1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/1

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/4

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/5

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32013M6975. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/6

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/7

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/8

1.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia tranzacția notificată constituie o concentrare economică în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice.

2.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia tranzacția notificată are o dimensiune europeană, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul privind concentrările economice.

3.

Comitetul consultativ este de acord cu definițiile Comisiei privind piețele relevante, astfel cum se prevede în proiectul de decizie.

În special, în ceea ce privește definirea pieței produsului, Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea impactului tranzacției notificate pe următoarele piețe:

4.

Comitetul consultativ este de acord cu definițiile Comisiei privind piețele geografice relevante, astfel cum se prevede în proiectul de decizie.

În special, în ceea ce privește definirea pieței geografice, Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea impactului tranzacției notificate pe următoarele piețe:

5.

Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei conform căreia este improbabil ca tranzacția notificată să conducă la efecte coordonate care ar reprezenta un obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața vânzării cu ridicata de înregistrări muzicale la nivel național și pe piața vânzării cu ridicata de înregistrări muzicale în format digital la nivelul SEE, precum și la nivel național.

6.

Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei conform căreia este improbabil ca tranzacția notificată să constituie un obstacol semnificativ în calea concurenței efective din cauza efectelor anticoncurențiale verticale și/sau de conglomerat, care pot conduce la blocarea accesului entității rezultate în urma concentrării economice la clienți și/sau competitori pe piețele relevante identificate în proiectul de decizie.

7.

Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei conform căreia tranzacția notificată ar putea constitui un obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe următoarele piețe:

8.

Comitetul consultativ este de acord cu analiza Comisiei privind: (i) pirateria; (ii) puterea de cumpărare; și (iii) intrarea pe piață și cu concluzia conform căreia acestea nu au capacitatea de a contracara obstacolul semnificativ în calea concurenței efective care poate rezulta în urma tranzacției notificate.

9.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia angajamentele finale furnizate de către partea notificatoare la 25 august 2012 („angajamentele finale”) abordează în totalitate preocupările în materie de concurență identificate de către Comisie pe piața vânzării cu ridicata de înregistrări muzicale în format digital atât la nivelul SEE, cât și la nivel național.

O minoritate se abține.

10.

Comitetul consultativ este de acord cu concluzia Comisiei conform căreia, cu condiția respectării integrale a angajamentelor finale, este improbabil ca tranzacția notificată să constituie un obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.

O minoritate se abține.

11.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia tranzacția notificată trebuie, prin urmare, să fie declarată compatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul privind concentrările economice și cu articolul 57 din Acordul privind SEE.

O minoritate se abține.

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/10

(1)

La 17 februarie 2012, Comisia Europeană a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul privind concentrările economice (2), o notificare a unei concentrări propuse prin care Universal Music Holdings Limited („Universal”) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra activelor EMI Group Global Limited („EMI”) privind înregistrările muzicale, prin achiziționare de acțiuni (Universal și EMI sunt denumite în continuare „părțile”).

(2)

La 23 martie 2012, Comisia a inițiat procedura în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind concentrările economice. O comunicare privind obiecțiunile („CO”) a fost trimisă ulterior casei de discuri Universal la 19 iunie 2012, la care aceasta din urmă a avut posibilitatea să răspundă în termen de două săptămâni, termen prelungit de DG Concurență cu încă două zile la solicitarea Universal.

(3)

În respectiva comunicare privind obiecțiunile, conform constatărilor preliminare ale Comisiei, concentrarea notificată ar constitui un obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața vânzării cu ridicata de înregistrări muzicale în format digital la nivelul SEE, precum și în 25 de state membre (3) și pe piața vânzării cu ridicata de înregistrări muzicale pe suport fizic în 22 de state membre (4).

(4)

Universal a prezentat răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile în termenul-limită prevăzut, fără a solicita o audiere orală.

(5)

Principala caracteristică procedurală a cazului de față constă în apariția unor probleme de acces la dosarul cauzei legate de utilizarea unei camere de date.

(6)

Înainte de emiterea comunicării privind obiecțiunile, Universal a solicitat accesul la datele privind părțile terțe colectate de către DG Concurență și utilizate în analizele economistului șef („CET”). Universal a susținut că un astfel de acces era necesar pentru a nu se aduce atingere dreptului său la apărare și pentru a identifica posibilitățile de formulare a unor angajamente.

(7)

DG Concurență a respins solicitarea respectivă deoarece informațiile solicitate făceau parte din dosarul la care urma să se acorde accesul numai după notificarea comunicării privind obiecțiunile, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (5). În ceea ce privește argumentul Universal privind formularea de angajamente, DG Concurență a răspuns că orice analiză a datelor realizată de către Comisie nu afectează capacitatea Universal de a adopta măsurile corective adecvate înainte de emiterea comunicării privind obiecțiunile.

(8)

Universal mi-a solicitat ulterior, înainte de trimiterea comunicării privind obiecțiunile, să revizuiesc normele privind camera de date pe care DG Concurență le-a redactat pentru procedura de față („normele”). Universal a considerat că dreptul său la apărare ar fi încălcat în special din următoarele trei motive. În primul rând, sfera informațiilor prevăzute a fi comunicate era prea limitată și nu permitea accesul Universal la datele brute și la codurile relevante utilizate pentru construirea seturilor de date finale pe care se baza analiza CET. Cu toate acestea, astfel de informații erau considerate necesare pentru a permite consilierilor săi economici externi să verifice soliditatea analizei CET și fiabilitatea datelor. În al doilea rând, Universal susținea că dispozițiile specifice ale normelor care restricționau utilizarea datelor ar împiedica consilierii economici externi ai Universal să verifice și să testeze în mod corespunzător analiza CET. În cele din urmă, Universal a susținut că anonimizarea datelor CET era o măsură nenecesară, disproporțională și nemotivată. S-a considerat că anonimizarea ar împiedica consilierii economici externi ai Universal să înțeleagă contextul factual specific în care au fost generate datele.

(9)

DG Concurență a justificat restricțiile respective în temeiul naturii deosebit de sensibile din punct de vedere comercial a datelor obținute din partea clienților și a concurenților, făcând trimitere la jurisprudența Tetra/Laval (6).

(10)

Având în vedere necesitatea unor măsuri rapide în cazurile de constituire de concentrări economice, am revizuit normele respective pe baza următoarelor principii. Destinatarului comunicării privind obiecțiunile trebuie să i se acorde accesul integral la toate dovezile aduse împotriva sa. În cazul în care dovezile sunt confidențiale, accesul trebuie acordat în măsura în care acesta este indispensabil pentru dreptul destinatarului la apărare. În ceea ce privește dovezile cantitative, care făceau obiectul solicitărilor Universal, aceasta înseamnă că un destinatar ar trebui în mod normal să aibă posibilitatea de a desfășura trei operațiuni. În primul rând, destinatarul trebuie să fie capabil să reproducă analiza CET (și anume, trebuie să i se acorde accesul la datele și metodologia utilizate). În al doilea rând, destinatarul trebuie să fie capabil să testeze analiza Comisiei (și anume, trebuie să i se acorde accesul la datele eliminate, la variabilele alternative și la informațiile care explică valorile aberante etc.). În cele din urmă, destinatarului trebuie să i se permită să verifice fiabilitatea datelor, cel puțin pe baza verificărilor aleatorii. În ultimul caz, dacă consilierii externi ai destinatarului pot indica erori concrete și specifice care rezultă din verificările aleatorii, se poate acorda în consecință dreptul de acces, în funcție de amploarea erorilor și de sfera de aplicare a datelor conținute efectiv în dosar. În acest context și având în vedere natura adesea confidențială a datelor, impunerea unor restricții pare justificabilă, în special pentru a solicita destinatarului: (a) să explice Comisiei ce intenționează să facă consilierii săi externi; și (b) să desfășoare astfel de estimări sub supravegherea funcționarilor Comisiei.

