INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/2

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 7 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Autorità per l'energia elettrica e il gas/Antonella Bertazzi și alții

(Cauza C-393/11) (1)

(Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Politică socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauza 4 - Contracte de muncă pe durată determinată în sectorul public - Procedură de definitivare - Recrutarea unor lucrători angajați pe durată determinată în calitate de funcționari statutari fără concurs public - Determinarea vechimii în muncă - Absență totală a luării în considerare a perioadelor de serviciu realizate în temeiul unor contracte de muncă pe durată determinată - Principiul nediscriminării)

2013/C 129/02

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Autorità per l'energia elettrica e il gas

Pârâte: Antonella Bertazzi, Annalise Colombo, Maria Valeria Contin, Angela Filippina Marasco, Guido Giussani, Lucia Lizzi, Fortuna Peranio

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Consiglio di Stato — Interpretarea clauzei 4 din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129) — Legislație națională care prevede posibilitatea administrațiilor publice de a încheia contracte de muncă pe durată nedeterminată cu lucrători care sunt deja angajații lor în baza unor contracte pe durată determinată, prin derogare de la principiul recrutării funcționarilor publici prin concurs public — Neluarea în considerare a vechimii în muncă dobândite în temeiul precedentului contract de muncă pe durată determinată, nici chiar în situația continuării raporturilor de muncă

Dispozitivul

Clauza 4 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care exclude în totalitate luarea în considerarea perioadelor de serviciu realizate de un lucrător pe durată determinată al unei autorități publice în vederea determinării vechimii în muncă a acestuia cu ocazia recrutări sale pe durată nedeterminată de către aceeași autoritate în calitate de funcționar statutar în cadrul unei proceduri specifice de definitivare a raportului său de muncă, cu excepția cazului în care funcțiile exercitate în temeiul unor contracte de muncă pe durată determinată nu corespund celor exercitate de un funcționar statutar din categoria relevantă al acestei autorități sau, dacă nu, a cazului în care această excludere este justificată de „motive obiective” în sensul punctelor 1 și 4 ale acestei clauze, instanței naționale revenindu-i sarcina de a verifica acest aspect. Simplul fapt că lucrătorul pe durată determinată a realizat perioadele de serviciu menționate în temeiul unui contact sau al unui raport de muncă pe durată determinată nu constituie un astfel de motiv obiectiv.

(1) JO C 282, 24.9.2011.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/2

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 28 februarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākās tiesas Senāts — Letonia) — SIA Forvards V/Valsts ieņēmumu dienests

(Cauza C-563/11) (1)

(Articolul 99 din Regulamentul de procedură - Fiscalitate - TVA - A șasea directivă - Drept de deducere - Refuz - Factură emisă de o societate considerată fictivă)

2013/C 129/03

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākās tiesas Senāts

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SIA Forvards V

Pârâtă: Valsts ieņēmumu dienests

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Augstākās tiesas Senāts — Interpretarea articolului 17 alineatul (2) litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Deducere a TVA achitate în amonte — Persoană impozabilă care îndeplinește condițiile impuse de legislația națională pentru deducerea taxei achitate la cumpărarea unor produse și în privința căreia nu se constată nicio practică abuzivă — Refuzul recunoașterii dreptului de deducere a TVA în cazul în care se stabilește că cealaltă parte din cadrul operațiunii nu este în măsură să livreze produsele care figurează pe factura întocmită în mod legal din punctul de vedere al condițiilor de formă

Dispozitivul

Articolul 17 alineatul (2) litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 9517/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, trebuie interpretat în sensul că se opune ca destinatarului unei facturi să nu i se recunoască dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte, pentru motivul că, ținând seama de fraudele sau de nelegalitățile comise de emitentul facturii respective, operațiunea care corespunde acesteia din urmă este considerată că nu a fost efectiv realizată, cu excepția cazului în care se stabilește, având în vedere elemente obiective și fără să se solicite destinatarului facturii menționate efectuarea unor verificări care nu intră în sarcina sa, că destinatarul respectiv știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea în cauză era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată, ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice.

(1) JO C 13, 14.1.2012.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/3

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 7 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal do Trabalho do Porto — Portugalia) — Sindicato dos Bancários do Norte, Sindicato dos Bancários do Centro, Sindicato dos Bancários do Sul e Ilhas, Luís Miguel Rodrigues Teixeira de Melo/BPN — Banco Português de Negócios SA

(Cauza C-128/12) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Reglementare națională care stabilește reduceri salariale pentru anumiți lucrători din sectorul public - Lipsa punerii în aplicare a dreptului Uniunii - Necompetență vădită a Curții)

2013/C 129/04

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal do Trabalho do Porto

Părțile din procedura principală

Reclamante: Sindicato dos Bancários do Norte, Sindicato dos Bancários do Centro, Sindicato dos Bancários do Sul e Ilhas, Luís Miguel Rodrigues Teixeira de Melo

Pârâtă: BPN — Banco Português de Negócios SA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunal do Trabalho do Porto — Interpretarea articolului 20, a articolului 21 alineatul (1) și a articolului 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a UE (JO 2000, C 364, p. 1) — Respectarea principiilor egalității și nediscriminării și a dreptului la condiții de muncă juste și echitabile — Reglementare națională care prevede reduceri salariale pentru anumiți lucrători din sectorul public

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este în mod vădit necompetentă pentru a judeca cererea de decizie preliminară formulată de tribunal do trabalho do Porto (Portugalia) prin decizia din 6 ianuarie 2012.

(1) JO C 151, 26.5.2012.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/3

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 28 februarie 2013 — Carrols Corp./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Giulio Gambettola

(Cauza C-171/12 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/90 - Articolul 51 alineatul 1 litera (b) - Marca comunitară figurativă Pollo Tropical CHICKEN ON THE GRILL - Cerere de anulare formulată de titularul mărcii naționale figurative Pollo Tropical CHICKEN ON THE GRILL și al mărcii naționale verbale POLLO TROPICAL - Cauze de nulitate absolută - Rea-credință - Inadmisibilitate)

2013/C 129/05

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Carrols Corp. (reprezentant: I. Temiño Ceniceros, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent), Giulio Gambettola (reprezentant: F. Brandolini Kujman, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 1 februarie 2012, Carrols Corp./OAPI (T-291/09), prin care Tribunalul a respins o cerere de anulare a Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 7 mai 2009 (cauza R 632/2008-1) privind o procedură de declarare a nulității între Carrols Corp. și Giulio Gambettola

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Carrols Corp. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 174, 16.6.2012.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/4

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 7 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social — Spania) — Rafaela Rivas Montes/Instituto Municipal de Deportes de Córdoba (IMDECO)

(Cauza C-178/12) (1)

(Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Politica socială - Principiul egalității de tratament - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauza 4 - Contracte de muncă pe durată determinată în sectorul public - Stabilirea vechimii în muncă - Diferență de tratament între funcționarii permanenți și agenții contractuali - Neluarea în considerare a perioadelor de activitate anterioare realizate în cadrul administrației - Necompetență vădită a Curții)

2013/C 129/06

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Rafaela Rivas Montes

Pârât: Instituto Municipal de Deportes de Córdoba (IMDECO)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Juzgado de lo Social — Interpretarea articolului 45 alineatul (4) TFUE — Legislație națională care reglementează modul de calcul al adaosului la salariu pentru vechime în serviciu în funcția publică — Aplicarea de către o administrație publică a unor norme diferite în funcție de natura de funcție publică sau contractuală a raportului juridic — Neluarea în considerare a anumitor perioade în care a desfășurat activități personalul care nu este în categoria funcționarilor permanenți

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este în mod vădit necompetentă pentru a răspunde la întrebările preliminare adresate de Juzgado de lo Social nr. 1 de Córdoba (Spania) prin decizia din 27 februarie 2012.

(1) JO C 209, 14.7.2012.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/4

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank te Rotterdam — Țările de Jos) — Procedură penală împotriva EBS Le relais Nord Pas De Calais

(Cauza C-240/12) (1)

(Trimitere preliminară - Inadmisibilitate)

2013/C 129/07

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank te Rotterdam

Partea din procedura penală principală

EBS Le relais Nord Pas De Calais

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Rechtbank te Rotterdam (Țările de Jos) — Interpretarea articolului 15 și a articolului 26 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană (JO L 30, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 02, p. 161), precum și a articolului 2 punctul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 172) — Noțiunea de tranzit — Transferul deșeurilor pe cale navală dintr-un stat membru într-un alt stat care nu intră în domeniul de aplicarea a Deciziei OCDE — Trecerea, în timpul transportului, printr-un port din alt stat membru.

Dispozitivul

Respinge cererea de decizie preliminară formulată de Rechtbank te Rotterdam (Țările de Jos) prin decizia din 4 mai 2012 ca vădit inadmisibilă.

(1) JO C 243, 11.8.2012.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/4

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 7 februarie 2013 — Jarosław Majtczak/Feng Shen Technology Co. Ltd și Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-266/12 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 51 alineatul (1) litera (b) - Rea-credință a solicitantului la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii comunitare - Marca figurativă FS - Cerere de declarare a nulității)

2013/C 129/08

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Jarosław Majtczak (reprezentant: J. Radłowski, radca prawny)

Celelalte părți din procedură: Feng Shen Technology Co. Ltd (reprezentant: P. Rath, Rechtsanwalt), Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 21 martie 2012, Feng Shen Technology/OAPI — Majtczak (FS) (T-227/09), prin care Tribunalul a anulat Decizia R 529/2008-4 a Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 1 aprilie 2009 de respingere a căii de atac împotriva deciziei diviziei de anulare prin care se refuză cererea de declarare a nulității prezentată de reclamantă împotriva mărcii figurative „FS” pentru produse din clasa 26

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Îl obligă pe domnul Jarosław Majtczak la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 258, 25.8.2012.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/5

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 7 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank van Koophandel te Gent — Belgia) — Euronics Belgium CVBA/Kamera Express BV, Kamera Express Belgium BVBA

(Cauza C-343/12) (1)

(Articolul 99 din Regulamentul de procedură - Directiva 2005/29/CE - Reglementare națională care interzice în general oferirea spre vânzare sau vânzarea de bunuri în pierdere)

2013/C 129/09

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van Koophandel te Gent

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Euronics Belgium CVBA

Pârâte: Kamera Express BV, Kamera Express Belgium BVBA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Rechtbank van Koophandel te Gent — Belgia — Interpretarea Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260) — Reglementare națională care prevede o interdicție generală a vânzărilor în pierdere, fără excepție, și care vizează să protejeze, printre altele, interesele consumatorilor — Compatibilitate cu Directiva 2005/29

Dispozitivul

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretată în sensul că se opune unei dispoziții naționale, precum cea în discuție în cauza principală, care prevede o interdicție generală de a oferi spre vânzare sau de a vinde bunuri în pierdere, în măsura în care această dispoziție urmărește obiective legate de protecția consumatorilor.

(1) JO C 303, 6.10.2012.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/5

Ordonanța Curții din 7 martie 2013 — Luigi Marcuccio/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza C-433/12 P) (1)

(Recurs - Acțiune în răspundere extracontractuală - Refuzul Grefei de a da curs scrisorilor trimise de reclamant primului avocat general al Curții - Articolul 256 alineatul (2) TFUE - Cerere de inițiere a unei proceduri de reexaminare cu privire la anumite decizii prin care s-a finalizat judecata, pronunțate de Tribunal în cauze care fac obiectul recursului)

2013/C 129/10

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Obiectul

Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 3 iulie 2012, Marcuccio/Curtea de Justiție (T-27/12), prin care Tribunalul a respins o acțiune în răspundere prin care se solicita repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-a suferit ca urmare a refuzului Grefei de a da curs memoriilor trimise de reclamant primului avocat general al Curții de Justiție, prin care solicita inițierea unei proceduri de reexaminare cu privire la deciziile prin care s-a finalizat judecata, pronunțate de Tribunal în cauzele T-278/07 P, T-114/08 P, T-32/09 P și T-166/09 P

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Domnul Luigi Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 355, 17.11.2012.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/6

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Tivoli — Italia) — Claudio Loreti, Maria Vallerotonda, Attilio Vallerotonda, Virginia Chellini/Comune di Zagarlo

(Cauza C-555/12) (1)

(Trimitere preliminară - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Punerea în aplicare a dreptului Uniunii - Lipsă - Necompetență vădită a Curții)

2013/C 129/11

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Tivoli

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Claudio Loreti, Maria Vallerotonda, Attilio Vallerotonda, Virginia Chellini

Pârâtă: Comune di Zagarlo

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunale di Tivoli — Interpretarea articolului 47 al treilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului coroborate cu articolul 6 TUE și cu articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale — Reglementare națională care prevede o repartizare a competențelor între instanțele civile și administrative care se întemeiază pe distincția între drepturile subiective și interesele legitime — Lipsa unei distincții univoce între noțiunile menționate

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Tribunale di Tivoli (Italia).

(1) JO C 32, 2.2.2013.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/6

Recurs introdus la 21 februarie 2013 de Electrabel SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțată la 12 decembrie 2012 în cauza T-332/09, Electrabel/Comisia

(Cauza C-84/13 P)

2013/C 129/12

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Electrabel SA (reprezentanți: M. Pittie și P. Honoré, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

—	Declararea recursului drept admisibil și fondat;

—	în consecință, anularea hotărârii atacate întrucât obligă Electrabel la plata unei amenzi în cuantum de 20 de milioane de euro;

—

în consecință:

—	fie trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal,

—	fie pronunțarea în mod definitiv, admițându-se concluziile formulate de reclamantă în primă instanță și anulând decizia în litigiu întrucât obligă Electrabel la plata unei amenzi în cuantum de 20 de milioane de euro sau reducând cuantumul amenzii în mod semnificativ;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă trei motive în susținerea recursului introdus împotriva Hotărârii prin care Tribunalul a confirmat decizia Comisiei din 10 iunie 2009, prin care Electrabel a fost obligată la plata unei amenzi de 20 de milioane de euro pentru încălcarea articolului 7 din Regulamentul (CEE) nr. 4064/89 (1), privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi.

În primul rând, recurenta reproșează Tribunalului că a încălcat dispozițiile articolului 14.3 din regulamentul citat anterior, întrucât a reținut pretinsa „durată” a încălcării drept element de stabilire a cuantumului amenzii, deși acest articol prevede că valoarea amenzii trebuie stabilită numai în funcție de „natura” și de „gravitatea” încălcării.

În al doilea rând, recurenta critică Tribunalul că a încălcat principiul neretroactivității legii, întrucât a aplicat dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 139/2004 (2) unei operațiuni de concentrare realizate înainte de intrarea în vigoare a acestuia și căreia îi erau aplicabile așadar dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 4064/89.

În ultimul rând, recurenta apreciază că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, și a realizat o motivare contradictorie, întrucât a calificat încălcarea reținută împotriva Electrabel ca fiind continuă, deși ar fi vorba despre o încălcare instantanee.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 4064/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 395, p. 1).

(2) Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, p. 1, Ediție specială 8/vol. 1, p. 201).

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/7

Recurs introdus la 26 februarie 2013 de Cooperativa tra i Lavoratori della Piccola Pesca di Pellestrina Soc. coop. rl și ații împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 12 decembrie 2012 în cauza T-260/00, Cooperativa San Marco fra Lavoratori della Piccola Pesca — Burano Soc. coop. rl și alții/Comisia Europeană

(Cauza C-94/13 P)

2013/C 129/13

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurenți: Cooperativa tra i Lavoratori della Piccola Pesca di Pellestrina Soc. coop. rl și alții (reprezentanți: A. Vianello, A. Bortoluzzi și A. Veronese, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Italiană, Cooperativa Pescatori di San Pietro in Volta Soc. coop. Rl și alții

Concluziile recurenților

—	anularea și/sau modificarea ordonanței atacate, cu obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții invocă erori de drept în aplicarea principiilor exprimate de Curtea de Justiție în Hotărârea Comitato Venezia vuole vivere, pe de o parte, în ceea ce privește obligația de motivare a deciziilor Comisiei în materie de ajutoare de stat și, pe de altă parte, în ceea ce privește distribuirea sarcinii probei referitor la condițiile de la articolul 107 alineatul (1) TFUE.

Prin ordonanța care face obiectul prezentului recurs, Tribunalul nu s-ar fi conformat deciziei Curții din Hotărârea Comitato Venezia vuole vivere din 9 iunie 2011 care stabilește că decizia Comisiei trebuie să conțină în ea însăși toate elementele esențiale pentru punerea sa în aplicare de către autoritățile naționale. Deși decizia nu conținea elementele esențiale pentru punerea sa în aplicare de către autoritățile naționale, Tribunalul nu ar fi constatat nicio carență în metoda adoptată de Comisie în decizia atacată, ceea ce implică o eroare de drept.

În temeiul principiilor enunțate de Curte în Hotărârea Comitato Venezia vuole vivere, în cadrul recuperării, revine statului membru — iar nu beneficiarului — sarcina de a demonstra de la caz la caz îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE. În speță, Comisia a omis să precizeze însă „modalitățile” unei astfel de verificări; în consecință, întrucât nu dispune de elementele esențiale pentru a demonstra, în cadrul recuperării, că avantajele acordate constituie, pentru beneficiari, ajutoare de stat, Republica Italiană ar fi decis — prin Legea nr. 228 din 24 decembrie 2012 (articolul 1 punctul 351 și următoarele) — să răstoarne sarcina probei, contrar celor stabilite în jurisprudența comunitară. Potrivit legiuitorului italian, nu revine în special statului, ci fiecărei întreprinderi beneficiare a ajutoarelor acordate sub formă de exonerare de unele sarcini sociale, să aducă dovada că avantajele în discuție nu denaturează concurența, nici nu afectează schimburile comerciale intracomunitare, în lipsa căreia se prezumă caracterul propriu al avantajului acordat de a denatura concurența și de a afecta schimburile comerciale dintre statele membre. Toate acestea ar fi contrare principiilor enunțate în Hotărârea Comitato Venezia vuole vivere.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/7

Recurs introdus la 26 februarie 2013 de Alfier Costruzioni Srl și alții împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 12 decembrie 2012 în cauza T-261/100, Sacaim SpA și alții/Comisia Europeană

(Cauza C-95/13 P)

2013/C 129/14

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurenți: Alfier Costruzioni Srl și alții (reprezentanți: A. Vianello, A. Bortoluzzi și A. Veronese, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Italiană, Sacaim SpA și alții

Concluziile recurenților

—	anularea și/sau modificarea ordonanței atacate, cu obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/8

Acțiune introdusă la 26 februarie 2013 — Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-96/13)

2013/C 129/15

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Patakia și A. Tokár)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, prin impunerea unor condiții în anunțul de participare pentru atribuirea contractului de achiziție prin procedura deschisă pentru furnizarea de servicii de asistență tehnică pentru SII-IKA [Idryma Koinonikon Asfaliseon: organism grec de securitate socială] și pentru site-ul internet al IKA, precum și de alimentare a bazelor de date, pentru o perioadă de 30 de luni (anunțul de participare nr. L30/POY/9/5-6-2009 — publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sub nr. 2009/S110-159234), în care, pe de o parte, ofertanții trebuiau să aibă experiență în executarea unor contracte similare încheiate cu un organism grec de securitate socială și, pe de altă parte, experiența subcontractanților nu putea fi avută în vedere ca experiență a ofertanților, Republica Elenă a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2, al articolului 44 alineatul (2) și al articolului 48 coroborat cu articolul 2 din Directiva 2004/18/CE (1).

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Încălcarea articolului 44 alineatul (2) și a articolului 48 coroborat cu articolul 2 din Directiva 2004/18/CE privește procedura de achiziții a IKA, în calitate de autoritatea contractantă, în legătură cu furnizarea de servicii de asistență tehnică pentru SII-IKA și pentru site-ul internet al IKA, precum și de alimentare a bazelor de date.

Potrivit Comisiei, condiția cuprinsă în anunțul de participare conform căreia este necesară experiență în realizarea sistemului informatic integrat (SII) pentru un organism de securitate socială din Grecia constituie o condiție geografică ce încalcă principiile egalității de tratament și nediscriminării prevăzute la articolul 2, la articolul 44 alineatul (2) și la articolul 48 din Directiva 2004/18.

3.	Se arată că, în cuprinsul răspunsurilor la avizul motivat al Comisiei, autoritățile elene și-au luat angajamentul de a efectua toate modificările, în conformitate cu obiecția Comisiei, admițând în esență încălcarea contestată.

De asemenea, Comisia arată că cerința cuprinsă în anunțul de participare care prevede că experiența subcontractanților ofertantului nu este avută în vedere drept experiență a acestuia din urmă încalcă articolul 48 din Directiva 2004/18, în măsura în care, potrivit acestei cerințe, ofertanții nu pot invoca experiența unor terți pentru a demonstra că dispun de capacitatea tehnică cerută pentru a executa contractul în cauză.

În cuprinsul răspunsului lor, autoritățile elene și-au luat angajamentul ca, în cuprinsul anunțului de participare al noii proceduri de achiziții, să se prevadă expres posibilitatea întreprinderilor ofertante de a invoca experiența relevantă a unor entități terțe, precum subcontractanții, admițând în esență și cea de a doua obiecție a Comisiei.

6.	Cu toate acestea, autoritățile elene nu au reușit să fixeze o dată precisă a noii proceduri de achiziții, ci au decis în schimb să prelungească durata contractului precedent invocând motive de ordine publică internă.

7.	În plus, Comisia a constatat că încălcarea dispozițiilor menționate mai sus ale Directivei 2004/18 continuă să subziste și că motivele invocate nu o pot justifica, astfel încât a sesizat Curtea în vederea constatării încălcărilor menționate.

(1) JO L 134, p.114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/9

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunalul Sibiu (România) la data de 27 februarie 2013 — Silvia Georgiana Câmpean/Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, Administrația Fondului pentru Mediu

(Cauza C-97/13)

2013/C 129/16

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Sibiu

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Silvia Georgiana Câmpean

Pârâte: Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, Administrația Fondului pentru Mediu

Întrebările preliminare

1.	Contravin reglementările Legii nr. 9/2012 dispozițiilor art. 110 din TFUE, se instituie într-adevăr o măsură vădit discriminatorie?

Articolul 110 TFUE poate fi interpretat ca opunându-se reglementării statuate de Legea nr. 9/2012 (forma sa inițială), prin care s-a instituit o taxă pentru emisii poluante pentru autovehicule, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională?

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Højesteret (Danemarca) la 27 februarie 2013 — Martin Blomqvist/Rolex SA, Manufacture des Montres Rolex SA

(Cauza C-98/13)

2013/C 129/17

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Højesteret

Părțile din procedura principală

Reclamant: Martin Blomqvist

Pârâtă: Rolex SA, Manufacture des Montres Rolex SA

Întrebările preliminare

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (1) trebuie interpretat în sensul că reprezintă „distribuire către public” într-un stat membru a unor mărfuri protejate prin dreptul de autor, împrejurarea că o întreprindere încheie, prin intermediul unui site internet dintr-o țară terță, un contract de vânzare și de expediere de mărfuri către un cumpărător privat, cu o adresă, cunoscută de vânzător, în statul membru în care produsele sunt protejate prin dreptul de autor, primește plata pentru bunurile în cauză și le expediază cumpărătorului la adresa convenită, sau există o condiție suplimentară în situația respectivă, în sensul că, înainte de vânzare, mărfurile trebuie să fi fost înscrise într-o ofertă de vânzare sau într-o publicitate direcționată către consumatorii din statul membru în care sunt livrate bunurile sau afișate pe un site internet destinat consumatorilor din acel stat membru?

Articolul 5 alineatele (1) și (3) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (2) trebuie interpretat în sensul că reprezintă „utilizare în cadrul comerțului” a unei mărci într-un stat membru împrejurarea că o întreprindere încheie, prin intermediul unui site internet dintr-o țară terță, un contract de vânzare și de expediere de mărfuri care poartă marca către un cumpărător privat, cu o adresă, cunoscută de vânzător, în statul membru în care este înregistrată marca, primește plata pentru bunurile în cauză și le expediază cumpărătorului la adresa convenită, sau există o condiție suplimentară în situația respectivă [Or. 14], în sensul că, înainte de vânzare, mărfurile trebuie să fi fost înscrise într-o ofertă de vânzare sau într-o publicitate direcționată către consumatorii din statul membru în care sunt livrate bunurile sau afișate pe un site internet destinat consumatorilor din acel stat?

Articolul 9 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (3) trebuie interpretat în sensul că reprezintă „utilizare în cadrul comerțului” a unei mărci într-un stat membru, împrejurarea că o întreprindere încheie, prin intermediul unui site internet dintr-o țară terță, un contract de vânzare și de expediere de mărfuri care poartă marca comunitară, către un cumpărător privat, cu o adresă, cunoscută de vânzător, într un stat membru, primește plata pentru bunurile în cauză și le expediază cumpărătorului la adresa convenită, sau există o condiție suplimentară în situația respectivă, în sensul că, înainte de vânzare, mărfurile trebuie să fi fost înscrise într-o ofertă de vânzare sau într-o publicitate direcționată către consumatorii din statul membru în care sunt livrate bunurile sau afișate pe un site internet destinat consumatorilor din acel stat?

Articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală (4) trebuie interpretat în sensul că o condiție pentru punerea în aplicare într-un stat membru a dispozițiilor privind împiedicarea punerii în liberă circulație și distrugerea „mărfurilor piratate”, este aceea ca „distribuirea către public” să fi avut loc în statul membru în conformitate cu aceleași criterii precum cele menționate în răspunsul la întrebarea 1?

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că o condiție pentru punerea în aplicare într-un stat membru a dispozițiilor privind împiedicarea punerii în liberă circulație și distrugerea „mărfurilor contrafăcute” este aceea ca „utilizarea în cadrul comerțului” să fi avut loc în statul membru în conformitate cu aceleași criterii precum cele menționate în răspunsurile la întrebările 2 și 3?

(1) JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230.

(2) JO L 299, p. 25.

(3) JO L 78, p. 1.

(4) JO L 196, p. 7, Ediție specială, 02/vol. 16, p. 18.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 4 martie 2013 — Snezhana Somova/Glaven direktor na Stolichno upravlenie „Sotsialno osiguryavane”

(Cauza C-103/13)

2013/C 129/18

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia- grad -

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Snezhana Somova

Pârât: Glaven director na Stolichno upravlenie „Sotsialno osiguryavane“

Întrebările preliminare

Având în vedere împrejurările din procedura principală, articolul 48 primul paragraf TFUE și articolul 49 primul și al doilea paragraf TFUE trebuie interpretate în sensul că permit aplicarea unei dispoziții naționale a unui stat membru, precum cea în discuție în procedura principală, prevăzută la articolul 94 alineatul (1) din Codul asigurărilor sociale (Kodeks na sotsialno osiguryavane) referitoare la cerința de a rezilia contractul de asigurare drept temei pentru acordarea unei pensii pentru limită de vârstă unui resortisant al unui stat membru care la momentul depunerii cererii de pensie avea statutul de persoană care desfășoară o activitate profesională independentă într-un alt stat membru și care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 (1) al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității?

Articolul 94 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1408/71 coroborat cu articolul 48 primul paragraf litera (a) TFUE trebuie interpretat în sensul că admite o excepție de la regula privind cumularea perioadelor de asigurare în privința perioadelor de asigurare care au fost realizate într-un alt stat membru, înainte ca statul membru în care a fost depusă cererea de pensie să fi aplicat regulamentul, întrucât dispoziția menționată acordă persoanei asigurate dreptul de a opta dacă va declara aceste perioade în vederea unei cumulări, precum și dreptul de a aprecia dacă este necesar să se ia în considerare o cumulare, în cazul în care perioada realizată conform dreptului statului membru în care a fost depusă cererea nu este suficientă pentru dobândirea dreptului la pensie și dacă o perioadă suficientă nu poate fi obținută decât prin achitarea unor contribuții la fondul de asigurări?

În aceste împrejurări, articolul 48 primul paragraf litera (a) TFUE permite persoanei asigurate să decidă dacă se aplică sau nu se aplică articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1408/71 cu privire la cumularea perioadelor de asigurare după începerea aplicării Regulamentului 1408/71 prin faptul că în cererea de pensionare această persoană nu declară perioadele de asigurare realizate într-un alt stat membru?

Articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 trebuie interpretat în sensul că permite recunoașterea perioadelor de asigurare pe baza achitării contribuțiilor de asigurare, astfel cum se prevede în dreptul bulgar la articolul 9 alineatul 3 din [dispozițiile tranzitorii și finale] ale Codul asigurărilor sociale, în cazul în care în împrejurări precum cele din procedura principală perioadele de asigurare astfel recunoscute au fost realizate concomitent cu perioadele de asigurare realizate conform dreptului unui alt stat membru?

Articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1408/71 trebuie interpretat în sensul că permite ca un stat membru să sisteze plata prestațiilor și să solicite rambursarea tuturor plăților efectuate conform dreptului național către resortisantul acestui stat membru cu titlu de prestații de pensie pentru limită de vârstă, în cazul în care condițiile impuse de regulament erau îndeplinite numai la momentul acordării pensiei, iar din considerații întemeiate exclusiv pe dreptul național, conform căruia la momentul acordării pensiei contractul de asigurare încheiat de beneficiarul pensiei într-un alt stat membru nu fusese reziliat, a fost recunoscută o perioadă de asigurare pe baza plății contribuțiilor de asigurare conform dreptului național, fără a lua în considerare perioadele de asigurare care fuseseră realizate la momentul acordării pensiei într-un alt stat membru și fără a analiza dacă cuantumul pensiei ar fi trebuit să fie stabilit la o altă valoare?

În cazul în care este permisă rambursarea plăților efectuate cu titlu de pensie, din principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, și anume din principiul echivalenței și al efectivității, rezultă că sunt datorate și dobânzi, în cazul în care dreptul național al statului membru nu prevede plata de dobânzi în situația în care are loc rambursarea unei pensii acordate în temeiul unui tratat de drept internațional?

(1) JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad — Veliko Tarnovo (Bulgaria) la 4 martie 2013 — „FIRIN” OOD/Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” — Veliko Tarnovo

(Cauza C-107/13)

2013/C 129/19

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Veliko Tarnovo

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„FIRIN” OOD

Pârâtă: Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” — Veliko Tarnovo

Întrebările preliminare

În cazuri precum cel din procedura principală, în care s-a efectuat imediat și efectiv deducerea TVA-ului aferent unui avans plătit pentru o livrare de bunuri impozabilă viitoare și clar determinată, normele prevăzute la articolul 168 litera (a) coroborat cu articolul 65, cu articolul 90 alineatul (1) și cu articolul 185 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în mod coerent în sensul că, având în vedere neexecutarea din motive obiective și/sau subiective a prestației principale, conform condițiilor de livrare, trebuie să se refuze dreptul de deducere a TVA-ului achitat în amonte la momentul exercitării sale?

Din această coroborare și luând în considerare principiul neutralității TVA-ului, rezultă că în această situație este (respectiv nu este) relevantă posibilitatea obiectivă a furnizorului de a rectifica în modul prevăzut de legislația națională TVA-ul facturat și/sau baza de impozitare din factură și care ar fi efectul unei astfel de rectificări asupra refuzului inițial al deducerii TVA-ului achitat în amonte?

Dispozițiile articolului 205 coroborat cu articolul 168 litera (a) și cu articolul 193, ținând seama chiar și de considerentul (44) al Directivei 2006/112, trebuie interpretate în sensul că statele membre au dreptul să refuze destinatarului unei livrări deducerea TVA-ului achitat în amonte prin aplicarea exclusivă a unor criterii adoptate de statele membre printr-o legislație națională, în temeiul cărora se impune unei alte persoane decât persoana impozabilă o datorie fiscală, dacă în acest caz rezultatul fiscal final ar fi diferit de rezultatul final obținut în situația respectării stricte a normelor impuse de statul membru?

În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare, o legislație națională, precum cea în discuție în litigiul principal, este admisibilă în cazul aplicării articolului 205 din Directiva 2006/112 și este compatibilă cu principiile efectivității și proporționalității dacă introduce o răspundere solidară pentru plata TVA-ului, bazându-se pe prezumții ale căror condiții de punere în aplicare nu sunt fapte obiective care pot fi stabilite în mod direct, ci instituții de drept civil, litigiile cu privire la acestea fiind soluționate în mod definitiv prin alte modalități procedurale?

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/11

Acțiune introdusă la 11 martie 2013 — Comisia Europeană/Republica Ungară

(Cauza C-115/13)

2013/C 129/20

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Barslev, A. Sipos, agenți)

Pârâtă: Republica Ungară

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că Republica Ungară nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 19-21 din Directiva 92/83/CEE (1) în coroborare cu articolul 22 alineatul (7) din această directivă și cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 92/84/CEE (2), prin adoptarea și prin menținerea în vigoare a unor dispoziții conform cărora, în împrejurări stabilite de legislația națională,

—	se stabilește la 0 HUF cota accizelor pentru producția de alcool etilic realizată în distilerii pentru un client particular („bérfőzető”);

—	se scutește de la plata accizelor producția de alcool etilic realizată de particulari;

—	obligarea Republicii Ungare la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 19 din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice, Republica Ungară este obligată să aplice o acciză la alcoolul etilic în conformitate cu directiva, în special cu articolul 21 din aceasta și să mențină în vigoare dispoziții naționale în conformitate cu aceasta. La rândul său, articolul 22 din directivă reglementează cazurile în care statele membre pot aplica cote ale accizelor mai favorabile decât acciza națională standard.

Potrivit articolului 64 alineatul (3) din Legea maghiară CXXVII din 2003, privind accizele și normele specifice privind comercializarea produselor supuse accizelor (a jövedéki adóról és a jövedéki termékek forgalmazásának különös szabályairól szóló 2003. évi CXXVII. törvény), în cazul distilării pentru clienți particulari, acciza aplicabilă alcoolului etilic produs cu materia primă a clientului particular care solicită distilarea este de 0 HUF până la cantitatea maximă de 50 de litri anual pentru un client particular. Cu toate acestea, directiva nu permite aplicarea unei accize reduse cu mai mult de 50 % din acciza națională standard.

În plus, conform aceleiași legi naționale, producția de alcool etilic în distilerii particulare este scutită de accize până la cantitatea maximă de 50 de litri anual. Directiva 92/83/CEE nu cuprinde dispoziții referitoare la scutirea de accize a producției de alcool etilic în gospodăria proprie, motiv pentru care Comisia consideră că nu este posibilă — fără încălcarea prevederilor directivei — instituirea la nivel național a unei scutiri. Dacă legiuitorul Uniunii ar fi dorit să prevadă o asemenea posibilitate, ar fi inclus în mod expres o dispoziție în acest sens. Directiva permite scutirea de accize — cu respectarea cerințelor prevăzute — numai a producției de către particulari a berii, a vinului sau a altor băuturi fermentate spumoase sau nespumoase.

(1) Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 152).

(2) Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 159).

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/14

Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2013 — in ‘t Veld/Comisia

(Cauza T-301/10) (1)

(Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente referitoare la proiectul de Acord comercial internațional de combatere a contrafacerii (ACCC-ACTA) - Documente referitoare la negocieri - Refuzul accesului - Excepție referitoare la protecția interesului public în materia relațiilor internaționale - Eroare vădită de apreciere - Proporționalitate - Obligația de motivare)

2013/C 129/26

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sophie in ‘t Veld (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: O. W. Brouwer și J. Blockx, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial C. Hermes și C. ten Dam, ulterior C. Hermes și F. Clotuche-Duvieusart, agenți)

Obiectul

Inițial, cerere de anulare în parte a Deciziei SG. E.3/HP/psi — Ares(2010) 234950 a Comisiei din 4 mai 2010, în măsura în care aceasta privește refuzul accesului la anumite documente referitoare la proiectul de Acord comercial internațional de combatere a contrafacerii (ACCC)

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia Comisiei din 4 mai 2010 având referința SG.E.3/HP/psi — Ares (2010) 234950, în măsura în care privește refuzul accesului la documentele nr. 21 și 25 din lista anexată la această decizie, precum și ocultările următoare, efectuate în alte documente din această listă:

2.	documentul nr. 45, la pagina 2, sub titlul „Participants”, al doilea paragraf ultima propoziție;

3.	documentul nr. 47, la pagina 1, sub titlul „Participants”, al doilea paragraf ultima propoziție;

4.	documentul nr. 47, la pagina 2, sub titlul „1. Digital Environment (including Internet)”, al doilea paragraf ultima propoziție;

5.	documentul nr. 48, la pagina 2, paragraful din cuprinsul punctului 4, ultima parte a propoziției.

6.	Respinge în rest acțiunea.

7.	Doamna Sophie in ‘t Veld suportă jumătate din cheltuielile sale de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată ale Comisiei Europene.

8.	Comisia suportă jumătate din cheltuielile sale de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată ale doamnei in ‘t Veld.

(1) JO C 260, 25.9.2010.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/14

Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2013 — Firma Van Parys/Comisia

(Cauza T-324/10) (1)

(Uniune vamală - Import de banane care provin din Ecuador - Recuperare ulterioară a taxelor la import - Cerere de remitere a taxelor la import - Articolul 220 alineatul (2) litera (b) și articolul 239 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Eroare din partea autorităților vamale - Neglijență evidentă din partea persoanei interesate)

2013/C 129/27

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Firma Léon Van Parys (Anvers, Belgia) (reprezentanți: inițial P. Vlaemminck și A. Hubert, ulterior P. Vlaemminck, R. Verbeke și J. Auwerx, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Keppenne și F. Wilman, agenți)

Intervenient în susținerea reclamantei: Regatul Belgiei (reprezentanți: J. C. Halleux și M. Jacobs, agenți, asistați de P. Vander Schueren, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei C(2010) 2858 final a Comisiei din 6 mai 2010 prin care se constată că este justificată înscrierea ulterioară în evidența contabilă a taxelor la import și că remiterea acestor taxe este justificată în raport cu un debitor, însă nu este justificată în raport cu alt debitor într-un caz specific

Dispozitivul

Anulează articolul 1 alineatul (3) din Decizia C(2010) 2858 final a Comisiei din 6 mai 2010 prin care se constată că este justificată înscrierea ulterioară în evidența contabilă a taxelor la import și că remiterea acestor taxe este justificată în raport cu un debitor, însă nu este justificată în raport cu alt debitor într-un caz specific.

2.	Respinge acțiunea cu privire la celelalte capete de cerere.

3.	Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Firma Léon Van Parys NV.

4.	Regatul Belgiei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 274, 9.10.2010.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/15

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2013 — Bottega Veneta International/OAPI (Forma unei poșete)

(Cauza T-409/10) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale - Forma unei poșete - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Neluarea în considerare a unui element care constituie marca solicitată - Norma 9 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95)

2013/C 129/28

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Bottega Veneta International Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: P. Roncaglia, G. Lazzeretti, M. Boletto și E. Gavuzzi, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Mannucci, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 16 iunie 2010 (R 1247/2009-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn tridimensional constituit din forma unei poșete

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Bottega Veneta International Sàrl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 301, 6.11.2010.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/15

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2013 — Bottega Veneta International/OAPI (Forma unei poșete)

(Cauza T-410/10) (1)

2013/C 129/29

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Bottega Veneta International Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: P. Roncaglia, G. Lazzeretti, M. Boletto și E. Gavuzzi, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Mannucci, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 16 iunie 2010 (R 1539/2009-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn tridimensional constituit din forma unei poșete

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Bottega Veneta International Sàrl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 301, 6.11.2010.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/16

Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2013 — Nexans France/Întreprinderea comună Fusion for Energy

(Cauza T-415/10) (1)

(Contracte de achiziții publice de bunuri - Euratom - Procedură de cerere de ofertă desfășurată de întreprinderea comună Fusion for Energy - Furnizare de echipament electric - Respingerea unei oferte prezentate de un ofertant - Procedură deschisă - Ofertă care conține rezerve - Securitate juridică - Încredere legitimă - Proporționalitate - Conflict de interese - Decizie de atribuire - Acțiune în anulare - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate - Răspundere extracontractuală)

2013/C 129/30

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Nexans France (Paris, Franța) (reprezentanți: J. P. Tran Thiet, J. F. Le Corre și M. Pigeat, avocați)

Pârâtă: Întreprinderea comună europeană pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune (Barcelona, Spania) (reprezentanți: A. Verpont, agent, asistat de C. Kennedy-Loest, T. Christopher, solicitors, J. Derenne, N. Pourbaix, avocați, și M. Farley, solicitor)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de anulare a deciziei de respingere a ofertei prezentate de reclamantă și a deciziei de atribuire a contractului unui alt ofertant, precum și, pe de altă parte, cerere de daune interese

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Nexans France la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii măsurilor provizorii.

(1) JO C 301, 6.11.2010.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/16

Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2013 — Bank Saderat/Consiliul

(Cauza T-495/10) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Entitate deținută 100 % de o entitate recunoscută ca participând la proliferarea nucleară - Excepție de nelegalitate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă)

2013/C 129/31

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bank Saderat (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: inițial S. Gadhia, S. Ashley, solicitors, D. Anderson, QC, și R. Blakeley, barrister, ulterior S. Ashley, S. Jeffrey, A. Irvine, solicitors, D. Wyatt, QC, și R. Blakeley)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și R. Liudvinaviciute-Cordeiro, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Boelaert și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de anulare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 195, p. 25), a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 281, p. 81), a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 319, p. 71), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 319, p. 11) și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă și, pe de altă parte, o cerere de declarare a inaplicabilității articolului 7 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului din 19 aprilie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 103, p. 1), a articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul nr. 961/2010 și a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012 în ceea ce privește reclamantă

Dispozitivul

Anulează în ceea ce privesc Bank Saderat plc:

—	punctul 7 din tabelul B din anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC;

—	punctul 5 din tabelul B din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului;

—	punctul 7 din tabelul B din titlul I al anexei la Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413;

—	punctul 7 din tabelul B din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 423/2007.

2.	Limitează efectele anulării Deciziei 2010/413 și a Deciziei 2010/644 și prin Decizia 2010/644 la perioada anterioară intrării în vigoare a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413.

3.	Nu mai este necesară pronunțarea asupra cererii formulate de Bank Saderat având ca obiect anularea cu efect imediat a Regulamentului nr. 961/2010 și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010.

4.	Respinge în rest acțiunea.

5.	Fiecare partea va suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 328, 4.12.2010.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/17

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2013 — Fabryka Łożysk Tocznych-Kraśnik/OAPI — Impexmetal (FŁT-1)

(Cauza T-571/10) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative FŁT-1 - Marcă comunitară figurativă anterioară FŁT - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2013/C 129/32

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Fabryka Łożysk Tocznych-Kraśnik S.A. (Kraśnik, Polonia) (reprezentant: J. Sieklucki, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: K. Zajfert, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Impexmetal S.A. (Varșovia, Polonia) (reprezentant: K. Pyszków, avocat)

Obiectul

Acțiunea formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 6 octombrie 2010 (cauza R 1387/2009-1) cu privire la o procedură de opoziție între Impexmetal S.A. și Fabryka Łożysk Tocznych-Kraśnik S.A.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Fabryka Łożysk Tocznych-Kraśnik S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 63, 26.2.2011.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/17

Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2013 — Andersen/Comisia

(Cauza T-92/11) (1)

(Ajutoare de stat - Ajutoare acordate de autoritățile daneze în favoarea întreprinderii publice DSB - Contracte de servicii publice pentru prestarea unor servicii de transport feroviar de pasageri între Copenhaga și Ystad - Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă în anumite condiții - Aplicare în timp a normelor de drept material)

2013/C 129/33

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Jørgen Andersen (Ballerup, Danemarca) (reprezentanți: M. Nissen, G. van de Walle de Ghelcke și J. Rivas Andrés, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și L. Armati, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Regatul Danemarcei (reprezentanți: C. Vang, agent, asistat de K. Lundgaard Hansen și R. Holdgaard, avocați) și Danske Statsbaner (DSB) (Copenhaga, Danemarca) (reprezentanți: S. Kalsmose-Hjelmborg și M. Honoré, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2011/3/UE a Comisiei din 24 februarie 2010 privind contractele de servicii publice de transport încheiate între Ministerul danez al Transporturilor și Danske Statsbaner [ajutor de stat C-41/08 (ex NN 35/08)] (JO 2011, L 7, p. 1)

Dispozitivul

1.	Anulează articolul 1 primul paragraf din Decizia 2011/3/UE a Comisiei din 24 februarie 2010 privind contractele de servicii publice de transport încheiate între Ministerul danez al Transporturilor și Danske Statsbaner [ajutor de stat C-41/08 (ex NN 35/08)].

2.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Jørgen Andersen, cu excepția celor cauzate de intervenții.

3.	Regatul Danemarcei suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Andersen din cauza intervenției sale.

4.	Danske Statsbaner (DSB) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Andersen din cauza intervenției sale.

(1) JO C 103, 2.4.2011.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/18

Hotărârea Tribunalului din 21 martie 2013 — Event/OAPI — CBT Comunicación Multimedia (eventer EVENT MANAGEMENT SYSTEMS)

(Cauza T-353/11) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative eventer EVENT MANAGEMENT SYSTEMS - Marca națională verbală anterioară Event - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2013/C 129/34

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Event Holding GmbH & Co. KG (Köln, Germania) (reprezentanți: G. Schoenen și V. Töbelmann, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Geroulakos, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: CBT Comunicación Multimedia, SL (Getxo, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 29 martie 2011 (cauza R 939/2010-2) privind o procedură de opoziție între Event Holding GmbH & Co. KG și CBT Comunicación Multimedia, SL.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Event Holding GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 252, 27.8.2011.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/18

Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2013 — Ruse Industry/Comisia

(Cauza T-489/11) (1)

(Ajutoare de stat - Ajutor acordat de Bulgaria sub forma renunțării la anumite creanțe - Decizie prin care acest ajutor este declarat incompatibil cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestuia - Ajutor nou - Denaturarea concurenței - Obligația de motivare)

2013/C 129/35

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Ruse Industry (Ruse, Bulgaria) (reprezentanți: A. Angelov și S. Panov, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Urraca Caviedes și D. Stefanov, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2012/706/UE a Comisiei din 13 iulie 2011 privind ajutoarele de stat SA.28903 (C-12/10) (ex N 389/09) acordate de Bulgaria în favoarea întreprinderii „Ruse Industry” (JO 2012, L 320, p. 27).

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Ruse Industry AD suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană, inclusiv cele care aferente procedurii privind măsurile provizorii.

(1) JO C 347, 26.11.2011.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/18

Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2013 — El Corte Inglés/OAPI — Chez Gerard (CLUB GOURMET)

(Cauza T-571/11) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale CLUB GOURMET - Marca națională figurativă anterioară CLUB DEL GOURMET, EN… El Corte Inglés - Motiv relativ de refuz - Lipsa similitudinii produselor și a serviciilor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Argumente și probe prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului)

2013/C 129/36

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: El Corte Inglés (Madrid, Spania) (reprezentanți: E. Seijo Veiguela și J. L. Rivas Zurdo, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: Ó. Mondéjar Ortuño, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Groupe Chez Gerard Restaurants Ltd (Londra, Regatul Unit)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 28 iulie 2011 (cauza R 1946/201-1), privind o procedură de opoziție între El Corte Inglés, SA și Groupe Chez Gerard Restaurants Ltd

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă El Corte Inglès, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 13, 14.1.2012.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/19

Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2013 — Yueqing Onesto Electric/OAPI — Ensto (ONESTO)

(Cauza T-624/11) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană - Marca figurativă ONESTO - Marca comunitară figurativă anterioară ENSTO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2013/C 129/37

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Yueqing Onesto Electric Co. Ltd (Zhejiang, China) (reprezentant: B. Piepenbrink, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: V. Melgar, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Ensto Oy (Porvoo, Finlanda) (reprezentant: F. Teixeira Baptista, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 20 septembrie 2011 (cauza R 2535/2010-2) privind o procedură de opoziție între Ensto Oy și Yueqing Onesto Electric Co. Ltd

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Yueqing Onesto Electric Co. Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 32, 4.2.2012

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/19

Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2013 — Bimbo/OAPI — Café do Brasil (Caffè KIMBO)

(Cauza T-277/12) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Caffè KIMBO - Marca națională verbală anterioară BIMBO - Motive relative de refuz - Marcă de notorietate în sensul articolului 6 bis din Convenția de la Paris - Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2013/C 129/38

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bimbo, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: J. Carbonell Callicó, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Café do Brasil SpA (Melito di Napoli, Italia) (reprezentanți: M. Mostardini, G. Galimberti și F. Mellucci, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 15 mai 2012 (cauza R 1017/2011-4) privind o procedură de opoziție între Bimbo, SA și Café do Brasil SpA

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Bimbo, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 273, 8.9.2012.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/19

Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2013 — UOP/Comisia

(Cauza T-198/09) (1)

(Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate)

2013/C 129/39

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: UOP Ltd (Guildford, Regatul Unit) (reprezentanți: B. Hartnett și O. Geiss, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Talabér-Ritz și T. Scharf, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: IFP (Rueil-Malmaison, Franța) (reprezentanți: E. Morgan de Rivery și A. Noël-Baron, avocați)

Obiectul

Anularea în parte a Deciziei 2009/157/CE a Comisiei din 16 iulie 2008 privind măsura de ajutor pusă în aplicare de Franța în favoarea grupului IFP [C-51/05 (ex NN 84/05)] (JO 2009, L 53, p. 13).

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2.	UOP Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană și de IFP.

(1) JO C 167, 18.7.2009.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/20

Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2013 — Henkel și Henkel France/Comisia

(Cauza T-607/11) (1)

(Acțiune în anulare - Cerere a Autorității de Concurență din Franța prin care se urmărește obținerea transmiterii anumitor documente care fac parte din dosarul Comisiei referitor la o procedură în domeniul concurenței privind piața europeană a producătorilor de detergenți pentru uz casnic - Utilizare în cadrul unei proceduri naționale referitoare la sectorul detergenților din Franța - Dispariția interesului de a exercita acțiunea - Nepronunțare asupra fondului - Inadmisibilitate)

2013/C 129/40

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Henkel AG & Co. KGaA (Düsseldorf, Germania) și Henkel France (Boulogne Billancourt, Franța) (reprezentanți: R. Polley, T. Kuhn, F. Brunet și É. Paroche, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Khan și P.J. Van Nuffel, agenți)

Intervenient în susținerea reclamantelor: Regatul Danemarcei (reprezentant: C. Vang, agent)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare a deciziei despre care se pretinde că ar fi conținută într-o scrisoare a Comisiei din 30 septembrie 2011 (cazul COMP/39.579 — Detergenți pentru uz casnic — și cazul 09/0007 F) prin care aceasta a refuzat să dea curs unei cereri a Autorității de Concurență (Autorité de la concurrence) (Franța) de a-i transmite, în cadrul cazului 09/0007 F privind sectorul francez al detergenților, mai multe documente prezentate în cazul COMP/39.579 și, pe de altă parte, o cerere prin care se solicită Tribunalului să oblige Comisia să permită reclamantelor să invoce documentele în cauză în procedura desfășurată în fața Autorității de Concurență și luarea oricărei alte măsuri adecvate

Dispozitivul

1.	Nu este necesară pronunțarea cu privire la primul capăt de cerere al acțiunii, prin care se solicită anularea deciziei Comisiei Europene despre care se pretinde că ar fi conținută în scrisoarea acesteia din 30 septembrie 2011, adresată Autorității de Concurență din Franța.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Nu este necesară pronunțarea cu privire la cererea de intervenție a Unilever PLC și Unilever NV.

4.	Reclamantele, Henkel AG & Co. KGaA și Henkel France suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisie, inclusiv pe cele aferente procedurii măsurilor provizorii în cauza T-607/11 R. Regatul Danemarcei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 25, 28.1.2012.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/20

Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2013 — Henkel și Henkel France/Comisia

(Cauza T-64/12) (1)

(Acțiune în anulare - Cerere prin care se urmărește transmiterea către autoritatea franceză în domeniul concurenței a unor documente care fac parte din dosarulComisiei privind o procedură în materia concurenței referitoare lapiața europeană a producătorilor de detergenți pentru uz casnic - Utilizare încadrul unei proceduri naționale privind sectorul detergenților de rufe din Franța - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate)

2013/C 129/41

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Henkel AG & Co. KGaA (Düsseldorf, Germania) și Henkel France (Boulogne Billancourt, Franța) (reprezentanți: R. Polley, T. Kuhn, F. Brunet și É. Paroche, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Khan și P. Van Nuffel, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare a deciziei pretins conținute într-o scrisoare a Comisiei din 7 decembrie 2011 (cazul COMP/39.579 — detergenți pentru uz casnic — și cazul 09/0007 F) prin care aceasta a refuzat să dea curs unei cereri formulate de reclamante prin care se urmărea transmiterea către autoritatea în domeniul concurenței (Franța), în cadrul cazului 09/0007 F având ca obiect sectorul francez al detergenților, a mai multor documente depuse în cazul COMP/39.579 și, pe de altă parte, o cerere prin care se solicita Tribunalului să dispună ca Comisia să autorizeze reclamantele să utilizeze documentele în cauză în procedura desfășurată în fața autorității franceze în domeniul concurenței sau în fața instanței franceze competente în contextul unei acțiuni formulate împotriva deciziei autorității franceze în domeniul concurenței, precum și să adopte orice altă măsură pe care o consideră adecvată.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra cererilor de intervenție formulate de Unilever PLC și de Unilever NV.

3.	Henkel AG & Co. KGaA și Henkel France suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 98, 31.3.2012.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/21

Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 martie 2013 — Elan/Comisia

(Cauza T-27/13 R)

(Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestuia de la beneficiar - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței)

2013/C 129/42

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Elan, proizvodnja športnih izdelkov, d.o.o. (Gorenjskem, Slovenia) (reprezentant: P. Pensa, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, T. Maxian Rusche și M. Kocjan, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Deciziei C(2012) 6345 final a Comisiei din 19 septembrie 2012, privind măsurile luate în favoarea întreprinderii Elan d.o.o. [SA.26379 (C-13/2010) (ex NN 17/2010)]

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/21

Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 martie 2013 — Calestep/ECHA

(Cauza T-89/13 R)

(Măsuri provizorii - Comisioane și taxe datorate către ECHA - Comisioane reduse pentru întreprinderile mici - Verificare de către ECHA a declarației privind dimensiunea întreprinderii - Decizie prin care se dispune recuperarea soldului neîncasat al comisionului standard datorat - Cerere de suspendare a executării - Nerespectarea cerințelor de formă - Inadmisibilitate)

2013/C 129/43

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Calestep, SL (Estepa, Spania) (reprezentant: E. Cabezas Mateos, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) (reprezentanți: M. Heikkilä, A. Iber și C. Jacquet, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării înștiințărilor de plată din 23 ianuarie și din 8 februarie 2013 adresate de ECHA reclamantei pentru motivul că aceasta nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de reducerea comisioanelor prevăzută pentru întreprinderile mici

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/21

Recurs introdus la 19 februarie 2013 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii din 11 decembrie 2012 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-122/10, Cocchi și Falcione/Comisia

(Cauza T-103/13 P)

2013/C 129/44

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și D. Martin, agenți)

Celelalte părți din procedură: Giorgio Cocchi (Wezembeek-Oppem, Belgia) și Nicola Falcione (Bruxelles, Belgia)

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 13 decembrie 2012 pronunțată în cauza F-122/10, Cocchi și Falcione/Comisia;

—	respingerea acțiunii introduse de domnii Cocchi și Falcione în cauza F-122/10 ca inadmisibilă sau, în orice caz, ca neîntemeiată;

—	să dispună că fiecare parte își suportă propriile cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri;

—	obligarea domnilor Cocchi și Falcione la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii desfășurate la Tribunalul Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea noțiunii „act care lezează”, întrucât TFP a considerat că acțiunea în primă instanță este admisibilă calificând ca act care lezează propunerea făcută de Comisie persoanelor interesate cu privire la anii de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care pot fi luați în considerare în cadrul transferului drepturilor lor la pensie în temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime, întrucât TFP a admis în parte acțiunea săvârșind o eroare de drept în interpretarea acestui principiu. Comisia susține că persoanele interesate nu ar fi putut avea nicio încredere legitimă în propunerile sale având în vedere că, pe de o parte, aceste propuneri țineau cont și de perioadele de vechime în muncă ulterioare intrării în serviciu a acestora și, pe de altă parte, aceste propuneri nu se refereau la cuantumul efectiv transferat, ci la cuantumul transferabil, contrar modului clar de redactare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/22

Recurs introdus la 21 februarie 2013 de Cornelia Trentea împotriva Hotărârii din 11 decembrie 2012 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-112/10, Trentea/FRA

(Cauza T-107/13 P)

2013/C 129/45

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Cornelia Trentea (Barcelona, Spania) (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 11 decembrie 2012 în cauza F-112/10;

—

în consecință, anularea deciziei autorității împuternicite să încheie contracte de muncă din 5 iunie 2010 prin care se respinge candidatura reclamantei pentru post (ref. TA-ADMIN-AST 4-2009) și a deciziei de numire a altui candidat; obligarea FRA la despăgubirea recurentei pentru prejudiciile materiale corespunzătoare diferenței dintre salariul curent și salariul AST 4 până la vârsta pensionării, inclusiv toate alocațiile și indemnizațiile și compensarea drepturilor de pensie; și obligarea FRA la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciile morale, evaluate ex aequo et bono la 10 000 de euro; și

—	obligarea FRA la plata cheltuielilor aferente judecatei în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea normelor privind admisibilitatea susținerilor: admisibilitatea susținerilor formulate în ședința în primă instanță privind lipsa din comitetul de selecție a unui reprezentant al Comitetului pentru personal — încălcare de prima instanță a obligației de motivare. Recurenta consideră că TFP, mai întâi, a încălcat primul alineat al articolului 43 din Regulamentul de procedură al TFP întrucât nu a luat în considerare că susținerile menționate se întemeiau pe documente și pe informații pe care FRA le-a prezentat numai în cursul procedurii în fața TFP și, în al doilea rând, nu a recunoscut că susținerile respective trebuie considerate admisibile pentru motivul că au fost strâns legate de alte afirmații prezentate în cadrul procedurii scrise. În al treilea rând, în orice caz, TFP a concluzionat în mod eronat, fără nicio motivație, că afirmația nu se număra printre cele pe care Tribunalul le poate invoca din proprie inițiativă.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de fapt privind testele scrise, care a condus la încălcarea de către TFP a principiului egalității de tratament și pe o denaturare a probelor. Recurenta consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că nu s-a stabilit și nici măcar nu s-a susținut că întrebările adresate în testul scris erau identice pentru toți candidații, din moment ce pârâtul a confirmat aceasta în memoriul în apărare. Această eroare de fapt a afectat concluziile Tribunalului întrucât principiul egalității de tratament necesită efectuarea de teste scrise în același timp de către toți candidații, iar nu în zile diferite, astfel cum s-a întâmplat în cadrul procedurii de selecție a reclamantei. În plus, prima instanță a respins susținerea recurentei privind lipsa anonimității testului scris, în temeiul unei simple afirmații a FRA pe care aceasta a contestat-o.

Al treilea motiv, întemeiat pe compunerea nelegală a comitetului de selecție, pe denaturarea probelor și pe încălcarea de TFP a obligației de motivare. Recurenta consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat probele atunci când a considerat, fără vreo motivație suplimentară, că șeful departamentului administrativ al FRA și directorul financiar al FRA au cunoștințe aprofundate și experiență în domeniul achizițiilor publice, în temeiul unor simple afirmații ale FRA, contestate de reclamantă. Această lipsă de experiență a afectat și rezultatele selecției.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare li pe lipsa de celeritate a procedurii. Recurenta consideră că prima instanță a săvârșit o eroare de drept atunci când a decis că pârâtul și-a îndeplinit obligația de motivare întrucât reclamanta nu știa, până la procedura în primă instanță, care au fost criteriile folosite pentru evaluarea candidaturii sale, nu a fost informată în legătură cu condițiile pe care nu le-a îndeplinit și nu a primit o defalcare a notei globale până la ședință. Tribunalul s-a întemeiat în mod nelegal pe un document transmis de pârât în ședință în vederea concluziei că acesta a îndeplinit obligația de motivare, fără a justifica împrejurări excepționale. În plus, în primul rând, dacă reclamanta ar fi primit documentul în cursul fazei administrative, astfel cum a solicitat, ar fi fost capabilă să înțeleagă mai bine motivele nealegerii sale și ar fi putut ataca mai eficient această decizie. În al doilea rând, lungimea procedurii la TFP ar fi fost mai rezonabilă.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 87 alineatul (2) și a articolului 88 din Regulamentul de procedură al TFP privind costurile, încălcarea obligației de motivare. Recurenta consideră că Tribunalul a dispus în mod nelegal ca reclamanta să suporte propriile cheltuieli de judecată și pe cele ale pârâtului.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/23

Acțiune introdusă la 21 februarie 2013 — Othman/Consiliul

(Cauza T-109/13)

2013/C 129/46

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Razan Othman (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii reclamantului drept admisibilă și întemeiată;

—	în consecință, anularea Deciziei 2012/739/PESC din 29 noiembrie 2012, precum și a Regulamentului nr. 1117/2012 (UE) din 29 noiembrie 2012 și a actelor subsecvente de punere în aplicare, în măsura în care îl privesc pe reclamant;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-432/11, Makhlouf/Consiliul (1).

(1) JO 2011, C 290, p. 13.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/23

Acțiune introdusă la 23 februarie 2013 — Republica Lituania/Comisia Europeană

(Cauza T-110/13)

2013/C 129/47

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Reclamantă: Republica Lituania (reprezentanți: D. Kriaučiūnas, R. Krasuckaitė, D. Skara)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei FK/fa/D(2012)1707818 a Comisiei Europene din 10 decembrie 2012 în măsura în care nota de debit nr. 3241213460 anexată la aceasta se referă la proiecte a căror realizare a fost încredințată unor întreprinderi care au dat faliment ulterior și obligarea Comisiei la restituirea sumei de 3 148 549,66 euro;

—	Anularea Deciziei FK/fa/D(2012)1707818 a Comisiei Europene din 10 decembrie 2012 în măsura în care nota de debit nr. 3241213460 anexată la aceasta se referă la proiectul P27010010 și obligarea Comisiei la restituirea sumei de 1 060 560,56 euro;

—	Obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive, întemeiate pe încălcarea dreptului Uniunii:

Prin adoptarea deciziei atacate fără a împărți cu Republica Lituania sarcina pierderilor din gestiunea fondurilor SAPARD sau, în orice caz, fără a fi examinat acest aspect și fără a fi furnizat niciun motiv al acestui refuz de repartizare a sarcinii pierderilor, Comisia Europeană a încălcat articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1258/1999 (1) coroborat cu articolul 73 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1605/2002 (2), cu articolul 87 din Regulamentul nr. 2342/2002 (3) și cu principiul cooperării loiale enunțat la articolul 4 alineatul (3) TUE.

Prin neinformarea, în timp util, a Republicii Lituania cu privire la posibilitatea anulării creanței și a radierii întreprinderii respective din lista debitorilor, Comisia Europeană a încălcat dispoziția referitoare la consultarea reciprocă care figurează la secțiunea F punctul 7.7.4 din Acordul de finanțare multianual încheiat în 2001 între Republica Lituania și Comisia Europeană în cadrul Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală (SAPARD) (4), interpretată în lumina principiului cooperării loiale enunțat la articolul 4 alineatul (3) TUE.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 160, p. 103).

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).

(3) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3).

(4) Valstybės žinios, 2001, nr. 74-2589.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/24

Acțiune introdusă la 28 februarie 2013 — Oil Pension Fund Investment Company/Consiliul

(Cauza T-121/13)

2013/C 129/48

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Oil Pension Fund Investment Company (Teheran, Iran) (reprezentant: K. Kleinschmidt, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea, cu efect imediat, a Deciziei 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului, precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012, în măsura în care aceste acte vizează reclamanta;

—	adoptarea unei măsuri de organizare a procedurii în temeiul articolului 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, prin care să se solicite pârâtului să prezinte toate documentele privind decizia atacată, în măsura în care acestea o privesc pe reclamantă;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, a dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă.

În acest context, reclamanta susține, printre altele, că pârâtul nu i-a comunicat în mod comprehensibil motivarea cuprinsă în actele atacate și nici nu a comunicat separat motive comprehensibile reclamantei. Prin urmare, dreptul la apărare al reclamantei și dreptul său la protecție jurisdicțională efectivă au fost încălcate. A existat și o încălcare a principiului dreptului de a fi ascultat. Reclamanta susține că actele atacate nu i-au fost prezentate de pârâtă și nu a existat o audiere a reclamantei. Mai mult, se susține că pârâta nu a examinat în mod corect circumstanțele în privința reclamantei. Reclamanta susține că a fost lipsită de un proces echitabil cu respectarea principiilor statului de drept, întrucât nu a avut posibilitatea, în lipsa informațiilor necesare, să comenteze în mod specific cu privire la susținerile relevante și la probele invocate de Consiliu, sau să prezinte probe contrare în cadrul procedurii.

Al doilea motiv, întemeiat pe erori vădite de apreciere și pe încălcarea principiului proporționalității.

În opinia reclamantei, Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a adoptat actele atacate. Consiliul nu a investigat în mod corespunzător și/sau corect faptele care stau la baza actelor atacate. În această privință, reclamanta afirmă, printre altele, că motivele adoptării măsurilor restrictive care sunt prevăzute în actele atacate sunt inaplicabile în privința sa. Actele atacate încalcă de asemenea principiul proporționalității.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Reclamanta susține că actele atacate încalcă drepturile sale fundamentale astfel cum sunt garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2010 C 83, p. 389) (denumită în continuare „Carta drepturilor fundamentale”). Reclamanta invocă, în această privință, încălcarea dreptului de a desfășura o activitate economică (articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale) și a dreptului de a folosi bunurile pe care le-a dobândit în mod legal în Uniunea Europeană și, în special, încălcarea dreptului de a dispune de acestea în mod liber (articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale). Mai mult, reclamanta invocă încălcarea principiului egalității de tratament (articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale) și a principiului nediscriminării (articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale).

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/25

Acțiune introdusă la 4 martie 2013 — El Corte Inglés/OAPI — Baumarkt Praktiker Deutschland (PRO OUTDOOR)

(Cauza T-127/13)

2013/C 129/49

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: El Corte Inglés (Madrid, Spania) (reprezentanți: E. Seijo Veiguela și J. Rivas Zurdo, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Baumarkt Praktiker Deutschland GmbH (Hamburg, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 11 decembrie 2012 în cauza R 1900/2011-2, întrucât prin respingerea cererii reclamantei a confirmat decizia diviziei de opoziție de aprobare în parte a mărcii comunitare verbale nr. 4 782 215„PRO OUTDOOR”;

—	obligarea părții sau a părților adverse care se opun acestei acțiuni la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „PRO OUTDOOR”, pentru produse și servicii din clasele 9, 12, 14, 18, 22, 24, 25, 28 și 35

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Baumarkt Praktiker Deutschland GmbH

Marca sau semnul invocat: marca figurativă cuprinzând elementele verbale „OUTDOOR GARDEN BARBECUE CAMPING” pentru produse și servicii din clasele 12, 18, 22, 24, 25 și 28

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate:

—	Încălcarea articolului 60 din Regulamentul nr. 207/2009, pecum și a normelor 48 și 49 din Regulamentul nr. 2868/95;

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/26

Acțiune introdusă la 28 februarie 2013 — Polynt și Sitre/ECHA

(Cauza T-134/13)

2013/C 129/50

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Polynt SpA (Scanzorosciate, Italia) și Sitre Srl (Milano, Italia) (reprezentanți: C. Mereu și K. Van Maldegem, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca fiind admisibilă și întemeiată;

—

anularea în parte a Deciziei ED/169/2012 a ECHA prin care se include ciclohexan-1,2-dicarboxilic anhidrida, cis-ciclohexan-1,2-dicarboxilic anhidrida și trans-ciclohexan-1,2-dicarboxilic anhidrida (denumite împreună în continuare „HHPA”) în rândul substanțelor care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (1) (REACH), în conformitate cu articolul 59 din REACH, întrucât se referă la HHPA și la monomerii acestora și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere sau de drept întrucât: (i) sensibilizantele respiratorii nu intră în domeniul de aplicare al articolului 57 litera (f) din REACH și (ii) ECHA nu a furnizat o motivare suficientă și dovezi pentru a demonstra că HHPA prezintă un „nivel de îngrijorare echivalent” cu cel pentru o substanță cancerigenă, mutagenă sau toxică pentru reproducere (CMR) din categoria 1 întrucât:

—	substanțele CMR cauzează efecte ireversibile în condițiile în care, în cazul HHPA, efectele de sensibilizare respiratorie nu sunt ireversibile;

—	nu există o expunere a consumatorului sau a lucrătorului la HHPA;

—	evaluarea HHPA se întemeiază pe date care sunt vechi și depășite și

—	evaluarea nu a luat în considerare toate datele relevante.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, întrucât reclamantele nu au avut posibilitatea să își susțină pe deplin cauza din cauza lipsei unor criterii obiective pentru a aprecia dacă o substanță prezintă un nivel de îngrijorare echivalent conform articolului 57 litera (f) din REACH, în special în cazul unui sensibilizant respiratoriu precum HHPA, și întrucât ECHA nu a luat în considerare toate informațiile disponibile sau furnizate de industrie în perioada de observație.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, întrucât ECHA ar fi putut să adopte o altă măsură cu privire la HHPA, iar prin identificarea HHPA drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită (SVHC) a cauzat reclamantelor prejudicii care sunt disproporționate în raport cu obiectivele urmărite.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3, rectificare în JO 2009, L 36, p. 84).

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/26

Acțiune introdusă la 28 februarie 2013 — Hitachi Chemical Europe și alții/ECHA

(Cauza T-135/13)

2013/C 129/51

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Hitachi Chemical Europe GmbH (Düsseldorf, Germania), Polynt SpA (Scanzorosciate, Italia) și Sitre Srl (Milano, Italia) (reprezentanți: K. Van Maldegem și C. Mereu, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca fiind admisibilă și întemeiată;

—

anularea în parte a Deciziei ED/169/2012 a ECHA prin care se include hexahidrometilftalic anhidrida, hexahidro-4-metilftalic anhidrida, hexahidro-1-metilftalic anhidrida și hexahidro-3-metilftalic anhidrida (denumite împreună în continuare „MHHPA”) în rândul substanțelor care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (1) (REACH), în conformitate cu articolul 59 din REACH, întrucât se referă la MHHPA și la monomerii acestora și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere sau de drept întrucât: (i) sensibilizantele respiratorii nu intră în domeniul de aplicare al articolului 57 litera (f) din REACH și (ii) ECHA nu a furnizat o motivare suficientă și dovezi pentru a demonstra că MHHPA prezintă un „nivel de îngrijorare echivalent” cu cel pentru o substanță cancerigenă, mutagenă sau toxică pentru reproducere (CMR) din categoria 1 întrucât:

—	substanțele CMR cauzează efecte ireversibile în condițiile în care, în cazul MHHPA, efectele de sensibilizare respiratorie nu sunt ireversibile;

—	nu există o expunere a consumatorului sau a lucrătorului la MHHPA;

—	evaluarea MHHPA se întemeiază pe date care sunt vechi și depășite;

—	evaluarea nu a luat în considerare toate datele relevante și

—	evaluarea se bazează în principal pe o comparație cu o altă substanță, care este discutabilă din punct de vedere științific și care demonstrează datele reduse și limitate utilizate pentru evaluarea MHHPA.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, întrucât reclamantele nu au avut posibilitatea să își susțină pe deplin cauza din cauza lipsei unor criterii obiective pentru a aprecia dacă o substanță prezintă un nivel de îngrijorare echivalent conform articolului 57 litera (f) din REACH, în special în cazul unui sensibilizant respiratoriu precum MHHPA, și întrucât ECHA nu a luat în considerare toate informațiile disponibile sau furnizate de industrie în perioada de observație.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, întrucât ECHA ar fi putut să adopte o altă măsură cu privire la MHHPA, iar prin identificarea MHHPA drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită (SVHC) a cauzat reclamantelor prejudicii care sunt disproporționate în raport cu obiectivele urmărite.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/27

Acțiune introdusă la 7 martie 2013 — Saferoad RRS/OAPI (MEGARAIL)

(Cauza T-137/13)

2013/C 129/52

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Saferoad RRS GmbH (Weroth, Germania) (reprezentant: C. Czychowski, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 9 ianuarie 2013 în cauza R 2536/2011-4, precum și a deciziei examinatorului din 23 noiembrie 2011, în măsura în care marca a fost respinsă;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „MEGARAIL” pentru produse și servicii din clasele 6, 19 și 37

Decizia examinatorului: refuză înregistrarea

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate:

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009,

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/28

Acțiune introdusă la 15 martie 2013 — Sea Handling/Comisia

(Cauza T-152/13)

2013/C 129/53

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Sea Handling (Somma Lombardo, Italia) (reprezentanți: B. Nascimbene, F. Rossi dal Pozzo, M. Merla și L. Cappelletti, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate, prin care Comisia a declarat că măsurile adoptate de SEA constând în majorări de capital în favoarea SEA Handling sunt ajutoare de stat incompatibile cu piața comună și a dispus recuperarea;

—	în subsidiar, anularea articolului 3 din decizia atacată, prin care Comisia a dispus recuperarea prezumatelor ajutoare de stat;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta cauză este aceeași cu cea care face obiectul cauzei T-125/13, Italia/Comisia.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

Primul motiv se întemeiază pe anumite încălcări de ordin procedural:

—

În această privință, reclamanta invocă încălcarea Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41) și a drepturilor procedurale ale SEA Handling, inexistența cercetării prealabile în ceea ce privește perioada investigată, din cauza absenței unei anchete și a unei evaluări prealabile în raport cu perioada 2006-2010.

—	Se susține de asemenea încălcarea principiilor securității juridice și bunei administrări în ceea ce privește durata procedurii și în special durata excesivă și nejustificată a procedurii preliminare de investigare.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE în ceea ce privește implicarea unor resurse publice.

—	Cu privire la acest aspect, reclamanta invocă nemotivarea și o lipsă de investigare în ceea ce privește inexistența unei obligații pentru finanțele statului, precum și nedemonstrarea faptului că resursele aparțineau statului.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE în ceea ce privește imputabilitatea.

—	Potrivit reclamantei, decizia atacată nu se bazează pe o examinare individuală a diferitelor decizii de majorare de capital, iar Comisia nu a prezentat motivele pentru care ar fi existat un proiect unitar de susținere din partea statului în favoarea SEA Handling în perioada 2002-2010.

—	Se adaugă în această privință că indiciile invocate de Comisie sunt apte să demonstreze că măsurile erau imputabile statului, iar Comisia nu a luat în considerare elementele furnizate de părți pentru a demonstra că măsurile nu erau imputabile statului.

Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE în ceea ce privește doctrina investitorului privat.

—	Pentru reclamantă, Comisia nu a dovedit că, în concret, un investitor privat comparabil cu SEA nu ar fi optat pentru recapitalizarea filialei sale, ci s-a limitat la a contesta în general exactitatea parametrilor utilizați de SEA în vederea propriei sale alegeri economice.

—

Ar trebui să se constate de asemenea contextualizarea măsurilor în interiorul grupului SEA și inexistența unei evaluări a faptelor în ceea ce privește comparația dintre SEA Handling și ceilalți operatori de pe piață, precum și aplicarea eronată a principiului investitorului privat din cauza absenței unei analize a diferitelor operațiuni de majorare de capital.

Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) TFUE.

—	Reclamanta invocă în această privință o eroare de drept care se referă la domeniul de aplicare al orientărilor pentru sectorul aeroportuar, întrucât acestea nu erau aplicabile în speță.

—

Aceasta invocă de asemenea o eroare vădită de apreciere și o nemotivare în aplicarea Orientărilor privind salvarea și restructurarea, în măsura în care Comisia ar fi deformat semnificația condiției privind preluarea rentabilității societății pe termen lung, ar fi respins în mod eronat măsurile compensatorii oferite de SEA în cadrul restructurării filialei sale și nu ar fi ținut seama în mod corespunzător de faptul că majorările de capital contestate au fost efectuate întotdeauna în limitele a ceea ce era strict necesar pentru restructurarea societății.

Al șaselea motiv se întemeiază pe nelegalitatea ordinului de recuperare.

—	Reclamanta invocă nelegalitatea ordinului de recuperare pe motiv că acesta încalcă principiul protecției încrederii legitime și obligația de motivare.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/29

Acțiune introdusă la 18 martie 2013 — Comune di Milano/Comisia

(Cauza T-167/13)

2013/C 129/54

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comune di Milano (Italia) (reprezentanți: S. Grassani și A. Franchi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2012) 9448 final a Comisiei Europene din 19 decembrie 2012 privind majorările de capital efectuate de societatea SEA S.p.A. în favoarea SEA Handling SpA;

—

în subsidiar, după aprecierea existenței unor circumstanțe excepționale specifice care au determinat încrederea legitimă a reclamantei că majorările de capital nu constituiau ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, anularea articolelor 3, 4 și 5 din decizie, care stabilesc o obligație de recuperare în sarcina Italiei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Prin intermediul primului motiv, întemeiat pe încălcarea și pe aplicarea eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE, Comune di Milano critică decizia prin aceea că Comisia a considerat ajutoarele imputabile Comune (și, așadar, statului). Potrivit Comune, Comisia nu ar fi furnizat nicio probă în ceea ce privește această imputabilitate, astfel încât măsurile în litigiu nu ar putea fi calificate drept ajutoare de stat.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea și pe aplicarea eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE, Comune di Milano invocă caracterul eronat al deciziei, întrucât Comisia ar fi reținut că criteriul investitorului privat care operează în condiții de piață nu era îndeplinit. În realitate, acest criteriu ar fi pe deplin îndeplinit și niciun avantaj nu ar fi fost adus beneficiarului măsurilor, care nu ar putea fi calificate, așadar, drept ajutoare de stat.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Comune di Milano invocă încălcarea și aplicarea eronată a Liniilor directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate și a Liniilor directoare pentru sectorul aeroportuar, ceea ce ar invalida concluziile Comisiei în ceea ce privește pretinsa incompatibilitate a măsurilor în litigiu.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, împărțit în două aspecte, Comune, după ce a amintit comportamentul Comisiei în cadrul procedurii de investigare, invocă în primul rând (a) încălcarea principiului bunei administrări și a principiilor contradictorialității dreptului la apărare și în al doilea rând (b) încălcarea principiului încrederii legitime, care determină invaliditatea somației de recuperare.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/30

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 21 martie 2013 — Brune/Comisia

(Cauza F-94/11) (1)

(Funcție publică - Concurs general - Anularea unei decizii de neînscriere pe lista de rezervă - Executarea lucrului judecat - Principiul legalității - Excepția de nelegalitate invocată împotriva deciziei de redeschidere a procedurii de concurs)

2013/C 129/55

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Markus Brune (Bonn, Germania) (reprezentant: H. Mannes, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și B. Eggers, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei EPSO privind redeschiderea procedurii de concurs general EPSO/AD/26/05 și invitarea reclamantului să participe din nou la proba orală, precum și de anulare a deciziei de excludere a acestuia din concursul amintit din cauza absenței sale la această probă

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Domnul Brune suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 355, 3.12.2011, p. 30.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/30

Acțiune introdusă la 7 ianuarie 2013 — ZZ/Comisia

(Cauza F-2/13)

2013/C 129/56

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei implicite de respingere a cererii reclamantului de aplicare la retribuția sa, percepută începând din luna mai 2001 și până la încetarea repartizării sale în Angola, a coeficientului corector prevăzut la articolele 12 și 13 din anexa X la statut

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei, oricare ar fi forma acesteia, prin care Comisia respinge cererea din 24 octombrie 2011;

—	în măsura necesară, anularea actului, oricare ar fi forma acestuia, prin care Comisia respinge reclamația din 21 mai 2012, depusă de reclamant la AIPN împotriva respingerii cererii din 24 octombrie 2011, și anularea acestei respingeri, precum și admiterea cererii din 24 octombrie 2011;

—	în măsura necesară, anularea notei din 14 august 2012;

—

obligarea Comisiei la plata către reclamant, pentru fiecare lună începând cu mai 2001 și până în ultima lună de repartizare a sa, chiar și numai de iure, pe lângă Delegația CE în Angola, a sumelor care rezultă din diferența (denumită în continuare „diferența de retribuție”) dintre cuantumul pe care reclamantul ar fi trebuit să îl perceapă de iure dacă ar fi fost aplicat în mod corect la salariul său lunar coeficientul corector stabilit pentru Angola, prevăzut la articolul 64 din statut și la articolele 12 și 13 din anexa X la statut, și cuantumul perceput efectiv de reclamant cu titlu de remunerație datorată în conformitate cu articolul 62 din statut;

—

obligarea Comisiei la plata către reclamant, pentru orice diferență de retribuție, a dobânzilor pentru întârzierea la plata sumelor respective, la rata de 10 %, cu capitalizare anuală, începând din ziua în care a fost plătită sau ar fi trebuit să fie plătită reclamantului orice sumă lunară și până la plata efectivă a diferențelor de retribuție respective;

—

obligarea Comisiei la plata către reclamant, pentru orice diferență de retribuție, a sumelor cu titlu de compensare pentru scăderea puterii de cumpărare a monedei, în măsura variației, pe bază anuală, a indicelui costului vieții pentru Bruxelles, prevăzut la articolul 1 din anexa XI la statut, denumit și „indicele internațional Bruxelles”, sau a altui indice de același tip pe care Tribunalul îl va reține ca just și echitabil pentru a fi aplicat în speță, cu capitalizare anuală, începând din ziua în care a fost plătită sau ar fi trebuit să fie plătită reclamantului orice sumă lunară și până la plata efectivă a acesteia;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/31

Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2013 — CK/Comisia

(Cauza F-3/13)

2013/C 129/57

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: CK (reprezentant: M.-A. Lucas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea raportului privind evoluția carierei reclamantului

Concluziile reclamantului

—	Anularea raportului privind evoluția carierei pentru anul 2011 întocmit la 14 februarie 2012 și definitivat la 9 martie 2012;

—	obligarea Comisiei la plata sumei de 5 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral produs prin acest raport;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

4.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/31

Acțiune introdusă la 11 februarie 2013 — ZZ/Comisia

(Cauza F-15/13)

2013/C 129/58

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: D. Abreu Caldas, S. Orlandi, J.-N. Louis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a încheia procedurile de transfer al drepturilor de pensie ale reclamantului, fără să aibă loc un transfer

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei din 17 aprilie 2012 de a închide dosarele de transfer al drepturilor de pensie ale reclamantului;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2013.129.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 129

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 56 4 mai 2013

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2013/C 129/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 123, 27.4.2013	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2013/C 129/02	Cauza C-393/11: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 7 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Autorità per l'energia elettrica e il gas/Antonella Bertazzi și alții (Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Politică socială — Directiva 1999/70/CE — Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP — Clauza 4 — Contracte de muncă pe durată determinată în sectorul public — Procedură de definitivare — Recrutarea unor lucrători angajați pe durată determinată în calitate de funcționari statutari fără concurs public — Determinarea vechimii în muncă — Absență totală a luării în considerare a perioadelor de serviciu realizate în temeiul unor contracte de muncă pe durată determinată — Principiul nediscriminării)	2

2013/C 129/03	Cauza C-563/11: Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 28 februarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākās tiesas Senāts — Letonia) — SIA Forvards V/Valsts ieņēmumu dienests (Articolul 99 din Regulamentul de procedură — Fiscalitate — TVA — A șasea directivă — Drept de deducere — Refuz — Factură emisă de o societate considerată fictivă)	2

2013/C 129/04	Cauza C-128/12: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 7 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal do Trabalho do Porto — Portugalia) — Sindicato dos Bancários do Norte, Sindicato dos Bancários do Centro, Sindicato dos Bancários do Sul e Ilhas, Luís Miguel Rodrigues Teixeira de Melo/BPN — Banco Português de Negócios SA [Trimitere preliminară — Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Reglementare națională care stabilește reduceri salariale pentru anumiți lucrători din sectorul public — Lipsa punerii în aplicare a dreptului Uniunii — Necompetență vădită a Curții]	3

2013/C 129/05	Cauza C-171/12 P: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 28 februarie 2013 — Carrols Corp./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Giulio Gambettola [Recurs — Marcă comunitară — Regulamentul (CE) nr. 40/90 — Articolul 51 alineatul 1 litera (b) — Marca comunitară figurativă Pollo Tropical CHICKEN ON THE GRILL — Cerere de anulare formulată de titularul mărcii naționale figurative Pollo Tropical CHICKEN ON THE GRILL și al mărcii naționale verbale POLLO TROPICAL — Cauze de nulitate absolută — Rea-credință — Inadmisibilitate]	3

2013/C 129/06	Cauza C-178/12: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 7 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social — Spania) — Rafaela Rivas Montes/Instituto Municipal de Deportes de Córdoba (IMDECO) [Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Politica socială — Principiul egalității de tratament — Directiva 1999/70/CE — Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP — Clauza 4 — Contracte de muncă pe durată determinată în sectorul public — Stabilirea vechimii în muncă — Diferență de tratament între funcționarii permanenți și agenții contractuali — Neluarea în considerare a perioadelor de activitate anterioare realizate în cadrul administrației — Necompetență vădită a Curții]	4

2013/C 129/07	Cauza C-240/12: Ordonanța Curții (Camera întâi) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank te Rotterdam — Țările de Jos) — Procedură penală împotriva EBS Le relais Nord Pas De Calais (Trimitere preliminară — Inadmisibilitate)	4

2013/C 129/08	Cauza C-266/12 P: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 7 februarie 2013 — Jarosław Majtczak/Feng Shen Technology Co. Ltd și Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) [Recurs — Marcă comunitară — Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Articolul 51 alineatul (1) litera (b) — Rea-credință a solicitantului la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii comunitare — Marca figurativă FS — Cerere de declarare a nulității]	4

2013/C 129/09	Cauza C-343/12: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 7 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank van Koophandel te Gent — Belgia) — Euronics Belgium CVBA/Kamera Express BV, Kamera Express Belgium BVBA (Articolul 99 din Regulamentul de procedură — Directiva 2005/29/CE — Reglementare națională care interzice în general oferirea spre vânzare sau vânzarea de bunuri în pierdere)	5

2013/C 129/10	Cauza C-433/12 P: Ordonanța Curții din 7 martie 2013 — Luigi Marcuccio/Curtea de Justiție a Uniunii Europene [Recurs — Acțiune în răspundere extracontractuală — Refuzul Grefei de a da curs scrisorilor trimise de reclamant primului avocat general al Curții — Articolul 256 alineatul (2) TFUE — Cerere de inițiere a unei proceduri de reexaminare cu privire la anumite decizii prin care s-a finalizat judecata, pronunțate de Tribunal în cauze care fac obiectul recursului]	5

2013/C 129/11	Cauza C-555/12: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Tivoli — Italia) — Claudio Loreti, Maria Vallerotonda, Attilio Vallerotonda, Virginia Chellini/Comune di Zagarlo (Trimitere preliminară — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Punerea în aplicare a dreptului Uniunii — Lipsă — Necompetență vădită a Curții)	6

2013/C 129/12	Cauza C-84/13 P: Recurs introdus la 21 februarie 2013 de Electrabel SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțată la 12 decembrie 2012 în cauza T-332/09, Electrabel/Comisia	6

2013/C 129/13	Cauza C-94/13 P: Recurs introdus la 26 februarie 2013 de Cooperativa tra i Lavoratori della Piccola Pesca di Pellestrina Soc. coop. rl și ații împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 12 decembrie 2012 în cauza T-260/00, Cooperativa San Marco fra Lavoratori della Piccola Pesca — Burano Soc. coop. rl și alții/Comisia Europeană	7

2013/C 129/14	Cauza C-95/13 P: Recurs introdus la 26 februarie 2013 de Alfier Costruzioni Srl și alții împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 12 decembrie 2012 în cauza T-261/100, Sacaim SpA și alții/Comisia Europeană	7

2013/C 129/15	Cauza C-96/13: Acțiune introdusă la 26 februarie 2013 — Comisia Europeană/Republica Elenă	8

2013/C 129/16	Cauza C-97/13: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunalul Sibiu (România) la data de 27 februarie 2013 — Silvia Georgiana Câmpean/Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, Administrația Fondului pentru Mediu	9

2013/C 129/17	Cauza C-98/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Højesteret (Danemarca) la 27 februarie 2013 — Martin Blomqvist/Rolex SA, Manufacture des Montres Rolex SA	9

2013/C 129/18	Cauza C-103/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 4 martie 2013 — Snezhana Somova/Glaven direktor na Stolichno upravlenie Sotsialno osiguryavane	10

2013/C 129/19	Cauza C-107/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad — Veliko Tarnovo (Bulgaria) la 4 martie 2013 — FIRIN OOD/Direktsia Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika — Veliko Tarnovo	11

2013/C 129/20	Cauza C-115/13: Acțiune introdusă la 11 martie 2013 — Comisia Europeană/Republica Ungară	11

2013/C 129/21	Cauza C-634/11: Ordonanța președintelui Camerei a treia din 1 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de la High Court of Ireland — Irlanda) — Irish Bank Resolution Corp. Ltd, fostă Anglo Irish Bank Corp. Ltd/Sean Quinn și alții	12

2013/C 129/22	Cauza C-333/12: Ordonanța președintelui Curții din 6 martie 2013 — Comisia Europeană/Republica Polonă	12

2013/C 129/23	Cauza C-349/12: Ordonanța președintelui Curții din 14 februarie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék (fostă Fővárosi Bíróság) — Ungaria] — Peró Gáz Kft/János Balla	12

2013/C 129/24	Cauza C-532/12: Ordonanța președintelui Curții din 8 martie 2013 — Comisia Europeană/Marele Ducat al Luxemburgului	13

2013/C 129/25	Cauza C-577/12: Ordonanța președintelui Curții din 7 februarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Unabhängiger Finanzsenat, Außenstelle Wien — Austria) — Michaela Hopfgartner	13

	Tribunalul
2013/C 129/26	Cauza T-301/10: Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2013 — in ‘t Veld/Comisia [Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Documente referitoare la proiectul de Acord comercial internațional de combatere a contrafacerii (ACCC-ACTA) — Documente referitoare la negocieri — Refuzul accesului — Excepție referitoare la protecția interesului public în materia relațiilor internaționale — Eroare vădită de apreciere — Proporționalitate — Obligația de motivare]	14

2013/C 129/27	Cauza T-324/10: Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2013 — Firma Van Parys/Comisia [Uniune vamală — Import de banane care provin din Ecuador — Recuperare ulterioară a taxelor la import — Cerere de remitere a taxelor la import — Articolul 220 alineatul (2) litera (b) și articolul 239 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 — Eroare din partea autorităților vamale — Neglijență evidentă din partea persoanei interesate]	14

2013/C 129/28	Cauza T-409/10: Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2013 — Bottega Veneta International/OAPI (Forma unei poșete) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale — Forma unei poșete — Motive absolute de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Neluarea în considerare a unui element care constituie marca solicitată — Norma 9 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95]	15

2013/C 129/29	Cauza T-410/10: Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2013 — Bottega Veneta International/OAPI (Forma unei poșete) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale — Forma unei poșete — Motive absolute de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Neluarea în considerare a unui element care constituie marca solicitată — Norma 9 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95]	15

2013/C 129/30	Cauza T-415/10: Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2013 — Nexans France/Întreprinderea comună Fusion for Energy (Contracte de achiziții publice de bunuri — Euratom — Procedură de cerere de ofertă desfășurată de întreprinderea comună Fusion for Energy — Furnizare de echipament electric — Respingerea unei oferte prezentate de un ofertant — Procedură deschisă — Ofertă care conține rezerve — Securitate juridică — Încredere legitimă — Proporționalitate — Conflict de interese — Decizie de atribuire — Acțiune în anulare — Lipsa afectării directe — Inadmisibilitate — Răspundere extracontractuală)	16

2013/C 129/31	Cauza T-495/10: Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2013 — Bank Saderat/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Entitate deținută 100 % de o entitate recunoscută ca participând la proliferarea nucleară — Excepție de nelegalitate — Obligația de motivare — Dreptul la apărare — Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă)	16

2013/C 129/32	Cauza T-571/10: Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2013 — Fabryka Łożysk Tocznych-Kraśnik/OAPI — Impexmetal (FŁT-1) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative FŁT-1 — Marcă comunitară figurativă anterioară FŁT — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	17

2013/C 129/33	Cauza T-92/11: Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2013 — Andersen/Comisia (Ajutoare de stat — Ajutoare acordate de autoritățile daneze în favoarea întreprinderii publice DSB — Contracte de servicii publice pentru prestarea unor servicii de transport feroviar de pasageri între Copenhaga și Ystad — Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă în anumite condiții — Aplicare în timp a normelor de drept material)	17

2013/C 129/34	Cauza T-353/11: Hotărârea Tribunalului din 21 martie 2013 — Event/OAPI — CBT Comunicación Multimedia (eventer EVENT MANAGEMENT SYSTEMS) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative eventer EVENT MANAGEMENT SYSTEMS — Marca națională verbală anterioară Event — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	18

2013/C 129/35	Cauza T-489/11: Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2013 — Ruse Industry/Comisia (Ajutoare de stat — Ajutor acordat de Bulgaria sub forma renunțării la anumite creanțe — Decizie prin care acest ajutor este declarat incompatibil cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestuia — Ajutor nou — Denaturarea concurenței — Obligația de motivare)	18

2013/C 129/36	Cauza T-571/11: Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2013 — El Corte Inglés/OAPI — Chez Gerard (CLUB GOURMET) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale CLUB GOURMET — Marca națională figurativă anterioară CLUB DEL GOURMET, EN… El Corte Inglés — Motiv relativ de refuz — Lipsa similitudinii produselor și a serviciilor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Argumente și probe prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului]	18

2013/C 129/37	Cauza T-624/11: Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2013 — Yueqing Onesto Electric/OAPI — Ensto (ONESTO) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană — Marca figurativă ONESTO — Marca comunitară figurativă anterioară ENSTO — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	19

2013/C 129/38	Cauza T-277/12: Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2013 — Bimbo/OAPI — Café do Brasil (Caffè KIMBO) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Caffè KIMBO — Marca națională verbală anterioară BIMBO — Motive relative de refuz — Marcă de notorietate în sensul articolului 6 bis din Convenția de la Paris — Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	19

2013/C 129/39	Cauza T-198/09: Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2013 — UOP/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Lipsa afectării individuale — Inadmisibilitate)	19

2013/C 129/40	Cauza T-607/11: Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2013 — Henkel și Henkel France/Comisia (Acțiune în anulare — Cerere a Autorității de Concurență din Franța prin care se urmărește obținerea transmiterii anumitor documente care fac parte din dosarul Comisiei referitor la o procedură în domeniul concurenței privind piața europeană a producătorilor de detergenți pentru uz casnic — Utilizare în cadrul unei proceduri naționale referitoare la sectorul detergenților din Franța — Dispariția interesului de a exercita acțiunea — Nepronunțare asupra fondului — Inadmisibilitate)	20

2013/C 129/41	Cauza T-64/12: Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2013 — Henkel și Henkel France/Comisia (Acțiune în anulare — Cerere prin care se urmărește transmiterea către autoritatea franceză în domeniul concurenței a unor documente care fac parte din dosarulComisiei privind o procedură în materia concurenței referitoare lapiața europeană a producătorilor de detergenți pentru uz casnic — Utilizare încadrul unei proceduri naționale privind sectorul detergenților de rufe din Franța — Lipsa interesului de a exercita acțiunea — Inadmisibilitate)	20

2013/C 129/42	Cauza T-27/13 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 martie 2013 — Elan/Comisia (Măsuri provizorii — Ajutoare de stat — Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestuia de la beneficiar — Cerere de suspendare a executării — Lipsa urgenței)	21

2013/C 129/43	Cauza T-89/13 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 martie 2013 — Calestep/ECHA (Măsuri provizorii — Comisioane și taxe datorate către ECHA — Comisioane reduse pentru întreprinderile mici — Verificare de către ECHA a declarației privind dimensiunea întreprinderii — Decizie prin care se dispune recuperarea soldului neîncasat al comisionului standard datorat — Cerere de suspendare a executării — Nerespectarea cerințelor de formă — Inadmisibilitate)	21

2013/C 129/44	Cauza T-103/13 P: Recurs introdus la 19 februarie 2013 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii din 11 decembrie 2012 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-122/10, Cocchi și Falcione/Comisia	21

2013/C 129/45	Cauza T-107/13 P: Recurs introdus la 21 februarie 2013 de Cornelia Trentea împotriva Hotărârii din 11 decembrie 2012 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-112/10, Trentea/FRA	22

2013/C 129/46	Cauza T-109/13: Acțiune introdusă la 21 februarie 2013 — Othman/Consiliul	23

2013/C 129/47	Cauza T-110/13: Acțiune introdusă la 23 februarie 2013 — Republica Lituania/Comisia Europeană	23

2013/C 129/48	Cauza T-121/13: Acțiune introdusă la 28 februarie 2013 — Oil Pension Fund Investment Company/Consiliul	24

2013/C 129/49	Cauza T-127/13: Acțiune introdusă la 4 martie 2013 — El Corte Inglés/OAPI — Baumarkt Praktiker Deutschland (PRO OUTDOOR)	25

2013/C 129/50	Cauza T-134/13: Acțiune introdusă la 28 februarie 2013 — Polynt și Sitre/ECHA	26

2013/C 129/51	Cauza T-135/13: Acțiune introdusă la 28 februarie 2013 — Hitachi Chemical Europe și alții/ECHA	26

2013/C 129/52	Cauza T-137/13: Acțiune introdusă la 7 martie 2013 — Saferoad RRS/OAPI (MEGARAIL)	27

2013/C 129/53	Cauza T-152/13: Acțiune introdusă la 15 martie 2013 — Sea Handling/Comisia	28

2013/C 129/54	Cauza T-167/13: Acțiune introdusă la 18 martie 2013 — Comune di Milano/Comisia	29

	Tribunalul Funcției Publice
2013/C 129/55	Cauza F-94/11: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 21 martie 2013 — Brune/Comisia (Funcție publică — Concurs general — Anularea unei decizii de neînscriere pe lista de rezervă — Executarea lucrului judecat — Principiul legalității — Excepția de nelegalitate invocată împotriva deciziei de redeschidere a procedurii de concurs)	30

2013/C 129/56	Cauza F-2/13: Acțiune introdusă la 7 ianuarie 2013 — ZZ/Comisia	30

2013/C 129/57	Cauza F-3/13: Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2013 — CK/Comisia	31

2013/C 129/58	Cauza F-15/13: Acțiune introdusă la 11 februarie 2013 — ZZ/Comisia	31