial cu 10 %.

4.13

După cum a subliniat în repetate ocazii CESE, o politică industrială de succes este transversală: trebuie să se asigure coordonarea în cadrul diferitelor direcții generale ale Comisiei, în vederea îndeplinirii tuturor obiectivelor elaborate de DG ENTR, de exemplu cu DG CNECT cu privire la SatComs și cu DG Comerț cu privire la deschiderea piețelor și garantarea securității aprovizionării cu componente critice.

5.1

Știința și tehnologia sunt fundamentale. CESE subliniază încă o dată importanța majoră a ESA pentru politica spațială europeană. Având în vedere obstacolele care trebuie depășite în contextul oricărui cadru interguvernamental, performanțele anterioare și actuale ale ESA sunt incontestabile. De la bun început, aceasta a contribuit semnificativ la activitățile spațiale europene. ESA a jucat un rol esențial în activitățile de cercetare și dezvoltare din domeniul spațial și, într-o anumită măsură, și în activitățile industriale, nu în ultimul rând ca urmare a raportului bun calitate-preț al produselor.

5.2

ESA este un partener bine dotat pentru guvernele și industriile naționale. Prin urmare, realizările sale constituie o componentă înalt calificată a lanțului care constituie și consolidează baza industriei europene. În plus, actualul sistem de „profit echitabil” a încurajat guvernele să fie atente la rezultatele globale în materie de cercetare și dezvoltare și activități ulterioare din țările respective.

5.3

Cu toate acestea, a devenit din ce în ce mai clar faptul că trebuie deschise noi căi dacă UE dorește cu adevărat să devină un actor mondial competitiv. Acordul-cadru din 2003 dintre ESA și UE a marcat începutul unei creșteri a politicilor și resurselor financiare ale UE, precum și o îmbunătățire a concurenței și competitivității. Între ESA și UE s-a lansat un parteneriat fructuos. Un angajament continuu al ESA va constitui un fundament solid pentru orice politică industrială spațială a UE.

5.4

Cu toate acestea, schimbarea rapidă a condițiilor necesită o evaluare corectă a procedurilor și metodelor și o utilizare optimă a resurselor financiare pentru sprijinirea unei concurențe continue și rezistența întreprinderilor europene.

5.5

Deși rolul ESA în crearea unei baze solide pentru exploatarea sistemelor spațiale proprii ale Europei, prin aplicații orientate și integrate este recunoscut, agenția trebuie să dea încă întreaga măsură a sprijinului pe care îl poate acorda politicilor UE. O cooperare mai strânsă între UE și ESA ar trebui să confere un puternic dinamism în această direcție.

5.6

Sunt necesare noi abordări și mecanisme pentru sprijinirea unei politici bine gândite de exploatare eficace și durabilă a sistemelor spațiale operaționale. De asemenea, trebuie asigurat un transfer eficace al resurselor către nivelul european, în sprijinul a trei obiective:

5.7

Recentele decizii se acordă cu modernizarea pentru care pledează CESE în avizul său din 2008 (8). La acea dată, CESE sublinia că maturitatea crescândă a pieței spațiale necesită mai multă flexibilitate care, într-o perioadă de cicluri tehnologice din ce în ce mai rapide și de sinergii și aplicații în continuă evoluție, nu este în general garantată de tipurile de relații rigide care rezultă din principiul profitului echitabil practicat de ESA (9).

5.8

Trebuie evitate schimbările brutale. De aceea, CESE pledează pentru o analiză și un dialog pe tema performanțelor pe care Europa își propune să le atingă peste zece ani: „dialogul ar trebui să abordeze modul de finanțare a ESA, contribuția dinamică a întreprinderilor mijlocii, precum și menținerea unui nivel cât mai ridicat al concurenței” (10).

5.9

CESE consideră rezoluția Consiliului din noiembrie 2012, privind relațiile dintre UE și ESA (11) în raport cu noul cadru financiar, adoptat la 8 februarie, drept o punere în aplicare a recomandării sale din 2008. UE intră într-o nouă fază.

5.10

În cadrul punerii în aplicare a deciziilor, ESA, dispunând de lunga sa experiență fructuoasă, va prelua responsabilitatea conducerii executive, dar în conformitate cu normele UE. Dacă procesul de punere în aplicare decurge cu succes, se va ajunge la un echilibru optim între competențele ESA și mecanismul de piață obișnuit al UE.

5.11

Nu se poate prevedea încă în ce măsură vor funcționa metodele de lucru convenite, mai ales în prima fază. În ciuda modificărilor minore din ultimii ani, când s-a pus accentul pe strategiile de piață, își face loc un nou tip de relație cu știința și cercetarea în domeniul spațial. Prin urmare, Comitetul salută faptul că se vor stabili delimitări viabile între principiul profitului echitabil adecvat aplicat de ESA (al cărui obiectiv este crearea și utilizarea unei industrii spațiale cu largă aplicare în Europa) și normele obligatorii pentru Comisie ale pieței interne a UE, în vederea extinderii cooperării fructuoase dintre Comisie și ESA și a consolidării industriei spațiale europene.

5.12

Acest aspect a fost abordat și în avizul suplimentar al CCMI pe această temă. Unele întrebări critice formulate în acel aviz au putut fi clarificate între timp.

6.1

Pentru elaborarea politicii spațiale în conformitate cu articolul 189, trebuie aplicate în paralel, pe cât posibil, competențele Comisiei și ale statelor membre. Statele membre ar trebui să ia, la rândul lor, inițiativa de a conlucra cu privire la o serie de probleme specifice. Astfel de acțiuni pot fi monitorizate de către Comisie.

6.2

Trebuie definite condițiile adecvate într-un mediu în schimbare, competitiv și dinamic, în scopul asigurării unei baze concurențiale solide pentru industria UE. Prin urmare, CESE insistă ca, de acum înainte, sectorul industrial să dețină un rol oficial în organismele consultative, în special în ceea ce privește domeniile în care sunt active întreprinderile mici. Trebuie definite cerințe în mod deschis și transparent.

6.3

Printre chestiunile care trebuie discutate se numără o politică liberă și deschisă privind datele, calitatea, standardele și certificarea. Serviciile sunt furnizate atât de organisme din sectorul public, cât și de actori din sectorul privat, ceea ce face necesară o monitorizare eficace.

6.4

Procedurile eficiente de consultare vor sprijini potențialul uriaș al IMM-urilor. O parte suficientă a bugetului programelor Copernicus și Galileo trebuie alocată pentru dezvoltarea de noi servicii și aplicații.

6.5

Având în vedere intensitatea tehnologică a domeniului, forța de muncă este, în medie, înalt calificată. Activitățile spațiale desfășurate la nivel global utilizează 800 000 de angajați, dintre care 25 % în SUA și 4 % (!) în Europa. Este din ce în ce mai mare nevoie de angajați cu studii superioare pentru îmbunătățirea potențialului european și pentru dezvoltarea de sinergii benefice. Pentru a crește atractivitatea sectorului, contractele de muncă decente ar trebui să devină obligatorii.

6.6

Spațiul alimentează imaginația tinerilor. CESE insistă asupra unei politici active în domeniul forței de muncă, bazată pe acțiuni de educație și formare actualizate, promovată în instituțiile de învățământ superior tehnic și care presupune o strânsă relație cu cercetarea și inovarea. Această abordare va stimula totodată o mobilitate adecvată și necesară.

6.7

Dată fiind importanța uriașă a pieței instituționale, politica industrială din sectorul spațial este strâns legată de politicile în materie de achiziții publice. Acestea trebuie să îndeplinească cerințe înalte de calitate și transparență. CESE subliniază că industria ar saluta cu căldură elaborarea unei politici specifice în materie de achiziții publice consacrată domeniului spațial, în care UE să fie direct implicată, al cărei domeniu de aplicare să fie stabilit în prealabil de Comisie și statele membre.

6.8

Astfel de politici vor pregăti terenul pentru ca UE să-și poată îndeplini rolul de proprietar al structurilor spațiale europene și cel de client al serviciilor spațiale destinate realizării unei game largi de politici de interes public.

6.9

CESE subliniază rolul esențial pe care trebuie să-l joace regiunile și angajamentul la acest nivel în vederea stimulării activităților de dezvoltare ale industriei spațiale. Rolul regiunilor este subestimat. Acestea trebuie informate și dotate corespunzător, pentru a beneficia de posibilele efecte pozitive ale utilizării eficiente a serviciilor spațiale.

6.10

Lipsesc măsurători cantitative de piață, ceea ce duce la o lipsă de date demne de încredere cu privire la efectul final al cercetării spațiale asupra aplicațiilor din aval. Trebuie aprofundate analizele întreprinse în amonte și în aval.

6.11

O analiză a Euroconsult conform căreia, printre altele, în SUA, investițiile în amonte generează în aval de două ori mai multe activități profitabile decât în Europa, a fost contestată, dar niciodată respinsă pe bază de date (12). Un alt model interesant pentru UE, unic în felul său, îl constituie o analiză actualizată a impactului economic al diferitelor segmente ale industriei spațiale britanice (13).

6.12

CESE încurajează Comisia, ESA și statele membre să realizeze analize comune ale diferitelor segmente ale sectorului, pe care să le plaseze într-o perspectivă globală. Cifrele consolidate privind (noua) ocupare a forței de muncă, ratele de creștere și aplicațiile vor evidenția relevanța sectorului și vor stimula sprijinul public.

7.1

Ca și în cazul politicilor spațiale din țările cu care Europa se află în concurență, o politică spațială a UE ar fi mai rodnică, în opinia CESE, dacă ar fi înglobată într-un acord sporit între statele membre privind chestiunile strategice în materie de apărare și securitate și, prin urmare, într-o perspectivă mai largă a politicii externe a UE. Această legătură ar trebui luată în considerare, după caz, în viitoarele dezbateri privind apărarea europeană.

7.2

Cooperarea europeană în domeniul spațial este considerabil mai dezvoltată decât în orice alt sector al apărării. Activitățile spațiale legate de apărare pot fi, de asemenea, legate de elaborarea politicii de apărare a UE, ca activități-pilot sau exemple pentru proiecte comune în materie de apărare. CESE observă că o astfel de propunere a fost deja formulată acum multă vreme, chiar în 1987, însă nu i s-a dat curs niciodată.

21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/35

1.1

CESE salută decizia Comisiei de a publica, pentru al doilea an la rând, un raport cu privire la situația inițiativei „Uniunea inovării”, în care constată că s-au înregistrat progrese considerabile, fiind duse la îndeplinire conform planurilor 80 % din angajamentele asumate în cadrul acestei inițiative emblematice. CESE este de acord cu faptul că s-au înregistrat progrese, mai ales în ceea ce privește politica-cadru, care privește îndeplinirea unor angajamente concrete. Prin urmare, CESE este de părere că până la sfârșitul anului 2014 vor fi îndeplinite toate cele 34 de angajamente.

1.2

În ciuda progreselor realizate în 2012 în mai multe domenii importante, ca, de exemplu, brevetul unic și noile norme privind fondurile cu capital de risc, nu există motive de automulțumire. Uniunea inovării nu dă încă rezultate pe planul creșterii economice și al creării de locuri de muncă și nu s-au înregistrat progrese substanțiale nici în ceea ce privește competitivitatea globală a Spațiului european de cercetare.

1.3

CESE constată cu deosebită îngrijorare că, pentru al doilea an consecutiv, în majoritatea statelor membre se înregistrează o tendință de reducere a cheltuielilor bugetare pentru cercetare și dezvoltare. La fel de îngrijorătoare este accentuarea decalajelor existente în domeniul inovării atât între statele membre, cât și între regiuni. Va fi necesară o regândire a eficacității politicii de coeziune regională și a fondurilor structurale în raport cu Uniunea inovării, mai ales în ceea ce privește exodul de inteligență din regiunile defavorizate ale Europei spre centrele de cercetare europene consacrate.

1.4

Datorită crizei, Europa a fost deja nevoită să aprofundeze integrarea pentru a putea asigura stabilitatea macroeconomică și funcționarea uniunii monetare. CESE nutrește convingerea că și în domeniul cercetare-inovare este nevoie de o integrare mai puternică și mai aprofundată dacă se dorește ca proiectele legate de Uniunea inovării să ducă la creșterea competitivității cunoașterii europene, la creștere economică și la crearea de locuri de muncă. CESE solicită Consiliului European să sprijine aprofundarea conceptului de Uniune a inovării în concluziile summitului său din octombrie.

1.5

Prin urmare, CESE nutrește convingerea că Uniunea inovării trebuie aprofundată, chiar dacă sunt îndeplinite cele 34 de angajamente și, în acest context, sprijină recomandările ERIAB (1) și răspunsul Comisiei la acestea din urmă. Totodată, CESE invită Comisia să elaboreze, în cel mai scurt timp cu putință, o listă a măsurilor și a domeniilor în care aprofundarea este posibilă și se impune de urgență. Comitetul consideră că există posibilități de aprofundare mai ales în ceea ce privește îmbunătățirea în continuare a mediului pentru întreprinderile inovatoare cu creștere rapidă, inovarea în sectorul public, inovarea socială și noile modele inovatoare de afaceri, care ar putea schimba radical starea de spirit și modalitățile actuale de abordare a soluțiilor inovatoare.

1.6

Un spațiu european de cercetare funcțional constituie o componentă indispensabilă a Uniunii inovării. În pofida sprijinului deplin al Consiliului European, CESE se îndoiește că acesta va fi finalizat înainte de sfârșitul anului 2014, constatând că nu s-au înregistrat suficiente progrese în domeniile-cheie: mobilitatea cercetătorilor, eficacitatea sistemelor naționale de cercetare, optimizarea utilizării infrastructurilor de cercetare, utilizarea competitivă a fondurilor naționale pentru cercetare, finalizarea pieței drepturilor de proprietate intelectuală etc. Prin urmare, CESE invită Comisia și statele membre să ia cât mai curând cu putință măsurile necesare pentru îndeplinirea tuturor condițiilor pentru dezvoltarea SEC în conformitate cu propunerile formulate de Comisie în comunicarea sa (2).

1.7

CESE salută progresele înregistrate în ceea ce privește crearea unor infrastructuri de cercetare de cea mai bună calitate la nivel paneuropean, precum și rezultatele inițiale încurajatoare ale parteneriatelor europene pentru inovare. CESE consideră că, în unele cazuri, acestea din urmă sunt încă modele neverificate și nefinalizate și invită Comisia, pe baza experienței de până acum, să pregătească o analiză cuprinzătoare a eficacității acestor parteneriate și să stabilească condiții uniforme pentru funcționarea și finanțarea lor.

1.8

Sistemul de sprijin pentru cercetare și inovare din Europa este încă prea complex, ceea ce descurajează în special microîntreprinderile și întreprinderile mici să participe la proiecte UE de cercetare. Pe lângă faptul că cerințele administrative sunt complicate și necesită mult timp, procedurile diferă considerabil de la un program la altul la nivel regional, național și european.

1.9

CESE consideră că există un potențial considerabil de stimulare a inovării prin intermediul unor achiziții publice mai bine orientate spre inovare. Prin urmare, Comitetul invită statele membre să recurgă într-o măsură mai mare la achiziții publice înainte de comercializare și să facă schimb de experiențe și modele de achiziții publice favorabile inovării. Același lucru este valabil și pentru achizițiile publice finanțate din fondurile structurale.

1.10

Reforma sistemelor de învățământ ar trebui, printre altele, să asigure Europei mult mai mulți oameni de știință și ingineri bine calificați (3). CESE consideră că formarea antreprenorială și competențele de management ar trebui incluse în programele de studiu, acestea fiind esențiale pentru transpunerea efectivă a ideilor bune în proiecte de succes. Comitetul solicită ca întreprinderile și partenerii sociali să fie incluși în pregătirea programelor analitice și în gestionarea programelor de doctorat.

1.11

CESE dorește să sublinieze din nou rolul special al inovării sociale, care ar putea aduce o contribuție importantă la abordarea crizei și a celorlalte provocări cu care se confruntă societatea modernă. Prin urmare, ar trebui dezvoltate acele mecanisme de sprijin care sunt accesibile și potențialilor inovatori sociali din societatea civilă și din sectorul economiei sociale. CESE solicită Comisiei să instituie în cel mai scurt cu putință un mecanism de sprijin pentru crearea de incubatoare pentru proiecte sociale inovatoare.

2.1

Uniunea inovării este una dintre cele șapte inițiative emblematice anunțate în Strategia Europa 2020. Obiectivul său constă în crearea unui mediu mai favorabil inovării în Europa și, astfel, în asigurarea condițiilor necesare pentru ca ideile inovatoare să fie transformate în produse și servicii care să ducă la creștere și să creeze locuri de muncă. Analizele arată că țările care în trecut au investit mai mult în cercetare și inovare se redresează mult mai rapid și înregistrează niveluri mai ridicate ale ocupării forței de muncă (4).

2.2

În comunicarea sa pe tema „Situația inițiativei «Uniunea inovării» în 2012” (5), Comisia Europeană prezintă, pentru al doilea an consecutiv, o sinteză a realizărilor de la nivelul statelor membre și de la nivel european în ceea ce privește punerea în aplicare a „Uniunii inovării”, una dintre principalele inițiative emblematice ale Strategiei Europa 2020.

2.3

În general, Comisia constată că s-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește punerea în aplicare a Uniunii inovării. Peste 80 % dintre inițiative se derulează conform calendarului. Statele membre se concentrează din ce în ce mai mult pe crearea unui mediu de afaceri prielnic inovării, reducând impozitele pe investițiile în cercetare, scăzând impozitele pe profitul din brevete, facilitând accesul la capitalul de risc etc.

2.4

Totuși, comunicarea menționează o serie de tendințe îngrijorătoare, majoritatea lor reprezentând o consecință a crizei economice și a deficitelor bugetare mari:

2.5

O concluzie esențială formulată în comunicare este aceea că Europa trebuie să își consolideze angajamentul de a asigura o creștere bazată pe inovare. Pentru realizarea acestui obiectiv, Uniunea inovării trebuie aprofundată de urgență. În prezent, nu este clar în ce domenii, prin ce măsuri și prin ce mijloace va avea loc această dezvoltare și aprofundare.

3.1

CESE salută decizia Comisiei de a realiza o analiză a situației inițiativei „Uniunea inovării” în fiecare an. Aceasta este una dintre inițiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020. O analiză în timp util a rezultatelor facilitează adoptarea unor măsuri corective în domeniile care nu evoluează în direcția bună.

3.2

Dată fiind practica uzuală în ceea ce privește punerea în aplicare a dispozițiilor legislative nou adoptate de UE, o perioadă de doi ani este prea scurtă pentru a se putea realiza o evaluare reală a rezultatelor obținute (6). Totuși, CESE este de părere că, în linii mari, cadrul politic pentru Uniunea inovării este deja implementat, chiar dacă încă nu se întrevăd rezultate concrete pe planul creșterii economice și al creării de locuri de muncă.

3.3

În contextul dezbaterii omniprezente și atotcuprinzătoare pe tema deficitelor bugetare, al măsurilor de austeritate deloc populare și al scăderii generale a încrederii în proiectul european, Uniunea inovării reprezintă un exemplu de optimism și o poveste de succes. Majoritatea angajamentelor prevăzute de această inițiativă sunt, în diferite grade, pe cale de a fi duse la îndeplinire conform calendarului stabilit. Prin urmare, CESE preconizează în mod rezonabil că toate cele 34 de angajamente vor fi îndeplinite până la sfârșitul anului 2014.

3.4

CESE salută progresele înregistrate în domeniul construirii infrastructurilor de cercetare paneuropene grație rolului și activității eficiente a ESFRI (7). Din totalul de 48 de proiecte de pe lista ESFRI, 27 de proiecte sunt deja în faza de implementare, ceea ce constituie un aspect de bun augur pentru realizarea obiectivului de construire a 60 % din infrastructurile prioritare de cercetare europene până în 2015 (8). În opinia Comitetului, Europa încă nu depune suficiente eforturi în vederea coordonării și optimizării utilizării infrastructurilor sale de cercetare.

3.5

Noul concept de Parteneriate europene pentru inovare, ale căror proiecte-pilot inițiale vizează abordarea unor provocări societale esențiale (9), prezintă până în momentul de față o imagine încurajatoare. Acestea își propun să reunească părți interesate de la toate nivelurile, să elimine fragmentarea și să asigure o masă critică. În ciuda acestor semnale pozitive, parteneriatele europene rămân în unele cazuri modele neverificate și nefinalizate. Prin urmare, CESE invită Comisia, pe baza experienței de până acum, să elaboreze o analiză cuprinzătoare a eficacității acestora în cel mai scurt termen cu putință și să stabilească condiții uniforme pentru funcționarea și finanțarea lor în viitor.

