13.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 167/1

13.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 167/6

13.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 167/7

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32013M6930. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

13.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 167/8

13.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 167/9

1.

Abbeville

2.

Agen-la Garenne

3.

Ajaccio-Campo dell'Oro

4.

Albert-Bray

5.

Amiens-Glisy

6.

Angers-Marcé

7.

Angoulême-Brie-Champniers

8.

Annecy-Methet

9.

Annemasse

10.

Auxerre-Branches

11.

Avignon-Caumont

12.

Bâle-Mulhouse

13.

Bastia-Poretta

14.

Beauvais-Tillé

15.

Bergerac-Roumanière

16.

Besançon-la Vèze

17.

Béziers-Vias

18.

Biarritz-Bayonne-Anglet

19.

Bordeaux-Mérignac

20.

Brest-Guipavas

21.

Brive-Souillac

22.

Caen-Carpiquet

23.

Calais-Dunkerque

24.

Calvi-Sainte-Catherine

25.

Cannes-Mandelieu

26.

Carcassonne-Salvaza

27.

Châlons-Vatry

28.

Chambéry-Aix-les-Bains

29.

Châteauroux-Déols

30.

Cherbourg-Mauperthus

31.

Clermont-Ferrand-Aulnat

32.

Colmar-Houssen

33.

Deauville-Saint-Gatien

34.

Dijon-Longvic

35.

Dinard-Pleurtuit

36.

Dôle-Tavaux

37.

Epinal-Mirecourt

38.

Figari-Sud Corse

39.

Grenoble-Saint-Geoirs

40.

Hyères-le Palivestre

41.

Issy-les-Moulineaux

42.

La Môle

43.

Lannion

44.

La Rochelle-Laleu

45.

Laval-Entrammes

46.

Le Castelet

47.

Le Havre-Octeville

48.

Le Mans-Arnage

49.

Le Touquet-Paris-Plage

50.

Lille-Lesquin

51.

Limoges-Bellegarde

52.

Lognes-Emerainville

53.

Lorient-Lann-Bihoué

54.

Lyon-Bron

55.

Lyon-Saint-Exupéry

56.

Marseille-Provence

57.

Metz-Nancy-Lorraine

58.

Monaco-Héliport

59.

Montbéliard-Courcelles

60.

Montpellier-Méditérranée

61.

Nantes-Atlantique

62.

Nevers-Fourchambault

63.

Nice-Côte d'Azur

64.

Nîmes-Garons

65.

Orléans-Bricy

66.

Orléans-Saint-Denis-de-l'Hôtel

67.

Paris-Charles de Gaulle

68.

Paris-le Bourget

69.

Paris-Orly

70.

Pau-Pyrénées

71.

Perpignan-Rivesaltes

72.

Poitiers-Biard

73.

Pontoise-Cormeilles-en-Vexin, cu titlu temporar:

74.

Quimper-Cornouailles, cu titlu temporar, în perioada 30 mai-8 septembrie 2013

75.

Rennes Saint-Jacques

76.

Rodez-Marcillac

77.

Rouen-Vallée de Seine

78.

Saint-Brieuc-Armor

79.

Saint-Étienne-Bouthéon

80.

Saint-Nazaire-Montoir

81.

Strasbourg-Entzheim

82.

Tarbes-Ossun-Lourdes

83.

Toulouse-Blagnac

84.

Tours-Saint-Symphorien

85.

Troyes-Barberey

86.

Vichy-Charmeil

1.

Ajaccio

2.

Bastia

3.

Bayonne

4.

Bonifacio

5.

Bordeaux

6.

Boulogne

7.

Brest

8.

Caen-Ouistreham

9.

Calais

10.

Calvi

11.

Cannes-Vieux Port

12.

Carteret

13.

Cherbourg

14.

Dieppe

15.

Douvres

16.

Dunkerque

17.

Granville

18.

Honfleur

19.

La Rochelle-La Pallice

20.

Le Havre

21.

Les Sables-d'Olonne-Port

22.

L'Ile-Rousse

23.

Lorient

24.

Marseille

25.

Monaco-Port de la Condamine

26.

Nantes-Saint-Nazaire

27.

Nice

28.

Port-de-Bouc-Fos/Port-Saint-Louis

29.

Port-la-Nouvelle

30.

Porto-Vecchio

31.

Port-Vendres

32.

Roscoff

33.

Rouen

34.

Saint-Brieuc (maritime)

35.

Saint-Malo

36.

Sète

37.

Toulon

1.

Gare d’Ashford International

2.

Gare d'Avignon-Centre

3.

Cheriton/Coquelles

4.

Gare de Chessy-Marne-la-Vallée

5.

Gare de Fréthun

6.

Gare de Lille-Europe

7.

Gare de Paris-Nord

8.

Gare de St-Pancras International

9.

Gare d’Ebbsfleet International

1.

Pas de la Case-Porta

13.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 167/18

1.

La data de 4 iunie 2013, Comisia a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderea KKR & Co. L.P. („KKR”, SUA) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul unic asupra întreprinderii Gardner Denver, Inc. („GDI”, SUA), prin achiziționare de valori mobiliare.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) privind concentrările economice (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.6906 – KKR/Gardner Denver, la următoarea adresă:

13.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 167/19

1.

Încălcarea articolului 101 sau 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”, denumite în continuare „normele UE în materie de concurență”) cauzează grave prejudicii economiei în ansamblul său și împiedică buna funcționare a pieței interne. Pentru a preveni astfel de prejudicii, Comisia are competența de a impune amenzi întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi pentru încălcarea normelor UE în materie de concurență (1). Obiectivul amenzilor impuse de Comisie îl reprezintă descurajarea, și anume sancționarea întreprinderilor respective (descurajare cu caracter specific) și descurajarea altor întreprinderi de la adoptarea sau continuarea unui comportament care încalcă articolele 101 și 102 din TFUE (descurajare cu caracter general) (2).

2.

În plus, încălcarea articolului 101 sau 102 din TFUE cauzează în mod direct prejudicii grave consumatorilor și întreprinderilor. Oricine a suferit un prejudiciu ca urmare a unei încălcări a normelor UE în materie de concurență are dreptul la despăgubiri. Acest drept este garantat de legislația UE, așa cum a subliniat în repetate rânduri Curtea de Justiție (3). În timp ce obiectivul amenzilor îl constituie descurajarea, cel al acțiunilor în despăgubire este de a repara prejudiciul efectiv suferit ca urmare a încălcării. Instituirea unor mecanisme reparatorii mai eficace pentru consumatori și întreprinderi în vederea obținerii de despăgubiri ar avea, de asemenea, în mod inerent, efecte benefice în ceea ce privește descurajarea unor viitoare încălcări și asigurarea unui grad mai mare de respectare a acestor norme (4).

3.

O dificultate deosebită cu care se confruntă instanțele și părțile la acțiunile în despăgubire o constituie cuantificarea prejudiciului suferit. Cuantificarea se bazează pe compararea poziției efective a reclamantului cu cea în care s-ar fi regăsit în cazul în care încălcarea nu ar fi avut loc. În orice evaluare ipotetică a modului în care ar fi evoluat condițiile de piață și interacțiunile dintre participanții pe piață în absența încălcării, apar adesea probleme complexe și specifice de natură economică și care țin de legislația în materie de concurență. Instanțele și părțile se confruntă tot mai mult cu aceste probleme și cu analiza metodelor și tehnicilor disponibile pentru a le soluționa.

4.

Articolele 101 și 102 din TFUE țin de politica publică (5) și sunt esențiale pentru funcționarea pieței interne, care include un sistem de asigurare a faptului că nu se denaturează concurența (6). Aceste dispoziții ale tratatului creează drepturi și obligații pentru persoane, fie că este vorba de persoane juridice ori de persoane fizice (consumatori). Astfel de drepturi devin parte a activelor juridice ale acestor persoane (7) și sunt protejate în temeiul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (8). Instanțele naționale au datoria, în temeiul dreptului UE, de a garanta asigurarea integrală și eficace a respectării acestor drepturi și obligații în toate procedurile inițiate în fața acestora.

5.

Printre drepturile garantate de legislația UE se numără dreptul la despăgubiri pentru un prejudiciu suferit în urma încălcării articolului 101 sau 102 din TFUE: eficacitatea deplină a normelor UE în materie de concurență ar fi pusă în pericol în cazul în care persoanele afectate nu ar avea dreptul să solicite despăgubiri pentru prejudiciile care le-au fost aduse prin încălcarea acestor norme. Oricine poate solicita despăgubiri pentru prejudiciile suferite atunci când există o relație de cauzalitate între prejudiciul suferit și o înțelegere sau o practică interzisă în temeiul normelor UE în materie de concurență (9).

6.

Prin acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit, părțile sunt aduse în situația în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcat articolul 101 sau 102 din TFUE. Prin urmare, părților prejudiciate de o încălcare a unor norme ale UE direct aplicabile ar trebui să le fie restituită valoarea reală întreagă a pierderilor suferite: dreptul la despăgubire integrală acoperă pierderea efectivă (damnum emergens), despăgubirea pentru pierderea profitului (lucrum cessans) suferită ca urmare a încălcării (10), precum și dreptul la (perceperea de) dobânzi din momentul în care s-a produs prejudiciul (11).

7.

Având în vedere că nu există norme UE privind acțiunile în despăgubire întemeiate pe încălcarea articolului 101 sau 102 din TFUE, responsabilitatea de a stabili nomele privind exercitarea dreptului la despăgubiri garantat de legislația UE revine sistemului juridic intern al fiecărui stat membru. Prin astfel de norme însă nu trebuie ca exercitarea drepturilor conferite de legislația UE să devină excesiv de dificilă sau practic imposibilă (principiul eficacității). De asemenea, acestea nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care reglementează acțiunile în despăgubire întemeiate pe încălcarea unor drepturi similare conferite de legislația internă (principiul echivalenței) (12).

8.

În ceea ce privește cuantificarea prejudiciului, în măsura în care aceasta nu este guvernată de legislația UE, normele juridice ale statelor membre stabilesc nivelul probatoriu adecvat și gradul de precizie necesar pentru a se stabili valoarea prejudiciului suferit. De asemenea, normele naționale vor atribui sarcina probei și responsabilitățile care revin fiecărei părți privind elementele de fapt care trebuie prezentate instanței. Legislația națională poate prevedea ca sarcina probei să revină celeilalte părți de îndată ce reclamantul a dovedit anumiți factori și poate prevedea, de asemenea, aplicarea unor reguli simplificate de calcul și prezumții juris tantum sau incontestabile. Legislația națională stabilește, de asemenea, în ce măsură și modul în care instanțele sunt abilitate să cuantifice prejudiciul suferit în baza celor mai bune estimări aproximative sau a normelor de echitate. Toate aceste norme și proceduri naționale care reglementează cuantificarea prejudiciului ar trebui să fie stabilite și aplicate în cazuri individuale într-un mod care să le permită părților prejudiciate de încălcarea normelor UE în materie de concurență să obțină despăgubirea integrală a prejudiciilor suferite, fără a exista dificultăți disproporționate. Acestea nu pot fi în niciun caz mai puțin eficace decât acțiunile similare bazate pe dreptul intern.

9.

O consecință a principiului eficacității este faptul că normele juridice naționale aplicabile și interpretarea acestora ar trebui să reflecte dificultățile și limitele inerente cuantificării prejudiciilor în cauzele de dreptul concurenței. Cuantificarea acestui tip de prejudicii necesită compararea situației efective a părții prejudiciate cu cea în care s-ar fi aflat în absența încălcării. Acest lucru nu poate fi constatat în realitate, fiind imposibil să se știe cu certitudine în ce mod ar fi evoluat condițiile de piață și interacțiunile dintre participanții pe piață în lipsa încălcării. Tot ceea ce se poate face este să se estimeze scenariul care este probabil să fi existat în absența încălcării. Cuantificarea prejudiciilor în cauzele de dreptul concurenței a fost întotdeauna, prin însăși natura sa, caracterizată de limite semnificative în ceea ce privește gradul de certitudine și de precizie care poate fi așteptat. Uneori, nu se pot face doar estimări aproximative (13).

10.

În acest context, serviciile Comisiei au elaborat un Ghid practic privind cuantificarea prejudiciilor în acțiunile în despăgubire întemeiate pe încălcarea articolului 101 sau 102 din TFUE (denumit în continuare „ghidul practic”).

11.

Scopul ghidului practic este de a oferi asistență instanțelor naționale și părților implicate în acțiuni în despăgubiri, punând la dispoziție unui public mai larg informațiile privind cuantificarea prejudiciilor cauzate de încălcarea normelor în materie de concurență ale UE. Prin urmare, acesta oferă informații cu privire la diverse tipuri de prejudicii cauzate în mod tipic de practici anticoncurențiale și, în special, prezintă informații privind metodele și tehnicile disponibile pentru cuantificarea unor astfel de prejudicii. Prin oferirea acestor informații unui public mai larg se va îmbunătăți eficacitatea acțiunilor în despăgubiri. De asemenea, astfel de acțiuni vor deveni în acest mod mai previzibile, ceea ce va duce la sporirea securității juridice pentru toate părțile implicate. În plus, ghidul practic poate ajuta părțile să ajungă la o soluție amiabilă a litigiilor dintre acestea, fie în cadrul, fie în afara contextului procedurilor judiciare sau alternative de soluționare a litigiilor.

12.

Ghidul practic are un rol pur informativ și nu are un caracter obligatoriu pentru instanțele naționale sau pentru părți. Prin urmare, acesta nu modifică normele juridice ale statelor membre care reglementează acțiunile în despăgubire și nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor pe care le au statele membre sau persoanele fizice sau juridice în temeiul legislației UE.

13.

În special, ghidul practic nu ar trebui interpretat ca stabilind un nivel mai ridicat sau mai scăzut în ceea ce privește elementele de probă ori elementele de fapt pe care părțile au obligația să le prezinte în temeiul sistemelor juridice ale statelor membre. De asemenea, nu ar trebui interpretat ca aducând atingere normelor și practicilor statelor membre în ceea ce privește sarcina probei. Instanțele naționale au adoptat adesea, în cadrul sistemelor lor juridice, abordări pragmatice pentru a stabili valoarea despăgubirilor care trebuie acordate, inclusiv utilizarea prezumțiilor, schimbarea părții căreia îi revine sarcina probei sau competența instanțelor de a face cele mai bune evaluări estimative aproximative. Rolul ghidului practic este de a furniza informații care să poată fi utilizate în cadrul practicilor și normelor juridice naționale, nu de a se substitui acestora. Prin urmare, în funcție de normele juridice aplicabile și de caracteristicile specifice ale fiecărei cauze, este posibil să fie suficient ca părțile să furnizeze date și elemente de probă cu privire la cuantumul prejudiciilor care să fie mai puțin detaliate decât cele prevăzute de unele dintre metodele și tehnicile menționate în ghidul practic.

14.

Ghidul practic explică caracteristicile speciale, inclusiv punctele forte și deficiențele, ale diverselor metode și tehnici disponibile pentru cuantificarea prejudiciilor cauzate de încălcarea normelor antitrust. Legislația aplicabilă este cea care stabilește care dintre abordările privind cuantificarea poate fi considerată adecvată în circumstanțele specifice ale unui anumit caz. Printre elementele pertinente analizate pentru a lua o decizie se numără – pe lângă nivelul probatoriu și sarcina probei prevăzute de legislația aplicabilă – disponibilitatea datelor, costurile și timpul necesar și proporționalitatea acestora comparativ cu valoarea despăgubirilor solicitate.

15.

De asemenea, ghidul practic prezintă și analizează o serie de exemple practice. Acestea ilustrează efectele tipice pe care tind să le aibă încălcările normelor UE în materie de concurență și modul în care metodele și tehnicile de cuantificare a prejudiciului menționate anterior pot fi aplicate în practică.

16.

Aspectele economice ale prejudiciilor cauzate de încălcarea normelor antitrust și metodele și tehnicile de cuantificare a acestora pot evolua în timp, în funcție de cercetările economice empirice și teoretice și de practica judiciară în acest domeniu. Prin urmare, nu ar trebui să se considere că ghidul practic oferă o imagine exhaustivă sau definitivă a informațiilor, metodelor și tehnicilor disponibile.

13.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 167/22

Clasa 1.6 –

Fructe, legume și cereale în stare proaspătă sau prelucrate

(a)

Climatul: următorii factori climatici specifici sunt considerați esențiali pentru calitatea produsului:

(b)

Solul: Materialul parental al solului vulcanic care se găsește în aproape toată insula Santorini constă în depozite ale solului din Santorini datând din perioada terțiară, piatră ponce și lavă. Acest sol este clasificat ca profund, cu ravene de eroziune superficiale și cu pante ușoare. În general, acest sol are o structură fină, nu conține azot (N), element nutritiv anorganic de bază, și este deosebit de sărac în materie organică. În plus, solul conține sodiu (Na), care creează condițiile pentru stres hidric și are capacitatea de a absorbi umezeala din atmosferă și de a o transfera treptat către plante în timpul zilei (piatra ponce este foarte cunoscută pentru capacitatea ei de a reține apa). Astfel, plantele sunt supuse stresului hidric și acest fapt, împreună cu solul alcalin, îi conferă produsului caracteristici speciale. În sfârșit, resursele de apă terestre sunt minime sau inexistente.

(c)

Factori umani: există trei proceduri specifice și foarte importante în procesul de producție, care ilustrează contribuția umană la metoda de cultivare tradițională:

(a)

„Tomataki Santorinis” este un soi local de tomate (Lycopersicon esculentum Mill.), atestat documentar, o identitate proprie și o variație genetică specifică și este adaptat condițiilor climatice de precipitații reduse și solului calcaros și alcalin din Santorini. Tomatele sunt produse la scară comercială, numai în aria geografică delimitată. Este vorba despre o cultură locală, realizată chiar de producători în Santorini și reprezintă rezultatul agriculturii tradiționale cu inputuri reduse. Aceste caracteristici au fost obținute în timp, prin procedura de colectare și selectare a semințelor pentru recolta următoare. Prin urmare, semințele sunt foarte rezistente la stresul biotic și abiotic, fapt ce permite obținerea unui randament satisfăcător și foarte stabil în condițiile culturii în zone aride din Santorini.

(b)

După cum s-a arătat în descrierea produsului, una dintre caracteristicile specifice ale „Tomataki Santorinis” este conținutul de substanțe solide solubile, care contribuie în mod pozitiv la calitățile sale nutriționale și gustative. Aceste tomate au o concentrație mai mică de substanțe solide solubile în raport cu totalul de solide, variind de la 73 % la 87 % (13-27 % reziduuri solide), în timp ce soiurile clasice de tomate au o concentrație de 95-98 % (2-5 % reziduuri solide). Așadar aceste tomate au mai multe reziduuri solide. Experimentele care au comparat acești parametri cu cei ai soiului de tomate mari „Gs 67”, în condiții echivalente de cultură clasică, au arătat că „Tomataki Santorinis” înregistrează, de asemenea, valori mai mari pentru conținutul de acid ascorbic, fenoli solubili cumulați și licopen, care fac parte din substanțele solide solubile. Mai concret, pentru 100 g de produs proaspăt, valorile elementelor menționate anterior sunt de 14-18 mg, 54-57 mg și 3,8-7,5 mg pentru „Tomataki Santorinis” și, respectiv, de 8-12 mg, 30-35 mg și 1,8-7 mg pentru soiul clasic de tomate „Gs 67”. Studiile similare privind caracteristicile sale gustative au arătat că „Tomataki Santorinis” au un procentaj mai ridicat de substanțe solide solubile și valori mai mari ale acidității titrabile. Aceste diferențe se datorează capacității acestui ecotip de a recicla acidul ascorbic în fruct.

(a)

materialul genetic specific utilizat, care are în prezent caracteristicile unui soi local, în urma unei lungi perioade de adaptare la condițiile specifice ale regiunii și a metodei tradiționale de colectare și selecționare a semințelor pentru semănatul din anul următor. Adaptarea plantelor la mediul din Santorini a dus la dezvoltarea unor caracteristici specifice care au făcut ca „Tomataki Santorinis” să fie foarte apreciate pe piață și considerate un produs de calitate superioară. Aceste caracteristici sunt identitatea proprie, variația genetică și adaptarea specifică la condițiile de precipitații reduse și sol calcaros, alcalin din Santorini; ele sunt legate de sistemul de cultivare tradițional. Studii recente au arătat următoarele: (a) cercetarea legăturilor filogenetice dintre două recolte de „Tomataki Santorinis” și șapte soiuri naționale de tomate, referitoare la 38 de proprietăți ale plantei, au arătat în mod clar o diferență genetică (distanță genetică) între „Tomataki Santorinis” autentice și toate celelalte soiuri, ceea ce le conferă tomatelor o identitate proprie (unicitate); și (b) evaluarea în paralel a unor genotipuri selectate din Santorini (folosind sistemul tradițional de agricultură cu inputuri reduse) și din exploatații care aparțin Fundației Naționale pentru Cercetare Agricolă din Salonic (utilizând un sistem convențional de cultivare cu inputuri ridicate) a arătat o puternică influență a mediului asupra caracteristicilor producției, iar o comparație între categoriile de produse obținute a arătat că produsul și elementele sale constitutive s-au dezvoltat pe deplin numai în mediul din Santorini, fapt care dovedește că selecția in situ este mai fiabilă.

În plus, ar trebui notat faptul că solul puternic alcalin determină un conținut mai ridicat de zahăr în roșiile coapte.

Prin urmare, se poate concluziona că acest ecotip local a dobândit o înaltă valoare agricolă, întrucât are o rezistență remarcabilă la ariditate și la o serie de boli precum alternarioza, făinarea, fuzarioza și Verticillium și s-a adaptat, de asemenea, la solul vulcanic al insulei, care este calcaros și alcalin. Randamentul mediu în condițiile solului uscat din Santorini este de aproximativ 500 kg la 1 000 m2; în cazuri excepționale se poate obține o producție de 1 000 kg;

(b)

proprietățile fizice și chimice ale fructului, care are un conținut deosebit de ridicat de zaharuri și de solide totale, care se reflectă în caracteristicile organoleptice ale produsului. Acesta este rezultatul, pe de o parte, al prezenței sodiului, care creează condiții de stres hidric și, pe de altă parte, al faptului că solul din Santorini absoarbe umezeala din atmosferă (degajată de căldură în timpul nopții) și o transferă treptat plantelor în cursul zilei (piatra ponce este foarte cunoscută pentru capacitatea de reținere a apei). În plus, nu se aplică îngrășăminte, ceea ce înseamnă că plantele sunt supuse stresului hidric, și acest lucru, împreună cu alcalinitatea ridicată a solului, explică în mare parte conținutul ridicat de zaharuri și de solide totale și, în general, prezența elementelor constitutive care dau gust și îi conferă produsului valoare nutrițională;

(c)

reputația – datele istorice. Cele mai vechi dovezi concludente ale cultivării tomatelor în Santorini datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și atestă faptul că aceasta a început în anii 1870. Prima atestare documentară oficială a tomatelor cultivate în Santorini apare în primul raport sistematic privind flora și producția agricolă din Santorini întocmit la scurt timp după acest moment (1899). Cu toate acestea, raportul nu oferă date economice privind cultura tomatelor, ceea ce dovedește că aceasta avea doar o contribuție redusă la economie și că produsul era utilizat în principal pentru a acoperi nevoile nutriționale ale populației locale.