Publicații anterioare

JO C 304, 19.10.2013

JO C 298, 12.10.2013

JO C 291, 5.10.2013

JO C 284, 28.9.2013

JO C 274, 21.9.2013

JO C 260, 7.9.2013

Aceste texte sunt disponibile pe:

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 septembrie 2013 — Consiliul Uniunii Europene/Parlamentul European

(Cauza C-77/11) (1)

(Acțiune în anulare - Adoptare definitivă a bugetului general al Uniunii pentru exercițiul financiar 2011 - Act al președintelui Parlamentului prin care se constată această adoptare definitivă - Articolul 314 alineatul (9) TFUE - Adoptare de către Parlament și Consiliu a bugetului anual al Uniunii - Articolul 314 primul paragraf TFUE - Principiul echilibrului instituțional - Principiul atribuirii competențelor - Obligație de cooperare loială - Respectarea normelor fundamentale de procedură)

(2013/C 325/02)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: G. Maganza și M. Vitsentzatos, agenți)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: C. Pennera și R. Passos, precum și de D. Gauci și R. Crowe, agenți)

Intervenient în susținerea reclamantului: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent)

Obiectul

Acțiune în anulare — Act al președintelui Parlamentului European din 14 decembrie 2010 prin care se adoptă bugetul anual al Uniunii pentru exercițiul 2011 — Alegerea temeiului juridic — Neconformitate a acestui act atipic nelegislativ cu noua procedură bugetară stabilită de TFUE — Nerespectarea echilibrului instituțional — Încălcarea principiului atribuirii competențelor și al obligației de cooperare loială — Încălcarea unor norme esențiale de procedură — Menținerea temporară a efectelor bugetului

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 120, 16.04.2011.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 12 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État — Franța) — Le Crédit Lyonnais/Ministre du budget, des comptes publics et de la réforme de l'Etat

(Cauza C-388/11) (1)

(Taxa pe valoarea adăugată - A șasea directivă 77/88/CEE - Articolele 17 și 19 - Deducerea taxei achitate în amonte - Utilizarea de bunuri și de servicii pentru a efectua atât operațiuni impozabile, cât și operațiuni scutite - Deducere prorata - Calculul proratei - Sucursale stabilite în alte state membre și în state terțe - Neluarea în considerare a cifrei lor de afaceri)

(2013/C 325/03)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamant: Le Crédit Lyonnais

Pârât: Ministre du budget, des comptes publics et de la réforme de l'Etat

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Conseil d'État — Interpretarea articolelor 13 [secțiunea B litera (d) punctele 1-5], 17 [alineatul (2), alineatul (3) literele (a) și (c) și alineatul (5)] și 19 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Deducerea taxei achitate în amonte — Bunuri și servicii utilizate concomitent pentru operațiuni care dau dreptul și care nu dau dreptul la deducere — Calculul pro rata de deducere — Obligația sediului unei societăți stabilite într-un stat membru de a lua în considerare veniturile realizate de sucursalele sale stabilite în alt stat membru

Dispozitivul

1.

Articolul 17 alineatele (2) și (5) și articolul 19 alineatul (1) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretate în sensul că, în vederea determinării proratei de deducere a taxei pe valoarea adăugată care îi este aplicabilă, o societate al cărei sediu este situat într-un stat membru nu poate să țină seama de cifra de afaceri realizată de sucursalele sale stabilite în alte state membre.

2.

Articolul 17 alineatul (3) literele (a) și (c) și articolul 19 alineatul (1) din A șasea directivă 77/388 trebuie interpretate în sensul că, în vederea determinării proratei de deducere a taxei pe valoarea adăugată care îi este aplicabilă, o societate al cărei sediu este situat într-un stat membru nu poate să țină seama de cifra de afaceri realizată de sucursalele sale stabilite în state terțe.

3.

Articolul 17 alineatul (5) al treilea paragraf din A șasea directivă 77/388 trebuie interpretat în sensul că nu permite unui stat membru să rețină o regulă de calcul al proratei de deducere pe sector de activitate al unei societăți supuse la plata impozitului care o autorizează pe aceasta să țină seama de cifra de afaceri realizată de o sucursală stabilită într-un alt stat membru sau într-un stat terț.

---

(1)   JO C 298, 8.10.2011.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 12 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Berufsgericht für Heilberufe bei dem Verwaltungsgericht Gießen — Germania) — Kostas Konstantinides

(Cauza C-475/11) (1)

(Libera prestare a serviciilor medicale - Prestator care se deplasează într-un alt stat membru pentru a furniza serviciul - Aplicabilitatea normelor deontologice ale statului membru gazdă și, în special, a celor referitoare la onorarii și la publicitate)

(2013/C 325/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Berufsgericht für Heilberufe bei dem Verwaltungsgericht Gießen

Părțile din procedura principală

Kostas Konstantinides

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Hessischer Verwaltungsgerichtshof — Interpretarea articolului 5 alineatul (3) și a articolului 6 primul paragraf din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, p. 22, Ediție specială 05/vol. 8, p. 3) — Libera prestare a serviciilor medicale — Situație în care prestatorul se deplasează într-un alt stat membru pentru a presta serviciul — Aplicabilitatea normelor deontologice ale statului membru gazdă, în special, a celor referitoare la onorarii și la publicitate

Dispozitivul

1.

Articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale trebuie interpretat în sensul că nu intră în domeniul de aplicare material al acestuia norme naționale precum cele prevăzute, pe de o parte, la articolul 12 alineatul 1 din Codul de deontologie medicală al landului Hessen, potrivit căruia onorariile trebuie să fie adecvate și, sub rezerva unor dispoziții legale contrare, calculate pe baza clasificării tarifare oficiale a actelor medicale, precum și, pe de altă parte, la articolul 27 alineatul 3 din acest cod, care le interzice medicilor să efectueze orice publicitate contrară eticii profesionale. Totuși, îi revine instanței de trimitere sarcina să verifice, luând în considerare indicațiile furnizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dacă normele menționate constituie o restricție în sensul articolului 56 TFUE și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă acestea urmăresc un obiectiv de interes general, sunt de natură să asigure realizarea acestuia și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit.

2.

Articolul 6 litera (a) din Directiva 2005/36 trebuie interpretat în sensul că acesta nu prevede nici normele de conduită, nici procedurile disciplinare care pot fi impuse unui prestator care se deplasează spre teritoriul statului membru gazdă pentru a și exercita, în mod temporar și ocazional, profesia, ci enunță numai că statele membre pot prevedea fie o înregistrare temporară automată, fie o afiliere pro forma la o organizație profesională sau la un organism profesional pentru a facilita punerea în aplicare a dispozițiilor disciplinare în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din această directivă.

---

(1)   JO C 355, 3.12.2011.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf — Germania) — IVD GmbH & Co. KG/Ärztekammer Westfalen-Lippe

(Cauza C-526/11) (1)

(Achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Articolul 1 alineatul (9) al doilea paragraf litera (c) - Noțiunea „organism de drept public” - Condiție privind fie finanțarea activității, fie controlul gestionării, fie controlul activității exercitat de stat, de colectivitățile teritoriale sau de alte organisme de drept public - Asociație profesională a medicilor - Finanțare prevăzută de lege prin intermediul contribuțiilor plătite de membrii acestei asociații - Cuantumul contribuțiilor stabilite de adunarea asociației respective - Autonomia aceleiași asociații în ceea ce privește întinderea și modalitățile de îndeplinire a misiunilor sale legale)

(2013/C 325/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: IVD GmbH & Co. KG

Pârâtă: Ärztekammer Westfalen-Lippe

Cu participarea: WWF Druck + Medien GmbH

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Oberlandesgericht Düsseldorf — Interpretarea art. 1 alin. (9) al doilea paragraf lit. (c) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116) — Noțiunea „organism de drept public” — Condiții pentru finanțarea în cea mai mare parte de către stat și pentru controlul gestiunii de către stat — Colegiu profesional autorizat de lege să perceapă contribuții de la membrii acestuia, al căror cuantum și destinație trebuie să fie stabilite printr-un regulament care necesită o aprobare din partea statului

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (9) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că un organism, precum o asociație profesională de drept public, nu îndeplinește nici criteriul privind finanțarea în cea mai mare parte de către autoritățile publice atunci când acest organism este finanțat în cea mai mare parte prin contribuțiile plătite de membrii săi, cu privire la care legea îl autorizează să le stabilească și să le perceapă cuantumul, în cazul în care această lege nu stabilește întinderea și modalitățile acțiunilor pe care organismul respectiv le întreprinde în cadrul îndeplinirii misiunilor sale legale pe care aceste contribuții sunt destinate să le finanțeze, nici criteriul privind controlul gestionării exercitat de autoritățile publice doar pentru motivul că decizia prin care acest organism stabilește cuantumul contribuțiilor în discuție trebuie aprobată de o autoritate de supraveghere.

---

(1)   JO C 25, 28.1.2012.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Niederösterreichische Landes-Landwirtschaftskammer/Anneliese Kuso

(Cauza C-614/11) (1)

(Politica socială - Egalitate de tratament între bărbați și femei - Directiva 76/207/CEE - Contract de muncă pe durată determinată încheiat înainte de aderarea statului membru - Împlinirea termenului după aderare - Regim de muncă ce stabilește data la care expiră contractul în ultima zi a anului în care este împlinită vârsta de pensionare - Diferență de vârstă între bărbați și femei)

(2013/C 325/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Niederösterreichische Landes-Landwirtschaftskammer

Pârâtă: Anneliese Kuso

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberster Gerichtshof — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) literele (a) și (c) din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (JO L 39, p. 40, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 164), astfel cum a fost modificată de Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 (JO L 269, p. 15, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 143) — Contracte de muncă pe perioadă determinată încheiate între un organism al unui stat membru și salariații săi înainte de aderarea respectivului stat membru la Uniunea Europeană și în care se stabilește ca termen de încetare a contractelor ultima zi a anului în care un salariat de sex masculin a atins vârsta de 65 de ani, iar un salariat de sex feminin a atins vârsta de 60 de ani.

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din februarie 1976 a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, constând într-un regim de muncă ce face parte integrantă dintr-un contract de muncă încheiat înainte de aderarea statului membru în cauză la Uniunea Europeană, care prevede că raportul de muncă încetează prin împlinirea vârstei de pensionare, stabilită în mod diferit în funcție de sexul lucrătorului, constituie o discriminare directă interzisă de directiva menționată în cazul în care lucrătorul respectiv împlinește această vârstă la o dată ulterioară aderării menționate.

---

(1)   JO C 80, 17.3.2012.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Toscana — Italia) — Daniele Biasci și alții/Ministero dell'Interno, Questura di Livorno

(Cauzele conexate C-660/11 și C-8/12) (1)

(Libertatea de stabilire - Libera prestare a serviciilor - Articolele 43 CE și 49 CE - Jocuri de noroc - Colectarea de pariuri - Condiții de autorizare - Cerința unei autorizații de poliție și a unei concesiuni - Reglementare națională - Distanțe minime obligatorii între punctele de colectare de pariuri - Activități transfrontaliere asimilabile celor care fac obiectul concesiunii - Interdicție - Recunoaștere reciprocă a licențelor în materie de jocuri de noroc)

(2013/C 325/07)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Toscana

Părțile din procedura principală

(Cauza C-660/11) Reclamanți: Daniele Biasci, Alessandro Pasquini, Andrea Milianti, Gabriele Maggini, Elena Secenti, Gabriele Livi Pârâți: Ministero dell'Interno, Questura di Livorno cu participarea: SNAI — Sindacato Nazionale Agenzie Ippiche SpA

(Cauza C-8/12) Reclamanți: Cristian Rainone, Orentino Viviani, Miriam Befani Pârâți: Ministero dell'Interno, Questura di Prato, Questura di Firenze cu participarea: SNAI — Sindacato Nazionale Agenzie Ippiche SpA, Stanley International Betting Ltd, Stanleybet Malta ltd.

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunale Amministrativo Regionale per la Toscana — Libera circulație a persoanelor — Libera prestare a serviciilor — Activitate de colectare de pariuri — Legislație națională care condiționează desfășurarea acestei activități de obținerea unei autorizații și a unei licențe de securitate publică eliberate de administrația națională — Nerecunoașterea autorizațiilor și a licențelor eliberate de administrațiile străine — Compatibilitate cu articolele 43 CE și 49 CE (devenite articolele 49 TFUE și 56 TFUE

Dispozitivul

1.

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale care impune societăților care doresc să desfășoare activități legate de jocurile de noroc obligația de a obține o autorizație de poliție, pe lângă o concesiune acordată de stat pentru a desfășura astfel de activități, și care limitează acordarea unei asemenea autorizații în special la solicitanții care dețin deja o astfel de concesiune.

2.

Articolele 43 CE și 49 CE, precum și principiile egalității de tratament și efectivității trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru care a exclus, cu încălcarea dreptului Uniunii, o categorie de operatori de la atribuirea concesiunilor pentru desfășurarea unei activități economice și care încearcă să remedieze această încălcare prin scoaterea la concurs a unui număr important de noi concesiuni să protejeze pozițiile comerciale dobândite de operatorii existenți prevăzând, printre altele, obligația respectării unei distanțe minime între unitățile noilor concesionari și cele ale operatorilor existenți.

3.

Din articolele 43 CE și 49 CE, din principiul egalității de tratament, din obligația de transparență, precum și din principiul securității juridice rezultă că condițiile și modalitățile unei proceduri de cerere de ofertă precum cea în discuție în cauzele principale, în special dispozițiile care prevăd decăderea din dreptul la concesiunile acordate la finalul unei astfel de proceduri de cerere de ofertă, precum cele care figurează la articolul 23 alineatul 3 din proiectul de convenție, trebuie să fie formulate în mod clar, precis și univoc, instanței de trimitere revenindu-i sarcina de a verifica acest aspect.

4.

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care împiedică în fapt orice activitate transfrontalieră în sectorul jocurilor, indiferent de forma în care această activitate este desfășurată, în special în cazurile în care are loc un contact direct între consumator și operator și în care intermediarii întreprinderii prezenți pe teritoriul național pot fi supuși unui control fizic în scopuri de poliție. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă aceasta este situația în ceea ce privește articolul 23 alineatul 3 din proiectul de convenție.

5.

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că, în stadiul actual al dreptului Uniunii, împrejurarea că un operator dispune, în statul membru în care este stabilit, de o autorizație care îi permite să ofere jocuri de noroc nu se opune posibilității ca un alt stat membru să impună, cu respectarea cerințelor dreptului Uniunii, obligația de a deține o autorizație eliberată de propriile autorități pentru ca un astfel de operator să poată oferi jocuri de noroc unor consumatori care se află pe teritoriul său.

---

(1)   JO C 73, 10.3.2012.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret — Danemarca) — The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/Sunico ApS, M & B Holding ApS, Sunil Kumar Harwani

(Cauza C-49/12) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă - Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 1 alineatul (1) - Domeniu de aplicare - Noțiunea „materie civilă și comercială” - Acțiune formulată de o autoritate publică - Daune interese solicitate ca urmare a participării la o fraudă fiscală a unui terț care nu este persoană impozabilă în scopuri de TVA)

(2013/C 325/08)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Pârâți: Sunico ApS, M & B Holding ApS, Sunil Kumar Harwani

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Østre Landsret — Interpretarea articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Domeniu de aplicare — Încadrarea sau neîncadrarea unei acțiuni în despăgubire pentru neplata taxei pe valoarea adăugată, formulată de autoritatea fiscală a unui stat membru împotriva unor persoane fizice sau juridice cu domiciliul într-un alt stat membru și întemeiată pe o pretinsă „unlawful means conspiracy” din materia dreptului privind răspunderea extracontractuală („tort”)

Dispozitivul

Noțiunea „materie civilă și comercială”, în sensul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretată în sensul că include o acțiune prin care o autoritate publică a unui stat membru solicită unor persoane fizice și juridice care sunt rezidente în alt stat membru daune interese cu titlu de reparație a unui prejudiciu cauzat de o asociere în scopul săvârșirii unei fraude cu privire la taxa pe valoarea adăugată datorată în primul stat membru.

---

(1)   JO C 118, 21.4.2012.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Anton Schlecker, agissant sous le nom commercial „Firma Anton Schlecker”/Melitta Josefa Boedeker

(Cauza C-64/12) (1)

(Convenția de la Roma privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale - Contract de muncă - Articolul 6 alineatul (2) - Legea aplicabilă în absența unei alegeri - Legea țării în care angajatul „își desfășoară în mod obișnuit munca” - Contract care prezintă legături mai strânse cu un alt stat membru)

(2013/C 325/09)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamant: Anton Schlecker, agissant sous le nom commercial „Firma Anton Schlecker”

Pârâtă: Melitta Josefa Boedeker

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolului 6 alineatul (2) din Convenția privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO 1980, L 266, p. 1, JO 2007, L 347, p. 3) — Legea aplicabilă în lipsa alegerii — Contract de muncă — Legea țării în care se desfășoară în mod obișnuit munca — Angajat care și a desfășurat munca fără întrerupere și pe o perioadă îndelungată într un stat membru — Contract de muncă ce prezintă, având în vedere toate celelalte circumstanțe ale cazului, legături foarte strânse cu un alt stat membru

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (2) din Convenția privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980, trebuie interpretat în sensul că, chiar și în ipoteza în care un angajat își desfășoară munca ce face obiectul contractului de muncă în mod obișnuit și pe o perioadă îndelungată și neîntreruptă în una și aceeași țară, instanța națională poate înlătura, în temeiul ultimei teze a acestei dispoziții, legea țării în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca atunci când din ansamblul împrejurărilor reiese că există o legătură mai strânsă între contractul respectiv și o altă țară.

---

(1)   JO C 126, 28.4.2012.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 12 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad — Bulgaria) — Slancheva sila EOOD/Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond Zemedelie Razplashtatelna agentsia

(Cauza C-434/12) (1)

(Politica agricolă comună - FEADR - Regulamentul (UE) nr. 65/2011 - Sprijin pentru dezvoltarea rurală - Ajutor pentru înființarea și dezvoltarea de microîntreprinderi - Noțiunea „condiții create artificial” - Practici abuzive - Elemente de probă)

(2013/C 325/10)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Slancheva sila EOOD k

Pârât: Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond Zemedelie Razplashtatelna agentsia

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Administrativen sad Sofia-grad — Interpretarea articolului 4 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală (JO L 25, p. 8, rectificare în JO 2011, L 201, p. 20) — Sprijin pentru dezvoltare rurală — Noțiunea „condiții create artificial” — Admisibilitatea unei jurisprudențe naționale potrivit căreia, pentru constatarea unor „condiții create artificial”, este necesară o legătură juridică, iar articolul 4 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 se aplică sub rezerva a trei condiții cumulative — Depunerea cererilor de ajutor de către solicitanți diferiți care prezintă o legătură efectivă și utilizează terenuri învecinate de sine stătătoare care, anterior, formaseră un singur teren — Necesitatea stabilirii unei coordonări intenționate între candidați și/sau terți în scopul obținerii unui avantaj — Criterii pentru constatarea avantajului în sensul articolului 4 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011

Dispozitivul

1.

Articolul 4 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2.

Articolul 4 alineatul (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

---

(1)   JO C 366, 24.11.2012.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State — Țările de Jos) — M. G., N. R./Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-383/13 PPU) (1)

(Vize, azil, imigrare și alte politici legate de libera circulație a persoanelor - Politica de imigrare - Imigrație clandestină și ședere ilegală - Repatrierea persoanelor aflate în situație de ședere ilegală - Directiva 2008/115/CE - Returnarea resortisanților unor țări terțe aflați în situație de ședere ilegală - Procedura de îndepărtare - Măsură de luare în custodie publică - Prelungirea măsurii de luare în custodie publică - Articolul 15 alineatele (2) și (6) - Dreptul la apărare - Dreptul de a fi ascultat - Încălcare - Consecințe)

(2013/C 325/11)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamanți: M. G., N. R.

Pârât: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Raad van State — Interpretarea articolului 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2000, C 364, p. 1) și a articolului 15 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, p. 98) — Măsuri de luare în custodie publică — Prelungire — Lipsa cooperării resortisanților în cauză în cadrul procedurii de returnare forțată — Încălcarea dreptului la apărare — Dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere

Dispozitivul

Dreptul Uniunii, în special articolul 15 alineatele (2) și (6) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, trebuie interpretat în sensul că, atunci când prelungirea unei măsuri de luare în custodie publică a fost decisă în cadrul unei proceduri administrative cu încălcarea dreptului de a fi ascultat, instanța națională însărcinată să aprecieze legalitatea acestei decizii nu poate acorda retragerea măsurii de luare în custodie publică decât dacă consideră, având în vedere ansamblul circumstanțelor de fapt și de drept ale fiecărei cauze, că această încălcare l a privat efectiv pe cel care o invocă de posibilitatea unei apărări mai bune într o asemenea măsură încât această procedură ar fi putut avea un rezultat diferit.

---

(1)   JO C 260, 7.9.2013.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 25 iunie 2013 — BestWater International GmbH/Michael Mebes, Stefan Potsch

(Cauza C-348/13)

(2013/C 325/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: BestWater International GmbH

Pârâți: Michael Mebes, Stefan Potsch

Întrebarea preliminară

În împrejurări precum cele din procedura principală, inserarea pe propria pagină de internet a operei unui terț, care a fost pusă la dispoziția publicului pe pagina de internet a unui terț, constituie o comunicare publică în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE (1) și în cazul în care astfel opera terțului nu este comunicată unui public nou, iar comunicarea nu are loc conform unei modalități tehnice specifice care este diferită de cea a comunicării inițiale?

---

(1)  Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230)

hCerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 27 iunie 2013 — Procedură penală împotriva lui Markus D.

(Cauza C-358/13)

(2013/C 325/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Partea din procedura principală

Markus D.

Întrebarea preliminară

Articolul 1 punctul 2 litera (b) din Directiva 2001/83/CE din 6 noiembrie 2001  (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27/CE din 31 martie 2004  (2), trebuie interpretat în sensul că substanțele sau combinațiile de substanțe în sensul acestei dispoziții, care doar modifică funcțiile fiziologice umane — așadar nici nu le restabilesc, nici nu le corectează — trebuie considerate medicamente numai în cazul în care aduc un beneficiu terapeutic sau în orice caz au ca efect ameliorarea funcțiilor corpului? Astfel, noțiunea „medicament” în conformitate cu directiva nu cuprinde substanțele sau combinațiile de substanțe care sunt consumate numai pentru efectele lor psihoactive — provocând o stare de intoxicație cu efect stupefiant — și astfel reprezintă în orice caz un pericol pentru sănătate?

---

(1)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, JO L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3.

(2)  Directiva 2004/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004, JO L 136, p. 34, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 116.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg (Germania) la 2 iulie 2013 — H. T./Land Baden-Württemberg

(Cauza C-373/13)

(2013/C 325/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg

Părțile din procedura principală

Reclamant: H. T.

Pârât: Land Baden-Württemberg

Întrebările preliminare

1.

(a) Norma prevăzută la articolul 24 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2004/83/CE (1) privind obligațiile statelor membre de a emite un permis de ședere persoanelor cărora li s-a recunoscut statutul de refugiat trebuie respectată și în cazul revocării unui permis de ședere deja acordat? (b) Această normă trebuie așadar interpretată în sensul că nu permite revocarea sau încetarea valabilității permisului de ședere (de exemplu, ca urmare a expulzării în temeiul dreptului național) al unei persoane cărei i s-a recunoscut statutul de refugiat atunci când nu sunt întrunite condițiile prevăzute la articolul 21 alineatul (3) coroborat cu alineatul (2) din Directiva 2004/83/CE sau când nu există „motive imperioase de siguranță națională sau de ordine publică” în sensul articolului 24 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2004/83/CE?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1): (a) Cum trebuie interpretat motivul de excludere întemeiat pe „motive imperioase de siguranță națională sau de ordine publică” prevăzut la articolul 24 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2004/83/CE prin raportare la pericolul pe care îl prezintă susținerea unei asociații teroriste? (b) Pot exista „motive imperioase de siguranță națională sau de ordine publică” în sensul articolului 24 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2004/83/CE atunci când o persoană căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat a susținut PKK, printre altele, prin colectarea de donații și prin participarea în mod constant la acțiuni legate de PKK, chiar și atunci când nu sunt întrunite condițiile pentru ca interdicția de expulzare și de returnare prevăzută la articolul 33 alineatul 2 GFK să nu se aplice [Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților], și, implicit, nici condițiile prevăzute la articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2004/83/CE?

3.

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1 a): Revocarea și, respectiv, încetarea permisului de ședere acordat unei persoane căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat (de exemplu, ca urmare a expulzării în temeiul dreptului național) sunt permise în dreptul Uniunii numai atunci când sunt întrunite condițiile prevăzute la articolul 21 alineatul (3) coroborat cu alineatul (2) din Directiva 2004/83/CE (sau în dispozițiile comparabile cuprinse în Directiva 2011/95/EU care i-a succedat)?

---

(1)  Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO L 304, p. 12., Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52)

Cerere de decizie preliminară introdusă de Gerechtshof Den Haag (Țările de Jos) la 22 iulie 2013 — FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden

(Cauza C-413/13)

(2013/C 325/15)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof Den Haag

Părțile din procedura principală

Apelantă: FNV Kunsten Informatie en Media

Intimat: Staat der Nederlanden

Întrebările preliminare

1.

Normele în materie de concurență ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că o dispoziție a unei convenții colective de muncă încheiată între asociații ale angajatorilor și asociații ale lucrătorilor, potrivit căreia persoanele care desfășoară activități independente ce efectuează în temeiul unui contract de prestări servicii aceeași muncă pentru un angajator precum lucrătorii care intră în domeniul de aplicare al convenției colective de muncă trebuie să primească un anumit tarif minim, este exclusă din domeniul de aplicare al articolului 101 TFUE, pentru motivul că această dispoziție este inclusă într-o convenție colectivă de muncă?

2.

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: dispoziția menționată este exclusă din domeniul de aplicare al articolului 101 TFUE atunci când aceasta urmărește (de asemenea) îmbunătățirea condițiilor de muncă ale lucrătorilor care intră în domeniul de aplicare al convenției colective de muncă și prezintă importanță în această privință aspectul dacă aceste condiții de muncă sunt astfel îmbunătățite în mod direct sau doar în mod indirect?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado Contencioso-Administrativo de Oviedo (Spania) la 23 iulie 2013 — Mario Vital Pérez/Ayuntamiento de Oviedo

(Cauza C-416/13)

(2013/C 325/16)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Contencioso-Administrativo de Oviedo

Părțile din procedura principală

Reclamant: Mario Vital Pérez

Pârâtă: Ayuntamiento de Oviedo

Întrebarea preliminară

Articolul 2 alineatul (2), articolul 4 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE (1) a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, precum și articolul 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2), în măsura în care interzic orice discriminare pe motive de vârstă, se opun stabilirii, în temeiul unui anunț de concurs municipal care aplică în mod expres o lege regională a unui stat membru, a unei vârste maxime de 30 de ani pentru accesul la un post de agent al poliției locale?

---

(1)  JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.

(2)   JO 2000, C 364, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 23 iulie 2013 — ÖBB Personenverkehr AG/Gotthard Starjakob

(Cauza C-417/13)

(2013/C 325/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Pârâtă și recurentă: ÖBB Personenverkehr AG

Reclamant și intimat: Gotthard Starjakob

Întrebările preliminare

1.

Articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale coroborat cu articolul 7 alineatul (1), cu articolul 16 și cu articolul 17 din Directiva 2000/78/CE (1) trebuie interpretat în sensul că: (a) un lucrător pentru care angajatorul a stabilit inițial o dată de referință pentru promovare incorectă în temeiul unui calcul, prevăzut de lege, al perioadelor de vechime în muncă discriminatoriu pe motive de vârstă, are dreptul în orice caz la plata unei diferențe salariale pe baza datei de referință pentru promovare nediscriminatorii, (b) sau în sensul că statul membru are posibilitatea să elimine discriminarea pe motive de vârstă printr-un calcul nediscriminatoriu al perioadelor de vechime în muncă anterioare, chiar și fără compensație financiară (printr-o nouă stabilire a datei de referință pentru promovare, concomitent cu prelungirea perioadei de referință pentru promovare), în special în cazul în care această soluție, neutră din punctul de vedere al remunerației, ar trebui să mențină lichiditatea angajatorului, precum și să evite costuri exagerate legate de noul calcul?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1) litera b): legiuitorul poate să introducă un astfel de calcul nediscriminatoriu al perioadelor de vechime în muncă anterioare (a) și retroactiv (în speță prin legea publicată la 27 decembrie 2011, BGBl I 2011/129, retroactiv începând cu 1 ianuarie 2004) sau (b) acesta se aplică numai începând cu data adoptării, respectiv a publicării noilor dispoziții privind calculul sau promovarea?

3.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1) litera b): articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale coroborat cu articolul 2 alineatele (1) și (2), precum și cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE trebuie interpretat în sensul că (a) o reglementare legală care prevede o perioadă de promovare mai lungă pentru perioadele de încadrare în muncă de la începutul carierei și care îngreunează astfel promovarea în treapta de salarizare următoare, reprezintă o inegalitate de tratament indirectă pentru motive de vârstă, (b) și, în cazul unui răspuns afirmativ, o astfel de reglementare este adecvată și necesară, ținând seama de experiența profesională redusă de la începutul carierei?

4.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1 litera b): articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (1) coroborate cu articolul 6 alineatul (l) din Directiva 2000/78/CE trebuie interpretate în sensul că menținerea unei reglementări vechi și discriminatorii pe motive de vârstă numai pentru protejarea lucrătorului, în interesul său, ca să nu fie dezavantajat în ceea ce privește veniturile de o reglementare nouă, nediscriminatorie (clauză de garantare a remunerației), este admisibilă sau justificată în vederea respectării drepturilor existente și a încrederii legitime?

5.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1 litera b) și al unui răspuns afirmativ la întrebarea 3 litera b): (a) legiuitorul poate să prevadă o obligație (sau o îndatorire) de cooperare a angajatului în vederea stabilirii perioadelor anterioare de vechime în muncă care trebuie luate în calcul și poate să condiționeze trecerea la noul sistem de calcul și de promovare de îndeplinirea acestei obligații? (b) un lucrător care nu respectă obligația de cooperare rezonabilă în vederea noii stabiliri a datei de referință pentru promovare conform noului sistem de calcul și de promovare nediscriminatoriu și care, prin urmare, nu face uz în mod conștient de reglementarea nediscriminatorie și rămâne în mod voluntar în cadrul vechiului sistem de calcul și de promovare discriminatoriu pe motive de vârstă, poate invoca o discriminare pe motive de vârstă conform vechiului sistem sau faptul că rămâne în cadrul vechiului sistem discriminatoriu numai pentru a putea invoca drepturi pecuniare constituie un abuz de drept?

6.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1 litera a) sau al unui răspuns afirmativ la întrebările 1 litera b) și 2 litera b): principiul efectivității din dreptul Uniunii, prevăzut la articolul 47 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale și la articolul 19 alineatul (1) TUE, impune ca termenul de prescripție a drepturilor întemeiate pe dreptul Uniunii să nu înceapă să curgă înainte de clarificarea evidentă a situației juridice prin pronunțarea unei hotărâri relevante de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene?

7.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1 litera a) sau al unui răspuns afirmativ la întrebările 1 litera b) și 2 litera b): principiul echivalenței din dreptul Uniunii impune extinderea suspendării termenului de prescripție prevăzute de dreptul național pentru invocarea drepturilor conform unui nou sistem de calcul și de promovare [articolul 53a alineatul (5) din Legea privind căile ferate federale] la invocarea diferențelor salariale rezultate dintr-un sistem vechi care este discriminatoriu pe motive de vârstă?

---

(1)  Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 24 iulie 2013 — Art & Allposters International BV/Stichting Pictoright

(Cauza C-419/13)

(2013/C 325/18)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Art & Allposters International BV

Intimată: Stichting Pictoright

Întrebările preliminare

1.

Articolul 4 din Directiva privind dreptul de autor (1) reglementează problema dacă dreptul de distribuire al titularului dreptului de autor poate fi aplicat și reproducerii unei opere protejate prin drepturi de autor care a fost vândută și livrată în cadrul SEE de către titularul dreptului sau cu acordul acestuia, în cazul în care respectiva reproducere a suferit o modificare de formă și este pusă din nou în circulație în această nouă prezentare?

2.

(a) În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1, faptul că a intervenit o modificare în sensul primei întrebări este relevant în speță pentru răspunsul la întrebarea dacă epuizarea drepturilor în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva privind dreptul de autor este împiedicată sau întreruptă? (b) În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2 a), ce criterii trebuie aplicate în speță pentru a putea vorbi despre o modificare a formei unei reproduceri care împiedică sau întrerupe epuizarea drepturilor în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva privind dreptul de autor? (c) Aceste criterii permit aplicarea criteriului devenit relevant în dreptul național olandez, potrivit căruia nu se mai poate pune problema epuizării pentru simplul motiv că revânzătorul a dat o altă formă reproducerilor și le-a distribuit public sub această formă (Hoge Raad, 19 ianuarie 1979, NJ 1979/412, Poortvliet)?

---

(1)  Directiva 2001/29/CEE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială 17/vol. 1, p. 230, rectificare în JO 2008, L 314, p. 16).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Autorità per la Vigilanza sui Contratti pubblici di lavori, servizi e forniture (Italia) la 25 iulie 2013 — Emmeci/Cotral

(Cauza C-427/13)

(2013/C 325/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Autorità per la Vigilanza sui Contratti pubblici di lavori, servizi e forniture

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Emmeci Srl

Pârâtă: Cotral SpA

Întrebările preliminare

1.

Articolul 56 din Directiva 2004/17/CE (1) trebuie să fie interpretat în sensul că nu se permite legiuitorului național să prevadă că autoritățile contractante pot, în etapa ultimei licitări din cadrul licitațiilor electronice, să îi împiedice pe concurenți să vadă propria poziție în clasament și ofertele celorlalți operatori economici, amânând cunoașterea acestora pentru sfârșitul licitației?

2.

Articolul 56 din Directiva 2004/17/CE și principiile transparenței și egalității de tratament se opun unor dispoziții naționale sau unor practici administrative, precum cele avute în vedere în prezenta procedură, care prevăd un black-out de cinci minute în etapa finală a licitației electronice, în care concurenții nu pot cunoaște propria poziție în clasament?

---

(1)  Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 134, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Frankfurt am Main (Germania) la 31 iulie 2013 — Vietnam Airlines Co. Ltd/Brigitta Voss, Klaus-Jürgen Voss

(Cauza C-431/13)

(2013/C 325/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Frankfurt am Main

Părțile din procedura principală

Pârâtă și apelantă: Vietnam Airlines Co. Ltd

Reclamanți și intimați: Brigitta Voss, Klaus-Jürgen Voss

Întrebările preliminare

1.

Pasagerul are dreptul la valoarea integrală a compensației prevăzute la articolul 7 din Regulamentul nr. 261/2004 (1) în eventualitatea întârzierii prelungite și în cazul în care anterior, un terț care nu face parte dintre pasageri a efectuat deja în favoarea acestuia o plată cu titlul de compensație pentru întârziere, sau o astfel de plată trebuie scăzută din cuantumul compensației?

2.	În cazul în care plata trebuie scăzută: Aceasta privește numai dreptul la compensație în sensul dreptului național german sau și dreptul la o reducere a prețului călătoriei?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 2 august 2013 — Unitrading Ltd/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-437/13)

(2013/C 325/21)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurentă: Unitrading Ltd

Cealaltă parte din procedură: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

1.

În cazul în care, în cadrul dovedirii originii mărfurilor importate, autoritățile vamale doresc să se întemeieze pe rezultatele unei analize efectuate de un terț, pe care acest terț nu le-a divulgat nici autorităților vamale nici declarantului, astfel încât pentru apărare este mai dificil sau imposibil să verifice sau să răstoarne corectitudinea concluziilor stabilite iar pentru instanța judecătorească este mai dificil să își îndeplinească sarcina de a aprecia rezultatele analizei, drepturile prevăzute la articolul 47 din Carta [drepturilor fundamentale a Uniunii Europene] (1) implică faptul că instanța nu poate să ia în considerare rezultatele analizei indicate? Răspunsul la această întrebare este diferit în cazul în care terțul menționat refuză să comunice informațiile respective autorităților vamale și debitoarei, pentru motivul, prezentat fără alte detalii, că ar fi vorba despre „law enforcement sensitive information” [informații sensibile legate de aplicarea legilor]?

2.

Drepturile prevăzute la articolul 47 din Cartă implică faptul că, în cazul în care autoritățile vamale nu pot să divulge informații privind analiza efectuată pe care își întemeiază prezumția unei anumite origini a mărfurilor — și rezultatele analizei sunt puse în mod justificat la îndoială — autoritățile vamale — în măsura în care acest lucru le poate fi cerut în mod rezonabil — trebuie să colaboreze cu debitoarea în ceea ce privește cererea acesteia — ca pe cheltuiala sa să efectueze o analiză și/sau o prelevare de probe în țara exportatoare indicată de aceasta?

3.

Răspunsurile la prima și la a doua întrebare sunt diferite în cazul în care după notificarea taxei vamale datorate, părți din probele prelevate din mărfuri au fost încă disponibile pentru o perioadă limitată, probe care ar fi putut să fie puse la dispoziția debitoarei pentru efectuarea unei analize de către un alt laborator, chiar dacă rezultatul unei astfel de analize nu schimbă faptul că nu pot fi verificate rezultatele laboratorului mandatat de autoritățile vamale, astfel încât chiar și în această situație instanței i-ar fi imposibil — în cazul în care celălalt laborator stabilește că originea este cea indicată de debitoare — să compare fiabilitatea rezultatelor obținute de cele două laboratoare? În cazul unui răspuns afirmativ, autoritățile vamale trebuie să informeze debitoarea că mai sunt disponibile părți din probele prelevate din mărfuri și că aceasta poate să solicite probele respective pentru o astfel de analiză?

---

(1)   JO 2000, C 364, p. 1.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Curtea de Apel București (România) la data de 2 august 2013 — SC BCR Leasing IFN SA/Agenția Națională de Administrare Fiscală — Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Agenția Națională de Administrare Fiscală — Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor

(Cauza C-438/13)

(2013/C 325/22)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel București

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: SC BCR Leasing IFN SA

Pârâte: Agenția Națională de Administrare Fiscală — Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Agenția Națională de Administrare Fiscală — Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor

Întrebarea preliminară

Poate fi considerată ca fiind o livrare cu titlu oneros în sensul articolului 16 al Directivei 2006/[112]/CE (1) sau, după caz, ca fiind o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros în sensul articolului 18 al Directivei 2006/[112]/CE situația bunurilor care fac obiectul unui contract de leasing financiar care, urmare a rezilierii contractului din culpa utilizatorului, nu au fost recuperate de societatea de leasing de la utilizatorul bunului, deși societatea de leasing a inițiat și derulat procedurile legale de recuperare a bunurilor, iar după reziliere societatea de leasing nu a mai încasat nicio sumă de bani aferentă utilizării bunului?

---

(1)  Directiva Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 6 august 2013 — Sarah Nagy/Marcel Nagy

(Cauza C-442/13)

(2013/C 325/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Sarah Nagy

Intimat: Marcel Nagy

Întrebările preliminare

1.

Se poate considera că există două cereri „între aceleași părți” în sensul articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (1), în cazul în care în una dintre cereri copilul solicită obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere pentru trecut și pentru prezent, iar într-o procedură de divorț tatăl solicită să se stabilească cuantumul obligației sale de întreținere față de copil și a plății către mamă pentru perioada ulterioară divorțului?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare: Atunci când prin una dintre cereri creditorul obligației de întreținere invocă dreptul la întreținere pentru prezent, iar, în cadrul celeilalte cereri, debitorul obligației de întreținere solicită stabilirea cuantumului pensiei de întreținere pe care urmează să o plătească începând cu o dată ulterioară, cele două cereri au „același obiect și aceeași cauză” în sensul articolului 12 din regulament începând cu această dată ulterioară?

---

(1)   JO 2009 L 7, p. 1

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunalul Brașov (România) la data de 7 august 2013 — Imre Solyom, Luiza Solyom/Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov

(Cauza C-444/13)

(2013/C 325/24)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Brașov

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Imre Solyom, Luiza Solyom

Pârâtă: Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov

Întrebarea preliminară

Dacă art. 73 și 78 din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului UE trebuie interpretate, în situația în care părțile stabilesc prin contractul de vânzare-cumpărare un preț final și irevocabil, iar ulterior autoritățile fiscale consideră operațiunea de vânzare ca fiind taxabilă datorită reconsiderării statutului de persoană impozabilă a vânzătorului, în sensul că taxa pe valoarea adăugată aferentă se consideră inclusă în preț sau se adaugă peste acest preț? Cu alte cuvinte, care este baza impozabilă pentru o astfel de livrare?

---

(1)  Directiva Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht Salzburg (Austria) la 12 august 2013 — Germanwings GmbH/Ronny Henning

(Cauza C-452/13)

(2013/C 325/25)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Salzburg

Părțile din procedura principală

Apelantă: Germanwings GmbH

Intimat: Ronny Henning

Întrebările preliminare

Care este momentul relevant pentru noțiunea „ora de sosire” utilizată la articolele 2, 5 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (1):

(a)	momentul în care aeronava aterizează pe pistă („touchdown”);

(b)	momentul în care aeronava a ajuns la locul de parcare, iar frânele de parcare au fost cuplate, respectiv au fost atașați saboții de frână („in-block time”);

(c)	momentul în care se deschide ușa aeronavei,

(d)	un moment definit de părți în cadrul autonomiei de voință?

---

(1)  JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218.

Recurs introdus la 12 august 2013 de Confederazione Cooperative Italiane, Cooperativas Agro-alimentarias, Fédération française de la coopération fruitière, légumière et horticole (Felcoop) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 30 mai 2013 în cauza T-454/10: Associazione Nazionale degli Industriali delle Conserve Alimentari Vegetali (Anicav), Agrupación Española de Fabricantes de Conservas Vegetales (Agrucon)/Comisia Europeană

(Cauza C-445/13 P)

(2013/C 325/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Confederazione Cooperative Italiane, Cooperativas Agro-alimentarias, Fédération française de la coopération fruitière, légumière et horticole (Felcoop) (reprezentanți: M. Merola, M.C. Santacroce, avocați)

Celelalte părți din procedură: Associazione Nazionale degli Industriali delle Conserve Alimentari Vegetali (Anicav), Agrupación Española de Fabricantes de Conservas Vegetales (Agrucon), Associazione Italiana Industrie Prodotti Alimentari (AIIPA), Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea în întregime a hotărârii atacate;

—	declararea inadmisibilă a acțiunii procesatorilor industriali de fructe și de legume și, în consecință, admiterea concluziilor prezentate de reclamantele în primă instanță;

—

cu titlu subsidiar, în cazul în care Curtea decide că acțiunile în anulare sunt admisibile (quad non), anularea hotărârii atacate pentru erori de drept grave și vădite, precum și pentru motivare în drept insuficientă și contradictorie, astfel cum se explică în recurs, și trimiterea cauzei Tribunalului pentru examinarea pe fond;

—

cu titlu subsidiar, dacă Curtea decide să mențină (quad non) aprecierea Tribunalului cu privire la fondul cauzei, anularea în parte a hotărârii privind efectele anulării articolului 60 alineatul (7) din Regulamentul nr. 543/2011 (1) din cauza faptului că este întemeiată pe o motivare contradictorie, care încalcă de asemenea principiile securității juridice și încrederii legitime, dată fiind durata și funcționarea programelor operaționale;

—	obligarea reclamantelor în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe sau soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în apel, în cazul în care cauza este trimisă Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Recurentele susțin că, în hotărârea atacată, Tribunalul:

—

a apreciat în mod eronat admisibilitatea acțiunii în cauza T-454/10, în măsura în care se referă la anexa VIII la Regulamentul nr. 1580/2007 (2), în particular atunci când consideră că anexa VIII formează un ansamblu cu articolul 52 alineatul (2a) al doilea paragraf din regulamentul menționat anterior, fără să își dea seama că această din urmă dispoziție nu a adus nicio modificare cuprinsului anexei VIII, care a admis întotdeauna finanțarea din partea Uniunii a acțiunilor și investițiilor cu privire la anumite activități de prelucrare;

—	a apreciat în mod eronat calitatea procesuală a reclamantelor în primă instanță pentru a introduce acțiunile în anulare în temeiul articolului 263 alineatele (4) și (6) TFUE;

—

a hotărât în mod eronat că dispozițiile atacate au fost adoptate cu încălcarea Regulamentului unic OCP, prezumând în mod greșit că acest regulament excludea din domeniul de aplicare al finanțării europene toate activitățile exercitate de organizațiile de producători, altele decât producția de produse proaspete (indiferent dacă sunt destinate consumului sau procesării);

—	a aplicat în mod eronat principiul nediscriminării, confundându-l cu principiul concurenței nedenaturate între actori egali de pe piață, și a omis că sectorul agricol este supus propriilor reguli în cadrul politicii agricole comune;

—

în ceea ce privește efectele anulării, a aplicat în mod eronat articolul 264 alineatul (2) TFUE, prin efectuarea unei distincții între articolul 52 alineatul (2a) al doilea paragraf din fostul Regulament nr. 1580/2007 și articolul 50 alineatul (3) din Regulamentul nr. 543/2011, pe de o parte, și articolul 60 alineatul (7) din Regulamentul nr. 543/2011, pe de altă parte, precum și prin pronunțarea unei hotărâri care este imposibil de executat, în temeiul articolului 60 alineatul (7) din Regulamentul nr. 543/2011.

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO L 157, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (JO L 350, p. 1).

Recurs introdus la 9 august 2013 de T & L Sugars Ltd, Sidul Açúcares și Unipessoal Lda împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 6 iunie 2013 în cauza T-279/11, T & L Sugars Ltd, Sidul Açúcares și Unipessoal Lda/Comisia Europeană

(Cauza C-456/13 P)

(2013/C 325/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: T & L Sugars Ltd, Sidul Açúcares și Unipessoal Lda (reprezentanți: D. Waelbroeck, avocat, și D. Slater, Solicitor)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene, Republica Franceză.

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	declararea prezentului recurs ca fiind admisibil și fondat;

—	anularea hotărârii Tribunalului din 6 iunie 2013 în cauza T-279/11 (denumită în continuare „hotărârea atacată”) în măsura în care aceasta respinge ca inadmisibilă acțiunea recurentelor și motivele de nelegalitate ale acesteia;

—	trimiterea cauzei la Tribunal în vederea rejudecării pe fond;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în fața Curții de Justiție.

Motivele și principalele argumente

Recurentele prezintă următoarele motive în susținerea recursului:

1.	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că regulamentele atacate conțin măsuri de punere în aplicare în sensul articolului 263 alineatul (4) TFUE;

2.	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că Regulamentul nr. 393/2011 (1) nu le privea pe recurente în mod individual;

3.	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a respins excepția de nelegalitate ca urmare a motivelor invocate la punctele 1 și 2 de mai sus.

În consecință, recurentele solicită Curții (i) anularea hotărârii atacate în măsura în care aceasta declară inadmisibilă acțiunea în anulare și respinge excepția de nelegalitate și (ii) trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare.

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 393/2011 al Comisiei din 19 aprilie 2011 de fixare a coeficienților de alocare pentru eliberarea licențelor de import pentru care s-au depus cereri în perioada 1-7 aprilie 2011 pentru produse din sectorul zahărului în cadrul anumitor contingente tarifare și de suspendare a depunerii de cereri pentru astfel de licențe.

OJ L 104, p. 39

Recurs introdus la 16 septembrie 2013 de GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 3 iulie 2013 în cauza T-205/12, GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-494/13)

(2013/C 325/28)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH (reprezentanți: I. Memmler și S. Schulz, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) și Villiger Söhne GmbH

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 3 iulie 2013 pronunțate în cauza T-205/12 și a Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului din 1 martie 2012, cauza R 387/2011-1;

—	obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă un singur motiv, întemeiat pe greșita interpretare și aplicare ale articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1).

Recurenta susține următoarele:

Tribunalul a interpretat în mod greșit noțiunea „identitate a produselor” prin faptul că a asimilat „țigările de foi” expresiei generale „produse din tutun”. În acest mod, Tribunalul a extins în mod nejustificat domeniul protecției mărcii invocate în cadrul opoziției.

Tribunalul a interpretat în mod greșit noțiunea „asemănare a produselor”, dat fiind că, pentru a aprecia caracterul asemănător al produselor, nu ar fi trebuit nici să considere că „țigările de foi” pot fi incluse în mod global în cadrul noțiunii generale „articole pentru fumători”.

În cadrul comparării semnelor, Tribunalul a aplicat în mod greșit regula privind efectuarea unei aprecieri de ansamblu prin faptul că a comparat în mod global elementele „LIBERTAD” și „LIBERTE”, omițând astfel toate celelalte elemente ale mărcilor.

Or, unele dintre celelalte elemente ale mărcilor aflate în conflict sunt dominante, cum ar fi combinația de culori a mărcii contestate și a mărcii figurative invocate în cadrul opoziției și elementul „LA”.

În plus, Tribunalul a aplicat în mod greșit principiile stabilite de Curte în materie de asemănare conceptuală prin faptul că nu a ținut seama în mod suficient de diferitele limbi ale mărcilor.

Pe scurt, Tribunalul a ajuns astfel la o concluzie greșită.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, JO L 78, p. 1.

Recurs introdus la 16 septembrie 2013 de GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 3 iulie 2013 în cauza T-206/12, GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-495/13)

(2013/C 325/29)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH (reprezentanți: I. Memmler și S. Schulz, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Villiger Söhne GmbH

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 3 iulie 2013 în cauza T-206/12 și a Deciziei Camerei întâi a Oficiului din 1 martie 2012 (cauza R 411/2011-1);

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs privește hotărârea Tribunalului prin care s-a respins acțiunea reclamantei formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 1 martie 2012, privind o procedură de opoziție între Villiger Söhne GmbH și GRE Grand River Enterprises Deutschland GmbH.

Recurenta invocă un singur motiv întemeiat pe interpretarea și aplicarea eronată a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1).

În motivarea recursului, reclamanta arată că:

Tribunalul a interpretat în mod eronat noțiunea „identitatea produselor”, prin faptul că a asimilat produsul „țigări” cu noțiunea generală „produse din tabac”. Astfel, Tribunalul a extins în mod necorespunzător sfera de protecție a mărcii invocate în opoziție.

Tribunalul a interpretat în mod eronat noțiunea „similitudinea produselor”, întrucât, la aprecierea similitudinii produselor, nu ar fi trebuit să considere că produsele „țigări” sunt în general similare noțiunii generale „articole pentru fumători”.

La compararea semnelor, Tribunalul a aplicat eronat regula aprecierii globale, prin faptul că a apreciat în mod global elementele „LIBERTAD” și „LIBERTE” și a înlăturat astfel toate celelalte elemente ale mărcilor.

În special, dacă ar fi aplicat corect regula aprecierii globale, Tribunalul ar fi trebuit să acorde mai multă importanță unor alte elemente ale mărcilor în conflict, printre care, combinația de culori a mărcii contestate și mențiunea „LA” a mărcii invocate în opoziție.

În plus, Tribunalul a aplicat în mod eronat principiile stabilite de Curte în materia similitudinii conceptuale, neținând seama în mod suficient de diferitele limbi ale mărcilor.

În esență, Tribunalul a ajuns astfel la o concluzie eronată.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Spania/Comisia

(Cauza T-402/06) (1)

(Fondul de coeziune - Regulamentul (CE) nr. 1164/94 - Proiecte de infrastructură de mediu puse în aplicare pe teritoriul Cataloniei (Spania) - Desființarea în parte a sprijinului financiar - Achiziții publice de servicii și de lucrări - Criterii de atribuire - Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic - Egalitate de tratament - Transparență - Ofertă anormal de scăzută - Eligibilitatea cheltuielilor - Stabilirea corecțiilor financiare - Articolul H alineatul (2) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94 - Proporționalitate)

(2013/C 325/30)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentanți: inițial J.M. Rodríguez Cárcamo, ulterior A. Rubio González, abogados del Estado)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial A. Steiblytė și L. Escobar Guerrero, ulterior A. Steiblytė și S. Pardo Quintillán, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2006) 5105 a Comisiei din 20 octombrie 2006 de reducere a contribuției financiare acordate din Fondul de coeziune pentru opt proiecte puse în aplicare pe teritoriul comunității autonome Catalonia (Spania).

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)   JO C 42, 24.2.2007.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Spania/Comisia

(Cauza T-2/07) (1)

(Fondul de coeziune - Regulamentul (CE) nr. 1164/94 - Proiecte referitoare la asanarea bazinului hidrografic al râului Jucar (Spania) - Desființarea în parte a sprijinului financiar - Contracte de achiziții publice de lucrări - Criterii de atribuire - Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic - Egalitate de tratament - Transparență - Eligibilitatea cheltuielilor - Stabilirea corecțiilor financiare - Articolul H alineatul (2) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94 - Proporționalitate)

(2013/C 325/31)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentanți: inițial J. M. Rodríguez Cárcamo, ulterior A. Rubio González, abogados del Estado)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial A. Steiblytė și L. Escobar Guerrero, agenți, asistați de M. Canal Fontcuberta, avocat, și ulterior A. Steiblytė și S. Pardo Quintillán, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2006) 5102 a Comisiei din 20 octombrie 2006, prin care se reduce sprijinul financiar acordat din Fondul de coeziune grupului de proiecte cu nr. 2001.ES.16.C.PE.050, referitoare la asanarea bazinului hidrografic al râului Jucar (Spania)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)   JO C 56, 10.3.2007.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Spania/Comisia

(Cauza T-3/07) (1)

(Fondul de coeziune - Regulamentul (CE) nr. 1164/94 - Fondul de coeziune - Regulamentul (CE) nr. 1164/94 - Proiecte de infrastructură de mediu puse în aplicare pe teritoriul Andaluziei (Spania) - Desființarea în parte a sprijinului financiar - Achiziții publice de servicii și de lucrări - Criterii de atribuire - Publicitate - Eligibilitatea cheltuielilor - Stabilirea corecțiilor financiare - Articolul H alineatul (2) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94 - Proporționalitate)

(2013/C 325/32)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentanți: inițial J. M. Rodríguez Cárcamo, ulterior A. Rubio González, abogados del Estado)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial A. Steiblytė și L. Escobar Guerrero, agenți, asistați de M. Canal Fontcuberta, avocat, ulterior de A. Steiblytė și S. Pardo Quintillán, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Comisiei C(2006) 5103 din 20 octombrie 2006 prin care se reduce sprijinul financiar din Fondul de coeziune pentru cinci proiecte de infrastructură de mediu în curs de executare pe teritoriul Comunității Autonome Andaluzia (Spania)

Dispozitivul

1.

Anulează articolele 2-6 din Deciziei Comisiei C(2006) 5103 din 20 octombrie 2006 prin care se reduce sprijinul financiar din Fondul de coeziune pentru cinci proiecte de infrastructură de mediu în curs de executare pe teritoriul Comunității Autonome Andaluzia (Spania), în măsura în care includ un cuantum de 476 460 de euro cu titlu de corecții financiare privind proiectele cu referințele 2000.ES.16.C.PE.004, 2000.ES.16.C.PE.025, 2000.ES.16.C.PE.066 și 2000.ES.16.C.PE.0138.

2.	Respinge acțiunea în rest.

3.	Regatul Spaniei și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 56, 10.3.2007.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — British Telecommunications și BT Pension Scheme Trustees/Comisia

(Cauzele conexate T-226/09 și T-230/09) (1)

(Ajutoare de stat - Scutire parțială de obligația de a plăti o contribuție la Fondul de protecție a pensiilor - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă - Noțiunea de ajutor de stat - Resurse de stat - Avantaj - Caracter selectiv - Atingere adusă concurenței - Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre - Egalitate de tratament - Proporționalitate - Încredere legitimă - Obligația de motivare - Punerea în aplicare a ajutorului)

(2013/C 325/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: British Telecommunications (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: G. Robert, M. Newhouse, T. Castorina, solicitors, J. Holmes, barrister, și H. Legge, QC) (cauza T-226/09) și BT Pension Scheme Trustees Ltd (Londra) (reprezentanți: J. Derenne și A. Müller-Rappard, avocați) (cauzaT-230/09)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și N. Khan, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2009/703/CE a Comisiei din 11 februarie 2009 privind ajutorul de stat C-55/2007 (ex NN 63/07, CP 106/06) pus în aplicare de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord — Garanția acordată de autoritățile britanice pentru B[ritish] T[elecommunications] (JO L 242, p. 21)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunile.

2.	În cauza T-226/09, obligă British Telecommunications plc la plata cheltuielilor de judecată.

3.	În cauza T-230/09, obligă BT Pension Scheme Trustees Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 193, 15.8.2009.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — GL2006 Europe/Comisia

(Cauza T-435/09) (1)

(Clauză compromisorie - Contracte de sprijin financiar încheiate în cadrul celui de Al cincilea și al celui de Al șaselea program cadru pentru acțiuni comunitare de cercetare și de dezvoltare tehnologică și în cadrul Programului eTEN - Proiectele Highway, J WeB, Care Paths, Cocoon, Secure Justice, Qualeg, Lensis, E Pharm Up, Liric, Grace, Clinic și E2SP - Rezilierea contractelor - Rambursarea sumelor plătite - Note de debit - Cerere reconvențională - Reprezentarea reclamantei)

(2013/C 325/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: GL2006 Europe Ltd (Birmingham, Regatul Unit) (reprezentanți: M. Gardenal și E. Belinguier-Raiz, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial S. Delaude și N. Bambara, ulterior S. Delaude, agenți, asistați de R. Van der Hout, avocat)

Obiectul

Pe de o parte, acțiunea introdusă de societatea GL2006 Europe, în conformitate cu articolul 238 CE, întemeiată pe clauze compromisorii, prin care reclamanta contestă verificările efectuate de OLAF la incinta sa în luna decembrie 2008, decizia cuprinsă în scrisoarea din 10 iulie 2009 prin care Comisia a pus capăt participării sale la două proiecte de cercetare și de dezvoltare tehnologică, precum și 12 note de debit emise de Comisie la 7 august 2009 privind rambursarea sumelor pe care aceasta le plătise în cadrul participării sale la 12 proiecte de cercetare și de dezvoltare tehnologică și, pe de altă parte, cererea reconvențională de rambursare a respectivelor sume

Dispozitivul

1.	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului acțiunii introduse de GL2006 Europe Ltd.

2.	Obligă GL2006 Europe să plătească Comisiei Europene suma de 2 258 456,31 euro, majorată cu dobânzi de la data scadențelor prevăzute în notele de debit datate 7 august 2009.

3.	Obligă GL2006 Europe la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 11, 16.1.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Polonia/Comisia

(Cauza T-486/09) (1)

(FEOGA - Secțiunea «Garantare» - FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Măsuri de dezvoltare rurală - Zone defavorizate și agromediu - Corecție financiară forfetară - Cheltuieli efectuate de Polonia - Rapoarte de control - Eficacitatea controalelor - Regim de sancțiuni - Obligația de motivare)

(2013/C 325/35)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentanți: M. Szpunar, ulterior M. Szpunar și B. Majczyna, și în cele din urmă B. Majczyna și S. Balcerak, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Rossi și M. Owsiany-Hornung, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2009/721/CE a Comisiei din 24 septembrie 2009 de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 257, p. 28)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 51, 27.2.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Ecoceane/EMSA

(Cauza T-518/09) (1)

(Contracte de achiziții publice de servicii - Proceduri de cerere de ofertă - Intervenția navelor de ajutor în cadrul combaterii poluării cu hidrocarburi - Respingerea ofertei unui ofertant - Obligația de motivare - Egalitate de tratament - Transparență - Eroare vădită de apreciere - Răspundere extracontractuală)

(2013/C 325/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Ecoceane (Paris, Franța) (reprezentant: S. Spalter, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA) (reprezentanți: J. Menze, agent, asistat de J. Stuyck, avocat)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de anulare a Deciziei din 28 octombrie 2009 a EMSA prin care s-a respins oferta prezentată de reclamantă în cadrul procedurii de cerere de ofertă EMSA/NEG/1/2009, referitoare la încheierea de contracte de achiziții de servicii privind intervenția navelor de ajutor în cadrul combaterii poluării cu hidrocarburi (Lotul 2: Atlantic/Canalul Mânecii), precum și a deciziei de atribuire a contractului altui ofertant și, pe de altă parte, cerere de despăgubiri

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Ecoceane să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA).

---

(1)   JO C 80, 27.3.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — ATC și alții/Comisia

(Cauza T-333/10) (1)

(Răspundere extracontractuală - Sănătate animală - Măsuri de salvgardare în situație de criză - Măsuri de protecție referitoare la prezența gripei aviare puternic patogene în anumite țări terțe - Interzicerea importului de păsări sălbatice capturate în mediul lor natural - Încălcare suficient de gravă a unor norme de drept care conferă drepturi particularilor - Nerespectare manifestă și gravă a limitelor puterii de apreciere - Directivele 91/496/CE și 92/65/CE - Principiul precauției - Obligația de diligență - Proporționalitate)

(2013/C 325/37)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamanți: Animal Trading Company (ATC) BV (Loon op Zand, Țările de Jos), Avicentra NV (Malle, Belgia), Borgstein birds and Zoofood Trading vof (Wamel, Țările de Jos), Bird Trading Company Van der Stappen BV (Dongen, Țările de Jos), New Little Bird’s Srl (Anagni, Italia), Vogelhuis Kloeg (Zevenbergen, Țările de Jos), și Giovanni Pistone (Westerlo, Belgia) (reprezentanți: M. Osse și J. Houdijk, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți:: F. Jimeno Fernández și B. Burggraaf, agenți)

Obiectul

Acțiune în despăgubire prin care se solicită repararea prejudiciului pe care reclamanții pretind că l-au suferit ca urmare a adoptării, inițial, a Deciziei 2005/760/CE a Comisiei din 27 octombrie 2005 privind unele măsuri de protecție referitoare la prezența gripei aviare puternic patogene în anumite țări terțe, aplicabile importului de păsări ținute în captivitate (JO L 285, p. 60, Ediție specială, 03/vol. 66, p. 198), a cărei aplicare a fost prelungită, și, apoi, a Regulamentului (CE) nr. 318/2007 al Comisiei din 23 martie 2007 de stabilire a condițiilor de sănătate animală pentru importurile anumitor păsări în Comunitate și a condițiilor de carantină (JO L 84, p. 7).

Dispozitivul

1.

Uniunea Europeană este obligată să repare prejudiciul suferit de Animal Trading Company (ATC) BV, de Avicentra NV, de Borgstein birds and Zoofood Trading vof, de Bird Trading Company Van der Stappen BV, de New Little Bird’s Srl, de Vogelhuis Kloeg și de domnul Giovanni Pistone ca urmare a adoptării și a punerii în aplicare de către Comisia Europeană, în primul rând, a Deciziei 2005/760/CE din 27 octombrie 2005 privind unele măsuri de protecție referitoare la prezența gripei aviare puternic patogene în anumite țări terțe, aplicabile importului de păsări ținute în captivitate, în al doilea rând, a Deciziei 2005/862/CE din 30 noiembrie 2005 de modificare a Deciziilor 2005/759/CE și 2005/760/CE în ceea ce privește măsurile de luptă împotriva gripei aviare la alte păsări decât păsările de curte, în al treilea rând, a Deciziei 2006/79/CE din 31 ianuarie 2006 de modificare a Deciziilor 2005/759/CE și 2005/760/CE, în ceea ce privește o prelungire a perioadei de aplicare a acestora, în al patrulea rând, a Deciziei 2006/405/CE din 7 iunie 2006 de modificare a Deciziilor 2005/710/CE, 2005/734/CE, 2005/758/CE, 2005/759/CE, 2005/760/CE, 2006/247/CE și 2006/265/CE în ceea ce privește anumite măsuri de protecție împotriva influenței aviare înalt patogene, în al cincilea rând, a Deciziei 2006/522/CE din 25 iulie 2006 de modificare a Deciziilor 2005/759/CE și 2005/760/CE privind unele măsuri de protecție referitoare la gripa aviară puternic patogenă și la introducerea anumitor păsări vii în Comunitate, în al șaselea rând, a Deciziei 2007/21/CE din 22 decembrie 2006 de modificare a Deciziei 2005/760/CE în ceea ce privește anumite măsuri de protecție referitoare la prezența gripei aviare puternic patogene și la importurile de păsări, altele decât păsările de curte, în Comunitate, precum și, în al șaptelea rând, a Deciziei 2007/183/CE din 23 martie 2007 de modificare a Deciziei 2005/760.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Părțile vor transmite Tribunalului, în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii, cuantumul despăgubirilor, stabilit de comun acord.

4.	În lipsa unui acord, părțile vor transmite Tribunalului, în același termen, concluziile lor privind cuantumul despăgubirilor.

5.	Amână pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată.

---

(1)   JO C 274, 9.10.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Duravit și alții/Comisia

(Cauza T-364/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile - Încălcare unică și continuă - Sarcina probei - Amenzi - Egalitate de tratament - Proporționalitate - Legalitatea pedepselor)

(2013/C 325/38)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Duravit AG (Hornberg, Germania), Duravit SA (Bischwiller, Franța) și Duravit BeLux SPRL/BVBA (Overijse, Belgia) (reprezentanți: R. Bechtold, U. Soltész și C. von Köckritz, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre și A. Antoniadis, agenți, asistați de P. Thyri, avocat)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Simm și F. Florindo Gijón, agenți)

Obiectul

Cu titlu principal, cerere de anulare în parte a Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) și, cu titlu subsidiar, cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantelor în această decizie

Dispozitivul

1.

Anulează articolul 1 alineatul (1) punctul 8 din Decizia C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie), în măsura în care, în cuprinsul acestuia, Comisia Europeană concluzionează că Duravit AG, Duravit BeLux SPRL/BVBA și Duravit SA au participat la o încălcare pe teritoriile Italiei, Austriei și Țărilor de Jos.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Duravit AG, Duravit BeLux și Duravit SA suportă trei sferturi din propriile cheltuieli de judecată.

4.	Comisia suportă un sfert din cheltuielile de judecată efectuate de Duravit AG, de Duravit BeLux și de Duravit SA, precum și propriile cheltuieli de judecată.

5.	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 288, 23.10.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Rubinetteria Cisal/Comisia

(Cauza T-368/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile - Noțiunea de încălcare - Comunicarea din 2002 privind cooperarea - Cooperare - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Calcularea cuantumului amenzii - Lipsa capacității de plată)

(2013/C 325/39)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Rubinetteria Cisal SpA (Alzo Frazione di Pella, Italia) (reprezentanți: M. Pinnarò și P. Santer, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, A. Antoniadis și L. Malferrari, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Cerere prin care se solicită, cu titlu principal, anularea Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie), în măsura în care o privește pe reclamantă și, cu titlu subsidiar, reducerea cuantumului amenzii care i-a fost aplicată

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Rubinetteria Cisal SpA să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)   JO C 288, 23.10.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Villeroy & Boch Austria și alții/Comisia

(Cauzele conexate T-373/10, T-374/10, T-382/10 și T-402/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile - Încălcare unică - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Dovadă - Amenzi - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Neretroactivitate - Termen rezonabil)

(2013/C 325/40)

Limbile de procedură: germana, franceza și neerlandeza

Părțile

Reclamante: Villeroy & Boch Austria GmbH (Mondsee, Austria) (reprezentanți: A. Reidlinger, S. Dethof, M. Klusmann și K. Blau-Hansen, avocați) (cauza T-373/10), Villeroy & Boch AG (Mettlach, Germania) (reprezentanți: M. Klusmann, avocat, S. Thomas, profesor) (cauza T-374/10), Villeroy et Boch SAS (Paris, Franța) (reprezentanți: J. Philippe, K. Blau-Hansen, avocați, și A. Villette, solicitor) (cauza T-382/10) și Villeroy & Boch — Belgium (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: O. Brouwer, J. Blockx și N. Lorjé, avocați) (cauza T-402/10)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: în cauza T-373/10, inițial F. Castillo de la Torre, R. Sauer, F. Ronkes Agerbeek și A. Antoniadis, ulterior F. Castillo de la Torre, R. Sauer și F. Ronkes Agerbeek, agenți, asistați de G. van der Wal și de M. van Heezik, avocați, în cauza T-374/10, A. Antoniadis, R. Sauer și F. Ronkes Agerbeek, în cauza T-382/10, F. Castillo de la Torre, F. Ronkes Agerbeek și N. von Lingen, agenți, asistați de G. van der Wal și de M. van Heezik, iar în cauza T-402/10, F. Castillo de la Torre, F. Ronkes Agerbeek, asistați de G. van der Wal și de M. van Heezik)

Obiectul

Cerere prin care se solicită, cu titlu principal, anularea Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie), în măsura în care le privește pe reclamante și, cu titlu subsidiar, reducerea cuantumului amenzilor care le-au fost aplicate

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunile în cauzele T-373/10, T-382/10 și T-402/10.

2.

În cauza T-374/10, anulează articolul 1 alineatul (7) din Decizia C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie), în măsura în care, în cuprinsul acestuia, s-a constatat că Villeroy & Boch AG a participat la o înțelegere în sectorul produselor și al accesoriilor pentru baie în Belgia, în Germania, în Franța, în Italia, în Țările de Jos și în Austria înainte de 12 octombrie 1994.

3.	Respinge în rest acțiunea în cauza T-374/10.

4.	Villeroy & Boch Austria GmbH, Villeroy et Boch SAS și Villeroy & Boch — Belgium suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cauzele T-373/10, T-382/10 și T-402/10.

5.	Villeroy & Boch AG suportă șapte optimi din propriile cheltuieli de judecată și șapte optimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie în cauza T-374/10.

6.	Comisia suportă o optime din propriile cheltuieli de judecată și o optime din cheltuielile de judecată efectuate de Villeroy & Boch AG în cauza T-374/10.

---

(1)   JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Hansa Metallwerke și alții/Comisia

(Cauza T-375/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile - Cooperare pe parcursul procedurii administrative - Comunicarea din 2002 privind cooperarea - Reducerea cuantumului amenzii - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Neretroactivitate)

(2013/C 325/41)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Hansa Metallwerke AG (Stuttgart, Germania), Hansa Nederland BV (Nijkerk, Țările de Jos), Hansa Italiana Srl (Castelnuovo del Garda, Italia), Hansa Belgium (Asse, Belgia) și Hansa Austria GmbH (Salzburg, Austria) (reprezentanți: H.-J. Hellmann și C. Malz, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Antoniadis și R. Sauer, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Simm și F. Florindo Gijón, agenți)

Obiectul

Cu titlu principal, cerere de anulare în parte a Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) și, cu titlu subsidiar, cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantelor în această decizie

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Hansa Metallwerke AG, Hansa Nederland BV, Hansa Italiana Srl, Hansa Belgium și Hansa Austria GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată ale Comisiei Europene.

3.	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Mamoli Robinetteria/Comisia

(Cauza T-376/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile - Dreptul la apărare - Comunicarea din 2002 privind cooperarea - Excepție de nelegalitate - Noțiunea de înțelegere - Calcularea cuantumului amenzii - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Gravitate - Coeficientul cuantumului adițional)

(2013/C 325/42)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Mamoli Robinetteria SpA (Milan, Italia) (reprezentanți: F. Capelli și M. Valcada, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți:: F. Castillo de la Torre, A. Antoniadis și L. Malferrari, agenți, asistați inițial de F. Ruggeri Laderchi și A. De Matteis, ulterior de F. Ruggeri Laderchi, avocați)

Obiectul

Cu titlu principal, anularea Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie), în măsura în care o privește pe reclamantă, și, cu titlu subsidiar, desființarea sau reducerea amenzii care i-a fost aplicată

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Mamoli Robinetteria SpA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)   JO C 288, 23.10.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Masco și alții/Comisia

(Cauza T-378/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile - Încălcare unică)

(2013/C 325/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Masco Corp. (Michigan, Statele Unite), Hansgrohe AG (Schiltach, Germania), Hansgrohe Deutschland Vertriebs GmbH (Schiltach), Hansgrohe Handelsgesellschaft mbH (Wiener Neudorf, Austria), Hansgrohe SA/NV (Bruxelles, Belgia), Hansgrohe BV (Westknollendam, Țările de Jos), Hansgrohe SARL (Antony, Franța), Hansgrohe SRL (Villanova d’Asti, Italia), Hüppe GmbH (Bad Zwischenahn, Germania), Hüppe Ges.mbH (Laxenburg, Austria), Hüppe Belgium SA (Woluwé Saint-Étienne, Belgia) și Hüppe BV (Alblasserdam, Țările de Jos) (reprezentanți: D. Schroeder, S. Heinz, avocați și J. Temple Lang, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre și F. Ronkes Agerbeek, agenți, asistați de B. Kennelly, barrister)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a articolului 1 din Decizia C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie), în măsura în care, în cuprinsul acestei decizii, Comisia a considerat că reclamantele au participat la o încălcare unică și complexă în sectorul produselor și al accesoriilor pentru baie.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.

Obligă Masco Corp., Hansgrohe AG, Hansgrohe Deutschland Vertriebs GmbH, Hansgrohe Handelsgesellschaft mbH, Hansgrohe SA/NV, Hansgrohe BV, Hansgrohe SARL, Hansgrohe SRL, Hüppe GmbH, Hüppe Ges.mbH, Hüppe Belgium SA și Hüppe BV să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)   JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Keramag Keramische Werke și alții/Comisia

(Cauzele conexate T-379/10 și T-381/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonare a creșterilor de preț și schimb de informații comerciale sensibile - Durata încălcării - Dreptul la apărare - Acces la dosar - Caracter imputabil al comportamentului ilicit)

(2013/C 325/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Keramag Keramische Werke AG (Ratingen, Germania), Koralle Sanitärprodukte GmbH (Vlotho, Germania), Koninklijke Sphinx BV (Maastricht, Țările de Jos), Allia SAS (Avon, Franța), Produits Céramique de Touraine SA (Selles-sur-Cher, Franța), Pozzi Ginori SpA (Milano, Italia) (cauza T-379/10); Sanitec Europe Oy (Helsinki, Finlanda) (cauza T-381/10) (reprezentanți: J. Killick, barrister, I. Reynolds, solicitor, și P. Lindfelt și K. Struckmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre și F. Ronkes Agerbeek, agenți, asistați de B. Kennelly, barrister)

Obiectul

Cu titlu principal, cerere de anulare în parte a Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) și, cu titlu subsidiar, cerere de reducere a amenzii aplicate reclamantelor prin această decizie

Dispozitivul

1.

Anulează articolul 1 alineatul (1) punctul 6 din Decizia C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) în măsura în care Comisia Europeană concluzionează la acest punct că, pe de o parte, Allia SAS și Produits Céramique de Touraine SA au participat la o încălcare referitoare la o înțelegere pe piața franceză în perioada 25 februarie 2004-9 noiembrie 2004 și că, pe de altă parte, Pozzi Ginori SpA a participat la o încălcare referitoare la o înțelegere pe piața italiană într-o altă perioadă decât 14 mai 1996-9 martie 2001.

2.	Anulează articolul 2 alineatul (7) din Decizia C(2010) 4185 final în măsura în care cuantumul total al amenzii aplicate Keramag Keramische Werke AG, Koralle Sanitärprodukte GmbH, Koninklijke Sphinx BV, Pozzi Ginori și Sanitec Europe Oy depășește 50 580 701 euro.

3.	Respinge în rest acțiunea.

4.	Keramag Keramische Werke, Koralle Sanitärprodukte, Koninklijke Sphinx, Allia, Produits Céramique de Touraine, Pozzi Ginori și Sanitec Europe suportă trei sferturi din propriile cheltuieli de judecată.

5.	Comisia suportă un sfert din cheltuielile de judecată efectuate de Keramag Keramische Werke, de Koralle Sanitärprodukte, de Koninklijke Sphinx, de Allia, de Produits Céramique de Touraine, de Pozzi Ginori și de Sanitec Europe, precum și propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Wabco Europe și alții/Comisia

(Cauza T-380/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile - Denaturare a concurenței - Probă - Calcularea cuantumului amenzii - Cooperare pe parcursul procedurii administrative - Comunicarea din 2002 privind cooperarea - Imunitate la amenzi - Reducerea cuantumului amenzii - Valoare adăugată semnificativă - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Principiul neretroactivității)

(2013/C 325/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Wabco Europe (Bruxelles, Belgia), Wabco Austria GesmbH (Vienne, Austria), Trane Inc. (Piscataway, New Jersey, Statele Unite), Ideal Standard Italia Srl (Milan, Italia) și Ideal Standard GmbH (Bonn, Germania) (reprezentanți: S. Völcker, F. Louis, A. Israel, N. Niejahr, avocați, C. O’Daly, E. Batchelor, solicitors și F. Carlin, barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți:: F. Castillo de la Torre, F. Ronkes Agerbeek și G. Koleva, agenți)

Obiectul

Cerere prin care se solicită anularea Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) în măsura în care le privește pe reclamante și reducerea cuantumului amenzilor aplicate acestora.

Dispozitivul

1.

Anulează alineatul (1) punctele 3 și 4 din Decizia C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 din TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) în măsura în care, în cuprinsul acestuia, Comisia Europeană sancționează Trane Inc., Wabco Europe și Ideal Standard Italia Srl pentru o încălcare referitoare la o înțelegere pe piața italiană a produselor ceramice săvârșită într-o perioadă diferită de cea cuprinsă între 12 mai 2000 și 9 martie 2001.

2.	Stabilește cuantumul amenzii impuse Trane la articolul 2 alineatul (3) litera (a) din Decizia C(2010) 4185 final la 92 664 493 de euro.

3.	Stabilește cuantumul amenzii impuse în solidar Wabco și Trane la articolul 2 alineatul (3) litera (b) din Decizia C(2010) 4185 la 15 820 767 de euro.

4.	Stabilește cuantumul amenzii impuse în solidar Ideal Standard Italia, Wabco Europe și Trane la articolul 2 alineatul (3) litera (e) din Decizia C(2010) 4185 la 4 520 220 de euro.

5.	Respinge în rest acțiunea.

6.	Comisia suportă jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Wabco Europe, de Wabco Austria GesmbH, de Trane, de Ideal Standard Italia și de Ideal Standard GmbH, precum și propriile cheltuieli de judecată.

7.	Wabco Europe, Wabco Austria, Trane, Ideal Standard Italia și Ideal Standard suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 288, 23.10.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Dornbracht/Comisia

(Cauza T-386/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile - Excepție de nelegalitate - Gravitatea încălcării - Circumstanțe atenuante - Egalitate de tratament - Proporționalitate - Neretroactivitate)

(2013/C 325/46)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Aloys F. Dornbracht GmbH & Co. KG (Iserlohn, Germania) (reprezentanți: inițial H. Janssen, T. Kapp și M. Franz, ulterior H. Janssen și T. Kapp, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre și A. Antoniadis, agenți, asistați de A. Böhlke, avocat)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Simm și F. Florindo Gijón, agenți)

Obiectul

Cu titlu principal, o cerere de anulare în parte a Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) și, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantei în această decizie

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Aloys F. Dornbracht GmbH & Co. KG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3.	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Zucchetti Rubinetteria/Comisia

(Cauza T-396/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile - Noțiunea de încălcare - Încălcare unică - Piața relevantă - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Gravitate - Coeficienți)

(2013/C 325/47)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Zucchetti Rubinetteria (Gozzano, Italia) (reprezentanți: M. Condinanzi, P. Ziotti și N. Vasile, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, A. Antoniadis și L. Malferrari, agenți, asistați inițial de F. Ruggeri Laderchi și A. De Matteis, iar ulterior de F. Ruggeri Laderchi, avocați)

Obiectul

Cerere prin care se solicită, cu titlu principal, anularea Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) în măsura în care o privește pe reclamantă și, cu titlu subsidiar, desființarea sau reducerea amenzii care i-a fost aplicată.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Zucchetti Rubineteria SpA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)   JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Roca Sanitario/Comisia

(Cauza T-408/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Amenzi - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Gravitatea încălcării - Coeficienți - Circumstanțe atenuante - Reducerea cuantumului amenzii - Valoare adăugată semnificativă)

(2013/C 325/48)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Roca Sanitario, SA (Barcelona, Spania) (reprezentanți: J. Folguera Crespo și M. Merola, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial F. Castillo de la Torre, A. Antoniadis și F. Castilla Contreras, ulterior M. Castillo de la Torre, A. Antoniadis și F. Jimeno Fernández, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) și, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantei în această decizie

Dispozitivul

1.

Cuantumul amenzii aplicate în solidar Roca Sanitario, SA, la articolul 2 alineatul (4) litera (b) din Decizia C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) este de 6 298 000 de euro.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Comisia Europeană suportă, în plus față de propriile cheltuieli de judecată, o treime din cheltuielile de judecată efectuate de Roca Sanitario.

4.	Roca Sanitario suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Laufen Austria/Comisia

(Cauza T-411/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Amenzi - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Gravitatea încălcării - Coeficienți - Circumstanțe atenuante - Criză economică - Presiune exercitată de distribuitorii cu ridicata - Comunicarea din 2002 privind cooperarea - Reducerea cuantumului amenzii - Valoare adăugată semnificativă)

(2013/C 325/49)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Laufen Austria AG (Wilhelmsburg, Austria) (reprezentanți: E. Navarro Varona și L. Moscoso del Prado González, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial F. Castillo de la Torre, A. Antoniadis și F. Castilla Contreras, ulterior F. Castillo de la Torre, A. Antoniadis și F. Jimeno Fernández, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) și o cerere de reducere a amenzii aplicate reclamantei în această decizie.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Laufen Austria AG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)   JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Roca/Comisia

(Cauza T-412/10) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Amenzi - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Gravitatea încălcării - Circumstanțe atenuante - Criză economică - Comunicarea din 2002 privind cooperarea - Reducerea cuantumului amenzii - Valoare adăugată semnificativă)

(2013/C 325/50)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Roca (Saint Ouen L’Aumone, Franța) (reprezentant: P. Vidal Martínez, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial F. Castillo de la Torre, A. Antoniadis și F. Castilla Contreras, ulterior F. Castillo de la Torre, A. Antoniadis și F. Jimeno Fernández, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) și o cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantei în această decizie

Dispozitivul

1.

Anulează articolul 2 alineatul (4) litera (b) din Decizia C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie), în măsura în care Comisia Europeană a stabilit cuantumul amenzii aplicate în solidar Roca fără a ține seama de cooperarea acesteia.

2.	Cuantumul amenzii aplicate Roca la articolul 2 alineatul (4) litera (b) din Decizia C(2010) 4185 final este de 6 298 000 de euro.

3.	Respinge în rest acțiunea.

4.	Comisia suportă, în afară de propriile cheltuieli de judecată, o treime din cheltuielile de judecată efectuate de Roca.

5.	Roca suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Islamic Republic of Iran Shipping Lines și alții/Consiliul

(Cauza T-489/10) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Obligația de motivare - Eroare de apreciere)

(2013/C 325/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Islamic Republic of Iran Shipping Lines (Teheran, Iran) și celelalte 17 reclamante ale căror nume figurează în anexa hotărârii (reprezentanți: F. Randolph, QC, M. Lester, barrister și M. Taher, solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și R. Liudvinaviciute-Cordeiro, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtelor: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Konstantinidis și T. Scharf, agenți) și Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și É. Ranaivoson, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39, rectificare în JO L 197, 29.7.2010, p. 19), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 195, p. 25), a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 281, p. 81), a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1) și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1, rectificare în JO L 332, 4.12.2012, p. 31)

Dispozitivul

1.

Anulează, în măsura în care privesc Islamic Republic of Iran Shipping Lines, precum și celelalte 17 reclamante ale căror nume figurează în anexă: — anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC; — anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului; — anexa la Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413; — anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007; — anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010.

2.	Efectele Deciziei 2010/413, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644, sunt menținute în ceea ce privește Islamic Republic of Iran Shipping Lines, precum și celelalte 17 reclamante ale căror nume figurează în anexă, până când anularea Regulamentului nr. 267/2012 începe să producă efecte.

3.	Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Islamic Republic of Iran Shipping Lines, precum și de celelalte 17 reclamante ale căror nume figurează în anexă.

4.	Comisia Europeană și Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 30, 29.1.2011.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Bank Kargoshaei și alții/Consiliul

(Cauza T-8/11) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului cu scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Încredere legitimă - Reexaminarea măsurilor restrictive adoptate - Eroare de apreciere - Egalitate de tratament - Temei juridic - Norme fundamentale de procedură - Proporționalitate - Drept de proprietate)

(2013/C 325/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Bank Kargoshaei și alții (Teheran, Iran), Bank Melli Iran Investment Company (Teheran), Bank Melli Iran Printing and Publishing Company (Teheran), Cement Investment & Development Co. (Teheran), Mazandaran Cement Company (Teheran), Melli Agro-chemical Company (Teheran) și Shomal Cement Co. (Teheran) (reprezentanți: inițial L. Defalque și S. Woong, ulterior L. Defalque și C. Malhherbe, avocați)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și R. Liudvinaviciute-Cordeiro, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Erlbacher și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de anulare în parte a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 281, p. 81), a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC (JO L 319, p. 11), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010, și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1) și pe de altă parte, cerere de anulare a oricărui regulament viitor sau a oricărei decizii viitoare de completare sau de modificare a vreunuia dintre actele atacate care ar putea fi în vigoare la data terminării procedurii orale.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.

Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Bank Kargoshaei și alții, Bank Melli Iran Investment Company, Bank Melli Iran Printing and Publishing Company, Cement Investment & Development Co., Mazandaran Cement Company, Melli Agro-chemical Company și Shomal Cement Co.

3.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 72, 5.3.2011.

Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013 — Țările de Jos/Comisia

(Cauza T-343/11) (1)

(FEOGA - Secțiunea Garantare - Cheltuieli excluse de la finanțare - Fructe și legume - Excluderea de la finanțare a costurilor de tipărire a ambalajelor - Nerespectarea criteriilor de recunoaștere a unei organizații de producători - Excluderea cheltuielilor ansamblului membrilor organizației de producători în cauză - Proporționalitate)

(2013/C 325/53)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamant: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: inițial C. Wissels, M. de Ree, B. Koopman și C. Schillemans, ulterior C. Wissels, M. de Ree și C. Schillemans, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet și P. Rossi, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei de punere în aplicare 2011/244/UE a Comisiei din 15 aprilie 2011 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare, în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 102, p. 33), în măsura în care aceasta privește cheltuielile efectuate de Regatul Țărilor de Jos

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Regatul Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 252, 27.8.2011.

Recurs introdus la 17 iulie 2013 de FK (*1) împotriva Ordonanței din 8 mai 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-87/12, FK (*1)/Comisia

(Cauza T-373/13 P)

(2013/C 325/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: FK (*1) (reprezentanți: S. Orlandi, D. Abreu Caldas și J.N. Louis, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	anularea Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 8 mai 2013 în cauza F-87/12, FK (*1)/Comisia Europeană;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului recurentul invocă un motiv unic întemeiat pe o eroare de drept, întrucât TFP a considerat că printr-o anulare a limitării duratei prelungirii contractului său de agent temporar, recurentul ar fi situat retroactiv sub regimul unui contract pe perioadă nedeterminată. Recurentul consideră că nu aceasta este situația și arată că TFP a încălcat dreptul la o cale de atac efectivă, apreciind că nu era admisibilă cererea recurentului de anulare în parte a deciziei de prelungire a contractului său și anume anularea dispozitivului deciziei prin care se limita în timp durata prelungirii.

---

(*1)  Informații șterse sau înlocuite în contextul cadrului legal de protecție a datelor cu caracter personal și/sau a confidențialității.

Acțiune introdusă la 6 august 2013 — Bitiqi și alții/Comisia și alții

(Cauza T-410/13)

(2013/C 325/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Burim Bitiqi (Londra, Regatul Unit), Arlinda Gjebrea (Priștina, Republica Kosovo), Anna Gorska (Varșovia, Polonia), Agim Hajdini (Londra), Josefa Martínez Estéve (Valencia, Spania), Denis Vasile Miron (București, România), James Nicholls (Swindon, Regatul Unit), Zornitsa Popova Glodzhani (Varna, Bulgaria); Andrei Mihai Popovici (București) și Amaia San José Ortiz (Llodio, Spania) (reprezentanți: A. Coolen, J.-N. Louis, É. Marchal și D. Abreu Caldas, avocați)

Pârâte: Comisia Europeană, Eulex Kosovo și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	să declare și să dispună — anularea deciziilor din 27 mai și din 2 iulie de a nu prelungi contractele reclamanților, — obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă cinci motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea principiului consultării reprezentanților personalului dat fiind că personalul a fost informat cu privire la consecințele deciziei de restructurare a misiunii Eulex Kosovo numai după luarea deciziei, iar ierarhia s-a opus unei consultări cu delegatul sindical.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea protecției lucrătorilor în cadrul unei concedieri colective, în măsura în care ar trebui aplicat fiecărei persoane concediate dreptul în vigoare în statul membru de origine, ceea ce ar implica o mare disparitate a normelor și a protecției acordate.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe săvârșirea unui abuz de drept în utilizarea succesivă a contractelor pe durată nedeterminată.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și nediscriminării între categoriile de lucrători „seconded” și „contracted”, în măsura în care suprimarea de posturi nu ar privi în realitate decât lucrători care intră în categoria personalului „contracted”, celui de tip „seconded” oferindu-i-se posibilități de reorganizare.

5.	Al cincilea motiv, referitor la o reclamantă, întemeiat pe încălcarea articolului 8 din Carta socială europeană, reclamanta fiind informată cu privire la decizia atacată în timp ce era însărcinată în concediu de maternitate.

Acțiune introdusă la 13 august 2013 — Richter + Frenzel/OAPI — Richter (Richter + Frenzel)

(Cauza T-418/13)

(2013/C 325/56)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Richter + Frenzel GmbH + Co. KG (Würzburg, Germania) (reprezentant: D. Altenburg, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ferdinand Richter GmbH (Pasching, Austria)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate a Camerei a patra de recurs a OAPI din 12 martie 2013 (R 2001/2011-4),

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii, inclusiv a celor efectuate în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „Richter + Frenzel” pentru produse și servicii din clasele 1, 6, 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 24, 25, 35, 37, 39, 41 și 42 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 8 545 998

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Ferdinand Richter GmbH

Marca sau semnul invocat: marca verbală „RICHTER”, marca figurativă „RICHTER edition” și marca neînregistrată „Richter”, utilizată în comerț în Austria

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009

Acțiune introdusă la 14 august 2013 — Brouillard/Curtea de Justiție

(Cauza T-420/13)

(2013/C 325/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Alain Laurent Brouillard (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: J. M. Gouazé, avocat)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 5 iunie 2013 luată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene — Direcția Generală de Traduceri — privind contractul 2013/S 047-075037, prin care domnul Brouillard a fost eliminat din lotul de traduceri în limba franceză;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamantul solicită anularea deciziei de a invita candidatul reținut să depună, în cadrul unei proceduri de negociere de cerere de ofertă privind încheierea de contracte-cadru pentru traducerea unor texte juridice din anumite limbi oficiale ale Uniunii Europene în limba franceză (JO 2013/S 47-075037), o ofertă în care se confirmă că reclamantul nu va fi angajat în vederea prestării de servicii în discuție, în cazul în care nu va face dovada pregătirii juridice complete necesare.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe necompetența autorității care a adoptat actul atacat.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea Directivelor 2000/78/CE (1) și 2005/36/CE (2), precum și a jurisprudenței Curții de Justiție.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere a calificărilor universitare și profesionale ale reclamantului.

---

(1)  Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 06, p. 7)

(2)  Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale JO L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 08, p. 3)

Acțiune introdusă la 14 august 2013 — CPME și alții/Consiliul

(Cauza T-422/13)

(2013/C 325/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Committee of Polyethylene Terephthalate (PET) Manufacturers in Europe (CPME) (Bruxelles, Belgia), Artenius España, SL (El Prat del Llobregat, Spania), Cepsa Quimica, SA (Madrid, Spania), Equipolymers Srl (Milano, Italia); Indorama Ventures Poland sp. z o.o. (Włocławek, Polonia), Lotte Chemical UK Ltd (Newcastle upon Tyne, Regatul Unit), M&G Polimeri Italia SpA (Patrica, Italia); Novapet, SA (Zaragoza, Spania), Ottana Polimeri Srl (Ottana, Italia), UAB Indorama Polymers Europe (Klaipėda, Lituania), UAB Neo Group (Rimkai, Lituania), și UAB Orion Global pet (Klaipėda) (reprezentanți: L. Ruessmann, lawyer, și J. Beck, Solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea cererii ca fiind admisibilă și întemeiată;

—	anularea Deciziei de punere în aplicare 2013/226/EU (1);

—	obligarea pârâtului la plata de despăgubiri,

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 20 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (2) (denumit în continuare „Regulamentul de bază antidumping”) și pe încălcarea dreptului la apărare al reclamanților întrucât Consiliul nu le-a făcut cunoscute reclamanților elementele de fapt și aprecierile care au condus la adoptarea deciziei contestate și nu le-a oferit un termen rezonabil pentru a-și prezenta poziția.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere a situației de fapt și a încălcat articolul 11 alineatul (2) și articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul de bază antidumping atunci când a adoptat decizia contestată și mai ales atunci când a concluzionat, la considerentele (17) și (23) din decizia contestată, că lipsei unor măsuri nu ar conduce la producerea unui nou prejudiciu material și că o continuare a măsurilor antidumping nu este în mod clar în interesul UE.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Consiliul și-a încălcat obligațiile de bună administrare în mod vădit și grav întrucât nu le-a făcut cunoscute reclamanților elementele de fapt și aprecierile care au condus la adoptarea deciziei contestate.

4.	Al patrulea motiv invocat în susținerea acțiunii în despăgubire, întemeiat pe faptul că prin adoptarea deciziei contestate Consiliul a acționat în mod nelegal și, prin aceasta, a produs daune reclamanților pentru care UE este răspunzătoare în temeiul articolului 340 al doilea paragraf TFUE.

---

(1)  Deciziei de punere în aplicare a Consiliului din 21 mai 2013 de respingere a propunerii de regulament de punere în aplicare al Consiliului privind instituirea unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite tipuri de polietilen tereftalat originare din India, Taiwan și Thailanda, ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, și de încheiere a unei proceduri de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor privind importurile de anumite tipuri de polietilen tereftalat originare din Indonezia și Malaysia, având în vedere că propunerea ar impune o taxă antidumping definitivă la importurile de anumite tipuri de polietilen tereftalat originare din India, Taiwan și Thailanda (JO L 136, p. 12).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51).

Acțiune introdusă la 16 august 2013 — Good Luck Shipping/Consiliul

(Cauza T-423/13)

(2013/C 325/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Good Luck Shipping LLC (Dubai, Emiratele Arabe Unite) (reprezentanți: F. Randolph, QC, M. Lester, Barrister și M. Taher, Solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei 2013/270/PESC a Consiliului din 6 iunie 2013 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 156, p. 10) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 522/2013 al Consiliului din 6 iunie 2013 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 156, p. 3) în măsura în care vizează reclamanta,

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe motivarea inadecvată sau insuficientă de către Consiliu.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe neîndeplinirea de către Consiliu a criteriilor pentru includerea pe listă și/sau pe faptul că acesta a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a stabilit că aceste criterii sunt îndeplinite în ceea ce privește reclamanta și/sau pe faptul că a inclus reclamanta în lipsa unui temei legal în acest sens.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe nerespectarea de către Consiliu a dreptului la apărare și a dreptului la o cale de atac efectivă ale reclamantei.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea de către Consiliu, fără justificare și în mod disproporționat, a drepturilor fundamentale ale reclamantei, inclusiv a dreptului său la protejarea proprietății, a afacerii și a reputației sale.

Acțiune introdusă la 7 august 2013 — Jinan Meide Casting/Consiliul

(Cauza T-424/13)

(2013/C 325/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Jinan Meide Casting Co. Ltd (Jinan, China) (reprezentanți: R. Antonini și E. Monard, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 430/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de stabilire a perceperii cu titlu definitiv a taxei provizorii instituite la importurile de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă, originare din Republica Populară Chineză și din Thailanda și de închidere a procedurii în ceea ce privește Indonezia (JO L 129, p. 1), în măsura în care privește reclamanta și

—	obligarea pârâtului să suporte cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe omisiunea de a oferi acces/de a divulga reclamantei informații cu privire la stabilirea valorii normale, încălcându-se astfel dreptul la apărare al reclamantei, precum și articolul 6 alineatul (7), articolul 20 alineatul (2) și articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51, rectificare în JO 2010, L 7, p. 22).

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe respingerea unor ajustări solicitate de reclamantă, încălcându-se astfel articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului și articolul 2.4 din Acordul OMC privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț 1994. Cu titlu subsidiar, reclamanta consideră că Consiliul a încălcat articolul 296 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că stabilirea valorii normale pentru tipurile de produse necorespunzătoare încalcă articolul 2 alineatul (7) litera (a), articolul 2 alineatul (10) și articolul 2 alineatul (10) litera (a), precum și articolul 2 alineatul (11) coroborat cu articolul 2 alineatele (8) și (9), articolul 2 alineatul (7) litera (a) și articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului, precum și principiul nediscriminării.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe omisiunea de a stabili dacă condițiile economiei de piață se aplică în cazul reclamantei, în termen de trei luni de la inițierea procedurii, încălcându-se astfel articolul 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe faptul că prejudiciul este stabilit pe baza unor date inexacte privind importurile, încălcându-se astfel articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) și articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 19 august 2013 — Giant (China)/Consiliul

(Cauza T-425/13)

(2013/C 325/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Giant (China) Co. Ltd (Kunshan, China) (reprezentant: P. De Baere, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea Regulamentului (UE) nr. 502/2013 al Consiliului din 29 mai 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de biciclete originare din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări intermediare în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (JO L 153, p. 17) în măsura în care o privește pe reclamantă și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe aplicarea de către Consiliu a unui criteriu juridic eronat atunci când a stabilit că Jinshan și Giant China au format o entitate economică unică, încălcând astfel articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (regulamentul de bază)

2.	Al doilea motiv întemeiat pe săvârșirea de către Consiliu a unei erori vădite de apreciere atunci când a concluzionat că Giant China și grupul Jinshan au o relație comercială și structurală strânsă.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea de către Consiliu a articolului 18 din regulamentul de bază prin solicitarea unor informații care nu erau necesare și care nu se puteau pretinde în mod rezonabil de la Giant China.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe săvârșirea de către Consiliu a unei erori vădite de apreciere atunci când a considerat că Giant China nu a pretins că obținerea informațiilor referitoare la Jinshan era excesiv de complicată.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe săvârșirea de către Consiliu a unei erori vădite de apreciere atunci când a considerat că probele depuse de reclamantă nu pot fi verificate.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie și Consiliu a dreptului la apărare al Giant China solicitându-i informații pe care nu le putea furniza și respingând dovezile alternative prezentate.

7.	Al șaptelea motiv întemeiat pe săvârșirea de către Consiliu a unei erori vădite de apreciere atunci când a considerat că impunerea unei taxe individuale pentru Giant China ar fi creat un risc de eludare.

8.	Al optulea motiv întemeiat pe aplicarea de către Consiliu a unor criterii diferite la evaluarea existenței unui risc de eludare în cazul reclamantei decât cele aplicate pentru alți producători, încălcând astfel principiile nediscriminării și proporționalității.

Acțiune introdusă la 19 august 2013 — Bayer CropScience/Comisia

(Cauza T-429/13)

(2013/C 325/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bayer CropScience AG (Monheim am Rhein, Germania) (reprezentanți: K. Nordlander, avocat și P. Harrison, Solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii admisibilă;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 485/2013 al Comisiei din 24 mai 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de autorizare a substanțelor active clotianidin, tiametoxam și imidacloprid și de interzicere a utilizării și a vânzării semințelor tratate cu produse de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe active (JO L 139, p. 12) și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.

Prin intermediul primului motiv se susține că, prin adoptarea actului atacat, Comisia și-a depășit competențele conferite prin Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 (1) („regulamentul de abilitare”) și că, prin urmare, actul atacat nu dispune de un temei juridic adecvat, întrucât: — Comisia a încălcat articolul 21 din regulamentul de abilitare prin: (i) faptul că nu a luat în considerare datele de monitorizare care arată că substanțele în cauză nu prezintă un risc inacceptabil pentru albine și (ii) prin aceea că a concluzionat în mod eronat că existau informații noi și relevante de natură să îi confere competența de a acționa și — Comisia a încălcat articolul 49 din regulamentul de abilitare prin faptul că a interzis vânzarea semințelor tratate cu substanțele active în cauză, fără a stabili că există „preocupări majore” că semințele tratate „pot prezenta un risc serios pentru sănătatea umană sau animală sau pentru mediu” care „[nu] poate fi combătut în mod satisfăcător” prin alte măsuri.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv se susține că actul atacat a fost adoptat într-un mod care încalcă articolul 12 alineatul (2) și Anexa II punctul 3.8.3 la regulamentul de abilitare și cu nesocotirea încrederii legitime a reclamantei, întrucât: — reclamanta a avut încrederea legitimă că, astfel cum prevede regulamentul de abilitare, în desfășurarea activităților de evaluare a riscurilor care au condus la adoptarea actului atacat urmau să fie utilizate orientări existente și aplicabile, însă orientările existente și aplicabile au fost ignorate în favoarea unui aviz științific, care nu constituia o orientare, și a unui proiect de document de orientare, care nu era nici disponibil, nici aprobat.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv se susține că modul în care Comisia a aplicat regulamentul de abilitare cu prilejul adoptării actului atacat a constituit o încălcare a dreptului fundamental de proprietate al reclamantei și a libertății fundamentale a acesteia de a desfășura o activitate comercială, întrucât: — deciziile de a retrage (și de a modifica) aprobările pentru produsele reclamantei s-au întemeiat pe o aplicare nelegală a regulamentului de abilitare, care nu a ținut seama în mod adecvat de lunga istorie a utilizării în siguranță a substanțelor active în cauză și de valoarea și semnificația proprietății intelectuale și a investițiilor pe termen lung ale reclamantei în privința acestor substanțe.

4.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv se susține că actul atacat a fost adoptat în urma unei proceduri în cadrul căreia nu s-a respectat dreptul reclamantei de a fi ascultată, întrucât: — desfășurarea activităților relevante de evaluare a riscurilor pe baza unui aviz științific și a unui proiect de document de orientare (în locul orientărilor existente și aplicabile) a condus în mod automat la identificarea unor „lacune în ceea ce privește datele”, cu privire la care reclamanta nu a avut niciodată ocazia să se pronunțe.

5.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv se susține că adoptarea actului atacat încalcă principiul proporționalității, întrucât: — într-un anumit număr de domenii (inclusiv în ceea ce privește restricțiile impuse produselor reclamantei în privința utilizării foliare, a utilizării de către neprofesioniști și a utilizării în interior) actul atacat depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor sale legitime și poate chiar să le submineze, iar Comisia nu a avut în vedere posibilitățile de reglementare mai puțin restrictive de care dispunea.

6.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv se susține că adoptarea actului atacat încalcă principiul precauției, întrucât: — aceasta implică, printre altele, că, în calitatea sa de gestionar de riscuri, Comisia a adoptat o abordare pur ipotetică a riscurilor, întemeiată pe simple conjecturi și neverificată din punct de vedere științific (în cea mai mare parte a lor activitățile de evaluare a riscurilor neconstituind evaluări științifice complete), și că ea a refuzat să analizeze potențialele beneficii și costuri ale acțiunilor sale.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului

Recurs introdus la 19 august 2013 de Comitetul Economic și Social European (CESE) împotriva Hotărârii din 26 iunie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-21/12, Achab/CESE

(Cauza T-430/13 P)

(2013/C 325/63)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Comitetul Economic și Social European (CESE) (reprezentanți: M. Arsène, agent, asistat de D. Waelbroeck și de A. Duron, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Mohammed Achab (Bruxelles, Belgia)

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțate în cauza F-21/12, în măsura în care anulează Decizia CESE din 9 iunie 2011 privind restituirea indemnizației de expatriere plătite domnului Achab începând cu 1 iulie 2010 și obligă CESE să suporte propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de recurent în primă instanță;

—	admiterea concluziilor prezentate de recurent în recurs, și anume respingerea acțiunii ca total nefondată;

—	obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze, precum și a celor efectuate în fața Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe erori de drept întrucât TFP ar fi considerat în mod greșit că nu erau îndeplinite condițiile referitoare la restituirea plății nedatorate.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe o eroare de drept întrucât hotărârea atacată ar contribui la îmbogățirea fără justă cauză a reclamantului din prima instanță.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, întrucât TFP a considerat în mod greșit că CESE nu efectuase niciodată o comunicare către personalul său pentru a atrage atenția acestuia cu privire la consecințele unei naturalizări.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe o eroare de drept întrucât Tribunalul ar fi încălcat principiul potrivit căruia dispozițiile financiare sunt de strictă aplicare și principiul potrivit căruia dispozițiile care instituie excepții trebuie interpretate limitativ și restrictiv.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe o eroare de drept în ceea ce privește repartizarea cheltuielilor de judecată.

Acțiune introdusă la 20 august 2013 — Makhlouf/Consiliul

(Cauza T-441/13)

(2013/C 325/64)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Eyad Makhlouf (Damasc, Siria) (reprezentanți: C. Rygaert și G. Karouni, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei 2013/255/PESC din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei,

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolelor 87 și 91 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-383/11, Makhlouf/Conseil (1).

---

(1)   JO 2011, C 282, p. 30.

Acțiune introdusă la 20 august 2013 — Makhlouf/Consiliul

(Cauza T-442/13)

(2013/C 325/65)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Hafez Makhlouf (Damasc, Siria) (reprezentanți: C. Rygaert și G. Karouni, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei 2013/255/PESC din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei,

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolelor 87 și 91 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-359/11, Makhlouf/Conseil (1).

---

(1)   JO 2011, C 282, p. 25.

Acțiune introdusă la 20 august 2013 — Makhlouf/Consiliul

(Cauza T-443/13)

(2013/C 325/66)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Mohammad Makhlouf (Damasc, Siria) (reprezentanți: C. Rygaert și G. Karouni, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei 2013/255/PESC din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei,

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolelor 87 și 91 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-383/11, Makhlouf/Conseil (1).

---

(1)   JO 2011, C 282, p. 30.

Recurs introdus la 20 august 2013 de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) împotriva Hotărârii din 26 iunie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauzele conexate F-135/11, F-51/12 și F-110/12, BU/EMA

(Cauza T-444/13 P)

(2013/C 325/67)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) (reprezentanți: T. Jabłoński și N. Rampal Olmedo, agenți, asistați de D. Waelbroeck și de A. Duron, avocați)

Cealaltă parte din procedură: BU (Londra, Regatul Unit)

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice în cauzele F-135/11, F-51/12 și F-110/12, în măsura în care prin aceasta a fost anulată decizia EMA de a nu prelungi contractul intimatului și a fost obligată EMA să suporte cheltuielile de judecată efectuate de BU în cauzele F-135/11 și F-51/12;

—	admiterea concluziilor formulate de recurentă în primă instanță, de respingere în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată;

—	obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și celei desfășurate în fața Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea de către TFP a interdicției de a statua ultra vires prin faptul că acesta s-ar fi declarat competent să verifice dacă motivele reținute de administrație ca temei al refuzului de a reînnoi contractul nu sunt de natură să repună în discuție criteriile și condițiile de bază stabilite de legiuitor prin Statutul funcționarilor Uniunii Europene pentru garantarea posibilității personalului contractual de a beneficia, în perspectivă, de o anumită continuitate în serviciu (în privința punctelor 57-62 din hotărârea atacată). EMA invocă faptul că competența de care se prevalează TFP este lipsită de orice temei juridic.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe erori de drept săvârșite de TFP în interpretarea articolului 8 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (RACA) prin faptul că a considerat că autoritatea competentă avea obligația de a cerceta dacă nu există un post pe care agentul temporar al cărui contract expiră ar putea fi angajat sau transferat în mod util.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept constând în faptul că TFP ar fi denaturat noțiunea de interes al serviciului întrucât interpretarea realizată de acesta creează o prezumție potrivit căreia persoana interesată este menținută în serviciu cu excepția situației în care autoritatea competentă poate dovedi că nu există niciun post pe care agentul temporar al cărui contract expiră ar putea fi angajat sau transferat în mod util.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în ceea ce privește obligarea EMA la plata cheltuielilor de judecată în cauza F-51/12, în care acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Acțiune introdusă la 14 august 2013 — Syngenta Crop Protection și alții/Comisia

(Cauza T-451/13)

(2013/C 325/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Syngenta Crop Protection AG (Basel, Elveția), Syngenta Crop Protection (Bruxelles, Belgia), Syngenta Bulgaria (Sofia, Bulgaria), Syngenta Czech s.r.o. (Praga, Republica Cehă), Syngenta Crop Protection A/S (Copenhaga, Danemarca), Syngenta France SAS (Saint-Sauveur, Franța), Syngenta Agro GmbH (Maintal, Germania), Syngenta Hellas AEBE — Proïonta Fytoprostasias & Sporoi (Anthoussa Attica, Grecia), Syngenta Növényvédelmi kft (Budapesta, Ungaria), Syngenta Crop Protection SpA (Milano, Italia), Syngenta Crop Protection BV (Roosendaal, Țările de Jos), Syngenta Polska sp. z o.o. (Varșovia, Polonia), Syngenta Agro Srl (București, România), Syngenta Slovakia s.r.o. (Bratislava, Slovacia), Syngenta Agro, SA (Madrid, Spania), Syngenta UK Ltd (Cambridge, Regatul Unit) (reprezentanți: D. Waelbroeck, avocat, D. Slater, solicitor și I. Antypas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană și Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

Anularea în totalitate a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 485/2013 (denumit în continuare „regulamentul în litigiu” sau, în subsidiar, anularea regulamentului în litigiu în măsura în care impune restricții în ceea ce privește tiametoxamul (denumit în continuare TMX) și produsele care conțin TMX;

—	obligarea Uniunii Europene, reprezentată de Comisie, la repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamante ca urmare a încălcării, de către Comisie, a obligațiilor sale legale, inclusiv dobânzile;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentei cauze

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.

Primul motiv, potrivit căruia regulamentul în litigiu a impus, în ceea ce privește TMX, restricții lipsite de fundament științific, în lipsa unui proces echitabil, cu încălcarea articolului 4, a articolului 12 alineatul (2) și a articolelor 21 și 49, precum și a anexei II la Regulamentul nr. 1107/2009 (1) și cu încălcarea principiilor securității juridice și dreptului la apărare. În special, examinarea de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „AESA”) și restricțiile impuse ulterior nu sunt întemeiate pe nicio dovadă științifică nouă care să ateste un risc; au ignorat numeroase elemente științifice, cuprind erori materiale în ceea ce privește unii parametri esențiali și nu se bazează pe nicio metodologie convențională de evaluare a riscurilor. În plus, AESA nu a identificat niciun risc pentru supraviețuirea coloniilor de albine sau efecte subletale și nu a prezentat nicio concluzie negativă întemeiată pe veritabile studii de teren. Procesul de examinare și de adoptare a măsurilor restrictive a fost precipitat în măsura în care analiza științifică nu a putut fi efectuată în mod aprofundat, iar persoanelor interesate nu li s-a oferit nicio oportunitate adecvată de participare.

2.

Al doilea motiv, potrivit căruia regulamentul în litigiu impune restricții disproporționate și discriminatorii cu privire la TMX, în temeiul unui risc pur ipotetic și în lipsa unei evaluări științifice complete și a oricărui studiu de impact, cu încălcarea principiului precauției și a principiului proporționalității.

3.

Al treilea motiv, potrivit căruia regulamentul în litigiu a fost adoptat cu încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de diligență, ca o consecință a unui mandat nerezonabil încredințat AESA și în urma unei proceduri precipitate care nu a permis persoanelor interesate să participe în mod corespunzător, care nu a ținut seama de elementele științifice relevante, și în lipsa oricărui studiu de impact.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, p. 1).

Acțiune introdusă la 26 august 2013 — SNCM/Comisia

(Cauza T-454/13)

(2013/C 325/69)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Société nationale maritime Corse Méditerranée (SNCM) (Marsilia, Franța) (reprezentanți: A. Winckler, F.-C. Laprévote, J.-P. Mignard și S. Mabile, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei C(2013) 1926 a Comisiei din 2 mai 2013;

—	în subsidiar, anularea în parte a deciziei în măsura în care consideră că valoarea ajutorului include elementele citate la punctul 218 din decizie;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul cererii introductive, reclamanta solicită anularea Deciziei C(2013) 1926 final a Comisiei din 2 mai 2013, prin care Comisia, mai întâi, a calificat drept ajutoare de stat compensațiile financiare plătite în favoarea Société Nationale Corse Méditerranée (SNCM) și a Compagnie Méridionale de Navigation (CNM) în temeiul serviciilor de transport maritim furnizate între Marsilia și Corsica în perioada 2007-2013 în cadrul unei convenții de serviciu public. În continuare, Comisia a declarat compatibile cu piața internă compensațiile plătite în favoarea SNCM și a CNM pentru servicii de transport furnizate în tot cursul anului (în continuare „serviciul așa-numit «de bază» ”), dar a declarat incompatibile cu piața internă compensațiile plătite în temeiul serviciilor furnizate în perioadele de vârf, acestea fiind Crăciunul, luna februarie, perioada de primăvară-toamnă și/sau de vară (în continuare „serviciul așa-numit «complementar» ”). În sfârșit, Comisia a dispus recuperarea ajutoarelor declarate incompatibile cu piața internă [ajutorul de stat SA.22843 2012/C (ex 2012/NN)].

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe erori de drept și de fapt și pe erori vădite de apreciere întrucât Comisia ar fi considerat în mod eronat că serviciul „complementar” nu reprezenta un serviciu de interes economic general. Reclamanta susține că, astfel, Comisia: — a săvârșit o eroare de drept limitând larga marjă de apreciere recunoscută de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene statelor membre în definirea serviciilor lor publice; — a aplicat un test eronat și inaplicabil în speță de „nevoie reală” de serviciu public; — a săvârșit o eroare de drept, o eroare de fapt și o eroare vădită de apreciere analizând separat serviciul „de bază” și serviciul „complementar”; — a săvârșit o eroare vădită de apreciere privind lipsa inițiativei private în legătură cu „serviciul complementar”.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere întrucât Comisia ar fi considerat în mod eronat că atribuirea convenției de serviciu public nu respectă al patrulea criteriu stabilit în Hotărârea Curții din 24 iulie 2003, Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg (C-280/00, Rec., p. I-7747), deși aceasta ar fi rezultatul unei cereri de ofertă deschise și transparente.

3.

Al treilea motiv, cu titlu subsidiar și presupunând că compensația pentru serviciul „complementar” constituie un ajutor (quod non), este întemeiat pe o încălcare a articolului 106 alineatul (2) TFUE și a articolului 107 TFUE, a principiilor proporționalității și interdicției îmbogățirii fără justă cauză, precum și pe o eroare vădită de apreciere la evaluarea cuantumului ajutorului care trebuie recuperat, în măsura în care calculul ajutorului care trebuie recuperat nu ar lua în considerare nici costurile suplimentare reale suportate de SNCM în cadrul serviciului „complementar”, nici subcompensarea referitoare la serviciul „de bază” și ar avea la bază în orice caz o apreciere eronată asupra părții de compensație alocate serviciului „de bază” și a părții de compensație alocate serviciului „complementar”.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe o încălcare a principiului încrederii legitime, în măsura în care Comisia ar fi acționat contrar practicii sale decizionale și ar fi aplicat Comunicarea SIEG (1) care nu era adoptată la data semnării convenției de serviciu public. În plus, reclamanta susține că durata procedurii era de natură să dea naștere încrederii sale legitime care împiedica Comisia să dispună recuperarea ajutoarelor de către autoritățile naționale.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe o încălcare a principiului egalității de tratament prin introducerea unei diferențe de tratament nejustificate între SNCM și alte companii maritime.

---

(1)  Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul compensației acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general (JO 2012, C 8, p. 4).

Recurs introdus la 28 august 2013 de CC împotriva Hotărârii Ordonanței din 11 iulie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-9/12, CC/Parlamentul European

(Cauza T-457/13 P)

(2013/C 325/70)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: CC (Bridel, Luxemburg) (reprezentant: G. Maximini, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 11 iulie 2013, pronunțată în cauza F-9/12 (CC/Parlamentul European);

—	ca urmare, admiterea cererii recurentului de repararea a prejudiciului suferit prin acțiunile întreprinse împotriva sa;

—	pronunțarea unui hotărâri în conformitate cu cererile prezentate de recurent în primă instanță;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă opt motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că TFP ar fi omis, în mod eronat, să dispună măsurile de cercetare judecătorească necesare și ar fi săvârșit, astfel, o eroare vădită de apreciere în legătură cu șansa pierdută de recurent de a fi recrutat în cadrul Parlamentului European începând cu luna iunie 2005.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe o eroare de drept și pe o eroare vădită de apreciere și, în subsidiar, pe deturnarea situației de fapt, atunci când TFP ar fi reținut că, în speță, Consiliul a fost informat cu privire la existența listei de candidați eligibili pe care figura numele recurentului.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe o eroare de drept, pe o eroare vădită de apreciere, pe denaturarea situației de fapt, pe motivarea insuficientă și pe lipsa de răspuns cu privire la un motiv, prin faptul că TFP nu ar fi răspuns la motivele invocate de recurent privind obstrucționarea de către Parlamentul European a recrutării sale în cadrul instituțiilor și organismelor Uniunii, privind lipsa de informare asupra existenței listei de candidați exigibili și privind faptul că EPSO ar fi primit autorizarea de a înscrie recurentul în baza sa de date și de a transmite această informație.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe o eroare de drept și pe denaturarea situației de fapt, întrucât TFP: i) ar fi considerat pe nedrept că Parlamentul European nu avea obligația juridică de a difuza lista de candidați eligibili în toate instituțiile și organismele Uniunii; ii) nu ar fi stabilit consecințele care decurg din încălcarea principiului egalității de tratament, al bunei administrări și al securității juridice și iii) ar fi omis să examineze unele înscrisuri.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe denaturarea situației de fapt și pe o eroare vădită de apreciere în legătură cu informația privind prelungirea listei de candidați eligibili, prin faptul că TFP ar fi reținut că atât Consiliul cât și celelalte instituții sau organisme ale Uniunii ar fi avut cunoștință de prelungirea listei de candidați eligibili între iunie și august 2007.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe o eroare de drept, pe o eroare vădită de apreciere, pe denaturarea faptelor și pe omisiunea de a le examina, prin faptul că TFP ar fi reținut că durata de validitate a listei de candidați eligibili, prelungită în privința altor candidați care au reușit la concurs, nu determina o inegalitate de tratament în privința recurentului.

7.	Al șaptelea motiv întemeiat pe o eroare de drept și pe o eroare vădită de apreciere, prin faptul că TFP nu ar fi stabilit consecințele care se impuneau în urma distrugerii de către Parlamentul European a înscrisurilor referitoare la situația recurentului.

8.

Al optulea motiv întemeiat pe o eroare de drept, pe o eroare vădită de apreciere și, în subsidiar, pe denaturarea situației de fapt, pe omisiunea de a dispune măsurile de cercetare judecătorească și pe lipsa de motivare, prin faptul că TFP nu ar fi ținut seama de situația reală a recurentului și de conduita culpabilă a Parlamentului European cu ocazia analizării existenței unei șanse pierdute de a fi recrutat și a evaluării prejudiciului suferit.

Acțiune introdusă la 28 august 2013 — Ranbaxy Laboratories și Ranbaxy (UK)/Comisia

(Cauza T-460/13)

(2013/C 325/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Ranbaxy Laboratories Ltd (Haryana, India) și Ranbaxy (UK) Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: R. Vidal, A. Penny, Solicitors, și B. Kennelly, Barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	Anularea articolului 1 alineatul (4) din Decizia Comisiei din 19 iunie 2013 în cazul COMP/39.226 — Lundbeck (citalopram) privind o procedură întemeiată pe articolul 101 TFUE și pe articolul 53 din Acordul privind SEE, în măsura în care privește reclamantele;

—	anularea articolului 2 alineatul (4) din Decizia Comisiei din 19 iunie 2013 în cazul COMP/39.226 — Lundbeck (citalopram), în măsura în care impune o amendă reclamantelor sau, cu titlu subsidiar, reduce cuantumul amenzii respective; și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe caracterul eronat al concluziei pârâtei, potrivit căreia acordul de înțelegere dintre reclamante reprezintă o „încălcare prin obiect” a articolului 101 alineatul (1) TFUE. Reclamantele susțin că pârâta a comis o eroare de drept și/sau de apreciere a faptelor.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe caracterul eronat al constatării pârâtei că părțile la acordul de înțelegere erau cel puțin potențial concurente. Reclamantele susțin că pârâta a comis o eroare de drept și/sau de apreciere a faptelor.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe caracterul eronat al interpretării de către pârâtă a acordului de înțelegere, în măsura în care a concluzionat că prin acesta se conferea o protecție mai mare decât cea care putea fi obținută printr-o acțiune având ca obiect respectarea procedurii de brevetare. Reclamantele susțin că pârâta a comis o eroare de drept și/sau de apreciere a faptelor.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe eroarea comisă de pârâta în privința calculării amenzii aplicate reclamantelor, care este, prin urmare, nejustificată și disproporționată.

Acțiune introdusă la 28 august 2013 — Hermann Trollius/ECHA

(Cauza T-466/13)

(2013/C 325/72)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Hermann Trollius GmbH (Lauterhofen, Germania) (reprezentanți: M. Ahlhaus și J. Schrotz, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei nr. SME(2013) 0191 adoptate de ECHA la 31 ianuarie 2013, precum și a facturii nr. 10035033 emise de ECHA la 4 februarie 2013 și

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv se întemeiază necompetența pârâtei. — Reclamanta susține să pârâta nu era competentă să adopte Decizia nr. SME(2013) 0191, dat fiind că nici Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (1), nici Regulamentul (CE) nr. 340/2008 (2) nu permit pârâtei să adopte o decizie separată pentru a stabili dacă un solicitant îndeplinește condițiile privind IMM-urile.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe o încălcare a dispozițiilor coroborate ale articolului 104 alineatul (1) din Regulamentul REACH și ale Regulamentului nr. 1 din 15 aprilie 1958 (3) — Reclamanta susține că, pe toată durata corespondenței, pârâta a încălcat obligația care îi revine de a se adresa unei persoane supuse jurisdicției unui stat membru în limba oficială a acestui stat. Potrivit reclamantei, această încălcare a legii a împiedicat-o să îndeplinească condițiile de probă referitoare la statutul său de întreprindere mică.

3.	Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că reclamanta este, în realitate, o întreprindere mică în sensul Recomandării 2003/361/CE (4) a Comisiei și, prin urmare, deciziile atacate sunt eronate pe fond.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (Regulamentul REACH).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 340/2008 al Comisiei din 16 aprilie 2008 privind redevențele și drepturile plătite Agenției Europene pentru Produse Chimice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH).

(3)  Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Europene a Energiei Atomice.

(4)  Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii.

Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Generics (UK)/Comisia

(Cauza T-469/13)

(2013/C 325/73)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Generics (UK) Ltd (Potters Bar, Regatul Unit) (reprezentanți: I. Vandenborre și T. Goetz, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în tot sau în parte a Deciziei C(2013) 3803 final a Comisiei din 19 iunie 2013 în cazul COMP/39.226, prin care se constată că reclamanta a săvârșit o încălcare unică și continuă a articolului 101 TFUE de la 24 ianuarie 2002 până la 1 noiembrie 2003 prin participarea la două acorduri amiabile în materie de brevete;

—	cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea în mod substanțial a amenzii aplicate și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de apreciere cu privire la conținutul, scopul și contextul acordurilor amiabile — Concluziile deciziei se întemeiază pe o interpretare eronată și speculativă a acordurilor amiabile și pe un extras foarte selectiv din arhive. Decizia nu ia în considerare sau interpretează eronat probele care demonstrează în mod clar că acordurile amiabile rămâneau în domeniul de aplicare al brevetelor eliberate în mod valabil către Lundbeck și erau încheiate în contextul unui litigiu grav anterior în materie de brevete.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de către Comisie, prin ignorarea existenței brevetelor eliberate în mod valabil și prin asimilarea acordurilor amiabile unor acorduri de repartizare a pieței — Concluzia deciziei potrivit căreia acordurile amiabile constituie o restrângere a concurenței prin obiect ignoră existența unor brevete eliberate în mod valabil pe care reclamanta a trebuit să le ia în considerare. Decizia este eronată întrucât concluzionează că brevetele au o putere de excludere numai atunci când au fost confirmate în cadrul unui litigiu, că acest litigiu privind brevetul este esențial pentru procesul concurenței și că reclamanta era obligată să inițieze o acțiune și să epuizeze toate posibilitățile înainte de a încheia acordurile amiabile.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe o eroare de drept și de apreciere a faptelor săvârșită de Comisie, prin ajungerea la concluzia că plățile realizate în cadrul acestor acorduri amiabile erau „decisive” pentru dovedirea unei încălcări prin obiect — Concluzia Comisiei potrivit căreia simpla mențiune a unei plăți către reclamantă în acordul amiabil era suficientă pentru a stabili existența unei încălcări prin obiect nu are nici un temei legal sau factual. Comisia nu și-a îndeplinit sarcina probei care îi revine.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe o eroare de drept și de apreciere a faptelor întrucât Comisia nu ia în considerare contextul factual și legal în care au fost încheiate acordurile amiabile — Comisia nu a luat în considerare factori esențiali pentru aprecierea acordurilor amiabile, precum dreptul relevant pentru litigiile în materie de brevete, arhivele referitoare la litigiile în materie de brevete și riscul de prejudicii pentru reclamantă și propriile concluzii ale Comisiei cu privire la durata medie a litigiilor în materie de brevete. Comisia nu și-a îndeplinit sarcina probei care îi revine.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe o eroare săvârșită de Comisie, întrucât a concluzionat că acordurile amiabile nu pot face obiectul unei exceptări în temeiul articolului 101 alineatul (3) TFUE — Comisia nu a analizat probele și argumentele relevante, serioase și credibile, prezentate de reclamantă, prin care se demonstrează că acordurile amiabile au permis reclamantei să realizeze o lansare aproape optsprezece ani înainte de expirarea brevetului principal al Lundleck.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea prin decizie a principiului proporționalității — Decizia încalcă principiul proporționalității condamnând acordurile amiabile care constituiau mijlocul cel mai puțin dificil de a urmări scopuri legitime.

7.	Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că decizia nu este motivată suficient, contrar articolului 296 TFUE — Decizia nu este suficient motivată, contrar articolului 296 TFUE, întrucât presupune existența unor elemente pe care trebuie să le demonstreze Comisia.

8.	Al optulea motiv întemeiat pe încălcarea prin decizie a unor norme fundamentale de procedură — Decizia încalcă dreptul la apărare al reclamantei prin introducerea de noi susțineri și probe fără a-i acorda acesteia posibilitatea de a fi audiată

9.

Al nouălea motiv întemeiat pe nedemonstrarea de către Comisie a săvârșirii de către reclamantă a unei încălcări cu intenție sau din neglijență — Situația de fapt din speță ridică problematici noi și complexe pentru care nu exista încă precedent atunci când au fost încheiate acordurile amiabile. Concluzia potrivit căreia ceea ce Comisia descrie ca fiind o încălcare a fost săvârșit prin încălcare cu intenție sau din neglijență a legii nu are nici un fundament.

Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Merck/Comisia

(Cauza T-470/13)

(2013/C 325/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Merck KGaA (Darmstadt, Germania) (reprezentanți: B. Bär-Bouyssière, K. Lillerud, L. Voldstad, B. Marschall, P. Sabbadini, R. De Travieso, M. Holzhäuser, S. O, avocați, M. Marelus, Solicitor, R. Kreisberger și L. Osepciu, Barristers)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea articolului 1 alineatul (1), a articolului 2 alineatul (1) din Decizia C(2013) 3803 final a Comisiei din 19 iunie 2013 în cazul COMP/39.226 — Lundbeck, precum și a articolului 2 alineatul (5) și a articolelor 3 și 4 în măsura în care acestea privesc Merck;

—	în subsidiar, anularea sau reducerea amenzii aplicate Merck și

—	în orice caz, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Merck.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă treisprezece motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Comisie cu privire la interpretarea noțiunii de restrângere prin obiect în sensul articolului 101 TFUE.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că teoria Comisiei privind prejudiciul era eronată substanțial.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că abordarea Comisiei este contrară principiului securității juridice.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori întrucât nu a ținut seama sau nu a ținut seama în mod adecvat de contextul factual, economic și juridic, fapt care a demonstrat că, în lipsa acordurilor, GUK nu ar fi introdus citalopramul mai repede pe piața din Regatul Unit sau pe alte piețe din SEE.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare la aprecierea domeniului de aplicare al acordurilor dintre Lundbeck și GUK.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unor erori de drept și de fapt atunci când a constatat că Lundbeck și GUK erau concurenți potențiali.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori vădite de apreciere atunci când a concluzionat că GUK a avut o intenție anticoncurențială la aderarea la acordurile privind Regatul Unit și SEE.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de fapt în constatările sale cu privire la dimensiunea și scopul transferului de bani (value transfer) dintre Lundbeck și GUK.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe omisiunea Comisiei de a aprecia corect argumentele invocate de părți în temeiul articolului 101 alineatul (3) TFUE.

10.	Al zecelea motiv, întemeiat pe omisiunea Comisiei de a analiza în mod adecvat elementele de probă prezentate de Merck în sensul răsturnării prezumției de influență decisivă și, în consecință, pe săvârșirea unei erori de fapt și de drept atunci când a constatat că prezumția nu a fost răsturnată.

11.	Al unsprezecelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei trebuie anulată pentru motivul unei durate excesive a procedurii.

12.	Al doisprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a dreptului părților de a fi audiate.

13.	Al treisprezecelea motiv, întemeiat pe calcularea eronată a amenzilor de către Comisie.

Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Xellia Pharmaceuticals și Zoetis Products/Comisia

(Cauza T-471/13)

(2013/C 325/75)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Xellia Pharmaceuticals ApS (Copenhaga, Danemarca) și Zoetis Products, LLC (New Jersey, Statele Unite) (reprezentant: D. Hull, Solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea articolului 1 alineatul (3), a articolului 2 alineatul (3) și a articolului 3 din Decizia C(2013) 3803 final a Comisiei din 19 iunie 2013 (COMP/39.229 — Lundbeck) în măsura în care privește reclamantele sau

—	în subsidiar, declararea articolului 1 alineatul (3) din decizie ca fiind nul în parte și reducerea cuantumului amenzii aplicate și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă opt motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în constatarea faptului că restrângerile stabilite în acordul amiabil au depășit cadrul brevetelor Lundbeck.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept prin utilizarea unui criteriu juridic eronat pentru a determina dacă Alpharma era un concurent potențial și pe o eroare vădită de apreciere prin constatarea faptului că Alpharma era un concurent potențial.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere întrucât s-a concluzionat în sensul că acordul amiabil constituia o restrângere a concurenței „prin obiect”.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare de drept la constatarea unei restrângeri a concurenței în temeiul articolului 101 TFUE, în pofida faptului că acordul amiabil reflectă numai cadrul de excludere al brevetelor Lundbeck, care, din punct de vedere legal, trebuie să fie prezumat ca fiind valid.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantelor prin notificarea tardivă (i) a existenței unei investigații și (ii) a obiecțiilor specifice ale Comisiei.

6.	Al șaselea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării prin comunicarea deciziei către Zoetis.

7.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe o eroare de drept întrucât amenda a fost calculată fără să se ia în considerare gravitatea limitată a încălcării pretinse și pe o eroare vădită de apreciere prin stabilirea unei amenzi mai mare proporțional decât cea aplicată Lundbeck și prin neluarea în considerare a insecurității juridice, natura mai puțin importantă a încălcării și întinderea geografică.

8.

Al optulea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere prin aplicarea în favoarea A.L. Industrier a unei limite a cuantumului amenzii de 10 % din cifra de afaceri a acesteia pe anul 2011 și nu a cifrei de afaceri pe anul 2012, care este cu mult mai mare, prin aceasta obligând reclamantele să suporte o parte mai importantă a amenzii.

Acțiune introdusă la 30 august 2013 — H. Lundbeck și Lundbeck/Comisia

(Cauza T-472/13)

(2013/C 325/76)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: H. Lundbeck A/S (Valby, Danemarca) și Lundbeck Ltd (Milton Keynes, Regatul Unit) (reprezentanți: R. Subiotto, QC și T. Kuhn, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei C(2013) 3808 final din 19 iunie 2013, comunicată reclamantelor la 21 iunie 2013, în cazul COMP/39.226 — Lundbeck;

—	cu titlu subsidiar, anularea amenzilor aplicate reclamantelor în aplicarea acestei decizii;

—	cu titlu mai subsidiar, reducerea în mod substanțial a amenzilor aplicate reclamantelor în aplicarea acestei decizii;

—	în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și a celorlalte cheltuieli efectuate de reclamante în legătură cu prezenta procedură;

—	adoptarea oricăror alte măsuri pe care acest Tribunal le consideră necesare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă zece motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe faptul că pârâta a concluzionat în mod eronat că Lundbeck și celelalte întreprinderi care erau părți la acorduri erau concurenți existenți sau potențiali potrivit articolului 101 alineatul (1) TFUE.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că pârâta a evaluat în mod greșit relevanța din punctul de vedere al articolului 101 alineatul (1) TFUE a transferurilor de bani în contextul acordurilor amiabile în materie de brevete.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că concluzia pârâtei potrivit căreia acordurile amiabile în materie de brevete restrângeau concurența prin obiect potrivit articolului 101 alineatul (1) TFUE se întemeiază pe o aplicare eronată a principiilor constante privind restrângerile prin obiect.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că decizia pârâtei este eronată și viciată de o lipsă de motivare respingând „testul domeniului brevetului” ca standard relevant pentru evaluarea din perspectiva dreptului concurenței a acordurilor amiabile în materie de brevete în temeiul articolului 101 alineatul (1) TFUE.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe faptul că decizia pârâtei denaturează prezentarea acțiunilor Lundbeck și nu explică în ce mod aceste acțiuni unilaterale sunt relevante pentru constatarea unei încălcări a articolului 101 alineatul (1) TFUE.

6.	Al șaselea motiv este întemeiat pe faptul că pârâta nu a luat în considerare toate circumstanțele acordurilor și a concluzionat în mod eronat că domeniul de aplicare vizat de acestea depășea cadrul drepturilor de brevet ale Lundbeck.

7.	Al șaptelea motiv este întemeiat pe faptul că pârâta nu a efectuat o examinare adecvată a câștigurilor în termeni de eficiență rezultate din acorduri potrivit articolului 101 alineatului (3) TFUE.

8.	Al optulea motiv este întemeiat pe faptul că decizia pârâtei încalcă dreptul la apărare al Lundbeck, întrucât pârâta a modificat elementele constitutive ale pretinsei încălcări între emiterea comunicării privind obiecțiunile și decizie, fără a oferi Lundbeck posibilitatea de a fi audiată.

9.	Al nouălea motiv este întemeiat, cu titlu subsidiar, pe faptul că pârâta a aplicat în mod eronat o amendă Lundbeck în pofida caracterului de noutate al aspectelor juridice și factuale invocate în această cauză, încălcând așadar astfel și principiul securității juridice.

10.	Al zecelea motiv este întemeiat, cu titlu mai subsidiar, pe calcularea eronată de către pârâtă a amenzilor aplicate Lundbeck.

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2013 — Schmidt Spiele/OAPI (reprezentarea platoului unui joc de societate)

(Cauza T-492/13)

(2013/C 325/77)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Schmidt Spiele GmbH (Berlin, Germania) (reprezentant: T. Sommer, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei camerei întâi de recurs a OAPI din 3 iulie 2013 pronunțate în cauza R 1767/2012-1;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată;

—	fixarea unui termen de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă care conține reprezentarea platoului unui joc de societate, pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 28 și 41 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 10 592 103

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2013 — Schmidt Spiele/OAPI (Darstellung eines Spielbretts)

(Cauza T-493/13)

(2013/C 325/78)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Schmidt Spiele GmbH (Berlin, Germania) (reprezentant: T. Sommer, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită:

—	anularea Deciziei camerei întâi de recurs a OAPI din 3 iulie 2013 pronunțate în cauza R 1768/2012-1;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată;

—	fixarea unui termen de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă care conține reprezentarea platoului unui joc de societate, pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 28 și 41 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 10 592 095

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a alineatului (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009