—

reunită la Paramaribo (Suriname) în perioada 27-29 noiembrie 2012,

—

având în vedere articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului,

—

având în vedere declarația din 24 august 2011 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, privind reacția UE la foametea din Cornul Africii,

—

având în vedere conferința donatorilor organizată de Uniunea Africană la Addis Abeba la 25 august 2011,

—

având în vedere Acordul de la Kampala din 9 iunie 2011 și Acordul de la Galkacyo din 22 iunie 2012,

—

având în vedere Acordul Garowe I din 15 decembrie 2011 și Acordul Garowe II din 15 februarie 2012, care prevăd, în special, instituirea unei structuri politice parlamentare care să includă o nouă cameră inferioară formată din 225 de membri și o adunare constituantă națională formată din 1 000 de membri, amândouă incluzând un procent minim de 30 % femei,

—

având în vedere concluziile reuniunii Uniunii Africane și a Biroului politic pentru Somalia al Organizației Națiunilor Unite (UNPOS) din 23 mai 2012 de la Addis Abeba,

—

având în vedere rezoluția Adunării parlamentare paritare ACP-EU din 9 aprilie 2009 referitoare la instituirea și promovarea păcii, a securității, a stabilității și a guvernanței în Somalia,

—

având în vedere rezoluția Consiliului de Securitate al ONU din 26 mai 2009, care a recomandat „reinstituirea, formarea, echiparea și reținerea forțelor de securitate din Somalia”,

—

având în vedere rezoluția Consiliului Uniunii Europene din 30 noiembrie 2009, care a reafirmat „respectarea suveranității, a integrității teritoriale, a independenței politice și a unității Somaliei” de către acesta,

—

având în vedere concluziile celei de-a doua reuniuni internaționale de la Istanbul din 31 mai și din 1 iunie 2012, care a reiterat angajamentul comunității internaționale de a asigura respectarea suveranității, a integrității teritoriale, a independenței politice și a unității Somaliei,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri politice (ACP-UE/101.261/12/fin.),

A.

întrucât, de peste 20 de ani, Somalia a fost scena unor conflicte armate constante și a secetelor, conducând la crize alimentare semnificative, ambele ducând la mișcări la scară largă ale persoanelor strămutate și ale refugiaților;

B.

întrucât cauzele acestei sărăcii extreme și ale foametei sunt diverse, printre ele numărându-se războiul civil, instabilitatea politică, lipsa de securitate în întreaga regiune, degradarea solului, achiziționarea la scară largă a terenurilor agricole de către investitori străini, creșterea prețurilor terenurilor agricole, speculațiile cu produse agricole de bază, schimbările climatice, depozitarea ilegală a deșeurilor toxice pe coastele Somaliei și pescuitul deosebit de intens și ilegal în largul coastelor Somaliei de către navele-fabrică europene și asiatice;

C.

întrucât 80 % dintre refugiați sunt femei și copii, dintre care majoritatea au fost victime ale violenței sexuale și ale intimidării în drumul spre taberele de refugiați sau în interiorul acestor tabere;

D.

întrucât accesul la persoane constituie în continuare o problemă majoră în ceea ce privește abordarea urgenței umanitare în regiune;

E.

întrucât Misiunea Uniunii Africane în Somalia (AMISOM) este parțial finanțată prin Instrumentul financiar pentru pace în Africa, care, la rândul său, este finanțat prin Fondul european de dezvoltare;

F.

întrucât Uganda a fost prima țară care a asigurat resursele sale, căreia i s-au alăturat mai târziu alte țări din regiune, în special Etiopia, Burundi, Kenya și Djibouti;

G.

întrucât luarea de ostatici și actele de piraterie sunt o sursă a finanțării terorismului;

H.

întrucât, începând cu 2008, Uniunea Europeană a fost prezentă pe coasta Somaliei cu operațiunea sa „Atalanta” (EUNAVFOR), împreună cu NATO și cu alte țări implicate în lupta împotriva pirateriei;

I.

întrucât acțiunile militare nu pot instaura de unele singure o securitate, o stabilitate și o pace durabilă;

J.

întrucât UE este cel mai mare donator în cazul Somaliei, iar în perioada 2008-2013, aceasta va fi finanțată cu mai mult de un miliard de euro, repartizați între diferite programe, inclusiv 500 de milioane EUR pentru ajutorul pentru dezvoltare, 242 de milioane EUR pentru programele de asistență umanitară de urgență și 325 de milioane EUR pentru AMISOM;

K.

întrucât Comisia urmează să mărească la 158 de milioane EUR ajutorul umanitar total acordat în acest an populațiilor afectate de secetă;

L.

întrucât principalele state membre ale Uniunii Africane s-au angajat, cu ocazia conferinței internaționale a donatorilor care a avut loc la Addis Abeba, să deblocheze circa 350 de milioane de euro în favoarea țărilor afectate de secetă;

M.

întrucât incidentele mortale care s-au produs în țările vecine sugerează că conflictele sunt pe cale să se răspândească;

N.

întrucât acțiunile internaționale nu pot instaura niciodată de unele singure o securitate, o stabilitate și o pace durabilă dacă nu sunt însoțite de programe de dezvoltare democratică;

1.

solicită Consiliului UE, Comisiei Europene, statelor membre ale UE și Uniunii Africane să își accelereze eforturile de susținere a Somaliei în tranziția sa către un stat de drept pașnic și democratic, în conformitate cu prioritățile stabilite în planul de acțiune și în foaia de parcurs, și anume crearea unor instituții durabile, soluționarea conflictelor, combaterea insecurității, accesul la securitate și independență alimentară, creșterea economică care promovează ocuparea forței de muncă și sprijinul acordat cooperării regionale;

2.

consideră că nu poate exista o soluție pur militară la criza din Somalia și la problema pirateriei din apele Cornului Africii/Somaliei;

3.

ar dori ca Somalia să își consolideze cât mai repede posibil capacitățile în domeniile politic, al securității, judiciar și al penitenciarelor, astfel încât aceasta să devină o țară guvernată de statul de drept, bazată pe principiile democratice ale bunei guvernanțe;

4.

solicită Comisiei Europene și Consiliului UE să încurajeze în continuare procesul de reconciliere între părțile implicate în războiul civil din Somalia; îndeamnă Comisia Europeană și Consiliul UE să asigure un sprijin tehnic și financiar pentru procesul de reconciliere și de pace, precum și pentru medierea dintre toate părțile din războiul civil;

5.

salută deciziile Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane din 2007 privind înființarea Misiunii Uniunii Africane în Somalia (AMISOM) cu scopul de a sprijini Guvernul Federal de Tranziție în vederea instituirii unui dialog constructiv între toți somalezii și a depunerii unor eforturi de reconstrucție a unui stat guvernat de statul de drept;

6.

solicită ca lupta împotriva terorismului somalez să reprezinte o prioritate, în special prin abordarea surselor sale de finanțare, precum armele și traficul de droguri, luarea de ostatici și pirateria maritimă, inclusiv prin evaluarea impactului Primăverii arabe asupra acestei zone;

7.

consideră că este necesar să se asigure alegeri libere și transparente cu scopul de a consolida legitimitatea instituțiilor a căror sarcină este de a gestiona tranziția Somaliei către statutul de stat democratic, pașnic, în care prevalează statul de drept;

8.

îndeamnă Guvernul Somaliei să facă din combaterea corupției o prioritate și subliniază că recomandările formulate în rapoartele Organizației Națiunilor Unite trebuie luate în considerare și trebuie să conducă la măsuri concrete;

9.

salută crearea unui fond pentru reconstrucția securității și a forțelor de apărare somaleze, care ar trebui să permită Somaliei să creeze forțe de securitate și de apărare profesionale și bine echipate (o armată, o poliție, o gardă de costă și un serviciu de informații naționale) și salută, în acest sens, contribuția pe care o are misiunea europeană EUTM Somalia;

10.

salută noul program SHARE al Uniunii Europene care are ca scop sporirea rezilienței țărilor din Cornul Africii în fața diferitelor amenințări ale căror victime sunt, însă insistă ca acest program să fie coordonat cu strategia Uniunii Europene pentru Sahel, care se confruntă cu aceleași amenințări (terorism, trafic de droguri, schimbări climatice, refugiați și persoane strămutate etc.);

11.

salută misiunea EUCAP NESTOR a Uniunii Europene care urmărește consolidarea capacităților maritime ale țărilor din Cornul Africii, inclusiv ale Somaliei, în vederea asigurării securității maritime în Oceanul Indian;

12.

salută numirea unui Reprezentant Special al UE în Cornul Africii și deschiderea unui birou al Uniunii Europene la Mogadishu;

13.

salută crearea Fondului de stabilitate locală care își propune în special să coordoneze ajutorul internațional în zonele recent accesibile din sudul țării;

14.

salută acțiunea Programului alimentar mondial în cadrul misiunii sale de furnizare a unei asistențe alimentare unui număr cât mai mare de persoane, în ciuda acțiunilor ostile ale grupului islamist al-Shabaab;

15.

solicită autorităților locale și părților din războiul civil să permită accesul organizațiilor de ajutor umanitar la persoanele în dificultate, în conformitate cu dreptul internațional al ajutorului umanitar;

16.

condamnă incoerența comercială cu care Somalia exportă unele alimente pe care le produce, nereușind, totodată, să garanteze securitatea alimentară pentru propria populație și îndeamnă ca producția agricolă să fie amplificată și sprijinită pentru a aborda în mod eficient criza alimentară cu care se confruntă țara;

17.

își exprimă îngrijorarea cu privire la actuala dereglementare a pieței somaleze și cu privire la faptul că țara funcționează ca o zonă liberă imensă prin care se tranzitează un volum mare de bunuri, produse fabricate și animale;

18.

își exprimă îngrijorarea cu privire la corupția care există în țară și care, potrivit experților ONU, duce la deturnarea a 70 % din veniturile statului somalez; solicită statului somalez să înființeze un organism de audit;

19.

subliniază rolul crucial pe care tinerii îl au în construirea statului somalez și recomandă ca autoritățile somaleze și toți partenerii regionali și internaționali să implementeze programe pentru tineri care să promoveze formarea, educația și ocuparea forței de muncă;

20.

subliniază rolul pozitiv pe care îl poate avea diaspora somaleză, în special în ceea ce privește viața economică, prin remiterile de bani care se estimează că ajung la aproximativ două miliarde de dolari americani anual;

21.

este de părere că este important să se sprijine agricultura, păstoritul și reproducerea bovinelor și salută activitatea importantă desfășurată de diferite ONG-uri în acest domeniu;

22.

invită Comisia Europeană să sprijine orice program de acces la apă ca drept fundamental și bun comun al umanității și să sprijine parteneriatele publice și private pentru accesul la apă potabilă;

23.

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să acorde importanță rolului pozitiv pe care alte state din regiune îl au în soluționarea crizei și le încurajează să ia în continuare măsurile necesare pentru consolidarea păcii și a securității în întreaga regiune;

24.

încurajează comunitatea internațională, în colaborare cu Comitetul Internațional al Crucii Roșii și Semiluna Roșie, să înființeze, în cel mai scurt timp posibil, și să dezvolte structuri de sănătate și centre ambulatorii de asistență medicală și de nutriție terapeutică;

25.

solicită Comisiei Europene să ia în considerare furnizarea de ajutor și de sprijin pentru toate țările africane care au asigurat forțe armate de menținere a păcii în țările din Cornul Africii, în special în Somalia, deoarece ele au putut face față represaliilor comise de grupurile teroriste care operează în regiune;

26.

solicită Uniunii Europene să ofere ajutor țărilor africane care au contribuit la recuperarea teritoriului Somaliei și care și-au respectat astfel angajamentele lor internaționale în ciuda pierderilor de vieți omenești și a costurilor financiare ridicate;

27.

salută faptul că Somalia a respectat termenul stabilit de ONU pentru încheierea perioadei de tranziție, și anume 20 august 2012;

28.

salută înființarea unei adunări constituante, redactarea unei noi Constituții și adoptarea acesteia de către noul parlament, precum și alegerea unui președinte al republicii prin consens;

29.

salută crearea unui parlament numit de către cei 135 de lideri somalezi tradiționali (cei mai în vârstă), ai cărui membri reprezintă atât cele patru clanuri principale din Somalia (Darod, Hawiye, Rahanweyn și Dir) cât și clanurile minoritare, care asigură un grad înalt de reprezentativitate a întregii comunități somaleze;

30.

salută faptul că procentul femeilor alese în parlament – 30 % – aproape că a fost atins în prezent;

31.

consideră că, în cadrul sarcinii necesare privind combaterea corupției, se impune abordarea nu numai a celor care se corup, ci și a celor care îi corup pe ceilalți;

32.

salută faptul că există șase candidați la alegerile pentru președinție și că noul președinte al Republicii Somalia, Hassan Sheikh Mohamud, a fost ales cu o largă majoritate; salută numirea unui prim-ministru, Abdi Farah Shirdan Said;

33.

își exprimă îngrijorarea cu privire la insecuritatea care există în capitala Mogadishu și condamnă atacul terorist la adresa președintelui Hassan Sheikh Mohamud, care a avut loc la câteva zile de la data alegerii sale;

34.

reamintește faptul că noile instituții somaleze trebuie să finalizeze elementele fundamentale cu privire la care Constituția provizorie a rămas indecisă și că trebuie să depună eforturi pentru a stabiliza zonele teritoriului național eliberate de sub controlul al-Shabaab;

35.

reamintește că este esențial să se garanteze poporului somalez, cât mai curând posibil, o bună guvernanță, o transparență a guvernului, o justiție clară și transparentă, respectarea libertăților fundamentale și libertatea religioasă sau a credinței;

36.

regretă faptul că, la momentul înființării sale, AMISOM a fost finanțată insuficient, ceea ce a afectat capacitatea sa de a combate grupurile teroriste ale al-Shabaab, gruparea islamică formată din nucleul dur al Uniunii instanțelor islamice, dar salută faptul că, în Rezoluția sa 2036/2012, Consiliul de Securitate a furnizat în cele din urmă resurse adecvate pentru AMISOM;

37.

subliniază necesitatea de a sprijini Somalia și instituțiile sale democratice în ceea ce privește restaurarea și dezvoltarea unui dialog între toți locuitorii săi și în ceea ce privește înființarea unui program de reconciliere națională;

38.

subliniază necesitatea ca noile forțe loialiste somaleze să fie monitorizate și supravegheate și să fie plătite în mod regulat pentru a garanta faptul că, o dată instruiți, acești soldați nu dezertează și nu se întorc la clanurile lor, sau chiar nu se alătură grupurilor rebele și extremiste, cum ar fi Hezb al-Islam sau al-Shabaab;

39.

subliniază importanța programului de pregătire (EUTM Somalia al Uniunii Europene) pentru forțele de securitate (poliție și armată); consideră că AMISOM ar trebui să identifice o serie de criterii de selecție pentru a asigura faptul că recrutarea viitorilor membri ai forțelor de securitate somaleze are loc în condiții bune, și anume: diversitatea mediului clanurilor, stare bună din punct de vedere medical, vârstă (peste 18 ani), potențialul de a beneficia de pe urma cursurilor, lipsa unui cazier pentru încălcările drepturilor omului etc.;

40.

solicită comunității internaționale și Uniunii Africane să ajute Somalia să își controleze resursele naturale;

41.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție instituțiilor de tranziție din Somalia, instituțiilor Uniunii Africane și ale Uniunii Europene, Consiliului ACP, Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD) și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite;

—

reunită la Paramaribo (Suriname) în perioada 27-29 noiembrie 2012,

—

având în vedere articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Acordul de parteneriat ACP-CE („Acordul de la Cotonou”), în special articolul 21 alineatul (1) litera (b) privind dezvoltarea competențelor antreprenoriale și a culturii afacerilor; articolul 23 litera (g) privind infrastructurile și serviciile economice și tehnologice, inclusiv transportul, sistemele de telecomunicații, serviciile de comunicații și dezvoltarea societății informaționale; și articolul 43 privind tehnologiile informației și comunicațiilor și societatea informațională,

—

având în vedere Decizia privind transformarea socioeconomică și dezvoltarea infrastructurii în Africa: sectoarele energetic, feroviar, rutier și TIC –adoptată de cea de a cincisprezecea sesiune ordinară a Adunării Uniunii Africane din 27 iulie 2010 de la Kampala, Uganda (Doc. Assembly/AU/17(XV) Add.4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Rolul tehnologiilor informației și comunicațiilor în politica de dezvoltare comunitară” (COM(2001) 770 final din 14 decembrie 2001),

—

având în vedere parteneriatul multilateral XI al UNCTAD privind măsurarea impactului TIC asupra dezvoltării, lansat în cadrul celei de a 11-a sesiuni UNCTAD organizată la São Paulo în perioada 13-18 iunie 2004,

—

având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (obiectivul 8F) adoptate în 2000 de Organizația Națiunilor Unite,

—

având în vedere raportul din 2012 „State of Broadband” (Starea benzii largi) al Comisiei ITU/UNESCO de internet în bandă largă pentru dezvoltare digitală destinat Adunării Generale a ONU din septembrie 2012,

—

având în vedere Strategia comună UE-Africa și planul său de acțiune 2011-2013, precum și parteneriatele sale în domeniul științei, al societății informaționale și al spațiului, adoptată în cadrului celui de-al treilea Summit UE-Africa al șefilor de stat și de guvern de la Tripoli din noiembrie 2010,

—

având în vedere Strategia de dezvoltare a sectorului tehnologiei informației și comunicațiilor a Băncii Mondiale pentru anul 2011,

—

având în vedere rezoluția Uniunii Interparlamentare referitoare la contribuția noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor la buna guvernanță, la îmbunătățirea democrației parlamentare și la gestionarea globalizării, adoptate de cea de a 109-a Adunare de la Geneva din 3 octombrie 2003,

—

având în vedere Agenda pentru conectivitate a Caricom adoptată în 2003,

—

având în vedere politica și planul strategic în domeniul TIC ale insulelor din Pacific, adoptate de liderii Forumului insulelor din Pacific în 2000,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare economică, finanțe și comerț (ACP-UE/101.256/12 /fin.),

A.

întrucât TIC pot fi instrumente importante pentru dezvoltarea și creșterea economică, dar pentru a beneficia de pe urma caracterului transversal al TIC și a potențialului lor de a contribui la realizarea obiectivelor de dezvoltare ale comunității internaționale prevăzute în Declarația privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, activitățile în domeniul TIC trebuie integrate în programele de asistență pentru dezvoltare;

B.

întrucât TIC reprezintă un instrument fundamental pentru promovarea democrației și a păcii în cadrul societăților/satelor prin creșterea nivelului de interacțiune și transparență la fiecare nivel, începând cu societatea civilă și până la relațiile internaționale; întrucât utilizarea TIC în scopuri politice poate fi consolidată prin reducerea ierarhiilor tradiționale din politică însoțită de măsuri care să permită ONG-urilor și altor părți interesate să participe la procesul electoral;

C.

întrucât este important să reamintim faptul că unele țări care în prezent sunt dezvoltate din punct de vedere economic au fost, de asemenea, capabile să înregistreze progrese considerabile în ceea ce privește dezvoltarea lor generală prin stimularea TIC;

D.

întrucât accesul și conectivitatea la tehnologiile informației și comunicațiilor sunt esențiale nu pentru tehnologii în sine, ci pentru integrarea țărilor în curs de dezvoltare și cu o economie în tranziție în societatea mondială bazată pe cunoaștere, sprijinind obiectivele sociale, economice și culturale ale societăților și consolidând eficiența și creșterea economică în sectoarele-cheie ale economiilor lor; întrucât TIC au aplicații ample, intersectându-se cu limitele sectoriale din domeniul agriculturii; al populației, al sănătății și al educației; al mediului; al prevenirii și gestionării dezastrelor; al culturii și artelor; al autonomizării persoanelor și al guvernanței; al schimbului de informații și de cunoștințe; al generării de locuri de muncă; al transportului; al industriei, comerțului și al finanțelor;

E.

întrucât TIC sunt factori strategici și trebuie integrați în mod sistematic în planurile de dezvoltare, precum și în prioritățile programelor;

F.

întrucât TIC au un profund impact direct și indirect asupra vieții politice, economice, sociale, culturale și de zi cu zi a cetățenilor din țările ACP, inclusiv asupra creării de locuri de muncă și a creșterii economice, necesitând identificarea celor mai urgente nevoi de dezvoltare, a soluțiilor politice pentru abordarea acestor nevoi și a angajamentelor de la nivel național și internațional, cum ar fi politicile centrate pe dezvoltare;

G.

întrucât impactul și utilizarea TIC depind într-o mare măsură de educație și, în primul rând de capacitatea de a citi și a scrie; întrucât obstacolele cu care se confruntă o persoană cu o educație limitată sunt mai mari în ceea ce privește interfața internetului decât în cazul comunicațiilor de voce, de exemplu; întrucât alfabetizarea trebuie să reprezinte un obiectiv național dacă se dorește ca TIC să prezinte interes pentru multe țări și comunități și să pătrundă în acestea;

H.

întrucât calculatoarele și internetul sunt în continuare, chiar și pentru un segment mare de populație din țările dezvoltate din punct de vedere economic, un instrument nefamiliar și de intimidare, și întrucât va dura generații întregi pentru ca persoanele analfabete și indigene să depășească acest obstacol;

I.

întrucât, deși numărul total al persoanelor cu acces la TIC crește cu rapiditate, decalajul digital este unul real și reprezintă un mare dezechilibru în accesarea sau utilizarea TIC, în special în lumea în curs de dezvoltare; întrucât dacă lipsa resurselor este o constrângere majoră, răspândirea TIC și utilizarea lor universală necesită, de asemenea, o infrastructură de bază și o dezvoltare a resurselor umane care să le sprijine;

J.

întrucât trebuie recunoscut faptul că TIC dau naștere, de asemenea, unor preocupări profunde cu privire la securitate și viață privată, abuzul în scopuri infracționale, identitatea culturală, pierderea de venituri în favoarea comerțului electronic și barierele lingvistice și de gen; întrucât se poate sări peste decalajul tehnologic fără a traversa etapele tradiționale ale dezvoltării, iar accesul la TIC poate contribui la o dezvoltare pozitivă în domeniul resurselor umane, chiar dacă acest acces nu poate fi asigurat în toate regiunile încă de la început;

K.

întrucât protecția datelor cu caracter personal trebuie garantată pentru toată lumea;

1.

felicită și încurajează țările ACP care au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește promovarea TIC și asigurarea accesului și conectivității cetățenilor și întreprinderilor lor la cunoștințele mondiale;

2.

reafirmă faptul că TIC sunt un instrument eficient de autonomizare a cetățenilor, consolidând democrația, creând o bună guvernanță și promovând drepturile omului;

3.

subliniază cu fermitate faptul că utilizarea TIC în țările în curs de dezvoltare poate avea un impact important asupra combaterii sărăciei, în ceea ce privește sectoare precum educația, sănătatea, mediul, dezvoltarea rurală și turismul;

4.

solicită tuturor părților interesate să întreprindă acțiuni concertate pentru a aborda actuala divizare între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește accesarea și utilizarea, deoarece această divizare poate marginaliza în continuare țările în curs de dezvoltare; solicită angajarea atât a resurselor financiare, cât și a voinței politice în statele ACP pentru a construi un mediu favorabil competitivității bazate pe TIC, care ar trebui să implice toți jucătorii relevanți de la nivel național, inclusiv guvernul, mediul de afaceri și societatea civilă în general;

5.

reamintește că asumarea răspunderii la nivel național și regional de către industria TIC din țările ACP va fi esențială dacă TIC trebuie să își îndeplinească promisiunea cu privire la dezvoltarea durabilă umană, și că, în acest domeniu, nu va fi necesară numai o infrastructură, ci și o consolidare a capacității și un antreprenoriat;

6.

afirmă dreptul statelor ACP de a stabili propriile strategii naționale, regionale și de parteneriat pentru dezvoltarea TIC; încurajează guvernele să formuleze cadre juridice și instituționale de sprijin pentru a investi și a favoriza investițiile în TIC; solicită statelor ACP să dezvolte disponibilitatea infrastructurii TIC, în special în zonele îndepărtate și rurale, precum și includerea formării în domeniul tehnologiei informației în programele instituțiilor publice de învățământ; solicită statelor ACP să investească în banda largă și în integrarea sa în strategiile de dezvoltare de la nivel regional și național;

7.

solicită țărilor ACP să ia măsuri pentru extinderea infrastructurii TIC în școli și în special în universități, pentru a permite cercetătorilor să ia parte la discuțiile și la procesele de învățare de la nivel mondial;

8.

solicită guvernelor ACP să adopte și să pună în aplicare o legislație care să pună în aplicare principiul protecției datelor cu caracter personal;

9.

încurajează cooperarea fără frontiere, internațională și angajamentul la nivel mondial pentru a aborda în mod mai eficient problemele și provocările majore și pentru a permite întreprinderilor, în special IMM-urile din statele ACP, să se integreze în mod mai eficient și să fie mai receptive la piețele mondiale aflate în schimbare rapidă; încurajează o mai bună adoptare și o mai bună utilizare a TIC în statele ACP, care poate consolida în mod considerabil productivitatea și, prin urmare, competitivitatea sectorului întreprinderilor din statele ACP; consideră că ar trebui depuse eforturi pentru a facilita și a încuraja fluxul de informații și schimbul de experiență și de cele mai bune practici în rândul țărilor în curs de dezvoltare, în special în contextual cooperării sud-sud;

10.

subliniază faptul că promovarea consolidării capacității și a utilizării inovatoare a TIC constituie, de asemenea, o oportunitate specială de a depăși obstacolele în domeniul dezvoltării cu care se confruntă insulele mici și mijlocii și comunitățile izolate și îndepărtate; de asemenea, subliniază faptul că insulele mici și mijlocii au un interes puternic să dezvolte strategiile de consolidare a TIC la nivel regional pentru a reduce și a împărți costurile infrastructurii; consideră că insulele ACP trebuie să coopereze cu regiunile periferice ale UE și cu statele și teritoriile UE de peste mări în domeniul TIC;

11.

solicită tuturor părților interesate, inclusiv guvernelor statelor ACP, să exploreze mecanismele inovatoare de finanțare cu scopul de a institui condițiile pentru favorizarea unei utilizări mai eficiente a TIC în scopul dezvoltării; subliniază că accesul la informații este în prezent esențial pentru autonomizare și cunoaștere;

12.

solicită ca cercetarea și educația să fie sprijinite prin intermediul parteneriatelor, cooperării – în special între IMM-urile din Europa și statele ACP care activează în domeniul TIC – și al inițiativelor, acordându-se o atenție deosebită dezvoltării de competențe; solicită promovarea inovării locale în domeniul TIC și dezvoltarea antreprenoriatului bazat pe TIC în statele ACP;

13.

subliniază că TIC pot sprijini actualele strategii și programe naționale de dezvoltare, astfel încât furnizarea acestora să fie mai eficientă și mai transparentă, iar rezultatele finale să fie îmbunătățite;

14.

solicită UE și altor donatori să aloce o finanțare mai mare pentru sprijinirea capacităților instituționale ale țărilor și regiunilor ACP în vederea dezvoltării unei societăți informaționale și bazate pe cunoaștere prin programe care vizează dezvoltarea capacităților cetățenilor, a instituțiilor de servicii publice și a întreprinderilor din țările ACP în ceea ce privește furnizarea, accesarea și gestionarea informațiilor, precum și în ceea ce privește aplicarea cunoștințelor de la nivel local și mondial în cazul dezvoltării; consideră că perspective și cunoștințele de la nivel local sunt importante pentru dezvoltare și antreprenoriat, dar si pentru asigurarea faptului că conținutul spațiului cibernetic reflectă diversitatea culturală și lingvistică mondială;

15.

încurajează țările ACP să elaboreze cadre mai transparente și mai previzibile și să creeze condiții pentru o cooperare eficientă pentru dezvoltare; încurajează țările ACP să își intensifice eforturile lor în vederea stabilirii unor parteneriate public-private și solicită grupului ACP și Uniunii Europene să identifice mecanisme inovatoare de finanțare în vedere îmbunătățirii accesului și a calității și în vederea reducerii costurilor de utilizare a TIC;

16.

consideră că sprijinirea energiei durabile și a durabilității ecologice este o componentă necesară a cooperării pentru dezvoltare în domeniul TIC;

17.

solicită Comisiei să efectueze o evaluare a rolului TIC în politica de dezvoltare a UE și a impactului amplu pe care îl are TIC în statele ACT, făcând trimitere la inițiativele antreprenoriale bazate pe TIC și la contribuția lor la dezvoltarea statelor ACP cu scopul de a promova aderarea statelor ACP la industria TIC, precum și elaborarea și exploatarea unui conținut adecvat și a unor cadre etice și juridice în vederea asigurării accesului universal, protejând, totodată, drepturile fundamentale ale omului;

18.

solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a crea o unitate pentru dezvoltare electronică care poate să sprijine integrarea TIC în țările ACP și promovarea cunoștințelor, precum și schimbul de bune practici în acest domeniu;

19.

solicită Comisiei să asigure o politică coerentă pentru TIC în cadrul politicii de dezvoltare a UE;

20.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului de miniștri al ACP-UE, Parlamentului European, Comisiei Europene, Președinției Consiliului Uniunii Europene, Uniunii Africane și Parlamentului Panafrican.

—

reunită la Paramaribo (Suriname) în perioada 27-29 noiembrie 2012,

—

având în vedere articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Acordul de parteneriat ACP-CE („Acordul de la Cotonou”), în special articolul 32 alineatul (1) privind mediul și resursele naturale și articolul 32A privind schimbările climatice;

—

având în vedere rezoluția adoptată de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite în cadrul celei de-a șaizeci și cincea sesiuni privind Anul internațional al energiei durabile pentru toți (A/RES/65/151, New York, 20 decembrie 2010),

—

având în vedere instrumentul ACP-UE pentru energie, un instrument de cofinanțare, înființat în 2005, cu scopul de a sprijini proiectele în domeniul creșterii accesului la servicii energetice durabile și accesibile pentru populația săracă care trăiește în zonele rurale și periurbane din țările ACP,

—

având în vedere rezoluția adoptată de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite în cadrul celei de-a șaizeci și cincea sesiuni privind Declarația mileniului a Organizației Națiunilor Unite (A/RES/55/2, New York, 8 septembrie 2000),

—

având în vedere punctul 16 din Declarația privind consensul african a Rio+20, adoptată de Uniunea Africană la 25 octombrie 2011 (E/ECA/CFSSD/7/Min./3),

—

având în vedere Declarația comună privind Rio+20, adoptată de ACP-EU în cadrul celei de-a 37-a reuniuni a Consiliului de Miniștri, organizată la Port Vila în perioada 14-15 iunie 2012,

—

având în vedere declarația intitulată „Viitorul pe care ni-l dorim”, adoptată în cadrul Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă organizată la Rio de Janeiro în perioada 20-22 iunie 2012,

—

având în vedere programul Comisiei Uniunii Africane pentru dezvoltarea infrastructurii în Africa (PIDA), adoptat la summitul șefilor de stat și de guvern din Africa al Uniunii Africane, organizat la Addis Abeba în perioada 23-30 ianuarie 2012,

—

având în vedere Declarația primei reuniuni la nivel înalt a parteneriatului Africa-UE în domeniul energiei, organizată la Viena în perioada 14-15 septembrie 2010,

—

având în vedere inițiativa Comisiei Europene intitulată „Energizarea dezvoltării” (IP/12/372) din 16 aprilie 2012 din cadrul parteneriatului Africa-EU în domeniul energiei,

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 2 februarie 2012 referitoare la cooperarea UE pentru dezvoltare în sprijinul obiectivului de acces universal la energie până în 2030 (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor privind securitatea aprovizionării cu energie și cooperarea internațională – „Politica energetică a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre” (COM(2011)0539),

—

având în vedere avizul Comisiei pentru dezvoltare a Parlamentului European destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie a Parlamentului European referitor la angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre: o abordare strategică privind aprovizionarea sigură, durabilă și competitivă cu energie (2012/2029(INI))

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri sociale și mediu (ACP-UE/101.251/12/fin.),

A.

întrucât se estimează că 1,3 miliarde de persoane, reprezentând aproximativ 20 % din populația lumii, sunt private de acces la energie electrică și întrucât aproape toate aceste persoane trăiesc în zone rurale din țările în curs de dezvoltare;

B.

întrucât în jur de 3 miliarde de persoane se bazează pe biomasă pentru gătit și încălzire, iar aproximativ 2 milioane de decese premature, în primul rând ale femeilor și copiilor, sunt cauzate anual de fumul provenit de la sobe;

C.

întrucât accesul tuturor la servicii energetice moderne durabile înseamnă accesul la întreaga paletă de servicii energetice necesare și dorite (deci nu doar energie electrică), cum ar fi iluminatul, gătitul, apa caldă, încălzirea, răcirea, accesul la informații și comunicații, precum și energia utilizată pentru producție și generarea de venituri;

D.

întrucât accesul la energie sigură, durabilă și accesibilă este necesar pentru a satisface nevoile umane de bază și pentru a favoriza dezvoltarea economică și socială; întrucât ODM nu vor fi atinse decât dacă sunt înregistrate progrese semnificative în ceea ce privește îmbunătățirea accesului la energie;

E.

întrucât accesul populației sărace la energie modernă afectează productivitatea din agricultură, are un impact negativ asupra comerțului și integrării regionale și împiedică crearea de locuri de muncă și antreprenoriatul;

F.

întrucât încrederea acordată surselor de energie convenționale crește semnificativ numărul orelor de lucru afectate apei și surselor nesustenabile ale colectării lemnului pentru foc, neagă dreptul copiilor la educație și timp liber și oportunitățile femeilor de a avea activități remunerate; întrucât arderea unor cantități mari de biomasă are un impact negativ asupra sănătății, îndeosebi a femeilor și a copiilor, și generează defrișări;

G.

întrucât intersectarea energiei, a sărăciei și a genului este o problemă esențială; întrucât în special femeile din zonele rurale și gospodăriile cu venituri mici sunt cele mai afectate de sărăcia energetică;

H.

întrucât lipsa unei aprovizionări cu energie moderne și sigure afectează calitatea serviciilor de sănătate, împiedicând utilizarea unor metode moderne de diagnostic și tratament;

I.

întrucât, în lipsa unei aprovizionări cu energie moderne și sigure, este imposibil să se asigure sistemul de răcire care ar permite conservarea și transportul vaccinurilor și medicamentelor, care sunt vitale pentru păstrarea sănătății animalelor și a oamenilor;

J.

întrucât, în conformitate cu Agenția Internațională a Energiei (AIE) doar 8 % din 409 miliarde de dolari americani acordați subvențiilor pentru combustibili fosili în țările în curs de dezvoltare în 2010 au ajuns la 20 % din populația cu cele mai mici venituri;

K.

întrucât utilizarea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile este esențială pentru reducerea de către țările în curs de dezvoltare a dependenței lor de combustibilii fosili, și, prin urmare, a vulnerabilității la fluctuațiile prețurilor la energie; întrucât proiectele la scară mare în domeniul energiei din surse regenerabile (precum hidroculturile sau culturile energetice) pot determina, de asemenea, consecințe sociale și ecologice grave pentru populația locală, de exemplu pentru siguranța alimentară și aprovizionarea cu apă; întrucât o evaluare atentă a impactului ecologic al tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile este, prin urmare, o condiție preliminară esențială în vederea acordării de fonduri;

L.

întrucât țările ACP au un imens potențial de aprovizionare cu energie, în special în ceea ce privește energia din surse regenerabile, și întrucât producția de energie necesită angajarea unor investiții uriașe publice și private durabile și pe termen lung;

M.

întrucât condițiile prealabile pentru producția și distribuția de energie variază semnificativ în țările ACP, iar soluțiile pentru îmbunătățirea accesului la energie ca atare trebuie să ia în considerare aceste diferențe, deoarece soluțiile diversificate pot fi mai durabile pe termen lung;

N.

întrucât mai ales în țările cel mai puțin dezvoltate, doar o minoritate a populației are acces la rețeaua electrică; întrucât accesul la rețea nu va fi posibil pentru întreaga populație în viitorul apropiat, astfel încât soluțiile descentralizate cum ar fi soluțiile energetice la scară mică, în afara rețelelor sau a minirețelelor reprezintă o modalitate importantă de a asigura accesul universal la energie în anii următori; întrucât accesul universal la rețea ar trebui să fie un obiectiv pe termen lung;

O.

întrucât potențialul de a exploata pe deplin sursele regenerabile de energie disponibile în țările ACP este limitat de lipsa unor tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile, de nivelul de educație și de implementările politice;

1.

solicită tuturor părților interesate să devină mai sensibile cu privire la nevoia de acces universal la energie și recunoaște importanța sa pentru realizarea ODM; subliniază că îmbunătățirea accesului la servicii energetice fiabile, sigure, accesibile, rentabile, favorabile climatului și durabile contribuie la bunăstarea oamenilor, precum și la eforturile de dezvoltare durabilă;

2.

susține propunerile privind includerea „accesului universal la energie” într-un cadru de dezvoltare mondială post-2015 care urmează să fie definit într-un mod pe deplin transparent și incluziv;

3.

constată că experiențele au demonstrat că obiectivele privind capacitatea de producție de energie electrică centralizată și extinderea rețelei nu au reușit, în dese rânduri, să îmbunătățească serviciile energetice furnizate celor săraci; prin urmare, subliniază nevoia de sprijinire a soluțiilor descentralizate regenerabile, cum ar fi soluțiile energetice la scară mică, în afara rețelelor sau a minirețelelor, pentru a ajunge la toate segmentele de populație din țările în curs de dezvoltare, în special la populația săracă și din mediul rural; solicită UE să își concentreze eforturile, atât din punct de vedere financiar cât și din punct de vedere tehnic, asupra soluțiilor la scară mică pentru sărăcia energetică din zonele îndepărtate, fără a neglija proiectele la scară largă necesare pentru dezvoltarea industrială;

4.

constată potențialul imens al surselor regenerabile de energie din multe țări în curs de dezvoltare pentru garantarea aprovizionării durabile cu energie și reducerea dependenței de combustibilii fosili, și, prin urmare, a vulnerabilității la fluctuațiile prețurilor la energie; solicită statelor ACP să reproiecteze subvențiile pentru combustibilii fosili cu scopul de a furniza mai mult sprijin pentru combustibilii din surse regenerabile și de a-i pune, mai presus de toate, la dispoziția persoanelor cu cele mai mici venituri;

5.

recunoaște faptul că Uniunea Europeană a acordat deja mai mult de 1 miliard de euro în ultimii 10 ani pentru creșterea accesului la energie în țările în curs de dezvoltare și salută faptul că accesul la o energie sigură, accesibilă, sigură din punct de vedere ecologic și durabilă trebuie să devină o prioritate pentru finanțarea în cadrul strategiei de dezvoltare a UE „O agendă a schimbării”; solicită Comisiei Europene să monitorizeze împreună cu partenerii ACP progresele înregistrate în ceea ce privește energia obținută cu ajutorul acestei finanțări, pe baza unor indicatori verificabili și siguri; salută inițiativa „Energizarea dezvoltării” privind asigurarea accesului unui număr de 500 de milioane de persoane la servicii energetice până în 2030; salută prioritatea ridicată acordată accesului la energie în cadrul programului Comisiei Europene „O agendă a schimbării”;

6.

îndeamnă partenerii de dezvoltare, inclusiv Uniunea Europeană, să își concentreze finanțarea lor asupra unor soluții energetice regenerabile, eficiente din punct de vedere energetic, la scară mică și descentralizate, în special pentru populațiile sărace și din mediul rural, precum și asupra îmbunătățirii conectivității între gospodării și rețeaua de distribuție și să recunoască paleta de necesități ale populației sărace, precum și să reflecte acest lucru în planurile și portofoliile lor de finanțare; subliniază necesitatea inovării în ceea ce privește produsele energetice adecvate pentru regiuni și a investițiilor în ceea ce privește aplicarea acestora;

7.

solicită guvernelor ACP să îmbunătățească accesul sigur al utilizatorilor finali la aprovizionarea cu energie fiabilă, accesibilă, sigură, rentabilă, favorabilă climatului și durabilă și să asigure o distribuție egală a serviciilor energetice și o veritabilă creștere favorabilă incluziunii;

8.

Încurajează, în plus, sprijinul acordat schemelor inovatoare de plată în vederea unui acces rezonabil la energie pentru consumatorii finali;

9.

încurajează utilizarea de dispozitive de gătit mai eficiente, deoarece arderea tradițională prin foc deschis a unor cantități mari de biomasă are un impact negativ asupra sănătății, îndeosebi a femeilor și a copiilor, și generează defrișări;

10.

solicită sprijinirea și promovarea transferului de tehnologii accesibile în domeniul energiei din surse regenerabile, precum și a cercetării, cunoștințelor și inovărilor conexe către țările ACP;

11.

solicită diseminarea cunoștințelor cu privire la aceste acțiuni și schimbul de bune practici cu scopul de a crește eficacitatea lor;

12.

observă importanța cooperării sud-sud în domeniul energiei, care ar putea duce la soluții tehnologice și la mai multă independență și, prin urmare, ar putea să evite eventualele conflicte care decurg din drepturile de proprietate intelectuală; solicită țărilor ACP să instituie platforme și rețele de cooperare regionale în domeniul cercetării și dezvoltării (CD) ale instituțiilor de cercetare naționale existente, cu scopul de a favoriza schimbul de resurse și costuri cu privire la CD;

13.

subliniază că ar trebui instituite măsuri specifice de îmbunătățire a accesului la energie pentru a permite, de asemenea, celor mai săraci membri ai societății să beneficieze de pe urma acestor dezvoltări;

14.

subliniază rolul-cheie al organizațiilor societății civile din țările ACP și statele membre ale UE în abordarea celor mai săraci și îndepărtați membri ai societății și în promovarea accesului la energie ca o condiție preliminară în vederea dezvoltării atât la nivel regional, cât și la nivel național;

15.

solicită statelor ACP să includă aceste măsuri în strategiile lor naționale de dezvoltare cu scopul de a îndeplini Obiectivele de dezvoltare ale mileniului;

16.

solicită informații, precum și o educație cu privire la utilizarea durabilă a energiei;

17.

subliniază faptul că instrumentul ACP-UE pentru energie este, la nivel internațional, unul dintre puținele mecanisme financiare care oferă finanțare pentru soluțiile la scară mică în domeniul energiei din surse regenerabile și, prin urmare, solicită ca sprijinul financiar să fie acordat în continuare în vederea consolidării instrumentului ACP-UE pentru energie în următorul cadru financiar multianual pentru perioada 2014-2020; recunoaște că un instrument extins și lărgit este unica inițiativă care se concentrează asupra proiectelor descentralizate de reducere a sărăciei energetice;

18.

invită UE să elaboreze orientări clare privind criteriile de durabilitate ecologică pentru finanțarea proiectelor în domeniul surselor regenerabile de energie; invită Comisia ca, la sprijinirea noilor proiecte energetice, să stabilească drept condiție prioritară utilizarea energiilor regenerabile descentralizate sau a soluțiilor durabile cu emisii reduse de carbon/eficiență energetică ridicată;

19.

reafirmă dreptul țărilor ACP de a-și stabili propriul mix energetic și solicită acestora să elaboreze documente de strategie care să definească politicile lor energetice;

20.

încurajează țările ACP să se angajeze în procesul inițiat de ONU privind energia durabilă pentru toți și să elaboreze planuri naționale de punere în aplicare; încurajează țările ACP, prin ordonatorii lor de credite naționali, să considere accesul universal la energie o prioritate în domeniul dezvoltării și să promoveze energia ca sector-țintă al documentelor de strategie și al programelor lor educaționale din domeniul reducerii sărăciei;

21.

subliniază importanța unor standarde minime clar formulare, măsurabile, care ar trebui elaborate ca obiective în vederea identificării progreselor înregistrate în ceea ce privește accesul la energie pentru gătit, iluminat, încălzire, răcire sau comunicații;

22.

solicită UE să sprijine țările ACP care aderă la procesul inițiat de ONU privind energia durabilă pentru toți în consolidarea capacităților lor instituționale și tehnologice; subliniază importanța unor cadre juridice sigure și a respectării statului de drept ca o condiție prealabilă în vederea investițiilor străine; solicită statelor ACP să facă alegeri în cunoștință de cauză cu privire la modele adecvate de afaceri care să satisfacă atât cererea, cât și oferta; încurajează statele membre ale UE să sprijine țările ACP în ceea ce privește schimbul de cele mai bune practici și de cunoștințe cu privire la tehnologiile adecvate;

23.

de asemenea, încurajează în acest sens transferul de tehnologii de eficiență energetică, pentru a permite o utilizare cât mai productivă a energiei și pentru a maximiza serviciile energetice pe care le poate furniza o anumită cantitate de energie dată;

24.

solicită tuturor părților interesate să promoveze un amestec echilibrat de proiecte la scară mare și proiecte descentralizate care vizează accesul la servicii energetice accesibile în țările ACP; recunoaște că, pentru a îndeplini obiectivul privind accesul universal la energie până în 2030, 55 % din întreaga energie electrică nouă va trebui să fie generată prin soluții izolate în afara rețelelor sau a minirețelelor;

25.

constată că pot fi necesare scheme de energie regenerabilă la scară largă pentru a satisface în mod durabil cererea de energie în creștere din centrele urbane și industrie; solicită ca aceste scheme să respecte întotdeauna cele mai ridicate criterii sociale și de mediu;

26.