3.6

În ciuda progreselor care, fără îndoială, s-au realizat în anumite domenii, nu există motive de automulțumire. În cele ce urmează CESE va prezenta domeniile în care nu s-au făcut încă suficiente îmbunătățiri și în care este necesar să se ia măsuri rapide și eficiente.

3.7

În Europa, sistemul de sprijin pentru cercetare și dezvoltare este încă mult prea complex. Potențialii beneficiari sunt puși în fața unei multitudini descurajatoare de instrumente existente (programe naționale și regionale, inițiative interguvernamentale și proceduri de finanțare UE). Nici birocrația nu a fost redusă în vreo măsură semnificativă. Toate aceste aspecte constituie un obstacol în calea cooperării transfrontaliere și descurajează IMM-urile și microîntreprinderile, în special, să participe la proiecte de cercetare UE. Pe lângă povara administrativă, există diferențe semnificative și între proceduri.

3.8

Punctul de plecare al Uniunii inovării trebuie să îl reprezinte crearea unui sistem de învățământ modern de înaltă calitate în toate statele membre, inclusiv prin reforma învățământului superior. Întreprinderile sunt încă foarte puțin implicate în pregătirea programelor analitice și în gestionarea programelor de doctorat. Prin urmare, CESE solicită încă o dată ca partenerilor sociali să li se permită să participe activ la planificarea sistemelor de învățământ ale viitorului. De asemenea, CESE solicită includerea competențelor manageriale și antreprenoriale în educația formală a viitorilor ingineri și oameni de știință, pentru a facilita și promova transpunerea ideilor bune în proiecte comercializabile cu succes.

3.9

CESE sprijină o definiție a noțiunii de inovație în sens larg, care poate fi extinsă la numeroase domenii. În avizele sale anterioare, CESE a subliniat în repetate rânduri rolul special al inovării sociale  (10), care deseori provine direct din cadrul organizațiilor societății civile. Multe aspecte ale sistemelor de asistență socială sunt fructul ideilor inovatoare ale unor actori ai societății civile și ai economiei sociale. Prin urmare, sprijinul pentru inovare trebuie să includă toate domeniile societății, iar mecanismele de finanțare trebuie să reflecte diversitatea extraordinară a inovării.

3.10

Încă nu reușim să comercializăm în mod eficient ideile inovatoare: accesul la finanțare, mai ales pentru întreprinderile inovatoare mici, este încă dificil (nu există suficiente fonduri de capital de risc, din cauza crizei financiare). Spiritul antreprenorial și inovarea merg deseori mână în mână. În Europa manifestăm deja de multă vreme o lipsă de toleranță față de eventualele eșecuri în afaceri și suntem chiar și mai rezervați față de proiectele inovatoare, riscante. Încă nu funcționează o piață unică a capitalului (mai ales a capitalului de risc). Apariția unor forme noi de finanțare a întreprinderilor inovatoare, precum finanțarea participativă („crowd funding”) și investitorii providențiali („business angels”), este prea lentă. Mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor s-a dovedit a fi o experiență foarte bună, însă, din păcate, nu poate face față cererii.

3.11

Finalizarea unei piețe unice a inovării depinde într-o mare măsură de buna funcționare a pieței unice europene. Aceasta încă se confruntă cu numeroase obstacole și deficiențe, mai ales în ceea ce privește asigurarea liberei circulații a serviciilor și a capitalului (11). CESE propune încă o dată Comisiei să analizeze posibilitatea creării unei baze de date electronice paneuropene (sub forma unui motor de căutare), care să conțină cunoștințe specifice provenind din partea diferitor întreprinderi și institute de cercetare individuale, pentru a facilita crearea mai rapidă de rețele între întreprinderi și alte organizații în vederea aderării acestora la proiecte inovatoare (eventual în contextul actualei Rețele europene a întreprinderilor) (12).

3.11.1

Obstacolele din calea finalizării unei piețe unice a drepturilor de proprietate intelectuală intră în aceeași categorie. Deși brevetul european unic a văzut în sfârșit lumina zilei, ceea ce reprezintă o realizare importantă, procedurile încă nu sunt funcționale.

3.12

Europa a rămas în urmă și în ceea ce privește finalizarea unei piețe a achizițiilor publice inovatoare, mai ales în ceea ce privește mecanismele de achiziții publice (13). Până în prezent, în Europa există mult prea puține licitații publice menite să stimuleze inovarea. Prin urmare, CESE invită statele membre să recurgă într-o măsură semnificativ mai mare la achizițiile publice înainte de comercializare, care, conform estimărilor Comisiei, ar permite creșterea pieței achizițiilor publice cu 10 miliarde de euro. În acest context, Comitetul atrage atenția și asupra propunerilor Parlamentului European cu privire la modernizarea achizițiilor publice (14). De asemenea, pentru creșterea cererii de produse și servicii inovatoare, ar trebui să se recurgă mai des și la achiziții publice cofinanțate din fondurile structurale.

3.13

Un Spațiu european de cercetare funcțional, care echivalează cu o piață unică a cercetării și dezvoltării, reprezintă una dintre condițiile esențiale pentru implementarea deplină a conceptului de Uniune a inovării. Consiliul European a stabilit ca termen pentru finalizarea acestuia anul 2014 (15). Aceasta înseamnă că până atunci ar trebui eliminate toate obstacolele principale din calea mobilității și a cooperării transfrontaliere, inclusiv prin intermediul unei piețe a muncii deschise pentru cercetători, prin instituirea de fonduri de pensii suplimentare, printr-un flux optim de cunoștințe și de rezultate ale cercetării și printr-o utilizare mai competitivă a resurselor de cercetare naționale. CESE și-a prezentat mai detaliat opiniile cu privire la finalizarea SEC într-un aviz (16), în care își exprima îngrijorarea cu privire la faptul că 2014 este un termen prea ambițios.

3.14

Prioritatea acordată finanțării și stimulării inovării ar trebui să se reflecte în toate programele de finanțare ale UE, inclusiv în fondurile de coeziune, și nu doar în cadrul programului de competitivitate și inovare. Prin urmare, CESE invită statele membre să profite de posibilitățile pe care le oferă noul Regulament privind fondurile structurale (17).

3.15

Pentru ca Uniunea inovării să funcționeze corect, este nevoie de eforturi susținute și de o cooperare efectivă la toate nivelurile – UE, național și local. Este nevoie de o mai mare focalizare asupra rolului politicii de inovare regională, care ar putea aduce o contribuție considerabilă la stoparea exodului de inteligență din regiunile care dispun de o capacitate limitată către centrele de cercetare europene consacrate.

4.1

În opinia CESE, îndeplinirea celor 34 de angajamente din inițiativa emblematică reprezintă doar primul pas spre realizarea unei Uniuni a inovării în adevăratul sens al cuvântului. Dacă vrem să aducem o contribuție substanțială la creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, în etapa următoare va fi necesar un proces de aprofundare, ceea ce înseamnă mai multă integrare și coordonare a politicii naționale în materie de cercetare și inovare cu politicile și activitățile UE. CESE solicită Comisiei să elaboreze fără întârziere o listă de măsuri și domenii concrete în aprofundarea nu este doar posibilă, ci și necesară.

4.2

CESE consideră că există o marjă largă de aprofundare în numeroase domenii, dintre care dorește să enumere doar câteva:

4.3

CESE sprijină concluziile și recomandările ERIAB, care a efectuat primul „test de rezistență” al Uniunii inovării (18). În acest raport, ERIAB arată că este necesar ca viitoarea strategie europeană de creștere să fie radical regândită și să se bazeze mai mult pe cunoaștere și inovare. Printre principalele provocări, se menționează:

4.4

CESE propune Comisiei să analizeze posibilitatea introducerii unor instrumente speciale menite să promoveze dezvoltarea unor noi modele de afaceri inovatoare. Eventual, s-ar putea recurge la așa-numitele „cupoane pentru inovare”.

4.5

CESE a fost invitat în cadrul inițiativelor emblematice să încurajeze întreprinderile, partenerii sociali și ONG-urile pe care le reprezintă să sprijine Uniunea inovării și să ajute la difuzarea celor mai bune practici. Propunem ca CESE, mai ales prin intermediul Grupului de coordonare Europa 2020, să întocmească o listă concretă de inițiative și activități cu care, prin intermediul partenerilor sociali, al consiliilor economice și sociale naționale și al altor organizații ale societății civile, ar putea aduce o contribuție mai mare decât până în prezent la creșterea încrederii în Uniunea inovării.

21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/40

1.1

CESE salută propunerea Comisiei, care urmărește să asigure fiecărui cetățean european accesul la un cont bancar și să amelioreze comparabilitatea comisioanelor și mobilitatea, comunicarea urmărind să combată excluziunea financiară și să înlesnească participarea consumatorilor în cadrul pieței interne.

1.2

Comitetul consideră că adoptarea unei directive este mijlocul cel mai potrivit de a concretiza aceste măsuri benefice atât pentru consumatori, cât și pentru furnizorii de servicii de plată. Măsurile vor contribui la finalizarea pieței unice în domeniul serviciilor financiare și la suprimarea obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor, mărfurilor, serviciilor și capitalurilor. Cu toate acestea, exercitarea acestor drepturi va trebui să se supună regulilor Uniunii privind combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului și să nu favorizeze evaziunea fiscală. În plus, Comitetul consideră că trebuie acordată cea mai mare atenție principiilor de subsidiaritate și proporționalitate.

1.3

Cu toate acestea, Comitetul regretă limitările aduse domeniului de aplicare a unor măsuri, solicitând ca armonizarea terminologiei să acopere toate comisioanele și ca documentele de informare să nu cuprindă doar lista celor mai reprezentative tranzacții. Comitetul consideră că nu poate fi făcută o alegere în cunoștință de cauză decât dacă se compară comisioanele aplicabile tuturor tranzacțiilor curente, dat fiind că fiecare consumator are nevoi diferite.

1.4

CESE este de acord cu dispozițiile care sporesc transparența, mai ales în ceea ce privește ofertele la pachet, consumatorul trebuind să poată compara diversele formule propuse de prestatorii de servicii de plată și să poată stabili care este mai avantajoasă și mai potrivită cu situația sa.

1.5

Comitetul sprijină introducerea unei obligații de prezentare a situației comisioanelor și ar dori ca această dispoziție să fie completată de obligația de a-i informa pe consumatori în prealabil în legătură cu perceperea comisioanelor neobișnuite în propriul cont, astfel încât să le lase posibilitatea de a întreprinde măsurile cuvenite sau de a contesta aceste comisioane.

1.6

Din aceleași motive de transparență, Comitetul este favorabil stabilirii unor instrumente independente de comparare și solicită ca registrul unde sunt înscrise site-urile existente să permită consumatorilor să aibă acces la informațiile privind entitățile din toate statele membre.

1.7

De asemenea, CESE este în favoarea propunerilor privind mobilitatea bancară, considerând însă că ar trebui studiată fezabilitatea unui număr de cont portabil și că un sistem de redirecționare automată a operațiilor ar trebui să funcționeze în mod regulat (1). Aceste măsuri trebuie să fie precedate de elaborarea unui studiu independent.

1.8

Pe de altă parte, Comitetul atrage atenția asupra importanței formării personalului prestatorilor de servicii de plată, informarea fiind indispensabilă, însă nu suficientă. În plus, CESE subliniază necesitatea unei educații financiare, acordată mai ales de asociațiile independente de consumatori (2).

1.9

CESE nu poate decât să sprijine dispozițiile care permit oricărui cetățean european să aibă un cont bancar care să dispună de funcționalități de bază, incluziunea bancară fiind o necesitate în lumea actuală.

1.10

Comitetul își exprimă rezervele cu privire la limitarea „cel puțin un prestator” în fiecare stat membru, ceea ce ar putea anula în realitate orice alegere a consumatorului, dat fiind că nu este disponibilă nicio ofertă concurentă.

1.11

CESE consideră că costurile reale trebuie luate în considerare pentru a defini caracterul „rezonabil” al costurilor privind posesia și operarea unui cont, în cazul în care acestea nu sunt gratuite, și subliniază necesitatea limitării costurilor pentru incidentele de plată.

1.12

CESE împărtășește opinia Comisiei cu privire la necesitatea de a prevedea controale și sancțiuni disuasive în cazul nerespectării dispozițiilor prevăzute de directivă, subliniind că eficiența controalelor depinde de disponibilizarea de resurse corespunzătoare în raport cu misiunile încredințate.

1.13

Comitetul reamintește că este favorabil sistemelor de soluționare alternativă a litigiilor, cu condiția ca acestea să fie independente.

2.1

La 8 mai 2013, Comisia a prezentat o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu funcționalități de bază.

2.2

Această propunere se înscrie în siajul inițiativelor luate în ultimii ani pentru a continua realizarea unei piețe unice a serviciilor de plată, esențială pentru creșterea și competitivitatea Europei.

2.3

Propunerea se bazează pe articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, al cărui obiect este eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor, mărfurilor, serviciilor și capitalurilor.

2.4

Conform estimărilor Băncii Mondiale, Comisia observă că 58 de milioane de consumatori din Uniunea Europeană nu dispun de un cont bancar, deși 25 de milioane dintre aceștia ar dori să aibă unul.

2.5

Comisia subliniază că economia are tendința să generalizeze plățile fără numerar și dematerializate în cazul întreprinderilor, al consumatorilor și al administrațiilor, dar nu propune nicio măsură de utilizare pe scară mai largă a operațiilor nemonetare.

2.6

În acest context, Comisia consideră că este indispensabil să se dispună de un cont bancar și de acces la servicii financiare, dacă se consideră că trebuie asigurate consumatorilor toate avantajele pieței unice, dar și inserția financiară și socială.

2.7

De altfel, Comisia subliniază că este posibil ca, în prezent, condițiile de pe piața unică să-i descurajeze pe anumiți prestatori de servicii de plată să investească în piețe noi.

2.8

Comisia dorește să îndrepte aceste neajunsuri și, pentru a atinge acest obiectiv, propune:

2.9

În opinia Comisiei, aceste măsuri vor face ca piața internă din domeniul serviciilor financiare să devină pe deplin operațională și să se dezvolte. Consumatorii vor putea să compare mai ușor ofertele în interiorul Uniunii și să se deplaseze în acest sens. Prestatorii de servicii de plată vor opera pe picior de egalitate și vor putea să beneficieze de simplificarea procedurilor și de armonizarea regulilor, pentru a căuta noi piețe.

3.1

CESE împărtășește analiza Comisiei cu privire la obstacolele întâlnite și la necesitatea finalizării pieței unice a serviciilor financiare, considerând că orice consumator trebuie să poată să-și deschidă un cont bancar și să dispună de mijloace pentru a-l utiliza, inserția bancară fiind o condiție necesară pentru a atinge obiectivul avut în vedere.

3.2

De altfel, Comitetul sprijină propunerile ce urmăresc remedierea lipsei de transparență a comisioanelor bancare și îmbunătățirea mobilității, considerând că ele vor contribui la favorizarea concurenței în beneficiul consumatorilor și al prestatorilor serviciilor de plată.

3.3

Comitetul consideră că adoptarea unei directive este mijlocul cel mai potrivit, dat fiind că – pe bună dreptate – Comisia a subliniat că recomandarea nu a avut rezultatul scontat și că demersurile voluntare au fost cu totul insuficiente.

4.1.1

Terminologie. CESE este pe deplin de acord cu propunerea Comisiei de armonizare a terminologiei utilizată pentru comisioane, armonizare indispensabilă pentru a înlesni înțelegerea consumatorilor și comparabilitatea. Comitetul își pune însă întrebări cu privire la limitarea domeniului de aplicare a măsurii și ar dori ca armonizarea terminologiei să vizeze toate comisioanele.

4.1.1.1

Comitetul observă că autoritățile competente desemnate în fiecare stat membru vor fi însărcinate să stabilească listele provizorii care vor fi transmise Comisiei și consideră că asociațiile de consumatori și prestatorii de servicii de plată trebuie asociați la elaborarea acestor liste, împreună cu consumatorii, pentru a verifica dacă termenii adoptați pot fi înțeleși cu adevărat de toți.

4.1.1.2

Comitetul atrage atenția asupra faptului că termenul care va fi utilizat trebuie să se refere efectiv la servicii identice în fiecare domeniu.

4.1.2

Documentație privind comisioanele și glosar. CESE salută obligația impusă prestatorilor de servicii de plată de a pune consumatorilor la dispoziție – înainte de încheierea contractului – un document de informare cu privire la costuri, care să cuprindă lista celor mai reprezentative servicii. Comitetul aprobă dispoziția care prevede accesul gratuit în orice moment la acest document, mai ales prin publicarea lui pe site-urile internet ale instituțiilor financiare, propunând ca prezentarea listei să fie armonizată. De asemenea, CESE propune completarea acestui mecanism de informare cu obligația de a le trimite consumatorilor un nou document de informare în momentul schimbării tarifelor.

4.1.2.1

Cu toate acestea, Comitetul consideră că documentul de informare trebuie să conțină toate costurile și că includerea doar a cheltuielilor celor mai reprezentative nu le permite consumatorilor să compare eficient ofertele diverselor instituții, această comparație fiind necesară având în minte propriile nevoi. Fiecare consumator are nevoi specifice, care nu sunt neapărat cele care figurează pe listă.

4.1.2.2

În cazul în care toate costurile vor figura în această listă, Comitetul recomandă armonizarea modului în care sunt prezentate rubricile din documentul de informare. De asemenea, CESE recomandă armonizarea prezentării informațiilor pe tipuri de operații (pe lună, an și tranzacție), pentru a favoriza comparația.

4.1.2.3

În interesul transparenței și considerând că consumatorul trebuie să poată aprecia dacă vrea să accepte sau nu un pachet de servicii, în funcție de nevoile sale, Comitetul salută impunerea obligației de a indica în detaliu aceste oferte în documentul de informare.

4.1.2.4

De asemenea, CESE salută obligația utilizării terminologiei armonizate în documentul de informare și în extrasul de cont, pentru a facilita înțelegerea.

4.1.2.5

În fine, CESE ia notă de obligația de a pune la dispoziție glosare, însă consideră că prioritară este utilizarea unor termeni clari și inteligibili în documentele de informare.

4.1.3

Situația comisioanelor. CESE este de acord cu obligația de a transmite consumatorilor cel puțin o dată pe an un extras cu toate costurile suportate de aceștia. Această informație permite consumatorilor să evalueze costul prestărilor de servicii furnizate și să aleagă produsele adecvate. Comitetul consideră că este vorba de o condiție minimă necesară și că acest extras trebuie oferit gratis.

4.1.3.1

Cu toate acestea, Comitetul subliniază că ar fi interesant să se completeze această măsură printr-o obligație de a-i informa pe consumatori în prealabil, înainte de debitarea din cont de către prestatorii de servicii de plată a unor comisioane neobișnuite, ceea ce ar permite clienților să-și ia măsurile necesare înainte de debitare, să-și alimenteze contul sau – dacă este necesar – să conteste comisioanele.

4.1.4

Site de comparare. CESE este de acord cu punerea la dispoziția consumatorilor a informațiilor privind comisioanele bancare prin intermediul unor site-uri internet naționale, autorizate sau publice. Prin această măsură, consumatorii vor dispune de informații mai bune, cu condiția ca site-ul de comparare să prezinte garanții de independență și să fie complet. Comitetul consideră că modalitățile de finanțare a acestor site-uri trebuie analizate atent și, de asemenea, își pune întrebări în legătură cu modurile de funcționare a acestor instrumente, în special cu natura datelor ce vor fi furnizate, cu eventualitatea menționării exclusiv a costurilor calculate pe unitatea de tranzacție sau de serviciu sau cu posibilitatea efectuării unui calcul conform unui profil personalizat.

4.1.4.1

Comitetul atrage atenția asupra faptului că trebuie abordate foarte prudent condițiile de atribuire a acreditărilor pentru operatorii privați și consideră că aceste acreditări trebuie să fie acordate de autoritățile competente ale statelor membre.

4.1.4.2

De asemenea, Comitetul consideră că termenii utilizați de site-ul de comparare trebuie să fie cei adoptați de terminologia armonizată.

4.1.4.3

În fine, Comitetul recomandă ca registrul să repertorieze sau să cuprindă un link către registrele celorlalte state membre, astfel încât consumatorii să aibă ușor acces la tarifele tuturor instituțiilor financiare prezente pe teritoriul UE, pentru ca mai ales persoanele foarte mobile să poată utiliza acest instrument.

4.2.1

CESE sprijină propunerile Comisiei care vor contribui la îmbunătățirea mobilității bancare, ceea ce este indispensabil în raport cu obstacolele psihologice și tehnice care împiedică mobilitatea.