(11)

Am răspuns la solicitarea Universal prin scrisoarea din 18 iunie 2012, în care am precizat că, în urma discuțiilor pe care le-am avut cu DG Concurență, normele au fost modificate cu scopul de a respecta principiile de mai sus. În ceea ce privește sfera informațiilor prevăzute a fi comunicate, normele au fost clarificate pentru a se confirma faptul că toate datele brute și codurile vor fi incluse în camera de date. În ceea ce privește restricțiile privind utilizarea datelor, acestea au devenit mai puțin stricte în cadrul normelor, cu scopul de a permite consilierilor economici externi ai Universal să desfășoare teste și verificări ale analizei CET, astfel cum se indică în scrisoare. În ceea ce privește anonimizarea datelor, am reiterat opinia Comisiei potrivit căreia datele respective constituiau secrete comerciale cu o natură deosebit de sensibilă, a căror divulgare ar submina poziția concurențială a anumitor furnizori de date. Având în vedere accesul suplimentar prevăzut în prezent de noile norme modificate și explicațiile tehnice care mi-au fost furnizate de către DG Concurență, reieșea că acum consilierii economici externi ai Universal puteau efectua calculele pe care detaliaseră în mod suficient în solicitarea lor, prin urmare, eliminarea măsurii de anonimizare a datelor nu era indispensabilă. În cele din urmă, am oferit Universal posibilitatea de a-mi înainta solicitări motivate ulterioare în cazul în care consilierii săi economici externi urmau să descopere exemple concrete specifice de date inexplicabile și dacă aceștia aveau motive întemeiate să considere că ar fi în continuare necesar să li se acorde un acces suplimentar în vederea exercitării corespunzătoare a dreptului Universal de a fi audiată.

(12)

Prin scrisoarea din 19 iunie 2012, Universal mi-a solicitat să modific suplimentar normele, întrucât acestea conțineau în continuare limite cu privire la utilizarea datelor CET care încălcau dreptul Universal la apărare. În special, Universal a susținut că, în ceea ce privea anumite estimări specifice, consilierii săi economici externi nu puteau verifica fiabilitatea și exactitatea anumite date și calcule. Ca răspuns la solicitările suplimentare suficient de detaliate ale Universal, normele au fost modificate suplimentar cu scopul de a oferi consilierilor economici externi ai Universal mai multe posibilități de a face verificări privind soliditatea datelor și de a efectua noi calcule.

(13)

Universal a primit drept de acces la dosar la 20 iunie 2012.

(14)

Pe baza unei solicitări motivate din data de 22 iunie 2012, Universal și-a reiterat în mod oficial, în primul rând, solicitarea sa anterioară de a primi drept de acces integral la analiza cantitativă negativă, reînnoindu-și cele trei plângeri referitoare la limitarea sferei informațiilor la care i se permite accesul, restricțiile privind utilizarea datelor CET și anonimizarea acestora. În al doilea rând, Universal a solicitat drept de acces pentru consilierii săi juridici externi la camera de date. Universal a susținut că un astfel de acces era necesar pentru a garanta exercitarea corespunzătoare a dreptului său la apărare, întrucât consilierii săi juridici externi aveau nevoie: (i) să poată examina informațiile din camera de date și orice analiză confidențială desfășurată de către consilierii economici externi; (ii) să ia cunoștință de conținutul confidențial al raportului întocmit în camera de date care ar urma să fie comunicat casei de discuri numai în versiunea neconfidențială Universal; și (iii) să furnizeze consiliere cu privire la conformitatea cu normele a procedurilor legate de camera de date.

(15)

Am respins ambele părți ale solicitării Universal printr-o decizie adoptată la 29 iunie 2012, în temeiul articolului 7 din mandat. Pe baza informațiilor tehnice primite din partea DG Concurență, normele permiteau consilierilor economici externi ai Universal, în ceea ce privește calculele care fuseseră detaliate în mod suficient, să efectueze, în anumite situații, orice calcul doreau. În alte cazuri, consilierii economici externi puteau să propună efectuarea anumitor calcule și să discute astfel de propuneri cu Comisia. În cele din urmă, anumite calcule nu puteau fi efectuate deoarece dosarul cauzei nu conținea datele necesare. În ceea ce privește solicitarea de divulgare a datelor anonimizate, Universal nu a furnizat dovezi concrete și specifice privind caracterul indispensabil al unei astfel de divulgări pentru exercitarea dreptului său la apărare.

(16)

De asemenea, am respins cea de a doua parte a solicitării Universal, și anume cea referitoare la acordarea accesului la camera de date pentru consilierii săi juridici externi. Un astfel de acces ar depăși scopul în sine al camerei de date, și anume de a permite consilierilor economici externi ai părților să acceseze datele cantitative colectate de către Comisie. În măsura în care camera de date conține secrete comerciale ale părților terțe, procedura reprezintă o excepție de la obligația generală a Comisiei de a nu divulga informații confidențiale. Întrucât procedura de față reprezintă o excepție, sunt necesare măsuri de siguranță stricte pentru a se evita divulgarea neintenționată a datelor. Am constatat că dreptul Universal la apărare nu necesita accesul direct al consilierilor săi juridici externi la camera de date, întrucât este suficient ca, în cele trei situații indicate de Universal, avocații externi să poată comunica cu consilierii economici externi în afara camerei de date.

(17)

În ziua adoptării deciziei de respingere, în urma primirii unei copii în avans, Universal mi-a solicitat să îmi revizuiesc decizia, aducând în discuție argumentele sale anterioare referitoare la restricțiile impuse consilierilor economici externi și la incapacitatea acestora de a efectua anumite analize. De asemenea, Universal a susținut încă o dată că consilierii săi juridici externi ar trebui să primească drept de acces la setul de date CET într-o formă neexpurgată, întrucât acest lucru era necesar pentru a garanta faptul că dreptul Universal la reprezentare și consiliere juridică nu era limitat în mod grav.

(18)

După analizarea cu atenție a argumentelor Universal, am hotărât la 12 iulie 2012 să îmi mențin decizia inițială. În primul rând, contrar afirmației Universal, normele permiteau consilierilor săi economici externi să efectueze analiza solicitată în camera de date. Faptul că consilierii economici externi nu au utilizat opțiunea respectivă nu reprezenta un motiv ca eu să îmi revizuiesc decizia inițială sau normele în etapa respectivă. În al doilea rând, deși este legitim ca o parte la proceduri să beneficieze de reprezentare și consiliere juridică efectivă în temeiul dreptului său la apărare, acest lucru nu înseamnă că partea respectivă nu trebuie să demonstreze faptul că accesul la informațiile confidențiale este indispensabil pentru exercitarea drepturilor respective.

(19)

Cu toate acestea, având în vedere că există riscul unei posibile neînțelegeri sau interpretări greșite a normelor de către părți, am invitat casa de discuri Universal să contacteze DG Concurență pentru a discuta orice propunere privind analizele de regresie pe care consilierii economici externi ai Universal ar dori să le efectueze în viitor. În acest scop, camera de date urma să fie pusă la dispoziția acestora. Mai mult, DG Concurență a abordat furnizorii datelor, în numele meu, în vederea obținerii consimțământului acestora cu privire la posibilitatea ca unul dintre consilierii economici externi ai Universal să acceseze camera de date pentru ca restul consilierilor economici externi să primească asistență la fața locului cu privire la interpretarea normelor. Cu toate acestea, Universal a hotărât să nu facă uz de această ofertă excepțională de acces.

(20)

La 26 și 27 iunie 2012, Universal a considerat că DG Concurență i-a refuzat în mod nejustificat solicitarea ca consilierii săi economici externi să comunice versiunea confidențială a unuia dintre rapoartele lor întocmite în camera de date consilierilor juridici externi ai Universal și (într-o formă expurgată) Universal. Informațiile solicitate vizau cotele de redevență ale părților pe platforma care oferea înregistrări muzicale în format digital consumatorilor finali și care fuseseră calculate anterior de către consilierii economici externi pe baza datelor din camera de date. Universal a susținut că, prin refuzul de a divulga informațiile în cauză, DG Concurență refuza atât accesul la dovezile negative, cât și accesul la dovezile pozitive, întrucât, în opinia Universal, informațiile respective puteau fi utilizate pentru a respinge decizia preliminară a Comisiei conform căreia cotele de piață ale IFPI (7) erau mai fiabile decât cotele de piață calculate de către părți. În urma discuțiilor și a reuniunilor dintre consilierii economici și juridici externi ai Universal, DG Concurență și membrii biroului consilierului-auditor, s-a convenit că următoarele informații pot fi divulgate casei de discuri Universal: (i) un anumit număr de cote de redevență exacte considerate a nu divulga informații confidențiale; (ii) limite pentru alte informații mai confidențiale privind cotele de redevență și confirmarea situării acestora sub 40 %; și (iii) descrieri textuale ale tuturor cotelor de redevență.

(21)

Prin decizia din 4 iulie 2012, adoptată în conformitate cu articolul 7 din mandat, am respins solicitarea Universal de a accesa informațiile confidențiale din raportul consilierilor economici externi întocmit în camera de date. Întrucât exista o posibilitate reală ca Universal și, într-o anumită măsură, consilierii săi juridici externi să reconstituie anumite informații sensibile în cazul în care li se permitea accesul la cotele de redevență confidențiale rămase [și anume, cele care nu intrau în categoria (i) de mai sus] și având în vedere accesul suplimentar acordat în temeiul punctelor (ii) și (iii) de mai sus, am concluzionat că accesul ulterior nu era indispensabil pentru a garanta dreptul Universal la apărare. De asemenea, consilierii Universal au hotărât să nu apeleze la dreptul de acces suplimentar acordat în temeiul punctului (iii) de mai sus. Drepturile Universal nu au fost încălcate, întrucât consilierii săi juridici externi beneficiau de posibilitatea de a utiliza informațiile furnizate drept documente justificative sau de a respinge dovezile negative.

(22)

În conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare, am acceptat solicitările din partea Impala, Merlin BV, Warner Music Group, Sony Music, Beggars Group Ltd., societățile britanice de gestiune colectivă MCPS și PRS, precum și din partea caselor de discuri Naïve și Because Music de a fi audiate ca părți terțe interesate.

(23)

La 25 iulie 2012, Comisia a trimis părților o scrisoare de expunere a faptelor în care prezenta elementele suplimentare, în special datele suplimentare privind poziția relativă pe piață a principalelor case de discuri („case de discuri majore sau mari”), care veneau în sprijinul obiecțiunilor Comisiei din decizia finală. Părțile își puteau prezenta observațiile în scris până la 1 august 2012. În răspunsul lor din 1 august 2012, părțile au considerat că scrisoarea de expunere a faptelor a modificat teoria privind denaturarea concurenței prezentată în comunicarea privind obiecțiunile, „modificând prin urmare natura esențială a obiecțiunilor preliminare” înaintate împotriva acestora.

(24)

DG Concurență a răspuns la scrisoarea respectivă la 3 august 2012, menționând că datele factuale noi sprijineau concluzia preliminară a Comisiei din comunicarea privind obiecțiunile, conform căreia, în mai multe țări, Universal era cea mai mare casă de discuri în raport cu celelalte case de discuri mari. De asemenea, DG Concurență a subliniat faptul că scrisoarea de expunere a faptelor furniza pur și simplu informații factuale în sprijinul teoriilor existente privind denaturarea concurenței descrise în comunicarea privind obiecțiunile și, prin urmare, că aceasta nu stabilea, ca atare, o nouă teorie privind denaturarea concurenței, bazată exclusiv pe dimensiunea relativă a celor patru case de discuri importante. Părțile au avut posibilitatea de a prezenta observații suplimentare, însă au hotărât să nu facă acest lucru. În consecință, consider că această chestiune a fost închisă.

(25)

Pentru a aborda preocupările în materie de concurență identificate de către Comisie în comunicarea privind obiecțiunile, părțile și-au prezentat observațiile la 27 iulie 2012 în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul privind concentrările economice. Testul de piață privind setul respectiv de angajamente a fost lansat în aceeași zi cu scopul de a colecta opiniile participanților relevanți de pe piață privind eficacitatea angajamentelor și capacitatea acestora de a restabili concurența efectivă pe piețele unde au fost identificate preocupări în materie de concurență.

(26)

Având în vedere rezultatele testului de piață, părțile au prezentat un set revizuit de angajamente la 13 august 2012, care a fost modificat ulterior la 17 august 2012. Angajamentele finale au fost prezentate la 25 august 2012. Comisia a concluzionat că angajamentele propuse de către părți la 25 august 2012 au abordat în mod suficient toate preocupările rămase cu privire la compatibilitatea tranzacției propuse cu piața internă.

(27)

În conformitate cu articolul 16 din mandat, am examinat dacă proiectul de decizie abordează exclusiv obiecțiunile pentru care părțile au primit dreptul de a-și exprima propriile opinii și am ajuns la o concluzie pozitivă.

(28)

În general, concluzionez că toți participanții la proceduri au avut posibilitatea de a-și exercita efectiv drepturile procedurale în cazul de față.

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/15

(1)

Universal Music Holdings Limited („UMHL”) este o filială deținută în totalitate de Universal International Music BV, care este compania-mamă a Universal Music Group („Universal” sau „partea notificatoare”, Regatul Unit). Universal este casa de discuri lider la nivel mondial. Aceasta se ocupă cu descoperirea, lansarea și promovarea artiștilor din industria muzicală (așa-numita secțiune „Artiști și Repertoriu” sau „A&R”), fiind activă pe piața cu ridicata a înregistrărilor muzicale. Universal este activă și în alte domenii, cum ar fi vânzarea cu amănuntul de muzică online, activități de editare muzicală, impresarierea artiștilor, comercializarea de produse derivate, gestionarea de evenimente și furnizarea de servicii de organizare de evenimente. Universal este deținută, în ultimă instanță, de Vivendi SA.

(2)

Vivendi SA („Vivendi”, Franța) este compania-mamă finală a Universal. Vivendi este o companie media internațională ale cărei activități includ telecomunicațiile, crearea și distribuția de conținut și canale de televiziune, muzică digitală cu amănuntul și jocuri video.

(3)

EMI Group Global Limited („EMI Group”, Regatul Unit) se ocupă cu descoperirea, formarea și promovarea artiștilor din industria muzicală, fiind activă pe piața cu ridicata a înregistrărilor muzicale. EMI Group este activă și în alte domenii, cum ar fi vânzarea de muzică cu amănuntul, editarea muzicală, impresarierea artiștilor și comercializarea de produse derivate.

(4)

La 17 februarie 2012, Comisia a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul privind concentrările economice, o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderea UMHL dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra activelor EMI Group privind înregistrările muzicale prin cumpărare de acțiuni.

(5)

La 11 noiembrie 2011, Vivendi și Universal, pe de o parte, și EMI Group, pe de altă parte, au încheiat un acord de cumpărare de acțiuni prin care Universal ar achiziționa activitățile EMI Group din cadrul secțiunii A&R și pe piața cu ridicata a înregistrărilor muzicale, precum și activitățile cu amănuntul ale EMI Group privind înregistrările muzicale, o serie de drepturi limitate de editare muzicală (în special cele deținute de EMI Christian Music Group), precum și activități de impresariat și de comercializare de produse derivate. În sensul deciziei Comisiei, activele care au făcut obiectul tranzacției propuse sunt denumite împreună „EMI”.

(6)

În urma tranzacției propuse, EMI ar urma să fie controlată în mod exclusiv de către Universal. Prin urmare, tranzacția reprezintă o concentrare economică în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice. Tranzacția are o dimensiune europeană în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul privind concentrările economice.

(7)

În urma examinării notificării, Comisia a adoptat o decizie la 23 martie 2012, concluzionând că operațiunea intră în domeniul de aplicare al Regulamentului privind concentrările economice și ridică preocupări serioase cu privire la compatibilitatea sa cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE. Prin urmare, Comisia a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind concentrările economice.

(8)

La 19 iunie 2012, partea notificatoare a primit o comunicare privind obiecțiunile în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul privind concentrările economice. Universal a răspuns la comunicarea privind obiecțiunile la 6 iulie 2012.

(9)

Cu scopul de a aborda preocupările în materie de concurență identificate în comunicarea privind obiecțiunile, partea notificatoare a prezentat o serie de angajamente la 27 iulie 2012. Prin urmare, termenul-limită pentru adoptarea unei decizii în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul privind concentrările economice a fost prelungit cu 15 zile lucrătoare, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din regulament. Partea notificatoare a prezentat o nouă serie de angajamente la 13 august 2012, care au fost modificate ulterior la 25 august 2012.

(10)

Centrul de gravitate al tranzacției propuse este industria înregistrărilor muzicale, întrucât aceasta include atât activitățile de bază desfășurate de către Universal, cât și cele desfășurate de către EMI. În prezent, industria înregistrărilor muzicale din SEE este caracterizată de prezența a patru case de discuri renumite la nivel mondial (Universal, Sony, EMI și Warner, denumite împreună „case de discuri mari sau majore”) și de un număr semnificativ de case de discuri mai mici (așa-numitele „case de discuri independente”).

(11)

În ultimii zece ani, industria înregistrărilor muzicale în ansamblul său s-a confruntat cu o scădere semnificativă a vânzărilor de discuri, atât la nivel global, cât și la nivelul SEE, din cauza disponibilității înregistrărilor muzicale prin intermediul serviciilor digitale legale, precum și din cauza pirateriei digitale. În pofida declinului serios înregistrat de vânzările pe suport fizic, acestea însumează în continuare aproximativ 80 % din vânzările totale din sectorul muzical din cadrul SEE. Se preconizează că în următorii ani vânzările de muzică digitală vor crește semnificativ și că vor depăși vânzările pe suport fizic.

(12)

Lanțul de valori din sectorul înregistrărilor muzicale începe cu descoperirea și formarea artiștilor și înregistrarea ulterioară a operelor acestora în vederea exploatării drepturilor de autor privind înregistrările audio rezultate, activitate cunoscută sub numele de A&R. Succesul sau eșecul A&R condiționează succesul pe piețele înregistrărilor muzicale.

(13)

Următorul nivel al lanțului de valori al înregistrărilor muzicale constă în vânzarea sau acordarea, de către casele de discuri, de licențe privind repertoriile proprii către comercianții cu ridicata și cu amănuntul, precum și către anumite categorii de utilizatori finali (în special canalele de radio și de televiziune).

(14)

Sectorul înregistrărilor muzicale include o gamă variată de produse pe suport fizic (cum ar fi CD-uri – single-uri, albume/compilații – și DVD-uri – audio și video) și de produse digitale, vândute de către casele de discuri comercianților cu amănuntul, care le vând, la rândul lor, utilizatorilor finali. În plus, casele de discuri pot acorda licențe de utilizare a repertoriului lor furnizorilor de servicii digitale în flux continuu (streaming) audio sau video.

(15)

Există mai multe categorii de comercianți fizici cu amănuntul (pe lângă comercianții cu ridicata, care acționează ca intermediari între casele de discuri și comercianții cu amănuntul), dintre care principalele tipuri sunt hipermarket-urile/supermarket-urile (așa-numiții „comercianți de masă”), comercianții cu amănuntul online și comercianții cu amănuntul specializați.

(16)

În ceea ce privește canalele digitale de vânzare cu amănuntul, principalele mijloace prin care înregistrările muzicale sunt difuzate online sunt descărcarea și difuzarea în flux continuu (streaming). Descărcările reprezintă în prezent cea mai mare parte a veniturilor online. Cu toate acestea, serviciile de difuzare în flux continuu înregistrează o creștere, iar numeroși participanți pe piață se așteaptă ca veniturile rezultate din serviciile respective să crească semnificativ în viitor.

(17)

De asemenea, tehnologia în flux continuu a permis dezvoltarea de noi platforme și modele de afaceri în ultimii ani. Furnizorii de servicii de internet și operatorii de rețele mobile oferă tot mai multe servicii muzicale în flux continuu prin dezvoltarea de servicii sub marcă proprie (adesea grupate cu abonamentele la serviciile de telecomunicații) sau prin intermediul parteneriatelor cu platformele de flux continuu existente. De asemenea, anumite servicii de difuzare în flux continuu au încheiat parteneriate cu site-urile de socializare în rețea. În cele din urmă, au apărut servicii muzicale în cloud, care oferă utilizatorilor posibilitatea de a stoca muzica pe servere la distanță.

(18)

În deciziile sale anterioare referitoare la industria înregistrărilor muzicale (2), Comisia nu a definit niciodată o piață în amonte pentru A&R. Cu toate acestea, serviciile A&R sunt furnizate diferiților actori de pe piață (artiștilor) și implică o organizare diferită în cadrul caselor de discuri în raport cu activitățile de vânzare cu ridicata în aval. De asemenea, există o anumită dinamică concurențială specifică A&R.

(19)

Comisia a concluzionat că nu este necesar să se pronunțe dacă activitățile A&R trebuie considerate și analizate drept o piață separată a produsului sau chiar considerarea pieței de înregistrări muzicale drept o piață duală, pe care puterea unei case de discuri pe o parte a pieței (A&R) are o influență pozitivă asupra poziției sale pe cealaltă parte a pieței (vânzarea cu ridicata a înregistrărilor muzicale) și invers. Comisia a luat în considerare puterea caselor de discuri în cadrul secțiunii A&R în cadrul evaluării sale concurențiale a tranzacției propuse drept unul dintre factorii-cheie care contribuie la poziția caselor de discuri pe piața cu ridicata a înregistrărilor muzicale și viceversa.

(20)

Comisia a identificat în trecut piețe separate ale produsului pentru vânzarea cu ridicata de înregistrări muzicale pe suport fizic și de înregistrări muzicale digitale (3). Pe piața muzicii înregistrate în format digital, Comisia a lăsat deschisă întrebarea dacă există piețe separate ale produsului pentru muzica digitală furnizate pentru aplicațiile online și mobile, pe de o parte, și pentru muzica destinată descărcării și difuzării în flux continuu, pe de altă parte. De asemenea, Comisia nu a identificat piețe separate de produse în funcție de genul muzical (de exemplu, muzică pop, muzică clasică, jazz etc.) sau pentru albumele artiștilor solo sau pentru compilații. În cazul de față, analiza de piață nu a relevat niciun element material nou care ar justifica abaterea de la deciziile respective.

(21)

Comisia a concluzionat că muzica audio și muzica video aparțin aceleiași piețe de produse pentru vânzarea cu ridicata a înregistrărilor muzicale (fizice sau digitale).

(22)

Comisia a concluzionat că ar trebui identificată o piață separată a produsului pentru vânzarea cu ridicata a înregistrărilor muzicale utilizatorilor finali care obțin licențe de utilizare din partea societăților de acordare de licențe ale producătorilor. În ceea ce privește vânzarea cu amănuntul a înregistrărilor muzicale, Comisia nu a considerat că ar fi necesară o decizie privind definiția unei piețe relevante a produsului.

(23)

În conformitate cu deciziile sale anterioare, Comisia a concluzionat că activitățile de producție și logistică nu fac obiectul evaluării sale. În plus, Comisia nu s-a pronunțat asupra definirii unei piețe relevante a produsului pentru alte servicii „auxiliare” (cum ar fi serviciile de impresariere a artiștilor, comercializarea de produse derivate, emisiunile în direct și serviciile de gestionare de evenimente). În cele din urmă, Comisia a concluzionat că drepturile de editare muzicală online ar trebui considerate drept o piață separată a produsului.

(24)

Comisia a concluzionat că piața vânzării cu ridicata de înregistrări muzicale pe suport fizic are o dimensiune națională.

(25)

În ceea ce privește vânzarea cu ridicata a înregistrărilor muzicale digitale, Comisia nu a considerat că ar fi necesar să se pronunțe cu privire la definirea exactă a pieței geografice având în vedere că tranzacția a ridicat preocupări atât la nivelul SEE, cât și la nivel național.

(26)

Comisia nu a considerat că ar fi necesar să se pronunțe cu privire la definirea unei piețe geografice relevante privind A&R, vânzarea cu amănuntul a înregistrărilor muzicale, serviciile auxiliare și editarea muzicală.

(27)

Partea notificatoare a afirmat că ar trebui să existe o piață unică care să includă vânzarea cu ridicata de înregistrări muzicale în format fizic și digital, precum și furnizarea legală și neautorizată de înregistrări muzicale (adică, pirateria). În sprijinul afirmației menționate anterior, partea notificatoare a susținut că există dovezi clare care atestă substituirea în rândul consumatorilor între formatele și sursele muzicale respective, inclusiv între înregistrările muzicale piratate și cele autorizate.

(28)

Comisia nu a considerat niciodată în deciziile sale anterioare că înregistrările muzicale legale și ilegale ar aparține aceleiași piețe de produse. Cu toate acestea, analiza de piață în cazul Sony/BMG  (4) a indicat faptul că pirateria exercită o constrângere concurențială asupra caselor de discuri în anumite teritorii.

(29)

Comisia a concluzionat că evaluarea gradului de substituire a înregistrărilor muzicale legale cu cele ilegale și măsura în care consumatorii combină aceste două tipuri nu este relevantă pentru a stabili dacă înregistrările muzicale ilegale ar trebui considerate drept parte a pieței vânzării cu ridicata de înregistrări muzicale. Aceasta reflectă faptul că, indiferent dacă înregistrările muzicale legale și ilegale trebuie considerate drept substitute din punctul de vedere al utilizatorilor finali, acestea nu par a fi substitute din punctul de vedere al clienților direcți ai caselor de discuri, și anume comercianții cu amănuntul de înregistrări muzicale în format fizic și digital. De asemenea, serviciile de piraterie nu concurează cu casele de discuri. Acestea nu sunt active în sectorul A&R și nici pe piața vânzării cu ridicata de înregistrări muzicale către clienții fizici și digitali.

(30)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu este adecvat să se considere, din punctul de vedere al cererii sau al ofertei, înregistrările legale și ilegale ca parte a aceleiași piețe relevante de produse pentru vânzarea cu ridicata a înregistrărilor muzicale. Cu toate acestea, concluzia în cauză nu aduce atingere analizei Comisiei conform căreia pirateria ar putea exercita o constrângere în afara pieței asupra deciziilor privind stabilirea prețurilor și asupra producției caselor de discuri în contextul evaluării concurențiale a tranzacției propuse.

(31)

Analiza Comisiei privind prejudiciile în cazul de față nu se bazează pe depășirea unui anumit prag al cotei de piață. Într-adevăr, Comisia clarifică faptul că cotele de piață nu reprezintă decât un prim indicator al puterii de piață și că acestea trebuie integrate în contextul general al piețelor relevante. În conformitate cu Orientările privind evaluarea concentrărilor orizontale în temeiul Regulamentului Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (5) („Orientările privind concentrările orizontale”), un obstacol semnificativ în calea concurenței efective poate apărea în cazurile în care entitatea rezultată în urma concentrării economice ar deține o cotă de piață mult mai ridicată decât cea a concurentului său imediat. Prin urmare, indicatorul furnizat de cotele de piață cu privire la puterea generală obținută de către entitatea rezultată în urma concentrării economice și la poziția sa relativă față de concurenți stă la baza evaluării concurențiale a Comisiei în cazul de față.

(32)

Cadrul analitic este și mai relevant în cazul de față având în vedere că nicio sursă a industriei nu oferă o perspectivă complet fiabilă asupra poziției entității rezultate în urma concentrării economice. În timp ce în deciziile anterioare referitoare la industria înregistrărilor muzicale Comisia a utilizat datele IFPI, în cazul de față partea notificatoare a contestat cu fermitate utilizarea datelor IFPI și le-a considerat nefiabile, furnizând date alternative privind „cota de piață” pe baza vânzărilor iTunes și Spotify, precum și date privind vânzările cu amănuntul colectate de GfK și OCC.

(33)

În cele din urmă, Comisia a luat în considerare toate sursele de date, inclusiv datele privind vânzările cu ridicata colectate de la diferiți furnizori de servicii digitale. De asemenea, Comisia a efectuat o analiză comparativă între cei patru actori principali pe o piață ipotetică formată exclusiv din actorii respectivi, cu scopul de a evalua poziția caselor de discuri Universal și EMI pe piață în raport cu alți actori importanți (casele de discuri independente, care, deși dețin împreună o poziție semnificativă pe piață, nu pot fi considerate drept o singură entitate). În cele din urmă, Comisia a luat în considerare, de asemenea, datele din clasamentele de vânzări și datele furnizate de posturile radio, deși datele respective nu pot fi asimilate unor cote de piață.

(34)

În urma analizării tuturor surselor de date, Comisia a concluzionat că tranzacția propusă ar conduce la crearea unei „case supermari” dominante, cu o dimensiune de două ori (sau, în anumite state membre, chiar de trei sau mai multe ori) mai mare decât cea a următorului cel mai mare concurent al său la nivelul SEE și în anumite state membre, precum și în Islanda și Norvegia. Mai exact, în ceea ce privește înregistrările muzicale pe suport fizic, entitatea rezultată în urma concentrării economice ar avea o dimensiune de două ori mai mare decât cea a următorului cel mai mare concurent al său în cel puțin opt state membre – Cipru, Republica Cehă, Irlanda, Luxemburg, Țările de Jos, România, Suedia și Regatul Unit, precum și Islanda, de trei sau mai multe ori mai mare decât cea a următorului cel mai mare concurent al său în alte cinci state membre – Belgia, Franța, Grecia, Polonia și Slovacia, precum și în Norvegia, și de peste patru ori mai mare decât cea a următorului cel mai mare concurent al său în Bulgaria, Estonia și Lituania. În Slovenia, entitatea rezultată în urma concentrării economice ar deveni cea mai puternică dintre cele patru case de discuri principale. În ceea ce privește înregistrările muzicale în format digital, entitatea rezultată în urma concentrării economice ar avea o dimensiune de două sau mai multe ori mai mare decât cea a următorului cel mai mare concurent al său la nivelul SEE și în cel puțin șaisprezece state membre – Austria, Belgia, Bulgaria, Estonia, Franța, Grecia, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Suedia și Regatul Unit, precum și în Islanda și Norvegia.

(35)

În concluzie, entitatea rezultată în urma concentrării economice ar deveni lider incontestabil pe piață. Din punct de vedere structural și având în vedere cotele de piață și datele din clasamentele de vânzări, precum și datele furnizate de posturile de radio, dinamica concurențială existentă, care se bazează pe un anumit echilibru de putere cel puțin între cei patru actori majori (în pofida poziției de lider de piață a casei de discuri Universal), ar fi complet bulversată de tranzacția propusă în favoarea entității rezultate în urma concentrării economice.

(36)

Comisia a concluzionat că EMI este unul dintre cei patru actori majori de pe piața mondială a înregistrărilor muzicale, cu o listă de artiști și un repertoriu muzical considerabil, care cuprinde un catalog excepțional de înregistrări anterioare și lansări noi puternice. De asemenea, EMI poate deveni cel mai puternic concurent al Universal, cel puțin în ceea ce privește muzica clasică. Prin urmare, tranzacția propusă ar conduce la eliminarea unei forțe concurențiale importante de pe piețele relevante.

(37)

Comisia a concluzionat că, în urma tranzacției, repertoriul entității rezultate în urma concentrării economice va fi (în continuare) un atu incontestabil (un „must have”), iar consumatorii vor beneficia, prin urmare, de o posibilitate limitată (în cazul în care aceasta va fi disponibilă) de a schimba furnizorul, capacitatea entității rezultate în urma concentrării economice de a exploata consumatorii putând crește exponențial.

(38)

Investigația Comisiei a indicat faptul că Universal dispunea, încă dinainte de tranzacția propusă, de capacitatea și stimulentele necesare pentru a obține termeni și condiții de acordare a licențelor din partea clienților digitali mai favorabile casei de discuri Universal în comparație cu cele obținute de către concurenții acesteia. Concluziile respective se bazează pe trei dovezi: (i) compararea acordurilor respective ale Universal și EMI cu platformele online; (ii) dovezile rezultate în urma analizei de piață a Comisiei; și (iii) dovezile furnizate de către părțile la concentrare. Dovezile din fiecare dintre sursele respective sunt coroborate ulterior pe baza unei analize cantitative, efectuată de către Comisie.

(39)

În primul rând, Comisia a analizat acordurile comerciale încheiate de către Universal și EMI pe baza unei selecții a principalilor clienți digitali, cu accent pe cele mai importante condiții comerciale [inclusiv remunerația, nivelul plăților în avans care trebuie efectuate de către clienții digitali, angajamentele în legătură cu activitățile de promovare și publicitate și clauzele națiunii celei mai favorizate („MFN”)]. Analiza a indicat faptul că Universal obține, în general, termeni mai buni privind anumiți parametri-cheie de negociere cu platformele digitale în comparație cu casa de discuri EMI, diferența respectivă fiind în special semnificativă pentru platformele de dimensiuni mai reduse (descărcare și flux continuu).

(40)

Comisia a concluzionat că diferențele privind termenii contractuali pe care Universal, care este deja cea mai mare casă de discuri din SEE, și EMI îi obțin în prezent reprezintă un indiciu al potențialelor efecte negative pe care tranzacția propusă le poate exercita asupra concurenței. Într-adevăr, creșterea semnificativă a dimensiunii Universal în urma concentrării economice ar putea consolida și mai mult poziția de negociere a Universal, ceea ce ar putea conduce nu doar la extinderea termenilor actuali ai Universal la repertoriul EMI, ci și la o creștere globală a repertoriului combinat.

(41)

De asemenea, Comisia a efectuat o analiză cantitativă pentru a evalua dacă, din cauza dimensiunii mai mari a entității rezultate în urma concentrării economice, tranzacția propusă ar putea spori puterea de negociere a acesteia în raport cu clienții digitali, conducând, în consecință, la prețuri mai mari pentru clienții respectivi.

(42)

În acest sens, Comisia a colectat datele privind vânzările de muzică digitală de la șase clienți digitali importanți, precum și de la șase case de discuri de pe teritoriul diferitor state membre. Ulterior, Comisia a efectuat o analiză cantitativă a datelor respective, care a constat în principal în testarea, prin intermediul instrumentelor statistice și econometrice, a gradului de probabilitate a unei corelații pozitive între dimensiunea unei case de discuri și capacitatea acesteia de a obține termeni mai buni din partea clienților digitali.

(43)

Analiza respectivă a demonstrat că: (i) taxa pe care casele de discuri o pot obține crește în funcție de dimensiunea acestora (măsurată pe baza părții de venituri pe care repertoriul unei case de discuri le aduce unei platforme online); (ii) efectul este deosebit de pronunțat în cazul platformelor online de dimensiuni reduse, dar și în cazul platformelor cu o putere de negociere semnificativă; și (iii) există o relație pozitivă între dimensiunea repertoriului unei case de discuri și prețul cu ridicata pe care aceasta îl negociază cu platformele online.

(44)

Concluziile Comisiei bazate pe analiza termenilor și condițiilor comerciale pe care părțile la concentrare le-au stabilit cu diferiți clienți digitali și pe analiza cantitativă au fost coroborate de intervențiile clienților digitali și ale altor părți terțe pe parcursul investigației Comisiei, precum și de anumite documente interne ale Universal.

(45)

Comisia a concluzionat că, din cauza dimensiunii sale sporite privind vânzarea cu ridicata a înregistrărilor muzicale clienților digitali, entitatea rezultată în urma concentrării economice ar putea aplica condiții comerciale mai nefavorabile, inclusiv prețuri mai ridicate, pentru clienții digitali în cazul în care tranzacția propusă ar înainta în forma notificată inițial.

(46)

Comisia a considerat că, pentru a evalua puterea pe care entitatea rezultată în urma concentrării economice o deține pe piață în raport cu comercianții de muzică digitală în urma tranzacției propuse, este necesar, de asemenea, să se ia în considerare poziția combinată a entității rezultate în urma concentrării economice pe piața înregistrărilor muzicale și în sectorul editării muzicale. Comisia a considerat acțiunile de control drept un „factor agravant” care amplifică în mod excesiv efectele anticoncurențiale ale tranzacției propuse, care derivă din combinarea activităților părților la concentrare în industria înregistrărilor muzicale (care sunt suficiente, ca atare, să ridice preocupări în materie de concurență). Analiza acțiunilor de control efectuată de către Comisie a consolidat constatările acesteia cu privire la posibilitatea ca tranzacția propusă să conducă la un obstacol semnificativ în calea concurenței efective.

(47)

Comisia a concluzionat că tranzacția propusă ar putea reduce inovarea și posibilitatea de alegere a consumatorului în două moduri: (i) tranzacția propusă ar putea spori puterea de negociere a Universal și capacitatea de a impune condiții de acordare a licențelor cu titlu oneros pe platformele digitale, în special pe platformele muzicale inovatoare mici și emergente. Astfel de termeni de acordare a licențelor cu titlu oneros pot avea un impact negativ semnificativ asupra dezvoltării clienților respectivi și asupra capacității acestora de a se extinde din punct de vedere geografic pe diferite piețe digitale; și (ii) entitatea rezultată în urma concentrării economice ar putea dispune de o capacitate și de stimulente sporite pentru a influența modelul de afaceri și caracteristicile noilor servicii muzicale digitale și pentru a impune creșteri ale prețurilor pe piața (piețele) cu amănuntul. În consecință, tranzacția propusă va avea, în egală măsură, un impact negativ asupra diversității culturale. Prin urmare, Comisia a concluzionat că tranzacția propusă ar putea reduce inovarea și posibilitatea de alegere a consumatorului.

(48)

Comisia a concluzionat că aceste constatări se aplică în mod egal pieței vânzării cu ridicata de înregistrări muzicale la nivelul SEE, precum și în Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Spania, Suedia și Regatul Unit, precum și în Islanda și Norvegia.

(49)

De asemenea, Comisia a investigat dacă tranzacția propusă ar putea oferi entității rezultate în urma concentrării economice capacitatea și stimulentele necesare pentru a-și înlătura parțial concurenții de pe piața vânzării cu ridicata de înregistrări muzicale în format fizic și digital, precum și din secțiunea A&R, în detrimentul concurenței și, în cele din urmă, al diversității culturale.

(50)

O astfel de înlăturare ar putea avea loc având în vedere capacitatea și stimulentele Universal, din cauza dimensiunii sale sporite în urma concentrării economice, de a garanta artiștilor săi un acces mai bun la oportunitățile promoționale (de exemplu, expunerea la comercianții în masă și la clienții digitali, accesul la compilații și la timp de emisie radio) în raport cu concurenții săi, inclusiv într-o măsură mai mare decât cota sa actuală de piață.

(51)

Accesul sporit la toate aceste oportunități promoționale ar putea determina entitatea rezultată în urma concentrării economice să încheie contracte cu cei mai buni artiști, inclusiv în condiții mai bune decât ale altor case de discuri, oferindu-le acestora un acces îmbunătățit la promovare. Concurenții se pot afla în dificultatea de a concura cu entitatea rezultată în urma concentrării economice în ceea ce privește încheierea de contracte cu artiștii noi, fapt care ar putea conduce, în consecință, la destabilizarea poziției concurenților în raport cu consumatorii, întrucât repertoriul acestora ar deveni mai puțin atractiv, prin urmare, s-ar consolida poziția entității rezultate în urma concentrării economice, creându-se astfel un cerc vicios continuu.

(52)

În cele din urmă, Comisia a concluzionat totuși că nu există suficiente elemente pentru a proba în conformitate cu cerințele legale posibilitatea ca o tranzacție să conducă la înlăturarea concurenților de pe piață. În orice caz, angajamentele propuse de către partea notificatoare ar aborda, în afară de efectele anticoncurențiale descrise mai sus în legătură cu condițiile comerciale stabilite cu clienții digitali, și orice preocupare privind înlăturarea concurenților de pe piață.

(53)

Comisia a concluzionat că, în urma tranzacției propuse, existența pirateriei nu ar priva entitatea rezultată în urma concentrării economice de capacitatea și de voința de a-și exercita puterea de negociere în raport cu comercianții cu amănuntul. Chiar dacă pirateria poate reduce dimensiunea pieței globale, Comisia a concluzionat că nu există dovezi că aceasta ar constrânge comportamentul caselor de discuri în prezent sau ulterior tranzacției.

(54)

Comisia a concluzionat că clienții nu ar fi în măsură să își exercite puterea de cumpărare pentru a contrabalansa creșterea puterii de piață a entității rezultate în urma concentrării economice.

(55)

Comisia a concluzionat că este improbabil ca o intrare pe piață în timp util și suficientă din partea concurenților pe piețele relevante ale înregistrărilor muzicale să compenseze efectele anticoncurențiale care rezultă în urma tranzacției propuse.

(56)

Comisia a concluzionat că este improbabil ca piețele pentru vânzarea cu ridicata de înregistrări muzicale să ajungă la o înțelegere comună în ceea ce privește coordonarea, având în vedere complexitățile acestora. Evaluarea rămâne neschimbată în contextul modificării aduse de tranzacția propusă.

(57)

Comisia a concluzionat că tranzacția nu ridică preocupări semnificative de natură neorizontală referitoare la activitățile Universal și EMI pe piața distribuției digitale cu amănuntul, a distribuției fizice cu amănuntul, a serviciilor de înregistrări muzicale și video, a comunicațiilor electronice, a producției și distribuției de programe TV și de filme, a jocurilor și a divertismentului interactiv, precum și a serviciilor de vânzare de bilete pentru evenimente.

(58)

Comisia a concluzionat că tranzacția propusă, astfel cum a fost aceasta notificată, ar conduce la un obstacol semnificativ în calea concurenței efective, în special ca rezultat al creării unei poziții dominante pe piețele de vânzare cu ridicata de muzică digitală la nivelul SEE, precum și în 24 de state membre, și anume în Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Spania, Suedia și Regatul Unit, precum și în Islanda și Norvegia.

(59)

Partea notificatoare a prezentat angajamente oficiale la 27 iulie 2012, care au fost supuse unui test de piață în aceeași zi. În general, testul de piață a indicat faptul că angajamentele de la 27 iulie 2012 au prezentat un număr de deficiențe semnificative care trebuie abordate.

(60)

Comisia a informat partea notificatoare cu privire la rezultatele testului de piață la 9 august 2012 în cadrul unei reuniuni de analiză a situației curente. Pentru a aborda deficiențele identificate de către Comisie, luându-se în considerare rezultatele testului de piață, precum și informațiile suplimentare furnizate de către partea notificatoare cu privire la angajamentele propuse, partea notificatoare a oferit un set de angajamente la 13 august 2012, care au fost modificate ulterior la 25 august 2012.

(61)

Principalele îmbunătățiri ale pachetului din 27 iulie 2012 constau în: (i) conținut suplimentar aflat în proprietate (repertoriu anglofon, precum și repertoriu danez și spaniol); (ii) adăugarea acțiunilor deținute de către EMI în cadrul Play.on, o entitate franceză exclusă anterior; (iii) cesionarea drepturilor la nivel global (spre deosebire de nivelul SEE în cadrul angajamentelor de la 27 iulie 2012); (iv) un angajament de vânzare a cel puțin două treimi din pachet (EMIRL, Pink Floyd și entitățile locale) unui singur cumpărător; (v) cerința ca cumpărătorul să fie o întreprindere dintr-un grup care este sau a fost activ pe piața înregistrărilor muzicale sau în sectorul editării muzicale; (vi) angajamentul de reînnoire a contractelor artiștilor al căror repertoriu este inclus în pachet pentru o perioadă de 10 ani; precum și (vii) angajamentele comportamentale incluse în angajamentele din 27 iulie 2012 care au fost considerate prea complexe și prea vagi au fost înlocuite de un angajament simplu de a nu include clauzele națiunii celei mai favorizate („MFN”) în favoarea Universal în niciun acord cu furnizorii de servicii digitale legale, în măsura în care un astfel de angajament se aplică în cadrul SEE. Angajamentul respectiv este valabil timp de 10 ani. La solicitarea Comisiei, partea notificatoare a eliminat, de asemenea, angajamentul de a rezilia două contracte de acordare de licență/distribuție încheiate cu părți terțe.

(62)

Prin urmare, angajamentele de la 25 august 2012 constau în: (i) cesionarea drepturilor la nivel global pentru anumite active ale EMI și ale Universal care includ atât repertoriul anglofon, cât și repertoriul local; (ii) rezilierea unui contract de acordare de licență/distribuție; și (iii) angajamentul comportamental de a nu include clauzele MFN în viitoarele contracte încheiate de către entitatea rezultată în urma concentrării economice cu serviciile digitale.

(63)

Pachetul de angajamente propus include cesionarea următoarelor entități juridice/active:

(64)

Dimensiunea totală a angajamentelor finale (care includ majoritatea activelor EMI și anumite active ale casei de discuri Universal) reprezintă aproximativ două treimi din activitatea EMI în cadrul SEE.

(65)

În ceea ce privește impactul asupra cotei de piață al angajamentelor finale, Comisia a reiterat faptul că cotele de piață sunt doar un indicator preliminar al puterii de piață și că acestea nu determină în sine dacă o tranzacție reprezintă sau nu un obstacol semnificativ în calea concurenței efective. În acest scop, nu este necesar să se identifice un prag specific al cotei de piață pe care entitatea rezultată în urma concentrării economice nu trebuie să îl depășească pentru a elimina obstacolul semnificativ din calea concurenței efective.

(66)

Având în vedere acestea, Comisia observă că, în urma cesionării, creșterea cotei de piață globale pentru entitatea rezultată în urma concentrării economice (inclusiv piața fizică și cea digitală) la nivelul SEE ar fi redusă în mod semnificativ: cesionarea pachetului reprezintă o cotă de piață de aproximativ (5-10) % pe piața vânzării cu ridicata a înregistrărilor muzicale în format digital, ceea ce înseamnă că Universal ar obține o cotă de piață suplimentară de aproximativ (0-5) %, sporindu-și, prin urmare, cota de piață la nivelul SEE de la (30-40) % la (30-40) %.

(67)

În ceea ce privește cota de piață la nivel național, cesionarea reduce în mod efectiv creșterea rezultată în urma fuzionării EMI cu Universal în fiecare stat membru, precum și în Islanda și Norvegia. Pachetul conține un repertoriu anglofon semnificativ în toate statele membre, precum și în Islanda și Norvegia. În plus, repertoriul local cesionat în Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Franța, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania și Suedia reduce suplimentar cotele de piață ale entității rezultate în urma concentrării economice la niveluri care nu mai indică în mod clar o creștere semnificativă a puterii de piață pe care Universal o deține în prezent.

(68)

Pe lângă cesionarea activelor înregistrărilor muzicale, partea notificatoare s-a angajat să rezilieze acordurile de distribuție încheiate cu casa de discuri parte terță Ministry of Sound și să nu încheie acorduri de acordare de licență/distribuție cu Ministry of Sound în cadrul SEE timp de zece ani de la adoptarea prezentei decizii.

(69)

În cele din urmă, partea notificatoare s-a angajat ca timp de zece ani să se abțină de la includerea oricăror clauze MFN în cadrul contractelor încheiate de Universal cu clienții digitali în măsura în care acestea se aplică în cadrul SEE, ceea ce ar solicita clienților respectivi să garanteze casei de discuri Universal condiții comerciale mai favorabile, similare sau cel puțin la fel de favorabile ca cele convenite cu o altă casă de discuri (angajamentul MFN).

(70)

Evaluarea Comisiei privind angajamentele se bazează pe toate dovezile disponibile, inclusiv pe rezultatele testului de piață și pe informațiile detaliate furnizate de către partea notificatoare în ceea ce privește conținutul pachetului de măsuri corective, în special detaliile referitoare la contractele artiștilor (viitoarele obligații de livrare, durata contractelor, perioada de păstrare a cataloagelor rămasă și modificarea clauzelor privind controlul/cesiunea). Comisia și-a realizat analiza în funcție de criteriile privind măsurile corective acceptabile în cazurile de fuziune din notificarea privind măsurile corective acceptabile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului și al Regulamentului (CE) nr. 802/2004 al Comisiei (6).

(71)

Comisia a concluzionat că angajamentele finale furnizate de către partea notificatoare au o dimensiune și o natură care pot scădea în mod durabil puterea de piață a Universal pentru a nu rezulta niciun obstacol semnificativ în calea concurenței efective în urma tranzacției propuse. Aceasta se datorează faptului că activele incluse în pachet reprezintă o parte considerabilă din suprapunere, sunt compuse dintr-o combinație adecvată de active deținute, acorduri de distribuție/acordare de licență și compilații, având o calitate superioară (și anume, acestea pot genera în continuare venituri în viitor). De asemenea, faptul că două treimi din pachet vor fi vândute unui singur cumpărător care deține deja experiență în domeniu va consolida efectele compensatorii ale cesionării. Artiștii vor putea apela la un concurent puternic, iar capacitatea Universal de a obține condiții comerciale mai oneroase din partea furnizorilor de servicii digitale nu va crește.

(72)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că angajamentele finale de la 25 august 2012 înlătură obstacolul semnificativ existent în calea concurenței efective.

(73)

Toate preocupările care rezultă din posibila marginalizare a concurenților (atât în mediul digital, cât și în mediul fizic) în urma reducerii semnificative a capacității acestora de „monetizare” a repertoriului lor, de a încheia contracte cu artiștii și de a-i reține, ceea ce ar prejudicia în cele din urmă consumatorii în ceea ce privește prețurile și alegerea, sunt, de asemenea, îndepărtate de angajamentele în cauză.

(74)

Din motivele menționate anterior, prezenta decizie concluzionează că concentrarea economică propusă nu va reprezenta un obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.

(75)

În consecință, concentrarea economică în cauză ar trebui declarată compatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul privind concentrările economice, precum și cu articolul 57 din Acordul privind SEE.

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/23

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/23

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/24

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/24

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/25

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/26

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/28

„Zile de incapacitate de muncă”;

„Statutul profesional al victimei”; și

„Variabilele fazei III privind cauzele și circumstanțele”.

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/29

1.

La data de 25 iulie 2013, Comisia a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderea RWA Raiffeisen Ware Austria AG („RWA”, Austria), controlată în comun de către BayWa Aktiengesellschaft („BayWa”, Germania) și RWA Raiffeisen Ware Austria Handel und Vermögensverwaltung eGen, Vienna („RWA Genossenschaft”, Austria) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra întregii întreprinderi GENOL Gesellschaft m.b.H & Co KG („GENOL”, Austria), prin contract de administrare.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) privind concentrările economice (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.6903 – RWA/GENOL, la următoarea adresă:

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/31

1.

La 25 iulie 2013, Comisia a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderea SPIE SA („SPIE”, Franța) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra întregii întreprinderi Hochtief Service Solutions („HSS”, Germania), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) privind concentrările economice (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.6999 – SPIE/HSS, la următoarea adresă:

1.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/32

1.

La 25 iulie 2013, Comisia a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 (1), o notificare a unei concentrări propuse, prin care întreprinderile Warburg Pincus & Co („Warburg Pincus”, Statele Unite), General Atlantic Company LLC („General Atlantic”, Statele Unite) și Banco Santander („Santander”, Spania) dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul în comun asupra întreprinderii Santander Asset Management („SAM”, Jersey), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) privind concentrările economice (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.6971 – Warburg Pincus/General Atlantic/Santander/Santander Asset Management, la următoarea adresă: