INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

1.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 155/2

Rata de schimb a monedei euro (1)

31 mai 2013

2013/C 155/02

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,3006
JPY	yen japonez	130,47
DKK	coroana daneză	7,4557
GBP	lira sterlină	0,85365
SEK	coroana suedeză	8,5828
CHF	franc elvețian	1,2406
ISK	coroana islandeză
NOK	coroana norvegiană	7,6140
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	25,711
HUF	forint maghiar	296,11
LTL	litas lituanian	3,4528
LVL	lats leton	0,7018
PLN	zlot polonez	4,2792
RON	leu românesc nou	4,3843
TRY	lira turcească	2,4456
AUD	dolar australian	1,3540
CAD	dolar canadian	1,3434
HKD	dolar Hong Kong	10,0981
NZD	dolar neozeelandez	1,6265
SGD	dolar Singapore	1,6412
KRW	won sud-coreean	1 470,85
ZAR	rand sud-african	13,2174
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,9789
HRK	kuna croată	7,5500
IDR	rupia indoneziană	12 742,47
MYR	ringgit Malaiezia	4,0267
PHP	peso Filipine	55,031
RUB	rubla rusească	41,4400
THB	baht thailandez	39,480
BRL	real brazilian	2,7664
MXN	peso mexican	16,7688
INR	rupie indiană	73,4980

(1) Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

1.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 155/3

Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

2013/C 155/03

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2)

„ISTARSKI PRŠUT”

NR. CE: HR-PDO-0005-01041-04.10.2012

IGP ( ) DOP ( X )

1. Denumire

„Istarski pršut”

2. Statul membru sau țara terță

Republica Croația

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Tip de produs

Clasa 1.2.

Produse din carne (fierte, sărate, afumate etc.)

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Istarski pršut” este un produs din carne uscată, obținut din șuncă de porc (piciorul din spate), fără șorici și fără țesutul gras subcutanat, dar cu oase pelviene. Mai întâi, șuncile proaspete sunt saramurate cu sare marină și condimente, apoi sunt lăsate să se usuce la aer, nu prin afumare, trecând printr-un proces de maturare care durează, în total, cel puțin douăsprezece luni.

Durata maturării șuncii „Istarski pršut” se calculează începând din prima zi de saramurare. Procesul de producție durează cel puțin 12 luni în cazul șuncilor de până la 16 kg în stare proaspătă și cel puțin 15 luni în cazul șuncilor de peste 16 kg.

„Istarski pršut” are formă alungită deoarece conține și oasele pelviene. Partea inferioară a piciorului este desprinsă de la articulația tarsiană, iar șoriciul este, de asemenea, îndepărtat, cu excepția părții de sub articulația tarsiană (10-15 cm). Șunca are marginile corect rotunjite și suprafețe plane care sunt curate sau cu un strat subțire de mucegai, care influențează perioada mai lungă de păstrare a șuncii. Țesutul muscular examinat în secțiune prezintă o culoare uniformă roz spre roșie, fără nicio decolorare pronunțată, iar țesutul gras trebuie să fie alb. „Istarski pršut” are un miros caracteristic deosebit, de carne de porc matură și uscată și de plante aromatice. Are un gust tipic, complet și intens, conținutul de sare fiind moderat.

Când este gata pentru comercializare, produsul prezintă următoarele caracteristici fizice și chimice: conținut de apă sub 55 %, conținut de clorură de sodiu sub 8 % și activitate a apei (aw) sub 0,93.

La momentul comercializării, „Istarski pršut” trebuie să cântărească cel puțin 7 kg.

3.3. Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

„Istarski pršut” se obține din șuncă proaspătă de porc:

animale de rasă pură din rasele Landrace suedez, Landrace german și Marele alb, din animale domestice de reproducere;

încrucișări între două dintre aceste rase;

retroîncrucișarea între aceste rase;

încrucișarea între trei rase, respectiv între generația F1 (Landrace x Marele alb) x rasa Duroc.

Masa corporală medie a porcilor prezentați în grupuri la sacrificare trebuie să fie în jur de 180 kg ± 10 %, iar porcii trebuie să aibă cel puțin 9 luni. Șuncile proaspete sunt prelucrate în așa fel încât să rămână oasele pelviene (iliac, pubis și ischion), în vreme ce osul sacrum și vertebrele caudale sunt îndepărtate. Osul sacrum este îndepărtat prin tăierea articulației sacroiliace, iar partea inferioară a piciorului este tăiată la nivelul articulației tarsiene. Șoriciul și țesutul subcutanat sunt îndepărtate de șuncă până la 10-15 cm de încheietura tarsiană. Șunca proaspătă prelucrată trebuie să cântărească cel puțin 13 kg.

3.4. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

În faza de îngrășare, porcii utilizați pentru producția de „Istarski pršut” sunt hrăniți cu furaje combinate. Toate ingredientele furajelor combinate, cu excepția mineralelor, a vitaminelor și a altor aditivi, trebuie să provină din aria delimitată la punctul 4 pentru creșterea porcilor. Originea tuturor ingredientelor trebuie să poată fi urmărită de la locul producției și până la grajd și verificată de organismul de certificare autorizat.

În ultima etapă a fazei de îngrășare (peste 110 kg), este permisă înlocuirea porumbului cu orz în proporție de maximum 50 %. În afară de acest tip de hrană, pentru hrănirea porcilor pot fi folosite grâul sau tărâțele de grâu, trifoiul și lucerna proaspete, dovlecii, varza, sfecla furajeră, pulpa de sfeclă de zahăr, zerul și cartofii gătiți. Este interzisă utilizarea borhotului și a lăturilor pentru îngrășarea porcilor.

3.5. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Toate etapele producției de „Istarski pršut”, de la sărare și presare și până la uscarea și maturarea produsului finit, trebuie să se desfășoare în aria geografică specificată la punctul 4.