4.2.2

Cu toate acestea, Comitetul consideră că ar trebui realizat un studiu independent cu privire la posibilitatea de a institui un număr de cont portabil, soluția cea mai eficientă de realizare pe deplin a mobilității.

4.2.3

Comitetul consideră că toate instituțiile de plată ar trebui să prevadă cel puțin înființarea unui sistem automat de redirecționare pe o perioadă de 15 luni, pentru a ține seama de plățile efectuate pe bază anuală.

4.2.4

Comitetul salută stabilirea de către Comisie a modalităților de facturare a costurilor asociate serviciului de schimbare a contului, pentru a evita ca acestea să fie disuasive.

4.2.5

Comitetul subliniază că persistă anumite obstacole, în special costul de transfer al anumitor produse de economisire sau deținerea unui credit ipotecar.

4.2.6

Comitetul constată că informațiile privind existența acestor mecanisme de înlesnire a mobilității sunt determinante și că banca aleasă de consumator trebuie să fie singurul interlocutor al acestuia.

4.2.7

Comitetul consideră că personalul prestatorilor de servicii de plată, în special personalul de la recepția agențiilor trebuie format în sensul promovării mobilității bancare și menționează necesitatea unei educații financiare, acordată mai ales de asociațiile de consumatori.

4.3.1

CESE nu poate decât să sprijine demersul Comisiei, considerând că orice consumator trebuie să aibă acces la un cont bancar însoțit de servicii de bază, pentru a putea utiliza toate serviciile bancare necesare în viața cotidiană, unde dematerializarea are efecte din ce în ce mai însemnate. Comitetul subliniază importanța informațiilor oferite de bănci cu privire la existența acestui serviciu.

4.3.2

Cu toate acestea, Comitetul își exprimă rezervele cu privire la limitarea ofertei la „cel puțin un prestator de servicii de plată” care oferă un cont de plăți de bază pe teritoriul fiecărui stat membru. În ipoteza în care o singură instituție financiară ar propune această ofertă, asupra acesteia ar apăsa o sarcină grea, care ar îngreuna atât situația acesteia, cât și cea a consumatorilor care i-ar deveni clienți. În fine, absența concurenței i-ar priva pe consumatori de orice alegere și ar însemna că aceștia ar fi obligați să accepte condițiile stabilite, în special tarifele.

4.3.3

Comitetul consideră că lista prestațiilor de bază menționate la articolul 16 trebuie să reprezinte condiția minimă, fiecare stat membru trebuind să aibă libertatea de a include prestații suplimentare, legate mai ales de trăsăturile naționale specifice.

4.3.4

Comitetul consideră că banca este cea care decide dacă acordă sau nu o descoperire de cont adecvată.

4.3.5

Comitetul este de acord cu gratuitatea acestui serviciu de bază sau cu limitarea costurilor acestuia.

4.4.1

CESE împărtășește opinia Comisiei cu privire la necesitatea de a prevedea controale și sancțiuni disuasive în cazul nerespectării dispozițiilor directivei și subliniază că eficiența controalelor nu va fi asigurată decât dacă autoritățile naționale dispun de mijloace adecvate pentru a-și duce la bun sfârșit misiunile încredințate.

4.4.2

Comitetul reamintește că este favorabil sistemelor de soluționare alternativă a litigiilor, cu condiția ca acestea să fie independente.

4.5.1

CESE este de acord cu delegarea competențelor către Comisie, cu condiția ca modalitățile să fie clar definite și ca transparența exercitării acestora să fie asigurată.

4.5.2

Comitetul sprijină politica de evaluare a Comisiei.

21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/44

1.1

Propunerea Comisiei Europene reprezintă o contribuție la îmbunătățirea substanțială a punerii în aplicare, începând cu 1 septembrie 2013, a noului Regulament privind produsele biocide, clarifică funcționarea dispozițiilor tranzitorii și conferă o mai mare securitate juridică operatorilor.

1.2

CESE deplânge faptul că, de-a lungul procesului lung și complex al adoptării noii legislații europene privind produsele biocide, Comisia, Consiliul și Parlamentul nu au analizat ex ante denaturările pe care le-ar putea produce o serie de dispoziții tranzitorii confuze și ambigue.

1.3

CESE înțelege că este necesară modificarea Regulamentului privind produsele biocide înainte de intrarea sa în vigoare (1), pentru a se facilita tranziția de la Directiva 98/8/CE la regulamentul în cauză. Pentru a garanta funcționarea corectă a sistemului este absolut necesar un cadru coerent, cu dispoziții tranzitorii care să permită o schimbare progresivă a sistemului pentru operatori și statele membre.

1.4

CESE apreciază schimbările introduse în măsurile tranzitorii în ce privește articolele tratate și evaluarea substanțelor active și a produselor biocide existente. Aceste modificări vor împiedica „înghețarea”de facto a introducerii pe piață a multor articole noi tratate, permițând prezența acestora pe piață, cu condiția ca un dosar complet de evaluare a substanței sau substanțelor active conținute de articolele tratate în cauză să fi fost prezentat până la 1 septembrie 2016 (2). Aceste modificări vor permite și o mai bună tranziție către un sistem armonizat de autorizare a produselor biocide existente (3).

1.5

În ce privește dispoziția inovatoare referitoare la prezentarea obligatorie a studiilor privind evoluția și comportamentul în mediu referitoare la substanțele enumerate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, CESE solicită Comisiei să garanteze că noua obligație nu va provoca denaturări ale concurenței și nu va afecta negativ capacitatea de inovare a unor întreprinderi.

1.6

CESE sprijină ideea ca, în cadrul acestei modificări legislative să se poată aborda și alte chestiuni importante, cum ar fi accesul la informații, definirea produselor de tip biocid și obligația de punere la dispoziție.

2.1

Produsele biocide sunt toate substanțele active sau amestecurile care conțin una sau mai multe substanțe active, prezentate sub forma în care sunt livrate utilizatorului, destinate distrugerii, inhibării, anihilării organismelor dăunătoare sau prevenirii acțiunilor acestora sau combaterii lor în orice mod, printr-o acțiune chimică sau biologică. Toate substanțele, amestecurile și produsele introduse pe piață cu intenția de a genera substanțe active vor fi, de asemenea, considerate drept produse biocide (4). Produsele biocide sunt prezente în viața de zi cu zi, ele evitând propagarea bolilor și favorizând un nivel înalt de igienă în medii foarte populate.

2.2

Normele privind comercializarea produselor biocide au fost instituite prin Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Această directivă armoniza la nivel european legislația privind produsele respective, stabilind principii comune de evaluare și autorizare a acestora și împiedicând astfel apariția unor bariere economice sau administrative.

2.3

La 16 mai 2013, Comisia Europeană a prezentat o propunere de modificare a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide în ceea ce privește anumite condiții de acces pe piață (6). Așa-numitul Regulament privind produsele biocide a fost adoptat la 22 mai 2012 (7), iar intrarea sa în vigoare este prevăzută pentru 1 septembrie 2013. Noua legislație europeană va implica abrogarea Directivei 98/8/CE și este rezultatul unei intense consultări publice și a unei analize detaliate a impactului, efectuată de Comisia Europeană (8).

2.4

Regulamentul supus examinării are ca obiectiv îmbunătățirea liberei circulații a produselor biocide în interiorul Uniunii, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului. Menținând structura Directivei 98/8/CE, regulamentul se sprijină pe principiul precauției, pentru a se garanta că producerea și introducerea pe piață a substanțelor active și biocide nu au efecte negative asupra sănătății sau asupra mediului.

2.5

Scopul acestui act legislativ este remedierea deficiențelor detectate în cadrul legislativ anterior și dinamizarea funcționării sistemului de autorizații prin simplificare, eliminarea obstacolelor din calea comercializării produselor biocide și armonizarea anumitor dispoziții.

2.6

În urma identificării unor dispoziții ale Regulamentului privind produsele biocide nr. 528/2012 care i-ar putea afecta buna funcționare, Comisia a hotărât să prezinte o modificare formală a acestuia, înainte de intrarea în vigoare. Motivele acestei modificări sunt:

3.1

În 2010, CESE a adoptat un aviz privind Regulamentul nr. 528/2012 privind introducerea pe piață și utilizarea produselor biocide (9). în care susținea necesitatea de a înlocui directiva printr-un regulament privind produsele biocide, în scopul simplificării și armonizării legislației.

3.2

În ciuda studiului de impact, a consultării publice și a diverselor rapoarte elaborate în contextul adoptării Regulamentului privind produsele biocide, criticile formulate de furnizori, în special de cei mici și mijlocii, privind posibilitatea ca punerea în aplicare a regulamentului să genereze considerabile restricții și disfuncționalități pe piață, explică de ce Comisia Europeană a reacționat imediat, propunând o serie de modificări care să elimine efectele negative ale barierelor comerciale pe care le-ar putea genera legislația europeană în domeniul produselor biocide, în special dispozițiile tranzitorii.

3.3

CESE apreciază pozitiv modificarea de către Comisie a anumitor articole, facilitându-se astfel o punere în aplicare mai rațională a legislației privind produsele biocide. Cu toate acestea, CESE consideră că, odată ce s-a inițiat procedura de revizuire a regulamentului, ar fi trebuit abordate mai sistematic și pe larg unele deficiențe ale actului legislativ original, legate de accesul la informații, obligația de punere la dispoziție și definiția produselor de tip biocid.

3.4

Modificările introduse în dispozițiile tranzitorii, în special la articolele 86, 89 și 94 din Regulamentul nr. 528/2012 vor împiedica „înghețarea” pieței în ceea ce privește anumite substanțe active existente sau o interdicție de facto pentru articolele noi tratate, între 1 septembrie 2013 și aprobarea ultimei substanțe active conținute de articole. CESE consideră că aceste modificări ale dispozițiilor tranzitorii remediază considerabilele prejudicii și daune colaterale pe care le-ar fi provocat formularea inițială a articolelor în cauză.

4.1

Articolul 89 alineatul (4) și articolul 93 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 prevăd perioade de eliminare progresivă a produselor biocide pentru care nu a fost acordată nicio autorizație. Noul text propus vizează extinderea respectivelor perioade pentru produsele biocide aflate deja pe piață, în cazul în care se acordă o autorizație, dar condițiile de autorizare implică modificarea produsului. CESE consideră că în acest din urmă caz ar trebui să se aplice o derogare de la norma generală sub aspectul termenelor, în cazul în care solicitarea a fost respinsă. CESE propune ca, atunci când un produs este autorizat sub rezerva unor modificări, să se acorde un termen mai lung, pentru ca produsul să poată fi introdus pe piață și utilizat până la epuizarea stocurilor.

