INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

29.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 190/1

DECIZIA ÎNALTULUI REPREZENTANT AL UNIUNII PENTRU AFACERI EXTERNE ȘI POLITICA DE SECURITATE

din 19 aprilie 2013

privind normele de securitate pentru Serviciul European de Acțiune Externă

(2013/C 190/01)

ÎNALTUL REPREZENTANT AL UNIUNII PENTRU AFACERI EXTERNE ȘI POLITICA DE SECURITATE,

având în vedere Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă (1) („SEAE”),

având în vedere avizul comitetului menționat la articolul 9 alineatul (6) din Decizia Înaltului Reprezentant din 15 iunie 2011 privind normele de securitate pentru Serviciul European de Acțiune Externă (2),

având în vedere avizul comitetului menționat la articolul 10 alineatul (1) din Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea SEAE,

întrucât:

(1)	SEAE, în calitate de organism al Uniunii Europene (UE) care funcționează în mod autonom, ar trebui să dispună de norme de securitate, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (1) din Decizia 2010/427/UE a Consiliului.

(2)

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înaltul Reprezentant” sau „ÎR”) ar trebui să decidă cu privire la norme de securitate pentru SEAE care să acopere toate aspectele de securitate legate de funcționarea SEAE, astfel încât SEAE să poată gestiona în mod eficace riscurile la adresa personalului aflat sub responsabilitatea sa, a activelor sale corporale, a informațiilor și a vizitatorilor și să își poată îndeplini responsabilitățile în privința obligației de diligență.

(3)

În special, ar trebui garantat un nivel de protecție pentru personalul aflat sub responsabilitatea SEAE, pentru activele corporale ale SEAE, inclusiv pentru sistemele informatice și de comunicații, pentru informații și pentru vizitatori, care să corespundă celor mai bune practici din cadrul Consiliului, al Comisiei, al statelor membre și, după caz, din cadrul organizațiilor internaționale.

(4)

Normele de securitate pentru SEAE ar trebui să contribuie la realizarea unui cadru general mai coerent și cuprinzător în interiorul UE pentru protejarea informațiilor UE clasificate (denumite în continuare „IUEC”), pe baza normelor de securitate ale Consiliului Uniunii Europene (denumit în continuare „Consiliul”) și a dispozițiilor în materie de securitate ale Comisiei Europene și menținând o coerență cât mai mare cu acestea.

(5)	SEAE, Consiliul și Comisia se angajează să aplice standarde de securitate echivalente pentru protecția IUEC.

(6)	Prezenta decizie se adoptă fără a aduce atingere articolelor 15 și 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și instrumentelor de punere în aplicare a acestora.

(7)	Este necesar să se stabilească modalitățile de organizare a securității în cadrul SEAE și de repartizare a sarcinilor de securitate în cadrul structurilor SEAE.

(8)	Înaltul Reprezentant ar trebui să se bazeze pe expertiza relevantă a statelor membre, a Secretariatului General al Consiliului și a Comisiei, în funcție de necesități.

(9)	Înaltul Reprezentant ar trebui să ia toate măsurile corespunzătoare necesare pentru punerea în aplicare a acestor norme, cu sprijinul statelor membre, al Secretariatului General al Consiliului și al Comisiei,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Obiectiv și domeniu de aplicare

Prezenta decizie stabilește normele de securitate pentru Serviciul European de Acțiune Externă (denumite în continuare „normele de securitate pentru SEAE”).

În temeiul articolului 10 alineatul (1) din Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă, prezenta decizie se aplică personalului SEAE și tuturor membrilor personalului din delegațiile Uniunii, indiferent de funcția lor administrativă sau de originea lor, și stabilește cadrul de reglementare general pentru gestionarea eficace a riscurilor la adresa personalului aflat sub responsabilitatea SEAE, astfel cum este definit la articolul 2, la adresa incintelor, a activelor corporale, a informațiilor și a vizitatorilor SEAE.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

(a)

„personalul SEAE” înseamnă funcționarii și alți agenți ai SEAE, inclusiv membrii personalului din cadrul serviciilor diplomatice ale statelor membre numiți în funcție în calitate de agenți temporari, și experții naționali detașați, astfel cum sunt definiți la articolul 6 din Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă;

(b)

„personalul aflat sub responsabilitatea SEAE” înseamnă personalul SEAE și toți membrii personalului din delegațiile Uniunii, indiferent de funcția lor administrativă sau de originea lor, precum și, în contextul prezentei decizii, Înaltul Reprezentant și, după caz, alte categorii de personal aflat în incintele sediului SEAE;

(c)	„persoane aflate în întreținere” înseamnă membrii de familie ai personalului aflat sub responsabilitatea SEAE în delegațiile Uniunii care fac parte din gospodăria respectivă, astfel cum au fost notificați Ministerului Afacerilor Externe al statului-gazdă;

(d)	„incintele SEAE” înseamnă toate unitățile SEAE, inclusiv clădiri, birouri, săli și alte spații, precum și spațiile în care sunt amplasate sistemele informatice și de comunicații (inclusiv cele care manipulează IUEC), în care SEAE desfășoară activități permanente sau temporare;

(e)	„interesele în materie de securitate ale SEAE” înseamnă personalul aflat sub responsabilitatea SEAE, incintele, persoanele aflate în întreținere, activele corporale, inclusiv sistemele informatice și de comunicații, informațiile și vizitatorii SEAE;

(f)	„IUEC” înseamnă orice informații sau materiale desemnate ca atare printr-o clasificare de securitate a UE, a căror divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii de diferite grade intereselor Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre.

Alte definiții sunt enumerate în anexele relevante și în apendicele A.

Articolul 3

Obligația de diligență

1. Normele de securitate pentru SEAE au ca scop îndeplinirea responsabilităților SEAE în privința obligației de diligență.

2. Obligația de diligență a SEAE cuprinde diligența necesară pentru adoptarea tuturor măsurilor rezonabile destinate punerii în aplicare a măsurilor de securitate pentru prevenirea prejudiciilor previzibile în mod rezonabil la adresa intereselor în materie de securitate ale SEAE.

Aceasta cuprinde atât elemente de securitate, cât și de siguranță, inclusiv elemente care rezultă din situații de urgență sau de criză, indiferent de natura lor.

3. Având în vedere responsabilitatea în privința obligației de diligență a statelor membre, a instituțiilor sau organismelor UE și a altor părți care au personal în delegațiile Uniunii și/sau în incintele delegațiilor Uniunii sau o astfel de responsabilitate care revine SEAE atunci când delegațiile Uniunii sunt găzduite în incinte aparținând altor părți menționate mai sus, SEAE încheie acorduri administrative cu fiecare dintre entitățile menționate mai sus, prin care sunt stabilite rolurile și responsabilitățile, sarcinile și mecanismele de cooperare ale fiecăreia.

Articolul 4

Securitatea fizică și a infrastructurii

1. SEAE instituie toate măsurile adecvate de securitate fizică (permanente sau temporare), inclusiv modalități de control al accesului, în toate incintele SEAE, pentru protejarea intereselor în materie de securitate ale SEAE. Astfel de măsuri sunt adoptate luând în considerare conceperea și planificarea incintelor noi sau înainte de închirierea unor incinte existente.

2. În țările terțe, SEAE instituie, de asemenea, toate măsurile suplimentare corespunzătoare de securitate fizică, permanente sau temporare, pentru protejarea intereselor sale în materie de securitate.

În acest scop, din motive de securitate, se pot impune obligații sau restricții speciale personalului aflat sub responsabilitatea SEAE și persoanelor aflate în întreținere, pentru o anumită perioadă de timp și în anumite spații.

3. Măsurile menționate la alineatele (1) și (2) sunt proporționale cu riscurile evaluate.

Articolul 5

Protecția informațiilor clasificate

1. Protecția IUEC este reglementată de cerințele prevăzute în prezenta decizie și în special în anexa A. Deținătorul oricărei IUEC este responsabil de protejarea acesteia în consecință.

2. SEAE se asigură că accesul la informațiile clasificate este acordat numai persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 5 din anexa A.

3. Condițiile în care agenții locali pot avea acces la IUEC sunt, de asemenea, stabilite de Înaltul Reprezentant, în conformitate cu normele pentru protecția IUEC prevăzute în anexa A la prezenta decizie.

4. Direcția de securitate a SEAE gestionează o bază de date privind certificatele de securitate ale tuturor membrilor personalului aflat sub responsabilitatea SEAE și ale contractanților SEAE.

5. În cazul în care statele membre introduc în structurile sau în rețelele SEAE informații clasificate care poartă un marcaj național de clasificare a securității, SEAE protejează aceste informații în conformitate cu cerințele aplicabile IUEC de nivel echivalent, astfel cum se prevede în normele aplicabile în temeiul anexei A la prezenta decizie.

6. Spațiile din cadrul SEAE în care sunt păstrate informații clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior sau informațiile clasificate la un nivel echivalent sunt stabilite ca zone securizate în conformitate cu normele aplicabile în temeiul anexei A la prezenta decizie și sunt aprobate de către autoritatea de securitate a SEAE.

7. Procedurile pentru exercitarea responsabilităților Înaltului Reprezentant în cadrul acordurilor sau al acordurilor administrative pentru schimbul de IUEC cu state terțe sau cu organizații internaționale sunt descrise în anexele A și AVI din prezenta decizie.

Articolul 6

Incidente de securitate și situații de urgență

1. În vederea asigurării unei reacții prompte și eficace la incidentele de securitate, SEAE stabilește un proces de raportare a acestor incidente și situații de urgență care să fie operațional douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână și care să acopere orice tip de incidente de securitate sau de amenințări la adresa intereselor în materie de securitate ale SEAE (de exemplu, accidente, conflicte, acțiuni răuvoitoare, acte criminale, situații de răpire sau de luare de ostatici, urgențe medicale, incidente legate de sistemele informatice și de comunicații, atacuri cibernetice etc.).

2. Se stabilesc canale de legătură de urgență între sediul SEAE, delegațiile Uniunii, Consiliu, Comisie, reprezentanții speciali ai UE și statele membre, pentru a le sprijini în gestionarea incidentelor de securitate în care este implicat personalul și a consecințelor acestora, inclusiv în planificarea pentru situații de urgență.

3. Această gestionare a incidentelor în materie de securitate cuprinde, printre altele:

—	procedurile pentru sprijinirea efectivă a procesului decizional în ceea ce privește un incident de securitate în care este implicat personalul, inclusiv a deciziilor referitoare la retragerea personalului sau suspendarea unei misiuni; și

—

o politică și proceduri pentru recuperarea personalului – de exemplu, în cazul dispariției unui membru al personalului sau în situații de răpire și luare de ostatici – luând în considerare responsabilitățile specifice ale statelor membre, ale instituțiilor UE și ale SEAE în această privință. Necesitatea de a avea la dispoziție capacități specifice, în cadrul gestionării unor astfel de operațiuni în această privință, este avută în vedere ținând cont de resursele care ar putea fi furnizate de statele membre.

4. SEAE instituie măsuri administrative adecvate pentru raportarea incidentelor de securitate din delegațiile Uniunii. După caz, trebuie informate statele membre, Comisia, orice alte autorități relevante, precum și comitetele relevante în materie de securitate.

5. Procesele de gestionare a incidentelor ar trebui testate și revizuite periodic.

Articolul 7

Securitatea sistemelor informatice și de comunicații

1. SEAE protejează informațiile manipulate în sistemele informatice și de comunicații („SIC”) împotriva amenințărilor la adresa confidențialității, integrității, disponibilității, autenticității și nerepudierii.

2. Autoritatea de securitate a SEAE, astfel cum este definită la articolul 12 secțiunea I alineatul (1), aprobă normele, o politică de securitate și un program de securitate pentru protejarea tuturor SIC deținute sau operate de SEAE.

3. Normele, politica și programul sunt conforme cu cele ale Consiliului și ale Comisiei și, după caz, cu politicile de securitate aplicate de statele membre și sunt puse în aplicare în strânsă coordonare cu acestea.

4. Toate SIC care manipulează informații clasificate fac obiectul unui proces de acreditare. SEAE aplică un sistem pentru gestionarea acreditării de securitate în consultare cu Secretariatul General al Consiliului și cu Comisia.

5. În cazul în care protecția IUEC manipulate de SEAE este asigurată prin produse criptografice, acestea sunt aprobate de către Autoritatea de aprobare criptografică a SEAE la recomandarea Comitetului de securitate al Consiliului.

6. Autoritatea de securitate a SEAE, în măsura în care este necesar, instituie următoarele funcții de asigurare a informațiilor:

(a)	o autoritate de asigurare a informațiilor;

(b)	o autoritate TEMPEST;

(c)	o autoritate de aprobare criptografică;

(d)	o autoritate de distribuție criptografică.

7. Pentru fiecare sistem, autoritatea de securitate a SEAE instituie următoarele funcții:

(a)	o autoritate de acreditare în materie de securitate;

(b)	o autoritate operațională de asigurare a informațiilor.

8. Dispozițiile pentru punerea în aplicare a prezentului articol în ceea ce privește protecția IUEC sunt prevăzute în anexele A și A IV.

Articolul 8

Încălcări ale securității și compromiterea informațiilor clasificate

1. O încălcare a securității apare ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unei persoane care contravine normelor de securitate prevăzute în prezenta decizie și/sau politicilor în materie de securitate sau orientărilor care definesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acesteia, astfel cum au fost aprobate în conformitate cu articolul 20 alineatul (1).

2. O compromitere a informațiilor clasificate apare atunci când acestea au fost divulgate, integral sau parțial, unor persoane sau entități neautorizate.

3. Orice încălcare sau suspiciune de încălcare a securității și orice compromitere sau suspiciune de compromitere a informațiilor clasificate sunt raportate imediat Direcției de securitate a SEAE, care ia măsurile adecvate prevăzute în anexa A.

4. Orice persoană care este răspunzătoare de o încălcare a normelor de securitate prevăzute în prezenta decizie sau de compromiterea informațiilor clasificate poate fi pasibilă de acțiuni disciplinare și/sau în justiție, în conformitate cu actele cu putere de lege, normele și reglementările aplicabile, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (3) din anexa A.

Articolul 9

Investigarea incidentelor, încălcărilor și/sau compromiterilor în materie de securitate și acțiuni corective

1. Direcția de securitate a SEAE, asistată de experți din statele membre și/sau din alte instituții ale UE, după caz, după ce a fost autorizată de directorul general administrativ, dacă este necesar:

(a)

efectuează investigații sau verificări, după caz:

(i)	atunci când se știe sau când există motive rezonabile să se presupună că au fost compromise sau pierdute informații clasificate relevante pentru SEAE;

(ii)	cu privire la orice încălcări reale sau presupuse ale securității sau la alte incidente de securitate sau amenințări la adresa intereselor în materie de securitate ale SEAE;

(b)	pune în aplicare toate acțiunile corective necesare în urma investigațiilor, atunci când este cazul.

2. Investigatorii au acces la toate informațiile necesare pentru desfășurarea unor astfel de investigații și beneficiază de sprijinul deplin al tuturor serviciilor SEAE în această privință.

Investigatorii pot adopta măsuri adecvate pentru a proteja ansamblul elementelor de probă, într-un mod proporțional cu gravitatea chestiunii care face obiectul investigației.

3. În cazul în care accesul la informații se referă la date cu caracter personal, inclusiv la cele din sistemele informatice și de comunicații, acest acces este acordat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

4. În cazul în care este necesară crearea unei baze de date pentru investigații care să conțină date cu caracter personal, acest lucru este notificat Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) în conformitate cu regulamentul menționat anterior.

Articolul 10

Gestionarea riscurilor de securitate

1. Pentru a-și stabili nevoile în materie de protecție a securității, SEAE dezvoltă, în strânsă colaborare cu Direcția Securitate a Comisiei și, după caz, cu Oficiul de securitate al Secretariatului General al Consiliului, o metodologie globală de evaluare a riscurilor de securitate.

2. Riscurile la adresa intereselor în materie de securitate ale SEAE sunt gestionate ca proces. Acesta vizează stabilirea riscurilor de securitate cunoscute, definirea măsurilor de securitate pentru reducerea acestor riscuri la un nivel acceptabil și punerea în aplicare de măsuri în conformitate cu conceptul de apărare în profunzime. Eficacitatea unor astfel de măsuri, precum și nivelul riscurilor sunt evaluate în permanență.

3. Rolurile, responsabilitățile și sarcinile prevăzute în prezenta decizie nu aduc atingere responsabilității fiecărui membru al personalului aflat sub responsabilitatea SEAE; în special, personalul UE aflat în misiune în țări terțe trebuie să facă uz de bun simț și de discernământ în ceea ce privește propria siguranță și securitate și trebuie să respecte toate normele, reglementările, procedurile și instrucțiunile de securitate aplicabile.

4. SEAE ia toate măsurile rezonabile pentru a asigura protecția intereselor sale în materie de securitate și a preveni daunele previzibile în mod rezonabil.

5. Măsurile de securitate din cadrul SEAE pentru protejarea IUEC pe durata ciclului lor de viață sunt proporționale în special cu nivelul clasificării lor de securitate, cu forma și volumul informațiilor sau al materialelor, cu amplasarea și construirea localurilor în care sunt amplasate IUEC și cu amenințarea, inclusiv amenințarea evaluată local, pe care o reprezintă activitățile răuvoitoare și/sau infracționale, inclusiv spionajul, sabotajul și terorismul.

Articolul 11

Sensibilizare și formare în materie de securitate

1. Autoritatea de securitate a SEAE se asigură că sunt elaborate și puse în aplicare programe adecvate de sensibilizare și formare în materie de securitate și că personalul aflat sub responsabilitatea SEAE și, după caz, persoanele aflate în întreținerea acestora, primesc informările și formările de sensibilizare necesare, proporționale cu riscurile existente la locul lor de reședință.

2. Înainte de a i se acorda accesul la IEUC și, ulterior, la intervale de timp periodice, personalul este informat și ia cunoștință de responsabilitățile care îi revin cu privire la protejarea IUEC, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 5.

Articolul 12

Organizarea securității în cadrul SEAE

1. Directorul general administrativ este autoritatea de securitate a SEAE. În această calitate, directorul general administrativ se asigură că:

(a)

măsurile de securitate sunt coordonate, în funcție de necesități, cu autoritățile competente ale statelor membre, cu Secretariatul General al Consiliului și cu Comisia Europeană și, după caz, cu state terțe sau organizații internaționale în ceea ce privește toate aspectele de securitate relevante pentru activitățile SEAE, inclusiv cu privire la natura amenințărilor la adresa intereselor în materie de securitate ale SEAE și la mijloacele de protecție împotriva acestora;

(b)	aspectele de securitate sunt luate pe deplin în considerare de la bun început în ceea ce privește toate activitățile SEAE;

(c)	accesul la informații clasificate este acordat numai persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 5 din anexa A;

(d)

se instituie un sistem de registre care asigură faptul că informațiile clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior sunt manipulate în conformitate cu prezenta decizie în cadrul SEAE și atunci când acestea sunt transmise statelor membre ale UE, instituțiilor, organismelor sau agențiilor UE sau altor destinatari autorizați. Se păstrează un registru separat al tuturor IUEC transmise de SEAE statelor terțe și organizațiilor internaționale și al tuturor informațiilor clasificate primite de la state terțe sau organizații internaționale;

(e)	inspecțiile de securitate prevăzute la articolul 15 sunt efectuate;

(f)

se efectuează investigații în cazul oricărei încălcări reale sau presupuse a securității, inclusiv în cazul oricărei compromiteri sau pierderi reale sau presupuse de informații clasificate, deținute de către SEAE sau provenind de la acesta, și că autoritățile de securitate competente sunt invitate să asiste la astfel de investigații;

(g)	se instituie planuri și mecanisme adecvate de gestionare a incidentelor și a consecințelor acestora în vederea asigurării unei reacții prompte și eficace la incidentele de securitate;

(h)	se iau măsurile adecvate în cazul în care anumite persoane nu respectă dispozițiile prezentei decizii;

(i)

există măsurile fizice și organizatorice adecvate pentru protejarea intereselor în materie de securitate ale SEAE.

În acest sens, în consultare cu secretarul general executiv, directorul general administrativ:

—	stabilește categoria de securitate a delegațiilor, cu consultarea Comisiei,

—	decide, după consultarea ÎR, momentul în care personalul delegațiilor ar trebui evacuat dacă situația de securitate impune acest lucru,

—	decide cu privire la măsurile care trebuie aplicate pentru protejarea persoanelor aflate în întreținere, atunci când este cazul, ținând seama de acordurile cu instituțiile UE menționate la articolul 3 alineatul (3),

—	aprobă politica de comunicare criptografică, în special programul de instalare a produselor și a mecanismului criptografice.

2. Directorul general administrativ este asistat în această sarcină de către directorul general pentru administrație și finanțe, de către șeful Direcției de securitate a SEAE și, după caz, de către directorul general pentru gestionarea crizelor și coordonatore operațională.

3. În calitate de autoritate de securitate a SEAE, directorul general administrativ poate delega sarcini în această privință, după caz.

4. Fiecare șef de departament/serviciu este responsabil pentru punerea în aplicare a normelor privind protecția IUEC în departamentul/serviciul său.

Deși deține în continuare responsabilitatea, după cum s-a menționat mai sus, fiecare șef de departament/serviciu desemnează un membru al personalului pentru îndeplinirea unei funcții de coordonator de securitate pe departament, ale cărui resurse sunt proporționale cu volumul de IUEC manipulate de departamentul/serviciul în cauză.

Coordonatorii de securitate pe departament îl asistă și îl sprijină, atunci când este cazul, pe șeful de departament/serviciu în executarea sarcinilor legate de securitate, cum ar fi:

(a)	elaborarea oricăror norme de securitate suplimentare care corespund nevoilor specifice ale departamentului/serviciului;

(b)	organizarea periodică a unor scurte informări privind securitatea adresate membrilor departamentului/serviciului lor;

(c)	garantarea faptului că principiul necesității de a cunoaște este respectat în departamentul/serviciul lor;

(d)	gestionarea unei liste actualizate a codurilor și a cheilor de siguranță;

(e)	menținerea procedurilor și a măsurilor de securitate;

(f)	raportarea oricăror încălcări ale securității și/sau compromiteri ale IUEC atât către directorul lor, cât și către Direcția de securitate;

(g)	efectuarea unei raportări de către personalul care își încetează activitatea în cadrul SEAE;

(h)	furnizarea periodică de rapoarte, prin intermediul ierarhiei, privind chestiunile de securitate ale departamentului/serviciului;

(i)	asigurarea legăturii cu Direcția de securitate a SEAE cu privire la aspectele de securitate.

Orice activitate sau chestiune care ar putea avea un impact asupra securității este notificată în timp util Direcției de securitate a SEAE.

5. Fiecare șef de delegație a Uniunii răspunde de punerea în aplicare a tuturor măsurilor legate de securitatea delegației Uniunii.

1. SEAE are o Direcție de securitate. Aceasta:

(a)	gestionează, coordonează, monitorizează și/sau pune în aplicare toate măsurile de securitate în toate incintele aflate sub responsabilitatea SEAE, la sediu, în interiorul UE și în statele terțe;

(b)	asigură coerența și conformitatea cu prezenta decizie și cu dispozițiile de punere în aplicare a oricărei activități care ar putea avea un impact asupra protecției intereselor în materie de securitate ale SEAE;

(c)	este principalul consilierul al ÎR, al secretarului general executiv și al directorului general administrativ cu privire la toate aspectele legate de securitate;

(d)	este sprijinită de serviciile competente ale statelor membre, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Decizia 2010/427/UE a Consiliului privind organizarea și funcționarea SEAE, Direcția de securitate;

(e)

sprijină activitățile Autorității de acreditare în materie de securitate a SEAE prin efectuarea de evaluări ale securității fizice a mediului de securitate generală (GSE)/a mediului de securitate locală ale sistemelor informatice și de comunicații care manipulează IUEC, precum și ale incintelor care urmează a fi autorizate pentru manipularea și păstrarea IUEC.

2. Șeful Direcției de securitate a SEAE răspunde de:

(a)	asigurarea protecției globale a intereselor în materie de securitate ale SEAE;

(b)

elaborarea, revizuirea și actualizarea normelor de securitate, precum și de coordonarea măsurilor de securitate cu autoritățile competente ale statelor membre și, dacă este cazul, cu autoritățile competente din statele terțe și cu organizațiile internaționale cu care UE a încheiat acorduri și/sau aranjamente în materie de securitate;

(c)	sprijinirea activităților Comitetului de securitate al SEAE, instituit prin articolul 14 alineatul (1) din prezenta decizie;

(d)	asigurarea legăturii cu toți partenerii sau autoritățile, altele decât cele prevăzute la litera (b) de mai sus, privind aspecte legate de securitate, după caz;

(e)	stabilirea priorităților și elaborarea de propuneri privind gestiunea bugetului pentru securitate la sediu și în delegațiile Uniunii.

3. Șeful Direcției de securitate a SEAE:

(a)	se asigură că încălcările securității și cazurile de compromitere a informațiilor sunt înregistrate și că sunt inițiate și efectuate investigații acolo unde și atunci când este necesar;

(b)	se întâlnește periodic și ori de câte ori este necesar pentru a purta discuții cu privire la domeniile de interes comun cu directorul responsabil de securitate din cadrul Secretariatului General al Consiliului și cu directorul Direcției Securitate a Comisiei.

4. Direcția de securitate a SEAE stabilește contactul și menține o cooperare strânsă cu:

—	departamentele responsabile de securitate din cadrul ministerelor afacerilor externe din statele membre;

—

autoritățile naționale de securitate (ANS) și/sau alte autorități de securitate competente ale statelor membre pentru a obține asistența acestora în ceea ce privește informațiile de care are nevoie pentru a evalua pericolele și amenințările la adresa SEAE, a personalului său, a activităților, activelor și resurselor sale, precum și a informațiilor sale clasificate la locul obișnuit de desfășurare a activității;

—

autoritățile de securitate competente ale statelor membre sau statelor-gazdă pe teritoriul cărora SEAE își exercită activitatea, cu privire la orice chestiune privind protecția personalului său, a activității sale, a activelor și resurselor sale și a informațiilor sale clasificate, pentru perioada în care se află pe teritoriul acestor state;

—	Oficiul de Securitate al Secretariatului General al Consiliului și cu Direcția Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate a Comisiei și, atunci când este necesar, cu serviciile de securitate ale celorlalte instituții, organisme și agenții ale UE;

—	serviciile de securitate ale statelor terțe sau ale organizațiilor internaționale, în vederea oricărei coordonări utile și

—	autoritățile naționale de securitate ale statelor membre, cu privire la orice chestiune referitoare la protecția IUEC.

1. Fiecare șef de delegație a Uniunii răspunde de punerea în aplicare și gestionarea la nivel local a tuturor măsurilor referitoare la protejarea intereselor în materie de securitate ale SEAE în cadrul incintelor și a domeniilor de competență ale delegației Uniunii.

În consultare cu autoritățile competente ale statului-gazdă, atunci când este necesar, șeful de delegație va lua toate măsurile care pot fi întreprinse în mod rezonabil pentru a se asigura că există măsuri fizice și organizatorice adecvate pentru a atinge acest obiectiv.

Șeful de delegație elaborează proceduri de securitate pentru protecția persoanelor aflate în întreținere, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (c), după caz, luând în considerare orice acord administrativ menționat la articolul 3 alineatul (3). Șeful de delegație prezintă anual șefului Direcției de securitate a SEAE un raport cu privire la toate aspectele legate de securitate din cadrul mandatului său.

Acesta este asistat în îndeplinirea sarcinilor menționate de Direcția de securitate a SEAE, de membrii personalului delegației care exercită sarcini și funcții de securitate specifice, precum și de personalul de securitate specializat detașat, după caz.

2. În plus, șeful de delegație:

—	instituie planuri detaliate de securitate și de urgență pentru delegație, pe baza procedurilor operaționale standard generale;

—	operează un sistem operațional 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână pentru gestionarea incidentelor de securitate și a situațiilor de urgență în cadrul sferei de operare a delegației;

—	se asigură că tot personalul afectat în delegație este asigurat, în conformitate cu condițiile din domeniu;

—	se asigură că securitatea face parte din formarea oferită tuturor membrilor personalului numit în funcție în cadrul delegației Uniunii, înainte sau la sosirea în delegație; și

—	se asigură că toate recomandările făcute în urma evaluărilor securității sunt puse în aplicare și întocmește periodic rapoarte scrise cu privire la punerea în aplicare a acestora și la alte aspecte legate de securitate, adresate autorității de securitate a SEAE.

3. Deși rămâne responsabil și poate fi tras la răspundere pentru garantarea gestionării securității, precum și pentru asigurarea rezilienței corporative, șeful de delegație poate delega executarea sarcinilor sale de securitate coordonatorului de securitate al delegației, care este șeful adjunct al delegației sau, atunci când în această funcție nu este numită nicio persoană, altei persoane adecvate.

În special, coordonatorului de securitate al delegației i se pot încredința următoarele responsabilități:

—	asigurarea legăturii cu privire la chestiuni de securitate cu autoritățile competente ale țării-gazdă și cu omologii lor din ambasadele și misiunile diplomatice ale statelor membre;

—	punerea în aplicare a unor proceduri adecvate de gestionare a securității în ceea ce privește interesele în materie de securitate ale SEAE, inclusiv protecția IUEC;

—	informarea personalului cu privire la normele de securitate care le sunt aplicabile și privind riscurile specifice din țara-gazdă;

—	prezentarea de cereri către Direcția de securitate a SEAE în ceea ce privește funcțiile pentru care este necesar un certificat de securitate a personalului (CSP) și

—	informarea constantă a șefului de delegație, a responsabilului regional cu securitatea (RSO) și a Direcției de securitate a SEAE cu privire la incidentele sau evoluțiile din zonă care au un impact asupra protecției intereselor în materie de securitate ale SEAE.

4. Șeful de delegație poate delega sarcini de securitate cu caracter administrativ sau tehnic șefului administrației și altor membri ai personalului delegației.

5. Delegația Uniunii este asistată de un responsabil regional cu securitatea (RSO). RSO îndeplinește în delegații rolurile definite mai jos, în fiecare domeniu de competență geografică al delegației.

În anumite circumstanțe, când situația de securitate din momentul respectiv impune acest lucru, un RSO special poate fi desemnat să își desfășoare activitatea cu normă întreagă într-o anumită delegație.

Un RSO poate fi transferat într-o zonă din afara domeniului său curent de competență, inclusiv la sediul din Bruxelles, sau poate chiar prelua un post rezidențial, în funcție de situația unei țări în materie de securitate și astfel cum dispune Direcția de securitate a SEAE.

6. RSO se află sub controlul ierarhic direct al Direcției de securitate a SEAE, însă sub controlul funcțional și administrativ direct al șefului delegației în care își desfășoară activitatea. RSO asistă șeful de delegație și personalul delegației în organizarea și punerea în aplicare a tuturor măsurilor fizice, organizaționale și procedurale legate de securitatea tuturor membrilor personalului delegației, indiferent de originea lor administrativă.

7. RSO furnizează consultanță și asistență șefului de delegație și personalului delegației. După caz, în special atunci când un RSO special își desfășoară activitatea cu normă întreagă într-o delegație a Uniunii, acesta poate sprijini delegația în gestionarea și aplicarea securității, inclusiv în pregătirea contractele de servicii de securitate, în gestionarea acreditărilor și a certificatelor de securitate.

Articolul 13

Operațiuni PESAC și reprezentanți speciali ai UE

Direcția de securitate a SEAE oferă asistență și consiliere directorului Direcției de planificare și de gestionare a crizelor (CMDP), directorului general al Statului Major al Uniunii Europene (EUMS), comandantului operațiunilor civile aflat la conducerea Capacității civile de planificare și conducere (CPCC), comandanților operațiunilor militare ale UE privind aspectele de securitate ale operațiunilor PESAC și reprezentanților speciali ai UE privind aspectele de securitate ale mandatului lor, în mod complementar dispozițiilor specifice existente în această privință în politicile relevante adoptate de Consiliu.

Articolul 14

Comitetul de securitate al SEAE

1. Se instituie un Comitet de securitate al SEAE.

Acesta este prezidat de directorul general administrativ sau de către delegatul desemnat al acestuia și se reunește la solicitarea președintelui sau la cererea oricăruia dintre membrii săi. Direcția de securitate a SEAE sprijină președintele în această funcție și oferă asistență administrativă, după caz, pentru activitățile comitetului.

2. Comitetul de securitate al SEAE este alcătuit din reprezentanți ai:

—	fiecărui stat membru;

—	Oficiului de Securitate al Secretariatului General al Consiliului;

—	Direcției Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate a Comisiei.

Delegația unui stat membru în cadrul Comitetului de securitate al SEAE poate fi constituită din membri ai:

—	autorității naționale de securitate și/sau ai autorității de securitate desemnate,

—	departamentelor responsabile cu securitatea din cadrul ministerelor afacerilor externe.

3. Reprezentanții comitetului pot fi însoțiți și pot primi consultanță din partea unor experți, după cum consideră că este necesar. Pot fi invitați să asiste la reuniunile comitetului reprezentanți ai altor instituții, agenții sau organisme ale UE atunci când se discută aspecte relevante pentru securitatea acestora.

4. Fără a aduce atingere alineatului (5) de mai jos, Comitetul de securitate al SEAE sprijină SEAE, prin consultări, cu privire la toate chestiunile de securitate relevante pentru activitățile SEAE, pentru sediu și pentru delegațiile Uniunii.

În special, fără a aduce atingere alineatului (5) de mai jos, Comitetul de securitate al SEAE:

(a)

este consultat cu privire la:

—	politicile de securitate, orientările, conceptele sau alte documente metodologice legate de securitate, în special în ceea ce privește protecția informațiilor clasificate și măsurile care trebuie adoptate în cazul în care personalul SEAE nu respectă normele de securitate;

—	aspecte tehnice de securitate care pot influența decizia ÎR de a transmite Consiliului o recomandare privind deschiderea negocierilor pentru acordurile privind securitatea informațiilor menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (a) din anexa A;

—	orice modificare a prezentei decizii;

(b)	poate fi consultat sau informat, după caz, cu privire la chestiuni legate de securitatea personalului și a activelor de la sediul SEAE și din delegațiile Uniunii, fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (3);

(c)	este informat cu privire la toate cazurile de compromiteri sau de pierderi ale IUEC care s-au produs în cadrul SEAE.

5. Orice modificare a normelor referitoare la protecția IUEC conținute în prezenta decizie și în anexa A la aceasta necesită un aviz favorabil unanim din partea statelor membre, astfel cum sunt reprezentate în Comitetul de securitate al SEAE. Un astfel de aviz favorabil unanim este, de asemenea, necesar înainte de a:

—	intra în negocieri privind acordurile administrative menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (b) din anexa A;

—	comunica informații clasificate în circumstanțele excepționale menționate la punctele 9, 11 și 12 din anexa A VI;

—	se asuma responsabilitatea de emitent al informațiilor în cazurile menționate la articolul 10 alineatul (4) ultima teză din anexa A.

Atunci când este necesar un aviz favorabil unanim, acesta este obținut dacă, în cursul procedurilor comitetului, delegațiile statelor membre nu prezintă obiecții.

6. Comitetul de securitate al SEAE ține seama pe deplin de politicile și orientările de securitate în vigoare din cadrul Consiliului și al Comisiei.

7. Comitetul de securitate al SEAE primește lista inspecțiilor anuale ale SEAE și rapoartele de inspecție, de îndată ce au fost finalizate.

8. Organizarea reuniunilor:

—	Comitetul de securitate al SEAE se întrunește cel puțin de două ori pe an. Reuniuni suplimentare, fie în configurația completă, fie în format de securitate ANS/ASD sau MFA, pot fi convocate de președinte sau organizate la solicitarea membrilor comitetului;

—

Comitetul de securitate al SEAE își organizează activitățile în așa fel încât să formuleze recomandări cu privire la domenii de securitate specifice. Acesta poate crea alte subdomenii specializate, după caz. Comitetul stabilește mandatul acestor subdomenii specializate și primește rapoartele de activitate cu privire la acestea;

—	Direcția de securitate a SEAE este responsabilă de pregătirea elementelor care urmează a fi discutate. Președintele stabilește ordinea de zi provizorie a fiecărei reuniuni. Membrii comitetului pot propune chestiuni suplimentare spre a fi discutate.

Articolul 15

Inspecții de securitate

1. Autoritatea de securitate a SEAE se asigură că sunt întreprinse în mod regulat inspecții de securitate la sediul SEAE și în cadrul delegațiilor Uniunii, pentru a evalua caracterul adecvat al măsurilor de securitate și dacă sunt conforme cu prezenta decizie. Direcția de securitate a SEAE poate, după caz, desemna experți care să furnizeze contribuții la inspecțiile de securitate în agențiile și organismele UE instituite în temeiul titlului V capitolul 2 din TUE.

2. Inspecțiile de securitate ale SEAE sunt efectuate sub autoritatea Direcției de securitate a SEAE și, după caz, cu sprijinul experților în securitate care reprezintă alte instituții ale UE sau statele membre, în special în contextul acordurilor menționate la articolul 3 alineatul (3).

3. SEAE se poate baza, în funcție de necesități, pe expertiza statelor membre, a Secretariatului General al Consiliului și a Comisiei Europene.

După caz, la inspecția de securitate din delegația Uniunii pot fi invitați să participe experți relevanți în domeniul securității din misiunile statului membru în țări terțe și/sau reprezentanți ai departamentelor de securitate diplomatice ale statelor membre.

4. Dispozițiile privind punerea în aplicare a prezentului articol în ceea ce privește protecția IUEC sunt prevăzute în anexa A III.

Articolul 16

Vizite de evaluare

Se organizează vizite de evaluare pentru a se stabili eficacitatea măsurilor de securitate aplicate într-un stat terț sau într-o organizație internațională pentru protecția IUEC schimbate în cadrul unui acord administrativ, astfel cum este menționat la articolul 10 alineatul (1) litera (b) din anexa A.

Direcția de securitate a SEAE poate desemna experți care să furnizeze contribuții la vizitele de evaluare din statele terțe sau din organizațiile internaționale cu care UE a încheiat un acord privind securitatea informațiilor, astfel cum este menționat la articolul 10 alineatul (1) litera (a) din anexa A.

Articolul 17

Planificarea continuității activității

Direcția de securitate a SEAE îl sprijină pe directorul general administrativ în gestionarea aspectelor de securitate legate de procesele de asigurare a continuității activității SEAE ca parte a planificării generale a continuității activității SEAE.

Articolul 18

Recomandări de călătorie pentru misiunile în afara UE

Direcția de securitate a SEAE se asigură că sunt disponibile recomandări de călătorie în ceea ce privește misiunile în afara UE ale personalului aflat sub responsabilitatea SEAE, pe baza resurselor din toate serviciile relevante ale SEAE - în special SITROOM, INTCEN, departamentele geografice și delegațiile Uniunii.

Direcția de securitate a SEAE oferă, la cerere și pe baza resurselor menționate anterior, recomandări de călătorie specifice în ceea ce privește misiunile efectuate de personalul aflat sub responsabilitatea SEAE în statele terțe care prezintă un risc ridicat sau crescut.

Articolul 19

Sănătate și siguranță

Normele de securitate ale SEAE completează normele SEAE privind protecția sănătății și a siguranței, astfel cum au fost adoptate de către Înaltul Reprezentant.

Articolul 20

Punere în aplicare și reexaminare

1. După caz, autoritatea de securitate a SEAE, în urma consultării cu Comitetul de securitate al SEAE, aprobă politicile sau orientările de securitate prin care se stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acestor norme în cadrul SEAE și creează capacitatea necesară care să cuprindă toate aspectele legate de securitate, în strânsă cooperare cu autoritățile de securitate competente ale statelor membre și cu sprijinul serviciilor relevante ale instituțiilor UE.

2. În conformitate cu articolul 4 alineatul (5) din Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă, pot fi utilizate, după caz, dispoziții tranzitorii, prin înțelegeri la nivel de serviciu cu serviciile relevante ale Secretariatului General al Consiliului și ale Comisiei.

3. ÎR asigură coerența globală în aplicarea prezentei decizii și examinează în mod periodic aceste norme de securitate.

4. Normele de securitate ale SEAE urmează să fie puse în aplicare în strânsă cooperare cu autoritățile de securitate competente ale statelor membre, cu Oficiul de Securitate al Secretariatului General al Consiliului și cu Direcția Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate a Comisiei.

5. SEAE se asigură că toate aspectele procesului de securitate sunt luate în considerare în cadrul sistemului SEAE de răspuns la situațiile de criză.

6. Directorul general administrativ, în calitate de autoritate de securitate, și șeful Direcției de securitate a SEAE asigură punerea în aplicare a prezentei decizii.

Articolul 21

Înlocuirea deciziilor anterioare

1. Prezenta decizie abrogă și înlocuiește Decizia Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 15 iunie 2011 privind normele de securitate pentru Serviciul European de Acțiune Externă (3).

2. Prezenta decizie abrogă Decizia Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 23 februarie 2011 privind desemnarea și sarcinile Autorității de securitate delegate a Serviciului European de Acțiune Externă.

Articolul 22

Dispoziții finale

Prezenta decizie intră în vigoare la data semnării sale.

Aceasta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Autoritățile competente din cadrul SEAE îi informează în mod corespunzător și în timp util pe toți membrii personalului care intră sub incidența prezentei decizii și a anexelor la aceasta cu privire la conținutul, intrarea în vigoare și orice modificări ulterioare aduse acestora.

Adoptată la Bruxelles, 19 aprilie 2013.

Înaltul Reprezentant

C. ASHTON

(1) JO L 201, 3.8.2010, p. 30.

(2) JO C 304, 15.10.2011, p. 5.

(3) JO C 304, 15.10.2011, p. 5.

ANEXA A

PRINCIPII ȘI STANDARDE PENTRU PROTECȚIA IUEC

Articolul 1

Obiectiv, domeniu de aplicare și definiții

1. Prezenta anexă stabilește principiile de bază și standardele minime de securitate pentru protecția IUEC.

2. Aceste principii de bază și standarde minime se aplică SEAE și personalului aflat sub responsabilitatea SEAE, astfel cum sunt menționate și definite la articolele 1 și 2 din prezenta decizie.

Articolul 2

Definiția IUEC, a clasificărilor și marcajelor de securitate

1. „Informațiile UE clasificate” (IUEC) înseamnă orice informații sau materiale desemnate ca atare printr-o clasificare de securitate a UE a căror divulgare neautorizată ar cauza prejudicii de diferite grade intereselor Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre.

2. IUEC sunt clasificate la unul dintre următoarele niveluri:

(a)	TRES SECRET UE/EU TOP SECRET: informații și materiale a căror divulgare neautorizată poate aduce prejudicii deosebit de grave intereselor esențiale ale Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre.

(b)	SECRET UE/EU SECRET: informații și materiale a căror divulgare neautorizată ar putea aduce prejudicii grave intereselor esențiale ale Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre.

(c)	CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL: informații și materiale a căror divulgare neautorizată ar putea aduce prejudicii intereselor esențiale ale Uniunii Europene sau ale unuia ori mai multor state membre.

(d)	RESTREINT UE/EU RESTRICTED: informații și materiale a căror divulgare neautorizată ar putea fi în defavoarea intereselor Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre.

3. IUEC au un marcaj de clasificare de securitate care respectă alineatul (2). Acestea pot avea marcaje suplimentare pentru a indica domeniul de activitate la care se referă, a identifica emitentul, a limita distribuirea, a restrânge utilizarea sau a preciza dacă pot fi comunicate.

Articolul 3

Gestionarea clasificărilor

1. SEAE se asigură că IUEC sunt clasificate corespunzător, că sunt identificate în mod clar ca informații clasificate și că nivelul de clasificare al acestora este menținut doar atât timp cât este necesar.

2. IUEC nu sunt clasificate la un nivel de securitate inferior sau declasificate și niciun marcaj menționat la articolul 2 alineatul (3) nu este modificat sau eliminat fără acordul prealabil scris al emitentului.

3. Autoritatea de securitate a SEAE aprobă, după consultarea Comitetului de securitate al SEAE în temeiul articolului 14 alineatul (5) din prezenta decizie, o politică de securitate privind crearea IUEC care include un ghid practic de clasificare.

Articolul 4

Protecția informațiilor clasificate

1. IUEC sunt protejate în conformitate cu prezenta decizie.

2. Deținătorul oricărei informații UE clasificate este responsabil de protecția acesteia, în conformitate cu prezenta decizie.

3. În cazul în care statele membre introduc informații clasificate care conțin un marcaj național de clasificare de securitate în structurile sau în rețelele SEAE, SEAE protejează informațiile respective în conformitate cu cerințele aplicabile IUEC de nivel echivalent, astfel cum se precizează în tabelul de echivalență a clasificărilor de securitate din apendicele B la Decizia 2011/292/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate.

SEAE instituie proceduri adecvate pentru a ține o evidență exactă a emitentului

—	informațiilor clasificate pe care le primește SEAE; și

—	materialului-sursă inclus în informațiile clasificate emise de SEAE.

Comitetul de securitate al SEAE este informat cu privire la aceste proceduri.

4. Cantități mari de IUEC sau o compilație de astfel de informații poate justifica un nivel de protecție care corespunde unei clasificări al cărei nivel este mai ridicat decât cel al informațiilor componente.

Articolul 5

Securitatea personalului în ceea ce privește manipularea informațiilor UE clasificate

1. „Securitatea personalului” înseamnă aplicarea unor măsuri prin care se garantează că accesul la IUEC este acordat numai persoanelor:

—	în cazul cărora există necesitatea de a cunoaște;

—

care, pentru accesul la informații clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior, au primit certificatul de securitate pentru nivelul corespunzător sau sunt autorizate în alt mod corespunzător în temeiul funcțiilor deținute în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative naționale; și

—	care au fost informate cu privire la responsabilitățile care le revin.

2. Procedurile de acordare a certificatului de securitate a personalului stabilesc dacă o persoană poate fi autorizată să aibă acces la IUEC, ținându-se seama de loialitatea și onestitatea acesteia și de încrederea pe care o inspiră.

3. Înainte de a primi acces la IUEC și, ulterior, la intervale regulate, întregul personal este informat și confirmă în scris ca a luat cunoștință de responsabilitățile care îi revin cu privire la protejarea IUEC, în conformitate cu prezenta decizie.

4. Anexa A I cuprinde dispozițiile pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

Articolul 6

Securitatea fizică a informațiilor UE clasificate

1. Securitatea fizică reprezintă aplicarea măsurilor de protecție fizică și tehnică în vederea împiedicării accesului neautorizat la IUEC.

2. Măsurile de securitate fizică sunt concepute astfel încât să împiedice accesul clandestin sau forțat al vreunui intrus, să descurajeze, să împiedice și să detecteze acțiunile neautorizate și să permită stabilirea unei distincții între membrii personalului în privința accesului la IUEC, pe baza principiului necesității de a cunoaște. Aceste măsuri sunt stabilite pe baza unui proces de gestionare a riscurilor.

3. Măsurile de securitate fizică sunt instituite pentru toate incintele, clădirile, birourile, sălile și alte spații în care sunt manipulate sau păstrate IUEC, inclusiv spațiile în care sunt amplasate sistemele informatice și de comunicații, astfel cum sunt definite la articolul 8 alineatul (2).

4. Spațiile în care sunt păstrate IUEC clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior sunt stabilite a fi zone securizate în conformitate cu anexa A II și aprobate de autoritatea de securitate a SEAE.

5. În vederea protejării IUEC clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior se utilizează numai echipamente sau dispozitive aprobate.

6. Anexa A II cuprinde dispozițiile pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

Articolul 7

Gestionarea informațiilor clasificate

1. Gestionarea informațiilor clasificate reprezintă aplicarea unor măsuri administrative pentru a controla IUEC pe durata ciclului lor de viață, în vederea completării măsurilor prevăzute la articolele 5, 6 și 8, contribuind astfel la împiedicarea, detectarea și remedierea compromiterii sau pierderii deliberate sau accidentale a informațiilor. Aceste măsuri se referă, în special, la crearea, înregistrarea, copierea, traducerea, transportul, manipularea, păstrarea și distrugerea IUEC.

2. Informațiile clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior sunt înregistrate din motive de securitate înainte de a fi distribuite și la primirea acestora. În acest scop, autoritățile competente din SEAE înființează o registratură. Informațiile clasificate TRES SECRET UE/EU TOP SECRET sunt înregistrate în registre speciale.

3. Serviciile și incintele unde sunt manipulate sau păstrate IUEC sunt supuse unor inspecții periodice de către autoritatea de securitate a SEAE.

4. IUEC sunt transmise între servicii și incinte situate în afara zonelor protejate fizic după cum urmează:

(a)	ca regulă generală, IUEC sunt transmise prin mijloace electronice protejate prin intermediul unor produse criptografice aprobate în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din prezenta decizie și în conformitate cu proceduri operaționale de securitate clar definite;

(b)

în situațiile în care nu se utilizează mijloacele menționate la litera (a), IUEC sunt transportate:

(i)	fie pe suport electronic (de ex. stick-uri memorie USB, CD-uri, hard diskuri) protejat prin intermediul unor produse criptografice aprobate în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din prezenta decizie; fie

(ii)	în toate celelalte cazuri, conform indicațiilor primite de la autoritatea de securitate a SEAE, în conformitate cu măsurile de protecție relevante prevăzute în anexa A III secțiunea V.

5. Anexa A III cuprinde dispozițiile pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

Articolul 8

Protecția IUEC manipulate în sistemele informatice și de comunicații

1. Asigurarea informațiilor (AI) în domeniul sistemelor informatice și de comunicații reprezintă certitudinea că aceste sisteme vor proteja informațiile pe care le manipulează și vor funcționa corespunzător, atunci când este necesar, sub controlul utilizatorilor legitimi. O AI eficace asigură niveluri adecvate de confidențialitate, integritate, disponibilitate, nerepudiere și autenticitate. AI se bazează pe un proces de gestionare a riscurilor.

2. „Sistemul informatic și de comunicații” (SIC) reprezintă un sistem care permite manipularea informațiilor în format electronic. Un sistem informatic și de comunicații cuprinde toate activele necesare pentru a funcționa, inclusiv infrastructura, organizarea, personalul și resursele informaționale. Prezenta anexă se aplică tuturor SIC ale SEAE care manipulează IUEC.

3. SIC manipulează IUEC în conformitate cu conceptul de AI.

4. Toate SIC care manipulează IUEC sunt supuse unui proces de acreditare. Acreditarea urmărește să garanteze faptul că au fost puse în aplicare toate măsurile de securitate corespunzătoare și că s-a obținut un nivel suficient de protecție a IUEC și a SIC, în conformitate cu prezenta decizie. Declarația de acreditare stabilește nivelul maxim de clasificare a informațiilor care pot fi manipulate de SIC, precum și termenii și condițiile acreditării respective.

5. SIC care manipulează informații clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL și la un nivel superior sunt protejate astfel încât informațiile să nu poată fi compromise prin emisii electromagnetice accidentale („măsuri de securitate TEMPEST”).

6. În cazul în care protecția IUEC este asigurată prin intermediul unor produse criptografice, acestea trebuie să fie aprobate în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din prezenta decizie.

7. În cursul transmiterii IUEC prin mijloace electronice, se folosesc produse criptografice aprobate. Fără a aduce atingere acestei cerințe, pot fi aplicate proceduri specifice în situații de urgență sau în cadrul unor configurații tehnice specifice, astfel cum se precizează în anexa A IV.

8. În temeiul articolului 7 alineatul (6) din prezenta decizie, vor fi create următoarele funcții aferente AI, în măsura în care este necesar:

(a)	o autoritate AI (AAI);

(b)	o autoritate TEMPEST (AT);

(c)	o autoritate de aprobare criptografică (AAC);

(d)	o autoritate de distribuire a materialului criptografic (ADMC).

9. În temeiul articolului 7 alineatul (7) din prezenta decizie, pentru fiecare sistem se instituie:

(a)	o autoritate de acreditare în materie de securitate (AAS);

(b)	o autoritate operațională AI.

10. Anexa A IV cuprinde dispozițiile pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

Articolul 9

Securitatea industrială

1. Securitatea industrială reprezintă aplicarea de măsuri în vederea asigurării protecției IUEC de către contractanți sau subcontractanți în cursul negocierilor anterioare încheierii contractelor și pe toată durata contractelor clasificate. Ca regulă generală, astfel de contracte nu implică accesul la informații clasificate TRES SECRET UE/EU TOP SECRET.

2. SEAE poate încredința prin contract sarcini care implică sau determină accesul la IUEC sau manipularea sau păstrarea acestora de entități industriale sau de altă natură înregistrate într-un stat membru sau într-un stat terț cu care a fost încheiat un acord privind securitatea informațiilor sau un acord administrativ menționat la articolul 10 alineatul (1) din anexa A.

3. Atunci când atribuie contracte clasificate entităților industriale sau de altă natură, SEAE, în calitate de autoritate contractantă, asigură respectarea standardelor minime privind securitatea industrială stabilite în prezenta decizie și menționate în contract. SEAE asigură respectarea acestor standarde minime prin intermediul ANS/ASD competente.

4. Contractanții sau subcontractanții înregistrați într-un stat membru care participă la contracte sau subcontracte clasificate necesitând manipularea și păstrarea în cadrul incintelor proprii a informațiilor clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau SECRET UE/EU SECRET, fie în cursul executării contractelor respective, fie în etapa precontractuală, trebuie să dețină un certificat de securitate industrială (CSI) la nivelul de clasificare necesar, acordat de ANS, ASD sau oricare altă autoritate de securitate competentă din statul membru respectiv.

5. Personalul contractantului sau al subcontractantului ale cărui atribuții pot necesita accesul la informații clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau SECRET UE/EU SECRET în scopul executării unui contract clasificat deține un certificat de securitate a personalului (CSP) acordat de către Autoritatea națională de securitate (ANS), Autoritatea de securitate desemnată (ASD) corespunzătoare sau de către orice altă autoritate de securitate competentă, în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative naționale și cu standardele minime prevăzute în anexa A I.

6. Anexa A V cuprinde dispozițiile pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

Articolul 10

Schimbul de informații clasificate cu state terțe și organizații internaționale

1. SEAE poate schimba IUEC cu un stat terț sau cu o organizație internațională numai în cazul în care:

(a)	este în vigoare un acord privind securitatea informațiilor între UE și statul terț sau organizația internațională respectivă, încheiat în conformitate cu articolul 37 din TUE și cu articolul 218 din TFUE; sau

(b)

a intrat în vigoare un acord administrativ între ÎR și autoritățile de securitate competente din statul terț sau organizația internațională respectivă pentru schimbul de informații clasificate, în principiu, la un nivel nu mai ridicat decât RESTREINT UE/EU RESTRICTED, încheiat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (5) din prezenta decizie; sau

(c)	este aplicabil un acord-cadru sau un acord de participare ad hoc între UE și statul terț respectiv în contextul unei operațiuni PESAC de gestionare a crizelor, încheiat în conformitate cu articolul 37 din TUE și articolul 218 din TFUE,

iar condițiile prevăzute în instrumentul respectiv au fost îndeplinite.

Anexa A VI secțiunea V cuprinde excepții de la regula generală de mai sus.

2. Acordurile administrative menționate la alineatul (1) litera (b) conțin dispoziții care garantează că, atunci când statele terțe sau organizațiile internaționale primesc IUEC, aceste informații beneficiază de protecția corespunzătoare nivelului lor de clasificare, pe baza unor standarde minime cel puțin la fel de stricte precum cele instituite prin prezenta decizie.

Informațiile schimbate pe baza acordurilor menționate la alineatul (1) litera (c) se limitează la informațiile privind operațiunile PESAC la care participă statul terț în cauză pe baza acestor acorduri și în conformitate cu dispozițiile acestora.

3. Sunt organizate vizite de evaluare în statele terțe sau în cadrul organizațiilor internaționale, astfel cum sunt menționate la articolul 16 din prezenta decizie, pentru a se stabili eficacitatea măsurilor de securitate aplicate pentru protecția tuturor IUEC schimbate.

4. Decizia de a comunica IUEC deținute de SEAE către un stat terț sau o organizație internațională se ia de la caz la caz, în funcție de natura și conținutul informațiilor respective, de necesitatea de a cunoaște a destinatarului lor și de măsura în care acest lucru prezintă un avantaj pentru UE.

SEAE solicită consimțământul scris al oricărei entități care a furnizat informații clasificate ca material-sursă pentru IUEC care au fost emise de SEAE, pentru a se stabili că nu există obiecții cu privire la comunicarea acestora.

Dacă emitentul informațiilor clasificate a căror comunicare este avută în vedere nu este SEAE, SEAE trebuie să solicite, mai întâi, consimțământul scris al emitentului privind comunicarea acestora.

Dacă, cu toate acestea, SEAE nu poate stabili cine este emitentul, autoritatea de securitate a SEAE își asumă responsabilitatea emitentului după obținerea avizului favorabil unanim al statelor membre, astfel cum sunt reprezentate în Comitetul de securitate al SEAE.

5. Anexa A VI cuprinde dispozițiile pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

Articolul 11

Încălcări ale securității și compromiterea informațiilor clasificate

1. Orice încălcare sau suspiciune de încălcare a securității și orice compromitere sau suspiciune de compromitere a informațiilor clasificate sunt raportate imediat Direcției de securitate a SEAE, care informează, după caz, Direcția Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate a Comisiei și Oficiul de Securitate al Secretariatului General al Consiliului, statul membru (statele membre) în cauză sau o altă entitate interesată.

2. În cazul în care se cunoaște sau există motive rezonabile pentru a se suspecta că au fost compromise sau pierdute informații clasificate, Direcția de securitate a SEAE informează Direcția Securitate a Comisiei, Oficiul de Securitate al Secretariatului General al Consiliului, ANS a statului membru (statelor membre) în cauză sau orice altă entitate interesată, după caz, și ia toate măsurile corespunzătoare în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative relevante pentru:

(a)	a evalua potențialele prejudicii aduse intereselor UE sau ale statelor membre;

(b)	a lua măsurile adecvate pentru a împiedica repetarea situației;

(c)	a proteja elementele de probă;

(d)	a asigura investigarea cazului de către membri ai personalului care nu sunt implicați în mod direct în încălcare, pentru a stabili faptele;

(e)	a notifica autorităților competente efectele evenimentului și ale acțiunilor întreprinse; și

(f)	a informa emitentul.

3. Orice membru al personalului aflat sub responsabilitatea SEAE care este responsabil de o încălcare a normelor de securitate stabilite în prezenta decizie poate fi pasibil de acțiune disciplinară în conformitate cu normele și reglementările aplicabile.

Orice persoană responsabilă de compromiterea sau pierderea unor informații clasificate este pasibilă de acțiuni disciplinare și/sau în justiție în conformitate cu actele cu putere de lege, normele și reglementările aplicabile.

Direcția Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate a Comisiei, Oficiul de Securitate al Secretariatului General al Consiliului, ANS a statului membru (statelor membre) în cauză sau orice altă entitate interesată este imediat informată, după caz.

4. Pe durata desfășurării investigației privind încălcarea și/sau compromiterea, șeful Direcției de securitate a SEAE poate suspenda accesul persoanei respective la IUEC și la incintele SEAE. Direcția Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate a Comisiei, Oficiul de Securitate al Secretariatului General al Consiliului, ANS a statului membru (statelor membre) în cauză sau orice altă entitate interesată este imediat informată cu privire la această decizie.

ANEXA A I

SECURITATEA PERSONALULUI

I. INTRODUCERE

Prezenta anexă conține dispoziții pentru punerea în aplicare a articolului 5 din anexa A. Aceasta stabilește, în special, criteriile aplicate de SEAE pentru a determina dacă o persoană poate fi autorizată să aibă acces la IUEC, ținându-se seama de loialitatea și onestitatea acesteia și de încrederea pe care o inspiră, precum și de procedurile administrative și de investigare care trebuie urmate în acest sens.

„Certificatul de securitate a personalului” (CSP) pentru accesul la IUEC este o declarație a unei autorități competente a unui stat membru făcută după încheierea unei investigații de securitate efectuate de autoritățile competente ale unui stat membru, care certifică faptul că unei persoane îi poate fi acordat accesul la IUEC până la un nivel precizat (CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau superior), până la o anumită dată, odată ce a fost stabilită necesitatea de a cunoaște în cazul său; se consideră că persoana astfel descrisă „deține certificatul de securitate”.

„Confirmarea privind deținerea certificatului de securitate a personalului” (CCSP) este un certificat eliberat de autoritatea de securitate a SEAE care atestă faptul că o persoană a făcut obiectul verificărilor de securitate și deține un CSP valabil, care indică nivelul IUEC la care acesteia i se poate acorda acces, data de valabilitate a CSP relevant și data de expirare a confirmării în sine.

„Autorizația de acces la IUEC” este o autorizație din partea autorității de securitate a SEAE care este luată în conformitate cu prezenta decizie în urma eliberării unui CSP de către autoritățile competente ale unui stat membru și care certifică faptul că unei persoane îi poate fi acordat accesul la IUEC până la un nivel precizat (CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau superior), până la o anumită dată, odată ce a fost stabilită necesitatea de a cunoaște în cazul său; se consideră că persoana astfel descrisă „deține autorizația de acces”.

II. AUTORIZAREA ACCESULUI LA IUEC

Accesul la informații clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED nu necesită deținerea unui certificat de securitate și este acordat după ce:

(a)	a fost stabilită legătura statutară sau contractuală a persoanei respective cu SEAE;

(b)	a fost determinată necesitatea de a cunoaște a persoanei în cauză;

(c)	persoana în cauză a fost instruită cu privire la normele și procedurile de securitate pentru protecția IUEC și a confirmat în scris că a luat cunoștință de responsabilitățile care îi revin de a proteja IUEC în conformitate cu prezenta decizie.

Unei persoane i se permite accesul la informații clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior numai după parcurgerea următoarelor etape:

(a)	a fost stabilită necesitatea de a cunoaște a acesteia;

(b)	i s-a acordat un CSP de nivel corespunzător sau beneficiază de un alt tip de autorizație în temeiul funcțiilor deținute, în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative naționale; și

(c)	persoana a fost instruită cu privire la normele și procedurile de securitate pentru protecția IUEC și a confirmat în scris că a luat cunoștință de responsabilitățile care îi revin în ceea ce privește protejarea acestor informații.

SEAE identifică funcțiile din structurile sale care necesită accesul la informații clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior și care, prin urmare, necesită deținerea unui CSP de nivel corespunzător, astfel cum este menționat la articolul 4 de mai sus.

Personalul SEAE declară dacă deține cetățenia mai multor țări.

Procedurile de solicitare a CSP în cadrul SEAE

Pentru personalul SEAE, autoritatea responsabilă cu numirile din cadrul SEAE înaintează chestionarul privind securitatea personalului completat către ANS a statului membru a cărui cetățenie o deține persoana în cauză, solicitând efectuarea unei investigații de securitate pentru nivelul IUEC la care va trebui să i se acorde accesul persoanei respective.

10.

În cazul în care o persoană deține cetățenia mai multor țări, cererea de verificare va fi adresată ANS a țării a cărei cetățenie a fost declarată de persoana respectivă în momentul în care a fost recrutată.

11.

În cazul în care SEAE intră în posesia unor informații relevante pentru o investigație de securitate referitoare la o persoană care a solicitat un CSP, SEAE, acționând în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative relevante, notifică acest lucru ANS competente.

12.

După încheierea investigației de securitate, ANS competentă notifică Direcției de securitate a SEAE rezultatul acestei investigații.

(a)

În cazul în care investigația de securitate stabilește cu certitudine că nu se cunosc fapte nefavorabile care să pună la îndoială loialitatea, onestitatea și încrederea inspirată de respectiva persoană, autoritatea de securitate a SEAE poate acorda persoanei în cauză o autorizație de acces la IUEC până la nivelul relevant, până la o dată specificată.

(b)	SEAE ia toate măsurile adecvate pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a condițiilor sau a restricțiilor impuse de ANS. ANS va fi informată cu privire la rezultate.

(c)

În cazul în care investigația de securitate nu are drept rezultat o astfel de certitudine, autoritatea de securitate a SEAE anunță persoana în cauză, care poate solicita să fie audiată de către autoritatea de securitate a SEAE. Autoritatea de securitate a SEAE îi poate solicita ANS competente orice clarificare suplimentară pe care o poate furniza în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative naționale ale acesteia. Dacă rezultatul este confirmat, autorizația de acces la IUEC nu este acordată. În acest caz, SEAE ia toate măsurile adecvate pentru a se asigura că solicitantului i se va refuza orice acces la IUEC.

13.

Investigația de securitate, împreună cu rezultatele obținute, pe care SEAE își întemeiază decizia de a acorda sau nu o autorizație de acces la IUEC, face obiectul actelor cu putere de lege și dispozițiilor administrative relevante în vigoare în statul membru în cauză, inclusiv celor privind căile de atac. Deciziile autorității de securitate a SEAE pot face obiectul unor căi de atac, în conformitate cu Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, stabilite în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 (1) (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

14.

Garanțiile pe care se bazează un CSP, cu condiția ca acestea să rămână valabile, acoperă orice funcție deținută de persoana în cauză în cadrul SEAE, al Secretariatului General al Consiliului sau al Comisiei.

15.

Dacă o persoană nu își începe activitatea în termen de 12 luni de la notificarea rezultatului investigației de securitate autorității de securitate a SEAE sau dacă intervine o pauză de 12 luni sau mai mare în exercitarea atribuțiilor persoanei respective, timp în care aceasta nu a fost angajată în cadrul SEAE, în alte instituții, agenții sau organisme ale UE sau într-o funcție în cadrul administrației naționale a unui stat membru care necesită accesul la informații clasificate, rezultatul respectiv al investigației este prezentat ANS competente, pentru a se confirma că este în continuare valabil și pertinent.

16.

În cazul în care SEAE intră în posesia unor informații privind un risc de securitate reprezentat de o persoană care deține un CSP valabil, SEAE, acționând în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative relevante, notifică acest lucru ANS competente. În cazul în care o ANS notifică SEAE retragerea unei garanții acordate în conformitate cu punctul 12 litera (a) unei persoane care deține o autorizație valabilă de acces la IUEC, autoritatea de securitate a SEAE poate solicita ANS orice clarificare pe care aceasta o poate furniza în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative naționale ale acesteia. În cazul în care informațiile nefavorabile sunt confirmate, persoanei respective i se retrage autorizația menționată mai sus și i se interzice accesul la IUEC și la funcțiile care permit accesul la acestea sau din care ar putea compromite securitatea.

17.

Orice decizie de a retrage unui membru al personalului SEAE autorizația de acces la IUEC și, după caz, motivele care stau la baza acestui lucru sunt comunicate persoanei în cauză, care poate solicita să fie audiată de către autoritatea de securitate a SEAE. Informațiile furnizate de o ANS fac obiectul actelor cu putere de lege și dispozițiilor administrative relevante în vigoare în statul membru în cauză, inclusiv a celor privind căile de atac. Deciziile autorității de securitate a SEAE pot face obiectul unor căi de atac, în conformitate cu Statutul funcționarilor.

18.

Experții naționali detașați în cadrul SEAE pentru a exercita o funcție care necesită accesul la informații clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior trebuie să prezinte autorității de securitate a SEAE, înainte de a-și prelua funcția, un CSP valabil pentru accesul la IUEC la nivelul relevant. Procesul de mai sus este gestionat de statul membru care detașează experții respectivi.

Registrele cu CSP

19.

SEAE păstrează o bază de date privind certificatele de securitate ale tuturor membrilor personalului aflat sub responsabilitatea SEAE și ale personalului contractanților SEAE. Aceste registre conțin nivelul IUEC la care se poate acorda acces persoanei în cauză (CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau un nivel superior), data acordării CSP și perioada de valabilitate a acestuia.

20.

Împreună cu statele membre și cu alte instituții, agenții și organisme ale UE, se instituie proceduri de coordonare adecvate pentru a se asigura că SEAE deține registre exacte și complete ale certificatelor de securitate ale tuturor membrilor personalului aflat sub responsabilitatea SEAE și ale personalului contractanților SEAE.

21.

Autoritatea de securitate a SEAE poate elibera o confirmare privind deținerea certificatului de securitate a personalului (CCSP) care să indice nivelul IUEC la care se poate acorda acces persoanei în cauză (CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau un nivel superior), data de valabilitate a CSP relevant și data de expirare a confirmării.

Scutiri de la obligația de a deține un CSP

22.

Persoanele autorizate în mod corespunzător să aibă acces la IUEC în temeiul funcțiilor lor în conformitate cu actele cu putere de lege și reglementările naționale sunt informate, după caz, de către Direcția de securitate a SEAE cu privire la obligațiile de securitate care le revin în ceea ce privește protecția IUEC.

III. FORMAREA ȘI SENSIBILIZAREA ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII

23.

Înainte de a fi autorizate să aibă acces la IUEC, toate persoanele confirmă în scris faptul că își înțeleg obligațiile cu privire la protecția IUEC, precum și consecințele compromiterii IUEC. SEAE păstrează un registru cu aceste confirmări scrise.

24.

Toate persoanele autorizate să aibă acces la IUEC sau care trebuie să manipuleze IUEC primesc, inițial, informații cu privire la amenințările la adresa securității, sunt informate periodic despre acestea și trebuie să raporteze imediat autorităților de securitate competente orice abordare sau activitate pe care o consideră suspectă sau neobișnuită.

25.

Toate persoanele cărora li s-a acordat acces la IUEC trebuie să facă obiectul unor măsuri de securitate a personalului continue (și anume, sunt monitorizate) pentru perioada în care manipulează IUEC. Securitatea permanentă a personalului se află în responsabilitatea:

persoanelor cărora li s-a acordat acces la IUEC: persoanele în cauză sunt responsabile personal de propriul comportament în materie de securitate și trebuie să raporteze imediat autorităților de securitate competente orice abordare sau activitate pe care o consideră suspectă sau neobișnuită și orice modificări ale situației lor personale care pot avea un impact asupra propriului CSP sau a autorizației de acces la IUEC;

superiorilor ierarhici direcți: aceștia au responsabilitatea de a se asigura că personalul aflat în subordinea lor cunoaște măsurile de securitate și responsabilitățile pentru protecția IUEC, de a monitoriza comportamentul în materie de securitate al personalului din subordinea lor, precum și fie de a aborda ei înșiși orice probleme de securitate, fie de a raporta autorităților de securitate competente orice informații nefavorabile care pot avea un impact asupra CSP sau a autorizației de acces la IUEC a personalului din subordinea lor;

actorilor din domeniul securității din organizarea securității SEAE menționați la articolul 12 din prezenta decizie: aceștia au responsabilitatea de a furniza informări de sensibilizare în domeniul securității pentru a asigura faptul că personalul din sectorul lor este informat periodic, de a promova o cultură solidă a securității în sfera lor de responsabilitate, de a institui măsuri pentru monitorizarea comportamentului în materie de securitate al personalului și de a raporta autorităților de securitate competente orice informații nefavorabile care pot avea un impact asupra CSP al oricărei persoane;

d)	SEAE și a statelor membre: acestea instituie canalele necesare pentru a comunica informații care pot avea un impact asupra CSP sau a autorizației de acces la IUEC ale oricărei persoane.

26.

Toate persoanele care încetează să aibă atribuții care necesită acces la IUEC sunt informate asupra obligațiilor care le revin pentru protecția continuă a IUEC și, dacă este cazul, confirmă acest lucru în scris.

IV. ÎMPREJURĂRI EXCEPȚIONALE

27.

În cazuri de urgență, când interesul SEAE o justifică corespunzător și în așteptarea finalizării unei investigații de securitate complete, autoritatea de securitate a SEAE poate acorda o autorizație temporară funcționarilor și altor agenți ai SEAE pentru accesul la IUEC pentru o funcție specifică, după consultarea ANS a statului membru a cărui cetățenie este deținută de persoana respectivă și cu condiția ca rezultatul verificărilor preliminare să ateste că nu se cunosc informații nefavorabile. Investigația de securitate completă ar trebui finalizată cât mai curând posibil. Astfel de autorizații temporare sunt valabile pentru maximum șase luni și nu permit accesul la informații clasificate TRES SECRET UE/EU TOP SECRET. Toate persoanele cărora li s-a acordat o autorizație temporară confirmă în scris faptul că își înțeleg obligațiile cu privire la protecția IUEC, precum și consecințele compromiterii IUEC. SEAE păstrează registre ale acestor confirmări scrise.

28.

În cazul în care o persoană urmează să fie numită într-o funcție care necesită un CSP de nivel superior celui deținut în prezent de persoana în cauză, numirea se poate face provizoriu, cu condiția ca:

(a)	nevoia imperioasă de acces la IUEC de nivel superior să fie justificată, în scris, de către superiorul ierarhic al persoanei în cauză;

(b)	accesul să fie limitat la anumite IUEC și să fie necesar exercitării funcției respective;

(c)	persoana în cauză să dețină un CSP valabil;

(d)	să fie inițiate demersurile pentru obținerea accesului la nivelul necesar pentru funcția în cauză;

(e)	autoritatea competentă să fi efectuat verificări satisfăcătoare, care să confirme că persoana nu a încălcat în mod grav sau repetat normele de securitate;

(f)	numirea persoanei să fie aprobată de autoritatea SEAE competentă; și

(g)	să fi fost consultată ANS/ASD competentă care a eliberat CSP-ul persoanei respective și să nu se fi primit nicio obiecție;

(h)	o dovadă a accesului excepțional, inclusiv o descriere a informațiilor la care a fost aprobat accesul, să fie păstrată de registratura sau de registratura subordonată responsabilă.

29.

Procedura de mai sus este utilizată pentru a se acorda acces o singură dată la IUEC de nivel superior următor celui pentru care persoana deține certificatul de securitate. Nu se recurge în mod repetat la această procedură.

30.

În împrejurări absolut excepționale, precum misiunile în medii ostile sau în perioade de creștere a tensiunii internaționale, atunci când măsurile de urgență o impun, în special în scopul salvării de vieți, ÎR, secretarul general executiv sau directorul general administrativ poate acorda, dacă este posibil în scris, accesul la informații clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau SECRET UE/EU SECRET unor persoane care nu dețin CSP-ul necesar, cu condiția ca permisiunea în acest sens să fie absolut necesară și să nu existe suspiciuni întemeiate cu privire la loialitatea, onestitatea și încrederea pe care o inspiră persoana respectivă. Se păstrează o dovadă a acestor permisiuni, cu descrierea informațiilor la care s-a aprobat accesul.

31.

În cazul informațiilor clasificate TRES SECRET UE/EU TOP SECRET, acest acces de urgență este limitat la cetățeni ai UE cărora li s-a autorizat accesul fie la nivelul național echivalent al TRES SECRET UE/EU TOP SECRET, fie la informații clasificate SECRET UE/EU SECRET.

32.

Comitetul de securitate al SEAE este informat cu privire la cazurile în care se utilizează procedura prevăzută la punctele 29 și 30.

33.

Comitetul de securitate al SEAE primește un raport anual cu privire la utilizarea procedurilor prevăzute în prezenta secțiune.

V. PARTICIPAREA LA REUNIUNI LA SEDIUL SEAE ȘI ÎN DELEGAȚIILE UNIUNII

34.

Persoanele desemnate să participe la reuniuni la sediul SEAE și în delegațiile Uniunii în cadrul cărora se discută informații clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior pot participa numai după ce se confirmă că dețin un CSP. Pentru reprezentanții statelor membre, pentru funcționarii Secretariatului General al Consiliului și ai Comisiei, o CCSP sau o altă dovadă a CSP este transmisă de autoritățile competente Direcției de securitate a SEAE, coordonatorului de securitate al delegației Uniunii sau, în mod excepțional, este prezentată de către persoana în cauză. După caz, se poate folosi o listă consolidată a numelor, care să cuprindă dovada relevantă a CSP.

35.

În cazul în care un CSP care permite accesul la IUEC i se retrage unei persoane ale cărei atribuții impun participarea la reuniuni la sediul SEAE sau într-o delegație a Uniunii la care se discută informații clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la nivel superior, SEAE este informat în acest sens de către autoritatea competentă.

VI. ACCES POTENȚIAL LA IUEC

36.

În cazul în care o persoană urmează a fi angajată într-o funcție în care este posibil să aibă acces la informații clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior, aceasta deține un certificat de securitate adecvat sau este escortată în permanență.

37.

Curierii, gardienii și escortele dețin certificate de securitate de nivel corespunzător sau fac obiectul unor investigații adecvate în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative naționale, sunt informați periodic cu privire la procedurile de securitate pentru protecția IUEC și la obligațiile care le revin pentru protecția acestor informații care le sunt încredințate sau la care pot avea acces în mod accidental.

(1) JO L 56, 4.3.1968, p. 1.

ANEXA A II

SECURITATEA FIZICĂ A INFORMAȚIILOR UE CLASIFICATE

I. INTRODUCERE

Prezenta anexă conține dispoziții pentru punerea în aplicare a articolului 6 din anexa A. Anexa stabilește cerințele minime pentru protecția fizică a incintelor, clădirilor, birourilor, sălilor și a altor spații în care se manipulează și se păstrează IUEC, inclusiv a spațiilor în care sunt amplasate SIC.

Măsurile de securitate fizică sunt concepute pentru a împiedica accesul neautorizat la IUEC prin faptul că:

(a)	garantează că IUEC sunt manipulate și păstrate într-un mod adecvat;

(b)	permit stabilirea unei distincții între membrii personalului în ceea ce privește accesul la IUEC, pe baza necesității de a cunoaște a acestora și, după caz, a certificatului lor de securitate;

(c)	descurajează, împiedică și detectează acțiunile neautorizate; și

(d)	împiedică sau întârzie accesul clandestin sau forțat al intrușilor.

II. CERINȚE ȘI MĂSURI DE SECURITATE FIZICĂ

SEAE folosește un proces de gestionare a riscurilor pentru protejarea IUEC în incintele sale, pentru a asigura aplicarea unui nivel de protecție fizică proporțional cu riscurile evaluate. Procesul de gestionare a riscurilor ține seama de toți factorii relevanți, în special de:

(a)	nivelul de clasificare al IUEC;

(b)	forma și volumul IUEC, ținând seama de faptul că, pentru o cantitate mare de IEUC sau pentru compilații de astfel de informații, poate fi necesară aplicarea unor măsuri de protecție mai severe;

(c)	mediul înconjurător și structura clădirilor sau a spațiilor în care sunt amplasate IUEC;

(d)	evaluarea amenințării reprezentate de țara terță, elaborată de INTCEN în special pe baza rapoartelor delegației Uniunii și

(e)	evaluarea amenințării reprezentate de către serviciile secrete care au drept țintă UE sau statele membre și de sabotaje, acte teroriste, subversive sau de alte activități criminale.

Autoritatea de securitate a SEAE, prin aplicarea conceptului apărării în profunzime, stabilește combinația corespunzătoare de măsuri de securitate fizică care trebuie puse în aplicare. Acestea pot include una sau mai multe dintre următoarele:

(a)	o barieră de securizare a unui perimetru: o barieră fizică care protejează limitele unei zone care trebuie protejată;

(b)	sisteme de detectare a intruziunilor (SDI): un SDI poate fi utilizat pentru a spori nivelul de securitate oferit de o barieră de securizare a unui perimetru sau poate fi folosit în săli sau imobile, în locul personalului de securitate sau în sprijinul acestuia;

(c)

controlul accesului: controlul accesului se poate efectua la nivelul unui obiectiv, al uneia sau mai multor clădiri aparținând obiectivului respectiv sau la nivelul unor spații sau săli dintr-o clădire. Controlul poate fi efectuat prin mijloace electronice sau electromecanice, de către personalul de securitate și/sau persoana de la recepție sau prin orice alte mijloace fizice;

(d)	personalul de securitate: poate fi angajat personal de securitate care a urmat cursuri de formare, supravegheat și, dacă este necesar, posesor al unui certificat de securitate corespunzător pentru, inter alia, a descuraja persoanele care intenționează să intre clandestin;

(e)	televiziune cu circuit închis (TVCI): TVCI poate fi utilizată de către personalul de securitate pentru a verifica incidentele și alarmele declanșate de SDI în spații vaste sau în anumite perimetre;

(f)	iluminatul de securitate: iluminatul de securitate poate fi utilizat pentru a descuraja un intrus potențial, precum și pentru a asigura lumina necesară pentru supravegherea eficace directă de către personalul de securitate sau indirectă, printr-un sistem TVCI; și

(g)	orice alte măsuri de securitate fizică menite să descurajeze sau să detecteze accesul neautorizat sau să împiedice pierderea sau deteriorarea IUEC.

Direcția de securitate a SEAE poate efectua controale la intrare și la ieșire, pentru a descuraja introducerea neautorizată de materiale sau sustragerea neautorizată de IUEC din incinte sau clădiri.

Atunci când există riscul vizualizării, chiar accidentale, a IUEC, se iau măsuri adecvate pentru contracararea acestui risc.

În ceea ce privește incintele noi, cerințele de securitate fizică și specificațiile funcționale ale acestora se definesc ca parte a planificării și concepției incintelor. Pentru incintele existente, cerințele de securitate fizică sunt puse în aplicare în cea mai mare măsură posibilă.

III. ECHIPAMENTE DESTINATE PROTECȚIEI FIZICE A IUEC

La achiziționarea echipamentelor destinate protecției fizice a IUEC (cum ar fi containere de securitate, mașini de distrus documente, încuietori pentru uși, sisteme electronice de control al accesului, SDI, sisteme de alarmă), autoritatea de securitate a SEAE se asigură că echipamentele în cauză respectă standardele tehnice și cerințele minime aprobate.

Specificațiile tehnice ale echipamentelor destinate protecției fizice a IUEC sunt prevăzute în orientările de securitate care trebuie aprobate de Comitetul de securitate al SEAE.

10.

Sistemele de securitate sunt inspectate la intervale regulate și echipamentele sunt întreținute periodic. Lucrările de întreținere țin seama de rezultatul inspecțiilor pentru a se asigura funcționarea echipamentelor la cote optime.

11.

Eficacitatea măsurilor individuale de securitate și a sistemului de securitate în ansamblul său este reevaluată cu ocazia fiecărei inspecții.

IV. ZONE PROTEJATE FIZIC

12.

Pentru protecția fizică a IUEC, se instituie două tipuri de zone protejate fizic sau echivalentele acestora la nivel național:

(a)	zone administrative și

(b)	zone securizate (inclusiv zonele securizate din punct de vedere tehnic).

13.

Autoritatea de securitate a SEAE decide că o zonă îndeplinește cerințele pentru a fi desemnată drept zonă administrativă, zonă securizată sau zonă securizată din punct de vedere tehnic.

14.

Pentru zonele administrative:

(a)	se instituie un perimetru delimitat în mod vizibil, care permite verificarea persoanelor și, dacă este posibil, a vehiculelor;

(b)	accesul neînsoțit este permis numai persoanelor autorizate în mod corespunzător de Direcția de securitate a SEAE; și

(c)	toate celelalte persoane sunt escortate în permanență sau sunt supuse unor controale echivalente.

15.

Pentru zonele securizate:

(a)	se instituie un perimetru delimitat în mod vizibil și protejat, unde toate intrările și ieșirile sunt controlate prin intermediul unui permis sau al unui sistem de recunoaștere personală;

(b)	accesul neînsoțit este permis numai persoanelor care dețin certificatul de securitate la nivelul corespunzător și autorizația specifică de a intra în zona respectivă, acordate pe baza necesității de a cunoaște a acestora;

(c)	toate celelalte persoane sunt escortate în permanență sau sunt supuse unor controale echivalente.

16.

Atunci când accesul într-o zonă securizată este echivalent, în practică, cu accesul direct la informațiile clasificate aflate în zona respectivă, se aplică următoarele cerințe suplimentare:

(a)	nivelul cel mai înalt de clasificare de securitate a informațiilor păstrate în mod normal în zonă este indicat în mod clar;

(b)	toți vizitatorii au nevoie de o autorizație specifică pentru a intra în zona respectivă, sunt escortați în permanență și dețin un certificat de securitate adecvat, cu excepția cazului în care sunt instituite măsuri care fac imposibil orice acces la IUEC;

(c)	dispozitivele electronice sunt lăsate în afara zonei respective.

17.

Zonele securizate protejate împotriva interceptării audio sunt desemnate drept zone securizate din punct de vedere tehnic. Se aplică următoarele cerințe suplimentare:

(a)	aceste zone sunt echipate cu SDI, sunt încuiate atunci când nu sunt ocupate și păzite atunci când sunt ocupate. Toate cheile sunt controlate în conformitate cu secțiunea VI din prezenta anexă;

(b)	toate persoanele și materialele care intră în zonele respective sunt controlate;

(c)	aceste zone sunt inspectate în mod periodic din punct de vedere fizic și/sau tehnic, în conformitate cu cerințele autorității de securitate a SEAE. De asemenea, astfel de inspecții sunt efectuate în urma oricărui acces neautorizat sau a suspiciunii de acces neautorizat; și

(d)	aceste zone nu sunt prevăzute cu linii telefonice, telefoane sau alte dispozitive de comunicare și echipamente electrice sau electronice neautorizate.

18.

Fără a aduce atingere punctului 17 litera (d), înainte de a fi utilizate în zonele în care se desfășoară reuniuni sau se lucrează cu informații clasificate SECRET UE/EU SECRET și la un nivel superior și în cazul în care amenințarea la adresa IUEC este evaluată ca fiind semnificativă, toate dispozitivele de comunicare și echipamentele electrice sau electronice sunt examinate, mai întâi, de autoritatea de securitate a SEAE pentru a se asigura faptul că nicio informație inteligibilă nu poate fi transmisă în mod accidental sau ilicit prin intermediul unor astfel de echipamente în afara perimetrului zonei securizate.

19.

Zonele securizate care nu sunt ocupate de personalul de serviciu 24 de ore/zi sunt, după caz, inspectate după încheierea programului normal de lucru și la intervale aleatorii în afara acestuia, cu excepția cazului în care în zonele respective este instalat un SDI.

20.

Pot fi instituite temporar zone securizate și zone securizate din punct de vedere tehnic într-o zonă administrativă, în scopul unei reuniuni clasificate sau în orice alt scop similar.

21.

Pentru fiecare zonă securizată se elaborează proceduri operaționale de securitate, care prevăd:

(a)	nivelul IUEC care pot fi manipulate și păstrate în zona respectivă;

(b)	măsurile de supraveghere și de protecție care trebuie asigurate;

(c)	persoanele autorizate să aibă acces neînsoțit în zona respectivă pe baza necesității de a cunoaște și a certificatului de securitate;

(d)	după caz, procedurile pentru escortări sau pentru protecția IUEC în cazul autorizării accesului oricăror altor persoane în zona respectivă;

(e)	orice alte măsuri și proceduri relevante.

22.

În cadrul zonelor securizate se construiesc camere tezaur. Pereții, podelele, tavanele, ferestrele și ușile cu încuietori sunt aprobate de autoritatea de securitate a SEAE și oferă o protecție echivalentă celei garantate de un container de securitate aprobat pentru păstrarea IUEC cu același nivel de clasificare.

V. MĂSURI DE PROTECȚIE FIZICĂ PENTRU MANIPULAREA ȘI PĂSTRAREA IUEC

23.

IUEC clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot fi manipulate:

(a)	într-o zonă securizată;

(b)	într-o zonă administrativă, cu condiția ca IUEC să fie protejate împotriva accesului persoanelor neautorizate; sau

(c)

în afara unei zone securizate sau a unei zone administrative, cu condiția ca deținătorul să transporte IUEC în conformitate cu punctele 30-42 din Anexa A III și să se fi angajat să respecte măsurile compensatorii stabilite în instrucțiunile de securitate emise de autoritatea de securitate a SEAE pentru a se asigura faptul că IUEC sunt protejate împotriva accesului persoanelor neautorizate.

24.

IUEC clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED sunt păstrate în mobilier de birou încuiat în mod corespunzător, într-o zonă administrativă sau o zonă securizată. Aceste informații pot fi păstrate temporar în afara unei zone securizate sau a unei zone administrative, cu condiția ca deținătorul să se fi angajat să respecte măsurile compensatorii stabilite în instrucțiunile de securitate emise de autoritatea de securitate a SEAE.

25.

IUEC clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau SECRET UE/EU SECRET pot fi manipulate:

(a)	într-o zonă securizată;

(b)	într-o zonă administrativă, cu condiția ca IUEC să fie protejate împotriva accesului persoanelor neautorizate; sau

(c)

în afara unei zone securizate sau a unei zone administrative, cu condiția ca deținătorul:

(i)	să transporte IUEC în conformitate cu punctele 30-42 din Anexa A III;

(ii)	să se fi angajat să respecte măsurile compensatorii stabilite în instrucțiunile de securitate emise de autoritatea de securitate a SEAE pentru a se asigura faptul că IUEC sunt protejate împotriva accesului persoanelor neautorizate;

(iii)

să mențină IUEC în permanență sub controlul său personal; și

(iv)	în cazul documentelor pe suport hârtie, să fi notificat registraturii competente acest fapt.

26.

IUEC clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL și SECRET UE/EU SECRET sunt păstrate într-o zonă securizată, într-un container de securitate sau într-o cameră tezaur.

27.

IUEC clasificate TRES SECRET UE/EU TOP SECRET sunt manipulate într-o zonă securizată.

28.

IUEC clasificate TRES SECRET UE/EU TOP SECRET sunt păstrate într-o zonă securizată la sediu, în una dintre următoarele condiții:

(a)

într-un container de securitate care respectă dispozițiile punctului 8, fiind supus unuia sau mai multora dintre următoarele controale suplimentare:

(i)	protecție continuă sau controale efectuate de personalul de securitate sau de serviciu posesor al unui certificat de securitate;

(ii)	un SDI aprobat și personal de securitate de intervenție;

(b)	într-o cameră tezaur echipată cu SDI și personal de securitate de intervenție.

29.

Anexa A III conține norme care reglementează transportul IUEC în afara zonelor protejate fizic.

VI. CONTROLUL CHEILOR ȘI AL COMBINAȚIILOR DE CIFRURI UTILIZATE PENTRU PROTECȚIA IUEC

30.

Autoritatea de securitate a SEAE definește proceduri pentru gestionarea cheilor și a combinațiilor de cifruri pentru birouri, săli, camere tezaur și containere de securitate. Astfel de proceduri au rolul de a asigura protecția împotriva accesului neautorizat.

31.

Combinațiile de cifruri sunt memorate de cel mai mic număr de persoane posibil care trebuie să le cunoască. Combinațiile de cifruri pentru containerele de securitate și camerele tezaur în care sunt păstrate IUEC sunt schimbate:

(a)	la primirea unui nou container;

(b)	ori de câte ori se schimbă personalul care cunoaște cifrul;

(c)	ori de câte ori s-a produs o compromitere sau există suspiciunea unei compromiteri;

(d)	în cazul în care una dintre încuietori a făcut obiectul unei operații de întreținere sau a fost reparată; și

(e)	cel puțin la fiecare 12 luni.

ANEXA A III

GESTIONAREA INFORMAȚIILOR CLASIFICATE

I. INTRODUCERE

Prezenta anexă conține dispoziții pentru punerea în aplicare a articolului 7 din anexa A. Anexa stabilește măsurile administrative pentru controlul IUEC pe durata ciclului lor de viață, în scopul de a contribui la descurajarea, detectarea și remedierea compromiterii sau pierderii deliberate sau accidentale a informațiilor de acest tip.

II. GESTIONAREA CLASIFICĂRILOR

Clasificări și marcaje

Informațiile se clasifică atunci când este necesară protecția confidențialității acestora.

Emitentul IUEC are responsabilitatea de a stabili nivelul de clasificare de securitate, în conformitate cu liniile directoare de clasificare relevante, și de a efectua diseminarea informațiilor.

Nivelul de clasificare al IUEC se stabilește în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din anexa A și pe baza politicii de securitate care urmează să fie aprobată în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din anexa A.

Informațiilor clasificate care provin de la statele membre și care fac obiectul unor schimburi cu SEAE li se atribuie același nivel de protecție precum IUEC care au nivelul de clasificare echivalent. Un tabel de echivalență este prezentat în apendicele B la Decizia 2011/292/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate.

Clasificarea de securitate și, dacă este cazul, data sau evenimentul specific după care nivelul acesteia poate fi redus sau clasificarea poate fi anulată se indică în mod clar și corect, indiferent dacă IUEC se prezintă sub formă tipărită, orală, electronică sau sub orice altă formă.

Anumite părți dintr-un document (și anume, pagini, paragrafe, secțiuni, anexe, apendice, documente însoțitoare sau atașate) pot necesita atribuirea unor niveluri diferite de clasificare și trebuie marcate corespunzător, inclusiv în cazul în care sunt păstrate în format electronic.

În măsura posibilului, documentele care conțin porțiuni cu niveluri de clasificare diferite sunt structurate astfel încât porțiunile cu niveluri de clasificare diferite să poată fi identificate și detașate cu ușurință, dacă este necesar.

Nivelul de clasificare general al unui document sau al unui dosar este cel puțin echivalent cu cel al componentei sale având cel mai ridicat nivel de clasificare. La compilarea unor informații din surse diferite, produsul final este reexaminat pentru a i se stabili nivelul general de clasificare de securitate, deoarece poate necesita o clasificare superioară celei atribuite părților sale componente.

10.

Nivelul de clasificare al scrisorilor sau notelor care însoțesc documente atașate trebuie să fie același cu cel mai ridicat nivel al documentelor atașate. Emitentul indică clar, prin folosirea unui marcaj corespunzător, nivelul de clasificare pe care adresele sau notele îl vor avea după ce sunt separate de documentele atașate, de exemplu:

CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL

Fără anexă/anexe RESTREINT UE/EU RESTRICTED

Marcaje

11.

În afară de marcajele clasificărilor de securitate stabilite la articolul 2 alineatul (2) din anexa A, IUEC pot purta marcaje suplimentare, precum:

(a)	un element de identificare care desemnează emitentul;

(b)	orice tip de avertismente, coduri sau acronime care precizează domeniul de activitate la care se referă documentul, un anumit tip de distribuire bazat pe necesitatea de a cunoaște sau restricții privind utilizarea;

(c)	marcaje de comunicare.

12.

Dacă se decide comunicarea unor IUEC către un stat terț sau către o organizație internațională, informațiile clasificate în cauză se transmit de către Direcția de securitate a SEAE; acestea poartă un marcaj de comunicare care indică statul terț destinatar sau organizația internațională destinatară.

13.

Autoritatea de securitate a SEAE urmează să adopte o listă de marcaje autorizate.

Marcaje de clasificare abreviate

14.

Pentru a indica nivelul de clasificare al anumitor paragrafe din text pot fi utilizate marcaje de clasificare abreviate standardizate. Abrevierile nu înlocuiesc marcajele de clasificare complete.

15.

În interiorul documentelor UE clasificate pot fi utilizate următoarele abrevieri standard pentru a indica nivelul de clasificare al unor secțiuni sau porțiuni de text mai mici de o pagină:

TRES SECRET UE/EU TOP SECRET	TS-UE/EU-TS
SECRET UE/EU SECRET	S-UE/EU-S
CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL	C-UE/EU-C
RESTREINT UE/EU RESTRICTED	R-UE/EU-R

Crearea IUEC

16.

La crearea unui document al UE clasificat:

(a)	fiecare pagină este marcată clar cu nivelul de clasificare;

(b)	fiecare pagină este numerotată;

(c)	documentul conține un număr de referință și un subiect care, în sine, nu reprezintă o informație clasificată, cu excepția cazului în care acesta este marcat ca atare;

(d)	documentul este datat;

(e)	pe documentele clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior se înscrie numărul exemplarului pe fiecare pagină, în cazul în care acestea urmează să fie distribuite în mai multe exemplare.

17.

În cazul acelor IUEC cărora nu li se poate aplica punctul 15, se iau alte măsuri corespunzătoare în conformitate cu liniile directoare de securitate convenite în temeiul prezentei decizii.

Scăderea nivelului de clasificare și declasificarea IUEC

18.

În momentul elaborării documentului, emitentul indică, atunci când este posibil și în special pentru informațiile clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED, dacă informațiilor UE clasificate le poate fi scăzut nivelul de clasificare sau dacă acestea pot fi declasificate la o anumită dată sau în urma unui anumit eveniment.

19.

SEAE reexaminează în mod periodic IUEC pe care le deține, pentru a evalua necesitatea menținerii nivelului de clasificare. SEAE stabilește un sistem de reexaminare, cel puțin o dată la cinci ani, a nivelului de clasificare al IUEC înregistrate pe care le-a emis. O astfel de reexaminare nu este necesară dacă emitentul a indicat de la început un termen anume la care informațiilor trebuie să li se scadă automat nivelul de clasificare sau la care acestea trebuie declasificate automat și dacă informațiile au fost marcate în consecință.

III. ÎNREGISTRAREA IUEC DIN MOTIVE DE SECURITATE

20.

La sediu se creează un registru central. Pentru fiecare entitate organizațională din cadrul SEAE în care sunt prelucrate IUEC se creează un registru responsabil subordonat registrului central, pentru a se asigura faptul că IUEC sunt tratate în conformitate cu prezenta decizie. Registrele se amenajează ca zone securizate, astfel cum se definește în anexa A.

Fiecare delegație a Uniunii își stabilește propriul registru al IUEC.

Autoritatea de securitate a SEAE desemnează un șef al acestor registre.

21.

În sensul prezentei decizii, înregistrarea din motive de securitate (denumită în continuare „înregistrarea”) înseamnă aplicarea unor proceduri prin care se înregistrează ciclul de viață al informațiilor, inclusiv diseminarea și distrugerea acestora. În cazul unui SIC, procedurile de înregistrare pot fi efectuate prin procese din cadrul respectivului SIC.

22.

Toate materialele clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL și la un nivel superior sunt înregistrate ori de câte ori parvin unei entități organizaționale sau părăsesc entitatea respectivă, inclusiv delegațiilor Uniunii. Informațiile clasificate TRES SECRET UE/EU TOP SECRET sunt înregistrate în registre speciale.

23.

Registrul central constituie, la sediul SEAE, principalul punct de intrare și de ieșire pentru schimburile de informații clasificate cu state terțe și organizații internaționale. În acesta se păstrează evidența tuturor schimburilor de astfel de informații.

24.

ÎR aprobă o politică de securitate privind înregistrarea IUEC în scopuri de securitate, în conformitate cu articolul 14 din prezenta decizie.

Registrele Tres secret UE/EU top secret

25.

Registrul central de la sediul SEAE este desemnat ca autoritate centrală de primire și de expediere a informațiilor clasificate TRES SECRET UE/EU TOP SECRET. Dacă este necesar, pot fi desemnate registre subordonate care să trateze astfel de informații în scopul înregistrării.

26.

Aceste registre subordonate nu pot transmite documente clasificate TRES SECRET UE/EU TOP SECRET direct altor registre subordonate aceluiași registru central TRES SECRET UE/EU TOP SECRET sau în exterior fără aprobarea expresă și scrisă a acestuia din urmă.

IV. COPIEREA ȘI TRADUCEREA DOCUMENTELOR UE CLASIFICATE

27.

Documentele TRES SECRET UE/EU TOP SECRET nu pot fi copiate sau traduse decât cu consimțământul scris prealabil al emitentului.

28.

În cazul în care emitentul documentelor clasificate SECRET UE/EU SECRET și la un nivel inferior nu a impus restricții de copiere sau de traducere, astfel de documente pot fi copiate sau traduse conform instrucțiunilor deținătorului.

29.

Măsurile de securitate aplicabile documentului original se aplică copiilor și traducerilor acestuia. Copiile documentelor clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior se realizează numai de către un registru (subordonat) relevant cu ajutorul unui copiator securizat. Copiile trebuie înregistrate.

V. TRANSPORTUL IUEC

30.

Pentru transportul IUEC se respectă măsurile de protecție prevăzute la punctele 31-41. În cazul în care IUEC sunt transportate pe suporturi electronice și fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (4) din anexa A, măsurile de protecție prevăzute mai jos pot fi completate de contramăsuri tehnice adecvate stabilite de autoritatea de securitate a SEAE, astfel încât riscul pierderii sau compromiterii lor să fie redus la minimum.

31.

Autoritatea de securitate a SEAE emite instrucțiuni privind transportul IUEC în conformitate cu prezenta decizie.

În interiorul unei clădiri sau al unui grup autonom de clădiri

32.

IUEC transportate în interiorul unei clădiri sau al unui grup autonom de clădiri sunt acoperite, astfel încât observarea conținutului acestora să fie împiedicată.

33.

În interiorul unei clădiri sau al unui grup autonom de clădiri, informațiile clasificate TRES SECRET UE/EU TOP SECRET sunt transportate de către persoane care dețin un certificat de securitate corespunzător și într-un plic securizat pe care este înscris numai numele destinatarului.

În UE

34.

IUEC transportate între clădiri sau incinte aflate în UE sunt ambalate, astfel încât să fie protejate împotriva divulgării neautorizate.

35.

Transportul informațiilor clasificate până SECRET UE/EU SECRET pe teritoriul UE se efectuează prin următoarele mijloace:

(a)	curier militar, guvernamental sau diplomatic, după caz;

(b)

transport personal, în următoarele condiții:

(i)	IUEC să nu iasă din posesia purtătorului, cu excepția cazului când acestea sunt păstrate în conformitate cu cerințele stabilite în anexa A II;

(ii)	IUEC să nu fie deschise pe drum sau citite în locuri publice;

(iii)

persoanele să dețină un certificat de securitate pentru nivelul corespunzător și să fie informate cu privire la responsabilitățile pe care le au în materie de securitate;

(iv)	persoanelor să li se acorde un certificat de curier, dacă este necesar;

(c)

servicii poștale sau servicii de curierat comercial, în următoarele condiții:

(i)	să fie aprobate de ANS relevante în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative naționale;

(ii)	să aplice măsuri de protecție corespunzătoare în conformitate cu cerințele minime care trebuie prevăzute în liniile directoare de securitate convenite în temeiul articolului 20 alineatul (1) din prezenta decizie.

În cazul transportului dintr-un stat membru în alt stat membru, dispozițiile literei (c) se aplică numai informațiilor clasificate până la nivelul CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL.

36.

Materialele clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL și SECRET UE/EU SECRET (de exemplu, echipamente sau aparate) care nu pot fi transportate prin mijloacele prevăzute la punctul 34 sunt transportate ca marfă de către societăți comerciale de curierat, în conformitate cu anexa A V.

37.

Transportul informațiilor clasificate TRES SECRET UE/EU TOP SECRET între clădiri sau incinte din UE se efectuează prin curier militar, guvernamental sau diplomatic, după caz.

Din UE către teritoriul unui stat terț sau între entități ale UE situate în state terțe

38.

IUEC transportate din UE către teritoriul unui stat terț sau între entități ale UE situate în state terțe sunt astfel ambalate încât să fie protejate împotriva divulgării neautorizate.

39.

Transportul informațiilor clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL și SECRET UE/EU SECRET din UE către teritoriul unui stat terț și transportul oricăror informații clasificate până la nivelul SECRET UE/EU SECRET între entități ale UE situate în state terțe se efectuează prin unul dintre următoarele mijloace:

(a)	curier militar sau diplomatic;

(b)

transport personal, în următoarele condiții:

(i)	pachetul să poarte un sigiliu oficial sau să fie ambalat astfel încât să indice că este un transport oficial și nu trebuie supus controlului vamal sau verificărilor de securitate;

(ii)	persoanele să dețină un certificat de curier în care este consemnat pachetul și care le autorizează să transporte pachetul;

(iii)

IUEC să nu iasă din posesia purtătorului, cu excepția cazului când acestea sunt păstrate în conformitate cu cerințele stabilite în anexa A II;

(iv)	IUEC să nu fie deschise pe drum sau citite în locuri publice; și

(v)	persoanele să dețină un certificat de securitate pentru nivelul corespunzător și să fie informate cu privire la responsabilitățile pe care le au în materie de securitate.

40.

Transportul informațiilor clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL și SECRET UE/EU SECRET și comunicate de UE unui stat terț sau unei organizații internaționale respectă dispozițiile relevante prevăzute de un acord privind securitatea informațiilor sau de un acord administrativ încheiat în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din anexa A.

41.

Informațiile clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot fi, de asemenea, transportate din UE către teritoriul unui stat terț prin intermediul serviciilor poștale sau al serviciilor de curierat comercial.

42.

Transportul informațiilor clasificate TRES SECRET UE/EU TOP SECRET din UE către teritoriul unui stat terț sau între entități ale UE situate în state terțe se efectuează prin curier militar sau diplomatic.

VI. DISTRUGEREA IUEC

43.

Documentele UE clasificate care nu mai sunt necesare pot fi distruse, fără a se aduce atingere normelor și reglementărilor relevante privind arhivarea.

44.

Documentele care trebuie înregistrate în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din anexa A se distrug de către registrul responsabil, la instrucțiunile deținătorului sau ale unei autorități competente. Registrele de evidență și alte informații de înregistrare sunt actualizate corespunzător.

45.

În ceea ce privește documentele clasificate SECRET UE/EU SECRET sau TRES SECRET UE/EU TOP SECRET, distrugerea are loc în prezența unui martor care deține un certificat de securitate de nivel cel puțin echivalent cu nivelul documentului distrus.

46.

Gestionarul registrului și martorul, în cazul în care este necesară prezența acestuia, semnează un proces-verbal de distrugere, care este păstrat la registru. Registrul păstrează procesele-verbale de distrugere timp de cel puțin zece ani în cazul documentelor TRES SECRET UE/EU TOP SECRET și de cel puțin cinci ani în cazul documentelor CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL și SECRET UE/EU SECRET.

47.

Documentele clasificate, inclusiv cele clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED, sunt distruse prin metode care îndeplinesc standardele relevante ale UE sau standardele echivalente sau care au fost aprobate de statele membre în conformitate cu standardele tehnice naționale astfel încât să se împiedice reconstituirea lor totală sau parțială.

48.

Distrugerea suporturilor informatice de stocare utilizate pentru IUEC se realizează în condițiile prevăzute la punctul 36 din anexa A IV.

VII. INSPECȚII DE SECURITATE

Inspecții de securitate ale SEAE

49.

În conformitate cu articolul 15 din prezenta decizie, inspecțiile de securitate ale SEAE cuprind:

(a)

inspecții de securitate generale prin care se analizează nivelul de securitate general la sediul central al SEAE, în cadrul delegațiilor Uniunii și în toate incintele accesorii sau conexe, în special în scopul de a se evalua eficacitatea măsurilor de securitate puse în aplicare pentru protejarea intereselor în materie de securitate a SEAE;

(b)

inspecții privind securitatea IUEC prin care se evaluează, de obicei în vederea unei acreditări, eficacitatea măsurilor puse în aplicare pentru protecția IUEC la sediul central al SEAE și în cadrul delegațiilor Uniunii.

Mai precis, aceste inspecții se efectuează, printre altele, pentru:

(i)	asigurarea faptului că standardele minime necesare pentru protecția IUEC, stabilite în prezenta decizie, sunt respectate;

(ii)	sublinierea importanței securității și a unei gestionări eficace a riscurilor de securitate în interiorul entităților inspectate;

(iii)

recomandarea unor contramăsuri în scopul de a atenua impactul specific al pierderii confidențialității, integrității sau disponibilității informațiilor clasificate; și

(iv)	consolidarea programelor de formare și de sensibilizare în domeniul securității desfășurate de autoritățile de securitate.

Efectuarea inspecțiilor SEAE și rapoartele de inspecție

50.

Inspecțiile de securitate ale SEAE se efectuează de către o echipă de inspecție din cadrul Direcției de securitate a SEAE și, atunci când este necesar, cu sprijinul experților în materie de securitate din alte instituții ale UE sau din statele membre.

Echipa de inspecție are acces la toate amplasamentele în care se manipulează IUEC, în special la registre și la punctele de prezență ale SIC.

51.

În cadrul delegațiilor Uniunii, inspecțiile de securitate ale SEAE pot fi efectuate, ori de câte ori este necesar, cu sprijinul responsabililor cu securitatea de la ambasadele statelor membre situate în țările terțe.

52.

Înainte de sfârșitul fiecărui an calendaristic, autoritatea de securitate a SEAE adoptă un program de inspecții de securitate în cadrul SEAE pentru anul următor.

53.

Autoritatea de securitate a SEAE poate organiza, ori de câte ori este necesar, inspecții de securitate care nu sunt prevăzute în programul sus-menționat.

54.

La sfârșitul inspecției de securitate, entității inspectate i se prezintă principalele concluzii și recomandări. Ulterior, echipa de inspecție întocmește un raport de inspecție. În cazurile în care s-au propus măsuri corective și recomandări, în raport se includ suficiente detalii pentru a sprijini concluziile la care s-a ajuns. Raportul este înaintat autorității de securitate a SEAE și directorului entității inspectate.

Sub responsabilitatea autorității de securitate a SEAE se elaborează un raport periodic care ilustrează principalele concluzii desprinse în urma inspecțiilor desfășurate într-o perioadă specificată și care este analizat de Comitetul de securitate al SEAE.

Efectuarea inspecțiilor de securitate în cadrul agențiilor și organismelor UE instituite în temeiul titlului V, capitolul 2 din TUE și rapoartele de inspecție

55.

Direcția de securitate a SEAE poate, după caz, desemna experți colaboratori care să participe la echipele comune de inspecție ale UE care efectuează inspecții în agențiile și organismele UE instituite în temeiul titlului V capitolul 2 din TUE.

Lista de control pentru inspecțiile de securitate ale SEAE

56.

Direcția de securitate a SEAE elaborează și actualizează o listă de control pentru inspecțiile de securitate, cuprinzând aspectele care urmează să fie verificate în cursul unei inspecții a SEAE. Lista de control respectivă este înaintată Comitetului de securitate al SEAE.

57.

Informațiile necesare pentru completarea listei de control sunt obținute în special în timpul inspecției de la personalul de conducere responsabil cu securitatea al entității inspectate. Odată completată cu răspunsurile detaliate, lista de control este clasificată de comun acord cu entitatea inspectată. Aceasta nu face parte din raportul de inspecție.

ANEXA A IV

PROTECȚIA IUEC TRATATE ÎN SIC

I. INTRODUCERE

Prezenta anexă conține dispoziții pentru punerea în aplicare a articolului 8 din anexa A.

Următoarele proprietăți și concepte referitoare la asigurarea protecției informațiilor (AI) sunt esențiale pentru securitatea și funcționarea corectă a operațiilor derulate în sistemele informatice și de comunicații (SIC):

Autenticitate	:	garanția faptului că informațiile sunt autentice și provin din surse de bună credință;
Disponibilitate	:	proprietatea informațiilor de a putea fi accesate și utilizate la cerere de către o entitate autorizată;
Confidențialitate	:	proprietatea informațiilor de a nu fi divulgate persoanelor, entităților sau proceselor neautorizate;
Integritate	:	proprietate care constă în garantarea acurateței și a exhaustivității informațiilor și activelor;
Nerepudiere	:	capacitatea de a dovedi că o acțiune sau un eveniment a avut loc, astfel încât să nu poată fi negate ulterior.

II. PRINCIPII DE ASIGURARE A INFORMAȚIILOR

Dispozițiile enunțate în continuare formează baza pentru securitatea oricăror SIC care tratează IUEC. Cerințele detaliate pentru punerea în aplicare a acestor dispoziții sunt definite în politicile de securitate privind AI și în liniile directoare de securitate.

Gestionarea riscurilor de securitate

Gestionarea riscurilor de securitate face parte integrantă din definirea, dezvoltarea, utilizarea și întreținerea SIC. Gestionarea riscurilor (evaluarea, tratarea, acceptarea și comunicarea) se efectuează, ca proces iterativ, în comun de către reprezentanți ai proprietarilor de sisteme, ai autorităților responsabile cu proiectul, ai autorităților responsabile cu funcționarea și ai autorităților de aprobare în materie de securitate, utilizând un proces de evaluare a riscurilor confirmat, transparent și care poate fi pe deplin înțeles. Domeniul de acoperire al SIC și al activelor sale este definit clar în momentul inițierii procesului de gestionare a riscurilor.

Autoritățile competente ale SEAE reexaminează potențialele amenințări la adresa SIC și efectuează evaluări precise și actualizate ale amenințărilor, care reflectă mediul operațional curent. Acestea își actualizează permanent cunoștințele în problemele de vulnerabilitate și reexaminează periodic evaluarea vulnerabilității, pentru a ține pasul cu schimbările din domeniul tehnologiei informației (IT).

Rolul gestionării riscurilor de securitate este de a aplica un set de măsuri de securitate care duc la un echilibru satisfăcător între cerințele utilizatorului și riscurile reziduale de securitate.

Cerințele specifice, scara și gradul de detaliere pe care autoritatea relevantă de acreditare în materie de securitate (AAS) le stabilește pentru acreditarea unui SIC sunt proporționale cu riscurile evaluate, ținând seama de toți factorii relevanți, inclusiv de nivelul de clasificare al IUEC tratate în cadrul SIC. Acreditarea implică o declarație formală privind riscurile reziduale și acceptarea riscurilor reziduale de către o autoritate responsabilă.

Securitatea pe parcursul ciclului de viață al SIC

Asigurarea securității constituie o obligație pe tot parcursul ciclului de viață al SIC, de la inițiere la retragerea din exploatare.

Rolul și interacțiunea fiecărui actor implicat într-un SIC în ceea ce privește securitatea se stabilesc clar pentru fiecare fază a ciclului de viață.

10.

Orice SIC, inclusiv măsurile sale de securitate tehnice și de altă natură, face obiectul unor teste de securitate în cursul procesului de acreditare, pentru a se garanta obținerea nivelului corespunzător de asigurare privind măsurile de securitate puse în aplicare și pentru a se verifica dacă măsurile respective sunt corect puse în aplicare, integrate și configurate.

11.

Evaluările, inspecțiile și reexaminările de securitate sunt efectuate periodic, în cursul operării și al întreținerii unui SIC, precum și atunci când apar situații excepționale.

12.

Documentația privind securitatea unui SIC evoluează pe parcursul ciclului de viață al acestuia, ca parte integrantă a procesului de gestionare a modificărilor și a configurației.

Cele mai bune practici

13.

SEAE cooperează cu SGC, Comisia și statele membre pentru elaborarea celor mai bune practici în materie de protecție a IUEC tratate într-un SIC. Liniile directoare privind bunele practici conțin măsuri de securitate de ordin tehnic, fizic, organizatoric și procedural pentru SIC a căror eficacitate în contracararea unor amenințări și vulnerabilități a fost dovedită.

14.

Protecția IUEC tratate într-un SIC se bazează pe lecțiile învățate de entitățile implicate în AI, atât din interiorul, cât și din exteriorul UE.

15.

Diseminarea și punerea în aplicare ulterioară a celor mai bune practici contribuie la atingerea unui nivel de asigurare echivalent pentru diversele SIC care sunt operate de SEAE și în care sunt tratate IUEC.

Apărarea în profunzime

16.

În scopul atenuării riscurilor la adresa SIC, sunt puse în aplicare o serie de măsuri de securitate tehnice și de altă natură, organizate pe niveluri de apărare multiple. Aceste niveluri includ:

(a) descurajarea: măsuri de securitate menite să descurajeze orice adversar care plănuiește să atace SIC;

(b) prevenirea: măsuri de securitate menite să împiedice sau să blocheze un atac asupra SIC;

(d) rezistența: măsuri de securitate menite să limiteze impactul unui atac la un număr cât mai mic de informații sau de active ale unui SIC și să împiedice daunele ulterioare; și

(e) recuperarea: măsuri de securitate menite să reinstaureze o situație securizată a SIC.

Gradul de strictețe și de aplicabilitate al acestor măsuri de securitate este determinat în urma unei evaluări a riscurilor.

17.

Autoritățile competente ale SEAE se asigură că au capacitatea de a reacționa la incidente care pot depăși limitele organizațiilor și ale statelor, în scopul coordonării reacțiilor și al partajării informațiilor cu părți terțe cu privire la astfel de incidente și riscuri conexe (capacități informatizate de reacție în situații de urgență).

Principiul minimului necesar și al privilegiului minim

18.

În vederea evitării riscurilor care nu sunt necesare, sunt puse în aplicare numai funcțiile, dispozitivele și serviciile necesare pentru îndeplinirea cerințelor operaționale.

19.

Utilizatorii și procesele automate ale SIC beneficiază numai de accesul, privilegiile sau autorizațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor, în scopul limitării daunelor rezultate în urma accidentelor, a erorilor sau a utilizării neautorizate a resurselor SIC.

20.

Procedurile de înregistrare efectuate de SIC sunt, după caz, verificate ca parte a procesului de acreditare.

Sensibilizare la asigurarea informațiilor

21.

Sensibilizarea la riscurile și măsurile de securitate disponibile constituie prima linie de apărare pentru securitatea SIC. În special, toți membrii personalului implicați în ciclul de viață al SIC, inclusiv utilizatorii, înțeleg:

(a)	că lipsurile în materie de securitate ar putea produce pagube semnificative SIC și întregii organizații;

(b)	că din interconectivitate și interdependență ar putea rezulta pagube potențiale pentru alții; și

(c)	care este responsabilitatea și răspunderea fiecăruia pentru securitatea SIC, în funcție de rolul pe care îl au în cadrul sistemelor și al proceselor.

22.

Pentru a se garanta înțelegerea responsabilităților în materie de securitate, tot personalul implicat, inclusiv personalul de conducere și utilizatorii SIC, urmează cursuri obligatorii de formare și de sensibilizare în domeniul AI.

Evaluarea și aprobarea produselor de securitate IT

23.

Gradul necesar de încredere în măsurile de securitate, definit ca nivel de asigurare, este determinat în urma rezultatului procesului de gestionare a riscurilor și în conformitate cu politicile și liniile directoare de securitate relevante.

24.

Nivelul de asigurare se verifică prin utilizarea unor procese și metodologii utilizate la nivel internațional sau aprobate la nivel național. Acestea includ în principal evaluare, controale și audit.

25.

Produsele criptografice destinate protecției IUEC sunt evaluate și aprobate de o autoritate națională de aprobare criptografică (AAC) a unui stat membru.

26.

Înainte de a fi recomandate pentru aprobare de către AAC a SEAE, în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din prezenta decizie, aceste produse criptografice trebuie să treacă cu succes o evaluare de către o a doua parte, efectuată de o autoritate de autorizare calificată (AQUA) a unui stat membru neimplicat în proiectarea sau fabricarea echipamentului. Gradul de detaliere al evaluării efectuate de o a doua parte depinde de nivelul maxim de clasificare avut în vedere al IUEC care urmează să fie protejate prin aceste produse.

27.

Dacă acest lucru este justificat din motive operaționale specifice, AAC a SEAE poate, la recomandarea Comitetului de securitate al Consiliului, să acorde derogări de la cerința prevăzută la punctul 25 sau 26 și să acorde o aprobare provizorie pentru o anumită perioadă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (5) din prezenta decizie.

28.

O AQUA este o AAC a unui stat membru, acreditată pe baza unor criterii stabilite de Consiliu pentru a efectua cea de a doua evaluare a produselor criptografice pentru protejarea IUEC.

29.

Înaltul Reprezentant aprobă o politică de securitate privind calificarea și aprobarea produselor de securitate IT necriptografice.

Transmiterea în interiorul zonelor securizate

30.

Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei decizii, în cazul în care transmiterea IUEC este limitată la zone securizate, se poate recurge la o distribuție necriptată sau la o criptare la nivel inferior, pe baza rezultatului unui proces de gestionare a riscurilor și cu condiția obținerii aprobării AAS.

Interconectări securizate ale SIC

31.

În sensul prezentei decizii, o interconectare reprezintă conectarea directă a două sau a mai multor sisteme IT în scopul partajării datelor și a altor resurse informaționale (de exemplu, de comunicații) în mod unidirecțional sau multidirecțional.

32.

Un SIC tratează inițial orice sistem IT interconectat drept sursă nefiabilă și aplică măsuri de protecție pentru a controla schimbul de informații clasificate.

33.

Pentru toate interconectările unui SIC cu un alt sistem IT sunt respectate următoarele cerințe de bază:

(a)	cerințele legate de activități sau operaționale pentru astfel de interconectări sunt stabilite și aprobate de autoritățile competente;

(b)	interconectarea este supusă unui proces de gestionare a riscurilor și de acreditare și necesită aprobarea AAS competente; și

(c)	sunt puse în aplicare servicii de protecție a perimetrului (Boundary Protection Services, BPS) la periferia tuturor SIC.

34.

Nu se realizează interconectări între un SIC acreditat și o rețea neprotejată sau publică, cu excepția cazurilor în care SIC dispune de un BPS aprobat, care a fost instalat în acest scop între SIC și rețeaua neprotejată sau publică. Măsurile de securitate pentru astfel de interconectări sunt reexaminate de Autoritatea de asigurare a informațiilor (AAI) competentă și sunt aprobate de AAS competentă.

Atunci când rețeaua neprotejată sau publică este utilizată numai ca suport și datele sunt criptate prin intermediul unui produs criptografic aprobat în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din prezenta decizie, o astfel de conexiune nu este considerată ca fiind o interconectare.

35.

Este interzisă interconectarea directă sau în cascadă a unui SIC acreditat să trateze informații TRES SECRET UE/EU TOP SECRET la rețele neprotejate sau publice.

Suporturile informatice de stocare

36.

Suporturile informatice de stocare sunt distruse în conformitate cu procedurile aprobate de autoritatea de securitate a SEAE.

37.

Suporturilor informatice de stocare le poate fi scăzut nivelul de clasificare sau acestea pot fi declasificate în conformitate cu o politică de securitate instituită în temeiul articolului 7 alineatul (2) din prezenta decizie.

Situații de urgență

38.

Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei decizii, procedurile specifice descrise în continuare pot fi aplicate, pentru o perioadă limitată, într-o situație de urgență, cum ar fi crizele, conflictele sau situațiile de război iminente sau efective, sau în împrejurări operaționale excepționale.

39.

IUEC pot fi transmise prin intermediul unor produse criptografice aprobate pentru un nivel de clasificare inferior sau fără a fi criptate, cu consimțământul autorității competente, în cazul în care orice întârziere ar cauza un prejudiciu mult mai grav decât orice prejudiciu rezultat în urma divulgării materialului clasificat și dacă:

(a)	expeditorul și destinatarul nu dispun de echipamentele de criptare necesare sau nu dispun de niciun echipament de criptare; și

(b)	materialul clasificat nu poate fi transmis la timp prin alte mijloace.

40.

Informațiile clasificate transmise în împrejurările enunțate la punctul 39 nu poartă niciun marcaj și nicio indicație care să le distingă de informații care sunt neclasificate sau care pot fi protejate cu ajutorul unui produs de criptare disponibil. Destinatarilor le este notificat fără întârziere nivelul de clasificare, prin alte mijloace.

41.

Dacă se acționează în temeiul dispozițiilor de la punctul 39, se înaintează un raport ulterior Direcției de securitate a SEAE și, astfel, Comitetului de securitate al SEAE. În acest raport se vor preciza cel puțin expeditorul, destinatarul și inițiatorul fiecărei IUEC.

III. FUNCȚII ȘI AUTORITĂȚI DE ASIGURARE A INFORMAȚIILOR

42.

În SEAE se stabilesc următoarele funcții în materie de AI. Aceste funcții nu necesită entități organizaționale unice. Ele au mandate separate. Cu toate acestea, aceste funcții și responsabilitățile care le corespund pot fi grupate sau integrate în aceeași entitate organizațională sau distribuite în entități organizaționale diferite, cu condiția să fie evitate conflictele interne de interese sau de sarcini.

Autoritatea de asigurare a informațiilor (AAI)

43.

AAI este responsabilă cu:

(a)	elaborarea de politici de securitate și linii directoare de securitate privind AI și monitorizarea eficacității și pertinenței acestora;

(b)	protejarea și gestionarea informațiilor tehnice privind produsele criptografice;

(c)	asigurarea faptului că măsurile AI selectate pentru protejarea IUEC respectă politicile relevante care reglementează eligibilitatea și selecția acestora;

(d)	asigurarea selectării produselor criptografice în conformitate cu politicile care reglementează eligibilitatea și selecția acestora;

(e)	coordonarea cursurilor de formare și sensibilizare în domeniul AI;

(f)	consultarea furnizorului de sistem, a actorilor din domeniul securității și a reprezentanților utilizatorilor cu privire la politicile de securitate și la liniile directoare de securitate privind AI; și

(g)	asigurarea disponibilității expertizei adecvate în cadrul subdomeniului de experți al Comitetului de securitate al SEAE pentru chestiuni legate de AI.

Autoritatea TEMPEST

44.

Autoritatea TEMPEST (AT) este responsabilă cu asigurarea conformității SIC cu politicile și liniile directoare TEMPEST. Aceasta aprobă contramăsurile TEMPEST pentru instalațiile și produsele de protecție a IUEC până la un anumit nivel de clasificare în mediul lor operațional.

Autoritatea de aprobare criptografică (AAC)

45.

AAC este responsabilă cu asigurarea conformității produselor criptografice cu politica criptografică aferentă. Aceasta aprobă produse criptografice de protecție a IUEC până la un anumit nivel de clasificare în mediul lor operațional.

Autoritatea de distribuție criptografică (ADC)

46.

ADC este responsabilă cu:

(a)	gestionarea și evidența materialului criptografic al UE;

(b)	garantarea impunerii unor proceduri și a stabilirii unor canale pentru evidența, manipularea securizată, păstrarea și distribuirea întregului material criptografic al UE; și

(c)	asigurarea transferului materialului criptografic al UE de la sau către persoanele sau serviciile care îl utilizează.

Autoritatea de acreditare în materie de securitate (AAS)

47.

AAS este responsabilă, pentru fiecare sistem, cu:

(a)

asigurarea respectării de către SIC a politicilor de securitate și a liniilor directoare de securitate relevante, furnizarea unei declarații de aprobare a SIC în vederea tratării IUEC până la un anumit nivel de clasificare în mediul lor operațional, stabilirea clauzelor și a condițiilor de acreditare, precum și a criteriilor pe baza cărora este necesară o reaprobare;

(b)	stabilirea unui proces de acreditare de securitate, în conformitate cu politicile relevante, precizând în mod clar condițiile de aprobare a SIC aflate sub autoritatea sa;

(c)	definirea unei strategii de acreditare de securitate, stabilind un grad de detaliere al procesului de acreditare proporțional cu nivelul de asigurare cerut;

(d)

examinarea și aprobarea documentației de securitate, inclusiv a declarațiilor privind gestionarea riscurilor și riscurile reziduale, a declarațiilor privind cerințele de securitate specifice sistemului (denumite în continuare „CSSS”), a documentației de verificare a aplicării securității și a procedurilor operaționale de securitate (denumite în continuare „SecOP”), și asigurarea conformității acestei documentații de securitate cu normele și politicile de securitate ale SEAE;

(e)	verificarea punerii în aplicare a măsurilor de securitate în ceea ce privește SIC prin efectuarea sau finanțarea unor evaluări, inspecții sau reexaminări în materie de securitate;

(f)	definirea cerințelor de securitate (precum nivelul certificatelor de securitate a personalului) pentru pozițiile sensibile în relație cu SIC;

(g)	susținerea alegerii unor produse criptografice și TEMPEST omologate care sunt utilizate pentru asigurarea securității unui SIC;

(h)	aprobarea sau, după caz, participarea la aprobarea comună a interconectării unui SIC cu alte SIC; și

(i)	consultarea furnizorului de sistem, a actorilor din domeniul securității și a reprezentanților utilizatorilor cu privire la gestionarea riscurilor de securitate, în special a riscurilor reziduale, și la clauzele și condițiile declarației de aprobare.

48.

AAS din cadrul SEAE este responsabilă cu acreditarea tuturor SIC care funcționează în domeniul de competență al SEAE.

Consiliul de acreditare în probleme de securitate (CAS)

49.

Un CAS mixt este responsabil cu acreditarea SIC din domeniul de competență atât al AAS din cadrul SEAE, cât și al AAS din statele membre. Acesta este compus dintr-un reprezentant al AAS din fiecare stat membru, iar la lucrările sale participă un reprezentant al AAS din cadrul SGC și al Comisiei. Alte entități care dispun de puncte de conectare la un SIC sunt invitate să participe, atunci când discuțiile privesc respectivul sistem.

CAS este prezidat de un reprezentant al AAS din cadrul SEAE. Acesta hotărăște prin consensul reprezentanților AAS ale instituțiilor, statelor membre și altor entități care au puncte de conectare la SIC. CAS înaintează Comitetului de securitate al SEAE rapoarte periodice cu privire la activitățile sale și îi notifică toate declarațiile de acreditare.

Autoritatea operațională de asigurare a informațiilor

50.

Autoritatea operațională însărcinată cu AI pentru fiecare sistem este responsabilă de:

(a)

elaborarea unei documentații de securitate, în conformitate cu politicile de securitate și liniile directoare de securitate, în special a declarației privind cerințele de securitate specifice sistemului (CSSS), inclusiv a declarației privind riscurile reziduale, a procedurilor operaționale de securitate (SecOP) și a planului criptografic în cadrul procesului de acreditare a SIC;

(b)

participarea la selectarea și testarea măsurilor tehnice de securitate, ale dispozitivelor și programelor informatice specifice sistemului, pentru a supraveghea punerea lor în aplicare și pentru a asigura faptul că acestea sunt instalate, configurate și întreținute în siguranță, în conformitate cu documentația de securitate relevantă;

(c)	participarea la selectarea măsurilor și dispozitivelor de securitate TEMPEST, dacă sunt necesare în cadrul CSSS, și garantarea că acestea sunt instalate și întreținute în siguranță în cooperare cu AT;

(d)	monitorizarea punerii în aplicare și a aplicării SecOP și, dacă este cazul, delegarea responsabilităților în materie de securitate operațională proprietarului sistemului;

(e)	gestionarea și manipularea produselor criptografice, asigurarea custodiei elementelor criptografice și a elementelor controlate și, dacă este cazul, asigurarea generării de variabile criptografice;

(f)	efectuarea unor analize, reexaminări și teste de securitate, în special pentru elaborarea rapoartelor relevante de evaluare a riscurilor, astfel cum solicită AAS;

(g)	organizarea unei formări privind AI specifice fiecărui SIC;

(h)	punerea în aplicare și utilizarea unor măsuri de securitate specifice fiecărui SIC.

ANEXA A V

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

I. INTRODUCERE

Prezenta anexă conține dispoziții pentru punerea în aplicare a articolului 9 din anexa A. Aceasta cuprinde dispoziții generale în materie de securitate aplicabile entităților industriale sau de altă natură în cursul negocierilor anterioare încheierii contractelor și pe toată durata contractelor clasificate atribuite de SEAE.

Înaltul Reprezentant aprobă o politică privind securitatea industrială în care sunt indicate în special cerințe detaliate referitoare la certificatele de securitate industrială (CSI), anexele de securitate, vizite, transmiterea și transportul IUEC.

II. ELEMENTELE DE SECURITATE DINTR-UN CONTRACT CLASIFICAT

Ghidul clasificărilor de securitate (GCS)

Înainte de a lansa o invitație de participare la licitație sau de a atribui un contract clasificat, SEAE, în calitate de autoritate contractantă, stabilește clasificarea de securitate a informațiilor care urmează să fie furnizate ofertanților și contractanților, precum și clasificarea de securitate a informațiilor care urmează să fie create de contractant. În acest scop, SEAE elaborează un GCS care urmează să fie folosit pentru executarea contractului.

Pentru a stabili clasificarea de securitate a diferitelor elemente ale unui contract clasificat se aplică următoarele principii:

(a)	la pregătirea unui GCS, SEAE ia în considerare toate aspectele de securitate relevante, inclusiv clasificarea de securitate acordată informațiilor furnizate și aprobate în vederea utilizării în scopul contractului de către emitentul informațiilor;

(b)	nivelul general de clasificare al contractului nu poate să fie mai scăzut decât cel mai ridicat nivel de clasificare al oricăruia dintre elementele sale; și

(c)

atunci când este cazul, SEAE ia legătura cu ANS/ASD ale statelor membre sau cu orice altă autoritate de securitate competentă implicată, în cazul unor schimbări în ceea ce privește clasificarea informațiilor create de contractanți sau furnizate acestora în cursul executării contractului sau în cazul oricăror modificări ulterioare ale ghidului clasificărilor de securitate.

Anexa de securitate (AS)

Cerințele de securitate specifice unui contract sunt descrise în AS. Atunci când este cazul, AS cuprinde GCS și constituie o parte integrantă a contractului sau a subcontractului clasificat.

AS cuprinde dispoziții prin care se impune contractantului și/sau subcontractantului să respecte standardele minime prevăzute în prezenta decizie. Nerespectarea acestor standarde minime de securitate poate constitui un motiv suficient pentru rezilierea contractului.

Instrucțiuni de securitate pentru program/proiect (ISP)

În funcție de domeniul de aplicare al programelor sau al proiectelor care implică accesarea, manipularea sau păstrarea IUEC, pot fi elaborate instrucțiuni de securitate pentru program/proiect (ISP) specifice de către autoritatea contractantă desemnată să gestioneze respectivul program sau proiect. ISP necesită aprobarea de către ANS/ASD sau de către oricare altă autoritate de securitate competentă din statele membre participante la program/proiect și pot conține cerințe de securitate suplimentare.

III. CERTIFICATUL DE SECURITATE INDUSTRIALĂ (CSI)

Direcția de securitate a SEAE solicită ANS/ASD sau altei autorități de securitate competente din statul membru în chestiune să acorde un CSI pentru a atesta că, în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative naționale, o entitate industrială sau de altă natură poate proteja IUEC la nivelul de clasificare adecvat (CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau SECRET UE/EU SECRET) în localurile proprii. Contractanților, subcontractanților și potențialilor contractanți sau subcontractanți nu le sunt furnizate IUEC și nici nu le sunt acordate drepturi de acces la acestea înainte ca SEAE să fi primit dovada unui CSI.

Atunci când este cazul, SEAE, în calitate de autoritate contractantă, înștiințează ANS/ASD competentă sau orice altă autoritate de securitate competentă că este necesar un CSI, fie în etapa precontractuală, fie pentru executarea contractului. Este necesar un CSI sau un CSP în etapa precontractuală în cazul în care trebuie furnizate IUEC clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau SECRET UE/EU SECRET pe parcursul procesului de licitare.

10.

SEAE, în calitate de autoritate contractantă, nu atribuie niciun contract clasificat unui ofertant selectat înainte de a fi primit confirmarea eliberării unui CSI corespunzător, dacă acesta este necesar, din partea ANS/ASD sau a oricărei alte autorități de securitate competente a statului membru în care este înregistrat contractantul sau subcontractantul respectiv.

11.

SEAE, în calitate de autoritate contractantă, solicită ANS/ASD sau oricărei alte autorități de securitate competente care a eliberat un CSI să îi comunice eventualele informații nefavorabile care afectează CSI. În cazul subcontractelor, ANS/ASD sau orice altă autoritate de securitate competentă este informată în mod corespunzător.

12.

Retragerea unui CSI de către ANS/ASD sau de către orice altă autoritate de securitate competentă constituie un motiv suficient pentru ca SEAE, în calitate de autoritate contractantă, să rezilieze un contract clasificat sau să excludă un ofertant din competiție.

IV. CERTIFICATELE DE SECURITATE A PERSONALULUI (CSP) PENTRU CONTRACTANȚI

13.

Toți membrii personalului contractanților care au nevoie de acces la IUEC clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior dețin un certificat de securitate corespunzător, iar accesul acestora la informații este determinat de necesitatea de a cunoaște. Pentru accesul la IUEC clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED nu este necesar un CSP, însă trebuie să existe necesitatea de cunoaște.

14.

Cererile de CSP pentru personalul unui contractant se înaintează ANS/ASD responsabilă pentru entitatea respectivă.

15.

SEAE le pune în vedere contractanților care doresc să angajeze un resortisant al unui stat terț într-un post care presupune accesul la IUEC că este de responsabilitatea ANS/ASD a statului membru în care își are sediul și este înregistrat angajatorul să stabilească dacă persoanei respective i se poate acorda accesul la astfel de informații, în conformitate cu prezenta decizie, și să confirme că înainte de acordarea unui astfel de acces este necesar să se fi obținut consimțământul emitentului.

V. CONTRACTE ȘI SUBCONTRACTE CLASIFICATE

16.

Atunci când IUEC sunt furnizate unui ofertant în etapa precontractuală, invitația de participare la licitație conține o dispoziție prin care ofertanții care nu depun o ofertă sau care nu sunt selectați sunt obligați să restituie toate documentele clasificate într-un termen specificat.

17.

Odată ce un contract sau un subcontract clasificat a fost atribuit, SEAE, în calitate de autoritate contractantă, notifică ANS/ASD sau oricărei alte autorități de securitate competente de care ține contractantul sau subcontractantul respectiv dispozițiile în materie de securitate ale contractului clasificat.

18.

În cazul rezilierii sau al ajungerii la termen a acestor contracte, SEAE, în calitate de autoritate contractantă (și/sau ANS/ASD sau orice altă autoritate de securitate competentă, după cum este necesar, în cazul subcontractelor) notifică de îndată acest lucru ANS/ASD sau oricărei alte autorități de securitate competente a statului membru în care este înregistrat contractantul sau subcontractantul.

19.

În general, contractantul sau subcontractantul are obligația de a înapoia autorității contractante, la rezilierea sau la ajungere la termen a contractului sau a subcontractului clasificat, toate IUEC pe care le deține.

20.

Dispozițiile specifice privind distrugerea IUEC în timpul executării contractului sau la rezilierea sau ajungerea la termen a acestuia sunt prevăzute în AS.

21.

În cazul în care contractantul sau subcontractantul este autorizat să păstreze IUEC după încetarea unui contract, standardele minime cuprinse în prezenta decizie sunt respectate în continuare și confidențialitatea IUEC este protejată de către contractant sau subcontractant.

22.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească contractantul pentru a putea subcontracta sunt menționate în invitația de participare la licitație și în contract.

23.

Un contractant obține permisiunea SEAE, în calitate de autoritate contractantă, înainte de a subcontracta părți ale unui contract clasificat. Nu se atribuie subcontracte entităților industriale sau de altă natură înregistrate într-un stat care nu este membru al UE și care nu a încheiat un acord privind securitatea informațiilor cu UE.

24.

Contractantul este responsabil pentru asigurarea faptului că toate activitățile de subcontractare sunt întreprinse în conformitate cu standardele minime prevăzute în prezenta decizie și nu furnizează IUEC unui subcontractant fără consimțământul prealabil scris al autorității contractante.

25.

În ceea ce privește IUEC create sau tratate de contractant sau de subcontractant, drepturile care îi revin emitentului sunt exercitate de către autoritatea contractantă.

VI. VIZITE PRIVIND CONTRACTELE CLASIFICATE

26.

În cazul în care SEAE, contractanții necesită acces la informații clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau SECRET UE/EU SECRET în incintele subcontractanților sau invers, în scopul executării unui contract clasificat, vizitele sunt organizate în colaborare cu ANS/ASD sau cu orice altă autoritate de securitate competentă implicată. Acest lucru nu aduce atingere dreptului ANS/ASD de a conveni asupra unei proceduri prin care astfel de vizite pot fi organizate direct, în cadrul unor proiecte specifice.

27.

Accesul vizitatorilor la IUEC legate de contractul cu SEAE se acordă pe baza deținerii unui CSP corespunzător și a respectării principiului necesității de a cunoaște.

28.

Vizitatorilor li se acordă accesul numai la IUEC legate de scopul vizitei.

VII. TRANSMITEREA ȘI TRANSPORTUL IUEC

29.

În ceea ce privește transmiterea IUEC prin mijloace electronice, se aplică dispozițiile relevante ale articolului 8 din anexa A și ale anexei A IV.

30.

În ceea ce privește transportul IUEC, se aplică dispozițiile relevante din anexa A III, în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative naționale.

31.

Pentru transportul ca marfă al materialelor clasificate se aplică următoarele principii la stabilirea măsurilor de securitate:

(a)	se garantează securitatea în toate etapele transportului, de la punctul de plecare și până la destinația finală;

(b)	nivelul de protecție acordat unui transport se stabilește în funcție de materialul cu cel mai înalt nivel de clasificare transportat;

(c)

pentru societățile care asigură transportul se obține un CSI de nivel corespunzător dacă activitatea de transport presupune și depozitarea informațiilor clasificate în localurile contractanților. În toate cazurile, personalul care se ocupă de transportul respectiv deține certificate de securitate corespunzătoare, în conformitate cu anexa A I;

(d)

înaintea oricărei deplasări transfrontaliere de materiale clasificate CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau SECRET UE/EU SECRET, expeditorul întocmește un plan de transport care trebuie aprobat de SEAE împreună cu, atunci când este cazul, ANS/ASD ale expeditorului și ale destinatarului sau cu orice altă autoritate de securitate competentă implicată;

(e)	transporturile se realizează, în măsura posibilului, pe rute directe și se finalizează pe atât de rapid pe cât o permit împrejurările;

(f)

atunci când este posibil, ar trebui să se aleagă numai rute care trec prin state membre. Rutele care trec prin alte state decât statele membre ar trebui alese numai cu autorizația SEAE sau a oricărei alte autorități de securitate competente atât din statul expeditorului, cât și din cel al destinatarului.

VIII. TRANSFERUL IUEC CĂTRE CONRACTANȚII AFLAȚI ÎN STATE TERȚE

32.

IUEC sunt transferate contractanților și subcontractanților aflați în state terțe care sunt părți la un acord de securitate în curs de valabilitate semnat cu UE, în conformitate cu măsurile de securitate convenite între SEAE, în calitate de autoritate contractantă, și ANS/ASD din statul terț în care este înregistrat contractantul.

IX. MANIPULAREA ȘI PĂSTRAREA IUEC CLASIFICATE RESTREINT UE/EU RESTRICTED

33.

SEAE, în calitate de autoritate contractantă, împreună cu, după caz, ANS/ASD a statului membru, are dreptul să efectueze vizite în localurile contractanților/subcontractanților în temeiul clauzelor contractuale, în scopul de a verifica dacă s-au aplicat măsurile de securitate relevante pentru protecția IUEC la nivelul RESTREINT UE/EU RESTRICTED, astfel cum se prevede în contract.

34.

În măsura în care este necesar în temeiul actelor cu putere de lege și al dispozițiilor administrative naționale, ASN/ASD sau orice altă autoritate de securitate competentă este înștiințată de SEAE, în calitatea sa de autoritate contractantă, cu privire la contractele sau subcontractele care conțin informații clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED.

35.

În cazul contractelor atribuite de SEAE care conțin informații clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED, contractanții sau subcontractanții și personalul acestora nu au obligația de a deține CSI sau CSP.

36.

SEAE, în calitate de autoritate contractantă, analizează răspunsurile la invitațiile de participare la licitații pentru contractele care necesită accesul la informații clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED, fără a aduce atingere niciunei cerințe referitoare la CSI sau la CSP care poate exista în temeiul actelor cu putere de lege și al dispozițiilor administrative naționale.

37.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească contractantul pentru a putea subcontracta trebuie să fie conforme cu punctele 22-24.

38.

Atunci când contractul prevede tratarea unor informații clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED într-un SIC operat de un contractant, SEAE, în calitatea sa de autoritate contractantă, se asigură că în contract sau în eventuale subcontracte se specifică cerințele tehnice și administrative necesare în ceea ce privește acreditarea SIC, proporționale cu riscurile evaluate, luându-se în considerare toți factorii relevanți. Domeniul de acreditare al unui astfel de SIC este convenit de autoritatea contractantă cu ANS/ASD competentă.

ANEXA A VI

SCHIMBUL DE INFORMAȚII CLASIFICATE CU STATE TERȚE ȘI ORGANIZAȚII INTERNAȚIONALE

I. INTRODUCERE

Prezenta anexă conține dispoziții pentru punerea în aplicare a articolului 10 din anexa A.

II. CADRE CARE REGLEMENTEAZĂ SCHIMBUL DE INFORMAȚII CLASIFICATE

SEAE poate schimba IUEC cu state terțe sau cu organizații internaționale în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din anexa A.

Pentru sprijinirea ÎR în îndeplinirea responsabilităților stabilite la articolul 218 din TFUE:

(a)	SEAE stabilește, prin departamentul său geografic sau tematic relevant și în consultare cu Direcția de securitate a SEAE, dacă este necesar să existe un schimb de IUEC pe termen lung cu statul terț sau cu organizația internațională în chestiune;

(b)	Direcția de securitate a SEAE prezintă ÎR, după ce s-a consultat cu departamentul geografic relevant din cadrul SEAE și dacă este cazul, proiectele de texte care urmează să fie propuse Consiliului în temeiul articolului 218 alineatele (3), (5) și (6) din TFUE;

(c)	Direcția de securitate a SEAE sprijină ÎR la conducerea negocierilor, în coordonare cu serviciile relevante ale Comisiei și ale Secretariatului General al Consiliului;

(d)

în ceea ce privește acordurile sau convențiile încheiate cu state terțe și având ca obiect participarea acestora la operațiunile de gestionare a crizelor desfășurate în cadrul PESAC, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (1) litera (c) din anexa A, Direcția de planificare și de gestionare a crizelor din cadrul SEAE prezintă ÎR, după ce s-a consultat cu serviciile relevante ale SEAE și dacă este cazul, proiectele de texte care urmează să fie propuse Consiliului în temeiul articolului 218 alineatele (3), (5) și (6) din TFUE și sprijină ÎR la conducerea negocierilor, în coordonare cu serviciile relevante ale SEAE și ale Secretariatului General al Consiliului.

Atunci când în acordurile privind securitatea informațiilor se prevede că Direcția de securitate a SEAE - în coordonare cu Direcția de securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate a Comisiei și cu Oficiul de securitate al Secretariatului General al Consiliului - și autoritatea de securitate competentă a statului terț sau a organizației internaționale în cauză au obligația de a conveni asupra unor modalități tehnice de punere în aplicare, respectivele modalități trebuie să țină seama de nivelul de protecție prevăzut de regulamentele, structurile și procedurile de securitate existente în statul terț sau în cadrul organizației internaționale în cauză.

Atunci când există o necesitate pe termen lung pentru SEAE de a schimba informații clasificate la nivelul de maximum RESTREINT UE/EU RESTRICTED cu un stat terț sau cu o organizație internațională și când s-a stabilit că partea în cauză nu deține un sistem de securitate suficient de dezvoltat care să îi permită încheierea unui acord privind securitatea informațiilor, ÎR poate, după ce a primit avizul favorabil unanim al Comitetului de securitate al SEAE, în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din prezenta decizie, să încheie un acord administrativ cu autoritățile de securitate competente ale statului terț sau ale organizației internaționale în cauză.

Nu este permis schimbul de IUEC prin mijloace electronice cu un stat terț sau cu o organizație internațională, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut în mod explicit în acordul privind securitatea informațiilor sau în acordul administrativ.

În acordurile administrative încheiate de SEAE cu un stat terț sau cu o organizație internațională se prevede obligația ca fiecare parte să desemneze un registru ca principal punct de intrare și de ieșire a informațiilor clasificate care fac obiectul schimbului. Pentru SEAE, acesta va fi registrul central al SEAE.

În general, acordurile administrative iau forma unui schimb de scrisori.

III VIZITE DE EVALUARE

Vizitele de evaluare menționate la articolul 16 din prezenta decizie sunt efectuate de comun acord cu statul terț sau cu organizația internațională în cauză; ele vizează:

(a)	cadrul de reglementare aplicabil pentru protecția informațiilor clasificate;

(b)

eventualele particularități ale actelor cu putere de lege, ale dispozițiilor administrative, ale politicilor și ale procedurilor în domeniul securității care sunt în vigoare în statul terț sau se aplică organizației internaționale și care pot avea un impact asupra nivelului maxim de informații clasificate care pot fi schimbate;

(c)	măsurile și procedurile de securitate în vigoare pentru protecția informațiilor clasificate; și

(d)	procedurile pentru acordarea certificatului de securitate pentru nivelul de clasificare al IUEC care urmează să fie comunicate.

Nu este permis schimbul de IUEC înainte ca vizita de evaluare să fi fost efectuată și ca nivelul la care informațiile clasificate pot fi schimbate între părți să fi fost stabilit, pe baza echivalenței nivelului de protecție care va fi atribuit informațiilor respective.

Dacă, în așteptarea acestei vizite de evaluare, ÎR este informat cu privire la existenta unor motive excepționale sau urgente pentru schimbul de informații clasificate, SEAE:

(a)	solicită, în primul rând, consimțământul scris al emitentului, pentru a stabili că nu există obiecții cu privire la comunicarea informațiilor;

(b)	sesizează autoritatea de securitate a SEAE, care poate hotărî comunicarea informațiilor, cu condiția să se fi obținut avizul favorabil unanim al statelor membre, astfel cum sunt reprezentate în Comitetul de securitate al SEAE.

Dacă SEAE nu poate stabili cine este emitentul, autoritatea de securitate a SEAE își asumă responsabilitatea emitentului după obținerea avizului favorabil unanim al Comitetului de securitate al SEAE.

IV. COMPETENȚA DE A COMUNICA IUEC CĂTRE STATE TERȚE SAU ORGANIZAȚII INTERNAȚIONALE

10.

Atunci când pentru schimbul de informații clasificate cu un stat terț sau cu o organizație internațională există un cadru în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din anexa A, decizia ca SEAE să comunice IUEC unui stat terț sau unei organizații internaționale este adoptată de autoritatea de securitate a SEAE, care poate delega această competență unor înalți funcționari ai SEAE sau altor persoane aflate sub conducerea sa.

11.

Dacă SEAE nu este emitentul informațiilor clasificate care urmează a fi comunicate, și nici al materialelor-sursă pe care aceste informații le-ar putea conține, SEAE solicită, mai întâi, consimțământul scris al emitentului, în scopul de a stabili că nu există obiecții cu privire la comunicarea informațiilor respective. Dacă SEAE nu poate stabili cine este emitentul, autoritatea de securitate a SEAE își asumă responsabilitatea emitentului după obținerea avizului favorabil unanim al statelor membre, astfel cum sunt reprezentate în Comitetul de securitate al SEAE.

V. COMUNICAREA AD HOC EXCEPȚIONALĂ A IUEC

12.

Atunci când nu există niciunul dintre cadrele menționate la articolul 10 alineatul (1) din anexa A și când interesele UE sau interesele unuia sau mai multor state membre ale acesteia cer comunicarea de IUEC din motive politice, operaționale sau urgente, IUEC pot fi comunicate, în mod excepțional, unui stat terț sau unei organizații internaționale după întreprinderea următoarelor acțiuni.

După ce s-a asigurat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la punctul (11) de mai sus, Direcția de securitate a SEAE:

(a)

în măsura posibilului, verifică împreună cu autoritățile de securitate ale statului terț sau ale organizației internaționale în cauză că reglementările, structurile și procedurile de securitate ale acestora sunt astfel concepute încât garantează faptul că IUEC comunicate vor fi protejate la standarde la fel de stricte precum cele stabilite de prezenta decizie;

(b)	invită Comitetul de securitate al SEAE să formuleze, pe baza informațiilor disponibile, un aviz privind încrederea care poate fi acordată reglementărilor, structurilor și procedurilor de securitate ale statului terț sau ale organizației internaționale căreia urmează să îi fie comunicate IUEC.

(c)	sesizează autoritatea de securitate a SEAE, care poate hotărî comunicarea informațiilor, cu condiția să se fi obținut avizul favorabil unanim al statelor membre, astfel cum sunt reprezentate în Comitetul de securitate al SEAE.

13.

Dacă nu există niciunul dintre cadrele menționate la articolul 10 alineatul (1) din anexa A, partea terță în cauză se angajează, în scris, să protejeze IUEC în mod corespunzător.

APENDICELE A

DEFINIȚII

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

„Acreditare” reprezintă procesul care duce la o declarație formală a autorității de acreditare în materie de securitate (AAS), potrivit căreia un sistem deține aprobarea de a funcționa cu un nivel de clasificare definit, într-un anumit mod de securitate, în mediul său operațional și la un nivel de risc acceptabil, pe baza premisei că a fost pus în aplicare un set aprobat de măsuri de securitate de ordin tehnic, fizic, organizațional și procedural.

„Activ” înseamnă orice reprezintă o valoare pentru o organizație, pentru activitățile sale și pentru continuitatea acestora, inclusiv resursele informaționale care sprijină misiunea organizației.

„Autorizație de acces la IUEC” înseamnă o autorizație din partea Autorității de securitate a SEAE care este obținută în conformitate cu prezenta decizie în urma eliberării unui CSP de către autoritățile competente ale unui stat membru și care certifică faptul că unei persoane îi poate fi acordat accesul la IUEC până la un nivel precizat (CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau superior), până la o anumită dată, odată ce a fost stabilită necesitatea de a cunoaște în cazul său – a se vedea articolul 2 din anexa A I.

„Încălcare” înseamnă o acțiune sau o omisiune a unei persoane, care contravine normelor de securitate prevăzute în prezenta decizie și/sau politicilor în materie de securitate sau orientărilor care stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acesteia.

„Ciclul de viață al SIC” înseamnă întreaga durată a existenței unui SIC, care include inițierea, conceperea, planificarea, analiza cerințelor, proiectarea, dezvoltarea, testarea, implementarea, utilizarea, mentenanța și dezafectarea.

„Contract clasificat” înseamnă un contract încheiat de SEAE cu un contractant pentru livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, a cărui executare necesită sau implică accesul la IUEC sau crearea acestora.

„Subcontract clasificat” înseamnă un contract încheiat de un contractant al SEAE cu un alt contractant (respectiv, subcontractantul) pentru livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, a cărui executare necesită sau implică accesul la IUEC sau crearea acestora.

„Sistem informatic și de comunicații” (SIC) înseamnă orice sistem care permite tratarea informațiilor în format electronic. Un sistem informatic și de comunicații cuprinde toate activele necesare pentru a funcționa, inclusiv infrastructura, organizarea, personalul și resursele informaționale – a se vedea articolul 8 alineatul (2) din anexa A.

„Compromiterea IUEC” înseamnă divulgarea totală sau parțială a IUEC unor persoane sau entități neautorizate – a se vedea articolul 8 alineatul (2).

„Contractant” înseamnă o persoană fizică sau juridică care are capacitatea juridică de a încheia contracte.

„Produse criptografice” înseamnă algoritmii criptografici, modulele criptografice hardware și software și produsele care cuprind modalitățile de instalare și documentația aferentă, precum și materialul de criptare.

„Operație PSAC” înseamnă o operație militară sau civilă de gestionare a crizelor în temeiul titlului V capitolul 2 din TUE.

„Declasificare” înseamnă eliminarea clasificării de securitate.

„Apărarea în profunzime” înseamnă aplicarea unor măsuri de securitate organizate pe niveluri de apărare multiple.

„Autoritatea de securitate desemnată” (ASD) înseamnă o autoritate care răspunde în fața autorității naționale de securitate (ANS) a unui stat membru, însărcinată să comunice entităților industriale sau de altă natură politica națională în materie de securitate industrială și să ofere indicații și asistență pentru punerea în aplicare a acesteia. Atribuțiile ASD pot fi îndeplinite de ANS sau de orice altă autoritate competentă.

„Document” înseamnă orice informație înregistrată, indiferent de forma sau caracteristicile sale fizice.

„Scădere a nivelului de clasificare” înseamnă atribuirea unui nivel de clasificare inferior celui anterior.

„Informații UE clasificate” (IUEC) înseamnă orice informații sau materiale desemnate ca atare printr-o clasificare de securitate a UE a căror divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii de diferite grade intereselor Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre – a se vedea articolul 2 litera (f).

„Certificat de securitate industrială” (CSI) înseamnă o decizie administrativă a ANS sau ASD conform căreia, în ceea ce privește securitatea, un local poate oferi un nivel de protecție adecvat IUEC clasificate cu un anumit nivel de clasificare a securității, iar personalul său care are nevoie de acces la IUEC deține certificatul de securitate în acest sens și a fost informat cu privire la cerințele relevante de securitate necesare pentru a avea acces la IUEC și a le proteja.

„Manipularea” IUEC înseamnă toate acțiunile posibile al căror obiect îl pot face IUEC de-a lungul ciclului lor de viață. Aceasta cuprinde crearea, prelucrarea, transportul, scăderea nivelului de clasificare, declasificarea și distrugerea. În relație cu SIC, aceasta cuprinde, de asemenea, colectarea, afișarea, transmiterea și păstrarea.

„Deținător” înseamnă o persoană autorizată corespunzător cu privire la care s-a stabilit necesitatea de a cunoaște, care se află în posesia unei informații UE clasificate și care este responsabilă în mod corespunzător de protecția acesteia.

„Entitate industrială sau de altă natură” înseamnă o entitate implicată în livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii. Aceasta poate fi o entitate care desfășoară activități în domeniul industriei, al comerțului, al serviciilor, al științei, al cercetării, al educației sau al dezvoltării sau o persoană care desfășoară activități independente.

„Securitate industrială” înseamnă aplicarea de măsuri în vederea asigurării protecției IUEC de către contractanți și subcontractanți în cursul negocierilor anterioare încheierii contractelor și pe toată durata contractelor clasificate – a se vedea articolul 9 alineatul (1) din anexa A.

„Asigurarea informațiilor” (AI) în domeniul sistemelor informatice și de comunicații înseamnă încrederea în faptul că aceste sisteme vor proteja informațiile pe care le gestionează și că ele vor funcționa așa cum trebuie, când trebuie și sub controlul unor utilizatori legitimi. O AI eficace asigură grade adecvate de confidențialitate, integritate, disponibilitate, nerepudiere și autenticitate. AI se bazează pe un proces de gestionare a riscurilor – a se vedea articolul 8 alineatul (1) din anexa A.

„Interconectare” înseamnă, în sensul prezentei decizii, conectarea directă a două sau a mai multor sisteme IT în scopul partajării datelor și a altor resurse informaționale (de exemplu, de comunicații) în mod unidirecțional sau multidirecțional – a se vedea anexa A IV, punctul 31.

„Gestionarea informațiilor clasificate” înseamnă aplicarea unor măsuri administrative pentru a controla IUEC pe durata ciclului lor de viață, în vederea completării măsurilor prevăzute la articolele 5, 6 și 8, contribuind astfel la descurajarea, detectarea și remedierea compromiterii sau pierderii deliberate sau accidentale de astfel de informații. Aceste măsuri se referă, în special, la crearea, înregistrarea, copierea, traducerea, transportul, manipularea, păstrarea și distrugerea IUEC – a se vedea articolul 7 alineatul (1) din anexa A.

„Material” înseamnă orice document sau orice aparat sau echipament deja fabricat sau în curs de fabricație.

„Emitent” înseamnă instituția, agenția sau organismul UE, statul membru, statul terț sau organizația internațională sub a cărei autoritate s-au creat și/sau introdus în structurile UE informații clasificate.

„Securitatea personalului” înseamnă aplicarea unor măsuri prin care se garantează că accesul la IUEC este acordat numai persoanelor:

—	în cazul cărora există necesitatea de a cunoaște;

—

—	care au fost informate cu privire la responsabilitățile care le revin.

A se vedea articolul 5 alineatul (1) din anexa A.

„Certificatul de securitate a personalului” (CSP) pentru accesul la IUEC înseamnă o declarație a unei autorități competente a unui stat membru făcută după încheierea unei investigații de securitate efectuate de autoritățile competente ale unui stat membru, care certifică faptul că unei persoane îi poate fi acordat accesul la IUEC până la un nivel precizat (CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau superior), până la o anumită dată, odată ce a fost stabilită necesitatea de a cunoaște în cazul său. Se consideră că persoana astfel descrisă „deține certificatul de securitate”.

„Confirmarea privind deținerea certificatului de securitate a personalului” (CCSP) înseamnă un certificat eliberat de o autoritate competentă care stabilește că o persoană deține certificatul de securitate și deține un CSP național sau un CSP UE valabil și care indică nivelul IUEC la care este permis accesul persoanei respective (CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau superior), data de valabilitate a CSP relevant și data de expirare a confirmării în sine.

„Securitate fizică” înseamnă aplicarea unor măsuri de protecție fizică și tehnică în vederea împiedicării accesului neautorizat la IUEC – a se vedea articolul 6 din anexa A.

„Instrucțiuni de securitate pentru program/proiect” (ISP) înseamnă o listă de proceduri de securitate care sunt aplicate unui program/proiect specific în scopul standardizării procedurilor de securitate. Acestea pot fi revizuite pe parcursul programului/proiectului.

„Înregistrare” înseamnă aplicarea unor proceduri prin care se înregistrează ciclul de viață al informațiilor, inclusiv diseminarea și distrugerea acestora – a se vedea punctul 21 din anexa A III.

„Riscuri reziduale” înseamnă riscuri care persistă după punerea în aplicare a măsurilor de securitate, având în vedere că nu toate amenințările sunt contracarate și nu toate vulnerabilitățile pot fi eliminate.

„Riscuri” înseamnă posibilitatea ca o anumită amenințare să exploateze vulnerabilitățile interne și externe ale unei organizații sau ale oricăruia dintre sistemele pe care aceasta le utilizează și, în consecință, să cauzeze un prejudiciu organizației și activelor sale corporale sau necorporale. Riscurile se măsoară sub forma combinației dintre probabilitatea materializării amenințărilor și impactul acestora.

„Acceptarea riscurilor” înseamnă decizia de a accepta, după tratarea riscurilor, existența în continuare a unui risc rezidual.

„Evaluarea riscurilor” înseamnă identificarea amenințărilor și a vulnerabilităților și efectuarea analizei riscurilor conexe, și anume analiza probabilității și a impactului.

„Comunicarea riscurilor” cuprinde sensibilizarea comunităților de utilizatori ai SIC la riscuri, informarea autorităților de aprobare cu privire la aceste riscuri și raportarea lor către autoritățile operaționale.

„Procesul de gestionare a riscurilor” înseamnă întregul proces de identificare, control și reducere la minimum a evenimentelor incerte care pot afecta securitatea unei organizații sau a oricăruia dintre sistemele pe care aceasta le folosește. Procesul acoperă ansamblul activităților legate de riscuri, inclusiv evaluarea, tratarea, acceptarea și comunicarea.

„Tratarea riscurilor” constă în atenuarea, eliminarea sau reducerea riscurilor (prin combinarea unor măsuri adecvate de ordin tehnic, fizic, organizațional sau procedural), transferul sau monitorizarea riscurilor.

„Anexa de securitate” (AS) înseamnă un set de condiții contractuale speciale, emis de autoritatea contractantă, care este parte integrantă din orice contract clasificat care implică accesul la IUEC sau crearea de IUEC și care identifică cerințele de securitate sau elementele din cadrul contractului care necesită protecție de securitate – a se vedea secțiunea II din anexa A V.

„Ghid al clasificărilor de securitate” (GCS) înseamnă un document care descrie elementele clasificate ale unui program sau contract, precizând nivelurile aplicabile de clasificare de securitate. GCS poate fi extins pe toată durata programului sau a contractului respectiv, iar informațiile pot face obiectul unei reclasificări sau al unei scăderi a nivelului de securitate. Atunci când există, SCG face parte din AS – a se vedea secțiunea II din anexa A V.

„Investigație de securitate” înseamnă procedurile de investigare derulate de autoritatea competentă a unui stat membru, în conformitate cu actele cu putere de lege și dispozițiile administrative naționale ale statului membru în cauză, pentru a garanta că nu există informații defavorabile care ar putea să împiedice o persoană să beneficieze de un CSP național sau UE în vederea accesului la IUEC până la un nivel precizat (CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau superior).

„Proceduri operaționale de securitate” (SecOP) înseamnă descrierea modului de punere în aplicare a politicii de securitate care urmează să fie adoptat, descrierea procedurilor operaționale care trebuie respectate și descrierea responsabilităților care revin personalului.

„Declarație privind cerințele de securitate specifice sistemului” (CSSS) înseamnă un set obligatoriu de principii de securitate care trebuie respectate și de cerințe de securitate detaliate care trebuie puse în aplicare; acest set stă la baza procesului de certificare și acreditare a SIC.

„TEMPEST” înseamnă investigarea, studiul și controlul emisiilor electromagnetice compromițătoare și măsurile de eliminare a acestora.

„Amenințare” înseamnă o cauză potențială a unui incident nedorit care poate aduce prejudicii unei organizații sau oricăruia dintre sistemele pe care aceasta le folosește; amenințările pot fi accidentale sau deliberate (rău intenționate) și sunt caracterizate prin elemente amenințătoare, ținte potențiale și metode de atac.

„Vulnerabilitate” înseamnă un punct slab de orice natură care poate fi exploatat de una sau mai multe amenințări. Vulnerabilitatea poate fi o omisiune sau se poate referi la un punct slab în cadrul controalelor, din punct de vedere al rigurozității, exhaustivității sau omogenității acestora, și poate fi de ordin tehnic, procedural, fizic, organizațional sau operațional.

29.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 190/47

Informații comunicate de statele membre privind ajutoarele de stat acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 800/2008 al Comisiei de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2013/C 190/02)

Numărul de referință al ajutorului

SA.30208 (X 17/10)

Stat membru

Țările de Jos

Numărul de referință al statului membru

Verlenging O&Oprogramma SKB

Numele regiunii (NUTS)

Zone neasistate

Autoritatea care acordă ajutorul

Ministerie VROM/BJZ Internationaal

Postbus 20951

IPC 880

2500 EZ Den Haag

e-mail: djz.internationaal@minvrom.nl

www.minvrom.nl

Denumirea măsurii de ajutor

Subsidie onderzoeks- en ontwikkelingsprogramma Stichting Kennisontwikkeling en Kennisoverdracht Bodem 2010-2014

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Individueel subsidiebesluit op grond van de Algemene wet bestuursrecht en het Besluit Milieusubsidies

Tipul măsurii

ajutor ad hoc

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

Prolongation N 230/1999

Data acordării ajutorului

Începând cu data de 8.12.2009

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Toate sectoarele economice care pot beneficia de ajutor

Tipul de beneficiar

IMM,întreprindere mare

Valoarea totală a ajutorului ad hoc acordat întreprinderii

EUR 10,00 (în milioane)

Pentru garanții

EUR 10,00 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

—

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Dezvoltare experimentală [articolul 31 alineatul (2) litera (c)]

25 %

20 %

Ajutoare pentru studii de fezabilitate tehnice (articolul 32)

75 %

—

Cercetare fundamentală [articolul 31 alineatul (2) litera (a)]

100 %

—

Cercetare industrială [articolul 31 alineatul (2) litera (b)]

50 %

20 %

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://www.rijksoverheid.nl/documenten-en-publicaties/brieven/2009/12/08/subsidieaanvraag-stichting-kennisontwikkeling-en-kennisoverdracht-bodem-skb-programma-2010-2014.html

http://www.rijksoverheid.nl/documenten-en-publicaties/brieven/2010/01/26/aanvullende-voorwaarden-groepsvrijstellingsverordening-bij-subsidieaanvraag-stichting-kennisontwikkeling-en-kennisoverdracht-bodem-skb-programma-2010-2014.html

Numărul de referință al ajutorului

SA.36154 (13/X)

Stat membru

Țările de Jos

Numărul de referință al statului membru

—

Numele regiunii (NUTS)

NEDERLAND

Articolul 107 alineatul (3) litera (c),Zone neasistate

Autoritatea care acordă ajutorul

Ministerie van Financiën

Korte Voorhout 7

2511 CW Den Haag

www.overheid.nl

Denumirea măsurii de ajutor

Teruggaafregeling energiebelasting op elektriciteit voor energie-intensieve bedrijven

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Artikel VIIc Belastingplan 2013 (Stb 2012, 668) en inwerkingtreding bij Koninklijk Besluit (Stb 2012, 672)

Tipul măsurii

Schemă

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Durata

1.1.2013-31.12.2020

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Toate sectoarele economice care pot beneficia de ajutor

Tipul de beneficiar

întreprindere mare

Valoarea anuală totală a bugetului previzionat în temeiul schemei de ajutor

EUR 6,50 (în milioane)

Pentru garanții

EUR 6,50 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Alte tipuri de avantaje fiscale

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

—

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Ajutoare sub forma unor reduceri ale taxelor de mediu (articolul 25)

110 000 EUR

—

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

https://zoek.officielebekendmakingen.nl/stb-2012-668.html?zoekcriteria=%3fzkt%3dUitgebreid%26pst%3dStaatsblad%26dpr%3dAlle%26spd%3d20130128%26epd%3d20130128%26jgp%3d2012%26nrp%3d668%26sdt%3dDatumUitgifte%26planId%3d%26pnr%3d1%26rpp%3d10&resultIndex=0&sorttype=1&sortorder=4

http:/www.overheid.nl -> Staatsblad -> jaargang 2012 + nummer 668

https://zoek.officielebekendmakingen.nl/stb-2012-672.html?zoekcriteria=%3fzkt%3dUitgebreid%26pst%3dStaatsblad%26dpr%3dAlle%26spd%3d20130128%26epd%3d20130128%26jgp%3d2012%26nrp%3d672%26sdt%3dDatumUitgifte%26planId%3d%26pnr%3d1%26rpp%3d10&resultIndex=0&sorttype=1&sortorder=4

http:/www.overheid.nl -> Staatsblad -> jaargang 2012 + nummer 672

Numărul de referință al ajutorului

SA.36370 (13/X)

Stat membru

Polonia

Numărul de referință al statului membru

Numele regiunii (NUTS)

Jeleniogórsko-walbrzyski

Articolul 107 alineatul (3) litera (a)

Autoritatea care acordă ajutorul

Minister Gospodarki

PL. Trzech Krzyży 3/5

www.mg.gov.pl

Denumirea măsurii de ajutor

Mando Corporation Poland Sp. z o.o.

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

„Program wspierania inwestycji o istotnym znaczeniu dla gospodarki polskiej na lata 2011-2020”, przyjęty przez Radę Ministrów w dniu 5 lipca 2011 (Uchwała Rady Ministrów Nr 122/2011 ) na podstawie art. 19 ust. 2 ustawy z dnia 6 grudnia 2006 r. o zasadach prowadzenia polityki rozwoju (Dz. U. z 2009 r. Nr 84, poz. 712 i Nr 157, poz. 1241) zmieniony uchwałą Rady Ministrów z dnia 20 marca 2012 r. (Nr 39/2012).

Tipul măsurii

ajutor ad hoc

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Data acordării ajutorului

Începând cu data de 28.11.2012

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Fabricarea altor piese și accesorii pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule

Tipul de beneficiar

întreprindere mare – Mando Corporation Poland Sp. z o.o.

Valoarea totală a ajutorului ad hoc acordat întreprinderii

PLN 15,11 (în milioane)

Pentru garanții

PLN 15,11 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

—

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Ajutoare ad hoc [articolul 13 alineatul (1)]

3,9 %

0 %

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://www.mg.gov.pl/Wspieranie+przedsiebiorczosci/Wsparcie+finansowe+i+inwestycje/Pomoc+na+inwestycje+o+istotnym+znaczeniu+dla+gospodarki

Numărul de referință al ajutorului

SA.36382 (13/X)

Stat membru

Austria

Numărul de referință al statului membru

—

Numele regiunii (NUTS)

WIEN

Zone neasistate

Autoritatea care acordă ajutorul

MA 5 der Stadt Wien

Ebendorferstraße 2, 1082 Wien

www.wien.gv.at

Denumirea măsurii de ajutor

WIEN WORK — Integrativer Betrieb, Förderung Ausbildungs- und Produktionsstätte für behinderte Personen, Förderung gem. Art 42 AGVO

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Beschluss des Wiener Gemeinderates vom 1.3.2013, siehe beigefügte Anlagen

Tipul măsurii

ajutor ad hoc

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Data acordării ajutorului

Începând cu data de 1.3.2013

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Toate sectoarele economice care pot beneficia de ajutor

Tipul de beneficiar

întreprindere mare – Wien Work – Integrative Betriebe und AusbildungsGmbH, Gemeinnützige GmbH., Unterneghmensgegenstand:

Valoarea totală a ajutorului ad hoc acordat întreprinderii

EUR 5,00 (în milioane)

Pentru garanții

EUR 5,00 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

—

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Ajutor pentru compensarea costurilor suplimentare generate de încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap (articolul 42)

81 %

—

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

https://www.wien.gv.at/infodat/ergdt?detvid=103242

Numărul de referință al ajutorului

SA.36383 (13/X)

Stat membru

Marea Britanie

Numărul de referință al statului membru

N/A

Numele regiunii (NUTS)

NORTHERN IRELAND

Articolul 107 alineatul (3) litera (c)

Autoritatea care acordă ajutorul

Department of Agriculture and Rural Development (Northern Ireland)

DARD Science, Evidence and Innovation Policy Division

Room 359

Dundonald House

Belfast

BT4 3SB

http://www.dardni.gov.uk/

Denumirea măsurii de ajutor

Agricultural Research and Development Scheme (Northern Ireland) 2013 — 2020

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Agriculture Act (Northern Ireland) 1949

Agriculture (Northern Ireland) Order 2004

Tipul măsurii

Schemă

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Durata

1.4.2013-31.3.2020

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Agricultură, vânătoare și servicii anexe

Tipul de beneficiar

IMM,întreprindere mare

Valoarea anuală totală a bugetului previzionat în temeiul schemei de ajutor

GBP 1,00 (în milioane)

Pentru garanții

GBP 1,00 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

—

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Ajutoare pentru cercetare și dezvoltare în sectorul agricol și al pescuitului (articolul 34)

100 %

—

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://www.dardni.gov.uk/index/strategies-reports-accounts/dard-research-section/agriculture-research-and-development-scheme.htm

Numărul de referință al ajutorului

SA.36496 (13/X)

Stat membru

Austria

Numărul de referință al statului membru

—

Numele regiunii (NUTS)

NIEDEROESTERREICH

Mixte

Autoritatea care acordă ajutorul

Amt der NÖ Landesregierung

Landhausplatz 1, 3109 St. Pölten

www.noel.gv.at bzw. www.nafes.at

Denumirea măsurii de ajutor

Neufassung der NAFES-Förderungsrichtlinien

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

NAFES Förderrichtlinien (Kennzeichen: RU2-N-133/077-2012 — Beschluß der Landesregierung)

Tipul măsurii

Schemă

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Durata

26.2.2013-31.12.2017

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Toate sectoarele economice care pot beneficia de ajutor

Tipul de beneficiar

IMM

Valoarea anuală totală a bugetului previzionat în temeiul schemei de ajutor

EUR 1,20 (în milioane)

Pentru garanții

EUR 1,20 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

—

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Schemă

20 %

0 %

Ajutoare pentru investiții și pentru ocuparea forței de muncă acordate IMM-urilor (articolul 15)

20 %

—

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://www.nafes.at

http://www.nafes.at/foerderung/formulare_und_leitfaeden — siehe „Förderrichtlinie“

Numărul de referință al ajutorului

SA.36505 (13/X)

Stat membru

Grecia

Numărul de referință al statului membru

Numele regiunii (NUTS)

KENTRIKI MAKEDONIA, DYTIKI ELLADA, ATTIKI

Articolul 107 alineatul (3) litera (a)

Autoritatea care acordă ajutorul

GENERAL SECRETARIAT FOR RESEARCH AND TECHNOLOGY

14-18 MESOGEION AV

115 10 ATHENS

GREECE

http:/www.gsrt.gr

Denumirea măsurii de ajutor

Funding of Research Proposals Positively Evaluated under the 5th Call of ERC Grant Schemes

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Law 1514/1985 and its amendment,

Law 3614/07 and its amendments,

Ministerial Decision 14053/EIS 1749/27.3.2008 (FEK – Official Journal of Greek Government – 540/Β/27.3.2008) and its amendments (43804/ΕΥΤΗΥ 2041/7.9.2009 – FEK 1957/Β/9.9.2009), 28020/ΕΥΤΗΙ 1212/30.6.2010 – FEK 1088/Β/19.7.2010), 5058/EYTHI 138/5-2-13 (FEK 292/Β/13.2.2013)

Tipul măsurii

Schemă

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Durata

20.3.2013-31.12.2015

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Cercetare-dezvoltare

Tipul de beneficiar

întreprindere mare

Valoarea anuală totală a bugetului previzionat în temeiul schemei de ajutor

EUR 0,83 (în milioane)

Pentru garanții

EUR 0,83 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

ESF – EUR 2,07 (în milioane)

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Dezvoltare experimentală [articolul 31 alineatul (2) litera (c)]

40 %

0 %

Cercetare fundamentală [articolul 31 alineatul (2) litera (a)]

100 %

—

Cercetare industrială [articolul 31 alineatul (2) litera (b)]

65 %

0 %

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://www.gsrt.gr/central.aspx?sId=108I334I1106I646I444510&olID=671&neID=673&neTa=1_300_1&ncID=0&neHC=0&tbid=0&lrID=2&oldUIID=aI671I0I108I334I1106I0I2&actionID=load&JScript=1

Δράσεις Ενίσχυσης Ε&Τ › Τρέχουσες Εθνικές Δράσεις › Ενεργές προκηρύξεις ΕΣΠΑ

Numărul de referință al ajutorului

SA.36530 (13/X)

Stat membru

Țările de Jos

Numărul de referință al statului membru

NLD

Numele regiunii (NUTS)

OVERIJSSEL

Zone neasistate

Autoritatea care acordă ajutorul

Provincie Overijssel

Postbus 10078

8000 GB Zwolle

www.overijssel.nl

Denumirea măsurii de ajutor

Rijden op groen gas en electriciteit (aanschaf vrachtwagens)

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Subsidieregeling Rijden op groen gas en electriciteit, in werking treding op 4 april 2013.

Publicatie Provinciaal blad nr. 2013/0115269

Tipul măsurii

Schemă

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Durata

4.4.2013-31.12.2013

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Toate sectoarele economice care pot beneficia de ajutor

Tipul de beneficiar

IMM

Valoarea anuală totală a bugetului previzionat în temeiul schemei de ajutor

EUR 0,55 (în milioane)

Pentru garanții

EUR 0,55 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

—

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Ajutoare pentru achiziționarea de noi vehicule de transport care respectă standarde mai stricte decât cele comunitare sau îmbunătățesc nivelul de protecție a mediului în absența standardelor comunitare (articolul 19)

3 %

0 %

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://www.overijssel.nl/loket/provinciale/uitvoeringsbesluit_subsidies_overijssel_2011

www.overijssel.nl, loket, provinciale regelingen, uitvoeringsbesluit subsidies Overijssel 2011, Hoofdstuk 8, paragraaf 8.11

Numărul de referință al ajutorului

SA.36540 (13/X)

Stat membru

Germania

Numărul de referință al statului membru

—

Numele regiunii (NUTS)

MERZIG-WADERN

Zone neasistate

Autoritatea care acordă ajutorul

EVTZ Interreg IV A Großregion

Préfecture de la Région Lorraine

SGAR — Direction des Affaires Européennes

GECT – Autorité de gestion Programme Interreg IV A Grande Région

36 place Saint Thiébault

BP 71014

F-57034 METZ Cedex 1

www.interreg-4agr.eu

Denumirea măsurii de ajutor

Initiative Précise: Initiative zur Optimierung der präzisen elektrochemischen Prozesse für industrielle Serienfertigung in der Großregion

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Gesetz Nr. 938 betreffend Haushaltsordnung des Saarlandes (LHO) Vom 3. November 1971 in der Fassung der Bekanntmachung vom 5. November 1999 (Amtsbl. des Saarlandes 2000 S. 194), zuletzt geändert durch Art. 5 des Gesetzes vom 1. Dezember 2011 (Amtsbl. des Saarlandes I S. 556)

Tipul măsurii

ajutor ad hoc

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Data acordării ajutorului

Începând cu data de 22.11.2012

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Fabricarea de articole de robinetărie

Tipul de beneficiar

IMM – MHA Zentgraf GmbH & Co.KG

Valoarea totală a ajutorului ad hoc acordat întreprinderii

EUR 0,20 (în milioane)

Pentru garanții

EUR 0,20 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

103 GR 1 1 223 – EUR 0,20 (în milioane)

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Cercetare industrială [articolul 31 alineatul (2) litera (b)]

50 %

0 %

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://www.interreg-4agr.eu/de/projet-liste.php#

Numărul de referință al ajutorului

SA.36551 (13/X)

Stat membru

Italia

Numărul de referință al statului membru

ITD5

Numele regiunii (NUTS)

EMILIA-ROMAGNA

Mixte

Autoritatea care acordă ajutorul

Direzione Attività Produttive, Commercio e Turismo della Regione Emilia-Romagna/Direzione Generale A

Direzione Attività Produttive: Viale Aldo Moro, 44 — 40127 Bologna

Direzione Ambiente: Viale Aldo Moro n. 8 — 40127 Bologna

http://fesr.regione.emilia-romagna.it/che-cose-il-por-fesr/assi-pagine/asse-3-qualificazione-energetico-ambientale-e-sviluppo-sostenibile

www.ermesambiente.it

Denumirea măsurii de ajutor

POR FESR 2007-2013 — Asse III, Attività III 1.2 e Piano di Azione ambientale per un futuro sostenibile 2008-2010: Modalità e criteri per la concessione di contributi finalizzati alla rimozione dell’amianto dagli edifici, la coibentazione degli edifici e l’installazione di pannelli solari fotovoltaici

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Delibera della Giunta Regionale del 10 gennaio 2011 n. 15 pubblicata sul BURER n. 14 del 27 gennaio 2011 (parte seconda)

Tipul măsurii

Schemă

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Durata

15.11.2012-30.9.2013

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Toate sectoarele economice care pot beneficia de ajutor

Tipul de beneficiar

IMM

Valoarea anuală totală a bugetului previzionat în temeiul schemei de ajutor

EUR 1,02 (în milioane)

Pentru garanții

EUR 1,02 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

POR FESR «Competitività regionale e occupazione» 2007-2013 regione Emilia-Romagna

Decisione C(2007) 3875 – 7.8.2007

Codice CCI n. 2007 IT 16 2 PO 002 – EUR 0,33 (în milioane)

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Ajutoare de mediu pentru investiții în promovarea producției de energie din surse regenerabile de energie (articolul 23)

45 %

0 %

Ajutoare pentru investiții care le permit întreprinderilor să aplice standarde de protecție a mediului mai stricte decât cele comunitare sau să îmbunătățească nivelul de protecție a mediului în absența standardelor comunitare(articolul 18)

45 %

0 %

Ajutoare de mediu pentru investiții în măsuri de economisire a energiei (articolul 21)

45 %

0 %

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://fesr.regione.emilia-romagna.it/finanziamenti/bandi/bando-fotovoltaico-amianto

Numărul de referință al ajutorului

SA.36555 (13/X)

Stat membru

Țările de Jos

Numărul de referință al statului membru

Subsidie Energiesprong Flevogebouw

Numele regiunii (NUTS)

OVERIJSSEL

Zone neasistate

Autoritatea care acordă ajutorul

Ministerie van Binnenlandse Zaken en Koninkrijksrelaties, Directie CZW

Postbus 20011

2500 EA Den Haag

email: angelique.herwijnen@minbzk.nl

www.rijksoverheid.nl/ministeries/bzk

Denumirea măsurii de ajutor

Subsidie energiesprong Consortium Flevogebouw Zwolle

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Subsidiebesluit experimenten en kennisoverdracht wonen

Geldend op 18.4.2013

http://wetten.overheid.nl/BWBR0020333/geldigheidsdatum_18-04-2013

Regeling Subsidiebesluit experimenten en kennisoverdracht wonen

Geldend op 18.4.2013

http://wetten.overheid.nl/BWBR0020311/geldigheidsdatum_18-04-2013

Tipul măsurii

ajutor ad hoc

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Data acordării ajutorului

Începând cu data de 21.2.2013

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat, Dezvoltare (promovare) imobiliară, Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale

Tipul de beneficiar

IMM,întreprindere mare – Bemog Projectontwikkeling; Nikkels Bouwbedrijf; Seinen Energy solutions; Brenorm Installatiegroep

Valoarea totală a ajutorului ad hoc acordat întreprinderii

EUR 0,18 (în milioane)

Pentru garanții

EUR 0,18 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

—

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Ajutoare de mediu pentru investiții în măsuri de economisire a energiei (articolul 21)

40 %

0 %

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://www.rijksoverheid.nl/documenten-en-publicaties/besluiten/2013/03/14/beschikking-subsidie-energiesprong-flevogebouw.html

Numărul de referință al ajutorului

SA.36572 (13/X)

Stat membru

Spania

Numărul de referință al statului membru

ES51

Numele regiunii (NUTS)

CATALUNA

Mixte

Autoritatea care acordă ajutorul

Departamento de Empresa y Ocupación; Dirección general de Economía Social y Cooperativa i Trabajo Au

Sepúlveda, 148-150 08011 Barcelona

http://www.gencat.cat/temes/cat/treball.htm

Denumirea măsurii de ajutor

Acciones relativas a las unidades de apoyo a la actividad profesional en el marco de servicios de ayuda personal y social a las personas con discapacidad en los centros especiales de empleo.

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Orden EMO/66/2012, de 21 de marzo, por la que se aprueban las bases reguladoras para la concesión de subvenciones destinadas a la realización de acciones relativas a las unidades de apoyo a la actividad profesional en el marco de los servicios de ajuste personal y social de las personas con discapacidad en los centros especiales de empleo, y se abre la convocatoria para el año 2012.

RESOLUCIÓN EMO/577/2013, de 19 de marzo, de convocatoria para el año 2013

Tipul măsurii

Schemă

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Durata

1.1.2012-31.12.2013

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Toate sectoarele economice care pot beneficia de ajutor

Tipul de beneficiar

IMM,întreprindere mare

Valoarea anuală totală a bugetului previzionat în temeiul schemei de ajutor

EUR 41,00 (în milioane)

Pentru garanții

EUR 41,00 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

—

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Ajutor pentru compensarea costurilor suplimentare generate de încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap (articolul 42)

70 %

—

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://portaldogc.gencat.cat/utilsEADOP/PDF/6095/1232356.pdf

http://portaldogc.gencat.cat/utilsEADOP/PDF/6341/1291415.pdf

Numărul de referință al ajutorului

SA.36583 (13/X)

Stat membru

Ungaria

Numărul de referință al statului membru

—

Numele regiunii (NUTS)

Hungary

Articolul 107 alineatul (3) litera (a),Articolul 107 alineatul (3) litera (c)

Autoritatea care acordă ajutorul

Garantiqa Hitelgarancia Zrt.

1082 Budapest, Kisfaludy u. 32.

www.garantiqa.hu

Denumirea măsurii de ajutor

A Garantiqa Hitelgarancia Zrt által kezességvállalási díj csökkentése formájában nyújtott beruházási támogatás

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

2008. évi CII. törvény a Magyar Köztársaság 2009. évi költségvetéséről,

2012. évi CCIV törvény a Magyar Köztársaság 2013. évi költségvetéséről,

48/2002. (XII.28) PM rendelet a költségvetési viszontgaranciavállalásának és érvényesítésének részletes szabályairól

Tipul măsurii

Schemă

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Durata

13.5.2009-31.12.2013

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Toate sectoarele economice care pot beneficia de ajutor

Tipul de beneficiar

IMM

Valoarea anuală totală a bugetului previzionat în temeiul schemei de ajutor

HUF 6 000,00 (în milioane)

Pentru garanții

HUF 6 000,00 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

garantare

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

—

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

35 %

20 %

Ajutoare de mediu pentru investiții în măsuri de economisire a energiei (articolul 21)

60 %

20 %

Ajutoare de mediu pentru investiții în promovarea producției de energie din surse regenerabile de energie (articolul 23)

45 %

20 %

Cercetare fundamentală [articolul 31 alineatul (2) litera (a)]

100 %

—

Cercetare industrială [articolul 31 alineatul (2) litera (b)]

50 %

20 %

Dezvoltare experimentală [articolul 31 alineatul (2) litera (c)]

25 %

20 %

Schemă

50 %

20 %

35 %

20 %

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://net.jogtar.hu/jr/gen/hjegy_doc.cgi?docid=A0800102.TV

http://net.jogtar.hu/jr/gen/hjegy_doc.cgi?docid=A1200204.TV

http://www.njt.hu/cgi_bin/njt_doc.cgi?docid=65457.92922

http://www.garantiqa.hu/hu/letoltheto-dokumentumok/uzletszabalyzataink

http://www.njt.hu/cgi_bin/njt_doc.cgi?docid=65457.92920

Numărul de referință al ajutorului

SA.36607 (13/X)

Stat membru

Spania

Numărul de referință al statului membru

—

Numele regiunii (NUTS)

GALICIA

Articolul 107 alineatul (3) litera (a)

Autoritatea care acordă ajutorul

Instituto Enerxético de Galicia (Inega)

C/ Avelino Pousa Antelo, núm. 5

15707 (San Lázaro)

Santiago de Compostela (A Coruña)

http://www.inega.es/?idioma=es

Denumirea măsurii de ajutor

Ayudas del Inega para proyectos de energías renovables

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Resolución de 9 de abril de 2013 [Diario Oficial de Galicia (DOG) núm.73, de 16 de abril] por la que se establecen las bases reguladoras y se anuncia la convocatoria de subvenciones para el año 2013 a proyectos de energías renovables, con financiación procedente de fondos comunitarios derivados del Programa Operativo Feder Galicia 2007-2013

Tipul măsurii

Schemă

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Durata

22.4.2013-31.10.2013

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Toate sectoarele economice care pot beneficia de ajutor

Tipul de beneficiar

IMM,întreprindere mare

Valoarea anuală totală a bugetului previzionat în temeiul schemei de ajutor

EUR 2,10 (în milioane)

Pentru garanții

EUR 2,10 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

Feder 2007-2013 – EUR 1,10 (în milioane)

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Ajutoare de mediu pentru investiții în promovarea producției de energie din surse regenerabile de energie (articolul 23)

45 %

20 %

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://www.xunta.es/dog/Publicados/2013/20130416/AnuncioO3G1-090413-0001_es.pdf

Numărul de referință al ajutorului

SA.36611 (13/X)

Stat membru

Germania

Numărul de referință al statului membru

612-40306-BY/0008

Numele regiunii (NUTS)

BAYERN

Articolul 107 alineatul (3) litera (c)

Autoritatea care acordă ajutorul

Technologie- und Förderzentrum im Kompetenzzentrum für Nachwachsende Rohstoffe

Schulgasse 18,

94315 Straubing

www.tfz.bayern.de

Denumirea măsurii de ajutor

Bayern: Demonstrationsmaßnahmen zur Nutzung von Biomasse als regenerativer Energieträger (BioSol)

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Richtlinie zur Förderung von Demonstrationsvorhaben zur Nutzung von Biomasse als regenerativer Energieträger (BioSol),

Art. 23 und 44 der Bayerischen Haushaltsordnung und die Verwaltungsvorschriften hierzu.

Tipul măsurii

Schemă

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

—

Durata

1.5.2013-30.6.2014

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Toate sectoarele economice care pot beneficia de ajutor

Tipul de beneficiar

IMM,întreprindere mare

Valoarea anuală totală a bugetului previzionat în temeiul schemei de ajutor

EUR 0,70 (în milioane)

Pentru garanții

EUR 0,70 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

—

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Ajutoare de mediu pentru investiții în promovarea producției de energie din surse regenerabile de energie (articolul 23)

30 %

10 %

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

http://www.stmelf.bayern.de/mam/cms01/agrarpolitik/dateien/b_rili_biosol_2013.pdf

Numărul de referință al ajutorului

SA.36747 (13/X)

Stat membru

Marea Britanie

Numărul de referință al statului membru

—

Numele regiunii (NUTS)

UNITED KINGDOM

Articolul 107 alineatul (3) litera (a),Articolul 107 alineatul (3) litera (c),Zone neasistate,Mixte

Autoritatea care acordă ajutorul

Department of Energy and Climate Change

3 Whitehall Place, London, SW1A 2AW

https://www.gov.uk/renewable-heat-premium-payment-scheme#overview

Denumirea măsurii de ajutor

Amalgamation of all previous and future phases of

Renewable Heat Premium Payment – Social Housing Competitions

Temeiul juridic național (trimitere la publicația oficială națională)

Section 153 of Environmental Protection Act 1990

Tipul măsurii

Schemă

Modificarea unei măsuri de ajutor existente

SA.36747 replaces SA.34995, SA.35310, SA.34994, SA.35312, SA.34795, SA.34996 and SA.35311.

Durata

15.8.2011-30.6.2014

Sectorul (sectoarele) economic(e) vizat(e)

Lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat

Tipul de beneficiar

IMM,întreprindere mare

Valoarea anuală totală a bugetului previzionat în temeiul schemei de ajutor

GBP 23,22 (în milioane)

Pentru garanții

GBP 23,22 (în milioane)

Instrumentul de ajutor (articolul 5)

Subvenție directă

Trimitere la decizia Comisiei

—

În cazul cofinanțării din fonduri comunitare

—

Obiective

Intensitatea maximă a ajutorului în % sau valoarea maximă a ajutorului în moneda națională

Prime pentru IMM-uri în %

Ajutoare de mediu pentru investiții în măsuri de economisire a energiei (articolul 21)

60 %

20 %

Link către textul integral al măsurii de ajutor:

https://www.gov.uk/renewable-heat-premium-payment-scheme#overview

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

29.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 190/70

AJUTOR DE STAT – REPUBLICA ELENĂ

Ajutor de stat SA.31155 (2013/C) (ex 2013/NN) (ex 2010/N) – Ajutor de stat în favoarea Hellenic Postbank S.A. prin înființarea și capitalizarea băncii-punte „New Hellenic Postbank S.A.”

Invitație de a prezenta observații în temeiul articolului 108 alineatul (2) din TFUE

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2013/C 190/05)

Prin scrisoarea din data de 6 mai 2013, reprodusă în versiunea lingvistică autentică în paginile care urmează acestui rezumat, Comisia a comunicat Republicii Elene decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE privind măsura menționată anterior.

În termen de o lună de la data publicării prezentului rezumat și a scrisorii de mai jos, părțile interesate își pot prezenta observațiile privind măsura de ajutor pentru care Comisia inițiază procedura, la adresa:

European Commission

Directorate-General for Competition

State aid Greffe

1049 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

Fax +32 22961242

Aceste observații vor fi comunicate Republicii Elene. Păstrarea confidențialității privind identitatea părții interesate care prezintă observațiile poate fi solicitată în scris, precizându-se motivele care stau la baza solicitării.

TEXTUL REZUMATULUI

PROCEDURI

La data de 18 ianuarie 2013, autoritățile elene au înființat o instituție de credit temporară, și anume „New TT Hellenic Postbank S.A.” („New TT”), căreia i-au fost transferate activitățile comerciale viabile ale fostei TT Hellenic Postbank S.A. („TT”). În acest context, New TT a beneficiat de un ajutor de stat în valoare de 4,6 miliarde EUR de la Fondul elen de stabilitate financiară („Hellenic Financial Stability Fund” -HFSF).

În plus, la 25 mai 2009, TT beneficiase de o injecție de capital de 224,96 milioane EUR în cadrul schemei elene de recapitalizare (1). În plus, prin Decizia din 16 mai 2012 (2) privind ajutorul de stat SA.34115 (2012/NN) referitoare la rezoluția T Bank S.A. realizată în decembrie 2011, Comisia a autorizat, pentru o perioadă de șase luni, un ajutor de aproximativ de 678 milioane EUR destinat să faciliteze rezoluția bancară, considerat ca fiind compatibil cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”).

DESCRIEREA MĂSURILOR ÎN PRIVINȚA CĂRORA COMISIA INIȚIAZĂ PROCEDURA

În primul rând, la 18 ianuarie 2013, HFSF a acordat New TT un capital inițial de 500 de milioane EUR.

În al doilea rând, având în vedere că activitățile transferate de la TT la New TT conțineau active mai puține cu 4,1 miliarde EUR decât pasivele, HFSF a acoperit așa-numitul „deficit de finanțare” prin emiterea de obligațiuni în valoare de 4,1 miliarde EUR în favoarea New TT.

În al treilea rând, la 25 mai 2009 TT primise o injecție de capital de 224, 96 milioane EUR în cadrul schemei elene de recapitalizare.

În al patrulea rând, la 17 decembrie 2011, Banca Greciei a dat curs procedurii de rezoluție a T Bank printr-un ordin de transfer al activelor și pasivelor sale în favoarea TT. Având în vedere că valoarea pasivelor transferate era mai mare decât valoarea activelor transferate, deficitul de finanțare rezultat, de 676 956 514 EUR, a fost acoperit, în conformitate cu dispozițiile relevante, în cadrul sistemului de soluționare a crizelor bancare al Fondului elen de garantare a depozitelor și a investițiilor (FEGDI).

EVALUAREA MĂSURILOR

În primul rând, în ceea ce privește (i) injecția de capital în valoare de 0,5 miliarde EUR și (ii) acoperirea deficitului de finanțare în valoare de 4,1 miliarde EUR de către HFSF în favoarea New TT, Comisia consideră că ambele măsuri de ajutor reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În al doilea rând, în ceea ce privește recapitalizarea TT din 2009, Comisia a concluzionat deja în decizia sa de aprobare a schemei (3) că recapitalizarea acordată în cadrul schemei respective constituie ajutor de stat. În al treilea rând, în ceea ce privește ajutorul acordat T Bank, Comisia a stabilit, în decizia sa din 16 mai 2012 (4), că intervenția prin schema de rezoluție bancară a FEGDI constituie ajutor de stat.

Temeiul juridic pentru evaluarea măsurilor îl reprezintă articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE.

În ceea ce privește evaluarea compatibilității măsurilor menționate anterior cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE, acestea sunt evaluate de către Comisie luând drept temei juridic Comunicarea privind sectorul bancar (5), Comunicarea privind recapitalizarea (6) și Comunicarea privind restructurarea (7).

În ceea ce privește compatibilitatea măsurilor, Comisia consideră că injecția de capital și acoperirea deficitului de finanțare al New TT constituie forme de ajutor pentru salvare corespunzătoare pentru realizarea obiectivului de redresare a stabilității financiare a sistemului bancar din Grecia și a economiei elene, în ansamblu. Totuși, în acest stadiu, Comisia are îndoieli că suma de 4,6 miliarde EUR (0,5 miliarde EUR sub formă de capital și 4,1 miliarde EUR pentru acoperirea „deficitului de finanțare”) este limitată la minimum necesar și invită părțile interesate să formuleze observații cu privire la acest aspect. În plus, Comisia consideră că cele două măsuri sunt proporționale ca ajutor pentru salvare pe termen scurt, dar cere să se introducă rapid măsuri prin care să se asigure că ajutorul nu este utilizat pentru finanțarea creșterii sau măsuri care nu sunt strict necesare pentru restabilirea viabilității.

În ceea ce privește restabilirea viabilității pe termen lung în sensul Comunicării privind restructurarea, Comisia are îndoieli cu privire la capacitatea New TT de a-și restabili viabilitatea pe termen lung prin propriile mijloace, astfel cum este prevăzut în planul de restructurare prezentat Comisiei la 29 ianuarie 2013 și actualizat în martie 2013. Măsurile propuse în planul de restructurare pentru generarea de profituri în viitor par a fi foarte limitate. Aceste îndoieli se referă, în special, la reducerea limitată de personal și a numărului de filiale, precum și la utilizarea limitată a posibilelor sinergii, și anume integrarea deplină a T Bank. În acest context, Comisia nu are convingerea că New TT dispune de resursele necesare pentru a îndeplini obiectivele stabilite în planul de restructurare și, mai precis, pentru a obține profiturile viitoare planificate. Prin urmare, există riscul ca New TT să devină în final o bancă-punte care să depindă în mod repetat de ajutorul de stat. Prin urmare, în acest stadiu, Comisia consideră că reintegrarea TT într-o societate financiară rentabilă de mai mare anvergură ar crește perspectivele New TT de a fi viabilă. Comisia invită părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la aceste îndoieli.

În ceea ce privește partajarea sarcinii și limitarea ajutorului la minimul necesar, Comisia are îndoieli cu privire la faptul că ajutorul este limitat la minimum. În special, Comisia are îndoieli cu privire la faptul că se limitează la minimum costurile de restructurare, având în vedere că New TT trebuie să fie restructurată fără ajutor din afară, ceea ce atrage după sine creșterea costurilor de restructurare. Comisia invită părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la acest aspect.

În plus, Comisia observă că o mare parte din pierderile suportate în ultimii ani de TT provin din cedarea datoriei în favoarea statului, în speță prin participarea unor entități private și prin vânzarea către stat a obligațiunilor emise de guvernul elen, la o valoare cu mult sub cea nominală, la sfârșitul anului 2012. Aceste măsuri ar putea fi considerate ca fiind echivalente cu o plată efectuată de TT către stat și, prin urmare, ar putea constitui o justificare privind remunerația mai redusă a ajutorului pentru recapitalizare acordat ulterior de către stat pentru acoperirea deficitului de capital rezultat din cedarea datoriei în favoarea statului. Părțile interesate sunt invitate să își prezinte observațiile cu privire la acest punct de vedere.

În ceea ce privește denaturarea concurenței, se poate observa că TT deținea mult mai multe obligațiuni de stat grecești, având în vedere dimensiunea sa, față de alte bănci din Grecia. În acest stadiu, Comisia consideră că o investiție de o asemenea amploare în aceste obligațiuni ar putea reflecta asumarea inoportună a unor riscuri. Comisia invită părțile interesate să își prezinte observațiile și cu privire la acest aspect.

În conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului, orice ajutor ilegal poate face obiectul recuperării de la beneficiar.

TEXTUL SCRISORII

„The Commission wishes to inform the Hellenic Republic that, having examined the information supplied by your authorities on the aid measures referred to above, it has decided to initiate the procedure laid down in Article 108(2) of the Treaty on the Functioning of the European Union ("TFEU").

1. PROCEDURE

(1)

On 19 November 2008 (8), the Commission approved the Greek support measures for the credit institutions designed to ensure the stability of the Greek financial system (the "Scheme").

(2)

On 25 May 2009, TT Hellenic Postbank S.A. ("TT") received a capital injection of EUR 224.96 million under the Scheme.

(3)

The Greek authorities submitted information to the Commission on TT in February, March, May and June 2010.

(4)

By letter of 30 June 2010, the Commission's services requested the restructuring plan for TT to be submitted by 1 September 2010.

(5)

By letter of 22 July 2010, the Greek authorities requested an extension of the deadline for the submission of the restructuring plan until 30 September 2010. The Commission services agreed to the extension of the deadline on 23 August 2010.

(6)

On 1 October 2010, the Greek authorities submitted the initial restructuring plan for TT.

(7)

The restructuring plan was discussed between the Greek authorities and the Commission services in a series of meetings, teleconferences and other information exchanges between October 2010 and May 2011, in particular - amongst others - on 6 and 14 October 2010, 8 November 2010, 27 December 2010, 26 January 2011, 23 March 2011 and 13 April 2011.

(8)

On 17 December 2011, the Bank of Greece ("BoG") proceeded with the resolution of T Bank S.A. ("T Bank") by ordering a transfer of its good assets and liabilities to TT, which was already a shareholder of T Bank (holding around 32.9 % of its shares).

(9)

In March 2012, Greece and the EU/ECB/IMF updated the Memorandum of Economic and Financial Policies ("MEFP"). The MEFP sets out, among other economic and financial policies, that the Greek authorities have initiated an orderly resolution of TT through a Purchase and Assumption ("P&A") transaction. TT had been classified as non-viable in the framework of the viability assessment of all the Greek banks carried out by the BoG and its advisors, in consultation with the EU/ECB/IMF.

(10)

By decision of 16 May 2012 in State aid case SA.34115 (2012/NN) on the Resolution of T Bank (9), the Commission authorised an intervention by the Resolution scheme of the Hellenic Deposit and Investment Guarantee Fund ("HDIGF") for an amount of EUR 676 956 514 as compatible with the internal market on the basis of Article 107(3)(b) TFEU for a period of six months. In that decision, the Commission required the Greek authorities to submit an updated restructuring plan for TT within six months. That plan was to take into account the integration of T Bank's activities into TT. In the decision of 16 May 2012 the Commission could not definitively conclude on the compatibility of the resolution aid to T Bank since the buyer of the bank's activities – TT – was itself an aided bank on which the Commission had not yet taken a decision on its restructuring, as well as on the restoration of TT's long-term viability. The Commission could therefore not conclude on whether the transfer of T Bank to TT was an adequate way to restore the viability of the transferred entity.

(11)

Further correspondence took place between the Greek authorities and the Commission services between May and December 2012.

(12)

In January 2013, the Greek authorities submitted a draft restructuring plan for a bridge bank of TT. Due to the absence of buyers for TT, no P&A transaction (as envisaged in the MEFP) could take place and the creation of a bridge bank was considered as the only remaining solution for the resolution of TT. The bridge bank received aid from the Hellenic Financial Stability Fund (10) ("HFSF") which (a) covered the so-called "funding gap" of the transferred perimeter and (b) provided the bridge bank with initial share capital.

(13)

The establishment of the bridge bank and its restructuring plan were discussed by the Greek authorities and the Commission services in a series of meetings, teleconferences and other information exchanges between January and March 2013, in particular - amongst others – on 8, 11, 15, 22, 23 and 30 January and 12 March 2013.

(14)

For reasons of urgency, the Hellenic Republic exceptionally accepts that the present decision is adopted in the English language.

2. DESCRIPTION

2.1 TT Hellenic Postbank S.A.

(15)

TT was established in 1902 under the framework of the Hellenic Post Office Organisation. Until 2006, TT was a State-controlled special credit institution with activities limited to the granting of mortgages and consumer loans to public servants and publicly-owned companies. After having acquired a banking licence in 2006, TT expanded its activities to corporate finance and retail lending. In the same year, TT became listed on the Athens Stock Exchange through a public offering of 34.84 % of its existing shares. The Hellenic Republic remained its largest shareholder.

(16)

TT has a market share of 6 % in terms of deposits in Greece.

(17)

In 2009, when it received its first recapitalisation, TT had 146 own branches and 2 554 employees. TT had a balance sheet showing total assets of approximately EUR 16 billion and risk weighted assets ("RWA") of EUR 7.5 billion.

(18)

TT has a cooperation agreement with the Hellenic Post Office to market its products in approximately 800 branches of the latter. The contribution of that additional network to TT's services is 7 % of TT's total deposit base (which amounted to approximately EUR 12 billion in 2009).

(19)

Compared to its size, TT has a relatively large deposit base. TT had a loan-to-deposit ratio of less than 100 % in 2009.

(20)

On 25 May 2009, TT got a capital injection of EUR 224.96 million (corresponding to circa 2.9 % of its RWA at that time) under the Scheme (11) because its bank capital adequacy ratio ("CAR") was under the 10% minimum threshold set by the BoG for it.

(21)

On 3 July 2009, TT issued common shares in amount of EUR 526.3 million, which were then placed on the market. After the completion of the capital increases of May and July 2009, the bank's CAR amounted to approximately 17 %. TT's shareholding structure following the share capital increase of July 2009 was as follows: the Hellenic State with 44.04 % of which 10% was held through the Hellenic Post Office; individuals with 24.9 %; legal entities (domestic) owning 22.04 %; legal entities (international) owning 7.81 % and; own shares corresponding to 1.21 % ownership.

(22)

In April 2010, TT acquired 32.9 % of the share capital of Aspis Bank for an amount of EUR 28.56 million. After the acquisition, Aspis Bank was rebranded as T Bank. When that bank was acquired by TT, it was in a poor economic situation with the lowest capital adequacy among the Greek banks, insufficient liquidity and profitability.

(23)

Other participations held by TT are: (i) Post insurance (50 % shareholding), a company promoting and selling insurance and banc assurance products; and (ii) Attica Bank (22.4 % shareholding), one of the smallest banks (1.1 % market share in terms of total assets) in Greece.

(24)

On 17 December 2011, the BoG proceeded with the resolution of T Bank through a transfer order of its assets and liabilities to TT and at the same time, with the withdrawal of T Bank's license. T Bank was put into liquidation. TT acquired the package of assets and liabilities of T Bank as it had made the highest bid in the framework of an unconditional tender procedure open to other banks. The value of the net assets transferred from T Bank to TT at the resolution date amounted to EUR 1.5 billion (12). TT took over 75 branches with 853 employees of T Bank.

(25)

As a result, TT's total assets increased by 16 % to EUR 18 billion and its deposits by 15 % to EUR 13.5 billion, compared to the standalone basis (13). The acquisition of T Bank's assets had a negative impact on TT's capital adequacy due to the capital shortage of T Bank. However, TT's CAR stayed well above supervisory limit at the time as, on the consolidated basis, its CAR amounted to 15.7 %.

(26)

In March 2012, the BoG, based on an own ‧viability framework‧ methodology applied to the entire Greek banking system, declared TT to be an unviable bank as it was highly unlikely that TT could remain viable under its current state. The situation of TT gave rise several concerns. Firstly, TT booked an exceptionally high loss in 2011, due to the Private Sector Involvement (14) ("PSI"). TT had held a portfolio of Greek government bonds ("GGB") which, compared to its balance sheet size, was much higher than that of the other Greek banks. As a result of that very large loss, TT's capital became deeply negative. Secondly, TT faced a structural problem of a low profitability which had lasted since 2008.

(27)

The updated MEFP of March 2012 gives a preference to an orderly resolution of TT via a P&A transaction, implying that TT's good assets and liabilities would be put for sale to another existing bank. For that purpose, the BoG launched a call for an expression of interest to third parties for acquiring TT's good assets in December 2012. Three Greek banks expressed preliminary informal interest; however, by the deadline of 11 January 2013 for submitting binding offers, the Greek authorities had not received any such offers.

(28)

Therefore, in the absence of buyers, the Greek authorities considered that the creation of a bridge bank was the only remaining solution for the resolution of TT.

2.2. New TT Hellenic Postbank S.A.

(29)

On 18 January 2013, in the context of the Greek resolution framework (15) and in line with the provisions in the MEFP regarding the resolution of TT by January 2013, the Greek authorities announced the immediate creation and capitalisation of a temporary credit institution (a bridge bank) “New TT Hellenic Postbank S.A.” ("New TT"), following a decree adopted by the Ministry of Finance (16) on a proposal by the BoG. In that context, the HFSF covered the so-called "funding gap" of the transferred perimeter i.e. the difference between the fair value of the assets transferred to New TT and the nominal value of the liabilities transferred to it. Since the former is lower than the latter, New TT had received a package having a negative value, which was compensated by a grant from the HFSF. In addition, the HFSF provided initial share capital to New TT amounting to EUR 500 million, fully and immediately paid up by the HFSF. As a consequence, HFSF is the sole shareholder of New TT. TT's bank licence was terminated.

(30)

TT's sound business activities were transferred to New TT, in accordance with the recommendation of the BoG (17). Therefore, all the contractual relationships of TT with third parties were transferred to New TT. New TT received TT assets and liabilities such as cash, retail deposits and performing loans, central bank funding, GGB and T-Bills. Overall, EUR 10.8 billion assets ("Transferred Assets") were transferred to New TT.

(31)

A total amount of EUR 1.2 billion net assets were left into TT. In particular, non-performing loans, tax assets and liabilities of TT, and levies and duties of any kind were included in "non-transferred" items. Those residual assets remaining in TT will be resolved through liquidation.

(32)

New TT was only fully operational as from 21 January 2013 as the operations of New TT were suspended from 4 to 21 January due to a strike of its employees. After the trade unions approved the tentative deal as regards the employment contracts, the operations of New TT could be resumed.

(33)

On 30 January 2013, New TT signed new contracts with all the employees of TT. In that context, New TT reduced its annual personnel costs on average by 30% and started with 2 998 employees of TT as well as another 358 outsourced employees, resulting in a total bank staff of 3 356. New TT has a network of 217 branches and 300 automated teller machines ("ATM").

2.3 New TT's restructuring plan

(34)

On 29 January 2013, the Greek authorities submitted an initial restructuring plan for New TT. The draft was updated in March 2013. The plan foresees the restructuring to take place between 2013 and 2017 ("the restructuring period")

(35)

The main strategic objective of New TT is to improve the bank's investor attractiveness and financial results with the aim of selling it to a third party. For that purpose, New TT's restructuring plan foresees an employee cost reduction with the implementation of a Voluntary Retirement Scheme ("VRS"), as well as operating cost reductions assuming a steady amount of assets.

(36)

Firstly, the VRS targets between 520 and 900 exits at a cost of approximately EUR 39 - 45 million, depending on the take-up by employees. A fully subscribed VRS would allow for annual savings of EUR 22 million. However, it is currently not clear when the VRS will be implemented. Moreover, there is still no concrete plan on the table as regards the future of the 358 outsourced staff that New TT employs.

(37)

In a base scenario assuming the implementation of the VRS, the restructuring plan foresees a steady number of employees of 2 478 during the restructuring period. According to the plan, the number of branches will also remain steady, at 197 during the same period, resulting in 12.6 employees per branch as from 2013 until 2017. 20 branches have been closed since the creation of New TT.

(38)

Secondly, regarding the reduction of operating costs, an agreement with the Hellenic Post Office has been achieved in order to reduce the network usage cost. In addition, New TT has already simplified its organizational structure, reducing its seven main divisions to five, a 29 % reduction in the number of departments. The plan also foresees a reduction in marketing and promotional costs. Non-essential on-going projects will be, or already have been, stopped.

(39)

Furthermore, New TT intends to re-price its loans and deposits in order to achieve a significant increase in its net interest income. On that basis, the plan foresees that New TT would become profitable again in 2014-2015. In the base scenario, its net interest income would increase from EUR 132 million in 2013 to EUR 325 million in 2017, while its total operating income would increase from EUR 156 million in 2013 to EUR 339 million in 2017. New TT's personal expenses would be reduced to EUR 80 million in 2017, against equivalent expenses of EUR 149 million in 2012 for TT. Other operating costs would decrease by approximately 15 % from EUR 95 million in 2012 (compared to TT) to an annual average of EUR 80 million in the period 2015-2017. New TT's profit after tax would amount to EUR 123 million in 2017, resulting in a return on equity ("RoE") of 15.2 % in 2017.

(40)

As regards assets, New TT aims to have a relatively steady amount of total assets, of around EUR 12.5 billion during the restructuring period. New TT intends to shift its assets mix from core lending activities of mortgages and consumer loans into corporate banking. New TT's corporate lending activities are expected to double in the restructuring period, i.e. from EUR 1 billion to EUR 2.1 billion.

(41)

As regards funding, the ECB's exposure will be totally eliminated and 100 % of emergency liquidity assistance ("ELA") funding dependence will be replaced with market funding. The bank's deposit base will, on the other hand, remain stable.

2.4. Aid measures

(42)

There are four aid measures which are relevant to the situation of TT, which will be described in chronological order. Firstly, on 25 May 2009, TT got a capital injection of EUR 224.96 million (corresponding to approximately 2.9 % of the bank's RWA at that time) in the form of preference shares under the Scheme (18) ("measure C"). The injection was made because TT's CAR amounted to 8 %, which was below the minimum threshold of 10 % set by the BoG. The measure increased TT's CAR from 8.74 % (as of March 2009) to 10.96 %.

(43)

That capital injection took the form of the issuance by TT of 60 800 000 non-voting, non-listed, non-transferable, tax deductible, non-cumulative preference shares. The issue price of EUR 3.70 for each share was fully subscribed and paid by the Hellenic Republic with bonds of equivalent value (19). Those preference shares pay a non-cumulative dividend of 10 %, subject to meeting the minimum CAR requirements set by the BoG and to the availability of after-tax net profits or distributable reserves in accordance with article 44a of C.L. 2190/1920. During the five years following the issuance of the preference shares, the Greek Ministry of Finance could either convert the preference shares into ordinary shares in case of insufficient regulatory capital, or redeem TT's preference shares.

(44)

Secondly, on 17 December 2011, the BoG proceeded with the resolution of T Bank by ordering the transfer of its assets and liabilities to TT and withdrawing T Bank's license, in accordance with the law on resolution (Law 4021/2011). T Bank was put into liquidation. In that context, the fair value of the liabilities transferred from T Bank to TT amounted to EUR 2 160 182 164 and the fair value of the transferred assets amounted to EUR 1 483 225 650. The difference was a so-called "funding gap" of EUR 676 956 514, which was covered by the Resolution Scheme of the HDIGF ("measure D"). (20)

(45)

Thirdly, on 18 January 2013, the HFSF provided New TT with its initial capital of EUR 500 million, in exchange for which the HFSF received common shares with a nominal value of EUR 1 each ("measure A").

(46)

Finally, the Transferred Activities from TT to New TT contained a funding gap of EUR 4.1 billion resulting from the difference between assets and liabilities. As a result, the HFSF, by taking over the obligations of the HDIGF (in line with the provisions of L. 4051/2012 which clarify that, as from February 2012, the HFSF will take over HDIGF's obligation), made up for that funding gap by granting EFSF bonds worth EUR 4.1 billion to New TT ("measure B"). The measure was granted on 18 January 2013.

(47)

Table 1 summarizes those four aid measures.

Table 1: Overview of the aid measures

	Nature of aid	Legal entity which formally received the aid measure	Aid amount (in EUR million)
Measure A	Recapitalisation	New TT (bridge bank)	500
Measure B	Funding gap	New TT (bridge bank)	4 100
Aid to the other entities
Measure C	Recapitalisation	TT	224.96
Measure D	Funding gap	TT	678

3. ASSESSMENT

3.1 Existence of State aid within the meaning of Article 107(1) TFEU and quantity of State aid

(48)

The Commission has to first assess whether measures A, B, C and D constitute State aid within the meaning of Article 107 (1) TFEU. According to that provision, State aid is any aid granted by a Member State or through State resources in any form whatsoever which distorts, or threatens to distort, competition by favouring certain undertakings or the production of certain goods, in so far as it affects trade between Member States.

Measure A

(49)

The Commission notes that the capital injection by the HFSF into New TT, amounting to EUR 500 million (Measure A), was provided by the HFSF, an entity set up and financed by the Greek State. In the Commission decision approving the recapitalisations under the HFSF as compatible State aid (21), the Commission notes that the HFSF receives its resources from the State and its activities are considered imputable to the State. It will stay in place until 2017 and after that its profits or losses will be borne by the State. (22) In the present case, the Commission similarly concludes that measure A was financed by the State or through State resources.

(50)

The Commission further notes that the capital injection provided a selective advantage to New TT, since it was a measure concerning New TT alone which enabled it to obtain capital it could not have found on the market. Given TT's precarious financial situation and the challenging economic situation in Greece which directly affects the banking sector, it is highly doubtful that any private investor would have injected capital into New TT under those conditions.

(51)

Furthermore, New TT, although a bridge bank, competes with other banks amongst which are subsidiaries and branches of foreign banks. Even if there has been a general withdrawal of foreign banks from the Greek market (e.g. sale of their Greek banking activities by Credit Agricole, Société Générale and BCP), any selective advantage may affect the timing and condition of a return of some foreign banks to the Greek market. Therefore, the capital injection may have an effect on trade and may also distort competition between the Member States.

(52)

The Commission concludes therefore that the capital injection by the HFSF into New TT constitutes State aid for the purposes of Article 107(1) TFEU.

Measure B

(53)

As regards measure B, the Commission notes that it was also granted by the HFSF. Therefore, on the basis of the above argument for measure A as described in the recital 49, the Commission considers that measure B contains State resources and is imputable to the State.

(54)

As regards the existence of a selective advantage, it should be recalled that measure B is a grant by the HFSF to New TT that covers a funding gap between the fair value of the assets transferred from TT and the nominal value of the transferred liabilities. Because that package of assets and liabilities had a negative value of more than EUR 4 billion, if measure B had not been granted to New TT, it would not have been possible to transfer TT's activities to another legal entity. They would then have been left in the liquidated TT and hence discontinued. Measure B thus allows the continuation within New TT of the economic activities previously carried out within TT. As measure concerns the transferred activities of TT and no other market operator it is by definition selective. The Commission considers New TT to be the economic beneficiary of the measure as it harbours TT's economic activities which continue to exist thanks to measure B.

(55)

In its earlier decisions (23) on resolution supported by State measures, the Commission already observed that all the key productive banking assets (employees, branches, deposits, part of the loans, as well as central services and infrastructure) were transferred to the bridge bank or to the buying bank. No private investor would have made such an investment if the funding gap was not covered.

(56)

Measure B distorts competition and affects trade for the reasons already developed in respect of measure A at recital 51. That selective advantage distorts competition by keeping the transferred activities alive and allowing them to continue competing on the market (24), when the BoG declared TT to be unviable.

(57)

The Commission concludes therefore that the capital injection into New TT by the HFSF aimed at covering the funding gap constitutes State aid falling for the purposes of Article 107(1) TFEU.

Measure C

(58)

As regards the recapitalisation of TT in 2009 (Measure C), that capital injection was granted under the Scheme (25). In the decision approving the Scheme, the Commission already concluded that recapitalisations granted under that Scheme would constitute State aid.

Measure D

(59)

The Commission recalls that it has already established in its decision of 16 May 2012 (26) that measure D, the intervention by the Resolution scheme of the HDIGF in the amount of approximately EUR 0.68 billion in favour of T Bank's assets which were transferred to TT, constitutes State aid.

3.2 Compatibility of the aid

3.2.1. Legal basis for the compatibility assessment

(60)

Article 107(3)(b) TFEU provides the legal basis for the Commission to declare aid compatible with the internal market if it is intended “to remedy a serious disturbance in the economy of a Member State”. The Commission has acknowledged in several recent Greek State aid cases in the banking sector that there is a threat of serious disturbance in the Greek economy and that State support of banks is suitable to remedy that disturbance. (27) Despite a slow global economic recovery that has taken hold since the beginning of 2010, the Commission still considers that the requirements for State aid to be approved pursuant to Article 107(3)(b) TFEU are fulfilled in view of the reappearance of stress in financial markets. In December 2011 the Commission confirmed that view by adopting the Communication (28) on the application, from 1 January 2012, of State aid rules to support measures in favour of banks in the context of the financial crisis which prolongs the application of those State aid rules.

(61)

In the light of the foregoing considerations, the Commission accepts that the capital injections by the HFSF (measure A) and the grant by the HFSF to cover the funding gap (measure B) can be analysed as State aid measures taken to avoid a serious disturbance in the economy of Hellenic Republic. In its decisions on the Scheme and on the resolution of T Bank, respectively, the Commission had already accepted that Article 107(3)(b) TFEU was the appropriate legal instrument to assess the recapitalisation of TT (measure C) and the resolution aid to T Bank (measure D).

3.2.2. Compatibility assessment

(62)

The compatibility of the measures A, B, C and D with Article 107(3)(b) TFEU are assessed by the Commission in light of the Banking Communication (29), the Recapitalisation Communication (30) and the Restructuring Communication (31).

(63)

In line with the general principles underlying the State aid rules of the Treaty and taking into account the global financial crisis and the systemic risk associated with it, the Banking Communication (point 15) requires that all measures have to be:

a.	Appropriate: The aid has to be well-targeted in order to be able to achieve effectively the objective of remedying a serious disturbance in the economy;

b.	Necessary: The aid measure must, in its amount and form, be necessary to achieve its legitimate purpose of remedying a serious disturbance in the economy and must, therefore, not exceed the necessary minimum amount to attain that effect;

Proportionate to the challenge faced: The distortions of competition resulting from the aid granted must be avoided or minimized as far as possible. Therefore, the aid measures must be designed in such a way as to minimize negative spill-over effects on competitors, other sectors and other Member States.

(64)

The Recapitalisation Communication further details the level of remuneration required for State capital injections.

(65)

Finally, the Commission should assess the measures under the Restructuring Communication, according to which a restructuring plan needs to: (i) demonstrate how the bank will restore long-term viability without State aid as soon as possible; (ii) address moral hazard by imposing appropriate own contribution ("burden-sharing") by the aid beneficiary to the restructuring costs; as well as (iii) ensure a competitive banking sector by limiting distortions of competition resulting from the aid granted, to the minimum necessary.

3.2.3. Compatibility with the Banking and Recapitalisation Communications

(66)

The Commission will first assess whether measures A and B can be temporarily approved as rescue aid. It will then review the situation as regards the compatibility of measures C and D.

a. Appropriateness of measures A and B

(67)

As regards the measure A, the capital injection from the HFSF was needed in order to have capital in New TT and to enable New TT to adhere to the minimum capital adequacy ratio set by the BoG.

(68)

The Commission considers that the capital injection of EUR 500 million is appropriate as rescue aid since it enabled the transfer of the economic activities of TT to New TT. Hence, the economic activities have not been wound-up. An immediate winding-up of TT's activities could have led to a bank run and could have triggered a serious disturbance on the Greek financial markets. A serious disturbance on the Greek financial markets could be avoided through the creation of New TT and the transfer of TT's economic activities into New TT.

(69)

On that basis, the Commission finds that the measure A is appropriate as rescue aid.

(70)

As regards measure B, the intervention by HFSF was needed in order to fill the gap between the fair value of TT's assets and the nominal value of its liabilities which were transferred to New TT.

(71)

The Commission considers that measure B is appropriate as rescue aid because it helps keep alive TT's economic activities which were transferred to New TT. Without measure B, those activities would not have been able to continue, as TT was on the verge of bankruptcy and in current difficult market conditions no bank would have acquired a package having a negative value (i.e. with the fair value of the assets lower than the fair value of the liabilities). The measure thereby ensures that financial stability in Greece is maintained in the short-term. On that basis, the Commission finds that the measure B is appropriate as rescue aid.

b. Necessity of measures A and B – limitation of the aid to the minimum

(72)

According to the Banking Communication, the aid measure must, in its amount and form, be necessary to achieve the objective. It implies that the capital injection must be of the minimum amount necessary to reach the objective.

(73)

As regards measure A, the Commission has doubts that the amount is limited to the minimum necessary because the Member State envisages as one possible option that New TT is to be restructured on a stand-alone basis. The Commission doubts that the bank can be viable on a stand-alone basis. Hence, the Commission is of the opinion that State aid may be used for an option which is not realistic in the long-term. The Commission is of the opinion that the Hellenic Republic should also assess other options, which might be less expensive than the stand-alone option. At this stage the Commission is of the preliminary view that the stand-alone option might not be the cheapest option available and therefore it doubts that the State aid is limited to the minimum necessary. The Commission invites interested parties to provide comments on that issue.

(74)

As regards measure B, the Commission doubts that the amount exactly covers the difference between the fair value of the transferred assets and the nominal value of the transferred liabilities. That amount may be excessive. Therefore, the Commission would ask for more detailed information regarding the exact amount of assets and liabilities that were and were not transferred to New TT, as well as additional information regarding the pricing model used.

(75)

Furthermore, regarding the remuneration of measures A and B, the Commission has doubts on whether New TT will be able to sufficiently remunerate the State for the aid it received. The Commission observes that, in line with the Recapitalisation Communication, any recapitalisation of banks should, in principle, reflect the risk profile of the beneficiary, i.e. not fundamentally sound banks or, unviable banks, should pay higher remuneration than those that are fundamentally sound. The Commission notes that capital assistance to a bank which is unable to sufficiently remunerate the State for the received recapitalisation may only be accepted upon condition that (i) either the bank is wound-up, or (ii) a far-reaching restructuring plan is set-up, including a change in management and corporate governance where appropriate. In the present case, the Commission has doubts on whether New TT is a fundamentally sound bank and observes that New TT is not able to remunerate the measure A, the recapitalisation. In addition, no remuneration is foreseen for measure B, in the sense that the State did not receive any ownership rights in exchange. The coverage of the funding gap is therefore a definitive cost for the State without offsetting future revenues.

(76)

In conclusion, on a preliminary basis, the Commission considers that the forms taken by measures A and B to be necessary as rescue aid to achieve the objective of restoring financial stability in the Greek banking system and economy as a whole.

(77)

However, at this stage, the Commission doubts whether the amount of EUR 4.6 billion (measures A and B) is limited to the minimum. The Commission underlines that the absence of remuneration triggers a need for in-depth restructuring.

c. Proportionality of measures A and B – measures limiting negative spill-over effects

(78)

The Commission notes that the legal entity TT will be liquidated and will exit the market. However, thanks to measures A and B, the economic activities of TT continue to exist in New TT, thereby producing negative spill-over effects. New TT should be rapidly subject to measures that will limit negative spill-over effects.

(79)

The Commission considers that measures A and B are proportionate as rescue aid in the short-term, but require measures to be introduced rapidly to ensure aid is not used to fund growth or measures not strictly necessary to restore viability.

d. Compatibility of measures C and D

(80)

For measure C, the Greek authorities submitted a restructuring plan for TT Bank on 1 October 2010 in line with the requirement of the Scheme. Because of the rapid and substantial changes in the Greek banking sector since then, while there have been extensive exchanges between the Greek authorities and the Commission services, it has not yet been possible to take a final view on that restructuring plan. In the meanwhile, the situation of TT Bank has altered so significantly that the restructuring plan which was submitted in 2010 is no longer pertinent. It is therefore necessary, in line with point 16 of the Restructuring Communication, to examine measure C in light of the updated restructuring plan presented in March 2013.

(81)

In its decision of 16 May 2012, the Commission temporarily approved measure D, the resolution aid of T Bank, as compatible rescue aid for six months as from the date of adoption of that decision on the basis that the Greek authorities would submit to the Commission, within that six-month period, an updated restructuring plan for TT which took into account the integration of T Bank's activities into TT. In that decision of 16 May 2012, the Commission could not conclude that the transfer of T Bank's activities into TT allowed the restoration of their viability since TT was itself an aided bank required to submit a restructuring plan. The Commission could therefore not give a definitive approval of the aid to T Bank’s activities which were transferred to TT.

(82)

The decision of 16 May 2012 further concluded that the temporary authorisation of the aid would be automatically prolonged on submission of an updated restructuring until the Commission reached a final restructuring decision on TT's restructuring plan. (32)

(83)

The Commission first notes that no standalone restructuring plan for TT was submitted by the Greek authorities by the end of the six-month period. While the Commission regrets that omission by the Greek authorities, it accepts that delayed submission was understandable since, as indicated previously, it has been required in the meantime in the MEFP that TT be resolved. Moreover, the Greek authorities submitted a restructuring plan for New TT in January 2013 which deals with the activities transferred from T Bank to TT. It is therefore necessary to examine the compatibility of measure D as restructuring aid in light of the compliance with the Restructuring Communication of the plan submitted by the Greek authorities in January 2013 and updated in March 2013. Until the Commission has taken a final decision on measures A, B, C and D as restructuring aid, the Commission considers that Measure D can be approved provisionally as rescue aid.

3.2.4. Compatibility with the Restructuring Communication

(84)

Because measures A, B, C and D all have the effect of allowing New TT to continue to operate on the market, the Commission must assess them individually and in combination in order to ensure that, as indicated in its Restructuring Communication, the restructuring plan will restore the viability of the company within a reasonable time span, that the aid granted by the measures is limited to the minimum necessary and ensures adequate burden-sharing, and that such aid is accompanied by measures which sufficiently limit distortions of competition.

3.2.4.1. Restoration of long-term viability

(85)

Under the HFSF law, the HFSF has the obligation to sell the shares it owns in any bridge bank after a number of years. Since the obligation is only to sell the shares, it can be a sale to any type of investor. Thus the sale does not necessarily entail the integration of New TT into a larger banking group; New TT could remain a standalone bank with only change being that it would have a new shareholder, for instance, a private equity group. Given the uncertainty about the type of the future owner, the notified restructuring plan is based on the continuation of the operations of the bank on a stand-alone basis, i.e. not merged into a larger bank.

(86)

As the Commission has indicated in its Restructuring Communication, the restructuring plan must restore the viability of the company within a reasonable time span. In that regard, the Commission notes positively that New TT reduced on average by 30 % annual personnel costs in January 2013.

(87)

However, the Commission has doubts that New TT will be able to restore its long-term viability on a stand-alone basis, as planned in the restructuring plan submitted to the Commission.

(88)

According to the restructuring plan, New TT plans to be profitable as of 2014. However, the proposed measures to generate profits in the future are very limited. Firstly, it is not clear whether New TT will manage to further reduce its personnel. Currently, the bank seems overstaffed compared to the services New TT offers. Moreover, the implementation of the VRS is uncertain as regards the timing and the acceptance rate by the employees. In that context, the VRS targets up to 900 potential persons and New TT plans to reduce headcount by approximately 520, as described in recital (36). No further steps are proposed in the restructuring plan to reduce personnel costs. For instance, no further indications are given as regards the future of 358 outsourced staff.

(89)

As regards branches, no further closure of branches is foreseen beyond the closing of 20 branches already implemented since the creation of the bridge bank. Additionally, the branches of TT are in the main cities, especially in the Attica region. TT took over T Bank in 2011, which had a similar concentration of branches presence in the Attica region. A rationalisation of the branch network did not take place after the acquisition of T Bank. T Bank seems to remain operating as a separate entity, on a separate IT-platform as well as having a different risk management system. Therefore, the Commission has doubts whether the potential to achieve synergies has been used. It doubts that viability can be restored by keeping T Bank separate, which was itself a non-viable bank.

(90)

Beside those limited cost-cutting measures, New TT's restructuring plan foresees re-pricing of loans and deposits. New TT aims at decreasing the deposit margins on existing deposits while, at the same time, increasing loan margins on new loan production. In that respect, the restructuring plan foresees that the interest margins paid by New TT on deposits will be decreased by 150 basis points ("bp") during 2013-2014 and a further 60 bp during 2015-2017. Loan margins will on the other hand increase by 70bp during 2013-2017. On that basis the interest income of New TT would significantly increase from EUR 433 million in 2013 to EUR 615 million in 2017. However, the Commission doubts that such ambitious re-pricing can be successfully implemented without losing a significant amount of customers and without making risky lending.

(91)

In that respect, the Commission observes that New TT intends to double its corporate loan book. However, it is not clear how New TT intends to achieve that significant increase. In the past the corporate segment was relatively small compared to the other activities of TT because TT entered that segment only in 2009. That loan portfolio has generated significant losses since then. It is therefore doubtful whether New TT has the expertise to grow in that segment on a viable and profitable basis.

(92)

Therefore it is questionable whether New TT has the resources to achieve the increase of income planned in the restructuring plan.

(93)

Net interest income is an important income driver. If New TT does not manage to achieve the planned strong growth rate, it will not achieve the planned future profits or it will generate further losses in the future.

(94)

There is therefore a risk of New TT ending up as a bridge bank, repeatedly relying on State aid.

(95)

The Commission is at this stage of the opinion that the reintegration of TT into a larger viable financial company would increase the viability prospects of New TT. It would allow significant rationalisation of costs, would facilitate the re-pricing of deposits and of new loans, and would allow a wider range of products to be offered to customers, thereby achieving higher income through cross-selling.

(96)

The Restructuring Communication provides that if a bank cannot return to viability on a stand-alone basis, viability can be restored through a sale and integration into a larger entity. In that respect, point 17 of the Restructuring Communication clarifies that the sale of an ailing bank to another financial institution can contribute to restoring long-term viability, if the purchaser is viable and capable of absorbing the transfer of the ailing bank and may help restoring market confidence.

(97)

In conclusion, the Commission doubts that the restructuring plan submitted to the Commission on 29 January 2013 and updated in March 2013 will restore New TT's long-term viability. It therefore doubts that measures A and B can be found compatible with the Restructuring Communication.

(98)

Since the Commission has doubts about the restoration of the long-term viability of New TT which harbours the economic activities previously carried out within TT, including T Bank, the Commission has also to open a formal investigation procedure on whether measure D (coverage of the funding gap granted to the transferred activities of T Bank) and measure C (the recapitalisation of TT in 2009) offered a long-term solution for New TT's viability and hereby invites the Greek authorities to submit further information on that subject.

3.2.4.2 Burden-sharing and limitation of the aid to the minimum necessary

(99)

The Commission has doubts that the aid is limited to the minimum. In particular, the Commission doubts that the restructuring costs are limited to the minimum, because New TT is restructured on a stand-alone basis, which inflates the restructuring costs. The Commission doubts that New TT can be made viable on a stand-alone basis without incurring high costs, in particular to develop a sustainable personnel strategy, optimize the branch network, shift its assets mix to corporate lending and integrate T Bank, which includes developing a viable IT infrastructure and risk management structure. At this stage the Commission considers that the stand-alone option might not be the cheapest option and doubts that the State aid is limited to the minimum.

(100)

Concerning burden-sharing of shareholders and subordinated debt holders, the Commission notes that the shareholders and subordinated debt holders were not transferred to New TT but have remained in the entity in liquidation. Therefore, there is a high probability that they will lose their investments. That burden-sharing reduces the aid amount needed. Hence, the Commission considers that sufficient burden-sharing of shareholders and subordinated debt holders is achieved.

(101)

As regards the remuneration of the aid, the Greek State could expect to recover only part of the capital injections by the HFSF amounting to a total of EUR 500 million (Measure A). There will be no remuneration for the HFSF for covering the funding gap between assets and liabilities (Measure B). Further there is a very small likelihood of recovering much of the amount contributed by the HFSF. It is therefore highly probable that the EUR 4.1 billion granted is definitively lost.

(102)

Therefore the Commission considers that the burden-sharing, even if it probably represents the maximum of what is feasible for that distressed bank i.e. New TT, does not seem to meet the Communication's requirements. If that is the case, the absence of remuneration triggers the need for in-depth restructuring, both in terms of viability measures and in terms of measures to limit distortions of competition.

(103)

The Commission observes that a large part of the losses incurred in the last years stems from a waiver of debt in favour of the State i.e. through the PSI and through the sale of GGB to the State at a deep discount to par at the end of 2012. Those measures could be considered as equivalent to a payment by the bank to the State and therefore justify a lower remuneration on the subsequent recapitalisation aid granted by the State to cover the capital holes stemming from the debt waiver in favour of the State. The Member State authorities and interested parties are invited to comment on that view.

3.2.4.3 Distortion of competition

(104)

New TT has received EUR 4.6 billion of aid (EUR 0.5 billion in form of capital and 4.1 billion in form of "funding gap" coverage) which is a considerable amount of aid. That aid represents more than 70% of TT's RWA and more than 90% of New TT's RWA. Further the Commission notes that TT (which is the legal entity which previously performed the activities which are now harboured in New TT) had received aid in the past: TT received under the Scheme (33) a first capital injection of EUR 224.96 million in form of preference shares (measure C). Furthermore, on the resolution of T Bank, the transferred activities of T Bank, which were transferred to TT, received a resolution aid of approximately EUR 678 million (measure D). Such amounts of aid normally call for a deep restructuring and reduction of the market presence of the bank. Those requirements are even more acute if there is no remuneration of the aid, most of which will never be recovered. At the same time, a significant part of the losses which the bank incurred in recent years do not seem to stem from risk-taking activities but from the holding of government bonds. That factor may justify the view that the aid is creating fewer distortions of competition. However, it has also to be observed that TT was holding proportionally to its size far more GGBs than the other banks in Greece. At this stage, the Commission considers that apparently excessive investment in GGBs could reflect some inappropriate risk-taking. The authorities and interested parties are invited to comment on that view.

(105)

In terms of market presence, the Commission observes that the creation of the bridge bank is not a real resolution of TT as the restructuring plan of New TT foresees that New TT remains on the market nearly as TT was before.

(106)

TT was a medium-sized bank in Greece (approximately 6 % in terms of deposits). TT's assets and liabilities transferred into New TT are relatively small when compared with the size of the Greek banking system. Also, the bank has no foreign activities. Therefore, despite the exceptionally large aid amount, the distortions of competition caused by the aid to New TT could be considered to be rather limited.

(107)

However, to limit the risk that New TT would offer interest rates on deposits which are much higher than the interest rates on deposits of most of the competitors, a price leadership ban may be contemplated for New TT. Such a price leadership ban would decrease the probability that New TT uses the State aid to pay high interest rates and distorts competition on the market for deposits. Furthermore, to ensure that New TT does not expand its business and to limit the competition distortions, the Commission is of the view that some behavioural measures such as an acquisition ban and a ban on strong growth in lending would seem necessary.

(108)

At this stage, the Commission therefore doubts that sufficient measures are taken to limit undue distortions of competition.

3.3 Conclusion

(109)

In the light of the foregoing considerations, the Commission decides that measures A, B, C and D constitute State aid within the meaning of Article 107(1) TFEU and approves them provisionally as rescue aid. It doubts that those measures may be found compatible with the internal market pursuant to Article 107(3)(b) TFEU as restructuring aid, as they do not seem to comply with the requirements of the Restructuring Communication.

The Commission has accordingly decided to consider the aid to be temporarily compatible with the internal market within the meaning of Article 107(1) TFEU. Moreover, and in the light of the foregoing considerations, the Commission, acting under the procedure laid down in Article 108(2) of the TFEU, requests the Hellenic Republic to submit its comments and to provide all such information as may help to assess the restructuring aid, within one month of the date of receipt of this letter. In particular, it requests the Hellenic Republic to submit a new restructuring plan for New TT which addresses the Commission's doubts expressed in this decision. It requests your authorities to forward a copy of this letter to the potential recipient of the aid immediately.

The Commission wishes to draw the attention of the Hellenic Republic to Article 14 of Council Regulation (EC) No 659/1999, which provides that all unlawful aid may be recovered from the recipient.

Finally, the Commission warns the Hellenic Republic that it will inform interested parties by publishing this letter and a meaningful summary of it in the Official Journal of the European Union. It will also inform interested parties in the EFTA countries which are signatories to the EEA Agreement, by publication of a notice in the EEA Supplement to the Official Journal of the European Union and will inform the EFTA Surveillance Authority by sending a copy of this letter. All such interested parties will be invited to submit their comments within one month of the date of such publication.”

(1) A se vedea Decizia Comisiei din 19 noiembrie 2008 privind ajutorul de stat N 560/2008 - „Măsuri de sprijin pentru instituțiile de credit din Grecia”, JO C 125, 5.6.2009, p. 6. Schema a fost prelungită de mai multe ori.

(2) Decizia Comisiei din 16 mai 2012 în cazul SA.34115 (2012/NN) „Resolution of T Bank”, JO C 284, 20.9.2012, p. 9.

(3) A se vedea nota de subsol 1.

(4) A se vedea nota de subsol 2.

(5) A se vedea Comunicarea Comisiei - Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare, în contextul actualei crize financiare mondiale, JO C 270, 25.10.2008, p. 8.

(6) Comunicare a Comisiei – Recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței, JO C 10, 15.1.2009, p. 2.

(7) Comunicare a Comisiei - Restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, JO C 195, 19.8.2009, p. 9.

(8) See Commission decision of 19 November 2008 in State aid N 560/2008 "Support Measures for the Credit Institutions in Greece", OJ C 125, 05.06.2009, p. 6. The scheme has been prolonged several times. The last updated scheme is in place until 30 June 2013. See Commission decision of 22 January 2013 in State aid SA.35999 (2012/N) “Prolongation of the Guarantee Scheme and the Bond Loans Scheme for Credit Institutions in Greece”, not yet published.

(9) Commission decision of 16 May 2012 in case SA.34115 (2012/NN) "Resolution of T Bank", OJ C 284, 20.09.2012, p. 9.

(10) The HFSF is a Fund originally established by Law 3864/2010 of the Greek Parliament. The Fund's resources stem from the financial support mechanism to Greece and its capital is gradually paid up by the Greek State. It is set up for a limited duration until 30 June 2017. For more details, see inter alia, Commission decision of 3 September 2010 in State Aid case N 328/2010 "Recapitalisation of credit institutions in Greece under the Financial Stability Fund (FSF)", OJ C 316, 20.11.2010, p. 7.

(11) See footnote 1.

(12) Bain&Company assessment report regarding policies and procedures required to ensure effective liquidating bank asset management and recovery of February 2013.

(13) Financial impact analysis of the proposed merger between TT and T Bank performed by BoG, 19 July 2011

(14) Private Sector Involvement (PSI): negotiation between the Greek authorities and its private creditors which aimed to achieve a partial waiver of the Greek government debt by its private creditors on a voluntary basis. The PSI is extraordinary in nature and had a considerable impact on Greek banks. A series of banks made losses stemming from PSI. Those developments are described in more detail for instance in points 12 and 13 of the following document: "The Second Economic Adjustment Programme for Greece – March 2012", also available on http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/occasional_paper/2012/op94_en.htm.

(15) See the Greek law 4021/2011 on Bank Restructuring and the Law 3864/2010 on the Hellenic Financial Stability Fund. The Law 4021 of October 2011 amends the existing Greek banking legislation by providing for recovery as well as for resolution measures for credit institutions seated in Greece.

(16) Decree 2124/B.95 of the Hellenic Republic Ministry of Finance of 18 January 2013 establishing an interim credit institution by the name of "New TT Hellenic Postbank S.A.".

(17) See Bank of Greece Resolution Measures Committee Decision 7/2/18.01.2013 on the authorisation of the interim credit institution by the name of "New TT Hellenic Postbank S.A." and Resolution Measures Committee Decision 7/3/18/01.2013 on the withdrawal of the authorization of the credit institution by name of "TT Hellenic Postbank S.A." and placing thereof under liquidation.

(18) See footnote 1.

(19) Under Law 3723/2008.

(20) In 2011, a resolution branch was created in the HDIGF with the adoption of the Resolution Framework in Greece. According to law 4021/2011, in the case of a transfer order: ‧In case the value of the liabilities transferred to the transferee-credit institution exceeds the value of the assets transferred, the Bank of Greece shall determine the difference, to be covered as follows: a) the Depositors Branch of the HDIGF shall pay an amount equal to the value of the guaranteed deposits after deduction of the value of the transferred assets and b) the Resolution Branch of HDIGF shall pay the surplus.‧

(21) Commission decision of 3 September 2010 in State Aid case N 328/2010 "Recapitalisation of credit institutions in Greece under the Financial Stability Fund (FSF)", OJ C 316, 20.11.2010, p. 7.

(22) More specifically, recital 46 of the Commission decision of 3 September 2010 in State Aid case N 328/2010 states that: ‧The qualification of a measure as State aid first of all presupposes that the aid must be imputable to the State and financed by a Member State or through State resources. Neither imputability nor the presence of State resources are put into question by the fact that the Fund is independent. It is true that according to settled case-law regarding public undertakings it is not sufficient that the State is in a position to control a public undertaking and to exercise a dominant influence over its operations, but an actual exercise of that control must exist. However, in the present case the Fund is not acting as a public undertaking and its activities cannot be considered as falling into the sphere of a commercial market operator. Instead, the Fund is solely executing a public task. In addition it can be noted that the capital of the Fund is fully and solely paid by the Greek State, all seven members of the Fund's Board shall be appointed by a decision of the Minister of Finance and the Fund shall enjoy all the administrative, financial and judicial immunities applicable to the State.‧

(23) See footnotes 14 and 15.

(24) See by analogy Commission decision of 25.01.2010 in the State aid case NN 19/2009 – Restructuring aid to Dunfermline Building Society, recital 51; Commission decision of 25.10.2010 in State aid case N 560/2009 – Aid for the liquidation of Fionia bank, recital 56; Commission decision of 8.11.2010 in State aid case N 392/2010 – Restructuring of CajaSur, recital 52.

(25) See footnote 1.

(26) See footnote 2.

(27) Commission decision of 22 January 2013 in State aid SA.35999 (2012/N) “Prolongation of the Guarantee Scheme and the Bond Loans Scheme for Credit Institutions in Greece”, not yet published, Commission decision of 16 May 2012"Resolution of T Bank",

(28) Commission communication on the application, from 1 January 2012, of State aid rules to support measures in favour of banks in the context of the financial crisis, OJ C 356, 6.12.2011, p. 7

(29) Communication from the Commission - The application of State aid rules to measures taken in relation to financial institutions in the context of the current global financial crisis, OJ C 270, 25.10.2008, p. 8.

(30) Communication from the Commission - The recapitalisation of financial institutions in the current financial crisis: limitation of aid to the minimum necessary and safeguards against undue distortions of competition, OJ C 10, 15.1.2009, p. 2.

(31) Commission Communication - The return to viability and the assessment of restructuring measures in the financial sector in the current crisis under the State aid rules, OJ C 195, 19.8.2009, p. 9.

(32) See recitals (59)-(61) from Commission decision of 16 May 2012"Resolution of T Bank".

(33) See footnote 1.

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2013.190.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 190

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 56 29 iunie 2013

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Serviciul European de Acțiune Externă
2013/C 190/01	Decizia Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 19 aprilie 2013 privind normele de securitate pentru Serviciul European de Acțiune Externă	1
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE
2013/C 190/02	Informații comunicate de statele membre privind ajutoarele de stat acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 800/2008 al Comisiei de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) ( 1 )	47
2013/C 190/03	Informații comunicate de statele membre privind ajutoarele de stat acordate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1857/2006 al Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii care își desfășoară activitatea în domeniul producției de produse agricole și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 70/2001	62
2013/C 190/04	Informații comunicate de statele membre privind ajutoarele de stat acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 800/2008 al Comisiei de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) ( 1 )	65

	V Anunțuri
	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI
	Comisia Europeană
2013/C 190/05	Ajutor de stat – Republica Elenă – Ajutor de stat SA.31155 (2013/C) (ex 2013/NN) (ex 2010/N) – Ajutor de stat în favoarea Hellenic Postbank S.A. prin înființarea și capitalizarea băncii-punte New Hellenic Postbank S.A. – Invitație de a prezenta observații în temeiul articolului 108 alineatul (2) din TFUE ( 1 )	70