reamintește că transparența și buna guvernanță se află la baza cooperării pentru dezvoltare a ACP-UE;

27.

solicită UE să respecte principiul accesului universal la servicii energetice fiabile, sigure, accesibile, rentabile, favorabile climatului și durabile, elaborând și punând în aplicare, în același timp, acorduri internaționale în domeniul acestui sector;

28.

recunoaște rolul important al societății civile, al autorităților locale și al autorităților de reglementare din sectorul energetic în reducerea corupției;

29.

solicită UE să promoveze investițiile străine private în infrastructura și serviciile energetice prin intermediul asistenței oficiale pentru dezvoltare a UE, instituind parteneriate public-private sau programe de garantare a creditelor împreună cu băncile;

30.

subliniază rolul pe care ar trebui să îl joace întreprinderile private pentru a permite țărilor în curs de dezvoltare să atingă ODM, acordând o atenție deosebită accesului universal la energie; Subliniază, în plus, importanța sprijinirii dezvoltării de resurse financiare și competențe tehnologice adaptate piețelor cu venituri reduse, în special printr-o implicare mai mare a întreprinderilor private în cadrul parteneriatelor instituționale naționale și internaționale;

31.

subliniază că eforturile de dezvoltare pentru cooperare depuse de ACP-UE în domeniul energetic ar trebui să se concentreze atât asupra furnizării de mai multă energie în mai multe zone, cât și asupra calității, stabilității și fiabilității aprovizionării cu energie și a eficienței energetice;

32.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului de Miniștri ACP-UE, Parlamentului European, Comisiei Europene, Președinției Consiliului Uniunii Europene, Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

—

reunită la Paramaribo (Suriname) în perioada 27-29 noiembrie 2012,

—

având în vedere articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare,

—

având în vedere rezoluțiile sale din 18 mai 2011 referitoare la revoltele democratice din Africa de Nord și Orientul Mijlociu: consecințe pentru țările ACP, pentru Europa și pentru întreaga lume (6) și din 23 noiembrie 2011 referitoare la Primăvara arabă și impactul său asupra statelor subsahariene învecinate (7),

—

având în vedere rezoluția sa referitoare la impactul politic al conflictului libian asupra statelor vecine membre ale ACP și ale UE (101.157/fin) adoptată la Horsens, Danemarca, la 30 mai 2012,

—

având în vedere declarația făcută de copreședinții săi la 28 mai 2012 în Horsens cu privire la situația din Mali,

—

având în vedere Rezoluțiile Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la situația din Mali și din 14 iunie 2012 referitoare la drepturile omului și condițiile de securitate din regiunea Sahel,

—

având în vedere Raportul final al Consiliului Uniunii Europene din 1 octombrie 2010 referitor la inițiativa de securitate și dezvoltare în regiunea Sahel (8),

—

având în vedere Concluziile Consiliului privind Strategia Uniunii Europene pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel din 21 martie 2012 (cea de-a 3076-a Reuniune a Consiliului Afaceri Externe),

—

având în vedere Raportul SEAE din martie 2012 intitulat „Strategia pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel: Raportul privind progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiei, martie 2012”,

—

având în vedere Concluziile Consiliului Uniunii Europene din 23 martie 2012 (9) referitoare la aprobarea conceptului de gestionare a crizelor pentru o misiune civilă în cadrul PSAC de consultanță, asistență și formare în regiunea Sahel,

—

având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene din 23 iulie 2012 referitoare la Mali și la Sahel,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 15 octombrie și 19 noiembrie 2012 referitoare la Siria,

—

având în vedere declarația Direcției Generale Ajutor Umanitar și Protecție Civilă a Comisiei Europene privind prevenirea crizei umanitare din Mali,

—

având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene, Catherine Ashton, și ale purtătorului său de cuvânt, din 22 și 26 martie, declarațiile din aprilie 2012 privind situația din Mali și cele din 4 iulie 2012 privind situația drepturilor omului din nordul Mali și distrugerea patrimoniului istoric al orașului Timbuktu,

—

având în vedere declarația din 4 iulie 2012 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene, Catherine Ashton, care reafirmă angajamentul UE de a sprijini poporul din Mali în vederea reinstaurării unui guvern legitim și responsabil în întreaga țară, și cea din 31 iulie 2012 care reamintește faptul că Uniunea Europeană se opune pedepsei cu moartea în orice circumstanță și executării prin lapidare, o pedeapsă deosebit de crudă și inumană,

—

având în vedere declarațiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite referitoare la Mali din 22 și 26 martie, 4 și 9 aprilie, 8 august (10) precum și pe cea din 17 septembrie 2012 (11),

—

având în vedere solicitarea Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea de către comunitatea internațională a unei strategii regionale integrate pentru situația din Mali,

—

având în vedere Rezoluția 2056 din 5 iulie 2012, precum și Rezoluția 2071 din 12 octombrie 2012 ale Consiliului de Securitate al ONU referitoare la situația din Somalia,

—

având în vedere reuniunea de la nivel înalt cu privire la Sahel din 26 septembrie 2012 de la New York, apelul lansat în aceeași zi de către Secretarul General al ONU, dl Ban ki-Moon, de a acorda de urgență sprijin internațional pentru regiunea Sahel și numirea lui Romano Prodi în calitate trimis special al Secretarului General al ONU,

—

având în vedere raportul ONU privind misiunea de evaluare a impactului crizei din Libia asupra regiunii Sahel din 26 ianuarie 2012,

—

având în vedere Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 1325 (2000) privind femeile, pacea și securitatea și 1820 (2008), 1888 (2009) și 1960 (2010) privind combaterea violenței sexuale în conflictele armate

—

având în vedere apelul Agenției ONU pentru refugiați (ICNUR) din 23 februarie 2012 de a pune la dispoziție fonduri în valoare de 35,6 milioane de dolari americani pentru a răspunde crizei umanitare crescânde din Mali,

—

având în vedere rapoartele și apelurile mai multor agenții ONU:

—

având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului care denunță încălcările grave ale drepturilor omului comise în nordul și sudul țării,

—

având în vedere Protocolul la Convenția Uniunii Africane privind prevenirea și combaterea terorismului, adoptat la Addis Abeba la 8 iulie 2004 în cadrul celei de-a treia sesiuni ordinare a Conferinței Uniunii Africane, și, prin urmare, comunicatul final al Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane din 14 iulie 2012 privind situația din Mali,

—

având în vedere apelul președintelui în exercițiu al Uniunii Africane, Boni Yayi, președintele Republicii Benin, care solicită comunității internaționale să coopereze cu Uniunea Africană pentru a preveni un dezastru umanitar la scară largă, în urma căruia a fost organizată reuniunea grupului de monitorizare și suport cu privire la situația din Mali de la Bamako din 19 octombrie 2012 la inițiativa Uniunii Africane, cu consultarea Organizației Națiunilor Unite și a Comunității Statelor din Africa de vest,

—

având în vedere Decizia din 13 noiembrie 2012 a Uniunii Africane de aprobare a conceptului de armonizare a operațiunilor pentru desfășurarea planificată a misiunii internaționale de sprijin pentru Mali sub conducere africană (MISMA) și recomandarea sa privind autorizarea acestei misiuni pe o perioadă de un an de către Consiliul de Securitate al ONU,

—

având în vedere dispozițiile relevante ale Protocolului ECOWAS privind Mecanismul de prevenire, gestionare și soluționare a conflictelor și de menținere a păcii și securității,

—

având în vedere Declarația de la Ouagadougou din 15 aprilie 2012, Acordul-cadru din 6 aprilie 2012 dintre junta militară și ECOWAS și Angajamentul din 1 aprilie 2012 privind restabilirea ordinii constituționale,

—

având în vedere comunicatul final al sesiunii extraordinare a conferinței șefilor de stat și guvern ai ECOWAS din 11 noiembrie 2012 referitor la Mali, care anunță decizia de a adopta conceptul de armonizare a operațiunilor pentru desfășurarea misiunii internaționale de sprijin pentru Mali sub conducere africană,

—

având în vedere deschiderea, la solicitarea Guvernului Mali, a unei „anchete preliminare” cu privire la această situație de către Procurorul Curții Penale Internaționale și misiunea Curții Penale Internaționale cu privire la crimele comise în nordul țării: violuri, uciderea populației civile, recrutarea de copii-soldați, tortura, jaful, disparițiile forțate și distrugerea spitalelor, a tribunalelor, a primăriilor, a școlilor, a bisericilor, a moscheilor și a mausoleelor,

—

având în vedere scrisoarea adresată de președintele interimar al Mali, Dioncounda Traoré, către Secretarul General al ONU, prin care solicită adoptarea unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU care să autorizeze, în temeiul capitolului VII din Carta Organizației Națiunilor Unite, intervenția unei forțe internaționale militare pentru a ajuta armata maliană să recâștige controlul asupra regiunilor ocupate din nord,

—

având în vedere raportul Grupului Internațional de Criză din 24 septembrie 2012, raportul Human Rights Watch din 2012 privind abuzurile grave comise împotriva populației locale și raportul Amnesty International privind disparițiile forțate, execuțiile extrajudiciare și torturile comise de către juntă,

A.

întrucât un nou val de confruntări violente a început în nordul Mali la 17 ianuarie 2012, în momentul în care grupurile islamice militante, în alianță cu rebelii separatiști etnici tuareg, s-au răsculat împotriva armatei maliane;

B.

întrucât, în urma unei rebeliuni a funcționarilor care au protestat față de faptul că nu au primit suficient sprijin pentru a combate rebelii din nordul Mali, puciul din 22 martie 2012 a pus capăt procesului democratic de lungă durată inițiat acum mai bine de două decenii în Mali, întrerupând procesul electoral și permițând grupurilor armate ilegale să avanseze către sudul țării;

C.

întrucât, în conformitate cu Constituția din 25 februarie 1992, președintele Adunării naționale a fost proclamat președintele republicii;

D.

având în vedere valul de arestări, nesupuse niciunei proceduri judiciare, ale liderilor politici, inclusiv ale doi candidați la alegerile prezidențiale, și ale ofițerilor militari superiori care sunt reținuți în tabere militare;

E.

având în vedere „apelul la dialog” făcut de președintele Traoré cu scopul de a păstra unitatea Mali și întrucât negocierile cu forțele armate care ocupă nordul țării ar fi posibile numai pe baza unui angajament privind respectarea integrității teritoriale și renunțarea definitivă la violență, terorism și crimă organizată;

F.

întrucât guvernul interimar care a fost instaurat se confruntă cu o serie de provocări, inclusiv o profundă criză de securitate, politică, economică și socială însoțită de o creștere a șomajului și întrucât numai o autoritate legitimă aleasă în mod democratic poate soluționa această criză pe termen lung;

G.

întrucât Sahel este o zonă-pivot între Africa Subsahariană și Europa, cu implicații puternice pentru securitatea țărilor din Maghreb, Africa și Europa, și întrucât, prin urmare, ar trebui să fie o problemă pentru întreaga comunitate internațională, în vederea asigurării faptului că orice perpetuare a situației nu permite forțelor teroriste să își consolideze controlul asupra nordului Mali;

H.

întrucât nordul Mali a devenit o zonă marcată de fărădelege ocupată de forțele armate care încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor, desfășoară execuții sumare, jafuri și violuri și continuă să distrugă simbolurile religioase care fac parte din patrimoniul cultural mondial și de care Mali, Africa și întreaga lume sunt mândri, și întrucât, în plus, această zonă asigură o bază-suport pentru atacurile teroriste asupra țărilor din Maghreb, Africa și Uniunea Europeană și permite acestora să urmărească mai multe obiective, cum ar fi proliferarea traficului de persoane și stabilirea unor state islamice;

I.