4.2

Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) va trebui să se asigure că lista pe care o publică (articolul 95) conține doar informații referitoare la furnizorii corespunzători care susțin reînnoirea autorizației unei anumite substanțe active.

4.3

În ce privește accesul la informații, la care se referă articolul 66 alineatul (3), CESE consideră că trebuie să se asigure un echilibru corect între interesul general și interesele private legitime. Furnizarea automată și sistematică de informații privind numele și adresa fabricantului unei substanțe active oricărui terț care le solicită ar putea încălca protecția interesului comercial al posesorului autorizației.

4.4

În avizul său privind Regulamentul privind produsele biocide, CESE întâmpina cu satisfacție obligația de a pune la dispoziție datele privind testele pe animale. De altfel, unul dintre aspectele cele mai benefice ale noului regulament este tocmai evitarea suferinței inutile a animalelor vertebrate printr-o continuă repetare a studiilor toxicologice. În orice caz, Comisia ar trebui să evalueze dacă obligația de punere la dispoziție a datelor, atât cele legate de studiile toxicologice și ecotoxicologice, cât cele legate de toate studiile privind evoluția și comportamentul în mediu referitoare la substanțele enumerate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 este echilibrată și facilitează producerea de noi substanțe active. Pentru evitarea însușirii ilicite a muncii altei persoane sunt fundamentale o compensare efectivă a costurilor și protecția datelor până în 2025.

4.5

În opinia CESE, extinderea termenelor de la 2 la 3 ani este logică, astfel încât statele membre să se pronunțe asupra autorizării unui produs biocid, după luarea deciziei de a aproba o anume substanță activă pentru un tip specific de produs (articolul 89 din Regulamentul nr. 528/2012). În cazul în care nu s-ar fi efectuat această modificare, date fiind diversele etape ale procesului de autorizare, ar exista riscul unei nerespectări sistematice a termenelor, ceea ce ar duce la paralizarea procesului.

21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/47

1.1

Comitetul ia notă de faptul că, în 2012, 28 000 de persoane și-au pierdut viața și 1,5 milioane de persoane au fost vătămate pe drumurile din UE. Comitetul este ferm convins că scăderea numărului victimelor accidentelor rutiere are o importanță socială majoră și sprijină obiectivul ambițios al Comisiei de a reduce acest număr la jumătate în perioada 2011-2020, în raport cu anul 2010.

1.2

Comitetul salută propunerile de decizie și de regulament ale Comisiei privind implementarea sistemului eCall, menite să asigure instalarea, până în octombrie 2015, a sistemului eCall bazat pe numărul 112 în toate modelele noi de automobile și vehicule utilitare ușoare și crearea infrastructurii necesare pentru preluarea și gestionarea adecvată a apelurilor eCall în cadrul centrelor de preluare a apelurilor de urgență (cunoscute și sub numele de PSAP – Public Safety Answering Points), garantând astfel compatibilitatea, interoperabilitatea și continuitatea sistemului eCall la nivelul UE.

1.3

CESE este de acord cu concluziile evaluării impactului sistemului eCall, care au scos în evidență că introducerea obligatorie a sistemului eCall este singura modalitate ca acesta să aducă beneficii cetățenilor Uniunii Europene. Comitetul a atras atenția Comisiei, în numeroase avize, asupra faptului că o abordare voluntară nu va fi încununată de succes.

1.4

Comitetul remarcă faptul că propunerile se vor aplica doar noilor tipuri de vehicule înmatriculate pentru prima dată la 1 octombrie 2015 sau după această dată și că modelele existente vor putea continua să fie fabricate și comercializate fără sistemul eCall după această dată. Comitetul este conștient de posibilele costuri pentru producătorii de autovehicule, însă solicită ca aceștia să aplice, de asemenea, în cel mai scurt timp, tehnologia eCall la modelele de vehicule existente care urmează a fi fabricate după octombrie 2015.

1.5

Comitetul ia notă de faptul că propunerile nu prevăd aplicarea tehnologiei eCall în cazul motocicletelor și al altor vehicule motorizate cu două roți. Dat fiind că riscul de a fi vătămați sau de a deceda cu care se confruntă conducătorii și pasagerii acestor tipuri de vehicule reprezintă o problemă semnificativă, CESE solicită producătorilor și statelor membre să extindă sistemul eCall la vehiculele motorizate cu două roți cât mai curând posibil.

1.6

Comitetul reiterează, de asemenea, solicitarea adresată Comisiei de a face propuneri, în cel mai scurt timp, pentru a spori în mod semnificativ siguranța activă și pasivă a vehiculelor motorizate cu două roți.

1.7

CESE este impresionat de succesul pe care l-au înregistrat autoritățile însărcinate cu siguranța rutieră înființate în anumite state membre în ce privește monitorizarea punerii în aplicare a strategiilor naționale în acest domeniu, acordarea de consiliere în materie de politică de siguranță rutieră și promovarea celor mai bune practici în acest domeniu. Comitetul consideră că ar trebui înființată o agenție europeană pentru siguranța rutieră, care să contribuie la armonizarea și monitorizarea punerii în aplicare a siguranței rutiere în întreaga UE, inclusiv la implementarea serviciului eCall. Acest organism ar trebui să aducă laolaltă experți în domeniul siguranței rutiere numiți de statele membre.

1.8

Comitetul atrage atenția Comisiei asupra avizelor sale precedente privind siguranța rutieră, în care a subliniat necesitatea introducerii obligatorii a eCall (1).

2.5.1

Producătorii de autoturisme și vehicule utilitare ușoare trebuie să se asigure că, începând cu octombrie 2015, toate noile tipuri de astfel de vehicule sunt fabricate și omologate cu sisteme eCall conforme.

2.5.2

Statele membre trebuie să se asigure că, începând cu 1 octombrie 2015, noile tipuri de vehicule care intră în domeniul de aplicare al regulamentului propus primesc omologarea UE de tip a întregului vehicul.

2.5.3

Autoritățile însărcinate cu omologarea de tip trebuie să se asigure că aceste vehicule îndeplinesc normele impuse înainte de emiterea certificatului de omologare de tip.

2.5.4

Producătorii trebuie să se asigure că tehnologia eCall nu permite monitorizarea constantă a vehiculului.

2.5.5

Sunt necesare garanții suficiente pentru prevenirea supravegherii, iar utilizatorii trebuie să fie informați cu privire la modul în care vor fi prelucrate datele utilizate de sistem.

2.5.6

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a defini cerințele tehnice privind sistemele de la bordul vehiculelor, a defini cerințele în ce privește protecția vieții private a utilizatorilor și, pe baza unei analize costuri-beneficii, a excepta anumite clase de autovehicule și vehicule utilitare ușoare.

3.1

Comitetul ia notă de faptul că, anul trecut, 28 000 de persoane și-au pierdut viața și peste 1,5 milioane de persoane au fost vătămate pe drumurile din UE. Atunci când serviciile de urgență sunt chemate la locul unui accident rutier, fiecare minut contează pentru a salva vieți și pentru a reduce gravitatea rănilor. Persoanele rănite într-un accident nu dispun însă întotdeauna de capacitatea fizică de a apela serviciile de urgență.

3.2

Tehnologia eCall abordează această problemă, alertând serviciile de urgență imediat, chiar dacă conducătorul auto sau pasagerul este inconștient sau se află în incapacitatea de a telefona. CESE ia, de asemenea, notă de faptul că tehnologia eCall urmează să accelereze sosirea echipelor de salvare cu aproximativ 40 % în zonele urbane și cu 50 % în zonele rurale și că, odată ce aceasta va fi pusă în aplicare pe scară largă, aceasta va salva sute de vieți în Europa în fiecare an, reducând gravitatea vătămărilor corporale și a traumelor în zeci de mii de cazuri.

3.3

Anumite state membre au înființat autorități însărcinate cu siguranța rutieră, al căror mandat național prevede evaluarea strategiei privind siguranța rutieră și acordarea de consiliere guvernelor în materie de acțiuni prioritare. Înființarea unei agenții europene pentru siguranța rutieră, cu un mandat clar care să acopere toate domeniile aferente (infrastructură, vehicule și utilizatori ai drumurilor) în întreaga Uniune ar putea contribui la o mai bună punere în aplicare a unei strategii europene armonizate în materie de siguranță rutieră. Unei astfel de agenții i s-ar putea încredința sarcini specifice în ce privește identificarea, specificarea, definirea și promovarea celor mai bune practici, precum și sporirea colaborării și a schimburilor transfrontaliere de informații.

4.1

Propunerea privește doar omologarea de tip a autoturismelor și vehiculelor utilitare ușoare noi și nu impune obligația de a se asigura că dispozitivul eCall a fost instalat înainte de prima înmatriculare, ceea ce implică faptul că modelele existente de astfel de vehicule pot continua să fie fabricate și comercializate fără eCall. Comitetul remarcă faptul că, în contextul punerii în aplicare a acestei politici, nu se poate spera ca serviciul eCall să se generalizeze înainte de 2033. Comitetul este conștient de necesitatea de a se ține seama de impactul financiar și de problemele de concepție cu care s-ar putea confrunta producătorii de autovehicule, însă ar dori ca aceștia să aplice, de asemenea, în cel mai scurt timp, tehnologia eCall la modelele de vehicule existente care urmează a fi fabricate după octombrie 2015.

4.2

Regulamentul privind cerințele de omologare de tip pentru instalarea unui sistem eCall la bordul vehiculelor nu se aplică vehiculelor motorizate cu două roți (motociclete etc.) Conducătorii vehiculelor motorizate cu două roți se confruntă cu un risc de a fi victimele unei vătămări grave în trafic de 18 până la 20 de ori mai mare decât conducătorii de autoturisme. Problemele legate de siguranța rutieră a acestei clase de vehicule, care se confruntă cu un risc înalt, trebuie abordate cu o atenție deosebită. Pe lângă instalarea tehnologiei eCall, sunt necesare, în cel mai scurt timp, propuneri pentru sporirea siguranței active și pasive a vehiculelor motorizate cu două roți.

21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/50

1.1

Comitetul salută inițiativa Comisiei Europene și consideră că este o necesitate reformarea celor două directive cu scopul de a face față provocărilor de ordin demografic și economic.

1.2

Uniunea Europeană are nevoie urgentă de o politică de migrație inteligentă și solidă dacă dorește atingerea obiectivelor stabilite prin Strategia Europa 2020 și prin alte inițiative majore. In cazul în care Uniunea Europeană dorește să rămână un centru al inovării și un centru industrial puternic trebuie să atragă talentul și să asigure o „circulație a creierelor” efectivă.

1.3

Comitetul consideră că politica de încurajare a migrației și mobilității trebuie să se ancoreze ferm în regimul drepturilor fundamentale ale omului. Principiile din Carta Drepturilor Fundamentale trebuie să fie puse în practică la toate nivelurile.

1.4

Comitetul încurajează Comisia Europeană și Agenția pentru Drepturi Fundamentale să evalueze vulnerabilitățile resortisanților țărilor terțe și să propună statelor membre măsuri active pentru eliminarea acestora. Situațiile discriminatorii trebuie combătute cu determinare și la toate nivelurile.

1.5

Comitetul susține puternic Comisia Europeană în demersurile de dezvoltare ale parteneriatelor pentru mobilitate bilaterale care să ofere un cadru pentru cooperarea dintre Uniunea Europeană și țările non-UE, în special cu cele care se află în vecinătatea acesteia.

1.6

Comitetul încurajează Comisia Europeana și statele membre să ia în considerare dimensiunea de gen și să își configureze programele astfel încât să faciliteze o prezență mai mare a femeilor în cadrul acestora.

1.7

Este necesară o evaluarea temeinică a obstacolelor presupuse de procedura de acordare a vizelor, indiferent de natura acestora și identificarea de măsuri prin care acestea să fie eliminate. Procesul de acordare a vizelor trebuie să fie simplu, corect, accesibil și ne-discriminatoriu.

1.8

Comitetul atrage atenția asupra importanței principiului tratamentului egal al resortisanților țărilor terțe cu cel aplicat resortisanților statului membru gazdă în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii.

1.9

Comitetul atrage atenția asupra necesității asigurării unei protecții corespunzătoare studenților, cercetătorilor, voluntarilor și celor în regim au pair atunci când prestează activitate remunerată sau sunt activi pe piața muncii. Activitățile remunerate ascund deseori relații de muncă iar abuzurile care pot rezulta din această situație trebuie evitate prin acordarea unui tratament egal tuturor acestor categorii. O atenție specială trebuie acordată persoanelor și, în special, femeilor care prestează activități domestice în regim au pair.

1.10

Comitetul apreciază articolul 24 prin care se permite resortisanților țărilor terțe să își caute un loc de muncă pe o perioadă de 12 luni după finalizarea cercetării sau studiilor. Cu toate acestea, prevederile privind tratamentul egal incluse în Directiva 2011/98/UE includ derogări care par necorespunzătoare în raport cu obiectivele propunerii de reformare a celor două directive.

1.11

Comitetul consideră că dimensiunea comunicării este fundamentală în asigurarea succesului acestei politici. Statele membre și instituțiile europene trebuie să comunice cu resortisanții țărilor terțe și să le asigure acces la informații de calitate.

2.1

UE se confruntă cu importante provocări structurale de ordin demografic și economic. Populația activă scade iar companiile au dificultăți în a găsi personal calificat.

2.2

Abordarea globală a UE privind migrația și mobilitatea creează cadrul general pentru politica EU privind migrația. De asemenea, definește modalitatea în care UE organizează dialogul și cooperarea cu țări non-UE.

2.3

UE este de asemenea într-o stare de urgență în ceea ce privește inovația. Strategia Europa 2020 și inițiativa „O Uniune a inovării” stabilesc obiectivele creșterii investițiilor în cercetare și inovare, ceea ce implică crearea unui număr estimat de un milion de locuri de muncă suplimentare în cercetare. Imigrația din afara UE poate oferi personal înalt calificat și talent care poate și trebuie să fie atras către țările membre.

2.4

Articolul 79 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) conferă UE sarcina de a dezvolta o politică comună în domeniul imigrației, al cărei scop este de a asigura gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare și tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în statele membre.

2.5

Directiva 2004/114/CE stabilește dispozițiile obligatorii pentru admisia studenților care sunt resortisanți ai țărilor terțe. Aplicarea directivei în cazul elevilor, al voluntarilor și al stagiarilor neremunerați a fost lăsată la latitudinea statelor membre. Directiva 2005/71/CE prevede o procedură rapidă pentru admisia cercetătorilor din țări terțe care au semnat un acord de primire cu un organism de cercetare desemnat de statul membru.

2.6

Comisia a prezentat, în 2011, Parlamentului European și Consiliului rapoarte privind punerea în aplicare a acestor două directive. Rapoartele au arătat că directivele conțin o serie de deficiențe.

2.7

Cea mai mare problemă legată de cele două directive se referă la autorizațiile pentru intrarea și șederea resortisanților țărilor terțe în UE (vizele pe termen lung și/sau permisele de ședere). Dispozițiile legale sunt adesea complexe și neclare. Procedurile sunt prea lungi și nu sunt întotdeauna aplicate în mod echitabil sau consecvent. Dispozițiile actuale privind imigrația nu sprijină în mod suficient programele Uniunii care cuprind măsuri de mobilitate, cum ar fi Erasmus Mundus sau Marie Curie.

2.8

În ceea ce privește piața forței de muncă, absolvenții din țările terțe nu dispun de oportunități suficiente pentru a găsi un loc de muncă după absolvire; același lucru este valabil și pentru cercetători, după încheierea proiectului lor de cercetare. În unele cazuri, resortisanții țărilor terțe nu se pot angaja în universități pentru că acestea sunt considerate ca fiind parte din sectorul public. În mod prioritar trebuie încurajat accesul femeilor la profesii științifice prin eliminarea tuturor formelor de discriminare directă și indirectă sau a altor obstacole care le împiedică accesul la poziții înalt calificate în domeniul științific.

3.1

Comitetul salută inițiativa Comisiei Europene și consideră că este o necesitate reformarea celor două directive.

3.2

Deschiderea Uniunii către exterior rămâne o prioritate și, în condițiile actuale, acest obiectiv este dificil de urmărit. Uniunea trebuie să faciliteze mobilitatea și să se folosească de toate instrumentele care îi sunt la dispoziție pentru a îmbunătăți accesul cetățenilor țărilor terțe la activitățile de educație, cercetare și la piața muncii.

3.3

Uniunea Europeană are nevoie de o nouă abordare a migrației economice, una care să permită resortisanților țărilor terțe acumularea de cunoștințe și abilități. Cooperarea cu țările terțe trebuie să încurajeze „circulația creierelor”, care avantajează atât țările care le primesc, cât și țările care le trimit.

3.4

Comisia Europeană a adoptat în octombrie 2010 o inițiativă care propune un set de acțiuni și politici curajoase și necesare care să transforme Uniunea Europeană într-o „Uniune a inovării”. In acest sens, UE trebuie să faciliteze regulile de intrare și rezidență pentru resortisanții țărilor terțe.

3.5

Resortisanții țărilor terțe pot aduce dinamism și diversitate în activitățile educative, științifice, culturale și economice europene. Comitetul consideră că facilitarea mobilității cetățenilor țărilor terțe este unul dintre răspunsurile la provocările de ordin demografic și de dezvoltare economică ale Uniunii Europene. In același timp, consideră că această politică trebuie să se ancoreze ferm în regimul drepturilor fundamentale ale omului.

3.6

Comitetul salută angajamentul de unificare și simplificare a procedurilor presupuse de accesul pe teritoriul Uniunii Europene. Condițiile economice și politice actuale pot duce la fragmentarea regimurilor, politicilor și legislațiilor naționale privind resortisanții țărilor terțe.

3.7

Rolul Uniunii este acela de concentra dezbaterile, a găsi soluții comune, încuraja practici și susține eforturile statelor membre, ale țărilor terțe și ale resortisanților acestora.

3.8

Este de asemenea bine-venită clarificarea categoriilor de cetățeni ai statelor terțe care se bucură de facilitarea accesului pe teritoriul Uniunii. Acest lucru aduce claritate și predictibilitate atât pentru statele membre, cât și pentru resortisanții țărilor terțe. Chiar dacă condițiile pentru intrare și ședere sunt diferențiate, includerea tuturor în noua directivă ajută la promovarea unor dimensiuni transversale esențiale, precum respectarea drepturilor fundamentale.

3.9

Resortisanții țărilor terțe au atât drepturi, cât și îndatoriri. Acestea trebuie cunoscute și asumate de către resortisanții țărilor terțe.

3.10

Comitetul apreciază încercarea de racordare mai eficientă a accesului resortisanților țărilor terțe la ariile de politici majore privind migrația, educația și cercetarea și, în special, în relație cu programe recunoscute, precum Erasmus Mundus și Marie Curie.

3.11

Comitetul salută de asemenea importanța acordată drepturilor fundamentale ale resortisanților țărilor terțe. Cu toate acestea, mai multă atenție trebuie acordată măsurilor active prin care se asigură un tratament echitabil al acestora. In practică, cetățenii țărilor terțe se află deseori în situații de vulnerabilitate, în special studenții și persoanele care lucrează în regim au-pair. Comitetul încurajează Comisia Europeană și Agenția pentru Drepturi Fundamentale să evalueze aceste vulnerabilități și să propună statelor membre măsuri active pentru eliminarea acestora.

3.12

Comitetul se declară îngrijorat de răspândirea atitudinilor rasiste și xenofobe care țintesc resortisanții țărilor terțe. Dacă se facilitează mobilitatea acestora și nu se reușește stoparea acestor atitudini toate obiectivele politice vor fi compromise.

3.13

Comitetul remarcă faptul că propunerea conține măsuri concrete prin care integrarea cetățenilor statelor terțe în spațiile europene de cercetare și educație și pe piața muncii este facilitată.

3.14

Accesul resortisanților țărilor terțe la forme de angajare care combină munca cu educația și formarea trebuie încurajat. Este important ca principiul tratamentului egal să fie întărit în ceea ce privește angajarea și condițiile de angajare pentru persoanele a căror situație este reglementată de directivele prezente.

3.15

Comitetul încurajează Comisia Europeana și statele membre să ia în considerare dimensiunea de gen și să își configureze programele astfel încât să faciliteze o prezență mai mare a femeilor în cadrul acestora. Acest obiectiv trebuie urmărit cu prioritate în cazul mobilității studenților și, în special, a cercetătorilor.

3.16

Comitetul dorește să încurajeze statele membre și instituțiile europene să ia în considerare o categorie mai largă de interacțiuni, incluzându-le pe cele de cercetare, educative și de muncă. Spațiul european este unul în care producția artistică și industriile creative constituie atât un factor de integrare și progres social, cât și unul de dezvoltare economică.

3.17

Comitetul încurajează Comisia Europeană, statele membre și Parlamentul European să întărească protecția la locul de muncă și atunci când participă la piața muncii, pentru resortisanții țărilor terțe admiși pentru studii, cercetare și în regim au pair. In particular, Comitetul consideră că derogările de la prevederile privind tratamentul egal din Directiva 2011/98/UE ar trebui eliminate pentru studenți, cercetători și persoane în regim au pair.

4.1

Comitetul consideră oportună extinderea domeniului general de aplicare al directivei pentru a include stagiarii remunerați și lucrătorii au pair.

4.2

Comitetul consideră că în practică persistă foarte multe obstacole procedurale și instituționale în calea mobilității. Acestea se referă în principal la procedura de acordare a vizelor. Această procedură este de durată, imprevizibilă și chiar arbitrară. Presupune costuri foarte ridicate pentru persoanele care aplică, ceea ce face procedura cvasi-prohibitivă. Accesibilitatea ambasadelor sau birourilor consulare este deseori redusă. Este necesară o evaluarea temeinică a acestor obstacole, indiferent de natura acestora, și identificarea de măsuri prin care acestea sunt eliminate. Procesul de acordare a vizelor trebuie să fie simplu, corect, accesibil și ne-discriminatoriu.

4.3

Sectorul privat este foarte important pentru atingerea obiectivelor legate de finanțarea și dezvoltarea cercetării. Companiile trebuie încurajate să aibă o atitudine pro-activă de atragere a cercetătorilor. De asemenea, trebuie gândite măsuri speciale de către autoritățile statelor membre, în colaborare cu instituțiile și companiile private, astfel încât să se elimine obstacolele practice în cale integrării resortisanților. Ca exemplu, procedura de deschidere a unui cont bancar se poate dovedi complicată și de durată.

4.4

Comitetul remarcă dificultatea de ordin procedural în acordarea vizelor pentru persoanele care fac voluntariat. Voluntariatul este o activitate specială, care nu reprezintă nici muncă nici educație, dar le implică într-o anumită măsură pe ambele. Voluntariatul trebuie recunoscut formal ca activitate care justifică acordarea unei vize.

4.5

În acest context, CESE consideră că implicarea autorităților publice locale și regionale ar fi bine-venită.

4.6

În ceea ce privește prevederea că statele membre pot acorda condiții mai favorabile persoanelor cărora li se aplică propunerea de directivă, considerăm că este bine-venită, permițând statelor să își dezvolte propriile politici pentru atragerea resortisanților din țările terțe. Chiar dacă nu se afectează domeniul de aplicare al directivei, nu ar trebui ca politicile țărilor membre să producă discriminări față de anumite categorii de resortisanți sau resortisanți individuali.

4.7

Comitetul susține în cadrul acestei politici dezvoltarea parteneriatelor pentru mobilitate și subliniază nevoia de a îmbunătăți cooperarea dintre UE și țările terțe pentru asigurarea unei „circulații a creierelor efective. Dezvoltarea educației și cercetării în Uniunea Europeană nu ar trebui să se facă privându-se țările terțe de abilitățile propriilor cetățeni. Nu este clar în propunerea Comisiei care sunt activitățile concrete în acest sens.

4.8

În ceea ce privește situația studenților și a noii categorii de stagiari remunerați, Comitetul agreează propunerea conform căreia aceștia să poată avea drept de ședere într-un al doilea stat membru pentru o perioadă cuprinsă între trei și șase luni, dacă îndeplinesc condițiile generale prevăzute de directivă.

4.9

Comitetul agreează îmbunătățirea accesului studenților pe piața muncii, în conformitate cu condițiile stabilite de directivă, prin posibilitatea de a lucra cel puțin 20 de ore pe săptămână. Fiecare stat membru stabilește, prin dialog cu partenerii sociali, numărul maxim de ore pe săptămână sau numărul zilelor ori lunilor dintr-un an permise pentru o asemenea activitate, care nu va fi sub 20 de ore pe săptămână, sau echivalentul în zile sau luni într-un an. Având însă în vedere că finalizarea studiilor rămâne scopul prioritar, perioada permisă pentru muncă trebuie limitată la un nivel care permite acest lucru. Periodic, trebuie să se facă dovada progreselor înregistrate în materie de studiu.

4.10

Comitetul atrage atenția asupra importanței principiului tratamentului egal al resortisanților țărilor terțe cu cel aplicat resortisanților statului membru gazdă în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii.

4.11

Comitetul s-a exprimat în avizul său privind Cartea verde a migrației economice adoptată în 2006 (1) și în avizul privind Permisul Unic adoptat în 2008 (2) în favoarea acordării migraților legali a dreptului la educație și instruire vocațională, pe lângă tratamentul egal la locul de muncă (condiții de muncă, salarii și concediere, sănătate și siguranță la locul de muncă, drept la asociere etc.).

4.12

Statele membre trebuie să se asigure că în practică drepturile fundamentale ale resortisanților țărilor terțe sunt respectate.

4.13

Comitetul consideră că dimensiunea comunicării este fundamentală în asigurarea succesului acestei politici. Statele membre și instituțiile europene trebuie să comunice cu resortisanții țărilor terțe și să le asigure acces la informații de calitate.

4.14

Comitetul Economic și Social European va acționa în continuare ca o instituție de legătură între societatea civilă organizată și instituțiile europene și dorește să promoveze în continuare cele mai bune practici în domeniul imigrației și integrării.

21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/54

1.1

Comitetul constată că, dintre cele patru libertăți consacrate de tratat, libera circulație a lucrătorilor este cea care întâmpină încă cele mai importante piedici în practică.

1.2

Comitetul consideră că exercitarea de către lucrători a liberei circulații, fără obstacole sau discriminări, va contribui la protejarea drepturilor fundamentale, va îmbunătăți competitivitatea UE, productivitatea întreprinderilor și calitatea locurilor de muncă ale lucrătorilor, rămânând un pilon al Strategiei Europa 2020.

1.3

Libera circulație a lucrătorilor în Europa trebuie să rămână o prioritate politică a UE. Comitetul consideră că directiva va contribui la o mobilitate echitabilă și echilibrată.

1.4

CESE sprijină propunerea de directivă a Comisiei, care va facilita egalitatea de tratament și combaterea discriminării pe motiv de naționalitate a lucrătorilor europeni care își exercită dreptul la liberă circulație; cu toate acestea, Comitetul a semnalat în alte avize că persistă alte obstacole care îngreunează mobilitatea.

1.5

Pentru a reduce în continuare obstacolele actuale în calea mobilității, ar trebui luate măsuri suplimentare prin care să se asigure că informațiile legate de dreptul muncii și drepturile sociale sunt puse la dispoziția lucrătorilor mobili, în propria lor limbă. Pe lângă aceasta, ar trebui să se garanteze lucrătorilor un drept specific la consiliere. Structurile de consiliere respective ar trebui să colaboreze strâns cu partenerii sociali și cu EURES și să asigure că lucrătorii mobili sunt informați deja în țara lor de origine despre condițiile sociale și juridice din țările de destinație.

1.6

CESE sprijină obiectivele pe care Comisia le urmărește prin directivă, precum apărarea drepturilor ce decurg din principiul egalității de tratament a lucrătorilor și a familiilor acestora la locul de muncă și în ceea ce privește diverse drepturi sociale, prin: proceduri administrative și juridice; acțiunea asociațiilor, organizațiilor și a altor persoane juridice; desemnarea unor structuri de sprijinire și monitorizare la nivel național; dialogul social și îmbunătățirea informării întreprinderilor și lucrătorilor. Comitetul apreciază faptul că transpunerea în legislațiile naționale se va face cu respectarea procedurilor și a practicilor juridice naționale.

1.7

Comitetul este de acord cu înființarea serviciilor de informare și consiliere cu privire la exercitarea libertății de circulație și a mobilității, venind astfel în sprijinul lucrătorilor. De asemenea, ar fi necesară informarea corespunzătoare a angajatorilor.

1.8

CESE sprijină eforturile Comisiei Europene de modificare și sporire a rolului EURES în vederea facilitării mobilității și a îmbunătățirii corelării competențelor lucrătorilor cu nevoile pieței muncii.

2.1

Raportul lui Mario Monti din mai 2010, intitulat „O nouă strategie pentru piața unică”, subliniază faptul că, deși constituie un succes din punct de vedere juridic, libera circulație a lucrătorilor este cea mai puțin exercitată dintre cele patru libertăți ale pieței unice. Discrepanța dintre teorie și practică este reflectată și în orientările politice pentru perioada 2010-2014, prezentate de președintele Comisiei Europene, dl Barroso.

2.2

Comisia propune o directivă al cărei obiectiv îl reprezintă îmbunătățirea aplicării legislației UE și înlesnirea exercitării drepturilor acordate lucrătorilor în contextul liberei circulații. Tratatul și legislația europeană în vigoare acordă tuturor cetățenilor europeni dreptul de a se deplasa în mod liber într-un alt stat membru pentru a lucra sau a se stabili, îi protejează împotriva discriminării pe motive de naționalitate în ce privește accesul la locuri de muncă și le garantează egalitatea de tratament.

2.3

În ultimii ani au fost lansate trei Planuri de acțiune (1) pentru mobilitatea lucrătorilor, în 1997, 2002 și 2007. Cu toate acestea, procentul lucrătorilor europeni care își exercită dreptul la mobilitate în UE este de 3 %. Comisia, Parlamentul, Comitetul Regiunilor, CESE și partenerii sociali au semnalat obstacolele care îngreunează exercitarea practică a acestui drept:

2.4

Ca o consecință a acestor probleme, discriminarea pe baza naționalității rămâne de multe ori un obstacol foarte important pentru lucrătorii migranți din UE.

2.5

Comisia a efectuat un program amplu de consultare a statelor membre, a partenerilor sociali, a societății civile și a agențiilor specializate și a conchis că, pentru facilitarea exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații, cel mai bun instrument este directiva, pentru a se asigura respectarea uniformă a drepturilor consacrate de articolul 45 din Tratatul privind funcționarea UE (TFUE) și de articolele 1-10 din Regulamentul nr. 492/2011.

2.6

Domeniul de aplicare al directivei privește chestiunile care, în materia liberei circulații a lucrătorilor, sunt acoperite de Regulamentul nr. 492/2011, ce garantează egalitatea de tratament și nediscriminarea în ceea ce privește:

2.7

Directiva va obliga statele membre: