INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/2

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-625/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Transport - Dezvoltarea căilor ferate comunitare - Directiva 91/440/CEE - Articolul 6 alineatul (3) și anexa II - Directiva 2001/14/CE - Articolul 14 alineatul (2) - Lipsa independenței juridice a administratorului infrastructurii feroviare - Articolul 11 - Lipsa unui sistem de creștere a performanței - Transpunere incompletă)

2013/C 164/02

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-P. Keppenne și H. Støvlbæk, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues, M. Perrot și S. Menez, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Spaniei (reprezentant: S. Centeno Huerta, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul stabilit, a tuturor dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 6 alineatul (3) și ale anexei II la Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (JO L 237, p. 25, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 86), precum și articolului 6 alineatele (2)-(5), articolului 14 alineatul (2) și articolului 11 din Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare și certificarea în materie de siguranță (JO L 75, p. 29, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 66)

Dispozitivul

Prin neluarea măsurilor necesare pentru a asigura că entitatea căreia îi este încredințată exercitarea funcțiilor esențiale enumerate în anexa II la Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001, este independentă de întreprinderea care furnizează serviciile de transport feroviar conform articolului 6 alineatul (3) și anexei II la această directivă, precum și articolului 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare și certificarea în materie de siguranță, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007, și prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor cu putere de lege și a tuturor actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 11 din Directiva 2001/14 menționată, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestor dispoziții.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Comisia Europeană și Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

4.	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 103, 2.4.2011.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/2

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Systran SA, Systran Luxembourg SA

(Cauza C-103/11) (1)

(Recurs - Articolul 225 alineatul (1) CE, articolul 235 CE și articolul 288 al doilea paragraf CE - Acțiune în răspundere extracontractuală împotriva Comunității Europene - Aprecierea caracterului extracontractual al litigiului - Competențele instanțelor comunitare)

2013/C 164/03

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. van Rijn, agent, E. Montaguti și J. Samnadda, agenți, asistați de A. Berenboom, avocat și M. Isgour, avocat)

Celelalte părți din procedură: Systran SA, Systran Luxembourg SA (reprezentanți: J.-P. Spitzer și E. De Boissieu, avocați)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 16 decembrie 2010 — Systran și Systran Luxembourg/Comisia (T-19/07) prin care acțiunea în primă instanță în repararea pretinsului prejudiciu suferit de reclamante din cauza nelegalităților comise în urma unei cereri de ofertă a Comisiei referitoare la întreținerea și consolidarea lingvistică a sistemului său de traducere automată — Apreciere eronată și contradicții în privința caracterului extracontractual al litigiului — Încălcarea dreptului la apărare — Încălcarea normelor privind administrarea probelor — Eroare vădită de apreciere a caracterului suficient de grav al pretinsei fapte culpabile a Comisiei — Nemotivare

Dispozitivul

1.	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 16 decembrie 2010, Systran și Systran Luxembourg/Comisia (T-19/07).

2.	Respinge acțiunea introdusă de Systran SA și de Systran Luxembourg SA în cauza T-19/07.

3.	Obligă Systran SA și Systran Luxembourg SA la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și în fața Tribunalului Uniunii Europene.

(1) JO C 145, 14.5.2011.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Arbeidsrechtbank Antwerpen — Belgia) — Anton Las/PSA Antwerp NV

(Cauza C-202/11) (1)

(Libera circulație a lucrătorilor - Articolul 45 TFUE - Societate stabilită în regiunea de limbă olandeză a Regatului Belgiei - Obligație de a redacta contractele de muncă în limba olandeză - Contract de muncă cu caracter transfrontalier - Restricție - Lipsa proporționalității)

2013/C 164/04

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Arbeidsrechtbank Antwerpen

Părțile din procedura principală

Reclamant: Anton Las

Pârâtă: PSA Antwerp NV

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Arbeidsrechtbank Antwerpen — Interpretarea articolului 39 CE (în prezent articolul 45 TFUE) — Reglementare regională belgiană care prevede o obligație pentru o întreprindere situată în regiunea lingvistică olandeză de a redacta, sub sancțiunea nulității, în limba olandeză toate documentele care vizează raporturile de muncă ce prezintă un caracter internațional

Dispozitivul

Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării unei entități federate a unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, care impune oricărui angajator cu sediul permanent pe teritoriul acestei entități să redacteze contractele de muncă cu caracter transfrontalier exclusiv în limba oficială a entității federate respective, sub sancțiunea nulității, care poate fi invocată din oficiu de instanță.

(1) JO C 219, 23.7.2011.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 aprilie 2013 — Regatul Spaniei, Republica Italiană/Consiliului Uniunii Europene

(Cauzele conexate C-274/11 și C-295/11) (1)

(Brevet unitar - Decizie de autorizare a unei forme de cooperare consolidată în temeiul articolului 329 alineatul (1) TFUE - Acțiune în anulare pentru necompetență, abuz de putere și încălcarea tratatelor - Condiții enunțate la articolul 20 TUE, precum și la articolele 326 TFUE și 327 TFUE - Competență neexclusivă - Decizie adoptată „în ultimă instanță” - Protejarea intereselor Uniunii)

2013/C 164/05

Limbile de procedură: spaniola și italiana

Părțile

Reclamante: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent), Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de S. Fiorentino, avvocato dello Stato)

Intervenientă în susținerea Regatului Spaniei: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de S. Fiorentino, avvocato dello Stato

Intervenient în susținerea Republicii Italiene: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial de T. Middleton și F. Florindo Gijón, precum și de A. Lo Monaco, ulterior de T. Middleton și F. Florindo Gijón, precum și de M. Balta și K. Pellinghelli, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Regatul Belgiei (reprezentanți: C. Pochet precum și J.-C. Halleux și T. Materne, agenți), Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, D. Hadroušek și J. Vláčil, agenți), Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și J. Kemper, agenți), Irlanda (reprezentanți: D. O’Hagan, agent, asistat de N. J. Travers, BL), Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard precum și G. de Bergues și A. Adam, agenți), Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér și K. Molnár, agenți), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: C. Wissels și M. de Ree, agenți), Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna precum și E. Gromnicka și M. Laszuk, agenți), Regatul Suediei (reprezentanți: A. Falk și C. Meyer-Seitz, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: L. Seeboruth, agent, asistat de T. Mitcheson, barrister), Parlamentul European (reprezentanți: I. Díez Parra și G. Ricci, precum și M. Dean, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: I. Martínez del Peral, precum și T. van Rijn, B. Smulders, F. Bulst și L. Prete, agenți)

Obiectul

Anularea Deciziei 2011/167/UE a Consiliului din 10 martie 2011 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții prin brevet unitar (JO L 76, p. 53) — Abuz de putere — Încălcarea sistemului judiciar al Uniunii

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunile.

2.	Regatul Spaniei suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene în cauza C-274/11.

3.	Republica Italiană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene în cauza C-295/11.

Regatul Belgiei, Republica Cehă, Republica Federală Germania, Irlanda, Republica Franceză, Republica Letonia, Ungaria, Regatul Țărilor de Jos, Republica Polonă, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Parlamentul European și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 219, 23.7.2011.

JO C 232, 6.8.2011.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg — Germania) — L/M

(Cauza C-463/11) (1)

(Directiva 2001/42/CE - Evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului - Articolul 3 alineatele (4) și (5) - Stabilirea tipului de planuri care pot avea efecte semnificative asupra mediului - Planuri de urbanism „de dezvoltare internă” scutite de evaluare ecologică în temeiul legislației naționale - Apreciere eronată a condiției calitative privind „dezvoltarea internă” - Lipsă de relevanță cu privire la validitatea planului de urbanism - Atingere adusă efectului util al directivei)

2013/C 164/06

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg

Părțile din procedura principală

Reclamant: L

Pârât: M

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg — Interpretarea articolului 3 alineatele (4) și (5) din Directiva 2001/42/CE CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, p. 30, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 135) — Domeniu de aplicare — Legislație națională care prevede o procedură accelerată care nu cuprinde o evaluare de mediu pentru adoptarea planurilor de urbanism referitoare la suprafețe mici la nivel local care îndeplinesc anumite criterii calitative și cantitative — Apreciere incorectă a criteriilor calitative

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului coroborat cu articolul 3 alineatul (4) din aceasta trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia încălcarea unei condiții calitative, impusă prin norma de transpunere a directivei respective pentru a dispensa adoptarea unui plan de urbanism de un tip special de o evaluare ecologică în temeiul directivei menționate, este irelevantă în ceea ce privește validitatea planului amintit.

(1) JO C 355, 3.12.2011.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Arbeidshof te Antwerpen — Belgia) — Edgard Mulders/Rijksdienst voor Pensioe

(Cauza C-548/11) (1)

(Securitate socială - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 1 litera (r) - Noțiunea „perioade de asigurare” - Articolul 46 - Calculul pensiei pentru limită de vârstă - Perioade de asigurare care trebuie luate în considerare - Lucrător frontalier - Perioadă de incapacitate de muncă - Cumul de prestații similare plătite de două state membre - Neluarea în considerare a acestei perioade ca perioadă de asigurare - Condiție privind reședința - Reguli naționale împotriva cumulului)

2013/C 164/07

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Arbeidshof te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Reclamant: Edgard Mulders

Pârât: Rijksdienst voor Pensioenen

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Arbeidshof te Antwerpen — Interpretarea articolului 1 litera (r) și a articolului 46 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26) — Asigurare pentru limită de vârstă și deces — Calcul al prestațiilor — Perioade de asigurare care trebuie luate în considerare

Dispozitivul

Articolul 1 litera (r) și articolul 46 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, prin raportare la articolul 13 alineatul (2) litera (a) din acest regulament și la articolele 45 TFUE și 48 TFUE, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, la calcularea pensiei pentru limită de vârstă într-un stat membru, o perioadă de incapacitate de muncă în care s-a plătit unui lucrător migrant în alt stat membru o prestație de boală pentru care au fost reținute cotizații în temeiul asigurării pentru limită de vârstă să nu fie considerată de legislația acestui alt stat membru drept o „perioadă de asigurare” în înțelesul acestor dispoziții pentru motivul că persoana interesată nu are reședința în acest ultim stat și/sau a beneficiat de o prestație similară în temeiul legislației din primul stat membru, care nu putea fi cumulată cu această prestație de boală.

(1) JO C 25, 28.1.2012.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Sibiu — România) — Mariana Irimie/Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu

(Cauza C-565/11) (1)

(Restituirea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii - Regim național care limitează dobânzile aferente taxei rambursate pe care trebuie să le plătească statul respectiv - Dobânzi calculate începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei - Neconformitate cu dreptul Uniunii - Principiul efectivității)

2013/C 164/08

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Sibiu

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Mariana Irimie

Pârâtă: Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunalul Sibiu — Interpretarea principiilor echivalenței, efectivității și proporționalității, a articolului 6 TUE și a articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Admisibilitatea unei reglementări naționale care restrânge cuantumul reparării prejudiciului suferit de particulari ca urmare a unei încălcări a dreptului Uniunii de către un stat membru — Rambursarea dobânzilor legale aferente taxei restituite

Dispozitivul

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.

(1) JO C 25, 28.1.2012.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf — Germania) — Steinel Vertrieb GmbH/Hauptzollamt Bielefeld

(Cauza C-595/11) (1)

(Politica comercială - Regulamentul (CE) nr. 1470/2001 - Regulamentul (CE) nr. 1205/2007 - Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Taxe antidumping definitive la importurile de lămpi fluorescente compacte - Aplicabilitatea taxelor antidumping definitive în cazul unor produse clasificate la subpoziția tarifară vizată de Regulamentul antidumping - Produsul vizat - Domeniu de aplicare)

2013/C 164/09

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Steinel Vertrieb GmbH

Pârât: Hauptzollamt Bielefeld

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Finanzgericht Düsseldorf — Interpretarea Regulamentului (CE) nr. 1470/2001 al Consiliului din 16 iulie 2001 privind instituirea unui drept antidumping definitiv și perceperea cu titlu definitiv a dreptului provizoriu instituit la importurile de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (LFC) originare din Republica Populară Chineză (JO L 195, p. 8, Ediție specială, 11/vol. 24, p. 105), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1322/2006 al Consiliului din 1 septembrie 2006 (JO L 244, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 48, p. 187), și a Regulamentului (CE) nr. 1205/2007 al Consiliului din 15 octombrie 2007 de impunere a unor taxe antidumping asupra importurilor de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (CFL-i) originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări a măsurilor care urmează să expire, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 și de extindere asupra importurilor aceluiași produs expediat din Republica Socialistă Vietnam, Republica Islamică Pakistan și Republica Filipine (JO L 272, p. 1) — Aplicabilitatea regulamentelor menționate în cazul lămpilor fluorescente compacte cu întrerupător crepuscular

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 1470/2001 al Consiliului din 16 iulie 2001 privind instituirea unui drept antidumping definitiv și perceperea cu titlu definitiv a dreptului provizoriu instituit la importurile de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (LFC) originare din Republica Populară Chineză, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1322/2006 al Consiliului din 1 septembrie 2006, precum și Regulamentul (CE) nr. 1205/2007 al Consiliului din 15 octombrie 2007 de impunere a unor taxe antidumping asupra importurilor de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (CFL-i) originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări a măsurilor care urmează să expire, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 și de extindere asupra importurilor aceluiași produs expediat din Republica Socialistă Vietnam, Republica Islamică Pakistan și Republica Filipine vizează toate produsele care au aceleași caracteristici esențiale ca și cele vizate de aceste regulamente și care se încadrează de asemenea la subpoziția ex 8539 31 90 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă această situație se regăsește în cazul produselor în discuție în litigiul principal, în pofida adăugării unui întrerupător crepuscular, sau dacă produsele în discuție în litigiul principal sunt produse diferite, întrucât prezintă caracteristici suplimentare care nu sunt precizate în regulamentele respective.

(1) JO C 89, 24.3.2012.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/6

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Colloseum Holding AG/Levi Strauss & Co.

(Cauza C-12/12) (1)

(Mărci - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 15 alineatul (1) - Noțiunea „utilizare serioasă” - Marcă utilizată numai ca element al unei mărci complexe sau în combinație cu altă marcă)

2013/C 164/10

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Colloseum Holding AG

Pârâtă: Levi Strauss & Co.

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Bundesgerichtshof — Interpretarea articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) — Noțiunea „utilizare a mărcii” — Recunoașterea existenței utilizării unei mărci care face parte dintr-o marcă complexă în ipoteza unei utilizări a acestei mărci complexe — Recunoașterea existenței utilizării unei mărci în cazul folosirii acesteia numai împreună cu altă marcă, cele două mărci fiind înregistrate atât individual cât și împreună ca marcă complexă

Dispozitivul

Condiția de utilizare serioasă a unei mărci, în sensul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară, poate fi îndeplinită în cazul în care o marcă înregistrată care și-a dobândit caracterul distinctiv ca urmare a utilizării unei alte mărci complexe, ea constituind unul dintre elementele acesteia, este utilizată numai prin intermediul acestei mărci complexe sau în cazul în care este utilizată numai împreună cu altă marcă, combinația acestor două mărci fiind, în plus, ea însăși înregistrată ca marcă.

(1) JO C 89, 24.3.2012.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/7

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Varhoven administrativen sad — Bulgaria) — Meliha Veli Mustafa/Direktor na fond „Garantirani vzemania na rabotnitsite i sluzhitelite” kam Natsionalnia osiguritelen institut

(Cauza C-247/12) (1)

(Protecția salariaților în caz de insolvabilitate a angajatorului - Directiva 80/987/CEE - Directiva 2002/74/CE - Directiva 2008/94/CE - Articolele 2 și 3 - Obligația de a prevedea garanții pentru creanțele salariaților - Posibilitate de limitare a garanției la creanțele anterioare transcrierii în Registrul Comerțului a hotărârii de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară - Hotărâre de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară - Efecte - Continuarea activităților angajatorului)

2013/C 164/11

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Meliha Veli Mustafa

Pârât: Direktor na fond „Garantirani vzemania na rabotnitsite i sluzhitelite” kam Natsionalnia osiguritelen institut

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Varhoven administrativen sad — Interpretarea articolului 2 alineatul (1) din Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului (JO L 283, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 197), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, de modificare a Directivei 80/987/CEE (JO L 270, p. 10, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 149) — Obligația statelor membre de a prevedea garanții nu numai pentru creanțele salariale ale lucrătorilor existente în momentul deschiderii procedurii de insolvabilitate a angajatorului, ci și pentru creanțele care se pot naște în fiecare etapă a procedurii de insolvabilitate

Dispozitivul

Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului trebuie să fie interpretată în sensul că nu obligă statele membre să prevadă garanții pentru creanțele salariaților în fiecare etapă a procedurii de insolvență a angajatorului lor. În particular, directiva menționată nu se opune posibilității ca statele membre să prevadă o garanție numai pentru creanțele lucrătorilor născute înainte de transcrierea în Registrul Comerțului a hotărârii de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară, deși prin această hotărâre nu se dispune încetarea activităților angajatorului.

(1) JO C 235, 04.08.2012.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/7

Cerere de decizie preliminară introdusă de Debreceni Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 12 februarie 2013 — GSV Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Észak-alföldi Regionális Vám- és Pénzügyőri Főigazgatósága

(Cauza C-74/13)

2013/C 164/12

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Debreceni Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: GSV Kft.

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Észak-alföldi Regionális Vám- és Pénzügyőri Főigazgatósága

Întrebările preliminare

Se poate considera că un produs

—	de culoare albă,

—	de formă dreptunghiulară,

—	constând într-o țesătură,

—	fabricată pe baza unei armuri din fir răsucit,

—	și care are două fire de bătătură,

—	care, încrucișându-se, înconjoară firele de urzeală,

—	dimensiunea ochiurilor țesăturii fiind de 4 × 4 mm,

—	măsurând 100 × 201 cm

—	și fiind compus din fibră de sticlă acoperită cu un material sintetic, și anume copolimer de acrilat stiren,

—	țesătura nefiind fabricată pe bază de meșe,

—	având o greutate de 136 g/m2,

—	și o densitate a firelor de urzeală de 415 tex,

—	și o densitate a firelor de bătătură de 132 tex,

are caracteristicile definite în considerentul (14) al Regulamentului (UE) nr. 138/2011 al Comisiei din 16 februarie 2011 (1) de instituire a unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din Republica Populară Chineză și la articolul 1 din acesta, care vizează

—	țesături cu ochiuri deschise

—	din fibră de sticlă,

—	cu o dimensiune a ochiului mai mare de 1,8 mm atât în lungime, cât și în lățime

—	cu o greutate mai mare de 35 g/m2,

și, prin urmare, subpoziția TARIC 7019590010 trebuie interpretată în sensul că produsul descris mai sus face parte, având în vedere caracteristicile sale, din această subpoziție, ținând seama de diferitele versiuni lingvistice ale clasificării tarifare și de dispozițiile dreptului Uniunii?

În ipoteza unui răspuns afirmativ la prima întrebare, este posibilă, în temeiul dreptului comunitar, scutirea de plata taxei antidumping a unei persoane fizice sau juridice care, întemeindu-se pe modul de redactare a reglementării astfel cum a fost publicată în propria limbă națională — fără să se asigure că nu există eventuale discordanțe în celelalte versiuni lingvistice — importă în Uniune, bazându-se pe sensul general și curent al termenilor reglementării în propria limbă, un produs fabricat în exteriorul Uniunii, care, potrivit versiunii lingvistice pe care o cunoaște, nu face parte din categoria produselor supuse taxei antidumping, chiar în cazul în care se poate concluziona, în urma unei comparații între diferitele versiuni lingvistice ale reglementării dreptului comunitar, că dreptul comunitar ar fi supus respectivul produs unei taxe antidumping?

(1) Regulamentul nr. 138/2011 al Comisiei din 16 februarie 2011 de instituire a unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din Republica Populară Chineză (JO L 43, p. 9).

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/8

Recurs introdus la 1 martie 2013 de Republica Federală Germania împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 18 decembrie 2012 în cauza T-205/11, Germania/Comisia

(Cauza C-102/13 P)

2013/C 164/13

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și J. Möller, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Anularea Ordonanței Tribunalului din 18 decembrie 2012 în cauza T-205/11;

—	declararea admisibilității acțiunii și trimiterea cauzei Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la fond și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii incidente în fața Tribunalului și în fața Curții.

Motivele și principalele argumente

Recursul este formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 18 decembrie 2012 în cauza T-205/11, prin care Tribunalul a respins acțiunea Republicii Federale Germania prin care solicita anularea Deciziei 2011/527/UE a Comisiei din 26 ianuarie 2011 privind ajutorul de stat acordat de Germania C-7/10 (ex CP 250/09 și NN 5/10) în temeiul schemei privind reportarea fiscală a pierderilor prevăzute în cazul restructurării societăților aflate în dificultate, prevăzută de Legea privind impozitul pe profit („KStG, Sanierungsklausel”).

Guvernul german își întemeiază recursul pe două motive care au fiecare legătură cu critica privind existența unei motivări insuficiente a ordonanței atacate:

—

încălcarea principiului bunei administrări a justiției, care reprezintă o expresie specifică a principiului general al securității juridice, întrucât Tribunalul a calificat în mod eronat procedura aleasă de Comisie pentru a notifica decizia atacată și nu a stabilit nicio cerință privind formalitățile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca notificarea cu confirmare de primire a unei decizii în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1) să fie efectuată în mod valabil și

—

încălcarea principiului bunei administrări a justiției, care reprezintă o expresie specifică a principiului general al securității juridice, întrucât Tribunalul a constatat că Comisia, atunci când invocă tardivitatea depunerii cererii introductive, nu trebuie să facă dovada faptului că trimiterea a fost primită de o persoană identificabilă și că este vorba despre o persoană împuternicită să primească notificările.

(1) JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgerichts Wedding (Germania) la 14 martie 2013 — eco cosmetics GmbH & Co. KG/Virginie Laetitia Barbara Dupuy

(Cauza C-119/13)

2013/C 164/14

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Wedding

Părțile din procedura principală

Reclamantă: eco cosmetics GmbH & Co. KG

Pârâtă: Virginie Laetitia Barbara Dupuy

Întrebările preliminare

Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (1) trebuie interpretat în sensul că pârâtul poate formula o cerere de reexaminare judiciară a somației europene de plată chiar și atunci când somația de plată nu i-a fost comunicată sau notificată deloc sau nu i-a fost comunicată sau notificată în mod valabil? Prin analogie se poate invoca în această privință în special articolul 20 alineatul (1) sau articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1896/2006?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Este obligat pârâtul să respecte limite de timp pentru cererea sa de reexaminare în cazul în care somația de plată nu i-a fost comunicată sau notificată în mod valabil sau deloc? Se poate invoca în această privință în special reglementarea prevăzută la articolul 20 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1896/2006?

De asemenea în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Care sunt consecințele juridice din perspectiva dreptului procesual în cazul în care cererea de reexaminare este admisă; se poate invoca în această privință în mod corespunzător în special articolul 20 alineatul (3) sau articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006?

(1) JO L 399, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgerichts Wedding (Germania) la 14 martie 2013 — Raiffeisenbank St. Georgen reg. Gen. m.b.H./Tetyana Bonchyk

(Cauza C-120/13)

2013/C 164/15

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Wedding

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Raiffeisenbank St. Georgen reg. Gen. m.b.H.

Pârâtă: Tetyana Bonchyk

Întrebările preliminare

Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (1) trebuie interpretat în sensul că pârâtul poate formula o cerere de reexaminare judiciară a somației europene de plată chiar și atunci când somația de plată nu i-a fost comunicată sau notificată deloc sau nu i-a fost comunicată sau notificată în mod valabil? Prin analogie, se poate invoca în această privință în special articolul 20 alineatul (1) sau articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1896/2006?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

(1) JO L 399, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgerichts Wedding (Germania) la 14 martie 2013 — Rechtsanwaltskanzlei CMS Hasche Sigle, Partnerschaftsgesellschaft/Xceed Holding Ltd

(Cauza C-121/13)

2013/C 164/16

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Wedding

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Rechtsanwaltskanzlei CMS Hasche Sigle, Partnerschaftsgesellschaft

Pârâtă: Xceed Holding Ltd.

Întrebările preliminare

Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (1) trebuie interpretat în sensul că pârâtul poate formula o cerere de reexaminare judiciară a somației europene de plată chiar și atunci când somația de plată nu i-a fost comunicată sau notificată deloc sau nu i-a fost comunicată sau notificată în mod valabil? Prin analogie, se poate invoca în această privință în special articolul 20 alineatul (1) sau articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1896/2006?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

2.	Care sunt consecințele juridice din perspectiva dreptului procesual în cazul în care cererea de reexaminare este admisă; se poate invoca în această privință în mod corespunzător în special articolul 20 alineatul (3) sau articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006?

(1) JO L 399, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/10

Recurs introdus la 15 martie 2013 de BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 15 ianuarie 2013 în cauza T-625/11, BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-126/13 P)

2013/C 164/17

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH (reprezentant: S. Biagosch, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită:

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 15 ianuarie 2013 în cauza T-625/11, în măsura în care instanța a reținut că, la adoptarea Deciziei din 22 septembrie 2011 în cauza R 340/2011-1, Camera întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) nu a încălcat articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 22 septembrie 2011 în cauza R 340/2011-1, în măsura în care s-a respins în parte cererea de înregistrare a mărcii ecoDoor în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1).

Cu titlu subsidiar:

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată aferente ambelor proceduri.

Motivele și principalele argumente

Acest recurs este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) pronunțată la 15 ianuarie 2013 în cauza T-625/11, prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată de BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 22 septembrie 2011 în cauza R 340/2011-1, prin care s-a respins în parte cererea de înregistrare a mărcii ecoDoor în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

Recurenta invocă următorul motiv de recurs:

Recurenta se întemeiază pe o încălcare a articolului 7 alineatul 1 litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, dat fiind că marca ecoDoor — întrucât aceasta nu descrie în mod absolut produsele la care se referă decizia de respingere a OAPI, ci numai o ușă ca posibilă parte a produselor menționate — ar putea fi considerată ca fiind descriptivă pentru produsele în cauză numai în cazul în care partea respectivă ar fi într-o asemenea măsură esențială pentru produs, încât, fără alte explicații, consumatorul ar confunda partea cu întregul produs. Această situație se regăsește atunci când, în percepția consumatorului, partea în discuție îndeplinește o funcție absolut esențială pentru produs. Acest lucru nu este valabil pentru o ușă ca parte a produsului în litigiu, astfel încât nu există motivul de refuz al înregistrării prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de de Rechtbank Den Haag (Țările de Jos) la 28 martie 2013 — Hamidullah Rajaby/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-158/13)

2013/C 164/19

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag

Părțile din procedura principală

Reclamant: Hamidullah Rajaby

Pârât: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Întrebările preliminare

Având în vedere împrejurările din speță, în care pare să existe o încălcare vădită a dreptului Uniunii cu efecte pentru viitor și în care, în cadrul procedurii administrative părțile au discutat în contradictoriu cu privire la aplicabilitatea articolului 14 din Regulamentul nr. 343/2003 (1), pe care nu au mai reluat-o însă în cadrul procedurii contencioase, iar reclamantul nu s-a mai întemeiat în mod expres pe aceasta în fața instanței, neluarea sa în considerare de către instanță — în temeiul interdicției de a o examina din oficiu — este contrară dreptului Uniunii?

Poate fi vorba deja despre dependență în sensul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003 în împrejurările din speță, cu alte cuvinte în cazul în care membrii familiei sunt reprezentați de o femeie tânără din Afganistan fără niciun fel de educație, însoțită de doi copii (în prezent) în vârstă de 5 ani și jumătate, respectiv de 3 ani, cărora femeia trebuie să le asigure traiul și pentru a căror întreținere și educație aceasta nu se poate adresa decât reclamantului în calitate de soț și tată al copiilor, și a cărei cerere de azil a fost, în plus, respinsă de pârât întrucât a considerat că prezentarea situației este absolut neverosimilă, deși situația poate fi confirmată de declarațiile reclamantului și de documentele prezentate (în copie) de acesta?

(1) Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (JO L 50, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 56).

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de tribunal administratif de Melun (Franța) la 3 aprilie 2013 — Sophie Mukarubega/Préfet de police, Préfet de la Seine-Saint-Denis

(Cauza C-166/13)

2013/C 164/20

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif de Melun

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sophie Mukarubega

Pârâți: Préfet de police, Préfet de la Seine-Saint-Denis

Întrebările preliminare

Dreptul de a fi ascultat în orice procedură, care face parte integrantă din principiul fundamental al respectării dreptului la apărare și care este, de altfel, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că impune administrației, în cazul în care aceasta urmărește să adopte o decizie de returnare a unui străin aflat în situație ilegală, indiferent dacă decizia de returnare respectivă este sau nu este ulterioară refuzului de acordare a unui permis de ședere, și în special în împrejurarea în care există un risc de sustragere, să acorde persoanei interesate posibilitatea de a-și prezenta observațiile?

Caracterul suspensiv al procedurii contencioase în fața instanței administrative permite să se deroge de la caracterul prealabil al posibilității acordate unui străin aflat în situație ilegală de a-și prezenta punctul de vedere cu privire la măsura de îndepărtare nefavorabilă avută în vedere în privința sa?

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil régional d'expression française de l'ordre des médecins vétérinaires (Belgia) la 27 martie 2013 — Jean Devillers

(Cauza C-167/13)

2013/C 164/21

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil régional d'expression française de l'ordre des médecins vétérinaires

Părțile din procedura principală

Reclamant: Jean Devillers

Întrebarea preliminară

Articolul 3 din Regulamentul nr. 1/2005 din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului (1) și punctele 1, 2 și 3 din capitolul 1, „Adecvarea pentru transport”, al anexei I [la acesta], potrivit cărora avizul unui veterinar prevalează în caz de dubii privind adecvarea pentru transport a unui animal rănit și în special în ceea ce privește aprecierea suferințelor suplimentare pe care le-ar produce transportul, trebuie interpretate în sensul că s-ar opune articolului 11 alineatul 4 din Decretul regal din 9 iulie 1999 (din dreptul național belgian) privind protecția animalelor în timpul transportului (2), care nu autorizează transportul unui animal rănit decât dacă acest transport nu este cauza unor suferințe inutile?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO L 3, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 62, p. 3).

(2) Decretul regal din 9 iulie 1999 privind protecția animalelor în timpul transportului și condițiile de înregistrare a transportatorilor și de autorizare a comercianților, a punctelor de oprire și a centrelor de colectare (Moniteur belge, 2 septembrie 1999, p. 32437).

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de tribunal de grande instance de Bayonne (Franța) la 15 aprilie 2013 — Raquel Gianni Da Silva/Préfet des Pyrénées-Atlantiques

(Cauza C-189/13)

2013/C 164/22

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Bayonne

Părțile din procedura principală

Reclamant: Raquel Gianni Da Silva

Pârât: Préfet des Pyrénées-Atlantiques

Întrebarea preliminară

1.	Dreptul Uniunii se opune unei reglementări naționale care pedepsește cu închisoarea intrarea ilegală a unui resortisant al unei țări terțe care nu a fost supus măsurilor coercitive prevăzute de Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 (1)?

(1) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, p. 98).

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/12

Acțiune introdusă la 17 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Republica Bulgară

(Cauza C-203/13)

2013/C 164/23

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Beynet, M. Heller și P.Mihailova, agenți)

Pârâtă: Republica Bulgară

Concluzii

Comisia solicită

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a transpunerea articolului 3 alineatul (7) și punctul 1 litera (a) al doilea paragraf și literele (b), (c), (d), (f), (h) și (i) din anexa I la Directiva 2009/72/CE sau, în orice caz, prin necomunicarea adoptării acestor măsuri Comisiei, Republica Bulgară nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE,

—	obligarea Republicii Bulgare, în temeiul articolului 260 alineatul (3) TFUE, la plata unor penalități cu titlu cominatoriu de 8 448 de euro pe zi de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză pentru încălcarea obligației de a comunica măsurile de transpunere a Directivei 2009/72/CE Comisiei,

—	obligarea Republicii Bulgare la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru adoptarea măsurilor de transpunere a directivei a expirat la 3 martie 2011.

(1) JO L 211, 14.8.2009, p. 55.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/14

Hotărârea Tribunalului din 24 aprilie 2013 — Evropaïki Dynamiki/Comisia

(Cauza T-32/08) (1)

(Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Studiu de piață în vederea dezvoltării unei noi abordări a unui site internet - Respingerea ofertei unui ofertant - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere - Criterii de selecție și criterii de atribuire - Răspundere extracontractuală)

2013/C 164/24

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: inițial N. Korogiannakis, ulterior M. Roli și M. Stavropoulou, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Manhaeve, agent, ulterior J. Stuyck și A.-M. Vandromme, avocați)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare a deciziei Comisiei de respingere a ofertei depuse de reclamantă în cadrul cererii de ofertă privind realizarea unui studiu de piață în vederea dezvoltării unei noi abordări a site-ului internet „Tinerii europeni și mediul” și, pe de altă parte, o cerere de despăgubiri

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 92, 12.4.2008.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/14

Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Comisia

(Cauza T-526/10) (1)

(Comerțul cu produse derivate din focă - Regulamentul (CE) nr. 1007/2009 - Norme de aplicare - Regulamentul (UE) nr. 737/2010 - Interdicția introducerii pe piață a produselor menționate - Excepție în favoarea comunităților inuite - Excepție de nelegalitate - Temei juridic - Subsidiaritate - Proporționalitate - Abuz de putere)

2013/C 164/25

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Inuit Tapiriit Kanatami (Ottawa, Canada), Inuit Tapiriit Kanatami (Ottawa, Canada), Nattivak Hunters and Trappers Association (Qikiqtarjuaq, Canada), Pangnirtung Hunters’ and Trappers’ Association (Pangnirtung, Canada), Jaypootie Moesesie (Qikiqtarjuaq), Allen Kooneeliusie (Qikiqtarjuaq), Toomasie Newkingnak (Qikiqtarjuaq), David Kuptana (Ulukhaktok, Canada), Karliin Aariak (Iqaluit, Canada), Canadian Seal Marketing Group (Quebec, Canada), Ta Ma Su Seal Products, Inc. (Cap-aux-Meules, Canada), Fur Institute of Canada (Ottawa), NuTan Furs, Inc. (Catalina, Canada), GC Rieber Skinn AS (Bergen, Norvegia), Inuit Circumpolar Council Greenland (ICC-Greenland) (Nuuk, Groenlanda, Danemarca), Johannes Egede (Nuuk), Kalaallit Nunaanni Aalisartut Piniartullu Kattuffiat (KNAPK) (Nuuk), William E. Scott & Son (Edinburgh, Regatul Unit, Association des chasseurs de phoques des Îles-de-la-Madeleine (Cap-aux-Meules), Hatem Yavuz Deri Sanayi iç Ve Diș Ticaret Ltd Șirketi (Istanbul, Turcia), Northeast Coast Sealers’ Co-Operative Society, Ltd (Fleur-de-Lys, Canada) (reprezentanți: J. Bouckaert și H. Viaene, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. White, P. Oliver și K. Mifsud-Bonnici, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Parlamentul European (reprezentanți: inițial I. Anagnostopoulou și L. Visaggio, ulterior L. Visaggio și D. Gauci, agenți) și Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Moore și K. Michoel, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (UE) nr. 737/2010 al Comisiei din 10 august 2010 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1007/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind comerțul cu produse derivate din focă (JO L 216, p. 1)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

Obligă Inuit Tapiriit Kanatami, Nattivak Hunters and Trappers Association, Pangnirtung Hunters’ and Trappers’ Association, pe domnii Jaypootie Moesesie, Allen Kooneeliusie, Toomasie Newkingnak, David Kuptana, pe doamna Karliin Aariak, Canadian Seal Marketing Group, Ta Ma Su Seal Products, Inc., Fur Institute of Canada, NuTan Furs, Inc., GC Rieber Skinn AS, Inuit Circumpolar Council Greenland (ICC-Greenland), pe domnul Johannes Egede, Kalaallit Nunaanni Aalisartut Piniartullu Kattuffiat (KNAPK), William E. Scott & Son, Association des chasseurs de phoques des Îles-de-la-Madeleine, Hatem Yavuz Deri Sanayi iç Ve Diș Ticaret Ltd Șirketi și Northeast Coast Sealers’ Co-Operative Society, Ltd să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3.	Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 13, 15.1.2011.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/15

Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Gbagbo/Consiliul

(Cauza T-119/11) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Côte d’Ivoire - Înghețarea fondurilor - Modificarea concluziilor - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere - Abuz de putere - Dreptul la apărare - Dreptul de proprietate)

2013/C 164/26

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Simone Gbagbo (Abidjan, Côte d’Ivoire) (reprezentant: J.-C. Tchikaya, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen și M. Chavrier, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bordes și M. Konstantinidis, agenți) și Republica Côte d’Ivoire (reprezentanți: J.-P. Mignard, J.-P. Benoit și G. Merland, avocați)

Obiectul

Inițial, o cerere de anulare, pe de o parte, a Deciziei 2011/18/PESC a Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC a Consiliului de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire (JO L 11, p. 36), și, pe de altă parte, a Regulamentului (UE) nr. 25/2011 al Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d’Ivoire] (JO L 11, p. 1), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Doamna Simone Gbagbo suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3.	Republica Côte d’Ivoire și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 130, 30.4.2011.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/15

Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Gossio/Consiliul

(Cauza T-130/11) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Côte d’Ivoire - Înghețarea fondurilor - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere)

2013/C 164/27

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Marcel Gossio (Abidjan, Côte d’Ivoire) (reprezentanți: inițial G. Collard, ulterior S. Zokou, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen și G. Étienne, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, pe de o parte, a Deciziei 2011/18/PESC a Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC a Consiliului de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire (JO L 11, p. 36), și, pe de altă parte, a Regulamentului (UE) nr. 25/2011 al Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d’Ivoire] (JO L 11, p. 1)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Domnul Marcel Gossio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3.	Republica Côte d’Ivoire și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 130, 30.4.2011.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/16

Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Metropolis Inmobiliarias y Restauraciones/OAPI — MIP Metro (METROINVEST)

(Cauza T-284/11) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale METROINVEST - Marcă națională figurativă anterioară METRO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Principiul nediscriminării - Dreptul la un proces echitabil)

2013/C 164/28

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Metropolis Inmobiliarias y Restauraciones, SL (Barcelona, Spania) (reprezentanți: J. Carbonell Callicó, P. Craddock și B. Vanbrabant, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: MIP Metro Group Intellectual Property GmbH & Co. KG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: M. Berger, R. Kaase și J.-C. Plate, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 17 martie 2011 (cauza R 954/2010-1) referitoare la o procedură de opoziție între MIP Metro Group Intellectual Property GmbH & Co. KG și Metropolis Inmobiliarias y Restauraciones, SL.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Metropolis Inmobiliarias y Restauraciones, SL la plata cheltuielilor de judecată

(1) JO C 232, 6.8.2011.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/16

Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Chen/OAPI — AM Denmark (Dispozitiv de curățat)

(Cauza T-55/12) (1)

(Desen sau model comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model comunitar înregistrat care reprezintă un dispozitiv de curățat - Marca comunitară tridimensională care reprezintă un dispozitiv de curățat echipat cu un vaporizator și cu un burete - Declararea nulității)

2013/C 164/29

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Su-Shan Chen (Sanchong, Taiwan) (reprezentant: C. Onken, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: AM Denmark A/S (Kokkedal, Danemarca) (reprezentant: C. Type Jardorf, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împoriva deciziei Camerei a treia de recurs a OAPI din 26 octombrie 2011 (cauza R 2179/2010-3) privind o procedură de declarare a nulității între AM Denmark A/S și Su-Shan Chen

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Su-Shan Chen la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 133, 5.5.2012.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/16

Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Bayerische Motoren Werke/OAPI (ECO PRO)

(Cauza T-145/12) (1)

(Marcă comunitară - Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană - Marca verbală ECO PRO - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2013/C 164/30

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bayerische Motoren Werke AG (Munchen, Germania) (reprezentant: C. Onken, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 18 ianuarie 2012 (cauza R 1418/2011-4) privind înregistrarea internațională care desemnează Comunitatea Europeană, a semnului verbal ECO PRO

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Bayerische Motoren Werke AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 165, 9.6.2012.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/17

Ordonanța Tribunalului din 12 aprilie 2013 — Oster Weinkellerei/OAPI — Viñedos Emiliana (Igama)

(Cauza T-474/11) (1)

(Marcă comunitară - Anularea mărcii opuse - Nepronunțare asupra fondului)

2013/C 164/31

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Andreas Oster Weinkellerei KG (Cochem, Germania) (reprezentant: N. Schindler, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Pohlmann, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Viñedos Emiliana, SA (Las Condes, Santiago, Chile)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 22 iunie 2011 (cauza R 637/2010-2), privind o procedură de opoziție între Andreas Oster Weinkellerei KG și Viñedos Emiliana, SA

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra acțiunii.

2.	Reclamanta și OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată

(1) JO C 319, 29.10.2011.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/17

Ordonanța Tribunalului din 9 aprilie 2013 — PT Ecogreen Oleochemicals și alții/Consiliul

(Cauza T-28/12) (1)

(Dumping - Importuri de anumiți alcooli grași și amestecurile lor, originari din India, Indonezia și Malaysia - Taxă antidumping definitivă - Adoptarea unui nou regulament - Dispariția interesului de a exercita acțiunea - Nepronunțare asupra fondului)

2013/C 164/32

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: PT Ecogreen Oleochemicals (Kabil-Batam, Indonezia), Ecogreen Oleochemicals (Singapore) Pte Ltd (Singapore, Singapore) și Ecogreen Oleochemicals GmbH (Dessau-Roβlau, Germania) (reprezentanți: F. Graafsma și J. Cornelis, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, asistat de G. Berrisch și de N. Chesaites, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1138/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumiți alcooli grași și amestecurile lor, originari din India, Indonezia și Malaysia (JO L 293, p. 1), în măsura în care prin acesta se impune o taxă antidumping societății PT Ecogreen Oleochemicals

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.	Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulate de Sasol Olefins & Surfactants GmbH și de Sasol Germany GmbH.

3.	Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de PT Ecogreen Oleochemicals, Ecogreen Oleochemicals (Singapore) Pte Ltd și de Ecogreen Oleochemicals GmbH.

4.	Sasol Olefins & Surfactants și Sasol Germany suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 73, 10.3.2012.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/18

Acțiune introdusă la 4 martie 2013 — Italia/Comisia

(Cauza T-124/13)

2013/C 164/33

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri și P. Gentili, avvocati dello Stato)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea anunțului de concurs general EPSO/AST/125/12 în vederea constituirii unei liste de rezervă de 110 posturi pentru ocuparea posturilor vacante de asistenți (AST3) în domeniile audit, finanțe/contabilitate și economie/statistică;

—

anularea anunțului de concurs general EPSO/AST/126/12 în vederea constituirii unei liste de rezervă de 78 de posturi pentru ocuparea posturilor vacante de asistent (AST3) în domeniile biologie, științele vieții și ale sănătății, chimie, fizică și științele materialelor, cercetare în domeniul nuclear, inginerie civilă și mecanică, inginerie electrică și electronică;

—	anularea anunțului de concurs general EPSO/AD/248/13 în vederea constituirii unei liste de rezervă de 29 de posturi pentru ocuparea posturilor vacante de administratori (AD6) în domeniile securitatea clădirilor și inginerie în tehnici speciale de construcție;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolelor 263 TFUE, 264 TFUE și 266 TFUE

—	În opinia reclamantei, Comisia a încălcat autoritatea Hotărârii Curții în cauza C-566/10 P, prin care au fost declarate nelegale anunțurile care limitează la engleză, franceză și germană limbile pe care candidații la concursurile generale ale Uniunii le pot indica drept a doua limbă.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 342 TFUE și a articolelor 1 și 6 din Regulamentul nr. 1/58 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene.

—

În această privință, reclamanta afirmă că, prin limitarea la trei limbi a limbilor eligibile ca a doua limbă de către candidații la concursurile generale ale Uniunii, Comisia, în practică, a stabilit un nou regim lingvistic al instituțiilor, invadând astfel competența exclusivă a Consiliului în această materie.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 12 CE, în prezent articolul 18 TFUE, a articolului 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a articolului 6 alineatul (3) UE, a articolului 1 alineatul (2) și a articolului 3 din anexa III la Statutul funcționarilor, a articolelor 1 și 6 din Regulamentul nr. 1/58, a articolului 1d alineatele (1) și (6), a articolului 27 alineatul (2) și a articolului 28 litera (f) din Statutul funcționarilor.

—

În opinia reclamantei, restricția lingvistică impusă de Comisie este discriminatorie întrucât normele citate interzic impunerea de restricții lingvistice neprevăzute în mod general și obiectiv de regulamentele interne ale instituțiilor, astfel cum se prevede la articolul 6 din Regulamentul nr. 1/58, și neadoptate încă, cetățenilor europeni și funcționarilor instituțiilor și interzic introducerea unor astfel de limitări dacă nu sunt justificate de un interes specific și motivat al serviciului.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 6 alineatul (3) UE, în măsura în care consacră principiul protecției încrederii legitime ca drept fundamental rezultat din tradițiile constituționale comune statelor membre.

—	Potrivit reclamantei, Comisia ar fi încălcat încrederea cetățenilor Uniunii în posibilitatea de a alege ca a doua limbă o limbă oarecare a Uniunii, astfel cum s-a întâmplat în mod constant până în anul 2007 și cum a fost confirmat cu titlu de autoritate în Hotărârea Curții în cauza C-566/10 P.

Al cincilea motiv întemeiat pe deturnarea de putere și pe încălcarea normelor fundamentale inerente naturii și finalității anunțurilor de concurs [în special, a articolului 1d alineatele (1) și (6), a articolului 28 litera (f), a articolului 27 alineatul (2), a articolului 34 alineatul (3) și a articolului 45 alineatul (1) din Statutul funcționarilor], precum și a principiului proporționalității.

—

Potrivit reclamantei, restrângând în mod preventiv și generalizat la trei limbile eligibile ca a doua limbă, Comisia, în fapt, a anticipat în etapa anunțului și a cerințelor de eligibilitate verificarea competențelor lingvistice ale candidaților, care ar trebui să se efectueze în schimb în cadrul concursului. În acest mod, cunoștințele lingvistice devin determinante în raport cu cunoștințele profesionale.

Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 18 și a articolului 24 al patrulea paragraf TFUE, a articolului 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a articolului 2 din Regulamentul nr. 1/58 și a articolului 1d alineatele (1) și (6) din Statutul funcționarilor.

—

În această privință, reclamanta afirmă că, prevăzând că cererile de candidatură trebuie în mod obligatoriu să fie transmise în engleză, franceză sau germană și că EPSO transmite candidaților comunicările inerente desfășurării concursului în aceeași limbă, a fost încălcat dreptul cetățenilor europeni de a interacționa în propria limbă cu instituțiile și a fost introdusă o ulterioară discriminare în defavoarea celor care nu au o cunoaștere aprofundată a acelor trei limbi.

Al șaptelea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE (lipsa motivării), precum și a principiului proporționalității și pe denaturarea faptelor.

—

Reclamanta invocă faptul că Comisia a motivat restrângerea la cele trei limbi prin cerința ca nou-recrutații să fie imediat în măsură să comunice în cadrul instituțiilor. Această motivare denaturează faptele întrucât nu rezultă că cele trei limbi în cauză sunt cele mai utilizate pentru comunicarea între grupuri lingvistice diferite în cadrul instituțiilor și este o restricție neproporțională a dreptului fundamental de a nu suporta discriminări lingvistice. În fapt, ar exista sisteme mai puțin restrictive pentru a asigura o comunicare internă eficientă în cadrul instituțiilor.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/19

Recurs introdus la 25 martie 2013 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-27/11, BO/Comisia

(Cauza T-174/13 P)

2013/C 164/34

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și D. Martin, agenți)

Cealaltă parte din procedură: BO (Amman, Iordania)

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 15 ianuarie 2013 în cauza F-27/11, BO/Comisia;

—	respingerea acțiunii formulate de BO în cauza F-27/11 și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în acea procedură;

—	obligarea fiecărei părți să suporte propriile cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Comisia invocă un motiv unic întemeiat pe încălcarea articolului 19 din Reglementarea comună privind asigurarea împotriva riscurilor de boală ale funcționarilor Uniunii Europene și a punctului 2.5 din capitolul 12, intitulat „Cheltuieli de transport”, din titlul II din Decizia Comisiei din 2 iulie 2007 privind stabilirea dispozițiilor generale de aplicare referitoare la rambursarea cheltuielilor medicale, în măsura în care TFP nu ar fi ținut seama de caracterul strict al excluderii rambursării cheltuielilor de transport prevăzute de a doua dispoziție menționată.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/19

Acțiune introdusă la 28 martie 2013 — Moallem Insurance/Consiliul

(Cauza T-182/13)

2013/C 164/35

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Moallem Insurance Co. (Teheran, Iran) (reprezentant: D. Luff, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea punctului 18 din anexa la Decizia 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 356, p. 71);

—	anularea punctului 18 din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 356, p. 55);

—	declararea articolului 12 din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 (1) și a articolului 35 din Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 (2) ca fiind inaplicabile reclamantei;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Curtea este competentă să exercite controlul atât asupra punctului 21 secțiunea B din anexa la Decizia 2010/644/PESC a Consiliului, cât și asupra punctului 21 secțiunea B din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului, precum și asupra Deciziei din 28 octombrie 2010 și asupra conformității acestora cu principiile generale ale dreptului Uniunii.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că motivul specific pentru înscrierea pe listă a Moallem este greșit și că nu sunt întrunite cerințele articolului 20 alineatul (1) din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului [astfel cum a fost modificat ulterior prin articolul 1 alineatul (7) din Decizia 2012/35/PESC a Consiliului din 23 ianuarie 2012, prin articolul 1 alineatul (8) din Decizia 2012/635/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2012 și prin articolul 1 alineatul (2) din Decizia 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012] și ale articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 267/2002 al Consiliului [astfel cum a fost modificat ulterior prin articolul 1 alineatul (11) din Regulamentul nr. 1263/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012].

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Decizia 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 nu sunt motivate suficient. Acestea încalcă dreptul la apărare al Moallem și dreptul său la un proces echitabil, întrucât Consiliul nu a răspuns niciodată la scrisoarea societății Moallem din 6 februarie 2013 și acesteia nu i s-a acordat acces la dosarul Consiliului.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a încălcat articolul 24 alineatele (3) și (4) din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului și articolul 46 alineatele (3) și (4) din Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului. Articolul 24 alineatul (3) din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului și articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului impun Consiliului să comunice și să notifice decizia sa, inclusiv motivele înscrierii pe listă, iar articolul 24 alineatul (4) din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului și articolul 46 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului prevăd o reexaminare a deciziei în cazul în care sunt prezentate observații.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că la evaluarea situației societății Moallem, Consiliul a încălcat principiul bunei administrări.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că la evaluarea situației societății Moallem, Consiliul a încălcat principiul încrederii legitime.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că articolul 12 din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului și articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 nu ar trebui să se aplice Moallem, întrucât încalcă principiul proporționalității, prevăzut la articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului, cu modificările ulterioare, pe baza căruia a fost adoptată Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 atacată, încalcă articolul 215 alineatele (2) și (3) TFUE, în calitate de temei legal al acestuia, precum și articolul 40 TUE.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că Decizia 2010/413/PESC a Consiliului și Regulamentul (UE) nr. 267/2002 al Consiliului au fost adoptate cu încălcarea principiilor egalității și nediscriminării.

(1) Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39).

(2) Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1).

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/20

Acțiune introdusă la 3 aprilie 2013 — PP Nature-Balance Lizenz/Comisia

(Cauza T-189/13)

2013/C 164/36

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: PP Nature-Balance Lizenz GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentant: M. Ambrosius, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare C(2013) 369 final a Comisiei din 21 ianuarie 2013 privind autorizațiile de introducere pe piață a medicamentelor de uz uman care conțin substanța activă „tolperizonă”, în contextul aplicării articolului 31 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

—

cu titlu subsidiar, anularea Deciziei de punere în aplicare C(2013) 369 final a Comisiei din 21 ianuarie 2013, în măsura în care prin aceasta statele membre sunt obligate să elimine domeniul de aplicare „contracții musculare dureroase cauzate în special de o patologie a coloanei vertebrale sau a articulațiilor din zona axilară” din autorizațiile de introducere pe piață a substanței tolperizonă, administrată pe cale orală, și să modifice în mod corespunzător autorizațiile respective;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv al acțiunii: încălcarea articolului 116 din Directiva 2001/83/CE (1)

În acest context, se invocă printre altele faptul că decizia atacă se bazează pe o apreciere greșită a criteriului privind lipsa eficacității terapeutice. În plus, reclamanta susține că la aprecierea raportului riscuri-beneficii privind utilizarea substanței tolperizonă, administrată pe cale orală, au fost aplicate criterii greșite.

Al doilea motiv al acțiunii: încălcarea articolului 10a și a anexei I la Directiva 2001/83/CE

În această privință, reclamanta susține faptul că la aprecierea eficacității, a siguranței precum și a raportului riscuri-beneficii, în decizia atacată nu ar fi luate în considerare criteriile cuprinse la articolul 10a, precum și in anexa I la Directiva 2001/83/CE. În opinia reclamantei, decizia atacată s-ar întemeia și în această privință pe aplicarea unor criterii de apreciere eronate.

Al treilea motiv al acțiunii: încălcarea principiului proporționalității, precum și a articolului 22a alineatul (1) litera (b) din Directiva 2001/83/CE

În cadrul celui de al treilea motiv al acțiunii, reclamanta susține că în loc să se modifice autorizațiile în cauză cu efect imediat, ar fi trebuit să se dispună efectuarea unui studiu de eficacitate, în sensul articolului 22a alineatul (1) litera (b) din Directiva 2001/83/CE, ca mijloc mai puțin intruziv. Reclamanta arată că această posibilitate nu a fost examinată suficient de Comisie și că posibilitatea menționată a fost respinsă de Comitetul științific pentru medicamente de uz uman al EMA [Agenția Europeană pentru Medicamente] pentru motive nefondate în drept.

(1) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33. p. 3).

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/21

Acțiune introdusă la 12 aprilie 2013 — Rubinum/Comisia

(Cauza T-201/13)

2013/C 164/37

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Rubinum, SA (Rubí, Spania) (reprezentanți: C. Bittner și P.-C. Scheel, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 288/2013 al Comisiei;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive.

Încălcarea articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 (1)

În acest context, reclamanta susține că regulamentul atacat este întemeiat în special pe articolului 13 alineatul (2), iar condițiile prevăzute de această dispoziție nu sunt îndeplinite în prezenta cauză. În mod specific, reclamanta arată că regulamentul atacat se întemeiază numai pe prezumții și că, în realitate, nu au fost constatate nici caracterul transmisibil al rezistențelor la antibiotice, nici producerea toxinelor pentru preparatul în discuție.

Încălcarea articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1831/2003

Cu privire la acest aspect, reclamanta susține că, potrivit articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1831/2003, Comisia trebuia să se pronunțe asupra cererii introduse de reclamantă în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) coroborat cu articolul 7 din același regulament.

Încălcarea articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1831/2003

În această privință, reclamanta susține că, potrivit articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1831/2003, în cadrul procedurii de autorizare a demonstrat că aditivul pentru hrana animalelor pe care îl produce nu determină niciun efect nociv asupra sănătății oamenilor și a animalelor sau asupra mediului. Mai mult, aceste probe nu au fost respinse nici de Comisie, nici de EFSA.

4.	Încălcarea articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (2) Cu privire la acest aspect, reclamanta susține, în esență, că regulamentul atacat nu este întemeiat pe o analiză corectă și completă a riscurilor.

Încălcarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 178/2002

În acest context, reclamanta susține, printre altele, că regulamentul atacat nu poate fi întemeiat de Comisie pe principiul precauției, prevăzut la articolul 7 din Regulamentul nr. 178/2002. În continuare, reclamanta susține că, având în vedere principiul precauției, regulamentul atacat încalcă cerințele prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 178/2002.

6.	Încălcarea principiilor generale ale dreptului Uniunii În acest context, reclamanta invocă încălcarea dreptului de a fi ascultată, a dreptului la o procedură echitabilă și a principiului proporționalității.

Încălcarea articolului 19 din Regulamentul nr. 1831/2003

În această privință, reclamanta impută Comisiei că nu a respectat termenul de două luni prevăzut la articolul 19 din Regulamentul nr. 1831/2003 pentru controlul deciziilor adoptate de EFSA sau al neadoptării unor asemenea decizii și că aceasta s-a pronunțat asupra unei cereri formulate de reclamantă privind un aviz emis de EFSA doar după adoptarea regulamentului atacat.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (JO L 268, p. 29, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 155).

(2) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 08, p. 68).

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/22

Acțiune introdusă la 9 aprilie 2013 — Portugal Telecom/Comisia

(Cauza T-208/13)

2013/C 164/38

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Portugal Telecom SGPS, SA (Lisabona, Portugalia) (reprezentanți: N. Mimoso Ruiz și R. Bordalo Junqueiro, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea nulității deciziei C(2013) 306 a Comisiei Europene și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată;

—	cu titlu subsidiar, reducerea amenzii impuse reclamantei conform articolului 2 din decizia menționată.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată prevede că Portugal Telecom și Telefónica SA au încălcat articolul 101 TFUE prin faptul că au inserat în acordul de achiziționare de către Telefónica SA a unui pachet de acțiuni ale Brasilcel NV, deținut de Portugal Telecom, a clauzei 9 care este interpretată de Comisie ca fiind un acord de neconcurență independent de operațiunea în cauză.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură:

—	potrivit reclamantei, decizia atacată este afectată de un viciu de motivare, întrucât motivele acesteia conțin, cu privire la aspecte esențiale, omisiuni, imprecizii și erori care denaturează iremediabil concluziile acesteia;

—

reclamanta apreciază de asemenea că decizia atacată este afectată de o insuficiență a probelor, întrucât Comisia nu a adus nicio dovadă care să infirme cele invocate de reclamantă și din care rezultă că clauza 9 a acordului conține o obligație de neconcurență care, având în vedere circumstanțele genezei sale, nu ar putea deveni efectivă fără o validare prealabilă a ambelor părți;

—	reclamanta consideră, în plus, că clauza 9 a acordului nu poate fi calificată drept restricție prin obiect și că Comisia nu a demonstrat, astfel cum avea obligația, existența efectivă sau potențială a unor efecte restrictive de natură să încalce normele de concurență.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea tratatului și a dreptului adoptat în aplicarea acestuia:

—

reclamanta consideră că decizia atacată încalcă dreptul Uniunii deoarece este afectată de următoarele vicii:

(a)	eroare vădită cu privire la fapte, la elementele de probă și la forța probantă a datelor, întrucât Comisia evaluează și interpretează greșit datele furnizate de părți și, prin urmare, nu deduce concluziile cele mai plauzibile din elementele de probă care figurează la dosar;

(b)

eroare în interpretarea articolului 101 TFUE și încălcarea, pe cale de consecință, a dispoziției menționate, întrucât Comisia, în mod greșit și nejustificat, a calificat părțile drept potențiali concurenți pe toate piețele care se pretinde că sunt acoperite de obligația de neconcurență în cauză; această obligație nu putea fi calificată drept restricție prin obiect și Comisia nu a demonstrat producerea niciunui efect;

(c)	încălcarea obligației de a investiga și de a se pronunța, în măsura în care decizia atacată nu analizează și nici nu respinge argumentele pertinente prezentate de părți în special cu privire la întinderea clauzei de neconcurență;

(d)	încălcarea principiului in dubio pro reo, întrucât Comisia consideră certe anumite fapte defavorabile reclamantei, referitor la care există îndoieli semnificative și cu privire la care însăși Comisia nu are certitudini;

(e)

încălcarea principiilor pe care Comisia s-a angajat să le respecte la impunerea amenzilor, în special a dispozițiilor punctului 13 din liniile directoare în materie, întrucât Comisia a calculat cuantumul amenzii pentru toate piețele comunicații electronice, indiferent că sunt situate sau nu sunt situate în peninsula iberică, neluând în considerare nici faptul că, în orice caz, încălcarea invocată nu a depășit data de 29 octombrie 2010;

(f)	încălcarea principiului proporționalității, având în vedere circumstanțele speței și criteriile care trebuie respectate la impunerea amenzilor.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/23

Acțiune introdusă la 16 aprilie 2013 — Ferracci/Comisia

(Cauza T-219/13)

2013/C 164/39

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Pietro Ferracci (San Cesareo, Italia) (reprezentanți: A. Nucara și E. Gambaro, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei Comisiei din 19 decembrie 2012;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune a fost introdusă împotriva Deciziei C(2012) 9461 final a Comisiei din 19 decembrie 2012, prin care sunt declarate incompatibile cu piața internă, fără a se dispune totuși recuperarea, ajutoarele acordate, în temeiul scutirii de taxa comunală asupra imobilelor (ICI), entităților noncomerciale care desfășoară anumite activități și prin care se declară că nu constituie ajutor de stat tratamentul favorabil acordat Bisericii și anumitor asociații sportive în temeiul articolului 149 din Testo unico delle imposte sul reddito (TUIR) (Legea unică privind impozitul pe venit) și nici scutirea de IMU (Imposta Municipale Propria) (impozitul municipal) acordată anumitor entități care desfășoară activități specifice.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea și pe aplicarea eronată, precum și pe interpretarea eronată a articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999

—

În această privință se afirmă că pârâta, deși a reținut că au fost încălcate articolele 107 TFUE și 108 TFUE, nu a dispus recuperarea ajutorului de stat sus-menționat. Astfel, reclamantul susține că nu există nicio împrejurare excepțională care să poată conduce la o imposibilitate absolută de a efectua recuperarea și, în orice caz, nu a fost dovedită o astfel de imposibilitate absolută

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea și pe aplicarea eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE

—

În această privință se afirmă că în decizia atacată pârâta a reținut că măsura de ajutor pusă în aplicare de Republica Italiană prin intermediul articolului 149 alineatul 4 din TUIR nu intră în sfera ajutorului de stat în sensul TFUE. În special, pârâta a reținut că nu există niciun avantaj selectiv; dimpotrivă, reclamantul susține că norma în discuție oferă un avantaj selectiv entităților ecleziastice recunoscute civil și asociațiilor sportive de amatori și că îndeplinește de asemenea toate celelalte condiții de existență a unui ajutor de stat potrivit articolului 107 alineatul (1) TFUE

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea și pe aplicarea eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE

—

În această privință se afirmă că în decizia atacată pârâta a reținut că măsura de ajutor pusă în aplicare de Republica Italiană prin intermediul așa-numitei scutiri IMU nu intră în sfera ajutorului de stat în sensul TFUE. În special, pârâta a reținut că beneficiarii scutirii IMU nu sunt „întreprinderi”. Dimpotrivă, reclamantul susține că beneficiarii sunt întreprinderi în sensul dreptului comunitar și că sunt îndeplinite toate condițiile de existență a unui ajutor de stat potrivit articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE

—	În această privință se afirmă că decizia atacată trebuie anulată pentru motivarea insuficientă cuprinsă în aceasta în privința tuturor motivelor de contestare expuse anterior, cu încălcarea articolului 296 TFUE.

8.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/24

Acțiune introdusă la 15 aprilie 2013 — B&S Europe/Comisia

(Cauza T-222/13)

2013/C 164/40

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Business and Strategies in Europe (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: L. Bihain, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii în anulare admisibilă și fondată și în consecință anularea actului atacat;

—	prin urmare, obligarea Comisiei Europene să admită reclamanta pe lista restrânsă a candidaților invitați să participe la cererea de ofertă în cadrul contractului EuropeAid/132633/C/SER/multi, lotul 7: Governance and home affaires (Guvernare și afaceri interne);

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, a principiului bunei administrări în special deoarece acesta impune o obligație de coerență și a principiului respectării contradictorialității, precum și pe încălcarea încrederii legitime a reclamantei și a principiului echității atunci când, pentru prima oară, prin scrisoarea din 2 aprilie 2013 ulterioară deciziei din 15 februarie 2013, Comisia a respins ca neeligibil proiectul nr. 25 propus de reclamantă pentru îndeplinirea criteriului capacității tehnice, reducând astfel numărul de proiecte eligibile ca proiecte de referință sub minimul necesar.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea punctului 2.4.11.1.3 al doilea paragraf din Ghidul practic referitor la procedurile de atribuire a contractelor pentru acțiunile externe ale Uniunii Europene și a clarificării A 47 transmisă în legătură cu anunțul de participare, întrucât Comisia a interpretat în mod eronat noțiunea de proiecte de referință eligibile pentru îndeplinirea criteriului de selecție privind capacitatea tehnică a candidatului.

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2013.164.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 164

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 56 8 iunie 2013

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2013/C 164/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 156, 1.6.2013	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2013/C 164/02	Cauza C-625/10: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Republica Franceză [Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transport — Dezvoltarea căilor ferate comunitare — Directiva 91/440/CEE — Articolul 6 alineatul (3) și anexa II — Directiva 2001/14/CE — Articolul 14 alineatul (2) — Lipsa independenței juridice a administratorului infrastructurii feroviare — Articolul 11 — Lipsa unui sistem de creștere a performanței — Transpunere incompletă]	2

2013/C 164/03	Cauza C-103/11: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Systran SA, Systran Luxembourg SA [Recurs — Articolul 225 alineatul (1) CE, articolul 235 CE și articolul 288 al doilea paragraf CE — Acțiune în răspundere extracontractuală împotriva Comunității Europene — Aprecierea caracterului extracontractual al litigiului — Competențele instanțelor comunitare]	2

2013/C 164/04	Cauza C-202/11: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Arbeidsrechtbank Antwerpen — Belgia) — Anton Las/PSA Antwerp NV (Libera circulație a lucrătorilor — Articolul 45 TFUE — Societate stabilită în regiunea de limbă olandeză a Regatului Belgiei — Obligație de a redacta contractele de muncă în limba olandeză — Contract de muncă cu caracter transfrontalier — Restricție — Lipsa proporționalității)	3

2013/C 164/05	Cauzele conexate C-274/11 și C-295/11: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 aprilie 2013 — Regatul Spaniei, Republica Italiană/Consiliului Uniunii Europene [Brevet unitar — Decizie de autorizare a unei forme de cooperare consolidată în temeiul articolului 329 alineatul (1) TFUE — Acțiune în anulare pentru necompetență, abuz de putere și încălcarea tratatelor — Condiții enunțate la articolul 20 TUE, precum și la articolele 326 TFUE și 327 TFUE — Competență neexclusivă — Decizie adoptată în ultimă instanță — Protejarea intereselor Uniunii]	3

2013/C 164/06	Cauza C-463/11: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg — Germania) — L/M [Directiva 2001/42/CE — Evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului — Articolul 3 alineatele (4) și (5) — Stabilirea tipului de planuri care pot avea efecte semnificative asupra mediului — Planuri de urbanism de dezvoltare internă scutite de evaluare ecologică în temeiul legislației naționale — Apreciere eronată a condiției calitative privind dezvoltarea internă — Lipsă de relevanță cu privire la validitatea planului de urbanism — Atingere adusă efectului util al directivei]	4

2013/C 164/07	Cauza C-548/11: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Arbeidshof te Antwerpen — Belgia) — Edgard Mulders/Rijksdienst voor Pensioe [Securitate socială — Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 — Articolul 1 litera (r) — Noțiunea perioade de asigurare — Articolul 46 — Calculul pensiei pentru limită de vârstă — Perioade de asigurare care trebuie luate în considerare — Lucrător frontalier — Perioadă de incapacitate de muncă — Cumul de prestații similare plătite de două state membre — Neluarea în considerare a acestei perioade ca perioadă de asigurare — Condiție privind reședința — Reguli naționale împotriva cumulului]	5

2013/C 164/08	Cauza C-565/11: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Sibiu — România) — Mariana Irimie/Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu (Restituirea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii — Regim național care limitează dobânzile aferente taxei rambursate pe care trebuie să le plătească statul respectiv — Dobânzi calculate începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei — Neconformitate cu dreptul Uniunii — Principiul efectivității)	5

2013/C 164/09	Cauza C-595/11: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf — Germania) — Steinel Vertrieb GmbH/Hauptzollamt Bielefeld [Politica comercială — Regulamentul (CE) nr. 1470/2001 — Regulamentul (CE) nr. 1205/2007 — Tariful vamal comun — Clasificare tarifară — Nomenclatura combinată — Taxe antidumping definitive la importurile de lămpi fluorescente compacte — Aplicabilitatea taxelor antidumping definitive în cazul unor produse clasificate la subpoziția tarifară vizată de Regulamentul antidumping — Produsul vizat — Domeniu de aplicare]	6

2013/C 164/10	Cauza C-12/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Colloseum Holding AG/Levi Strauss & Co. [Mărci — Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Articolul 15 alineatul (1) — Noțiunea utilizare serioasă — Marcă utilizată numai ca element al unei mărci complexe sau în combinație cu altă marcă]	6

2013/C 164/11	Cauza C-247/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 aprilie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Varhoven administrativen sad — Bulgaria) — Meliha Veli Mustafa/Direktor na fond Garantirani vzemania na rabotnitsite i sluzhitelite kam Natsionalnia osiguritelen institut (Protecția salariaților în caz de insolvabilitate a angajatorului — Directiva 80/987/CEE — Directiva 2002/74/CE — Directiva 2008/94/CE — Articolele 2 și 3 — Obligația de a prevedea garanții pentru creanțele salariaților — Posibilitate de limitare a garanției la creanțele anterioare transcrierii în Registrul Comerțului a hotărârii de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară — Hotărâre de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară — Efecte — Continuarea activităților angajatorului)	7

2013/C 164/12	Cauza C-74/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Debreceni Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 12 februarie 2013 — GSV Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Észak-alföldi Regionális Vám- és Pénzügyőri Főigazgatósága	7

2013/C 164/13	Cauza C-102/13 P: Recurs introdus la 1 martie 2013 de Republica Federală Germania împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 18 decembrie 2012 în cauza T-205/11, Germania/Comisia	8

2013/C 164/14	Cauza C-119/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgerichts Wedding (Germania) la 14 martie 2013 — eco cosmetics GmbH & Co. KG/Virginie Laetitia Barbara Dupuy	9

2013/C 164/15	Cauza C-120/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgerichts Wedding (Germania) la 14 martie 2013 — Raiffeisenbank St. Georgen reg. Gen. m.b.H./Tetyana Bonchyk	9

2013/C 164/16	Cauza C-121/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgerichts Wedding (Germania) la 14 martie 2013 — Rechtsanwaltskanzlei CMS Hasche Sigle, Partnerschaftsgesellschaft/Xceed Holding Ltd	10

2013/C 164/17	Cauza C-126/13 P: Recurs introdus la 15 martie 2013 de BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 15 ianuarie 2013 în cauza T-625/11, BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)	10

2013/C 164/18	Cauza C-132/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 18 martie 2013 — Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs eV/ILME GmbH	11

2013/C 164/19	Cauza C-158/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de de Rechtbank Den Haag (Țările de Jos) la 28 martie 2013 — Hamidullah Rajaby/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie	11

2013/C 164/20	Cauza C-166/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de tribunal administratif de Melun (Franța) la 3 aprilie 2013 — Sophie Mukarubega/Préfet de police, Préfet de la Seine-Saint-Denis	11

2013/C 164/21	Cauza C-167/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil régional d'expression française de l'ordre des médecins vétérinaires (Belgia) la 27 martie 2013 — Jean Devillers	12

2013/C 164/22	Cauza C-189/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de tribunal de grande instance de Bayonne (Franța) la 15 aprilie 2013 — Raquel Gianni Da Silva/Préfet des Pyrénées-Atlantiques	12

2013/C 164/23	Cauza C-203/13: Acțiune introdusă la 17 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Republica Bulgară	12

	Tribunalul
2013/C 164/24	Cauza T-32/08: Hotărârea Tribunalului din 24 aprilie 2013 — Evropaïki Dynamiki/Comisia (Contracte de achiziții publice de servicii — Procedură de cerere de ofertă — Studiu de piață în vederea dezvoltării unei noi abordări a unui site internet — Respingerea ofertei unui ofertant — Obligația de motivare — Eroare vădită de apreciere — Criterii de selecție și criterii de atribuire — Răspundere extracontractuală)	14

2013/C 164/25	Cauza T-526/10: Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Comisia [Comerțul cu produse derivate din focă — Regulamentul (CE) nr. 1007/2009 — Norme de aplicare — Regulamentul (UE) nr. 737/2010 — Interdicția introducerii pe piață a produselor menționate — Excepție în favoarea comunităților inuite — Excepție de nelegalitate — Temei juridic — Subsidiaritate — Proporționalitate — Abuz de putere]	14

2013/C 164/26	Cauza T-119/11: Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Gbagbo/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Côte d’Ivoire — Înghețarea fondurilor — Modificarea concluziilor — Obligația de motivare — Eroare vădită de apreciere — Abuz de putere — Dreptul la apărare — Dreptul de proprietate)	15

2013/C 164/27	Cauza T-130/11: Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Gossio/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Côte d’Ivoire — Înghețarea fondurilor — Obligația de motivare — Eroare vădită de apreciere)	15

2013/C 164/28	Cauza T-284/11: Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Metropolis Inmobiliarias y Restauraciones/OAPI — MIP Metro (METROINVEST) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale METROINVEST — Marcă națională figurativă anterioară METRO — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Principiul nediscriminării — Dreptul la un proces echitabil]	16

2013/C 164/29	Cauza T-55/12: Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Chen/OAPI — AM Denmark (Dispozitiv de curățat) (Desen sau model comunitar — Procedură de declarare a nulității — Desen sau model comunitar înregistrat care reprezintă un dispozitiv de curățat — Marca comunitară tridimensională care reprezintă un dispozitiv de curățat echipat cu un vaporizator și cu un burete — Declararea nulității)	16

2013/C 164/30	Cauza T-145/12: Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2013 — Bayerische Motoren Werke/OAPI (ECO PRO) [Marcă comunitară — Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană — Marca verbală ECO PRO — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	16

2013/C 164/31	Cauza T-474/11: Ordonanța Tribunalului din 12 aprilie 2013 — Oster Weinkellerei/OAPI — Viñedos Emiliana (Igama) (Marcă comunitară — Anularea mărcii opuse — Nepronunțare asupra fondului)	17

2013/C 164/32	Cauza T-28/12: Ordonanța Tribunalului din 9 aprilie 2013 — PT Ecogreen Oleochemicals și alții/Consiliul (Dumping — Importuri de anumiți alcooli grași și amestecurile lor, originari din India, Indonezia și Malaysia — Taxă antidumping definitivă — Adoptarea unui nou regulament — Dispariția interesului de a exercita acțiunea — Nepronunțare asupra fondului)	17

2013/C 164/33	Cauza T-124/13: Acțiune introdusă la 4 martie 2013 — Italia/Comisia	18

2013/C 164/34	Cauza T-174/13 P: Recurs introdus la 25 martie 2013 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-27/11, BO/Comisia	19

2013/C 164/35	Cauza T-182/13: Acțiune introdusă la 28 martie 2013 — Moallem Insurance/Consiliul	19

2013/C 164/36	Cauza T-189/13: Acțiune introdusă la 3 aprilie 2013 — PP Nature-Balance Lizenz/Comisia	20

2013/C 164/37	Cauza T-201/13: Acțiune introdusă la 12 aprilie 2013 — Rubinum/Comisia	21

2013/C 164/38	Cauza T-208/13: Acțiune introdusă la 9 aprilie 2013 — Portugal Telecom/Comisia	22

2013/C 164/39	Cauza T-219/13: Acțiune introdusă la 16 aprilie 2013 — Ferracci/Comisia	23

2013/C 164/40	Cauza T-222/13: Acțiune introdusă la 15 aprilie 2013 — B&S Europe/Comisia	24

2013/C 164/41	Cauza T-353/08: Ordonanța Tribunalului din 17 aprilie 2013 — vwd Vereinigte Wirtschaftsdienste/Comisia	24

2013/C 164/42	Cauza T-520/10: Ordonanța Tribunalului din 19 aprilie 2013 — Comunidad Autónoma de Galicia/Comisia	25

2013/C 164/43	Cauza T-485/12: Ordonanța Tribunalului din 17 aprilie 2013 — Grupo Bimbo/OAPI (SANISSIMO)	25