3.6. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

„Istarski pršut” poate fi comercializat într-o singură bucată (formă integrală, cu oase) sau sub forma unor ambalaje care pot conține șuncă dezosată, bucăți mai mari sau mai mici de șuncă uscată sau șuncă uscată feliată. Aceste tipuri de șuncă uscată trebuie ambalate sub vid sau în atmosferă modificată.

Procesul de dezosare a șuncii uscate, porționarea în bucăți sau felii și ambalarea în scopul vânzării trebuie să se desfășoare doar în aria de producție a șuncii „Istarski pršut”. Prin limitarea porționării și a ambalării șuncii uscate la aria de producție a acesteia, se simplifică foarte mult controlul asupra acestui proces, se facilitează trasabilitatea și se reduce la minimum posibilitatea de fraudare și de abuz prin intermediul etichetelor. De asemenea, efectuarea în aria de producție a felierii și a ambalării permite producătorilor să desfășoare ei înșiși aceste activități sau să le încredințeze unui personal cu experiență, care cunoaște bine procedurile legate de „Istarski pršut”, specificitățile și calitatea produsului, asigurându-se astfel menținerea calității produsului original chiar și după feliere și ambalare.

3.7. Norme specifice privind etichetarea

La încheierea etapei de maturare, sunt marcate toate șuncile uscate care îndeplinesc condițiile prevăzute de caietul de sarcini. Marcajul constă într-o marcă colectivă și în codul producătorului de „Istarski pršut”, identic cu numărul de control veterinar al unității de producție. Marca colectivă este următoarea:

Când se comercializează produsul întreg sau orice fel de unitate de vânzare ambalată (șuncă uscată întreagă, bucăți sau felii de șuncă uscată), pe lângă informațiile solicitate în legislație, pe eticheta produsului trebuie să figureze denumirea „Istarski pršut” și marca colectivă a produsului. Denumirea „Istarski pršut” trebuie să fie ușor lizibilă și indelebilă și trebuie să iasă în evidență mai clar, prin dimensiunile, tipul și culoarea caracterelor (tipografice), decât orice altă etichetă, inclusiv decât marca colectivă, numărul loturilor (seriei) de producție și decât mărcile, imaginile și mențiunile producătorului.

În afara denumirii de origine „Istarski pršut”, nu este permisă menționarea altor termeni, de exemplu a unor adjective precum: real, tradițional, produs manual, tipic, originar, de casă etc., sau a unor termeni care constituie toponime din peninsula Istria, indiferent de limba în care sunt pronunțate sau scrise.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria în care sunt produse materiile prime destinate utilizării pentru producția de „Istarski pršut” este limitată la următoarele cantoane din Republica Croația: Istarska, Primorsko-Goranska (doar partea continentală, fără insule), Karlovačka, Sisačko-Moslavačka, Zagrebačka, Bjelovarsko-Bilogorska, Koprivničko-Križevačka, Međimurska, Virovitičko-Podravska, Požeško-Slavonska, Brodsko-Posavska, Osječko-Baranjska și Vukovarsko-Srijemska. Denumirea de origine „Istarski pršut” a fost înregistrată pentru prima oară în 2002, aria de producție a materiei prime putând fi mai extinsă decât aria de producție a produsului finit.

Aria de producție a „Istarski pršut” este limitată la aria din interiorul granițelor administrative ale cantonului Istria, cu excepția insulelor care aparțin acestui canton, unde producția nu este permisă. Cantonul Istria cuprinde următoarele orașe și localități: Buje, Buzet, Labin, Novigrad, Pazin, Poreč, Pula, Rovinj, Umag, Vodnjan, Bale, Barban, Brtonigla, Cerovlje, Fažana, Funtana, Gračišće, Grožnjan, Kanfanar, Karojba, Kaštelir-Labinci, Kršan, Lanišće, Ližnjan, Lupoglav, Marčana, Medulin, Motovun, Oprtalj, Pićan, Raša, Sveta Nedjelja, Sveti Lovreč, Sveti Petar u Šumi, Svetvinčenat, Tar-Vabriga, Tinjan, Višnjan, Vižinada, Vrsar și Žminj.

5. Legătura cu aria geografică

5.1. Specificitatea ariei geografice

Cea mai semnificativă caracteristică a peninsulei Istria este clima mediteraneeană care se schimbă treptat dinspre coastă înspre interior și se transformă încet în climă continentală, sub influența aerului rece care vine dinspre munți și datorită apropierii de Alpi. Clima din Istria este caracterizată de vântul care bate frecvent iarna, în proporție de aproape 50 % dinspre nord și est. Această distribuție a vânturilor în anotimpul de iarnă este favorabilă producției de șuncă, operațiunile de sărare și uscare începând în această perioadă. Mai exact, condițiile naturale specifice prielnice pentru uscarea șuncii în perioada de iarnă se datorează vânturilor dinspre nord, nord-est și est. Un vânt deosebit de propice este Bura, un vânt puternic care bate dinspre nord-est, din direcția muntelui Učka, dinspre uscat înspre mare. Datorită influenței climei mediteraneene, caracterizate de temperaturi care nu coboară extrem de mult iarna, de aer uscat și de vânturi reci frecvente, condițiile naturale din Istria constituie mediul ideal pentru producția de „Istarski pršut”. Specificitatea climei permite șuncii „Istarski pršut” să fie uscată la aer, nu prin afumare. Acest factor influențează semnificativ calitatea și caracterul unic al „Istarski pršut”, în comparație cu alte șunci uscate.

Gustul celebru și distinctiv al șuncii „Istarski pršut” nu este doar rodul climei, ci și al experienței și priceperii generațiilor de fermieri din Istria. De fapt, una dintre cele mai importante activități economice ale fiecărei gospodării de fermier din Istria era creșterea și sacrificarea porcilor și producerea mai multor produse tradiționale din carne uscată de porc, între care șunca uscată se face remarcată prin calitate și importanță.

Conform tradiției, porcii erau crescuți timp de peste un an și hrăniți cu diversele tipuri de hrană care erau disponibile în cadrul fermei în diferitele perioade ale anului: trifoi și lucernă, dovleci, varză, sfeclă furajeră, zer, cartofi gătiți etc. Porcii erau sacrificați doar când erau foarte grei, când aveau cu mult peste 200 kg. Metoda de producție a șuncii uscate, care în trecut era ușor diferită de la sat la sat, a fost uniformizată deja în secolul al XIX-lea, mai ales în ceea ce privește modul în care producătorii pregăteau și foloseau saramura, modul în care presau șunca și durata desfășurării acestor operațiuni. Una dintre particularitățile metodei din Istria, formată cu mult timp în urmă, a fost alcătuirea saramurii uscate, făcută din sare și unul sau mai multe condimente (piper negru, usturoi, dafin, rozmarin). O altă particularitate este reprezentată de modul în care este separat piciorul din spate de jumătatea de carcasă și de modul în care se dă formă șuncii și se prelucrează șunca. De exemplu, modul tradițional și cât se poate de unic de prelucrare a șuncii s-a păstrat din vremurile în care gospodăriile rurale aveau nevoie să topească în untură cât mai mult țesut adipos posibil, conservând astfel grăsimea pentru a fi utilizată mai târziu. Prin urmare, potrivit rețetei tradiționale, în prima etapă a preparării șuncii, tot șoriciul și tot țesutul gras subcutanat sunt îndepărtate de șunca proaspătă, metodă rară și excepțională în comparație cu modul în care se produce șunca uscată în alte zone. O altă particularitate a procesului de modelare este că oasele șoldului nu sunt îndepărtate, astfel încât rămâne mai multă carne, iar șunca este mai mare.

Până de curând, majoritatea gospodăriilor din Istria produceau șuncă uscată, deci metoda tradițională de producție s-a putut păstra cu ușurință. Nu există nicio dovadă că vreun producător din Istria ar fi utilizat vreodată vreo metodă diferită de cea moștenită de la strămoșii săi. Arta producerii șuncii în Istria datează de câteva secole, timp în care metodele tradiționale de producție au fost îmbunătățite. Cea mai veche mărturie documentară găsită până în prezent, în care se menționează explicit șunca, datează din 1580, când în registrele în alfabet glagolitic ale localității Roč s-a înregistrat o comandă de șuncă uscată, printre alte alimente, pentru nunta prefectului [Dražen Vlahov: „Knjiga računa općine Roč (1566-1628)”, Državni arhiv u Pazinu (Arhiva de stat din Pazin), Pazin, 2009, pp. 102 și 103]. Tot la Roč, dar ceva mai târziu, în 1594, șunca uscată a fost comandată și oferită la prânz căpitanului din Rašpor (guvernatorul părții venețiene a nordului Istriei) și anturajului său, cu ocazia festivităților în onoarea sfintei Marina (ibid., pp. 110 și 111). O mărturie din 1612 afirmă că „patru sute de Uskoks au traversat Učka … Soldații au furat o mulțime de vite, mari cantități de brânză, șuncă uscată, vin și alte alimente” (Miroslav Bertoša: „Istra: doba Venecije”, Zavičajna naklada Žakan Juri, Pula, 1995, p. 318). Într-un document din 1810 se afirmă că cea mai scumpă dintre toate cărnurile era carnea de porc uscată – șuncă și bacon (Nevio Šettó: Napoleon u Istri, IKK Grozd, Pula, 1989, pp. 54, 100, 112, 116, 139, 141).

5.2. Specificitatea produsului

Aspectele care caracterizează „Istarski pršut” și care disting în mod semnificativ acest produs de alte șunci uscate sunt rodul patrimoniului cultural al comunităților rurale din Istria și, în general, al potențialului natural al peninsulei Istria în ceea ce privește producția și prelucrarea produselor agricole și alimentare. Specificitatea „Istarski pršut” se datorează în primul rând unui număr de trei factori: materia primă, tehnica de producție bazată pe tradiție și proprietățile organoleptice ale produsului finit.

Specificitățile materiei prime sunt rezultatul încrucișării controlate a anumitor genotipuri de porci, aceștia fiind hrăniți în conformitate cu anumite cerințe speciale pe perioade îndelungate de îngrășare, pentru a ajunge la o masă corporală de 180 kg. La sacrificare este nevoie de porci grei, pentru a se obține șunci proaspete cu greutăți considerabile, acestea fiind necesare având în vedere pierderea unor cantități de apă semnificative pe parcursul etapelor de uscare și maturare.

Tehnica tradițională impune prelucrarea șuncii în așa fel încât oasele pelviene să rămână atașate (osul iliac, osul pubis și osul ischion), o procedură care nu este cea standard pentru producția de șuncă uscată în alte regiuni. În mod specific, după prelucrarea și rotunjirea șuncii, capul femurului (caput femoris – capătul femurului) este ascuns, în vreme ce în cazul altor tipuri de șuncă uscată acesta poate fi văzut în interior, în partea medială, și este una dintre principalele caracteristici vizuale ale acestor produse. În cazul șuncii „Istarski pršut”, capul femurului este ascuns deoarece se află în osul pelvian (acetabulum).

O tehnică cât se poate de neobișnuită utilizată la prelucrarea șuncii este, de asemenea, înlăturarea șoriciului și a țesutului gras subcutanat de pe întreaga suprafață, adică până la carne. Șuncile prelucrate sunt saramurate uscat cu sare marină la care se adaugă piper, usturoi, dafin și rozmarin. Adăugarea atât de multor condimente în timpul sărării este o altă caracteristică distinctivă a producției de „Istarski pršut”. Lipsa șoriciului și a țesutului gras nu determină doar o uscare ușor mai accentuată decât cea a altor șunci, ci și apariția unei alte caracteristici distinctive: creșterea mucegaiurilor pe suprafețele exterioare ale șuncii. Prezența mucegaiurilor de suprafață pe parcursul etapelor de uscare și maturare reprezintă încă o trăsătură externă deosebită a șuncii „Istarski pršut”.

Proprietățile organoleptice specifice ale șuncii „Istarski pršut” sunt evidente în primul rând grație aspectului exterior al produsului, având în vedere lipsa șoriciului și a țesutului subcutanat gras, prezența oaselor pelviene, care dau șuncii o formă alungită neobișnuită, precum și prezența pe suprafața șuncii a unor colonii mai mari sau mai mici de mucegai.

Produsul finit se caracterizează printr-un gust deosebit, ușor sau moderat sărat, o culoare roz-roșie uniformă și consistența plăcută a țesutului muscular. Produsul nu conține aditivi, fiind obținut prin metode tradiționale.

5.3. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Legătura cauzală dintre „Istarski pršut” și peninsula Istria poate fi atribuită existenței unor condiții favorabile pentru obținerea de produse din carne uscată. Condițiile naturale din Istria sunt influențate de clima mediteraneeană, astfel încât nu se înregistrează temperaturi deosebit de scăzute iarna, iar aerul este răcoros și uscat datorită vânturilor frecvente. Valorile medii ale temperaturii și ale umidității relative din perioada decembrie-martie facilitează în mod optim uscarea naturală a cărnii. Temperatura scăzută de la început și reducerea treptată a umidității relative permit desfășurarea în bune condiții a procesului de uscare a șuncii. Datorită acestui lucru și pentru ca produsul să poată beneficia în mod semnificativ de condițiile naturale, faza de sărare a șuncilor (faza inițială a procesului de producție) se poate desfășura doar în perioada 15 octombrie-20 martie. Caracterul sezonier al producției, datorat limitei de timp impuse pentru prima fază a producției, constituie unul dintre pilonii principali ai metodei tradiționale de producție.

Odată cu sosirea primăverii și a zilelor mai calde, șuncile sunt mutate pentru maturare în pivnițe sau în alte spații similare, unde nu există fluctuații majore ale temperaturii și umidității. Aceste condiții creează un mediu ideal pentru obținerea tradiționalei șunci „Istarski pršut”, care este uscată doar la aer, nu prin afumare, fapt care influențează în mod semnificativ calitatea și caracterul unic al acestui produs în comparație cu alte șunci uscate.

Trăsăturile ce caracterizează „Istarski pršut” și care disting în mod semnificativ acest produs în raport cu alte șunci uscate sunt nu doar rezultatul condițiilor climatice, ci și rodul patrimoniului cultural al comunităților rurale din Istria, al experienței și priceperii multor generații de fermieri din Istria. Acești fermieri produceau șunci uscate obținute doar de la porci foarte grei (de peste 180 kg), care erau hrăniți cu trifoi, lucernă, dovleci, varză, sfeclă furajeră, zer, cartofi fierți etc. Deși în procesul modern de îngrășare nu se mai utilizează hrana menționată, se permite utilizarea acestei hrane în ultima etapă a îngrășării, pentru a se păstra caracteristicile tradiționale ale îngrășării și pentru a se obține o carne de calitate specială.

Metoda de prelucrare a șuncii pentru obținerea „Istarski pršut” s-a păstrat din vremurile în care gospodăriile rurale aveau nevoie să topească în untură cât mai mult țesut adipos posibil, conservând astfel grăsimea pentru a fi utilizată mai târziu. Prin urmare, potrivit rețetelor tradiționale, în prima etapă a preparării șuncii „Istarski pršut”, șoriciul și țesutul gras subcutanat sunt înlăturate până la nivelul cărnii, ceea ce este o raritate, aproape o excepție, în raport cu metodele de producție din alte regiuni, în care șunca este uscată, de regulă, cu șorici. O altă caracteristică ce diferențiază „Istarski pršut” de alte șunci este legată de tehnica tradițională de producție, care impune prelucrarea șuncii în așa fel încât oasele pelviene să rămână atașate. Prin urmare, datorită prelucrării șuncii prin metode deosebite, „Istarski pršut” este întotdeauna puțin mai mare și mai grea decât șuncile uscate produse în alte regiuni, deși acestea din urmă au șorici și țesut gras subcutanat.

Uscarea șuncii fără șorici și fără țesut gras subcutanat, care expune direct la aer întreaga suprafață a țesutului muscular și determină acoperirea suprafeței cu mucegai în etapa de maturare, are drept rezultat un proces de maturare ușor diferit și, ulterior, proprietățile organoleptice deosebite ale șuncii „Istarski pršut”.

Specificitatea aromei și a gustului șuncii „Istarski pršut” este influențată de diversele condimente adăugate în saramura uscată. Influența condimentelor asupra aromei șuncii „Istarski pršut” este foarte importantă, deoarece – spre deosebire de alte tipuri de șuncă uscată – întreaga suprafață a șuncii este în contact cu condimentele, deci gustul lor poate pătrunde mai ușor și mai adânc în toate părțile șuncii.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (3)]

Pagina de internet a Ministerului Agriculturii al Republicii Croația (Autoritatea națională):

http://www.mps.hr/UserDocsImages/Specifikacija%20proizvoda.pdf

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2) JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3) A se vedea nota de subsol nr. 2.

1.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 155/9

2013/C 155/04

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2)

„VALAŠSKÝ FRGÁL”

NR. CE: CZ-PGI-0005-0805-04.04.2010

IGP ( X ) DOP ( )

1. Denumire

„Valašský frgál”

2. Statul membru sau țara terță

Republica Cehă

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Tip de produs

Clasa 2.4.

Produse de panificație, produse de patiserie, produse de cofetărie, biscuiți

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Tartă cu formă rotundă și cu un diametru de 30-32 de centimetri. Cunoscută în limbaj curent și sub denumirea de „vdolek”, „pecák” sau „lopaťák”, aceasta este formată dintr-un aluat fin dospit, la care s-a folosit drojdie, și o umplutură.

După coacere, tarta are culoare aurie, iar culoarea umpluturii depinde de produsele utilizate; pe deasupra există un strat de aluat crocant, fărâmițat, deschis la culoare, care poate fi presărat cu sfărâmături de turtă dulce sau cu scorțișoară măcinată, ori stropit cu unt topit și pudrat cu zahăr.

Tipuri de umplutură: pere, brânză de vaci, semințe de mac, magiun (povidla), fructe (prune, mere, afine, caise), nuci, varză (varză proaspătă sau varză acră), morcovi și gulii. Umplutura reprezintă aproximativ 42-48 % din întregul produs.

Tarta este așezată pe un suport din carton, de formă circulară, și cel mai frecvent ambalată cu ajutorul unui film alimentar termocontractabil sau a altui tip de ambalaj alimentar utilizat pe piață. De asemenea, poate fi ambalată într-o cutie de carton, plastic sau lemn, sau o hârtie rezistentă la grăsimi.

Tipuri de ambalaje: tarte întregi: 600-700 g; jumătăți de tartă: 300-350 g; sferturi de tartă: 150-175 g.

Tartele pot fi vândute neambalate la sediul laboratoarelor în care sunt produse.

„Valašský frgál” poate fi, de asemenea, comercializată congelată. Procesul de congelare nu modifică proprietățile produsului. Tartele sunt puse în congelator, deja ambalate. Produsul congelat poate fi depozitat la o temperatură mai mică sau egală cu – 18 °C, pe o perioadă de nouă luni. Se recomandă să fie consumat în termen de 24 de ore de la momentul în care a fost decongelat. Informațiile necesare privind termenul de valabilitate și condițiile de conservare sunt menționate pe ambalaj.

3.3. Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

Pentru fabricarea aluatului sunt utilizate următoarele materii prime: făină de grâu cu granulație medie sau un amestec de trei tipuri de făină (fină, cu granulație medie și cu granulație mare), zahăr obținut din sfecla de zahăr sau îndulcitor, grăsimi vegetale sau uleiuri vegetale sau untură de porc sau unt, gălbenușuri de ou proaspete și pasteurizate, lapte praf sau lapte proaspăt sau apă potabilă, sucuri de fructe (lămâi, mere, pere), drojdie de panificație și sare; în prezent este permisă adăugarea unui aditiv în aluat pentru a menține prospețimea acestuia.

Făina reprezintă principalul ingredient, iar celelalte ingrediente trebuie să respecte următoarele proporții raportat la greutatea tartei: grăsimi (grăsimi vegetale sau ulei sau untură de porc sau unt) – cel puțin 20 %; zahăr sau îndulcitor (fructoză) – cel puțin 10 % (dacă se folosește un alt îndulcitor, cantitatea acestuia depinde de puterea lui de îndulcire); gălbenușuri de ou – cel puțin 5 %. Cantitatea de suc de fructe, drojdie, sare și alte materii prime aromatice depinde de rețeta utilizată de diferiții producători.

Umplutura „Valašský frgál” trebuie să reprezinte aproximativ 42-48 % din greutatea totală înainte de coacere.

Pentru realizarea umpluturii sunt utilizate materiile prime menționate mai jos.

Umplutura cu pere: magiun de pere (povidla) fabricat din pere uscate, magiun de prune (povidla) sau magiun de fructe, mere uscate, turtă dulce dată prin răzătoare, aromă pe bază de etil oxihidrat (denumită în continuare „aromă”), anason în formă de stea măcinat, zahăr vanilat, apă potabilă.

Umplutura cu brânză de vaci: brânză de vaci, zahăr din sfeclă de zahăr sau îndulcitori, gălbenușuri de ou pasteurizate sau proaspete, apă potabilă, stafide, zahăr vanilat sau cremă de ouă cu vanilie, suc de fructe (opțional), ulei vegetal, aromă, nucșoară măcinată, stabilizator pentru brânza de vaci, fructe de pădure.

Umplutura cu semințe de mac: semințe de mac măcinate, zahăr din sfeclă de zahăr sau îndulcitori, lapte praf sau lapte proaspăt, apă potabilă, grăsimi vegetale, făină fină de grâu, zahăr vanilat, stafide, pesmet, scorțișoară măcinată, aromă.

Umplutura cu magiun (povidla): magiun de prune (povidla), zahăr vanilat sau îndulcitori, apă potabilă, aromă.

Umplutura cu mere: mere rase sau compot de mere, zahăr din sfeclă de zahăr sau îndulcitori, zahăr vanilat, scorțișoară măcinată, nuci/alune măcinate, stafide, apă potabilă.

Umplutura cu afine: afine proaspete, din compot sau congelate, gem de afine.

Umplutura cu caise: caise proaspete, din compot sau congelate, gem de caise.

Umplutura cu prune: prune proaspete, din compot sau congelate, magiun de prune (povidla), semințe de mac măcinate, zahăr sau îndulcitori.

Umplutura cu nuci/alune: nuci/alune măcinate (nuci, alune sau un amestec), zahăr din sfeclă de zahăr sau îndulcitori, făină fină de grâu, lapte, unt sau grăsime vegetală sau ulei vegetal, pesmet, gem de caise, apă potabilă, stafide, zahăr vanilat, aromă.

Umplutura cu varză: varză proaspătă tocată sau varză acră spălată cu apă, zahăr din sfeclă de zahăr sau îndulcitori, unt sau grăsime vegetală sau ulei vegetal, făină fină de grâu, apă potabilă, piper negru măcinat, sare.

Umplutura cu morcov: morcovi proaspeți, zahăr din sfeclă de zahăr sau îndulcitori, zahăr vanilat, semințe de mac, unt, grăsime vegetală, ulei vegetal, făină fină de grâu, apă potabilă, scorțișoară măcinată, sare.

Umplutura cu gulii: gulii proaspete, zahăr din sfeclă de zahăr sau îndulcitori, unt sau grăsime vegetală sau ulei vegetal, făină fină de grâu, suc de lămâie sau suc de mere, apă potabilă, piper negru măcinat, pătrunjel proaspăt sau uscat, sare.

3.4. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

—

3.5. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Toate etapele, de la fabricarea aluatului (din cauza metodei folosite: dat fiind că aluatul conține drojdie, nu pot exista întârzieri între diferitele etape ale producției) și adăugarea umpluturii până la coacerea tartei și ambalarea ulterioară a acesteia, trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată, pentru a menține calitatea produsului și a respecta normele de igienă. Umplutura nu trebuie neapărat să fie produsă în aria geografică delimitată.

3.6. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

Felierea și ambalarea produsului se efectuează la sediul producătorului, dată fiind natura produsului, care trebuie să fie consumat rapid, precum și în scopul menținerii calității acestuia. În cazul în care produsul finit ar fi transportat neambalat, ar fi afectată calitatea acestuia, din cauza ruperii sau îndoirii produsului, sau a încălcării normelor de igienă. În plus, este necesar să se aplice pe ambalajul produsului o etichetă cu detalii despre producător, compoziția produsului și cu toate celelalte mențiuni obligatorii care garantează că provine din aria delimitată și care sunt folosite ca bază pentru un eventual control.

3.7. Norme specifice privind etichetarea

Producătorii de „Valašský frgál” trebuie să indice în mod clar denumirea „Valašský frgál” pe ambalajul produsului. De asemenea, pe ambalaj apare, în mod vizibil, logoul indicației geografice protejate, care are ca scop informarea consumatorilor și care permite verificarea produsului de către organismele de inspecție și trasabilitatea produsului. În cazul în care produsul este vândut neambalat, la punctul de vânzare trebuie să se indice în mod clar că produsul este „Valašský frgál”.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice

Valašsko (Vlahia moravă), care este o regiune geografică în partea de sud-est a Republicii Cehe. Aceasta este formată din următoarele comune (de la est la vest): Velké Karlovice, Horní Bečva, Čeladná, Kunčice pod Ondřejníkem, Kozlovice, Měrkovice, Tichá, Vlčovice, Kopřivnice, Štramberk, Lichnov, Veřovice, Mořkov, Hodslavice, Straník, Kojetín, Loučka, Bernartice, Hůrka, Starojická Lhota, Vysoká, Hustopeče, Milotice, Špičky, Skalička, Horní Tešice, Rouské, Všechovice, Provodovice, Komárno, Podhradní Lhota, Rajnochovice, Držková, Rusava, Lukoveček, Fryšták, Mladcová, Zlín-Prštné, Zlín-Jaroslavice, Březnice, Želechovice, Lípa, Zádveřice, Vizovice, Slopné, Haluzice, Vlachovice, Vrbětice, Popov, Jestřábí, Štítná nad Vláří, Bylnice, Brumov, Nedašov, Nedašova Lhota, Študlov, Střelná, Francova Lhota, Valašská Senice, Hovězí, Halenkov și Nový Hrozenkov.

5. Legătura cu aria geografică

5.1. Specificitatea ariei geografice

În trecut, metoda cea mai tradițională utilizată de locuitorii regiunii Valašsko pentru păstrarea fructelor consta în uscarea acestora. În restul anului, fructele uscate aveau o gamă largă de utilizări culinare. Exemplul cel mai tipic în acest sens a fost utilizarea perelor uscate pentru prepararea magiunului de pere (povidla). Utilizarea unui singur fel de umplutură pentru o tartă „frgál” este tipică, de asemenea, pentru Valašsko. Așa cum arată și sursele istorice, conform tradiției, o tartă „frgál” nu are decât un tip de umplutură.

5.2. Specificitatea produsului

„Valašský frgál” se distinge de alte produse de patiserie în special datorită următoarelor caracteristici:

—

metoda de fabricare a aluatului, precum și componența acestuia: mai întâi se amestecă și se bat ingredientele lichide, până când formează o pastă omogenă. Sunt adăugate apoi grăsimile, care au fost aduse în prealabil în stare lichidă, și compoziția astfel obținută se bate din nou, pentru a obține o pastă omogenă. Abia ulterior se adaugă drojdia, și apoi se încorporează treptat făina, pentru a forma un aluat omogen care trebuie să fie frământat până când apar bule de aer (aluatul conține mult aer) și până când acesta nu se mai lipește;

—

se întinde aluatul astfel încât să se obțină o formă rotundă, cu ajutorul unui rulou care se ține cu o singură mână și care provine, de asemenea, din Valašsko. Deși aluatul este subțire, datorită întinderii sale uniforme de la centru către margini, acesta este dens, iar după coacere este moale și are o textură fină;

—	utilizarea unor umpluturi tipice, în special a celor din fructe uscate (pere);

—

o tartă „Valašský frgál” are întotdeauna numai un tip de umplutură (nu se combină niciodată umpluturile). Umplutura reprezintă o proporție semnificativă din tartă: aproximativ 42-48 % din greutate înainte de coacere. Pe deasupra umpluturii se presără cu generozitate un strat de aluat crocant, fărâmițat; se poate presăra cu sfărâmături de turtă dulce sau cu scorțișoară măcinată. După coacere, poate fi presărată cu zahăr și stropită cu unt topit.

5.3. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Această cerere se bazează atât pe specificitatea produsului, cât și pe reputația acestuia în Valašsko și în afara acestei regiuni. Primele mențiuni despre tarte de dimensiuni mari, numite „vdolek” sau „frgál”, se găsesc într-o cronică ce datează din 1826, intitulată Bromatologia moravo-rustica, scrisă de J.H.A. Gallaš. Aceasta conține detalii despre tartele preparate din făină de grâu sau de secară, având o umplutură din brânză de vaci sau magiun de fructe (povidla) sau pere uscate fierte și pasate, aceasta fiind umplutura tipică pentru regiune, care se prepară doar în regiunea Valašsko.

„Valašský frgál” se prepară conform rețetelor tradiționale din aria delimitată, găsite în documente care datează din 1826. Tradiția populară a preparării acestei tarte este legată în principal de ocazii festive, cum ar fi nunțile, botezurile, Crăciunul, Paștele și încheierea recoltatului în Valašsko. Familiile sărace mâncau acest produs numai de Crăciun. În familiile mai bogate, această tartă se mânca și duminica. Dimensiunea tartei (30-32 cm în diametru) se datorează faptului că, pentru a pune tarta în cuptor, se utiliza întreaga suprafață a lopeții brutarului. Aceste tarte au fost realizate în principal din materii provenite din gospodărie, în special fructe uscate, brânză de vaci, făină măcinată în gospodărie, unt, untură de porc, ulei din semințe de in, ouă și lapte.

Cel mai renumit tip de „Valašský frgál” este cea cu pere, umplutura ei fiind obținută din pere uscate. În mod tradițional, exista un păr lângă fiecare casă din Valašsko. Cel mai frecvent soi de pere se numea ovesňanka; acesta avea fructe mici, dar suculente și cu pulpa foarte dulce. Alte soiuri de pere, în special cele care se coc în lunile de toamnă, se pretau, asemenea, la conservare prin uscare. Acestea trebuiau întotdeauna să fie lăsate să se coacă până la apariția primelor înghețuri. Apoi perele întregi se deshidratau lent într-o cameră de uscare a fructelor, încălzită prin arderea lemnelor, de preferință a lemnelor provenind din pomi fructiferi. Era foarte important ca fructele să se usuce bine; ulterior, acestea se păstrau în saci atârnați în podul casei. Rețetele pentru prepararea magiunului (povidla) din pere uscate și a acestor tarte mari cu astfel de umplutură sau cu alte tipuri de umpluturi au fost transmise din generație în generație timp de mai multe secole.

În secolul al XIX-lea, reputația acestor tarte ajunsese până în capitala țării, Praga. La sfârșitul secolului al XIX-lea, când a avut loc expoziția națională în cartierul Holešovice din Praga, acestea au fost aduse din Valašsko împreună cu multe alte produse și au fost foarte apreciate. „Valašský frgál” și-a menținut reputația până în prezent (multe informații pot fi găsite pe internet, în presa regională și națională și în ghidurile turistice) și a câștigat o serie de premii la expoziții și târguri (Zlatá Salima 2006 și 2008, Perla Zlínska 2006, 2007 și 2008, Trendy 2006, HIT 2006 Moderní obchod, Značka kvality KLASA în 2007).

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (3)]

Textul consolidat al caietului de sarcini este disponibil la următoarea adresă de internet:

http://isdv.upv.cz/portal/pls/portal/portlets.ops.det?popk=1322&plang=cs

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2) JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3) A se vedea nota de subsol nr. 2.

1.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 155/13

Publicarea unei cereri de înregistrare în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

2013/C 155/05

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2)

„FOCACCIA DI RECCO COL FORMAGGIO”

NR. CE: IT-PGI-0005-0944-31.01.2012

IGP ( X ) DOP ( )

1. Denumire

„Focaccia di Recco col formaggio”

2. Statul membru sau țara terță

Italia

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Tip de produs

Clasa 2.4.

Produse de panificație, produse de patiserie, produse de cofetărie, biscuiți

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Focaccia di Recco col formaggio” este un produs obținut prin coacerea în cuptor a unui aluat pe bază de făină de grâu comun, ulei extravirgin de măsline, apă și sare, umplut cu brânză cu pastă moale.

La momentul comercializării, „Focaccia di Recco col formaggio” prezintă următoarele caracteristici:

formă: rotundă, pătrată sau dreptunghiulară;

dimensiuni:

—	forma rotundă: diametru minim de 25 cm;

—	forma pătrată: latura cuprinsă între 25 și 120 cm;

—	forma dreptunghiulară: latura mare de maximum 120 cm; latura mică de minimum 25 cm;

—	înălțime: sub 1 cm, măsurată la margini;

aspect:

—	suprafață: neregulată, cu bule;

—	partea superioară: culoarea aurie, cu zone sau fâșii de culoare maro-închis;

—	partea inferioară: culoare galben-chihlimbar, nu albă;

—	umplutura: brânză topită cu consistență cremoasă;

—	consistență la atingere: friabilă în partea superioară și moale în interior.

În gură, produsul este aromat și are consistență crocantă, aluatul este ușor sărat, mirosul fiind de pâine proaspăt coaptă, cu aromă de lapte și brânză proaspătă. Brânza este dulce, ușor și plăcut acidulată.

3.3. Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

Metoda de obținere a produsului „Focaccia di Recco col formaggio” prevede utilizarea următoarelor ingrediente:

—	făină de grâu comun de tip „00”, cu următoarele caracteristici: W: >300; P/L: minimum 0,50 sau, ca alternativă, făină Manitoba de tip „00”;

—	apă plată;

—	ulei de măsline extravirgin;

—	sare fină;

—	brânză proaspătă cu pastă moale.

Brânza utilizată pentru producția de „Focaccia di Recco col formaggio” este obținută prin prelucrarea laptelui de vacă proaspăt pasteurizat.

Nu există limitări geografice în ceea ce privește locul în care este prelucrat laptele.

Brânza utilizată pentru umplerea aluatului de „Focaccia di Recco col formaggio” trebuie să fie de consistență cremoasă, fără smântână adăugată și potrivită pentru a suporta stresul termic generat de condițiile de coacere fără a se întinde, fără a crea bule și fără a lăsa zer.

Brânza utilizată pentru prepararea „Focaccia di Recco col formaggio” trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

Caracteristică	Parametru
Formă	Paralelipipedică, rotunjită la margini
Dimensiuni	Bază cu laturi de 15-20 cm, respectiv 8-10 cm, cu margine exterioară (în înălțime) dreaptă, cu fețe plane de 4-5 cm
Greutate	Între 0,7 și 2 kg
Caracteristicile pastei	Moale, delicată, compactă, lăptoasă, cu structură omogenă, fără găurele
Culoare	Albă, cu nuanțe care o fac să pară lucioasă
Umiditate în produsul ca atare	57-60 %
Proteine în produsul ca atare	13-15 %
Grăsime în produsul ca atare	21-24 %
Grăsime în substanța uscată	48-60 %

3.4. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

—

3.5. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Toate etapele producției de „Focaccia di Recco col formaggio”, de la prepararea și prelucrarea aluatului la umplere și coacere, trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată la punctul 4.

3.6. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

Produsul „Focaccia di Recco col formaggio” poate fi comercializat întreg sau porționat.

Sunt interzise tratamentele de precoacere, congelare, congelare rapidă sau alte tehnici de conservare.

3.7. Norme specifice privind etichetarea

Identificarea produsului se face cu ajutorul aplicării unei etichete din ostie de amidon pe foaia de deasupra. Pe etichetă figurează denumirea produsului, „Focaccia di Recco col formaggio”, de utilizat întotdeauna împreună cu mențiunea „Indicazione Geografica Protetta”, în formă extinsă sau ca acronim.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria de producție a „Focaccia di Recco col formaggio” este constituită din întregul teritoriu al comunei Recco și din teritoriile comunelor învecinate Avegno, Sori și Camogli.

5. Legătura cu aria geografică

5.1. Specificitatea ariei geografice

Comunele cuprinse în aria de producție a „Focaccia di Recco col formaggio” fac parte din zona numită de istoricii locali „la valle di Recco” (valea torentului Recco), o zonă care este delimitată la est de muntele Portofino, în comuna Camogli, și la vest de orășelul Sori, și care cuprinde comuna Recco și, la nord, comuna Avegno.

În această zonă au migrat artizanii brutari din Recco, care din anii ’60 și ’70 au început să prepare „Focaccia di Recco col formaggio”, respectând tradiția din Recco.

Tradiția necesită multă măiestrie din partea artizanilor în ceea ce privește prelucrarea aluatului. Acesta este mai întâi tras și apoi prelucrat manual până la obținerea a două foi foarte subțiri, integre și aproape transparente. Modul deosebit de prelucrare a aluatului până la obținerea a două foi subțiri poate fi întâlnit doar pe acest teritoriu.

5.2. Specificitatea produsului

„Focaccia di Recco col formaggio” este formată din două foi foarte subțiri umplute cu brânză. Prin aspect, se distinge ușor de produsele din aceeași categorie tipice pentru tradiția italiană și pentru cea a regiunii Liguria, deoarece este extrem de subțire și este umplută cu un strat de brânză topită. O altă particularitate care caracterizează „Focaccia di Recco col formaggio” este brânza, dulce, ușor și plăcut acidulată, cu consistență cremoasă.

5.3. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Reputația „Focaccia di Recco col formaggio” este dovedită de prezența unor manifestări istorice dedicate de mai mulți ani produsului, precum și de importantele recenzii publicate în reviste și ghiduri gastronomice italiene și străine, în care descrierea acestui produs este însoțită de referiri la foile subțiri și la brânza gustoasă.

Printre manifestările mai importante se numără „Festa della focaccia”, care, organizată din 1955 în ultima săptămână din mai, constituie cea mai importantă ocazie pentru a celebra și a degusta „Focaccia di Recco col formaggio”.

Reputația produsului „Focaccia di Recco col formaggio” a crescut exponențial grație prezenței în cadrul unor evenimente naționale importante, precum Salone del Gusto di Torino, Cheese a Brà, Artigiano in Fiera a Milano, Salone Nautico di Genova.

De la începutul anilor ’60, când Italia a cunoscut un boom economic și a crescut fluxul turistic pe acest teritoriu, notorietatea „Focaccia di Recco col formaggio” și cererea pentru acest produs au crescut treptat, fapt demonstrat de numeroasele articole referitoare la acest produs în cotidienele și revistele acelor vremuri. În 1967, produsul este semnalat și gurmanzilor americani în cotidianul american „Daily American”, în care produsul este definit ca fiind „quite divine”.

Primele ghiduri gastronomice italiene sunt încă un exemplu care ilustrează că produsul a devenit tipic și consacrat (Guide Veronelli all’Italia piacevole, editura Garzanti, Milano, 1968 și Guida gastronomica d’Italia, editura TCI, Milano, 1969).

De atunci și până în zilele noastre, ca o specialitate locală autentică „Focaccia di Recco col formaggio” este menționată practic în toate cărțile de gastronomie regională sau locală, în toate ghidurile enogastronomice și în numeroase reviste dedicate sectorului.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (3)]

Administrația actuală a lansat procedura națională de opoziție, publicând propunerea de recunoaștere a IGP „Focaccia di Recco col formaggio” în Gazzetta ufficiale della Repubblica italiana nr. 181 din 5 august 2011.

Textul consolidat al caietului de sarcini este disponibil la adresa:

http://www.politicheagricole.it/flex/cm/pages/ServeBLOB.php/L/IT/IDPagina/3335

accesând direct pagina principală a site-ului internet al Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere (http://www.politicheagricole.it), făcând clic pe „Qualità e sicurezza” (în partea superioară dreaptă a ecranului) și apoi pe „Disciplinari di produzione all’esame dell’UE”.

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2) JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3) A se vedea nota de subsol nr. 2.

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2013.155.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 155

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 56 1 iunie 2013

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Consiliu
2013/C 155/01	Aviz în atenția persoanelor și entităților cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute în Decizia 2013/255/PESC a Consiliului și în Regulamentul (UE) nr. 36/2012 al Consiliului privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria	1

	Comisia Europeană
2013/C 155/02	Rata de schimb a monedei euro	2

	V Anunțuri
	ALTE ACTE
	Comisia Europeană
2013/C 155/03	Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	3

2013/C 155/04	Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	9

2013/C 155/05	Publicarea unei cereri de înregistrare în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	13