27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/1

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/2

—

președinția Tribunalului va fi asigurată de domnul președinte Jaeger;

—

președințiile camerelor de cinci și de trei judecători vor fi asigurate de domnii președinți de cameră Azizi, Forwood, Czúcz, de doamna președinte de cameră Pelikánová, de domnii președinți de cameră Papasavvas, Dittrich, Truchot și Kanninen;

—

deciziile din 14 septembrie 2010 privind organizarea Tribunalului (JO C 288, p. 2), ședința plenară și compunerea Marii Camere (JO C 288, p. 4), decizia din 20 septembrie 2010 privind repartizarea judecătorilor pe camere, astfel cum a fost modificată ultima dată la 4 iulie 2013 (JO C 215, p. 2), deciziile din 6 iulie 2011 privind criteriile de atribuire a cauzelor pe camere și compunerea Camerei de recursuri (JO C 232, p. 2) și decizia din 4 iulie 2012 privind desemnarea judecătorului care îl înlocuiește pe președintele Tribunalului în calitate de judecător delegat cu luarea măsurilor provizorii (JO C 235, p. 2) vor continua să fie aplicate.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/2

Camera întâi extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Azizi, președinte de cameră, doamna Labucka, domnul Frimodt Nielsen, domnul Gratsias, doamna Kancheva și domnul Buttigieg, judecători.

Camera întâi, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Azizi, președinte de cameră;

Camera a doua extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Forwood, președinte de cameră, domnul Dehousse, doamna Wiszniewska-Białecka, domnul Prek și domnul Schwarcz, judecători.

Camera a doua, întrunită în complet de trei judecători:

Camera a treia extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Czúcz, președinte de cameră, doamna Labucka, domnul Frimodt Nielsen, domnul Gratsias, doamna Kancheva și domnul Buttigieg, judecători.

Camera a treia, întrunită în complet de trei judecători:

Camera a patra extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Doamna Pelikánová, președinte de cameră, domnul Vadapalas, doamna Jürimäe, domnul O’Higgins, domnul van der Woude și doamna Tomljenović, judecători.

Camera a patra, întrunită în complet de trei judecători:

Camera a cincea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Papasavvas, președinte de cameră, domnul Vadapalas, doamna Jürimäe, domnul O’Higgins, domnul van der Woude și doamna Tomljenović, judecători.

Camera a cincea, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Papasavvas, președinte de cameră;

Camera a șasea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Kanninen, președinte de cameră, doamna Martins Ribeiro, domnul Soldevila Fragoso, domnul Popescu, domnul Berardis și domnul Wetter, judecători.

Camera a șasea, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Kanninen, președinte de cameră;

Camera a șaptea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Dittrich, președinte de cameră, domnul Dehousse, doamna Wiszniewska-Białecka, domnul Prek și domnul Schwarcz, judecători.

Camera a șaptea, întrunită în complet de trei judecători:

Camera a opta extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Truchot, președinte de cameră, doamna Martins Ribeiro, domnul Soldevila Fragoso, domnul Popescu, domnul Berardis și domnul Wetter, judecători.

Camera a opta, întrunită în complet de trei judecători:

—

în Camera întâi extinsă, judecătorii care vor forma completul de judecată extins împreună cu președintele de cameră vor fi ceilalți doi judecători ai Camerei întâi sesizate inițial, cel de al patrulea judecător din acea cameră și un judecător din Camera a treia întrunită în complet de trei judecători. Acesta din urmă, care nu va fi președintele de cameră, va fi desemnat potrivit ordinii prevăzute la articolul 6 din Regulamentul de procedură al Tribunalului;

—

în Camera a treia extinsă, judecătorii care vor forma completul de judecată extins împreună cu președintele de cameră vor fi ceilalți doi judecători ai Camerei a treia sesizate inițial și doi judecători din Camera întâi, formațiune compusă din patru judecători. Acești doi din urmă judecători, dintre care niciunul nu va fi președintele de cameră, vor fi desemnați potrivit ordinii prevăzute la articolul 6 din Regulamentul de procedură al Tribunalului;

—

în Camera a patra extinsă, judecătorii care vor forma completul de judecată extins împreună cu președintele de cameră vor fi ceilalți doi judecători ai Camerei a patra sesizate inițial și doi judecători din Camera a cincea, formațiune compusă din patru judecători. Acești din urmă doi judecători, dintre care niciunul nu va fi președintele de cameră, vor fi desemnați potrivit ordinii prevăzute la articolul 6 din Regulamentul de procedură al Tribunalului;

—

în Camera a cincea extinsă, judecătorii care vor forma completul de judecată extins împreună cu președintele de cameră vor fi ceilalți doi judecători ai Camerei a cincea sesizate inițial, cel de al patrulea judecător din acea cameră și un judecător din Camera a patra, formațiune compusă din trei judecători. Acest din urmă judecător, care nu va fi președintele de cameră, va fi desemnat potrivit ordinii prevăzute la articolul 6 din Regulamentul de procedură al Tribunalului;

—

în Camera a șasea extinsă, judecătorii care vor forma completul de judecată extins împreună cu președintele de cameră vor fi ceilalți doi judecători ai Camerei a șasea sesizate inițial, cel de al patrulea judecător din acea cameră și un judecător din Camera a opta, formațiune compusă din trei judecători. Acest din urmă judecător, care nu va fi președintele de cameră, va fi desemnat potrivit ordinii prevăzute la articolul 6 din Regulamentul de procedură al Tribunalului;

—

în Camera a opta extinsă, judecătorii care vor forma completul de judecată extins împreună cu președintele de cameră vor fi ceilalți doi judecători ai Camerei a opta sesizate inițial și doi judecători din Camera a șasea, formațiune compusă din patru judecători. Acești doi din urmă judecători, dintre care niciunul nu va fi președintele de cameră, vor fi desemnați potrivit ordinii prevăzute la articolul 6 din Regulamentul de procedură al Tribunalului;

—

în Camera întâi întrunită în complet de trei judecători, președintele de cameră va forma completul de judecată în mod succesiv cu judecătorii menționați la litera a), la litera b) sau la litera c), în funcție de completul din care face parte judecătorul raportor. În cauzele în care președintele de cameră este judecător raportor, președintele de cameră va forma completul de judecată cu judecătorii din fiecare dintre aceste formațiuni în alternanță, în ordinea înregistrării cauzelor, cu excepția situațiilor de conexitate a unor cauze;

—

în Camera a cincea întrunită în complet de trei judecători, președintele de cameră va forma completul de judecată în mod succesiv cu judecătorii menționați la litera a), la litera b) sau la litera c), în funcție de completul din care face parte judecătorul raportor. În cauzele în care președintele de cameră este judecător raportor, președintele de cameră va forma completul de judecată cu judecătorii din fiecare dintre aceste formațiuni în alternanță, în ordinea înregistrării cauzelor, cu excepția situațiilor de conexitate a unor cauze;

—

în Camera a șasea întrunită în complet de trei judecători, președintele de cameră va forma completul de judecată în mod succesiv cu judecătorii menționați la litera a), la litera b) sau la litera c), în funcție de completul din care face parte judecătorul raportor. În cauzele în care președintele de cameră este judecător raportor, președintele de cameră va forma completul de judecată cu judecătorii din fiecare dintre aceste formațiuni în alternanță, în ordinea înregistrării cauzelor, cu excepția situațiilor de conexitate a unor cauze.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/5

1.

Titularul unui brevet esențial pentru un standard, care a declarat unui organism de standardizare disponibilitatea de a acorda fiecărui terț o licență în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, abuzează de poziția sa dominantă atunci când introduce o acțiune în încetare împotriva autorului contrafacerii, deși acesta s-a declarat disponibil pentru a negocia cu privire la o asemenea licență

sau

trebuie să se prezume că un abuz de poziție dominantă este constituit numai atunci când, în vederea încheierii unui contract de licență, autorul contrafacerii a transmis titularului brevetului esențial pentru un standard o ofertă necondiționată acceptabilă pe care titularul brevetului nu o poate refuza fără a-l împiedica pe autorul contrafacerii în mod nejustificat sau fără a încălca interdicția discriminării, iar în prealabil autorul contrafacerii îndeplinește deja, prin acte de utilizare deja realizate, obligațiile contractuale relevante pentru licența care va fi acordată?

2.

În măsura în care trebuie să se prezume că abuzul de poziție dominantă este constituit ca urmare a disponibilității autorului contrafacerii de a negocia:

Articolul 102 TFUE prevede cerințe speciale de ordin cantitativ sau temporal referitoare la disponibilitatea pentru negociere? O asemenea disponibilitate poate fi prezumată în special atunci când autorul contrafacerii a declarat doar în mod general (oral) că este pregătit să înceapă negocieri sau este necesar ca acesta să fi început deja negocierile, în sensul că, de exemplu, menționează condiții concrete în care este pregătit să încheie un contract de licență?

3.

În măsura în care abuzul de poziție dominantă este supus condiției transmiterii unei oferte necondiționate și acceptabile privind încheierea unui contract de licență:

Articolul 102 TFUE prevede cerințe speciale de ordin cantitativ sau temporal referitoare la această ofertă? Oferta trebuie să conțină toate dispozițiile care sunt cuprinse în mod obișnuit în contracte de licență din domeniul tehnic în discuție? În special, această ofertă poate fi supusă condiției utilizării efective a brevetului esențial pentru un standard și/sau a validității acestuia?

4.

În măsura în care abuzul de poziție dominantă este supus condiției îndeplinirii de către autorul contrafacerii a obligațiilor izvorâte din licența care va fi acordată:

Articolul 102 TFUE prevede cerințe speciale referitoare la actele de executare? În special, autorul contrafacerii are obligația de a da socoteală pentru actele anterioare de utilizare și/sau de a plăti redevența? După caz, obligația de plată a redevenței poate fi îndeplinită și prin constituirea unei garanții?

5.

Condițiile în care trebuie prezumat un abuz din partea titularului unui brevet esențial pentru un standard se aplică și în cazul în care acesta invocă, prin intermediul unei acțiuni în justiție, alte drepturi ca urmare a contrafacerii (furnizarea de date contabile, retragerea produselor, daune interese)?

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/6

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/6

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/6

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/7

1.

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (1), care consacră dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, se opune existenței unei reglementări naționale care exclude accesul persoanelor juridice cu scop lucrativ la asistența judiciară?

2.

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă este garantat atunci când dreptul intern al statului membru, cu toate că exclude accesul persoanelor juridice cu scop lucrativ la asistența judiciară, le acordă automat acestora scutirea de cheltuielile de judecată aferente acțiunilor în justiție în cazul insolvenței sau al aplicării unei proceduri de salvare a întreprinderilor?

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/7

1.

Se poate solicita o compensație în temeiul articolului 7 din Regulamentul (1) privind asistența pasagerilor și în cazul în care plecarea zborului rezervat are loc cu o întârziere mai mare de trei ore, iar pasagerul efectuează o rezervare la o altă companie aeriană, reducând astfel în mod considerabil întârzierea la sosire față de zborul inițial, în cazul în care atât zborul inițial, cât și zborul alternativ ajung la destinația inițială cu o întârziere mult mai mare de trei ore?

2.

În cazul unui răspuns pozitiv la prima întrebare, este decisiv în această privință dacă intervalul de cinci ore prevăzut la articolul 6 alineatul (1) [litera (c)] punctul (iii) privind aplicarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 295/91] a expirat sau nu a expirat?

3.

Este relevant faptul că pasagerul a efectuat noua rezervare singur sau cu ajutorul pârâtei?

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/8

—

Anularea Hotărârii Tribunalului din 7 martie în cauza T-739/10 pentru încălcarea dreptului Uniunii, precum și a Deciziilor intimatei C(2010) 2203, C(2010) 2205, C(2010) 2210 și C(2010) 2218 din 29 martie 2010 și a Deciziilor C(2010) 6430, C(2010) 6432, C(2010) 6434 și C(2010) 6435 din 16 septembrie 2010 privind medicamentele Clopidogrel Acino — Clopidogrel, Clopoidogrel ratiopharm — Clopidogrel, Clopidogrel Hexal — Clopidogrel și Clopidogrel Ratiopharm GmbH — Clopidogrel

—

Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/8

—

anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 27 februarie 2013, Polonia/Comisia (T-241/10);

—

declararea nulității Deciziei 2010/152/UE a Comisiei din 11 martie 2010 [notificată cu numărul C (2010) 1317] de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 63, p. 7), în măsura în care exclude de la finanțarea comunitară sumele de 279 794 442,15 PLN și de 25 583 996,81 euro, cheltuite de agenția de plăți acreditată de Republica Polonă;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.

1.

Greșita interpretare a articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, întrucât Tribunalul a considerat că această dispoziție impune introducerea unui sistem LPIS-GIS (sistem de identificare a parcelor de teren pe baza unui sistem informatizat de date geografice) complet vectorizat sau a unui sistem echivalent, deși pentru atingerea standardelor prevăzute la această dispoziție nu este necesară o vectorizate completă.

2.

Greșita interpretare a articolului 53 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004, deoarece Tribunalul a considerat că sancțiunile pentru neregulile comise intenționat se aplică și dacă nu s-a constatat în mod concludent intenția dolosivă a acțiunii destinatarului.

3.

Viciu de motivare a hotărârii atacate. În opinia Republicii Polone, Tribunalul nu a indicat care dintre cerințele de formă sau de fond care rezultă din articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu sunt îndeplinite. Tribunalul nu a motivat nici în ce măsură posibilitatea de a constata intenția dolosivă a acțiunii, pe calea unei acțiuni în justiție, a condus la incompatibilitatea sistemului de plată instituit de autoritățile poloneze cu obiectivele politicii agricole comune. De asemenea, Tribunalul nu a arătat în ce constă incoerența calculelor efectuate de autoritățile poloneze în privința riscului efectiv pentru fond.

4.

Încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil prin neluarea în considerarea a probele prezentate de Republica Polonă și prin depășirea obiectului litigiului. Astfel, Tribunalul nu a examinat probele și explicațiile prezentate de Republica Polonă cu privire la sistemul de stabilire a posibilității de acordarea a ajutoarelor pentru suprafețe, și nici criteriul privind limitele controlului aplicat în Voievodatul Opole (Województwo opolskie). În plus, Tribunalul și-a extins analiza dincolo de obiectul criticilor Comisiei și de temeiul care a stat la baza adoptării deciziei atacate.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/9

—

anularea ordonanței în măsura în care prin aceasta s-a declarat că nu este necesară pronunțarea cu privire la primul capăt de cerere al acțiunii Henkel prin care s-a solicitat Tribunalului anularea deciziei atacate (punctul 1 din dispozitivul ordonanței);

—

să statueze că acțiunea Henkel în fața Tribunalului nu a rămas fără obiect și este admisibilă, și să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului pentru reexaminarea faptelor relevante;

—

anularea ordonanței în măsura în care a obligat Henkel să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisie, inclusiv pe cele aferente procedurii măsurilor provizorii în cauza T-607/11 R (punctul 4 din dispozitivul ordonanței), și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și a celor efectuate în cadrul procedurii în fața Tribunalului.

—

primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a denaturat faptele întrucât a statuat în mod eronat că, în urma deciziei ADLC, nu exista o altă fază procedurală în cursul căreia documentele ar putea fi reexaminate, în cazul în care decizia atacată ar fi anulată și documentele ar fi transferate la ADLC;

—

al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a denaturat faptele întrucât a interpretat greșit scopul real al cererii de transmitere a documentelor, atunci când a statuat că scopul cererii era numai să permită ADLC să examineze documentele, în timp ce scopul său principal era să permită Henkel să își exercite dreptul la apărare prin punerea în discuție a documentelor în cadrul procedurii franceze;

—

al treilea motiv, întemeiat pe faptul că ordonanța era afectată de un viciu de motivare întrucât Tribunalul a considerat că Henkel nu avea interes de a exercita acțiunea fără a reexamina argumentele invocate de Henkel;

—

al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept întrucât nu a examinat dacă Henkel avea în continuare interes de a exercita acțiunea în fața Tribunalului pentru a evita repetarea unui act nelegal.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/10

—

anularea ordonanței în măsura în care prin aceasta s-a declarat că primul capăt de cerere al acțiunii Henkel prin care s-a solicitat Tribunalului anularea deciziei atacate era inadmisibil;

—

să statueze că acțiunea Henkel în fața Tribunalului nu a rămas fără obiect și este admisibilă, și să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului pentru reexaminarea faptelor relevante;

—

anularea ordonanței în măsura în care a obligat Henkel să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisie (punctul 3 din dispozitivul ordonanței), și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și a celor efectuate în cadrul procedurii în fața Tribunalului.

—

primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a denaturat faptele întrucât a statuat în mod eronat că, în urma deciziei ADLC, nu exista o altă fază procedurală în cursul căreia documentele ar putea fi reexaminate, în cazul în care decizia atacată ar fi anulată și documentele ar fi transferate la ADLC;

—

al doilea motiv, întemeiat pe faptul că ordonanța era afectată de un viciu de motivare întrucât Tribunalul a considerat că Henkel nu avea interes de a exercita acțiunea fără a reexamina argumentele invocate de Henkel, și

—

al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept întrucât nu a examinat dacă Henkel avea în continuare interes de a exercita acțiunea în fața Tribunalului pentru a evita repetarea unui act nelegal.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/11

—

Anularea în totalitate a hotărârii și admiterea în totalitate a cererii din 16 decembrie 2010 anulând decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 6 octombrie 2010;

—

în subsidiar, anularea în totalitate a hotărârii și trimiterea prezentei cauze Tribunalului spre rejudecare,

—

obligarea celorlalte părți din procedură la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și a diviziei de opoziție a OAPI, precum și în procedura în fața Tribunalului.

—

similitudinea dintre mărci nu permite să se considere că aceasta poate determina un risc de confuzie;

—

marca reclamantei reprezintă o parte a numelui firmei, utilizat cu mult înaintea cererii;

—

această marcă constituie un semn distinctiv al reclamantei legitim din punct de vedere istoric,

—

mărcile respective au coexistat un timp îndelungat în mod pașnic pe aceeași piață.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/11

1.

Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori (1) trebuie interpretată în sensul că instanța este obligată să examineze din oficiu respectarea dispozițiilor sale și a dispozițiilor naționale care decurg din aceasta?

2.

Directiva 2008/48 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori trebuie interpretată în sensul că se consideră că creditorul și-a îndeplinit obligațiile precontractuale care îi revin în temeiul dreptului intern care transpune directiva atunci când furnizează instanței numai contractul de credit întocmit în temeiul articolului 10 din directivă, cu excluderea oricărui înscris prin care să se stabilească respectarea obligațiilor sale precontractuale?

3.

Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori trebuie interpretată în sensul că dovada îndeplinirii obligațiilor creditorului față de consumator, astfel cum sunt prevăzute de dreptul intern care transpune directiva, nu este stabilită în lipsa comunicării de către creditor instanței a înscrisurilor prin care se stabilește conținutul informațiilor furnizate consumatorului și al informațiilor colectate pentru a evalua bonitatea acestuia, fără a fi necesar ca sarcina probei pentru aceste încălcări să revină consumatorului?

4.

Neîndeplinirea de către creditor a obligațiilor precontractuale de informare sau de evaluare a bonității consumatorului prevăzute de dreptul intern care decurge din Directiva 2008/48 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori constituie o practică comercială neloială în sensul Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori (2)?

5.

Directiva 2008/48 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori trebuie interpretată, dacă este cazul în lumina Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale, în sensul că nerespectarea obligațiilor de furnizare de informații precontractuale sau de evaluare a bonității consumatorului impuse de dreptul intern care transpune directiva nu permite creditorului să recupereze sumele restante neplătite de la împrumutatul a cărui neplată își poate afla cauza în neîndeplinirea de către creditor a obligațiilor sale?

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/12

1.

Scurtarea programului de punere în aplicare de la 1 mai 2003 la 15 aprilie 2003, care s-a realizat în momentul introducerii articolului 9 din Decretul privind protecția animalelor (djurskyddsförordningen, 2003:105), determină obligația Suediei, ca stat membru, de a comunica din nou proiectul, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 98/34/CE (1)?

2.

În cazul în care se răspunde la prima întrebare că ar fi trebuit să se efectueze o nouă comunicare, care sunt consecințele juridice ale faptului că această formalitate nu a fost îndeplinită?

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/13

1.

Articolul 3 din Directiva 89/391/CEE (1), la care fac trimitere dispozițiile articolului 1 din Directiva 2003/88/CE (2) din 4 noiembrie 2003 care stabilesc domeniul de aplicare al acesteia, trebuie interpretat în sensul că o persoană admisă într-un centru de asistență prin muncă poate fi calificată drept „lucrător” în sensul articolului 3 menționat?

2.

Articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că o persoană precum cea descrisă la întrebarea anterioară poate fi calificată drept „lucrător” în sensul articolului 31 menționat?

3.

O persoană precum cea descrisă la prima întrebare se poate prevala în mod direct de drepturile rezultate din cartă pentru a obține dreptul la concediul plătit în cazul în care reglementarea națională nu prevede că aceasta beneficiază de un astfel de drept, iar instanța națională trebuie, pentru a garanta efectul deplin al acestui drept, să lase neaplicată orice dispoziție de drept național contrară?

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/14

—

anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 15 martie 2013, pronunțată în cauza R 2073/2012-4 și a Deciziei Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 17 septembrie 2012, pronunțată în procedura de înregistrare a unei mărci 008608473;

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/14

—

anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 21 februarie 2013 în cauza R 2295/2011-2, întrucât, prin respingerea căii de atac a reclamantei, aceasta a confirmat decizia diviziei de opoziție de admitere în parte a cererii de înregistrare a mărcii comunitare nr. 9 093 733„BAUSS” (marcă verbală);

—

obligarea părții sau părților care se opun prezentei acțiuni la plata cheltuielilor de judecată.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/15

—

Anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 18 martie 2013 în cauza R 1285/2012-1, prin care s-a respins cererea de înregistrare a mărcii figurative comunitare (figurative) nr. 9 056 045„Cuétara MARÍA ORO” pentru „fructe conservate și uscate; legume conservate, uscate și gătite” (clasa 29) și „fãină și preparate din cereale, pâine, patiserie și cofetărie, înghețată; fursecuri” (clasa 30), care va trebui înregistrată ulterior de OAPI;

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/15

—

admiterea prezentei acțiuni în anularea deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 14 martie 2013 în cauza R 2022/2011-2;

—

respingerea opoziției celeilalte părți și admiterea în întregime a cererii reclamantei;

—

obligarea celeilalte părți la plata către reclamantă a cheltuielilor aferente prezentei proceduri.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/16

—

anularea deciziei atacate;

—

respingerea opoziției formulate de partea intervenientă împotriva cererii de înregistrare a mărcii comunitare „United Autoglas”;

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs;

—

obligarea părții interveniente la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/16

—

anularea deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 13 martie 2013 (cauza R 276/2012-2), prin care s-a confirmat decizia diviziei de anulare prin care s-a declarat nulitatea mărcii comunitare nr. 007089444 în privința produselor contestate din clasele 32 și 33, precum și a deciziei diviziei de anulare a OAPI din 20 decembrie 2011 (cauza 4123 C);

—

respingerea în totalitate a cererii de declarare a nulității introduse la 7 ianuarie 2010 împotriva mărcii comunitare nr. 007089444;

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/17

—

anularea deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 15 martie 2013 în cauza R 819/2012-2;

—

obligarea OAPI, precum și a lui Azzedine Alaïa la plata cheltuielilor de judecată ale prezentei proceduri.

—

încălcarea normei 20 alineatul 6 și a normei 50 alineatul 1 din Regulamentul nr. 2868/95

—

încălcarea articolului 8 alineatul 1 litera b din Regulamentul nr. 207/2009

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/17

—

anularea Deciziei pronunțate de Camera întâi de recurs la 1 martie 2013 în cauza R 2604/2011-1;

—

anularea Deciziei nr. 4892 C pronunțate la 21 octombrie 2011 de divizia de anulare și care a precedat decizia contestată;

—

obligarea Oficiului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura căii de atac.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/18

—

anularea Deciziei Consiliului din 21 martie 2013 de refuz al acordării accesului integral la documentul 15309/12 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), astfel cum a fost notificată reclamantului la 25 martie 2013 printr-o scrisoare purtând referința 04/c/01/13 (denumită în continuare decizia atacată) și

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 87 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, inclusiv a celor efectuate de eventuali intervenienți.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) a doua liniuță și a articolului 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, întrucât decizia atacată se întemeiază pe o greșită interpretare și aplicare a acestor prevederi, care se referă la protecția procedurilor judiciare și a consultanței juridice și, respectiv, la protecția procesului decizional în curs, deoarece:

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare potrivit articolului 296 TFUE, întrucât Consiliul nu și-a îndeplinit obligația a motiva decizia atacată în mod suficient și corespunzător.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/19

—

anularea Regulamentului (UE) nr. 513/2013 al Comisiei (1), în măsura în care i se aplică reclamantei;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Prin intermediul primului motiv, reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare vădită de drept întrucât a extins domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51) (denumit în continuare „regulamentul de bază”) și a examinat pretinsele denaturări importante care, având în vedere că nu erau determinate de vechiul sistem de economie planificată, nu intrau în mod evident în domeniul de aplicare al acestui articol.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta susține că Comisia a concluzionat în mod eronat că costurile de producție și situația financiară globală a reclamantei făceau obiectul unor denaturări importante determinate de vechiul sistem de economie planificată, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere întrucât nici subvențiile neglijabile, nici regimul fiscal preferențial de care beneficiază reclamanta și filiala sa, Delta Greentech (China) Co. Ltd. (desemnate împreună „DelSolar Group”), nu erau „determinate de vechiul sistem de economie planificată”.

4.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta susține că decizia prin care Comisia a respins cererea de statut de economie de piață a reclamantei pe singurul temei al existenței unui regim fiscal preferențial și a unor subvenții neglijabile este disproporționată și inutilă.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/20

—

Anularea notei din 6 martie 2012;

—

anularea deciziei de recuperare prin compensare între creanța de 1 600 de euro, al cărei titular este reclamantul, față de Comisie și suma de 4 875 de euro pretins datorată de către reclamant acesteia, ceea ce nu este cazul;

—

anularea, în măsura în care este necesar, a deciziei de respingere a reclamației introduse la 23 iunie 2012, transmisă de către reclamant Comisiei și primită de aceasta din urmă la o dată care nu este ulterioară datei de 23 iunie 2012;

—

anularea notei din 27 august 2012, primită de reclamant la 9 octombrie 2012;

—

obligarea Comisiei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în cadrul prezentei proceduri.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/20

—

Anularea deciziei din 17 ianuarie 2013 a Serviciului de mobilitate al SGC prin care s-a refuzat luarea în considerare a candidaturii reclamantei pentru postul 2244 DGA 2A, confirmată, în urma reclamației acesteia, prin decizia din 12 februarie 2013 a serviciului de mobilitate;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/20

—

Anularea decizi AIPN de a nu-l promova pe reclamant în gradul AD12 în cadrul exercițiului de promovare 2012.

—

obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată.