(2013/C 147/01)

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

JO C 141, 18.5.2013

Publicații anterioare

JO C 129, 4.5.2013

JO C 123, 27.4.2013

JO C 114, 20.4.2013

JO C 108, 13.4.2013

JO C 101, 6.4.2013

JO C 86, 23.3.2013

Aceste texte sunt disponibile pe:

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 8 ianuarie 2013 — Csilla Sajtos/Budapest Főváros VI. Ker. Önkormányzata

(Cauza C-10/13)

(2013/C 147/02)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Csilla Sajtos

Pârâtă: Budapest Főváros VI. Ker. Önkormányzata

Întrebările preliminare

1.	Având în vedere dispozițiile articolului 6 alineatul (3) din [Tratatul Uniunii Europene], dreptul la protecție în cazul concedierii nejustificate constituie un drept fundamental, care reprezintă un principiu general al dreptului Uniunii și care trebuie considerat o normă de drept primar?

2.	În caz afirmativ, un astfel de drept este aplicabil de asemenea funcționarilor?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sozialgerichts Nürnberg (Germania) la 22 ianuarie 2013 — Petra Würker/Familienkasse Nürnberg

(Cauza C-32/13)

(2013/C 147/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Sozialgericht Nürnberg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Petra Würker

Pârâtă: Familienkasse Nürnberg

Întrebările preliminare

1.	Articolul 77 sau articolul 78 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 (1) trebuie interpretat în sensul că perceperea unei pensii pentru educare („Erziehungsrente”) conferă un drept față de statul membru care plătește pensia?

2.	Situația s-a modificat începând cu 1 martie 2010, data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 (2), iar articolul 67 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că orice tip de pensie (inclusiv pensia germană pentru educare) dă naștere dreptului?

---

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 28 ianuarie 2013 — Andreas Kainz/Pantherwerke AG

(Cauza C-45/13)

(2013/C 147/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Andreas Kainz

Pârâtă: Pantherwerke AG

Întrebările preliminare

1.

Expresia „locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă”, care figurează la articolul 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 (1), în materia răspunderii pentru produse defectuoase, trebuie interpretată în sensul că: 1.1. locul în care s-a produs evenimentul cauzator al prejudiciului (locul faptei generatoare) este locul de la sediul fabricantului; 1.2. locul în care s-a produs evenimentul cauzator al prejudiciului (locul faptei generatoare) este locul punerii în circulație a produsului; 1.3. locul în care s-a produs evenimentul cauzator al prejudiciului (locul faptei generatoare) este locul achiziționării produsului de către utilizator?

2.

În cazul în care se răspunde afirmativ la întrebarea 1.2.: 2.1. Produsul este pus în circulație atunci când a ieșit din procesul de fabricație pus în aplicare de producător și a intrat în procesul de comercializare în care este oferit publicului în scopul de a fi utilizat sau consumat; 2.2. Produsul este pus în circulație atunci când este distribuit în mod organizat la consumatorii finali?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74)

Cerere de decizie preliminară introdusă de Datenschutzkommission (Austria) la 28 ianuarie 2013 — H/E

(Cauza C-46/13)

(2013/C 147/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Datenschutzkommission

Părțile din procedura principală

Reclamant: H

Pârât: E

Întrebările preliminare

1.

Articolul 7 litera (c) din Directiva 2006/24/CE (1) trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică vizată de păstrarea datelor în temeiul directivei nu este inclusă în categoria „personalului special autorizat” în sensul acestei dispoziții și nu i se poate conferi un drept de acces la propriile date în raport cu furnizorul unui serviciu de comunicații accesibile publicului sau al unei rețele de comunicații publice?

2.

Articolul 13 alineatul (1) literele (c) și (d) din Directiva 95/46/CE (2) trebuie interpretat în sensul că dreptul de acces la propriile date prevăzut la articolul 12 litera (a) din Directiva 95/46/CE al unei persoane fizice vizate de păstrarea datelor în temeiul Directivei 2006/24/CE poate fi exclus sau restrâns în raport cu furnizorul unui serviciu de comunicații accesibile publicului sau al unei rețele de comunicații publice?

3.	În cazul în care răspunsul la prima întrebare este cel puțin parțial afirmativ: articolul 7 litera (c) din Directiva 2006/24/CE este compatibil cu dreptul fundamental prevăzut la articolul 8 alineatul (2) a doua teză din Carta drepturilor fundamentale și, prin urmare, aplicabil?

---

(1)  Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE (JO L 105, p. 54, Ediție specială, 13/vol. 53, p. 51).

(2)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale ordinario di Aosta (Italia) la 30 ianuarie 2013 — Rocco Papalia/Comune di Aosta

(Cauza C-50/13)

(2013/C 147/06)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Aosta

Părțile din procedura principală

Reclamant: Rocco Papalia

Pârâtă: Comune di Aosta

Întrebarea preliminară

Directiva 1999/70/CE (articolul 1 și clauza 5 din acordul-cadru cuprins în anexa la aceasta, precum și orice altă dispoziție conexă sau aflată în legătură cu acestea) trebuie interpretată în sensul că permite ca un lucrător angajat de o autoritate publică în temeiul unui contract pe durată determinată fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de reglementarea comunitară sus-vizată are dreptul la despăgubirea pentru prejudicii numai dacă dovedește caracterul efectiv în practică al acestora, respectiv în măsura în care prezintă probe — poate să fie vorba despre o probă prin indicii, dar aceasta trebuie să fie precisă, în orice situație — în sensul că a trebuit să renunțe la posibilități mai bune de angajare?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Szegedi Ítélőtábla (Republica Ungară) la 4 februarie 2013 — Érsekcsanádi Mezőgazdasági Zrt/Bács-Kiskun Megyei Kormányhivatal

(Cauza C-56/13)

(2013/C 147/07)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szegedi Ítélőtábla

Părțile din procedura principală

Apelantă: Érsekcsanádi Mezőgazdasági Zrt

Intimată: Bács-Kiskun Megyei Kormányhivatal

Întrebările preliminare

1.

Este compatibilă cu dreptul Uniunii — Directivele 92/40/CEE (1) și 2005/94/CE (2) ale Consiliului și Decizia 2006/105/CE a Comisiei — decizia adoptată de autoritățile administrative maghiare în cadrul măsurilor provizorii de protecție împotriva gripei aviare înalt patogene, prin care a fost instituită o zonă de protecție în care era interzis, între altele, transportul păsărilor de curte? Este compatibilă cu dreptul Uniunii — Directivele 92/40/CEE și 2005/94/CE ale Consiliului și Decizia 2006/115/CE a Comisiei — decizia adoptată de autoritățile administrative maghiare în cadrul măsurilor provizorii de protecție împotriva gripei aviare înalt patogene, prin care au fost modificate parțial normele privind zona de protecție și prin care era interzis în acest cadru, între altele, tranzitul păsărilor de curte prin această zonă, precum și măsura adoptată cu privire la reclamantă printr-un aviz al autorității competente (iar nu printr-o decizie supusă căilor de atac) prin care acesteia nu i s-a permis transportul (în vederea creșterii) unor curcani la o crescătorie situată în interiorul zonei de protecție, chiar în centrul focarului de infecție detectat?

2.

Unul dintre obiectivele Directivelor 92/40/CEE și 2005/94/CE ale Consiliului, ca izvoare de drept al Uniunii, consta în adoptarea unei reglementări a Uniunii vizând repararea eventualelor prejudicii cauzate particularilor ca urmare a măsurilor provizorii adoptate în scopul protecției împotriva gripei aviare înalt patogene în Uniune? Temeiul juridic al dreptului Uniunii indicat în Directivele 92/40/CEE și 2005/94/CE ale Consiliului și în Deciziile 2006/105/CE și 2006/115/CE ale Comisiei conferă o competență suficientă pentru a adopta o reglementare a Uniunii vizând repararea eventualelor prejudicii cauzate particularilor ca urmare a măsurilor provizorii de protecție împotriva gripei aviare înalt patogene?

3.

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare, este legală și compatibilă cu dreptul Uniunii limitarea dreptului la repararea prejudiciilor rezultate în urma măsurilor naționale provizorii adoptate în conformitate cu izvoarele de drept menționate? Se poate considera că o normă națională care limitează repararea prejudiciilor în sarcina statului la acele prejudicii și cheltuieli efectiv suferite și exclude posibilitatea de despăgubire pentru beneficiul nerealizat constituie o restrângere necesară și proporțională a dreptului la repararea prejudiciilor cauzate particularilor?

4.

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare, reclamanta își poate întemeia dreptul de a obține despăgubiri pentru beneficiul nerealizat direct pe încălcarea dispozițiilor Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (articolul 16, referitor la libertatea de a desfășura o activitate comercială, articolul 17, referitor la dreptul de proprietate, și articolul 47, referitor la dreptul la o cale de atac eficientă) în cazul în care măsurile provizorii adoptate de statul membru în conformitate cu dreptul Uniunii în cadrul protecției împotriva gripei aviare înalt patogene au cauzat prejudicii reclamantei, însă, în ceea ce privește repararea prejudiciilor cauzate, reglementarea națională limitează posibilitatea de a solicita o astfel de reparație, excluzând posibilitatea solicitării de despăgubiri pentru beneficiul nerealizat?

5.

În cazul în care ar putea fi invocat dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe baza unui temei de drept al Uniunii, acest drept poate fi invocat exclusiv împotriva statului sau, utilizând o interpretare amplă a noțiunii de stat, un astfel de drept poate fi de asemenea invocat împotriva administrației publice într-o procedură vizând repararea prejudiciilor cauzate în exercitarea unei atribuții administrative? În cazul în care un astfel de drept poate fi invocat de asemenea împotriva organelor administrative, dreptul național poate impune, în ceea ce privește solicitarea reparării prejudiciilor, dovedirea îndeplinirii unor condiții suplimentare pentru a lua naștere dreptul la despăgubire?

6.

În cazul în care dreptul Uniunii nu ar conferi reclamantei posibilitatea de a obține direct în temeiul dreptului Uniunii repararea integrală a prejudiciilor care i-au fost cauzate, cerința echivalenței procedurilor obligă la aplicarea acelorași norme pentru a soluționa cereri care trebuie examinate în temeiul dreptului Uniunii și cereri similare care trebuie examinate în temeiul dreptului maghiar?

7.

În împrejurări de fapt similare celor din prezenta cauză — având în vedere că măsurile cu caracter legislativ și administrativ adoptate de statele membre în cadrul protecției împotriva gripei aviare înalt patogene la păsările sălbatice din Uniune afectează în mod necesar funcționarea pieței interne — este posibil, într-o procedură judiciară privind măsuri de punere în aplicare a dreptului Uniunii, să se solicite Comisiei Europene emiterea unui aviz în calitate de amicus curiae, în special în acele situații în care se știe că a fost inițiată de către Comisia Europeană o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statului membru referitoare la aspecte juridice relevante pentru prezenta cauză?

8.

În cazul în care există posibilitatea de a solicita Comisiei Europene emiterea unui aviz în calitate de amicus curiae sau de a solicita simple informații, Comisia Europeană este obligată să emită avizul în calitate de amicus curiae sau să furnizeze informațiile solicitate cu privire la datele, documentele sau declarațiile obținute în cursul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și la practica în materie a Comisiei Europene, în special în cazul în care este vorba despre informații care nu sunt publice și care au fost obținute în fazele anterioare procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor desfășurate în fața Curții? Astfel de informații pot fi utilizate public într-un litigiu concret pendinte în fața unei instanțe dintr-un stat membru?

---

(1)  Directiva 92/40/CEE a Consiliului din 19 mai 1992 de introducere a măsurilor comunitare de combatere a gripei aviare (JO L 167, p. 1, Ediție specială 03/vol. 11, p. 34).

(2)  Directiva 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile comunitare de combatere a influenței aviare și de abrogare a Directivei 92/40/CEE (JO L 10, p. 16, Ediție specială 03/vol. 69, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio Nazionale Forense (Italia) la 4 februarie 2013 — Angelo Alberto Torresi/Consiglio dell’Ordine degli Avvocati di Macerata

(Cauza C-58/13)

(2013/C 147/08)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio Nazionale Forense

Părțile din procedura principală

Reclamant: Angelo Alberto Torresi

Pârât: Consiglio dell’Ordine degli Avvocati di Macerata

Întrebările preliminare

1.

Articolul 3 din Directiva 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea (1), în lumina principiului general al interzicerii abuzului de drept și a articolului 4 alineatul (2) TUE referitor la respectarea identităților naționale, trebuie interpretat în sensul că obligă autoritățile administrative naționale să înscrie în tabloul avocaților stabiliți resortisanți italieni care ar fi avut comportamente care constituie un abuz de drept al Uniunii și se opune unei practici naționale care ar permite unor astfel de autorități să respingă cererile de înscriere în tabloul avocaților stabiliți în cazul în care ar exista circumstanțe obiective de natură să se rețină existența unui abuz de drept al Uniunii, sub rezerva, pe de o parte, a respectării principiilor proporționalității și nediscriminării și, pe de altă parte, a dreptului persoanei interesate de a se adresa justiției pentru a invoca eventuale încălcări ale dreptului de stabilire și, prin urmare, a controlului jurisdicțional asupra activității administrației?

2.

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, trebuie să se considere că articolul 3 din Directiva 98/5/CE, interpretat astfel, este nul în lumina articolului 4 alineatul (2) TUE în măsura în care permite eludarea reglementării unui stat membru care condiționează accesul la profesia de avocat de promovarea unui examen de stat în cazul în care acest examen este prevăzut în Constituția statului respectiv și face parte dintre principiile fundamentale de protecție a beneficiarilor activităților profesionale și bunei administrări a justiției?

---

(1)  JO L 77, p. 36, Ediție specială 6/vol. 3, p. 24.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio Nazionale Forense (Italia) la 4 februarie 2013 — Pierfrancesco Torresi/Consiglio dell’Ordine degli Avvocati di Macerata

(Cauza C-59/13)

(2013/C 147/09)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio Nazionale Forense

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Pierfrancesco Torresi

Pârât: Consiglio dell’Ordine degli Avvocati di Macerata

Întrebările preliminare

1.

Articolul 3 din Directiva 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea (1), în lumina principiului general al interzicerii abuzului de drept și a articolului 4 alineatul (2) TUE referitor la respectarea identităților naționale, trebuie interpretat în sensul că obligă autoritățile administrative naționale să înscrie în tabloul avocaților stabiliți resortisanți italieni care ar fi avut comportamente care constituie un abuz de drept al Uniunii și se opune unei practici naționale care ar permite unor astfel de autorități să respingă cererile de înscriere în tabloul avocaților stabiliți în cazul în care ar exista circumstanțe obiective de natură să se rețină existența unui abuz de drept al Uniunii, sub rezerva, pe de o parte, a respectării principiilor proporționalității și nediscriminării și, pe de altă parte, a dreptului persoanei interesate de a se adresa justiției pentru a invoca eventuale încălcări ale dreptului de stabilire și, prin urmare, a controlului jurisdicțional asupra activității administrației?

2.

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, trebuie să se considere că articolul 3 din Directiva 98/5/CE, interpretat astfel, este nul în lumina articolului 4 alineatul (2) TUE în măsura în care permite eludarea reglementării unui stat membru care condiționează accesul la profesia de avocat de promovarea unui examen de stat în cazul în care acest examen este prevăzut în Constituția statului respectiv și face parte dintre principiile fundamentale de protecție a beneficiarilor activităților profesionale și bunei administrări a justiției?

---

(1)  JO L 77, p. 36.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 8 februarie 2013 — Green Network SpA/Autorità per l’energia elettrica e il gas

(Cauza C-66/13)

(2013/C 147/10)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Green Network SpA

Pârâtă: Autorità per l’energia elettrica e il gas

Întrebările preliminare

1.

Articolul 3 alineatul (2) și articolul 216 TFUE, în temeiul cărora Uniunea dispune de o competență exclusivă pentru încheierea unui acord internațional atunci când încheierea unui acord fie este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, fie este necesară pentru a-i permite să își exercite competența internă, fie poate afecta normele comune sau le poate modifica domeniul de aplicare, cu consecința că, pe de o parte, competența de a încheia cu un stat terț un acord care afectează normele comune sau care le modifică domeniul de aplicare sau care afectează un domeniu care este integral reglementat de dreptul comunitar și aparține competenței exclusive a Uniunii revine exclusiv Uniunii, iar această competență nu mai aparține statelor membre, nici individual, nici colectiv — precum și articolul 5 din Directiva 2001/77/CE se opun unei dispoziții naționale (articolul 20 alineatul 3 din Decretul legislativ nr. 387/2003) care condiționează recunoașterea garanțiilor de origine emise de țări terțe de încheierea unui acord internațional în acest sens între statul italian și statul terț?

2.	Aceleași norme de drept comunitar se opun legislației naționale sus-menționate în cazul în care statul terț este Confederația Elvețiană, care a încheiat cu Uniunea Europeană un acord de liber schimb la 22 iulie 1972, acord care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1973?

3.

Normele de drept comunitar vizate la prima întrebare se opun dispoziției naționale prevăzute la articolul 4 alineatul 6 din Decretul ministerial din 11 noiembrie 1999, potrivit căruia, în cazul importului de energie electrică din țări nemembre ale Uniunii Europene, acceptarea cererii [de scutire de obligația de cumpărare a certificatelor verzi] este condiționată de încheierea unei convenții între administratorul rețelei naționale și autoritatea locală omologă care determină modalitățile de realizare a verificărilor necesare?

4.

Aceleași norme de drept comunitar se opun în special legislației naționale menționate atunci când acordul vizat la articolul 4 alineatul 6 din Decretul ministerial din 11 noiembrie 1999 este un acord pur tacit, care nu a fost niciodată adoptat sub forma unui act oficial, făcând obiectul unei simple afirmații a reclamantei, care nu a putut preciza referințele acestuia?.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Roma (Italia) la 11 februarie 2013 — Mediaset SpA/Ministero dello Sviluppo Economico

(Cauza C-69/13)

(2013/C 147/11)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Roma

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Mediaset SpA

Pârât: Ministero dello Sviluppo Economico

Întrebările preliminare

1.

Instanța națională, sesizată să se pronunțe asupra cuantumului ajutorului de stat a cărui recuperare a fost dispusă de Comisia Europeană, este ținută, atât din punctul de vedere al „existenței” ajutorului de stat, cât și din punctul de vedere al „cuantumului” său, de Decizia Comisiei Europene din 24 ianuarie 2007 adoptată în urma procedurii privind ajutorul de stat C 52/2005, astfel cum a fost completată de deciziile adoptate de Comisia Europeană prin notele din 11 iunie 2008 COMP/H4/EK/cd D(2008) 127 și din 23 octombrie 2009 COMP/H4/CN/si D(2009) 230 și confirmată de Curtea de Justiție prin Hotărârea din 15 iunie 2010 pronunțată în cauza T-177/07?

2.

În cazul unui răspuns negativ, afirmând, în Hotărârea din 15 iunie 2010 pronunțată în cauza T-177/07, că instanța națională este competentă să se pronunțe asupra cuantumului ajutorului de stat, Curtea de Justiție a înțeles să limiteze această competență la cuantificarea sumei care, întrucât se raportează la un ajutor de stat pus în aplicare sau obținut efectiv, trebuie în mod necesar să aibă o valoare pozitivă și nu poate, așadar, să fie egală cu zero?

3.

Sau dimpotrivă, afirmând, în Hotărârea din 15 iunie 2010 pronunțată în cauza T-177/07, că instanța națională este competentă să se pronunțe asupra cuantumului ajutorului de stat, Curtea de Justiție a înțeles să atribuie instanței naționale o putere de apreciere a cererii de restituire atât din punctul de vedere al „existenței” ajutorului de stat, cât și din punctul de vedere al „cuantumului” său, și, așadar, inclusiv puterea de a exclude orice obligație de restituire?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Tivoli (Italia) la 11 februarie 2013 — T

(Cauza C-73/13)

(2013/C 147/12)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Tivoli

Părțile din procedura principală

Reclamantă: T

Întrebările preliminare

1.

Articolul 82 din DPR nr. 115 din 30 mai 2002 privind acordarea asistenței juridice gratuite în dreptul italian — în măsura în care impune ca onorariul și cheltuielile datorate apărătorului să fie plătite de autoritatea judiciară prin ordonanță de plată, cu respectarea tarifelor profesionale astfel încât, în orice caz, să nu depășească valorile medii ale tarifelor profesionale în vigoare care țin de onorarii, de drepturi și de indemnizații, având în vedere natura prestațiilor furnizate și incidența actelor efectuate asupra situației procedurale a justițiabilului — este conform cu articolul 47 al treilea paragraf din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care prevede că asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a asigura accesul efectiv la justiție?

2.

Articolul 82 din DPR nr. 115 din 30 mai 2002 privind acordarea asistenței juridice gratuite în dreptul italian — în măsura în care impune ca onorariul și cheltuielile datorate apărătorului să fie plătite de autoritatea judiciară prin ordonanță de plată, cu respectarea tarifelor profesionale astfel încât, în orice caz, să nu depășească valorile medii ale tarifelor profesionale în vigoare care țin de onorarii, de drepturi și de indemnizații, având în vedere natura prestațiilor furnizate și incidența actelor efectuate asupra situației procedurale a justițiabilului — este conform cu articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, astfel cum a fost transpus în dreptul comunitar prin articolul 52 alineatul (3) din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și prin articolul 6 [TUE], astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 14 februarie 2013 — SEK Zollagentur GmbH/Hauptzollamt Gießen

(Cauza C-75/13)

(2013/C 147/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SEK Zollagentur GmbH

Pârât: Hauptzollamt Gießen

Întrebările preliminare

1.

Dispozițiile relevante ale Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (1) (denumit în continuare „Codul vamal”), în special articolul 50 din acesta, trebuie interpretate în sensul că o marfă pusă la dispoziția unei persoane de către autoritățile vamale pentru a fi depozitată temporar într-un loc aprobat este considerată ca fiind sustrasă de sub supravegherea vamală, în cazul în care marfa face obiectul unei declarații în vederea plasării sub regim de tranzit extern, însă nu însoțește efectiv, în cursul transportului prevăzut, documentele de tranzit întocmite și nu este prezentată biroului vamal de destinație?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: într-un astfel de caz, persoana care, în calitate de expeditor agreat, a plasat mărfurile sub regim de tranzit este debitor vamal în conformitate cu articolul 203 alineatul (3) prima liniuță din Codul vamal sau cu articolul 203 alineatul (3) a patra liniuță din Codul vamal?

---

(1)  JO L 302, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Nejvyšším správním soudem (Republica Cehă) la 15 februarie 2013 — ACO Industries Tábor, s. r. o./Odvolací finanční ředitelství

(Cauza C-80/13)

(2013/C 147/14)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší správní soud

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ACO Industries Tábor, s.r.o.

Pârâtă: Odvolací finanční ředitelství

Întrebările preliminare

1.

Articolele 18, 45, 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se opun unor dispoziții potrivit cărora un angajator stabilit într-un stat membru este obligat să rețină un avans din impozitul pe venitul al lucrătorilor (cetățeni ai unui alt stat membru) puși temporar la dispoziția sa de o agenție de muncă temporară care are sediul în acest alt stat membru prin intermediul unei sucursale stabilite în primul stat membru?

2.

Articolele 18, 45, 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se opun unor dispoziții potrivit cărora baza de calcul a impozitului pe venitul acestor lucrători se stabilește în cotă forfetară de cel puțin 60 % din suma facturată de agenția de muncă temporară în cazurile în care comisionul de intermediere este inclus în suma facturată?

3.

În cazul în care răspunsul la prima și la a doua întrebare este afirmativ, este posibil, într-o situație precum cea în discuție în prezenta cauză, să se restrângă libertățile fundamentale menționate pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, ori, eventual, pentru motive legate de eficiența controlului fiscal?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 19 februarie 2013 — Società cooperativa Madonna dei Miracoli/Regione Abruzzo, Ministero delle Politiche Agricole e Forestali

(Cauza C-82/13)

(2013/C 147/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Società cooperativa Madonna dei Miracoli

Pârâte: Regione Abruzzo, Ministero delle Politiche Agricole e Forestali

Întrebările preliminare

1.	Este adevărat că Comisia Europeană a retras acordarea contribuției comunitare și ce act a fost adoptat în acest scop? Cu titlu subsidiar:

2.	ce valoare juridică trebuie acordată inacțiunii Comisiei, care nu a fost urmată de plata contribuției comunitare?

3.

inacțiunea Comisiei Europene, care nu a procedat la lichidarea contribuției comunitare, se opune aplicării articolului 42 litera (a) din Legea regională nr. 31/82 din Abruzzo, în temeiul căruia a fost acordată apelantei contribuția regională accesorie contribuției comunitare și, așadar, se opune plății contribuției regionale? În orice caz:

4.	care sunt obligațiile aflate în sarcina statului membru italian, în cazul în care inacțiunea Comisiei Europene continuă?

Acțiune introdusă la 21 februarie 2013 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-85/13)

(2013/C 147/16)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Manhaeve, L. Cimaglia, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, întrucât a omis: — să adopte dispozițiile necesare pentru a garanta că aglomerările Bareggio, Cassano d’Adda, Melegnano, Mortara, Olona Nord, Olona Sud, Robecco sul Naviglio, San Giuliano Milanese Est, San Giuliano Milanese Ovest, Seveso Sud, Trezzano sul Naviglio, Turbigo și Vigevano (Lombardia), cu un echivalent-locuitor mai mare de 10 000, care evacuează în ape receptoare considerate „zone sensibile” în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (1), sunt dotate cu sisteme de colectare a apelor urbane reziduale, în sensul articolului 3 din această directivă, — să adopte dispozițiile necesare pentru a garanta că, în aglomerările Pescasseroli (Abruzzi), Aviano Capoluogo, Cormons, Gradisca d’Isonzo, Grado, Pordenone/Porcia/Roveredo/Cordenons, Sacile (Friuli-Venezia Giulia), Bareggio, Broni, Calco, Cassano d’Adda, Casteggio, Melegnano, Mortara, Orzinuovi, Rozzano, San Giuliano Milanese Ovest, Seveso Sud, Somma Lombardo, Trezzano sul Naviglio, Turbigo, Valle San Martino, Vigevano, Vimercate (Lombardia), Pesaro, Urbino (Regiunea Marche), Alta Val Susa (Piemont), Nuoro (Sardinia), Castellammare del Golfo I, Cinisi, Terrasini (Sicilia), Courmayeur (Valea Aostei) și Thiene (Veneția), cu un echivalent-locuitor mai mare de 10 000, apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări secundare sau echivalente, conform articolului 4 din Directiva 91/271/CEE, — să adopte dispozițiile necesare pentru a garanta că, în aglomerările Pescasseroli (Abruzzi), Aviano Capoluogo, Cividale del Friuli, Codroipo/Sedegliano/Flaibano, Cormons, Gradisca d’Isonzo, Grado, Latisana Capoluogo, Pordenone/Porcia/Roveredo/Cordenons, Sacile, San Vito al Tagliamento, Udine (Friuli-Venezia Giulia), Frosinone (Lazio), Francavilla Fontana, Monteiasi, Trinitapoli (Puglia), Dorgali, Nuoro, ZIR Villacidro (Sardinia) și Castellammare del Golfo I, Cinisi, Partinico, Terrasini și Trappeto (Sicilia), cu un echivalent-locuitor mai mare de 10 000, care evacuează în ape receptoare considerate „zone sensibile” în sensul Directivei 91/271/CEE, apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări mai riguroase decât tratarea secundară sau echivalentă, conform articolului 5 din aceeași directivă, — să adopte dispozițiile necesare pentru ca stațiile de epurare a apelor urbane reziduale, construite în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 4, 5, 6 și 7 din Directiva 91/271/CEE să fie concepute, construite, exploatate și întreținute astfel încât să aibă un randament suficient în toate condițiile climatice normale ale locului în care sunt amplasate și pentru a se ține seama de variațiile sezoniere ale încărcării în momentul conceperii acestor instalații în aglomerările Pescasseroli (Abruzzi), Aviano Capoluogo, Cividale del Friuli, Codroipo/Sedegliano/Flaibano, Cormons, Gradisca d’Isonzo, Grado, Latisana Capoluogo, Pordenone/Porcia/Roveredo/Cordenons, Sacile, San Vito al Tagliamento, Udine (Friuli-Venezia Giulia), Frosinone (Lazio), Bareggio, Broni, Calco, Cassano d’Adda, Casteggio, Melegnano, Mortara, Orzinuovi, Rozzano, San Giuliano Milanese Ovest, Seveso Sud, Somma Lombardo, Trezzano sul Naviglio, Turbigo, Valle San Martino, Vigevano, Vimercate (Lombardia), Pesaro, Urbino (Regiunea Marche), Alta Val Susa (Piemont), Francavilla Fontana, Monteiasi, Trinitapoli (Puglia), Dorgali, Nuoro, ZIR Villacidro (Sardinia), Castellammare del Golfo I, Cinisi, Partinico, Terrasini, Trappeto (Sicilia), Courmayeur (Valea Aostei) și Thiene (Veneția), Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 și/sau al articolului 4 și/sau al articolului 5, precum și al articolului 10 din Directiva 91/271/CEE;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul acțiunii formulate, Comisia invocă faptul că Italia nu a aplicat în mod corect, în diverse părți ale teritoriului său național, Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale.

În primul rând, Comisia constată diverse încălcări ale articolului 3 din directivă, care prevede la alineatul (1) al doilea paragraf și la alineatul (2) că pentru evacuările de ape urbane reziduale în ape receptoare considerate ca „zone sensibile”, definite la articolul 5 din aceeași directivă, statele membre aveau obligația să garanteze ca, până la 31 decembrie 1998, toate aglomerările al căror echivalent-locuitor este mai mare de 10 000 să fie echipate cu sisteme de colectare a apelor urbane reziduale conforme cerințelor anexei I punctul A. În diverse aglomerări din regiunea Lombardia, care intră în domeniul de aplicare al dispozițiilor respective, această obligație nu a fost îndeplinită în mod corect.

Articolul 4 din Directiva 91/271/CEE prevede, în plus, la alineatele (1) și (3), că statele membre ar fi trebuit să se asigure, până la 31 decembrie 2000, pentru toate evacuările care provin de la aglomerări cu un echivalent-locuitor mai mare de 15 000 și până la 31 decembrie 2005, pentru toate evacuările care provin de la aglomerări cu un echivalent-locuitor cuprins între 10 000 și 15 000, că apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări secundare sau echivalente, în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa I punctul B. Comisia a constatat nerespectarea dispozițiilor respective într-o serie de aglomerări din regiunile Abruzzi, Friuli-Venezia Giulia, Lombardia, Marche, Piemont, Sardinia, Sicilia, Valea Aostei și Veneția.

În continuare, articolul 5 din directivă prevede la alineatele (2) și (3) că statele membre ar fi trebuit să se asigure, până la 31 decembrie 1998, pentru toate evacuările care provin din aglomerări cu echivalent-locuitor mai mare de 10 000, că apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate în zonele sensibile, fac obiectul unei tratări mai riguroase decât cea descrisă la articolul 4. Comisia a constatat nerespectarea dispozițiilor respective într-o serie de aglomerări din regiunile Abruzzi, Friuli-Venezia Giulia, Lazio, Puglia, Sardinia și Sicilia.

Nerespectarea articolelor 4 și 5 din Directiva 91/271/CEE determină în final și încălcarea articolului 10 din aceeași directivă, potrivit căruia stațiile de epurare a apelor urbane reziduale ar trebui fie concepute, construite, exploatate și întreținute astfel încât să aibă un randament suficient în toate condițiile climatice normale ale locului în care sunt amplasate.

---

(1)  JO L 135, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 43.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Belgia) la 22 februarie 2013 — Philippe Gruslin/Citibank Belgium SA

(Cauza C-88/13)

(2013/C 147/17)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Recurent: Philippe Gruslin

Intimată: Citibank Belgium SA

Întrebarea preliminară

Articolul 45 din Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (1) trebuie interpretat în sensul că noțiunea „plăți către deținătorii de titluri de participare” vizează și predarea către deținătorii de titluri de participare de certificate ale titlurilor de participare nominative?

---

(1)  JO L 375, p. 3, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 138.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 25 februarie 2013 — Essent Energie Productie BV, cealaltă parte: Minister van Sociale Zaken en Werkgelegenheid

(Cauza C-91/13)

(2013/C 147/18)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Recurentă: Essent Energie Productie BV

Cealaltă parte: Minister van Sociale Zaken en Werkgelegenheid

Întrebările preliminare

1.

Într-o situație precum cea din procedura principală, un client care, în temeiul articolului 2 alineatul 1 din Wet arbeid vreemdelingen 1994, trebuie considerat angajatorul lucrătorilor turci în cauză poate invoca împotriva autorităților olandeze clauza de standstill prevăzută la articolul 13 din Decizia nr. 1/80 (1) sau pe cea prevăzută la articolul 41 din Protocolul adițional (2)?

2.

(a) Clauza de standstill prevăzută la articolul 13 din Decizia nr. 1/80 sau cea prevăzută la articolul 41 din Protocolul adițional trebuie interpretată în sensul că se opune introducerii unei interdicții, precum cea prevăzută la articolul 2 alineatul 1 din Wet arbeid vreemdelingen 1994, aplicabile clienților de a angaja în Țările de Jos lucrători resortisanți ai unei țări terțe, în speță Turcia, fără permis de muncă, dacă lucrătorii respectivi sunt angajați de o întreprindere germană și lucrează pentru client în Țările de Jos prin intermediul unei întreprinderi utilizatoare? (b) În această privință, are relevanță faptul că, înainte de intrarea în vigoare atât a clauzei de standstill prevăzute la articolul 41 din Protocolul adițional, cât și a celei prevăzute la articolul 13 din Decizia 1/80 angajatorului îi era interzis să angajeze cu contract individual de muncă un lucrător străin fără permis de muncă și că această interdicție fusese de asemenea extinsă, anterior intrării în vigoare a clauzei de standstill prevăzute la articolul 13 din Decizia nr. 1/80, la întreprinderile utilizatoare la care sunt detașați străinii?

---

(1)  Decizia 1/80 din 19 septembrie 1980 a Consiliului de asociere privind dezvoltarea asocierii CEE-Turcia.

(2)  Semnat la Bruxelles la 23 noiembrie 1970 și încheiat, aprobat și confirmat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 (JO L 293, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 1, p. 37).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 25 februarie 2013 — Gemeente ’s-Hertogenbosch/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-92/13)

(2013/C 147/19)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurentă: Gemeente ’s-Hertogenbosch

Intimat: Staatssecretaris van Financiën

Întrebarea preliminară

Articolul 5 alineatul (7) prima teză și litera (a) din A șasea directivă (1) trebuie interpretat în sensul că trebuie considerată o livrare cu titlu oneros situația în care o comună ia în posesie un imobil construit pe propriul teren, la cererea sa, și pe care îl va utiliza în proporție de 94 % pentru desfășurarea de activități ca autoritate publică și în proporție de 6 % pentru desfășurarea de activități în calitate de persoană impozabilă — dintre care 1 % pentru prestații scutite de impozit care nu dau dreptul la deducere?

---

(1)  A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de College van Beroep voor het Bedrijfsleven (Țările de Jos) la 4 martie 2013 — P.J. Vonk Noordegraaf/Staatssecretaris van Economische Zaken

(Cauza C-105/13)

(2013/C 147/20)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het Bedrijfsleven

Părțile din procedura principală

Reclamant: P.J. Vonk Noordegraaf

Pârât: Staatssecretaris van Economische Zaken

Întrebarea preliminară

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 (1), în special articolele 34, 36 și 137 din acesta, se aplică în mod corect în cazul în care unui agricultor care a obținut drepturi de plată pe baza unei producții intensive și care au fost calculate în funcție de suprafața aflată în posesia sa nu i se plătește o parte importantă a acestor drepturi de plată doar pentru motivul că suprafața eligibilă determinată pentru plată este inferioară ca urmare a unei modificări a metodei de măsurare, deși, în conformitate cu metoda de măsurare aplicată de statul membru la activarea drepturilor de plată în temeiul articolului 34 din acest regulament, însă respinsă ulterior de Comisie, a declarat cu bună credință suprafața eligibilă în hectare aflată invariabil în posesia sa?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, p. 16).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhofs (Germania) la 7 martie 2013 — HaTeFo GmbH/Finanzamt Haldensleben

(Cauza C-110/13)

(2013/C 147/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: HaTeFo GmbH

Pârât: Finanzamt Haldensleben

Întrebările preliminare

1.

(a) Ce condiții trebuie îndeplinite pentru a se putea stabili existența unei acțiuni concertate în sensul articolului 3 alineatul (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (1) (denumită în continuare „Recomandarea privind IMM-urile”): este suficientă în acest sens orice cooperare funcțională între persoanele fizice care dețin acțiuni la ambele întreprinderi și care se desfășoară fără litigii sau divergențe, sau se impune dimpotrivă o conduită concertată evidentă a acestor persoane? (b) În cazul în care se impune o conduită concertată: aceasta rezultă și dintr-o simplă cooperare de fapt?

2.

În cazul în care nu există obligativitatea elaborării unor conturi consolidate, pentru a oferi un răspuns la întrebarea dacă o întreprindere are legături cu o altă întreprindere prin intermediul unei persoane sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, în afară de „relațiile” menționate la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf din anexa la Recomandarea privind IMM-urile se impune și o evaluare economică de ansamblu în cadrul căreia sunt analizate aspecte ca relațiile de proprietate — în speță în special apartenența acționarilor la aceeași familie —, structura acționariatului și integrarea economică — în special și identitatea administratorilor — din întreprinderile în cauză?

3.	În cazul în care și sub imperiul Recomandării privind IMM-urile se poate realiza o evaluare economică de ansamblu care depășește analiza de fond: acest fapt implică intenția sau cel puțin riscul de eludare a definiției IMM-urilor?

---

(1)  JO L 124, p. 36

Cerere de decizie preliminară introdusă de Arbeidshof te Antwerpen (Belgia) la 11 martie 2013 — Theodora Hendrika Bouman/Rijksdienst voor Pensioenen

(Cauza C-114/13)

(2013/C 147/22)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Arbeidshof te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Theodora Hendrika Bouman

Pârât: Rijksdienst voor Pensioenen

Întrebarea preliminară

Partea din prestația AOW plătită unui rezident al Țărilor de Jos care are ca temei o perioadă de asigurare în care acest rezident al Țărilor de Jos poate, la cerere, să renunțe la afilierea la sistemul olandez și, astfel, să nu plătească primele [de asigurare] datorate în cadrul acestui sistem — posibilitate de care a făcut efectiv uz pentru o anumită perioadă — poate fi considerată prestație acordată pe baza unei asigurări facultative continue în sensul articolului 46a alineatul (3) litera (c) din Regulamentul nr. 1408/71 (1), astfel încât nu poate fi luată în considerare la aplicarea regulilor de prevenire a cumulului prevăzute la articolul 52 alineatul 1 primul paragraf din Decretul regal din 21 decembrie 1967 privind reglementarea generală a sistemului de pensii pentru limită de vârstă și de pensii de urmaș pentru lucrătorii salariați?

---

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii de familie ai acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05 vol. 1, p. 26).

Recurs introdus la 15 martie 2013 de Versalis SpA și de Eni SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 13 decembrie 2012 în cauza T-103/08, Versalis SpA, fostă Polimeri Europa SpA, și Eni SpA/Comisia

(Cauza C-123/13 P)

(2013/C 147/23)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurente: Versalis SpA, Eni SpA (reprezentanți: M. Siragusa, G. M. Roberti, F. Moretti, I. Perego, F. Cannizzaro, A. Bardanzellu, D. Durante și V. Laroccia, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

—

Anularea, în tot sau în parte, a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 13 decembrie 2012, în măsura în care a fost respinsă acțiunea comună formulată de Versalis și de Eni și, în consecință: — anularea, în tot sau în parte, a deciziei Comisiei Europene din 5 decembrie 2007 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.629 — Cauciuc cloropren); — anularea sau reducerea amenzii aplicate societăților Versalis și Eni prin această decizie

Cu titlu subsidiar,

—	Anularea, în tot sau în parte, a hotărârii în măsura în care s-a respins acțiunea formulată de Versalis și de Eni în cauza T-103/08 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului în vederea pronunțării unei noi hotărâri pe fond în lumina indicațiilor pe care urmează să le furnizeze Curtea;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și a onorariilor aferente prezentei proceduri și procedurii anterioare din cauza T-103/08.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat împotriva hotărârii menționate, Versalis și Eni arată, în primul rând, că Tribunalul s-ar fi îndepărtat, cu încălcarea articolului 101 TFUE, de jurisprudența europeană relevantă pentru a imputa în sarcina societății-mamă, Eni, încălcarea pretins comisă de societățile controlate pe piața cauciucului cloropren și, mai precis, de obligațiile de examinare și de motivare relevante în cadrul aprecierii elementelor probatorii prezentate în vederea răsturnării prezumției de exercitare efectivă a unei influențe determinante, încălcând de asemenea principiul fundamental al legalității și cel al de răspunderii personale antitrust, principiul fundamental al prezumției de nevinovăție și cel al dreptului la apărare, precum și principiul răspunderii limitate a societăților.

În al doilea rând, Tribunalul ar fi aplicat în mod eronat jurisprudența europeană relevantă pentru a reține răspunderea Versalis pentru încălcarea săvârșită de Syndial S.p.A. și a motivat insuficient respingerea obiecțiilor invocate de acestea în primă instanță.

Prin al treilea motiv de recurs, recurentele susțin că Tribunalul a aplicat eronat și contradictoriu principiul jurisprudențial legat de disocierea expresă de o înțelegere și a încălcat principiul in dubio pro reo, prin faptul că a reținut că EniChem S.p.A. a participat la reuniunea din 12-13 mai 1993 la Florența și că reuniunile care au avut loc în cursul anului 2002, la care a luat parte Versalis, au avut un caracter anticoncurențial. În consecință, Tribunalul a efectuat o apreciere greșită și a omis să își exercite propriul control jurisdicțional de fond prin faptul că a reținut că recurentele au participat la înțelegere în cursul întregii perioade (din mai 1993 până în mai 2002).

În plus, Tribunalul ar fi încălcat dreptul Uniunii Europene, omițând să evidențieze gravele erori săvârșite de Comisie la determinarea cuantumului de bază a sancțiunii în sensul Orientărilor privind calcularea amenzilor.

Comisia ar fi săvârșit de asemenea o încălcare a dreptului Uniunii Europene prin faptul că a confirmat parțial aplicabilitatea în privința Versalis a circumstanței agravante a încălcării repetate și, în plus, a motivat insuficient propria concluzie cu privire la acest aspect; cu titlu subsidiar, Tribunalul a stabilit eronat procentajul de reducere a majorării sancțiunii și a menținut răspunderea solidară a Eni pentru plata amenzii inclusiv pentru partea care este atribuită încălcării repetate.

Potrivit recurentelor, Tribunalul a aplicat în mod vădit eronat articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) la determinarea cuantumului maxim al amenzii și a săvârșit o eroare omițând să își exercite controlul jurisdicțional de fond cu privire la aplicarea de către Comisie a Comunicării privind clemența. Tribunalul ar fi omis și să constate că Comisia a încălcat principiile echității, egalității de tratament și încrederii legitime prin faptul că, pe de o parte, a afectat posibilitatea lor de a-și susține cauza „cu arme egale” în raport cu alte întreprinderi pentru a obține o reducere a sancțiunii și, pe de altă parte, a reținut că prin colaborarea lor nu erau îndreptățite la o reducere a amenzii în sensul comunicării menționate sau al orientărilor.

În sfârșit, recurentele afirmă că Tribunalul a omis să își exercite controlul jurisdicțional de fond cu privire la aprecierile Comisiei privind stabilirea amenzii finale.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

Recurs introdus la 15 martie 2013 de Guido Strack împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 15 ianuarie 2013 în cauza T-392/07, Guido Strack/Comisia Europeană

(Cauza C-127/13 P)

(2013/C 147/24)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Guido Strack (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

—	Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 15 ianuarie 2013 în cauza T-392/07 în măsura în care Curtea nu a admis, sau nu a admis în totalitate, cererile recurentului;

—	soluționarea în lipsă a cauzei conform capetelor de cerere formulate de recurent în cauza T-392/07;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, și

—	în subsidiar, anularea de asemenea a deciziei prin care Președintele Tribunalului Uniunii Europene a repartizat cauza Camerei a patra a Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă nouă motive:

1.

necompetența completului de judecată și viciile de procedură și de motivare care rezultă de aici, precum și, ceea ce este de asemenea legat de necompetența completului de judecată, încălcarea articolului 6 alineatul (1) din CEDO, a articolului 47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a articolului 50 al doilea paragraf din Statutul Curții Uniunii Europene, a articolului 12 și a articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Uniunii Europene, precum și a altor norme de drept, care rezultă din „reatribuirea” cauzei către altă cameră în cursul procedurii;

2.

neregularități de procedură și încălcări ale Regulamentului nr. 1049/2001 (1), ale articolelor 6 și 13 din CEDO și ale articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și ale principiilor dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, dreptului de a fi ascultat și dreptului la un proces echitabil, la care se adaugă lipsa de motivare și denaturări ale faptelor, care sunt imputabile: refuzului de a statua conform procedurii accelerate; unor restricții inadmisibile ale posibilităților reclamantului de a se exprima și refuzului de a admite un memoriu având ca obiect rectificarea raportului de ședință; unui control jurisdicțional insuficient al înscrisurilor și respingerii cererii reclamantului având ca obiect, în această privință, verificarea în camera de consiliu a tuturor înscrisurilor; unei denaturări a faptelor, unui control jurisdicțional insuficient și unei încălcări a principiilor repartizării sarcinii probei și dreptului la un proces echitabil în privința problemei caracterului complet al înscrisurilor și a cifrelor din cererile de confirmare a accesului la documente care au fost realmente depuse în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001; duratei excesive a procedurii și neregularităților în soluționarea cererii de despăgubire formulate în această privință

3.

eroarea de drept, insuficienta precizie și motivarea insuficientă în ceea ce privește formularea și extinderea punctului 1 din dispozitiv (și a pasajelor din hotărâre care stau la baza acestuia), la care se adaugă o denaturare a faptelor, în special prin neluarea în considerare a menținerii interesului reclamantului de a exercita acțiunea;

4.	denaturarea faptelor, insuficienta motivare și încălcarea principiilor de interpretare în ceea ce privește întinderea cererii reclamantului de obținere a accesului la documente în cauza T-110/04;

5.	erori de drept, denaturări ale faptelor și o motivare insuficientă în ceea ce privește aplicarea și interpretarea articolului 4 alineatul (1) litera (b) și a articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001 coroborate cu dispozițiile juridice referitoare la protecția datelor;

6.	erori de drept, denaturări ale faptelor și o motivare insuficientă în ceea ce privește aplicarea și interpretarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001;

7.	erori de drept și o motivare insuficientă în ceea ce privește respingerea cererii de daune interese formulate în cuprinsul cererii introductive și, în special, o încălcare a principiilor în domeniul măsurilor de cercetare judecătorească și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă;

8.	o încălcare a principiului dreptului la protecție jurisdicțională efectivă în cadrul respingerii unei cereri a reclamantului la punctul 90 din hotărârea pronunțată în cauza T-392/07 și

9.	erori de drept și o motivare insuficientă în ceea ce privește decizia cu privire la cheltuielile de judecată.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Recurs introdus la 18 martie 2013 de Cooperativa Mare Azzurro Socialpesca Soc. coop. arl, fostă Cooperativa Mare Azzurro Soc. coop. rl, și Cooperativa vongolari Sottomarina Lido Soc. coop. rl împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 22 ianuarie 2013 în cauza T-218/00, Cooperativa Mare Azzurro/Comisia

(Cauza C-136/13 P)

(2013/C 147/25)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurente: Cooperativa Mare Azzurro Socialpesca Soc. coop. arl, fostă Cooperativa Mare Azzurro Soc. coop. rl și Cooperativa vongolari Sottomarina Lido Soc. coop. rl (reprezentanți: A. Vianello, A. Bortoluzzi și A. Veronese, avocați)

Celelalte părți din procedură: Ghezzo Giovanni & C. Snc di Ghezzo Maurizio & C., Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

—

Anularea și/sau modificarea Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) din 22 ianuarie 2013, notificată recurentelor la 23 ianuarie 2013, pronunțată în cauza T-218/00, prin care Tribunalul a respins acțiunea introdusă de Cooperativa Mare Azzurro Soc. coop. rl și alții/Comisia, în scopul de a obține anularea Deciziei 2000/394/CE a Comisiei din 25 noiembrie 1999 privind măsurile de ajutoare în favoarea întreprinderilor stabilite în Veneția și în Chioggia, prevăzute prin Legile nr. 30/1997 și nr. 206/1995 privind instituirea unor reduceri de contribuții la asigurările sociale (JO 2000, L 150, p. 50);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții invocă erori de drept în aplicarea principiilor exprimate de Curtea de Justiție în Hotărârea Comitato Venezia vuole vivere, pe de o parte, în ceea ce privește obligația de motivare a deciziilor Comisiei în materie de ajutoare de stat și, pe de altă parte, în ceea ce privește distribuirea sarcinii probei referitor la condițiile de la articolul 107 alineatul (1) TFUE.

Prin ordonanța care face obiectul prezentului recurs, Tribunalul nu s-ar fi conformat deciziei Curții din Hotărârea Comitato Venezia vuole vivere din 9 iunie 2011 care stabilește că decizia Comisiei „trebuie să includă în sine toate elementele esențiale pentru punerea sa în aplicare de către autoritățile naționale”. Deși decizia nu conținea elementele esențiale pentru punerea sa în aplicare de către autoritățile naționale, Tribunalul nu ar fi constatat nicio carență în metoda adoptată de Comisie în decizia atacată, ceea ce implică o eroare de drept.

În temeiul principiilor enunțate de Curte în Hotărârea Comitato Venezia vuole vivere, în cadrul recuperării, revine statului membru — iar nu beneficiarului — sarcina de a demonstra de la caz la caz îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE. În speță, Comisia a omis să precizeze însă „modalitățile” unei astfel de verificări; în consecință, întrucât nu dispune de elementele esențiale pentru a demonstra, în cadrul recuperării, că avantajele acordate constituie, pentru beneficiari, ajutoare de stat, Republica Italiană ar fi decis — prin Legea nr. 228 din 24 decembrie 2012 (articolul 1 punctul 351 și următoarele) — să răstoarne sarcina probei, contrar celor stabilite în jurisprudența comunitară. Potrivit legiuitorului italian, nu revine în special statului, ci fiecărei întreprinderi beneficiare a ajutoarelor acordate sub formă de exonerare de unele sarcini sociale, să aducă dovada că avantajele în discuție nu denaturează concurența, nici nu afectează schimburile comerciale intracomunitare, în lipsa căreia se prezumă caracterul propriu al avantajului acordat de a denatura concurența și de a afecta schimburile comerciale dintre statele membre. Toate acestea ar fi contrare principiilor enunțate în Hotărârea Comitato Venezia vuole vivere.

Hotărârea Tribunalului din 11 aprilie 2013 — CBp Carbon Industries/OAPI (CARBON GREEN)

(Cauza T-294/10) (1)

(Marcă comunitară - Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană - Marca comunitară verbală CARBON GREEN - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

(2013/C 147/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: CBp Carbon Industries, Inc. (Tortola, Insulele Virgine Britanice, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Malynicz, barrister, și J. Fish, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 21 aprilie 2010 (cauza R 1361/2009-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal CARBON GREEN ca marcă comunitară

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă CBp Carbon Industries, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 260, 25.9.2010.

Hotărârea Tribunalului din 10 aprilie 2013 — Höganäs/OAPI — Haynes (ASTALOY)

(Cauza T-505/10) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ASTALOY - Marca comunitară verbală anterioară HASTELLOY - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Coexistența mărcilor)

(2013/C 147/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Höganäs AB (Höganäs, Suedia) (reprezentant: L. E. Ström, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Haynes International, Inc. (Kokomo, Indiana, Statele Unite) (reprezentanți: E. Armijo Chávarri și A. Castán Pérez-Gómez, avocați)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 18 august 2010 (cazul R 1530/2009-4) referitoare la o procedură de opoziție între Haznes International, Inc. și Höganäs AB.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Höganäs AB la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 346, 18.12.2010.

Hotărârea Tribunalului din 10 aprilie 2013 — GRP Security/Curtea de Conturi

(Cauza T-87/11) (1)

(Clauză compromisorie - Contracte de achiziții publice de servicii - Servicii de supraveghere și de pază a clădirilor Curții de Conturi - Acțiune în anulare - Decizie de reziliere unilaterală a contractului cu cerere de plată de daune interese - Act de natură contractuală - Lipsa recalificării acțiunii - Inadmisibilitate - Decizie care prevede sancțiunea excluderii pentru o durată de trei luni - Interesul de a acționa - Dreptul la apărare - Lipsă gravă în executarea obligațiilor - Principiul legalității pedepselor - Abuz de putere - Proporționalitate)

(2013/C 147/28)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: GRP Security (Bertrange, Luxemburg) (reprezentanți: inițial G. Osch, ulterior C. Arendt și M. Larbi, avocați)

Pârâtă: Curtea de Conturi a Uniunii Europene (reprezentanți: inițial T. Kennedy, J. M. Stenier și J. Vermer, ulterior T. Kennedy și J. Vermer, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de anulare a deciziei Curții de Conturi din 14 ianuarie 2011 de a rezilia unilateral contractul-cadru de servicii „Servicii diverse de securitate” LOG/2026/10/02 și de a solicita plata de daune interese și, pe altă parte, cerere de anulare a deciziei din 14 ianuarie 2011 cu valoare de sancțiune de excludere

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă GRP Security la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii privind măsurile provizorii.

---

(1)  JO C 120, 16.4.2011.

Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2013 — Italiana Calzature/OAPI — Vicini (Giuseppe GIUSEPPE ZANOTTI DESIGN)

(Cauza T-336/11) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Giuseppe GIUSEPPE ZANOTTI DESIGN - Marca națională figurativă și marca comunitară verbală anterioară ZANOTTI - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

(2013/C 147/29)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Società Italiana Calzature SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: A. Rapisardi și C. Ginevra, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Vicini SpA (San Mauro Pascoli, Italia) (reprezentanți: M. Franzosi și M. Giorgetti, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 8 aprilie 2011 (cauza R 634/2010-2) privind o procedură de opoziție între Società Italiana Calzature SpA și Vicini SpA

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Società Italiana Calzature SpA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 252, 27.8.2011.

Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2013 — Italiana Calzature/OAPI — Vicini (Giuseppe BY GIUSEPPE ZANOTTI)

(Cauza T-337/11) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Giuseppe BY GIUSEPPE ZANOTTI - Marca comunitară verbală anterioară ZANOTTI - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

(2013/C 147/30)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Società Italiana Calzature SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: A. Rapisardi și C. Ginevra, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Vicini SpA (San Mauro Pascoli, Italia) (reprezentanți: M. Franzosi și M. Giorgetti, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 8 aprilie 2011 (cauza R 918/2010-2) privind procedura de opoziție dintre Società Italiana Calzature SpA și Vicini SpA

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Società Italiana Calzature SpA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 252, 27.8.2011.

Hotărârea Tribunalului din 10 aprilie 2013 — Fercal — Consultadoria e Serviços/OAPI — Parfums Rochas (PATRIZIA ROCHA)

(Cauza T-360/11) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale PATRIZIA ROCHA - Marcă națională verbală anterioară ROCHAS - Refuz al înregistrării de către divizia de opoziție - Inadmisibilitatea căii de atac formulate în fața camerei de recurs - Articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

(2013/C 147/31)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda (Lisabona, Portugalia) (reprezentant: A. J. Rodrigues, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: V. Melgar, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Parfums Rochas SAS (Paris, Franța)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OHMI din 8 aprilie 2011 (cauza R 2355/2010-2) privind o procedură de opoziție între Parfums Rochas SAS și Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 298, 8.10.2011.

Hotărârea Tribunalului din 10 aprilie 2013 — IPK International/Comisia

(Cauza T-671/11) (1)

(Contribuție la finanțarea unui proiect de turism ecologic - Rambursarea cuantumurilor recuperate - Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a deciziei anterioare de retragere a contribuției - Dobânzi compensatorii - Dobânzi moratorii - Calcul)

(2013/C 147/32)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: IPK International — World Tourism Marketing Consultants GmbH (München, Germania) (reprezentant: C. Pitschas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Dintilhac, G. Wilms și G. Zavvos, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei Comisiei din 14 octombrie 2011 [ENTR/R1/HHO/lsa — entre.r.l(2011)1183091] de a plăti reclamantei un cuantum total de 720 579,90 euro, inclusiv un cuantum de 158 618,27 euro cu titlu de dobânzi compensatorii

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia Comisiei din 14 octombrie 2011 [ENTR/R1/HHO/lsa — entre.r.l(2011)1183091] în măsura în care cuantumul dobânzilor de plată către IPK International — World Tourism Marketing Consultants GmbH care este stabilit în aceasta se limitează la 158 618,27 euro.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 65, 3.3.2012.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 martie 2013 — Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul

(Cauza T-110/12 R)

(Procedură privind măsurile provizorii - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive împotriva Iranului - Înghețare a fondurilor și a resurselor economice - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței - Evaluare comparativă a intereselor)

(2013/C 147/33)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Iranian Offshore Engineering & Construction Co. (Teheren, Iran) (reprezentanți: J. Viñals Camallonga, L. Barriola Urruticoechea și J. Iriarte Ángel, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: P. Plaza García și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 71), în măsura în care denumirea reclamantei a fost inclusă în anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39, rectificare în JO L 197, p. 19), pe de o parte, și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 11), precum și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1), în măsura în care aceste regulamente o vizează pe reclamantă, pe de altă parte

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Recurs introdus la 22 februarie 2013 de Kris Van Neyghem împotriva Hotărârii din 12 decembrie 2012 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-77/11, Van Neyghem/Consiliul

(Cauza T-113/13 P)

(2013/C 147/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Kris Van Neyghem (Tienen, Belgia) (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	Anularea Hotărârii pronunțate în cauza F-77/11, Kris Van Neyghem/Consiliul;

—	anularea deciziei din 1 octombrie 2008 prin care recurentului îi este refuzată promovarea și admiterea concluziilor prin care se solicită despăgubiri;

—	dacă este cazul, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Funcției Publice;

—	obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe o încălcare a obligației de motivare, întrucât TFP a apreciat că decizia prin care a fost refuzată promovarea recurentului putea fi motivată în etapa răspunsului la reclamație, deși motivarea ar fi trebuit să fie furnizată încă din decizia de nepromovare în măsura în care această decizie fusese adoptată în temeiul articolului 266 TFUE în executarea Hotărârii TFP din 5 mai 2010, Bouillez și alții/Consiliul (F-53/08, nepublicată încă în Repertoriu), iar nu în temeiul articolului 45 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene;

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe o încălcare a articolului 266 TFUE și a jurisprudenței referitoare la acest articol, întrucât TFP nu s-a întemeiat nici pe dispozitivul, nici pe motivele Hotărârii sale din cauza F-53/08 pentru a stabili că această hotărâre fusese executată corect.

Recurs introdus la 25 februarie 2013 de Giorgio Lebedef împotriva Ordonanței din 12 decembrie 2012 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-70/11, Lebedef/Comisia

(Cauza T-116/13 P)

(2013/C 147/35)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Giorgio Lebedef (Senningerberg, Luxemburg) (reprezentant: F. Frabetti, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	anularea Ordonanței TFP din 12 decembrie 2012 în cauza F-70/11, Lebedef/Comisia, având ca obiect o cerere de anulare a raportului de evaluare a reclamantului pentru perioada 1.1.2008-31.12.2008, mai precis partea din raport întocmită de EUROSTAT pentru aceeași perioadă;

—	admiterea concluziilor reclamantului formulate în primă instanță;

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Funcției Publice;

—	pronunțarea asupra cheltuielilor de judecată și obligarea Comisiei Uniunii Europene la plata acestora.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, întrucât TFP a statuat că reclamantul nu era desemnat pentru a participa la concertări și că participarea sa la acestea intra sub incidența reducerii la jumătate a programului de lucru în scopuri sindicale, de care beneficia (în ceea ce privește punctele 41-45 din ordonanța atacată).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, întrucât TFP a statuat că sistemul specific pentru evaluarea reprezentanților personalului acoperă toate activitățile sindicale și întrucât a interpretat în mod greșit motivele pentru care reclamantul nu lucra pentru serviciul în care era repartizat, pentru a concluziona că reclamantul nu putea să conteste competența evaluatorilor (în ceea ce privește punctele 50 și 51 din ordonanța atacată).

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, întrucât TFP a pornit de la considerații eronate privind, printre altele, abilitarea evaluatorilor de a-l evalua pe reclamant doar pe baza muncii depuse pentru serviciul în care era repartizat și faptul că reclamantul ar invoca reducerea la jumătate a programului de lucru în scopuri sindicale pentru a justifica faptul că nu a lucrat pentru serviciul în care era repartizat (în ceea ce privește punctele 59 și 60 din ordonanța atacată).

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, întrucât TFP a concluzionat că elementele de fapt ale prezentei cauze se deosebesc de cele ale cauzei în care s-a pronunțat Hotărârea din 7 mai 2008 a Tribunalului Funcției Publice, Lebedef/Comisia (F-36/07, RepFP p. I-A-1-00143 și II-A-1-00759) și că nivelul de performanță IV a putut, pe bună dreptate, să fie atribuit reclamantului (în ceea ce privește punctele 69 și 70 din ordonanța atacată).

Recurs introdus la 25 februarie 2013 de Giorgio Lebedef împotriva Ordonanței din 12 decembrie 2012 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-109/11, Lebedef/Comisia

(Cauza T-117/13 P)

(2013/C 147/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Giorgio Lebedef (Senningerberg, Luxemburg) (reprezentant: F. Frabetti, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	Anularea Ordonanței TFP din 12 decembrie 2012 dată în cauza F-109/11, Lebedef/Comisia, având ca obiect cererea de anulare a raportului de evaluare a reclamantului pentru perioada 1.1.2009-31.12.2009 și mai precis partea din raport întocmită de EUROSTAT pentru aceeași perioadă;

—	admiterea concluziilor reclamantului formulate în primă instanță;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului Funcției Publice;

—	soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată și obligarea Comisiei Europene la plata acestora.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă șase motive dintre care primele trei și al șaselea sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cadrul cauzei T-116/13 P, Lebedef/Comisia.

Al patrulea motiv se întemeiază pe o eroare de drept, TFP concluzionând, în opinia recurentului, că raportul aferent activității acestuia în cadrul unei organizații sindicale sau profesionale (raportul OSP) ar trebui să figureze doar ca document atașat la raportul privind funcția recurentului în cadrul Oficiului pentru Statistică al Uniunii Europene (Eurostat) (privind punctele 68-70 din ordonanța atacată).

Al cincilea motiv se întemeiază pe o eroare de drept, întrucât TFP a constatat, în opinia recurentului, că acesta ar fi vrut să atace rapoartele sale de evaluare anterioare anului 2009 și decizia Comisiei de a nu-l promova (privind punctele 74 și 75 din ordonanța atacată).

Acțiune introdusă la 1 martie 2013 — Direct Way și Direct Way Worldwide/Parlamentul European

(Cauza T-126/13)

(2013/C 147/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Direct Way (Bruxelles, Belgia) și Directway Worldwide (Machelen, Belgia) (reprezentant: E. van Nuffel d’Heynsbroeck, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca fiind admisibilă și întemeiată;

—

în consecință, — anularea: — deciziei adoptate la o dată necunoscută de Parlamentul European de a abandona procedura cererii de oferte pusă în aplicare, pentru motivul că „ofertele primite în urma cererii de oferte au fost inacceptabile în raport cu criteriile de atribuire, în special prețurile propuse care sunt prea ridicate în raport cu valoarea anunțată în anunțul de participare”, decizie adusă la cunoștința grupului Direct Way printr-o scrisoare din 3 septembrie 2012; — deciziei adoptate la o dată necunoscută de Parlamentul European de a aplica procedura negociată fără publicitate pentru a atribui contractul, adusă la cunoștința grupului Direct Way prin invitația de a participa la procedură care le-a fost comunicată la 19 septembrie 2012; — deciziei adoptate la o dată necunoscută de Parlamentul European de atribuire a contractului unui ofertant concurent, adusă la cunoștința grupului Direct Way printr-un e-mail din 21 decembrie 2012 confirmat printr-o scrisoare din 3 ianuarie 2013;

—	declararea, pe cale de consecință, a nulității contractului încheiat între Parlamentul European și s.c.s. TMS Limousines;

—	obligarea Parlamentului European la plata către grupul Direct Way a cuantumului provizoriu de 199 500 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit;

—	obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe o încălcare a articolului 101 din Regulamentul financiar (1), a articolului 127 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de aplicare a regulamentului financiar (2) și a principiului egalității, precum și pe o eroare vădită de apreciere, având în vedere că Parlamentul European a atribuit contractul prin procedură negociată la un preț superior prețului pe care reclamantele l-au propus în cadrul cererii de oferte inițiale.

2.

Al doilea motiv, subsidiar, întemeiat pe încălcarea articolului 127 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de aplicare și a principiului egalității, având în vedere că Parlamentul European a modificat în mod substanțial condițiile inițiale ale pieței i) prin atribuirea pieței la un preț superior prețului considerat inacceptabil în cadrul cererii de oferte inițiale (primul aspect) și ii) prin reducerea estimării volumului care trebuie prestat în raport cu volumul anunțat în condițiile inițiale ale contractului, afectând astfel aprecierea prețului ofertelor negociate (al doilea aspect).

---

(1)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).

(2)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3).

Acțiune introdusă la 8 martie 2013 — Eltek/OAPI Eltec Elektronik (ELTEK)

(Cauza T-139/13)

(2013/C 147/38)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Eltek SpA (Casale Monferrato, Italia) (reprezentanți: G. Floridia și R. Floridia, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Eltec Elektronik AG (Mainz, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs din 7 ianuarie 2013 astfel cum a fost rectificată prin Rectificarea din 22 ianuarie 2013), modificată și primită la 10 ianuarie 2013 în cauza R 511/2012-1, privind procedura de opoziție nr. B 992 851 și cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 4 368 064, pentru motivul că toate cerințele privind validitatea înregistrării pentru fiecare produs sunt îndeplinite în totalitate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața Tribunalului, și obligarea persoanei care a formulat opoziția la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața diviziei de opoziție și în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „ELTEK” pentru produse din clasa 9 — Cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 4 368 064.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: marca germană și internațională „ELTEK”, care desemnează Benelux, Spania, Franța, Italia, Austria și Portugalia pentru produse și servicii din clasele 9, 37, 38, 41 și 42.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în parte.

Decizia camerei de recurs: declară admisibilă calea de atac și respinge cererea de înregistrare a unei mărci comunitare pentru anumite produse din clasa 9.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 8 martie 2013 — Scheepsbouw Nederland/Comisia

(Cauza T-140/13)

(2013/C 147/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Scheepsbouw Nederland (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: K. Struckmann, avocat și G. Forwood, Barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Comisiei din 20 noiembrie 2012 în cazul SA.34736 (Amortizare anticipată a anumitor active dobândite prin intermediul unui leasing) publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 13 decembrie 2012 (JO 2012, C 384, p. 2).

—	Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un singur motiv, întemeiat pe împrejurarea că Comisia nu s-a conformat articolului 108 alineatul (3) TFUE și articolului 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 659/1999 (1).

În această privință, reclamanta susține că în considerarea împrejurărilor cauzei și a naturii incomplete și insuficiente a examinării fondului de către Comisie cu ocazia examinării preliminare, probele care demonstrează existența unor dificultăți serioase pentru aprecierea măsurii propuse sunt suficiente. Comisia nu era așadar îndrituită să concluzioneze, la capătul examinării sale preliminare, că măsura în discuție nu constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Comisia nu avea altă opțiune decât deschiderea procedurii oficiale de investigare în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, 27.3.1999, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

Acțiune introdusă la 11 martie 2013 — Ziegler Relocation/Comisia

(Cauza T-150/13)

(2013/C 147/40)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Ziegler Relocation SA (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: J.-F. Bellis, M. Favart și A. Bailleux, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	conexarea prezentei acțiuni la cauza T-539/12;

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și întemeiată;

—	declararea faptului că Uniunea Europeană a angajat răspunderea sa extracontractuală față de reclamantă;

—	obligarea Uniunii Europene la plata către reclamantă a sumei de 112 872,50 de euro pe an începând cu 11 martie 2008, majorată cu dobânzi până la plata integrală;

—	obligarea Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Prejudiciul a cărui reparare îl solicită reclamanta Uniunii Europene privește beneficiul nerealizat pe care consideră că l-a suferit începând cu adoptarea Deciziei Comisiei din 11 martie 2008 în cazul COMP/38.543 — Servicii de mutări internaționale ca urmare a faptului că nu ar fi încetat practica funcționarilor Uniunii Europene de a solicita devize de complezență în cadrul mutărilor ale căror cheltuieli sunt rambursate în temeiul Statutului funcționarilor Uniunii Europene. Refuzul reclamantei de a accepta asemenea solicitări ar avea ca efect excluderea de la contractele în cauză, astfel încât ea nu ar mai presta funcționarilor instituțiilor europene decât un număr foarte limitat de servicii de mutare. Aceasta ar constitui o neîndeplinire de către Uniunea Europeană a obligație sale de diligență care ar fi la originea prejudiciului astfel suferit de reclamantă.

Acțiune introdusă la 14 martie 2013 — Petro Suisse Intertrade/Consiliul

(Cauza T-156/13)

(2013/C 147/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Petro Suisse Intertrade Co. SA (Pully, Elveția) (reprezentanți: J. Grayston, Solicitor, P. Gjørtler, G. Pandey, D. Rovetta, N. Pilkington și D. Sellers, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 (JO L 356, p. 71) de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 (JO L 356, p. 55) privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului în măsura în care actele atacate o includ pe reclamantă;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta invocă șase motive, care privesc încălcarea normelor fundamentale de procedură, precum și încălcarea tratatelor și a normelor de aplicare a acestora: încălcarea dreptului de a fi ascultat, încălcarea obligației de notificare corespunzătoare, motivarea insuficientă, încălcarea dreptului la apărare, săvârșirea unei erori vădite de apreciere și încălcarea dreptului fundamental la proprietate.

În opinia reclamantei, Consiliul nu a procedat la ascultarea sa, fapt care nu ar fi justificat de nicio informație contrară. Mai mult, Consiliul nu a identificat în mod corespunzător reclamanta nici ca subiect al deciziei și al regulamentului, nici în scrisoarea sa de notificare și, în orice caz, aceste acte nu conțin o motivare suficientă. Cererile reclamantei de confirmare a identității, de extindere a motivării și de acces la documente au rămas fără răspuns, cu excepția unei scurte scrisori de confirmare a primirii. Prin aceste omisiuni, Consiliul a încălcat dreptul la apărare al reclamantei, căreia i s-a refuzat posibilitatea de a critica în mod eficient concluziile Consiliului, dat fiind că aceste concluzii nu i-au fost aduse la cunoștință. Contrar celor susținute de Consiliu, reclamanta nu este o companie-paravan controlată de National Iranian Oil Company (NIOC) și, în orice caz, Consiliul nu a dovedit că prin controlul exercitat de NIOC asupra reclamantei s-ar aduce un beneficiu economic statului iranian care ar contraveni obiectivului deciziei atacate și al regulamentului atacat. În sfârșit, prin restrângerea posibilității reclamantei de a încheia contracte, Consiliul a încălcat dreptul fundamental la proprietate, prin luarea unor măsuri a căror proporționalitate nu poate fi stabilită.

Acțiune introdusă la 15 martie 2013 — Sorinet Commercial Trust Bankers/Consiliul

(Cauza T-157/13)

(2013/C 147/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sorinet Commercial Trust Bankers Ltd (Kish Island, Iran) (reprezentanți: L. Defalque și C. Malherbe, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea secțiunii I punctul I poziția 12 (de la rubrica „Entități”) din anexa la Decizia 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului;

—	anularea secțiunii I punctul I poziția 12 (de la rubrica „Entități”) din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către Consiliu a obligației de motivare. Motivarea deciziei și a regulamentului în cauză este vagă și generală și nu prevede motivele specifice și concrete pentru care, în exercitarea marjei sale largi de apreciere, Consiliul a considerat că reclamantei trebuiau să i se aplice măsurile restrictive în litigiu.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Consiliu a dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă ale reclamantei. Reclamanta nu a fost informată și nici nu a fost notificată cu privire la vreo eventuală probă reținută împotriva sa pentru a justifica măsura care îi aduce atingere. Consiliul nu a permis reclamantei accesul la dosarul acesteia, nu i-a furnizat documentele solicitate (inclusiv informații precise și personalizate care să justifice măsurile restrictive în litigiu) și nici nu i-a comunicat eventualele probe reținute împotriva sa. Consiliul a refuzat să o asculte pe reclamantă astfel cum aceasta a solicitat în mod expres. Încălcarea menționată mai sus a dreptului la apărare al reclamantei — în special lipsa informării reclamantei cu privire la probele reținute împotriva sa — a avut ca efect încălcarea dreptului acesteia la protecție jurisdicțională efectivă.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Consiliu a unei erori vădite de apreciere la adoptarea măsurilor restrictive împotriva reclamantei. Motivele reținute de Consiliu împotriva reclamantei nu constituie o motivare adecvată. În plus, Consiliul nu a prezentat nicio probă sau informație pentru a dovedi motivele invocate pentru justificarea măsurilor restrictive în litigiu, care sunt întemeiate pe simple afirmații.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că măsurile restrictive în litigiu sunt nelegale din cauza viciilor care afectează aprecierea efectuată de Consiliu înainte de adoptarea acestora. Consiliul nu a efectuat o veritabilă analiză a împrejurărilor cauzei, ci s-a limitat să urmeze recomandările Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și să adopte propunerile prezentate de statele membre.

Acțiune introdusă la 15 martie 2013 — Iralco/Consiliul

(Cauza T-158/13)

(2013/C 147/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Iranian Aluminum Co. (Iralco) (Teheran, Iran) (reprezentanți: S. Millar și S. Ashley, solicitors, și M. Lester, barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care actele atacate o privesc pe reclamantă; și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe împrejurarea că Consiliul nu a oferit motive adecvate sau suficiente pentru desemnarea reclamantei.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe împrejurarea că Consiliul nu a respectat dreptul la apărare al reclamantei și nici dreptul acesteia la control jurisdicțional efectiv.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe împrejurarea că în mod greșit a considerat Consiliul că oricare dintre criteriile pentru înscrierea pe listă era îndeplinit.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe împrejurarea că decizia Consiliului de a desemna reclamanta a încălcat, în mod nejustificat și disproporționat, drepturile fundamentale ale reclamantei, inclusiv dreptul acesteia la protecția proprietății, a întreprinderii și a reputației sale.

Acțiune introdusă la 15 martie 2013 — HK Intertrade/Consiliul

(Cauza T-159/13)

(2013/C 147/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: HK Intertrade Co. Ltd (Wanchai, Hong-Kong) (reprezentanți: J. Grayston, Solicitor, P. Gjørtler, G. Pandey, D. Rovetta, N. Pilkington și D. Sellers, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 (JO L 356, p. 71) de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 (JO L 356, p. 55) privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care actele atacate o privesc pe reclamantă și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată ale prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta invocă cinci motive privind încălcarea normelor fundamentale de procedură, precum și încălcarea tratatelor și a normelor de aplicare a acestora: încălcarea dreptului de a fi ascultat, încălcarea obligației de informare, motivarea insuficientă, încălcarea dreptului la apărare și o eroare vădită de apreciere.

În opinia reclamantei, Consiliul nu a procedat la ascultarea reclamantei și a încălcat obligația de informare a acesteia. Mai mult, Consiliul nu a prezentat o motivare suficientă, încălcare ce a fost agravată de faptul că Consiliul nu a răspuns cererilor de acces la documente și de divulgare generală ale reclamantei. Prin aceste omisiuni, Consiliul a încălcat dreptul la apărare al reclamantei, întrucât i s-a refuzat posibilitatea să critice efectiv concluziile Consiliului, în măsura în care acestea nu i-au fost aduse la cunoștință reclamantei. În mod contrar susținerii Consiliului, reclamanta nu reprezintă o „firmă paravan” pentru National Iranian Oil Company (NIOC) și, în orice caz, nu există niciun temei pentru care Consiliul a concluzionat că simplul fapt că reclamanta era stabilită ca filială a NIOC este suficient pentru a aduce prin aceasta un beneficiu economic statului iranian contrar obiectivului măsurilor atacate Mai mult, Consiliul a încălcat în mod vădit dreptul la apărare al reclamantei și în cele din urmă a săvârșit erori vădite de apreciere.

Acțiune introdusă la 15 martie 2013 — Bank Mellat/Consiliul

(Cauza T-160/13)

(2013/C 147/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bank Mellat (Teheran, Iran) (reprezentanți: S. Zaiwalla, P. Reddy, F. Zaiwalla, solicitors, D. Wyatt, QC și R. Blakeley, barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea articolului 1 punctul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1263/2012 al Consiliului (1); și/sau

—	anularea articolului 1 punctul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1263/2012 al Consiliului în măsura în care o privește pe reclamantă; și

—	constatarea inaplicabilității articolului 1 punctul 6 din Decizia 2012/635/PESC (2) în privința reclamantei; și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe faptul că, în opinia reclamantei, embargoul financiar nu este o „măsură necesară” și este lipsit, așadar, de un temei juridic în sensul articolului 215 TFUE, deoarece nu prezintă nicio legătură logică cu obiectivul de politică externă relevant.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că embargoul financiar este, în orice caz, disproporționat în raport cu obiectivul de politică externă pe care se susține că îl urmărește și, prin urmare, este lipsit de un temei juridic în sensul articolului 215 TFUE.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că embargoul financiar este contrar principiilor generale ale dreptului Uniunii și în special, articolului 215 alineatul (3) TFUE, întrucât încalcă principiile proporționalității și securității juridice, principiul interdicției arbitrariului și cerința potrivit căreia orice sancțiune trebuie să fie însoțită de garanțiile juridice necesare.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că embargoul financiar încalcă dreptul de proprietate al reclamantei, dreptul de a desfășura o e activitate comercială și dreptul la libera circulație a capitalurilor, precum și principiul proporționalității.

---

(1)  Regulamentului (UE) nr. 1263/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 356, p. 34)

(2)  Decizia 2012/635/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 282, p. 58)

Acțiune introdusă la 18 martie 2013 — Magic Mountain Kletterhallen și alții/Comisia

(Cauza T-162/13)

(2013/C 147/46)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Magic Mountain Kletterhallen GmbH (Berlin, Germania), Kletterhallenverband Klever e.V. (Leipzig, Germania), Neoliet Beheer BV (Son, Țările de Jos) și Pedriza BV (Haarlem, Țările de Jos) (reprezentanți: M. von Oppen și A. Gerdung, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	în temeiul articolului 264 primul paragraf TFUE, anularea Deciziei C(2012) 8761 final a Comisiei din 5 decembrie 2012 privind ajutorul de stat SA.33952 (2012/NN) — Germania, centre de cățărare deținute de Deutscher Alpenverein;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE În cadrul acestui motiv, în opinia reclamantelor, Comisia a declarat în mod neîntemeiat ajutoarele în litigiu ca fiind compatibile cu piața internă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Reclamantele susțin că ajutoarele nu sunt destinate unui obiectiv de interes comun. În acest context, se arată, printre altele, că o asemenea împrejurare poate fi dovedită numai printr-o nefuncționare a pieței, care, în speță, nu s-a produs. În continuare, reclamantele arată că nu există o compatibilitate cu obiectivele prevăzute la articolul 106 alineatul (2) TFUE. În plus, în opinia reclamantelor, ajutoarele nu sunt adecvate pentru a elimina pretinsa problemă a eficienței pieței. Mai mult, ajutoarele nu au un efect de stimulare, iar Comisia a prezumat doar existența unui efect de stimulare. De asemenea, ajutoarele nu sunt echitabile, iar Comisia a prezumat doar că autoritățile naționale ar fi asigurat proporționalitatea ajutoarelor individuale. Comisia și-a întemeiat în mod eronat această prezumție pe statutul de utilitate publică a asociației în discuție. De asemenea, reclamantele critică evaluarea comparativă efectuată de Comisie. Aceasta nu a confruntat efectele negative și pozitive ale ajutorului. În sfârșit, în acest context se arată că ajutoarele pentru funcționare în litigiu (în principal, ajutoarele acordate reprezintă ajutoare pentru funcționare) nu sunt compatibile cu piața internă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe neinițierea eronată a procedurii oficiale de investigare În acest context, reclamantele arată că, în pofida unor dificultăți serioase la aprecierea compatibilității ajutorului cu piața internă, în mod neîntemeiat Comisia nu a inițiat procedura oficială de investigare. Un indicator al caracterului serios al dificultăților este reprezentat de durata lungă a procedurii preliminare de examinare — în speță, o perioadă mai mare de un an. Cu toate acestea, Comisia nu a asigurat o examinare suficientă a situației de fapt necesare aprecierii. În opinia reclamantelor, examinarea detaliată necesară a pieței centrelor de cățărare poate avea loc numai în cadrul unei proceduri oficiale de investigare. În continuare, în plângerile examinate de Comisie au fost invocate probleme de drept dificile privind ajutoarele acordate pentru activitatea comercială desfășurată de asociațiile de utilitate publică. De asemenea, reclamantele arată că, în calitate de întreprinderi concurente, respectiv asocieri de întreprinderi, au calitate de persoane interesate, în sensul articolului 1 litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, și au dreptul de a prezenta observații în cadrul procedurii oficiale de investigare, în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) TFUE, drept de a cărui exercitare au fost private din cauza neinițierii eronate a procedurii.

Acțiune introdusă la 15 martie 2013 — Sun Capital Partners/OAPI — Sun Capital Partners (SUN CAPITAL)

(Cauza T-164/13)

(2013/C 147/47)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sun Capital Partners, Inc. New York, Statele Unite) (reprezentanți: P. A. Dubois, Solicitor, D. Alexander, QC și F. Clark, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sun Capital Partners Ltd (Londra, Regatul Unit)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei contestate pronunțate de camera de recurs a OAPI și/sau

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la camera de recurs,

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs,

—	obligarea Sun Capital Partners Ltd la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, în cazul în care formulează cerere de intervenție în prezenta cauză.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „SUN CAPITAL” — marcă comunitară înregistrată sub nr. 2 942 654.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Motivarea cererii de declarare a nulității: motivele cererii de declarare a nulității sunt cele prevăzute la articolul 53 alineatul (1) litera (c) și la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.

Decizia diviziei de anulare: anulează marca comunitară contestată.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 53 alineatul (1) coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 21 martie 2013 — Benelli Q.J./OAPI — Demharter (MOTO B)

(Cauza T-169/13)

(2013/C 147/48)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Benelli Q.J. Srl (Pesaro, Italia) (reprezentant: P. Lukácsi, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Demharter GmbH (Dillingen, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei pârâtului și trimiterea cauzei la OAPI pentru examinare suplimentară și adoptarea unei noi decizii ca urmare a faptului că mărcile precedente ale reclamantei trebuie considerate mărci anterioare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, astfel încât opoziția formulată de reclamantă și întemeiată pe riscul de confuzie să fie examinată pe fond;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca comunitară vizată: marca figurativă „MOTO B” având culorile negru, alb, roșu, auriu, verde, maro și gri pentru produse din clasele 9, 12, și 15 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 8 780 926

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat: mărcile figurative italiene, de notorietate și neînregistrate „MOTOBI” și altele

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 21 martie 2013 — Benelli Q.J./OAPI — Demharter (MOTOBI)

(Cauza T-170/13)

(2013/C 147/49)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Benelli Q.J. Srl (Pesaro, Italia) (reprezentant: P. Lukácsi, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Demharter GmbH (Dillingen, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	modificarea deciziei adoptate de pârât și dispunerea respingerii cererii de decădere formulate de persoana care a solicitat declararea nulității;

—	anularea deciziei adoptate de pârât și trimiterea cauzei la OAPI în vederea reexaminării acesteia și a adoptării unei noi decizii în cazul în care Tribunalul consideră că este inevitabilă efectuarea unei alte analize aprofundate a dovezii utilizării seriose;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de decădere: marca verbală „MOTOBI” pentru produse din clasa 12 — înregistrarea mărcii comunitare nr. 835 264

Titularul mărcii comunitare: reclamanta

Partea care solicită decăderea din drepturi a titularului mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Decizia diviziei de anulare: anulează marca comunitară.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului

Acțiune introdusă la 21 martie 2013 — Benelli Q.J./OAPI — Demharter (MOTOBI B PESARO)

(Cauza T-171/13)

(2013/C 147/50)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Benelli Q.J. Srl (Pesaro, Italia) (reprezentant: P. Lukácsi, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Demharter GmbH (Dillingen, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	modificarea deciziei pârâtului și respingerea cererii de decădere depusă de reclamantul din cererea de anulare;

—	anularea deciziei pârâtului și trimiterea cauzei spre rejudecare la OAPI pentru ca acesta să procedeze la o nouă examinare și să pronunțe o nouă decizie, Tribunalul trebuind să considere inevitabilă o nouă analiză aprofundată a probei referitoare la utilizarea serioasă;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de decădere: marca figurativă „MOTOBI B PESARO”, pentru produse din clasele 9, 12 și 25, cerere de înregistrare a mărcii comunitare nr. 2 262 269.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită decăderea din drepturi a titularului mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Decizia diviziei de anulare: decădere din marca comunitară.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 25 martie 2013 — Omega/OAPI — Omega Engineering (Ω OMEGA)

(Cauza T-175/13)

(2013/C 147/51)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Omega SA (Biel/Bienne, Elveția) (reprezentant: P. González-Bueno Catalán de Ocón, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Omega Engineering, Inc. (Stamford, Statele Unite)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 10 ianuarie 2013 în cauzele conexe R 2055/2011-1 și R 2186/2011-1 și acordarea protecției mărcii solicitate pentru toate produsele solicitate;

—	obligarea OAPI și a Omega Engineering, Inc. la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: cerere de înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative care cuprinde elementul verbal „Ω OMEGA” pentru produse din clasa 9 — înregistrarea internațională nr. 997 036 care desemnează Uniunea Europeană

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Omega Engineering, Inc.

Marca sau semnul invocat: mărcile verbale naționale și comunitare „OMEGA” pentru produse și servicii din clasele 7, 9, 11, 16, 35, 38, 41 și 42

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția și respinge în parte protecția solicitată.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac formulată de reclamantă și respinge în parte, într-o măsură mai mare, protecția solicitată.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

Acțiune introdusă la 21 martie 2013 — Pesquerias Riveirenses y otros/Consiliul

(Cauza T-180/13)

(2013/C 147/52)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Pesquerias Riveirenses, SL (Ribeira, Spania), Pesquerias Campo de Marte, SL (Ribeira), Pesquera Anpajo, SL (Ribeira), Arrastreros del Barbanza, SA (Ribeira), Martínez Pardavila e Hijos, SL (Ribeira), Lijo Pesca, SL (Ribeira), Frigoríficos Hermanos Vidal, SA (Ribeira), Pesquera Boteira, SL (Ribeira), Francisco Mariño Mos y Otros, CB (Ribeira), Juan Antonio Pérez Vidal y Hermano, CB (Ribeira), Marina Nalda, SL (Ribeira), Portillo y Otros, SL (Ribeira), Vidiña Pesca, SL (Ribeira), Pesca Hermo, SL (Ribeira), Pescados Oubiña Perez, SL (Ribeira), Manuel Pena Graña (Ribeira), Campo Eder, SL (Ribeira), Pesquera Laga, SL (Ribeira), Pesquera Jalisco, SL (Ribeira), Pesquera Jopitos, SL (Ribeira) și Pesca-Julimar, SL (Ribeira) (reprezentant: J. Tojeiro Sierto, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

Anularea Regulamentului (UE) nr. 40/2013 al Consiliului din 21 ianuarie 2013 în măsura în care reunește componentele nord și sud ale stocului de putasu din Atlanticul de Nord-Est în vederea stabilirii TAC (capturi totale admisibile) de putasu stabilite în anexele IA și IB (pagina 84 și, respectiv, 103; JO L 23 din 25.1.2013, p. 54/153)

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 39 TFUE — În această privință, se afirmă că articolul 39 TFUE stabilește, dreptul unul dintre obiectivele politicii agricole comune în domeniul pescuitului, gestiunea rațională a resurselor și că regulamentul atacat încalcă această dispoziție în măsura în care, nediferențiind între componentele nord și sud ale stocului de putasu din Atlanticul de Nord, nu corespunde cu ceea ce ar trebui să se înțeleagă printr-o gestiune rațională a resurselor. Reclamantele nu neagă faptul că situația componentei nord impune măsuri restrictive de gestiune piscicolă, însă aceasta nu este și situația componentei sud, ale cărei specii nu cunosc o supraexploatare piscicolă. Procedând astfel, se încalcă de asemenea principiul nediscriminării care impune, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, ca situațiile comparabile să nu fie tratate în mod diferit, iar situațiile diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care acest tratament este justificat în mod obiectiv.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (1) din regulamentul (CE) nr. 2371/2002 și a articolului 6 din Acordul de la New York din 1995 — În această privință se afirmă că articolul 2 alienatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului prevede abordarea atentă drept criteriu care trebuie să ghideze adoptarea măsurilor de conservare și de exploatare durabilă a resurselor de pescuit; același principiu este reglementat de articolul 6 din Acordul pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 privind conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori (New York, 1995; JO L 189 din 3.7.1998, p. 14/41, Ediție specială, 04/vol. 4, p. 237) la care UE și statele sale membre de la acel moment au aderat la 19 decembrie 2003, intrând în vigoare la 18 ianuarie 2004. Reclamantele consideră că gestionarea stocului de putasu în Atlanticul de Nord-Est prin regulamentul atacat, în măsura în care nu deosebește între componenta nord și componenta sud a stocului, impune o reducere a capturilor în componenta sud atât de puternică și de nediscriminatorie încât generează un „risc” care ar fi impus aplicarea criteriului abordării atente.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității — Reclamantele consideră în această privință că gestionarea stocului de putasu în Atlanticul de Nord-Est de către UE în anul 2013 (regulamentul atacat), în măsura în care nu deosebește între componenta nord și componenta sud, impune componentei sud măsuri traumatice (reducerea TAC) care depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit (refacerea stocului de putasu în Atlanticul de Nord-Est) și, prin urmare, încalcă principiul proporționalității.

Acțiune introdusă la 5 aprilie 2013 — Spania/Comisia

(Cauza T-191/13)

(2013/C 147/53)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: S. Centeno Huerta, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea anunțului de concurs general EPSO/AD/248/13 — Administratori (AD 6), în sectorul construcțiilor, și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-148/13, Spania/Comisia.

Acțiune introdusă la 5 aprilie 2013 — United Parcel Service/Comisia

(Cauza T-194/13)

(2013/C 147/54)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: United Parcel Service, Inc. (Atlanta, Statele Unite) (reprezentanți: A. Ryan, B. Graham, Solicitors, precum și W. Knibbeler și P. Stamou, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în totalitate a Deciziei Comisiei Europene din 30 ianuarie 2013, C(2013) 431 (Comp/M.6570 — UPS/TNT Express) prin care se interzice proiectul de achiziție de către UPS a TNT Express N.V., întrucât interzice concentrarea și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, inclusiv pe cele efectuate de posibilii intervenienți.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept și a unei erori vădite de apreciere în cadrul examinării efectelor posibile ale concentrării asupra prețurilor. În plus, Comisia a încălcat obligația sa de motivare și dreptul la apărare al UPS prin modificarea substanțială a modelului econometric prezentat de UPS fără să asculte UPS sau să explice adecvat modificările efectuate.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, prin stabilirea unui criteriu arbitrar pentru aprecierea caracterului verificabil al creșterilor de eficiență, Comisia a săvârșit o eroare de drept și s-a îndepărtat de criteriul stabilit de jurisprudență. În plus, Comisia a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere atribuind o pondere insuficientă sau nulă creșterilor de eficiență a căror existență fusese admisă în principiu. În sfârșit, Comisia a încălcat dreptul la apărare al UPS întemeindu-și respingerea creșterilor de eficiență pe obiecțiuni despre care UPS nu a avut anterior cunoștință.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept și a unei erori vădite de apreciere prin aplicarea eronată a conceptului de intensitate a concurenței. De asemenea, a săvârșit o eroare atunci când a conchis, fără vreo probă concretă, că creșterile posibile de prețuri generate de entitatea rezultată din concentrare vor fi atenuate de entitățile rivale entității rezultate din concentrare.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a dreptului de apărare al UPS prin refuzul accesului la probe pertinente și dezincriminatoare. În plus, Comisia nu și-a îndeplinit obligația de motivare și a săvârșit o eroare de drept și de fapt, precum și o eroare vădită de apreciere atunci când a conchis că concurenții care nu sunt concurenți apropiați nu se puteau dezvolta astfel încât să exercite o presiune efectivă, în viitorul apropiat, asupra entității rezultate din concentrare.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept și a unei erori vădite de apreciere în analizarea capacității clienților de a influența entitatea rezultată din concentrare.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 30 ianuarie 2013 — De Luca/Comisia

(Cauza F-20/06 RENV)

(Funcție publică - Funcționari - Trimitere spre rejudecare Tribunalului după anulare - Numire - Funcționar care accede prin concurs general la o grupă de funcții superioară - Candidat înscris pe o listă de rezervă anterior intrării în vigoare a noului statut - Norme tranzitorii de încadrare în grad la recrutare - Încadrare în grad în temeiul noilor norme - Articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut)

(2013/C 147/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Patrizia De Luca (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi și J.-N. Louis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: J. Currall, agent)

Obiectul

Anularea deciziei Comisiei din 23 februarie 2005 de numire a reclamantei, funcționar deja încadrat în gradul A*10 și care a reușit la un concurs pentru gradele A5/A4, într-un post de administrator în cadrul Direcției Generale „Justiție, Libertate și Securitate”, în măsura în care modifică încadrarea acesteia din gradul A*10 în gradul A*9

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Doamna De Luca și Comisia Europeană suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată în cadrul celor două proceduri desfășurate în fața Tribunalului.

3.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată ale doamnei De Luca aferente procedurii desfășurate în fața Tribunalului Uniunii Europene.

4.	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 13 martie 2013 — AK/Comisia

(Cauza F-91/10) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Articolul 43 primul paragraf din statut - Întocmire tardivă a rapoartelor asupra evoluției carierei - Prejudiciu moral - Pierderea unei șanse de a fi promovat)

(2013/C 147/56)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: AK (Esbo, Finlanda) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și É. Marchal, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Berscheid și J. Baquero Cruz, agenți)

Obiectul

Cererea de anulare a deciziei prin care a fost respinsă cererea reclamantei de despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a neîntocmirii unor rapoarte asupra evoluției carierei și de deschidere a unei anchete administrative pentru a se stabili fapte de hărțuire, precum și cererea de reparare a prejudiciului suferit

Dispozitivul

1.	Obligă Comisia Europeană la plata către AK a sumei de 15 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata către AK a sumei de 4 000 de euro pentru repararea pierderii unei șanse de a fi promovată la un grad superior gradului A 5 sau echivalent înainte de 1 martie 2008.

3.	Respinge în rest acțiunea.

4.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de AK.

---

(1)  JO C 13, 15.1.2011, p. 40.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 30 ianuarie 2013 — Wahlström/Frontex

(Cauza F-87/11) (1)

(Funcție publică - Agent temporar - Neprelungirea unui contract pe durată determinată - Articolul 8 din Regimul aplicabil celorlalți agenți - Procedură - Încălcarea unor norme fundamentale de procedură - Competență)

(2013/C 147/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Kari Wahlström (Alimos, Grecia) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex) (reprezentanți: S. Vuorensola și H. Caniard, agenți și D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a nu prelungi contractul de agent temporar al reclamantului

Dispozitivul

1.	Anulează decizia directorului executiv al Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene din 10 decembrie 2010, de a nu prelungi contractul de agent temporar al domnului Wahlström.

2.	Obligă Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene să suporte propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată efectuate de domnul Wahlström.

---

(1)  JO C 347, 26.11.2011, p. 45.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 21 martie 2013 — Taghani/Comisia

(Cauza F-93/11) (1)

(Funcție publică - Concurs general - Decizia comisiei de evaluare a concursului de neadmitere la probele de evaluare - Căi de atac - Acțiune în justiție introdusă fără a aștepta decizia cu privire la reclamație - Admisibilitate - Modificarea anunțului de concurs după desfășurarea testelor de acces - Principiul protecției încrederii legitime - Securitate juridică)

(2013/C 147/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jamal Taghani (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și B. Eggers, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei adoptate de Președintele comisiei de evaluare a concursului EPSO/AST/111/10 — Secretari (AST 1) de a nu îl admite pe reclamant la probele de evaluare

Dispozitivul

1.	Anulează decizia comisiei de evaluare a concursului general EPSO/AST/111/10 din 15 iunie 2011 de a nu îl admite pe domnul Taghani la probele de evaluare.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata sumei de 1 000 de euro către domnul Taghani.

3.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

4.	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 347, 26.11.2011, p. 46.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 21 martie 2013 — van der Aat și alții/Comisia

(Cauza F-111/11) (1)

(Funcție publică - Remunerație - Ajustare anuală a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți - Articolele 64, 65 și 65a din statut - Anexa XI la statut - Regulamentul (UE) nr. 1239/2010 - Coeficienți corectori - Funcționari repartizați la Ispra)

(2013/C 147/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: van der Aat și alții (Besozzo, Italia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis, É. Marchal și D. Abreu Caldas, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și D. Martin, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a fișelor de remunerație ale reclamanților pe luna februarie 2011 și a fișelor de remunerație pe lunile următoare, în care s-a aplicat noul coeficient corector pentru orașul Varese, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1239/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Reclamanții suportă propriile cheltuieli de judecată și sunt obligați să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3.	Consiliul Uniunii Europene, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 6, 7.1.2012, p. 27.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 21 martie 2013 — Dalmasso/Comisia

(Cauza F-112/11) (1)

(Funcție publică - Remunerație - Ajustare anuală a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți - Articolele 64, 65 și 65a din statut - Anexa XI la statut - Regulamentul (UE) nr. 1239/2010 - Coeficienți corectori - Funcționari afectați la Ispra)

(2013/C 147/60)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Raffaele Dalmasso (Monvalle, Italia) (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și D. Martin, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a fișei de salarizare a reclamantului pentru luna februarie 2011 și a fișelor de salarizare pentru lunile următoare în care se aplică noul coeficient corector pentru orașul Varese în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1239/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Domnul Dalmasso suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3.	Consiliul Uniunii Europene, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 6 din 7.1.2012, p. 27.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 19 martie 2013 —  SF (*1)/Comisia

(Cauza F-10/12) (1)

(Funcție publică - Remunerație - Diurnă - Mutare - Acordarea diurnei - Funcționar proprietar al unei locuințe situate la noul loc de repartizare - Proba faptului că au fost suportate cheltuieli cu ocazia instalării provizorii la noul loc de repartizare)

(2013/C 147/61)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: SF (*1) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și D. Martin, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Comisiei de respingere a cererii reclamantului de acordare a unor diurne.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comisia Europeană să suporte propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de  SF (*1).

3.	SF (*1) suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

---

(*1)  Informații șterse sau înlocuite în contextul cadrului legal de protecție a datelor cu caracter personal și/sau a confidențialității.

(1)  JO C 65, 3.3.2012, p. 29.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 19 martie 2013 — BR/Comisia

(Cauza F-13/12) (1)

(Funcție publică - Agent temporar - Neprelungire a unui contract)

(2013/C 147/62)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: BR (Wezembeek-Oppem, Belgia) (reprezentanți: S. Rodrigues, A. Blot și C. Bernard-Glanz, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și D. Martin, agenți)

Obiectul

Funcție publică — Cerere de anulare a deciziei Comisiei de a nu prelungi contractul de agent contractual al reclamantei

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	BR suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 138, 12.5.2012, p. 32.

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 6 martie 2013 — Scheefer/Parlamentul European

(Cauza F-41/12) (1)

(Funcție publică - Agent temporar - Rezilierea unui contract de agent temporar pe durată nedeterminată - Motiv legitim)

(2013/C 147/63)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Séverine Scheefer (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: R. Adam și P. Ketter, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: V. Montebello-Demogeot și M. Ecker, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Parlamentului European de reziliere a contractului de agent temporar pe durată nedeterminată al reclamantei și o cerere în despăgubire

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Doamna Scheefer suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Parlamentul European.

---

(1)  JO C 138, 12.5.2012, p. 38.

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 11 martie 2013 — Marcuccio/Comisia

(Cauza F-17/12) (1)

(Funcție publică - Articolul 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de procedură - Cerere introdusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii - Semnătură olografă a avocatului diferită de cea care figurează pe originalul cererii introductive adresate prin poștă - Tardivitatea acțiunii - Inadmisibilitate vădită)

(2013/C 147/64)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și J. Baquero Cruz, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Cerere de obligare a Comisiei la plata unei sume pentru repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-a suferit din cauza duratei excesive a procedurii de recunoaștere a gravității bolii sale

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2.	Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 138, 12.5.2012, p. 33.

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 28 februarie 2013 — Pepi/ERCEA

(Cauza F-33/12) (1)

(Funcție publică - Agenți contractuali - Agenți contractuali auxiliari - Recrutare - Încadrare în grad cu ocazia recrutării - Articolele 3a, 3b și 86 din RACA - ERCEA - Norme interne de încadrare în grad a agenților contractuali)

(2013/C 147/65)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean Pepi (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârâtă: Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (ERCEA) (reprezentanți: Oliván Avilés și G. Bambara, agenți)

Obiectul

Cererea de anulare în parte a contractului reclamantului încheiat cu ERCEA, în ceea ce privește încadrarea acestuia la gradul AD 10

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca fiind vădit nefondată.

2.	Domnul Pepi suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare.

3.	Consiliul Uniunii Europene, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 184, 23.6.2012, p. 23.

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 6 februarie 2013 — Marcuccio/Comisia

(Cauza F-67/12) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Acțiune în despăgubire - Nelegalitate - Trimitere a unei scrisori privind executarea unei hotărâri reprezentantului reclamantului în recursul împotriva hotărârii menționate - Acțiune vădit nefondată - Articolul 94 litera (a) din Regulamentul de procedură)

(2013/C 147/66)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de respingere a cererii reclamantului de a obține o despăgubire pentru faptul că pârâta ar fi trimis o scrisoare referitoare la reclamant unui avocat care încă nu îl reprezenta în această cauză

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca vădit nefondată.

2.	Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3.	Îl obligă pe domnul Marcuccio la plata către Tribunal a sumei de 2 000 de euro.

---

(1)  JO C 311, 13.10.2012, p. 16.

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 29 ianuarie 2013 — Brus/Comisia

(Cauza F-79/12) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Cerere de sesizare a instanței - Cerințe de formă - Expunerea motivelor invocate - Acțiune vădit inadmisibilă)

(2013/C 147/67)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Karel Brus (Zaventem, Belgia) (reprezentant: J. Duvekot, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall, J. Baquero Cruz și W. Roels, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziilor Comisiei de revocare din funcție a reclamantului și de diminuare a cuantumului pensiei sale în urma unei proceduri disciplinare inițiate pentru a se constata dacă a avut loc o încălcare a articolului 11 din statut

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2.	Domnul Brus suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 319, 20.10.2012, p. 18.

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 11 martie 2013 — Marcuccio/Comisia

(Cauza F-131/12)

(Funcție publică - Articolul 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de procedură - Cerere introdusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii - Semnătură olografă a avocatului diferită de cea care figurează pe originalul cererii introductive adresate prin poștă - Tardivitatea acțiunii - Inadmisibilitate vădită)

(2013/C 147/68)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul

Cerere de anulare a refuzului despăgubirii pentru prejudiciul pe care reclamantul l-ar fi suferit ca urmare a pensionării sale, precum și o cerere de despăgubire

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2.	Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată.

Acțiune introdusă la 24 septembrie 2012 — ZZ/Comisia

(Cauza F-101/12)

(2013/C 147/69)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: D. Abreu Caldas, A. Coolen, J.-N. Louis, E. Marchal și S. Orlandi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a retrage oferta de transfer al drepturilor de pensie acceptată de reclamant și de a o înlocui cu altă ofertă, calculată pe baza noilor DGA.

Concluziile reclamantului

—	Declararea caracterului ilegal al articolului 9 din dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 11 alineatul (2) din Anexa VIII la Statut;

—	anularea deciziei din 21 iunie 2011 de anulare și de înlocuire a ofertei de transfer al drepturilor de pensie acceptate la 28 iulie 2010;

—	anularea deciziei din 21 iunie 2011 de a aplica în cazul cererii de transfer al drepturilor de pensie a reclamantului parametrii menționați în dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 11 alineatul (2) din Anexa VIII la Statut din 3 martie 2011;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiune introdusă la 13 decembrie 2012 — ZZ/Parlamentul European

(Cauza F-150/12)

(2013/C 147/70)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: G. Maximini, Rechtsanwalt)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Cerere de anulare a deciziei pârâtului prin care acesta a refuzat să acorde reclamantului o parte din indemnizația de reinstalare, precum și rambursarea anumitor cheltuieli de călătorie.

Concluziile reclamantului

—

Anularea Deciziei pârâtului din 29 martie 2012 în măsura în care pârâtul a refuzat să plătească reclamantului cea de a doua jumătate a indemnizației de reinstalare în temeiul articolului 6 din anexa VII la Statutul funcționarilor, precum și să îi ramburseze acestuia în totalitate cheltuielile de călătorie în conformitate cu articolul 7 din aceeași anexă.

—

obligarea pârâtului la plata către reclamant a celei de a doua jumătăți a indemnizației de reinstalare, având un cuantum echivalent cu un salariu de bază lunar suplimentar, precum și a totalității cheltuielilor de călătorie până la locul său de origine, efectuate cu ocazia încetării definitive a funcțiilor sale pentru el, pentru soția sa și pentru fiul său, care suferă de un handicap grav și care locuiește împreună cu el.

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii și a tuturor cheltuielilor necesare efectuate de reclamant.