întrucât Al-Qaida în Magrebul islamic (AQMI) și alte forțe militante islamice, cum ar fi Ansar Dine, Mișcarea pentru Unitate și Jihad în Africa de Vest (MUJAO) și Boko Haram, cu sediul în Nigeria, activează în regiune, în special în domeniul traficului de droguri, arme, țigări și ființe umane și sunt implicate în special în răpirea de ostatici în vederea răscumpărării;

J.

întrucât tradițiile toleranței, solidarității și a respectului pentru persoana umană, care sunt parte a Islamului, în forma în care acestea sunt practicate în regiune, sunt încălcate de către forțele de ocupație din nordul Mali;

K.

întrucât, începând cu 2008, mai mult de 25 occidentali au fost răpiți în regiunea Sahel; întrucât în rândul victimelor s-au numărat turiști, angajați ai ONG-urilor și diplomați de diferite naționalități, în principal din Europa și Algeria, întrucât o serie de astfel de ostatici sunt reținuți în continuare, inclusiv un grup de resortisanți francezi care au fost răpiți în septembrie 2010;

L.

întrucât sumele obținute de pe urma plății de răscumpărări pentru aproximativ 40 de ostatici răpiți începând cu 2003 asigură AQMI și aliaților săi principala lor sursă de venituri, care le permită să finanțeze arme, logistică și recrutări, precum și să cumpere complicitate, ceea ce înseamnă că eforturile de combatere a terorismului necesită, de asemenea, eforturile de combatere a circuitelor financiare clandestine și a paradisurilor fiscale;

M.

întrucât imensitatea regiunilor nordice ale Mali și porozitatea frontierelor lor necesita o bună coordonare regională a informațiilor și acțiunilor;

N.

întrucât proliferarea armelor din Libia în nordul Mali, căreia nici o autoritate nu încearcă să se i se opună, traficul de droguri și țigări, rata ridicată a șomajului și sărăcia contribuie în mod semnificativ la destabilizarea regiunii în ansamblul său și amenință securitatea și stabilitatea din Africa, din vest până la Somalia, precum și a Maghrebului și a Uniunii Europene;

O.

întrucât restabilirea integrității teritoriale a Mali și pacea durabilă în regiune necesită participarea efectivă și implicarea clară a guvernului algerian;

P.

având în vedere investițiile UE în Mali și în regiune, în special pentru a promova dezvoltarea;

Q.

întrucât potențialul resurselor naturale din nordul Mali nu trebuie să devină singura problemă de interes pentru comunitatea internațională;

R.

întrucât cauzele acestor conflicte sunt în general nerespectarea drepturilor omului, absența statului de drept, tensiunile etnice și religioase, crima organizată, nedreptățile și inegalitățile;

S.

având în vedere încălcările grave ale drepturilor omului comise împotriva populației din Mali de către bandiți înarmați, în special în regiunile din nordul Mali, unde populația are brațele sau picioarele amputate, se pare că, în conformitate cu legea Sharia;

T.

întrucât Reprezentantul Special al Secretarului General al ONU pentru copii și conflictele armate și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la faptul că există informații privind recrutarea de copii-soldați în regiunile ocupate;

U.

întrucât mai mult de 50 % dintre persoanele strămutate sunt femei și copii care sunt lipsiți de orice formă de protecție și, prin urmare, constituie un grup deosebit de vulnerabil, astfel cum ilustrează în special înființarea de către Ansar Dine a unei închisori pentru femei arestate pentru refuzul de a purta vălul islamic;

V.

având în vedere repercusiunile grave ale insecurității predominante, nu numai asupra economiei regiunii, ci și în domenii precum distribuirea prin intermediul bugetului de stat a veniturilor generate de exploatarea acestor resurse pentru a combate șomajul ridicat în rândul tinerilor, sărăcia endemică, lipsa de securitate a ocupării forței de muncă, privarea socială extremă și de recrutare a tinerilor de către grupurile teroriste; întrucât, prin urmare, terorismul pe termen lung din Sahel trebuie combătut prin intermediul unei politici active de promovare a dezvoltării, a justiției sociale, a statului de drept și a integrării;

W.

întrucât situația umanitară din zonele controlate de rebeli se deteriorează în mod continuu, deoarece jafurile, răpirile și haosul au devenit larg răspândite, forțând populația să se refugieze în regiuni în care trăiesc în condiții de sărăcie extremă și unde nevoile lor umane de bază nu sunt satisfăcute;

X.

întrucât, în urma jefuirii instalațiilor și depozitelor lor, majoritatea organizațiilor umanitare au părăsit regiunile nordice;

Y.

întrucât, conform estimărilor ONU, 4,6 milioane de persoane din Mali sunt amenințate de insecuritatea alimentară, 1,6 milioane dintre ele, în partea de nord a țării, în special din cauza suspendării operațiunilor de ajutor din cauza insecurității;

Z.

întrucât negocierile între părțile implicate în conflict au dus la crearea unor coridoare umanitare pentru livrarea de ajutor pentru oamenii din nordul Mali, care permit Crucii Roșii din Mali să asigure alimente;

AA.

având în vedere distrugerea sistematică a monumentelor culturale din Timbuktu și Gao, care sunt situri ce aparțin patrimoniului mondial UNESCO;

1.

Condamnă:

2.

condamnă actele de violență comise împotriva președintelui în exercițiu, Dioncounda Traoré, la 21 mai 2012;

3.

condamnă cu fermitate toate preluările de putere cu forța, toate actele de terorism și jefuirea spitalelor, școlilor, agențiilor de ajutor și a clădirilor guvernamentale, toate formele de pedepse crude și inumane și toate crimele de război și răpirile și își exprimă profunda compasiune pentru civilii nevinovați care și-au pierdut viața din cauza acestor acțiuni;

4.

condamnă cu fermitate încălcările drepturilor omului comise împotriva civililor din Mali, în special împotriva personalului medical, a liderilor tradiționali, a profesorilor si jurnaliștilor;

5.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recrutarea copiilor-soldați și subliniază sprijinul care ar trebui să fie furnizat, în special pentru femei și fete;

6.

declară nulă și neavenită independența pretinsă a Azawad și reafirmă că Mali este un stat independent, suveran, laic și indivizibil;

7.

denunță orice fel de sprijin, din partea oricărui cantonament, acordat persoanelor responsabile pentru toate aceste acte de terorism;

8.

solicită restabilirea integrității teritoriale a Mali, precum și restabilirea păcii, a democrației și a stabilității în regiune;

9.

invită guvernul de unitate națională și ECOWAS să încerce să respecte termenul de 45 de zile stabilit la punctul 7 din Rezoluția 2071 pentru prezentarea unor „recomandări detaliate și care dau naștere unor acțiuni de atac” pentru un „concept strategic” și un „concept de operațiuni” pentru o operațiune africană autorizată de Consiliul de Securitate al ONU;

10.

invită Consiliul de Securitate al ONU să acționeze cât mai curând posibil cu privire la apelul autorităților de tranziție din Mali pentru o forță internațională care să sprijine forțele armate din Mali în recâștigarea controlului asupra regiunilor ocupate din nordul Mali, în conformitate cu alineatul (6) din Rezoluția 2071, pentru a pune capăt suferinței populației;

11.

solicită guvernului interimar să ancheteze disparițiile soldaților din Regimentul al 33-lea de parașutiști („beretele roșii") și violența împotriva lor și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției;

12.

invită ECOWAS și UE să sprijine democratizarea și dezvoltarea țării ca principală modalitate de a combate intoleranța și violența;

13.

deplânge influența din ce în ce mai mare a unui islam politic, intolerant și violent în țară;

14.

reamintește că singura modalitate legitimă de a exprima dreptul popoarelor la autodeterminare este prin alegeri libere și corecte și, prin urmare, speră să vadă o revenire rapidă a ordinii constituționale democratice printr-o reluare a procesului electoral liber și democratic în termenul stabilit în foaia de parcurs și în acordul-cadru din 6 aprilie 2012;

15.

solicită eliberarea imediată a ostaticilor, își exprimă compasiunea sinceră față de familiile lor și transmite condoleanțe familiilor ostaticilor care au fost executați;

16.

invită toate părțile implicate – în special politicienii din Mali – să exercite o constrângere și să dea dovadă de unitate în vederea restabilirii și consolidării influenței autorităților publice și a facilitării punerii în aplicare a inițiativelor luate la nivel regional și internațional;

17.

solicită deschiderea unei anchete cu privire la atrocitățile comise în ultimele luni în Mali; solicită CPI să acționeze cu privire la materialele transmise acesteia de către Guvernul Mali și să urmărească în justiție toate persoanele care au comis crime de război și crime împotriva umanității;

18.

invită MNLA, MUJAO și mișcarea Ansar Dine să predea imediat controlul asupra zonelor ocupate autorităților legale ale statului Mali, în conformitate cu Constituția statului Mali și cu statul de drept internațional;

19.

subliniază necesitatea unor măsuri eficiente pentru a epuiza sursele de finanțare ale teroriștilor și ale complicilor acestora; solicitată adoptarea măsurilor susținute de către Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) și solicită instituirea unui program specializat „Tracfin”;

20.

deplânge greutatea cu care UE, în strânsă cooperare cu ECOWAS, UA și ONU, adoptă sancțiuni specifice împotriva celor implicați în grupurile armate din nordul Mali și împotriva celor care împiedică revenirea la ordinea constituțională;

21.

solicită ca toate măsurile luate pentru combaterea terorismului să respecte convențiile și protocoalele internaționale referitoare la drepturile omului;

22.

își exprimă fraternitatea și solidaritatea deplină cu femeile, bărbații și copiii din regiunea nordică a statului Mali;

23.

salută:

24.

salută ECOWAS pentru eforturile sale de mediere; salută acțiunile întreprinse de către ECOWAS, Uniunea Africană și ONU, precum și de către țările vecine, pentru a ajuta Mali să stabilească măsuri concrete de protejare a suveranității, unității și integrității teritoriale a țării;

25.

salută Acordul din 23 septembrie 2012 încheiat între guvernul malian și ECOWAS, care conduce la desfășurarea unei forțe militare africane în Mali;

26.

solicită ECOWAS să depună eforturi în continuare și cheamă Uniunea Europeană să se asocieze ECOWAS și Organizației Națiunilor Unite în acțiunea de reinstaurare a păcii și a integrității teritoriale a Mali;

27.

salută medierea din Burkina Faso și solicită guvernului malian să înființeze o comisie națională pentru negocieri în sprijinul medierii internaționale;

28.

salută decizia Secretarului General al ONU de a numi un trimis special la Mali și cea a Uniunii Africane de a numi un înalt reprezentant pentru Mali și Sahel;

29.

salută adoptarea de către Consiliul de Securitate al ONU a Rezoluției 2071, în temeiul capitolului VII din Cartă și interesul internațional din ce în ce mai mare față de regiunea Sahel și Mali, astfel cum a demonstrat, de asemenea, reuniunea la nivel înalt care a avut loc în aproprierea Adunării generale a ONU din 26 septembrie 2012 și elaborarea unei strategii integrate a ONU pentru Sahel;

30.

solicită guvernelor din Africa Occidentală și Maghreb să combată proliferarea armelor și a traficului de droguri prin situarea în centrul politicii lor de dezvoltare a unei dezvoltări echilibrate și durabile, cu scopul de a furniza servicii publice fundamentale populației, în general, și locuri de muncă pentru tineri, în particular;

31.

speră că țările africane care nu sunt membre ale ECOWAS, dar care sunt direct afectate de securitatea din regiunea sahelo-sahariană, vor fi implicate;

32.

speră că Comitetul de stat major operativ comun (CEMOC) instituit în 2010 de Algeria, Mali, Mauritania și Niger pentru a coordona lupta împotriva terorismului, a crimei organizate și a traficului de droguri în regiunea sahelo-sahariană va juca în sfârșit un rol activ;

33.

solicită un plan comun al UE pentru o evaluare detaliată a sprijinului acordat acțiunilor de soluționare a situației de criză din regiunea Sahel și a conflictului armat din Mali; consideră că Uniunea Europeană ar trebui să se asocieze ECOWAS, Uniunii Africane și Organizației Națiunilor Unite în acțiunea de reinstaurare a păcii, securității și suveranității Mali; îndeamnă Uniunea Europeană să ofere sprijinul necesar pentru acțiunile militare întreprinse de către ECOWAS;

34.

salută lansarea misiunii PSAC în Niger, EUCAP SAHEL Niger, la 1 August 2012;

35.

salută concluziile Consiliului Afaceri Externe al UE din 19 noiembrie 2012, reamintind intenția UE de a oferi sprijin financiar pentru operațiunile africane din Mali și salutând propunerea privind o misiune în cadrul politicii de securitate și apărare comună sub mandatul ONU;

36.

subliniază că intervenția militară europeană cu rol de luptă iese din discuție, dar speră că UE va putea să răspundă favorabil, sub mandatul ONU, solicitării adresate de autoritățile din Mali privind asistența logistică pentru a face instituțiile mai sigure, pentru a reorganiza forțele armate și forțele de securitate, aflate sub control civil, și pentru a reinstaura integritatea teritorială;

37.

este convins că o soluție de durată în regiune ar trebui să vizeze consolidarea instituțiilor de stat, participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor și stabilirea unei dezvoltări durabile și echitabile,

38.

solicită guvernului malian, în cazul în care există investiții internaționale, să desfășoare o politică echitabilă privind accesul la terenuri și apă pentru întreaga populație din Mali;

39.

este de părere că, în scopul de a găsi o soluție pașnică pentru conflictul din Mali, este necesar să se abordeze cauza principala a conflictului, ceea ce implică garantarea distribuirii resurselor și a veniturilor generate de acestea prin intermediul bugetului de stat pentru a asigura dezvoltarea durabilă și echitabilă a diferitelor regiuni și respectarea drepturilor fundamentale ale omului;

40.

îndeamnă ca legislația națională și convențiile internaționale să fie respectate în ceea ce privește organizarea de proiecte miniere;

41.

își exprimă din nou profunda îngrijorare cu privire la înrăutățirea rapidă a crizei umanitare și alimentare și invită Comisia și statele membre să intensifice și să accelereze livrarea de provizii umanitare către persoanele aflate în dificultate;

42.

solicită comunității internaționale să sprijine statele învecinate cu Mali, care primesc zeci de mii de refugiați;

43.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție instituțiilor UE, UA, grupului ACP și ECOWAS, Secretarului General al ONU și Guvernului, Parlamentului și președintelui interimar al Mali.

—

reunită la Paramaribo (Suriname) în perioada 27-29 noiembrie 2012,

—

având în vedere articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Acordul de parteneriat 2000/483/CE dintre membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 și revizuit în mod succesiv în 2005 și 2010,

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

—

având în vedere articolul 3 din Convenția de la Geneva din 1949 și Protocolul II la aceasta, care interzic execuțiile sumare, violul, recrutarea forțată și alte atrocități,

—

având în vedere Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, care, în particular, interzice implicarea copiilor în conflicte armate,

—

având în vedere Protocolul facultativ la Convenția internațională cu privire la drepturile copilului privind implicarea copiilor în conflicte armate, care a fost ratificat de țările din regiunea Marilor Lacuri,

—

având în vedere rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU, în special Rezoluțiile 2076 (2012), 2053 (2012), 1925 (2010) și 1856 (2008) privind situația din Republica Democratică Congo (RDC), care stabilesc mandatul Misiunii ONU pentru stabilizare în RDC (MONUSCO), declarația Consiliului de Securitate din 2 august 2012 și rapoartele lunare ale Secretarului General al ONU pe această temă,

—

având în vedere Rezoluțiile 1325 (2000), 1820 (2008), 1888 (2009) și 1960 (2010) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea,

—

având în vedere Rezoluția 60/1 a Adunării generale a ONU din 24 octombrie 2005 privind rezultatele Summitului mondial din 2005, în special punctele 138-140 privind responsabilitatea de a proteja populațiile,

—

având în vedere Actul constitutiv al Uniunii Africane sau Tratatul de la Lomé, adoptat în cadrul reuniunii extraordinare la nivel înalt a șefilor de stat și de guvern ai Organizației Unității Africane de la Lomé din iulie 2000,

—

având în vedere Carta Uniunii Africane a drepturilor omului și popoarelor, ratificată de RDC în 1982,

—

având în vedere Decizia din 19 septembrie 2012 a Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane privind situația securității din estul RDC,

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe al UE din 25 iunie și 19 noiembrie 2012 privind situația din estul RDC,

—

având în vedere orientările Uniunii Europene din 2004 privind protecția apărătorilor drepturilor omului și strategia locală pentru punerea în aplicare a orientărilor pentru RDC, adoptate de șefii de misiune la 20 martie 2010,

—

având în vedere Acțiunea comună 2009/769/PESC a Consiliului din 19 octombrie 2009 de modificare a Acțiunii comune 2007/405/PESC privind misiunea de poliție a Uniunii Europene organizată în cadrul reformei sectorului de securitate (RSS) și interfața sa cu justiția în Republica Democratică Congo (EUPOL RD Congo),

—

având în vedere misiunea EUSEC RD Congo, înființată în iunie 2005, în domeniul reformei din sectorul securității [Acțiunea comună 2005/355/PESC a Consiliului din 2 mai 2005 referitoare la Misiunea de consiliere și de asistență a Uniunii Europene în domeniul reformei din sectorul securității în Republica Democratică Congo (RDC)],

—

având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 23 august 2010 privind recentele violuri în masă comise împotriva civililor de către membrii grupurilor armate în partea de est a RDC,

—

având în vedere declarația președintelui Consiliului de Securitate al ONU din 19 octombrie 2012,

—

având în vedere declarația din 23 iunie 2011 a lui Margot Wallström, fost Reprezentant Special al Secretarului General al ONU pentru combaterea violenței sexuale în conflictele armate,

—

având în vedere Rezoluțiile anterioare al Parlamentului European referitoare la RDC, în special Rezoluția din 12 iunie 2012 referitoare la monitorizarea alegerilor din Republica Democratică Congo (RDC),

—

având în vedere declarația din 27 septembrie 2012 a Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy,

—

având în vedere declarațiile din 7 iunie, 12 iunie, 10 iulie și 23 noiembrie 2012 ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton,

—

având în vedere declarația din 22 februarie 2011 a comisarului european pentru dezvoltare, Andris Piebalgs, intitulată „RDC: un pas către sfârșitul impunității”

—

având în vedere declarația din 26 iunie 2012 a Kristalinei Georgieva, comisarul european pentru cooperare internațională, ajutor umanitar și reacția la situații de criză, privind înrăutățirea situației umanitare din RDC,

—

având în vedere Pactul privind securitatea, stabilitatea și dezvoltarea în regiunea Marilor Lacuri, adoptat de șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale ICGRL la Nairobi în decembrie 2006, care a intrat în vigoare în iunie 2008,

—

având în vedere declarațiile șefilor de stat și de guvern ai statelor membre ale ICGLR privind condițiile de securitate din estul RDC, în special declarația din 24 noiembrie 2012,

—

având în vedere Rezoluția privind situația din RDC a Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF) adoptată la al 14-lea Summit al țărilor francofone de la Kinshasa din 13 și 14 octombrie 2012,

—

având în vedere scrisoarea din 21 iunie 2012 adresată președintelui Consiliului de Securitate al ONU de președintele comitetului Consiliului de Securitate instituit prin Rezoluția 1533 (2004) privind RDC, prin care s-a transmis raportul intermediar al grupului de experți privind RDC și anexele la acesta și prin care s-a solicitat publicarea lor ca document al Consiliului (S/2012/348),

—

având în vedere rapoartele întocmite de organizațiile de apărare a drepturilor omului privind încălcările grave ale drepturilor omului din estul RDC,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la RDC și regiunea Marilor Lacuri, în special rezoluția sa din 22 noiembrie 2007,

A.

întrucât, din aprilie 2012, anumite elemente ale Forțelor Armate ale RDC (FARDC) au organizat o revoltă în estul țării, și anume în provincia Kivu de Nord, și întrucât această revoltă s-a transformat rapid într-o rebeliune armată sub numele de Mișcarea 23 Martie (M23), care cere aplicarea acordului de pace semnat la Goma la 23 martie 2009 de Guvernul RDC și grupul armat cunoscut sub numele de Congresul Național pentru Apărarea Poporului (CNDP);

B.

întrucât ciclul de război în RDC în ultimii ani, este legat în special de conflictul dintre grupurile armate rebele, M23, grupul Mai-Mai, Forțele Democratice de Eliberare din Rwanda (FDER) și rebelii Hutu din Rwanda, pe de o parte, și Forțele Armate ale RDC (FARDC), pe de altă parte;

C.

întrucât de aproape șapte luni mișcarea rebelă M23 ocupă o mare parte din provincia Kivu de Nord, întrucât ea și-a stabilit propria administrație și întrucât această parte a provinciei se află, așadar, complet în afara controlului statului RDC, generând o instabilitate și insecuritate permanente;

D.

având în vedere amenințările serioase la adresa păcii, securității, stabilității și dezvoltării economice și sociale, atât în RDC, cât și în întreaga regiune, pe care le prezintă această stare de război și prezența grupurilor armate ilegale din regiunea Marilor Lacuri; având în vedere încălcările grave ale drepturilor omului și criza umanitară care decurge din această situație;

E.

având în vedere raportul elaborat de experții ONU în iunie 2012 de evaluare a embargoului asupra armelor din RDC, și răspunsurile oferite de către autoritățile în cauză la afirmațiile cuprinse în raport;

F.

având în vedere eforturile depuse de statele membre ale Conferinței internaționale privind regiunea Marilor Lacuri (ICGLR), Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe (SADC), UE, UA și ONU pentru a găsi o soluție politică constructivă la conflictul din estul RDC și pentru a asigura respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a democrației și a statului de drept, precum și pentru a asigura bunăstarea și securitatea persoanelor afectate de acest conflict;

G.

întrucât statele membre ale ICGLR au instituit un mecanism comun de verificare pentru a monitoriza mișcările trupelor din estul RDC și au decis să desfășoare o forță internațională neutră;

H.

întrucât prin Rezoluția 2053 (2012) a Consiliului de Securitate al ONU, mandatul Misiunii ONU pentru stabilizare în RDC (MONUSCO) a fost prelungit până la 30 iunie 2013;

I.

întrucât în estul RDC s-au produs atrocități repetate, caracterizate de încălcarea drepturilor omului și crime de război, precum violuri în masă, inclusiv violarea femeilor și fetelor, tortura, uciderea populației civile și înrolarea generală de copii-soldați;

J.

întrucât violența sexuală și utilizarea mai extinsă a violului au consecințe majore, cum ar fi distrugerea fizică și psihologică a victimelor, și trebuie să fie considerate crime de război;

K.

întrucât neurmărirea în justiție a persoanelor responsabile de încălcarea drepturilor omului și de crime de război promovează un climat de impunitate și încurajează comiterea altor crime;

L.

întrucât, în urma comiterii faptelor penale menționate mai sus și a luptelor dintre FARDC și rebelii M23, peste 2,4 milioane de congolezi care locuiesc în zonele afectate de lupte au fost strămutați în interiorul țării, iar 420 000 s-au refugiat în țările vecine, și întrucât aceștia trăiesc în condiții inumane;

M.

întrucât Uniunea Europeană contribuie la restaurarea justiției și a sectoarelor de securitate (poliție și armată) și urmărește să le facă funcționale prin asistența sa financiară și tehnică și prin formarea personalului din cadrul misiunilor EUSEC RD și EUPOL RD;

N.

întrucât RDC, în special regiunile estice care, în plus, se află adesea sub controlul unor grupuri paramilitare armate, are resurse naturale abundente și întrucât exploatarea persistentă ilegală a acestor resurse contribuie la finanțarea și perpetuarea conflictului și este în continuare o sursă de insecuritate pentru regiune în ansamblu;

O.

întrucât printre factorii responsabili parțiali de instabilitatea din regiune se numără și șomajul în creștere, criza socială, criza alimentară, serviciile de bază necorespunzătoare, sărăcirea populației și degradarea mediului; întrucât aceste probleme necesită un plan și o strategie de dezvoltare cuprinzătoare;100

P.

întrucât conflictele care au precedat actuala situație încă au un impact reemergent asupra evenimentelor prezente; întrucât este necesar să se abordeze consecințele conflictelor, în special prin demilitarizarea, demobilizarea și reintegrarea foștilor combatanți, repatrierea refugiaților, reinstalarea persoanelor strămutate în interiorul propriei țări și punerea în aplicare a unor programe viabile de dezvoltare;

Q.

întrucât este imperativ să se ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt acestor conflicte, a dezarma și a desființa grupările armate și pentru a preveni orice conflict viitor, astfel încât să se consolideze pacea și democrația, să se promoveze stabilitatea și dezvoltarea în regiune pentru bunăstarea tuturor persoanelor din regiunea Marilor Lacuri și să se permită instituțiilor legitime ale RDC să își dedice energiile reconstrucției țării lor, care a fost distrusă de războaiele recurente;

1.

își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la deteriorarea situației generale în partea de est a RDC, care are grave consecințe politice, economice, sociale, umanitare și de securitate în RDC și în întreaga regiune;

2.

condamnă cu fermitate atacurile petrecute în ultimele luni ale mișcării M23 și ale tuturor celorlalte forțe negative din estul RDC; se opune oricărei intervenții externe în conflict și invită toate părțile vizate din regiune să contribuie cu bună-credință la soluționarea pașnică a acestuia; solicită, în plus, aplicarea imediată a planului de soluționare a crizei adoptat la Kampala la 24 noiembrie 2012 și salută în special eforturile diplomatice depuse de președintele Republicii Congo, Sassou Nguesso, în acest scop;

3.

salută eforturile statelor membre ale ICGRL, ale Uniunii Africane (UA) și ale ONU, precum și inițiativele lor care vizează o rezolvare politică a crizei care să fie durabilă și pașnică;

4.

invită guvernele RDC și țările vecine să ia măsurile necesare pentru a ajunge la o soluție structurală care să aducă o pace durabilă, securitate, stabilitate, dezvoltare economică și respectarea drepturilor omului în regiune prin cooperare, dialog permanent, restabilirea încrederii și reconciliere; își afirmă angajamentul de a coopera cu RDC și regiunea Marilor Lacuri în acest scop;

5.

condamnă toate actele de violență și toate încălcările drepturilor omului din estul RDC și din regiunea Marilor Lacuri și își exprimă solidaritatea cu populația din RDC afectată de război; invită toate forțele participante la conflictele din estul RDC să respecte drepturile omului și dreptul umanitar internațional, să înceteze toate atacurile asupra civililor, în special a femeilor și copiilor, și să asigure accesul și protecția agențiilor umanitare care vin în ajutorul populației civile în suferință;

6.

condamnă ferm actele de violență sexuală comise pe scară largă în RDC, în special violarea femeilor și fetelor, precum și recrutarea de copii-soldați; condamnă încercarea de a-l asasina pe dr. Mukwege și solicită o anchetă judiciară independentă care să facă lumină în privința acestui atac;

7.

consideră că este esențial să se realizeze o anchetă imparțială și aprofundată în toate cazurile trecute și prezente de încălcare a drepturilor omului; solicită, în special, ca persoanele care s-au făcut vinovate de încălcări ale drepturilor omului, de crime de război, de crime împotriva umanității, de violență sexuală împotriva femeilor și de recrutarea de copii-soldați să fie raportate, identificate, urmărite în justiție și pedepsite în conformitate cu dreptul penal național și internațional;

8.

invită toate statele din regiunea Marilor Lacuri ca, în cadrul procesului de îmbunătățire a statului de drept, să depună eforturi pentru a pune capăt impunității, care reprezintă singura modalitate de a asigura o pace de durată și de a respecta drepturile victimelor la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești imparțiale; solicită guvernelor din regiune și statelor europene să coopereze pe deplin cu CPI în acest scop și solicită executarea imediată a mandatelor internaționale de arestare;

9.

invită comunitatea internațională, în special UE, UA și ONU, să ia în continuare toate măsurile posibile pentru a oferi un ajutor mai coordonat și mai eficace populației din estul RDC și pentru a contribui la eforturile de reacție la dezastrul umanitar; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația și la numărul persoanelor strămutate în interiorul țării și al refugiaților care se află în țările învecinate și solicită intensificarea ajutorului umanitar acordat acestora;

10.

invită toate autoritățile din regiunea Marilor Lacuri să coopereze pentru a proteja populația și pentru a asigura accesul la sprijin umanitar, acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile, precum femeile și copiii; salută intenția ICGLR de a institui un fond de asistență umanitară pentru victimele catastrofelor;

11.

îndeamnă Guvernul RDC și comunitatea internațională să ofere tuturor persoanelor din estul RDC aflate în nevoie asistență medicală corespunzătoare, inclusiv sprijin posttraumatic și psihologic;

12.

consideră că accesul transparent la resursele naturale ale RDC și controlul asupra acestora, precum și redistribuirea echitabilă prin bugetul de stat a veniturilor generate de exploatarea acestor resurse sunt indispensabile pentru dezvoltarea durabilă a țării, în special în domeniul educației, al sănătății și al securității; prin urmare, invită Uniunea Africană și țările din regiunea Marilor Lacuri să ia măsuri suplimentare pentru a combate exploatarea ilicită a resurselor naturale și comerțul cu acestea și invită Uniunea Europeană și întreaga comunitate internațională să intensifice cooperarea cu RDC în acest domeniu;

13.

reafirmă dreptul inalienabil și imprescriptibil al RDC la respectarea suveranității și integrității sale teritoriale;

14.

solicită depunerea de eforturi atât la nivel național, cât și la nivel internațional, pentru a întări autoritatea statului și statul de drept în RDC, în special în domeniile guvernanței și securității, inclusiv în strânsă colaborare cu misiunea Uniunii Europene de asistență militară (EUSEC) și cu misiunea Uniunii de asistență polițienească (EUPOL), care ar trebui să fie prelungite cu scopul de a consolida pacea și securitatea, atât în țară, cât și în regiunea Marilor Lacuri;

15.

invită toate țările din regiune și toate organismele internaționale să coopereze activ cu autoritățile RDC pentru a desființa și a demobiliza toate grupurile armate și a impune o pace de durată în estul RDC;

16.

invită șefii de stat și de guvern din regiunea Marilor Lacuri să depună eforturi pentru aplicarea efectivă a instrumentelor regionale existente pentru pace și dezvoltare și invită toate statele semnatare ale Pactului privind securitatea, stabilitatea și dezvoltarea în regiunea Marilor Lacuri să îl pună în aplicare pe deplin, cu scopul de a crea și a consolida baza necesară pentru pacea și securitatea în regiune; invită ONU, UE și UA, precum și prietenii regiunii Marilor Lacuri să sprijine în mod ferm și activ eforturile de punere în aplicare a pactului;

17.

salută inițiativele deja luate de ICGLR în sprijinul eforturilor de instaurare a stabilității în RDC și subliniază importanța funcționării eficiente a mecanismului comun de verificare și a stabilirii și desfășurării efective a forței internaționale neutre avute în vedere; salută faptul că țările vizate colaborează în mod activ pentru a institui acest mecanism comun de verificare;

18.

îndeamnă să se ofere răspunsuri și să se ia măsuri ca urmare a afirmațiilor incluse în raportul Comitetului de sancțiuni al Consiliului de Securitate al ONU și în anexele la acesta;

19.

sprijină continuarea misiunii pentru stabilizare MONUSCO în RDC, solicitându-i, totodată, acesteia, în mod expres, să asigure o mai mare eficacitate a securității și siguranței civililor congolezi; recomandă promovarea și facilitarea elaborării de inițiative locale de pace de către MONUSCO și Guvernul RDC, în special în teritoriile unde există tensiuni etnice puternice, în vederea unei stabilizări permanente a situației;

20.

încurajează liderii RDC să ia toate inițiativele necesare pentru a consolida democrația și a asigura participarea la guvernarea țării a tuturor forțelor active din rândul populației congoleze, pe baza normelor constituționale și legale;

21.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei Uniunii Africane, Consiliului ACP-UE, Consiliului și Comisiei UE, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, Consiliului de Securitate al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Reprezentantului Special al ONU pentru combaterea violenței sexuale în conflictele armate, statelor membre ale Conferinței internaționale privind regiunea Marilor Lacuri și președinților, prim-miniștrilor și parlamentelor statelor membre vizate;

(a)

Statele care sunt în procesul de ratificare a Acordului de parteneriat.

(b)

Statele membre ale grupului ACP.

(i)

rapoarte prezentate de comisiile permanente. Acestea sunt limitate la trei pe sesiune. Lungimea propunerilor de rezoluție din rapoarte este stabilită în anexa II la prezentul Regulament de procedură;

(ii)

teme urgente propuse de o comisie permanentă sau prezentate de Birou. Temele urgente pot fi înscrise pe ordinea de zi numai cu titlu de excepție și se limitează la un număr de două teme pe sesiune. Celelalte propuneri de teme urgente se transmit comisiilor permanente competente;

(iii)

o temă principală pentru o dezbatere la nivel înalt.

—

promovarea procesului democratic prin dialog și consultare,

—

aspecte economice, financiare, comerciale și utilizarea Fondului European pentru Dezvoltare,

—

aspecte sociale și de mediu.

I.

COMISIA PENTRU AFACERI POLITICE

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

Această comisie asigură coordonarea lucrărilor misiunilor de informare și studiu, inclusiv ale misiunilor trimise pentru observarea alegerilor, în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul de procedură al Adunării.

II.

COMISIA PENTRU DEZVOLTARE ECONOMICĂ, FINANȚE ȘI COMERȚ

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

III.

COMISIA PENTRU AFACERI SOCIALE ȘI MEDIU

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

—

expunerii de motive, documentelor de lucru pregătitoare și rapoartelor misiunilor de informare și studiu: șase pagini;

—

propunerilor de rezoluție incluse în rapoarte și temelor urgente: patru pagini, inclusiv considerentele, dar fără referiri.

(a)

Pentru toate reuniunile organizate în locurile obișnuite de desfășurare a activității Parlamentului European:

(b)

Pentru toate reuniunile organizate în afara locurilor obișnuite de desfășurare a activității Parlamentului European: