3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/1

---

2013/C 225/01

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

JO C 215, 27.7.2013

Publicații anterioare

JO C 207, 20.7.2013

JO C 189, 29.6.2013

JO C 178, 22.6.2013

JO C 171, 15.6.2013

JO C 164, 8.6.2013

JO C 156, 1.6.2013

Aceste texte sunt disponibile pe:

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/2

---

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 6 iunie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-383/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolele 56 TFUE și 63 TFUE - Articolele 36 și 40 de Acordul privind SEE - Legislație fiscală - Scutire fiscală aplicabilă numai dobânzilor plătite de băncile rezidente, cu excluderea celor plătite de băncile stabilite în străinătate)

2013/C 225/02

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și F. Dintilhac, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentanți: J.-C. Halleux și M. Jacobs, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 56 TFUE și 63 TFUE — Încălcarea articolelor 36 și 40 din Acordul privind Spațiul Economic European — Restricții privind libera prestare a serviciilor și libera circulație a capitalurilor — Dispoziții naționale ce stabilesc o scutire de impozit aplicabilă numai dobânzilor plătite de băncile belgiene, cu excluderea celor plătite de băncile nerezidente — Impozitare discriminatorie

Dispozitivul

1.

Prin introducerea și prin menținerea unui regim ce stabilește o impozitare discriminatorie a dobânzilor plătite de băncile nerezidente, care rezultă din aplicarea unei scutiri fiscale numai dobânzilor plătite de băncile rezidente, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 TFUE și al articolului 36 din Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992.

2.	Obligă Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 274, 9.10.2010.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/2

---

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 30 mai 2013 — Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-512/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Transport - Directiva 91/440/CEE - Dezvoltarea căilor ferate comunitare - Directiva 2001/14/CE - Alocarea capacităților de infrastructură feroviară - Articolul 6 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/14 - Lipsa persistentă de echilibru financiar - Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatele (3) și (4) din Directiva 91/440 - Lipsa de măsuri de stimulare a administratorului infrastructurii - Articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/14 - Calculul tarifului pentru accesul minim)

2013/C 225/03

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. Støvlbæk și K. Herrmann, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentanți: M. Szpunar, precum și K. Bożekowska-Zawisza și M. Laszuk, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek și T. Müller, precum și J. Očková, agenți), Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de S. Fiorentino, avvocato dello Stato)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma dispozițiilor articolului 6 alin. (3) și Anexei II la Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (JO L 237, p. 25, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 86-89), precum și dispozițiilor articolelor 4 alin. (2), 6 alin. (1)-(3) 7 alin. (3), 8 alin. (1) și 14 alin. (2) din Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare și certificarea în materie de siguranță (JO L 75, p. 29, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 66)

Dispozitivul

1.

Prin faptul că nu a adoptat măsuri de stimulare a administratorului infrastructurii feroviare pentru a reduce costurile de furnizare a infrastructurii și nivelul tarifelor de acces, precum și prin faptul că a permis includerea în calculul tarifelor pentru setul minim de prestații și accesul pe rețea la infrastructuri a unor costuri care nu pot fi considerate direct imputabile exploatării serviciilor de transport feroviar, Republica Polonă nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) și, respectiv, al articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.

2.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3.	Comisia Europeană, Republica Polonă, Republica Cehă și Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 30, 29.1.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/3

---

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 27 iunie 2013 — Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-569/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 94/22/CE - Condiții de acordare și de folosire a autorizațiilor de prospectare, de explorare și de extracție a hidrocarburilor - Acces nediscriminatoriu)

2013/C 225/04

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herrmann și M. Owsiany-Hornung, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentanți: M. Szpunar, M. Drwięcki și B. Majczyna, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transpunere incorectă și/sau incompletă a articolului 2 alineatul (2), a articolului 3 alineatul (1), precum și a articolului 5 punctele 1 și 2 din Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor (JO L 164, p. 3, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 173) — Acces nediscriminatoriu la aceste activități și la exercitarea lor

Dispozitivul

1.

Prin neadoptarea măsurilor adecvate pentru a garanta că accesul la activitățile de prospectare, de explorare și de extracție a hidrocarburilor este lipsit de orice discriminare între entitățile interesate și că autorizațiile de exercitare a acestor activități sunt acordate în urma unei proceduri în care toate entitățile interesate pot depune cereri pe baza unor criterii publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene înainte de începutul perioadei de depunere a cererilor, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (2 și al articolului 5 punctele 1 și 2 din Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Comisia Europeană și Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 46, 12.2.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/3

---

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Apelacyjny — Sąd Pracy i Ubezpieczeń Społecznych w Białymstoku — Polonia) — Janina Wencel/Zakład Ubezpieczeń Społecznych w Białymstoku

(Cauza C-589/10) (1)

(Articolul 45 TFUE - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 10 - Prestații pentru limită de vârstă - Reședință obișnuită în două state membre diferite - Dreptul la o pensie de urmaș în unul dintre aceste state și dreptul la o pensie pentru limită de vârstă în celălalt stat - Retragere a uneia dintre aceste prestații - Recuperarea prestațiilor pretins nedatorate)

2013/C 225/05

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Apelacyjny — Sąd Pracy i Ubezpieczeń Społecznych w Białymstoku

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Janina Wencel

Pârâtă: Zakład Ubezpieczeń Społecznych w Białymstoku

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Sąd Apelacyjny w Białymstoku — Interpretarea articolului 20 alineatul (2) și a articolului 21 TFUE, precum și a articolului 10 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26) — Prestație de limită de vârstă — Eliminarea clauzelor de reședință — Interdicția de suprimare a unei prestații ca urmare a faptului că beneficiarul are reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care se află instituția debitoare — Cetățean al Uniunii care are reședința în același timp în două state membre, fără să fi optat pentru un domiciliu unic și care beneficiază de o pensie de soț supraviețuitor într-un stat și de o pensie pentru limită de vârstă în alt stat — Reglementare națională care permite într-un astfel de caz reanalizarea dreptului la pensie și rambursarea pensiei plătite în cursul ultimilor trei ani.

Dispozitivul

Articolul 10 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 de aplicare a regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 592/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008, trebuie interpretat în sensul că, în vederea aplicării regulamentului menționat, o persoană nu poate să aibă concomitent două reședințe obișnuite, pe teritoriul a două state membre diferite.

În temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 1408/71 menționat, în special al articolului 12 alineatul (2) și al articolului 46a, o instituție competentă dintr-un stat membru nu poate în mod valabil, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, să procedeze la retragerea retroactivă a dreptului beneficiarului la o pensie pentru limită de vârstă și să îi solicite rambursarea pensiilor plătite pretins fără drept, pentru motivul că acesta primește o pensie de urmaș în alt stat membru, pe al cărui teritoriu a avut de asemenea o reședință. Cu toate acestea, cuantumul acestei pensii pentru limită de vârstă primită în primul stat membru poate să sufere o reducere în limita cuantumului prestațiilor primite în celălalt stat membru, în temeiul aplicării unei eventuale norme naționale de interzicere a cumulului.

Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, unei decizii prin care se dispune reducerea cuantumului pensiei pentru limită de vârstă primite în primul stat membru în limita cuantumului prestațiilor primite în celălalt stat membru, în temeiul aplicării unei eventuale norme de interzicere a cumulului, cu condiția ca decizia menționată să nu determine, pentru beneficiarul acestor prestații, o situație defavorabilă în raport cu cea în care se găsește o persoană a cărei situație nu prezintă niciun element transfrontalier și, în cazul în care s-ar constata existența unui astfel de dezavantaj, ca aceasta să fie justificată de considerente obiective și să fie proporțională cu obiectivul urmărit în mod legitim de dreptul național, situație care trebuie verificată de instanța de trimitere.

---

(1)  JO C 89, 19.3.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/4

---

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 8 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour constitutionnelle — Belgia) — Eric Libert, Christian Van Eycken, Max Bleeckx, Syndicat national des propriétaires et copropriétaires (ASBL), Olivier de Clippele/Gouvernement flamand (C-197/11), All Projects & Developments NVși alții/Vlaamse Regering (C-203/11)

(Cauzele conexate C-197/11 și C-203/11) (1)

(Libertăți fundamentale - Restricție - Justificare - Ajutoare de stat - Noțiunea „contract de achiziții publice de lucrări” - Terenuri și construcții situate în anumite comune - Reglementare regională care condiționează cesionarea acestora de existența unei „legături suficiente” a potențialului cumpărător sau chiriaș cu comuna țintă - Obligație socială impusă beneficiarilor construcțiilor și persoanelor care efectuează parcelări - Stimulente fiscale și mecanisme de subvenționare)

2013/C 225/06

Limba de procedură: franceza și olandeza

Instanța de trimitere

Cour constitutionnelle

Părțile din procedura principală

(Cauza C-197/11)

Reclamanți: Eric Libert, Christian Van Eycken, Max Bleeckx, Syndicat national des propriétaires et copropriétaires (ASBL), Olivier de Clippele

Pârât: Gouvernement flamand

Cu participarea: Collège de la Commission communautaire française, Gouvernement de la Communauté française, Conseil des ministres

(Cauza C-203/11)

Reclamanți: All Projects & Developments NV și alții

Pârât: Vlaamse Regering

Cu participarea: College van de Franse Gemeenschapscommissie, Franse Gemeenschapsregering, Ministerraad, Immo Vilvo NV, PSR Brownfield Developers NV

Obiectul

(Cauza C-197/11)

Cerere de decizie preliminară — Cour constitutionnelle — Interpretarea articolelor 21, 45, 49, 56 și 63 TFUE și articolele 22 și 24 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56) — Compatibilitatea cu aceste dispoziții a unei reglementări naționale care condiționează cesionarea terenurilor și a construcțiilor situate în anumite comune de existența unei legături suficiente a candidatului cumpărător sau chiriaș cu comuna țintă — Încălcarea dreptului de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre — Obiectiv de interes general — Principiul proporționalității

(Cauza C-203/11)

Cerere de decizie preliminară — Grondwettelijk Hof — Interpretarea articolelor 21 TFUE, 45 TFUE, 49 TFUE, 56 TFUE, 63 TFUE, 107 TFUE și 108 TFUE, precum și a articolului 86 alineatul (2) CE — Interpretarea articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116), a articolelor 22 și 24 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56), a articolului 2 alineatul (2) literele (a) și (j), a articolului 4 punctul 6 și a articolelor 9, 14 și 15 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50) — Ajutoare acordate de state — Reglementare regională în materia politicii funciare și imobiliare — Locuințe sociale — Achiziții publice de lucrări — Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Restricții

Dispozitivul

1.

Articolele 21 TFUE, 45 TFUE, 49 TFUE, 56 TFUE și 63 TFUE, precum și articolele 22 și 24 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE se opun unei reglementări precum cea prevăzută de cartea 5 din Decretul Regiunii Flamande din 27 martie 2009 privind politica în domeniul funciar și imobiliar, care condiționează cesionarea unor bunuri imobile situate în comunele țintă desemnate de Vlaamse Regering de verificarea de către o comisie provincială de evaluare a existenței unei „legături suficiente” între potențialul cumpărător sau chiriaș și aceste comune.

2.

Articolul 63 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări precum cea prevăzută de cartea 4 din decretul menționat al Regiunii Flamande, conform căreia este impusă o „obligație socială” anumitor operatori economici cu ocazia acordării unei autorizații de construcție sau de parcelare acestora din urmă, în măsura în care instanța de trimitere constată că reglementarea în cauză este necesară și adecvată pentru realizarea obiectivului care urmărește garantarea unei oferte suficiente de locuințe persoanelor care dispun de un venit redus sau altor categorii defavorizate din cadrul populației locale.

3.

Stimulentele fiscale și mecanismele de subvenționare prevăzute de același decret al Regiunii Flamande pot fi calificate drept ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Este de competența instanței de trimitere să aprecieze dacă sunt îndeplinite condițiile privind existența unui ajutor de stat și, în cazul unui răspuns afirmativ, în ceea ce privește măsurile prevăzute de cartea 4 din acest decret care urmăresc compensarea obligației sociale căreia îi sunt supuși beneficiarii construcțiilor și persoanele care efectuează parcelări, să verifice dacă Decizia 2005/842/CE a Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) [CE] la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general se aplică totuși în privința unor astfel de măsuri.

4.

Realizarea de locuințe sociale care ulterior trebuie să fie vândute la prețuri plafonate unui organism public de gestionare a locuințelor sociale sau, prin subrogarea acestuia, prestatorului de servicii care a realizat aceste locuințe intră sub incidența noțiunii „contract de achiziții publice de lucrări” definite la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, în versiunea care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009, în cazul în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute de această dispoziție, aspect care trebuie să fie verificat de instanța de trimitere.

---

(1)  JO C 211, 16.7.2011.

JO C 219, 23.7.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/5

---

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Düsseldorf — Germania) — Melzer/MF Global UK Ltd

(Cauza C-228/11) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă - Competențe speciale în materie delictuală sau cvasidelictuală - Participare transfrontalieră a mai multor persoane la același act ilicit - Posibilitatea de a stabili competența teritorială în funcție de locul unde a fost săvârșită fapta de către un autor al prejudiciului, altul decât pârâtul („wechselseitige Handlungsortzurechnung”))

2013/C 225/07

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamant: Melzer

Pârâtă: MF Global UK Ltd

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Landgericht Düsseldorf (Germania) — Interpretarea articolului 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001 L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Competențe speciale în materie delictuală și cvasidelictuală — Stabilirea competenței teritoriale pentru soluționarea unei acțiuni în despăgubiri în cazul participării transfrontaliere a mai multor persoane la săvârșirea aceleași fapte ilicite — Posibilitatea de a stabili această competență în funcție de locul în care a fost săvârșită fapta prejudiciabilă de către un autor al acesteia, altul decât pârâtul.

Dispozitivul

Articolul 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că nu permite să se stabilească, în temeiul locului unde s-a produs fapta generatoare imputată unuia dintre presupușii autori ai unui prejudiciu, care nu este parte la litigiu, o competență jurisdicțională în privința unui alt presupus autor al prejudiciului respectiv care nu a acționat în raza teritorială a instanței sesizate.

---

(1)  JO C 211, 16.7.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/6

---

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 25 iunie 2013 — Comisia Europeană/Republica Cehă

(Cauza C-241/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2003/41/CE - Activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale - Netranspunere parțială în termenul prevăzut - Hotărâre a Curții prin care se constată existența neîndeplinirii obligațiilor - Neexecutare - Articolul 260 alineatul (2) TFUE - Sancțiuni pecuniare - Sumă forfetară)

2013/C 225/08

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: Z. Malůšková, N. Yerrell și K.-Ph. Wojcik, agenți)

Pârâtă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek și J. Očková, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Articolul 260 TFUE — Neexecutarea Hotărârii Curții din 14 ianuarie 2010, pronunțată în cauza C-343/08, Comisia/Republica Cehă — Neadoptarea în termenul prevăzut a tuturor actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (JO L 235, p. 10, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 219) — Impunere a unei sume forfetare și a unei penalități cu titlu cominatoriu

Dispozitivul

1.

Întrucât nu a adoptat, la data la care a expirat termenul acordat în scrisoarea de punere în întârziere adresată de Comisia Europeană Republicii Cehe în temeiul articolului 260 alineatul (2) TFUE, toate măsurile pe care le impunea executarea Hotărârii din 14 ianuarie 2010, Comisia/Republica Cehă (C-343/08), Republica Cehă nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 alineatul (1) TFUE.

2.	Obligă Republica Cehă la plata către Comisia Europeană, în contul „Resurse proprii ale Uniunii Europene”, a unei sume forfetare de 250 000 de euro.

3.	Obligă Republica Cehă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 232, 6.8.2011

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/6

---

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 30 mai 2013 — Comisia Europeană/Regatul Suediei

(Cauza C-270/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2006/24/CE - Păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice - Hotărâre a Curții prin care se constată o neîndeplinire a obligațiilor - Neexecutare - Articolul 260 TFUE - Sancțiuni pecuniare - Impunerea unei sume forfetare)

2013/C 225/09

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Tufvesson și D. Maidani, precum și F. Coudert, agenți)

Pârât: Regatul Suediei (reprezentanți: A. Falk și C. Meyer-Seitz, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Articolul 260 TFUE — Neexecutarea Hotărârii Curții din 4 februarie 2010 pronunțată în cauza C-185/09, Comisia/Suedia — Cerere de stabilire a unor penalități cu titlu cominatoriu.

Dispozitivul

1.

Prin neadoptarea măsurilor necesare pe care le impune executarea Hotărârii din 4 februarie 2010, Comisia/Suedia (C-185/09), privind netranspunerea în dreptul său intern a dispozițiilor Directivei 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE, precum și prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma directivei menționate, Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 TFUE.

2.	Obligă Regatul Suediei la plata către Comisia Europeană, în contul „Resurse proprii ale Uniunii Europene”, a unei sume forfetare de 3 milioane de euro.

3.	Obligă Regatul Suediei la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 226, 30.7.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/7

---

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 4 iunie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Regatul Unit] — ZZ/Secretary of State for the Home Department

(Cauza C-300/11) (1)

(Libera circulație a persoanelor - Directiva 2004/38/CE - Decizie prin care unui cetățean al Uniunii Europene i se interzice accesul pe teritoriul unui stat membru din motive de siguranță publică - Articolul 30 alineatul (2) din directiva menționată - Obligație de a informa cetățeanul în cauză cu privire la motivarea acestei decizii - Divulgare contrară intereselor siguranței statului - Dreptul fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă)

2013/C 225/10

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din procedura principală

Reclamant: ZZ

Pârât: Secretary of State for the Home Department

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Interpretarea articolului 30 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56) în lumina articolului 346 alineatul (1) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene — Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă — Decizie de îndepărtare a unui cetățean al unui stat membru de pe teritoriul unui alt stat membru din motive de securitate publică — Obligația de informare a cetățeanului vizat cu privire la motivele îndepărtării sale în pofida faptului că autoritățile responsabile consideră că o asemenea divulgare este contrară intereselor de securitate a statului

Dispozitivul

Articolul 30 alineatul (2) și articolul 31 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretate, în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în sensul că impun ca instanța națională competentă să se asigure că nedivulgarea în mod precis și complet de către autoritatea națională competentă către persoana interesată a motivelor pe care se bazează o decizie adoptată în temeiul articolului 27 din această directivă, precum și a elementelor de probă aferente acestora este limitată la strictul necesar și că îi este comunicată persoanei interesate, în orice caz, esența respectivelor motive, într-un mod care să țină seama corespunzător de confidențialitatea necesară a elementelor de probă.

---

(1)  JO C 252, 27.8.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/7

---

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf — Germania) — Piepenbrock Dienstleistungen GmbH & Co KG/Kreis Düren

(Cauza C-386/11) (1)

(Achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Noțiunea „contract de achiziții publice” - Articolul 1 alineatul (2) litera (a) - Contract încheiat între două colectivități teritoriale - Transferul de către o entitate al sarcinii de curățenie în unele dintre clădirile sale către cealaltă entitate în schimbul unei compensații financiare)

2013/C 225/11

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Piepenbrock Dienstleistungen GmbH & Co KG

Pârât: Kreis Düren

Cu participarea: Stadt Düren

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Oberlandesgericht Düsseldorf — Interpretarea articolului 1 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116) — Convenție potrivit căreia o colectivitate teritorială transferă, contra rambursării cheltuielilor efectuate, gestiunea curățeniei clădirilor publice pe care le deține în proprietate către o colectivitate locală pe teritoriul căreia se află clădirile în cauză — Calificarea acestei convenții drept contract de achiziții publice de servicii sau drept cooperare intercomunală, nesupusă normelor de drept al Uniunii în materie de achiziții publice

Dispozitivul

Un contract precum cel în discuție în litigiul principal, prin care, fără a institui o cooperare între entitățile publice contractante în scopul punerii în aplicare a unei misiuni de serviciu public comune, o entitate publică încredințează altei entități publice misiunea de curățenie a clădirilor de birouri, administrative și școlare, cu rezervarea competenței de control al bunei executări a acestei misiuni, în schimbul unei compensații financiare care se consideră că corespunde costurilor generate de realizarea misiunii menționate, a doua entitate fiind în plus autorizată să apeleze la terți care au eventual capacitatea de a acționa pe piață pentru îndeplinirea acestei misiuni, constituie un contract de achiziții publice de servicii în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii.

---

(1)  JO C 311, 22.10.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/8

---

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 30 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Bíróság — Ungaria) — Erika Jőrös/Aegon Magyarország Hitel Zrt.

(Cauza C-397/11) (1)

(Directiva 93/13/CEE - Clauzele abuzive care figurează în contractele încheiate cu consumatorii - Examinare din oficiu de către instanța națională a caracterului abuziv al unei clauze contractuale - Consecințele care trebuie deduse de instanța națională din constatarea caracterului abuziv al clauzei)

2013/C 225/12

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék (fostă Fővárosi Bíróság)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Erika Jőrös

Pârâtă: Aegon Magyarország Hitel Zrt.

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Fővárosi Bíróság — Interpretarea articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 02, p. 273) — Legislație națională care prevede că o instanță națională are o competență limitată de examinare a caracterului abuziv al așa-numitelor contracte de adeziune în cazul în care părțile nu îi solicită expres constatarea acestui caracter abuziv — Posiblitatea ca instanța națională de apel să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze care apare într-un contract supus aprecierii acesteia în condițiile în care acest aspect nu a fost invocat în primă instanță, iar, conform normelor naționale, în apel, nu se pot lua în considerare fapte sau probe noi

Dispozitivul

1.

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că, din moment ce instanța națională, sesizată în apel cu un litigiu privind validitatea clauzelor cuprinse într-un contract încheiat între un vânzător sau furnizor și un consumator pe baza unui formular preredactat de către respectivul vânzător sau furnizor, poate să examineze, potrivit normelor de procedură interne, orice cauză de nulitate care rezultă fără echivoc din elementele prezentate în procedura în primă instanță și, eventual, să recalifice temeiul juridic invocat pentru a demonstra nevaliditatea acestor clauze, în funcție de faptele stabilite, ea poate să aprecieze, din oficiu sau prin recalificarea temeiului juridic al cererii, caracterul abuziv al respectivelor clauze în raport cu criterii stabilite în această directivă.

2.

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că instanța națională care constată caracterul abuziv al unei clauze contractuale este obligată, pe de o parte, fără a aștepta ca consumatorul să prezinte o cerere în acest sens, să stabilească toate consecințele care decurg, potrivit dreptului național, din această constatare pentru a se asigura că această clauză nu creează obligații pentru consumator și, pe de altă parte, să aprecieze, în principiu pe baza unor criterii obiective, dacă respectivul contract poate continua să existe fără acea clauză.

3.

Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că instanța națională care a constatat din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale trebuie, în măsura posibilului, să aplice normele sale de procedură internă astfel încât să stabilească toate consecințele care decurg, potrivit dreptului național, din constatarea caracterului abuziv al clauzei în discuție pentru a se asigura că aceasta nu creează obligații pentru consumator.

---

(1)  JO C 331, 12.11.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/9

---

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 27 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Verwertungsgesellschaft Wort (VG Wort)/Kyocera, fostă Kyocera Mita Deutschland GmbH, Epson Deutschland GmbH, Xerox GmbH (C-457/11), Canon Deutschland GmbH (C-458/11) și Fujitsu Technology Solutions GmbH (C-459/11), Hewlett-Packard GmbH (C-460/11)/Verwertungsgesellschaft Wort (VG Wort)

(Cauze conexate C-457/11-C-460/11) (1)

(Proprietate intelectuală și industrială - Dreptul de autor și drepturile conexe în societatea informațională - Directiva 2001/29/CE - Dreptul de reproducere - Compensație echitabilă - Noțiunea „reproduceri pe hârtie sau pe orice suport similar, realizate prin folosirea oricărui tip de tehnici fotografice sau prin alt proces cu efecte similare” - Consecințele neaplicării măsurilor tehnice disponibile pentru a preveni sau a limita actele neautorizate - Consecințele unei autorizări exprese sau implicite de a realiza reproduceri)

2013/C 225/13

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamante: Verwertungsgesellschaft Wort (VG Wort), Fujitsu Technology Solutions GmbH (C-459/11), Hewlett-Packard GmbH (C-460/11)

Pârâte: Kyocera, fostă Kyocera Mita Deutschland GmbH, Epson Deutschland GmbH, Xerox GmbH (C-457/11), Canon Deutschland GmbH (C-458/11), Verwertungsgesellschaft Wort (VG Wort)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Bundesgerichtshof — Interpretarea Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială 17/vol. 1, p. 230, rectificare în JO 2008, L 314, p. 16) — Dreptul de reproducere — Noțiunea „reproduceri pe hârtie sau orice suport similar, realizate prin folosirea oricărui tip de tehnici fotografice sau prin alt proces cu efecte similare” cuprinsă la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din directiva menționată — Eventuala includere a reproducerilor efectuate cu ajutorul imprimantelor și trasatoarelor

Dispozitivul

1.

Actele de utilizare a operelor și a altor obiecte protejate efectuate în perioada cuprinsă între 22 iunie 2001, data intrării în vigoare a Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, și 22 decembrie 2002, data expirării termenului ei de transpunere, nu intră sub incidența acestei directive.

2.

În cadrul unei excepții sau al unei limitări prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/29, un eventual act prin care titularul de drepturi a autorizat reproducerea operei sale sau a altui obiect protejat nu are nicio incidență asupra compensației echitabile, indiferent dacă aceasta este prevăzută în mod obligatoriu sau facultativ în temeiul dispoziției aplicabile din directiva menționată.

3.	Posibilitatea de a aplica măsurile tehnice prevăzute la articolul 6 din Directiva 2001/29 nu poate face inaplicabilă condiția unei compensații echitabile prevăzută la articolul 5 alineatul (2) litera (b) din această directivă.

4.

La notion de «reproduction effectuée au moyen de toute technique photographique ou de tout autre procédé ayant des effets similaires», au sens de l’article 5, paragraphe 2, sous a), de la directive 2001/29, doit être interprétée en ce sens qu’elle englobe des reproductions effectuées à l’aide d’une imprimante et d’un ordinateur personnel, dans le cas où ces appareils sont reliés entre eux. Dans cette hypothèse, il est loisible aux États membres d’instaurer un système selon lequel la compensation équitable est acquittée par les personnes disposant d’un appareil contribuant, de façon non autonome, au procédé unique de reproduction de l’œuvre ou de l’autre objet protégé sur le support donné, dans la mesure où ces dernières ont la possibilité de répercuter le coût de la redevance sur leurs clients, étant entendu que le montant global de la compensation équitable due en contrepartie du préjudice subi par l’auteur à l’issue d’un tel procédé unique ne doit pas être différent, en substance, de celui fixé pour la reproduction obtenue au moyen d’un seul appareil.

---

(1)  JO C 362, 10.12.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/9

---

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 iunie 2013 — Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-485/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Rețele și servicii de comunicații electronice - Directiva 2002/20/CE - Articolul 12 - Taxe administrative aplicabile întreprinderilor titulare de autorizații generale - Legislație națională - Operatori de telecomunicații electronice - Obligația de plată a unei taxe suplimentare)

2013/C 225/14

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bordes și G. Braun, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și J. — S. Pilczer, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent), Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér, K. Szíjjártó, K. Molnár și A. Szilágyi, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 12 din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (JO L 108, p. 21, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183) — Taxe și redevențe aplicabile întreprinderilor titulare de autorizații generale — Compatibilitatea unei legislații naționale care introduce o taxă suplimentară aplicată operatorilor de telecomunicații electronice

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Regatul Spaniei și Ungaria suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 355, 3.12.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/10

---

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 30 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof te Amsterdam — Țările de Jos) — Dirk Frederik Asbeek Brusse, Katarina de Man Garabito/Jahani BV

(Cauza C-488/11) (1)

(Directiva 93/13/CEE - Clauzele abuzive care figurează în contractele încheiate cu consumatorii - Contract de închiriere a unei locuințe încheiat între un comerciant care închiriază spații locative și un locatar care acționează în scop privat - Examinare din oficiu de către instanța națională a caracterului abuziv al unei clauze contractuale - Clauză penală - Anularea clauzei)

2013/C 225/15

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof te Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Dirk Frederik Asbeek Brusse, Katarina de Man Garabito

Pârâtă: Jahani BV

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Gerechtshof te Amsterdam — Interpretarea articolului 6 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273) — Contract de închiriere între un locator persoană juridică având ca obiect de activitate închirierea de imobile și un locatar privat — Calificarea locatorului drept vânzător sau furnizor de servicii — Norme de ordine publică

Dispozitivul

1.

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că, sub rezerva clauzelor care reflectă dispoziții legislative sau norme administrative obligatorii prevăzute în dreptul național, aspect care trebuie verificat de către instanța națională, ea se aplică unui contract de închiriere a unui spațiu cu destinație de locuință, încheiat între un locator care acționează în scopuri legate de activitatea sa profesională și un locatar care acționează în scopuri care nu sunt legate de activitatea sa profesională.

2.

Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că: — atunci când instanța națională, fiind sesizată cu o acțiune introdusă de un vânzător sau furnizor împotriva unui consumator, cu privire la executarea unui contract, are competența, potrivit normelor de procedură interne, să examineze din oficiu caracterul contrar normelor naționale de ordine publică al clauzei care stă la baza cererii, aceasta trebuie în aceeași modalitate, atunci când stabilește că respectiva clauză intră în domeniul de aplicare al directivei, să examineze din oficiu caracterul eventual abuziv al acesteia în raport cu criteriile stabilite în respectiva directivă; — atunci când instanța națională are competența, potrivit normelor de procedură interne, să anuleze din oficiu o clauză contrară ordinii publică sau unei dispoziții legale obligatorii al cărei conținut justifică această sancțiune, aceasta trebuie, în principiu, după ce a dat părților posibilitatea unei dezbateri în contradictoriu, să anuleze din oficiu o clauză contractuală al cărei caracter abuziv l-a constatat în raport cu criteriile stabilite în directivă.

3.

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că nu permite instanței naționale, atunci când stabilește caracterul abuziv al unei clauze penale dintr-un contract încheiat între un vânzător sau furnizor și un consumator, să se limiteze, astfel cum o autorizează dreptul național, să reducă cuantumul penalităților pe care această clauză le pune în sarcina consumatorului, ci îi impune să excludă pur și simplu aplicarea clauzei respective în ceea ce privește consumatorul.

---

(1)  JO C 13, 14.1.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/11

---

Hotărârea Curții (Camera a a treia) din 27 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Giudice di Pace di Mercato San Severino — Italia) — Ciro Di Donna/Società imballaggi metallici Salerno Srl (SIMSA)

(Cauza C-492/11) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă - Medierea în materie civilă și comercială - Directiva 2008/52/CE - Reglementare națională care prevede o procedură de mediere obligatorie - Nepronunțare asupra fondului)

2013/C 225/16

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Giudice di Pace di Mercato San Severino

Părțile din procedura principală

Reclamant: Ciro Di Donna

Pârâtă: Società imballaggi metallici Salerno Srl (SIMSA)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Giudice di Pace di Mercato San Severino — Interpretarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (JO L 136, p. 3) — Reglementare națională care impune o încercare de conciliere prealabilă introducerii unei acțiuni în justiție, care poate afecta atât introducerea, cât și durata și modul de soluționare a unei astfel de acțiuni

Dispozitivul

Nu mai este necesar să se răspundă la întrebările adresate cu titlu preliminar de Giudice di pace di Mercato San Severino prin decizia din 21 septembrie 2011 în cauza C-492/11.

---

(1)  JO C 347, 26.11.2011

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/11

---

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 8 mai 2013 — ENI SpA/Comisia Europeană

(Cauza C-508/11) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegeri - Piața cauciucului butadienic și a cauciucului stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie - Imputabilitatea comportamentului ilicit al filialelor în sarcina societăților-mamă ale acestora - Prezumție de exercitare efectivă a unei influențe decisive - Obligația de motivare - Gravitatea încălcării - Factor de multiplicare în scopul asigurării unui efect descurajator - Impact real asupra pieței - Circumstanțe agravante - Încălcări repetate)

2013/C 225/17

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: ENI SpA (reprezentanți: G. M. Roberi și I. Perego, avvocati)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: V. di Bucci, G. Conte și L Malferrari, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 13 iulie 2011 — ENI/Comisia (T-39/07), prin care Tribunalul a respins în parte cererea având ca obiect anularea, în ceea ce privește Eni SpA, a Deciziei C(2006) 5700 final a Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie), sau, cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea amenzii aplicate Eni — Dovada încălcării — Imputabilitatea comportamentului ilicit — Nemotivare.

Dispozitivul

1.	Respinge recursul principal și recursul incident.

2.	Obligă Eni SpA la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului principal.

3.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului incident.

---

(1)  JO C 340, 19.11.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/12

---

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 iunie 2013 — Versalis SpA, fostă Polimeri Europa SpA/Comisia Europeană

(Cauza C-511/11 P) (1)

(Recurs - Înțelegeri - Piața cauciucului butadienic și a cauciucului stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie - Stabilirea unor prețuri-țintă, împărțirea clienților prin acorduri de neagresiune și schimburi de informații comerciale - Probă - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Cuantumul amenzii - Gravitatea și durata încălcării - Circumstanță agravantă - Încălcări repetate)

2013/C 225/18

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Versalis SpA, fostă Polimeri Europa SpA (reprezentanți: M. Siragusa, F. Moretti și L. Nascimbene, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, L Malferrari și G. Conte, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 13 iulie 2011, Polimeri Europa/Comisia (T-59/07), prin care Tribunalul a respins o cerere având ca obiect anularea Deciziei C(2006) 5700 final a Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie), sau, cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea amenzii aplicate Polimeri Europa SpA — Încălcarea dreptului la apărare — Imputabilitatea comportamentului ilicit — Nemotivare

Dispozitivul

1.	Respinge recursul principal și recursul incident.

2.	Obligă Versalis SpA la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului principal.

3.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului incident.

---

(1)  JO C 340, 19.11.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/12

---

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 30 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad — Bulgaria) — Zuheyr Frayeh Halaf/Darzhavna agentsia za bezhantsite pri Ministerskia savet

(Cauza C-528/11) (1)

(Azil - Regulamentul (CE) nr. 343/2003 - Determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate în unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe - Articolul 3 alineatul (2) - Putere de apreciere a statelor membre - Rolul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați - Obligația statelor membre de a invita această instituție să prezinte o opinie - Inexistență)

2013/C 225/19

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamant: Zuheyr Frayeh Halaf

Pârâtă: Darzhavna agentsia za bezhantsite pri Ministerskia savet

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Administrativen sad Sofia-grad — Interpretarea articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (JO L 50, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 56) — Cerere de azil deja prezentată într-un alt stat membru — Obligația statului membru solicitat de a-și asuma responsabilitatea privind examinarea unei cereri de azil, în temeiul clauzei de suveranitate prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din regulamentul menționat, în cazul neconformității cu normele internaționale privind drepturile omului și cu articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a legislației și a practicilor privind azilul ale statului membru responsabil — Legislația statului membru solicitat care nu prevede nici criterii, nici norme de procedură pentru aplicarea clauzei de suveranitate — Probe admisibile privind neconformitatea cu dreptul Uniunii în materie de azil, în ipoteza în care nu există hotărâri ale Curții de Justiție prin care să se constate că prin săvârșirea acestor încălcări, statul membru responsabil în materie de azil nu și-a îndeplinit obligațiile.

Dispozitivul

1.

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe trebuie interpretat în sensul că permite unui stat membru, pe care criteriile prevăzute în capitolul III din acest regulament nu îl desemnează responsabil, să examineze o cerere de azil chiar în cazul în care nu există nicio împrejurare care să justifice aplicarea clauzei umanitare prevăzute la articolul 15 din regulament. Această posibilitate nu este subordonată împrejurării că statul membru responsabil în temeiul criteriilor menționate nu a răspuns unei cereri de reprimire a solicitantului de azil în cauză.

2.

Statul membru în care se află solicitantul de azil nu este obligat, în cadrul procesului de determinare a statului membru responsabil, să solicite o opinie a Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în cazul în care din documentele acestei organizații rezultă că statul membru pe care criteriile prevăzute în capitolul III din Regulamentul nr. 343/2003 îl desemnează responsabil ar încălca normele dreptului Uniunii în materie de azil.

---

(1)  JO C 370, 17.12.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/13

---

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 8 mai 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Immigration and Asylum Chamber) London — Regatul Unit] — Olaitan Ajoke Alarape, Olukayode Azeez Tijani/Secretary of State for the Home Department

(Cauza C-529/11) (1)

(Libera circulație a persoanelor - Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 - Articolul 12 - Soțul divorțat al unui resortisant al unui stat membru care a lucrat într-un alt stat membru - Copil major care își continuă studiile în statul membru gazdă - Drept de ședere al părintelui resortisant al unui stat terț - Directiva 2004/38/CE - Articolele 16-18 - Drept de ședere permanentă al membrilor familiei unui cetățean al Uniunii care nu au cetățenia unui stat membru - Ședere legală - Ședere întemeiată pe articolul 12 menționat)

2013/C 225/20

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Immigration and Asylum Chamber) London

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Olaitan Ajoke Alarape, Olukayode Azeez Tijani

Pârât: Secretary of State for the Home Department

Cu participarea: AIRE Centre

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Upper Tribunal (Immigration and Asylum Chamber) London — Interpretarea articolului 12 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (JO L 257, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 01, p. 1) — Drept de ședere, ulterior divorțului de un resortisant al unui alt stat membru care și-a exercitat dreptul la liberă circulație, al unui resortisant al unui stat terț care asigură îngrijirea copilului său, care are mai mult de 21 ani și studiază în statul membru gazdă — Noțiunea „părinte care asigură în fapt îngrijirea unui copil” — Criterii de apreciere

Dispozitivul

1.

Părintele unui copil care a împlinit vârsta majoratului și care a avut acces la educație în temeiul articolului 12 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, poate continua să beneficieze de un drept de ședere derivat, conform aceluiași articol, în cazul în care copilul are nevoie în continuare de prezența și de îngrijirea acestuia pentru a-și putea continua și finaliza studiile, aspect a cărui apreciere revine instanței de trimitere, ținând seama de ansamblul circumstanțelor din cauza cu care este sesizată.

2.

Perioadele de ședere într-un stat membru gazdă efectuate de membrii familiei unui cetățean al Uniunii care nu au cetățenia unui stat membru în temeiul exclusiv al articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2004/38/CE, și fără a fi îndeplinite condițiile pentru a beneficia de un drept de ședere conform directivei menționate nu pot fi luate în considerare în scopul dobândirii de către membrii de familie respectivi a dreptului de ședere permanentă în sensul acesteia.

---

(1)  JO C 370, 17.12.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/13

---

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 30 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší správní soud — Republica Cehă) — Mehmet Arslan/Policie ČR, Krajské ředitelství policie Ústeckého kraje, odbor cizinecké policie

(Cauza C-534/11) (1)

(Spațiul de libertate, securitate și justiție - Directiva 2008/115/CE - Standarde și proceduri comune pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală - Aplicabilitate cu privire la solicitanții de azil - Posibilitate de a menține în custodie publică un resortisant al unei țări terțe după formularea unei cereri de azil)

2013/C 225/21

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší správní soud

Părțile din procedura principală

Reclamant: Mehmet Arslan

Pârâtă: Policie ČR, Krajské ředitelství policie Ústeckého kraje, odbor cizinecké policie

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Nejvyšší správní soud (Republica Cehă) — Interpretarea articolului 2 alineatul (1) coroborat cu considerentul (9) al Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348 p. 98) — Domeniu de aplicare — Luare în custodie a unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru, în vederea expulzării sale în situația în care acesta a formulat o cerere de azil în sensul Directivei 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (JO L 326 p. 13, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 242)

Dispozitivul

1.

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală coroborat cu considerentul (9) al acesteia trebuie interpretat în sensul că directiva amintită nu este aplicabilă unui resortisant al unei țări terțe care a formulat o cerere de protecție internațională, în sensul Directivei 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat, și aceasta în perioada cuprinsă între formularea cererii menționate și adoptarea deciziei în primă instanță care statuează asupra acestei cereri sau, dacă este cazul, soluționarea căii de atac introduse împotriva deciziei respective.

2.

Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre și Directiva 2005/85 nu se opun ca resortisantul unei țări terțe, care a formulat o cerere de protecție internațională în sensul Directivei 2005/85 după ce a fost luat în custodie publică în temeiul articolului 15 din Directiva 2008/115, să fie menținut în custodie publică în temeiul unei dispoziții din dreptul național în situația în care, în urma unei aprecieri de la caz la caz a tuturor împrejurărilor relevante, reiese că această cerere a fost formulată cu unicul scop de a întârzia sau de a compromite executarea deciziei de returnare și că este obiectiv necesar să se mențină măsura luării în custodie publică pentru a se evita ca persoana interesată să se sustragă definitiv de la returnarea sa.

---

(1)  JO C 65, 3.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/14

---

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 27 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Staatssecretaris van Financiën/Codirex Expeditie BV

(Cauza C-542/11) (1)

(Codul vamal comunitar - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Mărfuri depozitate temporar - Mărfuri necomunitare - Regim vamal de tranzit comunitar extern - Momentul atribuirii unei destinații vamale - Acceptarea declarației vamale - Acordarea liberului de vamă mărfurilor - Datorie vamală)

2013/C 225/22

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamant: Staatssecretaris van Financiën

Pârâtă: Codirex Expeditie BV

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolului 50 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) — Mărfuri depozitate temporar care au fost declarate în vederea plasării sub regimul vamal de tranzit comunitar extern — Momentul atribuirii unei destinații vamale

Dispozitivul

Articolele 50, 67 și 73 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005, trebuie interpretate în sensul că mărfurile necomunitare care au făcut obiectul unei declarații vamale acceptate de autoritățile vamale în vederea plasării lor sub regimul vamal de tranzit comunitar extern și care au statutul de mărfuri depozitate temporar sunt plasate sub acest regim vamal și obțin astfel o destinație vamală la momentul acordării liberului de vamă.

---

(1)  JO C 25, 28.1.2012

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/15

---

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Vestre Landsret — Danemarca) — Agroferm A/S/Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri

(Cauza C-568/11) (1)

(Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Produs pe bază de zahăr, compus din 65 % sulfat de lizină și din 35 % impurități rezultate din procedeul de fabricație - Regulamentul (CE) nr. 1719/2005 - Regulamentul (CE) nr. 1265/2001 - Restituire la producție pentru anumite produse utilizate în industria chimică - Ajutoare comunitare plătite în mod nejustificat - Rambursare - Principiul protecției încrederii legitime)

2013/C 225/23

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Agroferm A/S

Pârât: Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Vestre Landsret — Interpretarea Regulamentului (CE) nr. 1719/2005 al Comisiei din 27 octombrie 2005 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 286, p. 1) și a Regulamentului (CE) nr. 1265/2001 al Comisiei din 27 iunie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului privind acordarea de restituiri la producție pentru anumite produse din sectorul zahărului utilizate în industria chimică (JO L 178, p. 63) — Clasificare tarifară în vederea acordării unei restituiri la producție pentru anumite produse din sectorul zahărului utilizate în industria chimică — Produs pe bază de zahăr, fabricat prin fermentarea cu ajutorul Corynebacterium glutamicum și având în conținut 65 % sulfat de lizină și impurități rezultate din procesul de producție — Clasificare la subpoziția 2309, 2922 sau 3824 din Nomenclatura combinată — Ajutoare comunitare plătite nedatorat

Dispozitivul

1.

Nomenclatura combinată, care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1719/2005 al Comisiei din 27 octombrie 2005, trebuie interpretată în sensul că un produs compus din sulfat de lizină și din impurități rezultate din procedeul de fabricație trebuie clasificat la poziția 2309 ca preparat de tipul celor utilizate pentru hrana animalelor.

2.

Principiul protecției încrederii legitime trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, într o situație precum cea în discuție în litigiul principal, autoritățile vamale naționale, pe de o parte, să solicite rambursarea unei sume nedatorate provenite din restituiri la producție pentru sulfatul de lizină pe care producătorul a primit o deja și, pe de altă parte, să refuze să efectueze plata restituirilor la producție pentru acest produs, la care autoritățile respective s au obligat față de acest producător.

---

(1)  JO C 25, 28.1.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/15

---

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 27 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Symvoulio tis Epikrateias — Grecia) — Eleftherios-Themistoklis Nasiopoulos/Ypourgos Ygeias & Pronoias

(Cauza C-575/11) (1)

(Recunoașterea diplomelor și a titlurilor - Directiva 2005/36/CE - Profesia de kinetoterapeut - Recunoaștere parțială și limitată a calificărilor profesionale - Articolul 49 TFUE)

2013/C 225/24

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din procedura principală

Reclamant: Eleftherios-Themistoklis Nasiopoulos

Pârât: Ypourgos Ygeias & Pronoias

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Symvoulio tis Epikrateias — Interpretarea articolului 49 TFUE și a Directivelor 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (JO L 19, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 76) și 92/51/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind cel de-al doilea sistem general de recunoaștere a formării profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE (JO L 209, p. 25, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 212) — Refuzul de acordare a unei autorizații de acces la profesia reglementată de psihoterapeut într-un stat membru gazdă unui resortisant propriu care nu dispune de o diplomă în acest sens, în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 92/51/CEE, însă deține calificările pentru exercitarea unei profesii similare recunoscute într-un alt stat membru — Posibilitatea unui acces parțial, limitat la anumite activități acoperite de profesie

Dispozitivul

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care exclude accesul parțial la profesia de kinetoterapeut, reglementată în statul membru gazdă, al unui resortisant al aceluiași stat care a obținut în alt stat membru un titlu, precum cel de maseur-balneoterapeut medical, care îi permite să exercite, în acest al doilea stat membru, o parte dintre activitățile specifice profesiei de kinetoterapeut, atunci când diferențele dintre domeniile de activitate sunt atât de semnificative încât în realitate ar trebui să se urmeze o formare completă pentru a avea acces la profesia de kinetoterapeut. Revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în speță.

---

(1)  JO C 25, 28.1.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/16

---

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 30 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia no 12 de Madrid — Spania) — Genil 48, S.L., Comercial Hostelera de Grandes Vinos, S.L./Bankinter SA, Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA

(Cauza C-604/11) (1)

(Directiva 2004/39/CE - Piețe de instrumente financiare - Articolul 19 - Norme de conduită pentru furnizarea de servicii de investiții clienților - Consiliere în investiții - Alte servicii de investiții - Obligație de a evalua caracterul adecvat sau pertinent al serviciului care urmează a fi furnizat - Consecințe contractuale ale nerespectării acestei obligații - Serviciu de investiții propus în cadrul unui produs financiar - Contracte de schimb („swaps”) destinate să protejeze împotriva variațiilor ratelor dobânzii aferente unor produse financiare)

2013/C 225/25

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no 12 de Madrid

Părțile din procedura principală

Reclamante: Genil 48, S.L., Comercial Hostelera de Grandes Vinos, S.L.

Pârâte: Bankinter SA, Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Juzgado de Primera Instancia no 12 de Madrid — Interpretarea articolului 4 alineatul (1) punctul 1 și a articolului 19 alineatele (4), (5) și (9) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 247) — Contracte swap pe rata dobânzii cu scopul de a compensa riscul variației ratelor dobânzilor pentru alte produse financiare — Test de adecvare

Dispozitivul

1.

Articolul 19 alineatul (9) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, un serviciu de investiții este propus în cadrul unui produs financiar numai dacă este parte integrantă din acesta în momentul în care respectivul produs financiar este propus clientului și, pe de altă parte, dispozițiile legislației Uniunii și normele comune europene la care face trimitere această dispoziție trebuie să permită o evaluare a riscurilor clienților și/sau să conțină exigențe în materie de informații, care înglobează și serviciul de investiții care este parte integrantă din produsul financiar în discuție, astfel încât acest serviciu să nu mai fie supus obligațiilor prevăzute la respectivul articol 19.

2.

Articolul 4 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2004/39 trebuie interpretat în sensul că faptul de a propune un contract swap unui client pentru a compensa riscul variației ratei dobânzii unui produs financiar la care acest client a subscris constituie un serviciu de consiliere în investiții, astfel cum este definit în această dispoziție, cu condiția ca recomandarea privind încheierea unui astfel de contract swap să fie adresată acestui client în calitatea sa de investitor, să fie prezentată drept adecvată pentru respectivul client sau să fie bazată pe examinarea particularităților acestuia și să nu fie emisă exclusiv prin intermediul canalelor de distribuție sau difuzată publicului.

3.

Revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru sarcina de a stabili consecințele contractuale pe care trebuie să le determine nerespectarea de către o întreprindere de investiții care propune un serviciu de investiții a cerințelor în materie de evaluare prevăzute la articolul 19 alineatele (4) și (5) din Directiva 2004/39, sub rezerva respectării principiilor echivalenței și efectivității.

---

(1)  JO C 32, 4.2.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/16

---

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 16 mai 2013 — Comisia Europeană/Ryanair Ltd, Air One SpA

(Cauza C-615/11) (1)

(Recurs - Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Articolul 232 CE - Regulamentul(CE) nr. 659/1999 - Articolul 20 alineatul (2) - Ajutor de stat pretins acordat în favoarea unor companii aeriene italiene - Plângere - Absența unei decizii a Comisiei)

2013/C 225/26

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, D. Grespan și S. Noë, agenți)

Celelalte părți din procedură: Ryanair Ltd (reprezentanți: E. Vahida, avocat, I.-G. Metaxas-Maragkidis, avocat), Air One SpA (reprezentanți: M. Merola, M.C. Santacroce și G. Belotti, avocați)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 29 septembrie 2011, Ryanair/Comisia (T-442/07) prin care s-a admis în parte o acțiune în constatarea abținerii de a acționa având ca obiect constatarea faptului că, în mod nelegal, Comisia nu a adoptat o decizie cu privire la plângerile reclamantei referitoare la ajutoare pretins acordate de Italia societăților Alitalia, Air One și Meridiana, sub forma a diferitor tipuri de măsuri avantajoase aplicate în favoarea acestor companii

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 65, 3.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/17

---

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 iunie 2013 — HGA Srl și alții/Comisia Europeană

(Cauze conexate C-630/11 P-C-633/11 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat regionale - Ajutoare în favoarea industriei hoteliere din Sardinia - Ajutoare noi - Modificare a unei scheme de ajutoare existente - Decizie de rectificare - Posibilitate de a adopta o astfel de decizie - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 - Articolul 4 alineatul (5), articolul 7 alineatul (6), articolul 10 alineatul (1), articolul 13 alineatul (2), articolul 16 și articolul 20 alineatul (1) - Efect de stimulare al ajutorului - Protecția încrederii legitime)

2013/C 225/27

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurente: HGA Srl, Gimar Srl, Coghene Costruzioni Srl, Camping Pini e Mare di Cogoni Franco & C. Sas, Immobiliare 92 Srl, Gardena Srl, Hotel Stella 2000 Srl, Vadis Srl, Macpep Srl, San Marco Srl, Due lune SpA, Hotel Mistral di Bruno Madeddu & C.Sas, L'Esagono di Mario Azara & Co. Snc, Le Buganville Srl (fostă Le Buganville di Cogoni Giuseppe & C. Snc), Le Dune Srl (fostă Le Dune di Stefanelli Vincenzo & C. Snc) (reprezentanți: G. Dore, F. Ciulli și A. Vinci, avocați) (C-630/11 P), Regione autonoma della Sardegna (reprezentanți: A. Fantozzi și G. Mameli, avocați (C-631/11 P)), Timsas srl (reprezentanți: D. Dodaro și S. Pinna, avocați (C-632/11 P), Grand Hotel Abi d’Oru SpA (reprezentanți: D. Dodaro și R. Masuri, avocați (C-633/11 P)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Grespan, C. Urraca Caviedes și G. Conte, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 20 septembrie 2011, Regione autonoma della Sardegna și alții/Comisia (T-394/08), prin care Tribunalul a respins cererile de anulare a Deciziei 2008/854/CE a Comisiei din 2 iulie 2008 privind schema de ajutor de stat „Legea regională nr. 9 din 1998 — utilizarea abuzivă a ajutorului N 272/98” (JO L 302, p. 9), prin care Regione autonoma della Sardegna a acordat subvenții destinate unor investiții inițiale în industria hotelieră din Sardinia — Obligația de motivare — Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime

Dispozitivul

1.	Respinge recursurile.

2.	Obligă recurentele la plata în solidar a cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 118, 21.4.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/17

---

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 20 iunie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Țărilor de Jos

(Cauza C-635/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2005/56/CE - Fuziuni transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni - Articolul 16 alineatul (2) literele (a) și (b) - Societate care rezultă dintr-o fuziune transfrontalieră - Salariați în statul membru în care se află sediul societății sau în alte state membre - Drepturi de participare - Inexistența unei identități de drepturi)

2013/C 225/28

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Enegren și M. van Beek, agenți)

Pârât: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: C.S. Schillemans și C. Wissels, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a măsurilor necesare pentru a se conforma articolului 16 alin. (2) lit. (b) din Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni (JO L 310, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 107) — Participarea lucrătorilor

Dispozitivul

1.

Prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru ca salariații unităților situate în alte state membre ale unei societăți care rezultă dintr-o fuziune transfrontalieră și care are sediul social în Țările de Jos să beneficieze de drepturi de participare identice cu salariații din Țările de Jos, Regatul Țărilor de Jos nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 16 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni.

2.	Obligă Regatul Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 58, 25.2.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/18

---

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 6 iunie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Regatul Unit] — The Queen la cererea: MA, BT, DA/Secretary of State for the Home Department

(Cauza C-648/11) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 343/2003 - Determinarea statului membru responsabil - Minor neînsoțit - Cereri de azil depuse succesiv în două state membre - Absența unui membru al familiei minorului pe teritoriul unui stat membru - Articolul 6 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 343/2003 - Transferul minorului în statul membru în care acesta a depus prima cerere - Compatibilitate - Interesul superior al copilului - Articolul 24 alineatul (2) din cartă)

2013/C 225/29

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: The Queen la cererea: MA, BT, DA

Pârât: Secretary of State for the Home Department

Cu participarea: The AIRE Centre (Advice on Individual Rights in Europe) (UK),

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Interpretarea articolului 6 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și a mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (JO L 50, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 56) — Procedura de determinare a statului membru responsabil pentru examinarea cererilor de azil prezentate de minori neînsoțiți, resortisanți ai unor țări terțe.

Dispozitivul

Articolul 6 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele din litigiul principal, în care un minor neînsoțit, care nu are niciun membru al familiei prezent în mod legal pe teritoriul unui stat membru, a depus cereri de azil în mai multe state membre, desemnează ca „stat membru responsabil” statul membru în care se află minorul respectiv după ce a depus acolo o cerere de azil.

---

(1)  JO C 65, 3.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/18

---

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 30 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Staatssecretaris van Financiën/X BV

(Cauza C-651/11) (1)

(TVA - A șasea directivă 77/388/CEE - Articolul 5 alineatul (8) - Noțiunea „transfer al tuturor activelor sau al unei părți a acestora” - Cesiunea a 30 % din părțile sociale ale unei societăți căreia cedentul îi prestează servicii supuse TVA ului)

2013/C 225/30

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamant: Staatssecretaris van Financiën

Pârâtă: X BV

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolului 5 alineatul (8) și articolului 6 alineatul (5) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare — Operațiuni impozabile — Transmitere a unei universalități (totale sau parțiale) de bunuri și/sau servicii — Transmitere a 30 % din părțile sociale ale unei societăți de către un cedent care, până la data cesiunii, a furnizat acestei societăți servicii supuse la plata TVA-ului

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (8) și/sau articolul 6 alineatul (5) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretate în sensul că cesiunea a 30 % din acțiunile unei societăți căreia cedentul îi prestează servicii supuse taxei pe valoarea adăugată nu constituie un transfer al tuturor activelor sau serviciilor ori al unei părți a acestora în sensul acestor dispoziții, indiferent de faptul că ceilalți acționari transferă practic concomitent către aceeași persoană toate celelalte acțiuni ale societății respective și că acest transfer are o strânsă legătură cu activitățile de conducere efectuate în favoarea aceleiași societăți.

---

(1)  JO C 73, 10.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/19

---

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 iunie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) — Regatul Unit] — Her Majesty's Commissioners of Revenue and Customs/Paul Newey, acționând sub numele comercial Ocean Finance

(Cauza C-653/11) (1)

(Trimitere preliminară - A șasea directivă TVA - Articolul 2 punctul 1 și articolul 6 alineatul (1) - Noțiunea „prestare de servicii” - Servicii de publicitate și de brokeraj de împrumuturi - Scutiri - Realitatea economică și comercială a operațiunilor - Practici abuzive - Operațiuni care au ca unic scop obținerea unui avantaj fiscal)

2013/C 225/31

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber)

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Her Majesty's Commissioners of Revenue and Customs

Pârât: Paul Newey, acționând sub numele comercial Ocean Finance

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) — Interpretarea articolului 9 alineatul (2) litera (e) și a articolului 13 secțiunea B litera (d) din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Scutirea prestărilor de servicii de intermediere de credite — Activitate de intermediere de credite direcționată spre Regatul Unit al unei societăți stabilite în Jersey care utilizează serviciile unei persoane stabilite în Regatul Unit — Imputarea activității către societatea stabilită în Jersey sau către persoana stabilită în Regatul Unit

Dispozitivul

Prevederile contractuale, chiar dacă constituie un element care trebuie luat în considerare, nu sunt esențiale pentru identificarea prestatorului și a beneficiarului unei „prestări de servicii” în sensul articolului 2 punctul 1 și al articolului 6 alineatul (1) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2000/65/CE a Consiliului din 17 octombrie 2000. Se poate face abstracție de acestea în special în cazul în care se dovedește că nu reflectă realitatea economică și comercială, ci constituie un aranjament pur artificial, lipsit de realitate economică, efectuat cu unicul scop de a obține un avantaj fiscal, aspect a cărui apreciere revine instanței naționale.

---

(1)  JO C 65, 3.3.2012

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/19

---

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 30 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Oradea — România) — Scandic Distilleries SA/Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

(Cauza C-663/11) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 92/12/CEE - Accize - Produse puse în consum într-un stat membru în care accizele au fost plătite - Aceleași produse, transportate în alt stat membru în care accizele au fost de asemenea plătite - Cerere de rambursare a accizelor plătite în primul stat membru - Refuz din cauza neintroducerii cererii înainte de expedierea mărfurilor - Compatibilitate cu dreptul Uniunii)

2013/C 225/32

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Oradea

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Scandic Distilleries SA

Pârâtă: Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Curtea de Apel Oradea — Interpretarea articolului 7 și a articolului 22 alineatul (2) litera (a) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse (JO L 76, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 129) — Refuz al autorităților naționale de a restitui accizele plătite pentru anumite produse eliberate în consum într-un alt stat membru — Nerespectarea obligației expeditorului de a formula cererea de restituire la autoritățile competente din statul său membru înainte de expedierea mărfurilor — Legislație națională care impune prezentarea unei serii de documente care pot fi furnizate numai după livrarea mărfurilor — Criterii de legalitate mai restrictive decât termenul general de cinci ani aplicabil oricărei cereri de restituire — Decădere a comerciantului din dreptul de a obține restituirea — Conformitate cu principiul neutralității fiscale, cu principiul echivalenței și cu principiul efectivității

Dispozitivul

1.

Articolul 22 alineatele (1)-(3) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/108/CEE a Consiliului din 14 decembrie 1992, trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care produse supuse accizelor și puse în consum într-un stat membru, în care accizele au fost plătite, au fost transportate într-un alt stat membru în care produsele respective sunt supuse accizelor și în care acestea au fost de asemenea plătite, o cerere de rambursare a accizelor plătite în statul membru de plecare nu poate fi respinsă numai pentru motivul că cererea amintită nu a fost formulată înaintea expedierii produselor menționate, ci trebuie analizată în temeiul alineatului (3) al articolului respectiv. În schimb, în cazul în care accizele nu au fost plătite în statul membru de destinație, o astfel de cerere poate fi refuzată în temeiul alineatelor (1) și (2) ale articolului menționat.

---

(1)  JO C 89, 24.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/20

---

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad — Varna — Bulgaria) — Paltrade EOOD/Nachalnik na Mitnicheski punkt — Pristanishte Varna pri Mitnitsa Varna

(Cauza C-667/11) (1)

(Politica comercială - Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Articolele 13 și 14 - Produse de import originare din China - Taxe antidumping - Circumvenție - Reexpediere a mărfurilor prin Malaysia - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 723/2011 - Înregistrarea importurilor - Recuperarea taxelor antidumping - Retroactivitate)

2013/C 225/33

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad — Varna

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Paltrade EOOD

Pârâtă: Nachalnik na Mitnicheski punkt — Pristanishte Varna pri Mitnitsa Varna

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Administrativen sad — Varna — Interpretarea articolului 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 723/2011 al Consiliului din 18 iulie 2011 privind extinderea taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca provenind din Malaysia (JO L 194, p. 6), precum și a Regulamentului (UE) nr. 966/2010 al Comisiei din 27 octombrie 2010 de deschidere a unei anchete privind eventuala eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză prin importuri de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această țară, și de supunere a acestor importuri la înregistrare (JO L 282, p. 29) — Perceperea retroactivă a unei taxe antidumping — Inexistența introducerii în sistemul vamal bulgar a unui sistem de înregistrare a produselor, diferit de sistemul care corespunde documentului administrativ unic (DAU) — Stabilirea sumei corespunzătoare a taxei antidumping percepute retroactiv

Dispozitivul

Articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, la care face trimitere articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 966/2010 al Comisiei din 27 octombrie 2010 de deschidere a unei anchete privind eventuala eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză prin importuri de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această țară, și de supunere a acestor importuri la înregistrare, trebuie interpretat în sensul că cerințe de înregistrare precum cele în discuție în litigiul principal sunt conforme cu această dispoziție și, în consecință, sunt suficiente pentru perceperea retroactivă a taxei antidumping în temeiul articolului 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 723/2011 al Consiliului din 18 iulie 2011 privind extinderea taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca provenind din Malaysia în urma unei anchete prin care s-a stabilit existența unei circumvenții a taxelor antidumping definitive impuse prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 al Consiliului din 26 ianuarie 2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză.

Conform articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 91/2009, nivelul taxei antidumping extinse percepute retroactiv pentru importurile anterioare intrării în vigoare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 723/2011 se ridică la 85 % în privința „tuturor celorlalte societăți”.

---

(1)  JO C 89, 24.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/21

---

Hotărârea Curții (a patra) din 13 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État — Franța) — Etablissement national des produits de l'agriculture et de la mer (FranceAgriMer), succesor în drepturi al Office national interprofessionnel des fruits, des légumes, des vins et de l'horticulture (Viniflhor)/Société anonyme d'intérêt collectif agricole Unanimes (C-671/11 și C-672/11), Organisation de producteurs Les Cimes (C-673/11), Société Agroprovence (C-674/11), Regalp SA (C-675/11), Coopérative des producteurs d’asperges de Montcalm (COPAM) (C-676/11)

(Cauzele conexate C-671/11-C-676/11) (1)

(Agricultură - Fondul european de orientare și garantare agricolă - Noțiunea „perioadă supusă controlului” - Posibilitate de extindere a perioadei supuse controlului și limitele în timp ale acesteia - Obiectivul eficienței controalelor - Securitate juridică)

2013/C 225/34

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamant: Etablissement national des produits de l'agriculture et de la mer (FranceAgriMer), succesor în drepturi al Office national interprofessionnel des fruits, des légumes, des vins et de l'horticulture (Viniflhor)

Pârâte: Société anonyme d'intérêt collectif agricole Unanimes (C-671/11 și C-672/11), Organisation de producteurs Les Cimes (C-673/11), Société Agroprovence (C-674/11), Regalp SA (C-675/11), Coopérative des producteurs d’asperges de Montcalm (COPAM) (C-676/11)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Conseil d'État — Interpretarea articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 4045/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controalele efectuate de către statele membre cu privire la operațiunile care fac parte din sistemul de finanțare prin Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă, secțiunea „Garantare”, și de abrogare a Directivei 77/435/CEE (JO L 388, p. 18, Ediție specială, 03/vol. 7, p. 196) — Noțiunea „perioadă de control” — Posibilitatea de extindere de către un stat membru a perioadei de control, având în vedere cerințele de protecție a intereselor financiare ale Uniunii — Obligație de limitare a perioadei de control — Restituirea unei părți din ajutoarele primite

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 4045/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controalele efectuate de către statele membre cu privire la operațiunile care fac parte din sistemul de finanțare prin Fondul european de orientare și garantare agricolă, secțiunea „Garantare”, și de abrogare a Directivei 77/435/CEE, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 3094/94 al Consiliului din 12 decembrie 1994, trebuie interpretat în sensul că, în cazul exercitării de către un stat membru a posibilității de a extinde perioada supusă controlului, această perioadă nu trebuie în mod necesar să se încheie în cursul perioadei de control precedente, ci poate de asemenea să se încheie după această perioadă. Dispoziția menționată trebuie însă de asemenea interpretată în sensul că nu conferă operatorilor un drept care să le permită să se opună unor controale care sunt diferite sau mai extinse decât cele avute în vedere de respectiva dispoziție. Rezultă că simplul fapt că un control se referă numai la o perioadă care se încheie înainte de începutul perioadei de control precedente nu este de natură să determine nelegalitatea acestui control în raport cu operatorii controlați.

---

(1)  JO C 89, 24.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/21

---

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 30 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État — Franța) — Doux Élevage SNC, Coopérative agricole UKL-ARREE/Ministère de l'Agriculture, de l'alimentation, de la pêche, de la ruralité et de l'aménagement du territoire, Comité interprofessionnel de la dinde française (CIDEF)

(Cauza C-677/11) (1)

(Articolul 107 alineatul (1) TFUE - Ajutoare de stat - Noțiunea „resurse de stat” - Noțiunea „imputabilitate statului” - Organizații interprofesionale din sectorul agricol - Organizații recunoscute - Acțiuni comune decise de aceste organizații în interesul profesiei - Finanțare prin cotizații instituite în mod voluntar de respectivele organizații - Act administrativ prin care aceste cotizații devin obligatorii pentru toți profesioniștii din domeniul agricol respectiv)

2013/C 225/35

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamante: Doux Élevage SNC, Coopérative agricole UKL-ARREE

Pârâte: Ministère de l'Agriculture, de l'alimentation, de la pêche, de la ruralité et de l'aménagement du territoire, Comité interprofessionnel de la dinde française (CIDEF)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Conseil d'État — Interpretarea articolului 107 TFUE în lumina Hotărârii din 15 iulie 2004, Pearle și alții (C-345/02) — Decizie a unei autorități naționale care extinde la toți profesioniștii dintr-un domeniu un acord care instituie o cotizație în cadrul organizației interprofesionale recunoscute de autoritatea menționată și care face cotizația obligatorie — Punere în aplicare de acțiuni de publicitate, promovare, de relații externe, de apărare a intereselor sectorului — Finanțarea de acțiuni contrare dreptului Uniunii — Noțiunea „ajutor”

Dispozitivul

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că decizia unei autorități naționale prin care se extinde la toți profesioniștii dintr-un domeniu agricol un acord, precum acordul interprofesional în discuție în litigiul principal, prin care se instituie o cotizație în cadrul unei organizații interprofesionale recunoscute de autoritatea națională și care face ca aceasta să devină astfel obligatorie, pentru a permite punerea în aplicare a unor acțiuni de comunicare, de promovare, de relații externe, de asigurare a calității, de cercetare și de apărare a intereselor din cadrul sectorului vizat, nu reprezintă un element constitutiv al unui ajutor de stat.

---

(1)  JO C 89, 24.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/22

---

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Bundeswettbewerbsbehörde, Bundeskartellanwalt/Schenker und Co AG și alții

(Cauza C-681/11) (1)

(Înțelegeri - Articolul 101 TFUE - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 5 și articolul 23 alineatul (2) - Condiții subiective de aplicare a unei amenzi - Efectul unei opinii juridice sau al unei decizii a unei autorități naționale de concurență - Posibilitatea unei autorități naționale de concurență de a constata o încălcare a dreptului Uniunii Europene în materia concurenței fără a aplica o sancțiune)

2013/C 225/36

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamante: Bundeswettbewerbsbehörde, Bundeskartellanwalt

Pârâți: Schenker und Co AG, ABX Logistics (Austria) GmbH, Logwin Invest Austria GmbH, Logwin Road + Rail Austria GmbH, Alpentrans Spedition und Transport GmbH, Kapeller Internationale Spedition GmbH, Johann Strauss GmbH, Wildenhofer Spedition und Transport GmbH, DHL Express (Austria) GmbH, G. Englmayer Spedition GmbH, Internationale Spedition Schneckenreither Gesellschaft mbH, Leopold Schöffl GmbH & Co KG, Express-Interfracht Internationale Spedition GmbH, Rail Cargo, A. Ferstl Speditionsgesellschaft mbH, Spedition, Lagerei und Beförderung von Gütern mit Kraftfahrzeugen Alois Herbst GmbH & Co KG, Johann Huber Spedition und Transportgesellschaft mbH, Keimelmayr Speditions- u. Transport GmbH, „Spedpack”-Speditions- und Verpackungsgessellschaft mbH, Thomas Spedition GmbH, Koch Spedition GmbH, Maximilian Schludermann, în calitate de mandatar lichidator al Kubicargo Speditions GmbH, Kühne + Nagel GmbH, Lagermax Internationale Spedition Gesellschaft mbH, Morawa Transport GmbH, Johann Ogris Internationale Transport- und Speditions GmbH, Traussnig Spedition GmbH, Treu SpeditionsgesmbH, Spedition Anton Wagner GmbH, Gebrüder Weiss GmbH, Marehard u. Wuger Internat. Speditions- u. Logistik GmbH

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Oberster Gerichtshof (Viena) — Interpretarea dispozițiilor din dreptul Uniunii în materia înțelegerilor și în special ale articolului 101 TFUE — Amendă aplicată întreprinderilor de transport care participă la o înțelegere referitoare la prețuri — Eroare de drept a întreprinderilor menționate privind caracterul legal al înțelegerii

Dispozitivul

1.

Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că o întreprindere care a încălcat această dispoziție nu poate evita aplicarea unei amenzi atunci când încălcarea menționată își are originea în eroarea săvârșită de întreprindere cu privire la legalitatea comportamentului său ca urmare a conținutului unei opinii juridice a unui avocat sau al unei decizii a unei autorități naționale de concurență.

2.

Articolul 101 TFUE, precum și articolul 5 și articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE] trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care s a dovedit existența unei încălcări a articolului 101 TFUE, autoritățile naționale de concurență pot în mod excepțional să se limiteze la a constata această încălcare fără a aplica o amendă atunci când întreprinderea în cauză a participat la un program național de clemență.

---

(1)  JO C 89 du 24.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/23

---

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 13 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État — Franța) — Syndicat OP 84/Établissement national des produits de l’agriculture et de la mer (FranceAgrimer), succesor în drepturi al Office national interprofessionnel des fruits, des légumes, des vins et de l’horticulture (VINIFLHOR), la rândul său succesor în drepturi al Office national interprofessionnel des fruits, des légumes et de l’horticulture (ONIFLHOR)

(Cauza C-3/12) (1)

(Agricultură - Fondul european de orientare și garantare agricolă - Noțiunea „perioadă de control” - Posibilitate de extindere de către un stat membru a perioadei de control în cazul unei imposibilități materiale de a efectua controlul în termenul stabilit - Rambursarea ajutoarelor primite - Sancțiuni)

2013/C 225/37

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamant: Syndicat OP 84

Pârât: Établissement national des produits de l’agriculture et de la mer (FranceAgrimer), succesor în drepturi al Office national interprofessionnel des fruits, des légumes, des vins et de l’horticulture (VINIFLHOR), la rândul său succesor în drepturi al Office national interprofessionnel des fruits, des légumes et de l’horticulture (ONIFLHOR)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Conseil d'État — Interpretarea articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 4045/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controalele efectuate de către statele membre cu privire la operațiunile care fac parte din sistemul de finanțare prin Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă, secțiunea «Garantare» și de abrogare a Directivei 77/435/CEE (JO L 388, p.18, Ediție specială, 03/vol. 7, p. 196) — Noțiunea «perioadă de control» — Posibilitatea de prelungire, de către un stat membru, a perioadei de control în cazul imposibilității materiale de a efectua controlul ca urmare a comportamentului beneficiarului ajutoarelor — Restituirea ajutoarelor primite — Sancțiuni

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 4045/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controalele efectuate de către statele membre cu privire la operațiunile care fac parte din sistemul de finanțare prin Fondul european de orientare și garantare agricolă, secțiunea „Garantare”, și de abrogare a Directivei 77/435/CEE, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 3094/94 al Consiliului din 12 decembrie 1994, trebuie interpretat în sensul că administrația poate, dacă este necesar, să continue operațiunile de control, anunțate în cursul perioadei de control cuprinse între data de 1 iulie a unui an și data de 30 iunie a anului următor, în afara perioadei respective fără ca procedura să fie afectată, din această cauză, de o neregulă pe care operatorul controlat ar putea să o invoce împotriva deciziei prin care se stabilesc consecințele care decurg din rezultatele acestui control.

---

(1)  JO C 89, 24.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/23

---

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākās tiesas Senāts — Letonia) — Nadežda Riežniece/Latvijas Republikas Zemkopības ministrija, Lauku atbalsta dienests

(Cauza C-7/12) (1)

(Politica socială - Directiva 76/207/CEE - Egalitate de tratament între lucrătorii de sex masculin și lucrătorii de sex feminin - Directiva 96/34/CE - Acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului - Restructurare a posturilor de funcționari din cauza dificultăților economice naționale - Evaluare a unei lucrătoare care a efectuat un concediu pentru creșterea copilului prin comparație cu lucrătorii rămași în activitate - Concediere la finalul concediului pentru creșterea copilului - Discriminare indirectă)

2013/C 225/38

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākās tiesas Senāts

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Nadežda Riežniece

Pârâți: Latvijas Republikas Zemkopības ministrija, Lauku atbalsta dienests

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Augstākās tiesas Senāts — Interpretarea Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă, (JO L 39, p. 40, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 164) și a Directivei 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES (JO L 145, p. 4, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 160) — Concedierea unei femei care s-a aflat în concediu parental cu ocazia revenirii la vechiul loc de muncă — Măsuri adoptate în vederea optimizării numărului de funcționari din cauza dificultăților economice naționale — Evaluarea calificărilor unei femei aflate în concediul parental, în cadrul căreia se ia în considerare ultima evaluare anuală a activității acesteia dinaintea concediul parental, comparată cu cea a altor funcționari care au continuat să își exercite funcțiile.

Dispozitivul

Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, presupunând că numărul femeilor care efectuează un concediu pentru creșterea copilului este mult mai ridicat decât cel al bărbaților aflați în această situație, împrejurare a cărei verificare este de competența instanței naționale, și Acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului, încheiat la 14 decembrie 1995, care figurează în anexa la Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/75/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997, trebuie interpretate în sensul că se opun:

—

ca, în vederea evaluării lucrătorilor în cadrul restructurării posturilor de funcționari din cauza dificultăților economice naționale, un lucrător care a efectuat un concediu pentru creșterea copilului să fie evaluat în absența sa pe baza unor principii și a unor criterii de evaluare care îl plasează într-o situație defavorabilă în raport cu lucrătorii care nu au efectuat un asemenea concediu; pentru a verifica faptul că această situație nu se regăsește în speță, instanța națională trebuie să se asigure în special că evaluarea îi privește pe toți lucrătorii care pot fi vizați de restructurarea postului, că aceasta se întemeiază pe criterii strict identice cu cele aplicabile lucrătorilor în activitate și că punerea în aplicare a acestor criterii nu implică prezența fizică a lucrătorilor aflați în concediu pentru creșterea copilului și

—

ca o lucrătoare care a fost transferată pe un alt post la finalul concediului pentru creșterea copilului și în urma evaluării respective să fie concediată din cauza restructurării acestui post nou, în măsura în care angajatorul nu era în imposibilitatea de a-i oferi același post sau dacă postul care i-a fost atribuit acesteia nu era echivalent sau similar și nu corespundea contractului sau relației sale de muncă, în special ca urmare a faptului că, la momentul transferului, angajatorul avea cunoștință de faptul că noul post urma să fie restructurat, împrejurare a cărei verificare este de competența instanței naționale.

---

(1)  JO C 65, 3.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/24

---

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal administratif — Luxemburg) — Elodie Giersch, Benjamin Marco Stemper, Julien Taminiaux, Xavier Renaud Hodin, Joëlle Hodin/État du Grand-duché de Luxembourg

(Cauza C-20/12) (1)

(Libera circulație a persoanelor - Egalitate de tratament - Avantaje sociale - Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 - Articolul 7 alineatul (2) - Ajutor financiar pentru studii superioare - Condiție privind reședința în statul membru care acordă ajutorul - Refuz de a acorda ajutorul studenților cetățeni ai Uniunii care nu au reședința în statul membru în cauză, al căror tată sau mamă, lucrător frontalier, lucrează în statul membru respectiv - Discriminare indirectă - Justificare - Obiectiv prin care se urmărește creșterea procentajului persoanelor rezidente titulare ale unei diplome de învățământ superior - Caracter adecvat - Proporționalitate)

2013/C 225/39

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Elodie Giersch, Benjamin Marco Stemper, Julien Taminiaux, Xavier Renaud Hodin, Joëlle Hodin

Pârât: État du Grand Duché de Luxembourg

Cu participarea: Didier Taminiaux

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunal administratif (Luxemburg) — Interpretarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (JO L 257, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 11) — Admisibilitatea unei reglementări naționale care supune acordarea unui ajutor financiar pentru studii superioare unei condiții de reședință care se aplică atât studenților care sunt resortisanți luxemburghezi, cât și studenților care sunt resortisanți ai unui alt stat membru — Avantaj social în sensul regulamentului citat anterior — Diferență de tratament între copiii lucrătorilor care sunt resortisanți luxemburghezi și copiii lucrătorilor migranți — Justificări.

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, trebuie interpretat în sensul se opune, în principiu, unei legislații a unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, care subordonează acordarea unui ajutor financiar pentru studii superioare unei condiții privind reședința studentului în acest stat membru și instaurează o diferență de tratament, care constituie o discriminare indirectă, între persoanele care au reședința în statul membru în cauză și cele care, fără a avea reședința în acest stat membru, sunt copii ai unor lucrători frontalieri care desfășoară o activitate în statul membru respectiv.

Deși obiectivul prin care se urmărește creșterea procentajului rezidenților titulari ai unei diplome de învățământ superior, în vederea promovării dezvoltării economiei aceluiași stat membru, constituie un obiectiv legitim care poate să justifice o astfel de diferență de tratament și deși o condiție privind reședința, precum cea prevăzută de legislația națională în discuție în litigiul principal, este de natură să garanteze realizarea obiectivului menționat, o astfel de condiție depășește, cu toate acestea, ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului pe care îl urmărește, în măsura în care împiedică luarea în calcul a altor elemente potențial reprezentative pentru gradul real de atașament al solicitantului ajutorului financiar respectiv față de societatea sau față de piața muncii statului membru în cauză, precum faptul că unul dintre părinți, care continuă să asigure întreținerea studentului, este un lucrător frontalier care are un loc de muncă permanent în acest stat membru și care a lucrat deja pentru o perioadă semnificativă pe teritoriul său.

---

(1)  JO C 98, 31.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/25

---

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 13 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour du travail de Bruxelles — Belgia) — Office national d'allocations familiales pour travailleurs salariés (ONAFTS)/Radia Hadj Ahmed

(Cauza C-45/12) (1)

(Securitatea socială a lucrătorilor migranți - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Domeniu de aplicare personal - Acordarea de prestații familiale unui resortisant al unui stat terț care beneficiază de drept de ședere într un stat membru - Regulamentul (CE) nr. 859/2003 - Directiva 2004/38/CE - Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 - Condiție privind durata șederii)

2013/C 225/40

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour du travail de Bruxelles

Părțile din procedura principală

Reclamant: Office national d'allocations familiales pour travailleurs salariés (ONAFTS)

Pârâtă: Radia Hadj Ahmed

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Cour du travail de Bruxelles — Interpretarea art. 1 litera (f) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 din 14 iunie 1971 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26) — Interpretarea art. 13 alin. (2) și a art. 14 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56) — Interpretarea art. 18 TFUE și a art. 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Acordarea prestațiilor familiale unei resortisante a unui stat terț care a obținut un permis de ședere într-un stat membru pentru a se alătura, în afara căsătoriei sau a unui parteneriat înregistrat, unui cetățean al altui stat membru — Prezența unui alt copil, resortisant al unei țări terțe — Domeniul de aplicare personal al Regulamentului nr. 1408/71 — Noțiunea „membru de familie” — Reglementare națională care impune o condiție privind durata șederii pentru acordarea prestațiilor familiale — Egalitate de tratament

Dispozitivul

1.

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 de aplicare a regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006, trebuie interpretat în sensul că o resortisantă a unui stat terț sau fiica acesteia, de asemenea resortisant al unui stat terț, în cazul în care acestea se găsesc în situația următoare: — respectiva resortisantă a unui stat terț a obținut, de mai puțin de cinci ani, un permis de ședere într un stat membru pentru a se alătura, în afara unei căsătorii sau a unui parteneriat înregistrat, unui resortisant al altui stat membru, împreună cu care are un copil cu cetățenia acestui din urmă stat membru; — doar acest resortisant al altui stat membru are statut de lucrător; — coabitarea dintre respectiva resortisantă a unui stat terț și resortisantul altui stat membru menționat a luat sfârșit între timp și — cei doi copii fac parte din gospodăria mamei lor, nu intră în domeniul de aplicare personal al regulamentului respectiv, cu excepția situației în care această resortisantă a unui stat terț sau fiica sa pot fi considerate, în sensul legii naționale și în conformitate cu aceasta, drept „membri de familie” ai respectivului resortisant al altui stat membru sau, în caz contrar, dacă pot fi considerate ca fiind „în principal în întreținerea” acestuia.

2.

Articolul 13 alineatul (2) și articolul 14 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, coroborate cu articolul 18 TFUE, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru prin care acesta îi impune unei resortisante a unui stat terț, atunci când se găsește în situația prevăzută la punctul 1 din dispozitivul prezentei hotărâri, o condiție privind durata șederii de cinci ani pentru acordarea prestațiilor familiale garantate, chiar dacă nu le impune această condiție propriilor resortisanți.

---

(1)  JO C 109, 14.4.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/26

---

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad — Varna — Bulgaria) — Galin Kostov/Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-62/12) (1)

(Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolul 9 alineatul (1) - Noțiunea „persoană impozabilă” - Persoană fizică - Prestarea unui serviciu impozabil - Prestație ocazională - Inexistența unei legături cu o activitate profesională înregistrată și supusă TVA-ului - Executor judecătoresc independent)

2013/C 225/41

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad — Varna

Părțile din procedura principală

Reclamant: Galin Kostov

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Administrativen sad — Varna — Interpretarea articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Noțiunea de persoană impozabilă — Obligarea unei persoane fizice la plata TVA-ului pentru prestarea ocazională a unor servicii impozabile care nu au legătură cu activitatea sa profesională de executor judecătoresc

Dispozitivul

Articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică, deja persoană impozabilă în scopuri de TVA pentru activitățile sale de executor judecătoresc independent, trebuie considerată „persoană impozabilă” pentru orice altă activitate economică exercitată în mod ocazional, cu condiția ca această activitate să constituie o activitate în sensul articolului 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112.

---

(1)  JO C 118, 21.4.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/26

---

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 30 mai 2013 — Quinn Barlo Ltd, Quinn Plastics NV, Quinn Plastics GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-70/12) (1)

(Recurs - Înțelegeri - Piața europeană a metacrilaților - Durata încălcării - Prezumția de nevinovăție - Motivare - Competență de fond - Principiile generale ale protecției încrederii legitime și egalității de tratament - Proporționalitatea amenzii)

2013/C 225/42

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Quinn Barlo Ltd, Quinn Plastics NV, Quinn Plastics GmbH (reprezentanți: F. F. Wijckmans și M. Visser, advocaten)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Khan și V. Bottka, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 30 noiembrie 2011, Quinn Barlo și alții/Comisia (T-208/06), prin care a fost anulată în parte Decizia C(2006) 2098 final a Comisiei din 31 mai 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.645 — Metacrilați) în ceea ce privește un ansamblu de acorduri și de practici concertate pe piața europeană a metacrilaților constând în încheierea, punerea în aplicare și monitorizarea unor acorduri cu privire la prețuri, în schimbul de informații, precum și în participarea la contacte pentru a facilita încălcarea

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Quinn Barlo Ltd, Quinn Plastics NV și Quinn Plastics GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 165, 9.6.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/27

---

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Qorti Kostituzzjonali — Malta) — Vodafone Malta Limited, Mobisle Communications Limited/L-Avukat Ġenerali, Il-Kontrollur tad-Dwana, Il-Ministru tal-Finanzi, L-Awtorita' ta' Malta dwar il-Komunikazzjoni

(Cauza C-71/12) (1)

(Rețele și servicii de comunicații electronice - Directiva 2002/20/CE - Articolele 12 și 13 - Taxe administrative și taxe pentru drepturile de utilizare - Taxă aplicabilă operatorilor de telefonie mobilă - Legislație națională - Metodă de calcul al taxei - Procent din costurile plătite de utilizatori)

2013/C 225/43

Limba de procedură: malteza

Instanța de trimitere

Qorti Kostituzzjonali

Părțile din procedura principală

Reclamante: Vodafone Malta Limited, Mobisle Communications Limited

Pârâți: L-Avukat Ġenerali, Il-Kontrollur tad-Dwana, Il-Ministru tal-Finanzi, L-Awtorita' ta' Malta dwar il-Komunikazzjoni

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Qorti Kostituzzjonali — Interpretarea articolelor 12 și 13 din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (JO L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183) — Reglementare națională care impune o taxă operatorilor de telefonie mobilă — Taxă care trebuie plătită numai de operatorii de telefonie mobilă, iar nu de alte întreprinderi care oferă servicii de comunicații electronice

Dispozitivul

Articolul 12 din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) trebuie interpretat în sensul că nu se opune reglementării unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia operatorii care furnizează servicii de telefonie mobilă datorează o taxă denumită „acciză” care corespunde unui procent din plățile pe care le percep de la utilizatorii serviciilor respective, cu condiția ca faptul generator al acesteia să nu fie legat de procedura de autorizare generală care permite accesul la piața serviciilor de comunicații electronice, ci să fie legat de utilizarea serviciilor de telefonie mobilă furnizate de operatori, și ca taxa să fie suportată în cele din urmă de utilizatorul serviciilor amintite, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 118, 21.4.2012

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/27

---

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 8 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour administrative — Luxemburg) — Kreshnik Ymeraga, Kasim Ymeraga, Afijete Ymeraga-Tafarshiku, Kushtrim Ymeraga, Labinot Ymeraga/Ministre du Travail, de l'Emploi et de l'Immigration

(Cauza C-87/12) (1)

(Cetățenia Uniunii - Articolul 20 TFUE - Drept de ședere al resortisanților unor țări terțe, membri ai familiei unui cetățean al Uniunii care nu și-a exercitat dreptul la liberă circulație - Drepturi fundamentale)

2013/C 225/44

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Kreshnik Ymeraga, Kasim Ymeraga, Afijete Ymeraga-Tafarshiku, Kushtrim Ymeraga, Labinot Ymeraga

Pârât: Ministre du Travail, de l'Emploi et de l'Immigration

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour administrative — Interpretarea articolului 20 TFUE și a articolelor 20, 21, 24, 33 și 34 din Carta drepturilor fundamentale — Cetățenia Uniunii — Dreptul la reîntregirea familiei pentru cetățeanul european, în favoarea membrilor familiei sale, resortisanți ai unei țări terțe, în cazul neexercitării efective a libertății de circulație și a dreptului de ședere în alt stat membru decât cel a cărui cetățenie o are

Dispozitivul

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să refuze unui resortisant al unei țări terțe șederea pe teritoriul său atunci când acest resortisant urmărește să locuiască cu un membru al familiei sale care este cetățean al Uniunii Europene cu domiciliul în acest stat membru, a cărui cetățenie o deține, și care nu și-a exercitat niciodată dreptul la liberă circulație în calitate de cetățean al Uniunii, în măsura în care un astfel de refuz nu implică, pentru cetățeanul Uniunii în cauză, privarea de beneficiul efectiv al esenței drepturilor conferite de statutul de cetățean al Uniunii.

---

(1)  JO C 138, 12.5.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/28

---

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad — Bulgaria) — ET Agrokonsulting-04-Velko Stoyanov/Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond Zemedelie Razplashtatelna agentsia

(Cauza C-93/12) (1)

(Agricultură - Autonomie procedurală a statelor membre - Politica agricolă comună - Ajutoare - Examinare a litigiilor administrative - Stabilire a instanței competente - Criteriu național - Tribunal administrativ în a cărui rază teritorială se află sediul autorității care a adoptat actul contestat - Principiul echivalenței - Principiul efectivității - Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

2013/C 225/45

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ET Agrokonsulting-04-Velko Stoyanov

Pârât: Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond Zemedelie Razplashtatelna

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Administrativen sad Sofia-grad — Interpretarea principiului efectivității și a principiului protecției jurisdicționale efective afirmat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a principiului echivalenței — Schemă de ajutoare din cadrul politicii agricole comune — Normă de procedură națională care prevede că litigiile de contencios administrativ rezultate din punerea în aplicare a politicii agricole comune sunt exclusiv de competența instanței administrative în raza căreia se află sediul autorității administrative care a adoptat actul administrativ atacat, dar care prevede în schimb că litigiile similare cu caracter intern sunt de competența instanței în raza căreia se află terenul agricol în cauză

Dispozitivul

Dreptul Uniunii, în special principiile echivalenței și efectivității, precum și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu se opune unei norme naționale privind competența jurisdicțională, cum este cea de la articolul 133 alineatul 1 din Codul de procedură administrativă (Administrativnoprotsesualen kodeks), a cărei aplicare are ca rezultat faptul că i se atribuie unei singure instanțe competența de a judeca toate litigiile privind deciziile unei autorități naționale însărcinate cu plata ajutoarelor agricole în cadrul aplicării politicii agricole comune a Uniunii Europene, cu condiția ca acțiunile destinate să asigure protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii să nu fie exercitate în condiții mai puțin favorabile decât cele prevăzute pentru acțiunile destinate să protejeze drepturile care decurg din eventualele scheme de ajutoare pentru agricultori instituite de dreptul intern și cu condiția ca o astfel de normă de competență să nu le creeze justițiabililor inconveniente procedurale, privind în special durata procedurii, de natură să facă excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 133, 5.5.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/28

---

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 13 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 1de Granada — Spania) — Promociones y Construcciones BJ 200 SL

(Cauza C-125/12) (1)

(TVA - Directiva 2006/112/CE - Articolul 199 alineatul (1) litera (g) - Procedură de insolvență voluntară - Persoană obligată la plata TVA-ului - Persoană impozabilă destinatară a anumitor operațiuni - Noțiunea „procedură de vânzare silită”)

2013/C 225/46

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 1de Granada

Părțile din procedura principală

Promociones y Construcciones BJ 200 SL

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Juzgado de lo Mercantil no 1 de Granada — Interpretarea articolului 199 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Persoane obligate la plata taxei — Persoană impozabilă destinatară a anumitor operațiuni — Noțiunea „livrare a unui bun imobil vândut de un debitor împotriva căruia s-a pronunțat o hotărâre în cadrul unei proceduri de vânzare silită”

Dispozitivul

Articolul 199 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că noțiunea de procedură de vânzare silită cuprinde orice vânzare a unui bun imobil realizată de debitorul împotriva căruia s-a pronunțat o hotărâre nu doar în cadrul unei proceduri de lichidare a patrimoniului acestuia, ci și în cadrul unei proceduri de insolvență care intervine anterior unei asemenea proceduri de lichidare, în măsura în care această vânzare este necesară în vederea satisfacerii creditorilor sau a restabilirii activității economice ori profesionale a debitorului respectiv.

---

(1)  JO C 174, 16.6.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/29

---

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 8 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad — Varna — Bulgaria) — Hristomir Marinov, acționând în numele Lampatov — H — Hristomir Marinov/Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-142/12) (1)

(Taxa pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolul 18 litera (c) și articolele 74 și 80 - Încetarea activității economice impozabile - Radierea persoanei impozabile din registrul TVA-ului de către administrația fiscală - Deținerea unor bunuri pentru care s-a dedus TVA-ul - Bază de impozitare - Valoarea de piață sau valoarea de achiziție - Determinare la momentul operațiunii - Efectul direct al articolului 74)

2013/C 225/47

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad — Varna

Părțile din procedura principală

Reclamant: Hristomir Marinov, acționând în numele Lampatov — H — Hristomir Marinov

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Administrativen sad — Varna — Interpretarea articolului 18 litera (c), a articolului 74 și a articolului 80 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Operațiuni asimilate unei livrări de bunuri efectuate cu titlu oneros — Încetare a activității economice impozabile a unei persoane impozabile datorată faptului că, în urma unei radieri din registrul persoanelor plătitoare de TVA, persoana impozabilă nu mai are posibilitatea de a factura și de a deduce TVA-ul — Metodă de stabilire a bazei de impozitare pentru activele disponibile la momentul radierii din registru.

Dispozitivul

1.

Articolul 18 litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că acesta privește și încetarea activității economice impozabile rezultate din radierea persoanei impozabile din registrul taxei pe valoarea adăugată.

2.

Articolul 74 din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale care prevede că, în cazul încetării activității economice impozabile, baza de impozitare a operațiunii este „valoarea de piață” a bunurilor existente la momentul acestei încetări, cu excepția cazului în care această valoare corespunde în practică valorii reziduale a bunurilor menționate la acea dată și este astfel luată în considerare evoluția valorii acestor bunuri între data achiziționării lor și cea a încetării activității economice impozabile.

3.	Articolul 74 din Directiva 2006/112 are efect direct.

---

(1)  JO C 151, 26.5.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/29

---

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Goldbet Sportwetten GmbH/Massimo Sperindeo

(Cauza C-144/12) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 - Procedura europeană de somație de plată - Articolele 6 și 17 - Opoziție la somația europeană de plată fără contestarea competenței instanței din statul membru de origine - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Articolul 24 - Înfățișarea pârâtului la instanța sesizată - Aplicabilitate în cadrul procedurii europene de somație de plată)

2013/C 225/48

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Goldbet Sportwetten GmbH

Pârât: Massimo Sperindeo

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Oberster Gerichtshof — Interpretarea articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO L 399, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108) și a articolului 17 din același regulament coroborat cu articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Competența instanței sesizate ca urmare a înfățișării pârâtului, în situația în care nu se contestă competența și se prezintă argumente pe fond — Aplicabilitate în ceea ce privește o procedură europeană de somație de plată — În cazul unui răspuns afirmativ, posibilitatea pârâtului de a contesta competența unei instanțe dintr un stat membru după ce s a înfățișat, în cadrul aceleiași cauze, în fața unei instanțe din acest stat în fața căreia a formulat opoziție la somația de plată și a prezentat argumente privind fondul cauzei

Dispozitivul

Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată coroborat cu articolul 17 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că o opoziție la somația europeană de plată care nu conține o contestare a competenței instanței din statul membru de origine nu poate fi considerată înfățișare, în sensul articolului 24 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, și că împrejurarea că pârâtul a prezentat, în cadrul opoziției pe care a formulat o, motive referitoare la fondul cauzei este lipsită de relevanță în această privință.

---

(1)  JO C 184, 23.6.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/30

---

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 27 iunie 2013 — Xeda International SA, Pace International LLC/Comisia Europeană

(Cauza C-149/12 P) (1)

(Recurs - Produse de protecție a plantelor - Difenilamină - Neincluderea în anexa I la Directiva 91/414/CEE - Procedură de evaluare a substanțelor active - Retragere de către notificator a sprijinului pentru includerea unei substanțe active în această anexă - Regulamentele (CE) nr. 1490/2002 și (CE) nr. 1095/2007)

2013/C 225/49

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Xeda International SA, Pace International LLC (reprezentanți: K. Van Maldegem, C. Mereu și N. Knight, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: G. von Rintelen și P. Ondrůšek, agenți, asistați de J. Stuyck, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 19 ianuarie 2012 în cauza T-71/10, Xeda International SA și Pace International LLC/Comisia Europeană prin care Tribunalul a respins o acțiune în anularea Deciziei 2009/859/CE a Comisiei din 30 noiembrie 2009 privind neincluderea difenilaminei în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță [notificată cu numărul C(2009) 9262] (JO L 314, p. 79)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Xeda International și Pace International LLC la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 165, 9.6.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/30

---

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 27 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny — Polonia) — Minister Finansów/RR Donnelley Global Turnkey Solutions Poland Sp. z o.o.

(Cauza C-155/12) (1)

(TVA - Directiva 2006/112/CE - Articolele 44 și 47 - Locul unde se consideră că sunt efectuate operațiunile taxabile - Legătură fiscală - Noțiunea „prestări de servicii legate de bunuri imobile” - Serviciu transfrontalier complex de depozitare de mărfuri)

2013/C 225/50

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamant: Minister Finansów

Pârâtă: RR Donnelley Global Turnkey Solutions Poland Sp. z o.o.

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Naczelny Sad Administracyjny — Interpretarea articolelor 44 și 47 din Directiva 2006/112 a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7), cu modificările ulterioare — Stabilirea locului de impozitare — Noțiunea de prestare de servicii legate de un bun imobil — Serviciu transfrontalier complex de depozitare de mărfuri, furnizat unor cocontractanți cu sediul în alte state membre sau în state terțe, și care cuprinde preluarea mărfurilor în antrepozite situate în Polonia, amplasarea, păstrarea, încărcarea și descărcarea lor, ambalarea și reexpedierea acestora către client

Dispozitivul

Articolul 47 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008, trebuie interpretat în sensul că o prestare a unui serviciu complex de depozitare, constând în preluarea mărfurilor într-un antrepozit, amplasarea lor în spații de depozitare adecvate, păstrarea acestor mărfuri, ambalarea, predarea, descărcarea și încărcarea mărfurilor, intră în domeniul de aplicare al acestui articol numai dacă depozitarea constituie prestația principală a unei operațiuni unice și dacă se acordă beneficiarilor acestei prestații un drept de utilizare a întregului sau a unei părți dintr-un bun imobil expres determinat.

---

(1)  JO C 184, 23.6.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/31

---

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 16 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny — Polonia) — TNT Express Worldwide (Poland) Sp. z o.o./Minister Finansów

(Cauza C-169/12) (1)

(Taxă pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolul 66 literele (a)-(c) - Prestări de servicii de transport și de expediere - Exigibilitate - Data încasării prețului și cel târziu în a 30-a zi de la data prestării - Emitere anterioară a facturii)

2013/C 225/51

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamantă: TNT Express Worldwide (Poland) Sp. z o.o.

Pârât: Minister Finansów

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Naczelny Sad Administracyjny (Polonia) — Interpretarea articolului 66 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7), cu modificările ulterioare — Legislație națională care stabilește momentul exigibilității TVA-ului aferent prestărilor de servicii de transport și de expediere în ziua încasării prețului și cel târziu îa a 30-a zi de la prestare, chiar și în cazul emiterii anterioare a facturii

Dispozitivul

Articolul 66 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/117/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede că taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă, pentru serviciile de transport și de expediere, la data încasării totale sau parțiale a prețului, însă nu mai târziu de 30 de zile de la data prestării acestor servicii, chiar dacă factura a fost emisă mai devreme și prevede un termen de plată ulterior.

---

(1)  JO C 209, 14.7.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/31

---

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 6 iunie 2013 — Chafiq Ayadi/Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-183/12 P) (1)

(Recurs - Politica externă și de securitate comună (PESC) - Măsuri restrictive împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii - Regulamentul (CE) nr. 881/2002 - Acțiune în anulare - Retragerea persoanei interesate de pe lista persoanelor și entităților în cauză - Interesul de a exercita acțiunea)

2013/C 225/52

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Chafiq Ayadi (reprezentanți: P. Moser, QC și E. Grieves, barrister, mandatați de H. Miller, solicitor)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Konstantinidis, T. Scharf și E. Paasivirta, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: E. Finnegan și G. Étienne, agenți)

Intervenientă în susținerea Comisiei: Irlanda (reprezentanți: E. Creedon, agent, asistat de E. Regan SC și de N. Travers, BL)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 31 ianuarie 2012, Chafiq Ayadi/Comisia Europeană (T-527/09) prin care Tribunalul a constatat că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei în ceea ce privește acțiunea având ca obiect anularea în parte a Regulamentului (CE) nr. 954/2009 al Comisiei din 13 octombrie 2009 de modificare pentru a 114-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii (JO L 269, p. 20) — Retragerea persoanei interesate de pe lista persoanelor și entităților în cauză

Dispozitivul

1.	Anulează Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene din 31 ianuarie 2012, Ayadi/Comisia (T-527/09), întrucât prin aceasta s-a decis că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului acțiunii în anulare formulate în fața sa de domnul Chafiq Ayadi.

2.	Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Uniunii Europene pentru a se pronunța din nou cu privire la acțiunea în anulare formulată de domnul Chafiq Ayadi.

3.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

(1)  JO C 194, 30.6.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/32

---

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 20 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Judicial de Braga — Portugalia) — Impacto Azul, Lda/BPSA 9 — Promoção e Desenvolvimento de Investimentos Imobiliários, SA, Bouygues Imobiliária, SGPS, Lda, Bouygues Immobilier SA, Aniceto Fernandes Viegas, Óscar Cabanez Rodriguez

(Cauza C-186/12) (1)

(Libertatea de stabilire - Restricții - Răspunderea solidară a societăților-mamă față de creditorii filialelor lor - Excluderea societăților-mamă care au sediul în alt stat membru - Restricție - Lipsă)

2013/C 225/53

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Judicial de Braga

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Impacto Azul, Lda

Pârâți: BPSA 9 — Promoção e Desenvolvimento de Investimentos Imobiliários, SA, Bouygues Imobiliária, SGPS, Lda, Bouygues Immobilier SA, Aniceto Fernandes Viegas, Óscar Cabanez Rodriguez

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal Judicial de Braga — Interpretarea articolului 49 TFUE — Restricții privind libertatea de stabilire — Reglementare națională care exclude răspunderea solidară a societăților-mamă față de creditorii filialelor lor în privința societăților-mamă care își au sediul într-un alt stat membru.

Dispozitivul

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care exclude aplicarea principiului răspunderii solidare a societăților-mamă față de creditorii filialelor lor în cazul societăților-mamă care au sediul pe teritoriul altui stat membru.

---

(1)  JO C 217, 21.7.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/32

---

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 16 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Kúria Budapest — Ungaria) — Alakor Gabonatermelő és Forgalmazó Kft/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Észak-alföldi Regionális Adó Főigazgatósága

(Cauza C-191/12) (1)

(Nerestituirea integralității taxei pe valoarea adăugată plătite fără a fi datorată - Legislație națională care exclude restituirea TVA-ului din cauza repercutării asupra unui terț - Compensație sub forma unui ajutor care acoperă o fracțiune din TVA-ul nedeductibil - Îmbogățire fără justă cauză)

2013/C 225/54

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria Budapest

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Alakor Gabonatermelő és Forgalmazó Kft

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Észak-alföldi Regionális Adó Főigazgatósága

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Kúria Budapest — Interpretarea dreptului Uniunii referitor la sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducere a TVA-ului achitat în amonte — Subvenție provenită din fonduri publice pentru o achiziție de bunuri, care finanțează și TVA-ul nedeductibil aferent achizițiilor — Legislație națională care exclude rambursarea taxei pentru motivul repercutării sale asupra unui terț.

Dispozitivul

Principiul restituirii taxelor percepute de un stat membru cu încălcarea normelor dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că permite acestui stat să refuze restituirea unei părți a taxei pe valoarea adăugată, a cărei deducere a fost împiedicată de o măsură națională contrară dreptului Uniunii, pentru motivul că partea respectivă a taxei a fost subvenționată printr-un ajutor acordat persoanei impozabile și a fost finanțată atât de Uniunea Europeană, cât și de statul menționat, cu condiția ca sarcina economică aferentă refuzului deducerii taxei pe valoarea adăugată să fi fost integral neutralizată, aspect care trebuie verificat de instanța națională.

---

(1)  JO C 243, 11.8.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/33

---

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 13 iunie 2013 — Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-193/12) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 91/676/CEE - Protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole - Desemnarea zonelor vulnerabile - Concentrație excesivă de nitrați - Eutrofizare - Obligație de reexaminare o dată la patru ani)

2013/C 225/55

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Hottiaux și B. Simon, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și S. Menez, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 3 alineatele (1) și (4) și a anexei I la Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 81) — Identificare incompletă a zonelor vulnerabile — Concentrație excesivă de nitrați — Eutrofizare — Reexaminare o dată la patru ani incorectă

Dispozitivul

1.

Prin omisiunea de a desemna ca zone vulnerabile mai multe zone caracterizate prin prezența unor mase de ape de suprafață și subterane afectate sau care riscă să fie afectate de concentrații excesive de nitrați și/sau de un fenomen de eutrofizare, Republica Franceză nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 alineatele (1) și (4) din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, precum și al anexei I la aceasta.

2.	Obligă Republica Franceză la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 217, 21.7.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/33

---

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof — Austria) — Finanzamt Freistadt Rohrbach Urfahr/Unabhängiger Finanzsenat Außenstelle Linz

(Cauza C-219/12) (1)

(A șasea directivă TVA - Articolul 4 alineatele (1) și (2) - Noțiunea „activități economice” - Deducerea taxei achitate în amonte - Exploatarea unei instalații fotovoltaice aflate pe acoperișul unei clădiri cu destinația de locuință - Livrare în rețea - Remunerație - Producție de energie electrică inferioară consumului)

2013/C 225/56

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Finanzamt Freistadt Rohrbach Urfahr

Pârâtă: Unabhängiger Finanzsenat Außenstelle Linz

Cu participarea: Thomas Fuchs

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Verwaltungsgerichtshof — Interpretarea articolului 4 din Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Noțiunea „activitate economică” — Instalație fotovoltaică de producție a energiei electrice lângă o locuință privață fără unitate de stocare — Vânzarea energiei produse unei societăți care refurnizează acestei locuințe energia de care are nevoie — Producție de energie care este inferioară, pe termen lung, față de consum.

Dispozitivul

Articolul 4 alineatele (1) și (2) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, trebuie interpretat în sensul că exploatarea unei instalații fotovoltaice aflate pe sau lângă o clădire cu destinația de locuință, concepută astfel încât cantitatea de energie electrică produsă, pe de o parte, este întotdeauna inferioară cantității totale de energie electrică consumate cu titlu privat de operator și, pe de altă parte, este livrată în rețea în schimbul unor venituri cu caracter de continuitate, se încadrează în noțiunea „activități economice” în sensul acestui articol.

---

(1)  JO C 243, 11.8.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/34

---

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 28 mai 2013 — Abdulbasit Abdulrahim/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

(Cauza C-239/12) (1)

(Recurs - Politica externă și de securitate comună (PESC) - Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al Qaida și cu talibanii - Regulamentul (CE) nr. 881/2002 - Acțiune în anulare - Retragerea persoanei interesate de pe lista persoanelor și entităților în cauză - Interesul de a exercita acțiunea)

2013/C 225/57

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Abdulbasit Abdulrahim (reprezentanți: P. Moser, QC și E. Grieves, barrister, mandatați de H. Miller, solicitor)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: E. Finnegan și G. Étienne, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: E. Paasivirta și G. Valero Jordana, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 28 februarie 2012, Abdulrahim/Consiliul și Comisia (T-127/09) prin care Tribunalul a constatat că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei în ceea ce privește acțiunea având ca obiect anularea în parte a Regulamentului (CE) nr. 1330/2008 al Comisiei din 22 decembrie 2008 de modificare pentru a 103-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al Qaida și cu talibanii (JO L 345, p. 60) — Retragerea persoanei în cauză de pe lista persoanelor și entităților vizate

Dispozitivul

1.	Anulează Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene din 28 februarie 2012, Abdulrahim/Consiliul și Comisia (T-127/09) în măsura în care prin aceasta se decide că nu mai este necesară pronunțarea asupra acțiunii în anulare formulate de domnul Abdulbasit Abdulrahim în fața Tribunalului.

2.	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene pentru a se pronunța din nou asupra acțiunii în anulare formulate de domnul Abdulbasit Abdulrahim.

3.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

(1)  JO C 200, 7.7.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/34

---

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 20 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Plovdiv — Bulgaria) — Teritorialna direktsia na NAP — Plovdiv/RODOPI-M 91 OOD

(Cauza C-259/12) (1)

(Fiscalitate - TVA - Directiva 2006/112/CE - Principiile neutralității fiscale și proporționalității - Înregistrarea în contabilitate și declararea cu întârziere a anulării unei facturi - Remedierea omisiunii - Plata impozitului - Bugetul statului - Lipsa unui prejudiciu - Sancțiune administrativă)

2013/C 225/58

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Plovdiv

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Teritorialna direktsia na NAP — Plovdiv

Pârâtă: RODOPI-M 91 OOD

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Administrativen sad Plovdiv (Bulgaria) — Interpretarea articolelor 242 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1 Ediție specială, 09/vol. 03, p. 7) — Sancțiune administrativă aplicată pentru declararea tardivă a anulării unei facturi în condițiile în care anularea a fost ulterior trecută în contabilitate, iar persoana interesată a achitat taxa care rezultă din factura anulată neînscrisă în registrul de intrări și în declarația fiscală pentru perioada fiscală — Sancțiune pecuniară egală cu valoarea totală a taxei neachitate în timp util — Prinicipiul neutralității fiscale.

Dispozitivul

Principiul neutralității fiscale nu se opune ca administrația fiscală a unui stat membru să aplice unei persoane impozabile care nu și-a îndeplinit în termenul prevăzut de legislația națională obligația de a înregistra în contabilitate și de a declara unele împrejurări relevante pentru calcularea taxei pe valoarea adăugată pe care datorează o amendă în valoare egală cu cuantumul acestei taxe neachitate în termenul menționat, în cazul în care, ulterior, această persoană impozabilă a remediat omisiunea și a achitat în integralitate impozitul datorat, precum și dobânzile. Revine instanței naționale sarcina de a aprecia, ținând seama de articolele 242 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, dacă, având în vedere împrejurările litigiului principal, în special termenul în care neregula a fost rectificată, gravitatea acestei nereguli și eventuala existență a unei fraude sau a unei eludări a legislației aplicabile imputabile persoanei impozabile, cuantumul sancțiunii aplicate nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor care constau în asigurarea colectării în mod corect a taxei și în prevenirea evaziunii.

---

(1)  JO C 243, 11.8.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/35

---

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 iunie 2013 — Guillermo Cañas/Comisia Europeană, Agenția Mondială Antidoping, ATP Tour, Inc.

(Cauza C-269/12 P) (1)

(Recurs - Concurență - Reglementări antidoping - Clasare a unei plângeri depuse la Comisie - Noțiunea de interes de a exercita acțiunea - Păstrarea acestui interes după încetarea activității profesionale)

2013/C 225/59

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Guillermo Cañas (reprezentanți: Y. Bonnard și C. Aguet, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Van Nuffel și F. Ronkes Agerbeek, agenți), Agenția Mondială Antidoping (reprezentanți: G. Berrisch, avocat, D. Cooper, solicitor, N. Chesaites, barrister), ATP Tour, Inc.

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a treia) din 26 martie 2012, Cañas/Comisia (T-508/09), prin care Tribunalul a respins cererea de anulare a Deciziei C(2009) 7809 a Comisiei din 12.10.2009, adoptată în cazul COMP/39.471, prin care s-a respins pentru lipsa interesului comunitar o plângere privind o încălcare a articolelor 81 CE și 82 CE pretins săvârșită de Agenția Mondială Antidoping, de ATP Tour Inc. și de Fundația Consiliul Internațional de Arbitraj Sportiv (CIAS) — Concurență — Reglementări antidoping — Erori de drept în interpretarea noțiunii de interes de a exercita acțiunea — Dispariția interesului de a exercita acțiunea în cursul judecății

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Îl obligă pe domnul Guillermo Caña la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Agenția Mondială Antidoping suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 235, 4.8.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/35

---

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 8 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Mons — Belgia) — Petroma Transports SA, Martens Energie SA, Martens Immo SA, Martens SA, Fabian Martens, Geoffroy Martens, Thibault Martens/État belge

(Cauza C-271/12) (1)

(Fiscalitate - Taxă pe valoarea adăugată - A șasea directivă 77/388/CEE - Drept de deducere a taxei aferente intrărilor - Obligații ale persoanei impozabile - Deținerea unor facturi ilegale sau imprecise - Omiterea unor mențiuni obligatorii - Refuzarea dreptului de deducere - Elemente de probă ulterioare care atestă caracterul real al operațiunilor facturate - Facturi rectificative - Drept la restituirea TVA-ului - Principiul neutralității)

2013/C 225/60

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Mons

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Petroma Transports SA, Martens Energie SA, Martens Immo SA, Martens SA, Fabian Martens, Geoffroy Martens, Thibault Martens

Pârât: État belge

Obiectul

Cerere de de decizie preliminare — Cour d’appel de Mons — Belgia — Interpretarea normelor privind taxa pe valoarea adăugată — Deducerea taxei aferente intrărilor — Obligația persoanei impozabile — Supunerea dreptului de deducere a TVA-ului deținerii unei facturi care să cuprindă în mod obligatoriu anumite mențiuni — Noțiunea de mențiune esențială — Refuzul dreptului de deducere — Prezentare ulterioară a unor informații drept elemente de probă a caracterului real, a naturii și a valorii prestațiilor efectuate — Compatibilitatea cu dreptul Uniunii a unei jurisprudențe naționale care refuză dreptul de deducere în cazul omiterii unor mențiuni obligatorii pe factură — Interpretarea principiului neutralității — Efectul caracterului imprecis al facturilor asupra obligației statului de a restitui TVA-ul colectat.

Dispozitivul

1.

Dispozițiile din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/5/CE a Consiliului din 14 februarie 1994, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată poate fi refuzat unor persoane impozabile, destinatare ale unor servicii, care dețin facturi incomplete, chiar dacă acestea din urmă sunt completate ulterior prin furnizarea de informații prin care se urmărește dovedirea caracterului real, a naturii și a valorii operațiunilor facturate după adoptarea unei astfel de decizii de refuz.

2.

Principiul neutralității fiscale nu se opune ca autoritatea fiscală să refuze restituirea taxei pe valoarea adăugată plătite de o societate prestatoare de servicii în cazul în care exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente acestor servicii a fost refuzată societăților destinatare ale serviciilor respective ca urmare a neregulilor constatate în facturile emise de acea societate prestatoare de servicii.

---

(1)  JO C 243, 11.8.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/36

---

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 iunie 2013 — Ryanair Ltd/Comisia Europeană, Republica Italiană, Alitalia — Compagnia Aerea Italiana SpA

(Cauza C-287/12 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Împrumut acordat de Republica Italiană companiei aeriene Alitalia - Decizie prin care ajutorul este declarat ilegal și incompatibil - Vânzarea activelor Alitalia - Decizie de constatare a inexistenței unui ajutor la încheierea fazei preliminare de examinare - Acțiune în anulare - Calitate procesuală activă - Parte interesată - Admisibilitate - Dificultăți serioase - Competență - Obligația de motivare)

2013/C 225/61

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Ryanair Ltd (reprezentanți: E. Vahida, avocat, I.-G. Metaxas-Maragkidis, dikigoros)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și D. Grespan, agenți), Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, și P. Gentili, avvocato dello Stato), Alitalia — Compagnia Aerea Italiana SpA (reprezentant: G. Bellitti, avvocato)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 28 martie 2012, Ryanair/Comisia (T-123/09), prin care Tribunalul a respins o acțiune prin care se urmărea anularea parțială a Deciziei C(2008) 6743 a Comisiei din 12 noiembrie 2008 privind împrumutul de 300 de milioane de euro acordat de Italia companiei Alitalia [ajutorul C-26/08 (ex NN 31/08)] (JO 2009, L 52, p. 3), în măsura în care aceasta nu dispune recuperarea ajutorului de la succesorii Alitalia, precum și, pe de altă parte parte, anularea Deciziei C(2008) 6745 final a Comisiei din 12 noiembrie 2008 prin care se declară că procedura de vânzare de active ale Alitalia, în cadrul procedurii de administrare extraordinară în vederea lichidării companiei aeriene menționate, nu constitue ajutor de stat, cu condiția ca autoritățile italiene să își respecte angajamentele prin care se urmărește garantarea faptului că operațiunile vor fi efectuate la prețul pieței (ajutorul N 510/2008, JO C 46, p. 6)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Ryanair Ltd la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană și de Alitalia — Compagnia Aerea Italiana SpA.

3.	Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 303, 6.10.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/36

---

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 27 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Højesteret — Danemarca) — Malaysia Dairy Industries Pte. Ltd/Ankenævnet for Patenter og Varemærker

(Cauza C-320/12) (1)

(Apropierea legislațiilor - Directiva 2008/95/CE - Articolul 4 alineatul (4) litera (g) - Mărci - Condiții de dobândire și de păstrare a unei mărci - Refuzul înregistrării sau nulitatea - Noțiunea de rea credință a solicitantului - Cunoașterea de către solicitant a existenței unei mărci străine)

2013/C 225/62

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Højesteret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Malaysia Dairy Industries Pte. Ltd

Pârâtă: Ankenævnet for Patenter og Varemærker

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Højesteret — Interpretarea articolului 4 alineatul (4) litera (g) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 299, p. 25) — Refuzul înregistrării unei mărci sau declararea nulității unei mărci — Noțiunea de rea-credință — Solicitant care are sau trebuie sa aibă cunoștință de existența unei mărci străine la depunerea cererii de înregistrare a unei mărci — Anularea înregistrării ca marcă a unei sticle de lapte de plastic pentru motivul că solicitantul, la momentul depunerii cererii sale de înregistrare a mărcii, cunoștea marca similară anterioară utilizată în străinătate de o societate concurentă

Dispozitivul

1.

Articolul 4 alineatul (4) litera (g) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că noțiunea de rea credință potrivit acestei dispoziții constituie o noțiune autonomă de drept al Uniunii care trebuie interpretată în mod uniform în Uniunea Europeană.

2.

Articolul 4 alineatul (4) litera (g) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili existența relei credințe a autorului cererii de înregistrare a unei mărci potrivit acestei dispoziții, trebuie luați în considerare toți factorii relevanți specifici speței și existenți la momentul depunerii cererii de înregistrare. Împrejurarea că autorul acestei cereri știe sau trebuie să știe că un terț utilizează o marcă în străinătate la momentul depunerii cererii, care poate fi confundată cu marca a cărei înregistrare se solicită, nu este suficientă, în sine, pentru a stabili existența, conform dispoziției menționate, a relei credințe a autorului cererii respective.

3.

Articolul 4 alineatul (4) litera (g) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că nu permite statelor membre să instituie un regim de protecție specială a mărcilor străine care se deosebește de cel stabilit prin această dispoziție și este întemeiat pe faptul că autorul cererii de înregistrare a unei mărci cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască o marcă străină.

---

(1)  JO C 258, 25.8.2012

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/37

---

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 30 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal do Trabalho de Viseu — Portugalia) — Worten — Equipamentos para o Lar, SA/Autoridade para as Condições de Trabalho (ACT)

(Cauza C-342/12) (1)

(Prelucrarea datelor cu caracter personal - Directiva 95/46/CE - Articolul 2 - Noțiunea „date cu caracter personal” - Articolele 6 și 7 - Principii referitoare la calitatea datelor și la legitimitatea prelucrării datelor - Articolul 17 - Securitatea prelucrărilor - Timp de lucru al lucrătorilor - Evidența timpului de lucru - Acces al autorității naționale competente să monitorizeze condițiile de muncă - Obligația angajatorului de a pune la dispoziție evidența timpului de lucru astfel încât să permită consultarea sa imediată)

2013/C 225/63

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal do Trabalho de Viseu

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Worten — Equipamentos para o Lar, SA

Pârâtă: Autoridade para as Condições de Trabalho (ACT)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunal do Trabalho de Viseu — Interpretarea articolului 2 și a articolului 17 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10) — Noțiunea de date cu caracter personal — Date repertoriate într-un sistem de înregistrare a timpului de lucru al lucrătorilor unei societăți

Dispozitivul

1.

Articolul 2 litera (a) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că o evidență a timpului de lucru, precum cea în discuție în litigiul principal, care implică indicarea orelor la care fiecare lucrător începe și termină ziua de lucru, precum și a pauzelor și a perioadelor neincluse în aceasta face parte din noțiunea „date cu caracter personal” în sensul dispoziției menționate.

2.

Articolul 6 alineatul (1) literele (b) și (c) și articolul 7 literele (c) și (e) din Directiva 95/46 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care impune angajatorului obligația de a pune la dispoziția autorității naționale competente să monitorizeze condițiile de muncă evidența timpului de lucru astfel încât să permită consultarea sa imediată atât timp cât această obligație este necesară pentru aducerea la îndeplinire de către această autoritate a sarcinilor sale de monitorizare a aplicării reglementării în materia condițiilor de muncă, în special în ceea ce privește timpul de lucru.

---

(1)  JO C 295, 29.9.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/38

---

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 13 iunie 2013 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-345/12) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2002/91/CE - Performanța energetică a clădirilor - Articolul 7 alineatele (1) și (2), articolul 9, articolul 10, articolul 15 alineatul (1) - Transpunere incorectă - Netranspunere în termenul prevăzut - Directiva 2010/31/UE - Articolul 29)

2013/C 225/64

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Montaguti și K. Herrmann, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent asistat de A. De Stefano, avvocato dello Stato)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 7 alineatele (1) și (2) și articolului 10, precum și articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 1, p. 65, Ediție specială, 12/vol. 02, p. 44) coroborate cu articolul 29 din Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, p. 13)

Dispozitivul

1.

Prin faptul că nu a prevăzut obligația de a pune la dispoziție un certificat de performanță energetică în cazul vânzării sau închirierii unui imobil în conformitate cu articolele 7 și 10 din Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanța energetică a clădirilor, și prin faptul că a omis să notifice Comisiei Europene măsurile de transpunere a articolului 9 din Directiva 2002/91, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatele (1) și (2) și al articolului 10, precum și al articolului 15 alineatul (1) din această directivă, coroborate cu articolul 29 din Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor.

2.	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 287, 22.9.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/38

---

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil Constitutionnel — Franța) — Jeremy F/Premier ministre

(Cauza C-168/13 PPU) (1)

(Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Articolul 27 alineatul (4) și articolul 28 alineatul (3) litera (c) - Mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre - Principiul specialității - Cerere de extindere a mandatului european de arestare care a justificat predarea sau cerere de predare ulterioară către alt stat membru - Decizie a autorității judiciare a statului membru de executare prin care este acordat consimțământul - Cale de atac suspensivă - Admisibilitate)

2013/C 225/65

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil Constitutionnel

Părțile din procedura principală

Reclamant: Jeremy F

Pârât: Premier ministre

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Conseil Constitutionnel — Interpretarea articolelor 27 și 28 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3) — Extinderea efectelor mandatului european de arestare — Existența unei acțiuni (recurs) în statul solicitat împotriva deciziei autorității judiciare de executare, în speță camera de instrucție a unei curți de apel — Termenul de 30 de zile

Dispozitivul

Articolul 27 alineatul (4) și articolul 28 alineatul (3) litera (c) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că nu se opun prevederii de către statele membre a unei căi de atac care suspendă executarea deciziei pe care autoritatea judiciară o adoptă, în termen de 30 de zile de la primirea cererii, pentru a-și da consimțământul fie pentru ca o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deținută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării acesteia în temeiul unui mandat european de arestare, alta decât cea care a motivat această predare, fie pentru predarea unei persoane către un stat membru, altul decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării menționate, cu condiția ca decizia definitivă să fie adoptată în termenele prevăzute la articolul 17 din aceeași decizie-cadru.

---

(1)  JO C 156, 1.6.2013.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/39

---

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 21 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Cível da Comarca do Porto — Portugalia) — Maria Alice Pendão Lapa Costa Ferreira, Alexandra Pendão Lapa Ferreira/Companhia de Seguros Tranquilidade SA

(Cauza C-229/10) (1)

(Articolul 99 din regulamentul de procedură - Asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Directivele 72/166/CEE, 84/5/CEE, 90/232/CEE și 2005/14/CE - Drept la despăgubire ca urmare a asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Răspunderea civilă a asiguratului - Contribuția victimei la prejudiciu - Excluderea sau limitarea dreptului la despăgubire)

2013/C 225/66

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Cível da Comarca do Porto

Părțile din procedura principală

Reclamante: Maria Alice Pendão Lapa Costa Ferreira, Alexandra Pendão Lapa Ferreira

Pârâtă: Companhia de Seguros Tranquilidade SA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunal Judicial da Comarca do Porto — Interpretarea Directivei 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 103, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 10), a Directivei 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (JO 1984, L 8, p. 17, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 104), a Directivei 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (JO L 129, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 240, în special a articolului 1a din aceasta), a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directivă privind asigurarea auto)(JO L 181, p. 65, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 3) și a Directivei 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE și 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto (JO L 149, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 7, p. 212) — Dispoziție națională care exclude răspunderea pentru riscul rezultat din circulația autovehiculelor în caz de accident ca urmare a răspunderii exclusive a pietonului victimă a accidentului respectiv și care permite excluderea sau reducerea dreptului la despăgubire a victimelor accidentului, în cazul unor culpe concurente, ca urmare a contribuției victimei la survenirea pagubei

Dispozitivul

Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, A doua directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule și a treia Directivă 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unor dispoziții naționale din domeniul dreptului răspunderii civile care permit excluderea sau limitarea dreptului victimei unui accident să solicite o despăgubire în temeiul asigurării de răspundere civilă a autovehiculului implicat în accident, pe baza unei aprecieri individuale a contribuției exclusive sau parțiale a acestei victime la propriul prejudiciu.

---

(1)  JO C 195, 17.7.2010.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/39

---

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 16 mai 2013 — Caixa Geral de Depósitos, SA/Comisia Europeană, Republica Portugheză

(Cauza C-242/11 P) (1)

(Recurs - Articolele 149 și 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) - Subvenție globală de sprijin al investițiilor locale în Portugalia - Reducerea sprijinului financiar - Nepronunțare asupra fondului - Inadmisibilitate vădită)

2013/C 225/67

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Recurentă: Caixa Geral de Depósitos, SA (reprezentant: N. Ruiz, advogado)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Steiblytė, L. Flynn și P. Guerra e Andrade, agenți), Republica Portugheză (reprezentant: L. Inez Fernandes, agent)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 3 martie 2011, Caixa Geral de Depósitos/Comisia (T-401/07), prin care Tribunalul a respins ca inadmisibilă o cerere de anulare în parte a Deciziei C(2007) 3772 privind reducerea contribuției financiare din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) referitoare la o subvenție globală de sprijin al investițiilor locale în Portugalia în temeiul Deciziei C(95) 1769 a Comisiei din 28 iulie 1995 și o cerere de obligare a Comisiei la plata soldului sprijinului în temeiul articolului 238 CE

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Caixa Geral de Depósitos, SA și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată aferente prezentului recurs.

3.	Republica Portugheză suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 219, 23.7.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/40

---

Ordonanța Curții (Camera a doua) din 21 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Judicial de Santa Maria da Feira — Portugalia) — Serafim Gomes Oliveira/Lusitânia — Companhia de Seguros, SA

(Cauza C-362/11) (1)

(Articolul 99 din regulamentul de procedură - Asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Directivele 72/166/CEE, 84/5/CEE, 90/232/CEE și 2005/14/CE - Drept la despăgubire ca urmare a asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Răspunderea civilă a asiguratului - Contribuția victimei la prejudiciu - Excluderea sau limitarea dreptului la despăgubire)

2013/C 225/68

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Judicial de Santa Maria da Feira

Părțile din procedura principală

Reclamant: Serafim Gomes Oliveira

Pârâtă: Lusitânia — Companhia de Seguros, SA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunal Judicial de Santa Maria da Feira — Interpretarea Directivei 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 103, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 10), a Directivei 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (JO 1984, L 8, p. 17, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 104), a Directivei 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (JO L 129, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 240, în special a articolului 1a), a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directivă privind asigurarea auto) (JO L 181, p. 65, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 3) și a Directivei 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE și 90/232/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto (JO L 149, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 7, p. 212) — Accident între un autovehicul și o bicicletă — Culpă imputabilă biciclistului în proporție de 20 % — Reducere proporțională a dreptului la despăgubire — Admisibilitate

Dispozitivul

Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, a doua Directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, și a treia Directivă 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unor dispoziții naționale din domeniul dreptului răspunderii civile care permit excluderea sau limitarea dreptului victimei unui accident să solicite o despăgubire în temeiul asigurării de răspundere civilă a autovehiculului implicat în accident, pe baza unei aprecieri individuale a contribuției exclusive sau parțiale a acestei victime la propriul prejudiciu.

---

(1)  JO C 282, 24.9.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/41

---

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Köln — Germania) — Germanwings GmbH/Thomas Amend

(Cauza C-413/11) (1)

(Articolul 99 din Regulamentul de procedură - Transport aerian - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Dreptul pasagerilor la o compensație în cazul unei întârzieri prelungite a unui zbor - Principiul separației puterilor în cadrul Uniunii)

2013/C 225/69

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Germanwings GmbH

Pârât: Thomas Amend

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Landgericht Köln — Interpretarea articolelor 5, 6 și 7, a articolului 8 alineatul (1) litera (a) și a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218) — Drept la compensație în caz de întârziere — Limitele competenței Curții — Întinderea interpretării date prin Hotărârea Curții din 19 noiembrie 2009 în cauzele C-402/07 și C-432/07, Sturgeon și alții, care extinde, prin analogie, dreptul la compensație la cazurile de întârziere a unui zbor

Dispozitivul

Nu are niciun efect în raport cu principiul separației puterilor în cadrul Uniunii Europene interpretarea dată de Curte în ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 în sensul că pasagerii zborurilor întârziate beneficiază de dreptul de a obține o compensație atunci când ajung la destinația finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută inițial, chiar dacă, pe de o parte, articolul 6 din acest regulament, referitor la întârzierea zborului, prevede numai adoptarea unor măsuri de asistență și de deservire și, pe de altă parte, nu se face referire la articolul 7 din regulamentul menționat, care privește dreptul la obținerea unei compensații, decât în situația unui refuz la îmbarcare sau a anulării zborului.

---

(1)  JO C 319, 29.10.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/41

---

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 21 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação de Guimarães — Portugalia) — Jonathan Rodrigues Esteves/Companhia de Seguros Allianz Portugal SA

(Cauza C-486/11) (1)

(Articolul 99 din regulamentul de procedură - Asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Directivele 72/166/CEE, 84/5/CEE, 90/232/CEE și 2005/14/CE - Drept la despăgubire ca urmare a asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Răspunderea civilă a asiguratului - Contribuția victimei la prejudiciu - Excluderea sau limitarea dreptului la despăgubire)

2013/C 225/70

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal da Relação de Guimarães

Părțile din procedura principală

Reclamant: Jonathan Rodrigues Esteves

Pârâtă: Companhia de Seguros Allianz Portugal SA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunal da Relação de Guimarães — Interpretarea articolului 1a din Directiva 90/232/CEE Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (JO L 129, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 240) — Dispoziții naționale care permit excluderea dreptului victimei la o despăgubire în caz de accident pe baza unei aprecieri individuale a contribuției sale la respectivul accident

Dispozitivul

Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, a doua Directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, și a treia Directivă 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unor dispoziții naționale din domeniul dreptului răspunderii civile care permit excluderea sau limitarea dreptului victimei unui accident să solicite o despăgubire în temeiul asigurării de răspundere civilă a autovehiculului implicat în accident, pe baza unei aprecieri individuale a contribuției exclusive sau parțiale a acestei victime la propriul prejudiciu.

---

(1)  JO C 355, 3.12.2011.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/42

---

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 16 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Consulta Regionale Ordine Ingegneri della Lombardia și alții/Comune di Pavia

(Cauza C-564/11) (1)

(Articolul 99 din Regulamentul de procedură - Contracte de achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (d) - Servicii - Misiune de studiu și de consultanță tehnică și științifică în vederea stabilirii actelor constitutive ale unui plan de amenajare teritorială comunal - Contract încheiat între două entități publice, între care o universitate - Entitate publică care poate fi calificată drept operator economic)

2013/C 225/71

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamante: Consulta Regionale Ordine Ingegneri della Lombardia, Ordine degli Ingegneri della Provincia di Brescia, Ordine degli Ingegneri della Provincia di Como, Ordine degli Ingegneri della Provincia di Cremona, Ordine degli Ingegneri della Provincia di Lecco, Ordine degli Ingegneri della Provincia di Lodi, Ordine degli Ingegneri della Provincia di Milano, Ordine degli Ingegneri della Provincia di Pavia, Ordine degli Ingegneri della Provincia di Varese

Pârâtă: Comune di Pavia

Cu participarea: Università degli Studi di Pavia

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Consiglio di Stato — Interpretarea articolului 1 alineatul (2) literele (a) și (d) și a articolelor 2 și 28, precum și a anexei II categoriile 8 și 12 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116) — Atribuirea contractului în afara procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice prevăzute de directivă — Contract încheiat între două autorități publice, în cadrul căruia prestatorul de servicii este o universitate și în care contraprestația are în esență un caracter neremunerativ

Dispozitivul

Dreptul Uniunii în materie de contracte de achiziții publice se opune unei reglementări naționale care permite încheierea, fără a recurge la concurență, a unui contract prin care entități publice instituie o cooperare între ele în cazul în care — aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere — un asemenea contract nu are drept obiect să asigure instituirea unei misiuni de serviciu public comune acestor entități, nu este guvernat exclusiv de considerații și de cerințe proprii urmăririi unor obiective de interes public sau în cazul în care acesta este de natură să plaseze un prestator privat într-o situație privilegiată în raport cu concurenții săi.

---

(1)  JO C 73, 10.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/42

---

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 7 mai 2013 — Dow AgroSciences Ltd, Dow AgroSciences LLC, Dow AgroSciences SAS, Dow AgroSciences Export SAS, Dow Agrosciences BV, Dow AgroSciences Hungary kft, Dow AgroSciences Italia Srl, Dow AgroSciences Polska sp. z o.o., Dow AgroSciences Iberica, SA, Dow AgroSciences s.r.o, Dow AgroSciences Danmark A/S, Dow AgroSciences GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-584/11 P) (1)

(Recurs - Produse de protecție a plantelor - Substanța activă trifluralin - Neînscriere în anexa I la Directiva 91/414/CEE - Decizia 1999/468/CE - Articolul 5)

2013/C 225/72

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Dow AgroSciences Ltd, Dow AgroSciences LLC, Dow AgroSciences SAS, Dow AgroSciences Export SAS, Dow Agrosciences BV, Dow AgroSciences Hungary kft, Dow AgroSciences Italia Srl, Dow AgroSciences Polska sp. z o.o., Dow AgroSciences Iberica, SA, Dow AgroSciences s.r.o, Dow AgroSciences Danmark A/S, Dow AgroSciences GmbH (reprezentanți: K. Van Maldegem și C. Mereu, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: G. von Rintelen și P. Ondrůšek, agenți, asistați de J. Stuyck, advocaat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 9 septembrie 2011 în cauza Dow AgroSciences și alții/Comisia (T-475/07), prin care s-a respins acțiunea având ca obiect anularea Deciziei 2007/629/CE a Comisiei din 20 septembrie 2007 privind neincluderea trifluralinului în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță [notificată cu numărul C(2007) 4282] (JO L 255, p. 42)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.

Obligă Dow AgroSciences Ltd, Dow AgroSciences LLC, Dow AgroSciences SAS, Dow AgroSciences Export SAS, Dow Agrosciences BV, Dow AgroSciences Hungary kft, Dow AgroSciences Italia Srl, Dow AgroSciences Polska sp. z o.o., Dow AgroSciences Iberica, SA, Dow AgroSciences s.r.o, Dow AgroSciences Danmark A/S și Dow AgroSciences GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 25, 28.1.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/43

---

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 30 mai 2013 — Sheilesh Shah, Akhil Shah/Three-N-Products Private Ltd, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-14/12 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale AYUURI NATURAL - Opoziție a titularului mărcilor comunitare verbală și figurativă anterioare AYUR - Recurs vădit inadmisibil și vădit nefondat)

2013/C 225/73

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Sheilesh Shah, Akhil Shah (reprezentant: M. Chapple, Barrister)

Celelalte părți din procedură: Three-N-Products Private Ltd (reprezentant: C. Jäger, avocat), Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: D. Botis și D. Walicka, agenți)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 10 noiembrie 2011, THREE-N-PRODUCTS PRIVATE/OAPI — SHAH (AYUURI NATURAL) (T-313/10), prin care Tribunalul a anulat Decizia 1005/2009-4 a Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 1 iunie 2010 de anulare a deciziei diviziei de opoziție prin care a fost respinsă cererea de înregistrare a mărcii verbale „AYUURI NATURAL” pentru produse din clasele 3 și 5, în cadrul opoziției formulate de titularul mărcilor comunitare figurativă și verbală care conțin elementul verbal „AYUR” pentru produse din clasele 3 și 5 — Interpretarea și aplicarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Îi obligă pe domnii Sheilesh Shah și Akhil Shah la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 73, 10.3.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/43

---

Ordonanța Curții (Camera a doua) din 21 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação de Guimarães — Portugalia) — Domingos Freitas et Maria Adília, Monteiro Pinto/Companhia de Seguros Allianz Portugal SA

(Cauza C-96/12) (1)

(Articolul 99 din regulamentul de procedură - Asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Directivele 72/166/CEE, 84/5/CEE, 90/232/CEE și 2005/14/CE - Drept la despăgubire ca urmare a asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Răspunderea civilă a asiguratului - Contribuția victimei la prejudiciu - Excluderea sau limitarea dreptului la despăgubire)

2013/C 225/74

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal da Relação de Guimarães

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Domingos Freitas et Maria Adília, Monteiro Pinto

Pârâtă: Companhia de Seguros Allianz Portugal SA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunal da Relação de Guimarães — Interpretarea Directivei 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 103, p. 1, Ediție specială 06/vol.1, p. 10), a Directivei 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (JO 1984, L 8, p. 17, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 104), a Directivei 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (JO L 129, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 240), a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE ale Consiliului (A patra directivă privind asigurarea auto) (JO L 181, p. 65, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 3), a Directivei 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE și 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto (JO L 149, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 7, p. 212) — Dispoziții naționale care permit excluderea sau limitarea dreptului victimei la o despăgubire în caz de accident pe baza contribuției sale la propriul prejudiciu — Accident între un autovehicul și un biciclist provocat de acesta din urmă

Dispozitivul

Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, a doua Directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, și a treia Directivă 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unor dispoziții naționale din domeniul dreptului răspunderii civile care permit excluderea sau limitarea dreptului victimei unui accident să solicite o despăgubire în temeiul asigurării de răspundere civilă a autovehiculului implicat în accident, pe baza unei aprecieri individuale a contribuției exclusive sau parțiale a acestei victime la propriul prejudiciu.

---

(1)  JO C 138, 12.5.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/44

---

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 16 mai 2013 — Volkswagen AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Suzuki Motor Corp.

(Cauza C-260/12 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Marca verbală Swift GTi - Opoziția titularului mărcilor verbale naționale și internaționale GTI - Retragerea opoziției - Recurs rămas fără obiect - Nepronunțare asupra fondului)

2013/C 225/75

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Volkswagen AG (reprezentant: S. Risthaus, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent), Suzuki Motor Corp.

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 21 martie 2012, VOLKSWAGEN/OAPI — SUZUKI MOTOR (SWIFT GTi) (T-63/09), prin care Tribunalul a respins calea de atac formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 9 decembrie 2008 (cauza R 749/2007-2), privind o procedură de opoziție între Volkswagen AG și Suzuki Motor Corp. — Semnul verbal SWIFT GTi — Risc de confuzie cu marca verbală GTI — Încălcarea articolului 8 alin. (1) lit. (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra recursului.

2.	Obligă Volkswagen AG la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

---

(1)  JO C 227, 28.7.2012

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/44

---

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 8 mai 2013 — Cadila Healthcare Ltd/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Novartis AG

(Cauza C-268/12) (1)

(Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Risc de confuzie - Marcă verbală ZYDUS - Opoziție a titularului mărcii comunitare ZIMBUS - Respingere în parte a cererii de înregistrare de către camera de recurs a OAPI)

2013/C 225/76

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Cadila Healthcare Ltd) (reprezentant: S. Malynicz, barrister)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard, agent), Novartis AG (reprezentant: N. Hebeis, Rechtsanwalt)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 15 martie 2012, Cadila Healthcare/OAPI — Novartis (ZYDUS) (T-288/08), prin care Tribunalul a respins acțiunea în anulare formulată de solicitantul mărcii verbale „ZYDUS” pentru produse din clasele 3, 5 și 10 împotriva Deciziei R 1092/2007-2 a Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 7 mai 2008 prin care s-a respins în parte calea de atac inițiată împotriva deciziei diviziei de opoziție care a respins în parte înregistrarea mărcii sus-menționate în cadrul opoziției formulate de titularul mărcii comunitare „ZIMBUS” pentru produse din clasa 5 — Risc de confuzie — Similitudine a produselor și a semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Cadila Healthcare Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 258, 25.8.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/45

---

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 14 mai 2013 — You-Q BV/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Apple Corps Ltd

(Cauza C-294/12 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Marcă figurativă care cuprinde elementul verbal „BEATLE” - Opoziție formulată de titularul mărcilor verbale și figurative comunitare și naționale care cuprind elementele verbale „BEATLE” și „THE BEATLES” - Respingerea înregistrării de către camera de recurs - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94)

2013/C 225/77

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: You-Q BV (reprezentant: G.S.C.M. van Roeyen, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: D. Botis și I. Harrington, agenți), Apple Corps Ltd (reprezentanți: A Terry, solicitor și F. Clark, barrister)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 29 martie 2012, You-Q/OAPI — Apple Corps (Beatle) (T-369/10), prin care s-a respins acțiunea în anulare formulată de solicitantul mărcii figurative care cuprinde elementul verbal „BEATLE” pentru produse din clasa 12 împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 31 mai 2010 (R 1276/2009-2), prin care s-a anulat decizia diviziei de opoziție de respingere a opoziției formulate de titularul mărcilor verbale și figurative comunitare și naționale care cuprind elementele verbale „BEATLE” și „THE BEATLES” pentru produse din clasele 6, 9, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 24, 25, 26, 27, 28, 34 și 41

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă You-Q BV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 303, 6.10.2012

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/45

---

Ordonanța Curții (Camera a treia) din 21 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Handelsgericht Wien — Austria) — Novontech-Zala kft/LOGICDATA Electronic & Software Entwicklungs GmbH

(Cauza C-324/12) (1)

(Articolul 99 din Regulamentul de procedură - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 - Procedura europeană de somație de plată - Opoziție tardivă - Articolul 20 - Reexaminare în cazuri excepționale - Inexistența unor circumstanțe „extraordinare” sau „excepționale”)

2013/C 225/78

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Handelsgericht Wien

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Novontech-Zala kft

Pârâtă: LOGICDATA Electronic & Software Entwicklungs GmbH

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Handelsgericht Wien — Interpretarea articolului 20 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO L 399, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108) — Opoziție la o somație europeană de plată trimisă peste termenul de prescripție întrucât avocatul părții în cauză a uitat — Existența eventual a unui caz de forță majoră sau a unor circumstanțe extraordinare

Dispozitivul

Nerespectarea termenului pentru a formula opoziție la o somație europeană de plată din cauza comportamentului culpabil al reprezentantului pârâtului nu justifică reexaminarea acestei somații de plată, întrucât o astfel de nerespectare nu se încadrează nici la circumstanțe excepționale, în sensul articolului 20 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată, nici la circumstanțe extraordinare, în sensul alineatului (2) al aceluiași articol.

---

(1)  JO C 303, 6.10.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/46

---

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 21 martie 2013 — Mizuno KK/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-341/12 P) (1)

(Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Marcă comunitară - Marca figurativă care conține litera „G” și cele două simboluri referitoare la gen - Opoziție a titularului mărcii figurative care conține litera „G” și simbolul „+” - Refuz al înregistrării de către camera de recurs)

2013/C 225/79

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Mizuno KK (reprezentanți: T. Raab și H. Lauf, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 8 mai 2012, Mizuno/OAPI — Golfino (G) (T-101/11), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 15 decembrie 2010 (cauza R 821/2010-1) privind o procedură de opoziție între Mizuno KK și Golfino AG — Semn figurativ care conține litera „G” și cele două simboluri referitoare la gen — Risc de confuzie cu o marcă figurativă care conține litera „G” și simbolul „+” — Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Mizuno KK la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 287, 22.9.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/46

---

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 13 iunie 2013 — DMK Deutsches Milchkontor GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Lactimilk SA

(Cauza C-346/12 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Marca comunitară verbală MILRAM - Opoziția titularului mărcilor naționale verbale și figurative anterioare RAM)

2013/C 225/80

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: DMK Deutsches Milchkontor GmbH) (reprezentant: W. Berlit, Rechtsanwalt)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Pohlmann, agent), Lactimilk SA (reprezentant: P. Casamitjana Lleonart, abogado)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 22 mai 2012, NORDMILCH/OAPI — LACTIMILK (MILRAM) (T-546/10), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 15 septembrie 2010 (cauzele conexate R 1041/2009-4 și R 1053/2009-4), referitoare la o procedură de opoziție între Lactimilk SA și Nordmilch AG — Risc de confuzie — Apreciere eronată a similitudinii mărcilor în litigiu — Încălcarea art. 8 alin. (1) lit. (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă DMK Deutsches Milchkontor GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 287, 22.9.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/47

---

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 20 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per l’Abruzzo — Italia) — Consiglio Nazionale degli Ingegneri/Comune di Castelvecchio Subequo, Comune di Barisciano

(Cauza C-352/12) (1)

(Articolul 99 din Regulamentul de procedură - Contracte de achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (d) - Servicii - Activități în sprijinul elaborării proiectului pentru reconstrucția anumitor părți din teritoriul unei comune afectate de un cutremur - Contrat încheiat între două entități publice, dintre care o universitate - Entitate publică care poate fi calificată drept operator economic - Circumstanțe extraordinare)

2013/C 225/81

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per l’Abruzzo

Părțile din procedura principală

Reclamant: Consiglio Nazionale degli Ingegneri

Pârâte: Comune di Castelvecchio Subequo și Comune di Barisciano

Cu participarea: Università degli Studi Chieti Pescara — Dipartirnento Scienze e Storia den' Architettura și Scuola di Architettura e Design Vittoria (SAD) dell'Università degli Studi di Camerino

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunale Amministrativo Regionale per l’Abruzzo — Interpretarea articolului 1 alineatul (2) literele (a) și (d), a articolului 2, a articolului 28, precum și a anexei II categoriile 8 și 12 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116) — Atribuirea contractului în afara procedurilor de atribuire a contractului de achiziții publice prevăzute de directivă — Contract încheiat între două administrații publice în cadrul căruia prestatorul de servicii este o universitate și în care contravaloarea nu are un vădit caracter neremunerativ — Prestare de servicii care constă în realizarea unor studii, analize si planuri pentru reconstrucția centrului istoric a două localități distruse de un cutremur — Modalități de atribuire a contractului justificate de interese publice specifice legate de cutremur

Dispozitivul

Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum este modificată de Regulamentul nr. 1177/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 se opune unei reglementări naționale care se opune unei dispoziții naționale care permite încheierea unui contract, fără să se recurgă la o procedură de atribuire, prin care entități publice instituie o cooperare între ele — verificare ce revine în sarcina instanței de trimitere — atunci când un astfel de contract nu are ca obiect asigurarea îndeplinirii unei sarcini de serviciu public comune acestor entități, nu este guvernat în mod exclusiv de considerații și de cerințe proprii pentru urmărirea obiectivelor de interes public sau este de natură să confere unui prestator privat o situație privilegiată în raport cu concurenții săi. Faptul că un astfel de contract ar interveni într-o situație extraordinară nu poate fi luat în considerare decât în măsura în care autoritatea contractantă stabilește că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a articolului 31 punctul 1 litera (c) din această directivă.

---

(1)  JO C 295, 29.9.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/47

---

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 11 aprilie 2013 — Asa sp. zoo/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-354/12 P) (1)

(Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură - Marcă comunitară - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Motiv relativ de refuz - Marca verbală FEMIFERAL - Opoziție a titularului mărcii verbale și figurative anterioare feminatal)

2013/C 225/82

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurentă: Asa sp. z o.o (reprezentant: M. Chimiak, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 25 mai 2012 Asa/OAPI — Merck (FEMIFERAL) (T-110/11), prin care Tribunalul a respins ca nefondată acțiunea formulată de Asa sp. zoo, solicitanta mărcii verbale „FEMIFERAL”, de anulare a Deciziei R 0182/2010-1 a Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 19 noiembrie 2010, prin care a fost anulată decizia diviziei de opoziție de respingere a opoziției formulate de titularul mărcii verbale naționale „Feminatal” și a mărcii figurative naționale care cuprinde elementul verbal „feminatal” pentru produse din clasa 5 — Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (JO L 78, p. 1)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Asa sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 295, 29.9.2012

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/48

---

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 30 mai 2013 — Harald Wohlfahrt/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Ferrero SpA

(Cauza C-357/12 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 43 alineatul (2) - Semnul verbal „Kindertraum” - Opoziția titularului mărcii naționale verbale anterioare Kinder)

2013/C 225/83

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Harald Wohlfahrt (reprezentanți: M. Loschelder și V. Schoene, Rechtsanwälte)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent), Ferrero SpA (reprezentanți: F. Jacobacci și L. Ghedina, avocați)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 16 mai 2012, Wohlfahrt/OAPI — Ferrero (Kindertraum) (T-580/10), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 20 octombrie 2010 (cauza R 815/2009-4) referitoare la o procedură de opoziție între Ferrero SpA și domnul Harald Wohlfahrt — Înregistrarea semnului verbal „Kindertraum” pentru produse din clasele 16 și 28 — Risc de confuzie cu marca verbală anterioară „Kinder” — Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 43 alineatul (2), precum și a articolului 75 prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Îl obligă pe domnul Harald Wohlfahrt la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 287, 22.9.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/48

---

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour administrative d'appel de Nantes — Franța) — Adiamix/Ministre de l'Économie et des Finances

(Cauza C-368/12) (1)

(Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură - Trimitere preliminară - Ajutoare de stat - Decizie a Comisiei prin care un regim de ajutoare se declară incompatibil cu piața comună - Recuperarea ajutoarelor - Aprecierea validității unui act al Uniunii - Lipsa precizărilor referitoare la motivele care justifică necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare - Inadmisibilitate vădită)

2013/C 225/84

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative d'appel de Nantes

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Adiamix

Pârât: Ministre de l'Économie et des Finances

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Cour administrative d'appel de Nantes — Validitatea Deciziei 2004/343/CE a Comisiei din 16 decembrie 2003 privind regimul de ajutoare pus în aplicare de Franța privind preluarea de întreprinderi în dificultate (JO L 108, p. 38)

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară introdusă de Cour administrative d'appel de Nantes (Franța), prin decizia din 26 iulie 2012, este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 295, 29.9.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/48

---

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 16 mai 2013 — Arav Holding Srl/H.Eich srl, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-379/12) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Marca verbală H.EICH - Opoziția titularului mărcii figurative anterioare H- SILVIAN HEACH - Refuzul înregistrării)

2013/C 225/85

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Arav Holding Srl (reprezentant: R. Bocchini, avvocato)

Celelalte părți din procedură: H.Eich srl (reprezentanți: D. Mainini, T. Rubin, A. Masetti Zannini de Concina, M. Bucarelli și G. Petrocchi, avvocati), Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: L. Rampini, agent)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 19 iunie 2012 — H.Eich/OAPI — Arav (T-557/10), prin care acesta din urmă a anulat decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 9 septembrie 2010 privind o procedură de opoziție între Arav Holding Srl și H.Eich Srl (cauza R 1411/2009-1) — Risc de confuzie — Apreciere eronată a similitudinii mărcilor în litigiu — Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Arav Holding Srl la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 303, 6.10.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/49

---

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 6 iunie 2013 — I Marchi Italiani Srl/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Osra SA

(Cauza C-381/12 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Marca comunitară B. Antonio Basile 1952 - Marca națională anterioară BASILE - Cerere de declarare a nulității - Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 53 alineatul (2) - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) din același regulament - Risc de confuzie)

2013/C 225/86

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: I Marchi Italiani Srl (reprezentanți: L. Militerni și G. Militerni, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent), Osra SA

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 28 iunie 2012, I Marchi Italiani și Basile/OAPI — Osra (B. Antonio Basile 1952) (T-133/09), prin care Tribunalul a respins o acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 9 ianuarie 2009 (cauza R 502/2008-2) privind o procedură de declarare a nulității între Osra SA și I Marchi Italiani Srl — Aplicarea greșită a articolului 135 din Regulamentul de procedură al Tribunalului — Încălcarea principiului bunei-credințe — Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței — Condiții necesare pentru începerea curgerii termenului de limitare a drepturilor — Risc de confuzie — Apreciere greșită a similitudinii mărcilor în litigiu

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă I Marchi Italiani Srl la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 303, 6.10.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/49

---

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 21 martie 2013 — Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-393/12 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Marca verbală HELLIM - Opoziția titularului mărcii verbale comunitare HALLOUMI - Respingerea opoziției)

2013/C 225/87

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi (reprezentanți: C. Milbradt și A. Schwarz, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 13 iunie 2012, Organismos Kypriakis Galaktokomikis Viomichanias/OAPI — Garmo (HELLIM) (T-534/10), prin care Tribunalul a respins calea de atac formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 20 septembrie 2010 privind o procedură de opoziție între Organismos Kypriakis Galaktokomikis Viomichanias și Garmo AG — Risc de confuzie — Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 343, 10.11.2012

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/50

---

Ordonanța Curții din 6 iunie 2013 — Transports Schiocchet — Excursions SARL/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

(Cauza C-397/12 P) (1)

(Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Recurs vădit nefondat și vădit inadmisibil - Lipsa nemotivării - Motiv neclar - Motiv prin care se urmărește reexaminarea cererii din primă instanță)

2013/C 225/88

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Transports Schiocchet — Excursions SARL (reprezentant: E Deshoulières, avocat)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: E. Karlsson și E. Dumitriu-Segnana, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: N. Yerrell și J. Hottiaux, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 18 iunie 2012 Schiocchet/Consiliul și Comisia (T-203/11), prin care Tribunalul a respins ca vădit nefondată în drept o cerere de reparare a unui prejudiciu pretins a fi suferit ca urmare a aplicării regimului prevăzut de Regulamentul (CEE) nr. 684/92 al Consiliului din 16 martie 1992 privind normele comune pentru transportul internațional de călători cu autocarul și autobuzul (JO L 74, p. 1, Ediție specială 06/vol. 2, p. 34) — Condiții de exercitare a unei acțiuni în despăgubire — Fapta ilicită a unei instituții.

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Transports Schiocchet — Excursions SARL la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 331, 27.10.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/50

---

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 13 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Arbeitsgericht Nienburg — Germania) — Bianca Brandes/Land Niedersachsen

(Cauza C-415/12) (1)

(Politica socială - Directiva 2003/88/CE - Dreptul la concediu anual plătit - Acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă - Lucrător cu normă întreagă care s-a aflat în imposibilitatea de a beneficia de dreptul la concediu anual plătit în perioada de referință - Trecerea acestui lucrător la un regim de muncă pe fracțiune de normă - Dispoziție națională sau practică ce prevede reducerea numărului de zile de concediu plătit astfel dobândite anterior proporțional cu numărul de zile lucrate săptămânal pe fracțiune de normă)

2013/C 225/89

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Arbeitsgericht Nienburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bianca Brandes

Pârât: Land Niedersachsen

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Arbeitsgericht Nienburg — Interpretarea clauzei 4 punctele 1 și 2 din Anexa la Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES (JO L 14, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 35), astfel cum a fost modificat prin Directiva 98/23/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 (JO L 131, p. 10, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 46) — Salariat care trece de la un post cu normă întreagă la un post pe fracțiune de normă — Reglementare a unui stat membru care permite într-un astfel de caz o redistribuire a dreptului la concediul anual dobândit în cursul activității cu normă întreagă, dar neefectuat în întregime, care determină o reducere a numărului de zile de concediu

Dispozitivul

Dreptul Uniunii relevant, în special articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2033/88 a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru și clauza 4 alineatul (2) din Acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat la 6 iunie 1997, care este cuprins în anexa la Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind Acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/23/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998, trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții sau unei practici naționale, precum cele în discuție în litigiul principal, în temeiul cărora numărul de zile de concediu anual plătit de care un lucrător cu normă întreagă a fost în imposibilitatea de a beneficia în perioada de referință face obiectul, ca urmare a faptului că lucrătorul a trecut la un regim de muncă pe fracțiune de normă, al unei reduceri proporționale cu diferența care există între numărul de zile lucrate săptămânal de acest lucrător înainte și după o astfel de trecere la activitatea pe fracțiune de normă.

---

(1)  JO C 366, 24.11.2012.

---

3.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/51

---

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 7 mai 2013 — TME SpA — Termomeccanica Ecologia/Comisia Europeană

(Cauza C-418/12) (1)

(Recurs - Contracte de achiziții publice de servicii - Cerere de ofertă pentru reabilitarea stației de epurare a apelor uzate din București, cofinanțată din fondul structural ISPA - Decizie pretins nelegală a autorităților române prin care s-a respins oferta depusă de reclamantă - Refuz al Comisiei de a deschide o procedură de încălcare a obligațiilor sau de ajustare financiară împotriva României)

2013/C 225/90

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: TME SpA — Termomeccanica Ecologia (reprezentanți: C. Malinconico și A. Gigliola, avvocati)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Aresu și P. van Nuffel, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a treia) din 4 iulie 2012, TME/Comisia Europeană (T-329/11), prin care Tribunalul a respins ca vădit inadmisibile, pe de o parte, o cerere de anulare a scrisorii Comisiei din 20 aprilie 2011 având ca obiect plângerea societății TME cu privire la încălcări ale dreptului Uniunii Europene din partea României în cadrul proiectului „Bucharest Wastewater Treatment Plant Rehabilitation: Stage I ISPA 2004/RO/16/P/PE/003-03”, inerent restructurării stației de epurare a apelor uzate din București, și, pe de altă parte, o cerere de despăgubiri — Nerespectarea obiectului acțiunii — Ghid practic privind procedurile de contractare pentru acțiunile externe — Obligația Comisiei de a da un aviz motivat în caz de neregularități sau de încălcări în cursul procedurii de cerere de ofertă

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă TME SpA — Termomeccanica Ecologia la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 373, 1.12.2012.

---