Publicații anterioare

JO C 233, 10.8.2013

JO C 226, 3.8.2013

JO C 215, 27.7.2013

JO C 207, 20.7.2013

JO C 189, 29.6.2013

JO C 178, 22.6.2013

Aceste texte sunt disponibile pe:

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

Numit judecător la Curtea de Justiție prin decizia reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 1 iulie 2013  (1), pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2013 și 6 octombrie 2015, domnul Rodin a depus jurământul în fața Curții la 4 iulie 2013.

---

(1)   JO L 184, 3 iulie 2013, p. 6.

Cu ocazia reuniunii din 9 iulie 2013, Curtea a decis să îl repartizeze pe domnul Rodin în cadrul Camerei întâi și al Camerei a șasea.

În consecință, Camera întâi și Camera a șasea sunt compuse astfel cum se indică mai jos.

Camera întâi   Domnul Tizzano, președinte de cameră,   Doamna Berger, domnii Borg Barthet, Levits, Kasel și Rodin, judecători

Camera a șasea   Doamna Berger, președinte de cameră,   Domnii Borg Barthet, Levits, Kasel și Rodin, judecători

Cu ocazia reuniunii din 9 iulie 2013, Curtea a stabilit lista pentru determinarea compunerii Marii Camere după cum urmează:

Domnul Rosas

Domnul Rodin

Domnul Juhász

Domnul Vajda

Domnul Arestis

Domnul da Cruz Vilaca

Domnul Borg Barthet

Domnul Fernlund

Domnul Malenovský

Domnul Jarašiūnas

Domnul Lõhmus

Doamna Prechal

Domnul Levits

Doamna Berger

Domnul Ó Caoimh

Domnul Šváby

Domnul Bonichot

Domnul Safjan

Domnul Arabadjiev

Domnul Kasel

Doamna Toader

Cu ocazia reuniunii din 9 iulie 2013, Curtea a stabilit lista care servește la determinarea compunerii Camerei întâi întrunite în complet de cinci judecători după cum urmează:

Domnul Borg Barthet

Domnul Rodin

Domnul Levits

Doamna Berger

Domnul Kasel

Cu ocazia reuniunii din 9 iulie 2013, Curtea a stabilit lista care servește la determinarea compunerii Camerei a șasea întrunite în complet de trei judecători după cum urmează:

Domnul Borg Barthet

Domnul Levits

Domnul Kasel

Domnul Rodin

Numită judecător la Tribunal prin decizia reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 1 iulie 2013  (1), pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2013 și 31 august 2013, doamna Tomljenović a depus jurământul în fața Curții la 4 iulie 2013.

---

(1)   JO L 184, 3 iulie 2013, p. 5.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 iulie 2013 — Comisia Europeană/Republica Cehă

(Cauza C-545/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Transport - Directiva 91/440/CEE - Dezvoltarea căilor ferate comunitare - Articolul 10 alineatul (7) - Organismul de reglementare - Competențe - Directiva 2001/14/CE - Alocarea capacităților infrastructurii feroviare - Articolul 4 alineatul (1) - Cadru de tarifare - Articolul 6 alineatul (2) - Măsuri destinate să stimuleze administratorul infrastructurii să reducă costurile de furnizare a infrastructurii și nivelul tarifelor de acces - Articolul 7 alineatul (3) - Stabilirea tarifelor pentru setul minim de prestații și accesul pe rețea la infrastructurile de servicii - Cost direct imputabil exploatării serviciului de transport feroviar - Articolul 11 - Sistem de îmbunătățire a performanțelor - Articolul 30 alineatul (5) - Organism de control - Competențe - Cale de atac administrativă împotriva deciziilor organismului de control)

(2013/C 252/06)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Šimerdová și H. Støvlbæk, agenți)

Pârâtă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek și T. Müller, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Spaniei (reprezentant: S. Centeno Huerta, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea în termenul prevăzut a tuturor dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 10 alineatul (7) din Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (JO L 237, p. 25, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 86), precum și articolului 4 alineatul (1), articolului 6 alineatul (2), articolului 7 alineatul (3), articolului 11 și articolului 30 alineatul (5) din Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea utilizării infrastructurii feroviare (JO L 75, p. 29, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 66)

Dispozitivul

1.

Prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 4 alineatul (1), articolului 6 alineatul (2), articolului 11 și articolului 30 alineatul (5) din Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestor dispoziții.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Comisia Europeană, Republica Cehă și Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 38, 5.2.2011.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 iulie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Țărilor de Jos

(Cauza C-576/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2004/18/CE - Domeniu de aplicare ratione temporis - Concesionarea lucrărilor publice - Vânzarea unui teren de către un organism public - Proiect imobiliar de reamenajare a unor spații publice stabilit de acest organism)

(2013/C 252/07)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. van Beek, A. Tokár și C. Zadra, agenți)

Pârât: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: C. Wissels și J. Langer, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și J. Möller, precum și A. Wiedmann, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 2 și a titlului III din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116) — Concesionare de lucrări publice — Municipalitatea din Eindhoven

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 55, 19.2.2011.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 iulie 2013 — Comisia Europeană/Republica Slovenia

(Cauza C-627/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Transport - Directiva 91/440/CEE - Dezvoltarea căilor ferate comunitare - Directiva 2001/14/CE - Alocarea capacităților infrastructurii feroviare - Articolul 6 alineatul (3) și anexa II la Directiva 91/440 - Articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14 - Administratorul infrastructurii - Participare la stabilirea graficului de circulație - Administrarea traficului - Articolul 6 alineatele (2)-(5) din Directiva 2001/14 - Absența măsurilor destinate să stimuleze administratorul infrastructurii să reducă costurile de furnizare a infrastructurii și nivelul tarifelor de acces - Articolul 7 alineatul (3) și articolul (8) alineatul (1) din Directiva 2001/14 - Cost direct imputabil exploatării serviciului - Articolul 11 din Directiva 2001/14 - Sistem de îmbunătățire a performanțelor)

(2013/C 252/08)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană reprezentanți: H. Støvlbæk, D. Kukovec și M. Žebre, agenți)

Pârâtă: Republica Slovenia (reprezentanți: N. Pintar Gosenca, A. Vran și V. Kampoš, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek și T. Müller, agenți), Regatul Spaniei (reprezentant: S. Centeno Huerta, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 6 alineatul (3) și anexei II la Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (JO L 237, p. 25, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 86), cu modificările ulterioare, precum și articolului 6 alineatele (2)-(5), articolului 7 alineatul (3), articolului 8 alineatul (1), articolului 11, articolului 14 alineatul (2) și articolului 30 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare și certificarea în materie de siguranță (JO L 75, p. 29, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 66)

Dispozitivul

1.

Prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a se conforma: — articolului 6 alineatul (3) și anexei II la Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, precum și articolului 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea infrastructurii feroviare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, și — articolului 6 alineatele (2)-(5), articolului 7 alineatul (3), articolului 8 alineatul (1), precum și articolului 11 din Directiva 2001/14, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/49, Republica Slovenia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor menționate.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Comisia Europeană, Republica Slovenia, Republica Cehă și Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 103, 2.04.2011.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék — Ungaria) — Gábor Csonka, Tibor Isztli, Dávid Juhász, János Kiss, Csaba Szontág/Magyar Állam

(Cauza C-409/11) (1)

(Circulația autovehiculelor - Asigurare de răspundere civilă - Directiva 72/166/CEE - Articolul 3 alineatul (1) - Directiva 84/5/CEE - Articolul 1 alineatul (4) primul paragraf - Insolvabilitatea asigurătorului - Neefectuarea plății de către organismul de despăgubire)

(2013/C 252/09)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Gábor Csonka, Tibor Isztli, Dávid Juhász, János Kiss, Csaba Szontág

Pârât: Magyar Állam

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Fővárosi Bíróság — Interpretarea Directivei 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 103, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 10) — Obligația statelor membre de a lua măsurile necesare pentru ca toate polițele de asigurare obligatorie de răspundere civilă să acopere întregul teritoriu al Comunității — Retragerea autorizației de exploatare a unei companii de asigurări auto, care conduce la obligația particularilor care au încheiat contracte cu compania de asigurări respectivă să răspundă personal, cu patrimoniul propriu, pentru daunele produse altor persoane — Răspunderea statului în cazul transpunerii incorecte a unei directive

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005, citit în lumina articolului 1 alineatul (4) din A doua directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14, trebuie interpretat în sensul că nu include, printre obligațiile pe care această dispoziție le impune statelor membre, pe aceea de a înființa un organism care să asigure despăgubirea victimelor accidentelor de circulație în ipoteza în care, deși persoanele răspunzătoare pentru prejudiciul respectiv încheiaseră o asigurare care acoperea răspunderea lor civilă pentru pagubele produse de autovehicule, asigurătorul a devenit insolvabil.

---

(1)   JO C 347, 26.11.2011.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 iulie 2013 — Comisia Europeană/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-412/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Transport - Dezvoltarea căilor ferate comunitare - Directiva 91/440/CEE - Articolul 6 alineatul (3) și anexa II - Directiva 2001/14/CE - Articolul 14 alineatul (2) - Independența organismului căruia îi este încredințată exercitarea funcțiilor esențiale)

(2013/C 252/10)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-P. Keppenne și H. Støvlbæk, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentant: C. Schiltz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 6 alineatul (3) și anexei II la Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (JO L 237, p. 25, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 86), astfel cum au fost modificate prin Directiva 2001/12/CE (JO L 75, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 38), precum și articolului 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare și certificarea în materie de siguranță (JO L 75, p. 29, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 66) — Negarantarea independenței funcțiilor esențiale

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 298, 8.10.2011.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iulie 2013 — Gosselin Group NV/Comisia Europeană, Stichting Administratiekantoor Portielje

(Cauza C-429/11 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegeri - Articolele 81 CE și 53 din Acordul privind SEE - Piața serviciilor de mutări internaționale din Belgia - Stabilirea directă și indirectă a prețurilor, împărțirea pieței și manipularea procedurilor de depunere a ofertelor - Calificare - Restrângere a concurenței în funcție de obiect - Obligația de motivare - Orientări privind efectul asupra comerțului dintre statele membre - Valoare juridică - Obligația de a defini piața relevantă - Întindere - Orientări privind calcularea amenzilor (2006) - Proporție din valoarea vânzărilor - Gravitatea încălcării - Circumstanțe atenuante - Obligația de motivare - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 25 - Prescripție - Încălcare repetată)

(2013/C 252/11)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurentă: Gosselin Group NV (reprezentanți: F. Wijckmans, H. Burez și S. De Keer, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, F. Ronkes Agerbeek, agenți), Stichting Administratiekantoor Portielje

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 16 iunie 2011, Gosselin Group/Comisia (T-208/08) și Stichting Administratiekantoor Portielje (T-209/08), prin care Tribunalul, în cauza T-208/08, a anulat Decizia C(2008) 926 final a Comisiei din 11 martie 2008 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38.543 — Servicii de mutări internaționale), în măsura în care se constată că Gosselin Group NV a participat la o încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE în perioada cuprinsă între 30 octombrie 1993 și 14 noiembrie 1996, iar, în cauza T-209/08, a anulat Decizia C(2008) 926, astfel cum a fost modificată prin Decizia C(2009) 5810, în măsura în care privește Stichting Administratiekantoor Portielje

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Gosselin Group NV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 331 din 12.11.2011.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iulie 2013 — Ziegler SA/Comisia Europeană

(Cauza C-439/11 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegeri - Articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul privind SEE - Piața serviciilor de mutări internaționale din Belgia - Orientări privind afectarea comerțului dintre statele membre - Valoare juridică - Obligația de a defini piața relevantă - Întindere - Dreptul la un proces echitabil - Principiul bunei administrări - Imparțialitate obiectivă a Comisiei - Orientări privind calcularea amenzilor (2006) - Proporție din valoarea vânzărilor - Obligația de motivare - Reducerea amenzii pentru absența capacității de plată sau ca urmare a particularităților cauzei - Egalitate de tratament)

(2013/C 252/12)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Ziegler SA (reprezentanți: J.-F. Bellis, M. Favart și A. Bailleux, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet și N. von Lingen, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 16 iunie 2011, Ziegler/Comisia (T-199/08), prin care Tribunalul a respins acțiunea în anularea Deciziei C(2008) 926 final a Comisiei din 11 martie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38.543 — Servicii de mutări internaționale) — Concurență — Înțelegere — Erori de drept — Afectare semnificativă a comerțului dintre statele membre — Amendă — Încălcarea dreptului la un proces echitabil și a principiului egalității și nediscriminării

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Ziegler SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 347, 26.11.2011.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iulie 2013 — Comisia Europeană/Stichting Administratiekantoor Portielje și Gosselin Group NV

(Cauza C-440/11 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegeri - Articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul privind SEE - Piața serviciilor de mutări internaționale din Belgia - Stabilirea directă și indirectă a prețurilor, împărțirea pieței și manipularea procedurilor de depunere a ofertelor - Imputabilitatea comportamentului ilicit în sarcina entității care controlează părțile sociale - Noțiunea „întreprindere” - Prezumția exercitării efective a unei influențe decisive - Restrângere a concurenței în funcție de obiect - Orientări privind efectul asupra comerțului dintre statele membre - Orientări privind calcularea amenzilor (2006) - Circumstanțe atenuante)

(2013/C 252/13)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, S. Noë și F. Ronkes Agerbeek, agenți)

Celelalte părți din procedură: Stichting Administratiekantoor Portielje (reprezentanți: D. Van hove, F. Wijckmans, S. De Keer și H. Burez, avocați), Gosselin Group NV

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 16 iunie 2011, Gosselin Group și Stichting Administratiekantoor Portielje/Comisia (T-208/08 și T-209/08), prin care Tribunalul, în cauza T-208/08, a anulat Decizia C(2008) 926 final a Comisiei din 11 martie 2008 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38.543 — Servicii de mutări internaționale), în măsura în care se constată că Gosselin Group NV a participat la o încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE în perioada cuprinsă între 30 octombrie 1993 și 14 noiembrie 1996, iar, în cauza T-209/08, a anulat Decizia C(2008) 926, astfel cum a fost modificată prin Decizia C(2009) 5810, în măsura în care privește Stichting Administratiekantoor Portielje

Dispozitivul

1.	Anulează punctele 4 și 6 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 16 iunie 2011, Gosselin Group și Stichting Administratiekantoor Portielje/Comisia (T-208/08 și T-209/08).

2.	Respinge acțiunea formulată de Stichting Administratiekantoor Portielje în cauza T-209/08.

3.	Obligă Stichting Administratiekantoor Portielje la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în primă instanță în cauza T-209/08, cât și în recurs.

---

(1)   JO C 331, 12.11.2011.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iulie 2013 — Team Relocations NV, Amertranseuro International Holdings Ltd, Trans Euro Ltd, Team Relocations Ltd/Comisia Europeană

(Cauza C-444/11 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegeri - Articolele 81 CE și 53 din Acordul privind SEE - Piața serviciilor de mutări internaționale din Belgia - Stabilirea directă și indirectă a prețurilor, împărțirea pieței și manipularea procedurilor de depunere a ofertelor - Încălcare unică și continuă - Imputabilitate - Orientări privind calcularea amenzilor (2006) - Valoarea vânzărilor - Noțiune - Proporție - Cuantum suplimentar - Circumstanțe atenuante - Obligația de motivare - Imputabilitatea comportamentului ilicit în sarcina societății-mamă - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 23 alineatul (2) - Plafon de 10 % din cifra de afaceri - Proporționalitate)

(2013/C 252/14)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Team Relocations NV (reprezentanți: H. Gilliams, J. Bocken și L. Gyselen, avocați), Amertranseuro International Holdings Ltd, Trans Euro Ltd, Team Relocations Ltd

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, N. von Lingen, precum și A. Antoniadis, agenți)]

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 16 iunie 2011, Team Relocations NV și alții/Comisia (T-204/08 și T-212/08), prin care Tribunalul a respins o acțiune având ca obiect anularea în parte a Deciziei C(2008) 926 final a Comisiei din 11 martie 2008 privind o procedură în temeiul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38.543 — Servicii de mutări internaționale), referitoare la o înțelegere pe piața belgiană a serviciilor de mutări internaționale având ca obiect stabilirea, în mod direct și indirect, a prețurilor, împărțirea pieței și manipularea procedurii de depunere a ofertelor, precum și anularea amenzii aplicate reclamantei sau, cu titlu subsidiar, reducerea acesteia

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă în solidar Team Relocations NV, Amertranseuro International Holdings Ltd, Trans Euro Ltd și Team Relocations Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 347, 26.11.2011.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Amazon.com International Sales Inc., Amazon EU Sàrl, Amazon.de GmbH, Amazon.com GmbH, în lichidare, Amazon Logistik GmbH/Austro-Mechana Gesellschaft zur Wahrnehmung mechanisch-musikalischer Urheberrechte Gesellschaft mbH

(Cauza C-521/11) (1)

(Apropierea legislațiilor - Proprietate intelectuală - Drept de autor și drepturi conexe - Drept exclusiv de reproducere - Directiva 2001/29/CE - Articolul 5 alineatul (2) litera (b) - Compensație echitabilă - Aplicarea nediferențiată, dar cu un drept eventual la restituire, a redevenței pentru copia privată destinată finanțării compensației - Distribuirea veniturilor încasate în parte titularilor dreptului și în parte unor instituții cu caracter social sau cultural - Plată dublă a redevenței pentru copia privată în cadrul unei operațiuni transfrontaliere)

(2013/C 252/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamante: Amazon.com International Sales Inc., Amazon EU Sàrl, Amazon.de GmbH, Amazon.com GmbH, în lichidare, Amazon Logistik GmbH

Pârâtă: Austro-Mechana Gesellschaft zur Wahrnehmung mechanisch-musikalischer Urheberrechte Gesellschaft mbH

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Oberster Gerichtshof — Interpretarea art. 2 și 5 din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230) — Dreptul de reproducere — Interpretarea noțiunii „compensație echitabilă” prevăzute la art. 5 alin. (2) lit. (b) din Directiva 2001/29/CE — Reglementare a unui stat membru care prevede, pe de o parte, aplicarea fără nicio distincție a redevenței pentru copiere privată la toate suporturile de reproducere și, pe de altă parte, restituirea acestei redevențe în cazul exportării suportului înainte de vânzarea acestuia către consumatorul final sau în cazul reproducerii autorizate de către titularul dreptului

Dispozitivul

1.

Articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că nu se opune reglementării unui stat membru care aplică nediferențiat o redevență pentru copia privată la prima punere în circulație pe teritoriul său, în scopuri comerciale și cu titlu oneros, a suporturilor de înregistrare care pot fi utilizate pentru reproducere, prevăzând, în același timp, un drept la rambursarea redevențelor plătite în ipoteza în care utilizarea finală a acestor suporturi nu se încadrează în situația prevăzută de dispoziția menționată, atunci când dificultăți practice justifică un astfel de sistem de finanțare a compensației echitabile și acest drept la rambursare este efectiv și nu face ca restituirea redevenței plătite să fie excesiv de dificilă, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, ținând seama de împrejurările specifice fiecărui sistem național și de limitele impuse prin această directivă.

2.

Articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unui sistem de finanțare a compensației echitabile prevăzute la această dispoziție prin intermediul unei redevențe pentru copia privată în sarcina persoanelor care realizează prima punere în circulație, pe teritoriul statului membru în cauză, în scopuri comerciale și cu titlu oneros, a suporturilor de înregistrare care pot fi utilizate pentru reproducere, dispoziția menționată nu se opune stabilirii de către acest stat membru a unei prezumții relative privind uzul personal al acestor suporturi, în cazul comercializării lor către persoane fizice, atunci când dificultăți practice în legătură cu determinarea scopului personal al utilizării suporturilor în cauză justifică stabilirea unei astfel de prezumții și în măsura în care prezumția prevăzută nu are ca rezultat impunerea redevenței pentru copia privată în ipoteze în care utilizarea finală a acestor suporturi rămâne, în mod vădit, în afara situației menționate în aceeași dispoziție.

3.

Articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că dreptul la compensația echitabilă menționată în această dispoziție — sau redevența pentru copia privată destinată finanțării acestei compensații — nu poate fi exclus în virtutea faptului că jumătate dintre veniturile obținute din compensația sau din redevența menționată nu sunt plătite direct titularilor dreptului la această compensație, ci unor instituții sociale și culturale înființate în beneficiul acestor titulari, în măsura în care titularii dreptului beneficiază în mod efectiv de aceste instituții sociale și culturale și modalitățile de funcționare a acestora nu sunt discriminatorii, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

4.

Articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că obligația impusă de un stat membru de a achita, cu ocazia punerii în circulație în scopuri comerciale și cu titlu oneros a suporturilor de înregistrare care pot fi utilizate pentru reproducere, o redevență pentru copia privată, destinată finanțării compensației echitabile prevăzute de această dispoziție, nu poate fi exclusă ca urmare a faptului că o redevență similară a fost deja plătită în alt stat membru.

---

(1)   JO C 25, 28.1.2012.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 6 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Wien — Austria) — Bundeswettbewerbsbehörde/Donau Chemie AG, Donauchem GmbH, DC Druck-Chemie Süd GmbH & Co KG, Brenntag Austria Holding GmbH, Brenntag CEE GmbH, ASK Chemicals GmbH, fostă Ashland-Südchemie-Kernfest GmbH, ASK Chemicals AustriaGmbH, fostă Ashland Südchemie Hantos GmbH

(Cauza C-536/11) (1)

(Concurență - Acces la dosar - Procedură judiciară referitoare la amenzi aplicate pentru o încălcare a articolului 101 TFUE - Întreprinderi terțe care doresc să inițieze o acțiune în despăgubire - Reglementare națională care condiționează accesul la dosar de acordul tuturor părților la procedură - Principiul efectivității)

(2013/C 252/16)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Wien

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bundeswettbewerbsbehörde

Pârâte: Donau Chemie AG, Donauchem GmbH, DC Druck-Chemie Süd GmbH & Co KG, Brenntag Austria Holding GmbH, Brenntag CEE GmbH, ASK Chemicals GmbH, fostă Ashland-Südchemie-Kernfest GmbH, ASK Chemicals AustriaGmbH, fostă Ashland Südchemie Hantos GmbH

Cu participarea: Bundeskartellanwalt, Verband Druck & Medientechnik

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Oberlandesgericht Wien — Interpretarea dispozițiilor dreptului Uniunii în materie de înțelegeri — Acces la dosar — Reglementare națională care condiționează, în procedura administrativă în materie de concurență, accesul la dosar al terților de acordul tuturor părților la procedură excluzându-se evaluarea comparativă a tuturor intereselor în cauză, deși această evaluare comparativă se efectuează pentru accesul la dosar în procedurile civile și penale comparabile

Dispozitivul

Dreptul Uniunii, în special principiul efectivității, se opune unei dispoziții de drept național în temeiul căreia accesul la documentele care figurează în dosarul unei proceduri naționale referitoare la aplicarea articolului 101 TFUE, inclusiv la documentele comunicate în cadrul unui program de clemență, al unor terți care nu sunt părți la această procedură și care intenționează să inițieze acțiuni în despăgubire împotriva participanților la o înțelegere depinde exclusiv de consimțământul tuturor părților la procedura menționată, fără ca instanțelor naționale să le fie lăsată vreo posibilitate de a evalua comparativ interesele în cauză.

---

(1)   JO C 13, 14.1.2012.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 iulie 2013 — Republica Franceză/Comisia Europeană, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-601/11) (1)

(Recurs - Acțiune în anulare - Protecția împotriva formelor transmisibile de encefalopatie spongiformă - Regulamentul (CE) nr. 746/2008 - Regulament care permite măsuri de monitorizare și de eradicare mai puțin constrângătoare decât cele prevăzute anterior - Principiul precauției - Nivelul de protecție a sănătății umane - Elemente noi de natură să modifice percepția asupra riscului - Nemotivare - Denaturarea faptelor - Eroare de drept)

(2013/C 252/17)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, C. Candat, R. Loosli-Surrans, precum și G. de Bergues și S. Menez, agenți)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Jimeno Fernández și D. Bianchi, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 9 septembrie 2011, Franța/Comisia (T-257/07), prin care Tribunalul a respins cererea de anulare a Regulamentului (CE) nr. 746/2008 al Comisiei din 17 iunie 2008 de modificare a anexei VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 202, p. 11), în măsura în care autorizează anumite măsuri de supraveghere și de eradicare mai puțin restrictive decât cele prevăzute anterior pentru turmele de ovine și de caprine — Nemotivare — Denaturarea faptelor — Calificare juridică eronată a faptelor — Încălcarea principiului precauției

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Republica Franceză la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 80, 17.3.2012.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van Cassatie van België — Belgia) — Belgian Electronic Sorting Technology NV/Bert Peelaers, Visys NV

(Cauza C-657/11) (1)

(Directivele 84/450/CEE și 2006/114/CE - Publicitate înșelătoare și publicitate comparativă - Noțiunea „publicitate” - Înregistrarea și utilizarea unui nume de domeniu - Utilizarea de metataguri în metadatele unui site internet)

(2013/C 252/18)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie van België

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Belgian Electronic Sorting Technology NV

Pârâți: Bert Peelaers, Visys NV

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Hof van Cassatie van België — Interpretarea art. 2 din Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative din statele membre cu privire la publicitatea înșelătoare (JO L 250, p. 17, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 153) și a art. 2 din Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO L 376, p. 21, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 229) — Noțiunea de publicitate — Înregistrarea și utilizarea unui nume de domeniu — Utilizarea de metataguri preluate în metadatele unui site internet

Dispozitivul

Articolul 2 punctul 1 din Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 privind publicitatea înșelătoare și comparativă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005, și articolul 2 litera (a) din Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă trebuie interpretate în sensul că noțiunea „publicitate”, astfel cum este definită de aceste dispoziții, acoperă, într-o situație precum cea în discuție în cauza principală, utilizarea unui nume de domeniu și utilizarea de metataguri în metadatele unui site internet. În schimb, această noțiune nu include înregistrarea, ca atare, a unui nume de domeniu.

---

(1)   JO C 73, 10.3.2012.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour constitutionelle — Belgia) — Fédération des maisons de repos privées de Belgique (Femarbel) ASBL/Commission communautaire commune de Bruxelles-Capitale

(Cauza C-57/12) (1)

(Directiva 2006/123/CE - Domeniu de aplicare ratione materiae - Servicii de îngrijire a sănătății - Servicii sociale - Centre de primire de zi și de noapte care furnizează sprijin și îngrijire persoanelor în vârstă)

(2013/C 252/19)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour constitutionelle

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Fédération des maisons de repos privées de Belgique (Femarbel) ASBL

Pârâtă: Commission communautaire commune de Bruxelles-Capitale

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Cour constitutionnelle — Interpretarea articolului 2 alineatul (2) literele (f) și (j) din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50) — Domeniu de aplicare ratione materiae — Servicii de îngrijire a sănătății — Servicii sociale — Includerea centrelor de primire de zi care furnizează sprijin și îngrijire corespunzătoare pierderii de autonomie a persoanelor în vârstă — Includerea centrelor de primire de noapte care furnizează sprijin și îngrijiri de sănătate care nu pot fi asigurate persoanelor în vârstă în mod continuu de către persoanele apropiate

Dispozitivul

1.

Articolul 2 alineatul (2) litera (f) din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne trebuie interpretat în sensul că excluderea serviciilor de îngrijire a sănătății din domeniul de aplicare al acestei directive acoperă orice activitate destinată evaluării, menținerii sau refacerii stării de sănătate a pacienților, cu condiția ca această activitate să fie exercitată de profesioniști recunoscuți ca atare conform legislației statului membru în cauză, independent de organizarea, de modalitățile de finanțare și de natura publică ori privată a unității în care este asigurată îngrijirea. Revine instanței naționale obligația de a verifica dacă centrele de primire de zi și centrele de primire de noapte, având în vedere natura activităților asigurate în acestea de profesioniști în domeniul sănătății și faptul că aceste activități constituie o parte principală a serviciilor oferite de centrele respective, sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei menționate.

2.

Articolul 2 alineatul (2) litera (j) din Directiva 2006/123 trebuie interpretat în sensul că excluderea serviciilor sociale din domeniul de aplicare al acestei directive vizează orice activitate referitoare printre altele la sprijinul și la asistența acordate persoanelor în vârstă, cu condiția ca aceasta să fie asigurată de un prestator privat de servicii care a fost mandatat de stat prin intermediul unui act prin care i se încredințează în mod clar și transparent o adevărată obligație de a asigura astfel de servicii, cu respectarea anumitor condiții specifice de exercitare. Revine instanței naționale obligația de a verifica dacă centrele de primire de zi și centrele de primire de noapte, în funcție de natura activităților de sprijin și de asistență în favoarea persoanelor în vârstă care sunt asigurate în acestea cu titlu principal, precum și de statutul acestora, astfel cum rezultă din reglementarea belgiană aplicabilă, sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei menționate.

---

(1)   JO C 118, 21.4.2012.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation — Franța) — Directeur général des douanes et droits indirects, Chef de l'agence de poursuites de la Direction nationale du renseignement et des enquêtes douanières/Harry Winston SARL

(Cauza C-273/12) (1)

(Codul vamal comunitar - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Articolul 206 - Nașterea unei datorii vamale - Furtul unor mărfuri plasate sub regimul de antrepozit vamal - Noțiunea „pierdere iremediabilă a mărfurilor ca urmare a unui caz de forță majoră” - Directiva 2006/112/CE - Articolul 71 - Taxa pe valoarea adăugată - Fapt generator - Exigibilitatea taxei)

(2013/C 252/20)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Directeur général des douanes et droits indirects, Chef de l'agence de poursuites de la Direction nationale du renseignement et des enquêtes douanières

Pârâtă: Harry Winston SARL

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Cour de cassation — (Franța) — Interpretarea articolului 206 din Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) și a articolului 71 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Mărfuri plasate sub regimul de antrepozit vamal — Furt de mărfuri — Noțiunea de pierdere iremediabilă a mărfurilor — Caz de forță majoră — Naștere a unei taxe vamale la import — Fapt generator al exigibilității taxei pe valoarea adăugată

Dispozitivul

1.

Articolul 203 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006, trebuie interpretat în sensul că furtul unor mărfuri plasate sub regimul de antrepozit vamal constituie o sustragere a mărfurilor menționate, în sensul acestei dispoziții, care determină nașterea unei datorii vamale la import. Articolul 206 din acest regulament nu se poate aplica decât în situațiile în care este susceptibilă nașterea unei datorii vamale în temeiul articolului 202 și al articolului 204 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat.

2.

Articolul 71 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că furtul mărfurilor plasate sub regimul de antrepozit vamal determină intervenția faptului generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată.

---

(1)   JO C 235, 4.8.2012.

Recurs introdus la 24 mai 2013 de Bimbo, SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 20 martie 2013 în cauza T-277/12, Bimbo, SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-285/13 P)

(2013/C 252/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Bimbo, SA (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Café do Brasil SpA

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

în principal, anularea în parte a Hotărârii din 20 martie 2013 prin care s-a refuzat înregistrarea mărcii comunitare nr. 3.478.311 „Caffé KIMBO & design” pentru următoarele produse din clasa 30: „Cafea, ceai, cacao, zahăr, orez, tapioca, sago, înlocuitori de cafea, făină, [preparate de] cofetărie, înghețată, miere, sirop de melasă, drojdie, praf de copt, sare muștar, oțet, sosuri, condimente, gheață” și confirmarea respectivei hotărâri în măsura în care prin aceasta s-a respins cererea de înregistrare a mărcii comunitare 3.478.311, „Caffé KIMBO & design”, pentru „preparate din cereale, pâine, patiserie”;

—

în subsidiar, anularea în parte a Hotărârii Tribunalului din 20 martie 2013 prin care s-a refuzat înregistrarea mărcii comunitare nr. 3.478.311 „Caffé KIMBO & design” pentru următoarele produse din clasa 30: „făină, [preparate de] cofetărie, înghețată, drojdie și praf de copt” și confirmarea respectivei hotărâri în măsura în care prin aceasta s-a respins cererea de înregistrare a mărcii comunitare 3.478.311, „Caffé KIMBO & design”, pentru „preparate din cereale, pâine, patiserie”;

—	obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs se bazează pe următoarele motive:

—

Norma 19 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 (1) În cadrul aprecierii riscului de confuzie dintre marca a cărei înregistrare se solicită, 3.478.311, „Caffé KIMBO & Design”, și marca spaniolă înregistrată anterior cu numărul 291.655, BIMBO, ambele pentru produse din clasa 30, marca anterioară nu a fost privită ca o marcă înregistrată, ci ca o marcă de notorietate. Recurentele susțin că au dovedit în mod corespunzător existența înregistrării anterioare, care era și este încă în vigoare, în pofida faptului că nu a fost prezentat niciun document care să demonstreze o reînnoire a cererii.

—

Articolul 8 alineatele (1), (2), (4) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (2); articolul 6bis din Convenția de la Paris. În cadrul aprecierii riscului de confuzie dintre marca a cărei înregistrare se solicită, 3.478.311, „Caffé KIMBO & Design”, și marca spaniolă înregistrată anterior cu numărul 291.655, BIMBO, ambele pentru produse din clasa 30, marca anterioară nu a fost privită ca o marcă de renume, ci ca o marcă de notorietate. Recurenta a dovedit că BIMBO este o marcă de renume, făcând referire la Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2012, T-357/11, care a declarat că BIMBO este o marcă de renume. Atât în calitate de marcă de notorietate, cât și în calitate de marcă de renume, compararea produselor face să reiasă un risc de confuzie ridicat care nu a fost luat în considerare, Tribunalul apreciind că cele două mărci sunt suficient de diferite pentru a evita riscul de confuzie între produse care au aceeași natură, aceeași origine, aceeași destinație și aceleași canale de distribuție. O comparare mai precisă ar fi trebuit să demonstreze că există un risc de confuzie ridicat și, prin urmare, ar fi trebuit să determine refuzul înregistrării pentru toate produsele din clasa 30, inclusiv, în mod evident, pentru „făină, preparate de cofetărie, înghețată, drojdie și praf de copt”. Atât în calitate de marcă de notorietate, cât și în calitate de marcă de renume, compararea semnelor demonstrează un risc de confuzie ridicat. BIMBO a dovedit o notorietate a mărcii de 92 % și o cotă de piață de 60 % și merită o protecție specială. Prin urmare, cererea de înregistrare 3.478.311 „Caffé KIMBO & Design” ar fi trebuit respinsă în totalitate pentru produsele din clasa 30. Marca a cărei înregistrare se solicită, 3.478.311 „Caffé KIMBO & Design”, va profita în mod nejustificat de pe urma caracterului distinctiv și a renumelui mărcii și o afectează sau o va afecta în mod negativ.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

Recurs introdus la 24 mai 2013 de Dole Food Company, Inc. și Dole Fresh Fruit Europe Ltd & Co. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 14 martie 2013 în cauza T-588/08, Dole Food Company, Inc. și Dole Fresh Fruit Europe Ltd & Co./Comisia

(Cauza C-286/13 P)

(2013/C 252/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Dole Food Company, Inc. și Dole Fresh Fruit Europe Ltd & Co. (reprezentant: J.-F. Bellis, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate, în măsura în care prin aceasta a fost respinsă acțiunea recurentelor;

—	anularea, în tot sau în parte, a Deciziei Comisiei din 15 octombrie 2008, în măsura în care se referă la recurente;

—	anularea sau reducerea amenzii aplicate recurentelor, în temeiul competenței de fond prevăzute la articolul 261 TFUE;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură și în procedura în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv de recurs, împărțit în cinci aspecte, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit mai multe neregularități de procedură în cadrul controlului exercitat:

—	Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a autorizat Comisia să răspundă pentru prima dată, în cursul procedurii jurisdicționale, unor probe din dosarul său care contraziceau constatările efectuate în decizie;

—	Tribunalul a declarat în mod greșit inadmisibilă prezentarea de către recurente a unor probe din dosarul Comisiei în scopul de a contesta un argument invocat pentru prima dată de Comisie în duplică;

—	Tribunalul a declarat în mod greșit inadmisibilă o anexă prezentată de recurente în sprijinul argumentului acestora conform căruia Comisia a scos din context declarații efectuate de recurente în decursul procedurii administrative;

—	Tribunalul a încălcat principiul egalității armelor prin faptul că nu a examinat probe prezentate de recurente în timpul procedurii jurisdicționale și

—	Tribunalul nu a stabilit starea de fapt în mod adecvat.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, recurentele susțin că Tribunalul a denaturat elemente de fapt cruciale pentru o apreciere corectă a conduitei reproșate în contextul său juridic și economic.

Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, împărțit în cinci aspecte, recurentele susțin că Tribunalul a apreciat în mod greșit probele:

—	Tribunalul nu a motivat în mod adecvat confirmarea calculului cotei de piață pe care s-a bazat Comisia pentru stabilirea structurii pieței relevante;

—	Tribunalul a concluzionat în mod greșit că Comisia nu este obligată să specifice conținutul discuțiilor purtate de recurente cu alte întreprinderi, care constituie o restrângere a concurenței prin obiect;

—	Tribunalul a concluzionat în mod greșit că Comisia a descris clar conținutul discuțiilor purtate de recurente cu alte întreprinderi, care constituie o restrângere a concurenței prin obiect;

—	Tribunalul nu a răspuns argumentului recurentelor potrivit căruia anumiți angajați nu puteau să facă schimb de informații credibile și

—	Tribunalul a reținut o calificare greșită a faptelor concluzionând că discuțiile menționate constituie o restrângere a concurenței prin obiect.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv de recurs, împărțit în două aspecte, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit mai multe erori la calcularea cuantumului amenzii aplicate:

—	Tribunalul a calculat greșit cuantumul amenzii pe baza vânzărilor companiilor față de care nu s-a reținut existența vreunei încălcări și

—	Tribunalul a luat în considerare vânzările acelorași produse de două ori, în mod greșit, pentru calcularea cuantumului amenzii.

Recurs introdus la 27 mai 2013 de Bilbaína de Alquitranes, SA, Cindu Chemicals BV, Deza, a.s., Industrial Química del Nalón, SA, Koppers Denmark A/S, Koppers UK Ltd, Rütgers Germany GmbH, Rütgers Belgium NV, Rütgers Poland Sp. z o.o. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 7 martie 2013 în cauza T-93/10, Bilbaina de Alquitranes și alții/Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

(Cauza C-287/13 P)

(2013/C 252/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Bilbaína de Alquitranes, SA, Cindu Chemicals BV, Deza, a.s., Industrial Química del Nalón, SA, Koppers Denmark A/S, Koppers UK Ltd, Rütgers Germany GmbH, Rütgers Belgium NV, Rütgers Poland Sp. z o.o. (reprezentant: K. Van Maldegem, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din cauza T-93/10 și

—

anularea Deciziei ED/68/2009 a Agenției Europene pentru Produse Chimice (denumită în continuare „decizia atacată”) prin care smoala de gudron de cărbune la temperatură înaltă, numărul CAS 65996-93-2 (denumită în continuare „CTPHT”), a fost identificată drept substanță care trebuie inclusă în lista substanțelor candidate conform articolului 59 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (REACH) (1) sau

—	în subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului pentru a se pronunța asupra cererii de anulare a reclamantelor și

—	obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente acestei proceduri (inclusiv cheltuielile de judecată efectuate în procedura de pe rolul Tribunalului).

Motivele și principalele argumente

Recurentele susțin că, prin respingerea cererii lor de anulare în parte a deciziei atacate, Tribunalul a încălcat dreptul comunitar. Mai ales, recurentele arată că Tribunalul a săvârșit o serie de erori la interpretarea cadrului juridic astfel cum este aplicabil situației recurentelor. Prin urmare, Tribunalul a comis o serie de erori de drept, în special:

—	atunci când a constatat că în cauză era vorba despre elemente factuale și tehnice complexe și că decizia de identificare a CTPHT ca având proprietăți PBT și vPvB, pe baza constituenților săi prezenți în concentrație de cel puțin 0,1 %, nu era viciată de o eroare vădită;

—	că acești constituenți nu trebuie să fie identificați individual ca având proprietăți PBT sau vPvB într-o decizie separată a ECHA întemeiată pe o evaluare aprofundată în acest scop și

—	că nu s-a încălcat principiul egalității de tratament.

Pentru aceste motive, recurentele solicită anularea hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-93/10, precum și a deciziei atacate.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3, rectificare în JO 2009, L 36, p. 84).

Recurs introdus la 27 mai 2013 de Rütgers Germany GmbH, Rütgers Belgium NV, Deza, a.s., Industrial Química del Nalón, SA, Bilbaína de Alquitranes, SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 7 martie 2013 în cauza T-94/10, Rütgers Germany GmbH și alții/Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

(Cauza C-288/13 P)

(2013/C 252/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Rütgers Germany GmbH, Rütgers Belgium NV, Deza, a.s., Industrial Química del Nalón, SA, Bilbaína de Alquitranes, SA (reprezentant: K. Van Maldegem, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

Concluziile recurentelor

—	Anularea Hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-94/10,

—

anularea Deciziei ED/68/2009 a Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) (denumită în continuare „decizia atacată”) prin care se identifică uleiul de antracen drept o substanță care urmează să fie inclusă în lista substanțelor candidate conform articolului 59 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (denumit în continuare „Regulamentul REACH”) (1),

—	în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe asupra acțiunii în anulare a recurentelor,

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată (inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate la Tribunal).

Motivele și principalele argumente

Recurentele arată că, prin respingerea acțiunii lor în anulare parțială a deciziei contestate, Tribunalul a încălcat dreptul comunitar. În special, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit mai multe erori interpretând cadrul legal astfel cum este aplicabil situației recurentelor. Acest fapt a condus la săvârșirea de către Tribunal a mai multor erori de drept, îndeosebi:

—	constatarea faptului că în cauză existau elemente de fapt științifice și tehnice complexe și că identificarea uleiului de antracen ca substanță care posedă proprietăți PBT sau vPvB pe baza constituienților săi prezenți în concentrație de cel puțin 0,1 % nu era viciată de o eroare vădită;

—	faptul că constituenții nu trebuie să fie identificați individual ca având proprietăți PBT sau vPvB printr-o decizie separată a ECHA pe baza unei evaluări aprofundate în acest scop;

—	faptul că nu au fost încălcate articolul 59 alineatul (3) și anexa XV la Regulamentul REACH deoarece dosarul conform cu anexa XV nu conținea informații cu privire la substanțele de înlocuire și

—	faptul că nu s-a încălcat principiul egalității de tratament.

Pentru aceste motive, recurentele solicită anularea hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza T-94/10 și anularea deciziei atacate.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființarea Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3).

Recurs introdus la 27 mai 2013 de Cindu Chemicals BV, Deza, a.s., Koppers Denmark A/S și Koppers UK Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 7 martie 2013 în cauza T-95/10, CINDU Chemicals BV și alții/Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

(Cauza C-289/13 P)

(2013/C 252/25)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Cindu Chemicals BV, Deza, a.s., Koppers Denmark A/S și Koppers UK Ltd (reprezentant: K. Van Maldegem, avocat)

Celelalte părți din procedură: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Tribunalului:

—	Anularea hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-95/10 și

—

anularea Deciziei ED/68/2009 a Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) (denumită în continuare „decizia atacată”) prin care se identifică uleiul de antracen (cu conținut scăzut) drept o substanță care urmează să fie inclusă în lista substanțelor candidate conform articolului 59 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (denumit în continuare „Regulamentul REACH”) (1) sau

—	în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe asupra acțiunii în anulare a recurentelor și

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată (inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate la Tribunal)

Motivele și principalele argumente

Recurentele arată că, prin respingerea cererii lor având ca obiect anularea în parte a deciziei atacate, Tribunalul a încălcat dreptul comunitar. În special, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit mai multe erori în interpretarea cadrului juridic astfel cum este aplicabil situației recurentelor. Acest fapt a condus la săvârșirea de către Tribunal a mai multor erori de drept, îndeosebi:

—

constatarea faptului că în cauză existau elemente de fapt științifice și tehnice complexe și că identificarea uleiului de antracen (cu conținut scăzut) ca substanță care posedă proprietăți PBT și vPvB pe baza constituenților săi prezenți în concentrație de cel puțin 0,1 % nu era viciată de o eroare vădită;

—	faptul că constituenții nu trebuie să fie identificați individual ca având proprietăți PBT sau vPvB printr-o decizie separată a ECHA adoptată pe baza unei evaluări aprofundate în acest scop;

—	faptul că nu au fost încălcate articolul 59 alineatul (3) și anexa XV la Regulamentul REACH deoarece dosarul conform cu anexa XV nu conținea informații cu privire la substanțele de înlocuire și

—	faptul că nu s-a încălcat principiul egalității de tratament.

Pentru aceste motive, recurentele solicită anularea hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza T-95/10 și anularea deciziei atacate.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3).

Recurs introdus la 27 mai 2013 de Rütgers Germany GmbH, Rütgers Belgium NV, Deza, a.s., Koppers Denmark A/S și Koppers UK Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 7 martie 2013 în cauza T-96/10, Rütgers Germany GmbH și alții/Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

(Cauza C-290/13 P)

(2013/C 252/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Rütgers Germany GmbH, Rütgers Belgium NV, Deza, a.s., Koppers Denmark A/S, Koppers UK Ltd (reprezentant: K. Van Maldegem, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-96/10 și

—

anularea Deciziei ED/68/2009 a Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) (denumită în continuare „decizia atacată”) prin care se identifică uleiul antracenic (pastă) drept substanță care trebuie inclusă în lista substanțelor candidate conform articolului 59 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (denumit în continuare „regulamentul REACH”) (1) sau

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la acțiunea în anulare formulată de recurente și

—	obligarea pârâtei să plătească toate cheltuielile de judecată (inclusiv cheltuielile de judecată efectuate în procedura în fața Tribunalului).

Motivele și principalele argumente

Recurentele susțin că, prin respingerea acțiunii având ca obiect anularea în parte a deciziei atacate, Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii. În special, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit mai multe erori în ceea ce privește interpretarea cadrului legal astfel cum acesta este aplicabil situației recurentelor. Din această cauză, Tribunalul a săvârșit mai multe erori de drept, în special constatând că:

—	cauza se referea la elemente faptice științifice și tehnice complexe și că identificarea uleiul antracenic (pastă) ca având proprietăți PBT și vPvB pe baza constituenților prezenți în concentrație egală cu sau mare de 0,1 % nu era afectată de o eroare vădită;

—	nu este necesar ca constituenții să fie identificați individual ca având proprietăți PBT și vPvB printr-o decizie separată a ECHA întemeiată pe o evaluare aprofundată în acest scop;

—	nu au fost încălcate articolul 59 alineatul (3) și anexa XV la regulamentul REACH întrucât dosarul întocmit conform anexei XV nu cuprindea informații cu privire la substanțele de înlocuire și

—	nu a fost încălcat principiului egalității de tratament.

Pentru aceste motive, recurentele solicită anularea hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-96/10 și anularea deciziei atacate.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3, rectificare în JO 2009, L 36, p. 84).

Recurs introdus la 27 mai 2013 de Fresh Del Monte Produce, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 14 martie 2013 în cauza T-587/08, Fresh Del Monte Produce, Inc./Comisia Europeană

(Cauza C-293/13 P)

(2013/C 252/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Fresh Del Monte Produce, Inc. (reprezentanți: B. Meyring, avocat, L. Suhr, advocate, O. Van Ermengem, avocat)

Celelalte părți din procedură: Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert GmbH & Co. KG, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 14 martie 2013 pronunțate în cauza T-587/08;

—	anularea Deciziei Comisiei din 15 octombrie 2008 (C(2008) 5955 final) în cazul COMP/39.188 — Bananas în ceea ce o privește pe recurentă,

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în procedura în primă instanță, cât și în recurs.

Motivele și principalele argumente

În primul rând, recurenta susține că atât Comisia, cât și Tribunalul au aplicat în mod eronat articolul 81 alineatul (1) CE (devenit articolul 101 TFUE) și articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) prin faptul că Del Monte a fost considerată responsabilă pentru săvîrșirea încălcării. Testul privind răspunderea societății-mamă impune ca filiala să nu poată lua decizii independente în ceea ce privește comportamentul său pe piață. Acest lucru înseamnă că răspunderea societății-mamă poate fi impusă numai în cazul în care o filială urmează instrucțiunile societății-mamă în toate aspectele materiale. Comisia și Tribunalul au considerat că Del Monte răspunde pentru comportamentul societății Weichert în pofida faptului că au admis faptul că „Weichert nu a urmat întotdeauna instrucțiunile date de Del Monte” și că „deciziile luate de Weichert privind stabilirea prețului nu s-au ridicat întotdeauna la așteptările Del Monte”. În plus, nici în decizie, nici în hotărâre nu se precizează dacă Weichert a urmat în realitate instrucțiunile date de Del Monte. Recurenta adaugă faptul că aprecierea Tribunalului s-a limitat la un număr de factori în privința cărora se susține că ar fi oferit Del Monte un anumit grad de influență, dar că testul instituit prin jurisprudență nu este aplicabil pentru a aprecia ce a făcut ca această influență să fie „decisivă”.

Prin intermediul unui motiv de recurs subsidiar, recurenta susține că Tribunalul a denaturat unele dovezi, în special în legătură cu propria evaluare a acordului de parteneriat cu Weichert și cu declarațiile altor importatori.

Recurenta susține în continuare că respingând elemente de probă individuale doar pe baza faptului că astfel de dovezi nu ar demonstra inexistența unei decizii influente, Tribunalul a răsturnat efectiv sarcina probei. Aceasta a echivalat cu o încălcare a articolului 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (prezumția de nevinovăție), a articolului 6 alineatul (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a principiului in dubio pro reo.

Recurenta a susținut în final că, întrucât Dole, Chiquita și Weichert au fost considerate ca fiind participanți la o încălcare unică și continuă, deși Weichert nu a avut cunoștință de schimbul de informații dintre Chiquita și Dole, Tribunalul a aplicat greșit articolul 81 alineatul (1) CE.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

Recurs introdus la 27 mai 2013 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 14 martie 2013 în cauza T-587/08, Fresh Del Monte Produce, Inc./Comisia Europeană

(Cauza C-294/13 P)

(2013/C 252/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Biolan, M. Kellerbauer, P.J.O. Van Nuffel, agenți)

Celelalte părți din procedură: Fresh Del Monte Produce, Inc., Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert GmbH & Co. KG

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea dispozitivului 1 al Hotărârii Tribunalului din 14 martie 2013 în cauza T-587/08, Fresh Del Monte Produce Inc./Comisia;

—	pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească cuantumul amenzii aplicate Fresh Del Monte Produce Inc. la 9 800 000 EUR,

—	obligarea Fresh Del Monte Produce Inc. la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului și a părții de cheltuieli de judecată aferente procedurii în fața Tribunalului pe care Curtea de Justiție o consideră corespunzătoare.

Motivele și principalele argumente

Comisia susține că Tribunalul a încălcat articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (1) coroborat cu Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (2), precum și principiul aplicării efective a articolelor 101 și 102 TFUE prin faptul că a considerat că informațiile furnizate Comisiei ca răspuns la o cerere de informații trebuie luate în considerare pentru reducerea amenzii având în vedere cooperarea voluntară care a facilitat investigația Comisiei.

În subsidiar, Comisia susține că Tribunalul a încălcat articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003 și obligația de motivare prin faptul că a redus amenda aplicată Del Monte pentru cooperarea societății Weichert în cursul procedurii administrative, deși Del Monte și Weichert nu mai făceau parte din aceeași întreprindere la momentul pretinsului comportament de cooperare al societății Weichert.

---

(1)  JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167.

(2)  JO C 45, p. 3.

Recurs introdus la 3 iunie 2013 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 20 martie 2013 în cauza T-92/11, Jørgen Andersen/Comisia Europeană

(Cauza C-303/13 P)

(2013/C 252/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Armati, T. Maxian Rusche, agenți)

Celelalte părți din procedură: Jørgen Andersen, Regatul Danemarcei, Danske Statsbaner (DSB)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 20 martie 2013, notificată Comisiei la 22 martie 2013, în cauza T-92/11, Jorgen Andersen/Comisia Europeană, și

—	respingerea cererii de anulare a Deciziei 2011/3/UE a Comisiei din 24 februarie 2010 privind contractele de servicii publice de transport încheiate între Ministerul danez al Transporturilor și Danske Statsbaner [ajutor de stat C-41/08 (ex NN 35/08)] (1) și

—	obligarea reclamantului în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată sau

—	cu titlu subsidiar, constatarea că al treilea motiv invocat în primă instanță este nefondat și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru a se pronunța cu privire la primul și la al doilea motiv invocate în primă instanță și

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente procedurii desfășurate în primă instanță și celei desfășurate în recurs.

Motivele și principalele argumente

Comisia invocă un singur motiv de recurs: încălcarea articolului 108 alineatele (2) și (3), a articolului 288 și a articolului 297 alineatul (1) TFUE prin faptul că s-a constatat aplicarea retroactivă de către Comisie a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 (2).

Comisia consideră că examinarea ajutorului în cauză în raport cu Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 nu a implicat o aplicare retroactivă a acestui regulament, ci este conformă cu principiul aplicării imediate în timp, potrivit căruia o dispoziție a dreptului Uniunii se aplică de la data intrării sale în vigoare în privința efectelor viitoare ale unei situații care s-a născut sub imperiul vechii reglementări.

Jurisprudența Curții face distincție, în ceea ce privește retroactivitatea, între o situație juridică definitivă (căreia nu i se aplică noua reglementare) și situațiile temporare care sau născut sub imperiul vechii reglementări, dar care continuă să își producă efectele (cărora li se aplică noua reglementare).

Comisia consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a apreciat că ajutorul de stat acordat de un stat membru cu încălcarea obligațiilor de notificare și de suspendare a executării constituie o situație juridică definitivă, iar nu o situație temporară. Din normele și din jurisprudența referitoare la recuperarea ajutoarelor ilegale rezultă că nu se poate considera că beneficiarul unui astfel de ajutor a obținut definitiv ajutorul înainte ca acesta să fie aprobat de Comisie și decizia de aprobare să rămână definitivă. Având în vedere caracterul obligatoriu al controlului exercitat de Comisie în temeiul articolului 108 TFUE, întreprinderile care beneficiază de un ajutor nu pot avea, în principiu, încredere legitimă în legalitatea ajutorului decât dacă acesta a fost acordat cu respectarea procedurii prevăzute la acest articol.

În sfârșit, Comisia pretinde de asemenea că hotărârea atacată este în conflict deschis și direct cu hotărârile anterioare ale Curții în materie.

---

(1)  JO L 7, p. 1.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO L 315, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Brussel (Belgia) la 4 iunie 2013 — LVP NV/Belgische Staat

(Cauza C-306/13)

(2013/C 252/30)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Brussel

Părțile din procedura principală

Reclamantă: LVP NV

Pârât: Belgische Staat

Întrebarea preliminară

Regulamentul (CE) nr. 1964/2005 al Consiliului din 29 noiembrie 2005 privind taxele vamale aplicabile bananelor (JO L 316, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 67, p. 162), astfel cum a fost aplicat de Uniunea Europeană în perioada 1 ianuarie 2006-15 decembrie 2009, încalcă articolul I, articolul XIII alineatul (1) și alineatul (2) litera (d), articolul XXVIII și/sau orice alt articol aplicabil din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) 1994, considerate separat sau coroborate, prin introducerea unei taxe vamale de 176 de euro pe tonă pentru banane (codul NC 0803 00 19 ), contrar concesiilor pentru banane negociate de CE, înainte ca în această privință să fie încheiat un nou acord negociat în cadrul OMC?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Centrale Raad van Beroep (Țările de Jos) la 7 iunie 2013 — O. Tümer/Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen

(Cauza C-311/13)

(2013/C 252/31)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Centrale Raad van Beroep

Părțile din procedura principală

Apelant: O. Tümer

Intimat: Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen (Uwv)

Întrebarea preliminară

Directiva 2008/94 (1), în special articolele 2, 3 și 4 din aceasta, având în vedere și articolul 137 alineatul (2) din Tratatul CE [devenit articolul 153 alineatul (2) TFUE], care constituie temeiul juridic al directivei, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum articolul 3 alineatul 3 și articolul 61 din Legea privind șomajul, conform căreia un cetățean străin care este resortisant al unei țări terțe și care nu are reședința legală în Țările de Jos în sensul articolului 8 literele (a)-(e) și (l) din Legea privind străinii din 2000 nu este considerat lucrător salariat, inclusiv într-o situație precum cea a apelantului, care a solicitat acordarea unei indemnizații de insolvabilitate, trebuie considerat lucrător salariat în sensul dreptului civil și îndeplinește celelalte condiții pentru acordarea acestei indemnizații?

---

(1)  Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (versiune codificată) (JO L 283, p. 36).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Mechelen (Belgia) la 7 iunie 2013 — Openbaar Ministerie/Edgard Jan De Clerq și alții

(Cauza C-315/13)

(2013/C 252/32)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Mechelen

Părțile din procedura principală

Reclamant: Openbaar Ministerie

Pârâți: Edgard Jan De Clercq, Emiel Amede Rosa De Clercq, Nancy Genevieve Wilhelmina Rottiers, Ermelinda Jozef Martha Tampère, Thermotec NV

Întrebarea preliminară

Articolele 56 TFUE și 57 TFUE (foste 49 CE și 50 CE), precum și articolul 3 alineatele (1) și (10) din Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 29), coroborat, eventual, cu articolul 19 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50) trebuie interpretate în sensul că se opun articolului 141 din Legea-program (I) din 27 decembrie 2006, potrivit căruia persoana la care sau pentru care lucrători salariați detașați sau stagiarii detașați exercită activități profesionale, direct sau prin intermediul unui subcontractant, are obligația ca înainte de începerea exercitării activității profesionale a acestor persoane să comunice electronic (sau, în cazul în care nu este posibil, prin fax sau prin poștă) Oficiului Național de Asigurări Sociale datele de identificare a persoanelor care nu pot să prezinte confirmarea de primire emisă angajatorului acestora pentru declarația prealabilă depusă de acesta, coroborat cu articolul 157 din această lege și cu articolul 183 alineatul 1 punctul 1 din Codul penal social, care prevăd sancțiuni penale pentru nerespectarea acestei dispoziții?

Acțiune introdusă la 13 iunie 2013 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-323/13)

(2013/C 252/33)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Pignataro-Nolin și A. Alcover San Pedro, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, întrucât o parte din deșeurile urbane destinate depozitelor SubATO din Roma, inclusiv cel din Malagrotta, și în cele ale SubATO Latina nu este supusă unui tratament care să cuprindă o selecție adecvată a diverselor fracțiuni de deșeuri și stabilizarea fracțiunii organice și întrucât în Lazio nu a fost creată o rețea integrată și adecvată de stații pentru gestionarea deșeurilor ținând cont de cele mai bune tehnici disponibile, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 litera (a) din Directiva 1999/31/CE (1) coroborat cu articolul 1 alineatul (1) din Directiva 1999/31/CE și cu articolele 4 și 13 din Directiva 2008/98/CE (2) și în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 1999/31/CE a expirat la 16 iulie 2001.

Termenul pentru transpunerea Directivei 2008/98/CE a expirat la 12 decembrie 2010.

---

(1)  Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 94).

(2)  Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, p. 3).

Acțiune introdusă la 20 iunie 2013 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-339/13)

(2013/C 252/34)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Bianchi și B. Schima, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—	Constatarea faptului că Italia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 și al articolului 5 alineatul (2) din Directiva 1999/74/CE (1);

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea articolului 5 din Directiva 1999/74/CE a expirat la 10 ianuarie 2012.

---

(1)  Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare (JO L 203, p. 53, Ediție specială, 03/vol. 29, p. 74).

Cerere de decizie preliminară introdusă de cour d'appel de Mons (Belgia) la 25 iunie 2013 — Ville de Mons/KPN Group Belgium SA

(Cauza C-346/13)

(2013/C 252/35)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Mons

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ville de Mons

Pârâtă: KPN Group Belgium SA

Întrebările preliminare

Articolul 13 din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice [(Directiva privind autorizarea)] (1) interzice colectivităților teritoriale să taxeze, pentru motive bugetare sau pentru alte motive, activitatea economică a operatorilor de telecomunicații care se materializează pe teritoriul lor prin prezența unor piloni, a unor stâlpi sau a unor antene GSM afectate acestei activități?

---

(1)  JO L 108, p. 21, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākās tiesas Senāts (Letonia) la 25 iunie 2013 — Antonio Gramsci Shipping Corp. și alții/Aivars Lembergs

(Cauza C-350/13)

(2013/C 252/36)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākās tiesas Senāts

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Antonio Gramsci Shipping Corp., Apollo Holdings Corp., Arctic Seal Shipping Co. Ltd, Atlantic Leader Shipping Co. Ltd, Cape Wind Trading Co.Ltd, Clipstone Navigation SA, Dawnlight Shipping Co. Ltd, Dzons Rids Shipping Co., Faroship Navigation Co. Ltd, Gaida Shipping Co., Gevostar Shipping Co. Ltd, Hose Marti Shipping Co., Imanta Shipping Co. Ltd, Kemeri Navigation Co., Klements Gotvalds Shipping Co., Latgale Shipping Co. Ltd, Limetree Shipping Co. Ltd, Majori Shipping Co. Ltd, Noella Marītime Co. Ltd, Razna Shipping Co., Sagewood Trading Inc., Samburga Shipping Co. Ltd, Saturn Trading Co., Taganroga Shipping Co., Talava Shipping Co. Ltd, Tangent Shipping Co. Ltd, Viktorio Shipping Co., Wilcox Holding Ltd, Zemgale Shipping Co. Ltd, Zoja Shipping Co. Ltd

Pârât: Aivars Lembergs

Întrebările preliminare

1.

Articolul 34 punctul 1 din Regulamentul Bruxelles I (1) trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unei proceduri de recunoaștere a unei hotărâri străine, încălcarea drepturilor persoanelor care nu sunt părți în litigiul principal poate constitui un motiv pentru a aplica clauza de ordine publică prevăzută la articolul 34 punctul 1 menționat din Regulamentul Bruxelles I și pentru a refuza recunoașterea hotărârii străine în măsura în care vizează persoane care nu sunt părți în litigiul principal?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 47 din cartă trebuie interpretat în sensul că principiul unui proces echitabil pe care îl prevede permite ca printr-o procedură privind adoptarea unor măsuri provizorii de protecție să fie limitate drepturile patrimoniale ale unei persoane care nu a fost parte la procedură, dacă se prevede că orice persoană vizată de hotărârea privind măsurile provizorii de protecție are dreptul să solicite în orice moment instanței modificarea sau anularea hotărârii, iar notificarea hotărârii persoanelor interesate este lăsată în grija persoanelor interesate?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Retten i Kolding, Civilretten (Danemarca) la 27 iunie 2013 — FOA în calitate de mandatar al lui Karsten Kaltoft/Billund Kommune

(Cauza C-354/13)

(2013/C 252/37)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Retten i Kolding, Civilretten

Părțile din procedura principală

Reclamant: FOA în calitate de mandatar al lui Karsten Kaltoft

Pârâtă: Billund Kommune

Întrebările preliminare

1.	Discriminarea pe motiv de obezitate săvârșită pe piața muncii în general sau de către un angajator public în special este contrară dreptului Uniunii, astfel cum se concretizează de exemplu în articolul 6 referitor la drepturile fundamentale din Tratatul privind Uniunea Europeană?

2.	O eventuală interdicție de discriminare pe motiv de obezitate prevăzută de dreptul Uniunii este direct aplicabilă în privința raportului dintre un cetățean danez și angajatorul acestuia care este o autoritate publică?

3.

În măsura în care Curtea consideră că în Uniunea Europeană discriminarea pe motiv de obezitate este interzisă pe piața muncii în general sau din partea unui angajator public în special, examinarea aspectului dacă s-a încălcat o eventuală interdicție de discriminare pe motiv de obezitate trebuie să aibă loc conform principiului repartizării sarcinii probei, astfel încât, în vederea punerii eficiente în aplicare a interdicției în cazul în care se probează o astfel de discriminare, sarcina probei trebuie să revină angajatorului pârât [a se vedea considerentul (18) al Directivei 97/80/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind sarcina probei în cazurile de discriminare pe motive de sex (1))]?

4.

Obezitatea poate fi considerată un handicap, inclus în protecția instituită de Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (2), și, în caz afirmativ, care sunt criteriile decisive pentru a stabili dacă obezitatea unei persoane implică în mod concret protecția acestei persoane prin interdicția cu privire la discriminarea unei persoane pe motive de handicap cuprinsă în această directivă?

---

(1)  JO L 14, p. 6, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 32.

(2)  JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.

Recurs introdus la 1 iulie 2013 de Metropolis Inmobiliarias y Restauraciones, SL împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 25 aprilie 2013 în cauza T-284/11, Metropolis Inmobiliarias y Restauraciones, SL/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-374/13 P)

(2013/C 252/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Metropolis Inmobiliarias y Restauraciones, SL (reprezentant: J. Carbonell Callicó, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), MIP Metro Group Intellectual Property GmbH & Co. KG

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului din 25 aprilie 2013 pronunțată în cauza T-284/11, și admiterea în consecință a cererii de înregistrare a mărcii comunitare nr. 7112113 „METROINVEST” referitoare la servicii din clasa 36;

—	Obligarea celorlalte părți din procedură la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă motivul următor:

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009  (1).

Acest motiv este compus din următoarele patru aspecte:

—	greșita apreciere a Tribunalului și a OAPI în ceea ce privește compararea semnelor;

—	nerespectarea de către Tribunal a jurisprudenței aplicabile referitoare la aprecierea globală a riscului de confuzie;

—	incoerența în raport cu alte decizii ale Oficiului care au implicat elemente comune și mărci conexe;

—	coexistența liniștită a diferitelor mărci care conțin elementul verbal METRO și care fac parte din diferite clase, inclusiv din clasa 36.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, JO L 78, p. 1.

Acțiune introdusă la 2 iulie 2013 — Comisia Europeană/Republica Bulgaria

(Cauza C-376/13)

(2013/C 252/39)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Braun, G. Koleva, L. Malferrari, agenți)

Pârâtă: Republica Bulgaria

Concluziile reclamantei

Comisia Europeană solicită Curții:

—

constatarea faptului că, prin limitarea la două a numărului de întreprinderi care pot obține o frecvență de radiodifuziune digitală terestră și autorizația de a furniza acest serviciu de comunicații electronice (în loc de un număr de până la cinci întreprinderi, în mod potențial), în conformitate cu articolul 5a alineatele 1 și 2 din Dispozițiile Tranzitorii și Finale ale ZES (Legea privind comunicațiile electronice), Republica Bulgaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor articolului 2 alineatul (1) din Directiva privind concurența;

—

constatarea faptului că, prin aceea că, în conformitate cu articolul 47a alineatele 1 și 2 din ZES, a interzis întreprinderilor care furnizează emisiuni TV și ale căror programe nu sunt transmise în Republica Bulgaria, precum și persoanelor care sunt legate de aceste întreprinderi să participe la procedurile de selecție pentru atribuirea de frecvențe de radiodifuziune digitală terestră și să presteze serviciile corespunzătoare, Republica Bulgaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor articolului 2 alineatul (2) și ale articolului 4 alineatul (2) din Directiva privind concurența, ale articolului 7 alineatul (3) din Directiva privind autorizarea și ale articolului 9 alineatul (1) din Directiva-cadru;

—

constatarea faptului că, prin aceea că, în conformitate cu articolul 48 alineatul 5 din ZES, a interzis titularilor de frecvențe de radiodifuziune digitală terestră să constituie rețele de comunicații pentru difuzarea programelor radiofonice și de televiziune, Republica Bulgaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (2) și ale articolului 4 alineatul (2) din Directiva privind concurența, ale articolului 7 alineatul (3) din Directiva privind autorizarea și ale articolului 9 alineatul (1) din Directiva-cadru

—	obligarea Republicii Bulgaria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia Europeană arată că Republica Bulgaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor articolului 2 alineatele (1) și (2) și ale articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2002/77/CE (1) a Comisiei din 16 septembrie 2002 privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații („Directiva privind concurența”), ale articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2002/20/CE (2) a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice („Directiva privind autorizarea”) și ale articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2002/21/CE (3) a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice („Directiva-cadru”).

—

Republica Bulgaria nu și-ar fi îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Directiva privind concurența, potrivit căruia statele membre nu acordă și nici nu mențin în vigoare drepturi exclusive sau speciale de instalare și/sau furnizare de rețele de comunicații electronice sau de furnizare de servicii de comunicații electronice accesibile publicului. În temeiul legii, Republica Bulgaria a limitat la două numărul de întreprinderi care pot obține o frecvență de radiodifuziune digitală terestră (în loc de un număr de până la cinci întreprinderi, în mod potențial) și care pot furniza acest serviciu în calitate de operatori „multiplex” pe teritoriul acesteia. Aceasta s-a realizat pe baza unor criterii care nu erau nici proporționale și nici obiective. În acest sens, Republica Bulgaria a acordat drepturi speciale pentru stabilirea acestor servicii de comunicații electronice.

—

Republica Bulgaria nu și-ar fi îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor articolului 2 alineatul (2) și ale articolului 4 alineatul (2) din Directiva privind concurența, ale articolului 7 alineatul (3) din Directiva privind autorizarea și ale articolului 9 alineatul (1) din Directiva-cadru potrivit cărora frecvențele de radiodifuziune care permit furnizarea de servicii de comunicații electronice trebuie atribuite pe bază de criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale. Republica Bulgaria a stabilit criterii de participare la procedurile de selecție pentru atribuirea frecvențelor de radiodifuziune digitală terestră care nu sunt de natură să atingă obiectivele vizate; prin adoptarea de criterii de atribuire a frecvențelor de radiodifuziune digitală terestră, care nu erau proporționale și, astfel, au împiedicat numeroase întreprinderi să participe la procedurile de cereri de ofertă, Republica Bulgaria și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (2) din Directiva privind concurența care garantează oricărei întreprinderi dreptul de a furniza servicii de comunicații electronice.

---

(1)  JO L 249, p. 21, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 132.

(2)  JO L 108, p. 21, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183

(3)  JO L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195

Recurs introdus la 4 iulie 2013 de Republica Italiană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 19 aprilie 2013 în cauzele conexate T-99/09 și T-308/09, Republica Italiană/Comisia Europeană

(Cauza C-385/13 P)

(2013/C 252/40)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri și P. Gentile, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene pronunțate la 19 aprilie 2013 în cauzele conexate T-99/09 și T-308/09, notificată guvernului italian la 24 aprilie 2013;

—

soluționarea fondului prin anularea următoarelor acte: — scrisoarea nr. 000841 din 2 februarie 2009 a Comisiei Europene — Direcția Generală Politică Regională, având ca obiect „Plăți efectuate de Comisie, diferite de sumele cerute” care conține următoarea decizie: „Prin urmare, data începând de la care Comisia Europeană consideră inadmisibile cheltuielile referitoare la măsura 1.7 a POR 2000-2006 este 29 iunie 2007, iar nu 17 mai 2006, cum s-a anunțat în nota din 22 decembrie 2008 menționată mai sus”; — scrisoarea din 6 februarie 2009, nr. 001059, a Comisiei Europene — Direcția Generală Politică Regională, având ca obiect „Întreruperea cererii de plată și solicitare de informații referitoare la rectificările financiare în temeiul articolului 39 din Regulamentul nr. 1260/99 OR Campanie”, care conține următoarea decizie: „Prin urmare, data începând de la care Comisia Europeană consideră inadmisibile cheltuielile referitoare la măsura 1.7 a POR 2000-2006 este 29 iunie 2007, iar nu 17 mai 2006, cum s-a arătat anterior”; — scrisoarea din 22 decembrie 2008, nr. 012480, a Comisiei Europene — Direcția Generală Politică Regională, având ca obiect POR Campanie 2000-2006 (CCI nr. 1999 IT 16 1 PO 007) — consecințe ale procedurii de încălcare nr. 2007/2195 privind gestiunea deșeurilor în Campania, prin care „Comisia cere să fie scăzute, începând de la următoarea cerere de plată, toate cheltuielile aferente măsurii 1.7 efectuate după data de 29 iunie 2007 ”

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, Republica Italiană invocă următoarele opt motive:

Primul motiv: încălcarea articolului 9 literele (e), (f), (h), (j), (k), (l) și (m), a articolului 32 alineatul (3) primul paragraf litera (f) și alineatele (4) și (5), și a articolului 31 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1260/99 (1).

Pentru ca o cerere de plată a contribuțiilor din partea unui fond structural pentru acțiunile prevăzute de o măsură să poată fi declarată inadmisibilă din cauză că o procedură de încălcare este în curs, este necesar ca între încălcare și măsură să existe o relație specială, iar nu generală; Comisia ar trebui să demonstreze că finanțarea măsurii conduce la finanțarea încălcării. Nu ar fi îndeajuns, astfel cum a reținut Tribunalul, doar o „legătură suficient de directă”, nesusținută prin alte mijloace.

Al doilea motiv: încălcarea articolului 32 alineatul (3) litera (f) a doua ipoteză din Regulamentul nr. 1260/1999.

În speță, în orice caz, această legătură ar lipsi, întrucât Tribunalul ar fi arătat că din dosar rezulta că în procedura de încălcare se menționa colectarea separată insuficientă drept cauză insuficienței depozitelor de deșeuri; și că în măsura 1.7 erau prevăzute ajutoare pentru comune în vederea dezvoltării colectării separate. Tribunalul nu ar fi putut preciza, așadar, dacă legătura dintre încălcare și măsură consta în faptul că finanțarea măsuri atenua sau, dimpotrivă, agrava încălcarea. Pentru aceasta, Tribunalul ar fi trebuit să înlăture existența oricărui tip de legătură și să admită primul motiv din cererea se sesizare a instanței.

Al treilea motiv: nemotivare.

În al treilea motiv al acțiunii în primă instanță, guvernul italian ar fi demonstrat că nu exista vreo coincidență între încălcare și măsură. Prin respingerea primului motiv, Tribunalul ar fi afirmat contrariul, fără a analiza demonstrația oferită de guvernul italian, riscând astfel să fie cenzurat pentru nemotivare.

Al patrulea motiv: încălcarea articolului 32 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul nr. 1260/1999. Nemotivare.

Încălcările menționate mai sus ar viza de asemenea părțile din hotărâre în care Tribunalul respinge al doilea motiv al acțiunii în primă instanță.

Al cincilea motiv: nemotivare.

Ar exista de asemenea o nemotivare care afectează respingerea celui de al treilea motiv al cererii introductive, prin care guvernul italian constata că procedurile atacate își bazau propria motivare pe o notă a Comisiei din 20 decembrie 2008 care contesta fapte nereluate în procedura de încălcare. Acest argument pur și simplu nu ar fi fost luat în considerare de Tribunal.

Al șaselea motiv: încălcarea articolului 32 alineatul (3) litera (f) a doua ipoteză din Regulamentul nr. 1260/1999.

În orice caz, pronunțându-se cu privire la al patrulea motiv, Tribunalul ar fi stabilit efectiv că nota din 20 octombrie 2008 făcea trimitere la elemente străine de procedura de încălcare; de aceea, Tribunalul ar fi trebuit să admită al treilea motiv. Întrucât nu a făcut acest lucru, Tribunalul ar fi încălcat articolul 32 alineatul (3) litera (f) a doua ipoteză din Regulamentul nr. 1260/1999.

Al șaptelea motiv: încălcarea articolului 32 alineatul (3) litera (f) prima și a doua ipoteză și a articolului 39 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1260/1999.

Tribunalul ar fi respins în mod greșit al patrulea motiv al cererii de sesizare a instanței, prin care era denunțat comportamentul Comisiei care suspendase, în fapt, plățile, invocând temeri legate de buna gestiune a măsurii; or, ar fi fost necesar să fie urmată procedura prevăzută la articolul 39 alineatele (1) și (2) din regulament, amintită la articolul 32 alineatul (3) litera (f) prima ipoteză. Tribunalul nu ar fi reușit în realitate să respingă teza guvernului italian care susținea că acesta fusese motivul deciziei adoptate de Comisiei.

Al optulea motiv: încălcarea articolului 296 alineatul (2) TFUE.

Tribunalul ar fi exclus în mod greșit argumentul nemotivării de către Comisie. Având în vedere importanța acestui aspect, Comisia ar fi trebuit să explice de ce nu exista o contradicție între sancționarea, în procedura încălcării, a insuficientei colectări separate și refuzarea finanțării măsurii care avea ca obiectiv tocmai dezvoltarea colectării separate.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind fondurile structurale, JO L 161, p. 1.

Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2013 — BVGD/Comisia

(Cauzele conexate T-104/07 și T-339/08) (1)

(Concurență - Înțelegeri și abuz de poziție dominantă - Piața diamantelor brute - Sistem de distribuție SOC - Decizie de respingere a unei plângeri - Lipsa interesului comunitar - Temei juridic - Drepturi procedurale ale autorului unei plângeri - Acces la documente - Obligații în materie de soluționare a unei plângeri - Efecte de excludere de pe piață - Eroare vădită de apreciere)

(2013/C 252/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Belgische Vereniging van handelaars in- en uitvoerders geslepen diamant (BVGD) (Antwerpen, Belgia) (reprezentanți: inițial L. Levi și C. Ronzi precum și, în cauza T-104/07, G. Vandersanden, ulterior L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial F. Castillo de la Torre, R. Sauer și J. Bourke, ulterior F. Castillo de la Torre și R. Sauer, agenți, asistați, în cauza T-104/07, inițial de S. Drakakakis, avocat, și de T. Soames, solicitor, ulterior T. Soames, și, în cauza T-339/08, T. Soames)

Interveniente în susținerea pârâtei: De Beers (Luxemburg, Luxemburg) și De Beers UK Ltd, fostă The Diamond Trading Co. Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: inițial W. Allan și S. Horwitz, solicitors, ulterior W. Allan, J. Ysewyn, avocat, și N. Gràcia Malfeito, solicitor, și în final N. Gràcia Malfeito, B. van de Walle de Ghelcke, J. Marchandise, avocați, și P. Riedel, solicitor)

Obiectul

Cereri de anulare a Deciziei Comisiei din 26 ianuarie 2007 (cazul COM/39.221/B-2-BVGD/De Beers) și a Deciziei Comisiei din 5 iunie 2008 (cazul COM/39.221/E-2-De Beers/DTC Supplier of Choice) de respingere a plângerii depuse de reclamantă împotriva intervenientelor pentru încălcarea articolelor 81 CE și 82 CE pe piața diamantelor brute, rezultând din aplicarea de către acestea a acordurilor de distribuție cunoscute sub numele „Supplier of Choice” (SOC)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunile.

2.	Belgische Vereniging van handelaars in- en uitvoerders geslepen diamant (BVGD) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3.	De Beers și De Beers UK Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 129, 9.6.2007.

Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2013 — Spira/Comisia

(Cauzele conexate T-108/07 și T-354/08) (1)

(Concurență - Înțelegeri și abuz de poziție dominantă - Piața diamantelor brute - Sistem de distribuție SOC - Decizie de respingere a unei plângeri - Lipsa interesului comunitar - Drepturi procedurale ale autorului plângerii - Acces la documente - Obligații în ceea ce privește investigarea unei plângeri - Efecte de excludere de pe piață - Eroare vădită de apreciere)

(2013/C 252/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Diamanthandel A. Spira BVBA (Antwerpen, Belgia) (reprezentanți: Y. van Gerven, F. Louis, A. Vallery și J. Bourgeois, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial F. Castillo de la Torre, R. Sauer și J. Bourke, ulterior F. Castillo de la Torre și R. Sauer, agenți, asistați, în cauza T-108/07, inițial de S. Drakakakis, avocat, și de T. Soames, solicitor, ulterior de T. Soames și, în cauza T-354/08, de T. Soames)

Interveniente în susținerea pârâtei: De Beers (Luxemburg, Luxemburg) și De Beers UK Ltd, fostă The Diamond Trading Co. Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: inițial W. Allan, S. Horwitz, solicitors, și J. Ysewyn, avocat, ulterior W. Allan, J. Ysewyn și N. Gràcia Malfeito, solicitor, și în final N. Gràcia Malfeito, B. van de Walle de Ghelcke, J. Marchandise, avocați, și P. Riedel, solicitor)

Obiectul

Cereri de anulare a Deciziilor Comisiei din 26 ianuarie 2007 (cazul COMP/38.826/B-2 — Spira/De Beers/DTC Supplier of Choice) și din 5 iunie 2008 (cazul COMP/38.826/E-2 — De Beers/DTC Supplier of Choice) de respingere a plângerii depuse de către reclamantă împotriva intervenientelor pentru încălcarea articolelor 81 și 82 CE pe piața diamantelor brute, rezultată din utilizarea de către acestea a acordurilor de distribuție cunoscute sub numele de „Supplier of Choice” (SOC)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunile.

2.	Diamanthandel A. Spira BVBA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3.	De Beers și De Beers UK Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 129, 9.6.2007.

Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2013 — Hangzhou Duralamp Electronics/Consiliul

(Cauza T-459/07) (1)

(Dumping - Importuri de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (CFL-i) originare din China, din Vietnam, din Pakistan și din Filipine - Expirarea măsurilor antidumping - Reexaminare - Produs similar - Date utilizate pentru stabilirea prejudiciului - Țară analogă - Interesul Comunității - Articolul 4 alineatul (1) și articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 [devenite 4 alineatul (1) și articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009] - Obligația de motivare - Dreptul la apărare)

(2013/C 252/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Hangzhou Duralamp Electronics Co., Ltd (Hangzhou, China) (reprezentanți: M. Gambardella și V. Villante, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial J. P. Hix, agent, asistat de G. Berrisch și de G. Wolf, avocați, J. P. Hix și B. Driessen, agenți, asistați de G. Berrisch)

Interveniente în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: H. van Vliet și K. Talabér-Ritz, agenți) și Osram GmbH (München, Germania) (reprezentant: R. Bierwagen, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 1205/2007 al Consiliului din 15 octombrie 2007 de impunere a unor taxe antidumping asupra importurilor de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (CFL-i) originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări a măsurilor care urmează să expire, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 și de extindere asupra importurilor aceluiași produs expediat din Republica Socialistă Vietnam, Republica Islamică Pakistan și Republica Filipine (JO L 272, p. 1)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Hangzhou Duralamp Electronics Co., Ltd suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene și de Osram GmbH.

3.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 51, 23.2.2008.

Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2013 — Philips Lighting Poland și Philips Lighting/Consiliul

(Cauza T-469/07) (1)

(Dumping - Importuri de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (CFL-i) originare din China, din Vietnam, din Pakistan și din Filipine - Expirarea măsurilor antidumping - Reexaminare - Articolul 4 alineatul (1), articolul 5 alineatul (4) și articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 [devenite articolul 4 alineatul (1), articolul 5 alineatul (4) și articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009] - Noțiunea de industrie comunitară - Determinarea prejudiciului - Obligația de motivare)

(2013/C 252/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Philips Lighting Poland S.A. (Piła, Polonia) și Philips Lighting BV (Eindhoven, Țările de Jos) (reprezentanți: L. Catrain González, avocat, și E. Wright, barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial J.-P. Hix, agent, asistat de G. Berrisch și G. Wolf, avocați, ulterior J.-P. Hix și B. Driessen, agenți, asistați de G. Berrisch)

Interveniente în susținerea reclamantei: Hangzhou Duralamp Electronics Co., Ltd (Hangzhou, China) (reprezentanți: M. Gambardella și V. Villante, avocați) și GE Hungary Ipari és Kereskedelmi Zrt. (GE Hungary Zrt) (Budapesta, Ungaria) (reprezentant: P. De Baere, avocat)

Interveniente în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: H. van Vliet și K. Talabér-Ritz, agenți) și Osram GmbH (München, Germania) (reprezentant: R. Bierwagen, avocat)

Obiectul

Anularea Regulamentului (CE) nr. 1205/2007 al Consiliului din 15 octombrie 2007 de impunere a unor taxe antidumping asupra importurilor de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (CFL-i) originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări a măsurilor care urmează să expire, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 și de extindere asupra importurilor aceluiași produs expediat din Republica Socialistă Vietnam, Republica Islamică Pakistan și Republica Filipine (JO L 272, p. 1)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.

Philips Lighting Poland S.A. și Philips Lighting BV suportă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene, cu excepția celor legate de intervențiile Hangzhou Duralamp Electronics Co., Ltd și GE Hungary Ipari és Kereskedelmi Zrt (GE Hungary Zrt), precum și cheltuielile de judecată ale Osram GmbH.

3.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

4.	Hangzhou Duralamp Electronics și GE Hungary suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliu în legătură cu intervenția lor.

---

(1)   JO C 51, 23.2.2008.

Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2013 — Spania/Comisia

(Cauza T-358/08) (1)

(Fondul de coeziune - Regulamentul (CE) nr. 1164/94 - Proiect de asanare a orașului Zaragoza - Desființarea în parte a sprijinului financiar - Achiziții publice - Noțiunea de lucrare - Articolul 14 alineatele (10) și (13) din Directiva 93/38/CEE - Fracționarea contractelor - Încredere legitimă - Obligația de motivare - Termen de adoptare a unei decizii - Stabilirea corecțiilor financiare - Articolul H alineatul (2) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94 - Proporționalitate - Prescripție)

(2013/C 252/45)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentanți: inițial J. Rodríguez Cárcamo, ulterior A. Rubio González, abogados del Estado)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Valero Jordana și A. Steiblytė, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2008) 3249 a Comisiei din 25 iunie 2008 privind reducerea ajutorului acordat în temeiul Fondului de coeziune Regatului Spaniei pentru proiectul nr. 96/11/61/018 — „Saneamiento de Zaragoza” prin Decizia C(96) 2095 a Comisiei din 26 iulie 1996

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 272, 25.10.2008.

Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2013 — SA.PAR./OAPI — Salini Costruttori (GRUPPO SALINI)

(Cauza T-321/10) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară verbală GRUPPO SALINI - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

(2013/C 252/46)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: SA.PAR. Srl (Roma, Italia) (reprezentanți: A. Masetti Zannini de Concina, M. Bussoletti și G. Petrocchi, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: G. Mannucci și P. Bullock, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Salini Costruttori SpA (Roma, Italia) (reprezentanți: C. Bellomunno și S. Troilo, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 21 aprilie 2010 (cauza R 219/2009-1), privind o procedură de declarare a nulității între Salini Costruttori SpA și SA.PAR. Srl

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă SA.PAR. Srl la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 260, 25.9.2010.

Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2013 — Aventis Pharmaceuticals/OAPI — Fasel (CULTRA)

(Cauza T-142/12) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative CULTRA - Mărcile naționale verbale anterioare SCULPTRA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

(2013/C 252/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aventis Pharmaceuticals (Bridgewater, Statele Unite) (reprezentant: R. Gilbey, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: F. Mattina, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Fasel Srl (Bologna, Italia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 26 ianuarie 2012 (cauza R 2478/2010-1) privind o procedură de opoziție între Aventis Pharmaceuticals, Inc. și Fasel Srl

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 26 ianuarie 2012 (cauza R 2478/2010-1).

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Aventis Pharmaceuticals, Inc., aferente procedurii desfășurate în fața Tribunalului și în fața camerei de recurs.

---

(1)   JO C 165, 9.6.2012.

Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2013 — Metropolis Inmobiliarias y Restauraciones/OAPI — MIP Metro (METRO)

(Cauza T-197/12) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative METRO - Marcă comunitară figurativă anterioară GRUPOMETROPOLIS - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Dreptul la un proces echitabil - Articolul 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - Articolele 75 și 76 din Regulamentul nr. 207/2009)

(2013/C 252/48)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Metropolis Inmobiliarias y Restauraciones, SL (Barcelona, Spania) (reprezentant: J. Carbonell Callicó, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Poch, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: MIP Metro Group Intellectual Property GmbH & Co. KG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: J.-C. Plate și R. Kaase, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 1 martie 2012 (cauza R 2440/2010-1) privind o procedură de opoziție între Metropolis Inmobiliarias y Restauraciones, SL și MIP Metro Group Intellectual Property GmbH & Co. KG

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Metropolis Inmobiliarias y Restauraciones, SL la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)   JO C 209, 14.7.2012.

Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2013 — Think Schuhwerk/OAPI (Capete roșii de șireturi pentru încălțăminte)

(Cauza T-208/12) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare - Capete roșii de șireturi pentru încălțăminte - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Judecare în lipsă)

(2013/C 252/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Think Schuhwerk GmbH (Kopfing, Austria) (reprezentant: M. Gail, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 23 februarie 2012 (cauza R 1552/2011-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn constituit din capete roșii de șireturi pentru încălțăminte

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Think Schuhwerk GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 209, 14.7.2012.

Ordonanța Tribunalului din 8 iulie 2013 — Marcuccio/Comisia

(Cauza T-238/11 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Prestația de invaliditate - Plata restanțelor - Dobânzi de întârziere - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)

(2013/C 252/50)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și C. Berardis-Kayser, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 15 februarie 2011, Marcuccio/Comisia (F-81/09, nepublicată încă în Repertoriu), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Domnul Luigi Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

---

(1)   JO C 186, 25.6.2011.

Acțiune introdusă la 14 iunie 2013 — Tsujimoto/OAPI — Kenzo (KENZO)

(Cauza T-322/13)

(2013/C 252/51)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Kenzo Tsujimoto (Osaka, Japonia) (reprezentant: A. Wenninger-Lenz, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Kenzo (Paris, Franța)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 25 martie 2013 (cauza R 1364/2012-2)

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamantul

Marca comunitară vizată: marca verbală „KENZO”, pentru servicii din clasele 35, 41 și 43 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 8 701 286

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat în opoziție: marca comunitară a mărcii verbale „KENZO”, pentru produse din clasele 3, 18 și 25

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia atacată și respinge în totalitate cererea de înregistrare a mărcii comunitare.

Motivele invocate: încălcarea articolului 76 alineatul (2) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul privind marca comunitară

Acțiune introdusă la 14 iunie 2013 — Pure Fishing/OAPI — Łabowicz (NANOFIL)

(Cauza T-323/13)

(2013/C 252/52)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Pure Fishing, Inc. (Spirit Lake, Statele Unite) (reprezentant: J. Dickerson, Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Edward Łabowicz (Kłodzko, Polonia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei de recurs în cauza R 1241/2012-2;

—	admiterea cererii de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 9611872;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „NANOFIL” pentru produse din clasa 28 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 9 611 872.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: înregistrarea comunitară a mărcii figurative „NANO” pentru produse din clasa 28.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 17 iunie 2013 — Endoceutics/OAPI — Merck (FEMIVIA)

(Cauza T-324/13)

(2013/C 252/53)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Endoceutics, Inc. (Quebec, Canada) (reprezentant: M. Wahlin, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Merck KGaA (Darmstadt, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 15 aprilie 2013 în cauza R 1021/2012-4;

—	Respingerea opoziției formulate de cealaltă parte și permiterea înregistrării mărcii comunitare solicitate, și anume cererea de înregistrare a mărcii FEMIVIA cu numărul 9 386 343;

—	Obligarea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în apel și în procedura în fața OAPI.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „FEMIVIA” pentru produse din clasa 5 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 9 386 343.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: marca verbală comunitară „FEMIBION” pentru produse din clasa 5 și înregistrarea internațională valabilă în Uniunea Europeană pentru marca figurativă în alb și negru „femibion” pentru produse și servicii din clasele 5, 29 și 30.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia atacată și respinge în tot cererea de înregistrare a mărcii comunitare.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 4 iunie 2013 — Mallis și Malli/Comisia și Banca Centrală Europeană

(Cauza T-327/13)

(2013/C 252/54)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamanți: Konstantinos Mallis (Larnaca, Cipru) și Elli Konstantinou Malli (Larnaca, Cipru) (reprezentanți: E. Efstathiou, K. Efstathiou și K. Liasidou, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca fiind admisibilă și fondată;

—

anularea deciziei Eurogrupului din 25 martie 2013, rămasă definitivă prin decizia din 29 martie 2013 K.D.P. 104/2013 a guvernatorului Băncii Centrale a Ciprului, în calitate de reprezentant al Sistemului European al Băncilor Centrale, prin care s-a decis „vânzarea anumitor activități” ale Cyprus Popular Bank Public Co Ltd și care constituie în esență o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene;

—	în subsidiar, declararea faptului că indiferent de formă și de tip, decizia sus-menționată a Eurogrupului constituie, în esență, o decizie a Băncii Centrale Europene și/sau o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene;

—	obligarea Băncii Centrale Europene și/sau a Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este nulă întrucât excede competențele atribuite Băncii Centrale Europene și Comisiei Europene prin Tratatul privind Uniunea Europeană, și așadar cele două instituții au adoptat-o cu depășirea competențelor proprii.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă dreptul de proprietate garantat de articolul 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și de articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum este confirmat și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este vădit nefondată și neîntemeiată și este contrară principiului proporționalității.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este de altfel contrară principiilor juridice în general acceptate care rezultă din dreptul Uniunii Europene și de asemenea este contrară principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria omisiune în beneficiul său și/sau pentru a legaliza un comportament culpabil și/sau ilegitim.

Acțiune introdusă la 4 iunie 2013 — Tameio Pronoias Prosopikou Trapezis Kyprou/Comisia și BCE

(Cauza T-328/13)

(2013/C 252/55)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Tameio Pronoias Prosopikou Trapezis Kyprou (Lefkosia, Cipru) (reprezentanți: E. Efstathiou, K Efstathiou și K. Liasidou, avocați)

Pârâte: Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca fiind admisibilă și fondată;

—

anularea deciziei Eurogrupului din 25 martie 2013, care a devenit definitivă prin decizia din 29 martie 2013 K.D.P. 104/2013 a guvernatorului Băncii Centrale a Ciprului, în calitate de exponent și/sau reprezentant al Sistemului European al Băncilor Centrale al Băncii Centrale Europene, prin care s-a decis „vânzarea anumitor activități” ale Cyprus Popular Bank Public Co Ltd și care constituie în esență o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene;

—	cu titlu subsidiar, declararea faptului că, indiferent de forma sa, decizia Eurogrupului menționată anterior constituie în esență o decizie a Băncii Centrale Europene și/sau o decizie comună adoptată împreună cu Comisia Europeană;

—	obligarea Băncii Centrale Europene și/sau a Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Prin intermediul primului motiv de anulare, reclamanta arată că, depășind limitele competenței pe care Tratatul privind Uniunea Europeană o conferă Băncii Centrale Europene și Comisiei Europene, decizia atacată este lovită de nulitate, dat fiind faptul că este vorba despre un act adoptat cu depășirea competențelor proprii.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de anulare, reclamanta invocă faptul că decizia atacată constituie o atingere adusă dreptului de proprietate, care este garantat prin articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și prin articolul 14 din aceeași convenție, astfel cum este confirmat de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.	Prin intermediul celui de al treilea motiv de anulare, reclamanta susține că decizia atacată este vădit nefondată și că este contrară principiului proporționalității.

4.

Prin intermediul celui de al treilea motiv de anulare, reclamanta susține că decizia atacată este de asemenea contrară principiilor juridice generale recunoscute care derivă din dreptul Uniunii Europene și în special principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria omisiune pentru a obține un avantaj și/sau pentru a conferi un caracter legal comportamentului său injust și/sau nelegal.

Acțiune introdusă la 4 iunie 2013 — Chatzithoma și Chatzithoma/Comisia și Banca Centrală Europeană

(Cauza T-329/13)

(2013/C 252/56)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamanți: Petros Chatzithoma (Nicosia, Cipru) și Ellenitsa Chatzithoma (Nicosia, Cipru) (reprezentanți: E. Efstathiou, K. Efstathiou și K. Liasidou, avocați)

Pârâte: Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca fiind admisibilă și fondată;

—

anularea deciziei Eurogrupului din 25 martie 2013, rămasă definitivă prin decizia din 29 martie 2013 K.D.P. 104/2013 a guvernatorului Băncii Centrale a Ciprului, în calitate de reprezentant al Sistemului European al Băncilor Centrale, prin care s-a decis „vânzarea anumitor activități” ale Cyprus Popular Bank Public Co Ltd și care constituie în esență o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene;

—	în subsidiar, declararea faptului că indiferent de formă și de tip, decizia sus-menționată a Eurogrupului constituie, în esență, o decizie a Băncii Centrale Europene și/sau o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene;

—	obligarea Băncii Centrale Europene și/sau a Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este nulă întrucât excede competențele atribuite Băncii Centrale Europene și Comisiei Europene prin Tratatul privind Uniunea Europeană, și așadar cele două instituții au adoptat-o cu depășirea competențelor proprii.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă dreptul de proprietate garantat de articolul 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și de articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum este confirmat și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este vădit nefondată și neîntemeiată și este contrară principiului proporționalității.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este de altfel contrară principiilor juridice în general acceptate care rezultă din dreptul Uniunii Europene și de asemenea este contrară principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria omisiune în beneficiul său și/sau pentru a legaliza un comportament culpabil și/sau ilegitim.

Acțiune introdusă la 4 iunie 2013 — Chatziioannou/Comisia și Banca Centrală Europeană

(Cauza T-330/13)

(2013/C 252/57)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Lella Chatziioannou (Nicosia, Cipru) (reprezentanți: E. Efstathiou, K. Efstathiou, K. Liasidou, avocați)

Pârâte: Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii sale ca fiind admisibilă și fondată;

—

anularea deciziei Eurogrupului din 25 martie 2013, rămasă definitivă prin decizia din 29 martie 2013 K.D.P. 104/2013 a guvernatorului Băncii Centrale a Ciprului, în calitate de reprezentant al Sistemului European al Băncilor Centrale, prin care s-a decis „vânzarea anumitor activități” ale Cyprus Popular Bank Public Co Ltd și care constituie în esență o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene;

—	în subsidiar, declararea faptului că indiferent de formă și de tip, decizia sus-menționată a Eurogrupului constituie, în esență, o decizie a Băncii Centrale Europene și/sau o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene;

—	obligarea Băncii Centrale Europene și/sau a Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este nulă întrucât excede competențele atribuite Băncii Centrale Europene și Comisiei Europene prin Tratatul privind Uniunea Europeană, și așadar cele două instituții au adoptat-o cu depășirea competențelor proprii.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă dreptul de proprietate garantat de articolul 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și de articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum este confirmat și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este vădit nefondată și neîntemeiată și este contrară principiului proporționalității.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este de altfel contrară principiilor juridice în general acceptate care rezultă din dreptul Uniunii Europene și de asemenea este contrară principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria omisiune în beneficiul său și/sau pentru a legaliza un comportament culpabil și/sau ilegitim.

Acțiune introdusă la 4 iunie 2013 — Nikolaou/Comisia și Banca Centrală Europeană

(Cauza T-331/13)

(2013/C 252/58)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: Marinos Nikolaou (Nicosia, Cipru) (reprezentanți: E. Efstathiou, K. Efstathiou, K. Liasidou, avocați)

Pârâte: Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii sale ca fiind admisibilă și fondată;

—

anularea deciziei Eurogrupului din 25 martie 2013, rămasă definitivă prin decizia din 29 martie 2013 K.D.P. 104/2013 a guvernatorului Băncii Centrale a Ciprului, în calitate de reprezentant al Sistemului European al Băncilor Centrale, prin care s-a decis „vânzarea anumitor activități” ale Cyprus Popular Bank Public Co Ltd și care constituie în esență o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene;

—	în subsidiar, declararea faptului că indiferent de formă și de tip, decizia sus-menționată a Eurogrupului constituie, în esență, o decizie a Băncii Centrale Europene și/sau o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene;

—	obligarea Băncii Centrale Europene și/sau a Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este nulă întrucât excede competențele atribuite Băncii Centrale Europene și Comisiei Europene prin Tratatul privind Uniunea Europeană, și așadar cele două instituții au adoptat-o cu depășirea competențelor proprii.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă dreptul de proprietate garantat de articolul 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și de articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum este confirmat și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este vădit nefondată și neîntemeiată și este contrară principiului proporționalității.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este de altfel contrară principiilor juridice în general acceptate care rezultă din dreptul Uniunii Europene și de asemenea este contrară principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria omisiune în beneficiul său și/sau pentru a legaliza un comportament culpabil și/sau ilegitim.

Acțiune introdusă la 4 iunie 2013 — Christodoulou și Stavrinou/Comisia, Banca Centrală Europeană

(Cauza T-332/13)

(2013/C 252/59)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamanți: Chrysanthi Christodoulou (Pafos, Cipru) și Maria Stavrinou (Larnaca, Cipru) (reprezentanți: E. Efstathiou, K. Efstathiou și K. Liasidou, avocați)

Pârâte: Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca fiind admisibilă și fondată;

—

anularea deciziei Eurogrupului din 25 martie 2013, rămasă definitivă prin decizia din 29 martie 2013 K.D.P. 104/2013 a guvernatorului Băncii Centrale a Ciprului, în calitate de reprezentant al Sistemului European al Băncilor Centrale, prin care s-a decis „vânzarea anumitor activități” ale Cyprus Popular Bank Public Co Ltd și care constituie în esență o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene;

—	în subsidiar, declararea faptului că indiferent de formă și de tip, decizia sus-menționată a Eurogrupului constituie, în esență, o decizie a Băncii Centrale Europene și/sau o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene;

—	obligarea Băncii Centrale Europene și/sau a Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este nulă întrucât excede competențele atribuite Băncii Centrale Europene și Comisiei Europene prin Tratatul privind Uniunea Europeană, și așadar cele două instituții au adoptat-o cu depășirea competențelor proprii.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă dreptul de proprietate garantat de articolul 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și de articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum este confirmat și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este vădit nefondată și neîntemeiată și este contrară principiului proporționalității.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este de altfel contrară principiilor juridice în general acceptate care rezultă din dreptul Uniunii Europene și de asemenea este contrară principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria omisiune în beneficiul său și/sau pentru a legaliza un comportament culpabil și/sau ilegitim.

Acțiune introdusă la 17 iunie 2013 — Westermann Lernspielverlag/OAPI — Diset (bambinoLÜK)

(Cauza T-333/13)

(2013/C 252/60)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Westermann Lernspielverlag GmbH (Braunschweig, Germania) (reprezentant: A. Nordemann, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Diset, SA (Barcelona, Spania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 2 aprilie 2013 în cauza R 1323/2012-2 privind procedura de opoziție nr. B 1 724 593 (cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 009080359) între DISET, S.A. și Westermann Lernspielverlag GmbH;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „bambinoLÜK” pentru produse din clasele 9, 16 și 28 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 9 080 359.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: înregistrarea comunitară a mărcii figurative „BAMBINO” pentru produse din clasele 16, 28 și 41.

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția.

Decizia camerei de recurs: admite în parte calea de atac și permite înregistrarea mărcii comunitare pentru anumite produse din clasa 9.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 24 iunie 2013 — Borghezio/Parlamentul European

(Cauza T-336/13)

(2013/C 252/61)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Mario Borghezio (Torino, Italia) (reprezentant: H. Laquay, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

declararea acțiunii ca fiind admisibilă și fondată și, în consecință, anularea deciziei Parlamentului European, având forma unei declarații a Președintelui Parlamentului European făcute în ședința plenară din 10 iunie 2013, potrivit căreia, începând cu data de 3 iunie 2013, reclamantul are calitatea de deputat „neafiliat” și, prin urmare, este exclus începând cu această dată din grupul politic „Europa Libertății și Democrației”;

—	să se pronunțe, potrivit legii, cu privire la cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, pe lângă faptul că susține că decizia care îi conferă calitatea de deputat neafiliat produce efecte juridice întrucât îl lipsește de posibilitatea de a-și exercita mandatul parlamentar în aceleași condiții ca deputații care fac parte dintr-un grup politic, reclamantul invocă două motive privind fondul. Acesta susține că Parlamentul European are obligația de a verifica dacă nu fost încălcate în mod grav și vădit statutele grupului politic sau un principiu general de drept.

1.	Primul motiv este întemeiat pe o încălcare gravă și evidentă a statutelor grupului politic „Europa Libertății și Democrației”, întrucât decizia de a-l exclude pe reclamant din grup a fost luată înaintea următoarei reuniuni a acestuia, contrar prevederilor statutelor.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantului, întrucât acesta nu a fost în măsură să își prezinte argumentele în apărare în cadrul unei reuniuni a grupului politic „Europa Libertății și Democrației”.

Acțiune introdusă la 21 iunie 2013 — Energa Power Trading/Comisia

(Cauza T-338/13)

(2013/C 252/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Energa Power Trading Promitheias kai Emporias Energeias AE (Atena, Grecia) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea faptului că Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de tratat întrucât, deși i s-a solicitat oficial să procedeze astfel, nu și-a precizat poziția cu privire la plângerea depusă la 9 decembrie 2010 referitoare la ajutorul de stat pe care autoritățile elene l-au acordat în mod ilegal DEI și

—	obligarea Comisiei să suporte cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv, susținând că Comisia nu a acționat cu privire la pretinsul ajutorul de stat ilegal acordat în beneficiul DEI.

Întrucât, în pofida adresării unei puneri în întârziere, nu și-a precizat poziția — pozitivă sau negativă — cu privire la plângerea reclamantei prin care se susține că s-a acordat un ajutor de stat ilegal în beneficiul DEI, după o perioadă mai mare de 28 de luni (și în orice caz mai mare de 26 de luni), Comisia nu a închis faza preliminară de examinare într-un termen rezonabil. În măsura în care nicio circumstanță excepțională nu poate justifica întârzierea sus-menționată, Comisia a omis să acționeze deși are competență exclusivă în acest sens, încălcând astfel dispozițiile relevante ale tratatului (și anume articolele 106 TFUE, 107 TFUE și 265 TFUE) și ale Regulamentului nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE.

Acțiune introdusă la 1 iulie 2013 — Hawe Hydraulik/OAPI — HaWi Energietechnik (HAWI)

(Cauza T-347/13)

(2013/C 252/63)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Hawe Hydraulik SE (München, Germania) (reprezentanți: G. Würtenberger și R. Kunze, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: HaWi Energietechnik AG (Eggenfelden, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei R 1690/2012-4 a Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 26 aprilie 2013 privind cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 6 558 589 „HAVI”;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: HaWi Energietechnik AG

Marca comunitară vizată: marca verbală „HAWI” pentru produse și servicii din clasele 7, 9, 35, 37 și 42 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 6 558 589

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat: marca figurativă care conține elementul verbal „HAWE”, pentru produse din clasele 7 și 9

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate:

—	încălcarea articolului 42 alineatul (2) și a articolului 78 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea dreptului de a fi ascultat în ceea ce privește aprecierea eronată a valorii probante a declarației sub jurământ;

—	încălcarea dreptului de a fi ascultat în ceea ce privește aprecierea eronată a valorii probante a extraselor de pe internet;

—	încălcarea dreptului de a fi ascultat în ceea ce privește aprecierea eronată a probelor privind utilizarea în ansamblul lor;

—	încălcarea dreptului de a fi ascultat în ceea ce privește neluarea în considerare a probelor privind utilizarea;

—	încălcarea articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 1 iulie 2013 — Orange Business Belgium/Comisia

(Cauza T-349/13)

(2013/C 252/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Orange Business Belgium SA (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: B. Schutyser, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei DG DIGIT a Comisiei Europene, notificate reclamantei la 19 aprilie 2013, prin care se respinge oferta depusă de reclamantă și prin care se atribuie contractul altui ofertant;

—	în cazul în care la momentul pronunțării hotărârii, Comisia va fi semnat deja contractul Servicii transeuropene de telematică între administrații — noua generație [Trans European Services for Telematics between Administrations — new generation] („TESTA-ng”), declararea nulității contractului, și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de consultanță juridică efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe nerespectarea de către pârâtă a caietului de sarcini, a articolului 89 alineatul (1) și a articolului 100 alineatul (1) din Regulamentul financiar nr. 1605/2002 (1) (articolul 102 alineatul (1) și articolul 113 alineatul (1) din Regulamentul financiar nr.966/2012), și în special a principiilor transparenței, egalității și nediscriminării întrucât a) unele reguli de evaluare comunicate nu au fost aplicate; b) unele reguli de evaluare comunicate erau greșite și au fost aplicate în schimb alte reguli de evaluare, necomunicate; și c) metoda de evaluare tehnică nu a fost comunicată înainte de prezentarea ofertelor.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a principiilor transparenței, egalității de tratament al ofertanților conținute de articolul 89 alineatul (1) din Regulamentul financiar nr. 1605/2002 (articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul financiar nr.966/2012), ceea ce viciază decizia atacată, întrucât a considerat conformă oferta prezentată de celălalt ofertant, în pofida unor elemente fundamentale neconforme, care nu respectau specificațiile tehnice definite în caietul de sarcini.

---

(1)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).

Acțiune introdusă la 2 iulie 2013 — Jordi Nogues/OAPI — Grupo Osborne (BADTORO)

(Cauza T-350/13)

(2013/C 252/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Jordi Nogues SL (Barcelona, Spania) (reprezentanți: J. R. Fernández Castellanos, M. J. Sanmartín Sanmartín și E. López Pares, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Grupo Osborne, SA (El Puerto de Santa María, Spania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 16 aprilie 2013, în cauza R 1446/2012-2;

—	obligarea OAPI la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata celor efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca figurativă care cuprinde elementul verbal „BADTORO” pentru produse și servicii din clasele 25, 34 și 35 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 9 565 581.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Grupo Osborne, SA.

Marca sau semnul invocat: marca figurativă națională care cuprinde elementul verbal „TORO”, marca verbală națională „EL TORO” și marca comunitară verbală „TORO” pentru produse și servicii din clasele 25, 34 și 35.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate:

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	greșita îndepărtare de la principiul general al aprecierii globale, fără motive întemeiate.

Acțiune introdusă la 2 iulie 2013 — Crown Equipment (Suzhou) și Crown Gabelstapler/Consiliul

(Cauza T-351/13)

(2013/C 252/66)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Crown Equipment (Suzhou) Co. Ltd. (Suzhou, China) și Crown Gabelstapler GmbH & Co. KG (Roding, Germania) (reprezentanți: K. Neuhaus, H.-J. Freund și B. Ecker, avocați

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității acțiunii;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 372/2013 (1) din 22 aprilie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1008/2011 din 10 octombrie 2011 în ceea ce le privește pe reclamante;

—	obligarea pârâtului la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale reclamantelor.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (2) sau a articolului 296 alineatul (2) TFUE, în măsura în care Consiliul a săvârșit erori vădite de apreciere sau și-a încălcat obligația de motivare atunci când a selectat Brazilia ca țară analogă pentru stabilirea valorii normale. Consiliul a constatat eronat sau nu a motivat faptul că există o concurență suficientă pe piața braziliană, în special prin raportare la nivelul de concurență dintre producătorii locali și la nivelul de concurență exercitat de importuri.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 sau a articolului 296 alineatul (2) TFUE, în măsura în care Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere sau și-a încălcat obligația de motivare atunci când a respins o cerere de ajustare la valoarea normală pentru a se ține seama de efectul unei taxe de import de 14 % aplicate asupra produsului în cauză în țara analogă Brazilia.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului, în măsura în care Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere, cu ocazia aplicării „regulii taxei celei mai mici”, prin compararea marjei de dumping stabilite în regulamentul contestat cu nivelul de eliminare a prejudiciului stabilit în investigația inițială din 2005, în loc să stabilească un nou nivel de eliminare a prejudiciului.

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 372/2013 al Consiliului din 22 aprilie 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1008/2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de transpalete manuale și componente de bază ale acestora originare din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări intermediare parțiale în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (JO L 112, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51).

Recurs introdus la 2 iulie 2013 de BX împotriva Hotărârii din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-88/11, BX/Comisia

(Cauza T-352/13 P)

(2013/C 252/67)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: BX (Washington, Statele Unite) (reprezentant: R. Rata, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F 88/11;

—	anularea deciziei atacate a comisiei de evaluare de a nu îl înscrie pe recurent pe lista de rezervă a candidaților admiși în cadrul concursului EPSO/AD/148/09-RO (JO 2009 C 14 A, p. 1); și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă șase motive.

1.	Primul motiv: concluzia Tribunalului Funcției Publice (punctul 33 din hotărâre) potrivit căreia recurentul nu a îndeplinit nivelul impus nu este aplicabilă în prezenta cauză.

2.

Al doilea motiv: Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept prin constatarea faptului că un candidat a cărui notă inițială se situează sub nota de trecere conform unor criterii prestabilite, nu este îndreptățit la o evaluare comparativă (punctul 41), întrucât: — potrivit unei jurisprudențe constante, orice candidat la un concurs EPSO are dreptul la o evaluare comparativă, indiferent dacă nota sa se situează peste sau sub nota de trecere; — comisia nu și-a îndeplinit obligația de evaluare comparativă nu numai în privința recurentului, ci și față de toți ceilalți candidați în cadrul probei orale deoarece timpul alocat sesiunii de evaluare finală era vădit insuficient; și — hotărârea atacată nu se întemeiază pe argumentele pertinente invocate de recurent și nu ține seama de incoerența argumentelor pârâtei.

3.	Al treilea motiv: este incorectă concluzia Tribunalului Funcției Publice, de la punctul 45 din hotărârea atacată, potrivit căreia nu a fost încălcat principiul egalității de tratament.

4.

Al patrulea motiv: au fost încălcate normele privind compunerea comisiei întrucât: — compunerea comisiei era dezechilibrată (articolul 3 a cincea liniuță din anexa III la Statutul funcționarilor Uniunii Europene): — Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept constatând că nu s-a contestat faptul că comisia a fost compusă din trei membri în cursul probei orale susținute de recurent (punctul 49 din hotărârea atacată); — Tribunalul Funcției Publice a citat în mod eronat Hotărârea Bartha/Comisia (punctul 49) pentru a-și susține concluzia potrivit căreia a fost respectat principiul reprezentării echilibrate a bărbaților și a femeilor în compunerea comisiei; — prezența simultană a unor membri titulari și a unor membri supleanți în comisie în cadrul probelor orale a condus la nelegalitatea procedurii în speță (punctul 50); — nu a fost respectat principiul stabilității comisiei (punctul 51).

5.

Al cincilea motiv: Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare statuând că împrejurările speței nu justifică aplicarea dispozițiilor articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură (punctul 81) întrucât pârâta a stabilit că respingerea plângerilor administrative anterioare ale recurentului se întemeia pe o motivare eronată și pârâta trebuie așadar să suporte cheltuielile de judecată.

6.	Al șaselea motiv: cererea având ca obiect repararea prejudiciului moral era întemeiată.

Acțiune introdusă la 9 iulie 2013 — Italia/Comisia

(Cauza T-358/13)

(2013/C 252/68)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: M. Salvatorelli, avvocato dello Stato și G. Palmieri, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare a Comisiei 2013/209/UE din 26 aprilie 2013 notificată cu numărul C(2013) 2444 la 29 aprilie 2013 prin scrisoarea nr. SG-Greffe (2013) D/5879, primită la Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană la 29 aprilie 2013, având drept obiect „închiderea conturilor agențiilor de plăți din statele membre referitoare la cheltuielile finanțate de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) pentru exercițiul financiar 2012” în măsura în care, clasificând în cadrul „sumelor nereutilizabile” suma de 5 006 487,10 euro aferentă Regione Basilicata, prevede scăderea acestei sume din limita de cheltuieli a FEADR pentru PDR al Regione Basilicata și, în consecință, implică imposibilitatea utilizării sale în cadrul limitei de cheltuieli menționate, determinând în esență dezangajarea acesteia;

—	obligarea Comisiei Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, guvernul italian atacă Decizia de punere în aplicare a Comisiei 2013/209/UE din 26 aprilie 2013, notificată cu numărul C(2013) 2444 la 29 aprilie 2013, având drept obiect „închiderea conturilor agențiilor de plăți din statele membre referitoare la cheltuielile finanțate de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) pentru exercițiul financiar 2012” în măsura în care, clasificând în cadrul „sumelor nereutilizabile” suma de 5 006 487,10 euro aferentă Regione Basilicata, prevede scăderea acestei sume din limita de cheltuieli a FEADR pentru PDR (Programul de dezvoltare rurală) al Regione Basilicata și, în consecință, implică imposibilitatea utilizării sale în cadrul limitei de cheltuieli menționate, determinând în esență dezangajarea acesteia.

În această privință, reclamanta afirmă că rectificarea pornește de la premisa reținută de serviciile Comisiei, potrivit căreia unele proiecte plătite în cursul celui de al patrulea trimestru al anului 2011 nu ar fi putut fi inserate în declarația trimestrială de cheltuieli întrucât nu erau conforme cu PDR în vigoare.

Poziția Comisiei, care a determinat adoptarea deciziei de punere în aplicare atacată, pare să fie viciată sub diferite aspecte.

—

În primul rând, este legitimă îndoiala cu privire la corectitudinea introducerii reducerii care rezultă din articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, calificată drept „sumă nereutilizabilă”, în cadrul deciziei de închidere a conturilor, în condițiile în care trebuie să fie exclusă din aceasta orice sumă suspendată sau redusă, astfel cum demonstrează articolul 29 alineatul (5) din regulamentul menționat. Această reducere ar fi eronată, printre altele, în cuantificarea sa.

—

În al doilea rând, actul ar fi viciat în plus pentru lipsă de motivare, în măsura în care privește o sumă aferentă unui trimestru de cheltuieli care este redusă sau suspendată de Comisie în temeiul articolului 29 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 209, 11.8.2005, p. 1, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 193).

—

În sfârșit, declararea ca nereutilizabilă a sumei este echivalentă cu dezangajarea acesteia, având drept consecință imposibilitatea de a utiliza în viitor sumele în cadrul limitei de cheltuieli a PDR Basilicata, în timp ce reglementarea UE în vigoare exclude posibilitatea de a dezangaja sumele suspendate.

Acțiune introdusă la 11 iulie 2013 — Spain Doce 13/OAPI — Ovejero Jiménez și Becerra Guibert (VICTORIA DELEF)

(Cauza T-359/13)

(2013/C 252/69)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Spain Doce 13, SL (Crevillente, Spania) (reprezentant: S. Rizzo, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Gregorio Ovejero Jiménez și María Luisa Becerra Guibert (Alicante, España)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 10 aprilie 2013 în cauza R 1046/2012-5, în măsura în care prin aceasta se respinge cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 9 522 384 pentru următoarele produse și servicii: — clasa 18: produse din piele și imitație de piele neincluse în alte clase; — clasa 25: articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole pentru acoperirea capului; — clasa 35: servicii de vânzare cu amănuntul și cu ridicata de articole de îmbrăcăminte și încălțăminte și accesorii.

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „VICTORIA DELEF” pentru produse și servicii din clasele 18, 25 și 35 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 9 522 384

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Gregorio Ovejero Jiménez și María Luisa Becerra Guibert

Marca sau semnul invocat: mărcile figurative naționale care cuprind elementele verbale „VICTORIA”, „Victoria” și „victoria” pentru produse din clasa 25

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: admite în parte calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 12 iulie 2013 — Franța/Comisia

(Cauza T-366/13)

(2013/C 252/70)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, G. de Bergues, D. Colas și N. Rouam, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în totalitate a Deciziei C(2013) 1926 final a Comisiei Europene din 2 mai 2013 privind ajutorul de stat nr. SA.22843 2012 acordat de Franța în favoarea Société Nationale Corse Méditerranée și a Compagnie Méridionale de Navigation;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin cererea introductivă, reclamanta solicită anularea Deciziei C(2013) 1926 final a Comisiei din 2 mai 2013, prin care Comisia, mai întâi, a calificat drept ajutoare de stat compensațiile financiare plătite Société Nationale Corse Méditerranée (SNCM) și Compagnie Méridionale de Navigation (CNM) pentru servicii de transport maritim prestate între Marsilia și Corsica în perioada 2007-2013, în cadrul unei convenții de servicii publice. Ulterior, Comisia a declarat compatibile cu piața internă compensațiile plătite SNCM și CNM pentru servicii de transport prestate pe tot parcursul anului (denumite în continuare „serviciile numite «de bază» ”), însă a declarat incompatibile cu piața internă compensațiile plătite pentru servicii prestate în perioadele de vârf, și anume în perioada Crăciunului, în luna februarie, în timpul primăverii-toamnei și/sau al verii (denumite în continuare „serviciile numite «complementare» ”). În sfârșit, Comisia a dispus recuperarea ajutoarelor declarate incompatibile cu piața internă [cazul privind ajutorul de stat SA.22843 2012/C (ex 2012/NN)].

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, împărțit în două aspecte, întemeiat pe o încălcare a noțiunii de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât Comisia a calificat compensațiile plătite SNCM și CNM drept ajutoare de stat în măsura în care primul și al patrulea criteriu stabilite prin Hotărârea Curții din 24 iulie 2003, Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg (C-280/00, Rec., p. I-7747), nu ar fi îndeplinite în totalitate. — Prin intermediul primului aspect al acestui motiv, reclamanta susține că decizia atacată încalcă noțiunea de ajutor de stat în măsura în care Comisia a considerat că primul criteriu din Hotărârea Altmark nu era îndeplinit în parte. În această privință, reclamanta consideră: — în primul rând că, întrucât a făcut o distincție între serviciul numit „de bază” și serviciul numit „complementar”, Comisia a săvârșit o eroare de fapt și de drept și a încălcat marja largă de apreciere de care dispun statele membre pentru a defini serviciile de interes economic general; — în al doilea rând că, considerate împreună, serviciile acoperite de convenția de servicii publice încheiată între SNCM și CNM, pe de o parte, și Office des Transports de la Corse și colectivitatea teritorială din Corsica, pe de altă parte, constituie un serviciu de interes economic general și că convenția menționată îndeplinea primul criteriu din Hotărârea Altmark; — în al treilea rând că, presupunând chiar că serviciul numit „de bază” trebuie să se distingă de serviciul numit „complementar”, acesta din urmă constituie, la fel ca serviciul numit „de bază”, un serviciu de interes economic general și îndeplinește primul criteriu din Hotărârea Altmark, în măsura în care există nevoie reală de serviciu public ca urmare a insuficienței serviciilor regulate de transport în condiții de liberă concurență; — Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, reclamanta susține că decizia atacată încalcă noțiunea de ajutor de stat în măsura în care Comisia a considerat că al patrulea criteriu din Hotărârea Altmark nu era îndeplinit. Reclamanta consideră că procedura de încheiere a convenției de serviciu public a permis asigurarea unei concurențe efective și, în consecință, selecția ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic pentru colectivitate.

2.

Al doilea motiv întemeiat, in subsidiar, pe o încălcare a articolului 106 alineatul (2) TFUE, întrucât Comisia a considerat că compensațiile plătite SNCM pentru serviciul numit „complementar” constituiau ajutoare de stat incompatibile cu piața internă, în măsura în care acest serviciu nu ar constitui un serviciu de interes economic general.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 26 iunie 2013 — BM/BCE

(Cauza F-78/11) (1)

(Funcție publică - Personalul BCE - Prelungirea retroactivă a perioadei de probă - Decizie de încetare a contractului în perioada de probă - Procedură disciplinară)

(2013/C 252/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: BM (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: inițial P. Embley, M. López Torres și E. Carlini, în calitate de agenți, ulterior M. López Torres și E. Carlini, în calitate de agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei BCE de încetare a contractului reclamantului în perioada de probă ca urmare a unei fapte sancționate disciplinar cu mustrare

Dispozitivul

1.	Anulează decizia Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene din 20 mai 2011 de încetare a contractului lui BM începând cu 31 octombrie 2011.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Banca Centrală Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de BM.

---

(1)   JO C 319, 29.10.2011, p. 30.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 19 iunie 2013 — BY/AESA

(Cauza F-81/11) (1)

(Personalul AESA - Agent temporar - Admisibilitate - Termen de introducere a căii de atac - Raport de evaluare nefavorabil - Schimbarea repartizării - Hărțuire morală - Abuz de putere)

(2013/C 252/72)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: BY (Lasne, Belgia) (reprezentant: B.-H. Vincent, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) (reprezentanți: F. Manuhutu, agent, asistat de D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de reîncadrare a reclamantului într-un post nemanagerial în interesul serviciului, în urma unui raport de evaluare defavorabil, precum și cerere de plată către reclamant a unei sume în temeiul prejudiciului pe care pretinde că l-a suferit

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	BY suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Agenția Europeană de Siguranță a Aviației.

---

(1)   JO C 340, 19.11.2011, p. 41.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 iunie 2013 — Goetz/Comitetul Regiunilor

(Cauza F-89/11) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Răspundere extracontractuală - Acțiune în despăgubire - Admisibilitate - Momentul de la care începe să curgă termenul de introducere a căii de atac - Investigație efectuată de OLAF - Investigație administrativă - Procedura disciplinară înaintea Comisiei de disciplină - Obligația administrației de a acționa cu diligență - Durata unei proceduri disciplinare - Răspundere pentru inițierea unei proceduri disciplinare încheiate fără sancțiune)

(2013/C 252/73)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Goetz (Linkebeek, Belgia) (reprezentanți: N. Lhoëst și A.-A. Minet, avocați)

Pârât: Comitetul Regiunilor (reprezentanți: J. C. Cañoto Argüelles, agent, asistat de B. Cambier, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Comitetului Regiunilor de respingere a cererii reclamantului, întemeiată pe articolul 90 alineatul (1) din statut, prin care solicită acordarea unei despăgubiri pentru prejudiciul moral și material pe care pretinde că l-a suferit în cadrul unei proceduri administrative și disciplinare

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Domnul Goetz suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comitetul Regiunilor al Uniunii Europene.

---

(1)   JO C 347, 26.11.2011, p. 45.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 26 iunie 2013 — BM/BCE

(Cauza F-106/11) (1)

(Funcție publică - Personalul BCE - Procedură disciplinară - Sancțiune disciplinară - Mustrare scrisă)

(2013/C 252/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: BM (Frankfurt am Main) (reprezentanți: M. L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (BCE) (reprezentanți: inițial P. Embley, M. López Torres și E. Carlini, agenți, ulterior M. López Torres și E. Carlini, agenți și asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei directorului general al Direcției generale Resurse umane, Buget și Organizare a BCE de a aplica reclamantului o mustrare

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	BM suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Banca Centrală Europeană.

---

(1)   JO C 25, 28.1.2012 p. 68.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 26 iunie 2013 — BU/EMA

(Cauzele conexate F-135/11, F-51/12, F-110/12) (1)

(Funcție publică - Agent temporar - Neprelungirea unui contract pe durată determinată - Act care lezează - Cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut - Cerere de recalificare a unui contract - Termen rezonabil - Reclamație formulată împotriva respingerii unei reclamații - Articolul 8 din RAA - Obligația de solicitudine)

(2013/C 252/75)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: BU (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Orlandi, J.-N. Louis și D. Abreu Caldas, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) (reprezentanți: în cauza F-135/11, inițial S. Vincenzo, ulterior T. Jablonski și G. Gavrilidou, agenți, asistați de D. Waelbroeck și de A. Duron, avocați, în cauza F-51/12, T. Jablonski și G. Gavrilidou, agenți, asistați de D. Waelbroeck și de A. Duron, avocați, și în cauza F-110/12, T. Jablonski și Rampal Olmedo, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Agenției Europene pentru Medicamente de a nu prelungi contractul de agent temporar al reclamantului

Dispozitivul

1.	Anulează decizia Agenției Europene pentru Medicamente de a nu prelungi contractul lui BU, notificată prin scrisoarea din 30 mai 2011.

2.	Respinge în rest acțiunea care face obiectul cauzei F-135/11.

3.	Respinge acțiunile care fac obiectul cauzelor F-51/12 și F-110/12.

4.	Agenția Europeană pentru Medicamente suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de BU în cauzele F-135/11 și F-51/12.

5.	BU suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Agenția Europeană pentru Medicamente în cauza F-110/12.

---

(1)   JO C 65, 3.3.2012, p. 24; JO C 209, 14.7.2012, p. 14; JO C 379, 8.12.2012, p 34.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 12 iunie 2013 — Bogusz/Frontex

(Cauza F-5/12) (1)

(Funcție publică - Agenți temporari - Personalul Frontex - Modificarea condițiilor de desfășurare a stagiului prevăzute la articolul 14 din RACA - Concediere la sfârșitul perioadei de stagiu - Stabilirea obiectivelor - Motiv invocat pentru prima oară în ședință)

(2013/C 252/76)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Slawomir Bogusz (Dobroszyce, Polonia) (reprezentant(ți): S. Pappas, avocat)

Pârât: Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (reprezentanți: S. Vuorensola și H. Caniard, agenți, asistați de A. Duron și D. Waelbroeck, avocați)

Obiectul

Cererea de anulare a deciziei Frontex prin care reclamantului i s-a aplicat o sancțiune și a deciziei prin care s-a dispus concedierea acestuia.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte un sfert din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Bogusz.

3.	Domnul Bogusz suportă trei sferturi din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 133, 5.5.2012, p. 29.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 19 iunie 2013 — BY/AESA

(Cauza F-8/12) (1)

(Personalul AESA - Agent temporar - Concediere pentru incompetență profesională - Obligația de solicitudine - Cauză exterioară dificultăților profesionale - Hărțuire morală - Boală - Daune interese)

(2013/C 252/77)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: BY (Lasne, Belgia) (reprezentanți: B.-H. Vincent, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) (reprezentanți: F. Manuhutu, agent, asistat de D. Waelbroeck și de A. Duron, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de concediere a reclamantului și cerere de reparare a prejudiciului moral pe care pretinde că l-a suferit în urma acestei concedieri și a pretinsei hărțuiri

Dispozitivul

1.	Obligă Agenția Europeană de Siguranță a Aviației să plătească BY suma corespunzătoare remunerației nete pe care acesta o primea înaintea concedierii sale pentru nouă luni.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Agenția Europeană de Siguranță a Aviației suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de BY.

---

(1)   JO C 65, 3.3.2012, p. 28.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 26 iunie 2013 — Di Prospero/Comisia

(Cauza F-12/12) (1)

(Funcție publică - Numire - Reușită în cadrul unui concurs ca urmare a invitării reclamantului de a participa în vederea executării unei hotărâri - Numire în grad cu efect retroactiv)

(2013/C 252/78)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Rita Di Prospero (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Rodrigues, A. Blot și C. Bernard-Glanz, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și B. Eggers, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei implicite a Comisiei de respingere a cererii reclamantei de încadrare a acesteia în gradul AD 11 cu efect retroactiv începând de la 1 ianuarie 2010 și cerere de reparare a prejudiciului pretins suferit

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia din 18 octombrie 2011 a Comisiei Europene prin care doamnei Di Prospero i-a fost refuzată încadrarea în gradul AD 11 cu efect retroactiv începând de la 1 ianuarie 2010.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de doamna Di Prospero.

---

(1)   JO C 138, 12.5.2012, p. 32.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 26 iunie 2013 — Achab/CESE

(Cauza F-21/12) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Remunerație - Indemnizație de expatriere - Condiție prevăzută la articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b) din anexa VII la statut - Restituire a plății nedatorate)

(2013/C 252/79)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Mohammed Achab (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: N. Lhoëst, avocat)

Pârât: Comitetul Economic și Social European (CESE) (reprezentanți: M. Arsène și G. Boudot, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei prin care se înlătură beneficiul indemnizației de expatriere în ceea ce îl privește pe reclamant și prin care se recuperează retroactiv această indemnizație

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia Comitetului Economic și Social European din 9 iunie 2011 în măsura în care dispune restituirea indemnizației de expatriere plătite domnului Achab începând cu 1 iulie 2010.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Comitetul Economic și Social European suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Achab.

4.	Domnul Achab suportă jumătate din cheltuielile sale de judecată.

---

(1)   JO C 133, 5.5.2012, p. 30.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 19 iunie 2013 — CF/AESA

(Cauza F-40/12) (1)

(Funcție publică - Fost agent temporar - Contract pe durată determinată - Concediere pe timpul unui concediu de boală - Articolul 16 din RAA - Articolul 48 litera (b) din RAA - Hărțuire morală)

(2013/C 252/80)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: CF (Bierges, Belgia) (reprezentant: A. Schwend, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) (reprezentanți: F. Manuhutu, agent, asistat de D. Waelbroeck și de A. Duron, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de concediere a reclamantului și cerere de reparare a prejudiciului pe care susține că l-a suferit în urma acestei concedieri și a pretinsei hărțuiri

Dispozitivul

1.	Anulează decizia din 24 mai 2011 prin care autoritatea împuternicită să încheie contractele de muncă a Agenției Europene de Siguranță a Aviației a reziliat contractul de agent temporar al CF.

2.	Obligă Agenția Europeană de Siguranță a Aviației să plătească lui CF suma de 88 189,76 euro pentru repararea prejudiciului său material.

3.	Respinge în rest acțiunea.

4.	Agenția Europeană de Siguranță a Aviației suportă propriile cheltuieli de judecată și trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de CF.

5.	CF suportă un sfert din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)   JO C 184, 23.6.2012, p. 24