INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/2

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 25 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Suediei

(Cauza C-480/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Fiscalitate - Directiva 2006/112/CE - Articolul 11 - Legislație națională care limitează la întreprinderile din sectorul financiar și de asigurări posibilitatea de a forma un grup de persoane care pot fi considerate persoană impozabilă unică în scopuri de TVA)

2013/C 171/02

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și K. Simonsson, agenți)

Pârât: Regatul Suediei (reprezentanți: A. Falk și S. Johannesson, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Irlanda (reprezentanți: D. O’Hagan, agent, asistat de G. Clohessy, SC, și de N. Travers, BL), Republica Finlanda (representant: H. Leppo, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 11 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Legislație națională care limitează aplicarea reglementărilor naționale privind grupurile de TVA numai la întreprinderile care exercită activități în sectorul financiar

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Irlanda și Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 328, 4.12.2010.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/2

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 25 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-64/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Libertatea de stabilire - Articolul 49 TFUE - Restricții - Legislație fiscală - Impozitarea imediată a plusvalorilor latente - Transferul sediului unei societăți, încetarea activităților unui sediu permanent sau transferul activelor acestui sediu)

2013/C 171/03

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz și R. Lyal, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentanți: A. Rubio González și M. Muñoz Pérez, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și K. Petersen, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și N. Rouam, agenți), Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de P. Gentili, avvocato dello Stato), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: M. Bulterman, C. Wissels, precum și J. Langer, agenți), Republica Portugheză (reprezentant: L. Inez Fernandes, agent), Republica Finlanda (reprezentant: M. Pere, agent), Regatul Suediei (reprezentant: A. Falk, agent), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentant: L. Seeboruth, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 49 TFUE și a articolului 31 SEE — Dispoziții fiscale în temeiul cărora societățile care încetează să aibă reședința fiscală în Spania sau care își transferă activele într-un alt stat trebuie să achite imediat o taxă de ieșire

Dispozitivul

Prin adoptarea articolului 17 alineatul 1 literele a) și c) din versiunea codificată a Legii privind impozitul pe profit aprobată prin Decretul regal legislativ 4/2004 din 5 martie 2004 (Real Decreto Legislativo 4/2004 por el que se aprueba el Texto Refundido de la Ley del Impuesto sobre Sociedades), în temeiul căruia, în caz de transfer în alt stat membru al sediului unei societăți stabilite în Spania și al activelor unui sediu permanent situate în Spania, plusvalorile nerealizate sunt integrate în baza de impozitare a exercițiului fiscal, cu toate că aceste plusvalori nu au nicio consecință fiscală imediată dacă aceste operațiuni au loc pe teritoriul spaniol, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 TFUE.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Obligă Regatul Spaniei la suportarea cheltuielilor de judecată.

4.	Republica Federală Germania, Republica Franceză, Republica Italiană, Regatul Țărilor de Jos, Republica Portugheză, Republica Finlanda, Regatul Suediei, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 113, 9.4.2011.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 25 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Țărilor de Jos

(Cauza C-65/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Fiscalitate - Directiva 2006/112/CE - Articolele 9 și 11 - Legislație națională care permite includerea unor persoane neimpozabile într-un grup de persoane care pot fi considerate persoană impozabilă unică în scopuri de TVA - Consultarea comitetului TVA)

2013/C 171/04

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis, R. Lyal și D. Triantafyllou, agenți)

Pârât: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: C. Wissels, M. de Ree și M. Noort, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtelor: Republica Cehă (reprezentant: M. Smolek, agent), Regatul Danemarcei (reprezentanți: inițial C. Vang, ulterior V. Pasternak Jørgensen, agenți), Irlanda (reprezentanți: D. O’Hagan, agent, asistat de G. Clohessy, SC și de N. Travers, BL), Republica Finlanda (reprezentanți: H. Leppo și S. Hartikainen, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: H. Walker, agent, asistat de Hall, QC)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 9 și 11 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Includerea unor persoane neimpozabile într-un grup TVA — Lipsa notificării comitetului TVA cu privire la modificările produse în aplicarea regimului privind grupul TVA

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Irlanda, Republica Finlanda, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 130, 30.4.2011

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 25 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Republica Finlanda

(Cauza C-74/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Fiscalitate - Directiva 2006/112/CE - Articolele 9 și 11 - Legislație națională care permite includerea de persoane neimpozabile într-un grup de persoane care pot fi considerate persoană impozabilă unică în scopuri de TVA și care limitează posibilitatea de a forma un astfel de grup la întreprinderile din sectorul financiar și al asigurărilor)

2013/C 171/05

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Koskinen și D. Triantafyllou, agenți)

Pârâtă: Republica Finlanda (reprezentanți: H. Leppo, precum și J. Heliskoski și S. Hartikainen, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek și T. Müller, agenți), Regatul Danemarcei (reprezentant: C. Vang, agent), Irlanda (reprezentanți: D. O’Hagan, agent, asistat de G. Clohessy, SC și de N. Travers, BL), Regatul Suediei (reprezentanți: A. Falk și S. Johannesson, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: H. Walker, agent, asistat de M. Hall, QC)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 9 și 11 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Legislație națională care permite includerea persoanelor neimpozabile într-un grup TVA și care limitează aplicarea sistemului înregistrării grupurilor TVA numai la prestatorii de servicii financiare și de asigurări

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Irlanda, Regatul Suediei precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 113, 9.4.2011.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 25 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-86/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Fiscalite - Directiva 2006/112/CE - Articolele 9 și 11 - Legislație națională care permite includerea unor persoane neimpozabile într-un grup de persoane care pot fi considerate drept o unică persoană impozabilă în scopuri de TVA)

2013/C 171/06

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: R. Lyal, agent)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Hathaway, agent asistat de M. Hall, QC)

Interveniente în susținerea pârâtului: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek și T. Müller, agenți), Regatul Danemarcei (reprezentanți: inițial C. Vang, ulterior V. Pasternak Jørgensen, agenți), Irlanda (reprezentanți: D. O’Hagan, agent, asistat de G. Clohessy, SC, și de N. Travers, BL), Republica Finlanda (reprezentanți: H. Leppo și M. S. Hartikainen, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 9 și 11 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Legislație națională care permite includerea unor persoane neimpozabile într-un grup TVA

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Irlanda și Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 145, 14.5.2011.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 25 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Danemarcei

(Cauza C-95/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Fiscalitate - Directiva 2006/112/CE - Articolele 9 și 11 - Legislație națională care permite includerea unor persoane neimpozabile într-un grup de persoane care pot fi considerate ca persoană impozabilă unică în scopuri de TVA)

2013/C 171/07

Limba de procedură: daneza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal, agent, asistat de H. Peytz, avocat)

Pârât: Regatul Danemarcei (reprezentanți: C. Vang și V. Pasternak Jørgensen, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, J. Očková și T. Müller, agenți), Irlanda (reprezentanți: D. O’Hagan, agent, asistat de G. Clohessy, SC, și de M. N. Travers, BL), Republica Finlanda (reprezentanți: H. Leppo și M. S. Hartikainen, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Behzadi-Spencer, agent, asistată de M. Hall, QC)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 9 și 11 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Noțiunea de persoană impozabilă — Legislație națională care autorizează persoanele neimpozabile să facă parte dintr-un grup TVA

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Cehă, Irlanda, Republica Finlanda, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 186, 25.6.2011.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/5

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 25 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Republica Cehă

(Cauza C-109/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Fiscalitate - Directiva 2006/112/CE - Articolele 9 și 11 - Legislație națională care permite includerea persoanelor neimpozabile într-un grup de persoane care pot fi considerate drept o singură persoană impozabilă cu TVA)

2013/C 171/08

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și D. Triantafyllou precum și K. Walkerová și P. Němečková, agenți)

Pârâtă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, T. Müller precum și J. Očková, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Regatul Danemarcei (reprezentanți: inițial C. Vang, ulterior V. Pasternak Jørgensen, agenți), Irlanda (reprezentanți: D. O’Hagan, agent, asistați de G. Clohessy, SC și de N. Travers, BL), Republica Finlanda (reprezentanți: H. Leppo și S. Hartikainen, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: H. Walker, agent, asistați de M. Hall, QC)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 9 și 11 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Legislație națională care permite includerea persoanelor neimpozabile într-un grup TVA

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Regatul Danemarcei, Irlanda, Republica Finlanda, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 160, 28.5.2011.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo — Spania) — Jyske Bank Gibraltar Ltd/Administración del Estado

(Cauza C-212/11) (1)

(Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului - Directiva 2005/60/CE - Articolul 22 alineatul (2) - Decizia 2000/642/JAI - Obligația instituțiilor de credit de raportare a tranzacțiilor financiare suspecte - Instituție care își desfășoară activitatea în regim de liberă prestare a serviciilor - Identificarea unității naționale de informații financiare responsabile de primirea informațiilor - Articolul 56 TFUE - Restricție privind libera prestare a serviciilor - Motive imperative de interes general - Proporționalitate)

2013/C 171/09

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Jyske Bank Gibraltar Ltd

Pârâtă: Administración del Estado

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunal Supremo — Interpretarea articolului 22 alineatul (2) din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO L 309, p. 15, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 214) — Reglementare națională care impune, în mod imperativ și direct, instituțiilor de creditare care își desfășoară activitatea pe teritoriul național fără a dispune de un sediu permanent să furnizeze autorităților naționale competente informațiile cerute

Dispozitivul

Articolul 22 alineatul (2) din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului trebuie interpretat în sensul că nu se opune reglementării unui stat membru care impune instituțiilor de credit să comunice informațiile solicitate în temeiul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului direct unității de informații financiare a acestui stat atunci când instituțiile respective își desfășoară activitățile pe teritoriul național în regim de liberă prestare a serviciilor, în măsura în care această reglementare nu compromite efectul util al directivei menționate, precum și al Deciziei 2000/642/JAI a Consiliului din 17 octombrie 2000 privind modalitățile de cooperare între unitățile de informații financiare ale statelor membre în privința schimbului de informații.

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei asemenea reglementări dacă este justificată de un motiv imperativ de interes general, este de natură să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește, nu excede ceea ce este necesar pentru a-l atinge și se aplică în mod nediscriminatoriu, aspecte care trebuie verificate de instanța națională ținând seama de următoarele considerații:

—

o asemenea reglementare este de natură să atingă obiectivul de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului dacă permite statului membru vizat să supravegheze și să suspende efectiv tranzacțiile financiare suspecte realizate de instituțiile de credit care își prestează serviciile pe teritoriul național și, dacă este cazul, să urmărească penal și să sancționeze persoanele responsabile;

—

obligația impusă prin această reglementare instituțiilor de credit care își desfășoară activitățile în regim de liberă prestare a serviciilor poate constitui o măsură proporțională urmăririi acestui obiectiv în absența, la data faptelor din litigiul principal, a unui mecanism eficient care să garanteze o cooperare deplină și completă între unitățile de informații financiare.

(1) JO C 226, 30.7.2011.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/6

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 25 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Republica Slovacă

(Cauza C-331/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 1999/31/CE - Depozitele de deșeuri - Articolul 14 - Depozit de deșeuri existent - Lipsa unui plan de amenajare a spațiului - Continuarea exploatării)

2013/C 171/10

Limba de procedură: slovaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Marghelis și A. Tokár, agenți)

Pârâtă: Republica Slovacă (reprezentant: B. Ricziová, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 14 literele (a), (b) și (c) din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 94) — Continuarea exploatării depozitului de deșeuri Žilina — Považský Chlmec în lipsa unui plan de amenajare a spațiului

Dispozitivul

Prin autorizarea exploatării depozitului de deșeuri din Žilina — Považský Chlmec, fără un plan de amenajare a spațiului și în absența unei decizii definitive privind continuarea exploatării pe baza unui plan de amenajare aprobat, Republica Slovacă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 literele (a), (b) și (c) din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri.

2.	Obligă Republica Slovacă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 282, 24.9.2011.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Ireland — Irlanda) — Thomas Hogan și alții/Minister for Social and Family Affairs și alții

(Cauza C-398/11) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Apropierea legislațiilor - Protecția lucrătorilor în cazul insolvenței angajatorului - Directiva 2008/94/CE - Domeniu de aplicare - Sisteme suplimentare de asigurări sociale la nivel de întreprindere - Sistem cu prestații definite și cu costuri echilibrate - Insuficiența unor resurse - Nivel minim de protecție - Criză economică - Dezvoltare economică și socială echilibrată - Obligații ale statului membru vizat în caz de insuficiență a unor resurse - Răspunderea statului membru în cazul unei transpuneri incorecte)

2013/C 171/11

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Ireland

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Thomas Hogan, Jonh Burns, John Dooley, Alfred Ryan, Michael Cunningham, Michael Dooley, Denis Hayes, Marion Walsh, Joan Power, Walter Walsh

Pârâți: Minister for Social and Family Affairs, Irlanda, Attorney General

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — High Court of Ireland — Interpretarea articolului 1 alineatul (1) și a articolului 8 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (versiune codificată) (JO L 283, p. 36) — Sisteme suplimentare de asigurări sociale la nivel de întreprindere — Insuficiența resurselor sistemelor menționate — Reglementare națională care nu prevede vreun temei juridic care să permită salariaților să obțină o despăgubire din partea angajatorului ca urmare a intrării întreprinderii în insolvență — Obligația statului membru în cauză de a adopta măsurile necesare pentru protejarea intereselor lucrătorilor salariați — Elemente care trebuie luate în considerare la momentul aprecierii de către instanța națională a respectării acestei obligații

Dispozitivul

Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului trebuie interpretată în sensul că se aplică drepturilor foștilor lucrători salariați la pensie pentru limită de vârstă de la un sistem suplimentar de asigurări sociale instituit de angajatorul lor.

2.	Articolul 8 din Directiva 2008/94 trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili dacă un stat membru a executat obligația prevăzută la acest articol, prestațiile care constau în pensia din sistemul obligatoriu de asigurări sociale nu pot fi luate în considerare.

Articolul 8 din Directiva 2008/94 trebuie interpretat în sensul că, pentru ca acesta să se aplice, este suficient ca sistemul suplimentar de asigurări sociale la nivel de întreprindere să nu beneficieze de o finanțare suficientă la data la care angajatorul se află în stare de insolvență și ca, din cauza insolvenței, angajatorul să nu dispună de resursele necesare pentru a plăti la acest sistem contribuții suficiente pentru a permite plata integrală a prestațiilor datorate beneficiarilor. Nu este necesar ca aceștia din urmă să dovedească existența altor factori care se află la originea pierderii drepturilor lor la pensie pentru limită de vârstă.

Directiva 2008/94 trebuie interpretată în sensul că măsurile adoptate de Ireland în urma Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 25 ianuarie 2007, Robins și alții (C-278/05), nu îndeplinesc obligațiile impuse de această directivă și că situația economică a statului membru în cauză nu constituie o circumstanță excepțională care poate justifica un nivel de protecție redus al intereselor lucrătorilor în ceea ce privește drepturile lor la pensie pentru limită de vârstă în cadrul unui sistem suplimentar de asigurări sociale la nivel de întreprindere.

Directiva 2008/94 trebuie interpretată în sensul că faptul că măsurile adoptate de Ireland în urma Hotărârii Robins și alții, citată anterior, nu au avut ca rezultat să permită reclamanților din litigiul principal să perceapă mai mult de 49 % din valoarea drepturilor lor acumulate la pensie pentru limită de vârstă în cadrul sistemului suplimentar de asigurări sociale la nivel de întreprindere constituie, în sine, o încălcare gravă a obligațiilor acestui stat membru.

(1) JO C 290, 1.10.2011.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/7

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 23 aprilie 2013 — Laurent Gbagbo (C-478/11 P), Katinan Justin Koné (C-479/11 P), Akissi Danièle Boni-Claverie (C-480/11 P), Alcide Djédjé (C-481/11 P), Affi Pascal N’Guessan (C-482/11 P)/Consiliul Uniunii Europene

(Cauze conexate C-478/11 P–C-482/11 P) (1)

(Recurs - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva unor persoane și entități - Articolul 263 al șaselea paragraf TFUE - Termen de introducere a acțiunii - Forță majoră - Conflict armat)

2013/C 171/12

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Laurent Gbagbo (C-478/11 P), Katinan Justin Koné (C-479/11 P), Akissi Danièle Boni-Claverie (C-480/11 P), Alcide Djédjé (C-481/11 P), Affi Pascal N’Guessan (C-482/11 P) (reprezentant: L. Bourthoumieux, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen și M.-M. Joséphidès, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a cincea) din 13 iulie 2011 Gbagbo/Consiliul (T-348/11), prin care Tribunalul a respins ca vădit inadmisibilă acțiunea recurentului având ca obiect, pe de o parte, anularea Deciziei 2011/221/PESC a Consiliului din 6 aprilie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire (JO L 93, p. 20), și, pe de altă parte, a Regulamentului (UE) nr. 330/2011 al Consiliului din 6 aprilie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d’Ivoire] (JO L 93, p. 10), în măsura în care îl privesc pe recurent — Lipsa notificării individuale a deciziei menționate — Caz de forță majoră

Dispozitivul

1.	Respinge recursurile.

2.	Îi obligă pe domnii Laurent Gbagbo și Katinan Justin Koné, pe doamna Akissi Danièle Boni Claverie, precum și pe domnii Alcide Djédjé și Affi Pascal N’Guessan la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 6, 7.1.2012.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/7

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 25 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-55/12) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2003/96/CE - Impozitarea produselor energetice și a electricității - Scutirea de accize a combustibililor destinați autovehiculelor utilizate de persoanele cu handicap - Menținerea scutirii după expirarea perioadei tranzitorii - Încălcare)

2013/C 171/13

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și W. Mölls, agenți)

Pârâtă: Irlanda (reprezentant: E. Creedon, agent)

Obiectul

Încălcarea Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 98) — Scutirea de accize a combustibililor destinați autovehiculelor utilizate de persoanele cu handicap — Menținerea scutirii după expirarea perioadei tranzitorii

Dispozitivul

Prin faptul că, după expirarea, la 31 decembrie 2006, a perioadei tranzitorii prevăzute la articolul 18 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/74/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004, precum și în anexa II la aceasta, a scutit de accize combustibilii destinați autovehiculelor utilizate de persoanele cu handicap, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) din directiva menționată.

2.	Obligă Irlanda la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 89, 24.3.2012.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/8

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel București — România) — Asociația ACCEPT/Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

(Cauza C-81/12) (1)

(Politica socială - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Directiva 2000/78/CE - Articolul 2 alineatul (2) litera (a), articolul 10 alineatul (1) și articolul 17 - Interzicerea discriminării pe motive de orientare sexuală - Noțiunea „fapte care permit prezumția existenței unei discriminări” - Adaptarea sarcinii probei - Sancțiuni efective, proporționale și disuasive - Persoană care se prezintă și care este percepută de opinia publică drept conducătorul unui club de fotbal profesionist - Declarații publice de excludere a recrutării unui fotbalist prezentat ca fiind homosexual)

2013/C 171/14

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel București

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Asociația ACCEPT

Pârât: Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Curtea de Apel București — Interpretarea articolului 2 alineatul (2) litera (a), a articolului 10 alineatul (1) și a articolului 17 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7) — Criterii discriminatorii de recrutare a personalului unui club de fotbal, legate de orientarea sexuală — Aplicabilitatea directivei în cazul unor declarații de presă discriminatorii, în absența unei proceduri efective de recrutare — Fapte care permit să se prezume existența unei discriminări directe sau indirecte — Sarcina probei — Regimul sancțiunilor aplicabile în cazul nerespectării dispozițiilor — Admisibilitatea unei legislații naționale care se opune aplicării unei sancțiuni contravenționale după expirarea unui termen de prescripție de șase luni — Obligația de aplicare a unei sancțiuni efective, proporționale și disuasive

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (2) și articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie să fie interpretate în sensul că faptele de natura celor aflate la originea litigiului principal pot fi calificate drept „fapte care permit prezumția existenței unei discriminări” în ceea ce privește un club de fotbal profesionist în cazul în care declarațiile vizate sunt făcute de o persoană care se prezintă și este percepută în media și în societate ca fiind principalul conducător al acestui club, fără să aibă totuși în mod necesar capacitatea juridică de a angaja clubul sau de a-l reprezenta în materie de recrutare.

Articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie să fie interpretat în sensul că, în ipoteza în care faptele de natura celor aflate la originea litigiului principal ar fi calificate drept „fapte care permit prezumția existenței unei discriminări” pe motive de orientare sexuală săvârșite cu ocazia recrutării jucătorilor de către un club de fotbal profesionist, sarcina probei, astfel cum este concepută la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2000/78, nu conduce la impunerea unei probe care este imposibil să fie prezentată fără a se aduce atingere dreptului la respectarea vieții private.

Articolul 17 din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, în cazul constatării unei discriminări pe motive de orientare sexuală, în sensul acestei directive, nu este posibil să se aplice decât un avertisment, precum cel în discuție în litigiul principal, atunci când o asemenea constatare intervine după expirarea unui termen de prescripție de șase luni de la data săvârșirii faptei dacă, în temeiul aceleiași reglementări, o asemenea discriminare nu este sancționată în condiții de fond și de procedură care conferă sancțiunii un caracter efectiv, proporțional și disuasiv. Instanța de trimitere are sarcina să aprecieze dacă aceasta este situația reglementării în discuție în litigiul principal și, dacă este cazul, să interpreteze dreptul național, în cea mai mare măsură posibilă, în lumina textului și a finalității directivei menționate pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta.

(1) JO C 126, 28.4.2012.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/9

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 25 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van Cassatie van België — Belgia) — Rose Marie Bark/Galileo Joint Undertaking, în lichidare

(Cauza C-89/12) (1)

(Întreprinderi comune - Contracte încheiate cu membrii personalului - Regim aplicabil - Regulamentul (CE) nr. 876/2002)

2013/C 171/15

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie van België

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Rose Marie Bark

Pârâtă: Galileo Joint Undertaking, în lichidare

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Hof van Cassatie van België — Interpretarea articolului 11 alineatul (2) din Statutul întreprinderii comune Galileo, anexat la Regulamentul (CE) nr. 876/2002 al Consiliului din 21 mai 2002 de constituire a întreprinderii comune Galileo (JO L 138, p. 1) — Contracte pe perioadă determinată încheiate cu membrii personalului — Contracte care ar trebui să se orienteze după „regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene” — Aplicare obligatorie a dispozițiilor din Statutul funcționarilor referitoare la condițiile de salarizare

Dispozitivul

Articolul 11 alineatul (2) din statutul întreprinderii comune Galileo, care figurează în anexa la Regulamentul (CE) nr. 876/2002 al Consiliului din 21 mai 2002 de constituire a întreprinderii comune Galileo, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1943/2006 al Consiliului din 12 decembrie 2006, trebuie interpretat în sensul că Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene și, mai precis, condițiile de salarizare stabilite în cadrul acestuia nu se aplică membrilor personalului întreprinderii comune Galileo care beneficiază de un contract de muncă pe durată determinată.

(1) JO C 133, 5.5.2012.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Schleswig-Holsteinisches Oberlandesgericht (Germania) la 21 ianuarie 2013 — Flughafen Lübeck GmbH/Air Berlin PLC & Co. Luftverkehrs-KG

(Cauza C-27/13)

2013/C 171/17

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Schleswig-Holsteinisches Oberlandesgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă și intimată: Air Berlin PLC & Co. Luftverkehrs-KG

Pârâtă și apelantă: Flughafen Lübeck GmbH

Întrebările preliminare

O instanță națională care trebuie să se pronunțe cu privire la o acțiune privind recuperarea unor prestații și încetarea furnizării prestațiilor viitoare trebuie să pornească de la premisa că aceste prestații reprezintă măsuri care, potrivit articolului 108 alineatul (3) a treia teză TFUE, nu pot fi puse în aplicare înainte de adoptarea unei decizii finale de către Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) în cazul în care Comisia a deschis, prin intermediul unei decizii neatacate având ca obiect aceste prestații, o procedură oficială de investigare a ajutoarelor de stat în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și, printre altele, a explicat mutatis mutandis în motivele acestei decizii că prestațiile reprezintă, probabil, ajutoare de stat?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Situația este aceeași și în cazul în care Comisia a explicat în motivele deciziei sale mutatis mutandis și că nu este în măsură să stabilească dacă prestatorul a acționat ca un investitor privat avizat în economia de piață atunci când s-a angajat să furnizeze aceste prestații?

3.	În cazul unui răspuns negativ la prima sau la a doua întrebare: În acest caz, instanța națională are dreptul să suspende procedura pendinte în fața sa până la încheierea procedurii oficiale de investigare a ajutoarelor de stat?

4.	În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare: În acest caz, instanța națională este obligată să suspende procedura pendinte în fața sa până la încheierea procedurii oficiale de investigare a ajutoarelor de stat?

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia no 17 de Palma de Mallorca (Spania) la 11 martie 2013 — Banco de Valencia SA/Joaquín Valldeperas Tortosa, María Ángeles Miret Jaume

(Cauza C-116/13)

2013/C 171/18

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia nr. 17 de Palma de Mallorca

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Banco de Valencia SA

Pârâți: Joaquín Valldeperas Tortosa, María Ángeles Miret Jaume

Întrebările preliminare

Procedura spaniolă de executare ipotecară respectă articolul 7 din Directiva 93/13/CEE (1), având în vedere că nu permite instanței, atunci când se pronunță cu privire la încuviințarea executării, să verifice din oficiu o clauză de exigibilitate anticipată a împrumutului la inițiativa exclusivă a băncii, care este considerată abuzivă atât în sine, cât și în cazul concret din speță și care este indispensabilă pentru a conferi instituției creditoare posibilitatea de a iniția această procedură de executare privilegiată?

2.	Din aceeași perspectivă a articolului 7 din Directiva 93/13/CEE, care trebuie să fie întinderea intervenției instanței în raport cu clauza menționată atunci când aceasta trebuie să dispună încuviințarea executării în cadrul procedurii de executare ipotecară?

O clauză contractuală care permite instituției financiare creditoare să rezilieze unilateral contractul de împrumut pentru motive pur obiective, unele dintre acestea fără nicio legătură cu contractul și, în speță, ca urmare a neplății a patru rate lunare, poate fi considerată, în sine și în cazul specific din speță, abuzivă din perspectiva articolului 3 alineatele (1) și (3) din Directiva 93/13 CEE, precum și a punctului 1 literele (e) și (g) și a punctului 2 litera (a) din Anexa la aceasta?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 14 martie 2013 — Technische Universität Darmstadt/Eugen Ulmer KG

(Cauza C-117/13)

2013/C 171/19

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Technische Universität Darmstadt

Pârâtă: Eugen Ulmer KG

Întrebările preliminare

Condițiile de achiziționare sau de licențiere în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (n) din Directiva 2001/29/CE (1) sunt aplicabile în cazul în care titularul de drepturi oferă instituțiilor menționate la acest articol încheierea unor contracte de licență privind utilizarea operei în condiții adecvate?

2.	Articolul 5 alineatul (3) litera (n) din Directiva 2001/29/CE autorizează statele membre să acorde instituțiilor dreptul de a digitaliza operele cuprinse în colecțiile lor în scopul de a pune la dispoziție aceste opere prin intermediul unor terminale?

Drepturile prevăzute de statele membre în temeiul articolului 5 alineatul (3) litera (n) din Directiva 2001/29/CE pot fi extinse atât de mult încât utilizatorii terminalelor să aibă posibilitatea să imprime pe hârtie sau să stocheze pe un stick USB operele disponibile prin intermediul acestor terminale?

(1) Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesarbeitsgerichts Hamm (Germania) la 14 martie 2013 — Gülay Bollacke/K + K Klaas & Kock B.V. & Co. KG

(Cauza C-118/13)

2013/C 171/20

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesarbeitsgericht Hamm

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Gülay Bollacke

Pârâtă: K + K Klaas & Kock B.V. & Co. KG

Întrebările preliminare

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE (1) trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții sau unor practici naționale potrivit cărora dreptul la perioada minimă de concediu anual plătit încetează în totalitate la decesul lucrătorului, adică pe lângă dreptul nerealizabil de exonerare de obligația de muncă și dreptul la plata remunerației pentru concediu?

Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul că dreptul la o indemnizație financiară pentru perioada minimă de concediu anual plătit în cazul încetării raportului de muncă este legat într-o asemenea măsură de persoana lucrătorului încât doar acesta poate pretinde respectivul drept pentru a putea realiza și într-un moment ulterior obiectivele de odihnă și recreație care au legătură cu acordarea concediului anual plătit?

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul că din perspectiva protecției siguranței și a sănătății lucrătorilor atunci când organizează programul de lucru angajatorul este obligat să acorde efectiv lucrătorului concediu până la sfârșitul anului calendaristic sau cel târziu până la expirarea unei perioade de report relevante pentru raportul de muncă, fără a fi relevant aspectul dacă lucrătorul a depus o cerere de concediu?

(1) Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal da Relação de Lisboa (Portugalia) la 18 martie 2013 — Cruz & Companhia Lda/IFAP — Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP și alții

(Cauza C-128/13)

2013/C 171/21

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal da Relação de Lisboa

Părțile din procedura principală

Reclamante: Cruz & Companhia Lda

Pârâtă: IFAP- Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP e Caixa Central — Caixa Central de Crédito Agrícola Mútuo, CRL

Întrebările preliminare

Se adresează Curții de Justiție a Uniunii Europene o cerere de decizie preliminară privind interpretarea articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei din 27 noiembrie 1987 (1) și a articolului 19 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85 al Comisiei din 22 iulie 1985 (2), în legătură cu „eliberarea” garanției acordate în temeiul articolului 22 alineatul (1) din primul regulament citat mai sus, ținând seama de argumentele prezentate de părți.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Consiliului din 27 noiembrie 1987 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (JO L 351, p. 1).

(2) Regulamentul (CEE) nr. 2220/85 al Comisiei din 22 iulie 1985 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de garanții pentru produsele agricole (JO L 205, p. 5, Ediție specială, 03/vol. 5, p. 24).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 18 martie 2013 — Kamino International Logistics BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-129/13)

2013/C 171/22

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Kamino International Logistics BV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

1.	Principiul de drept al Uniunii privind respectarea dreptului la apărare de către administrație poate fi aplicat în mod direct de instanța națională?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

(a)

principiul de drept al Uniunii privind respectarea dreptului la apărare de către administrație trebuie interpretat în sensul că este încălcat în cazul în care destinatarul unei decizii preconizate nu a fost ascultat înainte ca administrația să adopte în privința sa o măsură care îl lezează, însă i s-a oferit ulterior posibilitatea de a fi ascultat în cadrul unei proceduri administrative succesive (de contestație) care precede formularea unei acțiuni în fața instanței naționale?

(b)	consecințele juridice ale încălcării de către administrație a principiului de drept al Uniunii privind respectarea dreptului la apărare se stabilesc în conformitate cu legislația națională?

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2 litera b): care sunt împrejurările pe care instanța națională le poate lua în considerare la stabilirea consecințelor juridice și în special poate aceasta să țină seama de aspectul dacă se poate considera că, fără încălcarea de către administrație a principiului de drept al Uniunii privind respectarea dreptului la apărare, procedura ar fi avut un rezultat diferit?

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 18 martie 2013 — Datema Hellman Worldwide Logistics BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-130/13)

2013/C 171/23

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Datema Hellman Worldwide Logistics BV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

1.	Principiul de drept al Uniunii privind respectarea dreptului la apărare de către administrație poate fi aplicat în mod direct de instanța națională?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

(a)

(b)	consecințele juridice ale încălcării de către administrație a principiului de drept al Uniunii privind respectarea dreptului la apărare se stabilesc în conformitate cu legislația națională?

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 18 martie 2013 — Staatssecretaris van Financiën/Schoenimport „Italmoda” Mariano Previti

(Cauza C-131/13)

2013/C 171/24

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurent: Staatssecretaris van Financiën

Intimată: Schoenimport „Italmoda” Mariano Previti

Întrebările preliminare

Având în vedere dreptul Uniunii Europene, autoritățile și instanțele naționale trebuie să refuze aplicarea scutirii referitoare la o livrare intracomunitară, a dreptului la deducerea TVA-ului pentru achiziționarea de bunuri care, după achiziționare, au fost expediate într-un alt stat membru, sau a rambursării TVA-ului rezultate din aplicarea articolului 28b secțiunea A alineatul (2) a doua teză din A șasea directivă (1) în cazul în care, ținând seama de împrejurările de fapt obiective, se constată că a avut loc o fraudă privind TVA-ul datorat pentru respectivele bunuri, iar persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că a participat la această fraudă, în situația în care dreptul național nu prevede refuzul scutirii, al deducerii sau al rambursării în aceste condiții?

În cazul în care răspunsul la întrebarea precedentă este afirmativ, scutirea, deducerea sau rambursarea menționate trebuie refuzate și în situația în care frauda privind TVA-ul a avut loc într-un alt stat membru (decât statul membru în care au fost expediate bunurile) iar persoana impozabilă avea sau ar fi trebuit să aibă cunoștință despre această evaziune fiscală, chiar dacă în statul membru de expediție aceasta a îndeplinit toate condițiile (formale) prevăzute de dreptul național pentru scutire, deducere sau rambursare și a furnizat de fiecare dată autorităților fiscale din acest stat toate informațiile necesare privind bunurile, expediția și clienții din statul membru de destinație a bunurilor?

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este negativ, ce trebuie să se înțeleagă prin noțiunea „supusă taxei” prevăzută la articolul 28b secțiunea A alineatul (2) prima teză din A șasea directivă: menționarea în declarația de TVA prevăzută de lege a TVA-ului datorat în statul membru de destinație pentru achiziția intracomunitară sau — în lipsa acestei declarări — și adoptarea de măsuri de către autoritățile fiscale ale statului membru de destinație în vederea regularizării acestei situații? Pentru a răspunde la această întrebare, este relevant aspectul că respectiva operațiune face parte dintr-un lanț de operațiuni care au avut drept scop o fraudă privind TVA-ul în țara de destinație și că persoana impozabilă avea sau ar fi trebuit să aibă cunoștință despre aceasta?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 18 martie 2013 — Staatssecretaris van Economische Zaken, Staatssecretaris van Financiën/Q

(Cauza C-133/13)

2013/C 171/25

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamanți:

Staatssecretaris van Economische Zaken

Staatssecretaris van Financiën

Pârât: Q

Întrebările preliminare

Preocuparea de a conserva rezervele naturale naționale și patrimoniul cultural-istoric în înțelesul Legii din 1928 privind rezervele naturale (Natuurschoonwet 1928) reprezintă un motiv imperativ de interes general de natură a justifica o reglementare conform căreia aplicarea unei scutiri de la plata impozitului pe donații (avantaj fiscal) este limitată la proprietățile funciare situate pe teritoriul Țărilor de Jos?

(a)

În cadrul examinării problemei dacă un imobil situat pe teritoriul altui stat membru poate fi declarat proprietate funciară în sensul Legii din 1928 privind rezervele naturale, în scopul ca autoritățile unui stat membru să obțină asistență din partea autorităților din statul membru pe teritoriul căruia este situat imobilul, autoritățile din primul stat membru se pot întemeia pe Directiva 2010/24/UE (1) a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri, în cazul în care declararea imobilului ca proprietate funciară are drept rezultat, în temeiul legii, acordarea unei scutiri de la plata impozitului pe donații datorat la momentul donării acestui imobil?

(b)

În măsura în care răspunsul la întrebarea 2a este afirmativ: noțiunea „anchete administrative” în sensul articolului 3 punctul 7 din Directiva 2011/16/UE (2) a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE trebuie interpretată în sensul că include și un control la fața locului?

(c)

În măsura în care răspunsul la întrebarea 2b este afirmativ: noțiunea „anchete administrative” de la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri poate fi precizată prin raportare la definiția noțiunii „anchete administrative” de la articolul 3 punctul 7 din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE?

În măsura în care răspunsul la întrebarea 2a, 2b sau 2c este negativ: principiul cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) TUE coroborat cu articolul 167 alineatul (2) TFUE trebuie interpretat în sensul că în cazul în care un stat membru solicită cooperarea unui alt stat membru la examinarea problemei dacă un imobil situat în acest din urmă stat poate fi declarat proprietate funciară în sensul unei legi care are drept obiectiv conservarea și protecția rezervelor naturale naționale și a patrimoniului cultural-istoric, statul membru solicitat are obligația de a coopera?

Poate fi justificată o restricție privind libera circulație a capitalurilor prin invocarea necesității de a garanta controale fiscale eficiente în cazul în care eficiența acestui control nu ar putea fi pusă în pericol decât de împrejurarea că în perioada de 25 de ani prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din Legea din 1928 privind rezervele naturale autoritățile naționale vor trebui să se deplaseze în alt stat membru pentru a efectua acolo controalele necesare?

(1) JO L 84, p. 1.

(2) JO L 64, p. 1.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 18 martie 2013 — Szatmári Malom kft/Mezőgazdasági és Vidékfejlesztési Hivatal Központi Szerve

(Cauza C-135/13)

2013/C 171/26

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Szatmári Malom kft

Pârât: Mezőgazdasági és Vidékfejlesztési Hivatal Központi Szerve

Întrebările preliminare

Faptul că o întreprindere intenționează să creeze o nouă unitate de producție, fără să sporească capacitatea existentă, în urma închiderii fostelor unități de producție, intră în sfera noțiunii de ameliorare a nivelului global de performanță al exploatației agricole, utilizată în cadrul articolului 26 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (1)?

Se poate considera că investiția pe care urmează să o facă reclamanta reprezintă o investiție care urmărește ameliorarea nivelului global de performanță al întreprinderilor, în sensul articolului 20 litera (b) punctul (iii) și al articolului 28 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului?

Sunt compatibile cu articolul 28 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului prevederile articolului 6 alineatul (3) din Ordinul nr. 47 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale din 17 aprilie 2008, în condițiile în care acestea prevăd, în ceea ce privește industria morăritului, acordarea de ajutoare numai pentru operațiunile care urmăresc modernizarea capacității existente? Regulamentul menționat permite adoptarea unei reglementări naționale care să excludă, din motive economice, acordarea de ajutoare pentru anumite măsuri de dezvoltare?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 277, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 66, p. 101).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bayerischen Verwaltungsgerichts München (Germania) la 18 martie 2013 — Herbaria Kräuterparadies GmbH/Freistaat Bayern

(Cauza C-137/13)

2013/C 171/27

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bayerisches Verwaltungsgericht München

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Herbaria Kräuterparadies GmbH

Pârât: Freistaat Bayern

Întrebările preliminare

Articolul 27 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 889/2008 (1) trebuie interpretat în sensul că utilizarea substanțelor menționate este impusă de lege numai în cazul în care o dispoziție a dreptului Uniunii sau o dispoziție națională conformă cu dreptul Uniunii impune în mod direct pentru produsele alimentare în care trebuie incorporate substanțele menționate, adăugarea acestora, sau cel puțin stabilește o concentrație minimă pentru substanțele menționate care trebuie să fie incorporate?

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este negativ: articolul 27 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 889/2008 trebuie interpretat în sensul că utilizarea substanțelor menționate este impusă de lege și în cazurile în care, fără adăugarea cel puțin a uneia dintre substanțele menționate, introducerea pe piață a unui produs alimentar ca supliment alimentar sau prin utilizarea mențiunilor de sănătate ar fi înșelătoare și ar induce în eroare consumatorii, întrucât din cauza concentrației prea reduse a uneia dintre substanțele menționate, produsul alimentar nu își poate realiza finalitatea de produs alimentar sau obiectivul exprimat în mențiunea de sănătate?

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este negativ: articolul 27 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 889/2008 trebuie interpretat în sensul că utilizarea substanțelor menționate este impusă de lege și în cazurile în care o anumită mențiune de sănătate nu poate fi utilizată decât pentru produsele alimentare care conțin cel puțin una dintre substanțele menționate într-o anumită cantitate, așa-numita cantitate semnificativă?

(1) Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul (JO L 150, p. 1).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichts Berlin (Germania) la 19 martie 2013 — Naime Dogan/Republica Federală Germania

(Cauza C-138/13)

2013/C 171/28

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Naime Dogan

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebările preliminare

Articolul 41 alineatul (1) din Protocolul adițional din 23 noiembrie 1970 la Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia din 12 septembrie 1963 privind realizarea etapei tranzitorii a asocierii (denumit în continuare „protocolul adițional”) se opune unei norme de drept național introduse pentru prima dată după intrarea în vigoare a dispozițiilor amintite, care condiționează prima intrare pe teritoriul federal a unui membru de familie de naționalitate turcă, beneficiar al statutului conferit de articolul 41 alineatul (1) din protocolul adițional, de dovedirea capacității de a se exprima în limba germană la un nivel elementar?

2.	Articolul 7 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (1) se opune reglementării de drept național menționate la prima întrebare?

(1) JO L 251, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 164.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/15

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunalul Specializat Cluj (România) la data de 20 martie 2013 — Bogdan Matei, Ioana Ofelia Matei/SC Volksbank România SA

(Cauza C-143/13)

2013/C 171/29

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Specializat Cluj

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Bogdan Matei, Ioana Ofelia Matei

Pârâtă: SC Volksbank România SA

Întrebările preliminare

Având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE (1), aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu se poate raporta nici la definirea obiectului contractului, nici la caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil;

Și

Dat fiind faptul că, în conformitate cu art. 2 alin. 1 lit. a din Directiva 2008/48/CE (2), definiția dată de Directiva 2008/48/CE prin art. 3 lit. g noțiunii de cost total al creditului pentru consumator, care include toate comisioanele pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit de consum, este inaplicabilă pentru determinarea obiectului unui contract de credit garantat printr-o ipotecă;

Atunci

Noțiunile de „obiect” și/sau „preț” din cuprinsul art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE pot fi interpretate în sensul că aceste noțiuni — „obiectul” și/sau „prețul” unui contract de credit garantat printr-o ipotecă — cuprind, printre elementele ce formează contraprestația instituției de credit, și dobânda anuală efectivă a acestui contract de credit garantat printr-o ipotecă, formată în special din dobânda fixă sau variabilă, comisioane bancare și alte costuri incluse și definite în contractul de credit?

(1) Directiva Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

(2) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, p. 66).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/15

Acțiune introdusă la 22 martie 2013 — Regatul Spaniei/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-146/13)

2013/C 171/30

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentanți: E. Chamizo Llatas și S. Centeno Huerta, agenți)

Pârâți: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—	Declararea Regulamentului (UE) nr. 1257/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2012 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet (1) ca inexistent juridic sau, în subsidiar, anularea acestuia;

—

în subsidiar, anularea:

(a)	articolului 9 alineatul (1), în totalitate, și alineatul (2) din regulament, în termenii indicați la al cincilea motiv al acțiunii și

(b)	articolului 18 alineatul (2) din regulament, în totalitate, precum și a tuturor trimiterilor care figurează în regulament la o instanță unică pentru brevete ca sistem jurisdicțional al BEEU și ca izvor de drept al BEEU și

—	obligarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.	Atingerea adusă valorilor statului de drept prin stabilirea unei reglementări bazate pe un titlu emis de Oficiul European de Brevete, ale cărui acte nu sunt supuse controlului jurisdicțional.

2.	Inexistența unui act al Uniunii și, în subsidiar, lipsa de temei juridic a regulamentului, ca urmare a lipsei măsurilor de garantare a protecției uniforme prevăzute la articolul 118 TFUE.

3.	Abuzul de putere, ca urmare a utilizării cooperării consolidate în alte scopuri decât cele prevăzute în tratate.

4.	Încălcarea articolului 291 alineatul (2) TFUE și, în subsidiar, încălcarea jurisprudenței Meroni, prin sistemul de fixare a taxelor anuale și de determinare a modului de repartizare a acestora.

5.	Încălcarea jurisprudenței Meroni prin delegarea către Oficiul European de Brevete a anumitor sarcini administrative legate de brevetul european cu efect unitar.

6.	Încălcarea principiilor autonomiei și uniformității în aplicarea dreptului Uniunii, ca urmare a sistemului de intrare în vigoare a regulamentului.

(1) JO L 361, p. 1.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/16

Acțiune introdusă la 22 martie 2013 — Regatul Spaniei/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-147/13)

2013/C 171/31

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentanți: S. Centeno Huerta și E. Chamizo Llatas, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—

Anularea Regulamentului (UE) nr. 1260/2012 al Consiliului din 17 decembrie 2012 de punere în aplicare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie de traducere (1) și obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată;

—

în subsidiar, anularea articolelor 4 și 5, a articolului 6 alineatul (2) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1260/2012 al Consiliului din 17 decembrie 2012 de punere în aplicare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie de traducere și obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.	Încălcarea principiului nediscriminării prin instituirea unui sistem care aduce prejudicii persoanelor a căror limbă este alta decât engleza, franceza sau germana, regimul nefiind proporțional cu obiectivul urmărit.

2.	Lipsa temeiului juridic a articolului 4 care reglementează traducerea în caz de litigiu, care nu afectează direct regimul lingvistic al titlului, astfel cum este prevăzut la articolul 118 al doilea paragraf TFUE.

3.	Încălcarea principiului securității juridice.

4.	Încălcarea jurisprudenței Meroni prin delegarea către Oficiul European de Brevete a administrării sistemului de compensare (articolul 5) și a publicării traducerilor [articolul 6 alineatul (2)].

5.	Încălcarea principiului autonomiei dreptului Uniunii, aplicarea regulamentului depinzând de intrarea în vigoare a acordului privind o instanță unică pentru brevete.

(1) JO L 361, p. 89.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 25 martie 2013 — A, cealaltă parte din procedură: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-148/13)

2013/C 171/32

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Recurent: A

Cealaltă parte din procedură: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Întrebarea preliminară

Care sunt limitele pe care le stabilește articolul 4 din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (1), precum și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 3 și 7 din Cartă, privind modalitățile în care trebuie apreciată credibilitatea unei pretinse orientări sexuale, și se deosebesc aceste limite față de cele valabile pentru aprecierea credibilității celorlalte motive de persecuție, iar în caz afirmativ, în ce măsură?

(1) JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 07, p. 52.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 25 martie 2013 — B, cealaltă parte din procedură: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-149/13)

2013/C 171/33

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Recurent: B

Cealaltă parte din procedură: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Întrebarea preliminară

(1) JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 07, p. 52.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 25 martie 2013 — C, cealaltă parte din procedură: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-150/13)

2013/C 171/34

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Recurent: C

Cealaltă parte din procedură: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Întrebarea preliminară

(1) JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 07, p. 52.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de cour administrative d'appel de Versailles (Franța) la 25 martie 2013 — Le Rayon d'Or SARL/Ministre de l'Économie et des Finances

(Cauza C-151/13)

2013/C 171/35

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative d'appel de Versailles

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Le Rayon d'Or SARL

Pârât: Ministre de l'Économie et des Finances

Întrebarea preliminară

Articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) din A șasea directivă (1), reluat la articolul 73 din Directiva 2006/112/CE (2), trebuie interpretat în sensul că „suma forfetară pentru îngrijiri” plătită de casele de asigurări de sănătate instituțiilor de cazare a persoanelor în vârstă dependente în conformitate cu dispozițiile articolului L. 174-7 din Codul securității sociale și scutită de taxa pe valoarea adăugată în temeiul dispozițiilor cuprinse la articolul 261 punctul 4 subpunctul 1 ter din Codul fiscal general constituie o subvenție legată direct de prețul prestațiilor de îngrijire furnizate rezidenților și care intră cu acest titlu în domeniul de aplicare al taxei pe valoarea adăugată?

(2) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/18

Recurs introdus la 28 martie 2013 de Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 24 ianuarie 2013 în cauza T-474/09, Fercal/OAPI — Jacson of Scandinavia (Jackson Shoes)

(Cauza C-159/13 P)

2013/C 171/36

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Recurentă: Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda (reprezentant: A. J. Rodrigues, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Concluziile recurentei

(a)

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțate la 24 ianuarie 2013 și comunicate la 25 ianuarie 2013 în cauza T-474/09 și, pe cale de consecință, anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (denumit în continuare „OAPI”) din 18 august 2009, R 1253/2008-2, în procedura de anulare nr. 2004 C (cererea nr. 1 077 858 de înregistrare a mărcii comunitare JACKSON SHOES), decizie care a fost notificată recurentei la 30 septembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile dreptului comunitar aplicabile;

(b)	confirmarea astfel a validității mărcii recurentei și menținerea în vigoare a acestei mărci;

(c)	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Chiar dacă este adevărat că există similitudini grafice și fonetice între numele JACKSON și JACSON, compararea semnelor aflate în conflict trebuie realizată prin examinarea acestora în ansamblul lor: JACKSON SHOES/JACSON OF SCANDINAVIA AB.

Reiese din cuprinsul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/104/CEE (1) a Consiliului din 21 decembrie 1988 că percepția mărcilor de către consumatorul mediu este determinantă pentru aprecierea globală a riscului de confuzie.

Consumatorul mediu care examinează în mod global semnele aflate în conflict constată cu ușurință că este vorba despre semne distinctive de tipuri diferite: o marcă și un nume comercial — în acest caz, ca urmare a includerii siglei „AB”, care contribuie la excluderea oricărei posibilități ca consumatorul mediu să fie indus în eroare de marca „JACKSON SHOES”.

Potrivit recurentei, acest aspect este important, întrucât articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/104/CEE prevede că percepția mărcilor de către consumatorul mediu este determinantă pentru aprecierea globală a riscului de confuzie.

Este vorba despre semne cu funcții bine definite și clar distincte: marca este un semn care permite să se distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi (articolul 4 in fine din regulamentul privind marca comunitară), pe când funcția numelui comercial este de a identifica o întreprindere astfel încât să poată fi deosebită de alte întreprinderi.

Pe de altă parte, folosirea unor nume similare — ceea ce reprezintă o practică curentă în mai multe țări — nu este de natură să creeze un risc de confuzie atunci când aceste nume se combină cu alte elemente, astfel încât consumatorul mediu nu este indus în eroare, și nici nu determină o concurență neloială prin crearea unei confuzii între produsele recurentei și cele ale părții adverse.

Nu se poate recunoaște (pe baza unui simplu nume comercial utilizat în Suedia) dreptul de utilizare exclusivă (cu atât mai puțin în toate statele Uniunii Europene!) a unui nume care este utilizat în mod curent în numeroase alte țări ale Uniunii Europene de mii de persoane și, de asemenea, de alte întreprinderi.

Nu i s poate recunoaște părții adverse nici dreptul de a împiedica recurenta să înregistreze, pentru clasa 25, marca JACKSON SHOES, în condițiile în care, de fapt, au fost deja înregistrate pentru această clasă alte mărci comunitare cu acest nume.

În plus, partea adversă a admis coexistența pe piață a diferitelor mărci enumerate și descrise de recurentă, fără a le contesta și fără a susține că erau de natură să inducă în eroare consumatorul mediu sau că ar exista vreun conflict între ele.

Cine adoptă ca semn distinctiv un element care are un caracter distinctiv redus și care figurează de asemenea în cadrul multor alte semne distinctive ale unor terți nu poate împiedica utilizarea din nou a respectivului semn (sau a unui semn similar) de către terți, combinată cu alte elemente.

Nimic nu împiedică coexistența — care, de altfel, poate fi deja constatată în fapt — a unor semne distinctive care utilizează nume comune similare, cu condiția ca, în ansamblu, să fie posibil ca acestea să fie distinse unele de altele.

Contrar celor susținute de partea adversă, este stabilit că recurenta a prezentat numeroase probe cu privire la existența sa și la activitatea sa comercială, nu numai în întregul spațiu comunitar, ci și în țări din America de Nord și din nordul Africii, chiar dacă nu prin intermediul unui catalog, precum partea adversă, acest catalog fiind redactat exclusiv în limba maternă și, prin urmare, fiind limitat din punct de vedere geografic, ci printr-o practică multilingvă concretizată printr-o prezență la cele mai importante târguri mondiale de încălțăminte.

Marca comunitară JACKSON SHOES nu poate fi confundată cu numele comercial JACSON OF SCANDINAVIA AB, cu atât mai mult cu cât cele două coexistă deja de destul de multă vreme și niciuna dintre părți nu a invocat că a suferit prejudicii ca urmare a respectivei coexistențe și nu a pus în discuție concurența dintre produse, având în vedere în plus că consumatorul, când întâlnește semnele aflate în conflict, constată cu ușurință că este vorba despre o marcă și despre un nume comercial, cu alte cuvinte, în mod indiscutabil, despre două semne distinctive de tipuri diferite.

În plus, astfel cum a recunoscut Tribunalul în hotărârea atacată și cum au admis și părțile, atunci când consumatorul mediu întâlnește respectiva marcă comunitară și respectivul nume comercial, nu este posibilă nicio confuzie între cele două semne. În plus, „[…] la examinarea similitudinii mărcilor, trebuie luată în considerare impresia de ansamblu produsă de acestea” [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 12 noiembrie 2009, Spa Monopole/OAPI — De Francesco Import (SpagO), T-438/07, Rep., p. II-4115, punctul 23 și jurisprudența citată].

Pe de altă parte, și aceasta are o importanță capitală în vederea soluționării corecte a prezentului litigiu, intimata, și anume OAPI, a autorizat înregistrarea mai multor mărci care conțineau expresia „JAKSON” pentru a desemna pantofi, astfel încât nu poate face total abstracție de această realitate în momentul în care se pronunță asupra unei cereri de înregistrare a unei noi mărci comunitare cu același nume (curent) „JAKSON”.

Prin faptul că nu a ținut seama de această realitate, OAPI a acționat în mod discreționar și a încălcat principiul egalității.

Hotărârea atacată încalcă dispozițiile articolului 8 alineatul (4) și ale articolului 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (2) al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară.

(1) Directiva 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988, Prima directivă de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92).

(2) JO L 78, p. 1.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/19

Acțiune introdusă la 5 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-169/13)

2013/C 171/39

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Yerrell și J. Hottiaux, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a asigura aplicarea Directivei 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (1), în ceea ce privește conducătorii auto independenți, și, în orice caz, prin neinformarea Comisiei cu privire la adoptarea acestor dispoziții, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1), al articolelor 3-7 și al articolului 11 din directiva menționată;

—	obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Directiva 2002/15/CE este aplicabilă conducătorilor auto independenți de la 23 martie 2009.

(1) JO L 80, p. 35, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 125.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour administrative d'appel de Lyon (Franța) la 9 aprilie 2013 — Maurice Leone, Blandine Leone/Garde des Sceaux, Ministre de la Justice, Caisse nationale de retraite des agents des collectivités locales

(Cauza C-173/13)

2013/C 171/40

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative d'appel de Lyon

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Maurice Leone, Blandine Leone

Pârâte: Garde des Sceaux, Ministre de la Justice, Caisse nationale de retraite des agents des collectivités locales

Întrebările preliminare

Dispozițiile coroborate ale articolelor L. 24 și R. 37 din Codul privind pensiile civile și militare, astfel cum rezultă acestea din aplicarea Legii nr. 2004-1485 din 30 decembrie 2004 de rectificare a bugetului pe anul 2004 și Decretul nr. 2005-449 din 10 mai 2005 pot fi considerate ca operând o discriminare indirectă între bărbați și femei, în sensul articolului 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

Dispozițiile articolului 15 din Decretul 2003-1306 din 26 decembrie 2003 privind regimul de pensionare al funcționarilor afiliați la Casa națională de pensii a funcționarilor autorităților publice locale pot fi considerate ca operând o discriminare indirectă între bărbați și femei, în sensul articolului 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

3.	În cazul unui răspuns afirmativ la una dintre primele două întrebări, o astfel de discriminare indirectă poate fi justificată prin prevederile alineatului (4) al articolului 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/20

Recurs introdus la 9 aprilie 2013 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 29 ianuarie 2013 în cauza T-496/10, Bank Mellat/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-176/13 P)

2013/C 171/41

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Boelaert și M. Bishop, agenți)

Celelalte părți din procedură: Bank Mellat, Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 29 ianuarie 2013 pronunțate în cauza T-496/10;

—	soluționarea definitivă a cauzei și respingerea acțiunii formulate de Bank Mellat împotriva măsurilor contestate;

—	obligarea Bank Mellat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în cadrul procedurii în primă instanță și în cadrul prezentei proceduri de recurs.

Motivele și principalele argumente

Consiliul consideră că Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2013 pronunțată în cauza T-496/10, Bank Mellat/Consiliul, este afectată de următoarele erori de drept:

1.	Tribunalul a greșit atunci când a stabilit, în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, că Bank Mellat se putea baza pe protecțiile și garanțiile drepturilor fundamentale indiferent dacă putea fi considerată o emanație a statului iranian.

2.	Tribunalul a stabilit în mod greșit că unele dintre motivele invocate pentru a impune măsuri restrictive împotriva Bank Mellat nu erau suficient de precise.

3.	Tribunalul a aplicat în mod greșit jurisprudența referitoare la comunicarea de informații privind dosarul Consiliului.

Tribunalul a considerat în mod greșit că motivele invocate pentru impunerea de măsuri restrictive împotriva Bank Mellat nu îndeplineau condițiile pentru ca aceasta din urmă să fie desemnată în actele juridice pertinente și nu erau susținute de elemente de probă, în condițiile în care:

—	nu a ținut seama în mod corespunzător de o constatare a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite potrivit căreia Bank Mellat le-a permis entităților iraniene implicate în programul de arme nucleare, de rachete și de apărare să efectueze tranzacții;

—	nu a ținut seama de faptul că dovezile privind susținerea de către Bank Mellat a activităților nucleare iraniene proveneau din surse confidențiale;

—

a considerat în mod greșit că furnizarea, recunoscută de Bank Mellat, de servicii bancare unei entități implicate în activitățile de proliferare nucleară ale Iranului înaintea desemnării respectivei entități de către Consiliul de Securitate al ONU nu era suficientă pentru a justifica impunerea de măsuri restrictive împotriva Bank Mellat.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/21

Recurs introdus la 16 aprilie 2013 de Polyelectrolyte Producers Group, SNF SAS, Travetanche Injection SPRL împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 1 februarie 2013 în cauza T-368/11, Polyelectrolyte Producers Group, SNF SAS, Travetanche Injection SPRL/Comisia Europeană

(Cauza C-199/13)

2013/C 171/42

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Polyelectrolyte Producers Group, SNF SAS și Travetanche Injection SPRL (reprezentanți: K. Van Maldegem, avocat, R. Cana, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Regatul Țărilor de Jos

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-368/11; și

—

anularea Regulamentului (UE) nr. 366/2011 al Comisiei din 14 aprilie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), în ceea ce privește anexa XVII (acrilamidă) (1) (denumit în continuare, „regulamentul atacat”); sau

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare pentru ca acesta să se pronunțe asupra acțiunii în anulare introduse de recurente; și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată (inclusiv a cheltuielilor efectuate în procedura în fața Tribunalului).

Motivele și principalele argumente

Recurentele susțin că, prin respingerea acțiunii lor în anulare, Tribunalul a încălcat dreptul comunitar. Mai precis, recurentele afirmă că Tribunalul a săvârșit o serie de erori în interpretarea situației de fapt și a cadrului juridic aplicabil situației lor. Aceasta a stat la baza unei serii de erori de drept săvârșite de Tribunal, care, în special:

—	a interpretat în mod eronat Regulamentul nr. 1488/94 (2), atunci când a reținut că în speță Comisia nu a săvârșit o eroarea de manifestă de apreciere prin faptul că nu a luat în considerare toate faptele și circumstanțele pertinente;

—	a interpretat în mod eronat Regulamentul nr. 1488/94, atunci când a reținut că în speță Comisia nu a săvârșit o eroarea de manifestă de apreciere în evaluarea datelor referitoare la expunere avute în vedere;

—	a săvârșit o eroare de drept și a interpretat în mod eronat REACH reținând că în speță Comisia nu a săvârșit o eroarea de manifestă de apreciere la adoptarea regulamentului atacat pe baza informațiilor referitoare la un alt produs decât cel supus restricțiilor impuse prin regulamentul atacat;

—	a săvârșit o eroare de drept reținând că în speță Comisia nu a încălcat principiul proporționalității;

—	a săvârșit o eroare de drept reținând că în speță Comisia nu și-a încălcat obligația de motivare; și

—	a interpretat în mod eronat regulamentul atacat reținând că acesta se aplică și mortarelor pe bază de N-metilolacrilamida care conțin acrilamidă.

Pentru motivele menționate mai sus, recurentele solicită anularea hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-368/11 și a regulamentului atacat.

(1) JO L 101, p. 12

(2) Regulamentul (CE) nr. 1488/94 al Comisiei din 28 iunie 1994 de stabilire a principiilor de evaluare a riscurilor pentru populație și mediu prezentate de anumite substanțe existente, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (JO L 161, p. 3, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 66).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/22

Recurs introdus la 16 aprilie 2013 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 5 februarie 2013 în cauza T-494/10, Bank Saderat Iran/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-200/13 P)

2013/C 171/43

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și S. Boelaert, agenți)

Celelalte părți din procedură: Bank Saderat Iran, Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 5 februarie 2013 pronunțate în cauza T-494/10;

—	soluționarea definitivă a cauzei și respingerea acțiunii formulate de Bank Saderat împotriva măsurilor contestate;

—	obligarea Bank Saderat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în cadrul procedurii în primă instanță și în cadrul prezentei proceduri de recurs.

Motivele și principalele argumente

Consiliul consideră că Hotărârea Tribunalului din 5 februarie 2013 pronunțată în cauza T-494/10, Bank Saderat Iran/Consiliul, este afectată de următoarele erori de drept:

1.	Tribunalul a greșit atunci când a stabilit, în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, că Bank Saderat se putea baza pe protecțiile și garanțiile drepturilor fundamentale indiferent dacă putea fi considerată o emanație a statului iranian.

2.	Tribunalul a stabilit în mod greșit că unul dintre motivele invocate pentru a impune măsuri restrictive împotriva Bank Saderat nu era suficient de precis.

3.	Tribunalul a aplicat în mod greșit jurisprudența referitoare la comunicarea de informații privind dosarul Consiliului.

Tribunalul a considerat în mod greșit că motivele invocate pentru impunerea de măsuri restrictive împotriva Bank Saderat nu erau susținute de elemente de probă, în condițiile în care:

—	nu a ținut seama de faptul că dovezile privind susținerea de către Bank Saderat a activităților de proliferare nucleară iraniene proveneau din surse confidențiale;

—	nu a ținut seama de faptul că Rezoluția 1803 (2008) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite s-a referit la Bank Saderat în legătură cu activitățile de proliferare nucleară ale Iranului;

—	este greșit să se considere că Consiliul trebuia să prezinte informații detaliate privind gestionarea de către Bank Saderat a unor acreditive ale două entități desemnate implicate în activitățile de proliferare nucleară ale Iranului.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/22

Acțiune introdusă la 18 aprilie 2013 — Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-209/13)

2013/C 171/44

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: E. Jenkinson, S. Behzadi-Spencer, agenți, M. Hoskins QC, P. Baker QC, V. Wakefield, Barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

Reclamantul solicită Curții:

—	anularea Deciziei 2013/52/UE a Consiliului privind autorizarea unei cooperări consolidate în domeniul taxei pe tranzacțiile financiare (1); și

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Regatul Unit privind această procedură.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv prin care se invocă faptul că Decizia 2013/52/UE a Consiliului este contrară articolului 327 TFUE, întrucât prin aceasta se autorizează adoptarea unei taxe pe tranzacțiile financiare („TTF”) având efecte extrateritoriale care nu vor respecta competențele, drepturile și obligațiile statelor neparticipante.

Al doilea motiv prin care se invocă faptul că Decizia 2013/52/UE a Consiliului este nelegală întrucât prin aceasta se autorizează adoptarea unei TTF cu efecte extrateritoriale pentru care nu există o justificare în dreptul internațional cutumiar.

Al treilea motiv prin care se invocă faptul că Decizia 2013/52/UE a Consiliului este contrară articolului 332 TFUE, întrucât prin aceasta se autorizează cooperarea consolidată în domeniul TTF, a cărei implementare va cauza în mod inevitabil costuri care vor trebui să fie suportate de statele neparticipante.

(1) JO L 22, p. 11.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/23

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-211/13)

2013/C 171/45

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Mölls și W. Roels, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

—

constatarea faptului că Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 TFUE prin faptul că a adoptat și a menținut dispoziții potrivit cărora, la aplicarea impozitului pe succesiuni și pe donații în privința unui bun imobil situat în Germania se acordă doar o reducere într-un cuantum scăzut, în cazul în care donatorul sau defunctul și dobânditorul își au reședința într-un alt stat membru la momentul deschiderii succesiunii sau al efectuării donației, în timp ce o reducere cu mult mai mare se acordă în cazul în care cel puțin una dintre cele două părți interesate își are reședința în Germania la momentul respectiv.

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În dreptul german, impozitarea succesiunilor și a donațiilor este redusă prin acordarea unor reduceri relativ mari, în special în cazul succesiunilor și al donațiilor între soți, între părinți și copii, precum și între anumite rude. Totuși, aceste reduceri într-un cuantum ridicat se aplică numai atunci când Germania face uz de un drept de impozitare nelimitat, în timp ce în cazul unui drept de impozitare limitat se aplică doar o reducere forfetară într-un cuantum scăzut. Potrivit criteriilor prezentate de Curte în Hotărârea Mattner (1), această reglementare nu este compatibilă cu articolul 63 TFUE.

(1) Hotărârea din 22 aprilie 2010, Mattner, C-510/08, Rep., p. I-3553.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/23

Recurs introdus la 23 aprilie 2013 de Acron OAO și Dorogobuzh OAO împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 7 februarie 2013 în cauza T-235/08, Acron OAO și Dorogobuzh OAO/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-215/13 P)

2013/C 171/46

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Acron OAO și Dorogobuzh OAO (reprezentanți: B. Evtimov, E. Borovikov, avocați, D. O'Keeffe, Solicitor)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Fertilizers Europe

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	Anularea Hotărârii Tribunalului din 7 februarie 2013 pronunțate în cauza T-235/08, Acron OAO și Dorogobuzh OAO/Consiliul Uniunii Europene;

—

pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la fondul cauzei și anularea Regulamentului (CE) nr. 236/2008 al Consiliului din 10 martie 2008 de încheiere a reexaminării intermediare parțiale, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, a taxei antidumping la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia (1), în măsura în care le privește pe recurente;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii în fața Curții de Justiție, precum și în cadrul procedurii în fața Tribunalului, inclusiv cheltuielile efectuate de recurente;

—

obligarea intervenientei Fertilizers Europe să suporte propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul procedurii în fața Tribunalului, precum și, în cazul în care intervine, în cadrul procedurii în fața Curții de Justiție și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente în legătură cu intervenția/intervențiile sale.

Motivele și principalele argumente

Recurentele susțin că Tribunalul:

—

a interpretat în mod eronat prima teză a primului paragraf al articolului 2 alineatul (5) din Regulamentul antidumping de bază și, prin aceasta, prevederea corespunzătoare din articolul 2.2.1.1 din Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 cuprins în anexa 1A la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului („ADA”);

—	a confirmat o interpretare juridică eronată și o încălcare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul antidumping de bază și, prin aceasta, a prevederii corespunzătoare din articolul 2.2 ADA;

—

nu a realizat o evaluare corectă a raportului dintre articolul 2 alineatul (5) teza a doua, pe de o parte, și articolul 2 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul antidumping de bază, pe de altă parte, și, ca urmare, a confirmat o interpretare juridică eronată a considerentelor (3) și (4) ale preambulului Regulamentului (CE) nr. 1972/2002 și, prin aceasta, a tezei a doua a primului paragraf al articolului 2 alineatul (5) și nu a asigurat coerența acestei din urmă interpretări/prevederi cu ADA.

(1) JO L 75, p. 1

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/24

Recurs introdus la 23 aprilie 2013 de Acron OAO împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 7 februarie 2013 în cauza T-118/10, Acron OAO/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-216/13)

2013/C 171/47

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Acron OAO (reprezentanți: B. Evtimov, E. Borovikov, avocați, D. O'Keeffe, Solicitor)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Fertilizers Europe

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului din 7 februarie 2013 pronunțate în cauza T-118/10 Acron OAO/Consiliul Uniunii Europene;

—

pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la fondul cauzei și anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1251/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1911/2006 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de soluții de uree și de azotat de amoniu originare, printre altele, din Rusia (1), în măsura în care o privește pe recurentă;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii în fața Curții de Justiție, precum și în cadrul procedurii în fața Tribunalului, inclusiv cheltuielile efectuate de recurentă;

—

obligarea intervenientei Fertilizers Europe să suporte propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul procedurii în fața Tribunalului, precum și, în cazul în care intervine, în cadrul procedurii în fața Curții de Justiție și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în legătură cu intervenția/intervențiile sale.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul:

—

—	a confirmat o interpretare juridică eronată și o încălcare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul antidumping de bază și, prin aceasta, a prevederii corespunzătoare din articolul 2.2 ADA;

—

nu a realizat o evaluare corectă a raportului dintre articolul 2 alineatul (5) teza a doua, pe de o parte, și articolul 2 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul antidumping de bază, pe de altă parte, și, ca urmare, a confirmat o interpretare juridică eronată a considerentelor (3) și (4) ale preambulului Regulamentului (CE) nr. 1972/2002 (2) și, prin aceasta, a tezei a doua a primului paragraf al articolului 2 alineatul (5) și nu a asigurat coerența acestei din urmă interpretări/prevederi cu ADA;

—	a confirmat o încălcare a articolului 2 alineatul (6) litera (c) din Regulamentul antidumping de bază și o eroare vădită de apreciere.

(1) JO L 338, p. 5.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1972/2002 al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 384/96 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 305, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 30, p. 38).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/25

Acțiune introdusă la 6 mai 2013 — Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-248/13)

2013/C 171/48

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall, J.-P. Keppenne și D. Martin, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, prin neadoptarea Propunerii Comisiei privind un regulament al Consiliului de ajustare, începând cu 1 iulie 2012, a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și a coeficienților corectori aferenți, Consiliul nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Statutului funcționarilor;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta susține că Consiliul s-a abținut în mod nelegal să adopte propunerea de regulament a Comisiei de ajustare a remunerațiilor și a pensiilor în temeiul articolului 3 din anexa XI din Statut, deși din textul imperativ al acestui articol rezultă că metoda de ajustare anuală a remunerațiilor și a pensiilor menționate este o procedură care nu lasă nicio marjă de apreciere Consiliului. Articolul menționat prevede astfel obligația Consiliului de a adopta propunerea Comisiei până la data de 31 decembrie a anului în curs. Comisia reproșează Consiliului că s-a limitat la a constata că nu exista o majoritate calificată în cadrul său pentru a adopta propunerea Comisiei privind, pe de o parte, ajustarea salarială și, pe de altă parte, coeficienții corectori prevăzuți de anexa XI din Statut. Potrivit reclamantei, Consiliul a aplicat în realitate, fără a motiva acest lucru, articolul 10 din anexa XI, încălcând prerogativele Comisiei și pe cele ale Parlamentului European. Acționând astfel, Consiliul a încălcat nu numai dispozițiile citate anterior, ci și principiul echilibrului instituțional, săvârșind totodată un abuz de putere.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/26

Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Bell & Ross/OAPI — KIN (Carcasă de ceas de mână)

(Cauza T-80/10) (1)

(Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând o carcasă de ceas de mână - Desen sau model industrial anterior - Motiv de nulitate - Lipsa caracterului individual - Lipsa unei impresii globale diferite - Utilizator avizat - Gradul de libertate a autorului - Articolele 4 și 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Conexitate cu o cerere reconvențională de declarare a nulității - Instanță competentă în materia desenelor sau a modelelor industriale comunitare - Articolul 91 din Regulamentul nr. 6/2002)

2013/C 171/49

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Bell & Ross BV (Zoetermeer, Țările de Jos) (reprezentant: S. Guerlain, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: KIN AB (Upplands Väsby, Suedia) (reprezentanți: M. Nielsen și C. Galichet, avocați)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva deciziei Camerei a treia de recurs a OAPI din 9 decembrie 2009 (cazul R 1285/200-3), privind o procedură de declarare a nulității între Klockgrossisten i Norden AB și Bell & Ross BV

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Bell & Ross BV la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de KIN AB în cursul procedurii în fața camerei de recurs.

(1) JO C 113, 1.5.2010.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/26

Hotărârea Tribunalului din 6 mai 2013 — Kieffer Omnitec/Comisia

(Cauza T-288/11) (1)

(Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Întreținerea unor instalații HVAC, sprinkler și hidro-sanitare din clădirea Joseph Bech din Luxembourg - Respingerea cererii unui ofertant - Egalitate de tratament - Transparență - Proporționalitate - Eroare vădită de apreciere - Obligație de motivare)

2013/C 171/50

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: A+P Kieffer Omnitec Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: A. Delvaux, V. Bertrand și M. Devos, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A.-M. Rouchaud-Joët și S. Delaude, agenți, asistați de V. Vanden Acker, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Comisiei din 1 aprilie 2011 de respingere a ofertei depuse de reclamantă în cadrul unei proceduri de cerere de oferte privind încheierea unui contract de întreținere a unor instalații HVAC, sprinkler și hidro-sanitare din clădirea Joseph-Bech din Luxembourg (JO 2010/S 241-367523) și de atribuire a contractului unui alt ofertant.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă A+P Kieffer Omnitec Sàrl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 252, 27.8.2011.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/26

Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2013 — Alumina/Consiliul

(Cauza T-304/11) (1)

(Dumping - Importuri de pudră de zeolit A originară din Bosnia și Herțegovina - Valoare normală - Caracter reprezentativ al vânzărilor pe piața internă - Marjă de profit - Operațiuni comerciale normale)

2013/C 171/51

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Alumina d.o.o. (Zvornik, Bosnia și Herțegovina) (reprezentanți: J.-F. Bellis și B. Servais, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, asistat de G. Berrisch și A. Polcyn, avocați)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier și H. van Vliet, agenți)

Obiectul

Anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 464/2011 al Consiliului din 11 mai 2011 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii aplicate importurilor de pudră de zeolit A originară din Bosnia și Herțegovina (JO L 125, p. 1), în măsura în care o vizează pe reclamantă

Dispozitivul

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 464/2011 al Consiliului din 11 mai 2011 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii aplicate importurilor de pudră de zeolit A originară din Bosnia și Herțegovina în măsura în care vizează societatea Alumina d.o.o.

2.	Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Alumina.

3.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 226, 30.7.2011.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/27

Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2013 — Boehringer Ingelheim International/OAPI (RELY-ABLE)

(Cauza T-640/11) (1)

(Marcă comunitară - Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană - Marca verbală RELY ABLE - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Motiv neesențial)

2013/C 171/52

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Boehringer Ingelheim International GmbH (Ingelheim am Rhein, Germania) (reprezentanți: V. von Bomhard, A. Renck și C. Steudtner, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 30 septembrie 2011 (cauza R 756/2011-4) privind înregistrarea internațională care desemna Comunitatea Europeană a semnului verbal RELY-ABLE

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Boehringer Ingelheim International GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 58, 25.2.2012.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/27

Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2013 — ABC-One/OAPI (SLIM BELLY)

(Cauza T-61/12) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale SLIM BELLY - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2013/C 171/53

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ABC-One Produktions- und Vertriebs GmbH (Villach St. Magdalen, Austria) (reprezentant: S. Merz, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 17 noiembrie 2011 (cauza R 1077/2011-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal SLIM BELLY ca marcă comunitară

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă ABC-One Produktions- und Vertriebs GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 98, 31.3.2012.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/28

Acțiune introdusă la 28 martie 2013 — Skype/OAPI — British Sky Broadcasting și Sky IP International (SKYPE)

(Cauza T-183/13)

2013/C 171/54

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Skype (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: I. Fowler, Solicitor, J. Schmitt, avocat, și J. Mellor, QC)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: British Sky Broadcasting Group plc (Isleworth, Regatul Unit) și Sky IP International Ltd (Isleworth)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 30 ianuarie 2013 în cauza R 2398/2010-4;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „SKYPE” — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 3 660 065 pentru servicii din clasa 38

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat: marca verbală „SKY” pentru produse și servicii din clasele 9, 38 și 41 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 3 203 411

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru toate produsele contestate.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/28

Acțiune introdusă la 28 martie 2013 — Skype/OAPI — British Sky Broadcasting și Sky IP International (SKYPE)

(Cauza T-184/13)

2013/C 171/55

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Skype (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: I. Fowler, Solicitor, J. Schmitt, avocat, și J. Mellor, QC)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: British Sky Broadcasting Group plc (Isleworth, Regatul Unit) și Sky IP International Ltd (Isleworth)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 30 ianuarie 2013 în cauza R 121/2011-4;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „SKYPE” — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 4 521 084 pentru produse și servicii din clasele 9, 38 și 42.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: marca verbală „SKY” pentru produse și servicii din clasele 9, 38, 41 și 42 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 3 203 411.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru toate produsele și serviciile în cauză.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/29

Acțiune introdusă la 2 aprilie 2013 — Jannatian/Consiliul

(Cauza T-187/13)

2013/C 171/56

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Mahmoud Jannatian (Teheran, Iran) (reprezentanți: E. Rosenfeld și S. Monnerville, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

să anuleze, în măsura în care îl privesc pe reclamant: (i) Poziția comună 2008/479/PESC a Consiliului din 23 iunie 2008 de modificare a Poziției comune 2007/140/PESC privind măsuri restrictive împotriva Iranului (1); (ii) Decizia 2008/475/CE a Consiliului din 23 iunie 2008 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (2); (iii) Poziția comună 2008/652/PESC a Consiliului din 7 august 2008 de modificare a Poziției comune 2007/140/PESC privind măsuri restrictive împotriva Iranului (3); (iv) Decizia 2009/840/PESC a Consiliului din 17 noiembrie 2009 de punere în aplicare a Poziției comune 2007/140/PESC privind măsuri restrictive împotriva Iranului (4); (v) Decizia 2010/413/PESC Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (5); (vi) Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (6); (vii) Regulamentul (CE) nr. 1100/2009 al Consiliului din 17 noiembrie 2009 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Deciziei 2008/475/CE (7); (viii) Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (8) și (ix) Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (9); și

—	să oblige Consiliul la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive.

Primul motiv se întemeiază pe lipsa de autoritate a Consiliului

—

Reclamantul arată că, potrivit articolului 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, măsuri restrictive pot fi adoptate numai la inițiativa comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant. Deciziile și regulamentele atacate au fost adoptate de Consiliu singur. Acestea sunt, așadar, afectate de o lipsă de autoritate.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea obligației de motivare

—

Reclamantul susține că motivul invocat pentru a-l menționa pe domnul Jannatian în anexa II este prea imprecis pentru a îndeplini condițiile stabilite de jurisprudență în ceea ce privește obligația de motivare. Pentru a respecta obligația de motivare, Consiliul ar fi trebuit să stabilească elementele concrete și specifice care caracterizau existența unei susțineri efective oferite de reclamant Guvernului Iranului sau activităților de proliferare nucleară ale Iranului. Deciziile și regulamentele atacate sunt, așadar, afectate de motivare.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea drepturilor fundamentale ale reclamantului

Reclamantul arată că: în primul rând, în măsura în care, nu prezintă motivarea, deciziile și regulamentele atacate încalcă, așadar, dreptul la apărare al reclamantului; în al doilea rând, nelegalitatea deciziilor și a regulamentelor atacate afectează aceste proceduri întrucât, pe de o parte, se opune posibilității reclamantului de a-și prezenta apărarea și, pe de altă parte, compromit capacitatea Curții de a examina legitimitatea deciziilor și a regulamentelor atacate. Rezultă că drepturile reclamantului la protecție jurisdicțională sunt încălcate; și, în sfârșit, din moment ce reclamantul a fost privat de drepturile la apărare și întrucât capacitatea Curții de a examina legitimitatea deciziilor și a regulamentelor atacate în raport cu măsurile de înghețare a fondurilor — care sunt prin natura lor „deosebit de opresive” — este nedeterminată, reclamantului i-a fost impusă o restricție nejustificată a dreptului său de proprietate.

Al patrulea motiv se întemeiază pe o lipsă de probe împotriva reclamantului

—	Reclamantul susține că Consiliul nu a adus elementele de probă și informațiile pe care s-a întemeiat pentru a adopta deciziile și regulamentele atacate.

Al cincilea motiv se întemeiază pe o eroare de fapt

Reclamantul arată că, contrar celor indicate în deciziile și în regulamentele atacate, reclamantul nu mai era vicepreședintele Organizației pentru Energie Atomică a Iranului la datele la care a fost înscris la listele persoanelor și entităților cărora li se aplică unele măsuri restrictive. Prin urmare, Consiliul a săvârșit o eroare de fapt prin aceea că l-a înscris pe reclamant pentru unicul motiv că, la data diverselor decizii și regulamente atacate, era vicepreședintele Organizației pentru Energie Atomică a Iranului.

Al șaselea motiv se întemeiază pe o eroare de drept

Reclamantul susține că articolul 20 litera (b) nu se aplică per se persoanelor care au funcții de conducere în cadrul unei entități înscrise în anexa VIII. În plus, articolul 20 litera (b) prevede înscrierea persoanelor „care sunt implicate în activitățile nucleare sensibile cu risc de proliferare ale Iranului”. Prin înscrierea reclamantului în anexa II fără a aduce niciun element de probă cu privire la faptul că reclamantul a oferit susținere activă și efectivă activităților nucleare ale Iranului la momentul înscrierii sale în anexa II, Consiliul a săvârșit o eroare de drept.

Al șaptelea motiv se întemeiază pe o eroare vădită în aprecierea faptelor și pe încălcarea principiului proporționalității

—

Reclamantul susține că în speță nu există obiective de interes general de natură să justifice măsurile atât de restrictive adoptate în sarcina persoanelor care au avut pentru o perioadă scurtă funcții de conducere în cadrul OEAI. În plus, chiar dacă măsurile ar trebui considerate justificate de un obiectiv de interes general, acestea ar fi în orice caz nelegitime, întrucât nu respectă o proporționalitate rezonabilă între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

(1) JO 2008, L 163, p. 43.

(2) JO 2008, L 163, p. 29.

(3) JO 2008, L 213, p. 58.

(4) JO 2009, L 303, p. 64.

(5) JO 2010, L 195, p. 39.

(6) JO 2010, L 281, p. 81.

(7) JO 2009, L 303, p. 31.

(8) JO 2010, L 281, p. 1.

(9) JO 2012, L 88, p. 1.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/30

Acțiune introdusă la 2 aprilie 2013 — Transworld Oil Computer Centrum și alții/Eurojust

(Cauza T-192/13)

2013/C 171/57

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamanți: Transworld Oil Computer Centrum BV (Berg en Dal, Țările de Jos); Transworld Payment Solutions Ltd (Bermuda); Transworld ICT Solutions Ltd (Bangalore, India); Transworld Oil USA, Inc. (Houston, Statele Unite ale Americii); Bermuda First Curaçao Ltd (Bermuda) și Johannes Christiaan Martinus Augustinus Maria Deuss (Bermuda) (reprezentant: T. Barkhuysen, avocat)

Pârât: Eurojust

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei de confirmare a Eurojust din 2 februarie 2013;

—	obligarea Eurojust de a adopta o nouă decizie, pe baza cererii de confirmare din 31 decembrie 2012, ținând seama de hotărârea Tribunalului;

—	obligarea Eurojust la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni și cererii de confirmare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă cinci motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că Eurojust nu a examinat toate temeiurile juridice la care reclamanții au făcut trimitere.

Cererea de informații din 4 octombrie 2012 și cererea de confirmare a informațiilor din 31 decembrie 2012 se întemeiază pe diferite temeiuri, dintre care articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și articolul 8 alineatul (2), articolul 41 alineatul (2) și articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2010, C 83, p. 389). Cu toate acestea, Eurojust s-a întemeiat în decizia contestată exclusiv pe normele de acces la documente ale Eurojust. Celelalte motive la care reclamanții au făcut referire au fost ignorate în mod neîntemeiat de Eurojust.

Al doilea motiv întemeiat pe viciile care afectează adoptarea deciziei de confirmare și pe caracterul inadecvat al motivării

Eurojust refuză să furnizeze informațiile solicitate invocând excepțiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b) din normele Eurojust privind accesul la documente. Cu toate acestea, Eurojust nu explică în decizia contestată sau nu explică în mod suficient motivul pentru care și în ce măsură sunt aplicabile acele excepții în cazul de față.

Al treilea motiv întemeiat pe aplicarea eronată a excepțiilor „investigație națională pendinte” și „combaterea marii criminalități” prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din normele Eurojust privind accesul la documente.

Reclamanții au o suspiciune rezonabilă și justificată cu privire la faptul că un organ de represiune penală a acționat nelegitim cu ocazia unei investigații (preliminare) penale. În scopul de a fundamenta această suspiciune, reclamanții au formulat, printre altele, o cerere de informații la Eurojust. Eurojust susține că informațiile solicitate nu pot fi furnizate, întrucât o cercetare (preliminară) judiciară este încă în curs. Potrivit reclamanților, Eurojust invocă excepțiile menționate în mod neîntemeiat și fără a furniza o motivare suficientă.

Al patrulea motiv întemeiat pe aplicarea eronată a excepțiilor „sfera privată și integritatea persoanelor” prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din normele Eurojust privind accesul la documente.

Eurojust nu a afirmat și nici nu a argumentat că documentele solicitate conțin date personale ale unor terți. În plus, simplul fapt că un document conține date personale nu presupune în mod necesar că sfera vieții private sau integritatea este afectată. Eventualele declarații ale unor funcționari, care nu sunt efectuate cu titlu personal, nu pot constitui un motiv de a refuza informațiile solicitate.

În măsura în care sunt puse în discuție integritatea și viața privată ale unei persoane, Eurojust ar fi trebuit să examineze dacă și în ce mod documentele solicitate — eventual anonimizate și parțiale — puteau fi totuși transmise. Eurojust nu a procedat în acest sens în mod neîntemeiat.

Al cincilea motiv întemeiat pe aplicarea ilicită a excepției „respectarea regulilor aplicabile în cazul încălcării secretului profesional” prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din normele Eurojust privind accesul la documente.

Referirea la această excepție nu este motivată. Potrivit reclamanților, nu este clar care sunt regulile privind confidențialitatea care s-ar aplica în speță și este improbabil ca regulile privind confidențialitatea să împiedice furnizarea documentelor solicitate.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/31

Acțiune introdusă la 3 aprilie 2013 — dm-drogerie markt/OAPI — V-Contact (CAMEA)

(Cauza T-195/13)

2013/C 171/58

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: dm-drogerie markt GmbH & Co. KG (Karlsruhe, Germania) (reprezentanți: B. Beinert și O. Bludovsky, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: V-Contact Kft (Szada, Ungaria)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 17 ianuarie 2013 (cale de atac privind procedura de opoziție nr. R 452/2012-1) și, după rejudecare, respingerea cererii de înregistrare a unei mărci formulată de solicitant,

—

cu titlu subsidiar, anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 17 ianuarie 2013 (cale de atac formulată în legătură cu procedura de opoziție nr. R 452/2012-1) și trimiterea cauzei spre rejudecare Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne,

—	cu titlu subsidiar, anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 17 ianuarie 2013 (cale de atac formulată în legătură cu procedura de opoziție nr. R 452/2012-1).

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca verbală „CAMEA” pentru, între altele, produse din clasele 3, 5 și 16 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 9 279 928.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat: marca internațională înregistrată desemnând, printre altele, teritoriul Uniunii Europene, pentru produse din clasele 3, 5 și 8.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/31

Acțiune introdusă la 5 aprilie 2013 — Nanu-Nana Joachim Hoepp/OAPI — Stal Florez Botero (la nana)

(Cauza T-196/13)

2013/C 171/59

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Nanu-Nana Joachim Hoepp GmbH & Co. KG (Bremen, Germania) (reprezentant: T. Boddien, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Lina M. Stal-Florez Botero (Maarssen, Țările de Jos)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 29 ianuarie 2013 din cauza R 300/2012-1, referitoare la procedura de declarare a nulității nr. 000005025 C (marca comunitară nr. 005205125) dintre Nanu-Nana Joachim Hoepp GmbH & Co. KG și Lina M. Stal-Florez Botero h.o.d.n la Nana;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă „la nana” pentru produse din clasele 16, 20 și 24 — înregistrarea mărcii comunitare nr. 5 205 125

Titularul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta

Motivarea cererii de declarare a nulității: motivele care stau la baza cererii de declarare a nulității mărcii erau cele prevăzute în articolul 8 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009

Decizia diviziei de anulare: respinge în totalitate cererea de declarare a invalidității, în temeiul articolului 57 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr.207/2009 al Consiliului

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 53 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b), articolul 57 alineatele (2) și (3) și articolul 78 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr.207/2009 al Consiliului

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/32

Acțiune introdusă la 8 aprilie 2013 — Imax/OAPI — Himax Technologies (IMAX)

(Cauza T-198/13)

2013/C 171/60

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Imax Corporation (Mississauga, Canada) (reprezentanți: V. von Bomhard, avocat, și K. Hughes, Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Himax Technologies, Inc. (Tainan County, Taiwan)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Camerei a cincea de recurs a OAPI din 23 ianuarie 2013 în cauza R 740/2012-5 și

—	obligarea pârâtului și, în cazul în care cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs se constituie intervenient în procedura desfășurată în fața Tribunalului, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „IMAX” pentru produse din clasele 9, 41 și 45 — cerere de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 9 392 556

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat: cererile de înregistrare ca marcă comunitară nr. 4 411 658 și nr. 4 411 641 ale mărcii figurative „Himax” pentru produse din clasele 9 și 42

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/32

Recurs introdus la 9 aprilie 2013 de Patrizia de Luca împotriva Hotărârii din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-20/06 RENV, De Luca/Comisia

(Cauza T-200/13 P)

2013/C 171/61

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Patrizia de Luca (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi și J.-N. Louis, avocați)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 30 ianuarie 2013, De Luca/Comisia (F-20/06 RENV, nepublicată încă în Repertoriu);

—

rejudecarea cauzei pe fond și:

—	anularea deciziei Comisiei Europene din 23 februarie 2005 de numire a recurentei în postul de administrator, în sensul că stabilește încadrarea acesteia în gradul A*9 a doua treaptă;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta critică săvârșirea mai multor erori de drept:

—

TFP ar fi interpretat Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2011 în cauza T-563/10 P, De Luca/Comisia, în sensul că limitează examinarea legalității deciziei atacate în primă instanță doar la efectele aplicării prin analogie a normelor privind recrutarea, fără a ține seama de caracterul prioritar al dispozițiilor aplicabile în materia evoluției normale a carierei;

—

TFP ar fi concluzionat în sensul că articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene putea fi legal aplicat prin analogie, constatând că o asemenea situație nu prezenta niciun avantaj pentru recurentă în privința carierei și că avantajul limitat în privința remunerației ar dispărea în final;

—	TFP nu ar fi examinat legalitatea articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut și a aplicării acestuia prin analogie recurentei, în raport cu principiul egalității de tratament și al vocației la carieră;

—	TFP i-ar reveni obligația de a verifica, iar nu recurentei obligația de a demonstra, caracterul vădit inadecvat al aplicării articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut;

—

TFP ar fi înlăturat de la început, fără o examinare aprofundată, argumentul recurentei întemeiat pe încălcarea egalității de tratament, rezultată din menținerea vocației funcționarilor la promovare în temeiul articolului 45 din statut, în pofida modificărilor statutare intervenite, deși, ca urmare a aplicării articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, această situație nu se regăsește în cazul recurentei.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/33

Acțiune introdusă la 9 aprilie 2013 — Group’Hygiène/Comisia

(Cauza T-202/13)

2013/C 171/62

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Group’Hygiène (Paris, Franța) (reprezentanți: J.-M. Leprêtre și N. Chahid-Nouraï, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă mandrinele, cu excepția celor de uz industrial, pe lista exemplelor de ambalaje;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

Primul motiv, întemeiat pe necompetența Comisiei, întrucât aceasta nu poate, pe baza competenței sale de execuție, să modifice elemente esențiale ale reglementării de bază. Având în vedere că Directiva 2013/2/UE (1) ar fi extins definiția ambalajului la produse care nu ar fi vizate de Directiva 94/62/CE (2), Directiva 2013/2/UE ar fi, astfel, viciată de necompetență.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE și a principiilor generale ale dreptului Uniunii Europene privind obligația de motivare, întrucât Directiva 2013/2/UE nu explică motivele pentru care doar anumite mandrine ar constitui ambalaje. Reclamantul arată că motivarea actului era cu atât mai necesară cu cât măsura atacată constituie o schimbare de poziție în raport cu pozițiile anterioare în materie ale organismelor Uniunii Europene.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea Directivei 94/62/CE, întrucât ar fi evident că mandrinele nu pot fi calificate drept ambalaje, deoarece mandrina este un element pur intern al produsului și nu corespunde definiției juridice a ambalajului reținută în Directiva 94/62/CE.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității, întrucât Directiva 2013/2/UE tratează în mod diferit situații comparabile dat fiind că directiva nu ar califica drept ambalaj mandrinele industriale deși mandrinele industriale și mandrinele neindustriale ar fi într-o situație comparabilă din punct de vedere obiectiv și dat fiind că produse care prezintă caracteristici similare mandrinelor ar fi excluse din categoria ambalajelor.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, întrucât Directiva 2013/2/UE ar repune în discuție, pe neașteptate și fără măsuri tranzitorii, soluția reținută de legiuitorul Uniunii Europene, potrivit căreia mandrinele nu sunt ambalaje în sensul Directivei 94/62/CE.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, întrucât măsura contestată ar genera consecințe financiare disproporționate pentru operatorii economici din sector deoarece, spre deosebire de alți operatori industriali supuși reglementării privind ambalajele, fabricanții de mandrine nu ar putea să diminueze volumul de mandrine produse, acestea fiind absolut necesare și integrate în produse.

(1) JO L 37, p. 10.

(2) Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, p. 10, Ediție specială, 13/vol. 14, p. 238).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/34

Acțiune introdusă la 8 aprilie 2013 — Stance/OAPI — Pokarna (STANCE)

(Cauza T-206/13)

2013/C 171/63

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Stance, Inc. (San Clemente, Statele Unite) (reprezentanți: R. Kunze și G. Würtenberger, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Pokarna Ltd (Secundrabad, India)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei camerei a cincea de recurs din 1 februarie 2013, în cazul R 885/2012-5 referitor la opoziția întemeiată pe înregistrarea mărcii comunitare nr. 005 491 329 împotriva cererii de înregistrare a mărcii comunitare nr. 008 957 516 „STANCE”;

—	Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „STANCE” pentru produse din clasa 25 — cerere de înregistrare a mărcii comunitare nr. 8 957 516

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat:înregistrarea comunitară a mărcii figurative alb negru „STANZA”, pentru produse și servicii din clasele 25 și 35

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru toate produsele contestate

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 65, a articolului 8 alineatul (1) litera (b), a articolului 75 și a articolului 76 alineatele (1) și (2) și a articolului 83 din Regulamentul Consiliului nr. 207/2009.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/34

Acțiune introdusă la 10 aprilie 2013 — 1872 Holdings/OAPI — Havana Club International (THE SPIRIT OF CUBA)

(Cauza T-207/13)

2013/C 171/64

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: 1872 Holdings vof (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: M. Antoine-Lalance, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Havana Club International, SA (Havana, Cuba)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne pronunțate la 31 ianuarie 2013 în cauza R 684/2012-1;

—	obligarea Oficiului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „THE SPIRIT OF CUBA” pentru produse și servicii din clasele 33, 35 și 42 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 2 109 106.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Motivarea cererii de declarare a nulității: cererea de declarare a nulității s-a întemeiat pe articolul 52 alineatul (1) litera (a) și pe articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (g) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului.

Decizia diviziei de anulare: declararea nulității mărcii comunitare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/35

Acțiune introdusă la 15 aprilie 2013 — Typke/Comisia

(Cauza T-214/13)

2013/C 171/65

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Rainer Typke (Hasbergen, Germania) (reprezentanți: B. Cortese și A. Salerno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comisiei Europene din 5 februarie 2013 de respingere a cererii de confirmare a reclamantului de acces la documente întemeiate pe Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1) — în procedura GESTDEM 2012/3258;

—	anularea deciziei implicite a Comisiei Europene din 13 martie 2013 de respingere a cererii de confirmare a reclamantului de acces la documente întemeiate pe Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — în procedura GESTDEM 2013/0068;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul se întemeiază pe un singur motiv prin care invocă încălcarea articolelor 2 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, precum și a altor dispoziții din regulamentul menționat, întrucât:

—	susținerea Comisiei în sensul că cererea reclamantului nu ar intra în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, ceea ce ar presupune crearea unor documente noi în locul acordării accesului la cele existente, este neîntemeiată;

—	susținerea Comisiei în sensul că cererea reclamantului ar fi disproporționată și, în consecință, inadmisibilă, chiar și în condițiile în care s-ar fi acordat un acces parțial, este neîntemeiată;

—	susținerea Comisiei în sensul că acordarea în favoarea reclamantului a accesului la documentele în discuție ar contraveni necesității de a nu fi divulgate datele cu caracter personal al unor terți ar fi nefondată și

—	susținerea Comisiei în sensul că acordarea în favoarea reclamantului a accesului la documentele în discuție ar contraveni necesității de protejare a confidențialității procedurilor comisiei de concurs și de necesitatea protejării procesului de decizie al acesteia din urmă este neîntemeiată.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/35

Acțiune introdusă la 22 aprilie 2013 — Cofresco Frischhalteprodukte/Comisia

(Cauza T-223/13)

2013/C 171/67

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Cofresco Frischhalteprodukte GmbH & Co. KG (Minden, Germania) (reprezentant: H. Weil, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă pe lista exemplelor de ambalaje „rolele, tuburile și cilindrii în jurul cărora este înfășurat un material flexibil (de exemplu, folie de plastic, folie de aluminiu, hârtie)”;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-202/13, Group’Hygiène/Comisia.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/36

Acțiune introdusă la 22 aprilie 2013 — Melitta France/Comisia

(Cauza T-224/13)

2013/C 171/68

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Melitta France (Chezy-sur-marne, Franța) (reprezentant: H. Weil, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă pe lista exemplelor de produse care constituie ambalaje „rolele, tuburile și cilindrii în jurul cărora este înfășurat un material flexibil (de exemplu, folie de plastic, folie de aluminiu, hârtie)”;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive, care sunt în esență identice sau similare cu primele cinci motive invocate în cauza T-202/13, Group’Hygiène/Comisia.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/36

Recurs introdus la 14 aprilie 2013 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței din 6 februarie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-67/12, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-226/13 P)

2013/C 171/69

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	admiterea tuturor cererilor formulate de recurent în cadrul procedurii în primă instanță;

—	obligarea pârâtei la plata către recurent a cheltuielilor efectuate de acesta în cadrul procedurii în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, recurentul se îndreaptă împotriva Ordonanței din 6 februarie 2013 a Tribunalului Funcției Publice, prin care s-a respins ca vădit nefondată o acțiune având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei prin care Comisia Europeană a respins cererea sa de despăgubire a prejudiciului care ar fi rezultat din transmiterea unei scrisori privind modalitățile de executare a Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 4 noiembrie 2008, Marcuccio/Comisia, F-41/06, avocatului care l-a reprezentat în procedura de recurs împotriva acestei hotărâri și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la despăgubirea prejudiciului pe care recurentul pretinde că l-a suferit ca urmare a acestei împrejurări.

În susținerea acțiunii, recurentul invocă lipsa absolută de motivare a respingerii cererii de despăgubire a prejudiciului, inclusiv pentru lipsa cercetării judecătorești și denaturarea faptelor, caracterul arbitrar, eronat și fals al interpretării și al aplicării:

—	normelor de drept referitoare la nașterea răspunderii extracontractuale a instituțiilor Uniunii Europene;

—	noțiunii de obligație de motivare care revine instituțiilor și instanței Uniunii Europene;

—	noțiunii de comportament ilicit din partea unei instituții a Uniunii Europene.

Recurentul invocă și caracterul nelegal al concluziilor primei instanțe privind cheltuielile de judecată.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/37

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2013 — Wepa Lille/Comisia

(Cauza T-231/13)

2013/C 171/71

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Wepa Lille (Bousbecque, Franța) (reprezentanți: J.-M. Leprêtre și N. Chahid-Nouraï, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă rolele, tuburile și cilindrii, cu excepția celor de uz industrial, pe lista exemplelor de ambalaje;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-202/13, Group’Hygiène/Comisia.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/37

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2013 — SCA Hygiène Products/Comisia

(Cauza T-232/13)

2013/C 171/72

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: SCA Hygiène Products (Tremblay en France, Franța) (reprezentanți: J.- M. Leprêtre și N. Chahid-Nouraï, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă rolele, tuburile și cilindrii, cu excepția celor de uz industrial, pe lista exemplelor de ambalaje;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-202/13, Group’Hygiène/Comisia.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/38

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2013 — Hartmann/Comisia

(Cauza T-233/13)

2013/C 171/73

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Paul Hartmann SA (Châtenois, Franța) (reprezentanți: J.-M. Leprêtre și N. Chahid-Nouraï, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă rolele, tuburile și cilindrii, cu excepția celor de uz industrial, pe lista exemplelor de ambalaje;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-202/13, Group’Hygiène/Comisia.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/38

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2013 — Lucart France/Comisia

(Cauza T-234/13)

2013/C 171/74

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Lucart France (Torvilliers, Franța) (reprezentanți: J.-M. Leprêtre și N. Chahid-Nouraï, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă rolele, tuburile și cilindrii, cu excepția celor de uz industrial, pe lista exemplelor de ambalaje;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-202/13, Group’Hygiène/Comisia.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/38

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2013 — Gopack/Comisia

(Cauza T-235/13)

2013/C 171/75

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Gopack (Manosque, Franța) (reprezentanți: J.-M. Leprêtre și N. Chahid-Nouraï, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă rolele, tuburile și cilindrii, cu excepția celor de uz industrial, pe lista exemplelor de ambalaje;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-202/13, Group’Hygiène/Comisia.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/38

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2013 — CMC France/Comisia

(Cauza T-236/13)

2013/C 171/76

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: CMC France (Châtenois, Franța) (reprezentanți: J.-M. Leprêtre și N. Chahid-Nouraï, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă rolele, tuburile și cilindrii, cu excepția celor de uz industrial, pe lista exemplelor de ambalaje;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-202/13, Group’Hygiène/Comisia.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/39

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2013 — SCA Tissue France/Comisia

(Cauza T-237/13)

2013/C 171/77

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: SCA Tissue France (Bois Colombes, Franța) (reprezentanți: J.-M. Leprêtre și N. Chahid-Nouraï, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă rolele, tuburile și cilindrii, cu excepția celor de uz industrial, pe lista exemplelor de ambalaje;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-202/13, Group’Hygiène/Comisia.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/39

Acțiune introdusă la 24 aprilie 2013 — Delipapier/Comisia

(Cauza T-238/13)

2013/C 171/78

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Delipapier (Frouard, Franța) (reprezentanți: J.-M. Leprêtre și N. Chahid-Nouraï, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă rolele, tuburile și cilindrii, cu excepția celor de uz industrial, pe lista exemplelor de ambalaje;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-202/13, Group’Hygiène/Comisia.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/39

Acțiune introdusă la 30 aprilie 2013 — ICT/Comisia

(Cauza T-243/13)

2013/C 171/79

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Industrie Cartarie Tronchetti SpA (ICT) (Borgo a Mozzano, Italia) (reprezentanți: J.-M. Leprêtre și N. Chahid-Nouraï, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă rolele, tuburile și cilindrii, cu excepția celor de uz industrial, pe lista exemplelor de ambalaje;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-202/13, Group’Hygiène/Comisia.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/40

Acțiune introdusă la 2 mai 2013 — Industrie Cartarie Tronchetti Ibérica/Comisia

(Cauza T-244/13)

2013/C 171/80

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Industrie Cartarie Tronchetti Ibérica, SL (Madrid, Spania) (reprezentanți: J.-M. Leprêtre și N. Chahid-Nouraï, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea cu efect imediat, în temeiul articolului 263 TFUE, a Directivei 2013/2/UE a Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în măsura în care aceasta adaugă rolele, tuburile și cilindrii, cu excepția celor de uz industrial, pe lista exemplelor de ambalaje;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-202/13, Group’Hygiène/Comisia.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/41

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 24 aprilie 2013 — CB/Comisia

(Cauza F-73/11) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Concurs general - Anunțul de concurs EPSO/AD/181/10 - Neadmiterea participării la probele de evaluare)

2013/C 171/84

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: CB (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Rodrigues, C. Bernard-Glanz și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall, agent, asistat de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei prin care reclamantul nu a fost admis la probele de evaluare în cadrul concursului EPSO/AD/181/10

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata unei jumătăți din cheltuielile de judecată efectuate de CB.

3.	CB suportă jumătate din cheltuielile sale de judecată.

(1) JO C 282, 24.9.2011. p. 53.

15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/41

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 24 aprilie 2013 — Demeneix/Comisia

(Cauza F-96/12) (1)

(Funcție publică - Concurs general - Neînscriere pe lista de rezervă - Condiție privind experiența profesională - Întinderea puterii de apreciere)

2013/C 171/85

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Laurent Demeneix, (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: L. Levi și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Eggers și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AD/207/11 prin care se confirmă decizia de a nu înscrie reclamantul pe lista de rezervă întrucât acesta nu ar îndeplini anumite condiții specifice de admitere la concursul menționat și cerere de daune interese.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Domnul Demeneix suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 343, 10.11.2012, p. 23.

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2013.171.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 171

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 56 15 iunie 2013

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2013/C 171/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 164, 8.6.2013	1