INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/2

Ordonanța Curții (Camera a doua) din 4 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Veliko Tarnovo — Bulgaria) — Menidzherski biznes reshenia OOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” — Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-572/11) (1)

(Directiva 2006/112/CE - TVA - Drept de deducere - Refuz - Taxă menționată pe o factură - Realizarea efectivă a unei operațiuni impozabile - Lipsă - Probă - Principiile neutralității fiscale și protecției încrederii legitime)

2013/C 304/02

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Veliko Tarnovo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Menidzherski biznes reshenia OOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” — Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Administrativen sad Veliko Tarnovo — Interpretarea articolului 203 coroborat cu articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Deducerea taxei achitate în amonte — Refuzul dreptului de deducere a TVA-ului de către destinatarul prestărilor de servicii pentru motivul lipsei de probe ale unor livrări efective în raport cu facturile — Verificarea acelorași facturi în cadrul unei verificări fiscale a furnizorului care nu a determinat nicio rectificare a TVA-ului datorat — Principiul neutralității fiscale

Dispozitivul

Articolul 168 litera (a) și articolul 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, precum și principiile neutralității fiscale și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca destinatarului unei facturi să i se refuze dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată menționate pe această factură atunci când operațiunile vizate de aceasta din urmă nu au fost efectiv realizate, chiar dacă riscul pierderii de venituri fiscale este înlăturat pentru motivul că emitentul facturii menționate a achitat taxa pe valoarea adăugată indicată pe aceasta. Revine instanței de trimitere sarcina de a efectua, conform normelor naționale referitoare la administrarea probelor, o apreciere globală a tuturor elementelor și împrejurărilor de fapt ale litigiului cu care este sesizată pentru a determina dacă aceasta este situația în ceea ce privește operațiunile vizate de facturile în discuție în litigiul principal.

(1) JO C 25, 28.1.2012.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/2

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 9 iulie 2013 — Regione Puglia/Republica Italiană, Comisia Europeană

(Cauza C-586/11 P) (1)

(Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - FEDR - Decizie prin care se reduce contribuția financiară - Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE - Entitate regională - Act care privește direct această entitate - Inadmisibilitate)

2013/C 304/03

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Regione Puglia (reprezentanți: F. Brunelli și A. Aloia, avvocati)

Celelalte părți din procedură: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de P. Gentili, avvocato dello Stato), Comisia Europeană (reprezentanți: L. Prete și A. Steiblytė, agenți)

Obiectul

Recurs fomulat împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera întâi) din 14 septembrie 2011, Regione Puglia/Comisia (T-84/10), prin care Tribunalul a respins o cerere de anulare în parte a Deciziei Comisiei C(2009) 10350 din 22 decembrie 2009 de reducere a contribuției financiare din partea Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), acordate în temeiul Deciziei Comisiei C(2000) 2349 din 8 august 2000 de aprobare a programului operațional POR Puglia, pentru perioada 2000-2006, în cadrul obiectivului nr. 1 — Lipsa procedurii orale — Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE — Lipsa afectării directe — Inadmisibilitate — Motivare insuficientă

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Regione Puglia la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 25, 28.1.2012.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/3

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 11 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bacău — România) — Elena Luca/Casa de Asigurări de Sănătate Bacău

(Cauza C-430/12) (1)

(Articolul 99 din Regulamentul de procedură - Asigurări sociale - Libera prestare a serviciilor - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 22 - Asigurare de sănătate - Îngrijiri spitalicești acordate în alt stat membru - Autorizație prealabilă - Cuantumul rambursat persoanei asigurate)

2013/C 304/04

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Bacău

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Elena Luca

Pârâtă: Casa de Asigurări de Sănătate Bacău

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Curtea de Apel Bacău — Interpretarea articolului 56 TFUE și a articolului 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26), cu modificările ulterioare — Reglementare națională care impune o autorizație prealabilă pentru rambursarea valorii totale a cheltuielilor efectuate pentru asistență medicală în străinătate — Stabilire a valorii rambursării cheltuielilor efectuate în alt stat membru, în lipsa unei autorizații prealabile, în funcție de criteriile statului de afiliere

Dispozitivul

Articolul 49 CE și articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 592/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008, nu se opun în principiu unei reglementări a unui stat membru care condiționează rambursarea integrală a cheltuielilor aferente îngrijirilor spitalicești acordate în alt stat membru de obținerea unei autorizații prealabile. În schimb, aceste articole se opun unei astfel de reglementări interpretate în sensul că exclude, în toate cazurile, rambursarea integrală de către instituția competentă a cheltuielilor aferente unor astfel de îngrijiri acordate fără autorizație prealabilă.

Atunci când un refuz al rambursării, motivat numai de absența autorizației prealabile, a cheltuielilor aferente îngrijirilor spitalicești acordate în alt stat membru și achitate de persoana asigurată nu este, ținând seama de împrejurările specifice, întemeiat, cheltuielile aferente îngrijirilor menționate trebuie rambursate de instituția competentă persoanei asigurate în cauză în limita cuantumului stabilit de legislația acestui stat membru. În situația în care cuantumul respectiv este inferior celui care ar fi rezultat din aplicarea legislației în vigoare în statul membru al cărui rezident este asiguratul în cazul spitalizării sale în acest din urmă stat, instituția competentă trebuie să acorde în plus o rambursare suplimentară corespunzătoare diferenței dintre aceste două valori, în limita cheltuielilor efectuate în realitate.

Atunci când un astfel de refuz este întemeiat, persoana asigurată poate solicita, în temeiul articolului 49 CE, rambursarea cheltuielilor aferente îngrijirilor spitalicești numai în limita acoperirii garantate de regimul de asigurări de sănătate la care este afiliată.

(1) JO C 399, 22.12.2012.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/3

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 4 iulie 2013 — Diadikasia Symvouloi Epicheiriseon AE/Comisia Europeană, Delegația Uniunii Europene în Turcia, Central Finance & Contracts Unit (CFCU)

(Cauza C-520/12 P) (1)

(Recurs - Instrument de asistență pentru preaderare - Achiziții publice - Proiect privind dezvoltarea rețelei europene de centre de afaceri în Turcia - Decizie de a nu atribui proiectul - Cerere de reparare a prejudiciilor pretins suferite - Decizie națională - Lipsa implicării organismelor Uniunii)

2013/C 304/05

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Diadikasia Symvouloi Epicheiriseon AE (reprezentant: A. Krystallidis, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Aresu și F. Erlbacher, agenți), Delegația Uniunii Europene în Turcia, Central Finance & Contracts Unit (CFCU)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 13 septembrie 2012 în cauza T-369/11, Diadikasia Symbouloi Epicheiriseon AE/Comisia Europeană, Central Finance & Contracts Unit (CFCU) și Delegația Uniunii Europene în Turcia, prin care Tribunalul a respins o acțiune în despăgubire având ca obiect obținerea reparării prejudiciului pretins suferit de recurentă ca urmare a deciziei Delegației Uniunii Europene în Turcia de a nu atribui recurentei contractul pentru realizarea proiectului „Enlargement of the European Turkish Business Centers Network to Sivas, Antakya, Batman and Van” (EuropeAid/128621/D/SER/TR) — Inadmisibilitate — Necompetență

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Diadikasia Symbouloi Epicheiriseon AE la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 26, 26.1.2013.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/4

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 20 iunie 2013 — Almos Agrárkülkereskedelmi Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Közép-magyarországi Regionális Adó Főigazgatósága

(Cauza C-337/13)

2013/C 304/06

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Recurentă: Almos Agrárkülkereskedelmi Kft.

Intimată: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Közép-magyarországi Regionális Adó Főigazgatósága

Întrebările preliminare

Dispozițiile articolului 77 alineatele 1 și 2 din általános forgalmi adóról szóló 2007. évi CXXVII. törvény (Legea maghiară privind TVA-ul), în versiunea în vigoare până la 31 decembrie 2010, sunt compatibile cu dispozițiile articolului 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE (Directiva TVA) (1)? Mai precis, Legea maghiară privind TVA-ul cuprinde toate situațiile de reducere a bazei de impozitare prevăzute la articolul 90 alineatul (1) menționat?

În cazul unui răspuns negativ, persoana impozabilă are dreptul, în lipsa unei reglementări naționale, la o reducere a bazei de impozitare în temeiul principiilor neutralității fiscale și proporționalității și ținând seama de dispozițiile articolului 90 alineatul (1) din Directiva TVA, în cazul în care, după efectuarea unei operațiuni, nu primește contraprestația corespunzătoare?

În cazul în care dispozițiile articolului 90 alineatul (1) din Directiva TVA au efect direct, care sunt condițiile în care [persoana impozabilă] poate pune în aplicare reducerea bazei de impozitare? Este suficientă emiterea unei facturi rectificative și transmiterea acesteia cumpărătorului sau este necesar ca, în plus, să se demonstreze recuperarea efectivă a proprietății bunurilor sau a posesiei acestora?

4.	În cazul unui răspuns negativ la cea de a treia întrebare, dreptul comunitar impune statului membru obligația de a repara prejudiciul cauzat persoanei impozabile prin neîndeplinirea obligației sale de armonizare, ceea ce a privat-o pe aceasta de posibilitatea de reducere a bazei de impozitare?

Articolul 90 alineatul (2) [din Directiva TVA] poate fi interpretat în sensul că statele membre au posibilitatea, în cazul neplății totale sau parțiale, de a nu permite reducerea bazei de impozitare? În caz afirmativ, este necesară interzicerea expresă a reducerii prin reglementarea statului membru sau lipsa unei prevederi în acest sens are același efect juridic?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p. 7).

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/4

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 8 iulie 2013 — UPC Magyarország Kft./Nemzeti Fogyasztóvédelmi Hatóság

(Cauza C-388/13)

2013/C 304/07

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Reclamantă și intimată: UPC Magyarország Kft.

Pârâtă și recurentă: Nemzeti Fogyasztóvédelmi Hatóság

Întrebările preliminare

Articolul 5 din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1) („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretat în sensul că, în cazul practicilor comerciale înșelătoare în sensul articolului 5 alineatul (4) din această directivă, nu poate fi efectuat un control distinct al criteriilor prevăzute la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din directivă?

2.	Comunicarea de informații false unui consumator unic trebuie considerată o practică comercială în sensul directivei menționate?

(1) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260).

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Schleswig-Holsteinisches Oberverwaltungsgericht (Germania) la 25 iulie 2013 — Landesamt für Landwirtschaft, Umwelt und ländliche Räume des Landes Schleswig-Holstein/Dr. med. vet. Uta Wree

(Cauza C-422/13)

2013/C 304/08

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Schleswig-Holsteinisches Oberverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Landesamt für Landwirtschaft, Umwelt und ländliche Räume des Landes Schleswig-Holstein

Pârâtă: Dr. med. vet. Uta Wree

Întrebarea preliminară

O suprafață poate fi considerată suprafață agricolă în sensul articolului 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 (1) și în cazul în care, deși este utilizată în scopuri agricole (fiind ocupată cu pășuni pentru creșterea ovinelor), această suprafață constituie totuși stratul de acoperire al unui depozit de deșeuri aflat în etapa de post-tratare?

(1) Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, p. 16, rectificare în JO L 43, 18.2.2010, p. 7).

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 25 iulie 2013 — UAB „Vilniaus energija”/Lietuvos metrologijos inspekcijos Vilniaus apskrities skyrius

(Cauza C-423/13)

2013/C 304/09

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UAB „Vilniaus energija”

Pârâtă: Lietuvos metrologijos inspekcijos Vilniaus apskrities skyrius

Întrebarea preliminară

Articolul 34 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și/sau Directiva 2004/22 (1) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări și practici naționale potrivit căreia un apometru de apă caldă care îndeplinește toate cerințele Directivei 2004/22/CE și este conectat la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor este considerat a fi un sistem de măsurare și, pentru acest motiv, apometrul de apă caldă respectiv nu poate fi utilizat conform destinației sale înainte de verificarea metrologică a apometrului și a dispozitivului de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor ca și cum ar constitui împreună un sistem de măsurare?

(1) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind mijloacele de măsurare (JO L 135, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 3).

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/5

Recurs introdus la 2 august 2013 de Erich Kastenholz împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 6 iunie 2013 în cauza T-68/11, Kastenholz/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-435/13 P)

2013/C 304/10

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Erich Kastenholz (reprezentant: L. Acker, Rechtsanwalt)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Qwatchme A/S

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate a Tribunalului;

—	admiterea cererii sale de anulare a deciziei în litigiu sau, în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal pentru rejudecare;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent în procedura în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurentul invocă trei motive în susținerea recursului:

—

încălcarea dispozițiilor articolului 5 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 (1).

Acest motiv cuprinde două aspecte:

—	lipsa diferențierii între criteriile noutății și caracterului individual;

—	caracterul nelegal, ca urmare a depunerii cererii în alb-negru, al luării în considerare a culorii desenului sau a modelului cu ocazia aprecierii noutății.

—

încălcarea dispozițiilor articolului 6 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 2 din Regulamentul nr. 6/2002.

Acest motiv cuprinde trei aspecte:

—	neidentificarea asemănărilor și a deosebirilor dintre desenele sau modelele în conflict;

—	lipsa ponderării elementelor de concepție identice și a elementelor de concepție diferite;

—	lipsa motivării privind aspectul caracterului individual al desenului sau al modelului comunitar contestat.

—

încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 6/2002, precum și a obligației de examinare prevăzută la articolul 63 alineatul (1) prima și a doua teză din Regulamentul nr. 6/2002.

Acest motiv cuprinde patru aspecte:

—	Tribunalul a considerat în mod nejustificat că este posibil să nu se ia în considerare un raport de expertiză prezentat în cadrul procedurii administrative;

—	nici camera de recurs, nici Tribunalul nu au analizat raportul de expertiză și argumentația recurentului privitoare la acesta;

—	nici camera de recurs, nici Tribunalul nu și-au motivat această decizie în ceea ce privește încălcarea legislației naționale privind dreptul de autor, în special cu privire la aspectul întinderii protecției conferite de acesta;

—

camera de recurs și Tribunalul au considerat în mod nejustificat că, în cadrul articolului 25 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 6/2002, era în sarcina recurentului să demonstreze conținutul protecției dreptului de autor în legislația națională vizată și, în același timp, nu au respectat întinderea obligațiilor camerei de recurs și a Oficiului pentru Armonizare de a efectua examinarea din oficiu a faptelor și de a identifica din oficiu dreptul aplicabil, în conformitate cu articolul 63 alineatul (1) prima și a doua teză din Regulamentul nr. 6/2002.

(1) Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002 L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70).

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/6

Recurs introdus la 5 august 2013 de Elitaliana SpA împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 4 iunie 2013 în cauza T-213/12, Elitaliana/Eulex Kosovo

(Cauza C-439/13 P)

2013/C 304/11

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Elitaliana SpA (reprezentant: R. Colagrande, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Eulex Kosovo

Concluziile recurentei

—	Anularea în întregime a Ordonanței [Tribunalului (Camera a șaptea) din 4 iunie 2013, cauza T-213/12, Elitaliana/Eulex Kosovo;]

—

în consecință, dacă litigiul este în stare de judecată, admiterea definitivă a acțiunii în primă instanță, (a) anulând măsurile adoptate de Eulex — ale căror dată și conținut nu sunt cunoscute de recurentă — în materia atribuirii contractului de achiziții publice denumit „EuropeAid/131516/D/SER/XK — Helicopter Support to the EULEX Mission in Kosovo (PROC/272/11)” societății Starlite Aviation Operations, comunicată de Eulex prin scrisoarea din 29 martie 2012, precum și a oricărui act prealabil, subsecvent și/sau, în orice caz, conex, și, în special, dacă este cazul, nota 2012-DAS-0392 din 17 aprilie 2012 prin care Eulex a refuzat recurentei accesul la dosarele cererilor de ofertă din 2 aprilie 2012; (b) obligând Eulex la repararea prejudiciilor (în natură sau prin echivalent) în favoarea recurentei în măsura menționată la punctul 37 și următoarele din cererea introductivă depusă la Tribunal; (c) obligând Eulex la plata cheltuielilor de judecată;

—	sau, ca urmare a anulării menționate anterior, dacă litigiul este în stare de judecată, trimiterea cauzei Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul ar fi săvârșit o eroare atunci când nu a recunoscut calitatea Eulex de organ al Uniunii Europene în sensul articolului 263 TFUE și l-a asimilat delegațiilor. În plus, Tribunalul ar fi trebuit să recunoască existența unei erori scuzabile în această privință.

Din erorile de drept menționate ar decurge o încălcare a principiului efectivității protecției jurisdicționale, înțeleasă ca deplina realizare a dreptului la apărare și ca un corolar al principiului mai general al egalității.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/7

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d’État (Franța) la 7 august 2013 — Société Fonderie 2A/Ministre de l’Économie et des Finances

(Cauza C-446/13)

2013/C 304/12

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d’État

Părțile din procedura principală

Recurentă: Société Fonderie 2A

Intimat: Ministre de l’Économie et des Finances

Întrebarea preliminară

Dispozițiile cuprinse în A șasea directivă [77/388/CEE] (1) care permit definirea locului unei livrări intracomunitare determină ca livrarea unui bun de către o societate unui client într-un alt stat al Uniunii Europene, după transformarea bunului, în numele vânzătorului, suportată în sediul unei alte societăți situat în statul clientului, să fie considerată o livrare între statul vânzătorului și statul destinatarului final sau o livrare pe teritoriul statului acestuia din urmă, de la sediul în care bunul a fost transformat?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 147, p. 1).

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/7

Recurs introdus la 6 august 2013 de Riccardo Nencini împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 4 iunie 2013 în cauza T-431/10, Nencini/Parlamentul European

(Cauza C-447/13 P)

2013/C 304/13

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Riccardo Nencini (reprezentant: M. Chiti, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluziile recurentului

—

anularea, după constatarea prealabilă, dacă este cazul, a lipsei validității/nelegalității articolului 85b din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 (1) și a articolului 73a din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 (2), a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 4 iunie 2013, pronunțată în cauzele conexate T-431/10 și T-560/10, Nencini/Parlamentul European, și declararea, modificând astfel hotărârea menționată, prin admiterea motivelor acțiunii formulate la Tribunalul Uniunii Europene, a nelegalității actelor atacate în primă instanță;

—

cu titlu subsidiar, în ipoteza improbabilă în care se menține obligarea domnului Nencini la restituirea sumelor contestate, stabilirea din nou — cu anularea prealabilă și modificându-se hotărârea atacată — în mod echitabil a sumelor sau trimiterea dosarului la secretarul general al Parlamentului European pentru determinarea din nou, în mod echitabil, a sumei contestate;

—

anularea hotărârii în partea referitoare la cheltuielile de judecată și, în consecință, modificarea acesteia prin punerea în sarcina Parlamentului European a cheltuielilor de judecată corespunzătoare cauzei T-431/10, precum și prin punerea in sarcina Parlamentului European sau oricum compensarea de către acesta a cheltuielilor de judecată corespunzătoare cauzei T-560/10;

—	în orice caz, obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată corespunzătoare procedurii din prezentul grad de jurisdicție.

Motivele și principalele argumente

În primul rând, recurentul invocă încălcarea normelor privind prescripția și a principiilor securității juridice, efectivității și caracterului rezonabil. Tribunalul ar fi respins acțiunile recurentului, considerând că termenele de prescripție au curs de la data notificării deciziei de recuperare și de debit mai precis după 11 ani de la încetarea funcțiilor parlamentare ale domnului Nencini.

În al doilea rând, recurentul invocă o eroare de drept în ceea ce privește încălcarea principiilor contradictorialității și protecției judiciare efective, elementele invocate în susținerea deciziei fiind în parte diferite de cele contestate anterior.

În al treilea rând, se invocă aplicarea greșită a Normelor privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European („normele privind CID”) atât referitor la sumele contestate reprezentând rambursarea cheltuielilor pentru călătorie, cât și referitor la sumele contestate reprezentând indemnizații pentru secretariat. În special, se invocă, pe de o parte, interpretarea greșită a conceptului „domiciliu” care nu poate coincide cu noțiunea „reședință” formală; pe de altă parte, inexistența încălcării din diverse puncte de vedere, precum și faptul că este contradictoriu să se considere drept simplă „neregularitate formală” lipsa indicării numelor tuturor beneficiarilor indemnizațiilor de asistență pentru secretariat, însă să se aprecieze că aceasta nu poate fi remediată din perspectiva dispozițiilor confuze existente la momentul respectiv.

În al patrulea rând, recursul este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității în stabilirea sumelor care fac obiectul recuperării. Obligarea la plata întregii sume primite ar fi nepotrivită.

În sfârșit, recurentul critică eroarea săvârșită în stabilirea cheltuielilor de judecată corespunzătoare cauzei impuse domnului Nencini. Cheltuielile efectuate pentru atacarea primei decizii, la care s-a renunțat ulterior, ar fi cauzate de un comportament greșit al părții adverse, care de altfel a admis această neregularitate dispunând –ulterior notificării primei acțiuni — înlocuirea deciziei cu alta în limba italiană.

(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene; JO L 357, p. 1, Ediție specială, 1/vol. 04, p. 3.

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene; JO L 248, p. 1, Ediție specială, 1/vol. 3, p. 198.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/9

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Bank Melli Iran/Consiliul

(Cauzele T-35/10 și T-7/11) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă - Încredere legitimă - Reexaminarea măsurilor restrictive adoptate - Eroare de apreciere - Egalitate de tratament - Temei juridic - Norme fundamentale de procedură - Proporționalitate)

2013/C 304/17

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bank Melli Iran (Téhéran, Iran) (reprezentanți: în cauza T-35/10, L. Defalque și în cauza T-7/11, iinițial L. Defalque și S. Woog, ulterior L. Defalque și C. Malherbe, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: în cauza T-35/10, de M. Bishop și de R. Szostak și, în cauza T-7/11, inițial de M. Bishop și de G. Marhic și ulterior de M. Bishop și de B. Driessen, în calitate de agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Republica Franceză, reprezentată de G. de Bergues și de É. Ranaivoson, în calitate de agenți, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reprezentat inițial de S. Behzadi Spencer, ulterior de A. Robinson și în final de M. Robinson și de H. Walker, în calitate de agenți, asistați de S. Lee, barrister, Comisia Europeană, reprezentată, în cauza T-35/10, de S. Boelaert și de M. Konstantinidis și, în cauza T-7/11, de S. Boelaert, de M. Konstantinidis și de F. Erlbacher, în calitate de agenți

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare în parte a Regulamentului (CE) nr. 1100/2009 al Consiliului din 17 noiembrie 2009 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Deciziei 2008/475/CE (JO L 303, p. 31), a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 281, p. 81), a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 319, p. 71), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 319, p. 11) și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1, rectificare în JO L 332, 4.12.2012, p. 31) și, pe de altă parte, o cerere de anulare a oricărui regulament viitor sau a oricărei decizii viitoare de completare sau de modificare a unuia dintre actele atacate care ar fi în vigoare la data închiderii procedurii orale

Dispozitivul

1.	Conexează cauzele T-35/10 și T-7/11 în vederea pronunțării hotărârii.

2.	Respinge acțiunile.

3.	Bank Melli Iran suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

4.	Republica Franceză, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 100, 17.4.2010.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/9

Hotărârea Tribunalului din 11 septembrie 2013 — L/Parlamentul European

(Cauza T-317/10 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Agenți temporari - Contract pe perioadă nedeterminată - Decizie de concediere - Obligația de motivare - Pierderea încrederii)

2013/C 304/18

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Recurent: L (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: inițial A. Sèbe și V. Sviderskis, ulterior A. Sèbe, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European (reprezentanți: inițial S. Seyr, K. Zejdová și L. Mašalaitė-Chouteau, ulterior S. Seyr, K. Zejdová și S. Milius și în final S. Seyr și S. Alves, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene [confidențial] (2), prin care se urmărește anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene [confidențial], în măsura în care Tribunalul nu s-a pronunțat asupra motivului întemeiat pe încălcarea principiului imparțialității, a respins motivul întemeiat pe inexactitatea materială și pe o eroare vădită de apreciere, și a statuat că recurentul nu solicitase obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

2.	Respinge în rest recursul.

3.	Respinge în rest acțiunea formulată de domnul L la Tribunalul Funcției Publice în cauza [confidențial].

4.	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli efectuate atât în procedura din primă instanță, cât și în cea a recursului.

(1) JO C 340, 19.11.2011.

(2) Date confidențiale ocultate.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/10

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Persia International Bank/Consiliul

(Cauza T-493/10) (1)

2013/C 304/19

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Persia International Bank plc (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: inițial S. Gadhia, S. Ashley, solicitors, D. Anderson, QC și R. Blakeley, barrister, ulterior S. Ashley, S. Jeffrey, A. Irvine, solicitors, D. Wyatt, QC și R. Blakeley)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și A. Vitro, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Boelaert și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cererea de anulare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 195, p. 25), a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 281, p. 81), a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 319, p. 71), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 319, p. 11) și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1) în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă și, pe de altă parte, o cerere de declarare a inaplicabilității articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului din 19 aprilie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 103, p. 1), a articolului 16 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 961/2010 și a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012 în ceea ce o privește pe reclamantă

Dispozitivul

Anularea, în măsura în care privesc Persia International Bank plc, a:

—	punctului 4 din tabelul B din anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC;

—	punctului 2 din tabelul B din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului;

—	punctului 4 din tabelul B titlul I din anexa la Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413;

—	punctului 4 din tabelul B din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 423/2007;

—	a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413;

—	a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010;

—	a punctului 4 din tabelul B titlul I din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010.

2.	Menținerea efectelor Deciziei 2010/413, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644 și prin Decizia 2011/783, în ceea ce privește Persia International Bank până la momentul producerii efectelor anulării Regulamentului nr. 267/2012.

3.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

4.	Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Persia International Bank.

5.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 328, 4.12.2010.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/11

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Eurocool Logistik/OAPI — Lenger (EUROCOOL)

(Cauza T-599/10) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale EUROCOOL - Marcă națională figurativă anterioară EUROCOOL LOGISTICS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea serviciilor - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Dreptul de a fi ascultat)

2013/C 304/20

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Eurocool Logistik GmbH (Linz, Austria) (reprezentanți: G. Secklehner și C. Ofner, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial R. Manea, ulterior K. Klüpfel și în final K. Klüpfel și A. Schifko, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenient la Tribunal: Peter Lenger (Weinheim, Germania) (reprezentant: F. Pfefferkorn, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 14 octombrie 2010 (cauza R 451/2010-1), privind o procedură de opoziție între Eurocool Logistik GmbH și domnul Peter Lenger

Dispozitivul

Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 14 octombrie 2010 (cauza R 451/2010-1) în ceea ce privește serviciile menționate în cererea de înregistrare a mărcii, „dezvoltare software pentru depozitare, curierat și transport de mărfuri refrigerate și congelate” din clasa 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirilor și modificările ulterioare, și „agenții de expediere” din clasa 39 din acordul menționat, acoperit de marca anterioară.

2.	Respinge opoziția în ceea ce privește serviciile menționate la punctul 1.

3.	Respinge în rest acțiunea.

4.	Eurocool Logistik GmbH, OAPI și domnul Peter Lenger suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată efectuate în cursul procedurii în fața Tribunalului.

5.	OAPI suportă jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Eurocool Logistik în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

(1) JO C 72, 5.3.2011.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/11

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Export Development Bank of Iran/Consiliul

(Cauzele T-4/11 și T-5/11) (1)

2013/C 304/21

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Export Development Bank of Iran (Téhéran, Iran) (reprezentant: J. M. Thouvenin, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și R. Liudvinaviciute-Cordeiro, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Konstantinidis și A. Bordes, agenți)

Obiectul

În primul rând, cerere de declarare a inaplicabilității, în privința reclamantei, a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39, rectificare în JO L 197, 29.7.2010, p. 19); în al doilea rând, cerere de anulare a Regulamentului (UE) al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1, rectificare în JO L 332, p. 31), și a Regulamentului (UE) nr. 1263/2012 din 21 decembrie 2011 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 356, p. 34), precum și a tuturor regulamentelor viitoare care ar completa sau înlocui aceste regulamente, până la pronunțarea hotărârii prin care se va soluționa cauza, în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă; în al treilea rând, cerere de anulare a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 319, p. 11), a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 319, p. 71), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 319, p. 11), și a Deciziei 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 356, p. 71), precum și a tuturor actelor viitoare care ar completa sau înlocui aceste acte, până la pronunțarea hotărârii prin care se va soluționa cauza, în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă, și, în al patrulea rând, cerere de anulare a deciziilor cuprinse în scrisorile din 28 octombrie 2010 și din 5 decembrie 2011.

Dispozitivul

Anulează, în măsura în care privesc Export Development Bank of Iran:

—

anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010, iar ulterior prin Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011;

—	Decizia 2010/644;

—

anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010;

—	Decizia 2011/783;

—	Regulamentul de punere în aplicare nr. 1245/2011;

—	anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010.

2.	Efectele anexei II la Decizia 2010/413, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644, iar ulterior prin Decizia 2011/783, sunt menținute în privința Export Development Bank of Iran până când anularea Regulamentului nr. 267/2012 începe să producă efecte.

3.	Nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii având ca obiect declararea inaplicabilității Deciziei 2010/413 în privința Export Development Bank of Iran.

4.	Respinge în rest acțiunea.

5.	Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Export Development Bank of Iran.

6.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 72, 5.3.2011.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/12

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Iran Insurance/Consiliul

(Cauza T-12/11) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Temei juridic - Încălcarea dreptului internațional - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Eroare vădită de apreciere - Drept de proprietate - Proporționalitate - Egalitate de tratament - Nediscriminare)

2013/C 304/22

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Iran Insurance Company (Teheran, Iran) (reprezentant: D. Luff, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și G. Marhic, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Erlbacher și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cererea de anulare, în primul rând, a anexei II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39, rectificare în JO L 197, 29.7.2010, p. 19), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 (JO L 281, p. 81), și a anexei VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), în măsura în care o privesc pe reclamantă, în al doilea rând, a deciziei în privința reclamantei „cuprinse într-o” scrisoare din 28 octombrie 2010, în al treilea rând, a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 319, p. 71) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 319, p. 11) în măsura în care acestea pot afecta situația reclamantei, în al patrulea rând, a deciziei în privința reclamantei „cuprinse într-o” scrisoare din 5 decembrie 2011, în al cincilea rând, a anexei IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1, rectificare în JO L 332, 4.12.2012, p. 31), în măsura în care o privește pe reclamantă, și, în al șaselea rând, a oricărui regulament viitor sau a oricărei decizii viitoare a Consiliului sau a Comisiei care ar completa sau ar modifica unul dintre actele atacate în cadrul prezentei acțiuni și, pe de altă parte, o cerere prin care să se declare inaplicabilitatea în privința reclamantei a articolului 12 și a articolului 20 litera alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413, a articolului 16 alineatul (2) și a articolului 26 din Regulamentul nr. 961/2010, a articolului 1 punctul 7 din Decizia 2012/35/PESC a Consiliului din 23 ianuarie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 19, p. 22), a articolului 23 alineatul (2) și a articolului 35 din Regulamentul nr. 267/2012, a articolului 1 punctul 8 din Decizia 20120/635/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 282, p. 58), a articolului 1 punctul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1263/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012, de modificare a Regulamentului nr. 267/2012 (JO L 356, p. 34), precum și a articolului 1 punctul 2 din Decizia 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012, de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 356, p. 71)

Dispozitivul

1.	Constată că acțiunea este inadmisibilă, în măsura în care privește anularea oricărui regulament viitor sau a oricărei decizii viitoare a Consiliului Uniunii Europene sau a Comisiei Europene care ar completa sau ar modifica unul dintre actele atacate în cadrul prezentei acțiuni.

Nu este necesară pronunțarea asupra cererii de anulare a deciziilor în privința Iran Insurance Company „cuprinse în” scrisorile Consiliului din 28 octombrie 2010 și din 5 decembrie 2011, și nici asupra cauzei de inadmisibilitate invocate de Consiliu, susținut de Comisie, exclusiv în privința cererii de anulare a decizii față de Iran Insurance Company „cuprinse în” scrisoarea Consiliului din 28 octombrie 2010.

Anulează, în măsura în care acestea privesc Iran Insurance Company, anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010, anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007, Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/41, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010 și anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010.

Efectele anexei II la Decizia 2010/413, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644 și ulterior prin Decizia 2011/783, față de Iran Insurance Company sunt menținute până când anularea anexei IX la Regulamentul nr. 267/2012 începe să producă efecte, în măsura în care aceasta privește Iran Insurance Company.

5.	Consiliul suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Iran Insurance Company.

6.	Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 63, 26.2.2011.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/13

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Post Bank Iran/Consiliul

(Cauza T-13/11) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Temei juridic - Încălcarea dreptului internațional - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă - Eroare vădită de apreciere - Drept de proprietate - Proporționalitate - Egalitate de tratament - Nediscriminare)

2013/C 304/23

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Post Bank Iran (Teheran, Iran) (reprezentant: D. Luff, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și A. Vitro, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Erlbacher și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de anulare, mai întâi, a anexei II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 (JO L 281, p. 81), și a anexei VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), în măsura în care acestea o vizează pe reclamantă, în al doilea rând, a deciziei care o vizează pe reclamantă și este „cuprinsă într-o” scrisoare din 29 octombrie 2010, în al treilea rând, a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 319, p. 71) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 319, p. 11), în măsura în care acestea pot afecta situația reclamantei, în al patrulea rând, a deciziei care o vizează pe reclamantă și este „cuprinsă într-o” scrisoare din 5 decembrie 2011, în al cincilea rând, a anexei IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010(JO L 88, p. 1), în măsura în care aceasta o vizează pe reclamantă și, în al șaselea rând, a oricărui regulament viitor sau a oricărei decizii viitoare a Consiliului sau a Comisiei de completare sau de modificare a unuia dintre actele atacate în cadrul prezentei acțiuni și, pe de altă parte, cerere de declarare a inaplicabilității, față de reclamantă, a articolului 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413, a articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul nr. 961/2010, a articolului 1 punctul 7 din Decizia 2012/35/PESC a Consiliului din 23 ianuarie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 19, p. 22), a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012, a articolului 1 punctul 8 din Decizia 2012/635/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 282, p. 58), a articolului 1 punctul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1263/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Regulamentului nr. 267/2012 (JO L 356, p. 34), precum și a articolului 1 punctul 2 din Decizia 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 356, p. 71)

Dispozitivul

1.	Acțiunea este inadmisibilă în măsura în care vizează anularea oricărui regulament viitor sau a oricărei decizii viitoare a Consiliului Uniunii Europene sau a Comisiei Europene de completare sau de modificare a unuia dintre actele atacate în cadrul prezentei acțiuni.

Constată că nu este necesar să se pronunțe cu privire la concluziile în anularea deciziilor față de Post Bank Iran „cuprinse în”scrisorile adresate de Consiliu la 29 octombrie 2010 și la 5 decembrie 2011, nici cu privire la cauza de inadmisibilitate invocată de Consiliu, susținut de Comisie, în raport exclusiv cu concluziile în anulare a deciziei față de Post Bank Iran „cuprinsă în” scrisoarea Consiliului din 29 octombrie 2010.

Anulează anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010, anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 319, p. 71), Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 și anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, în măsura în care vizează Post Bank Iran.

4.	Efectele anexei II la Decizia 2010/413, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644, apoi prin Decizia 2011/783, față de Post Bank Iran se mențin până la intrarea în vigoare a anulării anexei IX la Regulamentul nr. 267/2012 în măsura în care vizează Post Bank Iran.

5.	Consiliul suportă, în afară de propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Post Bank Iran.

6.	Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 63, 26.2.2011.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/14

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Bank Refah Kargaran/Consiliul

(Cauza T-24/11) (1)

2013/C 304/24

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Bank Refah Kargaran (Teheran, Iran) (reprezentant: J.-M. Thouvenin, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și R. Liudvinaviciute-Cordeiro, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial F. Erlbacher și M. Konstantinidis, ulterior A. Bordes și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

În primul rând, o cerere prin care să se declare inaplicabilitatea în privința reclamantei a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39, rectificare în JO L 197, 29.7.2010, p. 19), în al doilea rând, o cerere de anulare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1, rectificare în JO L 332, 4.12.2012, p. 31) și a Regulamentului (UE) nr. 1263/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Regulamentului nr. 267/2012 (JO L 356, p. 34), precum și a tuturor regulamentelor viitoare care ar completa sau ar modifica regulamentele menționate, până la pronunțarea hotărârii prin care se finalizează judecata, în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă, în al treilea rând, o cerere de anulare a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 281, p. 81), a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 319, p. 71), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 319, p. 11) și a Deciziei 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 356, p. 71), precum și a tuturor actelor viitoare care ar completa sau ar înlocui actele menționate, până la pronunțarea hotărârii prin care se finalizează judecata, în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă și, în al patrulea rând, o cerere de anulare a deciziilor cuprinse în scrisorile din 28 octombrie 2010 și din 5 decembrie 2011

Dispozitivul

Anulează, în măsura în care privesc Bank Refah Kargaran:

—

anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 și ulterior prin Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011;

—	Decizia 2010/644;

—

—	Decizia 2011/783;

—	Regulamentul de punere în aplicare nr. 1245/2011;

—	anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010.

Efectele anexei II la Decizia 2010/413, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644 și ulterior prin Decizia 2011/783, față de Bank Refah Kargaran sunt menținute până când anularea anexei IX la Regulamentul nr. 267/2012 începe să producă efecte, în măsura în care aceasta privește Bank Refah Kargaran.

3.	Nu mai trebuie să se pronunțe asupra cererii având drept obiect declararea faptului că Decizia 2010/413 nu este aplicabilă Bank Refah Kargaran.

4.	Respinge în rest acțiunea.

5.	Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Bank Refah Kargaran.

6.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 80, 12.3.2011.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/15

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Deutsche Bahn și alții/Comisia

(Cauzele conexate T-289/11, T-290/11 și T-521/11) (1)

(Concurență - Procedură administrativă - Decizie prin care se dispune o inspecție - Competențele de inspecție ale Comisiei - Dreptul la apărare - Proporționalitate - Obligația de motivare)

2013/C 304/25

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Deutsche Bahn AG (Berlin, Germania), DB Mobility Logistics AG (Berlin), DB Energie GmbH (Frankfurt pe Main, Germania), DB Netz AG (Frankfurt pe Main), DB Schenker Rail GmbH (Mainz, Germania), DB Schenker Rail Deutschland AG (Mainz), Deutsche Umschlaggesellschaft Schiene-Straße mbH (DUSS) (Bodenheim, Germania) (reprezentanți: W. Deselaers, O. Mross și J. Brückner, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Malferrari, N. von Lingen și R. Sauer, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Regatul Spaniei (reprezentanți: inițial, în cauzele T-289/11 și T-290/11, M. Muñoz Pérez, ulterior, în cauzele T-289/11, T-290/11 și T-521/11, S. Centeno Huerta, abogados del Estado), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Simm și F. Florindo Gijón, agenți) și Autoritatea de Supraveghere AELS (reprezentanți: X. A. Lewis, M. Schneider și M. Moustakali, agenți)

Obiectul

Cereri de anulare ale Deciziilor C(2011) 1774 din 14 martie 2011, C(2011) 2365 din 30 martie 2011 și C(2011) 5230 din 14 iulie 2011 ale Comisiei prin care se dispun inspecții conform articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului la Deutsche Bahn AG, precum și la toate filialele acesteia (cazurile COMP/39.678 și COMP/39.731)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunile.

2.	Deutsche Bahn AG, DB Mobility Logistics AG, DB Energie GmbH, DB Netz AG, DB Schenker Rail GmbH, DB Schenker Rail Deutschland AG și Deutsche Umschlaggesellschaft Schiene Straße (DUSS) mbH suportă cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, precum și propriile cheltuieli de judecată.

3.	Consiliul Uniunii Europene, Autoritatea de Supraveghere AELS și Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 238, 13.8.2011.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/16

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Europäisch-Iranische Handelsbank/Consiliul

(Cauza T-434/11) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Eroare vădită de apreciere - Drept de proprietate - Proporționalitate)

2013/C 304/26

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Europäisch Iranische Handelsbank AG (Hamburg, Germania), (reprezentanți: inițial S. Ashley și S. Gadhia, solicitors, H. Hohmann, avocat, D. Wyatt, QC, și R. Blakeley, barrister, și ulterior S. Ashley, H. Hohmann, D. Wyatt, de R. Blakeley, precum și S. Jeffrey și A. Irvine, solicitors)

Pârât: Consiliului Uniunii Europene (reprezentanți: F. Naert și R. Liudvinaviciute Cordeiro, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial E. Paasivirta și S. Boelaert și ulterior E. Paasivirta și M. Konstantinidis, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Behzadi Spencer, A. Robinson și C. Murrell, în calitate de agenți, asistați de J. Swift, QC, și de R. Palmer, barrister)

Obiectul

Cerere de anulare, în primul rând, a Deciziei 2011/299/PESC a Consiliului din 23 mai 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 136, p. 65), în al doilea rând, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 503/2011 al Consiliului din 23 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 136, p. 26), în al treilea rând, a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 71), în al patrulea rând, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 11) și, în al cincilea rând, a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2011 al Consiliului din 23 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și Decizia 2011/299/PESC a Consiliului din 23 mai 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului în măsura în care aceste acte privesc Europäisch Iranische Handelsbank AG.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Europäisch Iranische Handelsbank suportă, în afară de trei cincimi din propriile cheltuieli de judecată, trei cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

4.	Consiliul suportă, în afară de două cincimi din propriile cheltuieli de judecată, două cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Europäisch Iranische Handelsbank.

5.	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 282, 24.9.2011.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/16

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Globula/Comisia

(Cauza T-465/11) (1)

(Piața internă în sectorul gazelor naturale - Directiva 2003/55/CE - Obligația întreprinderilor din sectorul gazelor naturale de a organiza un sistem de acces negociat al terților la instalațiile de depozitare a gazului - Decizia autorităților cehe de a acorda reclamantei o derogare temporară pentru viitoarele sale instalații de depozitare subterană a gazului de la Dambořice - Decizia Comisiei de obligare a Republicii Cehe la retragerea deciziei de derogare - Aplicare în timp a Directivei 2003/55)

2013/C 304/27

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Globula a.s. (Hodonín, Republica Cehă) (reprezentanți: M. Petite, D. Paemen, A. Tomtsis, D. Koláček și P. Zákoucký, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Beynet și T. Scharf, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, J. Očková și T. Müller, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2011) 4509 a Comisiei din 27 iunie 2011 de derogare în ceea ce privește o instalație de depozitare subterană a gazului de la Dambořice în raport cu normele pieței interne privind accesul terților

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia C(2011) 4509 a Comisiei din 27 iunie 2011 de derogare în ceea ce privește o instalație de depozitare subterană a gazului de la Dambořice în raport cu normele pieței interne privind accesul terților.

2.	Comisia Europeană suportă cheltuielile de judecată efectuate de Globula a.s. și propriile cheltuieli de judecată.

3.	Republica Cehă suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 305, 15.10.2011.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/17

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Sepro Europe/Comisia

(Cauza T-483/11) (1)

(Produse fitosanitare - Substanța activă flurprimidol - Neincluderea flurprimidolului în anexa I la Directiva 91/414/CEE - Regulamentul (CE) nr. 33/2008 - Procedură accelerată de evaluare - Eroare vădită de apreciere - Dreptul la apărare - Proporționalitate - Obligația de motivare)

2013/C 304/28

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sepro Europe Ltd (Harrogate, Regatul Unit) (reprezentanți: C. Mereu și K. Van Maldegem, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Ondrůšek și G. von Rintelen, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei de punere în aplicare 2011/328/UE a Comisiei din 1 iunie 2011 privind neincluderea flurprimidolului în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (JO L 153, p. 192)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Sepro Europe Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 331, 12.11.2011.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/17

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Godrej Industries și VVF/Consiliul

(Cauza T-6/12) (1)

(Dumping - Importuri de anumiți alcooli grași și amestecurile lor, originari din India, Indonezia și Malaysia - Ajustare solicitată în temeiul conversiei valutare - Sarcina probei - Prejudiciu - Taxă antidumping definitivă)

2013/C 304/29

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Godrej Industries Ltd (Mumbai, India) și VVF Ltd (Mumbai) (reprezentant: B. Servais, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, asistat de G. Berrisch și A. Polcyn, avocați)

Interveniente în susținerea pârâtului: Sasol Olefins & Surfactants GmbH (Hamburg, Germania), Sasol Germany GmbH (Hamburg) (reprezentanți: V. Akritidis, avocat și J. Beck, solicitor) și Comisia Europeană (reprezentanți: M. França și A. Stobiecka-Kuik, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1138/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumiți alcooli grași și amestecurile lor, originari din India, Indonezia și Malaysia (JO L 293, p. 1)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Godrej Industries Ltd și VVF Ltd suportă cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene și pe cele efectuate de Sasol Olefins & Surfactants GmbH și de Sasol Germany GmbH, precum și propriile cheltuieli de judecată.

3.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 49, 18.2.2012.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/18

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Bateni/Consiliul

(Cauzele T-42/12 și T-181/12) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Eroare vădită de apreciere)

2013/C 304/30

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Naser Bateni (Hamburg, Germania) (reprezentanți: J. Kienzle, M. Schlingmann și F. Lautenschlager, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop, J.-P. Hix și Z. Kupčová, agenți)

Obiectul

În cauza T-42/12, cerere de anulare a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 71), în măsura în care prin aceasta reclamantul a fost înscris pe lista cuprinsă în anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 11), în măsura în care prin acesta reclamantul a fost înscris în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), iar în cauza T-181/12, cerere de anulare a anexei IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1), în măsura în care numele reclamantului este menținut pe lista persoanelor, entităților și organismelor ale căror active sunt înghețate

Dispozitivul

1.	Conexează cauzele T-42/12 și T-181/12 în vederea pronunțării hotărârii.

În cauza T-42/12, constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii privind anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care îl privește pe domnul Bateni.

Anulează Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care prin aceasta domnul Bateni a fost înscris pe lista cuprinsă în anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC.

4.	Anulează anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, în măsura în care îl privește pe domnul Bateni.

Menține efectele Deciziei 2010/413/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2011/783, în ceea ce îl privește pe domnul Bateni, de la data intrării sale în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până când anularea în parte a Regulamentului nr. 267/2012 începe să producă efecte.

6.	Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de domnul Bateni.

7.	Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 98, 31.3.2012.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/18

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Good Luck Shipping/Consiliul

(Cauza T-57/12) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere)

2013/C 304/31

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Good Luck Shipping LLC (Dubai, Emiratele Arabe Unite) (reprezentanți: F. Randolph, QC, M. Lester, barrister și M. Taher, solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și B. Driessen, agenți)

Obiectul

Cerere prin care se urmărește anularea, în primul rând, a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 71), în al doilea rând, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 11) și, în al treilea rând, a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1), în măsura în care aceste acte o vizează pe reclamantă

Dispozitivul

Anulează, în măsura în care Good Luck Shipping LLC este vizată prin aceste acte:

—	Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului

—	Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010

2.	Efectele Deciziei 2011/783 se mențin în ceea ce privește Good Luxk Shipping până la anularea Regulamentului nr. 267/2012.

3.	Consiliul Uniunii Europene suportă, în afară de propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Good Luck Shipping.

(1) JO C 109, 14.4.2012.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/19

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul

(Cauza T-110/12) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Acțiune în anulare - Termen de adaptare a concluziilor - Admisibilitate - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere)

2013/C 304/32

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Iranian Offshore Engineering & Construction Co. (Teheran, Iran) (reprezentanți: J. Viñals Camallonga, L. Barriola Urruticoechea și J. Iriarte Ángel, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: P. Plaza García, V. Piessevaux și G. Ramos Ruano, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, pe de o parte, a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 71) și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 11), precum și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1, rectificare în JO L 332, 4.12.2012, p. 31), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

Anulează Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care prin aceasta numele Iranian Offshore Engineering & Construction Co. a fost înscris în anexa II la Decizia 2010/413/PESC.

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care prin acesta numele Iranian Offshore Engineering & Construction Co. a fost înscris în anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007.

3.	Anulează anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, în măsura în care această anexă privește Iranian Offshore Engineering & Construction Co.

Efectele Deciziei 2010/413, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2011/783, se mențin în ceea ce privește Iranian Offshore Engineering & Construction Co, de la intrarea sa în vigoare, în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, până la momentul la care produce efecte anularea în parte a Regulamentului nr. 267/2012.

5.	Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Iranian Offshore Engineering & Construction Co., în cadrul prezentei proceduri și al procedurii referitoare la măsurile provizorii.

(1) JO C 126, 28.4.2012.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/19

Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Leiner/OAPI — Recaro (REVARO)

(Cauza T-349/12) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative REVARO - Marcă internațională verbală anterioară RECARO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2013/C 304/33

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Rudolf Leiner GmbH (Sankt Pölten, Austria) (reprezentanți: W. Emberger, I. Rudnay și L. Emberger, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Poch, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Recaro Holding GmbH, fostă Recaro Beteiligungs-GmbH (Stuttgart, Germania) (reprezentant: J. Weiser, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 16 mai 2012 (cauza R 482/2011-1), privind o procedură de opoziție între Recaro Beteiligungs-GmbH și Rudolf Leiner GmbH

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Rudolf Leiner GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 287, 22.9.2012.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/20

Acțiune introdusă la 8 august 2013 — Tsujimoto/OAPI — Kenzo (KENZO ESTATE)

(Cauza T-414/13)

2013/C 304/34

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Kenzo Tsujimoto (Osaka, Japonia) (reprezentant: A. Wenninger-Lenz, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Kenzo (Paris, Franța)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 22 mai 2013 în cauza R 333/2012-2;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamantul.

Marca comunitară vizată: marca verbală KENZO ESTATE pentru produse din clasa 33 — cerere de înregistrare a mărcii internaționale nr. 953373.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 720 706 pentru marca verbală KENZO pentru produse din clasele 3, 18 și 25.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: admite calea de atac și anulează decizia atacată.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1).

(1) JO L 78, p. 1.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/20

Acțiune introdusă la 14 august 2013 — Unión de Almacenistas de Hierros de España/Comisia

(Cauza T-419/13)

2013/C 304/35

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Unión de Almacenistas de Hierros de España (Madrid, Spania) (reprezentanți: A. Creus Carreras, A. Valiente Martin și C. Maldonado Márquez, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei Comisiei din 18 iunie 2013;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri;

—	suplimentar se solicită Tribunalului, ca măsură de organizare a procedurii, să impună Comisiei transmiterea documentelor la care a refuzat accesul, pentru ca acesta să le poată analiza și să poată verifica exactitatea susținerilor din prezenta cerere.

Motivele și principalele argumente

În februarie 2013, Unión de Almacenistas de Hierros de España (UAHE) a solicitat accesul la anumite înscrisuri aflate în posesia Comisiei Europene în temeiul mecanismului de coordonare cu autoritățile naționale prevăzut la articolul 11 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167). În concret, reclamanta solicita accesul la toate documentele și corespondența transmise între Direcția Generală Concurență a Comisiei și autoritatea națională de concurență cu privire la procedurile de sancționare S-106/08, Almacenes de Hierro, și S-254/10, Hierros Extremadura.

După o primă prelungire a termenului, până la 11 aprilie 2013, Comisia a trimis reclamantei o scrisoare prin care:

(a)	acorda accesul la confirmările de primire ale scrisorilor trimise de autoritatea națională de concurență în legătură cu cele două proceduri de sancționare;

(b)

o informa pe reclamantă cu privire la faptul că nu existau informații privind procedurile menționate și că înscrisurile aflate în posesia sa erau protejate de excepțiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

UAHE a reiterat cererea sa și, după o primă prelungire a termenului cu 15 zile, Comisia a trimis o nouă scrisoare la 18 iunie prin care o informa cu privire la faptul că prelungea în mod nelimitat termenul de răspuns la cererile de acces la documente.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea articolului 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 întrucât Comisia nu a efectuat o analiză concretă și individualizată a aplicabilității excepțiilor prevăzute de respectiva dispoziție în cazul cererilor de acces care fac obiectul prezentei proceduri.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, dat fiind că informația solicitată nu conține elemente care să poată afecta interesele comerciale ale unor terți. Informația menționată ar putea afecta eventual interesele reclamantei înseși.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 întrucât conceptul de anchetă prevăzut de acesta se poate referi numai la anchete ale instituțiilor sau organismelor comunitare, iar nu naționale. Pe de altă parte, faptele care au făcut obiectul anchetei în ambele proceduri ar fi prescrise.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001, în măsura în care, cu privire la documentația solicitată, Comisia nu adoptă decizii din moment ce atitudinea sa este pur pasivă, de simplă recepționarea a unor documente sau de formulare a unor observații. Pe de altă parte și în orice caz, excepția invocată se poate aplica numai cu privire la documente interne.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/21

Acțiune introdusă la 14 august 2013 — L’Oréal/OAPI — Cosmetica Cabinas (AINHOA)

(Cauza T-426/13)

2013/C 304/36

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: L’Oréal SA (Paris, Franța) (reprezentanți: Granado Carpenter și Polo Carreño, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Cosmetica Cabinas, SL (El Masnou, Spania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 6 iunie 2013 în cauza R 1642/2012-1;

—	acordarea în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de decădere: marca verbală „AINHOA” pentru produse și servicii din clasele 3, 35 și 39 — înregistrarea mărcii comunitare nr. 2 720 811.

Titularul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Partea care solicită decăderea din drepturi a titularului mărcii comunitare: reclamanta.

Decizia diviziei de anulare: decade din drepturi pe titularul mărcii comunitare în ceea ce privește serviciile din clasele 35 și 39 și respinge cererea de decădere în ceea ce privește „produsele cosmetice” din clasa 3.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1).

(1) JO L 78, p. 1.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/21

Acțiune introdusă la 20 august 2013 — Triarii/Comisia

(Cauza T-435/13)

2013/C 304/37

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Triarii BV (Haga, Țările de Jos) (reprezentant: G. Verhellen, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei Europene [Re.: ENER B 1/IMMR(2013) ENER.B.1.2638778] din 20 iunie 2013 în vederea includerii ofertei reclamantei în procedura de cerere de ofertă;

—

în cazul în care hotărârea Tribunalului, astfel cum s-a solicitat, se pronunță după ce contractul de achiziții este atribuit unui ofertant:

—	anularea prezentei proceduri de cerere de ofertă nr. ENER/B1/2013-371 pentru a-i oferi reclamantei posibilitatea să prezinte o nouă ofertă;

—	anularea deciziei care urmează să fie luată de Comisia Europeană de atribuire a contractului de achiziții nr. ENER/B1/2013-371 unui ofertant și/sau

—	acordarea unor despăgubiri pentru pierderea șansei ca urmare a excluderii reclamantei din procedura de cerere de ofertă nr. ENER/B1/2013-371.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul este competent să judece prezenta cauză în conformitate cu articolul 263 TFUE.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, prin comportamentul său, Comisia a determinat reclamanta să nutrească o speranță legitimă că oferta îi va fi prezentată în timp util.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/22

Acțiune introdusă la 21 august 2013 — Bora Creations/OAPI — Beauté Prestige International (essence)

(Cauza T-448/13)

2013/C 304/38

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Bora Creations, SL (Ceuta, Spania) (reprezentanți: R. Lange, G. Hild și C.Pape, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Beauté Prestige International SA (Paris, Franța)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 6 iunie 2013 în cauza R 1085/2012-5;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „essence” pentru produse din clasele 3, 4, 8, 14, 16, 21, 25 și 26 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 6 816 144.

Titularul mărcii comunitare: reclamantul.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Motivarea cererii de declarare a nulității: motive absolute de refuz în temeiul articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1) (denumit în continuare „RMC”), și anume faptul că marca comunitară a fost înregistrată cu încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din RMC.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: admite calea de atac și declară nulitatea parțială a mărcii comunitare.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din RMC.

(1) JO L 78, p. 1.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/22

Acțiune introdusă la 23 august 2013 — CEDC International/OAPI — Fabryka Wódek Polmos Łańcut (WISENT)

(Cauza T-449/13)

2013/C 304/39

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: CEDC International sp. z o.o. (Oborniki Wielkopolskie, Polonia) (reprezentant: M. Siciarek, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fabryka Wódek Polmos Łańcut S.A. (Łańcut, Polonia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei pronunțate de Camera a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la 10 iunie 2013 în cauza R 33/2012-4;

—	obligarea pârâtului și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă în culorile verde, roșu și auriu reprezentând imaginea unui animal bovin și care conține elementul verbal „WISENT” pentru produse din clasele 32 și 33 — marca comunitară nr. 5 142 039

Titularul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta

Motivarea cererii de declarare a nulității: motivele erau cele prevăzute la articolul 53 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1)

Decizia diviziei de anulare: declară nulă marca comunitară contestată.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia atacată.

Motivele invocate: încălcarea articolului 53 alineatul (1) litera (a), a articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) coroborate cu articolul 76 alineatul (1), cu articolul 75 și cu articolul 76 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009

(1) JO L 78, p. 1.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/23

Acțiune introdusă la 23 august 2013 — CEDC International/OAPI — Fabryka Wódek Polmos Łańcut (WISENT VODKA)

(Cauza T-450/13)

2013/C 304/40

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: CEDC International sp. z o.o. (Oborniki Wielkopolskie, Polonia) (reprezentant: M. Siciarek, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fabryka Wódek Polmos Łańcut S.A. (Łańcut, Polonia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei pronunțate de Camera a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la 10 iunie 2013 în cauza R 1734/2011-4;

—	obligarea pârâtului și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca comunitară vizată: marca figurativă în culorile roșu, verde, auriu și negru reprezentând imaginea unui animal bovin și care conține elementele verbale „WISENT VODKA” pentru produse din clasa 33 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 7 044 472

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat: mărcile poloneze nr. 86 410, 80 990, 80 991, 46 050, 208 988, 125 911, 189 866, 208 090, 62 081 înregistrate pentru „băuturi alcoolice” din clasa 33, marca comunitară nr. 5 585 138 pentru marca figurativă în culorile negru și alb care conține elementul verbal „ŻUBRÓWKA” și marca comunitară nr. 6 215 719 pentru marca 3D în culorile negru și alb care conține elementul verbal „ŻUBRÓWKA”, înregistrate pentru „băuturi alcoolice” (cu excepția berilor) din clasa 33

Decizia diviziei de opoziție: a admis opoziția și a respins cererea de înregistrare a unei mărci comunitare.

Decizia camerei de recurs: a anulat decizia atacată și a respins opoziția.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1)

(1) JO L 78, p. 1.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/23

Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Spania/Comisia

(Cauza T-461/13)

2013/C 304/41

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Rubio González)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate,

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei din 19 iunie 2013 privind ajutorul de stat SA.28599 (C 23/2010) (ex NN 36/2010, ex CP 163/2009), acordat de Regatul Spaniei pentru extinderea televiziunii digitale terestre în zone îndepărtate și mai puțin urbanizate (cu excepția Castiliei — La Mancha). Această decizie a considerat respectivul ajutor ca fiind parțial incompatibil cu piața internă și a dispus recuperarea sa.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, date fiind inexistența, în speță, oricărui avantaj economic pentru întreprinderile care desfășoară o activitate economică, precum și lipsa unei selectivități a măsurii și inexistența unei denaturări a concurenței.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 106 alineatul (2) și a articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, întrucât nu s-a constatat faptul că s-a ignorat principiul neutralității tehnologice.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea procedurii în materia ajutoarelor de stat, în speță, în concret, durata sa excesivă, neluarea în considerare a probelor prezentate, precum și lipsa de coerență și de obiectivitate în instrumentarea cazului.

Al patrulea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice, egalității, proporționalității și subsidiarității și pe inexistența obligației ulterioare de recuperare a ajutorului, în măsura în care articolul 14 din Regulamentul (CE) nr.o659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41), nu impune o astfel de recuperare atunci când se încalcă principii generale de drept al Uniunii.

5.	Al cincilea motiv, invocat de asemenea cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea dreptului la informare, consacrat prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și care are drept consecință inexistența unei obligații de recuperare.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/24

Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Comunidad Autónoma del País Vasco și Itelazpi/Comisia

(Cauza T-462/13)

2013/C 304/42

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Comunidad Autónoma del País Vasco (Spania) și Itelazpi SA (Bizkaia, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, A. Lamadrid de Pablo, M. Muñoz de Juan și N. Ruiz García, abogados)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității și admiterea motivelor de anulare invocate în susținerea acestei cereri;

—	anularea deciziei atacate, în special a articolului 1 din aceasta, în măsura în care constată existența unui ajutor de stat incompatibil cu piața internă;

—	anularea, în consecință, a ordinelor de recuperare prevăzute la articolele 3 și 4 din decizie și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta cauză este aceeași cu cea din cauza T-461/13, Spania/Comisia.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe săvârșirea unei erori de drept în calificarea procesului de digitalizare drept ajutor de stat.

—

Reclamantele susțin în această privință că Comisia a săvârșit o eroare în analiza articolului 171 alineatul (1) TFUE, în special în lumina jurisprudenței Altmark privind serviciile de interes economic general (SIEG) și, în consecință, a săvârșit o eroare privind existența însăși a unui ajutor de stat în speță.

—

Se adaugă în această privință că măsurile analizate în decizie erau destinate numai să asigure transmiterea semnalului de televiziune digital în așa-numita zonă II (zona care nu va fi acoperită de operatorii care se bazează pe criterii comerciale și în care populația, în lipsa unei intervenții din partea autorităților publice, ar fi privată de accesul la televiziune).

—	Pe de altă parte, reclamantele observă că principiul „neutralității tehnologice” nu poate priva statele membre de marja de apreciere care le este recunoscută de tratate pentru a organiza prestarea de SIEG.

—

În orice caz, dacă autoritățile naționale au optat, în ceea ce privește zona II, pentru tehnologia terestră în detrimentul celei prin satelit, aceasta se datorează faptului că prima opțiune era mult mai logică, mai economică și mai eficientă din cauza preexistenței unei rețele terestre analogice, finanțată prin fonduri publice, care acoperea deja zona II.

Al doilea motiv întemeiat pe săvârșirea unei erori de drept în analiza compatibilității ajutorului.

—	Cu caracter subsidiar, în ipoteza în care se consideră că există un ajutor de stat, reclamantele apreciază că ajutorul menționat ar trebui considerat compatibil cu piața internă în temeiul articolului 106 alineatul (2) și al articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

Al treilea motiv întemeiat pe săvârșirea unei erori de drept în analiza ajutorului existent.

—

În această privință, reclamantele susțin, de asemenea cu caracter subsidiar, că în orice caz ajutorul în cauză ar trebui considerat ajutor existent. Dată fiind preexistența unei rețele publice de televiziune, ar fi vorba, astfel, despre o simplă modificare și actualizare a acesteia, fără modificarea funcției sale.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/25

Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Comunidad Autónoma de Galicia/Comisia

(Cauza T-463/13)

2013/C 304/43

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comunidad Autónoma de Galicia (Santiago de Compostela, Spania) (reprezentanți: M. Lorenzo Outón, P. Egerique Mosquera, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și pronunțarea în sensul că măsurile luate în Comunitatea Autonomă Galicia nu au constituit un ajutor de stat ilegal;

—	în subsidiar, în cazul respingerii capătului de cerere anterior, anularea deciziei atacate și declararea faptului că RETEGAL nu este beneficiarul direct, nici indirect al unui ajutor de stat ilegal; și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în această procedură.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta cauză este aceeași cu cea din cauzele T-461/13, Spania/Comisia și T-462/13, Comunidad Autónoma del País Vasco e Itelazpi/Comisia.

Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele deja invocate în cauzele menționate.

Reclamanta invocă în special:

1.	Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a reținut existența unui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

2.	Comisia a încălcat articolul 106 alineatul (2) TFUE atunci când a considerat că măsurile în cauză sunt incompatibile cu piața internă.

Comisia a încălcat articolul 107 alineatul (3) TFUE în măsura în care în decizia atacată deși recunoaște că în sectorul public în discuție există o deficiență structurală și că intervenția publică în cauză urmărește un obiectiv de interes comun, Comisia califică ajutorul de stat ca fiind incompatibil cu piața internă întrucât încalcă principiul neutralității tehnologice.

Comisia săvârșește o eroare de apreciere atunci când consideră că fusese acordat un ajutor de stat RETEGAL, mijloc instrumental al Comunității Autonome Galicia, în măsura în care entitatea menționată s-a limitat să cumpere și să instaleze echipamentele finanțate prin fondurile publice în litigiu pentru a fi utilizate ulterior de către administrațiile locale, astfel încât acestea din urmă să poată asigura serviciul public de televiziune în zonele rurale și mai îndepărtate și să compenseze în acest mod lipsa de pe piață existentă în aceste zone.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/25

Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Retegal/Comisia

(Cauza T-464/13)

2013/C 304/44

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Redes de Telecomunicación Galegas Retegal, SA (Retegal) (Santiago de Compostela, Spania) (reprezentanți: F. García Martínez și B. Pérez Conde, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și pronunțarea în sensul că măsurile luate în Comunitatea Autonomă Galicia nu au constituit un ajutor de stat ilegal;

—	în subsidiar, în cazul respingerii capătului de cerere anterior, anularea deciziei atacate și declararea faptului că RETEGAL nu este beneficiarul direct, nici indirect al unui ajutor de stat ilegal; și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în această procedură.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele deja invocate în cauza C-463/13, Comunidad Autónoma de Galicia/Comisia.

19.10.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 304/26

Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Comunidad Autónoma de Cataluña și CTTI/Comisia

(Cauza T-465/13)

2013/C 304/45

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Comunidad Autónoma de Cataluña (Catalonia, Spania) și Centre de Telecomunicacions i Tecnologies de la Informació de la Generalitat de Catalunya (Catalonia, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, N. Ruiz García, M. Muñoz de Juan și M. Reverter Baquer, abogados)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității și admiterea motivelor de anulare invocate în susținerea acestei cereri;

—	anularea deciziei atacate, în special a articolului 1 din aceasta, în măsura în care constată existența unui ajutor de stat incompatibil cu piața internă;

—	anularea, în consecință, a ordinelor de recuperare prevăzute la articolele 3 și 4 din decizie și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta cauză este aceeași cu cea din cauza T-462/13, Comunidad Autónoma del País Vasco și Itelazpi/Comisia.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă motivele deja invocate în cauza menționată.

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2013.304.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 304

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 56 19 octombrie 2013

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2013/C 304/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 298, 12.10.2013	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2013/C 304/02	Cauza C-572/11: Ordonanța Curții (Camera a doua) din 4 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Veliko Tarnovo — Bulgaria) — Menidzherski biznes reshenia OOD/Direktor na Direktsia Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto — Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite (Directiva 2006/112/CE — TVA — Drept de deducere — Refuz — Taxă menționată pe o factură — Realizarea efectivă a unei operațiuni impozabile — Lipsă — Probă — Principiile neutralității fiscale și protecției încrederii legitime)	2

2013/C 304/03	Cauza C-586/11 P: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 9 iulie 2013 — Regione Puglia/Republica Italiană, Comisia Europeană (Recurs — Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții — FEDR — Decizie prin care se reduce contribuția financiară — Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE — Entitate regională — Act care privește direct această entitate — Inadmisibilitate)	2

2013/C 304/04	Cauza C-430/12: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 11 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bacău — România) — Elena Luca/Casa de Asigurări de Sănătate Bacău [Articolul 99 din Regulamentul de procedură — Asigurări sociale — Libera prestare a serviciilor — Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 — Articolul 22 — Asigurare de sănătate — Îngrijiri spitalicești acordate în alt stat membru — Autorizație prealabilă — Cuantumul rambursat persoanei asigurate]	3

2013/C 304/05	Cauza C-520/12 P: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 4 iulie 2013 — Diadikasia Symvouloi Epicheiriseon AE/Comisia Europeană, Delegația Uniunii Europene în Turcia, Central Finance & Contracts Unit (CFCU) (Recurs — Instrument de asistență pentru preaderare — Achiziții publice — Proiect privind dezvoltarea rețelei europene de centre de afaceri în Turcia — Decizie de a nu atribui proiectul — Cerere de reparare a prejudiciilor pretins suferite — Decizie națională — Lipsa implicării organismelor Uniunii)	3

2013/C 304/06	Cauza C-337/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 20 iunie 2013 — Almos Agrárkülkereskedelmi Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Közép-magyarországi Regionális Adó Főigazgatósága	4

2013/C 304/07	Cauza C-388/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 8 iulie 2013 — UPC Magyarország Kft./Nemzeti Fogyasztóvédelmi Hatóság	4

2013/C 304/08	Cauza C-422/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Schleswig-Holsteinisches Oberverwaltungsgericht (Germania) la 25 iulie 2013 — Landesamt für Landwirtschaft, Umwelt und ländliche Räume des Landes Schleswig-Holstein/Dr. med. vet. Uta Wree	5

2013/C 304/09	Cauza C-423/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 25 iulie 2013 — UAB Vilniaus energija/Lietuvos metrologijos inspekcijos Vilniaus apskrities skyrius	5

2013/C 304/10	Cauza C-435/13 P: Recurs introdus la 2 august 2013 de Erich Kastenholz împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 6 iunie 2013 în cauza T-68/11, Kastenholz/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)	5

2013/C 304/11	Cauza C-439/13 P: Recurs introdus la 5 august 2013 de Elitaliana SpA împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 4 iunie 2013 în cauza T-213/12, Elitaliana/Eulex Kosovo	6

2013/C 304/12	Cauza C-446/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d’État (Franța) la 7 august 2013 — Société Fonderie 2A/Ministre de l’Économie et des Finances	7

2013/C 304/13	Cauza C-447/13 P: Recurs introdus la 6 august 2013 de Riccardo Nencini împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 4 iunie 2013 în cauza T-431/10, Nencini/Parlamentul European	7

2013/C 304/14	Cauza C-468/11: Ordonanța președintelui Camerei a doua a Curții din 24 iulie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei	8

2013/C 304/15	Cauza C-123/12: Ordonanța președintelui Camerei a patra a Curții din 10 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Giurgiu — România) — SC Volksbank România SA/Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Giurgiu	8

2013/C 304/16	Cauza C-99/13: Ordonanța președintelui Curții din 15 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour constitutionnelle — Belgia) — Guy Kleynen/Conseil des ministres	8

	Tribunalul
2013/C 304/17	Cauzele T-35/10 și T-7/11: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Bank Melli Iran/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Obligația de motivare — Dreptul la apărare — Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă — Încredere legitimă — Reexaminarea măsurilor restrictive adoptate — Eroare de apreciere — Egalitate de tratament — Temei juridic — Norme fundamentale de procedură — Proporționalitate)	9

2013/C 304/18	Cauza T-317/10 P: Hotărârea Tribunalului din 11 septembrie 2013 — L/Parlamentul European (Recurs — Funcție publică — Agenți temporari — Contract pe perioadă nedeterminată — Decizie de concediere — Obligația de motivare — Pierderea încrederii)	9

2013/C 304/19	Cauza T-493/10: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Persia International Bank/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Obligația de motivare — Dreptul la apărare — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă — Eroare de apreciere)	10

2013/C 304/20	Cauza T-599/10: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Eurocool Logistik/OAPI — Lenger (EUROCOOL) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale EUROCOOL — Marcă națională figurativă anterioară EUROCOOL LOGISTICS — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea serviciilor — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Dreptul de a fi ascultat]	11

2013/C 304/21	Cauzele T-4/11 și T-5/11: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Export Development Bank of Iran/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Obligația de motivare — Dreptul la apărare — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă — Eroare de apreciere)	11

2013/C 304/22	Cauza T-12/11: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Iran Insurance/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Temei juridic — Încălcarea dreptului internațional — Obligația de motivare — Dreptul la apărare — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă — Eroare vădită de apreciere — Drept de proprietate — Proporționalitate — Egalitate de tratament — Nediscriminare)	12

2013/C 304/23	Cauza T-13/11: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Post Bank Iran/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Temei juridic — Încălcarea dreptului internațional — Obligația de motivare — Dreptul la apărare — Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă — Eroare vădită de apreciere — Drept de proprietate — Proporționalitate — Egalitate de tratament — Nediscriminare)	13

2013/C 304/24	Cauza T-24/11: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Bank Refah Kargaran/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Obligația de motivare — Dreptul la apărare — Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă)	14

2013/C 304/25	Cauzele conexate T-289/11, T-290/11 și T-521/11: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Deutsche Bahn și alții/Comisia (Concurență — Procedură administrativă — Decizie prin care se dispune o inspecție — Competențele de inspecție ale Comisiei — Dreptul la apărare — Proporționalitate — Obligația de motivare)	15

2013/C 304/26	Cauza T-434/11: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Europäisch-Iranische Handelsbank/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Obligația de motivare — Dreptul la apărare — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă — Eroare vădită de apreciere — Drept de proprietate — Proporționalitate)	16

2013/C 304/27	Cauza T-465/11: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Globula/Comisia (Piața internă în sectorul gazelor naturale — Directiva 2003/55/CE — Obligația întreprinderilor din sectorul gazelor naturale de a organiza un sistem de acces negociat al terților la instalațiile de depozitare a gazului — Decizia autorităților cehe de a acorda reclamantei o derogare temporară pentru viitoarele sale instalații de depozitare subterană a gazului de la Dambořice — Decizia Comisiei de obligare a Republicii Cehe la retragerea deciziei de derogare — Aplicare în timp a Directivei 2003/55)	16

2013/C 304/28	Cauza T-483/11: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Sepro Europe/Comisia [Produse fitosanitare — Substanța activă flurprimidol — Neincluderea flurprimidolului în anexa I la Directiva 91/414/CEE — Regulamentul (CE) nr. 33/2008 — Procedură accelerată de evaluare — Eroare vădită de apreciere — Dreptul la apărare — Proporționalitate — Obligația de motivare]	17

2013/C 304/29	Cauza T-6/12: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Godrej Industries și VVF/Consiliul (Dumping — Importuri de anumiți alcooli grași și amestecurile lor, originari din India, Indonezia și Malaysia — Ajustare solicitată în temeiul conversiei valutare — Sarcina probei — Prejudiciu — Taxă antidumping definitivă)	17

2013/C 304/30	Cauzele T-42/12 și T-181/12: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Bateni/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Eroare vădită de apreciere)	18

2013/C 304/31	Cauza T-57/12: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Good Luck Shipping/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Obligația de motivare — Eroare vădită de apreciere)	18

2013/C 304/32	Cauza T-110/12: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Acțiune în anulare — Termen de adaptare a concluziilor — Admisibilitate — Obligația de motivare — Eroare vădită de apreciere)	19

2013/C 304/33	Cauza T-349/12: Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013 — Leiner/OAPI — Recaro (REVARO) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative REVARO — Marcă internațională verbală anterioară RECARO — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	19

2013/C 304/34	Cauza T-414/13: Acțiune introdusă la 8 august 2013 — Tsujimoto/OAPI — Kenzo (KENZO ESTATE)	20

2013/C 304/35	Cauza T-419/13: Acțiune introdusă la 14 august 2013 — Unión de Almacenistas de Hierros de España/Comisia	20

2013/C 304/36	Cauza T-426/13: Acțiune introdusă la 14 august 2013 — L’Oréal/OAPI — Cosmetica Cabinas (AINHOA)	21

2013/C 304/37	Cauza T-435/13: Acțiune introdusă la 20 august 2013 — Triarii/Comisia	21

2013/C 304/38	Cauza T-448/13: Acțiune introdusă la 21 august 2013 — Bora Creations/OAPI — Beauté Prestige International (essence)	22

2013/C 304/39	Cauza T-449/13: Acțiune introdusă la 23 august 2013 — CEDC International/OAPI — Fabryka Wódek Polmos Łańcut (WISENT)	22

2013/C 304/40	Cauza T-450/13: Acțiune introdusă la 23 august 2013 — CEDC International/OAPI — Fabryka Wódek Polmos Łańcut (WISENT VODKA)	23

2013/C 304/41	Cauza T-461/13: Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Spania/Comisia	23

2013/C 304/42	Cauza T-462/13: Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Comunidad Autónoma del País Vasco și Itelazpi/Comisia	24

2013/C 304/43	Cauza T-463/13: Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Comunidad Autónoma de Galicia/Comisia	25

2013/C 304/44	Cauza T-464/13: Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Retegal/Comisia	25

2013/C 304/45	Cauza T-465/13: Acțiune introdusă la 30 august 2013 — Comunidad Autónoma de Cataluña și CTTI/Comisia	26