31.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 251/1

—

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

—

având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (1),

—

având în vedere Convenția ONU din 1949 privind stoparea traficului de persoane și a exploatării prostituției,

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe Mondiale privind Femeile la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acesteia, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing+5 (2000), Beijing+10 (2005) și Beijing+15 (2010),

—

având în vedere Pactul European pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020), adoptat de Consiliul European în martie 2011 (2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2010 intitulată „Un angajament consolidat în favoarea egalității dintre femei și bărbați: O cartă a femeii” (COM(2010)0078),

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 11 februarie 2011 intitulat „Raport privind evoluția egalității între femei și bărbați în 2010” (SEC(2011)0193),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „ Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

—

având în vedere Raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale privind homofobia, transfobia și discriminarea din motive de orientare sexuală și identitate de gen (2010),

—

având în vedere pachetul legislativ al UE destinat protecției victimelor, compus din comunicările Comisiei din 18 mai 2011, intitulate „Consolidarea drepturilor victimelor în Uniunea Europeană” (COM(2011)0274), „Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității” (COM(2011)0275) și „Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă”(COM(2011)0276),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere raportul Comisiei din 3 octombrie 2008 intitulat „Punerea în aplicare a obiectivelor de la Barcelona privind structurile de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară” (COM(2008)0638),

—

având în vedere Directiva 2004/113/CE de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii și hotărârea conexă din 1 martie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Test-Achats (C-236/09) (3),

—

având în vedere rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind femeile și sărăcia în Uniunea Europeană (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 3 februarie 2009 privind nediscriminarea pe criterii de gen și solidaritatea intergenerațională (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2009 (6) și rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2010 (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la femei și conducerea întreprinderilor (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor (9),

—

având în vedere rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană (10),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare (11),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0041/2012),

A.

întrucât egalitatea dintre femei și bărbați este un principiu fundamental al Uniunii Europene, consacrat în Tratatul privind Uniunea Europeană și întrucât Uniunea și-a asumat sarcina specifică de a integra egalitatea de gen în toate activitățile sale și întrucât, în pofida progreselor treptate din acest domeniu, numeroase inegalități mai persistă încă între femei și bărbați;

B.

întrucât, în perioadele de crize economice, consolidarea poziției femeilor pe piața muncii și a independenței lor economice reprezintă nu doar un imperativ moral, ci și o necesitate economică; întrucât Strategia UE 2020 include obiectivul principal de creștere la 75 % a ratei de ocupare a forței de muncă pentru femeile și bărbații cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani;

C.

întrucât competitivitatea și prosperitatea economică viitoare a Europei depind fundamental de abilitatea acesteia de a utiliza pe deplin resursele de muncă, inclusiv de participarea crescută a femeilor pe piața muncii; întrucât una dintre prioritățile Strategiei Europa 2020 este ca mai multe femei să muncească pentru ca până în 2020 să se realizeze o rată de ocupare a forței de muncă de 75 % pentru femei; întrucât, comparativ, mai multe femei decât bărbați lucrează cu fracțiune de normă și cu contracte temporare și, în consecință, în perioadele de criză vor fi disponibilizate mai ușor;; întrucât există riscul ca actuala recesiune să încetinească progresele și chiar să conducă la regrese în realizarea egalității de gen, cu toate acestea oportunitățile de muncă cu fracțiune de normă în anumite cazuri și pentru o anumită perioadă pot avea efecte pozitive asupra femeilor și bărbaților, astfel încât să-și armonizeze viața profesională cu viața de familie și cu viața privată;

D.

întrucât obiectivul egalității de gen implică o mai bună reprezentare politică a femeilor; reamintește faptul că reprezentarea femeilor în procesul decizional politic nu a prezentat nicio îmbunătățire liniară în ultimii ani – reprezentarea echilibrată a femeilor și bărbaților în parlamentele naționale din UE a rămas neschimbată, 24 % femei și 76 % bărbați, iar în unele state membre numărul femeilor din parlamentele naționale nu depășește 15 %, în ansamblu femeile reprezentând doar 23 % din totalul miniștrilor; întrucât numărul de vicepreședinte ale Parlamentului European s-a diminuat în cea de-a doua jumătate a legislaturii 2009-2014;

E.

întrucât, deși criza economică a afectat inițial îndeosebi rata de ocupare a bărbaților, se așteaptă ca reducerile cheltuielilor publice să afecteze mult mai mult rata de angajare a femeilor și diferențele salariale, deoarece în sectorul public sunt angajate mult mai multe femei decât bărbați; întrucât sănătatea, educația și asistența socială, sectoare deosebit de importante, sunt dominate de femei; întrucât este important să acorde atenție nu doar ratei de ocupare a forței de muncă, ci și condițiilor egale de angajare, calității angajării, inclusiv oportunităților de carieră și salariilor;

F.

întrucât violența împotriva femeilor, inclusiv violența psihologică, este un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați și o încălcarea a drepturilor fundamentale, rămânând una din cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului în cadrul UE, în pofida măsurilor de combatere adoptate de politicieni; întrucât recesiunea economică creează condiții asociate cu violența crescută în cadrul relațiilor intime, iar măsurile de austeritate afectează serviciile de sprijin, ceea ce face ca femeile victime ale violenței să fie și mai vulnerabile decât de obicei;

G.

întrucât economiștii și demografii (Banca Mondială, OCDE, FMI) utilizează modele economice și matematice pentru a evidenția valoarea economică a producției din gospodărie – realizată în principal de femei – și întrucât contribuția femeilor la PIB ar putea fi chiar mai mare în cazul în care s-ar lua în considerare munca lor neplătită, ceea ce dovedește discriminarea care există față de munca femeilor;

H.

întrucât reducerile bugetare în domeniul serviciilor sociale, cum ar fi îngrijirea copiilor, obstrucționează și mai mult participarea femeilor pe piața muncii;

I.

întrucât accesul la serviciile de îngrijire a copiilor, a persoanelor în vârstă și a altor persoane dependente este esențial pentru asigurarea unei participări egale a femeilor și a bărbaților pe piața muncii, în educație și la cursurile de formare profesională; întrucât persoanele care acordă îngrijiri în sânul familiei sunt discriminate în ceea ce privește neconsiderarea anilor lor de muncă în vederea acordării de pensii și de alte drepturi;

J.

întrucât 2012 este Anul european al îmbătrânirii active și al solidarității dintre generații și trebuie subliniat faptul că există mai multe femei în vârstă decât bărbați care trăiesc singure, speranța de viață fiind mai mare în rândul femeilor;

K.

întrucât Parlamentul European a adoptat în octombrie 2011 poziția sa referitoare la noua propunere de directivă privind concediul de maternitate, care prelungește concediul de maternitate la 20 de săptămâni cu plata integrală și, de asemenea, stabilește un concediu de paternitate plătit de cel puțin 2 săptămâni;

L.

întrucât criza bancară a limitat foarte mult accesul la capital, fapt care poate afecta femeile antreprenoare într-o măsură mult mai mare, femeile desfășurând din ce în ce mai mult activități independente pentru a putea echilibra mai bine viața profesională și viața de familie;

M.

întrucât colectarea și analiza datelor defalcate pe gen sunt esențiale pentru punerea în aplicare a egalității dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană;

N.

întrucât, în domeniul egalității de gen, progresele au fost extrem de lente, mai ales în ceea ce privește egalitatea economică; întrucât liderii politici trebuie să depășească nivelul declarativ și să acorde egalității economice statutul de prioritate în cadrul strategiilor lor economice;

O.

întrucât disparitățile dintre remunerațiile femeilor și cele ale bărbaților este încă foarte mare (în unele cazuri depășind 25 %) și întrucât în pofida eforturilor și progreselor realizate, decalajul nu s-a micșorat, ci stagnează;

P.

întrucât nivelul de ocupare a forței de muncă este mai redus în zonele rurale și, de asemenea, un număr ridicat de femei nu figurează pe piața profesională oficială, drept pentru care nu sunt înregistrate ca șomere, nici incluse în statisticile privind șomajul, ceea ce conduce la probleme financiare și juridice specifice în ceea ce privește maternitatea, concediile medicale, obținerea drepturilor de pensie și accesul la asigurările sociale, precum și la probleme în caz de divorț; întrucât zonele rurale sunt afectate de absența oportunităților de ocupare a unui loc de muncă de o calitate ridicată;

Q.

întrucât în Uniunea Europeană, în medie, trei gospodării din zece sunt compuse dintr-un singur membru, majoritatea fiind femei care trăiesc singure, în special femei în vârstă, iar proporția este în creștere; întrucât aceste gospodării sunt mult mai vulnerabile și mai supuse riscului de sărăcie, mai ales în perioadele economice dificile; întrucât, în majoritatea statelor membre, gospodăriile compuse dintr-un singur membru sau cele în care un singur membru are venituri nu beneficiază de un tratament favorabil, atât în termeni relativi, cât și absoluți, în ceea ce privește impozitarea, protecția socială, locuințele, îngrijirea sănătății și pensiile; întrucât politicile publice nu trebuie să penalizeze (intenționat sau nu) persoanele singure;

R.

întrucât în cazul femeilor sănătatea sexuală și a reproducerii și drepturile aferente sunt drepturi ale omului și ar trebui să fie garantate pentru toate femeile, indiferent de statutul social, vârstă, orientarea sexuală sau originea etnică a acestora.

S.

întrucât multe femei, cum ar fi femeile cu dizabilități, femeile care îngrijesc copii, persoane în vârstă și persoane cu dizabilități, cele care aparțin minorităților etnice, mai ales femeile rome și imigrantele sunt supuse unei discriminări multiple și intersectoriale și sunt mai vulnerabile la excluderea socială, la sărăcie și la încălcări extrem de grave ale drepturilor omului, cum ar fi traficul de ființe umane;

T.

întrucât familiile din Uniunea Europeană sunt diverse și cuprind părinți căsătoriți, necăsătoriți, părinți parteneri, părinți de sex opus sau de același sex, părinți singuri sau părinți adoptivi care necesită protecție egală în temeiul legislației naționale și a Uniunii Europene;

U.

întrucât hotărârea CEJ în cauza Test-Achats demonstrează necesitatea unor dispoziții precise, clare și lipsite de ambiguitate în legislația referitoare la egalitatea de gen;

V.

întrucât diferențele dintre femei și bărbați sunt mai mici înainte de formarea unei familii și sporesc în momentul în care indivizii formează un cuplu; întrucât, după nașterea primului copil, se înregistrează o scădere a ratei de ocupare profesională a femeilor, iar dezavantajele de pe piața muncii se acumulează în primele etape ale ciclului lor de viață, deoarece femeile se ocupă de îngrijirea copilului, urmată, mai târziu, de îngrijirea persoanelor vârstnice, ceea ce, în numeroase cazuri, duce la sărăcie în rândul lucrătorilor;

W.

întrucât acțiunile pozitive în favoarea femeilor s-au dovedit esențiale pentru integrarea completă a acestora pe piața muncii și în societate în general;

X.

întrucât femeile din mediul rural sunt supuse unei discriminări și unor stereotipuri de gen și mai mari decât femeile din mediul urban și întrucât rata de ocupare profesională a acestor femei este mult mai redusă decât a celor din orașe;

Y.

întrucât victimele traficului de persoane sunt în principal femei și fete;

1.

invită statele membre să se asigure că legislația națională privind căsătoria, divorțul și proprietatea matrimonială nu constituie, direct sau indirect, o capcană financiară pentru soți, în special pentru femei, și că cei care urmează să se căsătorească sunt pe deplin informați într-un interval de timp adecvat asupra implicațiilor legale și financiare ale căsătoriei și divorțului;

2.

invită statele membre să investească în centre de îngrijire a copiilor, cum ar fi creșe sau grădinițe, precum și a persoanelor în vârstă și a altor persoane dependente, care să fie accesibile ca preț și de o bună calitate, asigurându-se că acestea au un program flexibil și sunt larg disponibile, astfel încât cât mai multe persoane să poată combina viața profesională cu viața privată; invită Comisia și statele membre să se asigure că bărbații și femeile care au în îngrijire copii sau persoane în vârstă primesc recunoaștere prin acordarea de drepturi individuale în materie de asigurări sociale și pensii; invită partenerii sociali să prezinte inițiative concrete pentru validarea aptitudinilor câștigate în timpul concediului de îngrijire;

3.

invită statele membre să se orienteze către sisteme individualizate de securitate socială, pentru a îmbunătăți autonomia și poziția în societate a femeilor;

4.

subliniază importanța dezvoltării conceptului juridic de proprietate comună, pentru a garanta recunoașterea deplină a drepturilor femeii în sectorul agricol, protecția adecvată în domeniul securității sociale și recunoașterea muncii femeilor, precum și necesitatea modificării Regulamentului privind Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), astfel încât să se poată întreprinde, la fel ca în cadrul Fondului social european (FSE), acțiuni pozitive în favoarea femeilor în viitoarea perioadă de programare 2014-2020, acestea fiind fezabile în perioadele anterioare, dar nu și în cea actuală, măsuri ce vor avea efecte foarte benefice asupra ocupării profesionale a femeilor din mediul rural;

5.

invită Comisia și statele membre să elaboreze propuneri în vederea recunoașterii reciproce a uniunilor civile și a familiilor compuse din persoane de același sex din Europa, între acele țări care dispun deja de o legislație în vigoare relevantă în acest sens, astfel încât să asigure tratamentul egal în ceea ce privește munca, libera circulație, impozitarea și protecția socială, protejând veniturile familiilor și copiii;

6.

salută adoptarea Directivei 2010/41/UE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și invită statele membre să asigure punerea în aplicare integrală și în timp util a acesteia;

7.

regretă punerea în aplicare de către unele state membre a definițiilor restrictive privind „familia” pentru a refuza protecția legală a cuplurilor de același sex și a copiilor acestora; reamintește faptul că legislația UE se aplică fără discriminare bazată pe sex sau orientare sexuală, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

8.

subliniază faptul că consolidarea fiscală fără luarea în considerare a egalității de gen riscă să conducă la creșterea segregării de gen pe piața muncii, la locuri de muncă mai precare în rândul femeilor, la decalaje de salarizare mai mari între femei și bărbați, la feminizarea crescută a sărăciei și la mai multe dificultăți în îmbinarea activităților de îngrijire cu cele profesionale;

9.

invită Consiliul să aprobe poziția Parlamentului European în ceea ce privește modificarea directivei privind concediul de maternitate, în special în chestiunile referitoare la remunerația femeilor care au născut recent, pentru a asigura continuitatea independenței economice a femeilor pe parcursul acestei perioade;

10.

invită statele membre să promoveze în mod activ și să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a Acordului-cadru al partenerilor sociali privind concediul parental, în special în ceea ce privește perioada netransferabilă, și să se asigure că sunt îndepărtate toate obstacolele pentru a crește numărul bărbaților care optează pentru acest concediu;

11.

subliniază faptul că veniturile și munca remunerată și calitativă a femeilor stau la baza autonomiei economice a acestora și a unei egalități superioare între bărbați și femei la nivelul întregii societăți;

12.

invită statele membre și partenerii sociali să includă în special lucrătoarele în programele de instruire și de formare profesională pentru „locurile de muncă ecologice” care sunt considerate de Comisia UE ca fiind „segmentul-cheie de creștere” al pieței europene a muncii;

13.

solicită Comisiei și statelor membre să analizeze și să elimine obstacolele din calea (re)intrării pe piața muncii a femeilor rome și a efectuării de către acestea de activități independente, precum și să acorde atenția cuvenită rolului femeilor în autonomizarea economică a romilor marginalizați și a lansării afacerilor;

14.

solicită luarea de măsuri la nivel național și european pentru stimularea spiritului antreprenorial al femeilor prin crearea de structuri de formare și consiliere profesională și juridică și facilitând accesul la finanțarea publică și privată;

15.

invită Comisia și statele membre să evalueze impactul de gen al crizei economice și financiare, prin evaluări privind impactul de gen și prin măsuri ulterioare privind introducerea dimensiunii de gen în buget;

16.

invită statele membre să investească actualele cheltuieli din fondurile structurale aferente perioadei 2007-2013 în dezvoltarea serviciilor de îngrijire pentru a le permite atât femeilor, cât și bărbaților să îmbine viața profesională cu cea privată;

17.

remarcă faptul că, în pofida a nenumărate campanii, obiective și acțiuni din ultimii ani, diferențele de salarizare dintre femei și bărbați au rămas în continuare mari: femeile din UE câștigă în medie cu 17,5 % mai puțin decât bărbații, iar în ultimii câțiva ani s-a înregistrat doar o scădere minoră a diferențelor solicită statelor membre să își dubleze eforturile de implementare a măsurilor europene în vederea reducerii acestui decalaj;

18.

solicită instituțiilor europene, statelor membre și partenerilor sociali să elaboreze o strategie cu fațete multiple pentru a remedia decalajul persistent de salarizare între femei și bărbați, inclusiv un obiectiv european concret privind remunerarea de reducere a decalajului cu 10 puncte procentuale în fiecare stat membru, asigurând remunerarea egală a femeilor și a bărbaților care prestează aceeași muncă și dețin aceleași calificări; salută inițiativa Comisiei Europene de a lansa o Zi europeană a egalității salariale; regretă că în urma adoptării de către Parlamentul European a rezoluției din 18 noiembrie 2008 și a recomandărilor sale, Comisia nu a înaintat nicio o propunere legislativă;

19.

invită statele membre și Comisia să adopte măsurile adecvate în vederea reducerii decalajului de gen în materie de pensii, o consecință directă a decalajului de gen în salarizare, și să evalueze impactul noilor sisteme de pensionare asupra diferitelor categorii de femei, având în vedere în special contractele cu jumătate de normă și cele atipice,

20.

solicită statelor membre să ia măsuri orientate specific în vederea asigurării unei mai bune poziționări și a unei remunerări mai echitabile a profesiilor din domeniul social; consideră că locurile de muncă din sectorul educației și îngrijirii trebuie să fie finanțate la fel ca celelalte profesii în ceea ce privește remunerarea și că nu trebuie să existe dezavantaje financiare ca urmare a faptului că unii bărbați și femei aleg să desfășoare activități cu caracter social;

21.

este preocupat de faptul că reducerile bugetare și criza economică vor exacerba această problemă, femeile urmând să fie afectate mult mai mult; invită guvernele statelor membre, precum și partenerii sociali, să conceapă un plan de acțiune cu obiective concrete și ambițioase;

22.

invită statele membre să utilizeze mai bine competențele femeilor migrante înalt calificate și să ofere acces la educație și la formare profesională, inclusiv la cursuri de limbă pentru a evita deprofesionalizarea și a asigura oportunități egale privind locurile de muncă, precum și pentru a promova integrarea migranților; invită Comisia și statele membre să acorde atenție adoptării măsurilor pentru femeile migrante și încurajează consultarea ONG-urilor și a organizațiilor de femei migrante cu privire la politicile și măsurile orientate către integrarea socială a acestora;

23.

este îngrijorat de normele existente în unele state membre, prin care nu se interzice explicit posibilitatea ca în momentul angajării să le fie înaintată angajatorilor demisia semnată în prealabil, rezultatul fiind eludarea legislației privind protecția maternității;

24.

consideră că participarea activă și includerea deplină a femeilor pe piața europeană a muncii are efecte pozitive nu doar pentru mediul de afaceri, ci și pentru întreaga societate și economie și este o chestiune legată de drepturile fundamentale și de democrație: deși femeile reprezentă 60 % din noii absolvenți de învățământ superior, ele sunt în continuare subreprezentate în pozițiile de răspundere din economie;

25.

regretă că proiectele de relansare economică se concentrează în continuare preponderent asupra locurilor de muncă dominate de bărbați; invită statele membre și Comisia să abordeze egalitatea de gen într-o manieră consecventă pe parcursul procesului de implementare a Strategiei UE 2020 și a programelor de reformă naționale și să acorde prioritate remedierii barierelor din calea participării femeilor pe piața muncii, acordând o atenție deosebită femeilor cu dizabilități, femeilor migrante și celor care aparțin minorităților etnice, femeilor care fac parte din grupa de vârstă 54-65 ani și femeilor de etnie romă; subliniază că femeile și bărbații trebuie să aibă acces la forme de angajare flexibile, inclusiv munca la distanță (teleworking), pentru a realiza un bun echilibru între viața profesională și cea de familie și pentru a obține independența financiară; subliniază faptul că femeile sunt subreprezentate în sectoare care sunt în curs de expansiune cum ar fi în sectorul energiilor regenerabile, precum și în știință și în locuri de muncă în sectoare bazate pe o utilizare intensă a tehnologiilor; invită așadar Consiliul, Comisia și statele membre să elaboreze politici de creare de locuri de muncă care acordă atenție reprezentării echilibrate a bărbaților ș femeilor în aceste sectoare noi;

26.

solicită susținerea inițiativelor și a campaniilor îndreptate împotriva stereotipelor cu privire la eficiența scăzută a femeilor la locul de muncă și la lipsa lor de competențe de conducere; solicită, de asemenea, susținerea femeilor în ceea ce privește dezvoltarea profesională și eforturile acestora de a ocupa funcții de conducere;

27.

regretă lipsa unor evoluții pozitive în creșterea numărului de femei în consiliile de conducere, după cum a demonstrat raportul Comisiei privind femeile în procesul decizional economic; constată că în UE, în medie, doar 13% din membrii comitetelor executive ale principalelor întreprinderi cotate la bursă sunt femei și numai 3% dintre președinții acestora sunt femei;

28.

invită Comisia să prezinte cât mai curând date actualizate complete referitoare la reprezentarea femeilor în toate tipurile de întreprinderi din UE și la măsurile cu caracter obligatoriu sau neobligatoriu, adoptate de întreprinderi, precum și la cele adoptate recent de statele membre în scopul creșterii reprezentării femeilor; remarcă faptul că, în conformitate cu raportul Comisiei privind femeile în procesul decizional economic, demersurile efectuate de întreprinderi și de statele membre sunt inadecvate; salută consultarea anunțată privind măsurile destinate consolidării echilibrului de gen în procesul decizional economic; cu toate acestea, este dezamăgit de lipsa unor măsuri legislative imediate din partea Comisiei, după cum aceasta s-a angajat că va întreprinde în cazul în care obiectivele concrete nu sunt îndeplinite; consideră că progresele extrem de modeste realizate în 2011 ar merita mai multe măsuri concrete decât o simplă consultare; reiterează, așadar, apelul făcut în 2011, de adoptare până în 2012 a unor acte legislative, inclusiv cote, în vederea creșterii reprezentării femeilor în structurile de conducere ale întreprinderilor la 30 % până în 2015 și la 40 % până în 2020, luând în considerare responsabilitățile statelor membre, precum și elementele specifice de ordin economic, structural (cum ar fi mărimea întreprinderii), juridic și regional;

29.

insistă asupra necesității ca statele membre să adopte măsuri, mai ales pe cale legislativă, care să stabilească obiective obligatorii pentru a garanta prezența echilibrată a femeilor și a bărbaților în posturile de conducere din întreprinderi, din administrația publică și din cadrul organelor politice; invocă reușitele în acest sens din Norvegia, Spania, Germania, Italia și Franța;

30.

reamintește faptul că alegerile europene din 2014, urmate de numirea următoarei Comisii și de nominalizările pentru funcțiile administrative de conducere din cadrul instituțiilor europene, reprezintă o șansă de evoluție către democrația paritară la nivelul UE;

31.

invită statele membre să susțină paritatea propunând drept candidați pentru poziția de Comisar un bărbat și o femeie; invită președintele desemnat al Comisiei să urmărească paritatea atunci când formează Comisia; invită Comisia actuală să sprijine în mod public această procedură;

32.

subliniază faptul că utilizarea cotelor electorale are efecte pozitive asupra reprezentării femeilor și salută sistemele de paritate legiferate și cotele de gen introduse în Franța, Spania, Belgia, Slovenia, Portugalia și Polonia; invită statele membre cu o reprezentare deosebit de redusă a femeilor în adunările parlamentare să ia în considerare adoptarea de măsuri echivalente;

33.

salută creșterea semnificativă a numărului de președinte ale comisiilor parlamentare și a numărului de deputate din Parlamentul European în legislatura 2009-2014, dar regretă diminuarea numărului de vicepreședinte ale Parlamentului European în cea de-a doua jumătate a legislaturii și, prin urmare, propune măsuri pentru o reprezentare absolut echilibrată între femei și bărbați în ceea ce privește funcția de vicepreședinte;

34.

invită statele membre să promoveze spiritul antreprenorial al femeilor și să asigure sprijin financiar, orientare și formare profesională pentru a încuraja femeile să își înființeze propriile întreprinderi;

35.

îndeamnă Comisia să includă violența și hărțuirea legate de homofobie și transfobie în programele sale de acțiune destinate combaterii violenței de gen;

36.

salută eforturile depuse atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, în vederea combaterii violenței împotriva femeilor, precum Ordinul european de protecție, directiva privind combaterea traficului de persoane și pachetul legislativ care vizează consolidarea drepturilor victimelor în UE, dar atrage atenția că acest fenomen rămâne o problemă majoră nerezolvată; invită Comisia și statele membre să adopte și să implementeze politici de combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor, bărbaților și copiilor, inclusiv a oricărei forme de abuz sexual, fizic și psihologic, a violenței domestice și a hărțuirii și subliniază necesitatea de a include combaterea violenței de gen în politicile externe ale UE precum și în politicile de cooperare pentru dezvoltare; subliniază că este necesar să se stabilească dimensiunile reale ale violenței de gen la nivelul UE; atrage atenția asupra activității importante pe care o va desfășura în acest domeniu Observatorul european al violenței împotriva femeilor și solicită, așadar, ca Observatorul să devină operațional cât mai repede posibil;

37.

reiterează necesitatea prezentării de către Comisie a unei strategii la nivelul întregii Uniuni privind stoparea violenței împotriva femeilor, inclusiv un instrument legislativ penal de combatere a violenței de gen, după cum a solicitat Parlamentul European într-o serie de rezoluții; solicită Comisiei să desemneze anul 2015 drept Anul UE de stopare a violențe împotriva femeilor;

38.

încurajează statele membre să conceapă programe de informare cu privire la hărțuirea și intimidarea la locul de muncă, pentru ca femeile, care sunt supuse unui astfel de tratament, să poată să ia măsuri eficiente de combatere;

39.

definește violența domestică ca incluzând orice abuz sexual, fizic și psihologic; subliniază că în fiecare an în UE violența de gen e responsabilă de pierderea multor vieți omenești; solicită, astfel, adoptarea de măsuri vizând considerarea violenței de gen drept o chestiune care ține mai degrabă de securitatea publică și o violare a drepturilor fundamentale, decât o chestiune privată, domestică, asigurând, printre altele, accesul la forme de prevenire, protecție legală și asistență, inclusiv în ceea ce privește urmărirea obsesională;

40.

își exprimă satisfacția cu privire la adoptarea recentă a Directivei privind Ordinul european de protecție, care are ca obiectiv protejarea, printre altele, și a victimelor violenței de gen, și invită statele membre să o transpună rapid în legislația națională cât mai curând, pentru a permite funcționarea adecvată a Ordinului de protecție europeană;

41.

amintește în acest sens de pachetul legislativ al UE pentru protecția victimelor; solicită statelor membre să includă în acest pachet acțiuni și resurse specifice împotriva tuturor formelor de violență împotriva femeilor, inclusiv împotriva violenței domestice, a violenței sexuale, a hărțuirii, a așa-numitelor crime de onoare, a mutilării genitale a femeilor, a căsătoriilor forțate și a altor forme de violență și de încălcare a drepturilor individuale;

42.

invită statele membre să introducă programe de reabilitare socială și psihologică pentru autorii de acte de violență, programe menite să reducă incidența abuzului; atrage atenția, de asemenea, asupra comportamentului agresiv din ce în ce mai răspândit în rândul fetelor;

43.

invită Comisia să implementeze angajamentul luat de a integra egalitatea de gen în cadrul Sistemului european comun de azil;

44.

subliniază faptul că este important ca statele membre și autoritățile regionale și locale să ia măsuri în vederea facilitării reinserției pe piața muncii a femeilor care au fost victimele violenței de gen, prin intermediul unor instrumente precum FSE sau al programului PROGRESS;

45.

subliniază că o independență socială și economică consolidată, alături de autonomia în ceea ce privește sănătatea sexuală și a reproducerii, precum și libertatea de a alege un partener reprezintă condiții prealabile importante în combaterea violenței;

46.

invită Comisia și statele membre să recunoască dimensiunea de gen în materie de sănătate ca fiind o parte esențială a politicilor UE în domeniul sănătății și să își intensifice în continuare eforturile pentru a adopta o strategie duală de integrare a aspectelor de gen și cele legate de vârstă, precum și acțiuni specifice legate de gen în cadrul politicilor europene și naționale în domeniul sănătății;

47.

își reafirmă poziția privind drepturile la sănătatea sexuală și reproductivă, prezentată în rezoluțiile sale din 10 februarie 2010 și 8 martie 2011 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2009, respectiv 2010; își exprimă în acest sens îngrijorarea cu privire la reducerea recentă a finanțării pentru planificarea familială și educația sexuală, precum și restricționările recente ale accesului la serviciile de sănătate sexuală și a reproducerii în unele state membre, în special în ceea ce privește protejarea gravidității și maternității și accesul la un avort sigur și legal; subliniază că toate femeile trebuie să aibă control asupra propriilor drepturi sexuale și reproductive, inclusiv prin accesul la metode contraceptive accesibile și de bună calitate;

48.

își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea numărului de persoane infectate cu HIV/AIDS și alte boli cu transmitere sexuală, în special în rândul femeilor; subliniază că 45 % dintre persoanele nou infestate cu HIV sunt femei tinere și fete cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani; solicită, prin urmare, Comisiei să acorde o mai mare atenție prevenției în cadrul strategiei sale de combatere a HIV/AIDS și, prin includerea educației sexuale, a accesului liber la prezervative și teste HIV, să crească gradul general de conștientizare a riscului bolilor cu transmitere sexuală și să reducă numărul de noi infestări cu HIV;

49.

invită la o dezbatere la nivelul Uniunii și al statelor membre privind modul de combatere a stereotipurilor asociate rolurilor femeilor și bărbaților; subliniază în acest sens, importanța promovării unei reprezentări a imaginii femeilor care să le respecte demnitatea, precum și importanța combaterii stereotipurilor persistente de gen, mai ales a prevalenței imaginilor degradante, respectând totodată libertatea de exprimare și libertatea presei;

50.

invită UE și statele sale membre să acorde, în toate politicile lor, ca parte a cerinței de integrare a aspectelor de gen, o atenție deosebită femeilor cu nevoi specifice;

51.

solicită statelor membre și Comisiei să acorde o atenție deosebită grupurilor de femei vulnerabile: femeile cu dizabilități, femeile în vârstă, fără educație sau cu un nivel redus de educație, femeile care au în grijă persoane dependente, femeile imigrante sau care aparțin minorităților, toate acestea constituind grupuri specifice pentru care trebuie luate măsuri adaptate situației lor;

52.

solicită organismelor naționale, regionale și locale competente în ceea ce privește egalitatea să adopte abordări integrate pentru a-și îmbunătăți răspunsul față de situațiile de discriminare multiplă, precum și modalitățile de gestionare a acestora; insistă, totodată, ca aceste organisme să le ofere judecătorilor, juriștilor și, în general, întregului personal, cursuri de pregătire care să le permită să identifice, să prevină și să gestioneze situațiile de discriminare multiplă;

53.

solicită ca drepturile fundamentale ale femeilor și posibilitatea de a le utiliza efectiv să fie considerate drept priorități esențiale ale politicilor externe ale UE; solicită, de asemenea, implementarea Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia;

54.

salutând mișcările în favoarea democrației și a libertății din țările de pe țărmul sudic al Mediteranei, este preocupat de faptul că, în urma Primăverii Arabe, drepturile femeilor s-ar putea în realitate restrânge; solicită Comisiei să elaboreze măsuri de sprijin specifice destinate egalității de gen în aceste țări;

55.

regretă faptul că violul este încă utilizat în unele regiuni ale lumii ca o armă de război; invită Uniunea Europeană, prin intermediul Serviciului European de Acțiune Externă, să includă acest fenomen ca o prioritate pe agenda sa politică;

56.

remarcă faptul că populația lumii a ajuns anul acesta la șapte miliarde; își exprimă convingerea că planificarea familială ar trebui să fie plasată printre prioritățile agendei politice;

57.

își exprimă îngrijorarea cu privire la progresele lente în îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, în special ODM5, destinat îmbunătățirii sănătății materne, precum și în legătură cu faptul că obiectivele concrete de reducere cu 75 % a mortalității materne și de asigurare a accesului universal la sănătatea reproductivă sunt încă departe de a fi îndeplinite; remarcă faptul că, în fiecare zi, 1 000 de femei mor din cauza unor sarcini care ar fi putut fi evitate sau din cauza complicațiilor la naștere;

58.

solicită liderilor politici și religioși să se implice public în îndeplinirea ODM5 și să sprijine servicii medicale moderne, destinate sănătății sexuale și a reproducerii;

59.

invită statele membre să-și continue sprijinul politic și financiar pentru ODM și chiar să-și amplifice eforturile destinate realizării ODM5, în pofida climatului economic advers;

60.

salută decizia recentă a Organizației Națiunilor Unite de a crea o Zi internațională a fetelor la 11 octombrie, ceea ce reprezintă o modalitate puternică de a evidenția nevoile deosebite și drepturile fetelor și de a pleda pentru mai multe acțiuni și investiții, astfel încât să le permită fetelor să își atingă potențialul maxim, în conformitate cu standardele și obligațiile internaționale în domeniul drepturilor omului, inclusiv cu Obiectivele de dezvoltare ale mileniului;

61.

reamintește Comisiei și statelor membre de angajamentul acestora de a implementa Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, și solicită ca acordarea ajutorului umanitar al UE să fie cu adevărat independentă de restricțiile privind ajutorul umanitar impuse de Statele Unite ale Americii, în special prin asigurarea accesului la avort pentru femeile și fetele care sunt victime ale violurilor în conflictele armate;

62.

solicită viitoarei președinții a Consiliului să deblocheze Directiva Consiliului privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală, pentru a putea fi adoptată în timpul Președinției daneze;

63.

solicită Comisiei să reacționeze la rezoluția Parlamentului European referitoare la Planul de acțiune de la Stockholm;

64.

invită Comisia să ia în considerare implicațiile cauzei Test-Achats în legislația viitoare în vederea îmbunătățirii securității juridice, în special și urgent în ceea ce Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii;

65.

invită Consiliul ca în cadrul negocierilor în curs de desfășurare privind cadrul financiar multianual 2014-2020 al UE să integreze dimensiunea de gen în procesul bugetar al UE și să garanteze predictibilitatea și faptul că nu se va opera nicio reducere a nivelului finanțării UE pentru activitățile privind drepturile femeilor și egalitatea de gen, inclusiv combaterea violenței împotriva femeilor, atât în raport cu politicile interne, cât și cu cele externe;

66.

regretă faptul că statele membre nu au înregistrat progrese în ceea ce privește planurile de modernizare a legislației privind concediul de maternitate și de paternitate și solicită realizarea unui compromis echilibrat cu viitoarea Președinție daneză a UE, astfel încât să se poată adopta o legislație adecvată în prima jumătate a lui 2012, pentru a răspunde nevoilor familiilor europene și ale economiei europene; invită Comisia să prezinte propuneri privind forme speciale de concediu pentru îngrijirea rudelor în vârstă sau bolnave;

67.

invită Comisia să prezinte o comunicare cuprinzătoare privind situația gospodăriilor din UE compuse dintr-o singură persoană, care să conțină propuneri de politici destinate asigurării unui tratament echitabil în domenii precum impozitarea, protecția socială, locuințele, sănătatea, asigurările și pensiile, bazate pe principiul neutralității în ceea ce privește compoziția gospodăriei;

68.

invită Comisia și statele membre să colecteze, să analizeze și să publice datele statistice credibile, defalcate pe gen și indicatori calitativi de gen pentru a fi în măsură să evalueze și să actualizeze în mod corespunzător Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați (2010-2015), elaborată de Comisie, și să monitorizeze aspectele transversale ale egalității de gen în toate politicile;

69.

reiterează apelul făcut Comisiei în vederea elaborării unei foi de parcurs destinată egalității pentru persoanele LGBT, similare Foii de parcurs pentru egalitatea de gen;

70.

își exprimă profunda îngrijorare privind relatările din presă despre victimele traficului de ființe umane care, în loc să primească sprijin, au fost tratate ca infractori și solicită Comisiei să investigheze modul cum sunt tratate victimele traficului de ființe umane, ale sclaviei sexuale și ale prostituției forțate în statele membre;

71.

cere să se acorde atenție situației mecanismelor instituționale care implică egalitatea de gen în statele membre, astfel încât încetinirea creșterii economice, reformele în curs de desfășurare și alte acțiuni de restructurare să nu aibă efecte deosebit de negative asupra acestor mecanisme în lipsa cărora eficiența priorității orizontale a egalității dintre bărbați și femei, care prezintă o anumită specificitate de gestionare, este puțin probabilă;

72.

atrage atenția asupra necesității îmbunătățirii aranjamentelor prin care organizațiile de femei și societatea civilă în general colaborează și participă la procesul de integrare a perspectivei de gen;

73.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

31.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 251/11

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 2 și articolul 3 alineatul (3),

—

având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 21 și 23,

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

—

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe Mondiale privind Femeile la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acesteia, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing+5 (2000), Beijing+10 (2005) și Beijing+15 (2010),

—

având în vedere Concluziile convenite în cadrul Comisiei pentru statutul femeii din 2006, privind „Participarea egală a femeilor și bărbaților în procesele decizionale la toate nivelurile”

—

având în vedere Concluziile 1997/2 convenite în cadrul Comisiei pentru statutul femeii privind domeniile critice de interes ale Platformei de acțiune de la Beijing 1996-1999,

—

având în vedere Rezoluția A/RES/58/142 a Adunării Generale a ONU privind femeile și participarea politică și Rezoluția A/C.3/66/L.20/Rev.1 a Adunării Generale a ONU (III) privind femeile și participarea politică, adoptată la 18 noiembrie 2011;

—

având în vedere Pactul European pentru egalitatea între femei și bărbați (2011-2020), adoptat de Consiliul European în martie 2011 (1),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

—

având în vedere Decizia Comisiei din 19 iunie 2000 referitoare la echilibrul de gen în cadrul comitetelor și grupurilor de experți instituite de Comisie (2),

—

având în vedere Recomandarea 96/694/CE a Consiliului din 2 decembrie 1996 privind participarea echilibrată a femeilor și bărbaților la procesul decizional (3),

—

având în vedere Recomandarea Rec (2003)3 din 12 martie 2003 a Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind participarea echilibrată a femeilor și bărbaților la luarea de decizii politice și publice, precum și rezultatele celor două runde de monitorizare a progreselor înregistrate în privința punerii în aplicare a acestei Recomandări Rec (2003)3, având la bază un chestionar completat în 2005 și, respectiv, 2008, privind date diferențiate pe gen referitoare la participarea femeilor și bărbaților la luarea de decizii politice și publice;

—

având în vedere Rezoluția 1079 (1996) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) privind o mai bună reprezentare a femeilor în cadrul APCE, Recomandarea 1413 (1999) privind reprezentarea egală în viața politică, Rezoluția 1348 (2003) privind reprezentarea echilibrată din perspectiva genului în cadrul APCE, Recomandarea 1665 (2004) privind participarea femeilor la alegeri și Rezoluția 303 (2010) privind obținerea egalității durabile de șanse între bărbați și femei în viața politică locală și regională;

—

având în vedere Rezoluția 85 (1999) a Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei, Recomandarea 68 (1999) privind participarea femeilor la viața politică în regiunile din Europa și Recomandarea 111 (2002) privind drepturile individuale de vot ale femeilor și cerințelor democrației;

—

având în vedere Declarația privind participarea femeilor la alegeri adoptată de Comisia europeană pentru democrație prin drept („Comisia de la Veneția”),

—

având în vedere manualul „Bugetarea de gen: implementare practică” elaborat de Direcția generală pentru drepturile omului și afaceri juridice a Consiliului Europei (aprilie 2009),

—

având în vedere Recomandarea 1899(2010) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind creșterea reprezentării femeilor în politică prin intermediul sistemului electoral, adoptată de 27 ianuarie 2010;

—

având în vedere Rezoluția sa din 2 martie 2000 privind participarea femeilor la procesul decizional (4),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0029/2012),

A.

întrucât există un dezechilibru între participarea femeilor și a bărbaților la luarea de decizii politice și publice și o subreprezentare clară a femeilor în funcțiile politice, ocupate prin alegere sau numire, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și în statele sale membre; întrucât există p subreprezentare alarmantă a femeilor în cadrul alegerilor de la jumătatea mandatului desfășurate în Parlamentul European;

B.

întrucât participarea femeilor la procesul decizional politic și metodele, strategiile și atitudinile culturale și mijloacele de combatere a discrepanțelor sunt foarte variate la nivel național în cadrul UE dar și la nivelul statelor membre, partidelor politice și al partenerilor sociali;

C.

întrucât reprezentarea femeilor în Parlamentul European a crescut la 35 %, dar nu a atins încă paritatea; întrucât femeile sunt și mai mult subreprezentate în pozițiile de conducere la nivelul comisiilor și al grupurilor politice; întrucât reprezentarea femeilor în Comisia Europeană a stagnat la o treime și nicio femeie nu a prezidat vreodată Comisia;

D.

întrucât, conform statisticilor și în pofida numeroaselor acțiuni întreprinse, lipsa de paritate este predominantă, iar reprezentarea femeilor în procesul decizional politic în ultimii ani a stagnat în loc să manifeste o creștere lineară, echilibrul de gen la nivelul parlamentelor naționale din UE rămânând neschimbat (24 % femei și 74 % bărbați) și femeile ocupând numai 23 % din funcțiile de miniștri (5);

E.

întrucât astăzi se aplică de fapt adus un sistem informal de cote, în care bărbații sunt privilegiați față de femei și în care bărbații aleg tot bărbați în pozițiile de luare a deciziilor, acest sistem nu este oficializat dar reprezintă totuși o cultură organizată și foarte adânc înrădăcinată legată de tratamentul pozitiv al bărbaților;

F.

întrucât reprezentarea egală a femeilor și a bărbaților în procesul decizional politic constituie un aspect al drepturilor omului și al justiției sociale, precum și o cerință esențială a funcționării unei societăți democratice; întrucât persistența subreprezentării femeilor reprezintă un deficit democratic care subminează legitimitatea procesului decizional atât la nivel european, cât și național;

G.

întrucât procesul decizional are la bază pregătiri de ordin administrativ și, prin urmare, numărul de femei din funcțiile administrative, mai ales în pozițiile de conducere, este o chestiune de egalitate și o garanție a faptului că aspectele de gen sunt luate în considerare în procesul de pregătire a tuturor politicilor;

H.

întrucât alegerile europene din 2014, urmate de numirea următoarei Comisii Europene și de nominalizările pentru „cele mai bune locuri de muncă” din Uniunea Europeană, reprezintă o șansă de a progresa către o democrație paritară la nivelul Uniunii Europene și de a transforma UE într-un model de urmat în acest domeniu;

I.

întrucât Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor afirmă, printre altele că statele părți trebuie să adopte măsurile adecvate, inclusiv în termeni de politici afirmative, pentru a elimina discriminarea femeilor în viața politică și publică;

J.

întrucât Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei încurajează:

K.

întrucât Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune privind femeile aflate la putere și în funcții de decizie subliniază că participarea egală reprezintă o condiție necesară pentru luarea în considerare a intereselor femeilor, fiind necesară pentru consolidarea democrației și pentru promovarea unei bune funcționări a acesteia; întrucât reafirmă, de asemenea, că participarea activă a femeilor, în aceleași condiții cu bărbații, la toate nivelurile de luare a deciziilor este esențială în realizarea egalității, a dezvoltării durabile, a păcii și democrației;

L.

întrucât, datorită stereotipurilor de gen persistente, se înregistrează încă o profundă segregare la nivelul celor mai înalte funcții de decizie politice, pozițiile care implică sarcini de îngrijire și distribuire (precum sănătatea, bunăstarea socială și mediul) fiind încredințate mai mult femeilor, în timp ce pozițiile puternice legate de resurse (cum ar fi afacerile economice și monetare, comerțul, bugetul, apărarea și afacerile externe) sunt alocate bărbaților, ceea ce determină perturbări în structura de putere și în alocarea resurselor;

M.

întrucât partidele politice, care sunt responsabile de selectarea, clasificarea și nominalizarea candidaților pentru pozițiile de conducere, au un rol esențial în garantarea reprezentării egale a femeilor și bărbaților în politică și, prin urmare, ar trebui să susțină bunele practici, precum cotele adoptate voluntar de partide pentru alegeri, acestea fiind deja introduse de unele partide politice în 13 state membre ale UE;

N.

întrucât studiul „Corupția și prezența femeilor în structurile de guvernare”, elaborat de Banca Mondială în 1999, concluzionează că se înregistrează un nivel mai redus de corupție guvernamentală atunci când nivelul participării femeilor este mai ridicat fiindcă, potrivit concluziilor acestei cercetări, femeile au standarde superioare privind comportamentul etic și dovedesc că sunt mai preocupate de „binele comun”;

O.

întrucât sunt necesare strategii plurivalente cuprinzătoare, constând atât în măsuri cu caracter neobligatoriu, precum obiectivele specifice și cotele adoptate voluntar de partide, în măsuri de sprijin, precum educația de gen, campanii de mentorat și de conștientizare, cât și în măsuri cu forță juridică obligatorie, precum cotele electorale de gen, ținând seama de faptul că măsurile obligatorii, care sunt compatibile cu sistemul instituțional și electoral și care implică reguli privind ordinea pe liste, monitorizare și sancțiuni eficiente în caz de nerespectare, s-au dovedit cele mai eficiente;

P.

întrucât accesul femeilor la finanțările pentru campaniile electorale este adesea mai limitat, datorită discriminării din cadrul partidelor politice, a excluderii femeilor rețelele finanțate și a veniturilor și economiilor mai mici ale acestora;

Q.

întrucât procedurile din sistemele electorale, instituțiile politice și partidele politice joacă un rol decisiv și au un impact semnificativ asupra eficacității strategiilor aplicate și asupra gradului de realizare a echilibrului de gen în politică;

R.

întrucât participarea femeilor și reprezentarea lor în eșaloanele superioare ale procesului decizional politic sunt încă obstrucționate de aspecte diverse, precum absența unei atmosfere încurajatoare în instituțiile politice și în structurile de sprijin ale societății, persistența stereotipurilor legate de gen, precum și consecințele recentei crize economice și urmările negative ale acesteia asupra chestiunilor privind egalitatea de gen;

S.

întrucât nivelul scăzut de participare a femeilor la luarea deciziilor și guvernanță este datorat într-o foarte mare măsură problemelor legate de reconciliere a vieții profesionale și familiale, distribuirii inegale a responsabilităților familiale, îndeplinite în cea mai mare parte de femei, și persistenței discriminării la locul de muncă și în pregătirea profesională;

1.

invită Consiliul, Comisia și statele membre să conceapă și să implementeze politici de gen și strategii plurivalente eficiente vizând realizarea parității în participarea participării la procesul decizional politic și ale conducerii politice la toate nivelurile, mai ales în domeniul politicilor macroeconomice, comerțului, muncii, bugetelor, apărării și afacerilor externe, prin evaluarea impactului și punerea la dispoziția publicului prin indici și indicatori adecvați de egalitate, asigurând obiective cuantificate, planuri clare de acțiune și mecanisme de monitorizare regulată, urmate de acțiuni corective cu caracter obligatoriu și de monitorizare dacă nu au fost îndeplinite obiectivele la termenele-limită;

2.

salută sistemele paritare/de cote de gen în alegeri introduse în legislația unor state membre; invită statele membre să ia în considerație introducerea unor măsuri legislative, cum ar fi măsuri de politici afirmative, pentru a putea ajunge la paritate și să asigure eficiența acestor măsuri, atunci când sunt compatibile cu sistemul electoral și când partidele politice sunt responsabile de alcătuirea listelor electorale, prin sisteme de numire pe liste alternativ un bărbat, o femeie, monitorizare și sancțiuni eficiente pentru a favoriza o participare mai echilibrată a femeilor și bărbaților la procesul decizional politic;

3.

invită, în plus, Consiliul, Comisia și statele membre să asigure respectarea parității la toate nivelurile prin transmiterea de mesaje clare împotriva discriminării, prin asigurarea unor resurse adecvate, prin utilizarea unor instrumente specifice și prin promovarea instruirii necesare pentru funcționarii publici responsabili de pregătirea bugetelor prin integrarea dimensiunii de gen în procedura bugetară;

4.

invită statele membre și Comisia să acorde o atenție deosebită programelor educaționale privind problematica genului destinate societății civile și, în special, tinerilor, începând de la o vârstă fragedă, conștientizând faptul că drepturile femeilor sunt drepturi ale omului, iar paritatea este esențială în viața politică;

5.

invită Comisia și statele membre să lanseze un angajament solemn către toate partidele politice, la nivel european, național și regional, să ia măsuri în vederea încurajării participării active și a implicării femeilor în viața politică și în alegeri, să realizeze paritatea reală în procesul decizional intern, în desemnarea persoanelor în funcțiile ocupate prin alegeri și a celor de pe listele electorale și, atunci când este compatibil cu sistemul electoral și când partidele politice sunt responsabile de alcătuirea listelor electorale, să acorde atenție poziției candidatelor pe aceste liste;

6.

recunoaște că partidele politice au un rol esențial în promovarea parității de gen; solicită în consecință, statelor membre să ceară partidelor naționale, atunci când este compatibil cu sistemul electoral și când partidele politice sunt responsabile de alcătuirea listelor electorale, să instituie și să implementeze sisteme de cote sau alte acțiuni pozitive, să aplice reguli privind ordinea pe listele electorale la alegerile naționale sau cele pentru UE, precum și să definească și să aplice sancțiunile eficiente în cazul nerespectării acestora; invită statele membre să fixeze obiective concrete de paritate de gen pentru partidele politice și să condiționând finanțarea de acest aspect;

7.

invită partidele politice din Europa să introducă un sistem de cote pentru listele de candidați pentru organele partidelor și alegeri, atunci când este compatibil cu sistemul electoral și când partidele politice sunt responsabile de alcătuirea listelor electorale, mai ales pentru listele de candidați la alegerile europene din 2014. consider că procedura pentru elaborarea listelor electorale, prin care femeile candidează alternativ cu bărbații în fruntea listelor reprezintă cea mai bună modalitate de a încuraja participarea femeilor la viața politică;

8.

subliniază necesitatea unor măsuri concrete, menite să conducă la o reprezentare paritară în funcțiile alese din cadrul parlamentelor naționale și Parlamentul European (cum ar fi funcțiile de președinți, vicepreședinți ai parlamentului, președinți sau vicepreședinți de comisii), de exemplu fixarea unui obiectiv de 50 % pentru reprezentarea femeilor și a bărbaților în fiecare dintre acele funcții;

9.

salută intenția Comisiei de a încuraja participarea femeilor la viitoarele alegeri pentru Parlamentul European prin intermediul programelor financiare „Drepturi fundamentale și cetățenie” și „Europa pentru cetățeni”; solicită Comisiei să se asigure că, în cadrul programelor de lucru anuale relevante, sunt disponibile suficiente finanțări pentru 2013-2014, printre altele, pentru campanii corespunzătoare de conștientizare în mass-media, pentru a încuraja alegerea femeilor și pentru a se asigura că partidele politice naționale și societatea civilă are acces ușor la această finanțare pentru inițiativele referitoare la proiecte care vizează creșterea participării femeilor la procesul decizional;

10.

solicită Comisiei ca, în cadrul programărilor pentru viitoarea perioadă de finanțare 2014-2020, precum și al planificărilor pentru Anul european al cetățenilor 2013, să încurajeze și să finanțeze acțiuni dedicate promovării parității în pozițiile decizionale și în activitățile politice, pentru programele menționate anterior sau pentru cele care le vor continua pe acestea;

11.

solicită Comisiei să lanseze organizarea de campanii de susținere a parității în cadrul listelelor electorale pentru Parlamentul European, cu cel puțin doi ani înainte de fiecare alegeri și să încurajeze statele membre să procedeze în mod similar la alegerile locale și regionale;

12.

invită statele membre să susțină paritatea propunând să candideze un bărbat și o femeie pentru funcția de Comisar european; invită Președintele Comisie se realizeze paritatea atunci când va forma Comisia; invită Comisia să sprijine în mod public această procedură; reamintește că Parlamentul ar trebui să acorde atenție specială echilibrului de gen în această procedură și reiterează importanța luării în considerare a reprezentării egale a femeilor și bărbaților la aprobarea noii Comisii, în conformitate cu articolul 106 din Regulamentul de procedură;

13.

invită Comisia și Consiliul să se angajeze să realizeze obiectivul parității in toate organismele decizionale, prin stabilirea și implementarea sistemelor de cote și a altor tipuri de acțiuni pozitive, atunci când recrutează funcționari pentru eșaloanele superioare; invită guvernele naționale să propună pentru posturile superioare de funcționari atât femei, cât și bărbați;

14.

ia act de angajamentul Comisiei, afirmat în cadrul „Strategiei pentru egalitatea femeilor și a bărbaților - 2011-2015”, de a monitoriza realizarea obiectivului de 40 % pentru femei și bărbați în comitetele sale și grupurile de experți; invită instituțiile, organismele și agențiile europene să adopte măsuri concrete și să elaboreze strategii vizând realizarea unei participări echilibrate la procesele lor decizionale;

15.

invită statele membre să promoveze măsuri vizând acțiuni afirmative, inclusiv măsuri cu forță juridică obligatorie, în scopul asigurării parității în toate structurile de guvernare și în numirile din sectorul public, și, de asemenea, să elaboreze instrumente pentru monitorizarea aspectelor de gen din cadrul numirilor și alegerilor;

16.

încurajează Comisia și statele membre să implementeze măsuri de discriminare pozitivă, precum tratamentul preferențial, atunci când unul dintre genuri este subreprezentat;

17.

invită statele membre să mărească transparența procedurilor de selecție pentru desemnarea bărbaților și femeilor în structurile de luare a deciziilor, inclusiv prin solicitarea publicării CV-urilor și alegerea pe baza meritelor, a competențelor și a reprezentativității;

18.

invită Comisia și statele membre să amplifice măsurile de sprijin pentru organizațiile de femei, inclusiv prin furnizarea de fonduri adecvate și crearea de platforme de cooperare și campanii de promovare a aspectelor de gen pentru alegeri;

19.

invită Comisia și statele membre să încurajeze rețelele de femei și să promoveze mentoratul, pregătirea necesară și schimburile de bune practici și programe în domeniu, punând un accent special pe femeile cu putere de decizie politică aflate la începutul carierei;

20.

invită Comisia și statele membre să se asigure că femeile au acces (dacă este necesar prin tratament preferențial) la cursurile de pregătire pentru funcțiile de conducere și la pozițiile de conducere, ca parte a traseului profesional, cu scopul de a consolida aptitudinile și experiența de lider a femeilor;

21.

recunoaște ceilalți participanți ca o parte relevantă a procesului democratic general și invită, în consecință, Consiliul, Comisia și statele membre să promoveze și să salute eforturile sindicatelor, ale sectorului privat, ale organizațiilor neguvernamentale și ale tuturor organizațiilor care participă la consiliile consultative din structurile de guvernare să realizeze egalitatea între femei și bărbați în rândurile lor, inclusiv participarea egală la luarea deciziilor;

22.

invită Consiliul, Comisia și statele membre să le permită femeilor și bărbaților să participe activ la procesul decizional politic, promovând reconcilierea și echilibrul între viața de familie și viața profesională prin intermediul unor măsuri cum ar fi distribuirea egală a costurilor pe care le implică creșterea copiilor între angajatorii ambilor părinți și asigurarea de servicii accesibile și adecvate pentru îngrijirea copiilor și a celor în vârstă; invită Comisia să sprijine accesul egal la servicii, la venitul minim și la dreptul de a nu fi supus violenței de gen, prin propuneri legislative adecvate, sub formă de directive;

23.

reamintește importanța tratamentului preferențial și a măsurilor speciale de promovare a reprezentării în pozițiile decizionale pentru persoanele care provin din medii diferite sau din grupuri dezavantajate, cum ar fi persoanele cu dizabilități, femeile migrante și cei din minoritățile etnice sau sexuale;

24.

ia notă de importanța mijloacelor media și a programelor de educație în promovarea femeilor în politică în reformarea atitudinilor din societate; subliniază importanța creșterii conștientizării mijloacelor media și în special a serviciilor publice de radio și televiziune, asupra necesității asigurării unei prezentări echilibrate în timpul alegerilor a bărbaților și femeilor care candidează la alegeri și a monitorizării mijloacelor media în vederea identificării dezechilibrelor de gen și a mijloacelor de combatere a acestora, promovând astfel eforturile de eliminare a stereotipurilor și încurajând portretizarea pozitivă a femeilor ca lideri, inclusiv a femeilor din mediul politic ca modele, la nivel național, regional și european;

25.

îndeamnă statele membre, Consiliul și Comisia să promoveze bunele practici și schimburile de bune practici care contribuie la realizarea echilibrului de gen în ocuparea pozițiilor decizionale consolidând rolul și resursele Institutului european pentru egalitatea de gen (IEEG) și înlesnind cooperarea cu organizațiile neguvernamentale de femei;

26.

invită statele membre și Comisia, în special prin implicarea IEEG dacă este cazul, în colectarea, analizarea și diseminarea datelor defalcate pe gen în scopul monitorizării egalității de gen la nivelul procesului decizional în toate sectoarele (public și privat) și la toate nivelurile ierarhice și ca fundament pentru măsuri suplimentare dacă obiective stabilite nu sunt realizate; invită Comisia să continue să colecteze și să disemineze date comparabile la nivelul UE prin utilizarea bazelor sale de date privind femeile și bărbații implicați în procesul decizional și să ia măsuri pentru ca acest observator să evolueze în direcția unei hărți europene privind egalitatea de gen, care să cuprindă variațiile anuale înregistrate la nivel comunitar, statal și regional în privința egalității de gen, pe baza unui set comun de indicatori; consideră că această hartă ar trebui să includă cel puțin:

27.

solicită Comisiei să prezinte Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen a Parlamentului European un raport anual referitor la progresul egalității de gen la nivelul procesului decizional în Uniunea Europeană;

28.

invită Comisia și statele membre să evalueze impactul asupra echilibrului reprezentării femeilor al diverselor sisteme electorale, la nivel național, local și european, precum și al măsurilor și al bunelor practici aplicate la diferite niveluri;

29.

reamintește cererea sa de paritate de gen la toate nivelurile în ceea ce privește numirea personalului Serviciului European pentru Acțiune Externă (SEAE); invită SEAE să promoveze participarea femeilor la procesele decizionale din cadrul relațiilor externe ale Uniunii Europene și să se asigure că toate delegațiile care reprezintă UE respectă principiul parității de gen în compunerea acestora și că există un echilibru între timpul alocat femeilor și bărbaților în luările de cuvânt în aceste contexte; subliniază necesitatea de a crește numărul femeilor în poziții de mediatori și negociatori șefi în procesele de observare a situației drepturilor omului, de prevenire a corupției, în procesele de consolidare a păcii, precum și în alte procese de negociere, cum ar fi negocierile internaționale privind comerțul și mediul;

30.

invită Comisia și statele membre să asigure asistență tehnică și financiară adecvată pentru programele speciale destinate creșterii participării femeilor în procesele electorale, prin cursuri de pregătire, educație civică, mobilizare mediatică și implicarea ONG-urilor locale, în plus față de finanțarea programelor educaționale generale de promovare a sensibilizării conștiinței civice privind perspectiva de gen, eliminarea stereotipurilor de gen și a prejudecăților profunde împotriva femeilor;

31.

invită Comisia și SEAE să ia măsuri pentru promovarea unei reprezentări echilibrate a femeilor la toatele nivelurile vieții politice în cadrul organizațiilor multinaționale, precum Organizația Națiunilor Unite, în guverne și în parlamentele naționale, precum și la nivel regional și local și să coopereze mai mult cu alți actori la nivel internațional, cum ar fi ONU FEMEI și Uniunea Interparlamentară, pentru promovarea acestor obiective;

32.

invită departamentele de politici ale Parlamentului European să se asigure că notele informative pentru delegații cuprind întotdeauna o perspectivă de gen și evidențiază aspecte importante pentru egalitatea gen;

33.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

31.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 251/18

—

având în vedere articolele 4, 54 și 151-154 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Recomandarea OIM nr. 193 din 3 iunie 2002 privind promovarea cooperativelor,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) (2),

—

având în vedere Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor (3),

—

având în vedere Directiva 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2004 privind promovarea societăților cooperative în Europa (COM(2004)0018),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010 intitulată „Către un Act privind piața unică - Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate - 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce” (COM(2010)0608),

—

având în vedere Comunicarea Comisie din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – «Împreună pentru o nouă creștere»” (COM(2011)0206),

—

având în vedere Raportul de sinteză referitor la Directiva 2003/72/CE a Consiliului de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor (5),

—

având în vedere Studiul referitor la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului privind statutul societății cooperative europene (SCE) (6),

—

având în vedere Anul internațional al cooperativelor 2012, proclamat de ONU (7),

—

având în vedere raportul OIM intitulat „Resilience of the Cooperative Business Model in Times of Crisis” (Rezistența modelului comercial cooperativ în timp de criză) (8),

—

având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European intitulat „Diversitatea formelor de întreprindere” (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la aplicarea Directivei 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 iunie 2003 referitoare la cadrul pentru promovarea participării financiare a lucrătorilor (12),

—

având în vedere Raportul Comisiei din 16 septembrie 2010 referitor la revizuirea Directivei 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor (COM(2010)0481),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru afaceri juridice, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7–0432/2011),

A.

întrucât societățile cooperative promovează interesele membrilor și utilizatorilor lor, precum și soluții pentru a răspunde provocărilor din societate și urmăresc atât maximizarea beneficiilor pentru membri și garantarea mijloacelor de trai ale acestora prin intermediul unei politici comerciale sustenabile și pe termen lung, cât și plasarea în centrul strategiei lor comerciale binele clienților, al angajaților și al membrilor din întreaga regiune;

B.

întrucât, prin natura lor, societățile cooperative sunt legate structural de teritoriul în care se află, reprezentând, așadar, un factor important de accelerare a dezvoltării locale, element determinant pentru crearea unei adevărate coeziuni sociale, economice și teritoriale; întrucât în cadrul societăților cooperative este fundamentală finanțarea formării continue în domeniul răspunderii sociale și al antreprenoriatului, două aspecte ce nu sunt întru totul acoperite de alte instrumente de participare socială;

C.

întrucât în cadrul societăților cooperative participarea membrilor trebuie să fie predominantă și reflectată în guvernanța și în structura de proprietate a cooperativei;

D.

întrucât cooperativele reprezintă un pilon important al economiei europene și un motor esențial al inovării sociale și contribuie în special la menținerea infrastructurii și a serviciilor de proximitate, îndeosebi în regiunile rurale și în aglomerațiile urbane; și întrucât pe teritoriul Europei există 160 000 de cooperative, asupra cărora peste un sfert din totalitatea cetățenilor europeni exercită drepturi de proprietate și care asigură locuri de muncă pentru aproximativ 5,4 milioane de persoane;

E.

întrucât cooperativele concurează cu întreprinderile a căror activitate este orientată de investitori în multe sectoare economice; întrucât societățile cooperative au o influență economică considerabilă asupra piețelor globalizate și chiar și cooperativele multinaționale rămân adesea legate de nevoile locale;

F.

întrucât băncile cooperatiste au dat dovadă de niveluri ridicate de sustenabilitate și rezistență în timpul crizei financiare, datorită modelului lor comercial cooperativ; întrucât, mulțumită modelului de societate cooperativă aplicat de acestea, cifra de afaceri și creșterea societăților cooperative s-au majorat pe durata crizei, fiind afectate în mai mică măsură de faliment și de disponibilizări; întrucât societățile cooperative oferă, totodată, locuri de muncă de înaltă calitate, favorabile incluziunii și rezistente la efectele crizei, un procent ridicat din totalul acestor locuri de muncă fiind ocupat adesea de femei și migranți; întrucât acestea contribuie la o dezvoltare economică și socială durabilă în regiunile lor, oferind locuri de muncă cu caracter local care nu pot fi delocalizate; întrucât cooperativele pot fi privite ca o abordare contemporană de succes a economiei sociale, pot contribui la crearea de perspective profesionale sub forma unor locuri de muncă sigure și le pot oferi lucrătorilor posibilitatea de a-și planifica în mod flexibil viața în regiunea lor de origine, în special în zonele rurale;

G.

întrucât criza economică și financiară a demonstrat că problema atractivității unei forme juridice nu poată fi văzută numai din punctul de vedere al acționarilor; reamintește că o întreprindere, în calitate de organizație socială, are responsabilități față de acționari, lucrători, creditori și societate, iar acest fapt trebuie luat în considerare în cadrul unei astfel de evaluări;

H.

întrucât legislația referitoare la cooperative și la participarea lucrătorilor variază în mod substanțial pe teritoriul UE;

I.

întrucât statutul societății cooperative europene (SCE) reprezintă, în prezent, singura formă juridică specifică economiei sociale disponibilă la nivelul UE, după retragerea propunerilor Comisiei referitoare la statutul asociației europene și al societății mutuale europene în 2003 și ținând seama de faptul că statutul fundației europene este încă în curs de pregătire;

J.

întrucât crearea unui statut al societății cooperative europene (SCE) vizează încurajarea dezvoltării pieței interne prin facilitarea activității desfășurate de acest tip de societate la nivelul UE;

K.

întrucât introducerea unui statut al SCE reprezintă o etapă importantă în procesul de recunoaștere a modelului comercial cooperativ la nivelul UE și, totodată, în statele membre în care conceptul de cooperativă a fost discreditat în temeiul unor rațiuni istorice;

L.

întrucât în societățile cooperative europene (SCE) implicarea lucrătorilor la nivel transnațional, în special în ceea ce privește dreptul de participare a lucrătorilor în consiliile de administrație, constituie un atu;

M.

întrucât Strategia Europa 2020 pledează în favoarea unei economii bazate pe un grad ridicat al ocupării forței de muncă și capabile să asigure coeziunea economică, socială și teritorială; întrucât un astfel de obiectiv include o economie socială solidă;

N.

întrucât Anul internațional al cooperativelor 2012, proclamat de Organizația Națiunilor Unite, reprezintă o ocazie excelentă de a promova modelul comercial cooperativ,

1.

reamintește faptul că societățile cooperative și alte întreprinderi specifice economiei sociale reprezintă o componentă a modelului social european și a pieței unice și, prin urmare, merită să beneficieze de un nivel ridicat de recunoaștere și de sprijin, astfel cum prevăd constituțiile unora dintre statele membre și diferite alte documente-cheie ale UE;

2.

reamintește faptul că societățile cooperative ar putea reprezenta încă un pas în direcția finalizării pieței interne a UE și că ele vizează reducerea obstacolelor transfrontaliere existente și consolidarea competitivității UE;

3.

reamintește faptul că Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) (denumit în continuare „Statutul”) și Directiva 2003/72/CE de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor (denumită în continuare „Directiva”) sunt strâns legate între ele;

4.

salută comunicarea COM(2012)0072 a Comisiei; salută intenția Comisiei de a simplifica Statutul, consolidând în același timp elementele specifice cooperative, precum și faptul că acesta va fi însoțit de o consultare a factorilor interesați; solicită luarea în considerare a poziției Parlamentului cu privire la SCE în acest proces;

5.

constată cu regret că SCE nu s-a bucurat încă de succes, având în vedere utilizarea redusă a acestei forme de societate - până în 2010 au fost înființate doar 17 SCE, cu un total de 32 de angajați (13); subliniază că acest bilanț fără drept de apel dovedește neadaptarea statutului la caracterul specific al societăților cooperative din Europa, în pofida faptului că mulți întreprinzători și-au exprimat interesul de a crea o SCE; salută faptul că a fost realizată o evaluare aprofundată a Statutului pentru a fi identificate motivele pentru care acesta nu este atractiv și are un impact atât de limitat, precum și eventualele măsuri ce ar trebui luate pentru a se depăși lipsa de experiență în implementare și alte obstacole;

6.

constată că, deseori, SCE ia forma unei cooperative „de gradul doi” compuse exclusiv din persoane juridice și este utilizată de societăți mutuale care nu au un statut european, dar doresc să folosească un statut juridic asociat economiei sociale, precum și de întreprinderile mari; constată că societățile cooperative mici, care constituie cea mai mare parte a mișcării cooperatiste din Europa, au în continuare dificultăți în a accede la acest statut;

7.

salută faptul că dispozițiile referitoare la participarea lucrătorilor sunt considerate un element esențial în cadrul SCE; subliniază totuși că acestea ar trebui să stabilească cerințele privitoare la natura specifică a cooperativelor;

8.

subliniază că o serie de state membre nu au transpus articolele directivei referitoare la drepturile angajaților, și nici dispozițiile care se referă specific la egalitatea de gen, fapt ce a dus la o serie de lacune în ceea ce privește monitorizarea și aplicarea procedurilor de participare a lucrătorilor, și subliniază necesitatea remedierii acestei situații pentru a preveni utilizarea abuzivă a mecanismelor SCE; își exprimă regretul cu privire la faptul că dispozițiile de referință privind participarea lucrătorilor în cadrul structurilor administrative nu prevăd obligativitatea participării lucrătorilor;

9.

își exprimă totuși mulțumirea cu privire la faptul că unele state membre nu s-au limitat la transpunerea corectă a directivei, ci au mers chiar mai departe decât prevedeau cerințele acesteia;

10.

cu toate acestea, solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape aplicarea Directivei 2003/72/CE pentru a preveni utilizarea abuzivă a acesteia cu scopul de a priva lucrătorii de drepturile lor; îndeamnă Comisia să ia măsurile necesare pentru a asigura transpunerea corectă a articolului 13 din directivă;

11.

constată că articolul 17 din directivă impune Comisiei să evalueze punerea în aplicare a acesteia și, dacă este necesar, să o revizuiască; subliniază faptul că utilizarea limitată a Statutului face dificilă o evaluare adecvată a directivei;

12.

observă că revizuirea Directivei nu ar trebui să aibă loc înainte de revizuirea Statutului; solicită să se analizeze posibilitatea includerii unor dispoziții privind participarea lucrătorilor direct în Statut pentru a asigura simplificarea și o reglementare mai inteligentă;

13.

subliniază că revizuirea Directivei ar trebui să abordeze nevoile specifice ale lucrătorilor din cooperative, inclusiv opțiunea coexistenței statutului de proprietar și de lucrător în cadrul aceleiași întreprinderi; invită Comisia să elaboreze instrumente care să faciliteze dobândirea de către lucrători și utilizatori a drepturilor de proprietate în cadrul cooperativelor; stabilește drept obiectiv ca participarea lucrătorilor să devină o evidență în întreprinderile din toate statele membre ale Uniunii Europene; recomandă ca participarea lucrătorilor să fie mai bine integrată în formele de societăți transfrontaliere și să nu se limiteze la nivelul celui mai mic numitor comun;

14.

salută concluziile studiului referitor la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1435/2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) (14), mai ales în ceea ce privește măsurile propuse în vederea promovării SCE prin creșterea vizibilității sale cu ajutorul programelor educaționale destinate consilierilor din domeniul dreptului cooperatist și actorilor sociali și prin promovarea cooperării transfrontaliere dintre societățile cooperative;

15.

invită Comisia și statele membre să încurajeze cooperativele să-și intensifice eforturile în vederea creșterii participării femeilor la grupul special de negociere și să pună în aplicare politici care favorizează diversitatea și care permit asigurarea egalității între bărbați și femei în viața profesională și în viața privată și, în special, sporirea participării femeilor la posturi superioare de conducere; invită Comisia să țină cont de perspectiva de gen atunci când monitorizează implementarea corectă a directivei și, de asemenea, cu ocazia viitoarei revizuiri a regulamentului SCE;

16.

îndeamnă Comisia să includă SCE într-o eventuală reglementare europeană pentru a garanta o mai bună reprezentare a femeilor în pozițiile de conducere și în consiliile de administrație ale întreprinderilor publice și ale celor cotate la bursă, în cazul în care întreprinderile nu vor reuși să atingă, pe bază voluntară, obiectivul de 30 % până în 2015 și de 40 % până în 2020;

17.

subliniază faptul că, datorită complexității sale, Statutul îndeplinește necesitățile cooperativelor doar parțial și că acesta ar trebui simplificat și făcut inteligibil, astfel încât să sporească gradul său de accesibilitate pentru utilizatori, să devină mai ușor de înțeles și mai aplicabil, garantând astfel drepturile la informare, la consultare și la participare ale tuturor lucrătorilor, dar fără pierderea calității;

18.

atrage atenția asupra diversității tradițiilor și legislației privind cooperativele în cadrul UE; subliniază că Statutul ar trebui să ofere un cadru juridic autonom pentru SCE, care să se alăture dreptului național existent privind cooperativele, garantându-se astfel că nu are loc o armonizare directă;

19.

subliniază că sporirea atractivității Statutului societății cooperative europene nu trebuie să se facă în detrimentul standardelor; consideră că revizuirea Statutului trebuie să permită o mai bună recunoaștere a acestei forme de societate în UE; subliniază că forța economică, capacitatea de rezistență în fața crizei și valorile pe care se bazează societățile cooperative demonstrează pe deplin pertinența unei astfel de forme de societate în Uniunea Europeană de astăzi și justifică revizuirea statutului; subliniază că viitoarele inițiative și măsuri europene legate de SCE trebuie să se axeze pe transparență, pe protecția drepturilor părților interesate și pe respectarea obiceiurilor și a cutumelor naționale; subliniază că anumite cooperative naționale nu sunt motivate să recurgă la Statut din cauza structurii lor existente sub formă de holding; subliniază că ar trebui consolidată posibilitatea fuziunii cooperativelor naționale din diferite state membre;

20.

insistă asupra implicării tuturor părților interesate în procesul de revizuire, în special a actorilor sociali care participă la mișcarea cooperatistă și sindicală, subliniind, de asemenea, nevoia de a finaliza acest proces la timp;

21.

speră ca măsuri adecvate să fie adoptate de către Comisie pentru a asigura punerea completă în aplicare a directivei;

22.

regretă faptul că recomandările Parlamentului cu privire la cooperative au fost, în mare măsură, ignorate de Comisie; reamintește că în rezoluția sa (15) Parlamentul solicita:

23.

reamintește că în documentul COM(2004)0018 Comisia s-a angajat să îndeplinească 12 acțiuni, printre care:

24.

regretă faptul că numai trei dintre angajamentele menționate în această listă au fost puse în aplicare, însă fără rezultate semnificative; subliniază că astfel de deficiențe limitează potențialul de dezvoltare al cooperativelor;

25.

subliniază că o lipsă de resurse conduce la o lipsă de rezultate; subliniază necesitatea unor îmbunătățiri urgente în cadrul Comisiei în ceea ce privește organizarea activităților și resursele dedicate economiei sociale, având în vedere dispersarea actuală a competențelor și a efectivelor de personal din cadrul Comisiei care lucrează în prezent în domeniul economiei sociale;

26.

subliniază că politicile UE din toate domeniile trebuie să recunoască particularitățile și valoarea adăugată a întreprinderilor din sectorul economiei sociale, inclusiv ale societăților cooperative, prin adaptarea corespunzătoare a legislației privind achizițiile publice, ajutorul de stat și reglementarea sectorului financiar;

27.

invită statele membre să promoveze condiții mai favorabile pentru cooperative, de exemplu în ceea ce privește accesul la credite și stimulentele fiscale;

28.

invită Comisia să țină seama de structura financiară a cooperativelor când are în vedere legislația privind cerințele de capital și standardele de contabilitate și raportare; subliniază că toate cooperativele și, în special, băncile cooperatiste sunt afectate de legislația privind achitarea acțiunilor cooperativelor și rezervele indivizibile;

29.

subliniază provocările specifice aduse de revoluția digitală pentru sectorul mass-mediei și, mai ales, pentru editurile organizate sub formă de cooperative;

30.

îndeamnă Comisia să furnizeze o metodă deschisă de coordonare destinată economiei sociale, inclusiv societăților cooperative, acestea fiind actori-cheie în acest sector, care să implice atât statele membre, cât și părțile interesate pentru a încuraja schimburile de bune practici și a asigura o îmbunătățire treptată a modului în care statele membre țin seama de caracterul cooperativelor, în special în ceea ce privește impozitarea, creditarea, sarcinile administrative și măsurile de sprijinire a întreprinderilor;

31.

salută faptul că Actul privind piața unică recunoaște nevoia de a promova economia socială și îndeamnă Comisia să lanseze mult-așteptata „Inițiativă privind antreprenoriatul social” bazată pe principiile cooperatiste (16);

32.

solicită Comisiei să analizeze posibilitatea proclamării unui An european al economiei sociale;

33.

sprijină adoptarea de măsuri de sprijin pentru întreprinderi, în special consultanță privind aspectele comerciale și formare pentru lucrători, precum și accesul la finanțare pentru cooperative, în special pentru preluări realizate de angajați sau de clienți, acestea fiind un instrument subestimat de salvare a întreprinderilor în perioade de criză și de transfer al întreprinderilor familiale;

34.

subliniază importanța tot mai mare a cooperativelor în domeniul serviciilor sociale și al bunurilor publice; subliniază nevoia de a asigura condiții decente de muncă și de a aborda aspectele legate de sănătate și siguranță în acest sector, indiferent de statutul angajatorului;

35.

subliniază nevoia de a asigura o contribuție a cooperativelor la dialogul social de la nivelul UE;

36.

subliniază potențialul SCE în promovarea egalității de gen prin implementarea unor politici și programe la diferite niveluri, acordând o atenție specială educației, formării profesionale, promovării antreprenoriatului și programelor de formare continuă; constată că egalitatea de gen în procesele decizionale de la diferite niveluri este benefică din punct de vedere economic și creează, de asemenea, condiții favorabile pentru ca persoanele talentate și competente să poată exercita atribuții de gestiune și de supraveghere; subliniază, în plus, că anumite aspecte ale muncii în cadrul cooperativelor permit o anumită flexibilitate care favorizează concilierea vieții de familie cu viața profesională; solicită Comisiei să elaboreze un mecanism pentru schimbul de bune practici între statele membre în ceea ce privește egalitatea de gen;

37.

subliniază că SCE poate răspunde la nevoile femeilor, ameliorând nivelul de trai al acestora prin asigurarea accesului la posibilități decente de încadrare în muncă, la instituții de economii și de credit, la locuințe și la servicii sociale, la educație și formare profesională;

38.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

31.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 251/24

—

având în vedere articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, în special articolul 26,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 14,

—

având în vedere Declarația comună de la Sorbona privind armonizarea arhitecturii sistemului european de învățământ superior, semnată la Paris, la 25 mai 1998, de către cei patru miniștri de resort din Franța, Germania, Italia și Regatul Unit (Declarația de la Sorbona) (1),

—

având în vedere Declarația comună semnată la Bologna, la 19 iunie 1999, de miniștrii educației din 29 de țări europene (Declarația de la Bologna) (2),

—

având în vedere Comunicatul emis de Conferința miniștrilor europeni responsabili de învățământul superior, la 28-29 aprilie 2009, la Leuven și Louvain-la-Neuve (3),

—

având în vedere Declarația de la Budapesta-Viena, din 12 martie 2010, adoptată de miniștrii educației din 47 de țări, care a lansat oficial Spațiul european al învățământului superior (SEIS) (4),

—

având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (5),

—

având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind facilitarea eliberării de către statele membre a vizelor uniforme de scurtă ședere pentru cercetătorii resortisanți ai țărilor terțe care se deplasează în scopul cercetării științifice în Comunitate (6),

—

având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind continuarea cooperării europene în domeniul asigurării calității în învățământul superior (7),

—

având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții (8),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) (9),

—

având în vedere Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 26 noiembrie 2009 privind dezvoltarea rolului educației în cadrul unui triunghi al cunoașterii complet funcțional (10),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind internaționalizarea învățământului superior (11),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii (12),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 intitulată „Tineretul în mișcare - promovarea mobilității tinerilor în scop educațional” (13),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 mai 2006 intitulată „Rezultatele agendei de modernizare a universităților: educație, cercetare și inovare” (COM(2006)0208),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 august 2010 privind „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Sprijinirea creșterii și a ocupării forței de muncă - un proiect pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa” (COM(2011)0567),

—

având în vedere raportul intitulat „Învățământul Superior în Europa 2009: Progresele Procesului Bologna”(Eurydice, Comisia Europeană, 2009) (14),

—

având în vedere raportul intitulat „ Învățământul Superior în Europa 2010: Raport asupra Impactului Procesului Bologna”(Eurydice, Comisia Europeană, 2010) (15),

—

având în vedere sondajul Eurobarometru din 2007 privind reforma învățământului superior în rândul personalului didactic (16),

—

având în vedere sondajul Eurobarometru din 2009 privind reforma învățământului superior în rândul studenților (17),

—

având în vedere publicația Eurostat din 16 aprilie 2009 intitulată „Procesul de la Bologna în sistemul de învățământ superior din Europa - Indicatori-cheie privind dimensiunea socială și mobilitatea” (18),

—

având în vedere raportul final al Conferinței internaționale privind finanțarea învățământului superior, de la Erevan, Armenia, din 8-9 septembrie 2011 (19),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 privind Procesul de la Bologna și mobilitatea studenților (20),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0035/2012),

A.

întrucât scopul Procesului de la Bologna, de a permite crearea unor sisteme compatibile de învățământ superior în Europa și de a înlătura obstacolele care încă împiedică cetățenii să se mute într-o altă țară pentru a studia sau a munci și care stau în calea atractivității învățământului superior european pentru un număr mai mare de persoane, inclusiv pentru tineri din țări terțe, este încă valabil, iar consolidarea procesului, prin intermediul unui dialog între diferitele niveluri ale sistemului de învățământ pentru realizarea programelor școlare necesare pentru fiecare dintre nivelurile preliminare, servește scopurilor de creștere bazată pe cunoaștere și inovare din cadrul Strategiei Europa 2020, în special în actuala perioadă de criză economică; întrucât este necesară o evaluare pentru a se aprecia evoluția procesului și pentru a se ține seama de realizările, dificultățile, neînțelegerile și opoziția cu care s-a confruntat;

B.

întrucât rolul învățământului superior este acela de a oferi un mediu de învățare accesibil tuturor, fără niciun fel de discriminare, care să promoveze autonomia, creativitatea, accesul la un învățământ de calitate și sporirea cunoștințelor, iar, în acest scop, este esențial să se garanteze implicarea întregii comunități academice, în special a studenților, cadrelor didactice și cercetătorilor, în dezvoltarea diferitelor etape ale educației universitare;

C.

întrucât, având în vedere rolul triplu pe care îl joacă (educație, cercetare și inovare), universitățile joacă un rol-cheie pentru viitorul Uniunii și pentru formarea cetățenilor săi;

D.

întrucât „universitatea” reprezintă un acquis european important, care datează de aproape un mileniu, a cărui importanță pentru dezvoltarea societății nu poate fi redusă numai la contribuția sa la economie și al cărui progres nu poate depinde numai de necesitățile economice;

E.

întrucât, în ciuda dificultăților întâlnite, structura de trei cicluri se aplică, în anumite cazuri cu succes, în majoritatea țărilor participante la Procesul de la Bologna;

F.

întrucât angajamentul de a continua reforma nu ar trebui să fie continuat prin adoptarea unor măsuri fragmentare și fără sprijin financiar adecvat și întrucât reducerea cheltuielilor publice în domeniul educației din anumite state membre nu ajută la promovarea reformelor necesare;

G.

întrucât mobilitatea trebuie să fie disponibilă tuturor și este elementul de bază al reformei învățământului superior; întrucât mobilitatea studenților poate contribui în final la favorizarea mobilității profesionale; întrucât, totuși, accesibilitatea pentru toți trebuie, de asemenea, avută în vedere pe parcursul întregului proces;

H.

întrucât statele membre trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a garanta recunoașterea reciprocă a diplomelor, aceasta fiind o condiție indispensabilă pentru ca procesul să aibă succes;

I.

întrucât dimensiunea socială trebuie consolidată, aceasta fiind condiția necesară pentru dezvoltarea Procesului de la Bologna, cu scopul ca dreptul la educație să fie accesibil din punct de vedere economic pentru toți studenții - în special pentru cei provenind din grupuri vulnerabile -, pentru a se crea un acces echitabil și perspective profesionale mai bune pentru toți;

J.

întrucât universitățile, administrațiile publice și întreprinderile trebuie să se implice energic în problema perspectivelor de angajare; întrucât universitățile ar trebui să le furnizeze studenților instrumentele și competențele necesare pentru a asigura dezvoltarea deplină a potențialului lor uman; întrucât studiile universitare ar trebui să țină seama și de necesitățile pieței muncii, pentru a le oferi studenților competențele necesare pentru a-și găsi locuri de muncă stabile și bine remunerate;

K.

întrucât accesul la educație - valoare fundamentală a Uniunii - este o responsabilitate publică a statelor membre, a instituțiilor UE și a altor actori-cheie, iar Uniunea Europeană joacă un rol important în dezvoltarea Spațiului european al învățământului superior, susținând eforturile și cooperarea statelor membre în acest sens; întrucât mai buna coordonare a învățământului și a diplomelor, cu respectarea, în același timp, a principiului subsidiarității, constituie o condiție preliminară pentru îndeplinirea obiectivelor de ocupare a forței de muncă și de creștere economică în Europa;

L.

întrucât Procesul de la Bologna nu trebuie să aibă efecte retroactive asupra studenților care au început deja studiile universitare în sistemul pre-Bologna;

1.

subliniază importanța educației ca domeniu vital de cooperare cu statele membre în vederea realizării obiectivelor UE 2020 în materie de locuri de muncă și creștere economică și a atât de necesarei redresări economice;

2.

solicită consolidarea sprijinului acordat la nivelul UE Procesului de la Bologna, în special în ceea ce privește recunoașterea reciprocă a calificărilor universitare, armonizarea standardelor academice, promovarea mobilității, a dimensiunii sociale și a perspectivelor de angajare, participarea democratică activă, analizarea situației punerii în aplicare a principiilor Procesului de la Bologna și eliminarea obstacolelor administrative; solicită statelor membre să-și reitereze angajamentul față de acest proces prin consolidarea sistemului de finanțare, în vederea atingerii obiectivelor de creștere stabilite prin Strategia Europa 2020;

3.

ia act de faptul că Spațiul european al învățământului superior (SEIS) este o realizare importantă pentru crearea și dezvoltarea unei adevărate cetățenii europene; consideră că această realizare trebuie să se reflecte într-o consolidare a SEIS, prin utilizarea unor instrumente și proceduri adecvate;

4.

subliniază că Procesul de la Bologna și SEIS au un rol-cheie în cadrul Strategiei Europa 2020 și subliniază că o combinare a predării cu cercetarea este esențială ca trăsătură distinctivă a învățământului superior european;

5.

subliniază faptul că prioritățile stabilite în cadrul Procesului de la Bologna - mobilitatea, recunoașterea diplomelor, perspectivele de inserție profesională - reprezintă condițiile necesare pentru a garanta că fiecare student înscris la o universitate europeană are dreptul de a beneficia de educație de calitate, de a absolvi și de a i se recunoaște calificarea în orice stat membru al UE;

6.

solicită dezvoltarea unei abordări ascendente și eficace, care să implice pe deplin toți actorii-cheie precum universitățile, sindicatele, organizațiile profesionale, instituțiile de cercetare, sectorul de afaceri și, cu prioritate, profesorii, studenții, organizațiile studențești și personalul universităților;

7.

constată că anumite universități europene sunt reticente în a depune suficiente eforturi pentru realizarea unui SEIS consolidat, deși, pentru unele dintre acestea, participarea la Spațiul european al învățământului superior este singura cale de a atinge un nivel mai înalt de competitivitate și de calitate a cunoașterii oferite;

8.

solicită un angajament din partea universităților în favoarea unor noi strategii de predare, profesionale și de formare pe tot parcursul vieții, cu utilizarea optimă a noilor tehnologii și cu recunoașterea importanței formelor complementare de învățare, precum educația nonformală, strategii bazate pe pilonii unui sistem universitar focalizat asupra învățării, studenților și cercetării, capabil să furnizeze gândire critică, capacități creative, dezvoltare profesională continuă, precum și cunoștințele teoretice și practice de care studenți vor avea nevoie în viața profesională; solicită statelor membre și UE să sprijine financiar universitățile în eforturile lor de a schimba și de a dezvolta practicile educaționale;

9.

solicită consolidarea și extinderea programelor de formare a profesorilor, ținând cont de posibilitățile oferite de învățarea pe tot parcursul vieții și de noile tehnologii;

10.

subliniază că deschiderea universităților europene către nevoile economiei globale și consolidarea într-o mai mare măsură a SEIS ar trebui considerate eforturi ale universităților europene de sprijinire a Europei în vederea depășirii perioadei de nesiguranță economică, precum și a revenirii pe calea dezvoltării și creșterii durabile;

11.

solicită dezvoltarea celei de-a treia misiuni a universităților pentru societate; aceasta trebuie luată în considerare și în cadrul dezvoltării criteriilor multidimensionale de clasificare și de recunoaștere a excelenței;

12.

solicită sporirea investițiilor publice în învățământul superior, în special în vederea combaterii crizei economice prin intermediul unei creșteri bazate pe competențe și cunoștințe sporite; solicită, de asemenea, să se vină în întâmpinarea cererii crescute de studenți prin îmbunătățirea calității și a accesului la educație și la servicii, în special la burse; consideră că restricțiile bugetare au un impact negativ asupra consolidării dimensiunii sociale a educației, care este principiul pe care se bazează Procesul de la Bologna; prin urmare, solicită statelor membre și instituțiilor UE să pună în aplicare noi mecanisme specifice și flexibile de finanțare și să promoveze subvențiile la nivel european pentru a sprijini creșterea, excelența, precum și vocațiile deosebite și diverse ale universităților; subliniază nevoia de dezvoltare a unei abordări „multi-fonduri”, definite prin norme clare și eficace, care să vină în întâmpinarea modelului viitor de finanțare al UE și să asigure independența universităților;

13.

semnalează faptul că Procesul de la Bologna și programul Erasmus au stimulat mobilitatea studenților și dispun de potențialul de a contribui la consolidarea mobilității forței de muncă; regretă totuși că ratele de mobilitate rămân, în continuare, relativ scăzute;

14.

invită UE, statele membre și universitățile să pună în aplicare mecanisme de informare și de susținere financiară și administrativă pentru toți studenții, personalul academic și alți angajați cu scopul de a promova fluxuri structurate de mobilitate; salută instituirea programului Erasmus pentru studenții înscriși la masterat și solicită consolidarea serviciilor din cadrul Erasmus în ansamblu și o nouă generație de programe educaționale printr-o mai bună finanțare, pe baza unor criterii sociale, prin deschiderea programului către un număr mai mare de studenți, prin îmbunătățirea efectivă a recunoașterii creditelor, prin posibilități sporite de includere a semestrelor de studiu în străinătate în ciclul normal de formare și prin mai multă flexibilitate în ceea ce privește intervalul de timp permis; insistă totuși asupra faptului că mobilitatea nu trebuie în nici un caz să dea naștere discriminării studenților cu resurse financiare modeste;

15.

susține că mobilitatea cadrelor didactice din învățământul superior aduce cunoștințe și experiențe noi nu numai cadrelor didactice, ci, în mod indirect, și studenților acestora și le permite să colaboreze la pregătirea materialelor de studiu;

16.

solicită statelor membre să își îndeplinească angajamentul privind transferabilitatea deplină a împrumuturilor și a burselor și să îmbunătățească în mod semnificativ sprijinul financiar acordat studenților mobili, adaptându-se la creșterile din cadrul noilor programe ale UE; solicită UE să examineze legislația existentă privind modul în care dreptul la liberă circulație poate fi consolidat prin garantarea transferabilității împrumuturilor și a burselor;

17.

invită UE să ia mai bine în considerare fenomenul imigrației din Africa, Asia și America Latină, cu scopul de a adopta norme care să aibă drept scop recunoașterea calificărilor școlare obținute în țările de origine;

18.

solicită UE, pentru a asigura încrederea reciprocă și pentru a facilita recunoașterea calificărilor academice prin aplicarea cadrului european al calificărilor (CEC) în fiecare stat membru, să consolideze un sistem de asigurare a calității, atât la nivel european, cât și la nivelul statelor membre; solicită statelor membre să aplice sistemele naționale de asigurare a calității în conformitate cu standardele și orientările europene în domeniul asigurării calității, cu respectarea diversității programelor și a abordărilor diferitelor universități în ceea ce privește conținutul și metodele de învățare; încurajează agențiile responsabile cu asigurarea calității să se înscrie în Registrul european pentru garantarea calității și să sprijine cooperarea la nivel european și, de asemenea, schimbul de bune practici, prin intermediul Asociației Europene pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ENQA);

19.

atrage atenția asupra diferențelor dintre sistemele de notare din statele membre și necesitatea convertirii creditelor ECTS în note;

20.

îndeamnă toate statele participante la Procesul de la Bologna să aplice cadrele naționale de calificare corelate cu cadrul de calificări din Spațiul european al învățământului superior și să dezvolte și să sprijine financiar recunoașterea reciprocă;

21.

solicită să se acorde un sprijin financiar solid acordurilor privind trunchiul comun al programei de învățământ, care garantează rezultate bine definite ale procesului educațional, printre altele prin explorarea abordării metodologice elaborate în cadrul proiectului Tuning și a experienței acumulate prin „Tuning Academy”; solicită să se acorde o atenție specială naturii specifice a programelor de științe umane, ca bastioane ale democrației și vehicule de coeziune europeană, cu scopul de a identifica cunoștințele și competențele specifice care ar trebui transmise prin studiile universitare, pentru a favoriza un tip de învățământ care să combine competențele generale măsurabile (care să se reflecte în abilitatea de a folosi cunoștințele) cu formarea și cercetarea ca analiză critică și originală; subliniază faptul că toate programele, din toate domeniile, paralel cu cunoașterea materiei de bază, ar trebui să ofere competențe transversale esențiale de tipul gândirii critice, comunicării și competențelor antreprenoriale;

22.

solicită să fie sprijinite în continuare măsurile naționale și europene destinate să asigure condiții echitabile de includere, acces egal la studiu, promovare cu succes și un sistem durabil de sprijin (de exemplu, cămine studențești, acoperirea cheltuielilor de transport etc.) pentru toți studenții, precum și sprijin dedicat în special celor care fac parte din grupuri subreprezentate, provin din medii dezavantajate sau cunosc dificultăți financiare, în vederea reducerii ratei de abandon al studiilor și al garantării faptului că educația și formarea nu depind de factori socioeconomici care cauzează dezavantaje și că învățământul răspunde necesităților de învățare ale fiecărei persoane; recomandă intensificarea creării de centre de consiliere și orientare în carieră, care să ofere servicii gratuite studenților;

23.

evidențiază importanța Comunicatului de la Londra din 2007 (21), prin care dimensiunea socială a educației a căpătat statutul de obiectiv al Procesului de la Bologna, urmărindu-se asigurarea accesului echitabil la educație, indiferent de mediul de origine; regretă faptul că nu s-a avansat suficient către atingerea acestui obiectiv și încurajează Comisia să faciliteze progresele în acest sens;

24.

solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze recunoașterea reciprocă prin eliminarea obstacolelor administrative;

25.

atrage atenția asupra nevoilor speciale referitoare la diploma de licență, programa acesteia, perspectivele pe care le deschide pentru programele de masterat și perspectivele de angajare pe care le oferă; subliniază, în acest sens, necesitatea de a se întreprinde acțiuni specifice, cum ar fi elaborarea de programe combinate teorie/practică, și de a se asigura o cooperare mai eficace între universități, statele membre și actorii economici și sociali, pentru a consolida șansele viitorilor absolvenți de a găsi un loc de muncă stabil și bine remunerat, care să corespundă nivelului lor de calificare; invită, prin urmare, instituțiile academice să își dezvolte oferta de formare prin ucenicie și să includă mai multe stagii profesionale în cadrul programelor universitare;

26.

subliniază că măsurile de facilitare a inserției profesionale, cum ar fi învățarea pe tot parcursul vieții, și dezvoltarea unei palete mai largi de competențe adaptate la piața muncii trebuie să constituie priorități de vârf, în scopul realizării unei creșteri durabile și a obiectivelor în materie de prosperitate; în acest sens, sprijină cu fermitate schimburile universitare de cadre didactice și studenți, dialogul dintre universități și întreprinderi, perioadele de ucenicie și pașaportul competențelor;

27.

consideră că modernizarea Directivei privind calificările profesionale (2005/36/CE) va veni în sprijinul mobilității profesionale în Europa și va facilita mobilitatea studenților, prin furnizarea garanției recunoașterii în întreaga UE a calificărilor obținute într-un alt stat membru;

28.

solicită statelor membre și instituțiilor UE să sprijine tranziția de la conceptul metodologic monodisciplinar al științei, care încă predomină în cadrul universităților europene, către concepte interdisciplinare și transdisciplinare;

29.

solicită statelor membre și instituțiilor UE să promoveze dialogul și cooperarea dintre universități și întreprinderi ca obiectiv comun al SEIS consolidat, pentru îmbunătățirea perspectivelor de angajare ale absolvenților universităților europene;

30.

subliniază, în acest sens, necesitatea unor acțiuni specifice și a unei cooperări mai eficace între universități și piața muncii, în vederea elaborării de programe universitare mai pertinente, a omogenizării activității educaționale și a îmbunătățirii perspectivelor de angajare, prin stabilirea de criterii asemănătoare pentru accesul la diferitele profesii;

31.

subliniază importanța asigurării unui număr suficient de locuri de practică pentru studenți, pentru a le facilita integrarea ulterioară pe piața muncii;

32.

solicită guvernelor naționale și Comisiei să dezvolte un sistem de cooperare structurată pentru eliberarea de diplome comune, în cadrul unor grupuri de discipline, care să fie recunoscute în întreaga UE; consideră că acest obiectiv ar putea fi atins prin îmbunătățirea performanțelor și prin sprijin financiar pentru programul Erasmus Mundus și pentru viitoarele programe de educare și formare și prin promovarea creării unui sistem european de acreditare a programelor comune;

33.

salută propunerea Comisiei referitoare la un program de mobilitate în cadrul Erasmus la nivel de masterat;

34.

consideră că doctoratele academice, inclusiv cele realizate în colaborare cu întreprinderile, reprezintă o legătură esențială între educația superioară și cercetare și reamintește potențialul pe care îl au acestea ca elemente-cheie pentru inovarea bazată pe cunoaștere și pentru creșterea economică; recunoaște importanța doctoratelor academice realizate în cadrul unor întreprinderi în ceea ce privește integrarea absolvenților de studii superioare pe piața forței de muncă; salută angajamentul Comisiei privind dezvoltarea unui program doctoral industrial european în cadrul acțiunilor Marie Curie;

35.

consideră că o sursă posibilă de încurajare a inovării și a dezvoltării în Europa o constituie cooperarea dintre SEIS și Spațiul european de cercetare (SEC);

36.

evidențiază contribuția celui de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare al UE, a Programului-cadru în domeniul competitivității și inovării și a Spațiului european de cercetare la facilitarea mobilității cercetătorilor din UE și la punerea în valoare a potențialului UE în materie de inovare și competitivitate;

37.

solicită elaborarea unei strategii eficace pentru sprijinirea programelor de învățare pe tot parcursul vieții în Europa și a inițiativelor durabile pe deplin integrate în cadrul instituțiilor, precum și pentru promovarea unei culturi a învățării pe tot parcursul vieții; de asemenea, solicită încurajarea învățării pe tot parcursul vieții în cadrul întreprinderilor, pentru ca lucrătorii să aibă șansa să-și continue formarea și să-și extindă competențele; solicită instituțiilor de învățământ superior și universităților o sporire a flexibilității programelor bazată pe rezultatele învățării, recunoașterea învățării nonformale și informale și servicii de sprijinire a parcursurilor educaționale, prin promovarea parteneriatelor între universități, întreprinderi și instituțiile de formare profesională de înaltă calitate, pentru sporirea competențelor științifice, umaniste și tehnice și completarea cunoștințelor în aceste domenii;

38.

atrage atenția asupra necesității reglementării statutului studenților pre-Bologna în acele țări în care aceștia sunt dezavantajați la înscrierea în programele de masterat;

39.

constată că Sistemul european de credite transferabile (ECTS) trebuie să fie mai transparent și să permită o comparare mai exactă între calificări și diplome; încurajează Comisia și statele membre să utilizeze un instrument ECTS îmbunătățit pentru facilitarea mobilității studenților și a specialiștilor;

40.

salută propunerea Comisiei de a majora substanțial fondurile destinate programelor europene de educație și formare; solicită Comisiei să aloce o cotă semnificativă din aceste fonduri pentru sprijinirea modernizării învățământului superior și a infrastructurilor universitare, conform obiectivelor Procesului de la Bologna și ale agendei de modernizare a UE; încurajează Comisia să găsească soluții pentru a permite și accesul studenților cu dificultăți financiare la aceste programe;

41.

invită statele membre și UE să evalueze posibilitatea de a promova, în cadrul ciclului de studii, o perioadă de formare obligatorie într-o universitate a unui stat membru diferit de cel de apartenență a studentului;

42.

atrage atenția asupra legăturii strânse dintre Procesul de la Bologna și Directiva privind recunoașterea calificărilor profesionale și subliniază necesitatea stabilirii de către Comisie a unei coordonări care să fie pe deplin coerentă cu Procesul de la Bologna; consideră că această legătură se poate consolida și mai mult dacă li se oferă studenților toate informațiile practice relevante cu privire la recunoașterea diplomelor obținute în străinătate și la perspectivele profesionale deschise de formarea profesională în străinătate;

43.

solicită, în cadrul revizuirii Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale și cu scopul de a realiza progrese în direcția unui veritabil Spațiu european al învățământului superior, realizarea unei comparații între cerințele minime de la nivel național în materie de formare profesională și a unor schimburi mai regulate între statele membre, autoritățile competente și organismele profesionale;

44.

propune ca recunoașterea creditelor obținute în cadrul programului Erasmus de către universitățile partenere să constituie un element obligatoriu pentru toate instituțiile care participă la programele de schimburi de studenți sprijinite prin finanțare din partea UE, pentru consolidarea Sistemului european de credite transferabile;

45.

atrage atenția asupra importanței unei aplicări coerente a sistemului ECTS; solicită Comisiei, statelor membre și instituțiilor de învățământ superior să elaboreze un tabel comparativ care să indice numărul de credite ECTS alocate cursurilor, astfel încât să asigure o coerență sporită și să faciliteze mobilitatea studenților și mobilitatea profesională; constată că studenții întâmpină obstacole în demersurile vizând transferul creditelor între universități și consideră că aceste obstacole constituie un factor disuasiv pentru participarea studenților la schimburile universitare;

46.

solicită elaborarea unei strategii eficiente pentru armonizarea deplină a titlurilor universitare în întreaga Uniune Europeană, cu o posibilă recunoaștere inversă (inclusiv a titlurilor universitare mai vechi) începând din momentul lansării Procesului de la Bologna;

47.

solicită statelor membre ale UE să adopte o decizie finală clară privind recunoașterea reciprocă deplină a calificărilor și a diplomelor sau să stabilească o foaie de parcurs pentru momentul în care această decizie va fi, în sfârșit, posibilă;

48.

solicită o mai bună structurare și consolidare a cooperării dintre universități, mărind impactul asupra instituțiilor și sistemelor de învățământ superior, în beneficiul studenților și al personalului;

49.

propune recunoașterea, de către universitățile din statele semnatare, a stagiilor de practică efectuate în cadrul programelor de mobilitate sprijinite de Comisia Europeană;

50.

solicită o mai mare transparență în ceea ce privește informațiile oferite studenților înainte de începutul unui schimb cu privire la numărul de credite care urmează să fie atribuite și invită statele membre și instituțiile de învățământ superior să coopereze în cadrul procesului de stabilire a numărului de credite care urmează să fie atribuit cursurilor; încurajează dezvoltarea unor platforme comune pentru a oferi o bază comună de cunoștințe și competențe definite de către specialiști și instituțiile de învățământ superior și având drept posibil obiectiv echivalarea anumitor diplome, asigurând în paralel menținerea particularităților naționale și inspirându-se din exemplul oferit de sistemul de recunoaștere automată a calificărilor profesionale în UE (22);

51.

solicită îmbunătățirea colaborării în rețea, a coordonării și a comunicării dintre universitățile din UE în scopul unei recunoașteri mai rapide a noilor diplome, al facilitării transferului de credite, al creșterii nivelului de cunoaștere și înțelegere a diferitelor sisteme de învățământ și formare profesională, precum și pentru a permite studenților să înțeleagă mai bine diversitatea programelor europene;

52.

invită Comisia Europeană ca, în cadrul noilor programe de educare și formare, să încurajeze, inclusiv prin stimulente financiare, cooperarea în ceea ce privește programele transnaționale de învățământ, diplomele comune și recunoașterea reciprocă; încurajează sporirea numărului de parteneriate ERASMUS pentru plasarea în stagii de practică;

53.

atrage atenția asupra existenței unui număr mare de instituții care intră în contact cu învățământul superior și cu domeniul cercetării; solicită Uniunii Europene să promoveze modalități de coordonare a acestora într-un cadru comun;

54.

consideră că ar trebui lansate inițiative de asistare a studenților în transferarea dosarelor de la o universitate la alta în timpul studiilor;

55.

solicită statelor membre și UE să ofere date actualizate și comparabile, printre altele, cu privire la reprezentarea proporțională a grupurilor vulnerabile, pe baza cărora să se monitorizeze punerea în aplicare SEIS, pentru a se elimina blocajele și problemele legate de punerea în aplicare a procesului și nu pentru a penaliza instituțiile care nu au pus încă în practică reformele prevăzute; consideră că aceste date ar trebui publicate anual, pentru fiecare țară și pentru fiecare universitate în parte, pentru a se înțelege mai ușor unde anume sunt necesare progrese;

56.

încurajează universitățile să-și armonizeze standardele academice prin încheierea de parteneriate în vederea schimbului de bune practici;

57.

solicită Comisiei și statelor membre să consolideze și să instituie noi programe de cooperare și de cercetare bazate pe interese reciproce cu universitățile din țările terțe, îndeosebi cu cele situate în zone de conflict, pentru a permite accesul la învățământul superior și la formare al studenților care provin din aceste țări, fără nicio discriminare;

58.

consideră Spațiul european al învățământului superior (SEIS), creat prin Procesul de la Bologna, un program în evoluție; prin urmare, solicită includerea în structura existentă a unui Spațiu euro-mediteraneean al învățământului superior și realizarea de progrese înspre instituirea efectivă a unui spațiu al învățământului superior pentru țările cuprinse în Parteneriatul estic, precum și în alte zone interstatale din interiorul UE; solicită Comisiei Europene să elimine obstacolele din calea mobilității studenților și a profesorilor, să sprijine dezvoltarea unei rețele a universităților euro-mediteraneene, printre care și EMUNI, și să continue bunele practici ale programelor Tempus și Erasmus Mundus;

59.

subliniază necesitatea îmbunătățirii informării cu privire la Procesul de la Bologna și la Spațiul european al învățământului superior (SEIS), printr-o politică de comunicare europeană amplă și eficientă, cu scopul de a spori atractivitatea universităților în interiorul și în afara Europei;

60.

solicită Comisiei Europene și statelor membre să garanteze transferabilitatea, în toate statele europene, a împrumuturilor și a subvențiilor, îndeosebi a burselor de merit și a celor sociale, pentru a asigura un acces egal la posibilitățile de mobilitate;

61.

promovează crearea unor mărci universitare unificate la nivel regional, în vederea consolidării prestigiului universităților la nivel internațional, în conformitate cu obiectivele Procesului de la Bologna;

62.

solicită instituțiilor UE să instituie mecanisme de sprijinire a statelor membre și a institutelor de învățământ superior în punerea în aplicare a obiectivelor de la Bologna, realizabile prin raportarea cu regularitate și prin utilizarea cu ținte precise a programelor UE, inclusiv a celor care implică colaborarea cu țări terțe în cadrul SEIS;

63.

solicită UE să sprijine îndeplinirea angajamentelor de la Bologna în cooperarea sa politică cu țările terțe relevante; solicită Comisiei și Parlamentului European să joace un rol mai proeminent în realizarea acestor eforturi;

64.

își exprimă convingerea că bilanțul efectuat cu ocazia reuniunii ministeriale de anul viitor de la București va avea drept rezultat o foaie de parcurs clară pentru realizarea unui spațiu european al învățământului superior, pe deplin funcțional până la termenul prevăzut, în anul 2020; insistă asupra necesității de a prezenta propuneri intersectoriale privind formarea în domeniul TIC, învățământul profesional, învățarea pe tot parcursul vieții și stagiile în întreprinderi, subliniind că aceste propuneri ar trebui să promoveze în mod activ incluziunea, alături de o creștere inteligentă și durabilă, care să permită UE să obțină un avantaj concurențial în lumea post-criză în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, capitalul uman, cercetarea, inovarea, spiritul antreprenorial și o economie bazată pe cunoaștere în ansamblul său;

65.

solicită Comisiei și miniștrilor educației din țările UE să se folosească pe deplin de ocazia participării lor comune la SEIS pentru a-și asuma roluri de lideri în realizarea obiectivelor de la Bologna, iar miniștrilor să-și consolideze angajamentele din cadrul Procesului de la Bologna prin angajamente comune la nivelul UE, în cadrul Consiliului, cu sprijinul Comisiei, astfel încât aceste procese care se susțin reciproc să continue printr-o punere în aplicare armonioasă;

66.

atrage atenția că Reuniunea ministerială bianuală 2012 din cadrul Procesului de la Bologna, care va avea loc la București, trebuie să țină seama de faptul că instituirea SEIS le permite UE și statelor membre să-și aducă o contribuție amplă și unificată la Procesul de la Bologna, pe baza răspunderilor comune în domeniul învățământului superior, a participării comune la proces și a angajamentelor comune de a acționa, beneficiind și de sprijinul oferit prin declarații politice de instituțiile UE;

67.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

31.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 251/33

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către un management fiabil al calității pentru statisticile europene” (COM(2011)0211),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0037/2012),

A.

întrucât Eurostat își desfășoară activitatea începând din 1953, iar necesitatea de a proteja independența sa este recunoscută la scară largă;

B.

întrucât statisticile fiabile și precise sunt esențiale pentru a permite desfășurarea unei politici economice și bugetare eficiente de către statele membre și la nivelul Uniunii;

C.

întrucât statisticile independente de înaltă calitate sunt necesare pentru a garanta succesul Strategiei Europa 2020 pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și al pachetului privind guvernanța economică, inclusiv al semestrului european;

D.

întrucât utilizatorii statisticilor ar trebui să aibă acces la date relevante, corecte și furnizate în timp util, care să fie colectate și compilate de agențiile naționale în conformitate cu principiile imparțialității, obiectivității și independenței profesionale;

E.

întrucât datele statistice ar trebui să fie accesibile publicului, ușor de înțeles atât pentru factorii de decizie politică, cât și pentru cetățeni și comparabile de la an la an;

F.

întrucât calitatea statisticilor europene depinde de integritatea întregului proces de producție; întrucât modernizarea în curs a metodelor de producere a statisticilor reprezintă o investiție publică esențială pentru a simplifica întregul lanț de producție și necesită un angajament continuu la nivelul UE și la nivel național;

G.

întrucât criza datoriei din zona euro a pus în evidență riscurile asociate inadvertenței statisticilor și fraudei statistice, apărute ca urmare a deficiențelor existente atât în ceea ce privește calitatea datelor în amonte referitoare la contabilitatea finanțelor publice, cât și în ceea ce privește sistemele actuale de guvernanță statistică;

H.

întrucât birourile de statistică nu ar trebui doar să aibă un statut independent, ci și să dispună de mecanisme și sisteme de protecție („firewall”), pentru a garanta faptul că sunt separate de procesul politic, evitând astfel disfuncțiile sistemice; totuși, trebuie subliniat, de asemenea, că statul este cel care își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea și autenticitatea datelor statistice;

I.

întrucât relațiile dintre Eurostat și curțile naționale de conturi ar trebui să fie consolidate;

J.

întrucât institutele naționale de statistică ar trebui să fie reformate în statele membre pentru a se conforma cu noua legislație europeană cât mai curând posibil;

K.

întrucât cele aproximativ 350 de reglementări din domeniul statisticii care se aplică tuturor statelor membre impun o sarcină proporțional mai mare în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor statistice în cazul statelor membre mai mici;

L.

întrucât Eurostat va furniza indicatorii economici necesari pentru supravegherea politicilor fiscale și pentru tabloul de bord al dezechilibrelor macroeconomice, alături de noi mecanisme de aplicare a legislației; întrucât reforme legislative recente, îndeosebi „pachetul de șase propuneri” privind guvernanța economică, au plasat statisticile robuste și fiabile în centrul guvernanței economice la nivelul UE,

1.

consideră că trebuie adoptată o abordare sistemică a calității, care ar putea necesita o reformă a metodei de producere a statisticilor europene și o trecere progresivă de la o abordare corectivă la o abordare preventivă a managementului calității statisticilor europene, în general, și a statisticilor finanțelor publice, în particular; salută caracterul obligatoriu al normelor privind producția și verificarea preciziei statisticilor europene; consideră că organismele statistice independente sunt esențiale pentru menținerea credibilității datelor statistice;

2.

invită Comisia să furnizeze resursele și expertiza necesare pentru a sprijini statele membre care nu dispun de suficiente resurse sau trebuie să depășească obstacole metodologice majore, pentru a asigura conformitatea și furnizarea de date de înaltă calitate;

3.

sprijină intenția Comisiei de a propune amendamente la Regulamentul (CE) nr. 223/2009 (Regulamentul privind statisticile europene), în vederea instituirii unei abordări proactive a monitorizării și evaluării datelor privind finanțele publice într-un stadiu timpuriu în amonte, pentru a permite adoptarea de măsuri corective cât mai curând posibil; sprijină propunerea de instituire a unui cadru juridic care vizează consolidarea cadrului de guvernanță, îndeosebi cu privire la independența profesională a autorităților statistice naționale și a Eurostat, și care impune statelor membre să adopte în mod formal un angajament de a adopta toate măsurile necesare la nivel național pentru a menține încrederea în statistici și pentru a permite o punere în aplicare mai riguroasă a Codului bunelor practici privind statisticile europene;

4.

îndeamnă Comisia să prezinte Parlamentului European și Consiliului propuneri de acte legislative care vizează introducerea de elemente din Codul revizuit al bunelor practici privind statisticile europene în legislația UE, cu scopul de a face o distincție clară între responsabilitățile și competențele agențiilor naționale de statistică și cele ale guvernelor statelor membre și de a asigura o responsabilitate mai transparentă și mai coordonată în ceea ce privește calitatea datelor;

5.

îndeamnă Eurostat să continue, în cooperare cu principalii furnizori de date și utilizatori de date, eforturile sale de modernizare a metodelor de producere a statisticilor europene, cu scopul de a menține rentabilitatea;

6.

invită Eurostat să garanteze că în toate statele membre sunt instituite sisteme de contabilitate a finanțelor publice într-o formă standardizată și că acestea sunt consolidate prin mecanisme de audit intern și extern, inclusiv punerea în aplicare a cadrului juridic recent revizuit al Regulamentului (CE) nr. 479/2009, precum și adoptarea unor propuneri legislative suplimentare, după caz; salută intenția Comisiei Europene de a conferi Eurostat competențe de investigație mai semnificative;

7.

subliniază faptul că toate statele membre ar trebui să se asigure că statisticile sunt corecte la toate nivelurile de guvernanță; încurajează Eurostat să informeze publicul dacă are îndoieli cu privire la corectitudine în privința tuturor tipurilor de statistici;

8.

consideră că pachetul recent adoptat privind guvernanța economică necesită norme privind datele granulare referitoare la expunerile sectorului public în raport cu garanțiile și datoriile contingente, de exemplu, prin intermediul garanțiilor din sectorul public, precum și la expunerile la parteneriatele public-privat (PPP); acestea ar trebui dezvoltate prompt și publicate de către Eurostat, ținând seama de toate nivelurile de guvernanță;

9.

salută activitatea întreprinsă de Comitetul consultativ european pentru guvernanță statistică (ESGAB), constând în asigurarea unei supravegheri independente a Eurostat și a sistemului statistic european; invită Eurostat și alte birouri de statistică să pună în aplicare recomandările ESGAB prezentate în raportul său anual din 2011;

10.

subliniază necesitatea ca Eurostat să asigure transparența în ceea ce privește propriul său personal, prin publicarea de informații referitoare la angajații săi cu statut de funcționari (încadrați în serviciul public) și cu statut de agenți contractuali și să furnizeze informații referitoare la modalitatea în care sunt detașați experții naționali;

11.

subliniază că independența serviciilor statistice trebuie protejată, atât la nivel național, cât și la nivel european, împotriva amenințării unor posibile intervenții politice;

12.

remarcă faptul că sistemul de management al calității va necesita o coordonare strânsă între Eurostat și organismele naționale responsabile pentru verificarea datelor în amonte referitoare la finanțele publice; invită Comisia să prezinte propuneri care să asigure o mai mare independență și o coerență sporită a competențelor curților de conturi naționale în verificarea calității surselor utilizate pentru a stabili datoria națională și cuantumul deficitelor și care să consolideze rolul de coordonare al Curții de Conturi Europene;

13.

subliniază faptul că gestionarea calității statisticilor financiare ale guvernului și a altor date statistice naționale, precum și precizia și raportarea la timp a datelor reprezintă o condiție prealabilă pentru ca semestrul european să funcționeze corect;

14.

recunoaște faptul că furnizarea de statistici corecte poate, în numeroase cazuri, să implice colectarea și compilarea datelor din numeroase surse; constată, prin urmare, că scurtarea programelor pentru publicarea statisticilor poate, în anumite cazuri, să reducă fiabilitatea sau acuratețea statisticilor sau să crească costul colectării datelor; recomandă ca, atunci când se analizează cele mai bune practici în acest domeniu, echilibrul între punctualitate, fiabilitate și costurile de pregătire să fie examinat cu atenție;

15.

îndeamnă Eurostat să analizeze moduri prin care publicațiile sale, îndeosebi cele online, să fie mai ușor de utilizat de către cetățeanul mediu și de către neprofesioniști, în special cu privire la utilizarea graficelor; consideră că site-ul internet al Eurostat ar trebui să permită accesul mai ușor la serii de date complete pe termen lung și să includă grafice intuitive și comparative pentru a oferi mai multă valoare adăugată cetățenilor; subliniază, în plus, că actualizările sale periodice ar trebui să ofere, în cazul în care este posibil, informații privind fiecare stat membru și serii pentru fiecare an și lună în parte, precum și serii de date pe termen lung, dacă acest lucru este posibil și util;

16.

subliniază că furnizarea de statistici corecte, relevante și de calitate ridicată este esențială pentru o dezvoltarea regională durabilă și echilibrată; constată că datele precise, exacte reprezintă o bază pentru obținerea de informații detaliate referitoare la domenii individuale, precum demografia, economia și mediul, și că, prin urmare, acestea joacă un rol esențial în procesul decizional privind dezvoltarea regională, în special în contextul implementării Strategiei Europa 2020;

17.

invită Comisia să acorde în continuare atenție necesității de a asigura informații statistice fiabile care să permită politicilor UE să reacționeze mai bine la realitățile economice, sociale și teritoriale de la nivel regional;

18.

sprijină intenția Eurostat de a crea un cadru legal pentru „Angajamentele privind fiabilitatea statisticilor”; subliniază că respectarea normei privind confidențialitatea datelor din cadrul SSE (Sistemul Statistic European), precum și a principiului subsidiarității, va contribui la creșterea încrederii în agențiile de statistică;

19.

constată că este esențială îmbunătățirea modului de funcționare a sistemelor publice de contabilitate; solicită totuși Comisiei să clarifice dacă standardizarea sistemelor publice de contabilitate în toate statele membre este necesară și posibilă; solicită Comisiei să elaboreze o metodologie comună și să implementeze soluții eficiente, adecvate și testate;

20.

subliniază nevoia elaborării unui sistem coerent de cercetare a proceselor socio-economice în zonele transfrontaliere, inclusiv a celor din regiuni situate la frontierele externe ale Uniunii Europene, împreună cu statistici pentru macroregiuni, în vederea obținerii unui tablou fiabil, complet și precis al economiei în ceea ce privește dezvoltarea regională și macroregională, care acoperă atât zonele urbane, cât și zonele rurale; este de părere că mecanismele de cercetare aferente balanței de plăți trebuie îmbunătățite; constată, în plus, că trebuie monitorizate îndeaproape conturile regionale și naționale, ca parte a unui sistem robust de management al calității pentru statisticile europene;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

31.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 251/37

—

având în vedere articolele 313 și 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1) (AII),

—

având în vedere programarea financiară actualizată a Comisiei pentru perioada 2007-2013, înaintată în conformitate cu punctul 46 din AII din 17 mai 2006 menționat anterior,

—

având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012 (2),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 21 februarie 2012 privind orientările bugetare pentru exercițiul 2013,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0040/2012),

1.

ia notă de eforturile de consolidare bugetară întreprinse de majoritatea statelor membre din cauza crizei financiare și bugetare; subliniază însă faptul că UE nu va putea face față cu succes crizei economice și sociale actuale și nu va putea preveni alte crize în viitor dacă nu realizează o integrare politică mai profundă, dacă nu dispune de instrumente comune, cum ar fi sancțiunile automate și dreptul Comisiei de a declanșa o procedură judiciară în cadrul unei proceduri privind deficitul excesiv, dar și de programe comune finanțate de UE și de resursele necesare pentru a asigura funcționarea acestora; insistă asupra faptului că redresarea economică necesită măsuri de consolidare a solidarității și de stimulare a creșterii durabile și a ocupării forței de muncă; salută faptul că Consiliul European a recunoscut acest lucru în declarația sa din 30 ianuarie 2012 și în concluziile sale adoptate în urma Summitului din 1-2 martie 2012, dar insistă asupra necesității unor măsuri concrete, în special utilizând bugetul UE ca un instrument comun; subliniază faptul că prioritățile enumerate în declarațiile menționate anterior sunt cele pe care Parlamentul European le-a susținut în cursul procedurilor bugetare precedente;

2.

se declară în continuare preocupat de criza mondială fără precedent care a afectat în mod considerabil creșterea economică și stabilitatea financiară și a provocat o înrăutățire semnificativă a deficitelor bugetare și a datoriilor publice în statele membre; înțelege preocuparea Consiliului legată de constrângerile economice și bugetare de la nivel național și este ferm convins că 2013 va fi un an-cheie pentru redresarea economică;

3.

reamintește că bugetul Uniunii Europene este unul dintre cele mai importante instrumente care demonstrează solidaritatea dintre statele membre și dintre generații și că acesta aduce o valoare adăugată evidentă, dat fiind impactul său extraordinar asupra economiei reale și a vieții de zi cu zi a cetățenilor europeni; reamintește că, în ipoteza finanțării politicilor Uniunii exclusiv de către statele membre, costul acestora ar exploda și că, văzut din această perspectivă și utilizat astfel încât să creeze sinergii, bugetul UE în sine permite obținerea în comun de economii evidente, în beneficiul tuturor; consideră că măsurile de austeritate luate la nivel național nu ar trebui să ducă la reduceri echivalente la nivelul UE, dat fiind că un euro cheltuit la acest nivel poate genera economii în 27 de state membre;

4.

subliniază că, în special în momentele de criză, eforturile colective de la nivelul UE trebuie intensificate pentru a se garanta faptul că acțiunile întreprinse produc rezultate; subliniază că bugetul anual al Uniunii Europene și efectul său de levier, prioritățile din bugetele naționale, ca și toate celelalte instrumente europene, trebuie să sprijine politicile de redresare ale statelor membre și să fie aliniate la Strategia Europa 2020 pentru creștere și locuri de muncă, acest lucru fiind esențial pentru succesul strategiei și pentru menținerea încrederii în politicile UE, în special în rândul cetățenilor; având în vedere rolul bugetului de catalizator al investițiilor, subliniază că o reducere a bugetului UE ar avea un impact negativ asupra creșterii economice și a creării de locuri de muncă în Uniune;

5.

consideră că promovarea creșterii economice și a creării de locuri de muncă impune acțiuni specifice și eforturi bugetare mai mari pentru a stimula o politică industrială sustenabilă și pe termen lung, competitivitatea, inovarea și IMM-urile, care dețin cea mai mare parte a potențialului economic al UE și care, potrivit celor mai recente studii, au creat 85 % din noile locuri de muncă nete în UE între 2002 și 2010, fiind coloana vertebrală a creșterii economice europene; prin urmare, consideră că este deosebit de importantă promovarea spiritului antreprenorial și a creării de întreprinderi prin acțiuni concrete și că ar trebui alocate resursele necesare în acest scop; prin urmare, recunoaște că este necesar să fie depuse eforturi pentru a consolida și mai mult finanțarea la nivelul UE destinată sprijinirii eforturilor de creștere economică;

6.

subliniază faptul că acest sprijin va fi esențial pentru a evita reducerea investițiilor realizate de IMM-uri, în special în domeniul cercetării și al dezvoltării, dar și pentru a promova ocuparea forței de muncă și formarea profesională, în special pentru tineri, precum și pentru a asigura menținerea competențelor; consideră că întărirea sprijinului BEI pentru IMM-uri și infrastructură ar trebui să fie considerată o prioritate-cheie, contribuind astfel la valorificarea potențialului de inovare al IMM-urilor, care este esențial pentru prosperitatea UE și pentru construirea unei societăți bazate pe cunoaștere; subliniază în acest context necesitatea de a simplifica în continuare procedurile de accesare a programelor finanțate de către UE;

7.

consideră că investiții mai substanțiale din bugetul UE într-o economie durabilă ar conduce la crearea unui număr mai mare de locuri de muncă în comparație cu bugetul actual; consideră că astfel de investiții ar putea contribui semnificativ la readucerea UE pe calea creșterii economice;

8.

subliniază că rezultatele Strategiei Europa 2020 depind în mare măsură de tinerii de astăzi, care sunt mai instruiți, mai avansați din punct de vedere tehnic și mai mobili ca oricând; prin urmare, consideră că tineretul este și va fi în continuare cel mai important factor pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în UE; este preocupat de rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor în statele membre; în aceste condiții, subliniază că trebuie depuse toate eforturile posibile la nivel național și european pentru a se garanta că locurile de muncă și creșterea economică sunt o realitate, în special pentru tineri, care reprezintă viitorul comun al UE; subliniază totodată necesitatea de a aborda de urgență provocările reprezentate de șomaj și de creșterea nivelului de sărăcie în Uniunea Europeană, în spiritul inițiativei emblematice „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale”;

9.

ia act de propunerea Comisiei de a redirecționa credite în valoare de 82 de miliarde EUR care nu au fost încă programate în cadrul fondurilor structurale ale UE (Fondul european de dezvoltare regională și Fondul social european) către măsuri de sprijinire a IMM-urilor și de combatere a șomajului în rândul tinerilor; solicită să fie informat în mod corespunzător cu privire la această inițiativă, la punerea sa în aplicare și la eventualul său impact asupra bugetului 2013;

10.

subliniază faptul că toate măsurile luate până acum pentru a combate criza ar trebui să contribuie la revenirea în direcția creșterii economice; în acest sens, consideră că măsurile de austeritate specifice care au fost deja adoptate trebuie să fie însoțite de investiții cu ținte bine definite care să ducă la o dezvoltare economică durabilă; subliniază că bugetul UE are un rol decisiv de jucat în acest context, fiind capabil să garanteze acțiuni prompte și bine coordonate în toate domeniile în vederea atenuării efectelor crizei asupra economiei reale și să acționeze drept catalizator al investițiilor, al creșterii economice și al ocupării forței de muncă în Europa;

11.

subliniază că punerea în practică bine coordonată, coerentă și la timp a angajamentelor și priorităților politice comune de la nivel național și de la nivelul UE presupune ca instituțiile naționale și cele europene să colaboreze pentru a orienta cheltuielile publice asupra domeniilor care stimulează creșterea, a evalua în prealabil efectele acțiunilor planificate, a dezvolta sinergiile dintre ele și a se asigura că acțiunile lor au un impact pozitiv, eliminând obstacolele și fructificând potențialul care nu este utilizat pe deplin; în acest sens, subliniază importanța organizării în continuare, înainte de summitul de primăvară, de prezentarea de către Comisie a proiectului de buget și de începutul procedurilor bugetare în statele membre, a unor dezbateri interparlamentare asupra orientărilor bugetare și economice comune ale statelor membre și ale Uniunii pentru a se asigura că există o coordonare între bugetele naționale și bugetul UE în cadrul general al activităților cu importanță crescută ale Parlamentului care fac parte din semestrul european, cu scopul de a consolida legitimitatea democratică a instituției, așa cum se solicită în Rezoluția din 1 decembrie 2011 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice;

12.

solicită să fie adoptat un buget responsabil și orientat către rezultate, bazat pe buna calitate a cheltuielilor și pe utilizarea optimă și în timp util a resurselor financiare de care dispune UE; în spiritul declarației membrilor Consiliului European din 30 ianuarie 2012, subliniază necesitatea de a investi în creștere și în locuri de muncă, în special în beneficiul IMM-urilor și al tinerilor; își subliniază intenția de a se angaja, împreună cu comisiile parlamentare specializate, nu numai în identificarea domeniilor concrete în care se impune intensificarea acțiunilor, ci și în identificarea posibilelor priorități negative;

13.

subliniază faptul că bugetul UE reprezintă un instrument destinat exclusiv politicilor și acțiunilor care prezintă o valoare europeană adăugată; atrage atenția asupra faptului că bugetul UE, care nu se poate afla în deficit, are un efect de levier asupra creșterii și a ocupării forței de muncă mult mai important în comparație cu cheltuielile naționale, la fel ca și capacitatea sa de a mobiliza investițiile, de a asigura stabilitatea în Europa și de a ajuta Uniunea să iasă din actuala criză economică și financiară; subliniază totuși necesitatea de a mobiliza mai multe investiții pentru a nu pune în pericol proiectele care au un rol esențial pentru redresarea economică și competitivitate; subliniază, în acest context, că dezvoltarea de noi instrumente financiare îmbunătățite ar putea amplifica și mai mult efectul de levier al contribuției aduse de cheltuielile Uniunii la creșterea economică, atrăgând investiții private și compensând astfel limitările de la nivel național prin optimizarea cheltuielilor publice;

14.

reamintește că între 2000 și 2011 bugetele naționale ale statelor membre ale UE au crescut în medie cu 62 %, în timp ce plățile de la bugetul UE au crescut cu puțin sub 42 %, chiar dacă Uniunea s-a extins de la 15 state membre la 27;

15.

va acorda o atenție deosebită în contextul procedurii bugetare 2013 punerii în aplicare a priorităților bugetare ale Parlamentului European din exercițiile precedente și va urmări îndeaproape modul de finanțare și de punere în practică a Strategiei Europa 2020, aprobată fără rezerve de statele membre, în special în ceea ce privește promovarea competitivității și a ocupării forței de muncă, precum și celelalte priorități sectoriale;

16.

salută faptul că, în cea mai recentă versiune a programării financiare pentru 2012-2013, Comisia a respectat prioritățile bugetare ale Parlamentului pentru 2012, la fel cum a procedat și în 2011, neanulând majorările anterioare; solicită ca proiectul de buget 2013 să urmeze aceeași linie;

17.

reamintește că plafoanele stabilite pentru o serie de rubrici, în special pentru rubrica 1a (competitivitate pentru creștere și locuri de muncă) și rubrica 4 (UE ca actor global), din cadrul financiar actual sunt insuficiente pentru punerea în aplicare a politicilor pe care Parlamentul, Consiliul și Comisia le-au aprobat ca priorități; reamintește, în plus, că a fost necesară revizuirea de mai multe ori a creditelor alocate anumitor politici pentru a corespunde noilor obiective și sarcini, ceea ce a impus utilizarea instrumentului de flexibilitate pentru aproape fiecare buget anual; subliniază că nu va accepta ca angajamentele politice ale UE de lungă durată să fie periclitate; reamintește, în special, că angajamentele financiare asumate în temeiul acordurilor internaționale și/sau al acordurilor dintre UE și organizațiile internaționale ar trebui respectate și incluse în mod corespunzător în proiectul de buget;

18.

reamintește că cadrul financiar multianual (CFM) 2007-2013 a fost conceput pentru a spori prosperitatea și a îmbunătăți condițiile de viață ale cetățenilor europeni, precum și pentru a fructifica întregul potențial al extinderii; începând din 2008 însă, UE a cunoscut o criză fără precedent, care a afectat fiecare buget anual; subliniază în acest context că CFM 2007-2013 nu a fost revizuit pentru a se ține seama de nevoile suplimentare de finanțare apărute în urma crizei actuale, ci, dimpotrivă, în toate bugetele începând cu 2007 au fost prevăzute marje globale semnificative sub plafoanele generale și, astfel, toate bugetele anuale au fost caracterizate de restricții și de austeritate; subliniază că, prin urmare, plățile corespunzătoare ar trebui cel puțin efectuate conform unui ciclu bugetar normal; reamintește că, în cazul programelor multianuale, plățile sunt disociate de creditele de angajament numai din cauza perioadei care precedă vărsarea efectivă a fondurilor;

19.

subliniază că, întrucât 2013 este ultimul an din actuala perioadă de programare, va fi necesară recuperarea decalajului în ceea ce privește plățile, așa cum s-a întâmplat întotdeauna la sfârșitul perspectivelor financiare, dat fiind începutul procesului de finalizare al programelor pentru 2007-2013, precum și, în ceea ce privește angajamentele, pentru a putea respecta sumele prevăzute în programarea financiară, care se ridică la aproximativ 152 de miliarde EUR pentru 2013; reiterează faptul că orice reducere artificială a nivelului plăților va întârzia îndeplinirea obligațiilor contractuale și realizarea angajamentelor asumate în trecut de UE și ar putea duce la plata de dobânzi de penalizare și la pierderea încrederii în politicile europene și a credibilității instituțiilor UE; prin urmare, subliniază faptul că datoriile contractuale ar trebui achitate cât mai curând posibil, în conformitate cu disciplina bugetară;

20.

constată că nivelul plăților, care, decurgând din angajamente anterioare, ar trebui să fie stabilit pe baza unor criterii tehnice cum ar fi nivelurile de execuție, estimările privind absorbția sau nivelul angajamentelor restante (RAL), a devenit în ultimele proceduri bugetare principalul subiect de discuții politice în Consiliu; atrage atenția asupra nivelului în creștere al RAL la sfârșitul exercițiului 2011, care se ridica la 207 miliarde EUR, ceea ce corespunde unei creșteri de aproape 7 % față de nivelul atins la sfârșitul lui 2010; în perspectiva reuniunii interinstituționale privind diferența dintre creditele de angajament și cele de plată, va demara un dialog cu Comisia pentru a clarifica pe deplin componența RAL; insistă asupra faptului că Consiliul nu ar trebui să decidă a priori nivelul plăților fără să țină seama de nevoile reale și de obligațiile legale; remarcă, de asemenea, că acumularea RAL subminează de fapt elaborarea unui buget transparent al UE, în care legătura specifică dintre angajamentele și plățile dintr-un anumit exercițiu bugetar ar trebui să fie evidentă;

21.

subliniază faptul că o abordare bazată pe principiul „contributor net la bugetul UE/beneficiar net din bugetul UE” nu ține seama în mod corespunzător de efectele colaterale foarte pozitive pe care bugetul UE le are asupra diferitelor state membre, în beneficiul obiectivelor strategice comune ale Uniunii; este foarte preocupat de creșterile foarte modeste ale plăților în ultimele două bugete, în special de faptul că în bugetul 2012 această creștere a fost mai mică decât nivelul inflației, într-un moment crucial când toate programele de investiții ar trebui să își desfășoare întregul potențial și să funcționeze la capacitate maximă;

22.

subliniază că, în interesul bunei gestiuni financiare, subfinanțarea ar trebui evitată, iar creditele ar trebui aliniate la estimări realiste privind capacitatea de absorbție; atrage atenția asupra faptului că reducerea artificială a nivelului creditelor în raport cu estimările realiste ale Comisiei ar putea avea ca efect nedorit limitarea potențialului pe care îl poate oferi nivelul final de execuție bugetară; reamintește că nivelul creditelor de plată propuse de Comisie în proiectul său de buget este stabilit în mare parte pe baza previziunilor și a capacității de execuție a statelor membre, deoarece acestea gestionează împreună cu Comisia peste 80 % din fondurile UE;

23.

regretă că, în timp ce Consiliul a refuzat în decembrie 2011 să finanțeze nevoile suplimentare identificate, anumite plăți, în valoare totală de peste 10 miliarde EUR, nu au putut fi onorate la sfârșitul lui 2011, lucru care are acum consecințe asupra plăților disponibile în 2012; observă cu preocupare că această situație a fost generată de îndoielile exprimate de Consiliu cu privire la datele de execuție și la evaluările nevoilor prezentate de Comisie, în condițiile în care Consiliul nu a oferit alte date sau surse de informație;

24.

este deci extrem de preocupat de situația plăților în 2012 și solicită Comisiei să prezinte o propunere astfel încât să fie găsită o soluție cât mai rapid în cursul acestui an, pentru a evita reapariția problemei în 2013; în plus, consideră că o astfel de utilizare a creditelor aferente exercițiului următor pentru a finanța nevoi actuale este o practică greșită de gestiune financiară și încalcă principiul anualității bugetului; își exprimă profunda îngrijorare că această practică subminează politica de neîndatorare a Uniunii;

25.

își reiterează apelul adresat Consiliului de a nu reduce în mod artificial nivelul plăților în cursul procedurii bugetare și subliniază faptul că această practică pare să conducă la un nivel nesustenabil al plăților; în cazul în care sunt făcute totuși astfel de propuneri, solicită Consiliului să identifice cu claritate programele sau proiectele UE care, în opinia sa, ar putea fi amânate sau abandonate și să justifice în mod public respectivele propuneri;

26.

în acest context, solicită Consiliului să țină seama de principiile unei întocmiri realiste și responsabile a bugetului atunci când își formulează poziția și se angajează să continue să monitorizeze în permanență execuția creditelor aferente exercițiului 2012, în special a creditelor de plată; invită Consiliul să facă același lucru, astfel încât autoritatea bugetară să poată lucra pe baza unor date comune și actualizate privind execuția și să poată formula estimări fiabile ale cheltuielilor; în acest sens, invită Consiliul și Comisia să participe la o reuniune interinstituțională în primul semestru al anului 2012, la nivelul politic adecvat, pentru a clarifica și elimina posibilele neînțelegeri apărute în legătură cu cifrele privind execuția și cu estimările privind nevoile de plată și pentru a evalua împreună situația plăților pentru exercițiile bugetare 2012 și 2013;

27.

subliniază importanța finanțării autorităților europene de supraveghere (ABE, AEAPO și AEVMP) pentru a permite punerea în aplicare în mod global a măsurilor aferente reglementării financiare, precum și a structurilor de supraveghere, cu scopul de a preveni apariția unor crize noi; subliniază faptul că finanțarea destinată autorităților europene de supraveghere și serviciilor juridice independente ar trebui să aibă prioritate în cadrul bugetului;

28.

salută acordul obținut în decembrie 2011 cu privire la finanțarea costurilor suplimentare ale proiectului ITER; îndeamnă Comisia să respecte în întregime concluziile comune ale acordului și să prezinte propuneri concrete cu privire la suma de 360 de milioane EUR în proiectul de buget 2013, prevalându-se de dispozițiile prevăzute în Regulamentul financiar și în Acordul interinstituțional (AII) din 17 mai 2006 și excluzând orice nouă revizuire a CFM în ceea ce privește ITER; își reiterează convingerea fermă că asigurarea sumei de 360 de milioane EUR în bugetul 2013 nu trebuie să compromită implementarea cu succes a celorlalte politici ale UE în cursul acestui ultim exercițiu financiar din perioada de programare, în special a celor care contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, și se opune în mod expres oricăror redistribuiri care afectează aceste priorități bugetare; subliniază faptul că, în programarea sa financiară, Comisia prevede o marjă de 47 de milioane EUR la rubrica 1a, care acoperă parțial necesarul pentru ITER;

29.

speră că, în perspectiva viitoarei aderări a Croației prevăzute pentru 1 iulie 2013, revizuirea CFM va fi adoptată rapid, în conformitate cu punctul 29 din AII („Ajustarea cadrului financiar în funcție de extindere”) și invită Comisia să prezinte o propunere privind creditele suplimentare necesare de îndată ce actul de aderare va fi fost ratificat de toate statele membre; reiterează faptul că aderarea Croației ar trebui însoțită de finanțarea suplimentară adecvată din fonduri noi, mai degrabă decât din redistribuiri pentru a doua parte a lui 2013;

30.

ia act de scrisoarea din 23 ianuarie 2012 a comisarului pentru programare financiară și buget, în care se afirmă intenția Comisiei de a reduce cu 1 % numărul de posturi din schema sa de personal deja din 2013, ținând seama în mod adecvat de efectele diferite asupra direcțiilor generale mici, mari și medii; intenționează să analizeze în detaliu intenția Comisiei de a reduce până în 2018 cu 5 % efectivul de personal din instituțiile și organele UE, în comparație cu 2013, și reamintește că acesta este un obiectiv general; reamintește că orice modificare a schemei de personal are un impact direct asupra bugetului și nu ar trebui să compromită, în niciun caz, prerogativele bugetare ale Comisiei pentru bugete și ale Parlamentului European; consideră că orice reducere pe termen scurt sau lung a efectivului de personal ar trebui să se bazeze pe o analiză prealabilă de impact și să ia în considerare în mod corespunzător, printre alte aspecte, obligațiile juridice ale Uniunii și noile competențe și sarcini suplimentare conferite instituțiilor prin tratate;

31.

reamintește importanța unei cooperări interinstituționale strânse și constructive, pe tot parcursul procedurii, și își reafirmă disponibilitatea de a contribui pe deplin la această cooperare, în conformitate cu dispozițiile TFUE; speră că prezentele orientări vor fi luate în considerare în mod corespunzător în cadrul procedurii bugetare și în pregătirea proiectului de buget;

32.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi.

31.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 251/42

—

având în vedere articolele 81 și 82 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în care se prevede adoptarea, prin procedura legislativă ordinară, a unor măsuri destinate să asigure „sprijinirea formării profesionale a magistraților și a personalului din justiție”;

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 1991 referitoare la instituirea unei Academii de Drept European (1), poziția sa din 24 septembrie 2002 privind adoptarea unei decizii a Consiliului de instituire a unei Rețele Europene de Formare Judiciară (2), Rezoluția sa din 9 iulie 2008 referitoare la rolul judecătorului național în sistemul jurisdicțional al Uniunii Europene (3) și Recomandarea sa din 7 mai 2009 adresată Consiliului privind dezvoltarea unui spațiu de justiție penală al Uniunii Europene (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la Programul de la Stockholm (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la formarea judiciară (6),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2011, întitulată „Instaurarea unui climat de încredere în justiție la nivelul UE – O nouă dimensiune a formării judiciare europene”(COM(2011)0551),

—

având în vedere proiectul–pilot privind formarea judiciară, propus de Parlament în 2011,

—

având în vedere studiul comparativ având ca obiect formarea judiciară în statele membre, comandat de Parlament și efectuat de Academia de Drept European, în colaborare cu Rețeaua europeană de formare judiciară (7),

—

având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât studiul menționat anterior a trecut în revistă activitățile desfășurate în acest domeniu de instituțiile naționale de învățământ destinate magistraților, inclusiv tipul de formare oferită, condițiile relevante și resursele bugetare, încercând, de asemenea, să identifice nevoile și să formuleze sugestii de îmbunătățire și cu privire la cele mai bune practici și cuprinde rezultatele unei analize aprofundate a experienței acumulate în ceea ce privește formarea în materie de drept al UE și a sugestiilor de ameliorare ale unui număr de peste 6 000 de judecători și procurori din statele membre;

B.

întrucât formarea judiciară ar trebui să poarte denumirea corectă de „studii judiciare”, pentru a oglindi caracterul special al dezvoltării intelectuale permanente pe care magistrații trebuie să o realizeze și faptul că persoanele cele mai nimerite să ofere studii judiciare sunt judecătorii înșiși;

C.

întrucât formarea oferită în prezent este departe de ținta stabilită de Comisie, și anume aceea de a fi disponibilă pentru jumătate din numărul persoanelor care profesează dreptul în UE;

D.

întrucât barierele lingvistice, lipsa informațiilor (disponibile în timp util) cu privire la programele existente, faptul că programele nu sunt întotdeauna adaptate nevoilor judecătorilor, împreună cu volumul ridicat de lucru și lipsa unei finanțări pertinente se numără, conform studiului, printre motivele ce stau la baza nivelului relativ scăzut de respondenți care beneficiază de formare în materie de drept UE (53% și numai o treime dintre aceștia în ultimii 3 ani);

E.

întrucât, în situația actuală de austeritate financiară, punerea în valoare a instituțiilor existente, în special a școlilor naționale de formare a magistraților, dar și a universităților și organismelor profesionale, în măsura în care sunt implicate aspectele de „drept național” ale edificării unei culturi judiciare europene constituie o dovadă de sagacitate, inclusiv din punct de vedere bugetar; întrucât, prin aceste mijloace, cele mai bune practici aplicate în statele membre pot fi identificate, promovate și răspândite în întreaga UE; întrucât, în ceea ce privește formarea în materie de drept al UE, Academia de Drept European (ERA) ar trebui să-și îndeplinească, în continuare, misiunea;

F.

întrucât, după cum a relevat deja Parlamentul, spațiul judiciar european trebuie să se sprijine pe o cultură judiciară europeană împărtășită de către practicieni, judecători și procurori, bazată nu doar pe legislația Uniunii, ci dezvoltată prin cunoașterea și înțelegerea reciprocă a sistemelor judiciare naționale, prin revizuirea în profunzime a programelor universitare, prin schimburi, vizite de studiu și cursuri de formare comune, cu sprijinul activ al Academiei de Drept European, al Rețelei europene de formare judiciară și al Institutului de Drept European;

G.

întrucât formarea judiciară ar trebui corelată cu o dezbatere privind rolul tradițional și modernizarea magistraturii, precum și modalitățile de deschidere și de lărgire a orizontului acesteia; întrucât aceasta atrage după sine învățarea limbilor și promovarea studiului în materie de drept comparat și drept internațional;

H.

întrucât, în rândul magistraților, trebuie, de asemenea, creată o cultură judiciară comună, bazată pe Carta drepturilor fundamentale, pe lucrările Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei ș.a.m.d., pentru a promova valorile centrale ale profesiei de magistrat prin discutarea și promulgarea unei etici profesionale comune, a statului de drept și a principiilor care reglementează numirea și selecția judecătorilor și pentru a evita politizarea magistraturii, promovând astfel încrederea reciprocă necesară pentru transpunerea în realitate a spațiului judiciar comun;

I.

întrucât este necesar să se creeze rețele reunind judecători provenind din culturi diferite și să se îmbunătățească coordonarea dintre rețelele existente, în vederea realizării unor „cercuri de coerență”; întrucât, pentru aceasta, comunicațiile electronice nu sunt de ajuns și trebuie să existe foruri în cadrul cărora judecătorii să poată luat contactul unii cu ceilalți, esențială fiind implicarea instanțelor din Luxemburg și din Strasbourg;

J.

întrucât studiile judiciare nu pot fi restrânse la dreptul material și la cel procedural, iar judecătorii au nevoie de o formare legată de activitatea lor judiciară și de „meșteșugul de judecător”;

1.

consideră, având în vedere constrângerile bugetare, precum și răspunsurile date de judecători în cadrul studiului, că o astfel de formare și consultanță ar putea fi oferite prin internet (video-conferințe, cursuri online, transmisiuni webstreaming) sau prin organizarea de schimburi, admițând totodată că cea mai bună opțiune sunt contactele directe; ia act de faptul că judecătorii solicită evaluarea și adaptarea în continuare a programelor de formare la necesitățile lor, părând că, în raport cu formulele de formare „clasice” (de sus în jos), ei preferă formarea interactivă, în cadrul căreia pot proceda la schimburi de experiență și pot pune în discuție studii de caz;

2.

consideră că un alt obiectiv ar fi acela de a coordona formarea oferită de școlile de formare judiciară existente și de a facilita și promova dialogul și contactele profesionale;

3.

remarcă importanța formării multilingve, dat fiind că studiile indică faptul că numărul judecătorilor care vorbesc o limbă străină suficient de bine pentru a participa activ la o formare judiciară în alte state membre este relativ mic;

4.

este de părere că o modalitate de soluționare a problemelor (costuri, formare lingvistică, eficacitate economică) constă din utilizarea tehnologiei moderne și finanțarea elaborării unor aplicații („apps”) de tipul iTunes U concepută de firma Apple; astfel de aplicații, pregătite de școlile naționale, ERA, universități și alte instituții de formare, ar consta din cursuri de formare, însoțite de materiale video, inclusiv de formare lingvistică (accentul fiind pus în special pe terminologia juridică) și din instruire având ca obiect sistemele de drept naționale, îndeosebi procedurile legale etc., care ar fi oferite magistraților în mod gratuit;

5.

consideră că participarea cu succes la astfel de cursuri este, pentru judecători, poarta de acces către Erasmus și către participarea la cursuri de formare organizate în afara granițelor;

6.

sugerează că astfel de aplicații ar putea fi, de asemenea, puse la dispoziția persoanelor care profesează dreptul, organismelor profesionale, profesorilor universitari și studenților de la drept, contra unei sume modeste, și că dezvoltarea și producerea lor ar impulsiona întrucâtva economia și ocuparea forței de muncă cu cheltuieli relativ reduse;

7.

consideră că proiectul-pilot prezentat de Luigi Berlinguer și Erminia Mazzoni, programat să se desfășoare în 2012, ar trebui să urmărească, înainte de toate, identificarea și răspândirea celor mai bune practici de organizare a accesului la legislația UE și formarea pertinentă în cadrul sistemelor judiciare naționale și al școlilor de formare; consideră, de exemplu, că UE ar trebui să încurajeze statele membre să stimuleze instituțiile de succes, cum ar fi coordonatorii care activează în domeniul dreptului UE în Italia și Țările de Jos în cadrul structurii judiciare naționale și să promoveze formarea unor astfel de coordonatori, facilitându-le activitatea la nivelul UE;

8.

opinează că proiectul-pilot ar trebui să includă constituirea unui grup de lucru alcătuit din furnizori de formare judiciară naționali și europeni, precum și din actori extra-judiciari, al cărui obiectiv ar fi acela de a identifica o serie de „noduri” tematice în materie de legislație UE, care par a fi de maximă relevanță pentru practica judiciară de fiecare zi, atât în ceea ce privește chestiunile de ordin „practic” (cum se depune o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, cum se accesează bazele de date privind dreptul UE etc.), cât și în ceea ce privește chestiunile de fond;

9.

sugerează faptul că proiectul-pilot ar putea coordona (a) schimbul de sugestii și cunoștințe cu privire la sistemele de drept individuale la nivelul fiecărei școli de formare judiciară, pornind de la rețelele și resursele existente și (b) formarea oficială și familiarizarea cu sistemele de drept străine;

10.

propune, în final, ca Comisia să organizeze un forum anual, în cadrul căruia judecătorii cu mai multă sau mai puțină experiență în domeniile juridice în care apar cel mai frecvent aspecte de drept intern și transfrontalier să poată discuta despre sectorul sau sectoarele în care s-au înregistrat dificultăți sau controverse juridice, pentru a încuraja dezbaterile, a stabili contacte, a crea canale de comunicare și a edifica încrederea și înțelegerea reciprocă; consideră că un astfel de forum ar putea oferi, de asemenea, autorităților competente, formatorilor și experților, inclusiv universităților și organismelor profesionale, ocazia de a discuta pe marginea politicii în materie de formare judiciară și a viitorului educației juridice în Europa;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

31.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 251/45

—

având în vedere articolele 3, 6 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolele 206 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția nr.182 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind interzicerea și combaterea imediată a celor mai grave forme ale muncii copiilor, Convenția nr. 138 a OIM privind vârsta minimă de încadrare în muncă și Convenția Organizației Națiunilor Unite (ONU) cu privire la drepturile copilului,

—

având în vedere încheierea Acordului internațional privind cacaua din 2010, în special articolele 42 și 43 ale acestuia,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la traficul de copii și la exploatarea copiilor în țările în curs de dezvoltare,

—

reamintind rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale (1) și Raportul său referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale (2),

—

având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, conform estimărilor OIM, peste 215 de milioane de copii din întreaga lume sunt exploatați prin muncă și desfășoară activități care ar trebui să fie abolite; întrucât 152 de milioane dintre acești copii au vârste sub 15 ani, iar 115 milioane desfășoară activități periculoase;

B.

întrucât, în sensul prezentei rezoluții, munca copiilor se referă la definiția stabilită de OIM în Convenția nr. 138 privind vârsta minimă de încadrare în muncă și, respectiv, în Convenția nr. 182 privind interzicerea și combaterea imediată a celor mai grave forme ale muncii copiilor;

C.

întrucât Parlamentul European trebuie să își dea aprobarea cu privire la încheierea Acordului internațional privind cacaua din 2010; întrucât părțile interesate s-au declarat deosebit de îngrijorate în legătură cu munca copiilor în sectorul culturii de cacao și al prelucrării boabelor de cacao;

D.

întrucât 70 % din producția de cacao la nivel mondial se realizează în Africa de Vest, iar aproximativ 7,5 milioane de persoane lucrează în domeniul producției de cacao în această regiune, aproape exclusiv în cadrul unor mici exploatații familiale, în Africa de Vest existând între 1,5 și 2 milioane de exploatații familiale; întrucât cultura boabelor de cacao presupune o utilizare foarte intensivă a forței de muncă în sezoanele de recoltare, iar producătorii se confruntă cu presiuni puternice exercitate de actorii naționali și internaționali de pe piață pentru a menține la un nivel scăzut costurile aferente forței de muncă; întrucât, în perioadele de vârf ale producției, toți membrii familiei, inclusiv copiii, sunt implicați în acest proces; întrucât munca copiilor generează riscuri inacceptabile;

E.

întrucât, în conformitate cu OIM, nu orice tip de muncă desfășurată de copii ar trebui clasificat drept o formă de exploatare prin muncă a copiilor care trebuie eliminată, iar între aceste două forme de muncă trebuie stabilită o distincție clară; întrucât participarea copiilor și adolescenților la muncă este, în general, considerată drept un element pozitiv, dacă nu afectează sănătatea sau dezvoltarea personală a copiilor și nu perturbă procesul educațional, iar sarcinile atribuite copiilor nu sunt periculoase și nu îi împiedică să frecventeze cursurile unei instituții de învățământ;

F.

întrucât din studiile desfășurate în Ghana și Côte d'Ivoire reiese că copiii care muncesc în cadrul fermelor de cacao sunt expuși unei game diverse de pericole; întrucât, în plus, este posibil ca unii dintre copiii în cauză să fie victime ale traficului de persoane, provenind din alte regiuni ale țării sau din țările învecinate; întrucât trebuie efectuate noi cercetări cu privire la amploarea muncii copiilor și a traficului de copii în regiune, deoarece nu există date verificate;

G.

întrucât este inacceptabil să se apeleze la cele mai grave forme ale muncii copiilor în sectorul culturii și al recoltării boabelor de cacao;

H.

întrucât, în ultimii ani, programele și inițiativele de combatere a celor mai grave forme ale muncii copiilor întâlnite în fermele de cacao din Africa de Vest au înregistrat progrese semnificative, deși mai trebuie depuse eforturi, având în vedere anvergura acestui sector; întrucât situațiile de conflict reapărute în regiune, în special în Coasta de Fildeș, au agravat și mai mult situația copiilor;

I.

întrucât sărăcia și lipsa de surse alternative de venituri, puținătatea sau lipsa totală a posibilităților de exercitare a unor activități extrașcolare oferite tinerilor, rigiditatea structurilor comunitate și atitudinile dominante în cadrul acestora, lipsa unei protecții juridice adecvate a drepturilor copiilor și incapacitatea de a institui un sistem de învățământ public obligatoriu pentru toți copiii indiferent de sex, fără a menționa corupția și guvernarea deficitară, creează contexte socioeconomice și reprezintă factori politici care pot contribui la perpetuarea tratamentului abuziv aplicat copiilor în unele părți ale lumii;

J.

reamintind responsabilitatea fundamentală a guvernelor de a pune în aplicare pe deplin Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Convenția nr. 138 a OMI privind vârsta minimă de încadrare în muncă și, respectiv, Convenția nr. 182 a OIM privind interzicerea și combaterea imediată a celor mai grave forme ale muncii copiilor:

K.

reamintind Strategia UE privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (2011-2014), inițiativa „Global Compact” (Pactul mondial) a Organizației Națiunilor Unite, îndeosebi principiul nr. 5 al acesteia, referitor la abolirea muncii copiilor, precum și Protocolul Harkin-Engel, toate aceste texte oferind un cadru util pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor din sectorul cacauei,

1.

invită țările care nu au ratificat până în prezent Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Convențiile nr. 138 sau 182 ale OIM să le ratifice și să le pună în aplicare cât mai rapid; apreciază, în plus, că statele ar trebui să pună în aplicare toate politicile adecvate pentru a promova sensibilizarea cu privire la abuzurilor comise împotriva copiilor pe piața muncii și cu privire la necesitatea respectării normelor naționale și internaționale;

2.

condamnă ferm folosirea muncii forțate a copiilor pe exploatațiile de cacao;

3.

invită toate părțile interesate din sectorul culturii de cacao și al prelucrării boabelor de cacao și a produselor derivate din acestea, și anume guvernele, industria mondială, producătorii de cacao, organizațiile sindicale, organizațiile neguvernamentale și consumatorii, să își onoreze responsabilitățile care le revin în ceea ce privește combaterea tuturor formelor de muncă forțată a copiilor și de trafic de copii, să își împărtășească competențele dobândite și să colaboreze în vederea asigurării unui lanț de aprovizionare durabilă cu cacao care să nu apeleze la munca copiilor;

4.

consideră că numai un cadru unitar și coordonat care abordează cauzele care stau la baza exploatării prin muncă a copiilor, pus în aplicare pe termen lung de către guverne, industrie, comercianți, producători și societatea civilă poate să aducă schimbări semnificative în acest domeniu;

5.

invită Comisia Europeană să asigure coerența politicilor în toate inițiativele sale, și anume în cele care privesc comerțul, dezvoltarea (în special în domeniul accesului copiilor la educație), drepturile omului, achizițiile publice și responsabilitatea socială a întreprinderilor și să încurajeze schimbul de bune practici între sectoarele care apelează la munca copiilor;

6.

îndeamnă Comisia Europeană să se asigure că toate acordurile comerciale conțin dispoziții eficace care urmăresc reducerea sărăciei și promovarea muncii decente și a siguranței condițiilor de muncă și includ clauze obligatorii din punct de vedere juridic referitoare la drepturile omului și la standardele sociale și de mediu recunoscute la nivel internațional, precum și clauze care să asigurare respectarea acestor standarde și măsuri aplicabile în cazul încălcării lor;

7.

reamintește că sistemul de preferințe tarifare generalizate (SPG) al UE, principalul instrument de politică comercială al UE pentru promovarea standardelor fundamentale în domeniul muncii, este în curs de revizuire și că preferințele comerciale acordate țărilor beneficiare în cadrul acestui sistem pot fi retrase în anumite circumstanțe specificate, și anume în cazul încălcării grave și sistematice a principiilor înscrise într-o serie de convenții fundamentale ale OIM, inclusiv convențiile nr. 138 și nr. 182;

8.

reamintește că Parlamentul European a decis, la 15 decembrie 2011, să își retragă aprobarea referitoare la un protocol privind produsele textile la Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Uzbekistan, din cauza preocupărilor legate de utilizarea muncii forțate a copiilor pe plantațiile de bumbac din Uzbekistan și a recomandat Uniunii Europene să studieze eventualitatea retragerii temporare a beneficiilor SPG acordate Uzbekistanului în cazul în care organele de monitorizare ale OIM concluzionează că această țară și-a încălcat în mod sistematic și grav obligațiile (3);

9.

salută toate inițiativele multipartite în care sunt implicate guvernele, industria, producătorii și societatea civilă și care au ca obiectiv eradicarea muncii copiilor, ameliorarea condițiilor de viață ale copiilor și adulților din cadrul fermelor de cacao și asigurarea unei culturi de cacao responsabile, cum ar fi recenta inițiativă regională adoptată de OCDE, Secretariatul Clubului Sahel și Africa de Vest și Inițiativa internațională privind cacaua cu scopul de a promova cele mai bune practici de combatere a celor mai grave forme ale muncii copiilor din cadrul fermelor de cacao din Africa de Vest; reamintește că, pentru a face posibil un progres real, trebuie să se adopte măsuri adecvate pentru asigurarea continuității acestor inițiative; încurajează guvernele să sprijine într-o mai mare măsură rețelele de comerț echitabil din sectorul producției de cacao și cooperativele și să le permită să își trimită produsele direct pe piețele naționale și internaționale, în acest fel evitând intermediarii și obținând prețuri corecte; invită Comisia să sprijine astfel de măsuri;

10.

sprijină punerea în aplicare a obiectivelor Protocolului privind cultura și prelucrarea boabelor de cacao și a produselor derivate ale acestora într-un mod care să fie compatibil cu Convenția 182 a OIM privind interzicerea și combaterea imediată a celor mai grave forme ale muncii copiilor (numit și „Protocolul Harkin-Engel”) și solicită ca acest protocol să fie pus în aplicare pe deplin;

11.

reamintește faptul că CEN (Comitetul European pentru Standardizare) a decis recent înființarea unui nou comitet de proiect în vederea dezvoltării unui standard european cu două componente privind cacaua trasabilă și durabilă; invită Comisia să examineze un mecanism eficace de trasabilitate a bunurilor produse prin munca forțată a copiilor și, dacă este cazul, să prezinte o propunere legislativă în acest sens; invită partenerii din cadrul Acordului internațional privind cacaua să sprijine îmbunătățirile aduse la nivelul lanțului de aprovizionare și al organizării agricultorilor, pentru a permite trasabilitatea de-a lungul întregului lanț de aprovizionare din sectorul producției de cacao;

12.

invită partenerii din cadrul Acordului internațional privind cacaua să examineze posibilitatea introducerii unui sistem acreditat de trasabilitate a lanțului de aprovizionare cu cacao care să fie auditat de către o parte terță;

13.

solicită Comisiei Europene, OIM-IPEC și altor parteneri să își continue eforturile pentru a se ajunge la o viziune mai bună asupra caracterului complex din punct de vedere economic, social și cultural al comunităților de agricultori;

14.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, UNICEF, copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, Uniunii Africane și OIM.

31.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 251/47

—

având în vedere articolul 168 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Declarația de la St. Vincent referitoare la îngrijirea și cercetarea în domeniul diabetului în Europa, adoptată cu ocazia primei reuniuni din cadrul Programului de acțiune al Declarației de la St. Vincent privind diabetul, desfășurată la St. Vincent, în perioada 10-12 octombrie 1989 (1),

—

având în vedere crearea de către Comisie, la 15 martie 2005, a unei Platforme UE privind regimul alimentar, activitatea fizică și sănătatea (2),

—

având în vedere Cartea verde a Comisei din 8 decembrie 2005, intitulată „Promovarea unei alimentații sănătoase și a activității fizice: o dimensiune europeană pentru prevenirea excesului de greutate, a obezității și a bolilor cronice”, în care sunt abordați factorii subiacenți care determină instalarea diabetului de tip 2 (COM(2005)0637),

—

având în vedere concluziile Conferinței Președinției austriece dedicate prevenirii diabetului de tip 2, desfășurată la Viena, în perioada 15-16 februarie 2006 (3),

—

având în vedere Declarația sa din 27 aprilie 2006 referitoare la diabet (4),

—

având în vedere Concluziile Consiliului privind promovarea modurilor de viață sănătoase și prevenirea diabetului tip 2 (5),

—

având în vedere Rezoluția Comitetului regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății din 11 septembrie 2006, intitulat „Prevenirea și controlul bolilor netransmisibile în Regiunea europeană a OMS” (6);

—

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 61/225 din 20 decembrie 2006 referitoare la „Ziua Mondială a Diabetului”,

—

având în vedere Decizia nr. 1350/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 de instituire a unui al doilea program de acțiune comunitară în domeniul sănătății (2008-2013) (7) și Decizia ulterioară a Comisiei din 22 februarie 2011 privind adoptarea unei decizii financiare pentru 2011 în cadrul celui de-al Doilea program de acțiune comunitară în domeniul sănătății (2008-2013) și privind criteriile de selecție, de atribuire și alte criterii pentru contribuțiile financiare la acțiunile acestui program (8),

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 23 octombrie 2007, intitulată „Împreună pentru sănătate: o abordare strategică pentru UE 2008-2013” (COM(2007)0630),

—

având în vedere cel de al șaptelea Program-cadru pentru cercetare (2007-2013) (9) și Programul-cadru pentru cercetare și inovare (COM(2011)0808),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 octombrie 2009, intitulată „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE” (COM(2009)0567),

—

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 64/265 din 20 mai 2010 referitoare la prevenirea și controlul bolilor netransmisibile,

—

având în vedere principalele rezultate și recomandări formulate în cadrul Proiectului PC7-SĂNĂTATE- 200701 instituit prin „DIAMAP – foaie de parcurs pentru cercetarea în domeniul diabetului în Europa” (10),

—

având în vedere Comunicarea din 6 octombrie 2010 a Comisiei, intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 – O Uniune a inovării” (COM(2010)0546) și parteneriatul-pilot privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate,

—

având în vedere Concluziile din 7 decembrie 2010 ale Consiliului, document intitulat „Abordări inovatoare pentru bolile cronice în sistemele publice de sănătate și asistență medicală”,

—

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU 65/238 din 24 decembrie 2010 referitoare la domeniul, modalitățile, structura și organizarea reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale privind prevenirea și controlul bolilor netransmisibile,

—

având în vedere Declarația de la Moscova, adoptată în cursul primei Conferințe ministeriale mondiale privind modurile de viață sănătoase și controlul bolilor netransmisibile, desfășurată la Moscova, în perioada 28-29 aprilie 2011 (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2011 referitoare la poziția și angajamentul Uniunii Europene în perspectiva reuniunii ONU la nivel înalt privind prevenirea și controlul bolilor netransmisibile (12),

—

având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât diabetul este una dintre bolile netransmisibile cele mai răspândite, estimându-se că afectează peste 32 de milioane de cetățeni ai UE, care reprezintă aproape 10 % din întreaga populație a UE, precum și alte 32 de milioane de cetățeni cu toleranță scăzută la glucoză și cu o foarte mare probabilitate ca aceasta să evolueze către diabet clinic manifest (13);

B.

întrucât se așteaptă ca numărul persoanelor cu diabet care trăiesc în Europa să crească cu 16,6 % până în 2030, ca rezultat al epidemiei de obezitate, al îmbătrânirii populației europene și al altor factori care nu au fost încă identificați;

C.

întrucât diabetul de tip 2 reduce speranța de viață cu 5-10 ani (14) și diabetul de tip 1 cu aproximativ 20 de ani (15) și întrucât, în UE, diabetul este responsabil pentru 352 000 de decese pe an (16), adică de decesul unui cetățean al UE la fiecare două minute;

D.

întrucât reducerea factorilor de risc identificați, în special obiceiurile legate de modul de viață, este considerată, într-o măsură din ce în ce mai mare, drept o strategie de prevenire esențială, în măsură să reducă frecvența, extinderea și complicațiile diabetului de tip 1 și de tip 2;

E.

întrucât identificarea clară a factorilor de risc pentru diabetul de tip 1 necesită încă desfășurarea unor activități de cercetare, concomitent cu cercetările privind predispoziția genetică, în condițiile în care diabetul de tip 1 este contractat la vârste din ce în ce mai timpurii;

F.

întrucât diabetul de tip 2 este o boală care poate fi prevenită și ai cărei factori de risc, cum ar fi un regim necorespunzător și neechilibrat, obezitatea, lipsa activității fizice și consumul de alcool, au fost identificați clar și pot fi abordați prin strategii de prevenire eficace;

G.

întrucât, în prezent, diabetul nu poate fi vindecat;

H.

întrucât complicațiile diabetului de tip 2 pot fi prevenite prin promovarea unui mod de viață sănătos și printr-o diagnosticare timpurie; întrucât, însă, boala este adesea diagnosticată prea târziu, un procent de până la 50 % dintre persoanele bolnave de diabet neștiind că suferă de această boală (17);

I.

întrucât, după cum s-a constatat într-un studiu recent (18), un procent de până la 75 % dintre persoanele bolnave de diabet nu-și controlează în mod corespunzător starea de sănătate, ceea ce mărește riscul de complicații, pierdere de productivitate și costuri pentru societate (19);

J.

întrucât, în majoritatea statelor membre, diabetul este răspunzător pentru peste 10 % din cheltuielile pentru îngrijirea sănătății, un procent care se ridică, uneori, la 18,5 % (20), iar costurile generale de îngrijire a sănătății pentru un cetățean UE suferind de diabet sunt, în medie, de 2 100 EUR pe an (21); întrucât aceste costuri urmează să crească, în mod inevitabil, dată fiind creșterea numărului de persoane cu diabet, îmbătrânirea populației și, în consecință, creșterea cazurilor de comorbidități multiple;

K.

întrucât, în cazul în care este tratat necorespunzător sau diagnosticat prea târziu, diabetul este una dintre principalele cauze ale atacurilor de cord, accidentelor cerebrale, orbirii, amputațiilor și insuficienței renale;

L.

întrucât promovarea modurilor de viață sănătoase și abordarea celor patru factori determinanți majori de sănătate– tutunul, regimul alimentar necorespunzător, lipsa activității fizice și alcoolul – în contextul tuturor domeniilor politicii poate contribui, în mare măsură, la prevenirea diabetului, a complicațiilor sale și a costurilor economice și sociale pe care le implică;

M.

întrucât persoanele care suferă de diabet trebuie să-și asigure propria îngrijire în proporție de 95 % (22), iar povara impusă de boală asupra persoanelor și familiilor lor are implicații nu numai financiare, ci și de natură psiho-socială și legate de reducerea calității vieții;

N.

întrucât numai 16 din cele 27 de state membre dispun de un cadru național sau de un program instituit în vederea soluționării problemei diabetului și nu există criterii clare pe baza cărora să se stabilească dacă un program este bun sau să se identifice care sunt țările cu cele mai bune practici (23); întrucât, în UE, există diferențe și inegalități considerabile în ceea ce privește calitatea tratamentelor pentru diabet;

O.

întrucât, la nivelul UE, nu există un cadru juridic privind discriminarea împotriva persoanelor care suferă de diabet sau alte boli cronice, iar prejudecățile cu care se confruntă persoanele afectate de această boală persistă încă într-o mare măsură în școli, în cadrul procesului de recrutare, la locul de muncă, în cazul polițelor de asigurare și la examinarea pentru obținerea permisului de conducere în întreaga UE;

P.

întrucât coordonarea cercetărilor în domeniul diabetului în UE suferă de pe urma lipsei finanțării și a infrastructurii, ceea ce afectează negativ competitivitatea cercetării în domeniu în UE și împiedică persoanele cu diabet să beneficieze pe deplin de cercetare în Europa;

Q.

întrucât, în prezent, nu există nicio strategie europeană de abordare a diabetului, în pofida Concluziilor Președinției austriece a Consiliului referitoare la promovarea modurilor de viață sănătoase și la prevenirea diabetului de tip 2 (24), a unei lungi liste de rezoluții ale ONU și a Declarației scrise a Parlamentului European privind diabetul,

1.

salută Concluziile Consiliului din 7 decembrie 2010 privind unele „Abordări inovatoare pentru bolile cronice în sistemele de sănătate publică și de îngrijire medicală” (25) și apelul adresat de Parlament statelor membre și Comisiei de a „iniția un proces de reflecție urmărind optimizarea răspunsului la provocările bolilor cronice;

2.

ia act de rezoluția sa din 15 septembrie 2011 menționată mai sus referitoare la poziția și angajamentul Uniunii Europene în perspectiva reuniunii ONU la nivel înalt privind prevenirea și controlul bolilor netransmisibile, care se concentrează asupra diabetului, ca una dintre cele patru boli netransmisibile majore;

3.

solicită Comisiei să dezvolte și să pună în practică o strategie UE în domeniul diabetului cu obiective clare, sub forma unei recomandări a Consiliului UE privind prevenirea, diagnosticarea, managementul, educația și cercetarea în domeniul diabetului;

4.

solicită Comisiei să elaboreze criterii și metode comune, standardizate, de colectare a datelor privind diabetul și să coordoneze, culeagă, înregistreze, monitorizeze și gestioneze, în colaborare cu statele membre, date epidemiologice detaliate referitoare la această boală, precum și date economice privind costurile directe și indirecte pe care le generează prevenirea și gestionarea diabetului;

5.

solicită statelor membre să dezvolte, să implementeze și să monitorizeze programe naționale privind diabetul, destinate să promoveze sănătatea, reducerea factorilor de risc, predicția, prevenirea, diagnosticarea timpurie și tratarea diabetului, vizând atât populația în ansamblul ei, cât și, în special, grupurile cu risc ridicat, precum și să reducă inegalitățile și să optimizeze resursele afectate îngrijirii sănătății;

6.

solicită statelor membre să promoveze prevenirea diabetului de tip 2 și a obezității (recomandând implementarea unor strategii în stadii timpurii, prin educație în școli cu privire la obiceiurile alimentare sănătoase și activitatea fizică) și strategii legate de un mod de viață sănătos, inclusiv abordări care să vizeze regimul alimentar și exercițiul fizic; subliniază, în acest sens, necesitatea de a armoniza politicile în domeniul alimentar cu obiectivul de a promova un regim alimentar sănătos și de a le permite consumatorilor să ia decizii în cunoștință de cauză și de a alege produse sănătoase, precum și diagnosticarea în stadiu timpuriu, ca principale domenii de acțiune în cadrul programelor lor naționale privind diabetul;

7.

solicită Comisiei să sprijine statele membre, promovând schimburile de cele mai bune practici în legătură cu programele naționale privind diabetul care s-au dovedit eficiente; subliniază că este necesar ca Comisia să monitorizeze neîncetat progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește implementarea programelor naționale privind diabetul, prezentând rezultatele în mod regulat, sub forma unui raport al Comisiei;

8.

solicită statelor membre să dezvolte programe de gestionare a diabetului bazate pe cele mai bune practici și pe protocoale de tratament bazate pe dovezi;

9.

solicită statelor membre să asigure accesul permanent al pacienților în cadrul asistenței medicale primare și secundare la echipe interdisciplinare de înaltă calitate, la tratamentele și tehnologiile asociate diabetului, inclusiv la tehnologiile în materie de e-sănătate și să sprijine pacienții în ceea ce privește dobândirea și menținerea priceperii și a înțelegerii necesare în vederea autogestionării competente pe toată durata vieții;

10.

solicită Comisiei și statelor membre să amelioreze coordonarea cercetărilor europene asupra diabetului, promovând colaborarea dintre cei angajați în cadrul disciplinelor de cercetare și în crearea unor infrastructuri generale comune, pentru a facilita eforturile europene de cercetare în domeniul diabetului, inclusiv în ceea ce privește identificarea factorilor de risc și prevenirea;

11.

solicită Comisiei și statelor membre să asigure sprijinul permanent pentru finanțarea în domeniul diabetului în contextul programelor-cadru actuale și viitoare ale UE pentru cercetare, considerând diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2 ca boli distincte;

12.

solicită Comisiei Europene și statelor membre să ia măsuri pentru transpunerea corespunzătoare în practică a rezultatelor summit-ului ONU din septembrie 2011 privind bolile netransmisibile;

13.

reamintește că, pentru atingerea obiectivelor legate de bolile netransmisibile și pentru depășirea provocărilor sociale, economice și a celor legate de sănătatea publică, este important ca UE și statele sale membre să integreze într-o mai mare măsură prevenirea și reducerea factorilor de risc în toate domeniile legislative și de politică relevante, în special în politicile lor în materie de mediu, alimentație și de protecție a consumatorilor;

14.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

31.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 251/52

—

având în vedere decizia Consiliului European din 16 decembrie 2005 de a acorda acestei țări statutul de țară candidată la aderarea la UE și concluziile Președinției la încheierea reuniunilor Consiliului European din 15 și 16 iunie 2006 și din 14 și 15 decembrie 2006,

—

având în vedere Rezoluțiile 845 (1993) și 817 (1993) ale Consiliului de Securitate al ONU și Rezoluția 47/225 a Adunării Generale a ONU, precum și Acordul interimar din 1995,

—

având în vedere hotărârea Curții Internaționale de Justiție privind aplicarea Acordului interimar din 13 septembrie 1995 (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei/Grecia),

—

având în vedere Raportul Comisiei privind evoluția acestei țări în 2011 (SEC(2011)1203) și Comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2011, intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări 2011-2012” (COM(2011)0666),

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare,

—

având în vedere recomandările Comisiei parlamentare mixte din 4 noiembrie 2011,

—

având în vedere Raportul final al misiunii OSCE/BIDDO de observare a alegerilor parlamentare anticipate din 5 iunie 2011,

—

având în vedere Decizia 2008/212/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în Parteneriatul pentru aderare cu această țară,

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri generale și relații externe din 13-14 decembrie 2010 și 5 decembrie 2011,

—

având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.

întrucât, la reuniunea Consiliului European de la Salonic, din 19-20 iunie 2003, li s-a promis tuturor statelor din Balcanii de Vest că vor putea deveni membre ale Uniunii Europene, promisiune reiterată la reuniunea la nivel înalt privind Balcanii de Vest de la Sarajevo, din 2 iunie 2010;

B.

întrucât Comisia și-a menținut, în raportul său privind progresele Macedoniei în 2011, recomandarea din 2009 pentru începerea negocierilor cu această țară în vederea aderării la UE;

C.

întrucât, în Strategia sa de extindere din 2011, Comisia a confirmat că „politica de extindere s-a dovedit a fi un instrument puternic de transformare a societății” și că „angajamentul, respectarea condițiilor stabilite și credibilitatea au constituit baza procesului de aderare și a reușitei acestuia”;

D.

întrucât parteneriatul de asociere a solicitat intensificarea eforturilor, cu o abordare constructivă, pentru a găsi împreună cu Grecia o soluție negociată și reciproc acceptabilă la problema denumirii, în cadrul Rezoluțiilor 817(1993) și 845(1993) ale Consiliului de Securitate al ONU și pentru a evita acțiuni care ar putea afecta în mod negativ aceste eforturi; întrucât Comisia și Consiliul au subliniat în mod repetat că este esențială menținerea relațiilor de bună vecinătate, care presupun căutarea unei soluții negociate și reciproc acceptate la problema denumirii, sub egida ONU;

E.

întrucât chestiunile bilaterale nu ar trebui să reprezinte un obstacol și nu ar trebui utilizate ca impediment în procesul de aderare, ci ar trebui abordate într-un spirit constructiv, cât mai curând și ținând seama de interesele și valorile generale ale UE;

F.

întrucât cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate rămân componente esențiale ale procesului de extindere, iar găsirea unui compromis cu privire la chestiunile care fac obiect de dispută este modalitatea optimă de a consolida cooperarea regională, în interesul menținerii păcii și relațiilor de bună vecinătate în Balcanii de Vest; întrucât continuarea procesului de aderare ar contribui la stabilitatea țării și consolidarea în mai mare măsură a relațiilor interetnice;

G.

întrucât fiecare țară candidată are nivelul său particular de progres și o dinamică proprie de aderare; întrucât UE are răspunderea de a nu lăsa deoparte nicio țară, iar credibilitatea procesului de aderare la UE poate fi compromisă de întârzierile continue în deschiderea negocierilor de aderare;

H.

întrucât această țară a fost printre primele din regiunea respectivă care a primit statutul de țară candidată, este țara în care opinia publică susține cel mai mult aderarea la UE și a primit trei ani la rând o recomandare pozitivă din partea Comisiei Europene cu privire la stabilirea unei date pentru demararea negocierilor de aderare la UE,

I.

întrucât toate țările candidate și potențial candidate ar trebui să fie tratate, în cadrul procesului de integrare, în funcție de meritele proprii,

1.

invită din nou Consiliul să stabilească neîntârziat o dată pentru demararea negocierilor de aderare cu această țară;

2.

este de acord cu evaluarea Comisiei din raportul său privind evoluția situației în 2011, în ceea ce privește îndeplinirea constantă a criteriilor politice de către această țară; regretă că recomandarea Comisiei nu a fost urmată de Consiliu, pentru al treilea an consecutiv, Consiliul neluând decizia de a deschide negocierile de aderare cu această țară la reuniunea sa din 9 decembrie 2011;

3.

subliniază importanța procesului de integrare europeană a acestei țări și a tuturor eforturilor de sprijinire a acestui obiectiv, în special inițierea verificării prealabile a armonizării legislației cu acquis-ul și realizarea celei de-a doua etape a Acordului de stabilizare și de asociere;

4.

fără a dori să descurajeze progresele binevenite realizate în vederea aderării la UE de alte țări din Balcanii de Vest, își exprimă îngrijorarea pentru faptul că ideea că progresele acestei țări au fost „depășite” ar putea fi constitui un impediment pentru îmbunătățirea continuă a relațiilor interetnice din această țară, precum și pentru faptul că nerealizarea unor progrese constante de către oricare dintre țările din regiune în vederea aderării la UE ar putea reprezenta în cele din urmă o amenințare la adresa stabilității și a securității tuturor;

5.

subliniază că, deși fiecare țară candidată are propriul nivel de progres și dinamică a aderării, UE are responsabilitatea de a nu lăsa în urmă nici o țară;

6.

ia act de comentariul Comisarului european pentru extindere și politica de vecinătate din 5 septembrie 2011, conform căruia recomandarea pozitivă a Comisiei Europene nu reprezintă un verdict definitiv; subliniază, cu toate acestea, că decizia Consiliului de a nu urma recomandarea Comisiei a creat în rândul opiniei publice macedonene o frustrare și o nemulțumire legitimă, și menționează că UE și statele sale membre nu trebuie să considere perspectiva europeană a nici unei țări de la sine înțeleasă și trebuie să depună eforturi egale în vederea accelerării procesului de aderare, într-un adevărat spirit de parteneriat;

7.

salută numirea noului șef al Delegației UE și speră că această numire va consolida relațiile dintre UE și această țară;

8.

salută începerea la 15 martie 2012 a dialogului la nivel înalt cu Comisia Europeană privind aderarea ca pe un pas înainte în procesul de aderare, care are ca scop continuarea agendei de reforme printr-un schimb de vederi susținut și prin consultări tehnice regulate în cinci domenii politice centrale: libertatea de expresie, statul de drept, reforma administrației publice, reforma electorală și criteriile economice; împărtășește opinia Comisiei și a autorităților guvernamentale potrivit căreia este necesară axarea dialogului pe capitolul 23 (sistemul judiciar și drepturile fundamentale) și capitolul 24 (justiție, libertate și securitate), care vor îmbunătăți nivelul de aplicare a criteriilor și norme de aderare ale UE; preconizează că această formă avansată de dialog va continua în alte domenii hotărâtoare ale procesului de aderare la UE; consideră că acest dialog va crea noi angajamente în direcția reformelor și va consolida relațiile noastre prin reuniuni politice bianuale;

9.

admite faptul că statutul de membru al NATO, precum și cel de membru al Uniunii Europene sunt la fel de importante pentru orientarea euroatlantică adoptată de această țară și observă că Summitul NATO de la Chicago, din mai 2012, precum și lansarea dialogului la nivel înalt privind aderarea și Consiliul European din iunie 2012 reprezintă ocazii suplimentare importante de a realiza în continuare progrese; reamintește declarația recentă a Secretarului General al NATO că invitația adresată țării va fi extinsă în momentul în care se găsește o soluție reciproc acceptabilă la problema denumirii;

10.

invită din nou autoritățile acestei țări și mass-media să acționeze în direcția creării unei atmosfere pozitive, care să contribuie la dezvoltarea relațiilor cu țările vecine și să nu încurajeze incitările la ură;

11.

ia act de decizia guvernului format în iulie 2011 de a aplica legea amnistiei în ceea ce privește cele patru cazuri legate de crime de război care au fost retrimise instanțelor naționale de către Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie în 2008; solicită guvernului să analizeze opțiuni alternative pentru a asigura accesul la justiție și despăgubirea victimelor acestor crime și a familiilor lor, în conformitate cu obligațiile dreptului umanitar internațional;

12.

ia act de hotărârea Curții Internaționale de Justiție din 5 decembrie 2011 referitoare la disputa privind denumirea; consideră că această hotărâre ar trebui să dea un nou impuls pentru a depune toate eforturile în vederea soluționării disputei cu privire la denumire, sub auspiciile ONU, și solicită părților să respecte cu bună credință această hotărâre și să o folosească pentru a intensifica dialogul, subliniind totodată necesitatea unui compromis acceptat de ambele părți; salută, în această privință, declarația mediatorului numit de ONU și apelul său către părți de a vedea acest lucru ca o ocazie de a gândi constructiv relația dintre ele și de a examina posibilitatea unei noi inițiative în vederea găsirii unei soluții definitive la această problemă;

13.

regretă foarte mult faptul că disputa privind denumirea blochează în continuare drumul acestei țări spre aderarea la UE și, prin urmare, împiedică procesul de extindere ca atare; subliniază că relațiile de bună vecinătate reprezintă un criteriu esențial pentru procesul de extindere a UE și invită guvernele în cauză să evite gesturile și demersurile controversate, precum și declarațiile care ar putea avea efecte negative asupra acestor relații;

14.

invită din nou Vicepreședintele/Înalt Reprezentant și Comisarul responsabil pentru extindere să faciliteze un acord cu privire la problema denumirii și să ofere o ghidare politică; consideră, de asemenea, că Uniunea Europeană și conducerea țării ar trebui să explice sistematic cetățenilor, înainte de referendumul pe această temă, beneficiile soluționării acestei probleme;

15.

regretă evitarea termenului „macedonean” în Raportul privind evoluția țării din 2011, tendință prezentă încă din 2009, în ciuda faptului că aceasta este modalitatea standard de a se referi la limba, cultura și identitatea acestei țări în textele Organizației Națiunilor Unite; atrage atenția asupra reacțiilor negative ale opiniei publice din anul în curs cu privire la acest aspect și solicită Comisiei să țină seama de acest fapt la elaborarea viitoarelor rapoarte; reamintește că Acordul cadru de la Ohrid se bazează pe principiul respectării identității etnice a tuturor comunităților;

16.

subliniază importanța menținerii dinamicii procesului de aderare; salută, în acest context, oferta guvernului acestei țări de a stabili un termen pentru soluționarea corespunzătoare a disputei privind denumirea, până cel târziu în momentul finalizării procesului de verificare ce urmează a fi efectuat de Comisia Europeană imediat ce încep negocierile; consideră că o serie de eforturi reale din partea guvernului și realizarea reformelor UE cu privire la toate chestiunile relevante pot contribui la crearea unui mediu politic favorabil soluționării problemelor bilaterale, așa cum s-a demonstrat în cursul altor procese de extindere; subliniază că procesul paralel al soluționării chestiunilor bilaterale și continuării negocierilor de aderare, pe baza modelului Slovenia - Croația, va aduce beneficii atât ambelor țări, cât și UE;

17.

își reiterează solicitarea către Comisie și Consiliu de a începe elaborarea, în conformitate cu tratatele UE, a unui mecanism de arbitraj aplicabil la nivel general, care să aibă ca scop soluționarea problemelor bilaterale dintre țările candidate și statele membre;

18.

salută alegerea noului parlament și crearea rapidă a unei coaliții de guvernare în urma alegerilor parlamentare anticipate; solicită consolidarea dialogului politic, atrăgând atenția asupra rolului parlamentului, ca instituție democratică, în dezbaterea și soluționarea problemelor generate de diferențele politice; observă că, în rezoluția Adunării Naționale, au fost salutate recomandările din raportul privind situația țării în acest an și că rezoluția a fost adoptată prin consens; invită toți actorii politici din această țară să-și dubleze eforturile în vederea demarării reformelor necesare, incluzând implementarea efectivă și respectarea recomandărilor Comisiei;

19.

felicită această țară pentru modul în care au avut loc alegerile parlamentare anticipate din 5 iunie 2011 și salută evaluarea realizată de OSCE/BIDDO conform căreia acestea au fost competitive, transparente și bine administrate peste tot în țară; atrage însă atenția asupra anumitor deficiențe și solicită autorităților să dea curs recomandărilor comunității internaționale, în special concluziilor și recomandărilor misiunii de observare a alegerilor a OSCE/ODIHR, precum și celor ale observatorilor interni din asociația „Most”, cum ar fi actualizarea listelor alegătorilor, garantarea unei acoperiri echilibrate de către presă atât a guvernului, cât și a partidelor de opoziție, inclusiv în cazul postului public de televiziune, protejarea funcționarilor publici împotriva tuturor tipurilor de presiuni politice, asigurarea monitorizării eficiente a finanțării partidelor și finanțări publice transparente, măsuri pentru alegătorii din străinătate și respectarea deplină a separației dintre structurile de stat și de partid; solicită autorităților competente să se ocupe cât mai curând de aceste probleme;

20.

salută sfârșitul boicoturilor parlamentare și consideră că o consolidare mai pronunțată a democrației în această țară poate fi realizată doar printr-un spirit mai puternic al dialogului politic în cadrul instituțiilor democratice existente, la care să ia parte toate partidele politice; solicită întărirea rolului parlamentului de supervizare a guvernului și a agențiilor acestuia; solicită alocarea fondurilor necesare și numirea personalul suplimentar necesar pentru înființarea Institutului Parlamentar; încurajează progresele realizate prin introducerea audierilor parlamentare de control și susține un efort suplimentar din partea Uniunii Europene pentru a acorda asistență tehnică Adunării Naționale, permițându-i acesteia din urmă să-și dezvolte activitățile curente; încurajează colaborarea permanentă a Comisiei parlamentare mixte cu Parlamentul European;

21.

felicită această țară pentru performanțele economice bune și pentru menținerea stabilității macroeconomice; felicită guvernul pentru ocuparea celei de-a treia poziții în topul mondial al țărilor care au înregistrat cel mai mare succes în ultimii cinci ani în ceea ce privește realizarea reformelor legate de reglementare, conform raportului Băncii Mondiale intitulat „Doing Business”; regretă că recesiunea economică globală a afectat investițiile directe străine, care rămân la un nivel foarte scăzut; consideră că potențialul de dezvoltare în domeniul investițiilor, al comerțului și în cel economic reprezintă în continuare un argument decisiv pentru continuarea procesului de aderare a acestei țări la UE;

22.

consideră că previzibilitatea juridică și aplicarea efectivă a legii sunt esențiale în vederea consolidării mediului de afaceri pentru întreprinderile naționale și pentru investitorii străini; solicită guvernului, de aceea, să-și accelereze demersurile în vederea creării unui sistem judiciar eficient și independent, precum și a unei administrații profesioniste, competente și imparțiale, demersuri care să includă măsuri în vederea consolidării independenței și a capacităților agențiilor de reglementare și de supraveghere;

23.

recunoaște existența problemei ratei ridicate a șomajului și a sărăciei, care continuă să reprezinte o povară pentru această țară; salută dezbaterea cu privire la salariul minim care are loc actualmente în parlament; reamintește clasarea slabă a țării în Indexul ONU al dezvoltării umane și salută adoptarea Strategiei împotriva sărăciei și a excluziunii sociale; solicită guvernului să depună mai multe eforturi pentru a soluționa chestiunea șomajului structural și pentru a proteja categoriile vulnerabile, dar subliniază, totodată, că singura soluție la problema gravă a ratei permanent ridicate a șomajului în această țară este o creștere economică durabilă și crearea unui mediu de afaceri propice; solicită, în acest scop, guvernului să susțină întreprinderile mici și mijlocii, facilitându-le accesul la finanțare și îl încurajează să-și continue buna practică de a consulta reprezentanții comunității de afaceri;

24.

salută faptul că această țară a urcat, în ultimii cinci ani, 40 de locuri în indicele anticorupție al Transparency International; salută modificările aduse cadrului juridic al politicii de combatere a corupției, în conformitate cu recomandările GRECO; împărtășește însă punctul de vedere al Comisiei, conform căruia corupția reprezintă în continuare o problemă serioasă; solicită să se depună eforturi neîntrerupte pentru a reuși condamnarea, în urma unei judecăți nepartizane, a vinovaților în cazurile de corupție, inclusiv în cea la nivel înalt și în domenii cheie precum achizițiile publice; subliniază necesitatea creșterii transparenței în ceea ce privește cheltuielile publice și finanțarea partidelor politice; invită investitorii și întreprinderile din Uniunea Europeană care au relații comerciale cu această țară să joace un rol de lider mai important între omologii lor și să se opună corupției împreună cu partenerii lor locali;

25.

ia act de una dintre concluziile raportului privind evoluția situației în țară, conform căreia independența și imparțialitatea Comisiei naționale pentru prevenirea corupției nu sunt încă asigurate; solicită o protecție juridică și instituțională mai bună a persoanelor din interior care semnalează nereguli; salută noul Cod de procedură penală adoptat în cadrul reformei mai ample a domeniului justiției penale, care ar trebui să îmbunătățească procedurile de anchetare a cazurilor complexe de crimă organizată și de corupție; salută numirea, începând de anul viitor, a unei echipe de anchetă care va fi direct subordonată Parchetului și speră că astfel mai multe cazuri înaintate de comisie vor conduce la condamnări reale; solicită guvernului să aloce fondurile și personalul necesar Comisiei naționale pentru prevenirea corupției; subliniază că voința politică este esențială pentru combaterea corupției sistemice;

26.

ia act de adoptarea pachetului juridic amplu care vizează o consolidare suplimentară a eficienței și independenței sistemului judiciar; salută, în această privință, acțiunile eficiente ale Academiei pentru judecători și procurori și implementarea unui sistem de atribuire aleatorie a cauzelor; încurajează autoritățile responsabile să aplice în continuare legislația de combatere a corupției și să crească independența, eficiența și resursele sistemului judiciar; atrage atenția asupra faptului că este important ca instanțele să funcționeze fără interferențe din sfera politică; salută eforturile depuse pentru creșterea eficienței și transparenței instanțelor; subliniază necesitatea de a crea un registru al urmăririlor penale și al condamnărilor, pe baza căruia să se poată măsura progresele înregistrate; solicită unificarea jurisprudenței pentru a se asigura caracterul previzibil al sistemului judiciar și încrederea opiniei publice;

27.

felicită această țară cu ocazia aniversării, în 2011, a 20 de ani de la pronunțarea independenței sale și a 10 ani de încheierea Acordului-cadru de la Ohrid; subliniază că acest acord poate fi un model de soluționare eficientă a conflictelor interetnice, menținându-se, totodată, integritatea teritorială și reformând structurile de stat; subliniază, cu toate acestea, că sunt necesare eforturi mai intense pentru a realiza reconcilierea deplină a părților și pentru a pune bazele consolidării unor instituții democratice imparțiale și interetnice;

28.

felicită prim-ministrul pentru discursul său din 5 septembrie 2011, în care salută multiculturalismul ca model social și politic al țării, subliniind necesitatea implementării ACO și a fixării unui obiectiv de „integrare fără asimilare”; susține angajamentele luate în legătură cu aplicarea Acordului-cadru de la Ohrid pentru o perioadă de încă zece ani;

29.

ia act de adoptarea recentă a mai multor legi, în special a unor modificări ale legii privind limbile și utilizarea simbolurilor; solicită ca în toate localitățile comisiile pentru relațiile între comunități să fie susținute în mod activ;

30.

ia act cu îngrijorare de argumentele istorice invocate în dezbaterea actuală, inclusiv de fenomenul „antichizării”, care riscă să provoace creșterea tensiunilor cu țările vecine și să creeze noi diviziuni interne;

31.

subliniază necesitatea unei pregătiri adecvate și a unei organizări operaționale a recensământului, în conformitate cu legea și cu standardele Eurostat; solicită guvernului să prezinte un plan credibil pentru realizarea acestui proces; observă importanța pragului de 20 % pentru acordarea anumitor drepturi în temeiul ACO, dar insistă asupra faptului că niciun tip de discriminare nu poate fi vreodată fi justificată, în privința albanezilor sau a oricărei alte comunități etnice minoritare, pe baza procentului din populație pe care aceștia îl reprezintă;

32.

solicită acțiuni mult mai puternice pentru a combate separarea, în sistemul de învățământ, a copiilor din diferite grupuri etnice, susținând totodată dreptul tuturor la educație în limba maternă; subliniază, în acest sens, că este important să se elaboreze manuale noi, vizând îmbunătățirea înțelegerii reciproce, și să se pună capăt practicii nocive a alternanței etnice, încă prezentă în anumite școli; solicită, ținând seama de importanța sa vitală în această țară, ca educația să fie susținută mai mult prin Instrumentul de asistență pentru preaderare, cu condiția combaterii efective a segregării educaționale;

33.

susține măsurile decisive în vederea descentralizării politice din această țară, descrise de guvern ca fiind „pilonul principal” al Acordului-cadru de la Ohrid și considerate în interesul unei administrații publice bune; salută adoptarea unor planuri de acțiune în acest sens;

34.

susține recomandarea Comisiei Europene pentru un ritm mai accelerat al procesului de descentralizare; solicită, în vederea descentralizării, să se realizeze o reechilibrare substanțială între bugetul central și cele locale; subliniază importanța transparenței obiectivității și imparțialității în acordarea subvențiilor către municipalități; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că unele administrații locale se confruntă cu probleme financiare din cauza lipsei de capacități în ceea ce privește gestiunea financiară și îndeamnă guvernul, atunci când este necesar cu sprijinul Comisiei, să le ofere acestora asistența tehnică adecvată;

35.

salută programul eficient de cooperare între administrațiile locale, susținut de PNUD, și invită UE să sprijine mai mult această practică;

36.

își exprimă profunda îngrijorare pentru evoluțiile recente din media și pentru faptul că proprietatea asupra mass-media este în continuare opacă și foarte concentrată; recomandă acestei țări să dea dovadă de un angajament absolut în ceea ce privește libertatea și pluralismul mass-mediei, inclusiv printr-o dezbatere bine informată și pluralistă cu privire la problemele legate de reformă identificate în Raportul privind evoluția țării; salută invitația adresată reprezentantei OSCE pentru libertatea mass-mediei de a participa la noua masă rotundă privind libertatea presei și susține declarația acesteia conform căreia, dacă, pe de-o parte, toată mass-media trebuie să respecte normele legale și financiare legate de activitatea desfășurată, pe de altă parte, justiția nu trebuie să urmărească în mod special mass-media care critică un anumit partid; solicită, prin urmare, autorităților să asigure respectarea statului de drept și a libertății mass-mediei în țară și să se asigure că evaluarea Comisiei va rămâne pozitivă și în viitor;

37.

solicită distribuirea echitabilă și transparentă a veniturilor publicitare de la guvern între toate organismele publice de radiodifuziune, fără a se ține seama de conținutul editorial sau de înclinația politică; susține recomandarea Comisiei de a lua măsuri pentru ca televiziunea publică să-și îndeplinească obiectivele și funcția imparțială de unui organism public de radiodifuziune; invită autoritățile să adopte modificările necesare pentru a alinia legea privind radiodifuziunea la legislația UE;

38.

solicită să se depună eforturi pentru a evita abuzurile în materie de acțiuni pentru calomnie intentate jurnaliștilor din motive politice; salută anunțul recent făcut de guvern referitor la eliminarea din codul penal a legii privind calomnierea și la suspendarea proceselor în curs împotriva jurnaliștilor; subliniază că libertatea mass-mediei reprezintă piatra de temelie a democrației și un imperativ pentru orice țară care aspiră să devină stat membru al UE; împărtășește opinia că sectorul mass-mediei ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare standarde profesionale înalte pentru jurnaliști și să adere la normele de etică jurnalistică; invită autoritățile să elaboreze legi antitrust în domeniul mass-mediei, precum și măsuri de prevenire a influenței politice în acest domeniu;

39.

salută faptul că libertatea de gândire, de conștiință și de religie este în general asigurată; încurajează guvernul să-și continue eforturile de consolidare a politicilor antidiscriminare și subliniază importanța combaterii discriminării pe motive etnice, inclusiv a discriminării împotriva cetățenilor care își afirmă deschis identitatea și/sau originea etnică bulgară;

40.

salută înființarea, în acest an, a unei comisii antidiscriminare și solicită ca Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și rețeaua agențiilor independente europene antidiscriminare „Equinet” să susțină și să colaboreze pe deplin cu această comisie în activitatea sa; salută faptul că trei plângeri pentru discriminare pe motiv de orientare sexuală prezentate de Coaliția pentru drepturi sexuale și de sănătate sunt în prezent examinate de Comisie;

41.

solicită consolidarea politicilor în domeniul antidiscriminării și aplicarea efectivă a acestora, inclusiv intensificarea eforturilor de a proteja drepturile femeilor și ale copiilor, precum și pe cele ale persoanelor cu dizabilități; salută rolul activ și eficient al Clubului femeilor din parlament, dar este îngrijorat de participarea încă redusă a femeilor la viața politică la nivel local și consideră că ar trebui să fie îmbunătățite și puse în aplicare programe educaționale care vizează implicarea femeilor în viața civilă și politică; solicită eforturi suplimentare în vederea dezinstituționalizării persoanelor cu dizabilități; salută ratificarea de către parlament, la 7 decembrie 2011, a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

42.

este îngrijorat de faptul că s-au înregistrat doar progrese modeste în ceea ce privește egalitatea de gen și drepturile femeilor; încurajează guvernul să considere egalitatea de gen o prioritate politică și să sprijine mai mult activitățile și inițiativele care vizează combaterea obiceiurilor, tradițiilor și stereotipurilor discriminatorii, care subminează drepturile de bază ale femeilor;

43.

solicită din nou ca legea privind prevenirea și protecția împotriva discriminării să fie modificată astfel încât să interzică discriminarea pe motive de orientare sexuală, care face obiectul articolului 19 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, și subliniază că acest lucru este o condiție necesară pentru aderare; își exprimă îngrijorarea cu privire la manualele universitare și școlare care descriu homosexualitatea ca fiind o boală și solicită modificarea imediată a acestora; invită Comisia să elaboreze programe de consolidare a capacităților care să întărească societatea civilă, inclusiv comunitatea LGBT;

44.

salută președinția Decadei de integrare a romilor deținută în prezent de această țară și speră că acest fapt va inspira în continuare realizarea unor progrese cu privire la integrarea romilor în viața politică, socială și economică; salută progresele realizate în integrarea romilor în sistemul de învățământ, prin creșterea numărului de înscrieri în învățământul secundar și universitar, precum și reprezentarea îmbunătățită a romilor în cadrul serviciului public; atrage atenția, cu toate acestea, asupra concluziilor Comisiei referitoare la faptul că sunt necesare eforturi continue pentru a consolida încrederea, în special în domeniul educației, al culturii și al limbii; își reafirmă îngrijorarea cu privire la condițiile de trai foarte dificile ale comunității rome și la faptul că romii se confruntă în continuare cu discriminări în legătură cu accesul la educație, la piața muncii și la serviciile medicale și sociale; atrage atenția asupra situației extrem de dificile a femeilor și copiilor romi care trăiesc sub pragul sărăciei și solicită autorităților să ia măsuri urgente pentru a soluționa această problemă;